Cuprins

Capitolul: Pagina:

I. Calitatea apelor râului Prut – ROMÂNIA …………………………………………………..... 2

II. Calitatea apei Prutului în Republica Moldova …………………………………………...… 12

III. Poluarea transfrontaliră ……………………………………………………..……………… 14

IV. Cooperarea transfrontalieră a Republicii Moldova cu România şi Ucraina .......................... 16

V. Organizarea activitatii de prevenire si combatere a poluărilor accidentale ……………….... 23

VI. Poluarea transfrontalieră a Prutului cu nutrienţi ………………………………………...…. 31

Bibliografie .................................................................................................................................. 33

Capitolul 1. Calitatea apelor râului Prut – ROMÂNIA

Râul Prut

Rîul Prut, lung de 953 km, izvorăşte din Carpaţii Păduroşi din Ucraina, de unde curge

spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcţia sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est

de oraşul Galaţi. Formează graniţa între România şi Republica Moldova. În perioada interbelică,

rîul era navigabil până la Ungheni, însă în perioada comunistă navigaţia pe rîu a fost treptat

abandonată, cursul nemaifiind întreţinut. Principalii afluenţi pe partea dreaptă sînt Ceremuş şi

Jijia (cu afluenţii Bahlui şi Başeu). Există pe Prut amenajări hidroenergetice (la Stînca-Costeşti)

realizate împreună cu Uniunea Sovietică (actualmente Republica Moldova).

Cel mai mare oraş din calea sa este Cernăuţi, în Ucraina. Alte oraşe apropiate de cursul

său sunt: Săveni, Iaşi şi Huşi, în România, şi Ungheni şi Cahul, în Republica Moldova.

Pe teritoriul României rîul are o lungime de 742 km, un bazin hidrografic de 10990 km²

şi un debit mediu multianual de 110 m³/sec (înainte de vărsarea sa în Dunăre). Pe o porţiune de

39,4 km marchează frontiera româno-ucraineană, pe o porţiune de 681,3 km (din care 73,9 km

sînt alcătuiţi din lacul Stînca-Costeşti) marchează frontiera dintre România şi Republica

Moldova.

Rîul Prut era cunoscut în antichitate sub numele Ierasus iar sciţii îl numeau Porata adică

apă furtunoasă. În cursul său inferior este un rîu tipic montan, valea lui e îngustă cu versanţi

înalţi şi abrupţi, curgerea rapidă, iar în albie se întîlnesc multe praguri. În cursul de mijloc Prutul

2

formează meandre în lunca sa, are viteza 1,5m/s iar pe un sector mic unde întretaie şirul de

recife, valea Prutului se îngustează pînă la cîteva sute de metri căpătînd formă de chei.

Mai spre sud valea rîului se lărgeşte pînă la 5-6 km, cursul devine liniştit, malurile nu sînt

înalte, capătă formă simetrică pe versanţi sînt bine exprimate terasele. În cursul său inferior valea

rîului Prut se lărgeşte considerabil pînă la 8-10 km rîul formează meandre, se ramifică în braţe

versanţii devin mai domoli pe alocuri fragmentaţi de ravene, lăţimea albiei variază între 50 şi

180 m, adîncimea maximă e de 6-7 m iar viteza se micşorează pînă la 0,7 m/s.

Odată cu creşterea nivelului apelor Dunării, Prutul îşi încetează scurgerea, se revarsă,

inundînd suprafaţa vastă a luncii sale. Lunca rîului este parţial înmlăştinită. Încă în prima

jumătate a sec. 20-lea o parte a luncii Prutului era ocupată de bălţi, mlaştini, lacuri în care vieţuia

o lume animală acvatică foarte bogată (peşti, păsări, mamifere). Acest sector al luncii Prutului

reprezenta un minunat şi miraculos paradis al naturii.

În ultimele decenii cea mai mare parte din bălţile, lacurile şi mlaştinile Prutului au fost

desecate. Fostele mlaştini au devenit terenuri agricole. În 1976 lîngă localităţile Stînca şi

Costeşti, Republica Moldova împreună cu România au construit un baraj, un lac de acumulare şi

o hidrocentrală. Odată cu acestea au încetat viiturile şi inundaţiile periodice ale luncii Prutului.

Dacă anterior terenurile de luncă erau alimentate de mîlul mănos adus de apele rîului în timpul

inundaţiilor şi viiturilor, fostele soluri fertile ale luncii s-au degradat şi au devenit salinizate.

Nivelul apei în Prut a scăzut considerabil în scopuri economice. Acesta a limitat aprovizionarea

cu apă a lacurilor, bălţilor, mlaştinilor care au rămas, dar a căror suprafaţă continuă să se

micşoreze. Scurgerea anuală a Prutului de la izvor pînă la vărsare este de 2,9 km cubi de apă.

În prezent calitatea apei Prutului nu se mai aseamănă cu cea din trecut. Ea este poluată de

diferite substanţe chimice şi organice. Însă după epurare apa Prutului se foloseşte ca apă potabilă

în localităţile riverane. Ea se întrebuinţează de asemenea pentru irigare în industrie şi în alte

domenii ale economiei naţionale. Prutul este navigabil numai în cursul său inferior. Apa rîurilor

mici este foarte poluată din cauza evacuării în ele a apelor reziduale, deşeurile de la diferite

întreprinderi industriale şi a apelor murdare din canalizaţiile localităţilor urbane şi rurale. Unele

dintre aceste rîuri sau transformat în simple canale de scurgere.

Râul Prut

Zonă de izvorâre Munţii Carpaţii Păduroşi

Emisar Dunăre

Punct de vărsare Galaţi/Giurgiuleşti

Date hidrologice

Bazin de recepţie 27.500 km².

3

Lungimea cursului de apă 953 km.

Date generale

Ţări traversate Ucraina, România, Republica Moldova

Afluenţi Ceremuş,

Herţa,Poiana,Corneşti,Isnovăţ,Rădăuţi,Ghireni,Volovăţ,Badu,

Başeu,Corogea,Berza

Veche,Râioasa,Soloneţ,Cerchezoaia,Jijia,Bohotin,

Moşna,Sărata,Elan,Horincea,Oancea,Stoeneasa,Chineja,

Principalele localităţi

traversate Cernăuţi, Ungheni

Principalele baraje Stânca-Costeşti

CALITATEA APELOR din D.A. Prut – ROMÂNIA Iunie 2007

MONITORINGUL STĂRII CALITĂŢII APELOR

Importanţa deosebită a activităţii de monitoring a calităţii apelor rezidă din faptul că

acesta pune în evidenţă permanent stadiul calităţii resurselor de apă; pe baza datelor privind acest

stadiu, se adoptă strategia de protecţie eficienţa a calităţii acestor resurse.

Sistemul de monitoring calitativ a apelor în cadrul D.A. Prut este reprezentat de 4

subsisteme :

- subsistemul ape curgătoare de suprafaţă;

- subsistemul lacuri;

- subsistemul ape subterane;

- subsistemul ape uzate (surse de poluare).

Noul sistem de monitorizare al apelor include subsistemul arii protejate care au legatură

cu apele şi care cuprinde:

- zone de protecţie pentru captările de apă destinate potabilizării;

- zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic;

- zone destinate pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde apa este un factor important;

- zone vulnerabile la nitraţi.

Având în vedere restructurarea reţelei TNMN (Transnational Monitoring Network)

pentru adaptarea sa la cerinţele Directivei Cadru, aceasta s-a împărţit în mai multe subreţele,

4

după cum urmează:

o MS 1 (programul de monitoring de supraveghere pentru râuri);

o SM1 (programul de monitoring de supraveghere pentru ape costiere);

o MS 2 (programul de monitoring de supraveghere pentru presiuni specifice în râuri);

o MO (programul de monitoring operaţional în râuri).

D.A. Prut are 3 staţii cuprinse în subreţelele MS1 şi MO: Jijia – Oprişeni, Bârlad –

Umbrăreşti, Prut – Giurgiuleşti. Pentru aceste staţii se vor monitoriza indicatorii fizico-chimici

şi biologici stabiliţi în Manualul de Operare, pentru toate cele 4 medii de investigare: apă, materii

în suspensie, sedimente şi biota.

D.A. Prut Iaşi participă activ la îndeplinirea obligaţiilor în domeniul apei care revin

României ca ţară care a aderat la Uniunea Europeană, precum şi celor care decurg din

convenţiile internaţionale la care aceasta este parte. Pentru corpurile de apă reprezentative s-au

propus secţiuni de monitorizare, medii de investigare şi programe de monitorizare în vederea

cunoaşterii stării şi a tendinţelor de evoluţie a corpului de apă si a momentului atingerii

obiectivelor de mediu.

Supravegherea calităţii apelor curgătoare de suprafaţă din bazinul hidrografic Prut se

realizează prin urmărirea în cadrul monitoringului de supraveghere (campanii lunare şi

trimestriale) şi a fluxului rapid (campanii zilnice şi săptămânale) a indicatorilor fizico-chimici,

biologici şi bacteriologici. Sunt monitorizate 10 cursuri de apă, totalizând 1.642 km.

În conformitate cu prevederile Legii Apelor nr. 107 modificate şi completate prin Legea

310/2004, a Directivei Cadru 60/2000 şi a celorlalte directive din domeniul apei se analizează şi

mediile de investigare - materii în suspensie (pentru ape curgătoare de suprafaţă) şi sedimente

(pentru acumulări).

