Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#, editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Anul IV, Nr. 2 (30)Februarie 2013

Semneaz#:George Popa, Janet Nic#, Doina Dr#gu], Ioan Florin Tuinea, Iulian Chivu, Adrian Botez, Valentin Nicoli]ov, Stelian Gombo[, George Filip,Florin M#ce[anu, George Petrovai, Ion Scorobete, Elena Armenescu, Livia Ciuperc#, Octavian Lupu, Boris Marian, Voichi]a P#l#cean-Vere[, Alexandru M#rghidan, Octavian Mihalcea, Florentin Smarandache, Traian Vasilc#u, Viorel Roman, Ion N#lbitoru, Isabela Vasiliu-Scraba, Elena Andreea Ion, Ioana Stuparu, Mihai {tirbu, {tefan Radu Mu[at, Tania Nicolescu, Ionu] Caragea, Mariana Ocn#rescu, KateFoley, Alexandru G. {erban, Czeslaw Milosz, Elena Adriana R#ducan, Eugen Deutsch, Mihai Danielescu, Nelu Vasile, Marius Robu,Marinic# Pannduru, Vasile Bele, Llelu Nicolae V#l#reanu (S@rbu), Tudor-Cristian Gongu

Pieter Bruegel cel B trân - Turnul Babel

George Popa, Umanism i cultur .............pp.3-7Janet Nic , O pinie, dou pinii .......................p.8Doina Dr gu , Versuri .......................................p.8Ioan Florin Tuinea, Constantin Dumitrache saumaterializarea eterului .....................................p.9Iulian Chivu, Pragul i hotarul de la intra-spre trans- ........................................................p.10Adrian Botez,Dramatica epopee valah ..pp.11-17Valentin Nicoli ov, Probleme ale poemuluihaiku contemporan .................................pp.18-21Stelian Gombo , “Iisus Hristos este Acela i,ieri i azi i în veac” ................................pp.22-23George Filip, Versuri .......................................p.23Florin M ce anu, Pieter Bruegel cel B trân ..p.24George Petrovai, Relativitatea cunoa terii icertitudinea ne tiin ei omului .............. pp.25-27Ion Scorobete, Itaca ........................................ p.27Elena Armenescu, Poesia Sensului ..... pp.28-30Livia Ciuperc , Pre ul singur ii ............. p.30Octavian Lupu, Dincolo de negura prezentului.......................................................................pp.31,32Boris Marian, Nebun ......................................p.32Voichi a P cean-Vere , Despre iubire ifarmec .........................................................pp.33,34Alexandru M rghidan, Exil în inim ...........p.34Octavian Mihalcea, Conturul luminii ..........p.35Florentin Smarandache, Monumentul Na ionalEl Morro .....................................................pp.36,37Traian Vasilc u, Versuri .................................p.37Viorel Roman, Viziuni ortodoxe ............pp.38,39Ion N lbitoru, “Dincolo de cuvânt” .............p.40Isabela Vasiliu-Scraba, Vedere în duh iviziune filozofic .......................................pp.41,42Elena Andreea Ion, Versuri .............................p.42Ioana Stuparu, Blânde ea i radia iile fe ei iochilor lui Iisus Hristos... .......................pp.43-45Mihai tirbu, Dinu Zarifopol .................pp.46,47

tefan Radu Mu at, Versuri ...........................p.48Tania Nicolescu, Versuri .................................p.48Ionu Caragea, Ultima carte despre întuneric,întâia carte despre lumin ? ..........................p.49Mariana Ocn rescu, Versuri .........................p.50Kate Foley, Versuri ...........................................p.51Alexandru G. erban, Condeierul neînvins(Czes aw Mi osz) .......................................pp.52,53Czes aw Mi osz, Versuri .................................p.54Elena Adriana R ducan, Antologia a apteaparadoxist .......................................................p.55Eugen Deutsch, Constela ii epigramatice ..p.56Mihai Danielescu, Constela ii epigramatice ..p.57Nelu Vasile, Constela ii rebusiste ................p.58Marius Robu, Un vers .....................................p.58Marinic Panduru, Univers ...........................p.58Janet Nic , Parodie .........................................p.58Vasile Bele,Versuri ...........................................p.59Llelu Nicolae V reanu (Sârbu) , Versuri ..p.59Tudor-Cristian Gongu, Eseuri .......................p.60

Sumar Constela\ii diamantineRevist de cultur universal

Fondat la Craiova,în septembrie 2010

- apare lunar -Membri de onoare ai colectivului de redac ie- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, eminescolog

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului

care semneaz textul.

Adresa redac iei:Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,

România, cod: 200440

ISSN 2069 – 0657

DTP: Doina DR GU

Redac iaRedactor- ef:

DOINA DR GUSecretar general de redac ie:

JANET NICRedactori literari:

IULIAN CHIVUBAKI YMERI

Redactor artistic:FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i:- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poet bilingv , critic literar, traduc tor- GEORGE FILIP, Canada, scriitor

Materialele se pot trimite la adresa:constelatiidiamantine@yahoo.com

www.scribd.com/doina_dragut

2 Anul IV, nr. 2(30)/2013Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Ilustra ia revistei: Pieter Bruegel cel B trân

Anul III, nr. 5(21)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 3Anul IV, nr. 2(30)/2013

Termenul de „umanism” - cultura animi- a fost utilizat pentru prima oar de Cicero.Pentru el exista „omul uman”, - homo hu-manus - adic romanul educat, i omul barbar- homo barbarus - needucat în spiritul no i-unii de „virtus romana”, aceasta trebuind

constituie modul de gândire i via alîntregii omeniri.

No iunea de umanism a fost restrânsîntr-o vreme pentru a defini spiritul Rena te-rii, când, odat cu întoarcerea la izvoareleculturii grece ti antice, are loc plasarea dinnou a omului în centrul universului. Pe dealt parte, datorit faptul c no iunea a ap rutla romani, Heidegger considera c acesta esteun motiv pentru a afirma c primul umanismapar ine Romei.

În realitate, fiecare epoc i-a creat „uma-nismul” ei, adic un mod de a afirma enti-tatea uman în lume.

Astfel, într-o prim form , cultura pro-uman apare înc din paleolitic. Pictura ru-pestr - precum frescele de la Altamira, Las-caux, etc - constituie o remarcabil capaci-tate artistic de promovare i eliberare uman ,în sens de delimitare în raport cu universulprin transformarea cavernelor într-un sanctu-ar, un spa iu „sacru” asumat, smuls haosuluidin jur i devenit astfel un centrum mundihumanum. Desenele abstractizante decantauexisten a spre a putea fi însu it magic. Suntcreate simboluri care concentreaz sensuriale vie ii, precum principiul masculin i fe-minin, erotica i moartea, iar uneori apar ade-

rate reprezent ri scenice.O asemenea scen expresiv se afl în

grota din Lascaux, în care sunt asocia i treiactori: un bizon, r nit de o suli i sângerând,se repede la un om v zut ca o simpl ideo-gram geometric , i care tinde s cad subatacul animalului agresat. În spatele omuluise afl o floare firav . Aceast floare poateînsemna un totem salvator, sau sufletul carese desprinde din cel ce urmeaz s i piardvia a.

Prin diferitele reprezent ri men ionate,arhaicul reu ea s creeze o prim treapt însui ul ajungerii omului la afirmarea de sine.

Umanism [i cultur#Umanism [i cultur#

George POPA

i este semnificativ faptul c ideogramele,simbolurile din pe terile paleoliticului, suntasem toare din Spania i Fran a pân înSiberia, fapt demonstrând o uimitoare unitatede viziune i întruchipare artistic .

Apoi, când s-a trecut de la homo faber lahomo sapiens, a ap rut poezia sublim a gân-dirii metafizice, a a cum a numit-o, pe dreptcuvânt, Benedetto Croce. Acum omul i-aimaginat zeii i, implicit, idea de sacru, - i-aimaginat Crearea lumii, precum în RigVeda,a vorbit despre în elesul muzicii în Chando-gya Upanishad, despre sensul faptei ca eli-berare în Bhagavad Gita i ca înve nicireacreatorului în Me terul Manole, despre ero-ism în Mahabharata, Iliada, Cântecul Nie-belungilor, despre semnifica ia mor ii i de-

irea ei - prin sacralitatea prieteniei în Ghil-game , prin nuntirea cu natura în Miori a.

Aceast constela ie de poeme sunt ex-presia unui afirm ri a omului de cea mai ele-vat esen , la nivel de principii. În lumeamodern , numai marii poe i vor mai sui lacrestele atinse de poezia arhaicilor, care - afla icei dintâi fa în fa cu misterul, cu marilenecunoscute ale lumii i vie ii, au deschispentru prima oar larg por ile metafizice c treeventualele r spunsuri.

Egiptenii au creat un umanism de o pu-ternic originalitate i for spiritual , în sen-sul c omul se considera de aceea i naturcu divinitatea. Via a p mânteasc nu era de-cât o preg tire pentru întoarcerea în dum-nezeirea originar . Aspira ia cereasc era ex-primat prin supradimension rile din crea iileartistice - piramidele, templele, colo ii sta-tuari - la care se adaug expresia transfigurata faraonilor, model imaginile reginei Nefertiti,so ia faraonului Akhnaton, - cel care instituieprimul monism religios, i astfel prima marerevolu ie spiritual . Con tiin a c este con-substan ial cu Re, zeul soare, îi crea egiptea-nului acea responsabilitate cosmic , i anu-me, de a cultiva în cursul vie ii terestre infi-nitudinea marilor valori, - bine, adev r, fru-mos, dreptate, sim ire, m iestrie - i, pe revers,de a nega infinitudinea antivalorilor. În felulacesta, dincolo, în fa a lui Osiris, decedatul

se declara curat, prin celebra „declara ie deinocen ”, i astfel putea s se absoarb înZeul-Soare, atingând suprema n zuin : „cu-noa terea Tainei care se ascunde înd tultuturor tainelor”.

Dac egiptenii credeau c omul este r s-frângerea divinit ii pe p mânt, i patria saeste cerul, în schimb, grecii au considerat czeii sunt r sfrângeri ale omului pe Olimp,pentru c „omul este m sura tuturor lu-crurilor” - afirma Protagoras; iar zeii nu suntdecât f pturi împrumutând modelul fizic alomului i având acelea i p cate, doar c suntnemuritori. Omul, în eles ca ra iune, ca lumina min ii, centreaz material i spiritual uni-versul v zut i nev zut. Umanismul grec mer-ge pân la a considera c pe p mânt se aflunica via , dincolo de Lethe, în moarte, nusuntem decât ni te umbre uituce i triste.

În timp ce cultura egiptean a avut dreptcaracteristic definitorie sublimul, grecilorle-a apar inut cultura frumosului - prin des-coperirea i aplicarea în sculptur i arhitec-tur a formulei matematice - „sec iunea deaur” - model al reprezent rii corpului ome-nesc în arta statuar , r mas inimitabil.

Fapt fundamental, grecii au creat filozofiacu ramurile ei, precum i genurile literare, decitoate disciplinele pe care noi le numim ast zi„umanistice”. Era cuvântul ra iunii iluminateadev rul formulat de Aristotel - „Poezia estemai adev rat i mai elevat decât istoria”- afirma ie care proclam o dat pentru tot-deauna rolul omului în univers, i anume, dea tr i poetic, idee ce va fi reluat , între al ii,de Hölderlin i de Eminescu, acesta definindGrecia antic „Lume ce gândea în basme ivorbea în poezii”. i amintim c Platon con-sidera pe Apollo Pythianul instructorul între-gii umanit i.

Cre tinismul creeaz un nou model deumanism, de promovare a omului în lume,întemeiat pe iubire, pe egalitatea dintre oa-meni i fraternizarea universal sub vegheaunui Dumnezeu unic, idee ce venea de laAkhnaton i Zarathustra, împrumutat apoide evrei. Cre tinul este un om pe care destinul

4 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

l-a solidarizat cu ceilal i semeni prin p catuladamic, de unde negarea trupului, a materieica fiind o citadel a p catului, iar lumea - ovale a plângerii. Omul se poate mântui printr-ovia moral petrecut în frica de Dumne-zeu.

Dup un mileniu de confuzie i convulsii,care au caracterizat Evul Mediu, când omulera subordonat unui dublu despotism - reli-gios (mai precis, sacerdotal) i social, are locreac ia: apare Rena terea care, afirm JosephBuchardt, a însemnat, redescoperirea omu-lui, fiin centrând din nou universul, al turide redescoperirea lumii i a frumuse ii naturii- muta ie petrecut sub influen a gândirii luiPlaton i Aristotel. Apare individualismul.Omul nu se mai confund cu divinitatea inici cu natura, ci i se confer demnitatea de afi el însu i. Noua concep ie despre m re iaomului a dus la acea explozie renascentistde genii, ne mai întrecut ulterior la o aseme-nea amploare i profunzime.

Sub induc ia spiritualit ii anticei Elade,Rena terea a fost un pisc foarte luminos înistoria spiritului. Ea face hotar între cea aEvului Mediu i degringolada axiologic alumii moderne, - evolu ie ini iat în acel timpde încrederea nelimitat a omului c poatedomina natura, devenit noneu, i o poateexploata în folosul s u, idee care ar fi r masbenefic dac , în evolu ia istoriei, ar fi fostcontrolat de con tiin a moral .

Personalitatea cea mai complex i cel maivizionar creator al Rena terii, Leonardo daVinci, a anticipat în profe iile sale antiuma-nismul epocii noastre, consecin a pervertiriiulterioare a individualismului, devenit egola-trie distructiv a naturii i a propriilor valorispirituale.

*Având în vedere condi ia sa, a str in ii

într-o lume pe care nu o cunoa te, o fiin areimpus de hazardul mânuit de liniile ener-getice incontrolabile ale firii, omul încearc ,pe de o parte, s afle „de unde venim, cesuntem i unde ne ducem?” - titlul tablouluitestamentar al lui Paul Gauguin, iar pe dealt parte, aspir s se dezrobeasc de diver-sele servitu i la care îl supune condi ia sadestinal ; s i creeze un sens al s u, unantidestin.

i ce însemneaz s fii liber? Libertateaînsemneaz s ai posibilitatea ca, în scurtul

gaz pe care natura ni l-a rezervat în istoriaeternit ii, s ne putem bucura de tot ceea cene ofer propria alc tuire, natura, societatea,precum i de ceea ce ne d ruie te creativi-tatea uman .

a cum afirma Pico della Mirandola,omul este unica fiin la care existen a pre-cede esen a. Ca atare, omul se face f când,

i autocreeaz esen a în ceea ce înf ptuie te.Or, pentru a fi creatoare, pentru ca omul s -i instituie prezen a în fiin are, fapta sa tre-

buie s fie împlinit în armonie cu societateai natura. „Omul nu este om. El devine om

gra ie echipamentului s u sociocultural”,scria Erasmus.

În cea mai simpl defini ie, umanism în-semneaz realizarea lui homo significans,însemneaz dezvoltarea posibilit ilor de caredispune fiin a uman pentru satisfacerea câtmai deplin a celor dou n zuin e fundamen-tale - autocunoa terea i eliberarea spiri-tual . Religia, morala, artele, filozofia, tiin eleconstituie domeniile de dezvoltare ale celordou aspira ii.

Ca atare, definitoriu pentru no iunea deumanism este axiologicul: acesta presupuneun ansamblu de idei i activit i al c ror scop

este promovarea personalit ii umane i aexisten ei în general, efectuat sub semnulvalorilor spirituale.

i dat fiind c sistemul axiologic, sferavalorilor umane este incorporat în opereesen iale, umanismul implic formarea carac-terelor prin modelarea înf ptuit de cultur .În acest sens, Hegel afirma: „Atâta realitatei putere are un individ, cât cultur po-

sed ”, iar Edmund Husserl: „Cultura estelupta umanit ii de a se în elege pe sine”.

Friedrich Schiller considera c umanis-mul reune te frumosul cu binele - kaloka-gathia - simbolul fundamental al spiritua-lit ii vechilor greci. Acesta este unicul ca-pabil s impulsioneze la modul ideal nu numaiomul, ci i comunitatea. El postula c edu-ca ia estetic , bazat pe însu irea valorilorculturale, constituie modalitatea cea mai efi-cient pentru a conduce individul i socie-tatea c tre libertatea spiritual . Educarea subsemnul frumosului i al sublimului este ceacare d aripi sentimentului celui mai înalt -iubirea - i a a se poate atinge armonia i fe-ricirea universale - idee culminând cu Odabucuriei, preluat de Beethoven în Simfoniaa IX-a. Marc Aureliu afirma: „Când omul în-cearc s se ridice prin cultur , o apropiereaproape cereasc ia na tere între doi oa-meni, oricât de departe ar fi unul de altul”.

