Avantajul absolut, avantajul comparativ și cum schimbul ne poate ajuta să

consumăm mai mult decât producem.

Gândiţi-vă la o zi tipică pentru voi. Vă treziți dimineața, vă turnați niște lapte produs în

Ardeal și niște cereale produse în Franța. Vă porniți laptopul, ale cărui componente au fost

produse într-o duzină de țări și asamblate în China, intrați pe facebook, un soft, produs de un

american. Vă îmbrăcați în hainele făcute din bumbac cultivat în India și țesute în Taiwan. După

care luați metroul produs în Elveția și veniți la facultate.

În fiecare zi vă bazați pe o mulțime de oameni, iar pe majoritatea dintre ei nu i-ați

cunoscut niciodată, să vă furnizeze bunurile și serviciile pe care le savurați. Însă acești oameni

nu fac acest lucru din generozitate. Nici nu există vreo instituție guvernamentală care i-a

însărcinat cu această satisfacere a nevoilor dumneavoastră. Ei vă furnizează vouă și altor

consumatori ca voi aceste bunuri și servicii deoarece se așteaptă să primească ceva în schimb.

Este vorba aici de acel principiu denumit de Adam Smith „Mâna Invizibilă” care ghidează o

economie de piață.

Pentru a înțelege de ce oamenii aleg să depindă de alții pentru a le fi furnizate bunurile și

serviciile și cum această alegere le poate îmbunătăți nivelul de viață, haideți să ne imaginăm o

economie simplă, în care avem doar 2 persoane, care sunt atât producători cât și consumatori și

pot produce doar 2 bunuri, carne și cartofi. Aceste 2 persoane sunt Gică crescătorul de vaci și

Costică fermierul și care pentru început aleg să fie autonomi (adică fiecare să își producă

bunurile pentru autoconsum).

Posibilitățile de producție

Presupunem că atât Gică cât și Costică lucrează 8 ore pe zi și își pot aloca acest timp atât

pentru a crește vaci, a cultiva cartofi sau o combinație între acestea. În tabelul 1 avem cantitatea

de timp de care are nevoie fiecare persoană pentru a produce un kilogram din fiecare bun.

Tabelul 1. Posibilitățile de produceție

Minute necesare pentru a

produce un kilogram din:

Cantitatea produsă în 8 ore

Carne Cartofi Carne Cartofi

Costică fermierul 60min/kg 15min/kg 8 kg 32 kg

Gică crescătorul de vaci 20min/kg 10min/kg 24 kg 48 kg

Frontiera posibilităților de producție și consum a lui Costică

Frontiera posibilităților de producție și consum a lui Gică

Pe axe avem cantitățile maxime pe care le pot produce cei doi dacă și-ar aloca tot timpul

pentru producerea unuia dintre cele două bunuri. Combinațiile din punctul A și B reprezintă

situațiile în care atât Gică cât și Costică și-ar împărți timpul în mod egal între producerea de

carne și cartofi.

0 16 32 Cartofi(Kg)

Carne

(Kg)

8

4

Dacă nu există

schimb, Costică alege

această producție și

acest consum

A

0 24 48 Cartofi(Kg)

Carne

(Kg)

24

12

Dacă nu există schimb, Gică

alege această producție și acest

consum

B

Dacă vă mai aduceți aminte, atunci când discutam despre frontiera posibilităților de

producție spuneam că aceasta are forma unui concav descrescător limitat de cele două axe și că,

costul de oportunitate este crescător. Acest lucru se datorează faptului că rata la care o societate

poate schimba un bun pentru altul este determinată de cantitățile în care au fost produse cele 2

bunuri și de specializarea resurselor. În cazul nostru tehnologia le permite celor 2 să schimbe

între cele 2 bunuri la rate constante (adică cele 2 bunuri sunt perfect substituibile) ceea ce va face

ca frontiera să fie o linie dreaptă.

Dacă ambii sunt după cum spuneam autonomi, atunci frontiera posibilităților de producție

este și frontiera posibilităților de consum. Deși frontiera posibilităților de producție este

folositoare pentru a ne da seama că ambii sunt nevoiți să facă compromisuri, această frontieră nu

ne spune exact ce vor alege aceștia. Pentru a putea determina acest lucru ar trebui să cunoaștem

preferințele lor individuale. Dar, să presupunem că vor alege combinațiile din punctul A și B.