Având în vedere armonizarea legislaţiei româneşti în domeniul apei cu Directivele

europene, este necesară aplicarea de măsuri corespunzătoare pentru eliminarea poluării apei cu

substanţe prioritare / prioritar periculoase, substanţe care sunt incluse în Lista I şi II a Directivei

76/464/CEE. Această directivă a fost transpusă în legislaţia românească prin H.G. 351/2005.

Astfel, se impune monitorizarea substanţelor prioritare / prioritar periculoase în toate

subsistemele şi mediile de investigare, având în vedere riscul faţă de mediul acvatic şi de

sănătatea umană.

Starea calităţii râurilor

Funcţie de caracteristicile calitative ale corpurilor de apă, s-au realizat diferite tipuri de

programe de monitoring pentru fiecare secţiune: Programul de supraveghere (S), Programul

operaţional (O), Programul de investigare (I), Programul de referinţă (R), Programul “cea mai

bună secţiune disponibilă” (CBSD), Programul de intercalibrare (IC), Programul de potabilizare

5

(P), Programul de monitorizare pentru zonele vulnerabile (ZV), Programul de monitoring pentru

ihtiofaună (IH), Programul pentru protecţie habitate şi specii (HS), Programul pentru convenţii

internaţionale (CI), Programul CAPM. Aceste programe sunt în concordanţă cu cerinţele

Directivei Cadru, precum şi cu cerinţele celorlalte Directive Europene din domeniul apei.

Supravegherea calităţii apelor curgătoare de suprafaţă din bazinul hidrografic Prut se

realizează prin urmărirea în cadrul monitoringului operaţional (campanii lunare), a

monitoringului de supraveghere (campanii trimestriale) şi a fluxului rapid (campanii zilnice şi

săptămânale) a indicatorilor fizico-chimici, biologici şi bacteriologici.

Pentru urmărirea indicatorilor de poluare în cadrul monitoringului operaţional, în bazinul

hidrografic Prut se realizează prelevări de probe la nivelul a 26 de secţiuni de control, în bazinul

hidrografic Bârlad şi afluenţi ai râului Siret prin intermediul a 12 de secţiuni de control.

Studiul râului de frontieră Prut se realizează în baza colaborarii bilaterale cu Republica

Moldova şi Ucraina în 8 secţiuni de supraveghere, cu frecvenţă lunară / trimestrială.

În flux rapid, monitorizarea calităţii apei, se efectuează astfel:

- în b.h. Prut la nivelul a 2 secţiuni de supraveghere, din care secţiunea Prut - Ungheni în

flux zilnic şi secţiunea Prut Darabani în flux săptămânal;

- în b.h. Dunărea la nivelul unei secţiuni de supraveghere pe fl. Dunărea, aval confluenţă

r. Siret în flux zilnic.

Pentru stabilirea condiţiilor naturale de referinţă sau concentraţiilor de fond, în anul 2007

se menţin cele 4 secţiuni de referinţă pentru apele curgătoare de suprafaţă. Secţiunile de referinţă

sunt amplasate în acele zone la care influenţa antropică este sub 10%.

Ca masură de siguranţă, ca apă de suprafaţă destinată captărilor pentru producerea de apă

Potabilă, corespunde din punct de vedere calitativ valorilor stabilite în conformitate cu NTPA

013/2002, sunt prevăzute un număr de 16 secţiuni pentru potabilizare, prelevarea probelor

realizându-se în punctul de priză al utilizatorului.

În luna iunie, conform programului de activitate a laboratoarelor, au fost recoltate probe

din 27 de secţiuni de supraveghere, de pe 14 cursuri de apă. În cadrul secţiunilor de monitorizare

care au fost incluse în programul de monitoring pentru ihtiofaună, frecvenţa de monitorizare a

formei de azot şi anume NH3 neionizat este lunară. Astfel, s-au făcut determinări ale NH4 şi al

NH3 neionizat în cadrul secţiunilor: Prut – Darabani, Elan – Dimitrie Cantemir, Berheci – Gara

Berheci, Zeletin – Coloneşti, Bârlad – am. Valea Enei, Vaslui – am. Poieni, Geru – am.

Mândreşti. Din punct de vedere a calităţii, secţiunile se situează în limitele clasei a I-a de calitate.

Calitatea apei râurilor este urmărită pentru cinci grupe de indicatori – regimul de oxigen,

nutrienţi, mineralizare, metale şi substanţe toxice organice. Încadrarea secţiunilor de control în

6

clase de calitate s-a realizat conform Ordinului nr.161/2006- pentru aprobarea Normativului

privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor

de apă. (tabel 1)

BAZINUL HIDROGRAFIC PRUT

Râul Prut a fost monitorizat în această lună la nivelul a 6 secţiuni de supraveghere:

Oroftiana, Ungheni, Prisecani, Drânceni, Siviţa şi Giurgiuleşti, o secţiune de supraveghere în

flux rapid săptămânal: Darabani şi o secţiune monitorizată în flux rapid zilnic: Ungheni-Tudora

(unde este şi priza de apă potabilă pentru municipiul Iaşi).

Apa râului Prut este o apă curată, secţiunile încadrându-se în clasa a II-a de calitate.

7

Exemplificăm cu valorile indicatorilor:

- secţiunea Oroftiana: CBO5 de 4,57 mg/dmc, CCO-Cr de 13,9 mg/dmc, N-NH4 de

0,0031mgN/dmc,, reziduu fix de 284 mg/dmc;

- secţiunea Ungheni: CBO5 de 4,92 mg/dmc, CCO-Cr de 12 mg/dmc, N-NH4 de 0,046

mgN/dmc, reziduu fix de 308 mg/dmc;

- secţiunea Prisecani: CBO5 de 5,5 mg/dmc, CCO-Cr de 15 mg/dmc, N-NH4 de 0,217 mgN/dmc,

reziduu fix de 368 mg/dmc;

- secţiunea Drânceni: CBO5 de 2,5 mg/dmc CCO-Cr de 12,7 mg/dmc, N-NH4 de 0,00186

mgN/dmc, reziduu fix de 307 mg/dmc;

- secţiunea Siviţa: CBO5 de 3,099 mg/dmc CCO-Cr de 12,96 mg/dmc, N-NH4 de 0,172

mgN/dmc, reziduu fix de 346 mg/dmc;

- secţiunea Giurgiuleşti: CBO5 de 2,881 mg/dmc CCO-Cr de 13,44 mg/dmc, N-NH4 de 0,165

mgN/dmc, reziduu fix de 350 mg/dmc.

8

Exemplificăm cu valorile indicatorilor: CBO5 de 9,16 mg/dmc, CCO-Cr de 38,4 mg/dmc,

N-NH4 de 0,0108 mgN/dmc, fosfor total de 0,098 mgP/dmc.

Râul Podriga este monitorizat printr-o singură secţiune de control, secţiunea aval

Darabani care se încadrează în clasa a V-a de calitate după regimul oxigenului şi al nutrienţilor.

Exemplificăm cu următorii indicatori de calitate: CBO5 de 46,4 mg/dmc, CCO-Cr de 123,2

mg/dmc, N-NH4 de 29,59 mgN/dmc, fosfor total de 5,95 mgP/dmc.

Pe râul Jijia, prima secţiune de control monitorizată în această luna este amplasată în

aval de oraşul Dorohoi, secţiune ce se încadrează în clasa a IV-a de calitate, clasă dictată de

regimul oxigenului şi al nutrienţilor (CCO-Cr de 44 mg/dmc, fosfor total de 1,21 mgP/dmc, N-

NH4 de 4,47 mgN/dmc, N-NO3 de 0,207 mgN/dmc).

Secţiunile Todireni şi Victoria se încadrează în clasa a III-a de calitate, secţiunile

Truşeşti şi Oprişeni se încadrează în clasa de calitate a IV-a. Exemplificăm cu valorile

indicatorilor:

- secţiunea Todireni: CBO5 de 7,12 mg/dmc, CCO-Cr de 28,8 mg/dmc, N-NH4 de 0,053

mgN/dmc, fosfor total de 0,276 mgP/dmc;

- secţiunea Truşeşti: CBO5 de 13,35 mg/dmc, CCO-Cr de 35,84 mg/dmc, N-NH4 de 0,123

mgN/dmc, fosfor total de 0,448 mgP/dmc;

- secţiunea Victoria: CBO5 de 14,2 mg/dmc, CCO-Cr de 40 mg/dmc, N-NH4 de 0,101

mgN/dmc, reziduu fix de 793 mg/dmc;

- secţiunea Oprişeni: CBO5 de 14,8 mg/dmc, CCO-Cr de 37 mg/dmc, N-NH4 de 1,166

mgN/dmc, fosfor total de 1,08 mgP/dmc, reziduu fix de 777 mg/dmc.

9

Calitatea apei râului Jijia se datorează evacuării de ape uzate insuficient epurate din

staţiile de epurare ale oraşelor Dorohoi şi Vlădeni, precum şi afluenţilor, r. Sitna şi r. Bahlui, care

au un grad relativ mare de încărcare în poluanţi.

