CUPRINS

CAPITOLUL ICARDUL – INSTRUMENT DE PLATĂ FĂRĂ NUMERAR…………..31.1. Istoricul cardului………………………………………………….…31.2. Definirea şi clasificarea cardurilor…………………………………6

1.2.1. Definirea cardului…………………………………………….61.2.2. Clasificarea cardurilor…………………………………….…71.2.3. Tipuri de carduri în raport cu modul de stocare a caracteristicilor de securizare………………………………………81.2.4. Tipuri de carduri în raport cu sursa de acoperire a cheltuielilor…………………………………………………………..91.2.5. Tipuri de carduri în raport cu calitatea emitentului……...101.2.6. Tipuri de carduri în funcţie de momentul înregistrării tranzacţiei…………………………………………………………..13

CAPITOLUL IISISTEME MONDIALE MAJORE CARE ASIGURĂ PROMOVAREA ŞI GLOBALIZAREA PLĂŢILOR PRIN CARDURI………………….142.1. VISA International…………………………………………………...142.2. Europay International……………………………………………….182.3. American Express……………………………………………….…...21

CAPITOLUL IIIOPERAŢIUNI CU CARDURI…………………………………………..223.1. Emiterea cardurilor………………………………………………….22

3.1.1. Fluxul operaţional al activităţii de emitere carduri către clienţi………………………………………………………………………25

3.1.2. Sistem informatic pentru emiterea de carduri…………….263.1.3. Profitabilitatea bancară obţinută prin operaţiuni de emitere

carduri……………………………………………………………………..263.2. Acceptarea cardurilor………………………………………………..27

3.2.1. Fluxul operaţional al activităţii de acceptare la plată a cardurilor………………………………………………………………….29

3.2.2. Sistemul informatic pentru operaţiunile de acceptare carduri……………………………………………………………………..30

3.2.3. Profitabilitatea bancară din operaţiuni de decontare a tranzacţiilor prin carduri………………………………………………...31

1

CAPITOLUL IVACTIVITĂŢI BANCARE CU CARDURI ÎN ROMÂNIA…………….334.1. Stadiul organizării pieţei bancare de carduri în România………...334.2. Romcard – centru de autorizare şi decontare a tranzacţiilor cu carduri în România……………………………………………………….354.3. Perspectivele tranzacţiilor cu carduri în România………………...35

CAPITOLUL V SMART – CARDUL……………………………………………………...375.1. Conceptul de Smart – card…………………………………………..375.2. Credit si debit-cardurile bazate pe tehnologia smart……………...415.3. Elemente cheie în definirea unui program de portofel electronic…425.4. Caracteristici de operare…………………………………………….455.5. Componente şi elemente de securitate într-un sistem de portofel electronic…………………………………………………………………..46

CAPITOLUL VIANALIZA UTILIZĂRII CARDURILOR LA B.R.D. – GROUPE SOCIETE GENERALE – SUCURSALA CRAIOVA6.1. Rentabilitatea bancară a programului de emitere de cărţi de plată internaţionale şi naţionale………………………………………………..496.2. Studiul rentabilităţii privind programul de acceptare la B.R.D. – Groupe Societe Generale – a tranzacţiilor cu carduri………………….576.3. Reflectarea in contabilitate a operaţiilor realizate cu cărţi de plată (carduri)CONCLUZII ŞI PROPUNERI………………………………………….61BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………65

2

CAPITOLUL ICARDUL – INSTRUMENT DE PLATĂ FĂRĂ NUMERAR

1.1 Istoricul cardului

În ultimul deceniu se afirmă tot mai puternic în economiile de piaţă avansate

specializarea: plăţi fără numerar. Progresul tehnologiilor informatice şi de telecomunicaţii

a permis globalizarea tranzacţiilor şi creşterea fiduciarităţii în comerţul de servicii.

Serviciile financiare au devenit un factor de creştere a eficienţei tranzacţiilor, dar şi a

independenţelor între partenerii de afaceri. Plaţile sunt astăzi critice, iar riscul generat de

comportamentul în timp al resurselor de creditare are la dispoziţie formule revoluţionare

de management. Datorită performanţei în transferul şi deconectarea banilor, devin

posibile noi produse în întreaga economie fiduciară, deocamdată doar prin materializarea

unei singure ramuri de opţiune tehnologică: instrumentul multifuncţional şi personalizat

de economisire, credit şi plată.

Este desigur, o certitudine că puţini specialişti din domeniul financiar ar fi putut

ghici cu mai bine de 40 de ani în urmă impactul pe care urma să-l aibă cardul bancar

asupra întregii vieţi economice şi sociale, că acest produs urma să devină cel mai

profitabil şi des utilizat dintre produsele financiare oferite consumatorilor.

În anul 1946, John C. Biggins creează premisele apariţiei cardului bancar.

Lucrând ca specialist în domeniul creditelor de consum la Flatbush National Bank din

Brooklyn, Biggins s-a gândit să lanseze un nou plan de creditare denumit “Charge-it”

care să utilizeze bonurile valorice în schimbul cărora se puteau face achiziţii de la

comercianţi la acest nou plan de creditare. Principiul care stătea la baza acestui plan era

relativ simplu: comercianţii depuneau aceste bonuri valorice obţinute în urma vânzărilor

efectuate (în general de mică valoare) într-un cont bancar, iar banca factura cumpărătorii

pentru contravaloarea lor.

De la acest plan de creditare şi pâna la apariţia efectivă a primului credit-card

modern nu mai era decât un singur pas, iar în 1951 acest pas este făcut de Franklin

National Bank din New York.

Cam în aceeaşi perioadă, în 1950, Dinners Club introducea primul card pentru

călătorii şi consum (Travel&Entertainment Card). Acest nou card a stârnit interesul

3

băncilor de a lua în considerare o nouă formă de acordare de credite pentru consum pe

baza unui card de plastic care funcţiona într-un mod similar cu bonurile valorice

introduse de J. C. Biggins.

Ideea de creditare pe baza cardurilor de plastic s-a transformat într-un instrument

propriu-zis abia în 1960, când Bank of America a lansat BankAmericard (în prezent

denumită VISA International). Persoanele care au conceput acest nou instrument şi

sistem-suport, se aşteptau de la bun început ca produsul să fie rapid absorbit de

consumatori. Ceea ce nu au sesizat a fost ca acest nou instrument bancar, în doar câţiva

ani de la lansarea sa, va revoluţiona definitiv modul de achiziţionare de bunuri şi servicii

pentru milioane de consumatori de pretutindeni.

BankAmericard, emis de Bank of America, a fost utilizat la început de foarte

puţini consumatori, pentru ca apoi, în numai zece ani, statisticile să indice existenţa a

peste 20 milioane de deţinători de carduri.

Odata cu succesul nemaiîntâlnit al cardului BankAmericard, un grup de 17

bancheri din diferite instituţii financiare s-au decis sa-şi creeze propria reţea, prin care sa-

şi accepte reciproc credit-cardurile locale. Astfel, în 1966 aceste 17 banci înfiinţeaza

Asociaţia Interbancara de carduri (Master Charge), care se ocupă cu procedurile de

autorizare, clearing şi decontare.

Odată cu dezvoltarea pe plan internaţional a acestei organizaţii, în 1979 aceasta

şi-a schimbat denumirea în Master Card. Astfel, această organizaţie, a cunoscut, ca şi

BankAmericard (VISA International), o dezvoltare rapidă, ajungând ca în 1990 să aibă

peste 90 milioane de carduri MasterCard în circulaţie.

Piaţa cardului a evoluat ascendent, aceasta întrucât, cu toate reticenţele, acest

instrument rămâne pentru consumatorul de baza, turist sau om de afaceri, o modalitate

practica de reglementare. “Alergia” manifestată de anumite categorii de utilizatori

potenţiali faţă de acest produs (riscurile de fraudă, furt sau pierdere, la care se adaugă

incitarea spre consum) nu a împiedicat extinderea lor.

Motivele pentru care acest nou instrument de plată, cardul, a cunoscut o

dezvoltare fenomenală într-o perioadă atât de scurtă pot fi analizate din următoarele

puncte de vedere: al deţinătorilor de carduri, al comercianţilor şi al băncilor.

Noţiunea de card provine din limba engleză deoarece acest instrument a apărut pentru

4

prima dată în S.U.A. şi ulterior a apărut şi s-a dezvoltat în alte părţi, preluând denumirea

generică consacrată pe piaţa americană.

A. Deţinătorii de carduri.

La început, instituţiile financiare emitente de credit-carduri s-au confruntat cu o

problemă deosebit de importantă. Bancherii nu ştiau ce segment de piaţă să abordeze cu

prioritate în emiterea cardurilor: cel al comercianţilor (astfel încât deţinatorii să poată

utiliza cardul în multe locuri) sau cel al deţinătorilor (astfel încât comercianţii să poată

utiliza carduri). Multe bănci au atacat ambele segmente în egală măsură, dar s-a dovedit

ulterior că tactica cea mai bună era atragerea comercianţilor în acceptarea cardurilor.

Astfel, consumatorii (potenţialii deţinători de carduri) puteau observa din ce în ce mai

mute locuri unde îşi puteau folosi cardurile.

Reţelele hoteliere de lux, companiile petroliere sau marile magazine au adoptat

imediat cardurile de plată pentru a obţine fidelitatea din partea clienţilor.

Uşurinţa în utilizare a cardurilor a asigurat succesul acestora. Băncile au promovat

ideea uşurinţei în utilizare, atrăgând atenţia asupra faptului că nu mai era nevoie ca

deţinătorii de carduri să poarte asupra lor sume însemnate de numerar, numai apăreau

probleme ivite în utilizarea cecurilor, nu exista nici o dificultate în achiziţionarea de

bunuri şi servicii, iar cardurile erau acceptate de foarte mulţi comercianţi.

Costurule referitoare la gestiunea cecurilor au determinat bancile să încurajeze

plăţile prin intermediul cardurilor. Afirmaţia cu privire la eliminarea progresiva a

cecurilor şi înlocuirea lor cu carduri este exagerata: cele două instrumente vor coexista,

completându-se în unele funcţii.

Cardul bancar asigură obţinerea instantanee de credite. Acest aspect este foarte

convenabil pentru acei consumatori care nu dispun de sumele necesare sau nu doresc să

achiziţioneze anumite produse din fondurile proprii. Creditele obţinute automat prin

utilizarea cardului puteau fi rambursate într-o singură rată, la scadenţă, sau în rate lunare

flexibile. Pentru prima dată în istoria bancară, clienţii băncilor puteau obţine credite fără

să mai completeze cereri de credite, chiar dacă se aflau în altă localitate.

Deţinătorilor de carduri le covenea să utilizeze cardul deoarece obligaţia de a

achita efectiv bunurile şi serviciile achiziţionate era amânată cu aproape o lună. Până în

5

ziua de astăzi, peste 70% din deţinătorii de carduri nu plătesc în întregime soldul din

conturile lor şi utilizează creditul tip “revolving”.

Pe scurt, deţinătorii de carduri sunt atraşi de uşurinţa de utilizare a credit-

cardurilor. Se poate obţine credit imediat, iar sumele cheltuite pot fi urmărite cu uşurinţă

la sfârşitul lunii şi astfel se poate verifica extrasul de cont trimis de bancă.

B. Comercianţii

Din punct de vedere al comercianţilor, cardurile reprezentau anumite avantaje:

În primul rând, vânzările se puteau autoriza cu uşurinţă. Procedura a fost şi este

relativ simplă: dacă numărul de card nu apărea pe lista “neagră” a comerciantului şi

valoarea tranzacţiei se încadra sub limita de autorizare stabilită, atunci achiziţia

deţinătorului de card era considerată validă. În cazul în care valoarea tranzacţiei depăşea

limita de autorizare stabilita de bancă, comerciantul lua legătura telefonic cu centrul de

autorizare al bancii pentru a valida tranzacţia. Prin această procedură, comercianţii nu

erau expuşi riscurilor inexistenţei de fonduri sau a invalidităţii cardurilor, iar

contravaloarea achiziţiilor clienţilor le era plătită de către bancă în momentul în care

aceştia depuneau la bancă chitanţele în original.

În al doilea rând, prin utilizarea cardurilor, creşte volumul vânzărilor

comercianţilor, băncile şi asociaţiile naţionale emitente de carduri au cheltuit sume

însemnate de bani pentru publicitate si direcţionarea posesorilor de carduri către punctele

de vânzare ce afişau autocolante cu însemnele băncii- marcă. Astfel, cu cât erau emise

mai multe carduri, cu atât erau frecventaţi mai mult aceşti comercianţi. Comercianţii

alegeau cardurile şi pentru faptul că deţinătorii acestora făceau achiziţii de valori mult

mai mari decât ar fi făcut cu numerar.

În al treilea rând, gestionarea achiziţiilor efectuate pe credit era aproape

imposibilă pentru micii comercianţi. Odată cu apariţia MasterCarInternational,

comercianţii au putut să vândă pe credit. Rezultatul imediat a fost sporirea numărului

deţinătorilor de carduri, a valorii şi volumului vânzărilor la comerciant.

6

Singurul aspect care i-a împiedicat pe unii comercianţi să accepte carduri a fost

plata comisionului bancar pentru serviciile oferite în momentul acceptării cardurilor,

întrucât acest comision reprezenta un anumit procent din valoarea achiziţiilor.

C. Băncile

Şi pentru băncile care ofereau carduri clienţilor lor existau anumite avantaje. La

început, ceea ce atrăgea, era linia de credit revolving asociată cardurilor. Prin linia de

credit revolving, clientul putea împrumuta fară a fi nevoit să meargă la bancă pentru a

completa o cerere de împrumut, atâta timp cât suma împrumutată nu depăsea plafonul de

creditare stabilit şi rambursa sumele la scadenţe lunare. Veniturile băncii sporeau cu

dobânda încasată de la toţi clienţii care împrumutau bani şi care îi rambursau în tranşe

lunare la scadenţă.

În timp ce clienţii furnizau noi surse de venit băncilor în urma utilizării cardurilor,

acelaşi lucru se întâmpla şi cu comercianţii, aceştia plătind comisioane băncii pentru

prestarea serviciilor de prelucrare şi decontare a tranzacţiilor cu carduri.

Pe lângă veniturile din comisioane, comercianţii mai aduceau şi depozite

suplimentare băncii. Lista cu chitanţe a comerciantului era considerată drept un depozit.

Deci, banii obţinuţi din achiziţiile clienţilor cu ajutorul cardului generau noi depozite

pentru bancă, iar aceste sume, la rândul lor, deveneau noi sume de creditare.

Se poate observa, astfel, crearea unei relaţii ciclice de interdependenţă între cele

trei părţi participante la acest nou fenomen, şi anume cardul. Tocmai această relaţie unică

a dus la dezvoltarea rapidă a acestui nou produs încă de la lansarea sa pe piaţă.

1.2. Definirea şi clasificarea cardurilor

1.2.1. Definirea cardului

Cardul este un instrument de decontare care asigură posesorului autorizat

achiziţionarea de bunuri sau servicii fără prezenţa efectivă a numerarului. Cu alte cuvinte,

cardul, care facilitează legătura financiară intrinsecă între comercianţi şi consumatori,

este o simplă cheie de acces într-un cont bancar.

Cardul este un suport de informaţie standardizat, securizat şi individualizat, care

semnalează că deţinătorul său ar putea avea acces la dreptul de a-l folosi pentru plată.

7

Un card este acceptabil de către comerciant ca mijloc pentru plată de către

deţinător a obligaţiilor asumate de către utilizator la procurarea de mărfuri, consumul de

servicii sau obţinerea de avansuri în numerar de la comerciat, în termenele şi condiţiile

legii, a obligaţiilor reciproce şi a altor reglementări aplicabile.

Un card va fi acceptat ca mijloc de plată conform condiţiilor în care a fost emis,

stipulate prin obligaţiile reciproce.

În vedera prevenirii riscurilor de neplată, cardul va fi acceptat ca mijloc pentru

plată astfel încât să permită un sistem de transfer de fonduri:

a) transferul obligaţiilor create de instrucţiunile de a plăti sau a face să se

plătească, date sau autorizate de plătitor, colectate la banca beneficiarului plăţii către

banca plătitorului în vederea debitării contului acestuia, procedură denumită, conform

practicii internaţionale, debit transfer; sau

b) prelucrarea unuia sau mai multor ordine de plată începând cu cel al

iniţiatorului, date în scopul de a pune fonduri la dispoziţia beneficiarului, procedură care

va fi denumită, conform practicii internaţionale, credit transfer.

Având caracteristicile universale ale unui instrument de plată, cardul asigură, pe

lângă fincţiunile prezentate, şi obţinerea necondiţionată de numerar, înlăturându-se astfel

orice barieră funcţională de utilizare.

Începând cu anul 1992, cardurile au fost dotate progresiv cu microprocesoare

încorporate (“chips”, “puces”). Aceste instrumente, standardizate pe plan internaţional,

integreaza date informatice susceptibile unei lecturi optice în cadrul operaţiilor de

distribuţie bilete, facilitându-se astfel evidenţa şi verificarea ordinelor primite de la

clienti. De asemenea, se economisesc hărtia şi timpul pentru verificarea autenticităţii

semnăturilor. Emitentul cardului este o bancă, fie că este proprietatea mărcii distinctive

sub care este emis cardul, fie că are cu proprietarul mărcii obligaţii reciproce care îi

permit să emită cardul.

Proprietarul mărcii (credit-card company) este o persoană juridică ce, conform

obligaţiilor reciproce în care este semnatară, poate furniza şi servicii de marketing,

prelucrare de informaţii, precum şi alte servicii persoanelor cărora le acordă permisiunea

de a folosi marca respectivă.

8

Cardurile pot deschide foarte multe uşi celor care ştiu să le folosească. În afară de

funcţiile de plată şi retragere de bani în toată lumea, cardurile pot crea condiţii deosebite

cu ocazia deplasărilor în străinătate. Astfel, pe lângă toată gama de asigurări, cardurile

cuprind o serie de servicii de asistenţă medicală (pentru posesor şi membrii de familie),

garanţii pentru locaţii auto, reduceri la hotelurile şi restaurantele de lux şi rezervări de

locuri în cadrul acxestora, selectarea voiajelor cu preţuri mai atractive, transmiterea de

mesaje urgente. Gama acestor prestaţii variază mereu datorită concurenţei între emitenţi.

Beneficiază cu adevărat persoanele care călătoresc mult în stăinătate; cei ce se deplasează

doar o dată pe an, cu ocazia concediilor, nu vor reuşi niciodată să epuizeze avantajele, pe

cât de discrete, pe atât de numeroase, oferite de cardurile de prestigiu.

Prin îngemănarea tuturor caracteristicilor mai sus amintite, cardul este în prezent

un instrument de plată universal aplicabil şi global acceptabil.

1.2.2. Clasificarea cardurilor

Cardurile, indiferent de funcţiile îndeplinite, au o serie de trăsături comune care

conferă uniformitate tehnologică şi recognoscibilitate universală.

Aceste trăsături comune sunt:

fabricarea din material plastic cu aceleaşi dimensiuni indiferent de

emitent (86mm x 54mm x 0,54mm).

Să se prezinte pe partea din faţă (recto) următoarele:

a)elemente destinate folosirii impriterului pentru luarea unei amprente clare

şi distincte cel puţin pentru evidenţele deţinătorului, care vor include:

- numărul cardului, putând avea maximum de caractere prevăzut în obligaţiile

reciproce;

- numele, prenumele şi orice alte elemente care să permită evitarea confuziilor

referitoare la identitatea deţinătorului, într-o redactare cu caractere latine şi fonturi

conforme obligaţiilor reciproce;

- data cronologică a expirării valabilităţii cardului (LL/AA), conform calendarului

gregorian, cu precizarea în obligaţiile reciproce a timpului convenţional în care este

stabilită ora expirării în evidenţele emitentului;

9

b)elemente destinate informării prin recunoaştere vizuală, cel puţin la

comerciant:

- denumirea şi sigla emitentului aplicate conform reglementărilor în vigoare astfel

încât să nu inducă în eroare comerciantul şi să nu furnizeze informaţie falsă despre

emitent;

- o hologramă vizibilă la lumina naturală.

Toate aceste înscrisuri se vor face prin gravare laser (recomandat) sau embosare.

Să prezinte pe partea din spate (verso) următoarele:

a) o bandă magnetică care permite citirea următoarelor date: numărul de

cont, numărul de cod confidenţial, fondurile disponibile;

b) un panel de semnătură cu fundal de culoare deschisă, rezistent la uzură

şi având elemente de siguranţă în desen care să îngrădească posibilitatea ştergerii sau

modificării semnăturii.

Cardurile pot fi clasificate în funcţie de o serie de criterii, esenţială rămânând

gruparea acestora după modul de stocare a caracteristicilor de securizare, funcţiile

îndeplinite şi calitatea emitentului.

1.2.3. Tipuri de carduri în raport cu modul de stocare a caracteristicilor de

securizare

Nevoia crescândă de securizare a acestui instrument de decontare, precum şi

dezvoltările tehnologice actuale au condus la existenţa şi funcţionarea a două tipuri

esenţiale de carduri, respectiv:

a) carduri cu bandă magnetică;

b)carduri cu microprocesor.

a) Cardul cu bandă magnetică asigură pe trei piste distincte încriptarea şi

securizarea unor informaţii despre utilizatorul cardului, emitentul acestuia, precum şi

algoritmului unic de codare/ decodare a datelor de verificare a validităţii acestui

instrument de plată.

10

Cardurile cu bandă magnetică se utilizează pentru aparatele automate de distribuit

bilete din bănci, case de schimb sau la magazinele ce dispun de terminal în legătură

directă cu banca (on-line) sau fără legătură cu aceasta (off-line).

În primul caz terminalul este racordat la un conector cu ac magnetic care

transmite ordinatorului băncii datele primite. Pentru autenticitatea ordinului de plată,

clientul trebuie să formeze numărul codului său secret, prescurtat conform practicii

internaţionale prin termenul PIN.

Codul personal de identificare (PIN) este un cod personal atribuit biunivoc de

către emitent unui deţinător de card, cod pe care utilizatorul poate fi pus în situaţia de a-l

reproduce în vederea verificării identităţii deţinătorului la o plată cu card deservită de un

automat programabil sau de un alt mijloc apt să preia şi să recunoască cardul pentru

comerciant, precum şi să protejeze, cel puţin faţă de acesta din urmă, coţinutul

respectivului PIN.

Acolo unde plata cu card se poate face prin transfer electronic de date, PIN poate

fi considerat ca echivalentul electronic al semnăturii deţinătorului cardului.

În absenţa legăturii instantanee între bancă şi furnizor, verificarea fondurilor

clientului nu se poate face imediat. Date cum sunt: debitul clientului, creditul acordat de

furnizor se conservă în memorie, fiind ulterior reportate pe ordinatorul din bancă.

Verificarea codului se face în terminal. Acest sistem implică un schimb periodic de

informaţii între bancă şi furnizorii de mărfuri şi servicii, care se realizează prin suporturi

magnetice sau teletransmisiuni.

b) La cardurile cu microprocesor (chip) – smart-carduri – chip-ul ataşat pe

avers asigură stocarea informaţiilor de securitate direct în acest chip şi pot, opţional,

asigură alimentarea şi golirea financiară (transfer efectiv de fonduri). În acest ultim caz,

cardurile cu chip funcţionează pe principiul unui portofel electronic.

Cardul cu microprocesor stochează şi verifică toate datele. Aceste carduri sunt

adevărate bănci de date, care îndeplinesc funcţia de acceptare, respingere şi identificare a

codului secret comandat. Transmiterea operaţiunilor de la comerciant la bancă se face

“on-line”. Extinderea acestui tip de carduri a determinat o reducere substanţială a

fraudelor.

11

Din 1998 marii operatori ai acestui instrument de decontare (VISA International,

MASTERCARD, AMEX etc.) promovează pe scară largă chip-ul, încercându-se astfel

înlocuirea tehnologiei de securizare pe bandă magnetică cu cea pe microprocesor.

