GENETICA

Nr.

crt.

Enunţ şi variante de răspuns

1. Organitele citoplasmatice au rol în: a) înregistrarea informaţiei ereditare şi transmiterea acesteia pe cale

citoplasmatică la descendenţi; b) menţinerea structurii nucleului; c) asigurarea continuităţii genetice a

mitocondriilor.

2. Plastidele sunt: a) organite citoplasmatice specifice celulelor umane; b) organite citoplasmatice

specifice celulelor animale; c) organite citoplasmatice specifice celulelor vegetale.

3. Androsterilitatea reprezintă: a); însușirea unor plante de a se poleniza; b) însușirea unor plante de a

asigura continuitate genetică; c) însușirea unor plante de a nu forma polen.

4. Gena reprezintă: a) unitatea elementară a eredităţii; b) unitatea informaţională a proteinelor; c) unitatea

funcţională a mutaţiilor.

5. Codul genetic reprezintă: a) un element de codificare; b) un mecanism de comunicare între două surse:

una emiţătoare (ADN-ul) şi alta receptoare (proteina); c) un grup de trei baze azotate care codifică un

aminoacid.

6. Reproducerea sexuată poate transmite: a) o ereditate simplă; b) o ereditate complexă; c) o ereditate

multiplă.

7. Plantele autogame sunt plante hermafrodite care se polenizează cu: a) polen străin; b) polen propriu; c)

cu ajutorul albinelor.

8. Prin consangvinizare se înţelege: a) înmulţirea prin autofecundare a plantelor alogame; b) înmulţirea

prin polenizare străină a plantelor; c) înmulţirea prin înmugurire a plantelor.

9. Heterozisul se caracterizează prin: a) obţinerea de linii consangvinizate utile în cercetările de analiză

genetică; b) realizarea de genotipuri constante folositoare pentru ameliorarea plantelor; c) creşterea

vigorii organismelor hibride în prima generaţie, în comparaţie cu formele parentale.

10. Radiaţiile ionizante sunt: a) cel mai utilizat factor fizic pentru inducerea mutaţiilor; b) cel mai utilizat

factor chimic pentru inducerea mutaţiilor; c) cel mai utilizat factor biologic pentru inducerea mutaţiilor.

11. Autopoliploidia este fenomenul de: a) multiplicare a numărului propriu de genomuri al plantelor; b)

multiplicare a numărului de cromozomi; c) inducere experimentală a mutaţiilor.

12. Prin poliploidie are loc: a) o mărire a cantităţii de material ereditar; b) o reducere a dezvoltării

plantelor; c) apariţia de noi forme de plante.

13. Ca formaţiuni structurale, cromozomii prezintă importanţă genetică deosebită, deoarece: a) sunt

elemente nucleare constante, prezente în toate celulele cu nucleu; b) sunt elemente nucleare constante,

prezente în toate celulele fără nucleu; c) sunt elemente celulare, prezente în toate celulele cu nucleu.

14. Mitoza prezintă importanţă genetică pentru că: a) asigură obţinerea de organisme heterogene; b) asigură

diversitatea genetică de la un individ la altul; c) asigură continuitatea genetică de la o generaţie la alta.

15. Meioza este caracteristică celulelor: a) somatice; b) sexuale; c) suplimentare;

16. Numărul cromozomilor variază: a) de la o celulă la alta; b) de la un individ la altul; c) de la o specie la

alta.

17. Mitoza este procesul de diviziune celulară prin care se asigură: a) reducerea numărului de cromozomi;

b) multiplicarea numărului de cromozomi; c) păstrarea constantă a numărului de cromozomi.

18. Ribozomii sunt organite citoplasmatice cu rol în transmiterea eredităţii şi constituie: a) sediul de sinteză

al aminoacizilor; b) sediul de sinteză al proteinelor; c) sediul de sinteză al citoplasmei.

19. ARN-ul informaţional face legătura dintre: a) ADN şi proteine; b) ADN şi ribozomi; c) ADN şi ARN.

20. Bazele pirimidinice din ARN sunt: a) citozina; b) adenina; c) guanina.

21. Bazele purinice din componenţa ADN-ului sunt: a) citozina; b) timina; c) adenina.

22. ARN-ul de transfer are funcţia de a transfera: a) informaţia genetică de la ribozomi la aminoacizi; b)

aminoacizii din citoplasmă la ribozomi; c) informaţia genetică de la ribozomi la proteine.

23. În compoziţia chimică a cromozomilor intră: a) ADN; b) acizi graşi; c) albumine.

24. Molecula proteică este alcătuită din: a) zaharuri; b) aminoacizi; c) albumine.

25. Androsterilitatea citoplasmatică este determinată de: a) acțiunea unor gene nucleare și se comportă ca o

însușire recesivă; b) acțiunea unor gene citoplasmatice și se comportă ca o însușire dominantă; c)

acțiunea unor gene citoplasmatice și se comportă ca o însușire recesivă.

26. Câţi codoni sau triplete alcătuiesc codul genetic? a. 24; b. 34; c. 64.

27. Mutaţiile sunt: a) schimbări bruşte care apar în structura şi funcţiile materialului genetic; b) schimbări

care apar în urma recombinărilor genetice; c) schimbări datorate intervenţiei factorilor climatici.

28. În urma diviziunii meiotice are loc: a) dublarea numărului de cromozomi; b) reducerea la jumătate a

numărului de cromozomi; c) menţinerea constantă a numărului de cromozomi.

29. Aberaţiile intracromozomiale reprezintă: a) schimbări în interiorul aceluiaşi cromozom sau între

cromozomii omologi; b) schimbări reciproce de segmente ce au loc între cromozomii neomologi; c)

schimbări de cromozomi între organisme diferite.

30. Radiaţiile neionizante cuprind: a) radiaţiile roentgen; b) radiaţiile gamma; c) radiaţiile ultraviolete.

31. Mutaţiile dominante provin din transformarea: a) alelelor recesive în alele dominante; b) alelelor

dominante în recesive; c) alelelor sub influenţa condiţiilor climatice.

32. Organismele care au în celulele somatice un număr de cromozomi ce reprezintă un multiplu al

numărului de bază de cromozomi se numesc: a) diploide; b) poliploide; c) hexaploide.

33. Codonul reprezintă: a) un grup de două baze azotate; b) un grup de trei aminoacizi; c) un grup de trei

baze azotate.

34. Fenomenul heterozis se manifestă numai în: a) prima generaţie; b) a doua generaţie; c) a treia generaţie.

35. După câte generaţii de consangvinizare, se obţine o linie consangvinizată? a) 2; b) 4; c) 6.

36. La eucariote, reglajul genetic se realizează la nivelul: a) operonilor; b) genelor; c) cromozomilor.

37. În metafaza diviziunii mitotice, au loc următoarele procese: a) separarea cromozomilor omologi şi

deplasarea cromozomilor individuali la polii celulei; b) desăvârşirea duplicării cromozomilor; c)

ordonarea cromozomilor în zona ecuatorială a celulei şi formarea plăcii ecuatoriale.

38. Membrana celulară reprezintă: a) un complex de stări fizice; b) învelişul extern al celulei; c) sediul de

sinteză al proteinelor.

39. În perioada de pregătire a diviziunii mitotice au loc următoarele procese: a) deplasarea cromozomilor

spre centrul celulei; b) spiralarea filamentelor cromozomale; c) schimb activ de material şi energie între

nucleu şi citoplasmă.

40. Reglajul genetic la procariote se realizează prin: a) transcripţie genetică; b) translaţie genetică; c)

inducţie enzimatică.

41. Care dintre următoarele baze azotate sunt de natură pirimidinică: a) adenina; b) guanina; c) citozina.

42. Modificările de pot apărea în secvența unei cate ADN se transmite automat și în cealaltă catenă pe

baza: a) legii purității gameților; b) legii complementarității bazelor; c) legii segregării independente a

perechilor de caractere.

43. Reproducerea asexuată se realizează pe baza: a) polenizărilor entomofile; b) utilizării a doi indivizi de

sex opus; c) unei singure celule sau unui singur individ de la care se detașează diferite porțiuni sau

anumite organe specializate.

44. Genotipul unui organism reprezintă: a) totalitatea caracterelor morfologice; b) totalitatea genelor și

cromozomilor; c) totalitatea caracterelor fiziologice.

45. Plantele autogame sunt plante de tip: a) homozigot, care își asigură păstrarea constantă a numărului de

cromozomi; b) heterozigot, care își asigură păstrarea constantă a genotipului; c) homozigot, care își

asigură păstrarea constantă a genotipului.

46. Care din următoarele efecte se datorează fenomenului de consangvinizare? a) creșterea vigorii

organismelor hibride; b) desfacerea populației alogame în biotipurile componente, ca urmare a

segregării; c) combinarea de diferite însușiri aduse de gameți.

47. Proprietatea organismelor de a da naștere unor descendenți asemănători lor se numește: a) variabilitate;

b) ereditate; c) hibridare.

48. În care din următoarele etape ale diviziunii meiotice are loc fenomenul de unire a cromozomilor în

anumite puncte, fenomen cunoscut și sub denumirea de sinapsis: a) profaza I; b) profaza a-II-a; c)

anafaza I.

49. Codul genetic este un cod universal deoarece: a) sunt necesari trei nucleotizi pentru codificarea unui

aminoacid; b) codonii se citesc prin copierea de-a lungul mesajului, fără a fi despărțiți prin nucleotizi

necodificați, cu rol de separare a codonilor; c) aceeași codoni codifică aceeași aminoacizi,indiferent de

organismul de la care provine ADN-ul.

50. Plantele alogame dispun de o bază ereditară: a) heterozigotă; b) homozigotă; c) variabilă.

51. Gena este considerată a fi: a) o cale prin care se stabilizează transferul de material genetic și

recombinarea la bacterii; b) o porțiune din ADN sau ARN viral, care cuprinde în secvența nucleotidelor

sale întreaga informație genetică corespunzătoare determinării unui caracter ereditar și care în procesul

de transcripție condiționează succesiunea aminoacizilor într-un lanț polipeptidic în procesul de sinteză,

prin decodificarea informației genetice; c) o unitate de transfer unidirecțional a unui segment din

macromolecula de ADN, adică din cromozomul unei bacterii donatoare, la una receptoare.