Râul Sitna a fost monitorizat prin secţiunea de control Stăuceni, care se încadrează în

clasa a IV-a de calitate dictată de regimul oxigenului şi al nutrienţilor. Exemplificăm cu valorile

indicatorilor: CBO5 de 28,9 mg/dmc, CCO-Cr de 62,7 mg/dmc, fosfor total de 2,287 mgP/dmc,

N-NH4 de 4,32 mgN/dmc, N-NO3 de 0,159 mgN/dmc.

Râul Miletin a fost monitorizat în secţiunea de control Orăşeni Vale, care se încadrează

în clasa a III-a de calitate dictată de regimul oxigenului şi al mineralizării. Exemplificăm cu

valorile indicatorilor: CBO5 de 6,45 mg/dmc, CCO-Cr de 31,2 mg/dmc, reziduu fix de 1383

mg/dmc, fosfor total de 0,157 mgP/dmc, N-NH4 de 0,049 mgN/dmc.

Râul Bahlui este caracterizat din punct de vedere a calităţii în următoarele secţiuni de

supraveghere: Vama cu Tablă, Podu Iloaiei şi Holboca.

- secţiunea Vama cu Tablă - clasa a III-a de calitate: CBO5 de 7,75 mg/dmc, CCO-Cr de 25

mg/dmc, N-NH4 de 0,046 mgN/dmc, reziduu fix de 379 mg/dmc;

- secţiunea Podu Iloaiei – clasa a IV-a de calitate după regimul oxigenului şi al mineralizării:

CBO5 de 18,7 mg/dmc, CCO-Cr de 55 mg/dmc, N-NH4 de 0,248 mgN/dmc, reziduu fix de 1345

mg/dmc;

- secţiunea Holboca - clasa a IV-a de calitate: CBO5 de 19,6 mg/dmc, CCO-Cr de 55 mg/dmc,

N-NH4 de 1,322 mgN/dmc, fosfor total de 2,31 mgP/dmc, reziduu fix de 657 mg/dmc.

Calitatea apei r. Bahlui se datorează deversărilor de ape uzate insuficient epurate de la localităţile

Hârlău, Belceşti, Podu Iloaiei, mun. Iaşi, precum şi apei puternic modificată antropic a r.

Bahlueţ.

Râul Nicolina este monitorizat într-o singură secţiune de control şi anume amonte confl.

Bahlui. În luna iunie, apa râului în această secţiune s-a încadrat în clasa a IV-a de calitate.

Exemplificăm cu valorile indicatorilor: CBO5 de 14,9 mg/dmc, CCO-Cr de 43 mg/dmc, N-NH4

de 2,1 mgN/dmc, reziduu fix de 708 mg/dmc.

Râul Chineja este caracterizat calitativ printr-o singură secţiune de control, Bereşti.

Conform analizelor fizico-chimice efectuate, se constată că apa râului prezintă caracteristicile

calitative ale clasei a IV-a de calitate, clasă dictată de nutrienţi (N-NH4 de 7,84 mgN/dmc, N-

NO3 de 17,13 mgN/dmc, fosfor total de 1,562 mgP/l).

Râul Elan este monitorizat prin două secţiuni de control şi anume Dimitrie Cantemir şi

Murgeni. În luna iunie, conform programului de activitate, s-a monitorizat din punct de vedere

calitativ doar secţiunea Elan – Murgeni. Conform analizelor fizico-chimice efectuate, se constată

că apa râului prezintă caracteristicile calitative ale clasei a IV-a de calitate, clasă dictată de

10

mineralizare (CBO5 de 4,9 mg/dmc, CCO-Cr de 26,7 mg/dmc, N-NH4 de 0,01 mgN/dmc,

reziduu fix de 1462 mg/dmc).

SITUAŢIA PRINCIPALELOR SURSE DE POLUARE

În arealul bazinului hidrografic Prut sunt monitorizate un număr de 151 surse de poluare

de importanţă majoră şi medie, care evacuează efluenţii finali direct în emisari.

În luna iunie au fost monitorizate un număr de 60 surse de poluare care contribuie la

impurificarea apelor de suprafaţă. În tabelul 2 se prezintă principalele surse de poluare

identificate în cursul acestei luni, care au înregistrat depăşiri semnificative faţă de valoarea limită

admisă prin autorizaţia de gospodărire a apelor. Din punct de vedere al activităţilor economice,

ramura Colectarea şi tratarea apelor uzate se face responsabilă de volumul mare de ape uzate

evacuate, cu încărcări mari la majoritatea indicatorilor fizico-chimici.

Tabelul nr. 2 Situatia principalelor surse de poluare

11

SITUAŢIA POLUĂRILOR ACCIDENTALE

12

În luna iunie 2007 s-a înregistrat o poluare accidentală validată pe teritoriul D.A.P. Iaşi.

Capitolul 2. Calitatea apei Prutului în Republica Moldova

Apa nu apare în natură în stare pură, ci are multe săruri dizolvate şi alte substanţe.

Desigur, proporţia variază mult între apele dulci şi cele sărate, oceanice sau din lacuri sărate.

Statistic unele elemente sunt prezente în cea mai mare parte a apelor şi au concentraţii

semnificative, pe când altele apar rar sau numai în cantităţi extrem de reduse. O statistică asupra

compoziţiei apei potabile propune următoarea ordine a abundenţei:

• Constituenţi majori: sodiu, calciu, magneziu, bicarbonat, sulfat, clor, silice;

• Constituenţi secundari: fier, stronţiu, potasiu, carbonat, azotat, fluor, bor;

• Constituenţi minori: stibiu, aluminiu, arsen, bariu, brom, cadmiu, crom, cobalt, cupru,

germaniu, iod, plumb, litiu, mangan, molibden, nichel, fosfat, rubidiu, seleniu, titan, uraniu,

vanadiu, zinc;

• Constituenţi prezenţi ca urme: beriliu, bismut, ceriu, cesiu, galiu, aur, indiu, lantan, niobiu,

platină, aur, ruteniu, scandiu, argint, taliu, toriu, cositor, tungsten, yterbiu, ytriu, zirconiu;

În ultimii ani (2000 – 2004), comparativ cu anii 1980 – 1990, calitatea apelor atât după

indicii organoleptici cât şi principalii indici hidrochimici s-a îmbunătăţit: mineralizarea apei a

scăzut cu 10-15%, încadrându-se în limitele 248-473 mg/dm3 (fl. Nistru), 232-644 mg/ dm3 (r.

Prut) şi 278-550 mg/dm3 (fl. Dunărea); conţinutul nitraţilor a scăzut de 2-3 ori; în apă se

depistează cantităţi mici de nitriţi, fosfaţi. Datele referitoare la calitatea apei r. Nistru pe teritoriul

Republicii Moldova, după proprietăţile fizico-chimice şi bacteriologice demonstrează că apa este

de clasa a 2-a a calităţii - "poluare moderată".

13

În secţiuni după oraşele amplasate de-a lungul râurilor şi confluenţa cu afluenţii Răut şi

Bâc, apa este de clasa a 3-a - "poluată" .Calitatea apei râului Prut pe teritoriul Republicii

Moldova nu depăşeşte clasa a 3-a.

Sursele de poluare a apei

Sursele de poluare a apelor pot fi de natură organizată şi neorganizată.

Sursele organizate includ apele reziduale comunale (menajere), industriale şi

agrozootehnice. Apele menajere sunt poluate chimic (substanţe organice, compuşi ai azotului,

detergenţi etc.) şi bacteriologic, Aceste surse sunt de obicei cunoscute şi supravegheate, iar

deversările lor pot fi estimate cu destulă precizie.

În Republica Moldova sunt monitorizate sursele organizate de poluare şi anume poluările

provenite de la utilizatorii de apă primari şi cei racordaşi la sistemele de canalizare centralizate.

Investigările efectuate de laboratoarele IES asupra altor surse (apele meteorice, deversări

de ape reziduale fără preepurare, gunoişti s.a.) demonstrează că acestea sunt mai periculoase

pentru mediul înconjurator decât sursele organizate.

La depozitul de deşeuri solide Creţoaia, de exemplu, lichidul format în stocul deşeurilor

infiltrându-se prin talpa şi corpul barajului, poluează pânza freatică, care are un conţinut ce

depăşeşte de 100-1000 CMA pentru diverşi poluanţi organici. Deversările neorganizate ale

apelor uzate din sectorul casnic (cca 70% din ele se evacuează în haznale permeabile şi în cursuri

de apă) poluează şi ele apele naturale.

Alte surse potenţiale de poluare sunt câmpurile de filtrare ale fabricilor de zahăr,

nămolurile depozitate pe platformele de uscare ale instalaţiilor de epurare şi gunoiul de grajd de

la complexele animaliere rămase în funcţiune. Cu regret, impactul acestor surse de poluare

asupra mediului nu se monitorizează. Lipseşte reţeaua de observaţii şi investigaţii de laborator

asupra pânzei freatice din zona de amplasare a obiectivelor nominalizate. Lipsa datelor

factologice sistematice nu permite evaluarea pertinentă a situaţiei, urmată de măsuri de

combatere a poluării, ceea ce provoacă degradarea continuă a calitatii apelor de suprafaţă şi

subterane.

Din an în an, scade gradul de încărcare a capacităţilor disponibile a staţiilor de epurare

biologică a apelor (SEB) în funcţiune.

