1. Auditul financiar reprezintă activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii

financiari a:

a) unei certificări asupra modului de întocmire a situaţiilor financiare;

b) unei opinii cu privire la activitatea societăţii;

c) unei opinii asupra situaţiilor financiare întocmite.

2. Cum influenţează opinia auditorului exprimată în raportul de audit, situaţiile financiare auditate?

a) nu le influenţează în nici un fel;

b) contribuie la îmbunătăţirea întocmirii situaţiilor financiare;

c) sporeşte credibilitatea situaţiilor financiare auditate.

3. Datorită aplicării raţionamentului profesional, utilizării testelor, existenţei unor limitări ale

sistemelor contabile şi de control intern, nivelul de asigurare furnizat de audit:

a) nu poate fi ridicat;

b) nu poate fi absolut;

c) nu poate fi apreciat.

4. Misiunile de revizuire, misiunile privind proceduri convenite şi misiunile de elaborare sunt:

a) servicii de audit;

b) servicii de consultanţă financiar contabilă;

c) servicii conexe auditului financiar.

5. Obiectivul unei misiuni de revizuire este ca auditorul să stabilească dacă:

a) există indicii care să îl facă să creadă că situaţiile financiare nu sunt întocmite

în conformitate cu cadrul de raportare financiară;

b) există indicii care să îl facă să creadă că situaţiile financiare sunt întocmite în

conformitate cu cadrul de raportare financiară;

c) situaţiile financiare sunt întocmite sub toate aspectele semnificative în

conformitate cu cadrul de raportare.

6. Procedurile utilizate într-o misiune de revizuire sunt:

a) mai complexe decât cele utilizate într-o misiune de audit;

b) mai puţin complexe şi nu oferă toate probele cerute într-o misiune de audit;

c) complexe şi revizuite de către conducerea societăţii client.

7. Obţinerea de probe ca urmare a unor procese de inspecţie, observaţie, confirmare şi calcul sunt

specifice:

a) misiunilor de revizuire;

b) misiunilor de elaborare (compilare);

c) misiunilor de audit.

1

8. În care din următoarele tipuri de misiuni nu este furnizată o asigurare?

a) misiuni de audit;

b) misiuni de revizuire;

c) misiuni privind proceduri agreate.

9. Raportul furnizat în urma misiunilor privind procedurile agreate conţine:

a) o asigurare pozitivă asupra afirmaţiilor;

b) o asigurare negativă asupra afirmaţiilor;

c) constatările procedurilor efectuate.

10. În planificarea şi desfăşurarea unei misiuni de audit, auditorul trebuie să dea dovadă de:

a) scepticism profesional;

b) încredere faţă de informaţiile puse la dispoziţie de către client;

c) încredere numai în acele informaţii semnate de conducerea societăţii.

11. Auditorul financiar este responsabil pentru:

a) întocmirea situaţiilor financiare alături de conducerea societăţii;

b) fraudele care au loc în perioada derulării auditului;

c) opinia exprimată în raportul de audit.

12. Pentru a se proteja de răspunderea ce le revine, auditorii trebuie:

a) să întocmească poliţe de asigurare de risc profesional;

b) să se asigure că la documentele confidenţiale nu au acces toţi membrii echipei de

audit.

c) să nu transmită clientului de audit documente semnate, cu excepţia raportului de

audit.

13. În efectuarea testului privind respectarea principiului continuităţii activităţii pentru audit

financiar la 31.12.n, auditorul va calcula indicatorii financiari cheie pentru cel puţin:

a) ultimele 12 luni ale anului n;

b) anul n şi n-1;

c) anul n şi bugetul anului n + 1.

14. În conformitate cu Normele Minimale de Audit, riscul de control este recomandat a fi evaluat

la :

a) 50%;

b) 0%;

c) 100%.

15. În cazul unui client nou, auditorul trebuie să contacteze auditorul precedent:

a) în etapa de preplanificare şi de acceptare a mandatului;

b) pe parcursul desfăşurării auditului;

c) contactarea auditorului precedent nu este necesară.

2

16. În etapa de preplanificare, atunci când decide dacă va accepta un mandat cu un client nou,

auditorul trebuie să evalueze:

a) reputaţia clientului potenţial, stabilitatea lui financiară şi relaţiile anterioare cu

alte societăţi de audit;

b) controlul intern şi sistemul contabil al clientului potenţial;

c) riscul inerent ca soldul unui cont sau a unei categorii de tranzacţii să comporte erori

semnificative, fie că sunt considerate în mod individual, fie cumulate cu alte erori din

alte solduri sau categorii de tranzacţii.