52. Ribozomii sunt organite citoplasmatice cu rol în transmiterea eredității, iar cercetătorul care i-a descris

pentru prima dată a primit premiul Nobel. Acesta este: a) Thomas Morgan; b) G. E. Palade; c) Gregor

Mendel.

53. La reproducerea vegetativă, descendenții manifestă într-un grad pronunțat însușirile ereditare ale unui

organism de la care au fost luați: a) cromozomi; b) butași; c) gene.

54. Heterozisul somatic acționează asupra plantelor, iar acestea se caracterizează prin: a) habitus mai mare;

b) capacitate de adaptare mai ridicată la condițiile de mediu; c) sporirea însușirilor de rezistență.

55. Uracilul este o bază pirimidinică întâlnită numai în: a) ADN; b) ARN; c) ADN și ARN.

56. Biosinteza după tipul semiconservativ a ADN-ului, presupune că: a) una din catenele ADN servește

drept matriță pentru formarea sau sinteza celei de-a doua; b) orice moleculă de ADN se sintetizează din

nou, iar ca matriță servește vechea macromoleculă; c) mai întâi are loc desfacerea macromoleculei

vechi de ADN în părțile ei componente și apoi împreună cu materia primă aflată în celulă, servește

pentru sinteza a doi noi macromolecule de ADN, care conțin atât nucleotide vechi, cât și noi.

57. Pentru organismele alogame este specific următorul aspect: a) genotipul rămâne constant de la o

generație la alta; b) genotipul se schimbă de la o generație la alta; c) genotipul se multiplică de la o

generație la alta.

58. Reticulul endoplasmatic este un organit: a) celular; b) citoplasmatic; c) nuclear.

59. Biotipul unei populații reprezintă: a) totalitatea cromozomilor unui individ; b) totalitatea genelor unui

individ; c) totalitatea indivizilor cu același genotip.

60. Obținerea de genotipuri homozigote de la organisme alogame se realizează prin: a) hibridare; b)

heterozis; c) consangvinizare.

61. În practică, androsterilitatea se folosește pentru obținerea de: a) hibrizi de plante; b) soiuri de plante; c)

soiuri și hibrizi de plante.

62. Heterozisul este considerat un mijloc de: a) reducere a vitalității plantelor; b) sporire a producției

plantelor; c) controlare a genelor plantelor.

63. Mutațiile genice sunt determinate de: a) schimbări structurale la nivelul unei nucleotide; b)

fragmentarea transversală a cromozomilor; c) acțiunea unor factori mutageni fizici și chimici.

64. Sinteza naturală a ARN-ului mesager are loc în: a) nucleol; b) nucleu; c) citoplasmă.

65. Care din cele trei tipuri de androsterilitate este folosită pe scară largă în practică, la obţinerea hibrizilor

de plante, deoarece înlătură total munca de castrare manuală a inflorescenţelor mascule de la partenerul

luat ca mamă: a) androsterilitatea nucleară; b) androsterilitatea citoplasmatică; c) androsterilitatea

nucleo-citoplasmatică.

66. Formele androsterile de plante se folosesc în procesul producerii de sămânță de consum ca: a) genitori

materni; b) genitori paterni; c) nu se folosesc.

67. Care din următoarele efecte mutagene se datorează influenței radiațiilor ionizante: a) modificarea

numărului de cromozomi din celulă și tulburarea proceselor de diviziune; b) tulburări în sinteza ADN;

c) substituirea unei baze purinice cu una pirimidinică.

68. Sinteza naturală a ARN-ului de transfer are loc printr-un proces de: a) heterocataliză; b) biosinteză; c)

transcripție.

69. Fenomenul de autosindeză are loc în cazul în care cromozomii din celulele alopoliploidului: a) provin

de la părinți diferiți; b) se omologhează după sex; c) nu au nici-o posibilitate de omologare.

70. Androsterilitatea citoplasmatică se transmite la: a) 50% din descendenții primei generații; b) 75 % din

descendenții primei generații; c) 100% din descendenții primei generații.

71. În anafaza diviziunii mitotice are loc: a) despiralarea cromozomilor; b) dezintegrarea învelișului

nuclear; c) diviziunea centromerului.

72. Seriile poliploide cu număr impar de garnituri de cromozomi se reproduc prin: a) înmulțire asexuată; b)

înmulțire sexuată; c) înmulțire vegetativă.

73. Selecția, ca metodă genetică de ameliorare a plantelor nu este eficientă în cadrul: a) unei populații mici;

b) unei linii pure; c) unui hibrid.

74. Hibridarea presupune: a) unirea a doi gameți diferiți din punct de vedere genetic; b) polenizarea formei

mamă de către om cu polen de la altă formă; c) polenizarea cu ajutorul vântului.

75. Gradul de poliploidie se calculează după formula: a) 2n/X; b) F1-Pmaxim; c) 1-(1/2)n.

76. Din încrucișarea unei linii androsterile (forma mamă), cu o linie normală, v-a rezulta: a) un hibrid

simplu; b) un hibrid simplu androsteril; c) un hibrid dublu.

77. Cromozomii sexului variază: a) în funcție de specie; b) sunt mereu constanți; c) în funcție de tipul de

celule din care provin.

78. Cromozomii uriași au fost descoperiți la: a) șoarece; b) șobolan; c) musculița de oțet.

79. Prin cromozomi omologi înțelegem: a) un autozom și un cromozom al sexului; b) un cromozom matern

și unul patern; c) ambii cromozomi ai sexului.

80. Formarea și dezvoltarea nucleolilor este condiționată de o anumită parte a cromozomului, denumită: a)

centromer; b) placa metafazică; c) organizator nucleolar.

81. Procesul prin care secvența celor patru tipuri de baze azotate din ARN-m este tradusă într-o anumită

succesiune de aminoacizi în proteină, se numește: a) transcripție a mesajului genetic; b) translație a

mesajului genetic; c) transfer de informație genetică.

82. La încrucișarea dintre o formă androsterilă, cu una restauratoare a fertilității polenului, vor rezulta

numai descendenți: a) fertili; b) sterili; 50% fertili și 50% sterili (1:1).

83. În cazul androsterilității citoplasmatice, pentru obținerea de descendenți androsterili, la încrucișare se

folosesc: a) plante mascul sterile cu plante fertile; b) plante femel sterile cu plante fertile; c) plante care

posedă capacitatea de restaurare a fertilității polenului.

84. Soiurile sintetice ale culturilor alogame prezintă importanță practică deoarece: a) prezintă capacitate

mare de producție comparativ cu hibrizii simpli sau dubli; b) prezintă bază ereditară largă și capacitate

bună de adaptare la mediu; c) prezintă mare uniformitate.

85. Procesul de menținere pe o perioadă mai lungă de timp, a variabilității și structurii ereditare a speciilor

sălbatice, a celor primitive și a formelor cultivate moderne, se numește: a) selecție; b) diversitate; c)

conservare.

86. Totalitatea formelor de plante cultivate sau din flora spontană pe care amelioratorii le folosesc în

activitatea de creare a soiurilor și hibrizilor noi sau pentru îmbunătățirea celor existente se numește: a)

ameliorare; b) germoplasmă; c) selecție.

87. Descendența sexuată a unei singure plante autogame poartă numele de: a) hibrid; b) linie; c) familie.

88. Indivizii care alcătuiesc o clonă prezintă: a) genotip și fenotip identic; b) genotip și fenotip diferit; c)

genotip identic și fenotip diferit.

89. Descendența sexuată a unei plante alogame reprezintă: a) clona; b) linia; c) familia.

90. Forma de înmulțire, întâlnită la plantele superioare, la care noii indivizi iau naștere din organele

vegetative ale plantelor sau din părți ale acestora, se numește reproducere: a) apomictică; b) vegetativă;

c) amictică.

91. Hermafrodit este un individ care posedă organele reproducătoare ale: a) sexului mascul; b) sexului

femel; c) ambelor sexe.

92. Intensificarea la autopoliploizi a unor caractere precum rezistența la boli, temperaturi scăzute, sporirea

ritmului de creștere, etc., este un efect important pentru ameliorarea și este specific plantelor: a)

diploide; b) hibrizilor; c) poliploide.

93. O linie nerestauratoare de fertilitate poate fi transformată în linie restauratoare prin metoda: a)

hibridare, timp de un an; b) consangvinizare, timp de 5-6 ani; c) backcross, timp de 4-5 ani.

94. Mutațiile de genom determină modificări ale numărului de: a) cromozomi din celule; b) gene din

cromozomi; c) celule.

95. Teoria următoare susține că: informația genetică ce se găsește în ADN este transferată RN-ului prin

transcripție, iar prin translație este decodificată și transformată într-o secvență de aminoacizi. Aceasta

se numește: a) teoria biosintezei după tipul conservativ; b) teoria biosintezei după tipul

semiconservativ; c) teoria dogmei centrale a geneticii.

96. Materialul genetic responsabil de transmiterea ereditară a caracterelor este un/o: a) ADN; b) virus; c)

bacterie.

97. Acizii nucleici sunt substanțe macromoleculare alcătuite din unități mai simple denumite: a) baze

purinice; b) baze azotate; c) nucleotide.

98. Cea mai mică subdiviziune a genei, a cărei schimbare se soldează cu o mutație se numește: a) muton; b)

recon; c) cistron.

99. Cromozomii cu activitate genetică și influență vizibilă slabă asupra plantei se numesc: a) cromozomi

mitotici; b) cromozomi meiotici; c) cromozomi suplimentari.

100. Genele nealele capabile să interacționeze și să producă un fenotip dorit din cel care ar fi rezultat dacă

fiecare din ele își exercitau funcția în mod independent, se numesc: a) gene amplificatoare; b) gene

modificatoare; c) gene complementare.

FITOTEHNIE

GRÂUL

1.Epoca de samănat la grâu se stabileşte astfel încât:

a.plantele să aibă o perioadă de vegetaţie de 40-50 zile pâna la venirea iernii şi să acumuleze

450-5000 C pentru înflorire şi coacere;

b.să fie temperatura minimă de germinare;

c.să răsară cât mai rapid.