Pentru epurarea apelor uzate până în anii 90 au fost construite peste 580 staţii de epurare

biologică (SEB). În anul 2003 au funcţionat 104. În 2003 staţiile de epurare au fost folosite doar

la o treime din capacitate, fiind epurate doar 198 mii m3/zi, la o capacitate totala de 614 mii m3/zi

Din instalaţiile de epurare amplasate în bazinul r. Nistru mai funcţionează cu încadrare la

cerinţele autorizaţiilor de mediu doar SEB Floreşti, Bălţi. În 2003 au fost frecvente cazurile când

s-a depistat conţinutul redus de oxigen în apele r. Bâc în aval de mun. Chişinău (după SEB SA

14

Apă-Canal). S-a redus, aproximativ de 2 ori, eficienţa de epurare a instalaţiilor municipale după

prăbuşirea la 30.XI. 2002 a pereţilor în bazinele de aerare. În 2002-2003 s-au efectuat lucrări de

retehnologizare a sistemului de aerare care va contribui la o epurare mai eficientă.

Volumul apelor uzate evacuate în râurile Nistru, Bâc, Prut şi Răut s-a redus faţă de 1990

corespunzător de 3,9; 2,3; 5,6 şi 3 ori; s-au format 703 mln.m3 de ape uzate, inclusiv 560 mln.m3

ape evacuate fără epurare folosite pentru răcirea turbinelor Centralei electrice din Dnestrovsk.

Cantitatea substanţelor organice (CBOt), materiilor în suspensii şi azotului amoniacal

evacuate în apele de suprafaţă s-au redus considerabil faţă de anii 1990-1995.

Apele freatice sunt extrem de vulnerabile faţă de impactul antropogen. Din totalul

prizelor de apă numai 20.0% corespund normativelor sanitare şi igienice. Spectrul poluanţilor

naturali şi artificiali este foarte larg: compuşii cu azot, pesticide, seleniu, fluor, sulfaţi, etc.

Valorile mineralizării şi durităţii totale depăşesc de 2.0-5.0 ori şi mai mult normativele

internaţionale. În ultimii ani, poluarea bacteriană se plasează pe primul loc, drept confirmare a

majorării impactului antropogen. Conform estimărilor concernului "Apele Moldovei" 1.5 mln.

oameni din ţară folosesc apa freatică poluată cu nitraţi, cu o mineralizare şi duritate sporită.

În zonele rurale, cca 70% dintre copii suferă de lipsa s-au prezenţa excesivă a fluorului în

apele subterane.

Capitolul 3. Poluarea transfrontalieră

Gestionarea apelor transfrontaliere implică eforturile conjugate ale ţărilor riverane

(Republica Moldova – România; Republica Moldova – Ucraina) şi este reglementată prin

convenţii internaţionale. Dintre acestea, mai relevante sunt Convenţia privind protecţia râurilor

transfrontaliere şi a lacurilor internaţionale (1992) şi Convenţia privind cooperarea pentru

protecţia şi utilizarea durabilă a bazinului fluviului Dunărea (1994).

Recent, SHS a instalat 4 staţii de control automat pe r. Prut şi fl. Nistru: Cu ajutorul lor se

monitorizează încontinuu calitatea apei râurilor transfrontaliere (pH, temperatură, nivelul apei,

conductibilitatea, turbiditatea şi oxigenul dizolvat), realizând astfel o supraveghere sistematică şi

operativă asupra calităţii apelor transfrontaliere şi avertizarea urgentă privind cazurile de poluare

accidentală a apelor transfrontaliere către statele vecine, autorităţile publice locale şi centrale,

agenţii economici şi populaţia.

Pe parcursul anului 2003, poluări evidente, înalte şi extrem de înalte din punct de vedere

hidrochimic, pe cursurile de apă ce tranzitează teritoriul Republicii Moldova, n-au fost

înregistrate.

15

Construirea barajelor şi a lacurilor de acumulare Novodnestrovsc - Ucraina (fl. Nistru) şi

Costeşti-Stânca (r. Prut) a avut urmări nefaste pentru ecosistemele râurilor. Activitatea nodului

hidroelectric provoacă variaţii nenaturale ale regimului, ceea ce a modificat viteza curentului de

apă, regimul termic şi a dus la creşterea turbidităţii apei şi înnamolirii albiei pe tot cursul râului

în aval de Novodnestrovsc. Prin schimbarea regimului termic al apei fluviului Nistru în aval de

complexul hidrotehnic Novodnestrovsc s-a micşorat viteza proceselor fizico-chimice din apă.

Măsuri de protecţie a resurselor acvatice.

În condiţiile crizei economice în care se află ţara, îndeplinirea principalelor măsuri de

protecţie a resurselor acvatice se realizează insuficient. Lasă de dorit retehnologizarea

complexelor de aprovizionare cu apă, construcţia şi reconstrucţia complexelor de epurare a

apelor uzate.

În anul 2003 a continuat implementarea Programului de alimentare cu apă şi canalizare a

localităţilor din Republica Moldova pâna în a. 2006 şi s-a efectuat un anumit volum de lucrări

menite să protejeze resursele acvatice.

De menţionat că investiţiile fondului ecologic în măsurile de protecţie a resurselor

acvatice s-au majorat de la 8% în 2001, pâna la 17,7% în 2003. O pondere sporită o au şi

investiţiile străine (Danemarca, Olanda şi Elveţia), constituind 37,1% din total.

În 2003 a continuat implementarea mecanismului de percepere a plăţilor pentru

deversările de poluanţi în apele naturale. Agenţiile ecologice au perceput în acest scop 1,88 mln.

lei de la 720 utilizatori de apă.

Monitoringul calităţii apelor

Direcţia Monitoring al Calităţii Mediului (Serviciul Hidrometeorologic de Stat),

realizează monitoringul calităţii apelor de suprafaţă pe întreg teritoriul republicii.

Monitoringul calităţii apelor de suprafaţă se efectuează în 48 de secţiuni, 39 puncte de

observaţii, 6 bazine (Costeşti, Dubasari, Ghidighici, Comrat, Taraclia, lacul Cahul), 1 liman

(Cuciurgan),16 râuri (Prut, Nistru, Dunărea, Ciuhur, Gârla Mare, Sarata, Lunga, Cogâlnic,

Camenca, Molochish, Ichel, Răut, Cubolta, Botna, Br. Turunciuc). El a fost desfăşurat conform

unui program deplin după 49 indici hidrochimici (indicii fizico-chimici, indicii regimului de

oxigen, indicii de mineralizare, indicii specifici de poluare, elemente biogene) şi 5 indici

hidrobiologici (indicii microbiologici, fitoplanctonul, zooplanctonul, perifitonul, zoobentosul).

Staţie automată de control a calităţii apei amplasată pe râul transfrontalier Prut

Pe două rîuri transnaţionale Prut şi Nistru în localităţile Sirauţi, Naslavcea (la întrare pe

teritoriul Republica Moldova) şi în localităţile Valea Mare (centru), Tudora (la iesire), au fost

instalate 4 staţii automate, ce efectuează controlul calităţii apelor de suprafaţă după următorii

indici: pH, temperatură, nivelul apei, conductivitatea, turbiditatea şi oxigenul dizolvat.

16

Eficienţa staţiilor SEB, care sunt poluatorul principal al apelor naturale, este

supravegheată de Inspectoratul Ecologic de Stat. IES însă nu în toate cazurile se reuşeşte

realizarea acestui control din cauza potenţialului mic al laboratoarelor hidrochimice.

Asigurarea cu control analitic a eficientei SEB-urilor în functiune în 2002

În anul 2002 din cele 106 SEB-uri în funcţiune, asigurate cu control analitic au fost doar

57, iar numai pentru 36 s-a evaluat impactul evacuărilor de ape uzate asupra cursurilor

receptoare.

Evaluarea calităţii si gradului de poluare a apelor folosite în scopuri potabile ţine de

responsabilitatea Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă. Sistemele de

alimentare centralizată cu apă sunt supravegheate sistematic. Controlul privind calitatea apei din

cca 250 mii fântâni şi izvoare din republică este realizat sporadic, strictul necesar, deasemenea

din motivul potenţialului mic al laboratoarelor analitice.

Capitolul 4. Cooperarea transfrontalieră a Republicii Moldova

cu România şi Ucraina

Cooperarea transfrontalieră reprezintă unul din instrumentele polivalente importante care

presupune şi mobilizarea resurselor financiare în cadrul unor proiecte comune. Obiectivele pe

termen lung ale unor atare proiecte au ca finalitate: (i) crearea mai multor avantaje bilaterale;

îmbunătăţirea infrastructurii fizice şi economice; (ii) dezvoltarea resurselor umane ale regiunii;

17

(iii) adâncirea legăturilor culturale şi educaţionale; (iv) pregătirea pentru aderarea la UE; (v)

protecţia mediului etc. Având în vedere faptul că şase judeţe din Republica Moldova participă

împreună cu judeţe din România şi regiuni din Ucraina în cadrul euroregiunilor „Prutul de Sus”,

„Siret-Prut-Nistru” şi „Dunărea de Jos”, noile oportunităţi sunt considerate drept avantaje ale

viitoarelor regiuni de dezvoltare ce se impun să fie valorificate pe deplin.