1.2.4. Tipuri de carduri în raport cu sursa de acoperire a cheltuielilor

În raport raport cu sursele de acoperire a cheltuielilor, cardurile pot îmbrăca

următoarele forme:

a) debit – carduri

b) credit – carduri

a) Cardurile de debit asigură utilizatorului achiziţionarea de bunuri sau servicii,

sau retrageri de numerar fără prezenţa efectivă a însemnelor monetare. Condiţia esenţială

de funcţionare a acestui tip de card o reprezintă prerezervarea unor fonduri într-un cont

de card şi efectuarea de cheltuieli în limita soldului disponibil.

Toate plăţile efectuate prin intermediul unui astfel de card se găsesc în grupa

debitorilor contului ataşat cardului. Un card de debit poate funcţiona printr-un cont curent

de operaţiuni sau printr-un cont dedicat tranzacţiilor cu carduri.

Un card multifuncţional este orice debit-card care are şi alte funcţii care îl pot face

recunoscut ca mijloc de plată, precum:

Cartela de numerar, denumită conform practicii internaţionale cash card,

care este un card utilizabil exclusiv pentru automate programabile care pot distribui

numerar;

sau

Cartela de garantare a emiterii cecurilor, denumită conform practicii

internaţionale cheque guaranteed card, care este un card emis ca parte a unui sistem de

garantare care permite, la prezentarea de către utilizatorii unui astfel de card valid, alături

de cecul scris şi semnat, ca acesta să fie garantat, până la o sumă specificată, de către

banca emitentă a cardului şi trasă prin cec.

Unele carduri de debit sunt “on-line”, ceea ce înseamnă că ele merg direct în

computerul băncii pentru a extrage banii. Altele intră într-un sistem de aşteptare, unde

detaliile cardului de debit sunt înregistrate şi aşteaptă până la sfârşitul zilei de lucru, când

12

şirul de informaţii este alimentat în computer pentru a debita contul deţinătorului debit-

cardului şi pentru a credita contul comerciantului.

Deşi cardul de debit se apropie cel mai mult de ideea lichidităţilor financiare

fizice (cheltuielile se fac în limita disponibilului existent), practica mondială actuală

demonstreză o reluctanţă evidentă pentru produse debit. O societate bancară orientată pe

gestionarea profitabilă a unor produse “retail” (produse şi servicii bancare pentru

populaţie) nu este interesată de încadrarea consumului în limitele disponibilităţilor

proprii, ci de stimulare “prudenţială” a cheltuielilor pe credit.

b) Cardurile de credit asigură utilizatorului achiziţionarea de bunuri şi servicii

sau retrageri de numerar; iar plăţile se efectuează dintr-un credit sau o linie de credit

acordate pe numele posesorului de card.

Un credit-card este un împrumut bancar automat, care are programate pe o bandă

magnetică detaliile aranjamentelor între deţinătorul cardului şi bancă.

Deţinătorul cardului are cardul asupra sa şi îl poate folosi pentru a scoate bani din

maşinile automate de plată sau pentru a cumpăra în orice magazin care acceptă cardul ca

plată. Vânzătorul sau automatele de plată restituie o chitanţă ca dovadă a tranzacţiei, iar

duplicatul acesteia se foloseşte pentru a informa banca în legătură cu folosirea cardului de

credit.

Cardurile de credit pot îmbrăca două forme esenţiale, luând în considerare gradul

de expunere al băncii faţă de creditul potenţial, şi anume:

Pentru utilizatorii fără o credibilitate bancară considerabilă sau în lipsa

cunoaşterii unor comportamente bancare anterioare, cardul de credit pus la dispoziţie este

de tip “charge”, caz în care posesorul este obligat ca într-un anumit termen (maxim o

lună) să acopere depăşirea de sold înregistrată (credit de overdraft) sau creditul temporar

acordat.

Pentru utilizatorii cu “punctaje” de credit rezonabile, banca pune la

dispoziţie cardul de credit cu funcţiuni depline, cheltuielile fiind acoperite dintr-un plafon

sau linie de împrumut negociată anterior.

13

Practica mondială demonstrază că acest tip de card, respectiv cardul de credit, este

cel mai avantajos, atât pentru utilizatori, cât şi pentru bănci. Nu trebuie, însă ignorate,

avantajele comercianţilor.

Orice cheltuială efectuată de utilizator generează instantaneu venituri bancare şi

surse de profit comercianţilor. Dobânda la credit asigură în timp real funcţionarea

surselor bancare, iar utilizatorii îsi pot satisface oricând dorinţele, chiar dacă temporar nu

dispun de sumele necesare. Această corelaţie asigură promovarea perpetuă a cardului şi

desigur universalitatea plăţilor prin carduri.

1.2.5. Tipuri de carduri în raport cu calitatea emitentului

Din punct de vedereal emitentului, cardurile pot fi grupate după cum urmează:

- carduri emise de bănci;

- carduri emise de societăţi non-bancare;

- carduri emise de comercianţi.

A. Carduri emise prin bănci

Dezvoltarea fără precedent a sectorului bancar mondial, creşterea încrederii în

utilizarea instrumentelor bancare pentru fructificarea oricăror surse de venit au generat

preocupări multiple pentru identificarea şi lansarea pe piaţa de consum a unor

instrumente de plată atractive, utile, uşor de obţinut, sigure şi profitabile.

Sistemul american a reuşit într-un termen scurt lansarea “banilor de plastic” pe

piaţa instrumentelor de plată mondială. Astfel, cardurile în variantă debit sau credit au

devenit realitate, sigla şi holograma de securitate asigurând globalizarea plăţilor prin

carduri, dinamizarea comerţului internaţional, atragerea valorilor moderate şi chiar

modeste în circuitul schimburilor internaţionale, precum şi eliminarea barierelor de

incompatibilitate a valutelor mondiale.

Cardurile bancare sunt caracterizate printr-o mare diversitate în cadrul unei game

unice comune tuturor băncilor care se asociază. Această gamă are patru nivele distinctive

în funcţie de posibilităţile de utilizare:

- carduri pentru retrageri de numerar;

14

- carduri naţionale;

- carduri internaţionale;

- carduri internaţionale de prestigiu.

Cardurile pentru retrageri de numerar sunt emise contra cost în limita unui

plafon variabil în funcţie de banca emitentă. Aceste carduri dau posibilitatea deţinătorilor

să cunoască soldul contului şi ultimele operaţiuni efectuate.

Cardurile nationale sunt administrate prin acorduri interbancare, supunându-se

unor dispoziţii comune. Cu ajutorul lor se pot efectua retrageri de numerar prin

distribuitoarele aflate pe teritoriul naţional, în baza unui plafon variabil. Totodată, aceste

carduri permit şi reglarea plăţilor în cazul achiziţiei de bunuri de la comercianţii afiliaţi.

Cardurile internaţionale prezintă importanţă asemănătoare cu cele naţionale, dar

folosirea lor este extinsă şi în străinătate pentru efectuarea de plăţi. Acestea sunt grupate

în două reţele, VISA şi Eurocard/ MasterCard, fiind utilizate ca şi cardurile naţionale

pentru plăţi şi retrageri de numerar pe plan naţional şi internaţional. Acest gen de carduri

asigură şi servicii precum: asigurarea contra pierderii sau furtului, asigurarea în caz de

accident de călătorie, de invaliditate şi deces. Sunt carduri personale şi profesionale.

În cadrul cardurilor internaţionale se disting cardurile bancare internaţionale de

prestigiu care sunt carduri de “gamă înaltă” definite prin acordurile internaţionale. Ele

oferă servicii multiple, precum: retrageri de numerar în ţară şi străinătate, asigurarea

automată a călătoriei, servicii de rezervare asigurate, închirieri de maşini fără garanţie,

protecţie juridică şi alte garanţii şi asigurări însoţite de indemnizaţii mai ridicate.

Deţinătorii cardurilor internaţionale de prestigiu (ex.: Premier sau Gold pentru

VISA) sunt selectaţi pe criteriul venitului fix anual realizat. Fiecare din aceste carduri este

marcat prin caracteristicile fiecărei reţele şi vizează clientela de “gamă înaltă”.

B. Cardurile emise de societăţi non-bancare

Luând exemplul cardurilor bancare, societăţile non-bancare, precum: lanţuri de

magazine, cluburi private etc., au lansat propriile carduri care, pe lângă recunoaşterea

15

calităţii de membru, asigură posibilitatea efectuării de cheltuieli în timp real, fără a mai fi

pusă problema dimensiunii disponibilităţilor proprii.

C. Cardurile emise de comercianţi

Cardurile emise de comercianţi sunt aşa-numitele carduri private emise de

întreprinderi comerciale pentru a facilita plăţile emise cumpărătorilor din magazine şi,

eventual, de a oferi facilităţi de credite. Creditul este uneori acordat gratuit cu ocazia

anumitor operaţii de promovare. Aceste cărţi sunt livrate de marile magazine, de

supermagazine, societăţi de distribuţie a carburantului, precum şi de firme ce vând prin

corespondenţă. Fiecare carte este emisă de o filială a băncii comerciantului. Ca efect,

fiecare credit este asociat utilizării unei cărţi sau, dacă aceasta este utilizată mai mult într-

unul din magazinele comerciantului considerat, emiţătorul trebuie obligatoriu să fie un

stabiliment de credit.

Cardurile private presupun în general două opţiuni de reglement:

- opţiunea la termen care permite purtătorului să plătească o dată pe lună

cantitatea de cumpărături recepţionate conform facturii. Plata se face prin cec sau prin

autorizaţie, emiţătorul cărţii neavând acces direct la contul purtătorului cărţii. Această

opţiune corespunde unui credit gratuit mai mult de 30 de zile.

-opţiunea credit care permite purtătorului să se elibereze de datoriile sale

prin mai multe vărsăminte, la taxe precizate la semnarea contractului. Suplimentar,

anumite carduri permit retragerile din distribuitoarele deschise de către emiţătorii lor în

marile magazine. Este vorba de retrageri de credit efectuate asupra contului (fivtiv) al

purtătorului, după cum un card de credit este debitat la orice retragere. Alte funcţii ale

cardurilor private, în afară de plată şi retragere, dau dreptul la servicii financiare sau la

produse de asigurare. Ele sunt dedicate unui comerciant particular şi dau dreptul de acces

la o reţea de distribuţie de bani.

Cărţile private ale comerţului au apărut din necesitatea cunoaşterii mai bune a

clientelei şi din dorinţa de a împărţi riscurile şi informaţiile legate de un sistem

multicomerţ. În acest scop distribuitorii s-au asociat cu societăţi financiare pentru a crea

propriul lor sistem de carduri. Prin urmare, emitenţii acestora sunt marii distribuitori. Ele

sunt emise şi de alţi comercianţi de talie mai mică. Acest card este acceptat de un

16

comerciant sau de un grup de comercianţi, iar obiectivul său este fidelitatea clientelei, în

timp ce scopul îl constituie stabilirea unei legături constante între card şi magazinul care

l-a emis, inclusiv activitatea utilizării sale.

Cartea funcţionează pe un singur cont şi oferă diferite avantaje titularilor: plata

imediată, credit revolving, dinamizarea vânzărilor care justifică apelarea la credite,

oferirea unor servicii mai bune, stimularea cumpărătorilor, administrarea mai bună a

serviciilor, conferirea unei imagini moderne, ş.a.

Sistemul de carduri private aduce comercianţilor o mai bună rentabilitate a

încasărilor, evitându-se costurile legate de manipularea cecurilor sau a numerarului, ca şi

riscurile legate de păstrarea numerarului.

Cardurile private oferă, în principal, următoarele avantaje:

- plata din disponibilităţile clientului;

- creditul;

- retrageri de numerar;

- servicii anexe multiple.

Cardurile de voiaj şi plăcere sunt specifice emiţătorilor ce beneficiază de o

anumită vechime (ex. Dinners Club, American Express). Aceste cărţi au aceleaşi funcţii

ca şi cardurile bancare, acceptul fiind pus pe utilizarea internaţională. Sunt acceptate de

către comercianţi din mai multe ţări şi dau dreptul la un ansamblu de servicii anexe, cum

ar fi: asigurare, reduceri în animite hoteluri etc.. Ele necesită deschiderea unui cont,

purtătorul reglând cumpărările sale ca şi în cazul unei cărţi private.

Chiar dacă plata cardurilor s-a maturizat într-un termen uluitor de scurt, trebuie

amintit faptul că implementarea acestui instrument de plată s-a efectuat pe un

“teren”fertil cu grad înalt de “conştinţă” bancară. Rătăcirile evazioniste sau de utilizare

frauduloasă au fost estompate de acţiunea riguroasă a comportamentului bancar modern.

Nici un produs card nu ar fi primit aureola globalizării dacă utilizatorii nu ar fi acţionat în

cadrul unor reguli stricte de respect bancar faţă de termene, domenii de aplicabilitate sau

elemente de securizare ale produsului.

Cu siguranţă tendinţa producerii şi utilizării frauduloase a cardurilor reprezintă un

fenomen negativ care generează multiple pierderi sistemului bancar mondial. Tendinţa

generală, tehnologia modernă şi comportamentul riguros bancar al utilizatorului modern

17

asigură, însă, acoperirea efectelor negative de fraudă, precum şi încrederea deplină în

funcţiile acestui nou instrument de plată.

1.2.6. Tipuri de carduri în funcţie de momentul înregistrării tranzacţiei

Cardurile pot fi clasificate şi după alte criterii, dar cel mai important criteriu

pentru activitatea bancară este sistemul de decontare căruia îi aparţin.

Astfel, în funcţie de momentul înregistrării tranzacţiei în contul deţinătorului de

card, există trei sisteme de decontare:

Sistemul “pay later”: deţinătorul de card îşi reglează datoriile faţă de bancă la

anumite intervale de timp stabilite de comun acord cu aceasta, după ce tranzacţia dintre el

şi comerciant a avut loc. Acesta este singurul sistem care a fost folosit până acum în

tranzacţiile internaţionale, iar la baza lui stau aşa numitele “cărţi de credit”, când banca

creditează deţinătorul de card până la data convenită pentru reglarea cheltuielilor.

Există două tipuri de cărţi de credit: credit-card- posesorul de card are deschisă

permanent o linie de credit, având obligaţia reglării periodice a soldului contului şi

charge-card- posesorul de card are obligaţia caq la sfârşitul fiecărei luni să-şi regleze

cheltuielile.

Sistemul “pay befor”: deţinătorul de card plăteşte serviciile pe care le facilitează

cardul înainte de a beneficia de ele (în momentul în care i se eliberează cardul); este cazul

cardurilor de acces la metrou, al cardurilor pentru telefon.

Sistemul “pay now”: deţinătorul de card plăteşte bunurile cumpărate sau

serviciile de care beneficiază în momentul derulării tranzacţiei prin debitarea automată a

contului. Sistemul presupune utilizarea debit-card-ului.

În concluzie, precizăm că analiza tipologiei cardurilor în funcţie de diferite criterii

demonstrează că piaţa internaţională a acestora s-a dezvoltat continuu, iar de la apariţia

lor şi până în prezent cardurile au câştigat un loc important în rândul instrumentelor de

decontare.

18

CAPITOLUL IISISTEME MONDIALE MAJORE CARE ASIGURĂ

PROMOVAREA ŞI GLOBALIZAREA PLĂŢILOR PRIN CARDURI

Dintre sistemele mondiale majore care asigură cu succes globalizarea plăţilor prin

carduri se pot aminti: VISA International, Europay International, American Express,

Dinners Club, JCB etc.. Aceste sisteme mondiale sau regionale au asigurat, sub forma

unor organizaţii non-profit, generarea unui compartiment de plăţi “uniform”, excluzând

orice barieră naţională, monedă tradiţională sau comportament financiar particular.

Indiferent de interesele regionale, fără a denatura rolul sau importanţa

euromonedelor, a monedelor transnaţionale sau global acceptabile, sistemele mondiale

majore amintite mai sus realizează internaţionalizarea neconvenţională a plăţilor, precum

şi uniformitatea comportamentală în domeniul fluxurilor de numerar sub forma unei

monede unice şi anume, banul de plastic.

2.1. VISA International

VISA International este o organizaţie non-profit, proprietate a membrilor ei,

înfiinţată şi subvenţionată prin intermediul taxelor şi a costurilor de participare.

Societatea VISA International este alcătuită din organisme financiare cum ar fi: bănci

comerciale, case de economi etc..

VISA este o societate cu marcă înregistrată; această marcă, incluzând faimoasele

benzi colorate în albastru, alb şi galben, autorizează membri în decontarea tranzacţiilor

internaţionale.

VISA International oferă o mare varietate de instrumente de plată orientate spre

satisfacerea diferitelor necesităţi ale fiecărui client-membru VISA.

VISA este cel mai mare sistem mondial de plată, cu peste 850 milioane de carduri

ce poartă simbolul VISA în întreaga lume. Mai exact, cardurile VISA sunt acceptate în

peste 17 milioane de locaţii care au afişat simbolul unic VISA, uşor de recunoscut şi, în

peste 550 mii de automate bancare.

19

VISA a fost înfiinţată la începutul anilor ’70 prin asocierea unor bănci americane

care aveau un ţel comun, şi anume: crearea pentru clienţii proprii a unui sistem de plată

universal acceptat. Conceptul băncilor de a-şi uni eforturile în beneficiul clienţilor lor s-a

dovedit atât de prolific, încât numărul instituţiilor bancare asociate VISA a crescut rapid.

Pe lângă faptul că VISA are cele mai multe carduri în circulaţie în întreaga lume

şi cea mai mare reţea de acceptare dintre toate sistemele de plată, cardul VISA este folosit

de clienţi foarte frecvent în cursul unui an, iar valoarea tranzacţiilor este mai mare decât a

oricărui alt sistem de carduri. Preferinţa utilizatorilor de carduri VISA este motivată de

excelenţa şi unicitatea mărcii la punctul de vânzare. Această preferinţă a utilizatorilor este

foarte importantă pentru băncile membre VISA, întrucât volumul mare de tranzacţii este

o sursă de venit considerabil.

Preocupată de depăşirea cu succes a dificultaţilor cauzate de anul 2000, VISA este

pionierul industriei de introducere a tehnologiilor de programare pe bază de chip sau

smart-card-uri, cqare sunt mult mai sigure şi mai uşor de folosit atât de către bănci, cât şi

de către utilizatori. Aceste carduri oferă utilizatorilor şi posibilitatea de a achiziţiona

bunuri şi servicii prin Internet în secolul XXI. VISA are deja în circulaţie peste 23

milioane de smart-card-uri în 17 ţări din lume.

Cardurile de tip “VISA Classic”

Manipularea numerarului şi a cecurilor reduce profitabilitatea unei bănci. Unele

studii au estimat că aproximativ 40% din costurile unei bănci sunt reprezentate de

costurile de procesare a numerarului şi a cecurilor. Automatizarea prin intermediul unui

program de carduri îmbunătăţeşte viteza şi eficienţa şi poate reduce în mod semnificativ

costurile.

Nu toţi clienţii unei bănci îndeplinesc condiţiile pentru a primi un credit-card, iar

debit-card-urile pot fi acceptate numai într-un mediu electronic on-line şi pot limita

oportunităţile de folosire potenţial profitabile. Un debit-card care operează în toate

mediile de acceptare, on-line, înseamnă creşterea oportunităţilor de folosire, creşterea

volumului şi a veniturilor. Statisticile VISA arată că, în medie, debit-card-urile autorizate

în toate mediile sunt folosite de patru ori mai mult la punctele de vânzare decât cardurile

20

de debit care funcţionează numai on-line. În plus, pe lângă reducerea costului pentru

bancă, acestea asigură noi surse potenţiale de venituri pentru emitent.

Cu un debit-card VISA Classic, clienţii pot avea acces convenabil, controlabil şi

global la fondurile lor. Acest card poate fi autorizat prin intermediul unui EFT POS

(terminalul pentru transferul electronic de fonduri) sau ATM (ghişeu automat de bancă).

Acolo unde se folosesc sisteme manuale, sumele tranzacţionate trebuie să fie autorizate

vocal atunci când valoarea tranzacţiei depăşeşte plafonul limită stabilit de VISA pentru

tipurile specifice de comercianţi.

Faptul că se solicită autorizarea tranzacţiilor atunci când se depăşeşte o anumită

limită, asigură un nivel de gestiune a riscului mai ridicat decât în cazul cardului de credit.

De aceea, selectarea şi evaluarea bonităţii clienţilor sunt importante.

Serviciile suplimentare oferite de emitent contra-cost, specifice acestui tip de

card, sunt:

- înlocuirea cardurilor în situaţii excepţionale (furt, pierderi etc.);

- eliberarea de numerar cu maximă operativitate.

Procesarea cererilor personale de împrumut, de obicei înseamnă interviuri,

verificarea referinţelor, garanţii, costând timp şi bani. Un credit-card, cu o linie de credit

aprobată anterior, poate fi o alternativă viabilă. În acelaşi timp, emitenţii pot extinde

creditul într-un mod practic şi profitabil.

Metodele flexibile de autorizare ajută emitentul să menţină controlul asupra

limitelor aprobate anterior. În sistemul on-line, cardul poate fi folosit la EFT POS-uri. În

sistemele off-line, autorizarea telefonică prin voce ajută la minimizarea folosirii greşite a

cardului şi a fraudelor. În oricare dion aceste situaţii, deţinătorii de carduri se bucură la

maximum de oportunităţile de a face cumpărături şi de a opţine numerar la un mare

număr de bănci, comercianţi şi ATM-uri.

Cardul de tip “VISA Business”

Cardul de tip “VISA Business” este un produs destinat a fi utilizat de persoane ce

călătoresc şi întreţin în mod regulat afaceri şi au un potenţial financiar ridicat, cum sunt

firmele, personalul angajat al societăţilor comerciale, patronii, familiile bine situate.

21

Utilizarea acestui tip de card este asemănătoare cu cea a cardului VISA Classic,

utilizându-se pentru achitarea călătoriilor de afaceri, a cazării, închirierii de autoturisme,

a vacanţelor etc..

Emitentul trebuie să se preocupe să ofere contra-cost servicii suplimentare. Pentru

cardul de tip VISA Business serviciile sunt:

- servicii speciale de asistenţă medicală şi juridică în cazurile fortuite;

- asigurări pentru evitarea pierderilor în caz de întârzieri pe timpul

trasportului, pierderea bagajelor;

- înlocuirea cardurilor în cazuri excepţionale;

- servicii de rezervări (hoteluri, manifestări culturale, autoturisme etc).

Cardul de tip “Gold Card/Premier”

Emitenţii doresc să folosească un program de gold card pentru a întări relaţiile cu

clienţii importanţi. Cardul VISA Gold domină piaţa în acest moment. Acesta oferă

clienţilor cu venituri mari, acces la fondurile proprii şi la facilităţi de creditare prin

intermediul celei mai extinse reţele de ATM-uri şi comercianţi din lume.

Serviciile oferite de programul VISA Gold Card include:

- o limită de cheltuială de cel puţin 5000 USD sau echivalentul în monedă locală,

pentru fiecare ciclu de facturare;

- limită zilnică de retragere de numerar de la ATM de cel puţin 200 USD sau

echivalentul în moneda locală. Emitenţii pot ridica această limită pentru anumiţi clienţi;

- înlocuirea de urgenţă a cardului şi avans de numerar pentru clienţii al căror card

a fost furat în ţară sau în străinătate. VISA oferă acest serviciu fără taxe suplimentare

pentru emitent;

- asigurarea asistenţei medicale şi juridice de urgenţă pentru deţinătorii aflaţi în

străinătate, oferite centralizat de către VISA.

Emitenţii pot potrivi programele în scopul satisfacerii nevoilor clienţilor şi ale

pieţei prin adăugarea de alte servicii, obţinute de la furnizori recomandaţi de VISA.

Aceste servicii pot include telephone-banking, rate de împrumut speciale, asigurare, tarife

privilegiate pentru călătorie, hotel şi inchirieri de maşini, acces la saloanele business din

aeroporturi etc..

22

Cardul de tip “VISA Electron”

În mod tradiţional, băncile au gestionat riscul asociat clienţilor noi sau clienţilor

care nu au mai avut un cont bancar-studenţi şi elevi, de exemplu, solicitându-se să retragă

numerar de la o sucursală unde sunt cunoscuţi. Acest lucru este ineficient pentru bănci şi

neconvenabil pentru clienţi.