17. Dacă există facturi neîncasate pentru servicii prestate cu peste un an în urmă:

a) auditorul va menţiona acest lucru în secţiunea G din Normele Minimale de Audit;

b) acest lucru ar reprezenta o încălcare a principiului independenţei auditorului;

c) auditorul va introduce în raportul de audit al exerciţiului curent un paragraf în care va

prezenta acest fapt.

18. Probele de audit obţinute din interiorul entităţii sunt mai credibile atunci când:

a) controalele aferente impuse de entitate sunt eficiente;

b) acţionarii se implică în administrarea afacerilor entităţii;

c) sistemul contabil funcţionează eficient.

19. Analiza indicatorilor, inclusiv investigarea fluctuaţiilor şi a relaţiilor care sunt inconsecvente

faţă de alte informaţii relevante sau care se abat de la valorile aşteptate este un exemplu de:

a) observare;

b) procedură analitică;

c) investigare.

20. Căutarea de informaţii, atât financiare cât şi nefinanciare, referitoare la persoane cu experienţă,

fie din interiorul, fie din afara entităţii este o procedură de:

a) investigare;

b) inspecţie;

c) observaţie.

21. In etapa de preplanificare, auditorul:

a) va evalua sistemul contabil şi de control intern al entităţii;

b) va discuta cu conducerea entităţii despre perioada în care se vor efectua

procedurile de audit;

c) va solicita o confirmare din partea avocatului clientului de audit cu privire la litigiile în

care este implicată entitatea.

22. Forma şi conţinutul documentelor de lucru sunt influenţate de factori ca:

a) timpul pe care îl are la dispoziţie auditorul din momentul în care încheie contractul de

audit până când trebuie să finalizeze raportul de audit;

3

b) natura şi complexitatea afacerii clientului;

c) ambele variante de mai sus sunt corecte.

23. Scrisoarea de misiune:

a) documentează şi confirmă acceptarea de către auditor a numirii, a obiectivului şi

ariei de cuprindere a misiunilor de audit, a gradului de responsabilitate a

auditorului faţă de client şi a formei oricăror raportări;

b) exprimă angajamentul ferm al auditorului de a încheia un contract de audit;

c) solicită conducerii entităţii auditate confirmarea litigiilor, a creditelor bancare şi a

existenţei părţilor afiliate.

24. Atingerea unui nivel absolut de asigurare al unei misiuni de audit financiar poate fi asigurat

prin:

a) creşterea numărului de teste în procesul de audit;

b) aplicarea raţionamentului profesional;

c) nici una din variantele de mai sus.

25. Principiul continuităţii activităţii:

a) constă în demonstrarea de către auditor a faptului că societatea de audit îşi va continua

activitatea în anul următor;

b) reprezintă capacitatea societăţii clientului de a-şi continua activitatea cel puţin

un an după auditare;

c) constă în posibilitatea ca societatea de audit să continue angajamentul cu clientul său

pe mai mulţi ani.

26. Potrivit ISA 520, Procedurile analitice constau în:

a) analizarea indicatorilor şi a tendinţelor semnificative, incluzând investigarea

acelor fluctuaţii şi relaţii care nu sunt consecvente cu alte informaţii relevante sau

care se abat de la valorile aşteptate;

b) analizarea diferenţelor dintre suma ajustările propuse de auditor clientului de audit şi

valoarea pragului de semnificaţie;

c) utilizarea de procedee pentru verificarea acurateţei calculelor aritmetice a

documentelor sursă şi a înregistrărilor contabile.

27. Una si numai una din următoarele afirmaţii este adevărată:

a) riscul de control si riscul inerent se evaluează în mod independent unul de altul;

b) riscul de control şi riscul inerent se evaluează concomitent, prin proceduri

combinate;

c) riscul de nedetectare se evaluează numai împreună cu riscul inerent.

4

28.Care din următoarele afirmaţii este adevărată?

a) cu cât evaluarea riscului inerent şi de control este mai ridicată, cu atât mai multe

probe de audit trebuie să obţină auditorul din utilizarea performantă a

procedurilor de fond;

b) nu se poate stabili nici o legătură între nivelul riscului inerent şi de control şi probele de

audit;

c) dacă riscul de control este evaluat ca fiind redus, auditorul nu va mai testa nivelul riscului

inerent.