Imediat după proclamarea independenţei şi recunoaşterea de către comunitatea

internaţională, Republica Moldova a depus eforturi considerabile pentru stabilirea relaţiilor

internaţionale, prin aderarea la cele mai importante organisme şi organizaţii politice şi

economice internaţionale, precum şi prin semnarea acordurilor bilaterale cu diferite ţări. Fiind o

ţară mică, cu resurse naturale limitate Republica Moldova nu-şi poate dezvolta economia, decât

integrându-se în structurile economice europene şi mondiale. În acest sens, eforturile de

integrare în comunitatea internaţională au fost promovate atât la nivel central, cât şi la nivel

regional prin intensificarea cooperării comunităţilor regionale cu structurile similare din ţările

vecine, România şi Ucraina.

Relaţii de colaborare stabile între regiunile frontaliere ale Republicii Moldova, României şi

Ucrainei au fost stabilite încă la mijlocul anilor ‘80, însă ele purtau un caracter mai mult formal.

După 1989, odată cu noile realităţi din Europa, aceste relaţii s-au intensificat, dar ele erau stopate

de lipsa clarităţii în relaţiile externe între state. Prin semnarea tratatului de bază româno-

ucrainean la 2 iunie 1997, au fost puse bazele unei cooperări mai strânse între România şi

Ucraina în diferite domenii, inclusiv în domeniul cooperării transfrontaliere. În conformitate cu

art. 8 a Tratatului, părţile se angajau să sprijine cooperarea între unităţile administrativ-teritoriale

din regiunile de frontieră. Mai mult decât atât, prin acelaşi articol se preconiza crearea

Euroregiunilor „Prutul de Sus” şi „Dunărea de Jos” la care puteau să participe şi unităţi

administrativ-teritoriale din Republica Moldova. Euroregiunile, fiind formele instituţionalizate

ale cooperării transfrontaliere constituie, în prezent, un model eficace pentru rezolvarea

problemelor de dezvoltare social-economică a oricăror ţări limitrofe. Acesta se explică prin faptul

că între regiunile de frontieră a ţărilor limitrofe există legături tradiţionale stabilite de veacuri,

problemele cu care se confruntă sunt în mare parte omogene, iar rezolvarea lor nu se poate face

exclusiv pe teritoriul statelor naţionale.

Iniţiativa privind instituţionalizarea cooperării transfrontaliere între Republica Moldova,

România şi Ucraina a fost lansată de Preşedintele României la începutul anului 1997. Ea a fost

materializată puţin mai târziu, în cadrul summit-ului de la Ismail din 3-4 iulie 1997 prin semnarea

de către Preşedinţii Republicii Moldova, României şi Ucrainei a „Declaraţiei privind cooperarea

transfrontalieră” şi, la nivel guvernamental, a protocolului de colaborare trilaterală între cele trei

ţări.

18

Poziţia statelor. Opţiunea politică a României, respectiv orientarea ireversibila spre

integrarea euro-atlantică impune acceptarea teoretică si practică a regionalismului. Cu toate că

România nu se opune cooperării transfrontaliere, pe care o consideră parte componenta a

procesului general-european de integrare, totuşi preferă ca aceasta sa fie decisa la nivel statal

pentru fiecare caz in parte, pe baza de principii si criterii bine definite, care sa ofere garanţii si

perenitate unei astfel de cooperări. Totodată, România punând accentul pe aderarea la

organismele euro-atlantice, nu poate să meargă prea departe în cooperare cu vecinii, reieşind din

situaţia că aceasta poate să greveze, ca ritm şi durată, asupra aderării la Uniunea Europeană. De

asemenea, prin relaxarea masurilor de control in zonele de frontiera care intra in componenta

euroregiunilor, ar putea apărea elemente şi condiţii care ar favoriza pătrunderea sau amplificarea

fenomenului terorist, al crimei organizate, acţiunilor de tip mafiot, criminalităţii economice,

fenomenului infracţional, traficului de droguri, armament, sau ar putea încuraja migrarea ilegala a

unor persoane din ţări cu tendinţe de emigrare.

La început, Ucraina a manifestat un „entuziasm temperat" faţă de iniţiativele privind

cooperarea in cadrul unor Euroregiuni „româneşti”, care implica participarea unor zone ale

teritoriului său cu o semnificativă populaţie românească. Daca idea de cooperare transfrontalieră

ar conţine numai dimensiunea economică, Ucraina s-ar fi conectat entuziast la iniţiativele statelor

vecine, văzând în aceasta un mijloc de a asigura evoluţia, fără un efort consistent din partea

Kievului, a unor zone mai puţin dezvoltate (raioanele Reni, Izmail, Chilia, regiunea Cernăuţi), in

condiţiile in care întreaga Ucraina se confruntă cu dificultăţi economice. Totuşi, in ultimii ani,

poziţia Ucrainei faţă de cooperarea transfrontalieră, a devenit pozitivă, ca urmare atât a abordării

mai pragmatice a problematicii care, pe fond, o avantajează datorita colaborării cu zone de

graniţă mai dezvoltate economic ale partenerilor, cât si urmăririi obiectivului politic de a se

afirma ca ţară cu vocaţie europeană, ce realizează zona tampon faţă de sistemul euro-asiatic al

Federaţiei Ruse. . Factorii de putere regională urmăresc obţinerea de avantaje economice şi

financiare cat mai substanţiale, inclusiv crearea de infrastructura industriala, de transporturi si

comunicaţii pe teritoriul Ucrainei.

Graţie avantajelor economice apărute, participarea Republicii Moldova în cadrul

Euroregiunilor prezintă un interes deosebit din partea autorităţilor de la Chişinău. Unităţile

teritorial administrative din România şi Ucraina posedă un potenţial economic mult mai mare în

comparaţie cu judeţele din Republica Moldova. Totodată, interesul vădit al Republicii Moldova

în aprofundarea relaţiilor de cooperare transfrontalieră a fost în permanenţă eclipsat de o

pasivitate pronunţată atât la nivel central, cât şi la cel local.

Pasivitatea părţii moldoveneşti în lansarea şi realizarea activităţilor de cooperare este

cauzată de mai mulţi factori. În Republica Moldova nu funcţionează o structură guvernamentală

19

care să promoveze politica regională de stat şi să sprijine interesele Euroregiunilor în structurile

centrale de stat. Structurile administrativ-teritoriale moldoveneşti constituite recent au redus mult

capacitatea şi aşa destul de joasă în promovarea unor politici de cooperare de sine stătător.

Practic, participarea parţii moldoveneşti în cadrul Euroregiunilor poartă un caracter inerţial, fiind

catalizată mai mult de relaţiile româno-ucrainene. Atât la nivel central cât şi la nivel judeţean nu

există strategii de integrare regională sau planuri de acţiuni concrete care să valorifice beneficiile

cooperării pentru teritoriile moldoveneşti de la frontieră. O altă cauză este şi insuficienţa

resurselor financiare de la bugetele locale pentru finanţarea activităţilor de cooperare, accesul şi

posibilităţile reduse la sursele financiare externe.

Euroregiunea “Dunărea de Jos”. Acţiunile concrete în vederea constituirii Euroregiunii

au urmat la reuniunea de la Ismail din 24-25 februarie 1998, desfăşurată sub egida Consiliului

Europei, unde s-a convenit asupra semnării „Declaraţiei cu privire la promovarea cooperării

transfrontaliere între autorităţile locale şi regionale din România, Republica Moldova şi Ucraina”.

De asemenea, la 9-10 iunie 1998, au fost organizate la Galaţi reuniuni la nivel de experţi ai

autorităţilor regionale interesate, la care s-a definitivat forma şi conţinutul Statutului Euroregiunii

“Dunărea de Jos”.

La 14 august 1998, la Galaţi, în cadrul reuniunii conducătorilor regiunilor frontaliere ale

Republicii Moldova, României şi Ucrainei, a fost semnat Acordul privind crearea Euroregiunii

“Dunărea de Jos”. La aceeaşi reuniune a fost aprobat Statutul Euroregiunii, Regulamentul de

organizare şi funcţionare a Consiliului şi au fost desemnate organele de conducere, executive şi

de coordonare a euroregiunii. Conform Statutului în cadrul euroregiunii intră: din partea

Republicii Moldova- judeţul Cahul, din partea României – judeţele Brăila, Tulcea şi Galaţi şi din

partea Ucrainei – regiunea Odesa.

Tabelul 3 Profilul Euroregiunii “Dunărea de Jos”

Unităţile

administrativ-

teritoriale

Teritoriul

,

mii km2

Ponderea

teritoriului, %Popula-

ţia,

mii loc.

Ponderea în

populaţie, %Nr. de

loc. la

1 km2Pe ţarăEuro

regiunePe ţară

Euro

regiune

Judeţul Cahul

Judeţul Brăila

Judeţul Galaţi

Judeţul Tulcea

Regiunea

Odessa

2,7

4,4

4,5

8,4

33,3

7,1

1,8

1,9

3,5

5,5

5,1

8,3

8,4

15,8

63,0

248

403

643

266

2 528

5,2

1,8

2,7

1,2

5,1

6,1

9,9

15,7

6,5

61,8

103,5

85,9

142.9

31,7

76,2

20

Unităţile

administrativ-

teritoriale

Teritoriul

,

mii km2

Ponderea

teritoriului, %Popula-

ţia,

mii loc.