Cultura însumeaz totalitatea perspecti-velor vizionare pe care omenirea le-a produsi le posed la un moment dat în a transvalua

existen a uman la o cât mai ridicat treaptspiritual . Umanitatea este un imens efort alexperien elor inteligen elor lumii în c utareaunui orizont cât mai aproape de absolut, tre-când mereu prin noi sisteme de în elegere inoi solu ii, noi modele de a reevalua via aomului, via a cosmic .

Pe acest drum suitor, cultura are, pe de oparte, func ie informativ , ne face cunoscutistoria i geografia spiritual a umanit ii; pede alt parte, mai important înc , este func iaformativ , func ia etic . „Cultura formeazcaracterul”, afirma Kant. Operele culturalesunt oglinzi în care afl m ceea ce ar trebui sfim - ca aristocra ie a inimii i a min ii.

Eminescu afirma „Cultura este cel maimare farmec” i formula îndemnul: „Cite te,cite te mereu, creierul t u va deveni un la-borator de idei i imagini din care vei în-tocmi în elesul i filosofia vie ii”. Lecturapasionat a diverselor arte i a sistemelor degândire a intrat în creuzetul elevatului uma-nism al operei eminesciene.

Pentru în elegerea crea iilor din diverseledomenii este necesar cultur plurivalent .Gândirea fragmentar creeaz marele pericolde a nu în elege no iunea de om total, - fizici psihic - de care vorbea înc Hipocrate idee

Pieter Bruegel cel B trân - Vân toarea pe z pad

5Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul IV, nr. 2(30)/2013

care venea de la tracul Zalmoxis, a a cum netransmite Platon în dialogul Charmides.

De pild , f cultur religioas i mito-logic nu poate fi în eleas arta, în primulrând a Rena terii. F cultur filozofic nuvom p trunde sensul profund al clarobscu-rului din tablourile lui Leonardo da Vinci iRembrandt, nici muzica lui Beethoven i nicilirica eminescian . F a cunoa te DivinaComedia i Florile r ului nu putem descifrauniversul sculptural al lui Auguste Rodin,

exerci iul înalt al gândirii r mânem în afarasensurilor complexului brâncu ian de la Tg.Jiu, unde se afl istoria în piatr a aventuriiomului în lume. Noica afirma despre Emi-nescu: „C ci tocmai extraordinara adânci-re în cultur a poetului i-a f cut cu putinlirica”.

Dar - de subliniat - nu orice cultur , ci eatrebuie s fie selectiv . Cultura este sumagraiurilor celor ale i. Ne adres m lor, nu estetimp pentru opere nesemnificative. Marileidei, marile c uze se g sesc numai pe creste.

Un proverb japonez afirm : „Cultura esteceea ce r mâne dup ce ai uitat tot ceea ce aiînv at”. Ce r mâne dup experien ele spi-rituale tr ind crea iile de vârf ale omenirii?

mâne modelajul care d distinc ie sufle-tului, noble e faptei, aripi intelectului; î i oferdeschidere spre lume - altfel te apropii deceilal i, altfel sim i sublimul naturii i percepimesajul capodoperelor. Vezi dincolo de ceeace vezi.

Cultura educ ochiul ca s vedem fru-mosul, urechea s percepem inefabilul, inimapentru a vibra simpatetic. Înc Thales, primulfilozof presocratic, afirma: „Cine este fericit?Cel care are inteligen i o natur deschi-

culturii spirituale”, iar Heraclit - „Cul-tura este un alt soare pentru oamenii instru-

i”. „Cultura este izvorul întregii vie i spi-rituale, scria Eminescu, ...este educarea in-teligen ei... Lipsa de cultur este egal culipsa de moralitate”. Cultura, releva Kant,ofer posibilitatea universal a comunic rii,fapt care spore te pl cerea pe care o resim imindividual receptând operele de art .

Pe de alt parte, fiecare crea ie de artprecum i operele unor gânditori poe i, lec-turate în emo ia sensibilit ii i a intelectului,este o oglind în care ne descoperim o althipostaz a sinelui nostru cel mai profund.

trunzând, în uimirea sufletului i a spi-ritului, universul leonardesc i rembrandtian,hölderlinian i eminescian, mozartian ibeethovenian, platonician i nietzschean, neîmbog im cu un alt noi în ine.

Prin operele culturii, omul î i creeaz li-bertatea spiritual . Dintre crea iile omului,muzica este cea mai umanizant i mai eli-beratoare. De pild , muzica lui Beethoven

poate fi considerat cea mai complet „uma-nistic”, în sensul stabilirii acordului sublimal omului cu lumea i via a, de care vorbeaHölderlin: Simfonia V-a stabile te acorduldintre om i destinul s u, Simfonia VI-a armo-nizeaz omul cu natura, iar a IX-a cu întreagaomenire. Beethoven afirma „Muzica este orevela ie mai înalt decât toat în elep-ciunea i filozofia… Muzica face s izbuc-neasc focul spiritului oamenilor”.

*În cartea Untergang des Abendlandes -

„Apusul Occidentului”, Oswald Spenglerconstata c , pe m sur ce o civiliza ie se dez-volt , ea se sterilizeaz spiritual, cultura de-cade pân la pigmeizare i pervertire. Acestfenomen a fost relevat mai de demult de Emi-nescu în Memento mori, definind moderni-tatea - „E apus de zeitate, ’asfin ire de idei”.

a se face c în epoca noastr zborulcosmic a luat locul zborului spiritual. Feti-ismul banului i al consumului, feti ismul

sexului, infla ia divertismentului de moment,- au avut drept rezultat amputarea viziuniicosmice, a r spunderii spirituale a omului fade el însu i i fa de ceilal i.

Bântuie un duh malefic al t gadei i pro-fan rii ducând la criza generalizat a valorilor,desacralizarea lumii, désenchantent dumonde, desumanizarea... „Nimeni soarele n-opre te s apuie-n murgul serii,/ NimeniDumnezeu s-apuie de pe cerul cuget rii”,ad uga vizionar Eminescu.

Actualmente, în scrieri critice, în pres ,pe sticl , „împ ra ii goi” ai lui Andersen selas denigrator cu toat greutatea opacit iilor mintale asupra unor valori superlative,de exemplu, între alte inte, balada Miori eii opera eminescian . „Ignorantul neag

ceea ce nu cunoa te”, afirma Montaigne. Înlimba greac , idiotes i în latin idiota - în-semneaz „ignorant”, în opozi ie cu paide-umenos - „om cultivat”. Lipsa de cultur -apaideusia - se traduce prin lips de discer-

mânt.Distructivul, violen a se manifest pe plan

cultural prin tortura devenit generalizat îndiversele arte: în poezie sunt torturate cu-vintele i metaforele, în tablouri formele iculorile, în sculptur lutul i marmura, în mu-zic auzul i instrumentele.

Tabloul lui Rafael, Transfigurarea, înortodoxie Schimbarea la fa , constituie oimagine care poate fi v zut ca un simbolprofetic al momentului socio-cultural actual.În partea superioar a lucr rii este repre-zentat Iisus, care se înal în gloria i beati-tudinea luminii; iar în partea de jos, net deli-mitat , o îngr dire de oameni speria i seagit în jurul unui copil care sufer un atacde epilepsie, morbus sacrus sive demonicus,„boala cea rea” sau „duc -se pe pustii” în

tradi ia popular . Este figurat aici antinomiadintre lumina intelectual i r cirea mintal ,al c rei sinonim românesc „sminteal ” estedeosebit de expresiv. Astfel, tabloul, singu-lar ca tem în arta divinului Sanzio, pune faîn fa contrastul dintre umanismul ideal iantiumanismul epocii noastre.

Ie irea din marasm, calea vindec rii nupoate fi decât una: refacerea drumului c tresemnificativ, c tre eleva ie, c tre valoric.Dup ce a devenit prada propriului s u ab-surd, trebuie s urmeze recucerirea omuluide c tre sine însu i.

Este necesar s afl m un sens în non-sensul aparent al existen ei, un ideal careînal , lumineaz i purific , i nu neg rioarbe care coboar , întunec , întineaz , glo-rificând în mod morbid i bezmetic moarteareal sau moartea vie.

Omul nivelat, omul care a devenit func i-onarul docil al automatismelor de fiecare zi,trebuie schimbat într-o fiin care încearc

i semnifice superior fiece act, dep indrealitatea umilitoare pentru spirit. C ci, scriaPindar: „muritorilor le sunt date zile nemuri-toare”. iar Hegel - „realitatea are dumini-cile sale”.

Adev rul absolut nu poate fi atins. A-tunci trebuie s ne construim propriul nostruadev r - un adev r al responsabilit ii fade propria ans de a exista, fa de ceilal i,fa de natura care ne-a creat. Este fals li-bertate s faci ce- i comand sforile incon-tientului i sforile str zii.

Omul a evadat din propria sa identitate,a adoptat nu-ul ca atitudine fa de via iunivers - nu-ul care se afl în infern, afirmEckhart, - i vrea s anuleze toate valorile,odat cu autoeliminarea sa de pe tabloulpictorului. Antiumanismul artei actuale re-flect incertitudinea, deruta, imposibilitateaomului de a se mai în elege pe sine, de a seaccepta, consecin a unei epoci când r ul -esen a omului, în opinia lui Shakespeare ia lui Eminescu, a ajuns la cote paroxistice;sau/ i poate c , în evolu ia, sa omul a ajunsla plictisul tragic de sine. Astfel, Baudelaireconsidera c „lumea este pe cale s sfâr-easc : c torie la cap tul posibilului

pentru om”, iar Nietzsche afirma: „Ne preci-pit m într-o c dere continu ”; i Eminescuîncheia: „Poate c în v i de haos ne-ampierdut demult, demult”.

Desigur, nu exist re et miraculoas care opreasc imediat i instantaneu avalan a

alunec rii în abis. Pentru c este în firea lu-crurilor ca îns i c derea s se transforme înenergia întoarcerii pe creste. În încercareade a reg si calea regal c tre demnitatea cos-mic a omului, cunoa terea deschiderilor u-

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine6 Anul IV, nr. 2(30)/2013

manistice ale diverselor culturi este esen ial .Este nevoie de o adev rat revolu ie cul-

tural pozitiv care s ne conduc la refun-damentarea sistemului axiologic. În acestsens, sub semnul valorilor marii culturi, secere revizuirea direc iilor care au condus, demilenii sau de un secol, umanitatea în aceastparte a lumii, i al c ror e ec trebuie recu-noscut i asumat.

Astfel, este cre tinismul „umanism inte-gral”, a a cum afirm Jacques Maritain? Unlucru deosebit de important, const în aceea

Iisus a renun at la ideea unui dumnezeuparticular, exclusiv al unui popor, ca Iahve-Elohim al iudeilor - i, dimpotriv , el a adoptatideea unui Dumnezeu unic pentru toate po-poarele. Omul actual se întreab îns cum aufost posibile ca în numele lui Iisus i a uni-versalei iubiri cre tine, s aib loc uciderilerepetate, precum r zboaiele religioase, inchi-zi ia, noaptea Hugheno ilor, exterminareatemplierilor, arderea pe rug a unor mari valoriale inteligen ei umane etc.? Exist un dum-nezeu al crimei ?

Pe de alt parte, o problem capital cares-a ridicat este urm toarea: cre tinismul apreluat un mit din Vechiul Testament, cel ada-mic, i astfel l-a umilit pe om pe toat ve nicia,

cându-l înc înainte de na tere vinovat deun p cat pe care nu el l-a comis, i anume,un p cat imaginat de o anumit cultur întremulte altele. Acest episod biblic umile te deasemenea ideea de Dumnezeu, amputându-iabsolutul prin introducerea spiritului r uluicare domin lumea.

Preceptele morale i sacrificiul lui Iisus,

care a introdus iubirea universal în lume,a cum cel lalt sacrificat, Socrate, intro-

dusese ra iunea - sunt de o extraordinar fru-muse e. Pentru orice om ra ional îns , nupoate fi în mod real umanist o doctrin careneag via a, considerând-o vinovat , impurdin ve nicie în ve niciei, negare între inutde spaima miticului „p cat originar”. Dogmaculpabilit ii de a exista constituie un non-sens ce contravine ideii generoase de religiecare însemneaz acel „acord cu orânduireasublim a universului”, care este divin (re-ligo =unire).

a se face c spirite precum Goethe,Novalis, Hegel, Nietzsche - au relevat frumu-se ea umanistic a filozofiei lui Spinoza, careproclam codumnezeirea omului. În viziunealui Hegel spinozismul este „un eter sublimal substan ei unice universale în care gân-direa trebuie s se scalde înainte de a suiînc mai departe”.

Autorul Luceaf rului, care afirma c„Dumnezeu nu este în cer i pe p mânt, eleste în inima noastr ”, a fost atras i el deeleva ia moral a panteismului gânditoruluiolandez, a a cum a fost fascinat i de pan-teismul din gândirea indian , al c rei mesajeste chemarea la unificare universal prin iu-bire, pentru c to i ne identific m prin par-ticiparea la dumnezeire. Din acest motiv, fie-care act al vie ii trebuie s fie sacru, în r s-pundere fa de propria dumnezeire i fade dumnezeirea celorlal i.

De altfel se uit faptul c a a precum afl mdin Evanghelia dup Ioan, în una din predi-cile sale Iisus afirm „Eu am spus: sunte iDumnezei” (Ioan, 10,24). Aser iunea lui Emi-

nescu - „Eu e Dumnezeu” (ms. 2262, f. 2v) -este coincident cu afirma ia lui Iisus. iGiordano Bruno, în viziunea c ruia Eminescuinten iona s modifice radical finalul Lu-ceaf rului, scria: „Totul este în tot... toate, par-ticule din unitatea divin , din Dumnezeu”.

Ca atare, în consens cu aceste aser iuni,Eminescu proclam i el, nu doar influen atde Spinoza, ci din propria sa viziune, ana-loag filozofului olandez, pandumnezeirea atot ce exist : lumea este o teofanie în reci-procitate - Dumnezeu se manifest în om,omul se arat în Dumnezeu.

Gândirea lui Eminescu a fost în corezo-nan cu altitudinea etic a budismului,acesta din urm punând în centrul preocu-

rilor omului „suferin a i suprimarea sufe-rin ei”, i nu o presupus vin urmat de unblestem etern al neamului omenesc. De ase-menea, în contrast cu legenda biblic , în careomul este pedepsit pentru c a mu cat din„m rul cunoa terii”, în budism p catul capi-tal al omului este avidy - ignoran a : ignor mfaptul c avem un fals eu - „micul eu”, decare vorbea Eminescu - i c mântuirea si-nelui const în imperativul moral al iubiriiuniversale.

Seam mai curând a glum de neîn elesafirma ia lui Henri Lefèbre care consider c„marxismul este umanism”. Pe de al parte,J.P. Sartre i Albert Camus pledeaz pentruceea ce ei numesc un „umanism ateu”.Întrebarea care se pune este îns : omul maieste uman dac îl desdumnezeim, dac de-sacraliz m via a? Ne amintim ce dezastruoseurm ri antiumane au creat antiteismul revo-lu iei franceze i al celei din octombrie ro u!

con tiin a divinit ii, omul devine ne-om. În epocile de restabilire a ra ionalit ii,to i marii creatori ai culturii au afirmatcodumnezeirea omului.

În schimb, interesant apare ideea deumanism în concep ia lui Martin Heidegger.Într-o ampl „Scrisoare despre umanism”,acesta combate ideea curent de umanismi pune sub semnul întreb rii umanismul

cre tin, reducându-l la ideea de mântuire,precum i umanismul revendicat de marxismi existen ialism. Pentru gânditorul german,

adev ratul umanism este a în elege c omuleste om în m sura în care îi apare limpededestinul s u i anume: fragment din infinitaFiin - Sein -, aceasta îl arunc în lume, (Da-Sein), astfel c omul este cel care ec-sist(der Ek-sistierende), adic se afl în stareade „deschidere” c tre fiin . Scopul „arun-

rii” este ca omul „s ia în grij fiin a”.Acesta este sensul existen ei sale.

A gândi acest adev r al fiin ei însem-neaz „a gândi humanitas a lui homo hu-manus”. Astfel, afirm Heidegger, „ceea cePieter Bruegel cel B trân - Peisaj de iarn

Anul III, nr. 5(21)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 7Anul IV, nr. 2(30)/2013

conteaz este humanitas în slujba adev ruluifiin ei”. Situându-se în deschiderea-lumi-natoare c tre fiin , i încredin ându-i-se ro-lul de „p stor al fiin ei”, omul î i împline teîn acela i timp i onticitatea i teleologiaetic .