2.Densitatea de semănat trebuie să asigure la recoltare:

a.500-700 spice / m2;

b.800-1000 spice / m2;

c.1000-1200 spice / m2 .

3.Trecerea spre starea de”repaus de iarna” a culturilor de grau are loc in jur de:

a. 5-10 decembrie in Transilvania, jumatatea de nord a Moldovei, dupa 20 decembrie in sud-estul

Dobrogei, 10-20 decembrie in sudul si vestul tarii;

b. 11-20 decembrie in Transilvania, jumatatea de nord a Moldovei, dupa 20 decembrie in sud-

estul Dobrogei, 10-20 decembrie in sudul si vestul tarii;

c. 15-20 decembrie in Transilvania, jumatatea de nord a Moldovei, dupa 20 decembrie in sud-

estul Dobrogei, 15-20decembrie in sudul si vestul tarii.

4.După câte zile are loc răsărirea grâului de toamnă semănat la umiditatea şi perioada optimă?

a) 5-7 zile;

b) 4-5 zile;

c) 7-10 zile.

5.La ce temperaturi negative pot rezista plantele de grâu bine călite si înfrăţite?

a) până la -15...-200 C la nivelul nodului de înfrăţire, mai ales dacă solul e acoperit cu un strat de

zăpadă;

b) la -25...-300 C la nivelul nodului de înfrăţire şi a axului mezocotil, chiar şi pe sol lipsit de

zăpadă;

c) la -10...-200 C la nivelul nodului de înfrăţire şi a axului hipocotil, doar pe sol acoperit cu

zăpadă.

6.Care sunt temperaturile optime ale aerului la grâu în faza de alungire a paiului?

a) 10-1500 C;

b) 14-180 C;

c) 200 C.

7.Ce este ,,şiştăvirea” boabelor?

a) deficienţe de fecundare a florilor;

b) fenomenul prin care boabele nu se formeaza complet, ramân zbârcite din cauza vremii uscate

şi călduroase din timpul umplerii boabelor;

c) coacerea forţată a boabelor în condiţii de umiditate excesivă.

8.De câtă apă au nevoie boabele de grâu pentru germinaţie ?

a) 40-50 % ;

b) 60-65 % ;

c) 80-90 % .

9.Plante foarte bune premergatoare grâului de toamnă sunt:

a) floarea-soarelui, porumbul;

b) mazărea, rapiţa;

c) sorgul, iarba de Sudan.

10.Monocultura de grâu se poate practica în condiţii deosebite:

a. un an,

b. doi ani,

c. trei sau mai mulţi ani.

11.Care este cerinţa principală a graului de toamna pentru plantele premergătoare ?

a) să se recolteze dupa 20 septembrie;

b) să fie cu recoltare timpurie;

c) să nu lase solul infestat cu boli şi dăunători specifici culturii.

12.Azotul acţionează asupra plantelor de grâu prin:

a) creşterea conţinutului de glucide;

b) formarea mai multor fraţi;

c) rezistenţa mai bună la temperaturi scăzute.

13.Consumul specific (kg/ 100 kg boabe+ paie) de azot la grâul de toamnă este:

a) 9,0- 10,3 kg N;

b) 5,0- 6,0 kg N;

c) 2,3- 3,3 kg N.

14.Acţiunile principale ale fosforului asupra grâului de toamnă sunt:

a) favorizarea creşterii în înălţime;

b) îmbunătăţirea rezistenţei plantelor la iernare;

c) determinarea ramificării spicului.

15.Care sunt cerinţele grâului pentru pregătirea solului?

a) să fie arat la 25-30 cm pentru încorporarea completa a resturilor vegetale;

b) să fie afânat pe cca 20 cm adâncime, cu suprafaţa nu foarte mărunţită, dar fără bulgări, aşezat,

nivelat, fără resturi vegetale;

c) să fie bine marunţit şi tasat, astfel încât să asigure un contact foarte bun al seminţei cu solul.

16.Ce densitate trebuie asigurată la grâu ?

a) la recoltare să avem 500-700 spice/mp (se seamănă 450-600 boabe germinabile/ mp);

b) la recoltare să avem 650-800 spice/ mp (se seamănă 600-700 boabe germinabile/mp);

c) la recoltare să avem 400-500 spice/ mp (se seamănă 250-400 boabe germinabile/mp).

17.Care sunt factorii în funcţie de care se stabileşte densitatea la semănat pentru grâul de toamnă

?

a. conţinutul solului în NPK, textura şi structura solului;

b. capacitatea de înfrăţire a soiului, data semănatului, calitatea patului germinativ, umiditatea

solului;

c. rezistenţa soiului la temperaturi scăzute şi dezvoltarea sistemului radicular.

18.Pentru combaterea odosului la grâul de toamnă se recomandă erbicide pe baza de:

a. 2,4 D;

b. MCPA;

c. Fluorosipix (Tonigan 250 EC).

19. Ce dăunatori pot ataca, în anumite condiţii, plantele de grâu in toamnă:

a. Haplodiplozis marginata, Eurygaster ssp., Anisoplia s;.

b. Lema melanopa, Aelia ssp., Anisolia s;.

c. Zabrus tenebrioides, Schizaphis graminum, Agriotes spp.

20. Care sunt principalele boli care atacă plantele de grâu de toamnă:

a. Helminthosporium turcicum, Ustilago maydis, Sorosporium holci-sorghi;

b. Blumeria graminis, Fusarium graminearum, Mycosphaerella graminicola ( Septoria tritici).

c. Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea, Plasmopara helianthi.

PORUMBUL

21.Care este factorul limitativ pricipal pentru extinderea arealului de cultivare a porumbului?

a) căldura;

b) precipitaţiile;

c) fertilitatea solului.

22. Care este pragul biologic termic al porumbului?

a) 80 C;

b) 100 C;

c) 150 C.

23. Coeficientul de transpiraţie la porumb este:

a) redus, 230-440;

b) moderat, 300-350;

c) mediu spre mare, 400-500

24. Zonarea hibrizilor de porumb pe zone se face după:

a. constanta termică;

b. perioada de vegetaţie;

c. temperatura şi cantitatea de precipitaţii.

25.Fazele critice pentru apă la porumb sunt:

a) la germinaţie şi la înflorire;

b) la fecundare ţi următoarele 14 zile;

c) de la apariţia paniculului pâna la sfârsitul umplerii boabelor.

26. Monocultura la porumb determină înrăutăţirea însuşirilor solului prin:

a. creşterea valorilor pH şi a porozităţii solului;

b. reducerea conţinutului în humus, deteriorarea structurii, acidifierea solului;

c. compactarea solului şi modificarea texturii.

27. Consumul specific de elemente fertilizante al porumbului este :

a) 1,8 -2,8 kg N; 0,86-1,4 kg P2O5 si 2,4-3,6 kg K2O/100 kg de boabe+ producţia secundara;

b) 2,5-3 kg N; 1,56-2.4 kg P2O5 si 3,39-4,6 kg K2O/100 kg de boabe+ producţia secundară;

c) 35-40 kg N; 25,6-34 kg P2O5 si 43,9-50 kg K2O/t de boabe + producţia secundară.

28.În culturile de porumb se manifestă deseori carenţa în:

a. magneziu;

b. zinc;

c. bor.

29.Ce înseamnă fertilizarea „starter” ?

a) fertilizarea făcută la răsărirea plantelor pentru a stimula puternic creţterea acestora;

b) fertilizarea făcută o dată cu creşterea temperaturii, lunile mai-iunie, pentru stimularea formării

etajelor superioare de frunze;

c) fertilizarea localizată –odată cu semănatul ( în apropierea seminţelor).

30. Ce condiţii trebuie să îndeplineasca samânta de porumb pentru semănat?

a) puritate min. 98% si germinaţia min. 90%;

b) puritatea min. 99% si germinaţia min. 85 %;

c) puritatea min. 97%, germinaţia min. 93% si MMB min. 250g.

31.Epoca optimă de semănat a porumbului este atunci când la ora 7 dimineaţa, în sol, la

adăncimea de 10 cm se realizează:

a. 50 C si vremea este în curs de încălzire;

b. 80 C şi vremea este în curs de incălzire;

c. 120 C si vremea este in curs de incalzire.

32. Desimea optimă (mii plante/ha) la recoltare pentru hibrizii mijlocii de porumb, în condiţii de

neirigare este:

a. 45-55;

b. 55-60;

c.65-70.

33. Factorii obligatorii de care trebuie să se ţină cont la stabilirea densitatii culturilor de porumb

sunt:

a. regimul termic din zona de cultivare;

b. hibridul cultivat, umiditatea şi fertilitatea solului;

c. recolta prevazută a se obţine şi calitatea acesteia.

34. Care este principala lucrare de intreţinere a culturilor de porumb în ţara noastră?

a) controlul viermelui vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera virgifera);

b) controlul furaziozei;

c) controlul buruienilor.

35.Care este faza critică pentru combaterea buruienilor la porumb?

a) primele 2-3 săptamani după răsărire;

b) faza de creştere intensă a tulpinii;

c) la înflorit-fecundare.

36. Care dintre urmatoarele substanţe active se folosesc pentru combaterea buruienilor la

porumb?

a) metolaclor, acetoclor, alaclor, dicamba, fluroxipir, rimsulfuron;

b) cipermetrin, metalaxin, glifosat, glufosinat;

c) metribuzin, afalon, imidacloprid si glufosinat.

37. La porumb, pentru combaterea buruienilor mono si dicotiledonate, se utilizează postemergent

erbicidele:

a. Primextra 500FW, 6-10 kg/ha;

b. Butizin 40 EC, 6-10 kg/ha;

c. Titus 25 DF, 40-60 g/ha.

38. La porumbul pentru boabe, când se recoltează sub forma de ştiuleţi, umiditatea poate fi:

a. 10-15 %;

b. 30-32 %;

c. 40-42 %.

39. Când poate începe recoltarea mecanizată a porumbului boabe?

a) când umiditatea boabelor scade sub 25%;

b) doar când umiditatea boabelor scade sub 18 %;

c) doar când umiditatea medie a ştiuletului scade sub 20%.

40. Care este randamentul de boabe la porumb ?

a) 78-83%;

b) 65-75%;

c) 50-60%.