29. În timpul planificării iniţiale a activităţii de audit, un auditor în mod normal va trebui să:

a) să identifice acele controale interne care pot preveni fraudă ;

b) să evalueze rezonabilitatea estimărilor efectuate de clientul de audit ;

c) să discute cu managementul clientului planificarea din punct de vedere al timpului a

procedurilor de audit ce urmează a fi efectuate ;

30. În derularea activităţii de audit, auditorul:

a) se bazează pe activitatea de audit intern a clientului de audit

b) nu ia în considerare activitatea de audit intern

c) se limitează la a întreba clientul dacă există activitatea de audit intern

31. Care sunt cele mai credibile probe obţinute de un auditor:

a) cele obţinute de la terţi (din surse externe);

b) cele obţinute de la conducerea clientului de audit;

c) cele create de auditor.

32.In cazul în care stocurile sunt semnificative pentru situaţiile financiare, iar auditorul nu poate

participa la inventarierea stocurilor :

a) trebuie sa se stabilească un onorariu mai mic sau auditorul sa renunţe la contract;

b) sa se bazeze pe inventarierea făcută de client daca acesta declara ca a fost întocmita

conform legii;

c) sa exprime o opinie cu rezerve sau sa se asigure de valoarea stocurilor la 31.12

prin proceduri alternative.

33.Părţile afiliate:

a) atunci când exista trebuie prezentate în note la situaţiile financiare;

b) sunt alcătuite din rudele conducerii clientului de audit, iar auditorul trebuie sa obţină

scrisori de confirmare de la aceştia;

c)atunci când exista conduc la ajustarea de către auditor a situaţiilor financiare.

34.Atunci când exista stocuri la terţi ale clientului de audit, cea mai credibilă proba pe care o poate

obţine un auditor este:

a) o declaraţie scrisa de la gestionarul clientului de audit;

5

b) o declaraţie scrisa de la conducerea clientului de audit;

c) o scrisoare de confirmare de la terţa parte, unde se afla stocurile clientului de

audit.

35. Responsabilitatea auditorului financiar atunci când se exprima opinia de audit se manifesta faţă

de:

a) Adunarea Generala a Acţionarilor.;

b) Consiliul de Administraţie

c) toţi utilizatorii situaţiilor financiare cărora le-a fost destinat raportul de audit.

36.Ce se înţelege printr-o eroare probabilă?

a) eroarea pe care auditorul se aşteaptă s-o întâlnească în cadrul populaţiei;

b) trecerea cu vederea sau interpretarea greşită a faptelor;

c) eroarea maxim admisă în populaţie pe care auditorul este dispus s-o accepte.

37.Ce se înţelege printr-o eroare semnificativă?

a) există o eroare semnificativă în informaţii atunci când respectivele informaţii, care

nu au legătură cu problemele apărute în situaţiile financiare auditate, sunt

declarate sau înregistrate în mod greşit (eronat);

b) greşeli matematice sau contabile în cadrul înregistrărilor aferente şi al datelor contabile;

c) manipularea, falsificarea sau modificarea înregistrărilor sau documentelor.

38. Ce se înţelege printr-o eroare tolerabilă?

a) eroarea tolerabilă este eroarea maxim admisă în populaţie, pe care auditorul este

dispus s-o accepte şi totuşi să ajungă la concluzia că rezultatul obţinut din

eşantionare a atins obiectivul auditului;

b) o greşeală neintenţionată apărută în situaţiile financiare ca urmare a aplicării greşite a

politicilor contabile;

c) o greşeală ce nu contravine asigurării unui nivel rezonabil al îndeplinirii obiectivelor

generale ale controlului intern.

39.Ce se înţelege printr-o intervievare?

a) intervievarea constă în obţinerea de informaţii de la persoane bine informate din

interiorul sau din afara entităţii;

b) examinarea registrelor contabile, a documentelor sau imobilizărilor corporale;

c) obţinerea de informaţii cuprinse în situaţiile financiare privind componentele sau

aspectele industriale şi geografice distincte ale entităţii.

6

40. Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar a fost

aprobat şi publicat fiind dimensionat în trei părţi componente. Din următoarele elemente

trebuie stabilit care anume este una din părţile codului:

a) partea aplicabilă profesioniştilor contabili de practică publică;

b) partea aplicabilă auditorilor financiari nonactivi;

c) partea aplicabilă auditorilor financiari persoane juridice.

7