1 Descrieti procesul de spermatogeneza so ovogeneza si enumerate diferentele dintre ele

Spermatogeneza este un process biologic complex prin care spermatogonia se transforma in spermatozoidul matur (spermie). Acest process are loc in tubii seminiferi, incepe de la pubertate (13- 16 ani) si continua pana la batranete, cand secretia de testosterone devine insuficienta pt stimularea multiplicarii si diferentierii celulare necesare formarii gametilor.

Spermatogoniile situate in tubii seminiferi se afla intr-o stare latent pana la pubertate, cand se inmultesc prin mitoza si dau nastere la numeroase spermatogonii.

Intregul process de spermatogeneza dureaza aprox. 2 luni astfel ca indifferent de varsta genitorului patern in momentul fecundarii, varsta spermatozoidului este de 64 zile. Cand spermiogeneza este completa, spermiile patrund in lumenul tubilor seminiferi.

Ovogeneza cuprinde procesele prin intermediul carora ovogonia se transforma in gametul feminin. Ovogeneza este un process conditionat, discontinuu, ciclic, care incepe inca din viata intrauterina (sapt a7a) si se tremina la menopauza (incetarea ciclului ovarian si uterin).

In uterul embrio-fetal se dezvolta celulele germinale pana la stadiul de ovocite primare (cel. germinale -> ovogonii -> ovocit primar) apoi se opresc in profaza pana la pubertate. In ovarul fatului de sex feminin, persista aprox 2 000 000 ovocite primare adapostite in tot atatia foliculi ovarieni. La pubertate, foliculii ovarieni primari isi maresc volumul si devin foliculi ovarieni secundari. Dupa pubertate, in fiecare luna, are loc maturarea unui folicul ovarian si ovulatia. Numarul de ovocite secundare eleminate prin ovulatie este mult mai redus in cazul tratamentului cu anticonceptionale, deoarece hormonii administrati previn ovulatia.

Timpul indelungat in care ovocitele primare ramane latent in interiorul foliculului ovarian poate dura pana la varsta adulta. Timpul indelungat in care ovocitele pot fi blocate in profaza primei diviziuni meiotice creste vulnerabilitatea la agentii teratogeni din mediul inconjurator si totodata riscul nondisjunctiei cromozomale in momentul reluarii meiozei.

Diferente dintre ovogeneza si spermatogeneza :

- spre deosebire de spermatogeneza- proces continuu care incepe la pubertate-, ovogeneza este un proces discontinuu, ciclic, care incepe inainte de nastere si continua pana la menopauza.

- spre deosebire de spermatogeneza, care are loc integral in interiorul gonadei masculine, ovogeneza incepe in ovar si se termina in afara gonadei feminine.

- in urma primei meioze, in cazul spermatogenezei rezulta 2 spermatociti secundari, spre deosebire de ovogeneza unde rezulta un singur ovocit primar si primul globul polar.

- in cazul spermatogenezei se formeaza 4 spermatozoizi, iar dintr-o ovogonie- 1 singur ovul.

- spermatozoizii sunt heterozigoti (pot contine cromozomul X sau Y) pe cand ovulul este un homozigot (contine doar cromozomul X)

2 Fecundatia si consecintele ei

Fecundatia (fertilizarea) incepe cu contactul dintre capul spermiei si ovocitul secundar si se termina prin combinarea cromozomilor de origine materna si paterna in metafaza primei diviziuni a zigotului.

Procesul dureaza aprox 24h.

Caracteristicile fecundarii la specia umana:

- interna- are loc in 1/3 externa a tubei uterine- 1 singur spermatozoid este necesar pentru fecundarea ovulului - activarea ovocitului secundar si finalizarea diviziunii meiotice- in urma fecundarii zigotul care are 46 cromozomi si ADN monocatenar ce

transmit caracterele speciei, are caracteristici noi prin procesul de crossing-over (recombinarea materialului genetic).