ORZUL

41.Raportat la cerinţele de temperatură orzul şi orzoaica de toamnă sunt mai sensibile:

a. decât grâul;

b. decât secara;

c. decât toate cerealele.

42. Momentul semănatului orzului este:

a. înaintea grâului;

b. după semănatul grâului;

c. înainte de semănatul rapiței.

43. Pentru prevenirea atacului de tăciune zburator al orzului (Ustilago sp.) se utilizează:

a. Sencor, 1,5 kg/t;

b. Vitavax 75, 2,0 kg/t;

c. Furadan 28,0 l/t.

44. Orzul cu două rânduri dă producţii de cea mai buna calitate:

a. în zonele de cultura din sudul ţării, cu un climat mai cald şi uscat;

b. în zonele de cultură cu un climat mai umed şi mai răcoros;

c. indifirent de zona de cultură, acolo unde se asigură îngrăşămintele cu azot în cantitate

corespunzătoare.

45. Care sunt zonele cele mai favorabile pentru cultivarea orzului?

a) Podişul Someşan, al Târnavelor şi NV ţării;

b) Sudul Olteniei și Munteniei, Băăganul, sudul Dobrogei și NE Moldovei;

c) Nordul Olteniei, Câmpia de NV şi NE

OVĂZUL

46. Ovăzul este o planta de climat:

a. umed şi răcoros;

b. umed şi cald;

c. uscat şi cald.

47. Ovăzul este frecvent atacat de :

a. Eurygaster ssp. şi Aelia ssp;

b. Lema melanopa;

c. Zabrus tenebrioides.

48. Care sunt zonele cele mai favorabile pentru cultivarea ovăzului ?

a) Câmpia de V, Câmpia Transilvaniei, Ţara Bârsei, văile Someşului şi Oltului, estul podişului

Sucevei;

b) sudul Câmpiei Române, estul Bărăganului, sud-vestul ţării şi sud-estul Dobrogei;

c) Muntenia, Oltenia, Nordul Transilvaniei, Câmpia de NV şi NE.

49. Suma temperaturilor medii zilnice necesare ovazului este de:

a. 1900-20500 C;

b. 1700-18000 C;

c. 1500-16000 C.

50. Cum este recoltatul ovăzului comparativ cu grâul?

a) mai uşor datorită MMB-ului mai mic al ovăzului;

b) mai dificil datorită coacerii neuniforme a ovăzului;

c) mai uşor datorită paleelor ce se desprind uşor la ovăz.

MAZĂRE

51.Distanţa de semănat între rânduri la mazăre este de:

a. 12,5-15 cm;

b. 25 cm;

c. 45 cm.

52. După răsărire, plantele de mazăre suporta temperaturi:

a. cel mult până la 00 C;

b. între -1 şi -20 C;

c.între -4 şi -60 C .

53. Mazărea este o plantă care:

a. se pretează la cultivarea în monoculture;

b. nu este pretenţioasă la monocultură, dar se recomandă evitarea acesteia;

c. nu se autosuportă şi, ca atare, monocultura este exclusă.

FASOLE

54. Aplicarea azotului la fasole trebuie hotărâtă după:

a. 20-25 zile de la formarea nodozităților;

b. 5-7 zile de la formarea nodozităților;

c. 10-14 zile de la formarea nodozităților.

55. Tratarea seminţelor de fasole cu Rhyzobium phaseoli, folosind patru doze de Nitragin la

hectar, se face:

a. cu 4 litri de apa/ha, la soare;

b. cu 5 litri de apa/ha la umbră;

c. cu 2 litri de apa/ha, la umbră.

56. Fasolea se seamănă:

a. înaintea porumbului;

b. în acelasi timp cu porumbul;

c. după semănatul porumbului, cu 10 zile.

57. Calendaristic, semănatul la fasole se efectuează:

a. 25 martie-10 aprilie în sudul ţării şi 10 aprilie -10 mai în celelalte zone;

b. 10-20 aprilie în sudul ţării şi 20-30 aprilie în celelalte zone;

c. 25 aprilie-10 mai în sudul ţării şi între 1-20 mai în celelalte zone.

58. Numărul de plante /m2, la recoltare, pentru fasolea neirigata este:

a. 25-35;

b. 40-45;

c. 45-55.

59. Fasolea se seamănă la adâncimea de:

a. 2-4 cm;

b. 3-6 cm;

c. 7-9 cm.

60. Perioada critica pentru apă la fasole, când se cer efectuate udările este:

a. de la răsărit şi până se formeaza primele frunze;

b. de la formarea primelor frunze şi până la înflorit;

c. de la înflorirea plantelor pâna la umplerea seminţelor.

61. Cele mai bune plante premergătoare pentru fasole sunt:

a. porumbul erbicidat cu triazine;

b. cereale păioase;

c. floarea-soarelui.

62. Care sunt macroelementele ce nu se mai aplică la fasole dacă seminţele au fost bacterizate:

a. fosforul;

b. azotul;

c. potasiul.

63. Pentru combaterea postemergentă a buruienilor dicotiledonate la fasole, se folosesc

erbicidele:

a. Triflurom, 4-5 l/ha;

b. Lasso 48 CE, 6-10 l/ha;

c. Basagran, 2-3 l/ha.

FLOAREA-SOARELUI

64. Temperatura minimă şi optimă de germinare a florii soarelui sunt de:

a. 4-50 C respectiv 250 C;

b. 3-40 C respectiv 150 C;

c. 5-70 C respectiv 18-200 C.

65. Floarea soarelui are cerinţe faţă de lumină:

a. nu are cerinţe deosebite;

b. are cerinţe mari faţă de lumină;

c. este indiferentă la lumină putându-se cultiva în toate zonele de cultură de pe glob.

66. Comportamentul florii soarelui faţă de secetă:

a. este o plantă sensibilă la secetă;

b. nu este o plantă mare consumatoare de apă;

c. are o rezistenţă mare la secetă datorită sistemului radicular bine dezvoltat, prezenţa perişorilor

protectori, ţesut medular etc.

67. Floarea-soarelui revine pe aceeaşi solă la un interval de:

a. doi ani;

b. 3-4 ani;

c. 5-6 ani.

68. Pentru stabilirea dozelor de azot la floarea-soarelui se ţine cont de:

a. producţia scontată;

b. gradul de îmburuienare;

c. asigurarea solului cu apa.

69. Epoca optimă de semănat la floarea-soarelui este atunci când temperatura în sol ajunge la:

a. 4-50 C;

b. 7-80 C;

c. 8-100 C.

70. Adâncimea de semănat la floarea-soarelui se stabileşte în funcţie de:

a. umiditatea solului, textura şi temperatura solului;

b. structura şi pH solului şi calitatea patului germinativ;

c. conţinutul solului în fosfor, potasiu şi calciu.

71. Desimea optimă la floarea -soarelui neirigată este:

a. 30-35 mii plante/ha;

b. 45-50 mii plante/ha;

c. 55-60 mii plante/ha.

72. Perioada critică pentru apa la floarea-soarelui este:

a. de la semănat la răsărire;

b. perioada creşterii intense;

c. diferențierea organelor florale, înflorire şi maturitate.

73. Principalul dăunator al florii-soarelui este:

a. Zabrus tenebrioides;

b. Tanymecus dilaticollis;

c. Orobanche cumana.

RAPIŢA

74.Rapiţa este o plantă a zonelor temperate caracterizate prin:

a. veri calde şi umede; ierni cu temperaturi scăzute;

b. veri răcoroase şi umede; ierni blânde;

c. veri caldeşi uscate; ierni umede.

75. Pentru rapiţa bune plante premergătoare sunt:

a. porumb, sfecla pentru zahăr, tutun;

b. cereale de toamnă, mazărea, borceagul de toamnă;

c. floarea-soarelui, soia, fasole.

76. Perioada optimă de semănat rapiţa este:

a. în sudul ţării 10-30 septembrie, iar in estul, vestul şi nordul ţării 10-20 septembrie;

b. în sudul ţării 10-20 august, iar în estul, vestul şi nordul ţării 1-10 august;

c. în sudul ţării 5-15 septembrie, iar în estul, vestul şi nordul ţării 1-10 septembrie.

77. Rapiţa germinează la temperatura minimă de:

a. 1-30 C;

c. 4-50 C;

c. 6-70C.

78. Condiţii ce trebuie îndeplinite de cultura de rapiţă la intrarea în iarnă:

a. cultura să fie uniformă ca dezvoltare;

b. stadiul de creştere avansată, cu o masă vegetală bună;

c. să fie în stadiul de rozetă (6-8 frunze), cu sistem radicular profound, 15-20 cm, în sol.

79. Polenizarea suplimentară la rapiţa se efectuează prin:

a. amplasarea a 2-3 familii de albine/ha în apropierea culturilor de rapiţă;

b. intermediul insectelor din entomonofauna spontana şi numai acolo unde aceasta lipseşte, cu

ajutorul albinelor;

c. amplasarea unei familii de albine/ha în culturile de rapiţă.

80. Recoltarea rapiţei este mai dificilă decât la alte culturi din cauza:

a. taliei mai mari a plantelor şi masei mari de materie vegetala care trebuie introdusa în combină;

b. sensibilitaţii mari la scuturare şi neuniformităţii de maturizare a silicvelor şi a seminţelor;

c. conţinutului ridicat de ulei din seminţe şi riscului pierderii calităţii.

CARTOFUL

81. Cartoful face parte dintre plantele cu cerinţe:

a. mari faţă de umiditate;

b. moderate faţă de umiditate;

c. scăzute faţă de umiditate.

82. Pentru cultivarea cartofului sunt recomandate solurile cu textura:

a. argiloasă;

b. nisipoasă;

c. luto-nisipoasă.

83. În general, optimul normei de plantare la cartof se situează între:

a. 150-300 kg/ha;

b. 1000-1200 kg/ha;

c. 2500-3500 kg/ha

84. Mobilizarea solului prin arătura, pentru cartof, se execută la adâncimea:

a. 15-20 cm+subsolaj suplimentar de 10-15 cm;

b. 20-25cm+ subsolaj suplimentar de 10-15 cm;

c. 28-30 cm+subsolaj suplimentar de 10-15 cm.