VISA Electron este un produs de debit integral “on-line”, care permite autorizarea

fiecărei tranzacţii efectuate de o gamă largă de clienţi. VISA Electron este folosit atât

pentru extragerea de numerar din automatele bancare, cât şi pentru efectuarea

cumpărăturilor.

Acest tip de card este un produs tip “electronic” şi este în special desemnat

clienţilor care prezintă un grad ridicat de risc în utilizare, cum sunt studenţii şi elevii. Ori

de câte ori un electron card este folosit, trebuie obţinută autorizarea, adică emitentul

decide dacă tranzacţia se face sau nu.

Principala funcţie a acestui card este înlocuirea numerarului. Prin utilizarea

electron-card-ului se poate înlocui circulaţia numerarului, acest lucru fiind posibil prin

distribuirea debit-card-urilor clienţilor din categoria menţionată mai sus, dându-se astfel

posibilitatea de a avea acces în reţeaua dispozitivelor de eliberare automată a

numerarului.

Cardul de tip “VISA Cash”

VISA a lansat un puternic program de cercetare pentru prototipuri de smart-card-

uri, terminale şi echipamente aferente.

Cardul VISA cu valoare înglobată – “VISA Cash” – operează într-un sistem

deschis şi poate fi folosit pentru cumpărături de valoare mică în locurile în care, în mod

tradiţional, se folosesc bancnotele şi moneda metalică. Un astfel de card, care arată

identic cu un card bancar, este dotat cu un microprocesor care conţine şi procesează bani

sub formă de date electronice. În momentul folosirii, suma exactă de bani este dedusă din

chip şi pe display-ul terminalului apare suma de bani rămasă în card.

Microprocesoarele înglobate într-un asemenea card pot stoca, în mod curent,

aproximativ de 80 ori mai multă informaţie decât banda magnetică. Capacitatea de

23

procesare a microprocesorului îmbunătăţeşte semnificativ securitatea şi permite plasarea

de aplicaţii suplimentare pe acelaşi card laolaltă cu funcţiile deja existente.

VISA şi-a extins sistemul VISA Net pentru a sprijini compensarea şi decontarea

tranzacţiilor efectuate cu cardul VISA Cash. Există trei tipuri de carduri:

De unică folosinţă. Cardurile sunt cumpărate la o valoare prestabilită şi

după ce valoarea este consumată sunt aruncate sau păstrate ca suvenir.

Reîncărcabile. Cardurile se cumpără cu sold zero şi se încarcă cu valoare

electronică. Atunci când valoarea este consumată, cardul se poate reîncărca cu ajutorul

dispozitivelor speciale sau a unor ATM-uri upgradate.

Multifuncţionale. Cum sunt cardurile de debit sau de credit care conţin

aplicaţia VISA Cash. Acesta este primul pas către oferirea de servicii complete prin

smart-card.

Sistemul VISA Cash este bazat pe specificaţiile comune ale industriei financiare,

fapt care asigură compatibilitatea cu alte produse pe bază de chip. De asemenea, sistemul

este proiectat pentru a asigura simplitatea şi operarea cu costuri scăzute, astfel încât oferă

o alternativă practică numnerarului şi monedei metalice.

Avantajele particulare oferite de produsul VISA Cash sunt:

- clienţii vor avea posibilitatea să efectueze tranzacţiile mai rapid;

- clienţii vor avea la dispoziţie un produs convenabil, uşor de folosit, în condiţiile

în care nu vor mai fi nevoiţi să poarte asupra lor numerar, în special în tranzacţiile zilnice

de rutină, unde sunt necesare sume fixe de bani;

- comercianţii se vor confrunta cu mai puţine probleme de securitate, mânuind

mai puţin numerar;

- comercianţii îşi vor micşora costurile de manipulare a numerarului;

- cu timpul, un astfel de card emis într-o ţară va putea fi folosit şi în altă ţară.

Afinity Card

VISA Afinity Card este un produs rezultat în urma unui acord între VISA şi alte

organizaţii sau grupuri care nu pot fi membre VISA, cum ar fi autocluburi, societăţi

profitabile pe închirieri auto, organizaţii profesionale sau de caritate.

24

VISA Travellers Cheques

Cecurile de călătorie sunt destinate acoperirii cheltuielilor pe perioada vacanţelor

şi a călătoriilor de afaceri, iar reţeaua cerată de VISA, este în prezent cea mai dezvoltată

reţea de astfel de cecuri în întreaga lume, acestea emiţându-se în 14 valute.

2.2. Europay International

Europay International este o organizaţie non-profit, proprietate a membrilor ei,

înfiinţată şi subvenţionată prin intermediul taxelor şi a costurilor de participare.

Europay International cuprinde societatea MasterCard International cu sediul în

S.U.A. şi Eurocard cu sediul în Belgia, cele două societăţi acordând reciproc dreptul de

emitere şi acceptare a cărţilor de plată MasterCard şi Eurocard pe teritoriul naţional al

membrului. Ca rezultat al acestei structuri, băncile membre Europay pot emite şi accepta

atât cărţile de plată Eurocard (care reunesc siglele eurocard şi Mastercard), cât şi

MasterCard (care nu poartă şi sigla Eurocard).

Atât sigla Eurocard/MasterCard, cât şi sigla MasterCard sunt mărci înregistrate,

utilizarea lor fiind condiţionată de calitatea de membru Europay. Europay International a

creat o gamă largă de produse pentru diverse categorii de clienţi atraşi.

Cardul de tip “Eurocard/MasterCard Classic”

Eurocard/MasterCard – clasic card este un card tip debit-card sau credit-card care

se adresează tuturor categoriilor de utilizatori prezentând un anumit grad de siguranţă. El

poate fi folosit în întreaga lume atât pentru tranzacţii comerciale, cât şi pentru obţinerea

de numerar, prin intermediul echipamentelor electronice (ATM, POS) sau cu preluarea

manuală a datelor operaţionale.

Cardul de tip “Cirrus”

Cirrus este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu

grad înalt de risc, putând fi folosit în întreaga lume pentru retragerea de numerar prin

intermediul echipamentelor electronice (ATM).

25

Eurocheque

Eurocheque este un cec de călătorie acceptat numai în Europa, adresat persoanelor

care călătoresc frecvent şi nu deţin conturi în bancă.

Cardul de tip “Edc”

Edc este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad

înalt de risc, putând fi folosit numai în Europa pentru tranzacţii comerciale prin

intermediul echipamentelor electronice (POS).

Cardul de tip “Maestro”

Maestro este un card tip debit-card care se adresează categoriilor de utilizatori cu

grad înalt de risc, putând fi folosit în întreaga lume pentru tranzacţii comerciale prin

intermediul echipamentelor electronice (POS). Fiecare membru Europay decide asupra

condiţiilor de furnizare a serviciilor Europay clienţilor săi. Ei aleg produsele care se

potrivesc cel mai bine necesităţilor pieţelor interne şi a serviciilor oferite împreună cu

produsele Europay; au, de asemenea, libertatea de a vinde produsele şi serviciile Europay

în orice mod doresc.

Sistemul de operare a tranzacţiilor Eurocard/MasterCard şi desfăşurarea

tranzacţiilor sunt identice cu cele ale societăţii VISA Intrnational.

Europay CLIP

Produsul CLIP combină avantajele numerarului cu uşurinţa în folosire, securitatea

absolută şi capacitatea unică de folosire oriunde în lume. Deţinătorul cardului foloseşte

una din metodele de încărcare cu monedă sau valute la alegere, după care este liber să

folosească cardul în ţara sa, fie în străinătate.

CLIP este singurul produs de plată de acest tip proiectat să opereze fie la nivel

local, fie la nivel internaţional. Abilitatea produsului de a stoca diferite valute în acelaşi

timp este apreciată în mod egal atât de clienţi cât şi de companii.

Valoarea înglobată în card este stocată în chip, sumele plătite deducându-se în

momentul efectuării unei tranzacţii, astfel încât nu este necesară conectarea “on-line” sau

26

un cod personal de identificare (PIN). Deoarece valoarea cardului este limitată la suma

stocată, riscurile rezultate din pierdere sau furt sunt limitate.

Utilizarea CLIP este la fel de uşoară ca şi utilizarea numerarului, mai ales în

situaţia în care este necesară folosrea unor valute nefamiliare. Produsul CLIP este

realmente avantajos atunci când se fac plăţi de valuare mică sau atunci când se solicită

sume fixe. De aceea, acest produs este ideal pentru folosirea în magazine cu rulaj ridicat

cum ar fi fast-food-uri sau la dispozitive de parcare, automate de vânzare etc..

Avantajele acestui produs sunt:

Pentru clienţii privaţi:

- dispun oricând de suma potrivită de numerar atunci când doresc, unde doresc,

local sau în străinătate;

- tranzacţii rapide, fără probleme de schimb valutar, fără PIN sau semnătură, fără

grija de furt sau pierdere.

Pentru companii:

- avantajos pentru angajaţii companiilor care călătoresc frecvent în străinătate,

deoarece au posibilitatea de a efectua plăţi de mică valuare în orice moment şi în orice

ţară, fără a fi nevoie să aibă asupra lor mai multe valute. Companiile pot oferii angajaţilor

care efectuează o călătorie de afaceri în străinătate un CLIP pre-încărcat şi să recupereze

orice valoare reziduală rămasă pe card la sfârşitul călătoriei.

Pentru comercianţi:

Comercianţii acoperă o mare varietate de tipuri: de la cafenele la transportul

public, de la parcări la staţii de benzină, lanţuri de restaurante, fast-food, super-market-uri

etc.. Pentru toţi aceştia, importante sunt viteza şi securitatea banilor. Cu cât au capacitatea

de aşi servi mai repede clienţii, cu atât afacerea creşte, iar profitul devine mai mare.

Faptul că nu mai este necesar ca aceştia să manevreze numerar şi să dea rest la

cumpărături face ca tranzacţiile cu cardul de tip CLIP să fie garantate 100%, să fie

precise şi să dureze practic câteva secunde.

Modalitatea de plată prin CLIP este excelentă pentru creşterea profitabilităţii şi

securităţii în cazul plăţilor de taxe auto, a taxelor de parcare şi la automatele de vânzare.

27

Cardul de tip Europay CLIP poate, de asemenea, să crească profitabilitatea,

permiţând clienţilor să efectueze plăţi chiar şi atunci când se solicită bani potriviţi –

serviciu apreciat în particular de turişti şi de cei care sunt în călătorii de afaceri.

Pentru bănci:

Aspectul care interesează cel mai mult profesiunea bancară este securitatea

excepţională a produsului CLIP, toate sumele fiind încărcate on-line şi controlate

permanent de bănci. Valoarea unui card furat sau pierdut este strict limitată la valoarea pe

care acesta o conţine, neputând fi folosit peste suma stocată în chip sau încărcat fără un

PIN corect.

Alte beneficii pentru emitent include valoarea adăugată de CLIP produselor

existente prin extinderea plăţilor electronice la plăţi de mică valoare şi plăţi

internaţionale.

Cercetarea făcută în Europa a evidenţiat faptul că cea mai cerută combinaţie de

servicii este CLIP asociat unui card de debit. Cardul CLIP conţine o multitudine de

portofele, fiecare fiind capabil să poarte o valută diferită.

Cardurile CLIP pot fi încărcate în diferite modalităţi, şi anume:

a) Încărcare din contul curent

Deţinătorul îşi încarcă cardul direct din contul său bancar sau din contul de debit

sau credit-card. Aceasta se poate face la ghişeul băncii sau utilizând terminalele “on-line”

de încasare, care în mod normal pot fi ATM-uri adaptate le sistemele CLIP sau

dispozitive de încărcare instalate de bancă şi operate prin introducerea unui PIN.

Încărcarea poate implica una sau mai multe valute, iar contul va fi debitat cu suma

corespunzătoare cursului de schimb fixat de banca emitentă.

b) Încărcare cu numerar

Cardul poate fi, de asemenea, încărcat prin utilizarea numerarului la o bancă sau

casă de schimb valutar având terminalul necesar şi legătură “on-line” cu banca emitentă.

Existenţa legăturii “on-line” cu banca emitentă permite acesteia gestiunea float-ului.

Încărcarea prin utilizarea numerarului poate fi o paret dintr-o tranzacţie de schimb

valutar.

c) Încărcarea iniţială de card

28

În momentul în care un card aflat în procedura de efectuare a tranzacţiei nu

conţine în întregime suma necesară a fi plătită, cardul însuşi va detecta acest lucru şi în

mod automat va iniţia o secvenţă de încărcare ca parte a tranzacţiei.

Dacă deţinătorul cardului doreşte ca acesta să fie încărcat cu mai mulţi bani,

cardul poate fi încărcat cu o sumă care a fost prestabilită cu banca emitentă. În acest fel se

elimină posibilitatea inexistenţei de bani în card, iar clientul evită punerea intr-o situaţie

jenantă.

d) Încărcarea “card - to – card”

Această facilitate deschide o varietate de posibilităţi noi. În cazul acestui tip de

încărcare trebuie să existe un card “cheie” care poate fi folosit pentru a încărca alte

carduri. Acest mod de lucru permite celui care deţine cardul cheie să ofere celorlalţi

membri ai familiei sale sume fixe de bani şi îi asigură totodată supravegherea

cheltuielilor totale.

Sumele de bani pot fi transferate de pe un card CLIP pe un altul, cu condiţia ca

ambele să fie emise de aceeaşi bancă şi sub o conectare on-line cu banca.

Descărcarea cardului poate avea loc atunci când, după o călătorie în străinătate,

deţinătorul poate dori să transforme în numerar valorile reziduale din portofele sau să

transfere valoarea echivalentă în compartimentul de monedă locală a portofelului.

Întreaga sumă, sau numai o parte, poate fi creditată în cadrul deţinătorului sau transferată

într-un portofel deja deschis în card.

2.3.American Express

American Express este un sistem global de plăţi prin carduri promovate de banca

americană American Express. Preluând modelul creat de organizaţiile non-profit

Eurocard sau MasterCard, banca American Express a impus pe piaţa americană şi apoi

treptat a globalizat sistemul de plăţi de cărţi sub sigla American Express.

Cardurile în variantă debit sau credit American Expres, destinate în special

agenţilor economici sau persoanelor fizice cu potenţial financiar ridicat, îmbracă în

prezent următoarele forme: Business Card, Gold Card şi Classic Card.

29

Cardul de tip “American Express Business”

Cardul “Business Card” AMEX este orientat, în general, către acea categorie de

clienţi care călătoresc foarte mult în interes de serviciu şi întreţin în mod regulat relaţii de

afaceri şi către acei clienţi care au un potenţial financiar personal foarte ridicat. Cu alte

cuvinte, acest produs este oferit şi agreat îndeosebi de firme, personal angajat al

societăţilor comerciale, patronii şi familiile înstărite.

Cardul de tip “Gold Card” American Express

Acest produs a fost creat pentru categoria de clienţi cu un potenţial financiar

foarte mare. Se impun anumite condiţii speciale la eliberarea produsului.

Cardul “Classic Card” American Express

Cardul Classic AMEX se poate elibera oricărei categorii de clienţi – persoane

fizice. Este un produs cu o largă utilizare internaţională şi este destinat satisfacerii

necesităţilor de consum ale clienţilor obişnuiţi ai băncilor.

Existenţa diferitelor categorii de carduri bancare, unele utilizate mai mult pe plan

naţional, altele cu vocaţie internaţională, permit, deci, retragerea de numerar din bănci şi

distribuitoare automate, obţinerea de credit şi oferă deţinătorului o gamă de servicii

anexe. Aceste servicii, obţinute contra unei tarifări majorate constau în: asigurări pentru

întârzierea avionului sau bagajelor, asistenţă medicală, repatriere, accidente, decese,

invalidate, servicii hoteliere/restaurant şi auto etc..

30

CAPITOLUL IIIOPERAŢIUNI CU CARDURI

În acest capitol se va aborda problema emiterii şi acceptării de carduri, deoarece

prin aceşti doi termeni se cuprinde întreaga structură logistică a legăturii băncilor cu

deţinătorii de carduri şi cu comercianţii. Deasemenea, se vor avea în vedere strategiile,

fluxurile şi sistemele utilizate în emiterea şi acceptarea cardurilor.

Orice bancă preocupată de creşterea veniturilor proprii, de diversitatea produselor

şi serviciilor oferite clienţilor săi, trebuie să se preocupe şi de lansarea şi promovarea

produselor card, atât sub aspectul emiterii acestor instrumente moderne de plată, cât şi

sub aspectul acceptării la decontare a tranzacţiilor derulate cu ajutorul cardurilor.

3.1 Emiterea cardurilor

În Regulamentul nr.1 privindprincipiile şi organizarea avizăriitehnice a sistemelor

de plăţi şi decontări fără numerar, publicat în Monitorul Oficial nr.75 din 26.04.1995, la

art.4 se prevede că nici un instrument de plată fără numerar nu poate fi utilizat de către o

bancă, decât dacă, cât timp şi în forma în care are aprobată în prealabil de către

Autoritatea de Avizare Tehnică o documentaţie specifică, expresă şi la zi. Documentaţia

va cuprinde următoarele documente:

a) cererea de autorizare a circulaţiei şi de luare în evidenţă a tirajului,

cuprinzând:

date privind producerea, volumul şi numerotarea specimenului şi multiplilor,

formatul cardului, dimensiunile, înscrisurile şi elementele de desen. De

asemenea, se va ataşa o mostră a materialului din care urmează a fi

confecţionat cardul.

Angajamentul formal şi pe proprie răspundere al băncii că multipli produşi

sunt identici cu specimenul, mai puţin seria şi numărul, precum şi inscripţia

“specimen”sau o altă modalitate de a individualiza specimenul confecţionat ca

atare prin scoaterea definitivă a unui multiplu din circulaţie prin anulare

individuală (perforare, operare de inscripţii lămuritoare ale faptului etc.);

31

Acordul cu efectuarea de către Autoritatea de avizare Tehnică în contul băncii

solicitate, de cheltuieli de verificare în conformitate cu prevederile

reglementărilor în vigoare a datelor şi elementelor communicate în cerere şi

materializate în specimenul remis Autorităţii de Avizare Tehnică.

b) cinci exemplare – martor ale specimenului numerotate distinct care nu vor

fi restituite de către Autoritatea de Avizare Tehnică;

c) o copie intergrală a studiului de fezabilitate aprobat de acţionarii sau de

conducerea emitentului, care va cuprinde:

prezentarea generală a instrumentului;

procedura de emitere;

aria de utilizatori;

operaţiunile de decontare realizabile cu ajutorul cardului;

modalităţi de evaluare a riscului şi de asigurare a securităţii prin

caracteristicile cardului;

fraude estimate de emitent;

alte informaţii pe care emitentul le consideră relevante pentru lansarea şi

succesul pe piaţă al cardului.

Băncile puse în faţa problemei emiterii de carduri vor apela la diferite

strategii de atragere a potenţialilor deţinători de carduri. Pâna a se stabili, însă, legătura

directă între banca emitentă şi clientul potenţial deţinător de carduri, sectorul specific

care se ocupă cu promovarea cardurilor din cadrul băncii, va parcurge mai multe etape

pentru a-şi stabili anumite coordonate.

Emitentul va organiza activitatea şi evidenţele astfel încât să poată gestiona

distinct cel puţin două faze ale plăţii cu card, şi anume:

1.O fază non- bancară care cuprinde emiterea cardului, iniţierea şi schimbul de

informaţie pentru autorizarea cererii comerciantului de a-l accepta ca mijloc pentru plată,

precum şi circuitul şi evidenţa informaţiei convenite în obligaţiile reciproce pentru

finalitatea decontării plăţilor cu card.

2.O fază bancară care cuprinde, după incheierea fazei non-bancare, operarea de

înscrieri în evidenţe, inclusiv în conturi deschise la bănci, agenţi participanţi sau instituţii

32

de decontare, în măsura în care acestea sunt bănci pentru finalitatea decontării plăţilor cu

card.

Dobândirea calităţii de emitent de card se face după dobândirea autorizării cardului

ca instrument de plată de Banca Naţională a României.

În scopul obţinerii autorizaţiei, emitentul va prezenta la B.N.R. la Direcţia Generală

de Plăţi şi Urmărirea Riscurilor Bancare următoarele documente:

Cererea de autorizare însoţită de 5 specimene ale cardului;

Toate normele interne legate de carduri, aprobate de Consiliul de Administraţie

al emitentului;

În cazul în care emitentul nu este proprietar de marcă, se vor prezenta toate

certificările primite de la proprietar cu privire la designul şi condiţiile tehnice de

executare a cardului, a softului utilizat, precum şi a aparaturii montate la

comerciant;

În cazul în care cardul este cu circulaţie internaţională şi emitentul nu este

proprietar de marcă, se vor prezenta şi certificările proprietarului de marcă cu

privire la integrarea în sistemul de autorizare şi decontare al acestuia;

În situaţia în care emitentul solicită autorizare pentru smart-card, cererea va fi

însoţită de o scrisoare de certificare din partea VISA International sau Europay

International, din care să rezulte că producătorul cardurilor respectă la fabricarea

cardurilor specificaţiile Europay – MasterCard – VISA, ultima condiţie valabilă

la data cererii;

Un business plan, care va cuprinde: informaţii despre emitent, informaţii despre

card, informaţii despre aria de utilizare a cardului, obiectivele băncii şi o estimare

pe durata de 3 ani a veniturilor şi cheltuielilor legate de carduri şi utilizarea

acestora.

Procesul de emitere este un proces care se adresează îndeosebi persoanelor fizice,

deci este necesară elaborarea unui sistem specific pentru fiecare categorie-ţintă de

persoane fizice, pentru a putea promova produsul card.

Modalitatea generală utilizată în abordarea problemei emiterii cardurilor de către

bănci este aceea a stabilirii obiectivelor pe termen scurt şi lung.

Aceste obiective se referă la:

33

Numărul de carduri ce vor fi emise;

Modul de efectuare a analizei de solvabilitate în cazul credit- cardurilor;

Estimarea numărului de tranzacţii anuale;

Data la care se intenţionează începerea emiterii cardului respectiv;

Canalele de distribuţie (la ghişeu, sucursale, prin poştă etc.);

Tipul de hardware ce urmează a fi folosit;

Strategia de promovare a produsului, modul de organizare a campaniei

publicitare etc.

Strategia de emitere se va determina pe baza studiilor de marketing referitoare la

poziţia cardului în cadrul segmentelor de piaţă. Odată stabilită capacitatea de

atragere a unui segment de piaţă de către produsul- card, se va trece la definerea

clară a produsului şi a segmentelor- ţintă ale pieţei.

O bancă comercială care se angajează în dezvoltarea produselor- card, poate lansa

pe piaţa instrumentelor de plată bancare trei produse principale, respectiv: carduri de

debit, carduri de credit şi carduri cu facilităţi de descoperire de cont (charge-card cu

capacitate de overdraft). Pornind de la aceste produse principale, fiecare bancă poate

emite diferite variante ale cardurilor amintite, care nu reprezintă altceva decât

funcţiuni suplimentare ale cardurilor standard puse în circulaţie în strânsă

concordanţă cu nevoile de moment ale clienţilor tradiţionali ai băncii.

În urma studierii documentaţiei prezentate Băncii Naţionale a României de către

banca ce doreşte să devină emitent de carduri, B.N.R. va emite în curs de 30 de zile

de la data primirii documentaţiei o autorizaţie provizorie, valabilă 90 de zile,

perioadă în care emitentul se va afla sub monitorizarea unei echipe specializate din

cadrul B.N.R.

Obiectivele urmărite în perioada de monitorizare sunt:

Derularea zilnică a operaţiunilor;

Extragerea şi analizarea săptămânală a statisticilor rezultate din utilizarea

cardurilor, în scopul prevenirii unor potenţiale probleme;

Analiza desfăşurării activităţii serviciului de gestiune a riscului (dacă există) sau

a celui responsabil de această activitate;

Analiza modului de decontare a operaţiunilor;

34

Elaborarea de rapoarte săptămânale de monitorizare.

În situaţia în care rezultatele obţinute în perioada de monitorizare sunt

satisfăcătoare, B.N.R. va emite autorizaţia pentru tipul de card solicitat a fi pus în

circulaţie.