Heidegger reafirm un adev r de întot-deauna, i anume, c omul ajunge la „prezen aprezen ei sale” în art - în poezie în primulrând, deoarece casa omului este limbajul.Totodat , omul este cel care mântuie te po-etic Fiin a de ascunderea ei ca adev r ultim.Acesta este rolul nostru umanist. Viziunealui Heidegger despre umanism, ca afirmarede c tre om a ontologicului în univers, esteconcep ia platonician cu raport r sturnat:omul nu este un arhetip dec zut din lumeaIdeilor eterne i care încearc întoarcerea înspa iul hiperboreean al Fiin rii Supreme,idee împrumutat i de cre tinism - ci, dim-potriv , este salvatorul a îns i fiin rii caatare.

Or, pentru a atinge un nivel cât mai a-proape de plenitudinea esen ei sale, omul -afirm Heidegger, trebuie s se adape la iz-voarele spiritualit ii universale. Atât timpcât omul nu este cultivat, el este în situa ia„unui arbore sau a unei stânci care sunt, darnu exist ”. Esen a fiin rii omului estegândirea, con tiin a de sine, iar în culturomul î i afl deschiderea „iluminatoare” c treexisten , c tre autenticitatea i demnitateasa. Crea iile artistice, muzica înainte de toate,înaripeaz aceast evadare care ne face stranscendem condi ia noastr ontic - fini-tudinea.

În eseul Originea operei de art , filozofuldin Freiburg afirm : „Existentul în totalitateasa, lume i p mânt parvin la ecloziunea ade-

rului lor în opera de art ... i orice operde art este în mod esen ial poem”. Subinfluen a decisiv a liricii lui Hölderlin, carea determinat comutarea radical a gândiriilui Heidegger, acesta reia afirma iile autoruluiImnurilor: „poe ii creeaz ceea ce dureaz ”,i „numai poetic merit omul s tr iasc

pe p mânt”. Hölderlin credea c în viitorreligia, filozofia i tiin ele au s dispar , i

religia poeziei va fi unica activitate spi-ritual a omului.

Concep ia lui Heidegger despre om i no-iunea de umanism este interesant . În creu-

zetul ei au intrat - al turi de poezia lui Höl-derlin - gândirea lui Platon i Spinoza, precumi crea ia lui Rilke. El acord omului rolul cen-

tral în univers, în sensul c asigur instituireaprezen ei în fiin are a propriei entit i, precumi a lumii, fapt care are loc cu ajutorul spiri-

tualit ii culturii.La rândul s u, Edmund Husserl, în con-

ferin a Criza umanit ii europene i filo-zofia, constatând dec derea Occidentului -„na iunile europene sunt bolnave” - amin-te te c Europa cultural a luat na tere înGrecia secolelor VII i VI î.Cr. Acea cultur s-a concretizat într-o tiin a vie ii întregii lumi,pe care au numit-o „iubire de în elepciune”,o tiin universal a idealit ii spirituale.Pierdut fiind cheia în elegerii spiritualit iigrece ti, este pierdut con tiin a identit iiomului - i de aici, criza culturii, criza uma-nismului.

Dar criza moral a Europei actuale nu sedatore te numai pierderii contactului cu fi-lozofia de via a vechii Elade, ci pierderiispiritualit ii în jurul c reia i prin care seinstituie diversele etape ale istoriei omuluiîn drumul s u „de la finitudine spre polulinfinit ii”.

Europa s-a n scut dintr-un mediu para-digmatic al spiritualit ii, iar oboseala ei deazi trebuie vindecat prin spiritualitate.„C ci numai spiritul este nemuritor”, afirmHusserl. Iar sediul spiritului se afl în cultur .Naufragiul spiritualit ii moderne poate fisalvat doar de cultur . Ea poate schimba ledésenchantement du monde în ré-enchan-tement.

Conchizând, desigur, nu neap rat un u-manism teoretizat, într-un sistem doctrinar,este de adoptat, ci acea atitudine etic re-comandat de Kant: „ac ioneaz în a a felîncât înf ptuirile tale s devin model mo-ral universal”. Aceasta este adev rata per-sonalitate a omului, adaug autorul Criticiira iunii practice. „Omul este în adev r destulde nesfânt, dar umanitatea din persoanalui trebuie s fie sfânt ”. Umanitatea de carevorbe te aici filozoful din Königsberg esteechivalent cuvântului românesc omenie,intraductibil în alt limb , la fel ca i cuvântuldor. De altfel, este semnificativ aceast pe-reche geam afectiv, „dor-omenie” defi-nind sufletul românesc.

Modulat de aleas cultur , umanismulkantian, umanismul omeniei, nu constituie ofilozofie abstract , ci acea „iubire de în e-lepciune”, în eleas ca vibra ie i fapt pro-umane de fiece zi - fa de ceilal i, fa denatur , fa de noi în ine. Acesta este rolulunei antropologii veritabile, - a tiin ei despreom i destinul s u în lume.

Pentru reîntemeierea unui asemenea uma-nism este îns stringent nevoie de voin elereunite ale unor modele, a unei elite, a uneiintelectualit i luminate - înzestrat cu harulimplic rii sociale, o implicare realmente ero-ic , având capacitatea de a învinge puter-nicele for e negative i astfel s poat în-

ptui comutarea spiritual a culturii i aomului pe plan na ional i universal.

C#r]i primitela redac]ie

Doina DR~GU}8 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

SCHI RI SUMARE DE URME

ne copiaz umbra ca un conturce închide în el un reliefdisemin ri de timpi ne este via acuprins în destine variateimagini false modific ri de st rischi ri sumare de urme în el toareexisten e parcelate precum inuturi

iate-n frontiere pe o harttr im în simbioz cu istoriamâna i de-un ceas abstractgolind clepsidre sensibili la muta iiobseda i de c ut ri în spa ii albe

DEZOLARE I SPERAN

cu cât mai mult ne adâncim în timpne împu in m în trup i amintiriînv tur cuprins în nimicîntoars evolu ie identitateaimit o lume cândva tr it

ne sprijinim în dezolare i speranrefugiu în etern amestec de uri iubire p mânt i cer

serii divergente cu limite la infinitînsumând mereu destine fragmentate

DENSIT ICONCENTRATE

închid ochii -privesc înl untrul meuca într-o fântânadâncdeschid ochii -împrejurul meu densit iconcentrate în oresiderale

SPA IUL STRÂNSÎN OBELISC

emo ii cristalizateîn armoniimaterializeaz spa iulstrânsîn obeliscore vechi b tute-n turntrec abstract în formetimpulprintr-un ochievanescentechilibru în etern

acumul ri de no iuniîn sfere triumf purîn ideal

GAZUL UNEI CUMPENE

stau în r gazul unei cumpenei nu mai e loc decât pentru trupul meu.

nu pot s trec pentru c praguri se ridicîmprejur.

d cum vin spre mine dou drumuridin sensuri opuse erpuind i crescândprin t cerea înalt

închid?sau se topesc în mine

a cum cre terease termin în vârf?

i cump na adâncspre cer se-nclin

ORI, ORI

Când m gândicesc, sau m gând cesc la lucrurile banale,sau banane, care îmi stau în cale, sau în pocale,îmi vine s iau câmpii, sau câmpiile, sau câmpurile magnetice,

-mi fardez interiorul cu îndoieli, m dau mare la ap mic ,

întru gloria nimicniciei mele.Gândesc, dup timp, într-un timp,sau, în doi timpi, dup timpuri:sau ori, ori sau!sau sau, ori ori!Tai pl cinta complexit iicu briceagul inteligen ei de care dau dovad ,sau dovadr , s -mi fie somnul, sau somonul, lini codrul, sau codul, aproape de departe.

Toate puterile lumii îmi ordon , sau m îmbie, fiu un Nimic mic, sau un Mic nimic.

De ce, oare, s -i fie STEJARULUI fricde GHIND ?Ia s iau eu GÂNDUL meu la palmepân -mi spune i laptele supt de la m mica sa!

IERI CA AZI

ieri aveam cozi, azi avem coduri,ieri aveam complexe porcine, ovine, bovine,azi avem complexe de inferioritate.înainte eram s raci, azi nu suntem boga i.ieri eram pro ti, azi nu suntem de tep i.ieri l udam trecutul, azi l ud m str in tatea.ieri eram speria i cu bomba nuclear ,azi, cu criza mondial .ieri ne era greu, azi nu ne e u or.ieri era progres în regres,azi e regres în progres.înainte era ipocrizie, azi e demagogie.înainte eram condamna i la moarte,azi suntem condamna i la via ...ieri era u or s tr ie ti greu,azi e foarte greu s tr ie ti u or.

OPINIE,

DOUÃ PINII

OPINIE,

DOUÃ PINII

Pieter Bruegel cel B trân -Dans nesc

Janet NIC~

79Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul IV, nr. 2(30)/2013

Ioan Florin TUINEA

„Întâlnirile” mele spirituale cu omul decultur de elit Constantin Dumitrache auînceput înc din preistoria forma iei meleintelectuale când, elev de gimnaziu fiind,îndemnat de profesorii mei de istorie i delimba i literatura român dintr-un sat pierdutîn Câmpia Boianului, patronat de amintirea„grea” a lui Nicolae Titulescu, ascultam laun radio „Mamaia” emisiunile postului deradio regional Oltenia. Ca un fel de „lecturisuplimentare” ni se indica de c tre ace tidasc li s urm rim i, la nevoie, chiar s cons-pect m anumite rubrici, în special din emi-siunea care avea s devin „Agora literar ”,emisiunea tân rului, pe atunci, jurnalist petematici culturale, Constantin Dumitrache.

Ulterior, în liceu, la îndemnul junelui pe-dagog Ioan Smedescu, participam cu emo iade rigoare la edin ele cenaclului sl tinean„Balada”. Aici, în discu iile prelungite multîn noapte între „greii” cenaclului (NicolaeFulga, George Enache, Gheorghe Nicolaescu.a.), am aflat numai cuvinte de laud despre

„mintea brici” i enciclopedismul omului dinPotcoava.

În facultate (Medicina craiovean ), amgravitat împreun cu al i colegi ceva mai mari,la îndemnul regretatului profesor ConstantinVoiculescu, în jurul echipei redac ionale a

revistei Centrului Universitar Craiova, rebo-tezat acum conform noilor cerin e ideologiceimpuse de oficialit i.

Printre tinerii de-atunci - unii dintre eiajun i ast zi nume de referin în spa iul cul-tural oltenesc i nu numai - „patrona” figuralegendar a lui Constantin Dumitrache, pri-mul redactor ef al revistei, intitulat la înfi-in are „Cadran universitar”, i, ori de câte oriun material, un text, un titlu, o machetare etc.solicita discu ii ap rea interoga ia careîncerca s rezolve dilema: „Cum ar fi f cutasta Dumitrache?”.

Dup 1985, când Radio Oltenia Craiovaera desfiin at, în s pt mânalele mele reveniriîn Slatina, unde C. Dumitrache fusese redis-tribuit dup criteriile bizare, dac nu absurde,ale „rota iei cadrelor”, pe lâng o unitate pro-ductiv sl tinean , am aflat c pe lâng oboem asumat , rezultat al brutalei întreru-peri a liniei sale profesionale de baz , duceao activitate, apreciat de responsabilii vremii,la extreme: între excelen i blamare.

Toate aceste situa ii m intrigau i, f cândcompara ie cu ceea ce re inusem eu din pro-filul intelectual al lui C. Dumitrache, ardeamde ner bdare s -l cunosc personal pe eroulatâtor varii aprecieri.

Dorin a avea s mi se îndeplineasc abiaîn agitatul Decembrie 1989 când, în casapoetului Ioan Smedescu, deschis elanuluirevolu ionar plin de speran e i de idei înplan cultural cât cuprinde, se constituise ad-hoc, a zice, schi a redac ional a ceea ceavea s fie apoi AGORA LITERAR-AR-TISTIC , singura revist cu profil culturalcu apari ie constant în jude ul Olt dupaproape ase decenii.

Aici, Constantin Dumitrache se consti-tuia într-un veritabil spiritus rector, axul ifiltrul axiologizant pentru avalan a de texteemanând de peste tot în entuziasmul primeiverbaliz ri socializante dup lunga t cerecomunist .

Am avut pl cerea s cunosc acum unom înc tân r, înalt, filiform, cu mi ri con-trolate, cu o privire deschis dar de o inten-sitate laseroid când te fixa i încerca s teconving de adev rul spuselor sale.

Îmi amintesc c am discutat o noapte în-treag , uitând de foame, sete i... frig, despre

soarta României „dac ” s-ar fi aplicat planulValev, dac Nicolae Ceau escu n-ar fi accesatvârful puterii, dac soarta lui ConstantinPârvulescu ar fi fost alta...

M-a invitat s scriu în revist , dar eramatât de timorat încât l-am refuzat politicos i,de i tia c aveam ceva preg tit în sertar, m-a în eles i mi-a spus c va veni o vremecând o s -l caut eu ca s -i propun colabor ri(o spunea zâmbind galnic i schi ându- i,probabil, în minte, proximele lui direc ii deactivitate...).

Îl v zusem imediat dup 22 decembrie1989, cu un masiv reportofon, pe care-l purtape um r ca pe o arm de mare calibru, invi-tându-i pentru a-i difuza pe redeschisul Ra-dio Oltenia Craiova pe oamenii de cultur aiSlatinei, care se exprimau despre perspec-tivele culturii i vie ii sociale la noul contextal „democra iei originale” postdecembriste.

Ne-am întâlnit apoi frecvent i am devenitmai mult decât apropia i suflete te. i spunasta pentru c în ni te momente de via per-sonal mai convulsive, am beneficiat de sfa-turile pline de în elepciune ale mai vârstni-cului meu prieten.

S-a bucurat enorm în vara lui 1996 când,la vernisajul unei expozi ii a pictorului SpiruVergulescu, i-am înmânat noua adres i noulnum r de telefon ale cuplului Virgil Ierunca -Monica Lovinescu. Mi-a vorbit de Paris cadespre o destina ie de vis pe care i-o doreaîmplinit ...

Ne-am întâlnit apoi aleatoriu, fie la sediulROC, fie în preajma Filarmonicii sau a Tea-trului Na ional ori de câte ori ajungeam înCraiova i ne auzeam mai întâi telefonic. Erabucuros de împlinirea mea sentimental dela acea dat i în iarna lui ’98-’99 îmi declarase,mai în glum mai în serios, c are de gând s -mi devin nu doar „na spiritual”, ci i na lapropriu, la biseric i toate cele.

Din p cate, un accident tragic din via amea personal a frânt nu doar aceast do-rin a domnului Dumitrache, ci i echilibrulinterior al celui care scrie aceste rânduri.

Luni de zile via a a însemnat pentru mineinsomnii i co maruri ap toare insensibilela orice fel de terapie terestr .

Pe când eu traversam acest tunel de viavegetal s-a petrecut drama prietenului meu.N-am tiut nimic pân de Sfântul tefan alanului 2001, când am aflat întâmpl tor cmoartea îl vizitase pe nea Costic .

Constantin Dumitrache saumaterializarea eterului

Constantin Dumitrache saumaterializarea eterului

Ar fi \mplinit 65 de ani!