85. Epoca de plantare a cartofului este:

a. când în sol se realizează 40 C;

b. când în sol se realizează 6-70C;

c. când terenul s-a zvântat pe adâncimea de plantare, plus 3-4 cm.

86. Indicele optim al suprafeței foliare (ISF) pentru cartoful de sămânță este de:

a. 220-240 mii tulpini/ha;

b. 250-300 mii tulpini/ha;

c. 300-380 mii tulpini/ha.

87.Dintre erbicidele care se aplică preemergent la cartof fac parte:

a. Glean, 30g/ha;

b. Basagran, 3 kg/ha;

c. Sencor, 1 kg/ha.

88. Dintre erbicidele care se aplică postemergent la cartof fac parte:

a. SDMA, 1,5-2,0 l/ha;

b. Basagran, 3 l/ha;

c. Titus, 30 g/ha.

89. Degenerarea cartofului este produsă de:

a. tehnologia necorespunzătoare aplicată;

b. gândacul din Colorado;

c. factori patogeni (atacul de viruşi).

90. La sfârşitul încolţirii tuberculii trebuie să aibă colţi de:

a. 10-20 cm, subţiri şi verzi;

b. 5-6 mm, groşi şi verzi;

c. 1-1,5 cm, groşi şi de culoare caracteristică soiului.

SFECLA ZAHĂR

91. Temperatura minimă de germinaţie la sfecla de zahăr este de:

a. 1-20 C;

b. 3-40 C;

c. 7-80 C.

92. Frecvent, carenţa de bor la sfecla pentru zahăr apare pe solurile:

a. cu textura uşoară, slab aprovizionate în elemente nutritive, în anii cu veri ploioase;

b. cernoziomice şi aluvionale cu reacţie neutră, în anii cu veri secetoase;

c. cu reacţie acidă, mai slab aprovizionate cu elemente nutritive, în anii cu veri secetoase.

93. Cele mai bune plante premergătoare la sfecla pentru zahăr sunt:

a. cerealele de toamnă;

b. ovăzul;

c. iarba de Sudan.

94. Patul germinativ corespunzator sfeclei pentru zahăr este:

a. foarte măruntit pe adâncimea de 5 cm;

b. marunţit pe adâncimea de 10 cm;

c. marunţit pe adâncimea de 3-4 cm şi tasat mai jos.

95. Distanţa de semănat între rânduri la cultura de sfeclă:

a. 45 cm;

b. 70 cm;

c. peste 90 cm.

96. Numărul de plante recoltabile/ha, la recoltare, la sfecla pentru zahăr este de:

a. 60-80 mii la culturile neirigate şi 80-100 mii la culturile irrigate;

b. 100-110 mii la culturile neirigate şi 110-120 mii la culturile irrigate;

c. 120-150 mii la culturile neirigate şi 150-200 mii la culturile irrigate

97. Răritul la sfecla pentru zahăr se realizează la:

a. una-două perechi de frunze;

b. patru perechi de frunze;

c. cinci perechi de frunze.

98. Pentru combaterea postemergentă a buruienilor dicotiledonate anuale, la sfecla pentru zahăr

se utilizează erbicidele:

a. SDMA, 1,5-2,0 l/ha;

b. Betanal, 6,0 l/ha;

c. Fusilade super, 2,0 l/ha.

99. La sfecla pentru zahăr, combaterea buruienilor monocotiledonate şi a unor dicotiledonate se

face preemergent cu erbicidele:

a. Ro-Neet+Venzar, 6,0+1,0 l/ha;

b. Icedin forte 1,5 l/ha;

c. Fusilade super, 2,0-3,0 l/ha.

100. Care sunt principalele boli care atacă plantele de sfeclă pentru zahăr:

a. Atomaris linearis, Botynoderes punctiventris;

b. Cercospora beticola, Erysiphe betae;

c. Mamestra brassicae, Plusia gamma.

GRILE LICENȚĂ AGRICULTURĂ - 2015

DISCIPLINA MANAGEMENT

Nr. crt. Enunţ şi variante de răspuns

1. Unitatea agricolă - ca sistem poate fi: a) sistem socio-economic; b) sistem închis; c) sistem static.

2. Unitatea agricolă - ca sistem poate fi: a) sistem static; b) sistem statistic; c) sistem tehnico - material.

3. Unitatea agricolă este sistem organizatoric – administrativ deoarece: a) reunește multiple resurse; b) presupune combinarea factorilor de producție; c) are statut de persoană juridică.

4. Unitatea agricolă este sistem dinamic întrucât: a) nu evoluează, în timp; b) se adaptează permanent la schimbările de mediu; c) determină obținerea de bunuri materiale.

5. Unitatea agricolă este sistem tehnico - material întrucât: a) își autoreglează activitatea; b) se găsește în interacțiune permanentă cu mediul; c) realizează conexiuni între mijloacele de muncă, materiile prime și materialele folosite în cadrul procesului productiv.

6. Dintre subsitemele componente ale unității agricole enumerăm: a) susbistemul tehnic; b) subsistemul condus; c) subsistemul productiv.

7. Relațiile unității agricole cu micromediul sunt: a) relații normale; b) relații excepționale; c) relații directe, pe termen scurt.

8. Dintre componentele micromediului se remarcă: a) factorii socio-culturali; b) furnizorii de mărfuri; c) factorii climatici.

9. Micromediul cuprinde: a) furnizorii de servicii; b) factorii științifici; c) factorii demografici.

10. Clienții unității agricole se încadrează în: a) macromediu; b) micromediu; c) mediul instituțional.

11. Factorii juridici se referă la: a) aspectele de natură demografică; b) aspectele de ordin legislativ; c) aspectele culturale ale mediului ambiant.

12. Numărul funcțiunilor exploatației agricole este de:a) 5; b) 4; c) 3.

13. Funcțiunile unității agricole au următoarele caracteristici: a) au caracter general; b) particularizează fiecare firmă, în parte; c) îngreunează modul de înțelegere a modului de funcționare a firmei.

14. Funcțiunile unității agricole sunt: a) independente; b) interdependente; c) aleatorii.

15. Funcțiunea de cercetare – dezvoltare urmărește: a) realizarea planului de producție; b) îndeplinirea aspectelor legate de gestionarea personalului; c) păstrarea și ridicarea nivelului de competitivitate pe piață.

16. Factorii care favorizează funcția de cercetare-dezvoltare sunt: a) considerarea activităţii de cercetare-dezvoltare ca o investiţie; b) climatul fiscal nefavorabil; c) lipsa de personal calificat.

17.

Activitatea de previzionare a funcţionării şi dezvoltării unității agricole constă în: a) elaborarea proiectelor, strategiilor şi politicilor concretizate în planuri şi prognoze; b) conceperea şi asimilarea de produse noi; c) conceperea şi implementarea de tehnologii şi modernizate.

18. Funcţiunea comercială cuprinde: a) ansamblul activităţilor de cunoaştere a cererii şi ofertei pieţei; b) protecția mediului ambiant; c) evidența mijloacelor financiare și contabile.

19. Atribuţiile aprovizionării sunt: a) încheierea de contracte cu clienţii; b) elaborarea studiilor de piaţă; c) stabilirea criteriilor pentru o bună gestiune a stocurilor.

20.

Atribuţiile vânzării sunt reprezentate de: a) elaborarea programelor de aprovizionare în funcţie de planul de producție; b) participă la elaborarea strategiei şi politicii comerciale; c) realizarea unor programe care să asigure promovarea produselor.

21.

Atribuțiile marketingului se referă la: a) determinarea sistemului optim de distribuţie; b) organizează, după caz, depozite şi magazine proprii de prezentare şi vânzare în ţară şi străinătate; c) stabilirea modalităţilor de aprovizionare pe care trebuie să le respecte compartimentele unității.

22. Activitatea financiară are următoarele atribuții: a) gestionează stocurile de materii prime și produse; b) elaborează bugetul de venituri şi cheltuieli al unității; c) organizează şi execută controlul financiar preventiv.

23.

Între atribuțiile contabilității se regăsesc: a) organizarea controlului financiar de gestiune asupra gospodăririi mijloacelor materiale şi băneşti; b) stabilirea de preţuri şi tarife pentru produsele şi serviciile oferite; c) organizarea lucrărilor de inventariere.

24. Principala caracteristică a structurii organizatorice liniare este: a) subordonarea directă a executanților; b) dubla subordonare a executanților; c) comunicarea greoaie între nivelurile ierarhice.

25. Structura organizatorică funcțională are la bază: a) subordonarea directă a executanților; b) dubla subordonare a executanților; c) comunicarea lesnicioasă între angajați.

26.

Trăsăturile caracteristice ale funcțiilor managementului se referă la: a) regăsindu-se la toate nivelurile ierarhice, funcţiile diferă ca formă de manifestare şi conţinut; b) nu diferă de la un compartiment la altul; c) activităţile care alcătuiesc conţinutul funcţiilor managementului sunt specifice tuturor categoriilor de personal.

27. Funcțiile managementului se prezintă în număr de: a) 4; b) 6; c) 5.

28. Activitățile, specifice, circumscrise funcției de previziune sunt: a) planificarea; b) coordonarea; c) evaluarea.

29. După momentul efectuării controlul poate fi: a) autocontrol; b) concomitent; c) adaptativ.

30. După poziţia managerului faţă de actul de control în procesul managerial controlul poate fi: a) indirect; b) preliminar; c) de pilotaj.

31. După natura şi obiectivele urmărite controlul poate fi: a) vizual; b) extern; c) financiar.

32. După modul de efectuare controlul poate fi: a) statistic; b) participativ; c) intern.

33. După sfera de cuprindere controlul poate fi: a) prin excepție; b) general; c) administrativ.

34. După conţinutul activităţii desfăşurate şi în funcţie de atributele specifice, apar următoarele tipuri de manageri: a) de nivel superior; b) normali; c) de nivel inferior.

35. După gradul de flexibilitate şi stilul de conducere managerii pot fi: a) eficienți; b) flexibili; c) altruiști.

36. După modul de executare al sarcinilor, eficienţa conducerii şi modul de stabilire a contractelor şi relaţiilor managerii pot fi: a) inflexibili; b) ineficienți; c) promotori.