Implicarea autorizării cardurilor asupra activităţii bancare se regăseşte doar în

domeniul proiectării, autorizării şi decontării tranzacţiilor. Performanţele scontate pot fi

atinse, însă, numai cu condiţia emiterii unor produse ce se subordonează nevoilor pieţii,

ce acţionează în deplină siguranţă şi oferă posibilităţi multiple de finanţare.

3.1.1. Fluxul operaţional al activităţii de emitere de carduri către clienţi

Orice program de emitere de carduri presupune patru etape principale, şi

anume:

Proiectarea şi lansarea produselor card;

Analiza şi aprobarea cererilor de emitere;

Producerea şi predarea cardurilor;

Autorizarea şi decontarea tranzacţiilor derulate prin intermediul cardurilor.

Fiecare din obiectivele etapelor enumerate mai sus trebuie atent programate şi

urmărite în evoluţie pentru a se asigura succesul şi menţinerea produsului pe piaţă.

Pentru proiectarea şi lansarea unui produs card este indicată urmărirea

obiectivelor bancare în ceea ce priveşte emiterea cardurilor. Cu siguranţă că de

clarviziunea proiectului de emitere şi de adptarea programului propus la necesităţile

pieţei, depinde în mare măsură succesul produsului ce se intenţionează a se lansa.

Emiterea cardului se face la cererea persoanei care doreşte să dobândească

calitatea de deţinător şi care va depune în prealabil o cerere scrisă de emitere a cardului,

în forma şi în condiţiile hotărâte de emitent.

35

Acordarea calităţii de deţinător este un drept descreţionar al emitentului, şi nu un

drept al clientului unei bănci, emitentul asumându-şi obligaţia să verifice, până la

eliminarea oricărui motiv de dubiu, datele cerute persoanei care doreşte să devină

deţinător şi pe care aceasta le-a furnizat. În acest scop, banca emitentă are obligaţia să

verifice cel puţin identitatea, autenticitatea documentelor prezentate şi a veridicităţii şi

actualităţii informaţiei pe care acestea o conţin, precum şi a oricăror date şi elemente de

performanţă economico-financiară şi conformitate administrativă pe care emitentul le-ar

putea considera necesare pentru evaluarea activităţii şi faptelor clientului care ar putea

genera riscuri în plata cu card.

În urma acestei analize, emitentul aprobă cererea solicitantului şi îl informează pe

acesta că va deveni posesorul cardului solicitat. În acelaşi timp, banca va da comanda de

producere a cardului respectiv şi va cere un nou fişier în baza de date card.

Pe baza cererilor aprobate, banca va încheia şi semna un acord reciproc cu

deţinătorul, acest acord având prevederi exprese privind drepturile şi obligaţiile părţilor la

plata cu card.

După încheierea acordului reciproc, reprezentantul autorizat al băncii emitente va

elibera deţinătorului un card personalizat confecţionat prin procedee tehnologice

specifice, astfel încât să asigure încadrarea în standardele internaţionale ISO 7810 şi ISO

7813 şi să cuprindă în card cel puţin numele şi prenumele deţinătorului, o codificare care

să reflecte unicitatea în circulaţie a respectivului card, data expirării valabilităţii şi alte

elemente de siguranţă, identificare şi funcţionalitate. În cadrul pregătirii pentru livrarea

cardului împreună cu codul PIN se recomandă un flux automatizat cu o implicare umană

cât mai redusă.

Autorizarea tranzacţiilor presupune verificarea disponibilităţilor proprii ale

clientului ca proces anterior efectuării actului de comerţ (predarea unui bun sau serviciu).

Autorizarea tranzacţiilor presupune existenţa unui sistem informatic performant în bancă,

care să asigure în timp real informaţii despre nivelul disponibilităţilor proprii ale

deţinătorului de card.

Decontarea tranzacţiilor efectuate prin intermediul cardurilor urmăreşte aceleaşi principii

de plată aferente oricărui act bancar tradiţional.

36

3.1.2. Sistemul informatic pentru emiterea de carduri

un sistem bancar integrat în emiterea de carduri presupune existenţa a două

componente principale care prin interconexiune permanentă asigură pe de o parte

fluentizarea fluxurilor informaţionale de plăţi, iar pe de altă parte securizarea activităţilor

de autorizare şi decontare a tranzacţiilor. Aceste componente sunt:

Subsistemul de autorizare şi decontare tranzacţii, aici integrându-se şi

logistica bancară care asigură servicii de consultanţă şi asistenţă clienţilor.

Subsistemul informatic ce reprezintă componenta esenţială a programului de

susţinere a operaţiunilor cu carduri. Acest sistem asigură menţinerea bazei de

date a cardurilor emise, actualizarea în timp real a conturilor de carduri şi

autorizarea directă şi pe deplin securizată a tranzacţiilor ăn derulare.

Companii prestigioase de soft au dezvoltat aplicaţii impresionante în domeniul

operaţiunilor cu carduri.

Indiferent de structura logică a programelor, producătorii, fie că editează sub sigla

IBM sau ARKANSAS, DIGITAL, RS/2 etc., nu sunt preocupaţi decât de două elemente

esenţiale, respectiv autorizarea tranzacţiilor în condiţii de deplină siguranţă şi

decontarea în timp real a tuturor tranzacţiilor efectuate.

Tendinţa actuală în domeniul softului pentru asistenţă programe pe carduri o

reprezintă punerea în operă a unor aplicaţii deosebit de performante care să asigure

desfăşurarea tuturor operaţiunilor din domeniul afacerilor bancare cu carduri cu o

implicare redusă a factorului uman. În acest domeniu, tendinţa de supercomputerizare a

avut loc ca o necesitate stringentă de securizare a tranzacţiilor, întrucât din experienţa

pieţei s-a constatat o nevoie crescândă de mărire a vitezei de răspuns a cererilor de

autorizare pentru tranzacţiile cu carduri aflate în derulare în orice punct de pe mapamond.

3.1.3. Profitabilitatea bancară obţinută din operaţiuni de emitere de carduri

Orice proiect bancar trebuie subordonat ideii de profitabilitate, indiferent dacă se

referă la un domeniu consacrat (creditare, spre exemplu) sau la unul de dată mai recentă

(emisiune de carduri). În acelaşi mod se pune problema şi în cazul programelor de carduri

ale unei bănci comerciale, chiar dacă cardul are o “istorie” de numai 40 de ani în cadrul

instrumentelor bancare de plată fără numerar.

37

În domeniul plăţilor cu card, problema esenţială o reprezintă determinarea

programului primordial care să asigure profitabilitatea unei activităţi bancare constante şi

eficiente, respectiv emisiunea de carduri urmată de acceptarea la comercianţi sau invers.

Succesul unui program de carduri este direct condiţionat de eficienţa unui proiect

de emitere a acestui instrument modern de plată, un astfel de proiect bazându-se pe o

analiză care este structurată pe patru etape şi conţine următoarele elemente:

Produsul;

Valorile parametrilor care intervin în calculul studiului de fezabilitate al

produsului, în care se include:

- numărul de carduri emise;

- cheltuieli cu producerea plasticului din care urmează a se

confecţiona cardul;

- numărul de operaţiuni anuale cu card;

- taxe plătite proprietarului de marcă (VISA, Europay,

AmericanExpress);

- taxe de rambursare între membri;

- taxe plătite de către purtătorul de card etc.

valoarea costurilor implicate în emiterea şi funcţionarea unui program de emitere;

venituri previzionate;

rezultatul financiar obţinut;

numărul de carduri presupus a fi emise.

Dincolo de rezultatele relevante care indică profitabilitatea evidentă a unui

program de emitere de carduri, trebuie ţinut cont de faptul că numai anumite venituri

asigură valorificarea integrală a efortului bancar. Din analiza veniturilor rezultă faptul că

profitul bancar se obţine în mod indubitabil din comisioanele încasate ca urmare a

utilizării acestui instrument de plată.

Astfel, se poate concluziona că o reorientare a activităţii bancare către domeniile de

servicii, respectiv venituri din comisioane, nu poategenera decât profitabilitatea ridicată,

constantă şi perpetuă.

38

Dacă luăm în considerare faptul că o bancă poate promova simultan emiterea unor

carduri cu facilităţi multiple şi că, printr-o preocupare frecventă, poate achiziţiona în

portofoliul valorilor sale contracte de procesare tranzacţii cu carduri, se poate identifica

cu uşurinţă şansa actuală a băncilor comerciale de a obţine profituri substanţiale din

programe de carduri.

Rezultă că dacă, dintr-un program de emitere debit-carduri, beneficiile băncii

constau în comisioane substanţiale şi surse bancare ieftine (depozit de cont curent), în

cazul unui produs credit sau overdraft, aceeaşi bancă poate beneficia de venituri din

dobânzi, dar şi de fructificarea sigură a surselor sale temporar disponibile. Nu mai trebuie

insistat asupra reducerii expunerii băncilor la fenomenul de nerambursare a creditelor,

întru-cât riscul se dispersează către un număr ridicat de utilizatori egal cu cel al cardurilor

lansate. Dacă se mai adaugă şi comisioanele de procesare a tranzacţiilor depuse la

încasare de comerciant, putem obţine cea de-a treia sursă de venit din acelaşi produs-

program.

Iata cum, dintr-o iniţiativa bancară judicios elaborată, se pot genera venituri

însemnate, asigurându-se valorificarea fondurilor temporar disponibile din economie, în

acelaşi timp având loc crearea acelor comportamente numite “benefic bancare” care

asigură disciplinarea liber consimţită a mediului de plăţi.

3.2.Acceptarea cardurilor

Acceptarea la decontare a tranzacţiilor derulate prin intermediul cardurilor la

comercianţii care au încheiat cu o bancă comercială contracte de procesare a acestui tip

de operaţiuni reprezintă cea de-a doua verigă esenţială a unui program integrat de afaceri

bancare cu carduri. Pe plan internaţional, acest proces este denumit generic acquiring

system (din engleză: acquiring = acceptare, achiziţie).

Comerciantul este o persoană juridică sau un automat programabil asupra căruia

aceasta are constituită şi poate prelua răspunderea materială şi care acceptă cardurile ca

mijloc pentru plată ca parte a unui sistem de prevenire şi împărţire a riscului, la care, în

termenele şi condiţiile obligaţiilor reciproce, este parte şi asupra căruia poate cere să fie

instruit.

39

Programul de acceptare presupune în primul rând încheierea unor contracte de

procesare a tranzacţiilor cu carduri între bancă şi un comerciant, prin contractul de

acceptare comerciantul declarând disponibilitatea sa de a accepta la plată cardul.

Banca emitentă a cardului va încheia şi semna obligaţii reciproce cu comercianţii

în scopul promovării cardului său pentru a fi acceptat ca mijloc pentru plată, fără ca

obligaţiile reciproce să aducă atingere dreptului comerciantului de a-şi asuma riscuri, a

refuza discreţionar sau a se informa, după caz, în termenii şi condiţiile prevăzute pentru

autorizare, asupra opiniei emitentului în legătură cu bonitatea deţinatorului cardului

acceptabil ca mijloc de plată, la momentul tranzacţiei la comerciant, precum şi asupra

oricărui element care, în opinia comerciantului, poate sprijini finalitatea decontării.

Decontarea este descărcarea de o obligaţie între două sau mai multe părţi, inclusiv

între acelea având calitatea de participant la decontare în vederea finalizării transferului

de fonduri şi trecerii acestora în mod necondiţionat şi irevocabil în proprietatea

beneficiarului, printr-o formă de finalitate a plăţii.

În cazul decontărilor fără numerar, părţile reflectă descărcarea de obligaţii prin

înscrieri în evidenţe, inclusiv în conturi deţinute la cel puţin o bancă şi/ sau la un agent de

decontare desemnat prin obligaţii reciproce ca parte a unui sistem interbancar de transfer

de fonduri. O decontare între două părţi este considerată finală în cazul şi la momentul

când un transfer irevocabil al creditului se produce în conturile deschise de către agenţii

de decontare ai celor două părţi la o instituţie de decontare (bancă) definită.

Instituţia de decontare, de obicei banca de emisiune, îşi asigură obligaţia de

punere la dispoziţia participantului la decontare primitor, în mod definitiv şi irevocabil,

fondurile pe care le-a primit de la participantul la decontare expeditor; momentul

descărcării de obligaţie coincide cu momentul hotărât de părţi pentru înregistrarea în

evidenţele instituţiei de decontare, inclusiv în conturi, fie imediat, fie în aceeaşi zi, fie în

ziua următoare, fie în alt moment în timp, conform practicii internaţionale, această

finalitate a plăţii fiind definită finalitatea decontării.

În virtutea contractului încheiat, comerciantul are obligaţia afişării la loc vizibil,

mai precis pe uşa principală şi în zona caselor de marcat, a siglei (VISA, EuroCars,

MasterCardetc.) indicându-se astfel disponibilitatea vânzătorului de a accepta un card

emis sub sigla afişată, cât şi tipurile de carduri ce operează în mediul comercial

40

respectiv.în virtutea aceluiaşi contract încheiat, banca pune la dispoziţia comerciantului

atât servicii de decontare, cât şi servicii de autorizare carduri. Prin această din urmă

facilitate, operatorul bancar asigură vânzătorul într-un interval de maxim 15 secunde că

instrumentul de plată propus pentru plată este perfect valabil şi că deţinătorul acestuia se

află în posesia fondurilor care să acopere tranzacţia dorită.

Dacă obligaţiile reciproce cu emitentul nu prevăd altfel, ori de câte ori un

comerciant a acceptat cardul ca mijloc pentru plată, el va realiza o evidenţă şi cel puţin o

copie sub forma chitanţei, facturii sau a oricărei alte forme scrise pe baza căreia

utilizatorul, prin contrasemnare pe loc, să poată recunoaşte ulterior transferarea de către

comerciant a proprietăţii asupra bunurilor şi/ sau consumul de servicii. Comerciantul are

totodată obligaţia ca la prima cerere şi fără amânare să pună definitiv la dispoziţia

utilizatorului o copie a unei astfel de evidenţe.

În cazul tranzacţiilor, comerciantul poate fi şi un automat programabil. Automatul

programabil este un dispozitiv ale cărui date de ieşire depind de datele de intrare şi de

logica programului intern prin care, cu ajutorul unui card compatibil, sunt iniţiate şi pot fi

efectuate operaţii în numele şi pe contul unui comerciant care are constituită şi poate

prelua răspunderea materială asupra automatului programabil, inclusiv asupra:

a)distribuitorului automat de numerar, denumit conform practicii

internaţionale cash dispenser, care este un dispozitiv electro-mecanic ce permite unui

utilizator de card accesul la dreptul deţinătorului de a retrage disponibil din contul său,

sub forma bancnotelor şi uneori şi sub forma monedelor metalice;

b)ghişeul automat de bancă, denumit prescurtat, conform practicii

internaţionale, ATM, care este un dispozitiv electro-mecanic ce permite unui utilizator de

card accesul la dreptul deţinătorului de a retrage disponibil din contul său sub forma

numerarului şi/ sau să aibă acces la diferite servicii de informare asupra situaţiei unor

conturi, asupra transferurilor de fonduri sau asupra acceptării de depozite.

c)terminalul pentru transferul electronic de fonduri de la punctul de

vânzare, denumit prescurtat, conform practicii internaţionale, EFT POS, care este un

dispozitiv ce permite preluarea, captarea şi, în unele cazuri, transmiterea de informaţie

asupra plăţii cu card prin mijloace electronice de la puncte de vânzare, de obicei cu

amănuntul, ale comerciantului.

41

Fluxul operaţional, în cazul acceptării la plată a tranzacţiilor cu carduri la

comercianţi, presupune parcurgerea unui segment de program prezentat în continuare.

3.2.1. Fluxul operaţional al activităţii de acceptare la plată a cardurilor

Tranzacţia se derulează în mediu electronic, adică legătura între comerciant şi

banca emitentă este asigurată în timp real prin echipamente electronice şi softuri

specializate şi în condiţii de deplină siguranţă. Având în vedere că legătura dintre

comerciant, banca acceptatoare, centrul de autorizare şi procesare şi banca emitentă este

asigurată de un soft proprietar, imixtiunea factorului uman este limitată doar de sarcini

strict precizate, cum ar fi: comunicarea autorizării, întreţinerea sistemului la parametrii

optimi.

În cadrul unei tranzacţii, deţinătorul cardului solicită comerciantului

achiziţionarea unui bun sau serviciu, prezentând la plată cardul. Comerciantul solicită

autorizarea tranzacţiei centrului de autorizare care, la rândul său, transmite cererea de

autorizare băncii emitente a cardului. Banca emitentă va verifica contul deţinătorului de

card în sensul existenţei disponibilului pentru plată; dacă există disponibil suficient,

banca va autoriza tranzacţia. Centru de autorizare va transmite codul de autorizare

comerciantului care va accepta cardul deţinătorului pentru plată şi va preda bunul sau va

presta serviciul solicitat de clientul său – deţinător de card. Toată această schemă logică a

operaţiunii de acceptare la plată a tranzacţiilor cu carduri se realizează în maxim 15

secunde.

Rezultatul autorizării poate conţine unul din următoarele tipuri de mesaj referitor

la card:

acceptarea pentru toată suma plăţii;

solicitarea de instrucţiuni suplimentare la o adresă într-un interval de timp şi

prin proceduri cunoscute de plăţi din obligaţiile reciproce;

neacceptare ca mijloc pentru plată;

neacceptare ca mijloc pentru plată, cu solicitarea comerciantului de a confisca

respectivul card. Acest mesaj se prezintă în cazul în care cardul respectiv a

fost declarat furat de catre adevăratul posesor al cardului.

42

Emitentul va identifica activitatea suspectă cu carduri la comerciant prin

compararea tranzacţiilor decontate cu datele care reflectă autorizările cerute şi acordate

comerciantului şi cu nivelele de risc adoptate de emitent, notificând comerciantului şi

altor persoane interesate informaţia şi orice alt document care le-ar putea fundamenta

decizii de prevenire a riscurilor de neplată, de limitare sau împărţire a efectelor acestuia,

după caz.

Emitentul are obligaţia să definească activitatea frauduloasă a deţinătorului şi să

se informeze în legătură cu aceasta din orice sursă pentru evitarea riscurilor de

neplată.activitatea frauduloasă presupune existenţa următoarelor elemente:

obţinerea unui card de către un deţinător care se dovedeşte ulterior că nu era

îndreptăţit să îl obţină sau să mai beneficieze de drepturile pe care i le conferă;

obţinerea unui card de către un deţinător se dovedeşte că a fost făcută pe baza

furnizării de către acesta a unor date false privind bonitatea sa.

Emitentul va identifica activitatea neobişnuită la comerciant şi deţinător, care prin

desfăşurarea şi consecinţele ei depăşeşte anumite limite, fie din punct de vedere al

acumulării, fie din punct de vedere al apariţiei unui exces de tranzacţii pe credit ale

comerciantului, fie din punct de vedere al apariţiei unui ritm accelerat de creştere a

depozitelor bancare ale deţinătorului de carduri, fie din orice alte motive pe care

consideră oportun să le urmărească pentru evitarea riscurilor de neplată, notificând

comerciantului, deţinătorului, precum şi altor persoane şi autorităţi relevante informaţia şi

orice document care le-ar putea fundamenta decizii pentru prevenirea, limitarea sau

împărţirea, după caz, a riscurilor de neplată.

În concluzie, autorizarea plăţii cu card este un ansamblu de metode şi proceduri

prevăzute în obligaţii reciproce prin care, inclusiv prin intermediul unui automat

programabil, comerciantul transmite informaţia referitoare la un card pentru care doreşte

să minimizeze riscul de a-l prezenta ca mijloc de plată, informaţie pe baza căreia cere şi

primeşte un răspuns care reflectă opinia băncii emitente a cardului respectiv.

3.2.2. Sistemul informatic pentru operaţiunile de acceptare carduri

Aşa cum s-a afirmat, nevoia stringentă de securizare a tranzacţiilor şi a decontării

operaţiunii în timp real a generat preocuparea elaborării unor aplicaţii informatice care să

43

asigure îndeplinirea, în condiţii optime, a dezideratelor bancare. Pentru aceasta, firme

prestigioase de soft, precum ARKANSAS, CARDTECH, RS/2 etc., au proiectat şi pus în

practică sisteme solide care asigură autorizarea tranzacţiilor, compensarea şi decontarea

acestora, reglementarea conturilor comercianţilor şi ale deţinătorilor de card.

Perfecţionările tehnologice au asigurat asemenea performanţe, încât funcţiunile

bancare (atât de front-office, cât şi de back-office) sunt preluate şi duse la îndeplinire de

aceste aplicaţii, înregistrându-se astfel reduceri considerabile ale efortului uman şi

creându-se disponibilităţi evidente pentru îmbunătăţirea afacerii în sine şi realizarea de

studii aprofundate pe piaţă.

3.2.3. Profitabilitatea bancară din operaţiuni de decontare a tranzacţiilor prin

carduri.

Orice activitate de acceptare a tranzacţiilor cu carduri are cel puţin două surse de

profitabilitate, şi anume:

un procent din valoarea tranzacţiilor derulate la comercianţi şi,

venituri din decontări interbancare oferite de banca emitentă a cardului prin

care au fost efectuate tranzacţiile.

Cauza care a generat dilema fundamentală a programelor bancare de carduri poate

fi identificată în venituri substanţiale ce se încasează din operaţiunile de acceptare şi

procesare a tranzacţiilor, în condiţiile în care investiţia iniţială de infrastructură poate fi

amortizată într-un interval foarte scurt. În această situaţie, se pune întrebarea dacă o

bancă nu ar putea înregistra venituri suficiente fără dezvoltarea unui program de emitere

de carduri, cu tot apanajul pe care îl implică producerea cardului, eliberarea produsului,

administrarea bazei de date privind deţinătorii de carduri, urmărirea debitorilor,

decontarea operaţiunilor în conturi individuale etc..

Experienţa de piaţă a dovedit însă că numai o dezvoltare paralelă a celor două

programe de carduri poate asigura succesul operaţiunilor de “retail bancar” (promovare

produse şi servicii bancare pentru persoane fizice); fără existenţa cardurilor pe piaţă,

programele de acceptare nu-şi au rostul, dar nici inexistenţa punctelor comerciale, în care

44

se acceptă la plată cardul, nu stimulează utilizarea cardurilor emise. Luând în considerare

aceste realităţi, proiectarea unui sistem de acceptare de acrduri pe baze realiste şi în

deplină concordanţă cu necesităţile de moment ale pieţei nu poate genera decât profituri

bancare în continuă creştere.

În cadrul analizei rentabilităţii privind programul de acceptare a tranzacţiilor cu

carduri, o bancă ia în considerare următoarele:

categoriile de comercianţi, acestea fiind: hoteluri, restaurante, companii

aeriene, agenţii de închirieri auto, agenţii de turism, staţii de benzină,

magazine;

unităţile de eliberări numerar ale băncii. Banca ia în calcul următoarele

elemente: structura eliberărilor de numerar pe zone, valoarea medie a unei

tranzacţii la comercianţi, taxe de decontare a tranzacţiilor, taxe pe volumul

brut al vânzărilor comerciantului, comisionul plătit către emitent, taxe plătite

la Romcard, număr de operaţiuni anulate şi costul unei anulări, numărul

operaţiunilor returnate, numărul total de tranzacţii la diferite categorii de

comercianţi, numărul eliberărilor de numerar şi numărul de refuzuri;

costurile estimate referitoare la: taxe de acces în bandă, taxe de decontare,

taxe pe volumul vânzărilor, costuri de transmitere, taxe de expediere

fotocopii, microfilm, comisioane către banca emitentă şi către Romcard, plata

abonamentelor către Romcard, cheltuieli de afiliere la proprietarii de marcă şi

de participare la înfiintarea Romcard, cheltuieli cu mijloace materiale;

venituri estimate a se obţine din comisionul perceput de la comercianţi şi din

comisionul perceput de la emitent pentru eliberări de numerar.

Comparând cheltuielile făcute cu venituri realizate, se obţine rezultatul băncii care

poate fi profit sau pierdere. Este de aşteptat ca în primul an, datorită investiţiei solicitate

de punere în aplicare a programului de acceptare, să se obţină un rezultat financiar

nefavorabil. Acest rezultat va fi acoperit în anii următori.