- in momentul fecundarii se stabileste sexul genetic- se mentine heterogenitatea speciei- se initiaza segmentarea

Zigotul (oul fecundat) este o celula diploida (2 x 23) alcatuita din cei 46 cromozomi caracteristici speciei umane.

Consecintele fecundarii sunt:

reconstituirea garniturii diploide de cromozomi determinarea sexului zigotului, responsabilitatea revenindu-i

spermatozoidului (care aduce X sau Y) initierea segmentarii oului formarea unui nou organism al aceleiasi specii, cu caracteristici noi prin

procesul de crossing-over, si perpetuarea speciei.

3 Nidatia; sarcina ectopica

Nidatia (implantatia) incepe la sfarsitul primei saptamani de viata intra uterina si se definitiveaza la sfarsitul celei de-a doua. Pe tot parcursul nidatiei oul se afunda progresiv in endometru, pana cand va fi acoperit total de acesta. Celulele sincitiotrofoblastului discloca celulele endometriale din centrul zonei de implantare, care sufera un proces de apoptoza (moarte celulara dirijata) ce favorizeaza invazia endometrului.

In mod normal, la inceputul sarcinii, oul fertilizat calatoreste din trompa uterina catre uter, unde se implanteaza si creste. In aproximativ 2% din sarcini, oul fertilizat (zigotul), se implanteaza pe o suprafata din afara uterului determinand astfel dezvoltarea unei sarcini ectopice (cunoscuta si sub numele de sarcina extrauterina sau sarcina tubara). 

Aproape toate sarcinile extrauterine se dezvolta intr-una din trompele uterine dar se mai pot localiza si la nivelul ovarului, cervixului (partea inferioara a uterului) sau in interiorul abdomenului. O sarcina extrauterina nu poate sustine fetusul in viata foarte mult timp. 

Daca este lasata netratata, sarcina ectopica tubara poate determina ruptura trompei uterine si hemoragie masiva, complicatii ce pun in pericol viata gravidei. De aceea, in cazul unei sarcini extrauterine diagnosticate, care nu determina prin ea insasi avort spontan, este necesara intreruperea acesteia, fie prin metode medicale ce opresc dezvoltarea sarcinii, fie prin metode chirurgicale ce inlatura mecanic zigotul implantat anormal. 

Cel mai important risc asociat cu sarcina extrauterina este deteriorarea fertilitatii. Sarcina ectopica poate distruge una din trompele uterine, reducand astfel sansele unei viitoare conceptii si crescand riscul aparitiei in viitor a unei noi sarcini extrauterine. 

4 Segmentarea

Segmentarea oului incepe indata dupa terminarea fecundarii, desi s-a sustinut ca ar axista aparent o faza de repaus.

Zigotul se segmenteaza homeopatic si da nastere la 2-4-8 etc. celule mici ce se numesc blastomere si care au, fiecare, formula cromozomiala diploida. Dupa aspectul asemanator cu al unei mure, pe care il are oul la acest inceput de segmentare, se numeste morula (deci morula este alcatuita din blastomere).

Morulatia se produce concomitent cu migratia oului din trompa spre cavitatea uterina. Desi in morula numarul de celule creste, dimensiunile acesteia raman egale cu oul dinainte de diviziune.

Migratia dureaza 3 zile si inca 3 zile oul este liber in cavitatea uterina, deci dupa 6 zile incepe nidatia.

Segemntarea se considera terminata atunci cand raportul nucleo-plasmatic se restabileste iar blastomerele capata dimensiunile celulelor obisnuite speciei; din acest moment blastomerele iau denumirea de celule.

5 Gastrulatia

Gastrulatia este o faza timpurie a dezvoltarii embrionare, in timpul careia blastula monostratificata este reorganizata in trei straturi (trilaminata), structura cunoscuta sub numele de gastrula. Aceste 3 straturi germinale sunt cunoscute sub numele de ectoderm, endoderm si mezoderm (ultima foita ce se dezvolta in perioada de gastrulatie).

Gastrulatia are loc dupa formarea blastulei si liniei primitive. Gastrulatia este urmata de organogeneza, atunci cand organele individuale se dezvolta din straturile germinative nou formate. Fiecare strat da nastere la tesuturi si organe specifice in embrionul in curs de dezvoltare.