37. Dintre managerii eficienți fac parte: a) autocratul; b) organizatorul; c) delăsătorul.

38. Dintre managerii ineficienți fac parte: a) ezitantul; b) realistul; c) utopistul.

39. Stilul de management este influenţat de: a) calităţile, caracteristicile şi structura psihică a managerilor; b) talia întreprinderii; c) sectorul de activitate.

40. Printre stilurile de management se regăsesc: a) stilul autoritar – dictatorial; b) stilul indiferent; c) stilul nedemocratic.

41. După scopul evaluării managerilor, aceasta poate fi: a) de moment; b) secvențială; c) corectivă.

42. După sfera de cuprindere evaluarea managerilor poate fi: a) periodică; b) ante - factum; c) de ansamblu.

43. După orizontul de timp evaluarea managerilor poate fi: a) pe ansamblul activității; b) post – factum; c) corectivă.

44.

Metodele şi tehnicile specifice de management se folosesc pentru: a) aplicarea în practică a sistemelor şi metodelor generale de management; b) asigurarea necesarului de materiale; c) stabilirea politicii generale a întreprinderii.

45. Printre metodele şi tehnicile specifice de management se regăsesc: a) managementul prin excepţie; b) sinectica; c) controlul.

46. Extrapolarea se realizează prin metode specifice, cum ar fi: a) metoda balanţieră; b) funcţiile de producţie; c) metoda comparaţiei în timp.

47. În cazul extrapolării dependenţa dintre procesul sau fenomenul analizat şi factorul timp poate fi: a) liniară sau parabolică; b) proporțională; c) regresivă.

48. Ca limite MPO prezintă: a) modificarea mentalităţii managerilor; b) volumul de muncă necesar pentru transpunerea în practică; c) resursele necesare pentru derulare.

49.

Avantajele managementului prin obiective se referă la: a) creşterea motivării lucrătorilor pentru munca depusă; b) urmărirea şi controlul modului de realizare a obiectivelor formulate; c) evaluarea realizării obiectivelor şi recompensarea personalului.

50. Caracteristicile proiectelor sunt: a) au mai mulți beneficiari; b) conduc la obţinerea unui număr mai mic de unităţi de produs, comparativ cu producţia de masă; c) au durată nelimitată de aplicabilitate în timp.

51. Managementul prin proiecte prezintă mai multe variante: a) managementul prin proiecte cu responsabilitate limitată; b) managementul prin proiecte financiare; c) managementul prin proiecte cu caracter mixt.

52. Ca avantaje ale managementului prin produs apar: a) creşterea competenţei profesionale a managerilor; b) asigurarea autonomiei managerilor specializaţi; c) rata de reușită a acestui tip de activitate.

53.

Limitele managementului prin produs sunt reprezentate de: a) coordonarea unitară a procesului productiv; b) orientarea activităţii spre cerinţele pieţei şi limitarea uzurii morale a produselor, c) lipsa de armonizare dintre managementului prin produs şi sistemul general de management al agentului economic.

54. Avantajele managementului prin excepție se referă la: a) anularea abaterilor de sens opus; b) întărirea răspunderii managerilor de rang mediu; c) câștigurile de natură financiară

55. Între dezavantajele managementului prin excepție pot apare: a)

nesemnalizarea abaterilor care creează impresie asupra derulării unei activităţi normale; b) utilizarea mai bună a timpului de muncă al managerilor de rang superior; c) creşterea delegării de autoritate.

56.

Aplicarea managementului prin buget necesită îndeplinirea anumitor condiţii: a) programarea aleatoare a costurilor; b) structura organizatorică trebuie să fie elastică; c) fixarea obiectivelor întreprinderii să se facă dând dovadă de un realism deplin.

57. După sfera de cuprindere bugetele pot fi: a) bugete generale; b) bugete flexibile; c) bugete pe produs.

58. După capacitatea de adaptare bugetele sunt: a) fixe; b) parţiale; c) bugete stabilite pe compartimente.

59. După gradul de periodicitate bugetele pot fi: a) bugete stabilite la nivelul general al întreprinderii; b) bugete continue; c) bugete excepționale.

60. Managementul prin buget prezintă drept avantaje: a) deducerea costurilor de producţie şi creşterea eficienţei economice; b) operativitate scăzută; c) necesită derularea unui volum mare de muncă pentru materializarea sa.

61. Particularităţile unităților agricole sunt determinate de: a) forţa de muncă; b) condiţiile naturale de producţie; c) particularităţile pământului.

62. Unitățile agricole se diferenţiază în funcţie de: a) tipurile de tractoare utilizate; b) mărime şi dimensiune; c) gradul de absorţie al forţei de muncă.

63. Unitățile agricole din sectorul privat aparţin: a) unor organizaţii private; b) unor organizaţii non-profit; c) institutelor şi staţiunilor de cercetare.

64.

Funcţiunea reprezintă: a) o înşiruire de elemente componente ale procesului de muncă; b) un grup de caracteristici care diferenţiază producătorii, între ei; c) un ansamblu de activităţi specifice, legate între ele şi îndreptate spre realizarea obiectivelor exploataţiilor agricole.

65.

Funcţiunea comercială face referire la: a) atragere a resurselor tehnico-materiale necesare desfăşurării activităţii de bază, din sectoarele din amonte, precum şi la desfacerea şi comercializarea-valorificarea produselor către sectoarele din aval; b) introducerea progresului tehnico-ştiinţific, economisirea de resurse şi energie, posibilităţile de valorificare a producţiei secundare; c) asigurarea mijloacelor financiare necesare desfăşurării activităţii precum şi evidenţa contabilă a activităţii exploataţiei agricole sub toate formele sale.

66. După sfera de activitate, unitățile agricole se împart în: a) unități de producţie comerciale; b) unități de prestări servicii pentru producţia agricolă; c) unități care produc pentru consum.

67. În sectorul de cultură a plantelor de câmp tehnologia de producţie cuprinde: a) procesele de muncă; b) condiţiile climatice de derulare ale activităţii; c) ansamblul măsurilor şi lucrărilor agrofitotehnice, agrochimice şi fitosanitare.

68. Optimizarea tehnologiilor de producţie, în sectorul vegetal, poate avea caracter: a) integrat; b) vertical; c) descendent.

69. Verigile tehnologice care solicită efort economic şi consum de energie redus sunt: a) lucrările solului; b) valoarea biologică a materialului semincer; c) recoltatul.

70. Verigile tehnologice care impun eforturi economice mari sunt reprezentate de: a) întreţinerea şi protecţia plantelor; b) desimea plantelor; c) epoca de executare a lucrărilor.

71. Tehnologia de producţie se materializează prin: a) necesarul de materiale; b) fişa tehnologică; c) consumul de muncă.

72. Elaborarea tehnologiilor cadru de cultură a speciilor vegetale se realizează

de: a) organele guvernamentale abilitate şi unităţile de cercetare ştiinţifică; b) Consiliul pe Produs; c) Consiliul Concurenţei.

73. Tehnologiile de producţie din cadrul sectorului zootehnic sunt legate de: a) modul de procurare al materialului biologic; b) sistemul de creştere şi sistemul de întreţinere; c) furajele utilizate pentru hrana animalelor.

74. Reproducţia economică a efectivului de animale poate fi: a) integrată; b) biologică; c) lărgită.

75. Reproducţia sezonieră are drept avantaje: a) furajarea animalelor cu nutreţ verde; b) existenţei unui flux continuu de livrare a produselor; c) utilizarea adecvată a adăposturilor şi a forţei de muncă.

76. Structura efectivului de animale este influenţată de: a) factorii climaterici; b) mărimea efectivului matcă; c) numărul de personal lucrător.

77. Modificările anuale ale structurii efectivului de animale sunt determinate de: a) intrările realizate; b) dimensiunile corporale ale animalelor; c) materialul genetic.

78. Reproducţia economică a efectivelor de animale poate fi: a) întâmplătoare; b) eşalonată; c) ambiguă.

79. Analiza tehnico-economică în cadrul exploataţiei agricole, face apel – de regulă – la următoarele metode: a) metoda comparaţiei; b) tabloul de bord; c) managementul prin obiective.

80. Metoda comparaţiei poate face apel la: a) divizarea rezultatelor de activitate; b) baze de referinţă; c) substituirea factorilor.

81.

Factorii care influenţează derularea activităţii, la nivelul unei unități agricole, se diferenţiază după natura lor în: a) factori tehnologici, factori economico-organizatorici, factori naturali, factori social-politici; b) factori simpli şi factori complecşi; c) factori cantitativi, factori calitativi, factori structurali.

82. În funcţie de aria de cuprindere, analiza diagnostic se diferenţiază în următoarele tipuri: a) diagnosticul de ambianţă; b) autodiagnostic; c) diagnosticul general.

83.

Dintre criteriile metodologice de realizare a analizei diagnostic se evidenţiază: a) mărimea exploataţiei agricole; b) cuprinderea în cadrul investigaţiei a unei perioade reprezentative pentru activitatea şi evoluţia exploataţiei agricole; c) gradul de integrare al producătorului.

84.

Referitor la organizarea activităţii productive analiza diagnostic urmăreşte: a) introducerea în producţie a noi soiuri şi hibrizi de plante şi rase sau hibrizi sintetici de animale; b) nivelul de pregătire al lucrătorilor; c) încadrarea în consumurile specifice de materii prime şi materiale.

85.

Metodele şi tehnicile specifice de management se folosesc pentru: a) aplicarea în practică a sistemelor şi metodelor generale de management; b) asigurarea necesarului de materiale; c) stabilirea politicii generale a exploataţiei agricole.

86. Printre metodele şi tehnicile specifice de management se regăsesc: a) managementul prin excepţie; b) sinectica; c) controlul.

87. Factorii ficși ai activității productive sunt reprezentați de: a) samânță; b) pesticide; c) mijloace mecanice.

88. Factorii variabili ai activității productive sunt reprezentați de: a) apă de irigație; b) pământ; c) plantații.

89. Factorii variabili se caracterizează prin: a) participă la mai multe cicluri de producție; b) determină capacitatea de producție a exploatației agricole; c) volumul lor este în legătură directă cu variaţia producţiei.

90.

Principala caracteristică a factorilor ficși este: a) se consumă integral pe parcursul unui singur ciclu de producţie; b) sunt un element suplimentar de costuri, prin valoarea cotei anuale de amortizare; c) își transmit, în totalitate, valoarea asupra produselor obținute.