Băncile comerciale pot obţine rezultate financiare considerabile din administrarea

tranzacţiilor de comerţ en-detail fără eforturi bancare însemnate. Proiecţia veniturilor şi a

cheltuielilor proiectului de acceptare a tranzacţiilor cu carduri nu face decât să întărească

afirmaţiile anterioare.

45

CAPITOLUL IVACTIVITĂŢI BANCARE CU CARDURI ÎN ROMÂNIA

Preocupate în permanenţă de diversificarea produselor şi serviciilor oferite

clienţilor lor, precum şi de adoptarea activităţii de specialitate la nivelul standardelor

internaţionale, principalele bănci comerciale din România s-au lansat în proiectarea şi

dezvoltarea unor programe ambiţioase de carduri.

Considerentele pentru care băncile din România au introdus sistemul de plată

bazat pe carduri sunt reprezentate în primul rând de avantajele pe termen mediu şi lung

oferite, şi anume: diminuarea numerarului în circulaţie, creşterea corespunzătoare a

plăţilor prin virament şi a plăţilor prin conturi, avantaje ce sunt deopotrivă valabile pentru

agenţii economici şi pentru bănci. Băncile au astfel posibilitatea de a-şi diversifica

serviciile oferite, astfel încât să vină căt mai mult în întâmpinarea dorinţelor clienţilor.

Cerinţa orientării de către bănci şi către alte tipuri de servicii a devenit imperioasă,

întrucât se pare că, în momentul de faţă, principalul serviciu al băncilor, creditele

bancare, se află într-o perioadă de stabilizare.

4.1. Stadiul organizării pieţei bancare de carduri în România

Anul 1992 poate fi considerat anul debutului programelor de carduri bancare în

România.

Tranzacţiile cu carduri, respectiv acceptarea la decontare a cardurilor emise de

sistemul bancar internaţional, au fost derulate în România încă din 1972, dar acest

serviciu, gestionat de Organizaţia Naţională de Turism, reprezenta un privilegiu numai

pentru persoanele fizice nerezidente.

Din anul 1992, bănci comerciale româneşti, cum ar fi: Banca Agricolă, Banca

Comercială Română, Banca Română pentru Dezvoltare, Banca Română de Comerţ

Exterior, Banca Română “Ion Ţiriac”, iar ulterior, din 1995 şi Banc Post, au pus bazele

programelor de carduri în România, angajându-se atât în emiterea cardurilor, cât şi în

crearea condiţiilor pentru acceptarea acestor instrumente de plată cxa mijloc de decontare

în mediul economic românesc.

46

Intenţiile băncilor sus menţionate au fost materializate în primă fază prin aderarea

lor la sistemele mondiale VISA INTERNATIONAL şi ulterior, în anul 1994, la

EUROPAY INTERNATIONAL (promotor al cardurilor EUROCARD şi

MASTERCARD), precum şi prin cererea unor departamente bancare specializate,

dedicate exclusiv operaţiunilor cu carduri. Aceste nuclee bancare au înregistrat o

dezvoltare însemnată, ajungându-se în 1996 la transformarea lor în puternice centre de

profit, care reprezintă baza viitoarelor segmente de “retail” bancar.

În prima etapă, s-a asigurat autorizarea operaţiunilor cu carduri, urmând ca apoi

să se realizeze decontarea efectivă a tranzacţiilor, practic circulaţia “prin cont” a banilor.

Strategia pe care băncile au adoptat-o se caracterizează prin elemente importante. În

primul rând s-a creat logistica, suportul necesar pentru deţinătorii de carduri din

străinătate emise de bănci străine, pentru a putea fi utilizate oriunde în România.

Pasul următor a fost etapa de emisiune, în care băncile româneşti au devenit

capabile să emită cărţi de credit deţinătorilor români, care trebuie să îndeplinească

condiţia minimă de a avea cont la una din cele 5 bănci amintite mai sus.

Primul pas deja demarat, urmează următorul pas, care a avut un orizont ceva mai

îndepărtat, circa un an, în care băncile româneşti au devenit capabile să emită cărţi de

credit. De fapt, s-au conturat două sub-etape. Una în care băncile au emis cărţi de plată în

valută, aşa-zisele “Bussines-card”, pentru reprezentanţi ai firmelor care au conturi la

băncile respective, carduri ce vor putea fi utilizate numai în străinătate. A doua sub-etapă

cuprinde cărţi de plată emise în lei pentru cetăţeni români deţinători de canturi în lei la

băncile din România şi care vor fi utilizate în magazinele, restaurantele, hotelurile etc. din

România.

Cu ajutorul consultanţilor concretizaţi în organisme specializate internaţionale, în

România a fost organizată piaţa de acceptare a instrumentelor moderne de plată-cardurile.

Băncile comerciale promotoare, constituite într-un veritabil forum de carduri, au

pornit în 1993 programe de procesare tranzacţii derulate prin carduri emise de sistemul

bancar internaţional.

Într-un timp foarte scurt, băncile comerciale au retras în sfera pplăţilor prin

carduri toţi comercianţii reprezentativi din România, astfel încât la sfârşitul anului 2000

pe teritoriul naţional se afişau siglele VISA, EUROCARD/MASTERCARD sau

47

AMERICAN EXPRESS şi se acceptau carduri la decontare într-un număr de 5000 de

puncte comerciale româneşti ca: hoteluri, magazine, restaurante, benzinării, agenţii de

turism etc..

Un alt element important, care a asigurat promovarea acestui instrument bancar ca

mijloc de plată în economia românească, l-a reprezentat demararea programelor de

emisiuni de carduri în moneda naţională.

În etapa actuală şi în continuare, populaţia trebuie să se familiarizeze cu noile

instrumente de plată – cardurile. În acest sens, băncile comerciale şi-au elaborat propriile

strategii în vederea emiterii cardului domestic, precum şi a cardurilor internaţionale care

sunt carduri de afaceri emise societăţilor comerciale ai căror reprezentanţi călătoresc în

străinătate. Cardurile proprii emise de băncile comerciale pentru deţinătorii autohtoni pot

fi folosite fie ca un card domestic numai pe piaţa românească, fie ca un card internaţional,

numai în străinătate. Concomitent, s-au ales softurile şi echipamentele hardware necesare

pentru punerea în operă a acestui sistem.

În acest fel, în România se va produce o revoluţionare a sistemului de plăţi, se vor

îmbunătăţi şi diversifica serviciile şi produsele bancare oferite comercianţilor sau

deţinătorilor de carduri. Rezultatul va fi, deci, creşterea vitezei de realizare a acestor

operaţiuni şi în acelaşi timp se va reuşi alinierea la standardele internaţionale.

Trebuie remarcat faptul că presiunea exercitată de agenţii economici angajaţi în

activităţi de import – exportdatorată solicitărilor frecvente de schimb şi eliberare de

numerar în valută a fost diminuată prin demiterea cardurilor.

Prin procesarea tranzacţiilor derulate de deţinătorii cardurilor emise, băncile

româneşti au obţinut cel puţin două surse de venit, respectiv venituri din taxe pe

operaţiuni şi surse băneşti din depozite de cont. Câştigul băncii nu a fost reprezentat

numai de venitul efectiv sau potenţial al taxelor din operaţiuni, ci, în special, de

constituirea de surse valutare atrase care, printr-o politică adecvată, conduce la

dezvoltarea altor sectoare bancare şi reduce presiunea asupra rezervelor valutare ale ţării.

48

4.2. Romcard – centru de autorizare şi decontare a tranzacţiilor cu carduri în

România

La 1 martie 1994, cu o investiţie de 500.000 USD, B.C.R., Banca Agricolă,

B.R.D., Bancorex, Banca Comercială “Ion Ţiriac” şi Banc Post au înfiinţat primul centru

de autorizare şi decontare automată a operaţiunilor derulate prin carduri numit

ROMCARD.

Deoarece băncile româneşti au trecut la emiterea de carduri abia în ianuarie 1996,

activitatea s-a bazat în primii aproape doi ani de la înfiinţare numai pe autorizarea şi

decontarea cardurilor emise în străinătate. Practic pentru orice tranzacţie cu carduri –

indiferent că era vorba de extragere de numerar sau de plată a unor bunuri şi servicii la

comerciant – prin Romcard se obţinea autorizarea operaţiei respective. Circuitul

mesajului era: “Are bani în cont” şi pleca de la centrul de avizare VISA, Europay sau

AMEX, iar de aici ajungea la banca emitentă a cardului. La întoarcere, pe acelaşă traseu,

mesajul era: “Acceptaţi sau nu cardul la plată”. Tot acest drum informaşional se parcurge

într-un interval de timp de 7 până la 15 secunde.

Pentru efectuarea operaţiei descrise mai sus era nevoie şi de echipamentele

necesare. Astfel, VISA a echipat tehnic centrul de autorizare Romcard prin participarea,

împreună cu băncile fondatoare, la formarea primului operator interbancar al tranzacţiilor

cu carduri.

În următorii ani, băncile respective au devenit, pe rând, şi membre EUROPAY,

iar în prezent Romcard este dotat cu câte un server pentru fiecare din cele două sisteme

internaţionale de plată, respectiv VISA şi EUROPAY.

În primii ani de la înfiinţare, Romcard a înregistrat un profit brut de peste 2

miliarde de lei. Acest rezultat a fost posibil ca urmare a unui volum de activitate extrem

de ridicat.În structura acestui volum, 60% reprezintă operaţiunile privind extragerile de

numerar de la ATM-uri. Astăzi, centrul procesează 100.000 de tranzacţii în 24 de ore, cu

o valoare zilnică de aproximativ un milion de dolari.

Procesarea tranzacţiilor derulate prin carduri a adus venituri însemnate şi băncilor

promotoare. În baza comisionului de procesare, băncile au încasat cel puţin 2 milioane

USD, acoperind astfel investiţia lor iniţială în proiectul de acceptare.

49

4.3. Perspectivele tranzacţiilor cu carduri în Romania

Toate succesele de debut, precum şi necesitatea reorientării activităţii bancare

româneşti către domenii sigure şi profitabile determină continuitatea şi amplificarea

programelor de carduri din ţara noastră. Astfel, băncile comerciale precum Banca

Agricolă, Banca Comercială Română, Banc Post, Banca Transilvania şi Banca

Comercială “Ion Ţiriac” vor lărgi aria de răspândire a activităţilor cu carduri, acţionând

prin toate unităţile lor teritoriale, atât pentru determinerea acceptării cardurilor ca mijloc

de plată, cât şi pentru stimularea eliberării de carduri naţionale.

Analizele efectuate de către compartimentele specializate ale băncilor au indicat

că succesul programelor de carduri va fi direct dependent de tipul cardurilor lansate.

Astfel, pe piaţa românească se vor introduce aproape simultan câte 2-3 produse ale

fiecărei bănci promotoare, care vor satisface atât necesităţile de consum ale persoanelor

fizice cu standard mediu sau ridicat, cât şi cererile de fonduri ale persoanelor mai puţin

favorizate în prezent. În acest mod, consumul individual va fi restimulat, iar toate

barierele legate de neasigurarea în timp real şi la nivelul solicitării fondurilor necesare

vor fi suprimate.

Realităţile economiei româneşti de tranziţie, mentalitatea profund înrădăcinată în

spectrul numerarului, dar şi necesitatea asigurării unei treceri graduale la folosirea banilor

de plastic au determinat specialiştii băncilor să abordeze gradual proiectele lor de carduri.

În primul rând şi-au propus să ofere consumatorului un card prin intermediul căruia să

poată oricând retrage numerar. Ulterior, printr-o politică agresivă de “scumpire” a

numerarului, atunci când cardul a devenit o realitate adânc întipărită în conştiinţa

comportamentală a mediului economic, vor lansa pe piaţă cardul de tip “cheltuială

directă”.

Banca Agricolă, unul dintre marii operatori de carduri din România, a abordat

într-un alt mod programul său de card naţional. Dispunând de o largă reţea teritorială şi

având un număr impresionant de clienţi, atât din domeniul ofertei de consum individual

(puncte de desfacere etc.), cât şi al potenţialilor utilizatori (persoane fizice cu conturi

bancare), această bancă lansează simultan atât produse tip ATM (cash), cât şi carduri de

consum direct, îngemănând funcţiunile lor într-un singur card. Astfel, pentru necesitatea

de acoperire a cheltuielilor de deplasare a angajaţilor firmelor româneşti, dar şi pentru

50

satisfacerea tuturor cerinţelor de consum individual sau de grup pe parcursul vacanţelor,

concediilor, dar şi pentru oferirea posibilităţilor de retragere de numerar în orice moment,

Banca Agricolă emite un card tip Classic, care este folosit atât în ATM-uri, cât şi în

mediul “zip-zap/ imprinter” la comercianţi.

Ceea ce trebuie remarcat la piaţa pmânească de carduri este faptul că, deşi băncile

comerciale se află într-o concurenţă evidentă la nivelul produselor card, orice instrument

emis sub siglă consacrată (VISA, EUROCARD/ MASTERCARD sau AMERICAN

EXPRESS) este imediat un produs naţional acceptat. Desigur, meritul revine tot

experienţei mondiale din domeniul care a impus universalitatea siglei sale, dar nu trebuie

neglijată nici disponibilitatea băncilor de a nu se bloca reciproc în acceptarea cardurilor

proprii.

Pentru viitor, datorită carenţelor funcţionale ale instrumentelor de plată la vedere

aflate la dispoziţia agenţilor economici, cardul, prin funcţiunile sale de decontare în timp

real, va deveni şi o realitate a cheltuielilor “en gros”.

Banca Agricolă intenţionează şi lansarea unui card de tip “en gros”care va elimina

în scurt timp toate inconvenientele generate de asigurarea, securizarea şi transferul

numerarului între participanţii la comerţul en gros.

Pe lângă băncile promotoare ale programului de carduri în România, chiar şi

bănci mai mici apărute în ultimul timp în spectrul afacerilor din România, au sesizat

importanţa proiectelor de carduri.

În concluzie, acest motor numit proiect bancar de carduri, va genera în scurt timp

impunerea cu succes a acestui instrument de decontare în mediul economic românesc.

51

CAPITOLUL VSMART – CARDUL

5.1. Conceptul de smart-card

Ideea de a adăuga un circuit integrat numit chip la un card de plastic standard a

apărut cu mult timp în urmă, chiar din momentul în care chip-ul a devenit suficient de

mic pentru a putea fi încorporat în card şi destul de sigur în funcţionare pentru a putea fi

utilizat în domeniul cardurilor.În ultimii ani a fost dezvoltată o imensitate de posibile

aplicaţii ale smart-cardului pentru servicii financiare şi alte scopuri.

Industria smart-cardurilor a văzut din start potenţialul atractiv pe care îl oferea

sectorul financiar, dar unele limitări tehnice au încetinit oarecum creşterea rapidă a

acestei pieţe. Franţa a fost pioniera în lansarea smart-cardurilor pentru aplicaţii financiare

prin convertirea cardurilor bancare în smart-carduri. Experienţa acumulată pe piaţa

franceză a condus la multiple îmbunătăţiri aduse tehnologiei de fabricare a chip-urilor,

precum şi la o mai bună înţelegere a comportamentului deţinătorilor de carduri şi a

comercianţilor. În prezent, cea mai bună aplivaţie folosind un smart-card este în telefonia

publică. Cardurile folosite sunt carduri care înmagazinează informaţie, dar nu conţin

microprocesor. Aproximativ 200 de milioane de astfel de smart-carduri sunt emise annual

în Franţa şi în Germania, şi multe alte ţări, printre care şi România, folosesc sau îşi

propun folosirea de sisteme similare.

Cardurile cu chip mai sunt numite şi smart-carduri, carduri cu circuit integrat sau

carduri cu microprocesor. Un chip cu microprocesor este un computer în miniatură. Ca şi

un computer, are un sistem de operare care oferă funcţiile de bază ca citirea şi scrierea. Pe

acest suport se pot rula aplicaţii care utilizează parametri sau opţiuni care pot fi stabiliţi

de către emitentul cardului şi folosesc date specifice deţinătorului de card, cum ar fi

numărul contului acestuia.

Chip-urile se deosebesc între ele prin capacitatea lor de prelucrare şi prin tipul şi

cantitatea de memorie pe care o conţin. Tipurile de memorie include:

52

a.RAM (Random Access Memory): memorie cu viteză mare care necesită

electricitate pentru a menţine informaţiile. Este folosită pentru stocare temporară

în timpul tranzacţiilor cu chip;

b.ROM (Read Only Memory): memorie permanentă care nu poate fi schimbată

odată ce a fost creată. Este folosită pentru sistemul de operare şi pentru stocarea

permanentă a informaţiilor;

c.EEPROM (Electronically Eraseble Programmable Read Only Memory):

memorie care poate fi ştearsă şi reutilizată, dar care nu necesită curent electric

pentru a menţine informaţiile. Este folosită pentru a stoca informaţiile care se vor

schimba, cum ar fi tranzacţiile efectuate.

Un card cu microprocesor poate să conţină, pe o aceeaşi componentă (de unde şi

denumirea de “mono-chip”), un microprocesor, diferite memorii, magistrale de adrese şi

de date etc. anumite societăţi industriale au dezvoltat cartele cu microcircuite “bi-chip” şi

chiar “multi-chip”.

Cartela bancară franceză cu microprocesor Bull CP8 reprezintă exemplul cel mai

cunoscut de cartelă cu microprocesor. Microcircuitul cuprinde, în afara

microprocesorului propriu-zis pe 8 biţi, o memorie program, o memorie de lucruşi o

memorie de date.

Informaţia stocată în cadrul microcircuitului este structurată în cuvinte de 32 de

biţi, primii 4 biţi sistem şi ei au un rol de indicatori de stare ai sistemului, acesta fiind

programat să acţioneze în mod diferit în funcţie de valoarea biţilor respectivi. Aceşti biţi

sunt următorii:

Un biţ de validare, indicând dacă cuvântul este liber (nescris) sau dacă el a

fost scris (cuvântul nu poate fi rescris);

Un biţ ce specifică tipul tranzacţiei, respectiv dacă aceasta este monetară sau

prestatară;

Un biţ de protejare a memoriei: cuvânt secret sau nesecret;

Un biţ de inceput de bloc.

Funcţionarea microcircuitului depinde de cheile introduse în diferite stadii ale

vieţii cartelelor, chei care pot fi:

53

Cheia “fabricantului”: serveşte la protejarea cartelei până la personalizarea

sa. Ea este constituită din numărul de serie al cardului, indicaţii referitoare la

fabricant, la tipul de cartelă şi alte informatii;

Cheia “bancă”: este necesară pentru a ănregistra un plafon de cheltuieli şi

periodicitatea acestuia, pentru modificarea PIN-ului. Această cheie este

proprie fiecărei cartele;

Cheia de “tranzacţie”: serveşte la calculul certificării tranzacţiilor;

Cheia de “deschidere” sau “prestatară”: autorizează accese la cuvinte

pentru unul sau mai mulţi prestatari anterior stabiliţi.

Dupăintroducerea cardului într-un automat, microcircuitul se autoverifică. Dacă

componentele sale sunt operaţionale, atunci cardul aşteaptă ordinele automatului la care

este conectat. Orice semnal care provine de la un automat oarecare trebuie să respecte

regulile protocolului de transport al datelor, cardul refuzând să conlucreze cu un

echipament care prezintă anomalii.

Dacă controlul stărilor şi procedura folosită de către automat sunt corecte, cardul

va răspunde diferitelor cereri ale acestuia, precum: cererea de identificare a cardului,

verificarea codului confidenţial, cererea de înregistrare a unei tranzacţii în zone de

memorie, ş.a. Spre exemplu, când o cerere de înregistrare a unei date este făcută,

microcircuitul va verifica dacă această cerere provine de la un operator autorizat (prin

verificarea cheii), dacă spaţiul memoriei de date este disponibil pentru a scrie această

informaţie (existenţa unei cantităţi suficiente de cuvinte nescrise), va verifica

conformitatea structurii mesajului recepţionat cu procedurile şi algoritmii în vigoare

pentru aplicare şi, în sfârşit, va înscrie datele în unul sau mai multe cuvinte ale memoriei

de date, poziţionând biţulsistem de validare a cuvântului pe 0, ceea ce înseamnă că acesta

este scris şi că aici nu se vor mai putea înregistra date.

Pentru a atesta că cererea privind identificarea posesorului a fost corect procesată,

microprocesorul controlează el însuşi PIN-ul tastat de către acesta de la tastatura unui

automat bancar, comparând-ul cu PIN-ul înregistrat într-o zonă secretă a cartelei. Dacă

PIN-ul tastat de posesorul cartelei bancare este identic cu cel înregistrat în microcircuit,

atunci microprocesorul autorizează, sub diferite controale, accesul la anumite zone ale

memoriei. Accesul este interzis în zona secretă a memoriei din momentul în care cardul

54

bancar este personalizat, adică înainte de remiterea sa posesorului pentru prima utilizare.

Toate tentativele de introducere a PIN-ului sunt înregistrate în memoria microcircuitului.

Pentru aplicaţiile bancare, după trei introduceri eronate succesive ale PIN-ului,

microprocesorul interzice folosirea cartelei bancare atâta timp cât aceasta nu a fost

revalidată de către un aparat bancar cu ajutorul PIN-ului corect şi a introducerii cheii

“banca”.

Plafonul de cheltuieli lunare permis a fi afectuat cu ajutorul cartelei este

administrat printr-un dispozitiv de control dublu, şi anume:

- Controlul de flux pentru operaţiunile efectuate cu ajutorul certificatelor. În

locd să se administreze un plafon de cumpărare, la un anumit număr de operaţii realizate

pe anumite echipamente pe o perioadă de timp dată se declanşează o procedură de

securitate suplimentară, care constă într-un apel sistematic la centrul de autorizare, ceea

ce permite purtătorului să continue să-şi folosească cartela. În momentul în care perioada

de timp s-a scurs, microprocesorul repune contoarele de control la zero.

- Controlul de plafon pentru operaţiile efectuate cu ajutorul terminalelor de

plată (POS). Un plafon de cheltuieli autorizate dinainte pe o animită perioadă (7 zile

riscante) este administrat la nivelul cartelei, fără ca pentru efectuarea acestuia contul

purtătorului să fi fost în prealabil debitat din suma totală a plafonului. Acest control

permite să se declanşeze, în cazul în care este necesar, un apel la centrul de autorizare.

Cel mai simplu smart-card de are o capacitate mică de memorie, aproximativ

1000 biţi şi nu are microprocesor. Cardurile cu memorie şi cu capacităţi de procesare mai

mari costă, de regulă, mai mult. Cu toate acestea, costul scade mult în raport cu creşterea

cantităţii de carduri utilizate.

Un smart-card de putere medie conţine un microprocesor capabil să execute

operaţiuni logice şi de criptare. Un astfel de smart-card poate avea 128 biţi RAM,

aproximativ 4000 biţi ROM şi aproximativ 100 biţi EEPROM.

Smart-card-urile mai complexe sunt proiectate pentru aplicaţii care impun o mare

securitate. Acestea sunt capabile să execute proceduri foarte sofisticate de

criptare/decriptare şi tind să aibă o mai mare capacitate de memorie, din care cauză sunt

considerabil mai scumpe.

55

Unele smart-card-uri sunt proiectate pentru scopuri speciale, cum ar fi, de

exemplu, reţelele pentru telefonia mobilă (GSM). Unele aplicaţii legate de îngrijirea

sănătăţii folosesc carduri cu cea mai mare capacitate de memorie posibilă în prezent.

Smart- card-ul fără contact este u nou tip de chip-card cu microprocesor. În loc să

fie necesar un contact fizic între cititorul de carduri şi cardul propriu-zis pentru

transmiterea informaţiilor, aşa cum se întâmplă cu smart-card-urile convenţionale,

comunicarea se face cu ajutorul undelor radio. Acest tip de card este atractiv pentru

utilizări la tranzite masive sau la plata taxelor de drumuri, unde viteza este importantă şi

tranzacţiile au o valoare mică.

Astăzi există aproximativ 170 de tipuri de smart-card-uri din lume, produse de

mai mult de 40 de companii. Există peste 10 companii care se ocupă de producerea chip-

urilor folosite pentru carduri.