Specializarea și Schimbul.

După câțiva ani de a mânca combinația din punctul B lui Gică îi vine următoarea idee și

se duce să vorbească cu Costică.

Costică, prietene, am o ofertă pentru tine! Știu cum putem să ne îmbunătățim nivelul de

trai. După calculele mele, în cele 8 ore, poți produce 32 kg de cartofi. Dacă din cele 32 kg pe

care le produci îmi dai mie 15 kg, eu îți voi da la schimb 5 kg de carne. Astfel vei ajunge să

mănânci 17 kg de cartofi și 5 kg de carne în fiecare zi, față de cele 16 kg de cartofi și 4 de carne

cât mănânci acum. Costică este sceptic, pe hârtie oferta pare prea bună ca să fie adevarată, unde

este capcana, dacă el obține mai mult, înseamnă că Gică pe undeva pierde. Gică îi explică în

continuare planul. Dacă eu aleg să cresc vaci 6 ore pe zi și în celelalte 2 ore să cultiv cartofi,

atunci voi obține 18 kg de carne și 12 kg de cartofi. După schimb mă voi alege cu 13 kg de carne

si 27 de cartofi, care sunt mai mult decât cele 12 kg de carne și 24 kg de cartofi pe care le

consum acum.

Tabel 2. Câștigurile de pe urma schimburilor.

Costică Gică

Carne Cartofi Carne Cartofi

Fără Schimb

Producția și Consumul 4 kg 16kg 12 kg 24 kg

Cu Schimb

Producția 0 kg 32 kg 18 kg 12 kg

Schimbul Primește 5 kg Dă 15 kg Dă 5 kg Primește 15 kg

Consumul 5 kg 17 kg 13 kg 27 kg

Câștigurile din Schimb

Creșterea consumului +1 kg +1 kg +1 kg +3 kg

Frontiera posibilităților de producție și consum a lui Costică, după schimb

Frontiera posibilităților de producție și consum a lui Gică, după schimb

Dacă ne uităm în tabelul 1, putem observa că, Gică este mai bun atât la creșterea vacilor

cât și la cultivarea cartofilor. Cum se poate specializa atunci Costică în ceea ce face mai bine?

Pentru că pare că nu face nimic bine. Pentru a putea rezolva această problemă trebuie să ne uităm

0 16 17 32 Cartofi(Kg)

Carne

(Kg)

8

5 4

Dacă nu există

schimb, Costică alege

această producție și

acest consum A

A*

Consumul lui

Costică atunci

când există

schimb

Producția lui

Costică, când

există schimb

0 12 24 27 48 Cartofi(Kg)

Carne

(Kg)

24

18

13 12

Dacă nu există schimb, Gică

alege această producție și acest

consum B

Consumul lui Gică

atunci când există

schimb

B*

Producția lui

Gică atunci când

există schimb

la avantajul comparativ. Există 2 moduri în care putem răspunde la întrebarea: Cine poate

produce cartofi la un cost mai scăzut?

1. Avantajul Absolut

Avantajul absolut reprezintă capacitatea de a produce un bun folosind mai puține

input-uri (resurse) decât un alt producător.

Acesta este un mod de a răspunde la întrebarea anterioară. În exemplul nostru singura

resursă folosită este timpul. Deci, producătorul care are nevoie de o cantitate mai mică de timp

pentru a produce un bun, deține avantajul absolut. Gică are avantaj absolut atât în producerea

cărnii cât și a cartofilor. Bazându-ne doar pe această informație putem spune că Gică are un cost

mai scăzut în producerea celor două bunuri (dacă măsurăm costul doar în funcție de cantitatea de

input)

2.Costul de Oportunitate și Avantajul Comparativ

Există și un alt mod de a măsura costul pentru producerea cartofilor. Decât să comparăm

costurile în termeni de input putem să le comparăm în termeni de cost de oportunitate. În

exemplul nostru costul de oportunitate măsoară compromisul pe care cei doi producători sunt

nevoiți să îl facă.