Ponderea în

populaţie, %Nr. de

loc. la

1 km2Pe ţarăEuro

regiunePe ţară

Euro

regiune

Total 53,3 100 4 090 100 76,7

Organul suprem de conducere al euroregiunii este Consiliul în componenţa căruia intră câte

trei membri ai fiecărei părţi, reprezentanţi ai autorităţilor publice regionale. Consiliul este condus

de un preşedinte ajutat de un vice preşedinte. Organele de lucru ale euroregiunii sunt nouă

comisii de lucru pentru diferite domenii. Coordonarea tuturor activităţilor ce se desfăşoară în

cadrul euroregiunii sunt asigurate prin intermediul Centrului de Coordonare. Începând cu 18

martie 2003 Preşedenţia Consiliului a fost transmisă prin rotaţie judeţului Cahul, care pe

parcursul a doi ani zile vor coordona activitatăţile din cadrul Euroregiunii.

Euroregiunea “Prutul de Sus”. Activităţile concrete privind crearea Euroregiunii „Prutul

de Sus” au început în august 1997. Pentru început, partea ucraineană a propus ca în cadrul

Euroregiunii colaborarea să fie axată exclusiv pe problemele ecologice. Ecoeuroregiunea trebuia

să includă la prima etapă doar regiunea Cernăuţi şi judeţele Botoşani şi Suceava, iar în a două

etapă la Ecoeuroregiune se preconiza aderarea şi a câtorva raioane din nordul Republicii

Moldova.

În martie 1999, după câteva şedinţe de lucru la nivel de experţi, Acordul privind crearea

Euroregiunii a fost, finisat şi se preconiza să fie semnat la întâlnirea Preşedinţilor României şi

Republicii Moldova în cadrul vizitei lor în Ucraina. Evenimentul a fost, însă, amânat datorită ne-

finisării reformei administrativ-teritoriale în Republica Moldova. Ulterior, la nivelul autorităţilor

publice locale, au fost desfăşurate acţiuni pentru constituirea Euroregiunii. Aceste acţiuni s-au

finisat la Botoşani, la reuniunea şefilor administraţiilor publice locale din 22 septembrie 2000,

când a fost semnat Acordul privind crearea Euroregiunii “Prutul de Sus”. La aceeaşi reuniune, au

fost adoptate hotărârile privind constituirea Consiliului Euroregiunii, alegerea Preşedintelui în

Exerciţiu al Consiliului Euroregiunii, a fost aprobată simbolica Euroregiunii şi componenţa

Comisiilor de lucru.

Conform Statutului în componenţa euroregiunii intră: din partea Republicii Moldova –

judeţele Edineţ şi Bălţi, din partea României – judeţele Suceava şi Botoşani şi din partea Ucrainei

– regiunea Cernăuţi.

Organul suprem de conducere al euroregiunii este Consiliul format din conducătorii

unităţilor administrativ-teritoriale membre ale Euroregiunii. Preşedintele în exerciţiu al

Consiliului euroregiunii conduce activitatea Consiliului. Organele executive ale euroregiunii sunt

21

4 comisii de lucru constituite pe domenii de activitate, care organizează şi coordonează

activitatea euroregiunii în aceste domenii.

Tabelul 4 Profilul Euroregiunii “Prutul de Sus”

Unităţile

teritorial-

administrate

Teritori

ul,

Mii km2

Ponderea

teritoriului, % Populaţia,

mii loc.

Ponderea în

populaţie, %Nr. de

loc. la

1 km2Pe

ţară

Euro

regiune

Pe

ţară

Euro

regiune

Judeţul Edineţ

Judeţul Bălţi

Judeţul Botoşani

Judeţul Suceava

Regiunea

Cernăuţi

3,1

4,2

5

8,1

8,5

9,3

12,6

2,1

3,4

1,4

10,7

14,5

17,3

28,0

29,4

300,7

505,1

461,3

716,3

933,9

7,0

11,7

2,1

3,2

1,9

10,3

17,3

15,8

24,6

32,0

95

120

92,5

84

115

Total 28,9 100 2917,3 100 100,9

Asigurarea lucrărilor de secretariat pentru buna desfăşurare a lucrărilor Consiliului

Euroregiunii este efectuată de Secretariatul Consiliului Euroregiunii. Pentru realizarea direcţiilor

şi mecanismelor de acţiune concrete ale euroregiunii, sunt create grupuri de experţi, precum şi

grupuri de lucru.

Euroregiunea “Siret Prut Nistru”. La 18 octombrie 2002 a fost semnat Acordul de

constituire a euroregiunii moldo-române „Siret-Prut-Nistru”. În componenţa euroregiunii intră

din partea Republicii Moldova - judeţele Ungheni, Chişinău şi Lăpuşna şi din partea României –

judeţele Iaşi şi Vaslui.

Tabelul 5 Profilul Euroregiunii “Siret-Prut -Nistru”

Unităţile

teritorial-

administrate

Teritoriul,

mii km2

Ponderea

teritoriului, % Populaţia,

mii loc.

Ponderea în

populaţie, %Nr. de

loc. la

1 km2Pe

ţară

Euro

regiune

Pe

ţară

Euro

regiune

Judeţul Chişinău 3,4 10,1 12,9 382,2 10,5 13,6 112

Judeţul Lapusna 3,5 10,4 13,3 282,2 7,8 10,0 81

Judeţul Orhei 3,2 9,5 12,1 303,4 8,4 10,8 95

Judeţul Ungheni 2,3 6,8 8,7 258,9 7,1 9,2 113

Judetul Soroca 3,2 9,5 12,1 278 7,7 9,9 87

22

Unităţile

teritorial-

administrate

Teritoriul,

mii km2

Ponderea

teritoriului, %Populaţia,

mii loc.

Ponderea în

populaţie, %

Nr. de

loc. la

1 km2

Judeţul Iaşi 5,5 16,3 20,8 836,8 23,1 29,8 152

Judeţul Vaslui 5,3 15,7 20,1 466,7 12,9 16,6 88

Total 26,4   100 2808,2   100 106

Realizări şi oportunităţi de cooperare. Cu toate că cadrul legal existent este suficient

pentru coordonarea şi planificarea activităţilor legate de dezvoltarea euroregiunilor, colaborarea

transfrontalieră se caracterizează printr-un triplu deficit - de prosperitate, de cooperare şi deficit

de integrare. Problemele de ordin politic existente între statele partenere n-au permis semnarea

unor acorduri interstatale cu privire la lărgirea substanţială a competenţelor autorităţilor locale în

ce priveşte activitatea euroregiunilor. Regimul circulaţiei mărfurilor, capitalurilor şi forţei de

muncă în Euroregiuni nu se deosebeşte, cu mici excepţii, de cadrul general existent.

Situaţia Euroregiunilor „Dunărea de Jos" si „Prutul de Sus", deşi proiectate a fi realizate de

aceiaşi parteneri, nu este similară. Cooperarea din sud, cu urmări pozitive in înviorarea activităţii

economice şi ameliorarea nivelului de trai al locuitorilor din zonele nord-dunărene - mai puţin

dezvoltate - convine şi nu ridică probleme pentru strategia Ucrainei. In consecinţă, oraşul Galaţi

si-a asigurat calitatea de centru al euroregiunii, prin forţa sa economică polarizând viaţa

comercială a sudului Republicii Moldova şi raioanelor dunărene ale Ucrainei. Euroregiunea

„Prutul de Sus" prezintă un interes sporit pentru Ucraina, întrucât aceasta îi favorizează

dezvoltarea pe direcţia vest. In consecinţă, Kievul va coopera angajat pentru realizarea unei

Euroregiuni intr-o zona mai ampla decât cea preconizata iniţial, cuprinzând regiunea Cernăuţi,

nordul judeţelor Suceava, Botoşani si al Republicii Moldova, Maramureşul de Nord si

Transcarpatia. Prin aceasta se urmăreşte crearea si consolidarea unei regiuni cu centrul la

Cernăuţi, cu un viitor economic bine conturat.

Evaluarea potenţialului economic şi social al euroregiunilor identifică numeroase

oportunităţi de cooperare transfrontalieră din diverse domenii, care vor accelera cooperarea

economică, precum şi vor impulsiona dezvoltarea economică a celor trei ţări părţi. Din întregul

spectru de oportunităţi vom menţiona:

Corelarea programelor regionale de dezvoltare a infrastructurii rutiere şi a căilor de

navigare fluvială

Constituirea unor structuri comune privind certificarea mărfurilor, dezvoltarea pieţelor

de desfacere a produselor, ocuparea forţei de muncă, valorificarea şi dezvoltarea potenţialului

economic existent

23

Coordonarea eforturilor privind aprovizionarea cu apă potabilă şi gaze naturale

Dezvoltarea infrastructurii care să asigure facilitarea trecerii frontierelor, realizarea unor

noi puncte de trecere a frontierei şi modernizarea celor existente

Dezvoltarea şi promovarea comună de oferte turistice şi a traficului turistic

Organizarea festivalurilor, expoziţiilor, târgurilor culturale şi competiţiilor sportive

regionale

Coordonarea programelor de protecţie a mediului, realizarea în comun a proiectelor şi

monitorizarea în comun a factorilor de poluare din regiuni.

Capitolul 5. Organizarea activităţii de prevenire şi combatere a poluărilor

accidentale

Starea de calitate a resurselor de apă este condiţionată atât de modul de utilizare a

acestora ca surse de alimentare cu apă a populaţiei, industriei şi altor folosinţe, cât şi de utilizarea

resurselor ca receptori ai apelor uzate evacuate după utilizare. Una din măsurile importante

pentru menţinerea calităţii resurselor de apă o reprezintă activitatea de prevenire şi combatere a

poluărilor accidentale.