Smart-card-urile sunt fabricate respectând standardele ISO. Fabricarea unui

smart-card presupune, în primul rând, producerea chip-urilor. Chip-ul este un mic pătrat

fabricat din material semiconductor subţire, de obicei siliciu, care conţine un set specific

de caracteristici electrice. Fiecare chip este introdus într-un modul. Acest modul

îndeplineşte două funcţiuni şi anume: protejează chip-ul de mediul exterior (de exemplu:

umezeală) şi conţine contactele electrice care alimentează chip-ul cu energie electrică şi îl

face capabil să comunice cu terminalul. Pentru a finaliza un smart-card, fabricantul

înglobează chip-ul într-un card de plastic.

Cea mai mare parte a informaţiilor conţinute într-un chip sunt înscrise în memoria

ROM în timpul fabricaţiei acestuia, din raţiuni de eficienţă a costurilor. Sistemul de

operare al chip-ului şi mai multe aplicaţii sunt stocate în memoria RAM. Opţiunile şi

informaţiile specifice deţinătorului de card sunt programate în memoria EEPROM atunci

când un card este dat spre utilizare. Tot atunci, cardul este embosat şi personalizat, iar

banda magnetică este codată cu informaţii care corespund informaţiilor înglobate în chip.

Din acest moment, cardul este dotat cu tot ceea ce este necesar pentru a putea fi folosit de

către utilizator.

Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) a creat standarde tehnice

pentru smart-card-uri. Cu toate acestea, deoarece aceste standarde tehnice nu se adresează

56

direct folosirii cardurilor în domeniul plăţilor, se oferă spaţiu de manevră suficient pentru

o mare varietate de obţiuni.

Cele mai mari organizaţii care domină piaţa card-urilor, ţi anume: VISA, Europay

şi Mastercard, au început colaborarea cu specialişti pentru a elabora specificaţii pentru

utilizarea chip-urilor în domeniul plăţilor. Scopurile acestui efort reunit au fost:

Să asigure o interoperativitate globală, astfel încât smart-card-urile,

terminalele bancare şi dispozitivele implicate în operaţiuni cu carduri să

interacţioneze cu succes în toată lumea, indiferent de locaţie, instituţie

financiară sau furnizor de tehnologie. Astfel, deţinătorul de card poate fi sigur

că, oriunde s-ar afla, cardul său va fi acceptat, iar comercianţii nu sunt nevoiţi

să investească în diferite tehnologii de acceptare în scopul deservirii tuturor

clienţilor;

Să instituie standarde ridicate pentru smart-card-uri şi terminalele bancare în

scopul descurajării falsurilor şi a altor tipuri de fraude.

În general, VISA are peste 70 proiecte pentru introducerea de smart-card-uri în 38

de ţări din întreaga lume şi pe internet. Pe plan mondial, 23 de milioane de smart-card-uri

poartă, în prezent, marca VISA. De asemenea, VISA este pionierul în introducerea

tehnologiilor legate de securitatea electronică a tranzacşiilor care fac posibil comerţul pe

internet.

VISA apreciază smart-card-urile drept metoda de plată a viitorului şi de aceea

lucrează cu băncile membre în mod convret, pe proiecte reale, în aşa fel încât băncile să

poată oferi clienţilor lor noile produse moderne într-un timp cât mai scurt cu putinţă.

Piaţa smart-card-urilor a înregistrat o creştere puternică şi este unanim recunoscut

că există un potenţial de creştere remarcabil pentru următorii ani. Cu toate că smart-card-

ul are mai mult de 20 ani vechime şi s-au încercat o mulţime de proiecte pilot sau pe

scară largă, acesta este momentul în care forţele pieţei converg înspre a crea o piaţă

globală pe care să fie utilizate smart-card-urile.

Factorii cheie care influenţează creşterea recentă şi potenţială a programelor

bazate pe smart-card şi în particular pe cele din industria serviciilor financiare sunt:

Concurenţa crescută din partea celor noi care intră pe piaţa serviciilor

financiare a impus instituţiilor financiare să caute noi madalităţi de a menţine

57

şi îmbunătăţi releţiile cu clienţii. Tehnologia chip-urilor permite instituţiilor

financiare să ofere pachete de servicii prin proiectarea unui card care să vină

în întâmpinarea nevoilor clienţilor. Un astfel de produs bazat pe chip poate

asigura accesul la mai multe conturi,incluzând conturi de depozit şi conturi de

credit, programe de loialitate, informaţii personale ale deţinătorilor de card,

ş.a.. Un astfel de card va face ca relaţia client-bancă să se poată desfăşura

oricând şi oriunde.

Industria bunurilor de consum electronice se dezvoltă continuu şi introduce pe

piaţă dispozitive de acces tot mai sofisticate. Vânzările de produse electronice

sunt în creştere, odată ce consumatorii devin mult mai apropiaţi de tehnologie.

În timp ce dispozitivele de acces devin tot mai uzuale, sunt dezvoltate diverse

servicii interactive, cum ar fi, de exemplu: informaţii on-line, cumpărături şi

servicii de consum. În viitor se aşteaptă ca smart-card-ul să devină cheia de

acces către aceste servicii financiare moderne.

Costul card-urilor este în cădere continuă datorită creşterii de smart-card-uri.

În acelaşi timp, sunt dezvoltate o mai bună securitate a card-ului, capacităţile

de stocare şi procesare a informaţiilor.

Acestea sunt câteva din programele pe termen lung în domeniul serviciilor

financiare. Cu toate acestea, în multe zone din lume nu există smart-card-uri care asigură

accesul la servicii financiare sau sunt un fenomen relativ nou.

În anul 1994 s-a realizat un pas foarte important în domeniul plăţilor, odată cu

recunoaşterea smart-card-ului la nivel internaţional de către marile organizaţii – VISA,

Europay şi Mastercard – ca fiind platforma de viitor a plăţilor. Smart-card-ul a fost

recunoscut ca singura tehnologie capabilă să lupte împotriva fraudelor. Acest tip de card

permite efectuarea de tranzacţii on-line şi off-line, reducând astfel costul tranzacţiei.

Smart-card-ul este, de asemenea, considerat ca fiind tehnologia ideală pentru a oferi

servicii suplimentare deţinătorului de card şi comerciantului, servicii ce nu pot fi oferite

folosind tehnologia existentă cu bandă magnetică.

5.2. Credit şi debit-card-urile bazate pe tehnologia smart

58

Smart-card-urile se pot folosi în programele de credit sau debit-card-uri pentru a

implementa sceme noi de asigurare a securităţii, pentru a reduce fraudele şi costurile

asociate reducerii fraudelor. Un smart-card poate conţine următoarele tehnici:

autentificarea criptografică a cardurilor şi a terminalelor, semnătura electronică,

gestionarea on-line a resurselor, controlul codului PIN în mod selectiv sau sistematic,

controlul plafonului sau al soldului.

Cardurile de credit, precum şi cele de debit, necesită o mare securitate, precum şi

sisteme de clearing şi decontare. Se bazează, în principal, pe sisteme de telecomunicaţii

mari, soft-uri sofisticate şi clienţi bancari maturi, chiar dacă apariţia tehnologiei smart

permite tot mai multe tranzacţii off-line.

Produsul potrivit pentru a înlocui numerarul în pieţele dezvoltate este portofelul

electronic. În pieţele dezvoltate există un număr mare de bănci, un număr de utilizatori de

carduri de debit, o mare reţea de terminale de tipul ATM-urilor şi EFT POS-urilor şi o

minimă interoperativitate.

De obicei, băncile lansează un sistem deschis, pre-plătit de portofelulelectronic. În

traducere, înseamnă că valuarea conţinută în card a fost plătită anterior, folosind debit-

card-uri sau numerar şi este considerată ca un echivalent electronic al numerarului. Un

sistem deschis de portofel electronic poate fi considerat ca un înlocuitor perfect al

monedelor metalice şi al bancnotelor. Acest sistem este destinat cumpărătorilor de mică

valoare.

Soluţia smart de plăţi pentru pieţele în formare o reprezintă portofelul electronic

universal. În cazul pieţelor în formare, se confruntă cu următoarele probleme: lipsa de

solvabilitate a clienţilor, o rată mică de utilizatori de credit-card-uri, respectiv debit-card-

uri, funcţionare necorespunzătoare a reţelei publice de telecomunicaţii, o rată mare a

inflaţiei. În astfel de cazuri este recomandată implementarea unui portofel electronic

universal. Cardul este asociat unui cont bancar.Valoarea înglobată în card este fie pre-

plătită. Fie pre-autorizată, putându-se crea astfel două portofele electronice, şi anume:

unul pre-plătit şi unul pre-autorizat.

Aşa cum fiecare tranzacţie este în mod necesar urmărită şi înregistrată, un nou

card poate fi oferit după pierderea , furtul sau distrugerea cardului odată cu restaurarea

59

soldului original. Portofelul electronic pre-autorizat poate fi utilizat pentru cumpărări de

mare valoare.

Cea mai simplă modalitate de a obţine numerar este libretul electronic. Acesta

combină într-un singur dispozitiv caracteristicile unui libret uzual fabricat din hârtie şi a

cardului ataşat pentru retrageri de numerar. Libretul electronic este, de fapt, un smart-

card asociat contului bancar al deţinătorului de card, care înregistrează tranzacţiile,

calculează soldul şi permite retrageri de numerar off-line.

Pentru emitent, produsul oferă o serie de avantaje. Smart-card-ul este protejat

împotriva falsificării comparativ cu libretul confecţionat din hârtie sau cu banda

magnetică a cardului clasic. Limita de autorizare este stocată de card. Ca mijloc de

educaţie a populaţiei, libretul electronic este platforma perfectă pentru implementarea

graduală a portofelului electronic sau a altor servicii suplimentare. Acesta permite

stabilirea unui sistem eficient de plăţi, fără a avea un sistem de comunicaţii naţional

corespunzător.

Pentru deţinător, libretul electronic oferă următoarele avantaje: ori de câte ori

cardul este folosit on-line, ultima tranzacţie, precum şi soldul contului sunt actualizate.

Acest lucru poate fi folositor atunci când deţinătorul cardului aşteaptă creditarea contului

din partea unei terţe persoane sau atunci când călătoreşte în tone neconectate, fiind

informat de noul sold şi poate retrage numerar de la un ATM sau de la o sucursală locală

a băncii.

5.3.Elemente cheie în definirea unui program de portofel electronic

Un portofel electronic este un smart-card care înlocuieşte numerarul sau cecurile.

Conceptul de portofel electronic a obţinut un mare succes atât în mediul bancar, cât şi în

presă. Deşi iniţial a fost proiectat pentru pieţe mature din punct de vedere al plăţilor, în

prezent el este folosit în toată lumea.

Sistemul de portofel electronic se bazează pe un smart-card şi prezintă

următoarele avantaje:

Sunt uşor depurtat într-un buzunar sau portvizit;

Sunt ieftine;

Sunt sigure din punct de vedere funcţional;

60

Sunt prevăzute cu un înalt nivel de securitate, necesar pentru a preveni

fraudele şi falsificările;

Un singur smart-card poate fi folosit ca un portofel electronic şi poate, de

asemenea include şi alte funcţii cum ar fi facilitaţile de debit sau credit.

Un sistem de portofel electronic poate îmbrăca următoarele forme:

a) Deschis sau închis;

b) De unică folosinţă sau reîncărcabil;

c) Pre-plătit sau pre-autorizat;

d) Domestic sau internaţional;

a) Un sistem de portofel electronic este închis atunci când acelaşi operator

emite carduri şi acceptă tranzacţii. Un sistem deschis de portofel electronic necesită

compensarea tranzacţiilor între diferiţi emitenţi.

b) Un portofel electronic de unică folosinţă este cel care se vinde la valoarea

înglobată în el. Odată consumat, acesta poate fi aruncat sau colecţionat la fel ca şi card-

urile pentru telefonia publică.

Portofelul electronic reîncărcabil este acela care poate fi reîncărcat la bănci sau

ATM-uri sau poate fi folosit atâta timp cât soldul său este creditor, ceea ce înseamnă că

funcţiile, respectiv aplicaţiile de pe fiecare card de acest gen pot fi şterse sau completate

la cerere. Băncile emitente de portofele electronice reîncărcabile beneficiază şi ele de

avantajele acestor posibilităţi, în sensul creşterii securităţii şi scăderii costurilor

operaţionale.

c) Valoarea înglobată în card poate fi pre-plătită, fie pre-autorizată. Un portofel

electronic pre-plătit înglobează bani reali, transferaţi dintr-un cont bancar sau dintr-un

depozit de numerar. Un portofel electronic pre-autorizat înglobează costul unei

cumpărături, pe care operatorul portofelului o garantează.

d) Dacă se doreşte abordarea unui sistem de portofel electronic internaţional,

este necesar un card care se adresează mai multor valute. Acesta necesită dispozitive

61

capabile să execute scimbul valutar şi un sistem de compensare între operatorii

portofelului. Portofelul electronic domestic este cel destinat utilizării pe plan naţional.

În scopul producerii şi lansării pe piaţă a sistemului de portofel electronic este

necesară elaborarea unui plan de afaceri de către emitent. Planul de afaceri va atinge

următoarele probleme tehnice şi de marketing:

- Controlul/Proprietate/Marcă;

- Integrare cu cardurile curente/Infrastructură;

- Standarde – interoperabilitate;

- Regulu schematice pentru bănci, deţinători, comercianţi;

- Costuri de intrare;

- Integrare cu alte produse

Se poate opta pentru un portofel electronic pre-plătit în situaţia unei pieţe mature

din punct de vedere al plăţilor. Sistemele pre-autorizate sunt mai bine adaptate pieţelor în

formare. Orice combinaţie este posibilă, depinzînd de scopurile specifice ale fiecărui

emitent.

În orice sistem de portofel electronic există cel puţin trei participanţi principali şi

anume:

a) Banca;

b) Deţinătorul de card;

c) Comerciantul.

a) Banca

Un sistem de portofel electronic este promovat, de obicei, de către un grup de

bănci sau alte instituţii financiare sau asociaţii de comercianţi. Banca poartă întreaga

răspundere pentru operarea şi securitatea sistemului de portofel electronic.

Banca va implementa sau subcontracta emiterea portofelului electronic,

operaţiunile de la ATM-uri pentru încărcarea portofelului electronic şi transferul de

fonduri de la comercianţi.

În cadrul unui sistem naţional, există multe bănci sau instituţii implicate în

elaborarea şi lansarea pe piaţă a unui sistem de portofel electronic. Acest lucru implică

existenţa cel puţin a unui acceptant şi o reţea de case de compensaţii pentru a colecta

62

tranzacţiile de la comercianţi şi a le redistribui între bănci. De aceea, un sistem de

portofel electronic porneşte cu un sistem pilot care implică o singură bancă pentru a se

asigura de operarea corectă a sistemului, după care sistemul este extins la scară naţională.

b) Deţinătorul de card

Persoana care primeşte de la bancă un portofel electronic îl încarcă cu numerar

electronic şi îl foloseşte pentru cumpărături. În mod normal,deţinătorul portofelului

pretinde ca acesta să fie acceptat acolo unde este acceptat numerarul şi în locurile care îl

avantajează.

c) Comerciantul

Comerciantul va accepta plata cu un portofel electronic în schimbul bunurilor

şi/sau serviciilor vândute deţinătorului de portofel electronic. Plata se va face cu ajutorul

unui terminal EFT POS. Comerciantul pretinde ca portofelul electronic să prezinte

garanţia că bunurile şi/sau serviciile vor fi plătite şi ca acestă modalitate de plată a

cumpărătorului să fie uşoară şi rapidă de utilizat de către comerciant în sistemul bancar.

Şi în cazul portofelului electronic, ca la toate tipurile de carduri, există beneficii şi

limitări atât pentru bancă, cât şi pentru deţinătorul portofelului electronic şi pentru

comerciant.

a) Pentru bancă

Portofelul electronic asigură o nouă metodă de plată care permite băncii să intre

pe o piaţă a tranzacţiilor, care este complementară pieţei tranzacţiilor cu debit sau credit-

carduri.portofelul electronic nu prezintă riscul de neplată şi generează venituri din

existenţa contului de float.

b) Pentru deţinătorul portofelului electronic

În cazul în care portofelul electronic este combinat cu un debit-card, reprezintă un

singur card care poate plăti convenabil toate cumpărăturile de valoare mică până la medie

efectuate de deţinător. Înlocuirea monedelor cu carduri în sistemul de telefonie publică

arată că populaţia preferă cardul telefonic şi îl foloseşte mai des şi pentru convorbiri de

mai lungă durată.

63

Acceptarea instrumentului de plată de către potenţialul deţinător se va baza pe

adoptarea acestuia de către comercianţi, pe uşurinţa în folosire şi probabil, pe

posibilitatea de a consulta soldul potofelului electronic oriunde şi oricând.

c) Pentru comerciant

Un sistem total de portofel electronic va însemna o metodă simplă de a accepta

plăţi, cu eliminarea numerarului şi a costurilor de manipulare a acestuia, şi fără riscuri de

fraude. Sistemele care uşurează plăţile cresc vânzările.

5.4. Caracteristici de operare

În momentul în care banca emite un portofel electronic, se creează un cont de

float care concentrează toate tranzacţiile din sistemul potofelului electronic. Portofelele

electronice vor fi emise numai clienţilor care au un cont deschis la banca respectivă.

Deasemenea, cardul emis poate avea şi funcţiunea de debit-card, în care caz funcţiile de

potofel electronic şi de debit card sunt folosite în concordanţă cu valoarea bunurilor sau

serviciilor achiziţionate. Totuşi, de serviciile oferite de un portofel electronic pot

beneficia şi cei care nu posedă un card de debit.

Atunci când un deţinător îşi încarcă portofelul său electronic, el debitează suma

respectivă din contul său curent. În mod normal, încărcarea unui portofel electronic se

face folosind un ATM on-line sau un PC la sediul băncii. Această operaţie este inversă

retragerii de numerar. Deţinătorul portofelului electronic mai are posibilitatea de a utiliza

terminale dedicate din sediul băncii, telefoane mobile sau telefoane cu ecran la

domiciliul.

În momentul în care deţinătorul îşi încarcă portofelul electronic în interior, banca

creditează contul de float. Soldul contului de float este suma soldurilor tuturor

portofelelor electronice pe care banca le-a emis, plus suma tuturor cumpărăturilor

efectuate cu portofelele electronice aflate încă în sistemul de compensare.

Deoarece încărcarea portofelului electronic este efectuată on-line, este posibil să

se verifice dacă deţinătorul are suficient credit pentru încărcare, acest avantaj eliminând

toate problemele legate de garantarea plăţii.

Cu ajutorul portofelului său electronic, un deţinător poate opta pentru

achiziţionare de bunuri şi/sau servicii. Atunci când deţinătorul de portofel electronic

64

cumpără un produs sau un serviciu, cardul său este debitat. Terminalul EFT POS

înregistrează creditul comerciantului fie într-un “safe electronic” intern, fie într-un card

aparţinând comerciantului.

Deoarece garantarea plăţii cu un potofel electronic nu este o problemă, numai

valabilitatea, soldul şi opţional identitatea deţinătorului portofelului electronic trebuie

verificate. Toate acestea pot fi efectuate off-line de către cardul comerciantului sau de

către terminalul EFT POS, astfel încât nu există nici o întârziere sau cost suplimentar

asociat legăturii telefonice cu banca emitentă în timpul efectuării tranzacţiei.

Portofelele electronice sunt ieftine şi rapide, din acest motiv putând fi utilizate

pentru tranzacţii de mică valoare. Posibilitatea de a lucra off-line în siguranţă, înseamnă

că portofelul electronic poate fi utilizat ca mijloc de plată la automate de vânzare,

telefoane publice sau la automate de taxare pentru parcarea autoturismelor.

Ceea ce este important şi folositor pentru deţinătorul unui portofel electronic este

posibilitatea de a-şi putea verifica soldul portofelului electronic, precum şi ultimele

tranzacţii.

Această funcţiune a portofelului electronic este, de obicei, implementată în

terminalul EFT POS, în ATM-uri şi, posibil, în terminale dedicate special acestor scopuri.

Înregistrarea ultimelor tranzacţii derulate prin portofelul electronic poate fi tipărită pentru

informarea deţinătorului.

La intervale de timp regulate, în mod normal, zilnic, comerciantul comunică

băncii numerarul electronic pe care l-a obţinut. Banca transferă suma corespunzătoare din

contul float în contul comerciantului atunci când deţinătorul şi-a folosit portofelul

electronic. Transferul de fonduri electronice către bancă poate fi efectuat în mai multe

moduri. Cel mai comun presupune ca aceste fonduri să fie stocate în EFT POS, care are o

facilitate de transmitere în timpul nopţii, în afara vârfurilor de aglomerare a reţelei

telefonice.

Atunci când EFT POS-ul funcţionează on-line, informaţia poate fi încărcată în

EFT POS la fel ca şi o listă neagră actualizată de carduri pierdute sau furate. Acolo unde

această soluţie nu este practicabilă, fondurile sunt stocate în cardul comerciantului şi

transferate băncii prin intermediul unui ATM on-line sau chiar prin poştă.

65

În cazul automatelor de vânzări care funcţionează off-line, fondurile trebuie

colectate iniţial într-un card de colectare şi apoi transferate băncii prin intermediul unui

ATM sau prin poştă. Contul comerciantului se creditează cu suma reprezentând totalul

tranzacţiilor, indiferent dacă EFT POS-ul este on-line sau off-line.

Într-un sistem în care mai multe bănci emit portofele electronice, fondurile

transferate băncilor vor fi procesate cu ajutorul unei case de compensaţie într-o

modalitate similară cu cea utilizată pentru cardurile de debit şi de credit existente în

prezent.

5.5. Componente şi elemente de securitate într-un sistem de portofel

electronic

Într-un sistem de portofel electronic este necesar să se prezinte cardurile,

terminalele şi softul din punct de vedere al caracteristicilor principale şi opţionale. O

atenţie specială trebuie acordată elementelor de securitate ale acestor componente.

Portofelul electronic conţine:

Un identificator de card;

Un identificator pentru banca emitentă cu scopul de a permite compensarea şi

decontarea;

Soldul;

Chei criptografice de debitare pentru a securiza acţiunea de cumpărare;

Chei criptografice de creditare pentru a securiza reîncărcarea;

Soldul maxim (opţional);

Înregistrarea ultimelor tranzacţii;

Schema după care se desfăşoară o operaţiune de creditare sau de debitare a unui

portofel electronic este următoarea:

Autentificarea cardului cu ajutorul cheii avute la dispoziţie de furnizorii de

servicii;

Se determină valoarea tranzacţiei şi se verifică soldul cardului;

Se verifică deţinătorul portofelului electronic (de obicei PIN-ul);

Operaţiunea de debitare sau de creditare;

Se generează de către card certificatul de debitare;

66

Certificatul de debitare este verificat de cititorul de smart-card.

Cardul comerciantului conţine cheile secrete cu care EFT POS-ul autentifică

portofelul electronic, verifică extrasul de cont cu soldul curent şi debitează din soldul

portofelului electronic valoarea bunurilor sau serviciilor achiziţionate.

În situaţia în care EFT POS-ul nu are capacitatea de a lucra on-line, cardul

comerciantului va stoca fişierul tranzacţiei şi de aceea va necesita o capacitate de

memorie mai mare.

Folosirea cardului comerciantului este protejată cu un PIN pentru a se evita

folosirea neautorizată. Un dispozitiv EFT POS trebuie:

Să aibă capacitatea de a conecta două carduri;

Să afişeze pe display valoarea curentă stocată în portofelul electronic;

Să afişeze pe display valoarea curentă a tranzacţiei efectuate;

Să verifice cardul şi certificatul de debitare;

Să permită deţinătorului să-şi dea acordul pentru cumpărare;

Să permită deţinătorului să introducă PIN-ul său (opţional);

Să tipărească chitanţa (pe hărtie) cu suma tranzacţiei;

Să memoreze tranzacţiile şi/sau valoarea totală a tranzacţiilor.

EFT POS-ul, în mod normal, memorează fişierul tranzacţiilor pentru comerciantul

care îl operează, situaţie în care terminalul transmite acest fişier băncii sau acceptantului

şi obţine de la acesta “lista neagră” a cardurilor pierdute sau furate. Această transmisie

are loc zilnic, folosindu-se perioade în afara v’rfului de încărcare al reţelei telefonice,

deci la tarife reduse.