Dupa gastrulatie, cel din organism sunt fie organizate in foi de celule legate (ca in epiteliu) sau ca o plasa de celule izolate, cum ar fi mezenchimul.

Caracteristicile gastrulatiei:

modificare in structura embrionului de la o suprafata simpla (sferica) la una mai complexa (forma de inel)

diferentierea a 3 foite embrionare

6 Neurulatia

In timpul gastrulatiei, interactiunile dintre mezodermul dorsal si ectodermul supraiacent induc formare tubului neural echivalent. Transformarea fiecarui strat ce celule ectoderme in tub neural se numeste neurulatie si si modificarile ce au loc in embrion- neurula. In urma acestui proces, ectodermul initial este divizat in mai multe componente:

celulele ce vor migra in tubul neural si vor forma nevrazul celulele aflate la nivelul epidermei pielii celulele crestelor neurale care migreaza in regiunea de contact dintre

tubul neural si epiderma

Prin neurulatie la om au luat nastere uramtoarele organe embrionare axiale si para-axiale:

santul si apoi tubul neural primitiv din care se va dezvolta ulterior sistemul nervos

coarda dorsala, din care se vor dezvolta ulterior coloana vertebrala, coastele etc.

tubul digestiv sau intestinul primitiv din care ulterior se formeaza epiteliul mucoasei digestive

40 de metamere ce corespund celor 33-34 vertebre, diferenta de 6-7 rezultand din cooperarea primelor somite la formarea neurocraniului nesegmentat

7 Enumerati derivatele celor 3 foite embrionare

ECTODERM

epiblasto epiderm, glanda mamara, glanda sebacee, par, unghiio epiteliul cavitatii bucale si al canalului analo adenohipofiza, smaltul dintiloro placoda olfactiva, otica, cristalinul

tub neuralo SNC, retina, neurohipofiza

creste neuraleo SNV, ganglioni simpatici, medulosuprarenale, ganglioni senzorialio ectomezenchimul feteio dentina, melanociteleo celule Schwanno celulele sistemului APUDo partea membranoasa a septului interventrial

MEZODERM

mezodermul axial- notocord- nucleul pulpos al discului intervertebral mezodermul intermediar- sistem urogenital, corticosuprarenala mezoderm lateral- visceral+ somatic => delimiteaza celomul embrionar

o visceral (spanhnic)- foita viscerala a pleurei, pericardului, peritoneului, musc. neted a tractului digestiv si respirator, splina, celule sangvine, peretii vaselor de sange si ai inimii.

o somatic (parietal)- oasele membrelor, peretii trunchiului, foita parietala a pleurei, pericardului si peritoneului

muschiul paraaxial- somitele sclerotom- coloana vertebrala moitom- muschii scheletici dermatom- derm

ENDODERM

epiteliul tractului respirator si deigestiv parenchimul tiroidei, paratiroidei, ficatului, pancreasului, amigdalelor

palatine, timus epiteliul cavitatii timpanice si a trompei lui Eustachio alantoida

epiteliul vezicii urinare si a uretrei, cu exceptia trigonului vezical

8 Explicati de ce perioada embrionara este considerata perioada critica in dezvoltarea fiintei umane

In primele 4 saptamani, pornind de la zigot se formeaza embrionul. Aceasta perioada reprezinta embriogeneza. Producerea unei agresiuni in primele 4 saptamani de viata intrauterina poate determina avortarea embrionului.

In saptamanile 4-8 de viata intrauterina are loc formarea organelor (organogeneza) si modelarea lor- morfogeneza. Producerea unei agresiuni in sapt 3-8 poate determina aparitia unor malformatii congenitale grave.

9 Definiti perioada embrionara

Perioada embrionara este cuprinsa intre saptamanile a4a si a8a de dezvoltare intrauterina constituind perioada cu cel mai mare risc teratogen de pe parcursul intregii vieti a produsului de conceptie deoarece in aceasta perioada iau nastere primordiile tuturor organelor.