Acţionând conform strategiei naţionale de folosire raţională şi protecţie împotriva

epuizării şi degradării resurselor de apă, Planul de Prevenire şi Combatere a poluărilor

Accidentale constituie cadrul organizat în contextul căruia poluatorul, organismele judeţene şi

bazinale de gospodărire a apelor, utilizatorii din aval şi alte organisme, vor acţiona eficient în

scopul prevenirii, stopării, limitării şi neutralizării efectelor unor evenimente nedorite produse în

urma unor avarii, accidente sau chiar celor datorate neglijentei.

În conformitate cu prevederile Legii apelor nr.107/1996, modificată şi completată cu

Legea nr. 310/2004, activitatea de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale este organizată

de către Administraţia Naţională “Apele Române” prin direcţiile sale bazinale, pe bază de:

- planuri elaborate la nivelul fiecărui bazin hidrografic (conform Legii nr. 310/2004, art.

23 alin.1, respectiv Ord.nr. 223/07.03.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi

funcţionare a sistemului de alarmare în caz de poluări accidentale ale apelor din România, SAPA-

ROM, şi a centrului internaţional principal de alarmare în caz de poluări accidentale pe Dunăre

din România, CIPA-ROM);

- planuri proprii ale utilizatorilor de apă potenţial poluatori (conform Ord.nr.278/1997

Metodologia cadru de elaborare a planurilor de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale la

folosinţele de apă potenţial poluatoare .

24

Articolul 23, alin. 2 din Legea apelor nr.107/1996, modificată şi completată cu Legea nr.

310/2004 obliga persoanele juridice utilizatori de apă şi ai celorlalte folosinţe în legătură cu apă

să întocmească planuri proprii de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale, posibil a se

produce ca urmare a activităţii lor, şi să le pună în aplicare în caz de necesitate, iar alin. 8,

stabileşte obligativitatea utilizatorilor de apă potenţial poluatori, a autorităţilor administraţiei

publice locale şi a A.N.”Apele Române” de a se dota corespunzător cu mijloace specifice de

intervenţie în cazuri de poluări accidentale.

Planul de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale la utilizatorii de apă se

elaborează de orice folosinţă potenţial poluatoare sau la care se pot produce evenimente ce pot

conduce la poluarea accidentală a resurselor de apă. Unităţile care folosesc apă, vor elabora şi un

program de combatere a efectelor poluărilor accidentale produse de unităţile amplasate în

amonte.

Obiectivele sistemului de alarmare în caz de poluări accidentale ale apelor din România,

SAPA-ROM

Obiectivul global al SAPA – ROM îl constituie prevenirea şi acţionarea pentru

combaterea poluărilor accidentale cu efect naţional şi internaţional, respectiv:

- asigurarea unui cadru de prevenire a poluărilor accidentale de provenienţa locală cu

efect potenţial transfrontier şi a pagubelor cauzate folosinţelor de apă;

- asigurarea unor măsuri operative de intervenţie în caz de poluare accidentală

transfrontieră pentru localizarea şi limitarea ariei de răspândire a efectelor prin:

- mijloace de intervenţie „în situu” (la surse şi/sau pe Dunăre);

- mijloace şi măsuri la nivelul folosinţelor de apă pentru prevenirea şi diminuarea

pagubelor;

- asigurarea unui sistem operativ de avertizare în timp util a autorităţilor şi organismelor

responsabile de protecţia folosinţelor aflate în aval, inclusiv transfrontieră asupra cauzei

generatoare a poluării accidentale, indiferent de natură şi provenienţa acesteia şi de prognoza

deplasării undei de poluare.

Proceduri de alarmare în caz de poluare accidentală

1. cu sursa identificată:

(a) se anunţă imediat folosinţele de apă, din aval, care pot fi afectate de poluarea accidentală;

(b) se anunţă Direcţia Apelor Prut Iaşi coordonatoare;

(c) se anunata S.G.A.-ul din aval;

(d) Direcţia de Ape notifica S.G.A.-urile din aval la care unda de poluare poate conduce la

afectarea folosinţelor de apă şi Administraţia Naţională „Apele Romane” . Aceasta din urmă, în

25

funcţie de amploarea poluării, anunţa dispeceratul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor.

S.G.A.-urile din aval iniţiază fluxuri proprii de informaţii conform celor descrise anterior;

2. cu sursa neidentificată:

(a) se efectuează etapele (a), (b) şi (c) de la pct. 1;

(b) în plus, solicita direct cât şi prin Direcţia de Ape informaţii la S.G.A.-ul din amonte pentru

depistarea sursei generatoare;

(c) Direcţia de Ape reiterează procedura pentru alte S.G.A.-uri din amonte până la identificarea

sursei generatoare. Urmează, în paralel procedura descrisă la punctul 1.

3. cu efect transfrontier şi cu sursa identificată:

(a) se efectuează etapele (a), (b) şi (c) de la pct. 1;

(b) Direcţia de Ape anunţa Administraţia Naţională „Apele Romane” şi funcţie de amploarea

poluării, poate iniţia un mesaj transfrontier de avertizare în conformitate cu prevederile

Regulamentului comun în caz de poluări accidentale;

(c) Administraţia Naţională „Apele Romane” anunţa CIPA-ROM;

(d) CIPA-ROM decide dacă este cazul iniţierii unei alarme transfrontiere şi în caz pozitiv se

aplică procedura proprie Subsistemului internaţional;

4. cu efect transfrontier şi cu sursa neidentificată:

(a) se efectuează etapele (a), (b) şi (c) de la pct. 1;

(b) S.G.A. 2 solicita informaţii la S.G.A.-ul din amonte pentru depistarea sursei generatoare a

poluării accidentale;

(c) Direcţia de Ape solicita informaţii şi de la alte S.G.A.-uri din amonte până la depistarea

sursei generatoare; anunţă Administraţia Naţională „Apele Romane”;

(d) Administraţia Naţională „Apele Romane” anunţa CIPA-ROM, care decide asupra necesităţii

iniţierii avertizării transfrontiere prin Subsistemul internaţional.

26

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI DE ALARMARE ÎN CAZ DE

POLUĂRI ACCIDENTALE ALE APELOR DIN ROMÂNIA (SAPA-ROM) ŞI A

CENTRULUI INTERNAŢIONAL PRINCIPAL DE ALARMARE ÎN CAZ DE POLUĂRI

ACCIDENTALE PE ROMÂNIA (CIPA–ROM)

LOCUL ŞI ROLUL SAPA-ROM ÎN ACTIVITATEA DE

PROTECŢIE A CALITĂŢII APELOR

Sistemul de Alarmare în caz de Poluări Accidentale ale Apelor din România cu posibil

efect transfrontier (SAPA-ROM) constituie cadrul de acţiuni pentru prevenirea, avertizarea şi

controlul situaţiilor de poluări accidentale a apelor din România, indiferent de natură şi

provenienţa acestora, organizat la nivel naţional.

SAPA-ROM cuprinde şi subsistemul de alarmare în caz de poluări accidentale pe

Dunăre care se integrează în Sistemul internaţional de Alarmare privind Poluările Accidentale pe

Dunăre – Danube Accident Emergency Warning System.

În Sistemul Internaţional de Alarmare privind Poluările Accidentale pe Dunăre (AEWS-

D) sunt cuprinse în principiu atât fluviul Dunărea, cât şi toţi afluenţii principali din bazinul

Dunării.

În concepţia AEWS-D, fiecare ţară implicată în acest sistem are propriul său AEWS-

national, care include concepţia general naţională asupra problemelor de poluări din bazinul

Dunării.

27

Regulamentul de organizare şi funcţionare al SAPA-ROM, nu afectează alte înţelegeri

bilaterale şi multilaterale ale României în acest domeniu.

În vederea asigurării unei viabilităţi corespunzătoare SAPA-ROM a fost conceput ca un

sistem cu structură piramidală, pe trei nivele, fluxurile şi informaţiile fiind diferenţiate în esenţă,

funcţie de provenienţă poluării accidentale - locală şi/sau transfrontieră.

Pentru situaţiile specifice poluărilor accidentale de provenienţă şi/sau cu efect

transfrontieră SAPA-ROM este prevăzut la nivelul superior cu Centrul Internaţional Principal

de Avertizare (CIPA-ROM) care activează la nivelul Ministerului Mediului şi Gospodăririi

Apelor, cu atribuţii specifice în cadrul reţelei internaţionale de avertizare (AEWS - Danube).

Elementele specifice de expertiză tehnica sunt asigurate prin Laboratorul Naţional de

Referinţă - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului.

La proiectarea SAPA-ROM s-a ţinut cont că structura acestuia să răspundă atât

necesitaţilor şi obiectivelor Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor cât şi condiţiilor de

compatibilitate şi armonizare la nivelul unei reţele internaţionale de avertizare în caz de poluări

accidentale pe Dunăre.

În situaţia în care, prin sistemele bazinale de avertizare, se evidenţiază o poluare

accidentală pe unul din afluenţii Dunării şi se apreciază că aceasta se va propaga în aval cu

urmări periculoase, Direcţiile de Ape vor intra în legătură directă cu CIPA-ROM.