Constantin Dumitrache(15.02.1948-20.11.2001)

10 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

Neîndoielnic, antropologii nu fac concu-ren filosofiei, fiindc ei vin mereu pe urmelevie ii i mai ales ale civiliza iei dând astfelconsisten ideilor pe care le confirm în lu-crurile comune, ca apoi s urce, înaintea al-tora, spre verosimilul uluitor. Ontic, ne d deîn eles antropologia, omul este limit i în-dr zneal i de aceea tot ce face curge înacest sens; dinspre neputin , cu îndr znea-

, spre dorin . Înaintea lui Émile Durkheim1,Arnold Van Genep l murea, înc de la începu-tul secolului trecut, o problem fundamen-tal , aceea a riturilor de prag2 inventariindmomente din aceast categorie de la copil rie(rituri de separare i de integrare, nomina iasau botezul prin închinarea pruncului nou-

scut Soarelui sau/ i Lunii, apoi rituri deini iere - inclusiv de integrare în confrerii re-ligioase, ordina ia preotului i a magicianu-lui, logodna, riturile funerare de separare, deprag i de agregare). Durkheim, în observa iilesale pe un material etnologic imens, trecedincolo de tiin a religiilor tocmai pe temeiultransdisciplinarit ii oric rei tiin e i deaceea observa iile lui ating un nivel superiorde probitate. Filosofii, îns , nu au f cut niciei abstrac ie de aspectele concrete de via ,cu atât mai mult de cele ale vie ii confesio-nale, numai c lucrarea lor este prin ea îns io transdisciplinare. Evolu ionismul a accep-tat cu greu c evolu ia nu este pur i simplucurgere impetuoas , ci în mod frecvent în-seamn salt, stadiu, re-volu ie. Antropologiiau ilustrat i ei asta inclusiv prin ceea ce et-nologii g seau în ciclul vie ii, ordonat dupo rigid weltanschauung, cu accentuarearitual a pragurilor i a pasajelor

Conceptual i weltanschauung consem-neaz , în diacronie, curgere, salt, stadiu, re-volu ie. Astfel i lucrurile probate în timp prinmanifest ri diverse, determinate de reprezen-

ri, credin e, concepte, rituri, pot da con inutsimbolic pragului3 în sensul de discontinui-tate temporal , cu referire la etape crucialeale vie ii, i spa ial , în sensul de loc sacrude pe care începe ruptura, deschiderea (pra-gul templului nu poate fi atins, fiindc mar-cheaz trecerea de la profan la sacru; mireasa,în tradi ia româneasc , este trecut de mire

în bra e peste pragul casei conjugale cu o-cazia nun ii, ca în riturile de agregare). Poartadiversific simbolistica pragului i o extindela limita dintre cunoscut i necunoscut (ve-chile ora e chineze ti aveau patru por i princare intrau i ie eau spiritele rele, for ele con-trarii). Mai apoi, hotarul continu aceea iidee pân în zilele noastre; desparte for econtrarii, concentreaz ambele conota ii ide aici sacralizarea lui, noteaz alte dic i-onare4. Hotarele timpului sunt i ele marcateritual pentru plurivalen a lor: semnific mo-mente de cump , în care se decid sor ii. Lahotare aveau loc rituri de alungare a for elormalefice, a bolilor, aici aveau loc lapid rile,ordaliile, o serie de alte practici magice i totaici se îngropau apotropaic animalele moarte.Pragul, poarta i hotarul aveau conexiuniîn ordinea cosmic i pentru vechii greci (no-mos, la Heraclit), fiind totodat hypostasis,dar i metaxi. Fiin a, în structura ei biologic ,a atras dup sine pragul i l-a recunoscutprin conven ionalul ontic (istoria îi urmeazi ea), axiologia admite pragul i pasajul ca

impas i, respectiv, ca încercare, iar socio-logia reconsider hotarul în special prin ceeace separ . A adar, gândirea mitic nu poatefi dep it f urm , himerele ei r mân, fie iîn reinterpretare modern (culturalist ,structuralist , antropologist etc.). i nu încele din urm , tiin ele, spre deosebire defilosofie, singura conceput f limite, nu i

neputin e (ea este chemat spun nu fac ), î i vad adesea limitele, le recunosc,

dar nu accept neputin a - îns i ra iunealor de a fi (ele având menirea de a face, nu dea spune). tiin ele, ori de câte ori intradisci-plinaritatea nu reu te, accept f vanit itransdisciplinaritatea i, în epoca contempo-ran , trec propriul hotar fiindc nu ar putea

spunde a tept rilor f apeluri insistenteîn interdisciplinaritate. Într-o alt ordine alucrurilor, cea a viziunii despre lume (weltan-schauung, la Heidegger), sensul acesteia nuputea fi nici inter-, i cu atât mai mult intra-din cauza referen ialului situat doar într-unanumit trans- i anume acela c tre care praguleste ori numai ipotetic, ori intangibil, a a cumni-l prezint marile mitologii (sumerienii,

Iulian CHIVU

egiptenii, grecii, ca s nu mai spunem desprehindu i i buddhi ti, în a c ror viziune lu-crurile se organizeaz mult mai evident, chiardac într-o alt ordine). Transcendentul, înraportul s u cu imanentul, dup filosofiileoccidentale, este o continuitate care trecedinspre grosier spre des vâr ire printr-o se-rie de secven e (re-na teri), pe când în folo-sofiile occidentale acestea r mân în contra-dic ie; imanen a decurge din esen a îns i afiin ei (lucrului), nedeterminat de cauze str -ine de sine, în timp ce transcenden a este,ca în filosofia lui Immanuel Kant, tocmai cu-tezan a fiin ei dincolo de pragul experien ia-lului. În filosofiile orientale, transcenden aeste tocmai ceea ce grecii socoteau c inede schimbarea în sine (metabole), sau deschimbarea calitativ (alloiosis). Platon ad-mitea c sufletul este în stare s fac leg tura(metaxi) între sensibil i inteligibil, dar întreexisten (ousia) i indefinit (apeiron) nuoperase pân atunci decât phantasia mitului.Mai departe, lucrurile nu au f cut decât di-gresiuni de la nomosul lui Heraclit, chiar iîn arta literar (metaphore, ca deplasare desens; metathesis, ca schimbare a ordinii), deaceea datele antropologiei r mân în conti-nuare referen iale, con inuturi autologicecare subsist în intra- prin transcendentulcare coboar ca s le re-întemeize. Filosofiarefuz s priveasc înapoi mai mult de câtare nevoie s se asigure c continu . Ra iu-nea ei este predilect în trans-, în contactulcu generalul, pe când antropologia continu

se întoarc la începuturi pentru a iluminaparcursul i tendin a în contextul ordinii cos-mice de la nomos la weltanschauung i deaceea ra iunea ei se situeaz în intra-, în con-cretizarea generalului, ca apoi s treac pra-gurile prolixit ii factuale i s deschid ho-tarul c tre inter-, pân când las totul fechivoc în seama lui trans-.

[1] Les formes élémentaires de la vie religieuse,Paris, 1937[2] Les rites de passage, Paris, 1909[3] Chevalier, J., Gheerbrant, A.; Dic ionar desimboluri, Buc., Ed. Artemis, 1995, vol.III, p.113[4] Evseev, I.; Dic ionar de magie, demonologiei mitologie româneasc , Timi oara, Ed.

Amarcord, 1998, p.175

Pragul [i hotarulde la intra- spre trans-

Pragul [i hotarulde la intra- spre trans-

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 11Anul IV, nr. 2(30)/2013

Adrian BOTEZ

Ion Pachia-Tatomirescu (n. 16 februarie1947, Tatomire ti, jude ul Dolj) este numeleuneia dintre cele mai puternice, autentice iautoritare personalit i culturale, din Româniaultimelor decenii. Autor a cca 50 de lucr ri,tiin ifice i beletristice, filolog i doctor întiin e filologice (cu teza Genera ia resu-

rec iei poetice din 1965-1970), poet, proza-tor, teoretician (unul dintre fondatorii para-doxismului mondial), critic, istoric al culturi-lor/ civiliza iilor, al religiilor, lingvist, publicist,editor i traduc tor - numele s u se leag , înprimul rând ( i s-a f cut pregnant remarcat!):

- în poezie, de o/printr-o nou specie lite-rar , premier mondial : SALMUL - cea maiscurt poezie cu form fix din istoria li-teraturii universale, mai exact spus, «undistih, în care versul prim are m sura 2, untroheu, fiind stihul „un-doi-irii” („undo-irii” / „îndoirii”) Întregului Cosmic, i, ver-sul secund, m sura 4, o zalmoxian pere-che de trohei...» (I. P. T., Salmi..., p. 5). „In-ven ia” lui Ion Pachia-Tatomirescu (p cat

filologii n-au, i ei, precum tehnicienii,dreptul la un Birou Mondial al Omolog riiBrevetelor de Inven ie!) este deja „omolo-gat ”, prin recunoa tere i citare/explicitare,atât de esteticieni din Belgia, ca Paul VanMelle («Salmes est fait uniquement depoèmes à forme fixe de ce nom, plus brefsencore que le haïkou japonais, car ils sontfait d’un trochée et d’un tétrasyllabe; iln’est pas facile de s’habituer à ce rythme...»- în revista Inédit, nr. 153 / 2001), cât i dinFran a, ca Jean-Claude George («Le Salmeest la plus courte poésie fixe de l’histoirede la littérature; le triplement du salme -

proche du haiku - donne le trisalme...» - înArt et Poésie, nr. 177 / 2002);

- ca istoric al culturilor / civiliza iilor, alreligiilor, este printre cei mai ferven i, eficien i,consecven i i erudi i ap tori ai nobileicauze a pelasgo-traco-dacismului - prin lu-cr ri/studii extrem de bine documentate, ar-gumentate, curajoase i serioase (mul imeade atribute nu este, nicicum, redundant , citeribil de firav-acoperitoare de realitate!),dintre care se deta eaz : a - DE LA MIO-RI A LA ZALMOXIS, în care, dup cumcertifica Romulus Vulc nescu, înc din anul1984, Ion Pachia-Tatomirescu «pledeazpentru r cinile „mioritice” ale Zalmoxia-nismului, apelând, mereu, la implica iile zal-moxianiste ale con inutului Miori ei („tematranssimboliz rii baladei în Zalmoxianismcedeaz locul temei transform rii Zal-moxiansimului în balad . Ideea dominanta acestei rela ii este aceea a senin iiprotagonistului „mioritic” în fa a mor ii,care reediteaz pe plan epic senin tateadacic în fa a mor ii solului c tre Zal-moxis”); b - ZALMOXIANISMUL I PLA-NTELE MEDICINALE, interdisciplinarestudii de istoria limbii pelasgo-thraco-dace(abordând numele de plante medicinale co-gaionice), de botanic , de etnoiatrie, sau demedicin zalmoxian (pelasgo-thraco-dac /valah ), vol. I, II, Timi oara, Editura Aethi-cus, 1997; c - DACIA (DACOROMÂNIA)LUI REGALIAN / REGALIANUS’ DACO-ROMANIA - THE INDEPENDENT STATEOF DACOROMANIA (258-270), FOUNDEDBY REGALIANUS, THE GREAT GRAND-SON OF THE HERO-KING DECEBALUS,

lucrare de istoria antic a Pelasgilor / Vala-hilor (în român i englez ; traducerea înlimba englez : Gabriela Pachia), Timi oara,Editura Aethicus, 1998; d - ISTORIA RELI-GIILOR, vol. I (Din paleolitic / neolitic,pân în mitologia pelasgo-daco-thrac -sau valahic / dacoromân ), Timi oara, Edi-tura Aethicus, 2001; i, cea mai recent încu-nunare a muncii i înver un rii/consecven eiepistemologice a cercet torului tracolog IonPachia-Tatomirescu: e - „LA ÎNCEPUTFOST-AU SÂGA, SÎGETUL, SIGINII,APOI SARMISEGETUSA... (monografiaunui cuvânt pelasg>valah”), Timi oara,Editura Waldpress, 2012.

Ion Pachia-Tatomirescu este membruactiv al Uniunii Scriitorilor din România (dinanul 1980), este unul dintre membrii fondatoriai Societ ii Române de Haiku (din 1990) i aiAcademiei Dacoromâne din Bucure ti (din1996), membru al Asocia iei Istoricilor B -

eni (din 1992), membru al Société desPo tes et Artistes de France (din 1999),membru al Academiei de tiin e, Literaturi Arte din Oradea (din 2004), membru al

World Poets Society / Société Mondiale desPoèts (din 2007). Binemeritate (dar nu i în-destule, având în vedere valoarea muncii/roadelor muncii sale!) recunoa teri ale munciii-au fost acordate astfel:

- La 29 august 1991, International Writer(University of Colorado at Boulder - U.S.A.)acord lui Ion Pachia-Tatomirescu unCertificat for Excelence.

- La 26 iunie 1999, Société des Poètes etArtistes de France acord lui Ion Pachia-Ta-

Dramatica epopee valah# –prin monografia unui cuv@nt:Dramatica epopee valah# –prin monografia unui cuv@nt:„LA _NCEPUT FOST-AU S^GA,S_GETUL, SIGINII, APOISARMISEGETUSA... (monografiaunui cuv@nt pelasg>valah”),

„LA _NCEPUT FOST-AU S^GA,S_GETUL, SIGINII, APOISARMISEGETUSA... (monografiaunui cuv@nt pelasg>valah”),

de Ion Pachia-Tatomirescu

12 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

tomirescu III-ème Prix Vitrail Francophone(Ion Pachia-Tatomirescu a intrat în acestconcurs din 1988 cu ciclul de poeme Cosmiai Zoria).

- La 31 mai 2000, Academia Dacoromândin Bucure ti încununeaz pe Ion Pachia-Tatomirescu cu Premiul Deceneu, «pentrupromovarea valorilor dacoromâne ti».

- La 30 iunie 2003, Universitatea Tibiscusdin Timi oara - Facultatea de Jurnalism acor-

lui Ion Pachia-Tatomirescu o Diplom deExcelen .

- La 14 septembrie 2004, Festivalul Inter-national de Crea ie Religioas de la Timi oaraîi ofer lui Ion Pachia-TatomirescuPremiulDosoftei (pentru opera publicat pân la acelmoment).

- La 7 octombrie 2004, Colegiul Na ionalean din Timi oara îi acord lui Ion D.

Pachia (Ion Pachia-Tatomirescu) Medaliade Onoare, b tut în bronz, «pentru recu-noa terea interna ional a crea iei saleartistice».

- La 27 septembrie 2005, Asocia ia Ro-mân pentru Patrimoniu - din Bucure ti - acor-

Diploma de Excelen profesorului dr.Ion Pachia-Tatomirescu, «pentru studiilede daco-românistic i pentru activit ilede „editor na ional“».

- La 2 septembrie 2006, Biroul de Infor-mare al Consiliului Europei din RepublicaMoldova i Salonul Interna ional al C ii dinChi in u (edi ia a XV-a) acord Premiulpentru Eseu c ii Genera ia resurec ieipoetice, de Ion Pachia-Tatomirescu (EdituraAugusta, 2005).

- La 9 octombrie 2006, Asocia ia AstraRomân pentru Banat, Por ile de Fier i Ro-mânii de Pretutindeni - din Timi oara - con-fer Diploma de Onoare d-lui prof. dr. Ion D.Pachia, «pentru excep ionala contribu iela prop irea culturii i limbii române».

- La 15 decembrie 2007, C. P. E. Libertateadin Novi Sad / Serbia confer d-lui prof. dr.

Ion D. Pachia, membru Honoris Causa alcercului Lumina,Medalia de AurLumina-60.

***...Avem în fa (fie c suntem con tien i,

fie c nu!) un adev rat monument al vala-hicit ii noastre (atât de furibund contestat ,azi, de c tre Bandi ii Lumii!):„LA ÎNCEPUTFOST-AU SÂGA, SÎGETUL, SIGINII,APOI SARMISEGETUSA... (monografiaunui cuvânt pelasg>valah”). Putem s nufim de acord cu multe dintre am nuntele ide-atice, z mislite de cartea lui Ion Pachia-Ta-tomirescu (spre exemplu, semi-ocultarea cu-vântului „thrac” [THRAKES = Lumina ii,Sfin ii - ...noi tim c mo ii no tri aveauDUBL ÎNR CINARE, în P mânt i înCer... cum, azi, se cite te în fiecare dintre celePATRU ÎNTR-UNUL blazoane medievalevalahe: BOUR-ACVIL , i PARDO II„CUSPADE/SIGINI” - în avers i-n revers! -precum Dubla Func ie Sacral Zalmoxian ,Cei Doi GEMENI Divini!]...sau „iertarea”,oarecum naiv i anistoric , a corifeilor coliiArdelene, care corifei, afar , s zicem, de Pe-tru Maior, au tr dat ideea de „valahism”!...etc.) - dar nu avem cum s -i neg m IIACESTEIA, în niciun fel, TEMELIA de idei!

Aparent, dintr-o simpl r sfoire a im-pozantei lucr ri, cititorul este tentat s deadreptate modestiei autorului, care- i subin-tituleaz cartea „monografia unui cuvântpelasg>valah”. De fapt, o lectur onestdescoper mult mai mult - mai precis, desco-per , scris în registru aparent neutral- ti-in ific, epopeea tragic/dramatic a unui Neam- deslu it prin intermediul arheologiei (eti-mologice) înc ânate (în final, REVELA-TORII!), asupra unui cuvânt: „SÂG ”!

La nivel strict formal, cartea (total: 236pagini, format mare) are patru p i (inegale,ca întindere tipografic ):

I - Arutéla>Arudéla>Arudéal>Ardeál(pp. 7-38);

II - Maris>Mure , Maramaris >Mara-mure , Maramarisia> Marma ia, sau„ ara

Dacilor de pe Mure ul Mare/Tisa” (pp. 41-56);III - Pelasgii >Valahii - „marii anonimi,

prin imperii/istorii” (pp. 59-108);IV - La început fost-au SÂGA, SÂGE-

TUL, SIGINII, apoi SARMISEGETUSA(monografia unui cuvânt pelasg>valah:SÂG ) - pp. 111-226.