Aplicaţia software asociată EFT POS-ului nu va face decât să permită şi să

înregistreze tranzacţii după autentificarea portofelului electronic şi a cardului

comerciantului.

În multe din sistemele de portofel electronic, EFT POS-ul nu poate încărca un

portofel electronic. Nici EFT POS-ul, nici cardul comerciantului nu conţine cheile

necesare creditării instrumentului.

Datele referitoare la tranzacţiile off-line, efectuate prin dispozitive de tipul

distribuitor automat de produse, sunt colectate într-un aşa numit card de colectare. În

67

timpul colectării de informaţii, fişierul tranzacţiilor din distribuitorul automat de produse

va fi şters.

Este posibil ca, în acelaşi timp, cardul de colectare să transmită informaţii, cum ar

fi tarife noi către distribuitor sau să colecteze alte informaţii, ca numărul şi tipul

produselor cumpărate.

Banii electronici colectaţi, precum şi informaţia asociată, pot fi “descărcaţi” direct

la centrul de procesare sau on-line, folosind un ATM, un PC cu modem şi un cititor de

card.

Înregistrarea tuturor tranzacţiilor efectuate de către un comerciant de-a lungul

unei perioade de timp, de obicei o zi, se realizează cu ajutorul jurnalului tranzacţiilor.

Cantitatea de informaţii înregistrată în acest jurnal influenţează nivelul costurilor de

asigurare a securităţii, al celor de operare şi de servicii pentru un portofel electronic.

Jurnalul tranzacţiilor este păstrat în EFT POS sau în cardul comerciantului.

Într-un sistemminimal, jurnalul tranzacţiilor conţine numai totalul tranzacţiilor pe

bancă emitentă. Într-un asemenea sistem ar fi imposibil de reconstituit soldul unui

portofel electronic pierdut sau furat. De asemenea, nu există un al doilea nivel de

securitate care să verifice existenţa unui portofel fals sau a unei încărcări frauduloase.

Avantajul unui astfel de sistem constă în costurile de operare mici.

Jurnalul tranzacţiilor, în cele mai multe dintre sistemele de portofel electronic,

conţine toate detaliile fiecărei tranzacţii, cum ar fi:

- suma;

- identificatorul băncii care a emis portofelul electronic;

- identificatorul portofelului electronic şi al comerciantului;

- data şi ora la care s-a desfăşurat tranzacţia;

Într-un astfel de sistem este posibil ca, teoretic, să se poată reconstitui soldul unui

portofel electronic pierdut sau furat şi să detecteze orice formă de fraudă prin verificarea

încrucişată a tuturor informaţiilor. Cu toate acestea, costul de operare a sistemului creşte.

Pentru încărcarea portofelului electronic se foloseşte ATM-ul sau un alt

dispozitiv. În cazul folosirii unui ATM, acesta va fi în legătură on-line cu banca emitentă

a portofelului electronic unde sunt păstrate cheile secrete necesare pentru încărcarea

68

portofelului electronic. Atm-ul este, de asemenea, capabil să descarce cardul

comerciantului.

69

CAPITOLUL VIANALIZA UTILIZĂRII CARDURILOR LA BANCA ROMÂNĂ

PENTRU DEZVOLTARE – GROUPE SOCIETE GENERALE – SUCURSALA CRAIOVA

6.1. Rentabilitatea bancară a programului de emitere de cărţi de plată

internaţionale şi naţionale

Orice proiect bancar trebuie subordonat ideii de profitabiliotate, indiferent dacă se

referă la un domeniu consacrat (creditare spre exemplu) sau unul de dată mai recentă

(emisiune de card). În aceelaşi mod se pune problema şi în cazul programelor de carduri

ale unei bănci comerciale.

Problema esenţială actuală în domeniul plăţilor prin carduri o reprezintă

determinarea programului primordial care să asigure profitabilitatea unei activităţi

bancare constante şi eficiente în domeniul afacerilor cu cărţi de plată, respectiv emisiunea

de card urmată de acceptarea la comercianţi sau invers.

Dacă presupunem că succesul unui program de carduri este direct condiţionat de

eficienţa utilizării cardurilor, să observăm cum se prezintă rezultatele unui studiu de

eficienţă aplicabil emiterii.

În ipoteză trebuie delimitaţi o serie de parametrii. Din necesităţi de analiză, în

studiu a fost presupus un program de emitere a unui card de tip sub sigla VISA cu

aplicabilitate naţională şi a fost urmărită eficacitatea sa pe o perioadă de 5 ani.

În permanenţă analiza a ţinut cont atât de implicaţiile sistemului mondial VISA

(marca sub care se presupune emiterea) asupra profitabilităţii cardului domestic – aflat în

stadiu – VISA Banca, cât şi potenţialul valoric al unui instrument de decontare aflat în

proces lucrativ pe o piaţă bancară.

Analiza este structurată pe patru etape şi conţine următoarele elemente:

produsul domestic VISA debit card;

valorile parametrilor care intervin în calculul studiului de fezabilitate al

programului Banca emitentă (în cazul nostru Banca Română pentru

Dezvoltare – Groupe Societe General);

70

valoarea costurilor implicate de emiterea şi funcţionarea unui program de

emitere de carduri;

venituri previzionate;

rezultatul financiar obţinut;

număr de carduri presupuse a fi emise:

a) 100 000 buc. în primul an de activitate;

b) 200 000 buc. în al doilea an de activitate;

c) 500 000 buc. în al treilea an de activitate;

d) 1 000 000 buc. în al patrulea an de activitate.

Valorile parametrilor care intervin în calculul studiului de fezabilitate al programului “Banca emitentă”

Date de intrare

Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5

Business Card

Card National

Business Card

Card Naţional

Business Card

Card Naţional

Business Card

Card Naţional

Business Card

Card Naţional

Nr.de carduri emise/an (inclusiv cele emise anterior)

500 3000 600 5000 700 8000 900 10000 1100 12000

Cheltuieli cu producerea plasticului/card

5 5 5 5 5 5 5 5 5 5

Nr. utilizări carduri (card/an)

60 120 20 120 60 120 60 120 60 120

Numerar (%) 17 17 17 17 17 17 17 17 17 17Cumpărături (%) 83 83 83 83 83 83 83 83 83 83Eliberări numerar în cadrul regiunii EMEA manual %

10 0 10 0 10 0 10 0 10 0

Eliberări numerar în cadrul regiunii EMEA-ATM %

65 0 65 0 65 0 65 0 65 0

Eliberări numerar în afara regiunii EMEA %

25 0 25 0 25 0 25 0 25 0

Valoare medie operaţiune

100 25 100 25 100 25 100 25 100 25

% tranzacţii autorizate din total tranzacţii

70 50 70 50 70 50 70 50 70 50

% tranzacţii autorizate de bancă (din total tranzacţii autorizate)

50 100 50 100 50 100 50 100 50 100

% tranzacţii autorizate de STIP

80 0 80 0 80 0 80 0 80 0

71

(din total tranzacţii autorizate)% verificări PIN din total tranzacţii autorizate

75 0 75 0 75 0 75 0 75 0

% carduri pierdute/furate/an din total carduri în circulaţie

3 5 3 5 3 5 3 5 3 5

% carduri introduse în fişierul “PIN” verification/an

1 0 1 0 1 0 1 0 1 0

Nr. de luni de staţionare în fişierul cu PIN-uri (/card)

12 0 12 0 12 0 12 0 12 0

% introduse în CRB (/an)

3 0 3 0 3 0 3 0 3 0

Săptămâni de staţionare în CRB/card

5 0 5 0 5 0 5 0 5 0

% cereri “Retrival request” (cereri copii chitanţe vânzare)

2 5 2 5 2 5 2 5 2 5

Chargeback (refuzuri)

2 5 2 5 2 5 2 5 2 5

Operaţiuni /an 30000 360000 36000 600000 42000 960000 54000 1200000 66000 1440000A. CHELTUIELI

1. Cheltuieli fixe

1.1. Cheltuieli hardServer 8000 0

Spaţii de lucru 24300 0

UPS (sursă neinteruptibilă de tensiune)

700 0

Imprimante 7000 0

Streamer (pentru Salvare informaţii)

800 0

Server de comunicaţie general

2700 0

Server legătură ROMCARD

15000 0

Modem-uri 1400 0

HSM (Modul de securitate)

15000 0

Maşină de embosat/encodat

40000 0

Fax 700 0

Copiator 500 0

500 0

1.2. Cheltuieli soft 0

Soft reţea Novell 3.12/4.02

4000 0

72

Soft RS/2 120000 0

Soft comunicaţie Novell (Novell Connect)

3000 0

Soft gestiune diagnosticare Novell (lanalizer)

1000 0

1.3. Alte cheltuieli

Linie telefonică închiriată (sau abonament X. 25)

2000 0 2000 0 2000 0 2000 0 2000 0

Linie telefonică internaţională

40 0 40 0 40 0 40 0 40 0

2. Cheltuieli variabile

2.1. Taxe BASE I

Taxă de acces în bandă (BASE I)

12000 0 12000 0 12000 0 12000 0 12000 0

Autorizări date de bancă via VISA

34065 0 4158 0 4851 0 6237 0 7623 0

Autorizări date de VISA (STIP)

336 0 403 0 470 0 605 0 739 0

Verificare PIN 158 0 189 0 221 0 284 0 347 0Introducere înregistrări în Exception File (/lună)

6000 0 7200 0 8400 0 10800 0 13200 0

Menţinerea înregistrărilor în Exception File (/lună)Introducere înregistrări în PIN Verification File (/lună)

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Taxa BIN (/an) 1 0 1 0 2 0 2 0 3 0(Card intern:) Autorizare Naţională

100 100 100 100 100 100 100 100 100 100

(Card intern:) PIN Verification

2.2. Taxe BASE II

Taxa de acces în bandă (BASE II)

12000 0 12000 0 12000 0 12000 0 12000 0

Recepţionarea operaţiunilor obişnuite (interschimb)

1380 16560 1656 27600 1932 44160 2484 55200 3036 66240

Transmiterea cererilor de copii prin BASE II

28 828 33 1380 39 2208 50 2760 61 3312

Transmiterea refuzurilor de plată prin BASE IITranzacţii “fee collection funds disbursement”(Card intern) interschimb

73

2.3. Taxa trimestrială şi de licenţăÎn funcţie de valoarea tranzacţiei

96 288 115 480 134 768 173 960 211 1152

Taxa de licenţă în funcţie de nr. de carduri emise

10 60 12 100 14 160 18 200 22 240

Taxa de asigurare 25000 0 25000 0 25000 0 25000 0 25000 0

2.4. Taxa de rambursare între membriEliberare numerar (sumă fixă) în regiunea EMEA (manual)

1403 0 1683 0 1964 0 2525 0 3086 0

Eliberare numerar (sumă fixă) în regiunea EMEA (prin ATM)

5801 0 6962 0 8122 0 10442 0 12763 0

Eliberare numerar (sumă fixă) în afara regiunii EMEA (manual)

2231 0 2678 0 3124 0 4016 0 4909 0

Eliberare numerar (%) pentru toate regiunile

1683 2295 2020 3825 2356 6120 3029 7650 37803 9180

Taxa de rambursare pe Acquirer aferentă Chargeback-ului

720 2250 864 3750 1008 6000 1296 7500 1584 9000

Înlocuire card pierdut/furatTaxa de licenţă pt. Emitere carduri cu sigla VISA (/card)

0.02 0.02 0.02 0.02 0.02 0.02 0.02 0.02 0.02 0.02

Taxa asupra valorii chelt. Deţin. De card percepură de VISA (%)

0.0032 0.0032 0.0032 0.0032 0.0032 0.0032 0.0032 0.0032 0.0032 0.0032

Taxe anuale de service

2 2 2 2 2 2 2 2 2 2

TAXE VISA BASE I

Taxa de rulare cerere de autorizare spre bancă (/operaţiune)

0.33 0 0.33 0 0.33 0 0.33 0 0.33 0

Taxa de autorizare dată de STIP (/operaţiune)

0.02 0 0.02 0 0.02 0 0.02 0 0.02 0

Taxa de verificare PIN (/operaţiune)

0.01 0 0.01 0 0.01 0 0.01 0 0.01 0

Taxa de introducere articol în fişierul VISA de verificare PIN-uri

0.01 0 0.01 0 0.01 0 0.01 0 0.01 0

Taxa de introducere articol în fişierul VISA de verificare PIN-uri

0.02 0 0.02 0 0.02 0 0.02 0 0.02 0

74

(card/săptămână)Taxa introducere card în CRB (card/săptămână)

80 0 80 0 80 0 80 0 80 0

Taxa lunară de acces în bandă

1000 0 1000 0 1000 0 1000 0 1000 0

TAXE VISA BASE II

Taxa de interschimb (IOI)(/tranzacţie)

0.046 0.046 0.046 0.046 0.046 0.046 0.046 0.046 0.046 0.046

Taxa lunară de acces în bandă

1000 0 1000 0 1000 0 1000 0 1000 0

TAXE DE RAMBURSARE ÎNTRE MEMBRI

Taxe de eliberare de num erar (sumă fixă) în regiunea EMEA (manual)

2.75 0.5 2.75 0.5 2.75 0.5 2.75 0.5 2.75 0.5

Taxe de eliberare de numerar (sumă fixă) în regiunea EMEA prin ATM-uri

1.75 0 1.75 0 1.75 0 1.75 0 1.75 0

Taxe de eliberare de numerar (sumă fixă) în afara regiunii EMEA

1.75 0 1.75 0 1.75 0 1.75 0 1.75 0

Taxe de eliberare de numerar (%) pentru toate regiunile

0.33 0.15 0.33 0.15 0.33 0.15 0.33 0.15 0.33 0.15

Taxe datorate emitentului pentru cumpărături prin carduri

1.20 0.5 1.20 0.5 1.20 0.5 0.5 0.5

TAXE PLĂTITE DE PURTĂTORUL DE CARD

BUSINESS

-taxa de emitere 50 10 50 10 50 10 50 10 50 10-taxa de reînoire 0 0 30 10 30 10 30 10 30 10-taxa anuală

-taxa pt. eliberări numerar (%)

2 1 2 1 2 1 2 1 2 1

(minimum) 3 0.5 3 0.5 3 0.5 3 0.5 3 0.5-taxa pentru cumpărături (%din valoarea cumpărăturilor)

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Cheltuieli “Global Customers Assistance Service Fees”

75

2.5. Diverse cheltuieliCheltuieli cu introducerea cardurilor de plastic

2500 15000 3000 25000 3500 40000 4500 50000 5500 60000

Taxe pentru mentenanţă soft

15000 0 15000 0 15000 0 15000 0

Taxe plătite către ROMCARD

25000 0 25000 0 25000 0 25000 0 25000 0

Materiale consumabile (hârtie, toner etc.)

1000 1500 1000 1500 1000 1500 1000 1500 1000 1500

Cheltuieli cu publicitatea

1000 0 1000 0 1000 0 1000 0 1000 0

TOTAL CHELTUIELI

357079 39709 133147 65115 138315 103224 148650 128630 158988 154038

B. VENITURI

Taxa iniţială 25000 30000 5000 20000 5000 30000 10000 20000 10000 20000Taxa anuală 5000 15000 6000 25000 7000 40000 9000 50000 11000 60000Comision din eliberare de numerar perceput clientului

0 0 15000 30000 18000 50000 21000 80000 27000 100000

Comision operaţiuni sales draft perceput clientului

15300 30600 18360 51000 21420 81600 27540 102000 33660 122400

Comision pentru cumpărături primite de la banca acceptatoare

24900 74700 29880 124500 34860 19920 44820 249000 54780 298800

Taxa înlocuire card pierdut/furat

29880 37350 35856 62250 41832 99600 53784 124500 65736 149400

VENITURI TOTAL

100080 187650 110096 312750 128112 50040 166144 625500 202176 750600

BENEFICII -256999 147941 -23051 247635 -10203 39717 17494 496870 43190 596564

Rezultat, financiare cumulate (total program) (cu reportarea investiţiei iniţiale şi a profitului până la sfârşitul perioadei)

-109050 115526 502500 1016864 1656618

Rezultat, financiare cumulatre (total program) (cu reportarea investiţiei iniţiale până se trece pe profit)

-109058 115526 386973 514364 639754

Rezultat, financiare anuale (total program emitere)

-109058 224584 386973 514364 639754

76

După cum se poate observa din proiecţia rezultatelor pe intervalul de analiză luat

în calcul, rezultate financiare favorabile pot fi obţinute chiar din primul an de activitate.

La un volum total de cheltuieli de 15.835 miliarde lei în primul an de activitate, veniturile

se apreciază la nivelul sumei de 22.249 miliarde lei, generând un beneficiu de 6.413

miliarde lei. Rata profitului pentru primul an de activitate este de 140%. La sfârşitul

anului 4, beneficiul ce poate fi obţinut este de 67.168 miliarde lei (cu un effort de 15.532

miliarde lei). Rata profitului la sfârşitul intervalului de analiză este de 143%.

Dincolo de rezultatele relevante care indică profitabilitatea evidentă a unui

program de emitere, trebuie ţinut seama că numai 6 posturi ale capitolului de venituri

asigură valorificarea efortului bancar.

Analiza pe structură a capitolului de venituri indică faptul că profitul bancar a

rezultat în mod indiscutabil din comisioanele încasate ca urmare a utilizării acestui

instrument de decontare (56%). Astfel, se poate concluziona că o reorientare a activităţii

bancare către domeniul de servicii (respectiv venituri din comisioane bancare) nu poate

genera decât profitabilitate ridicată, constantă şi perpetuă.

Dacă luam în considerare că o bancă poate promova simultan emiterea unor

carduri cu facilităţi multiple (credit, overdraft) şi că, printr-o preocupare frecventă, poate

achiziţiona în portofoliul valorilor sale contracte de procesare a tranzacţiilor cu carduri

(programul de acceptare) se poate identifica cu uşurinţă şansa actuală a băncilor

comerciale de a obţine profituri substanţiale din programe de carduri.

În sensul celor afirmate mai sus menţionămcă, dacă dintr-un program de emitere

carduri de debit, beneficiile băncii constau din comisioanele substanţiale şi surse bancare

ieftine (depozitele de cont curent), în cazul unui produs credit sau overdraft, aceeaşi

bancă poate beneficia şi de venituri din dobânzi, dar şi de fructificarea sigură a surselor

saale disponibile temporar. Nu mai trebuie insistat asupra reducerii expunerii băncilor la

fenomenul de nerambursare a creditelor întrucât riscul se dispersează către un număr

ridicat de utilizatori egal cu cel al cardurilor lansate.

Dacă se mai adaugă şi comisioanele de procesare a tranzacţiilor depuse la încasare

de comercianţi, putem obţine cea de-a treia sursă de venit din acelaşi produs-program.

Iată cum, dintr-o iniţiativă bancară judicios elaborată, se poate genera venituri însemnate

care asigură valorificarea fondurilor temporar disponibile în economie, dar şi crearea

77

acelor compartimente “benefic bancare” car asigură disciplinarea liber consimţită a

mediului de plăţi din ţara noastră.

Indicatorii specifici menţionaţi la capitolul de cheltuieli sau parametrii din ipoteză

respectă întru totul structura elementelor funcţionale şi a costurilor de lucru utilizată în

prezent de metodologia VISA în calculul rezultatului financiar al programului de

acceptare de carduri.

Gruparea tranzacţiilor ipotetice pe zone de emisiune este foarte importantă în

analiza proiectului întrucât atât costurile de operare, cât şi veniturile interbancare diferă

în funcţie de apartenenţa emitentului la una din zonele VISA. Am considerat o pondere

însemnată a tranzacţiilor cu carduri emise în zona CEMEA (Europa, Orientul Mijlociu,

Africa) Întrucât, datorită poziţiei geografice a României, este puţin probabil ca, în mod

frecvent, ponderea operaţiunilor cu carduri în ţara noastră să fie deţinută de cele derulate

prin carduri emise în America Latină, Asia etc..

Totodată trebuie amintit faptul că analiza a fost structurată pe 5 ani de studiu, iar

datele (rezultatele financiare în esenţă) au fost calculate prin rapoarte.

După cu se poate observa, dacă în primul an rezultatul financiar în ipoteza dată a

fost nefavorabil (pierdere de 5.565 miliarde lei), în următoarele intervale de analiză

activitatea a înregistrat beneficii substanţiale.

Trebuie precizat însă aspectul că primul an de activitate a fost încheiat cu pierderi

datorită ponderii însemnate a investiţiei iniţiale solicitată de punerea în operare a

programului de acceptare. Din experienţa băncilor comerciale româneşti s-a constatat că,

pentru un sistem de putere medie, costul iniţial al unui program de emitere este de cel

puţin 1 miliard lei.

Notabil este însă faptul că investiţia iniţială a fost acoperită încă din anul 2 de

activitate (la fel şi pierderea anului I). După 5 ani de funcţionare la nivelul parametrilor

prezumaţi, rezultatul financiar favorabil este de 304.089 mii lei, ceea ce demonstrează

temeinicia profitabilităţii programului de acceptare.

Iată cum, fără eforturi bancare însemnate, rezultate financiare considerabile pot fi

obţinute de băncile comerciale din administrarea tranzacţiilor de comerţ en-detail, iar

proiecţia veniturilor şi cheltuielilor proiectului de acceptare nu face decât să întărească

afirmaţiile anterioare.

78

6.2.Studiul rentabilităţii privind programul de acceptare la Banca Română

pentru Dezvoltare – Groupe Societe General a tranzacţiilor cu carduri

Număr de judeţe la care se vor face tranzacţii VISA 15

Număr de case de schimb la care se vor face eliberări cash 40

Număr mediu zile/lună pentru tranzacţii VISA 28

Număr mediu zile/lună pentru eliberări cash 22

Categorii de comercianţi Comision Pondere tr. Tranz/zi

-hoteluri 5.5 25% 1

-restaurante 6.5 25% 1

-companii aeriene 4 0%

-agenţii de închiriat auto 6 0%

-agenţii de turism 6 10% 0.4

-staţii de benzină 4 0%

-magazine 6 40% 1.6

Unităţi ale băncii (pentru eliberări cash)

Structura eliberării cash pe zone (%)

-CEMEA (Europa Centr. şi de Est, Orien. Mijl.,Africa) 70%

-alte zone 30%

Valoarea medie a unei tranzacţii la comercianţi (%) 50

Valoarea medie a unei tranzacţii “cash” (%) 100

Taxe BASE II (de decontare tranzacţii) 0.046

Taxe pe volumul brut al vânzărilor comerciantului 0.005%

Comision plătit către emitent 1.20%

Comision plătit de emitent pentru eliberare cash

CEMEA

-procentual 0.33%

-sumă fixă 2.75%

Alte zone

79

-procentual 0.33%

-sumă fixă 1.75

Taxe pentru schimb internaţional (IOI) 0.12%

Taxe plătite la Romcard 1.00%

Număr operaţiuni anuale 1400

Costul unei anulări 0.25

Număr operaţiuni returnate 1400

Costul unei operaţiuni returnate 5

Costul unui formular complet de voucher (%) 0.18

Cursul lei (%) 7000

Anul I Anul II Anul III AnuIV Anul V

Total nr. de tranzacţii 20160 22176 24394 26833 29516

-hoteluri 5040 5544 6098 6708 7379

-restaurante 5040 5544 6098 6708 7379

-companii aeriene 0 0 0 0 0

-agenţii de închiriat auto 0 0 0 0 0

-agenţii de turism 2016 2218 2439 2683 2952

-staţii de benzină 0 0 0 0 0

-magazine 8064 8870 9757 10733 11807

Număr de eliberări cash10560 11616 12778 14055 15461

-CEMEA 0 0 0 0 0

-Alte zone 0 0 0 0 0

Număr de refuzuri 5000 5250 5513 5788 6078

I. COSTURI ESTIMATE

A. Taxe BASE II

1. Acces în bandă 3000 3000 3000 3000 3000

TOTAL A 3000 3000 3000 3000 3000

80

B. Taxe BASE II

1. Acces în bandă 3000 3000 3000 3000 3000

2. Taxe decontare 1413 1554 1710 1881 2069

3. Taxe operaţiuni anulate 350 350 350 350 350

4. Articole returnate de BASE I 7000 7000 7000 7000 7000

5.Taxe pe volumul vânzărilor 50 55 61 67 74

TOTAL B 11814 11960 12121 12298 12493

C. Refuzuri

1. Cost transmitere 230 242 254 266 280

2. Taxe expediate, fotocopii, 38 39 41 43 46

microfilm.