Caracterele generale ce marcheaza perioada embrionara sunt:

stabilirea formei generale a corpului – morfogeneza aparitia primordiilor de organe – organogeneza

Periada embrionara este o periada de intensa diferentiere biochimica, histologica, anatomica si functionala, de modelare si apoptoza, in care agentii teratogeni pot stopa (avort) sau devia dezvoltarea normala (anomalii congenitale)

10 Definiti perioada fetala

Intre saptamana a9a de viata intrauterina pana in momentul nasterii, produsul de conceptie poarta numele de fat.

Aceasta peroada se caracterizeaza prin procese de crestere si diferentiere a tesuturilor si organelor formate in timpul periadei embrionare, care acum devin functionale. In perioada fetala se definitiveaza infatisarea umana, creste greutatea si talia fatului.

In periada fetala susceptibilitatea produsului ce conceptie la actiunea agentilor teratogeni este mai redusa intrucat organele sunt deja formate. Un factor teratogen ce actioneaza in periada fetala poate determina intarzieri de crestere si/sau dezvoltare, tulburari functionale etc. dar nu moartea fatului.

11 Descrieti anexele embrio-fetale

AMNIONUL ALANTOIDA SAC VITELIN CORDON OMBILICAL CORION PLACENTA

AMNIONUL= anexa embriofetala derivata din ectoderm

este o membrana ce delimiteaza cavitatea amniotica in care este adapostit embrionul si, mai tarziu, fatul.

contine lichid amniotic care protejeaza impotriva socurilor mecanice, mentice constanta temperatura, permite dezvoltarea armonioasa a embrionului si miscarile fatului, ajuta la expulzia fatului

ALANTOIDA= anexa embrionara derivata din endoderm care apare in ziua 16 din tavanul sacului vitelin

prin alungirea si incurbarea embrionului, capata forma unui diverticul tubular care se deschide in doaca

prezinta 2 portiuni:o portiune in abdomen – participa la formarea vezicii urinare; de la

varful vezicii pana la ombilic se formeaza URACUL care supa nastere se fibrozeaza si devine ligament ombilical median

o portiune in cordonul ombilical- din mezodermul ce inconjoara alantoida de la acest nivel se formeaza vasele ombilicale

SAC VITELIN= anexa embrionara derivata din endoderm

in saptamanile 2-3 are rol nutritiv saptamana a3a- din mezodermul situat in peretele sau se formeaza

primlele celule sangvine, vase de sange si celule germinale primordiale functie hematopoetica continua pana in luna a2a cand este rpeluata de

catre ficat saptamana a4a- datorita incurbarii embrionului, o portiune din sacul vitelin

este incorporata in embrion si devine intestin primitiv. Restul sacului vitelin ramane in afara embrionului si comunica cu intestinul primitiv pentru o perioada de timp prin ductul vitelin

saptamana a5a- ductul vitelin regreseaza si ulterior dispare

CORDON OMBILICAL ≈50 cm

dupa nastere, vena ombilicala devine ligament rotund al ficatului arterele ombilicale in portiunea proximala formeaza arterele iliace interne,

iar in portiunea distala formeaza ligamentele ombilicale mediale

CORION

este alcatuit din:o sincitiotrofoblasto citotrofoblasto mezoderm extramembranar somatic

din acesta se vormeaza vilozitatile coriale la inceput, vilozitatile exista pe toata circumferinta corionului. In luna a3a, vilozitatile din regiunea corespunzatoare deciduei capsulare se

atrofiaza, iar corionul de la acest nivel se numeste corion neted. Ramane corion vilos cel din regiunea deciduei bazale

PLACENTA

este alcatuita din:o parte fetala= corion viloso parte materna= decidua bazala

decidua=endometru matern modificat in timpul sarcinii. Are 3 zone: decidua bazala decidua capsulara decidua parietala

placenta la om este de tip hemocorial membrana placentara este reprezentata de corion si endoteliul capilarului

fetal ea constituie o bariera placentara cu permeabilitate selectiva, ce creste cu

varsta sarcinii. niciodata sangele mamei su nse amesteca cu sangele fatului!