SARMISEGETUSA („CENTRUL SPI-RITUAL PELASG”, la care ajunge, în moddes vâr it firesc, întregul demers, de re-constituire demonstrativo-etimologic , de la„sâg ” („gresie, lespezi / stânci” - cf. p.116), pân la... „SARMISEGETUSA”,însemnând „FORTUL/CETATEA DEPIATR -DE MUNTE A LUI SARMIS”(Sarmis fiind „rege-zeu-medic” pelasgo-thrac - acela i cu cel ce face obiectul epico-liric al dou dintre poemele eminesciene, dineposul thracic al Aminului nostru: SARMISi GEMENII) a fost ( i va r mâne, în veci, în

Cronica Akasha! - dar i în memoria unoristorici one ti, dureros i suspect de pu ini,e drept!) EPICENTRUL MARII EPOPEITRAGICE A NEAMULUI VALAH/RO-MÂNESC I, DECI, AL ADEV RULUIUMANIT II - EPICENTRU eviden iat/

dit, de-a lungul ultimelor veacuri, ÎN MODINVERS/CATABAZIC (adic , semnalulADEV RULUI MESAJULUI S U SACRALfiind tocmai... NEGAREA sa furibund-blas-femiatoare i, aparent, „ocult ”!), prin m -celul de oameni i prin pâng rirea, prin dis-trugere sistematic , a emergen elor sacruluipelasgo-thracic:

„26) SARMISEGETUSA - SARMI-ZEGETUSA - ZARMIZEGE-THUSA (<pelasgo-dac. compus: SARMIS- „SARMIS[aprox. 354-295 î.H., REGELE-ZEU-MEDIC-CTITOR AL DAVEI-CAPITALA DACIEI - v. fig. 33-a, infra]” + -SEGET„SÂGET”, „DROAIE DE SÂGI CIOPLI-TE” / „ANDEZITURI” + -TUSA „FORTZALMOXIAN”, „TUS ”; vectorizarea se-mantic a toponimului: „fortul [Tusa]sâgetului lui Sarmis”) - capitala Daciei (înpereche zalmoxian de mic - mare: 1. ca-pitala religioas a Daciei: SarmisegetusaMic [la altitudinea „blând ” de 1200 m,aflat „sub protec ia muntelui sfânt”,Cogaionului Mic, cel ce are - magic-reli-gios - cea de-a zecea „teras ” frânt , spre„a fi magic-analogic” unsprezece, „c cide zece nu se trece, totul reluându-se însacr spiral , de la unu-geminat, 11”, cu-noscut ast zi sub numele de Gr di teaMuncelului]; 2. Sarmisegetusa Mare de lapoalele / piciorul-de-plai i sub protec iasfântului Cogaion Mare [„cucuionul”, nu-mit i ast zi Gugu, prin „transformarea“oclusivei postpalatale surde, C- / K-, însonora G-, prin închiderea vocalei labialePieter Bruegel cel B trân - Parabola orbilor

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 13Anul IV, nr. 2(30)/2013

posterioare mijlocii, -o- în -u-, i prin apo-copa silabei ultime -ion], munte sacruavând altitudinea „sever-total a vârfului“de 2291 m i Pe tera [lui Zalmoxe Întâiul,aprox. 1630-1555 î.H.; cf. PTIR, I, 42, re-formatorul Zalmoxianismului din ori-zontul anului 1600 î.H.], pu in mai jos,Cogaion / Kogaion [nu Kogaionon!] lacare se poate ajunge pe Râul Mare; Sar-misegetusa Mare este capitala politic-administrativ-teritorial-militar a Dacieiantice, redenumit , dup sinuciderea re-gelui-erou al Daciei, Decebal, din august106 d.H., i în cinstea cuceritorului, la pu-in vreme dup instaurarea puterii im-

perial-romane în câteva provincii ale au-rului / metalelor i s rii din Dacia Nord-Dun rean : Colonia Ulpia Traiana Au-gusta Dacica Sarmizegetusa).

Tradi iei - ori, mai exact spus, „ora-lit ii culte” a Zalmoxianismului, gra ie

reia s-a transmis pân -n prezent, ne-alterat, numele sacru al capitalei Daciei,Sarmisegetusa -, i se raliaz cele mai vechidocumente istorice scrise, ÎN CIUDA OR-DINULUI DAT DE ÎMP RATUL CUCE-RITOR DIN ROMA, TRAIAN, CA DACIA,

ZBOINIC-EROICUL EI POPORPELASGO (>VALAHO)-DAC I CAPI-TALA ZALMOXIANISMULUI, SARMISE-GETUSA (MIC ), S DISPAR , S FIERASE DE PE FA A P MÂNTULUI, ÎNCELE MAI BARBARE CHIPURI AN-TICE, DE LA JEFUIREA, INCENDI-EREA I DISTRUGEREA TEMPLELORDE C TRE ARMATA IMPERIAL-RO-MAN , PÂN LA UCIDEREA DIRIJATA LIDERILOR, A ELITEI PREO TI-MILITARE” - pp. 155-1561 . i, dup Traian,„ordinul” a fost respectat, parc , mai abitir...- i „în untrul” VALAHIEI, i ...„dinafar ”!

Urmeaz , fire te, argument rile, f cutede/prin cei pu ini istorici one ti (în paradigmai sintagma spa io-timpului!), în sprijinul afir-

ma iilor despre DACIA SACR i despreSARMISEGETUSA-CENTRU SPIRITUALTERESTRU (dup ce a fost p sit Centruldin Bucegi!) - prin texte antice i mai pu inantice (multe gre eli i manifest ri de igno-ran , ale acestor istorici, s sper m c suntdoar...gre eli i ignoran , iar nu semne alecrimei blasfemice premeditate!) - texte ne-uitate i meticulos în irate, cu comentariilei amend rile de rigoare, de c tre atât de ri-

gurosul i nelini titul cercet tor i „scormo-nitor” de Adev r, Ion Pachia-Tatomirescu:

„26-b) în Istoria roman , de Dio Cas-sius, datând din orizontul anului 229 d. H.,reîntâlnim numele aproape neschimbat,doar cu vocala maximei aperturi, -a-, în-chizându-se anterior în -e-: «Dup ce [Tra-

ian] rândui acestea i l oaste la Zer-mizegetusa (Z ýóá)... [în toamnaanului 102 d. H.]» (LXVIII, 8, 3 / Fontes, I,690 sq.);

26-c) în Cosmografia, scris prin se-colul al VII-lea d.H., de Ravennatis Ano-nymi / Geograful din Ravenna, apare - într-o în iruire de dave / ora e-cet i din DaciaNord-Dun rean , cu un amendabil num rde toponime grafiate cu gre eli (datoratenu transliter rii f cute de anonimul geo-graf cre tin, ci scribilor superficiali dincolile aba iilor din acel secol) - i numele

capitalei Daciei (...) - Geograful din Raven-na, Cosmografia, IV, 7 / Fontes, II, 580).

Autorii antologiei de sub egida Aca-demiei Române, din 1970, Fontes HistoriaeDacoromanae, II, precizeaz (cu privire laCosmografia raven-nian ): «În secolul alVII-lea, un autor cre tin necunoscut dinRavenna a redactat o lung oper geogra-fic în cinci c i, intitulat Cosmografia,care cuprinde aproximativ 5300 de nume.(...) Materialul se afl în le-g tur strânscu cel din Tabula Peutingeriana, iar ele-mentele vechi sunt dintr-un prototip care astat în baza lucr rii Itinerarium Antonini,din secolul al III-lea.» (Fontes, II, 575).Geograful din Ravenna secolului al VII-lea d.H. corecteaz într-o bun m sur nu-mele gre it („metatezat”) al capitalei Da-ciei din Tabula Peutingeriana, «Sarma-tegte XIIII» («Sarmizegethusa 14 [mile]» -Fontes, I, 740 / 741), desigur, în temeiulinforma iilor / izvoarelor sale din secolulal VII-lea d. H., în Sarmazege[t] (< Salmas„Zalmas“ / „Zalmoxis” + seget „sîget”,„lespezi / stâlpi de andezit”), în „sacrul”toponim antic pelasgo(valaho)-dac (unde,dup mai bine de o jum tate de mileniu deCre tinism, mai persista amintirea „sâge-tului zalmoxian”), fiind posibil apocopacelui de-al treilea element formant, -TUSA(„fort”).

Vasile Pârvan, în admirabila sa lucrare,GETICA, din anul 1926, abordeaz , fi-re te, i toponimia pelasgo(valaho)-dac ;numelui purtat de capitala Daciei (a a cumse relev atât din inscrip ii, cât, mai ales,din «tabele de toponime dup sursele do-cumentare care le men ioneaz , analizatei discutate din punct de vedere topo- i

geografic, ca i filologic-lingvistic» - REtn,183) îi acord subcapitolul Z

[Zarmizegethusa Basileion =Sarmizegethusa Regia], f când o trecereîn revist a mai tuturor „istoriilor” de pânîn acel anotimp al cercet rii, din care - pen-tru Distinsul Nostru Receptor - spicuim:«M[anuscrisele] lui Ptolemeu mai dau înlocul lui Z ini ial, ca i chiar a celui de-aldoilea, un - – [Sarmize] i -

- [Sarmise]. Aceea i varia ie i în inscrip ii.Perfect cunoscut. A ezat de Ptolemaeusdestul de exact ca direc ie pe hart , dar culong[itudinea] i lat[itudinea] gre ite.»(PGet, 154).

(...)Marele geograf antic din Alexan-dria de Nil, din orizontul anului 150 d.H.,uime te prin foarte marea apropiere a co-ordonatelor sale date Sarmisegethusei Re-gale (Z ): 47o50’ -45o 15’ (Fontes, I, 544 sq.), de vreme ceexactitatea noastr revolu ionar-geogra-fic , datorat m sur torilor prin sateli i,indic drept coordonate: pentru comunaSarmizegetusa din jude ul Hunedoara-Dacia / România (perpetuare contempo-ran a Sarmisegetusei Mari): 45o 52’ la-titudine nordic - 22o 78’ longitudine estic(altitudine: 570 m) i pentru SarmisegetusaMic , sau CAPITALA ZALMOXIANIS-MULUI, azi, în ruinele din Gr di tea Mun-celului, comuna Or tioara de Sus, jude ulHunedoara: 45° 37’ 23’’ latitudine nordic- 23° 18’ 43’’ longitudine estic (altitudine:1200 m).

Pelasgo(>valaho)-dacul Sarmisegetusa(Zarmizegethusa, Sarmaze-ge[tusa] etc.)este un toponim rezultat prin compunere

i - ca orice „cuvânt sacru”, de vreme cedesemna capitala Zalmoxianismului, oria regelui-erou, Decebal - transmis cu „ceamai mare grij ” a valahofonilor autoh-toni), unde distingem trei elemente: (I)„SARMIS [onomastic dacic-dinastic /regal, desemnând regele-zeu-medic-ctitoral davei-capital a Daciei, aprox. 354-295î.H.]” + (II) -SEGET- „SÂGET” [„locul cumulte sâgi”, adic gresii, lespezi, cu„stâlpi-de-andezit”, cu „soare de andezit”,cu „temple de andezit” etc.] + (III) -TUSA„fort [zalmoxian]”, întregul toponim a-vând o clar vectorizare semantic , atestati istorice te, i arheologic: „FORTUL

[TUSA] DE SÂGET / ANDEZITURI ALREGELUI-ZEU-MEDIC AL DACIEI,SARMIS” etc. etc. - cf. pp. 156-158. Ar filocul de men ionat i ce batjocorire înfior -toare are loc/se produce, azi, în plin an degra ie 2013, cu sacrele ruine ale FORTULUILUI SARMIS („SÂGELE” sanctuarelordevenind... TEMELII DE MOTELURI!!!)...inten ia final fiind, evident, aneantizarealor, dar întrebarea care st ruie te este: PRINCOMAND DE LA CINE I DE UNDE?!

Fiecare dintre cele patru mari capitole are,în final, zona de sigle („cifra de dup siglindic volumul - unde-i cazul - i paginade referin ”, ne previne atât de scrupulosulautor). La fel, de-a lungul lucr rii se etaleaz ,acribios, 72 de figuri (sau h i) clarificatoare/edificatoare pentru text.

14 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

De observat c Ion Pachia-Tatomirescuprefer termenul de „pelasgi”, celui de „daci-thraci”, atunci când vrea s -i denumeasc ,mai precis, pe str mo ii no tri ( i, deci, aiomenirii!). Sau, i mai bine: „pelasgo[>va-laho]-daci” - cf. p. 9). Motivul este bine în-temeiat, pe tiin a sacr a mitologiei, dar ipe istorici str vechi i, cum altfel, pe afir-ma iile ini iatului Nicolae Densu ianu (care,la rândul s u, l-a ini iat, întru Duhul Pelasgo-Thracic, pe MIHAI EMINESCU), autorul„Bibliei Valahilor” - „Dacia preistoric ”:

„I) Pelasg / Pelasgia - intrare în le-gend , „plonjare” în mit. În sacrul numeal fiin rii, în numele „fiitorimii”, înte-meietorul de POPOR PELASG - „CELMAI VECHI” DIN EUROPA, IVIT „DI-RECT DIN P MÂNT”, DIN TERRA-MUM , ÎNTRU DES VÂR IRE I ÎN-TRU „SECUNDE GENEZE” - NU PUTEACOBORÎ DECÂT DINTR-O ZEITATE,DIN „IREPRESIBILA” NIOBE, FIICALUI TANTAL I NEPOATA LUI ZEUS:«Pelasgii, scrie Dionysiu din Halicarnas,i-au primit numele de la Pelasg, [...] fiul

Niobei» (Lib. I, 11 i 17 / DDp, 582). Mareledramaturg antic, p rintele tragediei,Aeschyl / Eschil (525-456 î.H.), în Suplicii(251 sq.), pune în gura lui Pelasg stihuriledeclin rii miticei identit i:

/ ,..., ceea ce, gra ie au-

torului nea-semuitei DACII PREISTO-RICE, Nicolae Densu ianu (1846-1911), setâlm ce te cu fidelitate, din elin / greacîn limba pelasg > val : «Eu sunt Pelasg,fiul lui Palaechton, n scut din Terra (Gaea),domnul acestei ri, i, dup mine, regele

u, s-a numit, cu drept cuvânt, GinteaPelasgilor, ce st pâne te acest p mânt.»

(DDp, 582).Ie ind, fire te, din spa iul mitic-pelasg,

din sâmburii nenum ratelor legende des-pre autohtonii ivi i „direct din p mântulEuropei”, în realit ile arheologic-istoricedespre cel mai mare / vechi popor euro-pean, ori, dup cum suntem încredin ide Herodot, în Istorii (V, 3), dac ne ra-port m la Eurasia, al doilea, «dup nea-mul indienilor», constat m, pe de o parte(1), c Poporului Pelasg îi corespunde -dintre orizonturile anilor 30000 i 8175î.H. - o impresionant unitate religios-cul-tural i, fire te, lingvistic-pelasg , de laAtlantic / Asturia, la Don / Volga, adicPoporul Pelasg are o inconfundabil Euro-pelasgie, i, pe de alt parte (2), c semin iaanticilor Pelasgi nu a disp rut din „istorii”i constituie blândul Popor al Val hilor (>

Vl hilor) Europei contemporane din in-confundabila i bogata arie cultural / ci-vilizatorie antic a Pelasgiei (de Centru,sau a Thraco-Daciei)” - cf. pp. 59-60.

Din punct de vedere con inutistic/se-mantic-problematizant, cartea lui Ion Pachia-Tatomirescu de AICI începe (chiar dac , înlogica istoriei,ARDEALUL AURULUI UMA-NIT II este LEAG NUL (fiin ial i spiri-tual!) AL OMENIRII - „INIMA CENTRU-LUI”! - i, deci, a trebuit s -i ofere preemi-nen , de onoare i sacral , în în iruirea ca-pitolelor: „Desemnând provincia / „ ara”aurului Daciei, toponimul Arutéla >Arudéla > Arudeál > Ardeál are „înc rc -tur semantic-sincretic ” aparte; radicalul- ca i în hidronim - reverbereaz în elesul-pivot de dav natural , de râu, de p mânt,de inut ( ar / provincie) unde „cre te” /„înmugure te” aur, induc ia autoproiec-tându-l - dinspre multimilenare istorii -chiar i în câmpul cromatic al „aurului

verzui / verzuriu”, poate, pentru c „se înte-meiaz ” i pe realitatea arhicunoscutdeja: aurul pelasgo(>valaho)-dacilor dinArutéla > Arudéla > Arudeál > Ardeál -dup cum ne încredin eaz arheologul /istoricul Ion Hora iu Cri an - «con ine multargint (în medie 25-26 la sut ) i de aceeaeste de culoare deschis , u or verzuie, faptcare înlesne te recunoa terea lui». Poatei pentru c propor ia aur-argint este sacr ,

derivat din MONOTEISMUL TETRADICAL ZALMOXIANISMULUI, DINSPREPERECHEA SACR SECUND , SOARE/ SO-ARES („TÂN R / R ZBOINIC” - ÎNDOMINANT -YANG, CU „75 LA SUTAUR”) - LUN („SORA SOARELUI,SPUMA LAPTELUI” - ÎN DOMINANT -YIN, CU „25 LA SUT ARGINT”), pentru

nobilul metal din Arutéla > Arudéla >Arudeál > Ardeál se g se te «sub toate for-mele sale: în filoane - aur primar, în sedi-mente rezultate din dezagregarea rociloraurifere, în diluviuni i aluviuni» (CS,335)” - cf. pp. 35-36).