TOTAL C 268 281 295 310 325

D. Comisioane

1. Către banca emitentă 12096 13306 14636 16100 17710

2. Către VISA (IOI) 2477 2724 2997 3297 3626

3. Către Romcard 20640 22704 24974 27472 30219

TOTAL D 35213 38734 42607 46869 51555

E. Achiziţii săptămânale CRB 520 520 520 520 520

F. Plată abonament către Romcard

a) abonament annual în % 1200 1200 1200 1200 1200

TOTAL F 1200 1200 1200 1200 1200

G. Taxe de serviciu, taxe anuale

BIN, taxe neutilizate BIN

81

a)taxe de serv.(1000%/lună x 1

BIN)

b) taxe anuale BIN (100%/BIN) 100 100 100 100

d) taxă neutilizare BIN (1000% 1000

BIN neutilizat)

TOTAL G 1000 100 100 100 100

H. Cheltuieli de afiliere la VISA

Şi de participare la înfiinţarea

Romcard

a) Afiliere la VISA 35000 0 0 0 0

b) Înfiinţare Romcard 50000 0 0 0 0

TOTAL H 85000 0 0 0 0

I. Cheltuieli mijloace materiale

a) Imprintere mecanice

1000 buc x 15% 15000 0 0 0 0

b) Vouchere tipizate nr.

buc. x 0.18%/buc 5530 6083 6691 7360 8096

TOTAL I 20530 6083 6691 7360 8096

RECAPITULARE 169343 72677 77334 8245 88089

CHELTUIELI

II.VENITURI ESTIMATE

a) din comisionul perceput

de la comercianţi

- hoteluri 13680 15246 16771 18448 20292

- restaurante 16380 18018 19820 21802 23982

- companii aeriene 0 0 0 0 0

- agenţii de închiriat auto 0 0 0 0 0

82

- agenţii de turism 6048 6653 7318 8050 8855

- staţii de benzină 0 0 0 0 0

- magazine 24192 26611 29272 32200 35420

b) din comisionul

perceput de la emitent

pentru eliberări cash

- în zona CEMEA 0 0 0 0 0

- în afara CEMEA 0 0 0 0 0

TOTAL VENITURI 60480 66528 73181 80499 88549

1.PROFIT (USD) -108864 -6149 -4156 -1957 460

Echivalent în mii lei -3265920 -184470 -124680 -58710 13800

Din necesităţile de studiu, în ipoteză au fost presupuse ca date de intrare: numărul

unităţilor ce acceptă carduri (atât operaţiuni de vânzare, cât şi eliberări cash), categoriile

de comercianţi acceptatori, numărul mediu de zile calendaristice când se fac tranzacţiile,

precum şi valorile medii ale unei tranzacţii la comercianţi sau la ghişeul bancar de

eliberare de numerar. Întrucât analiza s-a axat pe studiul profitabilităţii operaţiunilor de

decontare a tranzacţiilor efectuate prin carduri emise de sistemul bancar internaţional sub

sigla VISA, datele de lucru au fost exprimate în USD, iar profitul a fost ulterior convertit

în lei la un curs de 30.000 lei / USD.

Indicatorii specifici menţionaţi la capitolul de cheltuieli sau pentru parametrii din

ipoteză respectă întocmai structura ele,emtelor funcţionale şi a costurilor de lucru

utilizată în prezent de metodologia VISA în calculul rezultatului financiar al programului

bancar de acceptare carduri.

Gruparea tranzacţiilor ipotetice pe zone de emisiune este foarte importantă în

analiza proiectului întrucât atât costurile de operare, cât şi veniturile interbancare diferă

în funcţie de apartenenţa emitentului la unele din zonele VISA. Am considerat o pondere

însemnată a tranzacţiilor cu carduri emise în zona CEMEA (Europa, Orientul Mijlociu,

Africa) întrucât, datorită poziţiei geografice a României, este puţin probabil ca, în mod

frecvent, ponderea operaţiunilor cu carduri în ţara noastră să fie deţinută de cele derulate

83

prin carduri emise în America Latină, Asia etc.. Totodată, trebuie amintit faptul că

analiza a fost structurată pe cinci ani de studiu, iar datele (rezultatele financiare în esenţă)

au fost calculate prin rapoarte (rezultate cumulate).

După cum se poate observa, dacă în primul an rezultatul financiar în ipoteza dată

a fost nefavorabil (pierdere de 5,565 mild. lei), în următoarele intervale de activitate se

înregistrează beneficii substanţiale. Trebuie precizat însă aspectul că primul an de

activitate a fost încheiat cu pierderi datorită ponderii însemnate a investiţiei solicitate de

punerea în operă a programului de acceptare.

Din experienţa băncilor comerciale româneşti s-a constatat că, pentru un sistem de

putere medie, costul iniţial al unui program de emitere este cel puţin 1 miliard lei. Notabil

este faptul că investiţia iniţială a fost acoperită încă din anul doi de activitate (la fel ca şi

pierderea anului I). După cinci ani de funcţionare la nivelul parametrilor prezumaţi,

rezultatul financiar favorabil este de 304,089 mii lei, ceea ce demonstrează eficienţa

programului de acceptare.

Iată cum, fără eforturi bancare însemnate, băncile comerciale pot obţine rezultate

financiare considerabile din administrarea tranzacţiilor de comerţ en-detail. Proiecţia

veniturilor şi cheltuielilor proiectului de acceptare nu face decât să întărească afirmaţiile

anterioare.

6.3. Reflectarea in contabilitate a operaţiilor realizate cu cărţi de plată

(carduri)

In contabilitatea societăţii bancare se reflectă următoarele operaţii economice cu

cărţi de plată (carduri):

A. Operaţii privind retragerile de numerar prin cărţi de plată.

1. Alimentarea contului de cărţi de plată al clientului

84

101 = 2511

„Casa” „Conturi curente”

2. Încasarea preţului cărţii de plată si a comisioanelor de eliberare

101 = 7085

„Casa” „Venituri privind mijloacele de plată”

3. Dobânzi calculate la contul de cărţi de plată al clientului

6024 = 25172

„Dobânzi la „Datorii ataşate”

conturile curente”

4. Plata dobânzilor

25172 = 2511

„Datorii ataşate” „Conturi curente”

5. Alimentarea ghişeului automat de bancă (ATM)

367 = 101

„Alte stocuri „Casa”

si asimilate”

6. Retrageri de numerar de către deţinătorul cărţii de plată de la banca la care s-a

deschis contul

2511 = 367

„Conturi curente” „Alte stocuri si asimilate”

85

7. Recepţia avizului de retragere venit prin Casa de compensaţie, reprezentând

retrageri de numerar de la ghişeul automat (ATM) al altei bănci

2611 = 111

„Valori de recuperat” „Cont curent la BNR”

2511 = 2611

„Conturi curente” „Valori de recuperat”

8. Retrageri de numerar la ghişeul automat de bancă (ATM) de către clientul unei

alte bănci si recepţia fondurilor prin Casa de compensaţie

3712 = 367

„Valori primite „Alte stocuri si asimilate”

la încasare”

111 = 3712

„Cont curent la BNR” „Valori primite la încasare”

B. Operaţii privind plăti efectuate cu cărţi de plata

1. Plăti imediate ale comercianţilor efectuate cu cărţi de plată

a) la banca comerciantului:

- documente remise la încasare

3712 = 2511

„Valori primite la încasare” „Conturi curente”

- încasarea documentelor prin Casa de compensaţie si recuperarea

comisioanelor percepute de banca cumpărătorului

86

% = 3712

111 „Valori primite la încasare”

„Cont curent la BNR”

2511

„Conturi curente”

- comisioane percepute de banca comerciantului

2511 = 7029

„Conturi curente” „Comisioane”

b) la banca cumpărătorului:

- documente plătite prin Casa de compensaţie si comisioane percepute

2511 = %

„Conturi curente” 111

„Cont curent la BNR”

7029

„Comisioane”

2. Plăti amânate ale comercianţilor cu cărţi de plată (creditarea conturilor

comercianţilor se face după încasarea documentelor) :

a) la banca comerciantului:

- documente remise la încasare

3712 = 3716

„Valori primite „Conturi indisponibile privind

la încasare” valori la încasare”

87

- încasarea documentelor prin Casa de compensaţie si recuperarea

comisioanelor percepute de banca cumpărătorului

% = 3712

111 „Valori primite

„Cont curent la BNR” la încasare”

2511

„Conturi curente”

376 = 2511

„Conturi indisponibile „Conturi curente”

privind valori la încasare’

- comisioane percepute de banca comerciantului

2511 = 7029

„Conturi curente” „Comisioane”

b) la banca cumpărătorului

- documente plătite prin Casa de compensaţie si comisioane percepute

2511 = %

„Conturi curente” 111

„Cont curent la BNR”

7029

„Comisioane”

C. Operaţii privind cărţile de plată pe baza liniei de credit

1. Înregistrarea angajamentului de acordare a liniei de credit

88

90319 = 999

„Alte deschideri de „Contrapartidă”

credite confirmate”

2. Documente plătite prin Casa de compensaţie si comisioane percepute

20214 = 111

„Utilizări din deschideri „Cont curent la BNR”

de credite permanente”

111 = 7029

„Cont curent la BNR” „Comisioane”

concomitent:

999 = 90319

„Contrapartidă” „Alte deschideri de

credite confirmate”

3. Dobânzi calculate aferente creditelor utilizate

2027 = 70213

„Creanţe ataşate” „Dobânzi de la creditele de trezorerie”

4. Încasarea dobânzilor aferente creditelor utilizate

2511 = 2027

„Conturi curente” „Creanţe ataşate”

5. Retrageri de numerar de către deţinătorul cărţii de plată

89

20214 = 367

„Utilizări din deschideri „Alte stocuri si asimilate”

de credite permanente”

concomitent:

999 = 90319

„Contrapartidă” „Alte deschideri de credite confirmate”

6. Rambursarea creditelor

2511 = 20214

„Conturi curente” „Utilizări din deschideri de

credite permanente”

concomitent:

90319 = 999

„Alte deschideri de „Contrapartidă”

credite conformitate”

90

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Cardurile constituie cea mai mare provocare a actualului secol întrucât ele au

revoluţionat sistemul de plăţi. Acestea au evoluat de la plăcuţele metalice din 1914 când

General Petroleum Corporation of California (devenită apoi Mobil Oil) a emis primele

cărţi de credit pentru funcţionarii săi şi pentru câţiva clienţi aleşi cu grijă, până la

cardurile de plastic în care sunt înmagazinaţi noii bani electronici care câştigă tot mai

mult teren. În conformitate cu grupul de cercetare Data Monitor, numărul cardurilor a

crescut la 3.5 miliarde în anul 2002.dintre acestea, aproximativ 450 miliarde vor fi bani

electronici şi se va crea astfel cea mai mare piaţă de carduri cu care vor putea fi făcute

peste 100 miliarde de tranzacţii electronice. Cardul a devenit astfel unul dintre rarele

suporturi care dispune de accesibilitatea şi universalitatea unui mijloc de plată.

Flexibilitatea sistemului i-a încurajat pe cei care l-au lansat pe piaţă. În prezent

este posibil transferul de numerar prin telefon deoarece aproape toate societăţile de

carduri au la centralele lor proprii ATM. Dacă fără banii electronici serviciile bancare la

domiciliu erau doar un vis, în prezent populaţia a luat în serios acest serviciu. Mai mult, o

soluţie este în curs de a fi adoptată în comun de către marile companii de carduri –

standardizarea acestora, care a devenit crucială. Nimeni nu va fi de acord să aibă mai

multe terminale pentru a accepta carduri diferite. Aşanumitul standard EMV – numit

astfel după Europay, MasterCard şi VISA – se bazează pe standardul pentru carduri ISO

7816 recunoscut pe plan internaţional.

Dacă problema standardelor poate fi rezolvată, cea mai mare chestiune care

urmează a fi hotărâtă este aceea a furnizorului de bani electronici. Vestea bună, atât

pentru furnizori, cât şi pentru clienţi, este că piaţa are cerere suficientă pentru a permite

prosperitatea tuturor tipurilor de carduri, mărind capacitatea de a alege şi încurajând

competiţia.

91

În prezent, Europay International şi MasterCard International au introdus noua

marcă MAESTRO care îmbunătăţeşte imaginea acestor mărci în Europa. Noul logo de

accesare MAESTRO acceptat de Europay şi MasterCard urmăreşte să îmbunătăţească

imaginea mărcii MAESTRO faţă de deţinătorii de carduri şi să faciliteze eforturile

băncilor de stimulare a utilizării acestora.

Marca MAESTRO a extins funcţionalitatea debitului electronic POS de a include

acceptări la ATM, aceasta însemnând că MAESTRO reprezintă acum o acceptare globală

ATM şi POS. aceasta va simplifica identificarea de către consumatori a mărcilor şi va

facilita efortul de comunicare al băncii.

În ultimul timp Europay, MasterCard şi VISA au elaborat programul industrial

comun care identifică şi elimină decalajele de acceptare ale anului 2001.

Afacerile bancare cu carduri prezintă un potenţial însemnat pentru obţinerea de

profituri în cazul băncilor care se angajează în proiectarea şi administrarea unor programe

integrate de carduri.

Având în vedere preocuparea permanentă a societăţilor bancare româneşti în

modernizarea activităţilor lor şi adoptarea tehnicilor mondiale de operare la nivelul de

plăţi din ţara noastră, este de la sine înţeles că plăţile prin carduri vor deveni o realitate

cotidiană în scurt timp.

Pentru a se asigura succesul activităţii bancare de impunere a cardurilor ca mijloc

de plată în economia românească, ar fi necesară îndeplinirea următoarelor obiective:

Proiectarea şi punerea “în undă” în scurt timp a unui program “agresiv”

de promovare publicitară a cardului ca modalitate de plată.

Articole concise şi convingătoare lansate în presa scrisă, clipuri publicitare

sugestive prezentate de mai multe ori pe zi în mediul audio-vizual, precum şi alte acţiuni

propagandistice pot genera atragerea interesului persoanelor fizice în utilizarea cardurilor

bancare. Este unanim recunoscut faptul că succesul lansării unui produs nou este direct

dependent, în proporţie de cel puţin 70%, de calitatea şi eficienţa programelor publicitare

iniţiate.

92

Având în vedere însă costurile ridicate ale activităţilor publicitare, se impune o

direcţionare eficientă a mesajului mass-media. Aruncarea pe piaţă a sloganelor

publicitare de tipul “Cardul X”este viitorul, dar şi prezentul” nu face decât deservicii

băncilor iniţiatoare întrucât, indiferent de veridicitatea mesajului transmis, tiparele nu

crează decât ideea unei uniformizări periculoase a receptorului uman. Fiecare subiect

vizat nu suferă mai mult, în prezent, decât de atingere adusă individualităţii, precum şi de

încercarea oricui de aplatizare a performanţei şi particularităţii comportamentale. Pentru a

evita asemenea inconveniente, banca trebuie să-şi definească clar produsul ce

intenţionează a-l lansa, precum şi segmentul uman căruia I se adresează. În acest fel, cu

ajutorul unor studii de specialitate publicistică, produsul va fi acceptat în special de

subiecţii vizaţi, iar succesul produsului va fi imediat.

Nu este un neadevăr faptul că, în prezent, mediul economic ondividual acţionează

şi în virtutea “perceptelor” modei. Ca atare, fără a acţiona “neortodox” şi a specula

nevoia indivizilor de a fi contemporani timpului în care trăiesc, este chiar uşor de

promovat un produs, chiar mai costisitor la început, dacă el asigură satisfacerea nevoilor

într-un mediu uşor perceptibil. Fără a încerca obţinerea de rezultate favorabile ca urmare

a exploatării micilor trebuinţe umane, nu trebuie iutat faptul că moda publicitară

generează, de cele mai multe ori, dependenţa faţă de un produs.

Băncile româneşti vor reuşi, şi prin metode publicitare, într-un termen scurt,

generarea unui nou comportament de plăţi în mediul economic românesc.

Propuneri legislative privind direcţionarea plăţilor din economie către

instrumente de plată fără numerar

În România este unanim recunoscut faptul că, în prezent, cel puţin 65% din

tranzacţiile economice se efectuează în numerar. Acest fapt este consecinţa imediată a

tranzacţiei de ţară “cash”a României, dar şi a imperfecţiunilor procedurale ale

instrumentelor aflate în circulaţie în prezent.

O iniţiativă legislativă care să genereze obligativitatea societăţilor comerciale de

a-şi achita salariile direct prin conturi bancare va genera, fără îndoială, extinderea

utilizării cardurilor în mediul economic întrucât cardul face legătura directă şi în timp real

93

între contul bancar individual de salarii şi cel al comerciantului. Astfel, se elimină toate

inconvenientele generate în prezent de asigurarea bilunară de lichidităţi, asigurarea şi

securizarea transportului de numerar, eliminarea cheltuielilor bancare şi interne de

manipulare a numerarului şi nu în ultimul rând, cel mai important element, eliminarea cu

desăvârşire a sincopelor productive generate de ridicarea salariului. Toate aceste

probleme pot fi dintr-o dată eliminate cu ajutorul unui act normativ modern prin care să

se statueze obligaţia plăţilor de salarii prin carduri bancare.

Chiar şi în condiţiile unei astfel de legi, tradiţia pieţei româneşti de mediu

economic “cash” poate fi respectată în continuare prin asigurarea serviciilor bancare de

eliberare de numerar la ghişee specializate, cum ar fi operaţiunile prin intermediul

aparatelor zip-zap sau prin intermediul ATM-urilor cu activitate operaţională non-stop.

Toate retragerile de numerar pot fi efectuate, conform regulilor bancare, prin

carduri. Pentru o bancă, însă, rezultatele unei astfel de iniţiative legislative sunt

incomensurabile prin atragerea lunară de noi surse financiare. Dacă o bancă comercială

şi-a creat şi o reţea numeroasă de comercianţi care acceptă la plată carduri, toate

cheltuielile efectuate de o persoană fizică direct prin carduri generează venit bancar

datorită perceperii unui comision de procesare.

Toate aceste avantaje pot fi obţinute în condiţiile în care numerarul pentru

posesorul contului de salarii rămâne în continuare gratuit. Este şi normal, dacă facem

comparaţie cu situaţia actuală, când individul primeşte în numerar valoarea integrală a

drepturilor sale băneşti.

Pentru succesul iniţiativei legislative propuse, băncile trebuie să fie însă

preocupate în permanenţă de perfecţionarea serviciilor pentru persoane fizice şi de

implementare în scurt timp a proiectelor de ATM-uri. De asemenea, programul unităţilor

bancare va trebui prelungit şi adptat nevoilor persoanelor fizice, iar prestaţia lucrătorilor

bancari va trebui mult îmbunătăţită.

Înfiinţarea unor departamente specializate în cadrul băncilor, care să

asigure proiectarea, implementarea şi administrarea unui program

integrat de carduri

94

Aşa cum a fost prezentată până acum, activitatea cu carduri necesită eforturi

specializate şi susţinute, dar şi îngemănarea rezultatelor muncii unui personal strict

specializat, dedicat exclusiv domeniului (marketing, metodologie bancară, publicitate,

sociologie comportamentală de piaţă, inginerie de sistem etc.).

Pentru a obţine rezultatele scontate, se impune o soecializare strictă a lucrătorului

bancar care deserveşte acest domeniu de activitate. Soluţii de genul împrumutului sau

dataşării de personal din serviciul creditării, plăţilor sau trezoreriei bancare nu generează

decât o abordare superficială a acestui nou domeniu, iar soluţiile valoroase ot întârzia

datorită neimplicării comportamentale. Se consideră că un rezultat financiar favorabil

întârzie să apară dacă lucrătorul bancar nu se identifică cu răspunderea funcţionării

optime a produsului rezultat ca urmare a activităţii zilnice.

Băncile sunt conştiente că afacerea cu carduri va merge cu mult mai bine din

momentul în care se va crea presiune asupra folosirii cardurilor. Din această perspectivă

sunt două elemente care pot conduce la mutaţii de masă în piaţa cardurilor. Primul este

implementarea factorului politic prin decizia executivului ca anumite categorii socio-

profesionale să-şi primească veniturile într.un cont de card. Oportunitatea acestei decizii

nu poate fi pusă de nimeni la îndoială, mai ales în condiţiile în care băncile primesc deja

semnale din ţară, din partea pensionarilor şi a şomerilor, care şi-ar dori un card, în acest

caz comisionul este mai mic decât cel practicat de Poşta Română. Cel de-al doilea

element se referă la introducerea impozitului pe venitul global. A avea un cont la bancă

scuteşte individul de o mulţime de drumuri, timp şi mai ales nervi, plăţile putând fi

efectuate direct din cont. Iar de la un cont bancar şi până la a deţine un card, prin care de

asemenea se pot efectua plăţi, nu mai este decât un pas.

Trecerea imediată la plăţile prin carduri în economia românească va asigura un

management corespunzător al surselor bancare, disponibilizarea instituţionalizată a

resurselor băneşti temporar disponibile de pe piaţă, dar şi îmbunătăţirea şi chiar

însănătoşirea comportamentului bancar de plăţi din ţara noastră.

Plăţile persoanelor fizice prin cont vor depăşi, într-un interval scurt de timp,

plăţile agenţilor economici, iar controlul efectiv al fluxului monetar şi reducerea presiunii

plăţilor cu numerar asupra masei monetare vor fi efective.

95

Plăţile prin carduri pot deveni în scurt timp un veritabil mecanism regulator al

disfuncţionalităţilor micro şi macroeconomice contemporane, cu condiţia implementării

ştiinţifice şi administrării eficiente a rezultatelor ce pot fi obţinute în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

Avram, V. Monedă şi credit Ed.Radical, 2000

Basno, C., Dardac, N., Monedă, credit, bănci Ed. Didactică şi Pedagogică,

Floricel, C. Bucureşti, 1994

Basno, C., Dardac, N. Operaţiuni bancare. Instrumente Ed. Didactică şi Pedagogică,

Şi tehnici de plată Bucureşti, 1996

Cousserques, S. Gestion de la Banque Ed. Dunod, Paris, 1992

Davidescu, N. Sisteme informatice financiar - Ed. ALL, Bucureşti, 1998

bancare

Dedu, V. Management bancar Ed. Mondan, Bucureşti,1996

Institutul Bancar Român Fundamentele gestiunii bancare Note de curs

Ionescu, C. Băncile şi operaţiunile bancare Ed. Economică, Bucureşti,

1996

Isărescu, M. Reforma bancară în România Bucureşti, 1995

Liţoiu, V. Sisteme informaţionale bancare Ed. Sitech, Craiova, 1998

Liţoiu,V.,Mehedinţu,A., Sisteme informatice financiar - Reprografia Universităţii din

Bădică, A. bancare Craiova, 1999

Negruş, M. Plăţi şi garanţii internaţionale Ed. ALL, Bucureşti, 1996

Opriţescu, M., Hurtupan Monedă şi credit – Teorie şi Ed. Universitaria, Craiova

J.Spulbăr,C.,Ungurean, P. practică 1998

Parlamentul României Legislaţie bancară R.A. Monitorul Oficial,

Bucureşti, 1998

Păunescu, F., Goloşteanu, Sisteme de prelucrare distribuită Ed. Tehnică, Bucureşti, 1993

D.P. şi aplicaţiile lor

96

Roşca, T. Monedă şi credit Cluj Napoca, 1996

**** Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară

**** Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale

**** Sisteme de plăţi în România, BNR, Bucureşti 1996

**** Raport annual BNR pe 1998, 1999, 2000

**** Regulamentul BNR nr. 10/1994 privind compensarea

interbancară

**** Regulamentul BNR br. 6/1995 privind plăţile cu carduri

**** Revista “Capital”, colecţiia 2001, 2004

**** Planul de conturi bancar şi instrucţiunile de aplicare a acestuia,

Monitorul Oficial al României, partea I, numărul 212 bis, 1997

97