12 Dezvoltarea membrelor

13 Enumerati si definiti principalele malformatii congenitale ale membrelor

14 Dezvoltarea coloanei vertebrale

15 Dezvoltarea craniului

16 Osificarea encondrala

Osificarea encondrala (de cartilaj) da nastere oaselor scurte, oasele membrelor si oaselor bazei craniului; de asemenea, prin acest tip de osificare se realizeaza cresterea oaselor in lungime la nivelul cartilajului de crestere (diafizo-epifizar).

In modelul cartilaginos al unui os lung apar puncte de osificare mai intai in diafiza si ulterior in epifize. Aceste puncte se numesc puncte de osificare primitiva.

In prima etapa, celulele cartilaginoase se multiplica, se hipertrofiaza, dupa care incep sa degenereze, lasand in locul lor niste cavitati. In jurul acestora, in substanta fundamentala a cartilajului se depun saruri da calciu care formeaza o serie de linii (travee) directoare.

In etapa urmatoare, din pericondru , membrana care acopera modelul cartilaginos, pleaca muguri conjunctivo-vasculari care patrund in cavitati , ditrug peretii acestora si se transforma in canale pline cu tesut conjunctivo-vascular care inainteaza progresiv in piesa cartilaginoasa. In tesutul conjunctiv din canale incepe procesul de osteogeneza. Celulele mezenchimale se aseaza pe peretii traveelor, devenind osteoblasti care incep sa secrete oseina. Aceasta se impregneaza ulterior cu saruri fosfocalcice, formandu-se astfel tesutul osos primar.

La oasele lungi, osteoplastele aduse de mugurii conjunctivo-vasculari distrug osul primar si formeaza in partea centrala a diafizei canalul medular. Maduva din interiorul canalului medular se formeaza tot pe seama acestor muguri. In urma remanierii osoase se vor forma sistemele Hawers in diafiza si tesutul spongios, in epifize si oase scurte.

Osificarea epifizelor incepe mai tarziu dupa ce ele au ajuns aproape de dimensiunile definitive.

Raman cartiaginoase pana in jurul varstei de 20 de ani doar cartilajele de conjugare (diafizo-epifizare sau de crestere). Celulele acestor cartilaje prolifereaza numai spre diafiza, realizand astfel procesul de crestere al osului (cresterea in grosime este realizata de zona interna, osteogena a periostului).

Dupa ce procesul de crestere a incetat, epifizele raman acoperite cu un strat subtire de cartilaj hialin, numit cartilaj articular. In jurul varstei de 20-25 de ani, cand cresterea in lungime a incetat, cartilajele de crestere sunt inlocuite de tesut osos, iar epifizele se sudeaza la diafiza. Punctele de osificare secundara apar mai tarziu in diferite regiuni ale osului determinant formnarea de apofize, tuberozitati, fete articulare, creste osoase.

Osteogeneza este un proces general al organismului. Ea se face sub influenta unor enzime cu rol in calcificare a unor vitamine (D, C, A), a unor hormoni si a altor factori metabolici.

17 Osificarea desmala

Osificarea desmala (de membrana) da nastere oaselor boltii cutiei craniene, partial claviculei si mandibulei si are rol in cresterea in grosime a oaselor lungi (prin membrana interna a periostului).

In membrana conjunctiva, in zone numite centre de osificare, fibrele colagene se inmultesc si se aduna in fascicule. Oseina (sunbstanta preosoasa) secreatat de osteoblaste inglobeaza fibrele colagene. Prin mineralizarea oseinei (imregnarea ai cu saruri fosfo-calcice) sub actiunea unor enzime, se formeaza lamelel osoase. Osificarea iradiaza de la centru la periferie, repetandu-se si in alte centre de osificare. Prin fuzionarea tuturor centrelor de osificare se formeaza osul definitiv.

18 Descrieti originea muschilor scheletici