Adic , lucrarea lui Ion Pachia-Tato-mirescu începe, esen ial, de la revelarea ianaliza/comentarea CELUI MAI MARE

ZBOI SPIRITUAL ( i, fire te, ca toatezboaiele spiritual - „secret” i infernal de

crâncen, f niciun fel de scrupule, din parteainamicilor no tri tere tri, care nu se dau înapoide la a falsifica, în mod absurd i, uneori,chiar sinuciga ! - ÎNTREAGA ISTORIE APLANETEI TERRA, numai spre a nu- irecunoa te, ÎNC , iremediabila înfrângere deDuh i... pe CLIERII PELASGO-VA-LAHI AI EVOLU IEI SPIRITUALE APLANETEI TERRA!), din întreaga istorie alumii a a-zis „moderne” (cu r cini ale r u-lui/falsific rii genocidico-antropocidice,îns , i în antichitate, i în Evul Mediu...!).

zboiul pentru IDENTIFICAREA CO-RECT , REAL , A CENTRULUI SPI-RITUAL (PERPETUU, ÎNTRU SACRA-LITATE I DINAMISM SACRAL... CHIARDAC , AZI, OCULTAT/E!) AL LUMIITERESTRE...

i, pentru c NUMAI la noi, laPOPORULPELASGO-VALAH, se identific , în modcorect i credibil, DEMONSTRABIL! - acestCENTRU DINAMIC-SPIRITUAL... adver-sarii Adev rului, care au tr it, în bel ug ihuzurind, prin imperii de jaf i de crim , timpde MILENII ale Minciunii! - TOCMAI prininducerea în eroare a Lumii Umane, cu privirela CENTRUL EI SPIRITUAL AUTENTIC!!!- ...acum, ace ti adversar (de fapt, Inamici aiLuminii i ai Evoli iei Spirituale a Terrei!)turbeaz /spumeg de mânie i tremur defric ... pentru c se apropie Sorocul Reve-la iei, iar Profe ii (de tipul lui Mihai Eminescu,Pieter Bruegel cel B trân - derea îngerilor rebeli

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 15Anul IV, nr. 2(30)/2013

Nicolae Densu ianu, B. P. Ha deu, Vasile Lo-vinescu .a.) î i fac vocile auzite, peste va-carmul or itor al Impostorilor Lumii, caretiu c , teribil de curând, toat huzureala lor

ilegitim , de „Lotri”/Tâlhari ai Duhului, seva rostogoli de-a dura, DEFINITIV, în TAR-TAROS!!!

Noi, PELASGO-VALAHII, n-am fost cu-ceri i/îngenunchia i niciodat , nici de va-lurile kurganice (despre care vorbe te au-torul c ii, pe îndelete, în partea a III-a alucr rii sale: „Primul val de popula ii-kurgan - 4400-4200 î.H” - cf. p. 74; „Aldoilea val de migrator-kurgan - 3400-3200” - cf. p. 76), nici de „valurilemigratoare luvite, nesite, hittite, aheene”etc. - cf. p. 77; nici de romani, nici de bizantini,ori de otomani, austrieci, ru i etc. etc. etc. inu ne vor putea afla i „confisca” Duhulnici ORBII NEO-BABILONIENI, ai„GLO-BALIZ RII”NEO-ZARAFILOR LUMII!!!

Noi fie i-am „asimilat”, pe veneticii detot soiul, fie i-am împins în l turi, precumîmpinge o stânc / „SÂG ” - apele puhoaie-lor trec toare, ce-o lovesc...

i... - AM R MAS!Am r mas în „Blàkia / Blàcia > Blàchia

> V[a]lahia” (cf. p. 104), mereu dup neamulnostru de Sfin i i Mucenici, în Ordinul Ca-valerilor Zalmoxienii („Cavalerii Thraci,Ca-valerii Dun reni / Danubieni, Cavalerii/ Zeii Cabiri” - cf. p. 84 - i întru amintirea ipomenirea ve nic a rosturilor adânci dinstihul homeric al „Iliadei”, când Marele OrbInspirat vorbe te despre „elita sacerdotala abioilor zalmoxieni”: „Zeus «d roatcu privirea sa scânteietoare, departe de el,i se uit în ara Thracilor, iscusi i c re i,

în ara Dacilor, cu Mysienii ce tiu s luptepiept la piept, cu acei oameni seme i, cemulg iepele (hippemolgoi) i se hr nesc cu

pturi (galaktophagoi), Abioii (Pelasgo> Val ho-Dacii nord-dun reni i nord-vest-pontici) - CEI MAI DREP I DINTREOAMENI»” - cf. p. 85) - ...da, am r mas„Blàki / Blàci > V[a]lahi i derivatele aces-tora, dincoace de orizontul anului 551 d.H.”- cf. p. 104. Neam „NEGRU”/MISTIC, deneîn eles/nedeslu it (c ci, în esen a noastr ,suntem DE NEV ZUT!!!) pentru nimenidintre cei ce nu au mucenicit în/întru Neamulacesta al nostru, într-o Istorie MARTIRIC-GOLGOTICO-HRISTIC , având cap tul înRAI!!!

Suntem un neam ÎNGRIJOR TOR,INSUPORTABIL DE SFÂNT, prin „fr ia”de Duh dintre Zalmoxe/F t-Frumos i...Ileana Cosânzeana („Zalmoxianismul -monoteist religie ce avea în panoul s ucentral, dup cum s-a mai subliniat, nu tri-ada / treimea ca în Cre tinism, ci tetrada

sacrelor perechi: Samos / „Soare-Mo ” -Dacia / Dochia i Soare - Lun („reverbe-rând” în plan teluric „absolutul cuplu”,

t-Frumos - Cosânzeana” - cf. p. 31),pentru aceste vremuri f niciun Dumnezeu:

- „Exista în Pelasgia din orizontul anu-lui 1600 î.H. i o puternic „aristocra ie

zboinic-zalmoxian ” (având ca expo-nen i „regii de arme“ din fruntea provin-ciilor / „ rilor de râuri / mun i” subordo-nate Cogaionului / Sarmisegetusei),provenind din rândurile Cavalerilor Zal-moxianismului (cunoscu i i sub numele deCavaleri Dun reni / Danubieni, Thraci, Ca-biri etc.). Ace ti adep i ai Zalmoxianismu-lui de tip arhaic admiteau ca sublim jertfîntru Dumnezeul Cogaionului a celui maibun / cinstit, a celui mai r zboinic / viteazdintre ei, Pelasgii sarmisegetusani, dar nuadmiteau în vreun chip sclavia celor deaceea i credin , de acela i neam, C CIPELASGUL C ZUT ÎN SCLAVIE NU SEMAI POATE BUCURA DE NEMURIRE.NEMURITORUL PELASGO-DAC (RE-PREZENTANT AL ACESTEI ARISTO-CRA II), POTRIVIT DOCTRINEI ZAL-MOXIANISMULUI, SE CONSIDERAPARTE DIN SACRUL ÎNTREG COSMICCARE ESTE DUMNEZEU. I CA PARTEPUR , S TOAS , PRIN TIIN A DEA DEVENI NEMURITOR, AVEA DREP-TUL DE A PARTICIPA LA MAREA OR-DINE COSMIC . Raiul conferit de Zal-moxianism era desemnat prin sintagmaÎMP IA / ARA-TINERE II-F -

T RÂ NE E- I - VIE I I - F -MOARTE” - cf. p. 82;

- „PELASGII „DUMNEZEIE TI” dinCreta, în «Odiseea» lui Homer (aprox.1135-1060 î. H.)” - cf. p. 84 (...);

- „Din vremurile homerice, Pelasgo-Abioii exercitându-se în spiritul Zal-moxianismului, i la Dun rea de Jos, i înnordul M rii Negre, i în Masagae ia (Ma-sage ia), sunt Pelasgo-Dacii / Ge ii din ace-la i spa iu, men iona i, aprecia i i de p -rintele Istoriilor: «cei mai drep i (dikaio-tatoi) între Thraci» (HIst, I, 345). Epitetulsincretic dikaiotatoi, întâlnit i la Homer(aprox. 1135-1060 î.H.) i la Herodot (484-425 î.H.), dup cum se tie, este un super-lativ al adjectivului dikaios, cu vectori-zarea semantic de „CEL CE RECU-NOA TE I FACE ÎNTOCMAI CE ESTEDREPT ÎNAINTEA ZEILOR I OAME-NILOR” (DZal, 5). Mai mult, Pelasgo-Dacii-Abioi se f cuser vesti i prin inereaperioadelor de post „din porunca lui Zal-moxis”, hr nindu-se „cu miere, lapte ibrânz ”, i supunându-se unui „vegetaria-nism ritualistic / ini iatic” (cf. DZal, 3 sqq.).Apelativul ABIOI (Abii - cf. Hil, 284) duce

gândul la o disimilare total în etnonimulPelasgo-illyric Abroi (ori la r cina an-troponimic Abre / Abrozes - cf. REtn, 82sqq.), fie la un semantism sincretic arhaic(vizavi de „a privativ i bios / via ”, ori delicen a poetic a lui Homer, „oi ta abiapha-gontai” / „cei ce m nânc alimenteneînsufle ite, lipsite de via ” - cf. DZal, 4),greu detectabil în straturile „aheiene” aleelinei / greac i, un semantism sincretic vec-torizat în „CEI MAI PRESUS DE VIA AOAMENILOR (OBI NUI I)”, „NEMURI-TORII” - cf. p. 88;

- „Solul (Mesagerul Celest) la Samasua> Samos („Soarele-Mo ” / „Tat l-Cer”,adic Dumnezeul Cogaionului / Daciei),în interiorul scenariului misteric / ini iatic,i în afara acestuia, înc de dinainte de

vremurile homerice, din orizontul anului1600 î.H., î i f cuse cunoscut „statutul denemuritor”, de Ethicus / Aethicus („cinsti-tul” / „drept-dumnezeiescul”), gra ie „ TI-IN EI DE A SE FACE NEMURITOR” pecalea monoteist-tetradic a Zalmoxianis-mului” - cf. p. 88.

Ion Pachia-Tatomirescu afirm , cate-goric, t ind (destul de brutal, dar pe bundreptate!) discursul emfatic i de fals /ipo-crit lamentare (vezi, Doamne, ne explic , el,nou , pe noi i de ce ne p time te Duhul!),al anticului „ rinte” Herodot (care vrea „trag spuza pe…turta” neamului s u, careneam, înc de atunci, dar mite ast zi, i-a„amurgit”, de mult, Misiunea sa pe Terra!):

„Dar nu „sinonimia regional-exce-siv ” a Pelasgo-Daco-Thracilor a dus lafragmentarea / f râmi area imensului lorspa iu de etnogenez , a spa iului Pela[s]-giei > V[a]lahiei Mari, ori la „dezbinarea”,la „lipsa de unitate” a Pelasgimii > Vala-himii (cum s-ar putea crede f o atentanaliz a aser iunilor lui Herodot - «dacar avea o singur conducere [...] i ar fiuni i în cuget...» / «dar unirea lor e cu ne-putin i...» / HIst, II, 29), ci politicile pri-mitive ale imperiilor antice, evmezice icontemporane (c ci n-au încetat nici înacest secol al „rafin riilor de jecm nitna ii“), axate pe principiul dezbin i înro-be te / împ te” - cf. p. 92.

Explica ia „ râm rii” noastre, ca fiinistoric a Neamului Metafizic al Pelasgo-Valahilor - este mult mai „pragmatic ” iextrem de cinic gândit , de c tre CentreleOculte ale Lumii („de azi, de ieri, dintot-deauna”... lumea impostorilor, foc de invi-dio i i de furio i pe meritele divine i umaneale unor semeni de-ai lor, ale i de Dumnezeu/Zalmoxis, pentru Terestr i Celest Misiune:

„Marea sfârtecare / fragmentare (f râ-mi are) a Pelasgimii > Valahimii a fost

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine16 Anul IV, nr. 2(30)/2013

„MINU IOS” PREG TIT I DIRIJATDE IMPERII, din dou direc ii:

(a) direc ia politic , prin care împ ra ii/ cancelariile au „fixat”, ori, mai exactspus, au „plantat” / „înr cinat” popoare(triburi / neamuri) migratoare euroasiaticecu statutul de foederatus („aliat”, „confe-derat”, „asociat” - gdlr, 489) / federat(„popula ie a ezat la grani ele imperiuluiroman, angajat s apere un segment degrani în schimbul unor avantaje” - cf.dex-98, 372), îndeosebi, în Valea Dun rii,dacicul fluviu sacru i „coloan vertebra-

“ a Pelasgo-Daciei;(b) direc ia schismatic-religioas , prin

care - pe de o parte - Catolica Biseric(Papa de la Roma) / Vaticanul „angajeazregi apostolici maghiari / unguri” spre aextinde aria Catolicismului în spa iul mariiDacii Ortodoxe (DACIE AL C REI ORTO-DOXISM A DESCINS DIRECT DIN ZAL-MOXIANISM, ÎN FORMA DESEMNATSUBTIL DE MIRCEA ELIADE PRINSINTAGMA „CRE TINISM COSMIC”) i- pe de alt parte - Biserica Ortodox /Patriarhia din Constantinopol (prin lu-crarea subtil-acribioas a patriarhilorgreci, pref cându-se a da replic i la„sacra limb latin ” a Catolicismului, in-ventând „limba sacr slavon ”, a Orto-doxismului), declan eaz i realizeaz sla-vizarea „de cancelarie” a Valahimii Pe-lasgo-Thraco-Daciei” - cf. p. 92.

Da, se tem de Neamul nostru, de spiritua-litatea divin , care plute te, aureolant, în cerulnostru, deasupra capetelor noastre, n ucite(la nivel strict cerebral!), de iminen a mo-mentului când con tiin a noastr , azi aburitde manipul rile intense ( i disperate!) la nivelde cerebrum, va lua contact DIRECT CUDUHUL NEAMULUI METAFIZIC... da,atunci se va isca o SCÂNTEIE REVELA-TORIE IMENS , CÂT TOT CERUL

MÂNTULUI - ... i, da, ei, adversarii inco-rec i se îngrozesc de aceast SCÂNTEIE AREVELA IEI, ca i de viitoarea solidarizarespiritual a celor ALE I, contra ImposturiiMondiale/Mondialiste, se tem TO IBANDI II („imperiali” i „regali” i „fal iale i/hristo i mincino i” i... sinuciga demincino i!) ai ISTORIEI TERESTRE!!! -...pentru c ace ti infractori „globali ti”(care au ajuns unde au ajuns NUMAI princrim i jaf, de-a lungul unei întregi istorii,involutive spre „Epoca de Fier/Întunecat /KALY YUGA” - i care tiu, nelini titor isup tor de bine, c DUHUL IMERGENTeste f uritorul pojghi ei formale a existen eivizibil-emergente, iar nu invers!) - ... i maisunt con tien i (perfect con tien i!) de faptul

NU POT DECÂT S AMÂNE, IAR NU

ANULEZE PLANUL EVOLU IEISPIRITUAL-DIVINE A LUMII TERESTRE:

„DE ACEAST CON TIIN NA IO-NAL A VALAHIMII, DE SETEA DE RE-UNIRE A VALAHIMII ÎNTRE FOSTELEHOTARE ALE ANTICEI NOASTREDACII SE TEM SCURSORILE IMPERI-ILOR EVMEZICE / „MODERNE” DEAZI, SE TEM IMPERIILE CONTEMPO-RANE, SE TEM PROPAGANDI TII„GLOBALIZ RII” / „MODIALIZ RII”.

a fi prilej de împ unare cu faptul nu a existat vreun imperiu care s su-

pun Pelasgimea > Valahimea în întregulei, este bine s se tie:

a) SECOLUL AL XXI-LEA ESTE ALDEPLINEI CRISTALIZ RI A CON TIIN-

ELOR NA IONALE;b) UNIUNEA EUROPEAN NU ARE

ANSE DE IZBÂND : (1) NICI APE-LÂND LA „T LUGUL GLOBALI-

RII”, (2) NICI CONSTRUIND I „EU-ROREGIONALIZÂND” PE TEMELIILE

UBREDE ALE FOSTULUI IMPERIUAUSTRO-UNGAR;

(3) „Uniunea European va reu i sdevin un puternic / modern stat numaidac î i recupereaz istoria veridic a spa-iului în care se dore te ivirea sa i numai

dac î i a az bazele pe Euro-Pelasgia (peunitatea geografic-spiritual din debutulholocenului, de la Atlantic la Don / Volga)”- cf. p. 104. O, nu: cei ce s-au în at, la rangurinemeritate, NUMAI prin minciun - nu vorputea i nici voi a renun a niciodat , la acestfactor motrice nepre uit (interconectat cu

comia lor bestial ), care i-a propulsat înmijlocul MATERIEI/PRAKRTI (de fapt, întoiul de putoare al BORBOROS-ului)!