Obiective

Obiectivul global al SAPA-ROM îl constituie prevenirea şi acţionarea pentru combaterea

poluărilor accidentale cu efect naţional şi internaţional, respectiv:

- asigurarea unui cadru de prevenire a poluărilor accidentale de provenienţă locală cu

efect potenţial transfrontier şi a pagubelor cauzate folosinţelor de apă;

- asigurarea unor măsuri operative de intervenţie în caz de poluare accidentală

transfrontieră, pentru localizarea şi limitarea ariei de răspândire a efectelor prin:

- mijloace de intervenţie “în situ” (la surse şi/sau pe Dunăre);

- mijloace şi măsuri la nivelul folosinţelor de apă pentru prevenirea/diminuarea

pagubelor.

- asigurarea unui sistem operativ de avertizare în timp util a autorităţilor şi

organismelor responsabile de protecţia folosinţelor aflate în aval, inclusiv transfrontieră asupra

cauzei generatoare a poluării accidentale, indiferent de natură şi provenienţa acesteia şi de

prognoza deplasării undei de poluare;

STRUCTURA SAPA – ROM

Sistemul de Alarmare în caz de Poluări Accidentale ale Apelor din România este un

sistem unitar care are la baza două tipuri de activităţi, diferenţiate după natura poluării:

28

a) activităţi la scara naţională pentru situaţiile de poluări accidentale de provenienţă şi cu

efect local ce corespund subsistemului naţional;

b) activităţi la scara internaţională pentru situaţiile de poluări accidentale de provenienţă

locală şi cu efect transfrontieră şi de provenienţă transfrontieră ce corespund subsistemului

internaţional.

Subsistemul naţional

Acesta acoperă situaţiile de poluări accidentale locale şi cu efect local, cauzele

generatoare putând fi localizate şi/sau nelocalizate în momentul iniţial. Centrul de Coordonare a

subsistemului naţional îl reprezintă Administraţia Naţională ,,Apele Romane’’ .

Subsistemul internaţional

Acest subsistem acoperă următoarele tipuri de poluări:

1. poluări locale, cu efect transfrontier anticipat, indiferent dacă sursa de poluare este sau

nu identificată;

2. poluări de provenienţă transfrontieră cu efect local (România) şi /sau extensibil la tari

riverane din aval, indiferent dacă sursa de poluare este sau nu identificată.

Spre deosebire de subsistemul naţional, în cazul subsistemului internaţional, Centrul de

Coordonare este reprezentat de către Centrul Internaţional Principal de Alarmare din

România (CIPA-ROM).

CIPA-ROM are în structura următoarele unităţi (Anexa nr. 3):

- unitatea de decizie şi supervizare (Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor)

- unitatea de comunicaţie (Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Administraţia

Naţională ,,Apele Romane’’)

- unitatea de expertiză (Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia

Mediului).

29

Fluxuri de informaţii în caz de poluări accidentale

30

31

Capitolul 6. Poluarea transfrontalieră a Prutului cu nutrienţi

Râul Prut este al doilea că mărime (după Nistru) în R. Moldova, pe el fiind trasat hotarul

cu România.

În calea sa Prutul îşi îmbogăţeşte apele cu cele pe care le varsă în el afluenţii săi (râuri

mici şi râuleţe),circa 20 dintre care se află de partea stângă, constituind o resursă naturală

importantă pentru locuitorii Moldovei şi o sferă considerabilă pentru biodiversitatea acvatică.

Însă,în ultimele 4-5decenii, multe deşeuri din activităţile antropogene,în special din cele

zootehnice, nimeresc în ape, poluându-le cu cantităţi considerabile de nutrienţi, la care se

adaugă concentraţiile mari de azot şi fosfor organic provenite din agricultură, piscicultură etc.

Poluarea organică este evidentă mai cu seamă în urma scurgerilor de deşeuri din aşezările

umane cu o activitate industrială. Această situaţie se înregistrează atât de o parte,cât şi de alta a

Prutului.

Calitatea proastă a apei afluenţilor acestui râu ce se varsă în Dunăre,apoi în Marea Neagră

a generat o serie de probleme de ordin local şi regional. Iată de ce gestionarea mediului în

bazinul Prutului necesită o cooperare a eforturilor celor de pe ambele maluri ale râului la

soluţionarea problemelor apărute.

În acest scop, în zilele de 21-22 martie 2007 la Galaţi, România, a avut loc o conferinţă

internaţională cu genericul „Abordare unitară,la nivel de Bazin Hidrografic Prut, pentru

reducerea nutrienţilor şi cooperare transfrontieră”, organizată de către Centrul de

Consultanţă Ecologică Galaţi şi Mişcarea Ecologistă din Moldova. La conferinţă au participat

aproximativ 80 de experţi-ecologi, reprezentanţi ai autorităţilor centrale, judeţene şi locale din

România şi R.Moldova,inclusiv reprezentanţi ai ONG-urilor din ambele state. Ei au făcut un

schimb de opinii referitoare la situaţia din bazinul râului Prut şi starea ecologică din zonă,

proiectele ce se implementează în prezent pentru îmbunătăţirea stării de lucruri , inclusiv cele

privind Controlul Poluării din Agricultură şi Managementul Durabil al Stocurilor Poluanţilor

Organici Persistenţi (POP).

Necesitatea cooperării eforturilor ţărilor noastre şi celor din vecinătate –Ucraina, Bulgaria,

Ungaria –pentru abordarea şi soluţionarea în comun a problemelor ecologice,ameliorarea

situaţiei create în această zonă a fost subliniată în cadrul conferinţei.

Problemele care practic au generat această conferinţă s-au concretizat pe parcursul anilor.

Oportunitatea a fost oferită de Proiectul Regional pentru Dunăre, care a demarat în

decembrie 2001 şi se desfăşoară la nivel de bazin hidrografic Dunărea, deci în 13 ţări, fiind

administrat de Comisia Internaţională pentru Protecţia Mediului cu sediul la Viena. În acest

32

proiect sectorul civil, organizaţiile neguvernamentale îşi au locul lor. În 2003 a fost depus acest

proiect în cooperare cu Mişcarea Ecologistă din Moldova. Deşi au fost foarte multe proiecte,

acesta s-a înscris la componenta de cooperare regională transfrontieră şi cu accent pe

scăderea încărcăturii de nutrienţi, de substanţe toxice, pentru că Prutul, fiind al treilea mare

afluent al Dunării, aduce şi o foarte mare încărcătură de fosfaţi, nitriţi, nitraţi, care ajunge în

Dunăre şi apoi în Marea Neagră.Deci, problemele practic sunt ale întregii regiuni.Există

speranţa să fie implicaţi foarte curând în soluţionarea lor şi ucrainenii din partea de nord, de

unde Prutul izvorăşte. Pentru că şi preocupările lor de a stabili acolo o ecoregiune a Prutului de

Sus sunt cunoscute de multă vreme la toate nivelurile. Ideea a fost ca acest forum să dea o mână

de ajutor experţilor care lucrează la planul de gospodărire a apelor în spaţiul hidrografic Prut.

Partea română are o monitorizare a centrelor de poluare, ele sunt nominalizate, ceea ce

lipseşte deocamdată în R. Moldova. R. Moldova are fabrici mici,amplasate pe afluenţii

Prutului, ca cea de la Cupcini, Edineţ, care nu-şi administrează cum trebuie deşeurile. La fel, nu

este clară atitudinea unor autorităţi locale, ca cea din Călineşti, Făleşti,unde oamenii aruncă

deşeurile menajere şi de grajd în râul Camenca.

Ar fi bine să fie nominalizate acele focare de poluare, acele sate unde lasă de dorit cultura

păstrării gunoiului de grajd.

Se speră că organizaţiile neguvernamentale vor purcede la acest lucru şi pe viitor vor avea

cel puţin o statistică care va permite să se facă nişte activităţi concrete în bazinul râului Prut.

Poluarea cu nutrienţi este comună nu numai pentru Moldova şi România, ci pentru toate

ţările din Europa. Problemele vin din faptul că un număr marede activităţi zootehnice nu sunt

bine controlate, nu există sisteme de management a gunoiuluide grajd,care să nu permită

poluarea apelor subterane, complexele zootehnice în funcţiune nu au cele mai bune staţii de

epurare sau care să permitădin nou o aplicare corectă a îngrăşămintelor. Însă, dacă se vor

respecta măsurile recomandate de codurile Bunelor Practici Agricole, care sunt făcute de către

specialiştii cei mai buni în agricultură din cele două ţări, atunci în principiu aceste probleme ar

trebui să fie reduse.

Evident,dacă vor fi şi bani.Aceste zone pilot vor trebui să reprezinte un punct focal

pentru activităţile organizaţiilor administraţiei centrale, fiind sprijinite financiar, ca să poată să

realizeze toate măsurile care se impun pentru a elimina poluarea cu nitraţi.

33

Bibliografie

[1] Ciplea L.I., Poluarea mediului ambiant, Editura Tehnică, Bucureşti, 1978;

[2] Onofrei A. G., Monitorizarea şi diagnoza calităţii mediului, Editura Universităţii “Aurel

Vlaicu”, Arad, 2008;

[3] www.anpm.ro;

[4] www.infoterra.mappm.ro;

[5] www.greenpeace.ro;

[6] www.guv.ro.

34