91. Factorii monovalenți sunt reprezentați de: a) combustibil; b) material săditor; c) energie.

92. Substituirea resurselor, în cadrul proceselor de producție, se poate face în proporții: a) variabile; b) nedefinite; c) plauzibile.

93. După locul de execuție operațiunile de transport pot fi: a) ciclice; b) variabile; c) externe.

94. În funcție de itinerarul parcurs transportul poate fi: a) inelar; b) accidental; c) local.

95. După natura activității derulate apar: a) ramuri agricole; b) ramuri sezoniere; c) ramuri solitare.

96. În funcție de continuitatea proceselor de muncă, ramurile sunt: a) de producție continuă; b) neagricole; c) independente.

97. După gradul de independență ramurile pot fi: a) agricole; b) solitare; c) sezoniere.

98. După importanţa pe care o au în economia exploataţiei, ramurile de producţie se împart în: a) ramuri de bază; b) neagricole; c) independente.

99. Luând în considerare cerințele față de resursele de producție, apar: a) ramuri sezoniere; b) ramuri solitare; c) ramuri competitive.

100. Factorii de diversificare ai structurii de producție, de natură economică, cuprind: a) extinderea tehnologiilor performante; b) nevoia reducerii riscului; c) specializarea forţei de muncă.

GRILE LICENŢĂ AGRICULTURĂ - 2015

DISCIPLINA MAŞINI AGRICOLE ŞI HORTICOLE

Nr. crt. Enunţ şi variante de răspuns

1. Plugurile sunt maşini agricole care realizează: a) mobilizarea solului fără răsturnarea brazdei; b) mobilizarea solului cu răsturnarea brazdei; c) afânarea adâncă a solului.

2. Plugul cu destinaţie generală este prevăzut cu: a) trupiţe cu cormană; b) trupiţe cu discuri; c) trupiţe cu cuţite înclinate.

3. Brăzdarul trupiţei cu cormană realizează:a)răsturnarea brazdei ;b)tăierea brazdei în plan orizontal;c)menţinerea stabilităţiii plugului;

4. Cormana realizează: a) ridicarea ,deplasarea laterală şi răsturnarea brazdei; b) tăierea brazdei în plan orizontal; c) mobilizarea soluilui fără răsturnarea brazdei.

5. Cuţitul disc are rolul: a ) tăierea brazdei în plan vertical; b) menţinerea stabilităţii plugului ; c) să asigure un perete vertical curat şi fundul brazdei fără bulgări.

6. Cuţitul disc este dispus :a) în faţa primei trupiţe; b) în faţa fiecărei trupiţe; c) în faţa ultimei trupiţe.

7. Stabilitatea plugului în plan orizontal este realizează de : a) brăzdar; b) plaz; c) cormană suplimentară.

8. Stabilitatea plugului în plan vertical este realizează de : a) cuţitul disc; b) plaz; c) călcâi.

9. Plugul PP-3-30 lucrează în agregat cu: a) tractor de 65 CP; b) tractor de 150 CP; c) tractor de 45 CP;

10. Numărul de trupiţe cu cormană montate pe cadrul plugului PP - 3 -30 este de: a ) două ; b ) trei, c ) patru.

11. Lăţimea de lucru a plugului PP -3 – 30 este de : a ) 30 cm ; b ) 75 cm; c ) 90 cm

12. Cormana suplimentară realizează: a) ridicarea şi deplasarea laterală brazdei ; b) încorporarea în sol a resturilor vegetale; c) mărunţirea solului.

13. Prelungirea cormanei are rolul: a) tăierea brazdei în plan vertical; b) nivelarea solului; c) definitivarea procesului de răsturnarea brazdei.

14. Orizontalitatea cadrului plugului se realizează prin:a ) tija filetată de la dispozitivul de prindere; b) tiranţii laterali; c) tiranţii reglabili ai mecanismului de suspendare al tractorului.

15. Modificarea stabilităţii agregatului de arat pe direcţie longitudinală se face prin: a)rotirea arborelui cotit; b) modificarea adâncimii de lucru a plugului; c) deplasarea laterală a arborelui cotit.

16. Reglarea lăţimii de lucru pentru prima trupiţă la plugul PP-3-30 se execută prin : a) rotirea arborelui cotit; b) deplasarea laterală a arborelui cotit; c) modificarea lungimii tirantului central.

17. Reglarea adâncimii de lucru a plugului PP-3-30 se execută prin: a)roata de sprijin; b) vcuţitul disc; c) suportul pentru grapă.

18. În condiţii de umiditate redusă, pentru efectuarea unei lucrări corespunzătoare cu plugul, se modifică : a) lăţimea de lucru pe prima trupiţă; b) unghiul de pătrundere în sol al trupiţei cu cormană; c ) lăţimea de lucru pe ultima trupiţă.

19. Plugul PP-3-30 lucrează în agregat cu: a) grapa stelată; b) grapa cu colţi; c) grapa cu discuri.

20. Plugul PP-3-30 realizează răsturnarea brazdei : a) spre dreapta; b) spre stânga; c) alternativ spre dreapta ,respectiv spre stânga;

21. Grapele cu discuri sunt destinate pentru: a ) prăşitul culturilor agricole; b ) întreţinerea solului în intervalul de la arat până la semănat; c ) tasarea solului nearat.

22. Dispunerea bateriilor cu discuri la grapa GDU – 3,4 este în formă de: a ) V asimetric; b ) X ; c ) V simetric.

23. Grapa cu discuri GDU 3,4 este o maşină agricolă: a ) purtată; b ) semipurtată; c ) tractată.

24. Grapa cu discuri GDU 3,4 se încadrează în categoria grapelor: a ) uşoare; b ) mijlocii; c ) grele.

25. Bateriile cu discuri sunt antrenate în mişcare de rotaţie : a ) de la priza de putere a tractorului; b ) datorită forţelor de frecare dintre disc şi sol ; c ) de la roata motoare a tractorului.

26. Grapa cu discuri GDU 3,4 este echipată cu: a ) două baterii cu discuri; b ) trei baterii cu discuri; c ) patru baterii cu discuri.

27. Răzuitori de la grapa cu discuri GDU 3,4 realizeză: a ) curăţire suprafeţei interioare a discurilor;b ) limitarea adâncimii de lucru; c ) antrenarea discurilor.

28. Reglarea adâncimii de lucru a grapei cu discuri se obţine prin: a ) modificarea poziţiei trenului de rulare ; b) modificarea poziţiei proţapului; c ) schimbarea vitezei de lucru.

29. Reglarea unghiului de atac al discurilor se face prin: a ) deplasarea discurilor pe axul bateriei; b ) rotirea bateriilor pe cadrul discului; c ) deplasarea răzuitorilor.

30. Reglarea paralelismului cadrului grapei cu suprafaţa solului se face prin: a ) roţile de srpijin; b ) cilindrul hidraulic de acţionare a trenului de rulare; c ) dispozitivul de menţinere a orizontalităţii cadrului.

31. Combinatoarele sunt destinate pentru:a ) pregăterea patului germinativ; b ) prelucrarea solului prin răsturnarea brazdei; c ) administrarea îngrăşămintelor chimice.

32. Combinatoarele sunt utilaje agricole: a ) autopropulsate; b )semipurtate; c ) purtate.

33. Combinatoarele sunt compuse din : a ) vibrocultor şi grapă elicoidală; b ) Vibrocultor şi grapă stelată;c ) grapă cu discuri şi grapă elicoidală.

34. Grapa elicoidală realizează următoarele operaţii de lucru : a ) afânarea solului; b ) tasarea şi nivelarea solului; c ) încorporarea resturilor vegetale;

35. Vibrocultorul este prevăzut cu organe active pentru : a ) afânarea solului; b ) bilonarea solului; c ) modelarea solului.

36. Reglarea adâncimii de lucru a combinatorului se obţine prin: a )modificarea poziţiei roţilor de sprijin ; b ) modificarea poziţiei organelor active; c ) dispunerea lamei de nivelatoare.

37. Maşinile de semănat în rânduri dese seamănă următoarele culturi: a ) porumb; b ) floarea soarelui;c ) cereale păioase.

38. Maşinile de semănat în rânduri dese realizeză distribuţia seminţelor în flux: a ) continuu; b ) discontinuu;c ) intermitent.

39. Semănătoarea universală purtată SUP -29 M este echipată cu aparate de distribuţie de tip: a ) individual ; b ) pneumatic; c ) centralizat ;

40. Distanţa dintre rânduri la semănat grâu este de : a ) 25 cm; b ) 12,5 cm ; c ) 37,5 cm.

41. Aparatele de distribuţie din construcţia semănătorilor universale purtate sunt de tipul: a ) cu disc cu orificii; b ) cilindrice cu caneluri; c ) cilindrice cu pinteni;

42. Lăţimea delucru la semănătoarea universală purtată SUP -29 M este de : a ) 29 m ; b )

2,9 m ; c ) 3,625 m ;

43. Aparatele de distribuţie din construcţia semănătorilor universale purtate sunt acţionate de la: a ) roata de sprijin a semănătorii; b ) priza de putere a tractorului; c ) roata motrică a tractorului;

44. Poziţia clapetelor mobile la semănătorile universale purtate se realizează în funcţie de: a ) cantitatea de seminţe; b ) dimensiunile seminţelor; c ) culoarea seminţelor ;

45. Poziţia iniţială a clapetelor mobile la semănătorile universale purtate se realizează cu maneta de comandă la crestătura: a ) 0; b ) 1; c ) 2;.

46. Reglarea debitului de seminţe la semănătorile universale purtate se face prin: a ) modificarea vitezei de deplasare a maşinii; b ) modificarea poziţiei brăzdarelor; c ) modificarea turaţiei aparatelor de distribuţie.

47. Poziţia subărelor la semănătorile universale purtate se execută în funcţie de: a ) norma de seminţe; b) gradul de curgere al seminţelor; c ) mărimea seminţelor;

48. Reglarea adâncimii de lucru la semănătorile universale purtate se face prin: a) acţionarea cutiei de viteze Northon; b ) modificarea poziţiei clapetelor mobile; c ) acţionarea tijei centrale cu resort;

49. Verificarea normei de sămânţă la semănătorile universale purtate se face pe echivalentul unei suprafeţe de : a ) 10 000 m²; b ) 100 m²; c )10 m²;

50.