...O, cât se mai str duiesc Bandi ii Isto-riei, de sute i mii de ani (ieri, prin imperialiiromano-bizantini, apoi prin cei austrieci, oriotomani, ori... „papali”..., apoi, prin komisariisovietici, iar azi, prin obr znic turile dekomisari ai Uniunii Europene! - „ejusdemfarinae”!!!) s inventeze fel i chip de ter-tipuri, doar-doar ne vor umili atât de mult,încât s nu mai îndr znim a asculta nici m carVocea Lui Dumnezeu-ADEV RUL, i ei s

mân cu prada în bra e, iar cu noi...întrudistrugere, pustiu, mancurtizare - ... i, de-sigur, „sub cnut”:

- „...ori la limba pelasg din Dacia si-tuat în afara grani elor imperiului,rebotezat Scythia [Magna] / Sci ia [Mare],în spiritul ORDINULUI DAT DE ÎMP -RATUL TRAIAN ÎN ORIZONTUL ANU-LUI 106, CA DACIA I POPORUL EIEROIC S DISPAR DIN ISTORII /DOCUMENTE)” - cf. p. 95;

- „Dac - prin absurd - toponimul pe-lasgo(>valaho)-dac Arutéla > Arudela >

Arudeal > Ardeál ar fi fost z mislit în limbamaghiar (oficial / de cancelarie, ori dia-lectal ), r mâne de neîn eles efortul can-celariilor ungare / maghiare de a prepara- fie i în limba latin - o sintagm care s -l substituie, ca, de pild : Ultrasilva, Trans-alpina, Transilvania etc. (în esen , semni-ficantul f semnificat, cu „stranii” re-activ ri de factur imperial-austro-ungari prin nejustificata „politic de euroregio-

nalizare” impus / dictat de Uniunea Eu-ropean României de ast zi; toponimulpelasgo>valaho-dac, ARDEÁL, înc rcatcu istoria multimilenar a Daciei, desem-nând - în Dacia ca i în România contem-poran , mo tenitoarea anticului nucleu alDaciei - faimoasa regiune intracarpatica aurului - inclusiv cel de Ro ia Montance a intrat în „vizorul” canadiano-englez -,nu trebuie substituit de toponimul Tran-silvania, numele statului valah-evmezicdat de cancelariile budapestano-vieneze).Dar, dup cum s-a mai spus, ungurii / ma-ghiarii (sub Arpad, vreo apte-opt triburice- i aflaser salvarea, în anul 895 d.H.,din „menghina” pecenego-bulgaro-mol-dav ce le-a zdrobit „ ara” lor de la Atelkuz,dintre Volga i Don), înr cinându-se înDacia de Vest (provincia Pannonia, în anul896) - nu prin „cuceriri” (fabricate de tar-div-evmezice cancelarii ale regilor unguri),ci prin voin a împ ratului bizantin, Leonal VI-lea, prin încuscriri / înrudiri cu „duci”valahi (fiul lui Arpad, Zultes, se c tore tecu fiica lui Monu M ru / Menumorut, pri-mind i un teritoriu nord-dun reano-tisianca zestre), ori cu puternici regi / împ ra ivalahi (regele ungur, Bela al IV-lea, în ca-litate de socru al împ ratului valah Ioanal II-lea Asan, prime te „în grij ” Ardealul/ Transilvania), prin papii de la Roma iCatolica Biseric („încoronatoarea” mul-tor „regi apostolici” din Ungaria, inclusiva valahului Matei Corvin) etc. -, au preluatde la autohtonii pelasgi > valahi dun -reano-tisieni majoritatea hidronimelor,toponimelor etc. (v. supra, III-f, 2)” - cf. pp.29-30;

- „...se cristalizeaz con tiin a na io-nal a Pelasgimii > Valahimii, se afirm„irepresibil” dorin a acesteia de re-Unirea sfârtecatului i imensului s u spa iu deetnogenez , spa iul Pelasgo-Daco-Thra-ciei, dintre ro ile din ate ale imperiilorantice i evmezice, m car între hotareleDaciei lui Burebista (82-44 î.H.), ori aleDaciei lui Regalian (258-268 / 270 d. H.),impunând „istoriilor lumii” un puternicstat evmezic (constituit atât din p i aleDaciei Nord-Dun rene cât i din Dacia Sud-Dun rean , din Thracia, din Macedonia

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 17Anul IV, nr. 2(30)/2013

i din alte „Valàhii mari / mici”), stat cu-noscut epocii respective sub numele firescde Blàchia > Valàhia Mare, toponim / sin-tagm cu tâlm cire în limba francez a do-cumentelor evmezice drept La GrandeBlàquie (dup cum certific Geoffroy deVillehardouin - «care luptase în persoancontra lui Ioni [Ioan cel Frumos] înarmata nenorocitului Balduin» - i Henride Valenciennes, în Conquète de Constan-tinopole... - XIRD, II, 330 / XIRD-b, I, 466),NICIDECUM - CA ÎN FALSIFICATELEISTORII STALINISTE - ARATUL BUL-GAR / VAL HO-BULGAR” - cf. p. 95;

- „Din aceast con tiin na ional-va-lah din fosta Dacie a lui Burebista / Re-galian, se relev , evident, dincoace de apatra re-Unire par ial a Valahimii dinvremea Dinastiei Fra ilor Valàhi Petru iIoan I Asan (1185-1280 / 1300): a apteare-Unire Par ial a Valahimii sub sceptrullui Mihai Viteazul din anul 1600, a optare-Unire Par ial a Valahimii sub sceptrullui Alexandru Ioan Cuza din anul 1859, anoua re-Unire Par ial a Valahimii dinanul 1918 etc. La re-Unirea Valahimii din24 ianuarie 1859, „noul stat” trebuia s senu-measc Dacia (în acest sens MihailKog lniceanu, înc din ianuarie 1840, prinrevista DACIA LITERAR , „preg tiseterenul”); dar imperiile acelui anotimp n-au admis a a ceva; s-a propus apoi ( i chiara avut un oarecare „circuit”) ca respectivulstat desprins din Imperiul Otoman, s fiedesemnat prin sintagma Principatele Uniteale Valahilor, dar Imperiul Otoman / Turc,Imperiul Habsburgic / Austro-Ungar i Im-periul arist / Rus n-au fost de acord, desi-gur, spre a nu se trezi con tiin a na ionala valahilor din Dacia Nord-Dun rean idin Dacia Sud-Dun rean , ceea ce ar fi dusla reunirea celorlalte provincii din anticaDacie, încât Valahimea ar fi devenit o pu-tere considerabil în Europa, periclitându-le „cuceririle”; în ultim instan , impe-riile au admis ca statul valah s fie desemnatprin toponimul România. Scursorile de aziale celor trei mari imperii evmezice, Im-periul Sovietic (U. R. S. S.), îndeosebi, pro-pagandi tii stalini ti / neostalini ti i so-rosi ti, cu meschine interese, din stateleinteresate (ce i-au aflat ogor de întemeiereîn Dacia), au deschis dou „fronturi r z-boinic-semantice” încât con tiin a na io-nal a Valahimii s fie permanent „dina-mitat ” / „terorizat ”: (a) „frontul” anti-Pelasg >Valah având în obiectiv „bruiajulpolidimensional-mediatic” al profundeisinonimii, Pelasg > Valah - Român (Mol-dovean, Aromân / Macedoromân, Megle-noromân, Istroromân), „deturnarea” /

„haotizarea” sensurilor etnonimului; (b)„FRONTUL” MANCURTIST-DETURN -TOR DE IDENTITATE, AVÂND ÎN OBI-ECTIV „ÎNDEP RTAREA DE ETIMON”

I CULTIVAREA / SEM NAREA DECONFUZII PE TOATE C ILE OFICIALE/ NEOFICIALE (CORUPTE, ORI „MAN-CURTE”) ÎNTRE ROMÂNI (cei mai vechilocuitori ai Europei din România de dupRevolu ia din Decembrie 1989) I A A-ZI II RROMI ( IGANI), creându-se impre-sia c România, nu India, ar fi „ ara-mu-

” a acestei etnii migratoare. SISTEMA-TIC „PROFANATE” DE VREO DOU -TREI DECENII, TOPONIMUL ROMÂNIA(IMPUS DIN 1859 ÎNCOACE, DE CELETREI IMPERII „MODERNE”) I ETNO-NIMUL ROMÂN RECLAM , SOLICITIMPERIOS REVENIREA LA ADEV -RATA ISTORIE A VALAHIMII, LA ETNO-NIMUL NOSTRU PUR, PELASG > VA-LAH, I LA SACRUL NOSTRU TOPONIMANTIC, DACIA” - cf. pp. 101-102.

...L sa i-o balt , nevolnicilor, care v da i,ieri ca i azi, azi ca i ieri... (într-o istorie pecare o manipula i, tremurând de groaza sfâr-itului de lume…A VOASTR !) - drept „st -

pânii lumii”! Împlinirea sor ii ( i a) voastreva fi prin POPORUL PELASGO-VALAH -care, a a cum spune Aminul-Eminescu, areMisiune de Candel a Lumii, care s re-aprind Pa tele, dup ce se vor fi stins toateluminile... „Vestului/AMURGULUISPIRITUALIT II UMANE / Apusului”!

Da, a a se cheam poporul muceniciei ial izb virii: PelaSG! De la „SÂG ” - „PIA-

TRA MUNTELUI” (despre care î i amin-te te pân i un scriitor minor i ne-ini iatîntru f lniciile fâstâcitoare ale academicelordic ionare, ca Alexandru Vlahu , î i aduceaminte, în frumoasa, dar, ast zi [din pricinaatât de „avântatului” proces de mancurti-zare prin…înv mânt!], uitata sa „Româniepitoreasc ”: „Urc m din greu tih raieleumbrite ale Cire ului, maluri de SIG ,sparte de puhoaie” - cf. p. 113) - i de la„SIGINI” -„PURT TORII DE L NCI” aiPelasgo-Valahilor, v va veni i vi se vaîmplini, Orbilor Impostori ai Istoriei Terestre,destinul vostru implacabil... - ...pentru ca,apoi, pe Planeta Terra, s se re-instaurezeLumina de Duh aAURULUI/ARDEALULUINEAMURILOR!

Astfel, re-echilibrat întru Divina Thule,Lumea terestr autentic , a „SÂGILOR” -„SÂGINILOR”/MUN ILOR SPIRITUALI

I ÎNVIA I CA EROI IZB VITORI DENEAM I LUME - va re-începe s respireaerul curat al Învierii Duhului, iar nu hleiulmla tinii amorale, poluat cu sufocanteleminciuni i putori ale „vulpilor i leilor” ma-chiavelici!!!

...Cât de revigorant este vizionarismul,mai ales când se bazeaz , în acela i timp/înparalel, pe „SÂGA” (PIATRA) FILOSO-FAL a tiin ei Autentice, a unui ini iat întruLogos, cum trebuie c este Ion Pachia-Tato-mirescu - cel care, prin cartea sa, chiar dactendin a Orbilor Lumii este aceea de a neorbi jalnic, pe to i, întru analfabetism, exis-ten ial i moral! - întru ne-citire, din ne-cu-riozitate DE NIMIC! (nici m car de fiin a/soarta noastr ! - iat unde s-a ajuns cu expe-rimentele laboratoarelor satanice ale Ban-di ilor Lumii: PÂN LA ANULAREAINSTINCTULUI DE AUTOCONSER-VARE!!!) - tot va deveni F clierul cuLANCE/„SIGIN ” al celor care (îi vedem, îi tim, îipresim im!), încetul cu încetul, pe dedesubtul„parezei” sim irii noastre i pe deasuprasim urilor grosolane ale Bandi ilor Lumii, sevor reface, ca ELITE COMBATANTE,ÎNTRU LUMIN -LUMINAREDE DUH.

Tragica/Dramatica2 Epopee Valah vadeveni (cu voia ori f voia ImpostorilorLumii!), prin semnele c ii lui Ion Pachia-Tatomirescu - Epopeea Învierii NeamuluiPELASGO-VALAHIOR. A NeamuluiMistic/„LAH” al lui t-Frumos i al IleneiCosânzene...!!!

Amin!

1 - Sublinierile din citate ne apar in (not A.B.).2 - Nu insist m pe cuvântul „tragic”, pentru c ,ast zi, sacralitatea/ritualistica/cultualitatea (camod de A FI/A EXISTA!) fiind în mare suferin(pe toat Planeta Terra!), tr irea sacral /sim -mântul tragic s-au estompat, pân la cvasi-dis-pari ie...!

Pieter Bruegel cel B trân -Maimu e înl uite

18 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

Valentin NICOLI}OV

Probleme ale poemului haikuProbleme ale poemului haikucontemporancontemporan

Ca i poemul într-un vers românesc,poemul haiku este unul dintre cele mai micicare exist , compus, de obicei, din 17 silabe(5-7-5), care con ine o referin despre natur(kigo) i o cezur (kireji), dup primul sau aldoilea vers. Miracolul poemului haiku vinedin concizia sa, spunând multe în cuvintepu ine. Libertatea de form i cea de fond sealiaz în haiku pentru a ob ine o poezie pura momentului. Haiku-ul cultiv inteligen a isensibilitatea fiec rui cititor, reprezentând unadev rat moment de libertate pentru spirit.Poe ii români de haiku au talent, ei transfervitalitatea lor, un adev rat lirism, o melan-colie specific în domeniul poeziei haiku.Descoperind, pe m sur ce aflau tehnicahaiku, o nou form de exprimare, românii audescoperit o alt cultur , cu un alt mod degândire. Totodat , pe m sur ce tot mai mul ipoe i s-au familiarizat cu scrierea poemuluihaiku, au ap rut, inevitabil, mai multe între-

ri: Poemele pe care le scriau erau haiku-uriveritabile? Puteau renun a la kigo? Se poatescrie haiku la comand ? Ce rol are critica dehaiku la noi? Care sunt dificult ile pentrutraduc torii de haiku? Exist o pedagogiehaiku, un mod de a înv a s scrii haiku dincopil rie, de la ce vârst se poate practicahaiku-ul? Ce deosebiri exist între haiku-ulclasic i cel modern ?

Acestea sunt întreb ri care anim i mi -carea haiku din România. La câteva dintreele vom încerca s d m un r spuns în acestmaterial.

Se presupune c poetul budist YamazakiSokan (1464-1552) a compus primul tristihce va fi denumit mai târziu haiku, c MatsuoBasho (1644-1694) i-a dat str lucire expri-mând teme universale în imagini simple, pre-luând din filozofia zen calea elegan ei (fugano-michi) i transformând un gen u or, comic,

uneori frivol, într-un gen major. Efortul s u afost apoi continuat de Buson (1714-1781) ide urm torii poe i, dar denumirea de haiku afost stabilit abia de Masaoka Shiki, la înce-putul secolului XX, care a ar tat c primastrof , hokku, din poezia renga i haikai-no-renga trebuie salvat datorit calit iisale literare, fiind compus în exclusivitatede un maestru. Astfel, din opera lui MatsuoBasho i a celorlal i poe i care i-au urmat, s-au salvat câteva mii de capete de renga, texterecuperate într-o alt viziune asupra poeziei,fiind denumite ulterior haiku.

Majoritatea autorilor cunoscu i de noisunt de acord c un haiku trebuie s respecteurm toarele reguli:

- Reguli clasice de prozodie -17 silabedispuse în trei versuri, dup regula 5/7/5.

- Reguli structurale (kigo, kireji i triadaloc-timp-subiect, adic unde-când-cine?)

- Reguli estetice care guverneaz spiritulhaiku pe baza unor categorii estetice impor-tante (fueki/ryuko-etern/efemer, karumi-simplitate, sabi-triste e în singur tate, wabi-frumuse e auster , aware-stare de bucurie,mono no aware-patosul lucrurilor etc). Numai insist, le cunoa tem cu to ii, trebuie doaraplicate consecvent, fiindc f aplicarealor nu exist poem haiku adev rat.

Mae trii japonezi men ioneaz câtevaprincipii de alc tuire a unui haiku: orice cu-vânt folosit s nu poat fi înlocuit, limbajul

fie ambiguu pentru a l sa loc puterii desugestie, versurile s aib un aspect discret,nu prea vii, gândurile s fie reliefate cu fine e,

se p streze atmosfera de mister etc.În leg tur cu regulile estetice a aminti

cele dou exemple clasice de micropoem alelui Matsuo Basho, care au avut o influencovâr itoare i asupra poe ilor no tri.