Tabelul 3

Costul de oportunitate al :

1 Kg de Carne 1 Kg de Cartofi

Costică fermierul 4 kg de cartofi ¼ kg de carne

Gică crescătorul de vaci 2 kg de cartofi ½ kg de carne

Producătorul care renunță la mai puțin din celelalte bunuri pentru a produce bunul X are

cel mai mic cost de oportunitate pentru producerea bunului X și se spune că are avantajul

comparativ pentru producerea bunului X. În exemplul nostru Costică are un cost de oportunitate

mai mic în producerea cartofilor decât Gică. Un kg de cartofi îl costă pe Costică ¼ kg de carne în

timp ce pe Gică îl costă ½ kg de carne. Aceeași logică se aplică și invers în cazul lui Gică, care

are un avantaj comparativ în producerea de carne.

Avantajul comparativ reprezintă capacitatea de a produce un bun la un cost de

oportunitate mai scăzut decât alt producător.

Avantajul comparativ și Schimbul

Câștigurile din specializare și schimb sunt bazate nu pe avantajul absolut ci pe avantajul

comparativ. Dacă fiecare persoană se specializează în producerea bunului pentru care deține un

avantaj comparativ, producția totală din economie crește. În exemplul nostru Costică alocă mai

mult timp pentru producerea de cartofi în timp ce Gică alocă mai mult timp pentru producerea de

carne. Producția totală crește de la 40 la 44 kg de cartofi și de la 16 la 18 kg de carne.

Comerțul aduce beneficii pentru toată lumea dintr-o societate deoarece le permite

oamenilor să se specializeze în activitățile în care dețin avantaje comparative.

Cum ar trebui să fie împărțite beneficiile între participanții la schimb este o chestiune

care depășește limitele acestei lecții, dar putem aserta o regulă generală: Pentru ca ambele părți

să câștige de pe urma schimbului, prețul la care ar trebui schimbate produsele trebuie să fie

între cele două costuri de oportunitate.

Aplicație Presupunem că avem doi producători, A și B, care pot realiza bunurile X și Y

într-o anumită perioadă de timp.

În cazul prod. A: 1X= 10 ore și 1Y=5 ore

În cazul prod. B: 1X=12 ore și 1Y=8 ore

a. Cine are avantaj absolut în producerea bunurilor? (R: A, atât în cazul lui X cât și a lui Y)

De ce? (R: pentru că bunurile X și Y sunt realizate de producătorul A într-un interval de

timp mai mic comparativ cu producătorul B).

Producătorul A Producătorul B

Bunul X Co(1X)=10/5=2Y Bunul X Co(1X)=12/8=1,5Y

Bunul Y Co(1Y)=5/10=0,5X Bunul Y Co(1Y)=8/12=0,66X

b. Stabiliți specializarea producătorilor. Cine se va specializa în producerea bunului X și

cine în producerea lui Y?

Pentru a stabili specializarea producătorilor se compară costul de oportunitate în cazul

celor doi producători. Pt bunul X avem: Prod.A:

1X=2Y

Prin urmare, B se va specializa în producerea bunului X, pentru

că are un cost de oportunitate mai mic.

Prod.B:

1X=1,5Y

Pt bunul Y avem: Prod.A:

1Y=0,5X

Prin urmare, A se va specializa în producerea bunului Y, pentru

că are un cost de oportunitate mai mic.

Prod.B:

1Y=0,66X

c. Evidențiați avantajele specializării, comparând situația de după specializare cu cea

existentă înainte de specializare.

Înainte de specializare:

Pentru producerea a 2X erau necesare 22 de ore (10 în cazul lui A + 12 în cazul lui B)

Pentru producerea a 2Y erau necesare 13 ore (5 în cazul lui A + 8 în cazul lui B)

Fond total de timp consumat: 35 de ore

După specializare:

B produce doar bunul X, prin urmare 2X=24 de ore

A produce doar bunul Y, prin urmare 2Y=10 ore

Fond total de timp consumat: 34 de ore

Așadar, după specializare se vor realiza 2X și 2Y într-o perioadă de timp mai scurtă pentru că,

fiecare firmă producând bunul în care are avantaj comparativ, eficiența totală crește.

d. Cine va beneficia de schimb, dacă raportul de schimb ar fi 1x=1,5y?

R: Schimbul între producători va fi în beneficiul lui A, pentru că are un cost de oportunitate mai

mare (1X=2Y). Producătorul B nici nu pierde nici nu câștigă, pentru că are un Co pentru

producerea lui X egal cu raportul de schimb (adică produce un X renunțând la 1,5Y și vinde un

X la același raport de schimb)