Urmărirea denivelărilor solului pe direcţie transversală de către semănătorile universale purtate se face prin: a ) modificarea lungimii tirantului central; b ) tiranţii laterali trebuie blocaţi cu ajutorul ancorelor; c ) legătura dintre tiranţii laterali şi tiranţii verticali se realizează prin intermediul orificiului alungit (culisei).

51. Lungimea marcatorului la semănătorile universale purtate se determină în funcţie de: a ) ecartamentul roţilor motoare ale tractorului; b ) distanţa dintre brăzdarele marginale; c ) lungimea parcelei.

52. Semănătorile de precizie (de semănat în cuiburi) sunt destinate pentru semănatul culturilor de: a ) plante furajere; b ) plante prăşitoare; c ) cereale păiose.

53. Semănătoarea de precizie combinată SPC-6 (8) realizează următoarele operaţii: a ) distribuţia îngrăşământelor chimice lichide; b ) distribuţia pneumatică a seminţelor; c ) distribuţia mecanică a seminţelor.

54. Semănătoarea de precizie combinată SPC-6 (8) realizează concomitent cu semănatul: a ) administrarea îngrăşământelor chimice solide; b)prelucrarea solului; c ) afânarea solului;

55. Semănătoarea de precizie combinată SPC-6 seamănă la o trecere : a ) 8 rânduri ; b) 7 rânduri; c ) 6 rânduri.

56.

Aparatul de distribuţie pneumatică cu disc cu orificii cuprinde: a )disc cu orificii, exhaustor,cutia pentru seminţe. b ) disc cu alveole,camera de seminţe, camera de depresiune,agitator, ax, răzuitor;c ) disc cu orificii,camera de seminţe,camera de depresiune,agitator, ax, răzuitor;

57. Dispunerea secţiilor pe cadrul semănătorii se execută: a ) de la stânga spre dreapta; b ) de la dreapa spre stânga; c ) din centru spre extremităţi.

58. Distanţa dintre secţii pe cadrul semănătorii la cultura de porumb este de: a ) 50 cm; b ) 70 cm ; c ) 90 cm.

59. Reglarea distanţei dintre seminţe pe rând se face prin: a ) modificarea turaţiei motorului tractorului; b ) modificarea diametrului orificiilor de pe disc; c ) modificarea raportului de transmisie şi utilizarea de discuri cu număr diferit de orificii;

60. Distanţa dintre seminţe pe rând depinde de: a ) viteza de deplasare a agregatului; b )

numărul de plante pe hectar; c ) lungimea parcelei;

61. Diametrul orificiilor de pe disc, la semănătorile de precizie, trebuie să fie: a ) egală cu dimensiunea minimă a seminţelor; b ) mai mic decât dimensiunea minimă a seminţelor; c ) mai mare decât dimensiunea minimă a seminţelor;

62. Menţinerea seminţelor pe discul distribuitor este realizată de : a ) exhaustor; b ) roata de acţionare; c ) ventilator;

63. Răzuitorul aparatului de distribuţie de tip pneumatic cu disc cu orificii are rolul : a ) eliminarea seminţelor sparte; b ) îndepărtarea surplusului de seminţe de la fiecare orificiu; c ) modificarea distanţei dintre seminţe.

64. Reglarea adâncimii de semănat la semănătorile de precizie se face prin: a ) acţionârea ancorelor de la mecanismul de suspendare; b ) modificarea lungimii tiranţilor verticali; c ) modificarea poziţei roţilor de sprijin;

65. Marcatorul realizează un şanţ care este urmărit cu: a )alternativ cu roţile din faţă ale tractorului; b ) cu roata din stânga faţă a tractorului; c ) cu buşonul radiatorului;

66. Maşinile de erbicidat realizează : a ) tratamente fitosanitare pentru culturile de câmp; b ) tratamente fitosanitare în plantaţiile de viţă de vie; c ) tratamente fitosanitare în livezi;

67.

Maşinile de erbicidat realizează dispersia hidraulică a lichidului prin: a ) curentul de aer creat de un ventilator centrifugal; b ) trecere forţată a lichidului sub presiune printr-un orificiu calibrat; c ) trecerea sub presiune a lichidului prin corpul de distribuţie.

68. Maşina de erbicidat MET – 1200 are o capacitate a rezervorului de lichid de: a ) 1200 dm³; b ) 1200 m³; c ) 1200 kg .

69. Maşina de erbicidat MET – 1200 are o lăţime de lucru de : a ) 24 m ; b ) 18 m ; c ) 12 m .

70. Presiunea de lucru la maşinile de erbicidat este realizată de: a )ventilator; b ) pompă; c ) corp de distribuţie.

71. Omogenizarea soluţiei din rezervor este realizată:a ) mecanic ; b )hidraulic; c ) pneumatic;

72. Distanţa dintre diuze pe rampa de stropit este de: a) 60 cm; b ) 40 cm; c ) 50 cm;

73. Reglarea debitului de lichid la maşinile de erbicidat se relizează prin: a ) modificarea înălţimii faţă de sol a rampei de stropit; b ) modificarea presiunii de lucru; c ) modificarea vitezei de lucru .

74. Reglarea presiunii de lucru la maşinile de erbicidat se relizează prin acţionarea: a ) robineţilor de la circuitele de lucru; b ) supapei de de corpul de distribuţie; c ) modificarea turaţiei prizei de putere;

75. Înălţimea diuzelor faţă de sol se face în funcţie de:a ) unghiul de dispersie a lichidului; b) debitul de lichid al diuzelor;c ) viteza de deplasare.

76. Debitul de lichid la maşinilor de erbicidat este inscripţionat pe diuză şi este exprimat în :a ) litri/ha; b ) litri/min; c ) gallon/min;

77. Debitul de lichid de 02 care este inscripţionat pe diuză reprezintă: a ) 0,2 gallon/min; b ) 0,2 litri/min; c ) 2 litri/min;

78. Dimensiunile particulelor de lichid au diametrul de: a ) 150 – 350 µm; b ) 0,5 – 3 mm ; c ) 0,1 – 0,8 G.P.M.

79. Valoarea de 120 care este inscripţionată pe diuză reprezintă: a ) unghiul de dispersie a lichidului; b ) debitul de lichid; c ) înălţimea faţă de sol a rampei de stropit;

80. Verificarea normei de lichid la maşinile de erbicidat se relizează prin: a ) colectarea lichidului distribuit de fiecare diuză pe un hectar;

b )colectarea lichidului distribuit pe oră; c )colectarea lichidului distribuit de 1/3 din diuze pe o suprafaţă ehivalentă (100 sau1000 m²);

81. Combinele de recoltat cereale sunt maşini agricole: a ) purtate; b ) tractate; c ) autopropulsate.

82. Combinele de recoltat cereale asigură recoltarea directă a următoarelor culturi: a ) cereale păioase; b ) legume rădăcinoarse; c ) sfecla de zahăr.

83. Combinele de recoltat sunt ehipate la recoltarea porumbului cu :a ) heder clasic; b ) culegător de ştiuleţi; c ) echipament de detaşarea ştiuleţilor.

84. Combinele de recoltat sunt formate din următoarele părţi funcţionale: a ) heder şi batoză b ) secerătoare şi aparat de treier; c ) platformă de tăiere şi sistem de curăţire.

85. Fluxul tehnologic la combinele de recoltat cereale este în formă de : a ) „ L ”; b ) „T”;c ) „ I ” .

86. Hederul combinelor execută următoarele operaţii de lucru: a ) tăierea şi transportul plantelor tăiate; b ) tăierea şi separarea plantelor tăiate; c ) tăierea şi legarea plantelor tăiate.

87. Hederul combinelor de recoltat cereale păioase este dispus : a ) longitudinal; b ) axial; c ) transversal .

88. Aparatul de tăiere realizează: a ) tocarea plantelor; b ) întreruperea continuităţii tulpinilor; c ) înclinarea plantelor.

89. Rabatorul execută: a ) tăierea plantelor; b ) înclinarea ,menţinerea şi dirijarea plantelor; c ) transportul plantelor.

90. Viteza de rotaţie a rabatorului este : a) egală cu viteza de deplasare a combinei; b ) mai mică decât viteza de deplasare a combinei; c ) mai mare decât viteza de deplasare a combinei.

91. Barele cu degete elastice ale rabatorului trebuie să lovască plantele: a ) în treimea inferioară; b ) în partea mediană a plantei; c ) în partea superioară sub spic.

92. Când plantele sunt căzute , rabatorul se deplasează faţă de aparatul de tăiere: a ) înainte; b ) înapoi; c ) lateral.

93. Aparatul de treier la combinele clasice este dispus: a ) lateral; b ) axial; c ) transversal.

94. Aparatul de treier are rolul de a executa: a ) distrugerea legăturilor dintre plante şi sol; b ) lovirea plantelor şi trecerea forţată printr-un spaţiu progresiv micşorat; c ) spargerea boabelor din spice sau panicule,

95. Aparatul de treier transversal este format din: a )tobă, grătar de curăţire, mecanisme de reglare; b ) bătător, contrabătător, postbătător; c ) bătător, contrabătător, mecanisme de reglare;

96. Reglarea turaţiei bătătorului se face: a ) înlocuirea variatorului de turaţie cu curele trapezoidale; b ) modificarea raportului de transmitere , acţionând asupravariatorului de turaţie cu curele trapezoidale; c )modificarea lungimii curelelor trapezoidale.

97. Modificarea distanţei dintre bătător şi contrabătător se face în funcţie de: a ) direcţia de deplasare;b ) cultura recoltată; c ) denivelările solului.

98. Sistemul de curăţire este format din: a ) ventilator şi site de separare; b ) transportoare de plante şi ventilator bătător; c ) casa sitelor şi tobă de tocarea tulpinilor.

99. Separarea impurităţilor uşoare este realizată prin intermediul: a ) sitelor; b ) ventilatorului ; c ) tobei de tocare.

100. Scuturătorii au rolul de a separa: a ) paiele lungi; b ) seminţele de buruieni; c ) pietrele.