Primul exemplu.Pe înserat/un corb/pe creanga uscat //Dou substantive, nici un verb, îns în-

tâlnim mai multe elemente simbol: Corbul-în elepciunea de-o via , Creanga uscat -semnul trecerii timpului, Înserarea-momentul

de cump dintre zi i noapte. De i corbulpare în epenit în lini tea asfin itului, prin for ade sugestie a elementelor utilizate autorulne arat c se întâmpl ceva în acest poem: amai trecut o zi, înc un anotimp, este chiarvia a noastr care trece clip de clip .

Al doilea exemplu.Vechiul iaz-/o broasc sare/zgomotul

apei//Universul are aici dou componente dis-

tincte, dar opuse: vechiul iaz - care reprezinteternul, fueki, locul neschimbat, iar s riturabroa tei - efemerul, ryuko, clipa trec toarecare sparge lini tea dinainte, stric echilibrul.Acest poem a generat o efervescen crea-toare printre to i poe ii de haiku care i-auales broasca drept simbol, ba chiar au fostscrise numeroase studii în diferite ri alelumii despre modul cum a fost abordat acestsubiect în spirit haiku. La noi, de i mul i poe iau scris poeme despre broasc , a aminti doarun poem al lui Eduard ar (În urma broa tei/un plesc it în noapte-/ i luna nd ri), careprezint , pe lâng zgomotul apei, o imaginevizual suplimentar , oglinda lacului care sesparge în nd ri, i aceast imagine o com-pleteaz în mod fericit pe cea auditiv (ples-

itul). Poemul a fost premiat i peste hotare.Suichi Kato, autorul unei Istorii a litera-

turii japoneze în trei volume, care ne-a vizitatara cu ocazia lans rii c ii, a expus o p rere

clar despre cum trebuie scris poemul haiku.Poemul trebuie s fie raportat la clipa pre-zent , fiindc timpul istoric este o sum declipe prezente ce fac parte din timpul absolut.Singura realitate tangibil este clipa imediat ,via a a a cum este ea, familia, prietenii. Con-teaz doar clipa prezent pe care o tr im;haiku-ul este un poem al clipei. Poe ii ne-japonezi trebuie s scrie despre existen a lorreal în ora ele occidentale i nu s imitepoe ii clasici din Japonia pentru a scrie unhaiku de calitate.

Practica haiku cre te sensibilitatea fie-ruia, îi accentueaz sentimentul de tandre e

Care este structuraunui poem haiku?

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 19Anul IV, nr. 2(30)/2013

care este un sentiment dulce, de simplitatei în elepciune misterioas , ce acord aten ie

fiin elor cele mai umile, p rilor, florilor,insectelor. Filozofia Zen, care proclam iubi-rea de to i i de toate, toleran a, solidaritateacu cei de lâng tine, î i g se te o expresiestr lucit în haiku, un poem simplu, dar pro-fund, un exerci iu spiritual pentru inimile sen-sibile, un r gaz acordat lini tii, farmecului,misterului din fiecare clip , eternit ii, care

i d ansa ca în trei versuri s afli i sîn egi atât de multe.

rerile sunt împ ite. Japonezii, care auo sensibilitate dus la extrem, sunt i acummari iubitori de natur , tineri sau b trâni,boga i sau s raci, orice fenomen natural îiimpresioneaz în mod deosebit: Fac picnic-uri sau organizeaz excursii tematice pentrua admira planta iile cu cire i înflori i, staunoaptea pe malurile râurilor a teptând sapar licuricii, se plimb cu barca seara ca svad cum r sare luna plin i cum se oglin-de te în apa lacului, admir p durile toamna,când frunzele cap neb nuite culori, sau

i cump de la pia o mic colivie din paide orez ce con ine un greiere i-l duc acaspentru a-l asculta seara cântând pe balcon.În concluzie, atât poe ii japonezi, cât i ceioccidentali sau americani, nu renun prea

or la kigo (unii chiar mai fac liste cu kigopentru poe ii din mai multe ri sau folosescunele asocieri sezonale, preluate din alma-nahul poetic japonez Saijiki). Mai nou, înurma dezbaterilor la colocviile mondiale dehaiku de la Brest din 1998 i de la Tokyo din1999, dar i de la conferin ele mondiale dehaiku ale World Haiku Association inute înperioada 2005-2011, la care au participat ipoe i români de haiku, s-a stabilit de comunacord ca poe ii care vor s renun e la kigo spoat folosi unele cuvinte cheie care pot facepoemul haiku mai u or adaptabil la oricelimb european . Se vorbe te tot mai multdespre modernizarea haiku-ului ar tândfaptul c poetul modern nu mai are timp sadmire natura, trecerea anotimpurilor, câr-durile de cocori, ci tr ie te în ritmul trepi-dant din marile ora e i trebuie s scrie desprerealitatea din jurul s u. Acest lucru este posi-bil numai dac va respecta regulile esteticeale poemului haiku care genereaz spiritulhaiku i asigur o putere de sugestie deose-

bit , altfel va scrie doar o banalitate în 17silabe.

Primul este curentul clasic cunoscut, in-staurat din secolul XVI, curent tradi ionalcare are înc cea mai mare influen în Japoniai în multe ri din lume, pe care îl practic mi noi de 21 de ani. Acest curent este practicat

în multe ri europene începând cu Fran a,rile de Jos, Italia etc. Chiar i un ambasador

cultural al Japoniei pentru Europa, cum estepoeta Madoka Mayazumi, care ne-a vizitatara în august 2010 i ne-a vorbit despre po-

emul haiku la Casa oamenilor de tiin dinBucure ti, ne-a demonstrat c practic atâtpoemul haiku clasic cât i cel modern. Ampublicat câteva poeme de-ale sale în revistaHaiku nr. 44/2010.

Al doilea este haiku-ul liber, care a ap rutîn era Meiji, dup 1867, ca o dorin a japo-nezilor de a elibera poemul de regulile clasicepe care le-au considerat în mare parte peri-mate, desuete, provenind din vremea feudalcând Japonia era închis oric rui contact cualte ri din lume. Acest curent a fost îmbr -

at dup japonezi i de poe ii anglofoni, decei din America mai ales. Acest curent a mersmai departe i în prezent sus ine c fiecareciviliza ie poate scrie un haiku propriu, fie-care popor î i poate inventa propriile regulide exprimare în haiku-ul modern.

În România, haiku-ul cunoa te ambeleforme de scriere, de la forma fix de 17 silabe(5-7-5) pân la haiku-ul liber, modern, undealuzia sezonier nu este precizat i num rulde silabe este mai mult sau mai pu in exact.Ambele curente au în comun ideea c struc-tura din poemul tanka se poate p stra în conti-nuare i în haiku, adic s fie compus dincele dou p i, una care exprim o leg turcu natura în general i a doua cu aspect par-ticular, o ac iune în natur , ce sunt separatede kireji (cuvântul care taie, desparte). Co-nexiunea ini ial cu natura reprezint uni-versalul, iar cea secundar are leg tur cunatura uman sau cu o ac iune în natur ireprezint particularul. Aceast pendulare în-tre universal i particular d poemului o pro-funzime enigmatic ce induce spiritul haiku.

Deci poemul haiku poate fi scris atât înstil clasic cât i modern. Ambele stiluri p s-treaz prozodia clasic , dar pot ap rea miciabateri de una sau maxim dou silabe de lacele 17 silabe consacrate i de la a ezarea si-labelor în cele trei versuri (în loc de 5-7-5,pot ap rea 5-5-7, 7-5-5), sau chiar în douversuri, 12-5, 5-12, mai ales la autorii de limbenglez .

Haiku-ul modern, f kigo, este asem -nat de mul i cu spotul publicitar, care con inecuvinte foarte pu ine, concentrate, timpul câtse deruleaz fiind de ordinul secundelor. ipoemul haiku se întinde pe parcursul uneisingure respira ii timp de câteva scunde. Spi-ritul haiku reprezint o manier deschis iintuitiv de a apropia o realitate pe care citi-torul o cunoa te. Unii poe i anglofoni con-fund poemul haiku cu poemul senryu p s-trând doar latura ironic a acestuia.

În schimb, în ambele stiluri, clasic saumodern, nu se face rabat de la calit ile este-tice de baza ale poemului haiku ar tate. Iatcâteva poeme scrise de str ini i de românicare cred c p streaz calit ile enumerate.

Haiku-ul de tip clasic:Fluturele/ adormit pe marele clopot/

al templului// (Buson)la s rman/schel itul câinelui/

noaptea, pe ploaie// (M.Basho)i replicile sale actuale care se aseam

foarte mult ca spirit haiku i putere de sugestie:Spital, ploaie, frig./Un câine lâng

poart /ne privim t cu i// (Florin Vasiliu)Gard de cimitir-/ florile salcâmului/

între dou lumi// (Florin Grigoriu)Viscole te/fa a tinerei târfe/ luminat

de felinar// (poet din Canada)Se sparg valurile/ se ceart pe dig/

emigran ii// (poet din SUA)Febra Genovei/ poezie, fotbal/ i

ambulan e// ( Ban’ya Natsuishi)Bufetul g rii/fum, vodc , ochi înro i/

i g gie// (Valentin Nicoli ov)Poemul haiku poate exprima i un con-

trast puternic între starea sufleteasc a omu-lui aflat într-un moment de grea cump isenin tatea lumii înconjur toare:

Chiar în clipele/ nenorocirii noastre-/ciocârlii cântând// erban Codrin).

Acela i contrast între starea sufleteasca celui venit la mormântul celor dragi i cân-tecul de dragoste al p rilor ne tiutoare dincimitir:

O cruce nou / lâng una putred ./ itrilul mierlei…// (Valentin Nicoli ov).

De i majoritatea poe ilor a c zut de acordasupra structurii cunoscute de 17 silabe înformula 5-7-5, sunt tolerate în haiku-ul mo-dern i structurile amintite mai sus, 5-5-7, 7-5-5, sau chiar 5-12 sau 12-5. Chiar i la poetulclasic Issa întâlnim des astfel de structurimodificate. Sunt tolerate de asemenea, unasau cel mult dou silabe în plus sau în minusfa de cele 17 consacrate.

Din p cate, se public ast zi multe bana-lit i care respect doar regula celor 17 silabe

ezate 5-7-5, dar nu au nicio leg tur cuspiritul haiku sau cu puterea sa de sugestie,fiind simple pasteluri despre natur , sau me-

Curente în haiku-ulmondial

Putem desprindehaiku-ul de natur ,

de anotimpuri?

20 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

dita ii, sau chiar aforisme uneori. Regula ar fi nu fie catalogate sau denumite ca poeme

haiku ci doar poeme în stil haiku.a cum ar tam mai înainte, lucrul cel

mai important la realizarea unui poem haikueste s ne ferim de platitudine i de banal.Iat i un exemplu de micropoem de o bana-litate deosebit , care nu are nimic în comuncu spiritul haiku, un poem care îmi vine acumîn minte:

Tunet de var / oaia p se te turma/ pasc singur /(Ion Codrescu)

Am g sit mai multe poeme banale alemultor autori, dar nu este cazul s le maiexpun aici. Nu vreau s mai insist pe astfelde exemple negative, de i la o lectur atentele pot fi g site din abunden .

Ar mai fi totu i de men ionat unele as-pecte privind copierea de c tre unii poe i di-letan i a unor poeme haiku de calitate alealtor poe i cunoscu i i publica i. Cunosc celpu in apte sau opt exemple de autori careau împrumutat multe poeme haiku întregi saudoar p i de poeme de la al ii, f nicio jen .Pe unele falsuri le-am semnalat în revistaHaiku i, drept urmare, mi-am atras antipatiacelor men iona i, pe al ii nu i-am semnalatînc i nici nu cred c o voi mai face în viitor,de i îi am pe to i strân i într-o map i aputea publica chiar o plachet cu „operele”lor de împrumut. Dar nu mi-am propus sdeschid o astfel de polemic ci numai s-osemnalez, vreau s amintesc faptul c acestfenomen negativ înc persist printre uniipoe i, mai ales încep tori, i trebuie înl turat.To i cei care întâlnim aceste falsuri trebuie

le ar m colegilor în cenaclurile propriide haiku, mai ales atunci când autorii res-pectivi nu în eleg s se îndep rteze de ase-menea obiceiuri. Nu doresc s deschid niciunfel de polemic pentru c nu cred c astaeste calea spre perfec iune. Nu m considero somitate în aceast materie ci doar un poetla fel ca oricare altul. Doar c fac efortul de a

documenta i am obiceiul s citesc camtot ce-mi cade în mân i s analizez cu aten ieceea ce am citit. Trebuie s citim mai mult, scolabor m mai mult unii cu al ii i rezultatelebune se vor înmul i. i s fim mai aten i lacalitatea poemelor pe care le public m, pen-tru a nu sem na confuzie mai ales în rândulcelor care vor s abordeze scrierea acestuipoem i nu au stabilite înc ni te criterii decalitate, deoarece ei vor încerca s i stabi-leasc singuri aceste criterii citind poeme dindiverse volume ap rute.

i aici doresc s m refer la lipsa unoranalize critice am nun ite asupra volumelorde poeme haiku, lipsa criticii de haiku.

Înainte de 1989, poemul haiku era consi-

derat o poezie prea intelectual , neîn eleasde politrucii agrama i ai fostei puteri care oexilaser în afara literaturii. Dar i acum, dup22 de ani, sunt destui litera i care nu acceptaceast form de poezie, din iner ie sau poatedin necunoa tere. Ei consider c acest poemnu este poezie i nu trebuie luat în seammai ales din cauza a dou caracteristici alesale: lipsa rimei i a ritmului propriu unei poeziiclasice i simplitatea sa, poemul haiku ne-folosind figurile de stil cunoscute în poeziaclasic cum sunt metafora, compara ia, per-sonificarea, adjectivele de tot felul etc. Ace ticritici se comport , din p cate, la fel ca iciobanul venit de la ar care, ajuns la gr dinazoologic din ora , vede o giraf , se uit lungla ea buim cit i spune c „animalul sta nuexist ”, fiindc în via a lui de cioban de pânatunci nu l-a v zut i nu l-a p scut. A a cred

privesc consterna i unii critici i poemulhaiku. Dar nu au dreptate: exist în literaturmulte poezii f rim , cu versuri albe, înspentru a în elege poemul haiku cred c artrebui mai întâi s doreasc s -l cunoasc .Mai sunt i critici care mai cunosc câte cevadespre particularit ile din limba japonez .Ace tia afirm c poemul haiku nu poate fiscris i în eles în alte limbi datorit acestorparticularit i. Ei fac referire mai ales la faptul

în limba japonez poemul con ine 17 sune-te denumite onji, care nu sunt echivalentecu cele 17 silabe de la noi.

Din aceste câteva motive, expuse mai îna-inte, în prezent nu avem comentarii desprehaiku în literatura român care s ofere ni tecriterii solide de apreciere a calit ii acestuipoem. Majoritatea celor care s-au încumetat

prezinte i s analizeze c ile de haikuap rute la noi au avut aprecieri de tipul citit-pl cut. A f cut excep ie doar eminentul pro-fesor Ion Rotaru, care în O istorie a litera-turii române de la începuturi i pân înprezent a acordat mai multe pagini mi riihaiku din România.

Exist a adar pu ine studii de analiz apoemului haiku, de identificarea componen-telor sale pe cele dou planuri, în cele dousau chiar trei momente distincte ale sale. Totdin necunoa tere nu se fac analize specificepentru identificarea puterii de sugestie, a spi-ritului haiku, a categoriilor estetice utilizatepentru a aduce în cele trei versuri spiritulhaiku. Nimeni nu analizeaz contrastele, nicisimplitatea, firescul, gra ia, atitudinea de des-prindere din materialitatea lumii. Ba mai mult,unii poe i confund de multe ori firescul isimplitatea cu banalul f când exces de ba-nalit i. Nici sim ul simplit ii nu trebuie exa-cerbat, c ci dac este utilizat prea des re-duce poemul haiku la o simpl expunere debanalit i. i exist , din p cate, sumedeniede autori i de c i cu zeci sau sute de tri-

stihuri banale care sunt denumite pompospoeme haiku. Am dat mai înainte un singurexemplu. Trebuie s recunoa tem c nici re-vistele literare sau editurile care le publicnu reu esc s fac distinc ie între un poemdespre natur , un simplu pastel în 17 silabei un poem haiku autentic. Exist , în schimb,

mul i autori, încep tori, mai mode ti, care- icunosc limitele i- i întituleaz micropoemelescrise drept „poeme în stil haiku”.

O întrebare important pe care i-o punpoe ii de haiku: ce dificult i apar când setraduce un poem haiku original, din limbajaponez , trecând prin traduceri succesiveîn mai multe limbi europene pân ajunge sfie citit în române te? Cine poate traduce celmai bine un haiku? F traduceri bune po-emul haiku nu poate fi cunoscut dintr-o arîn alta, nu se poate mondializa, iar o traducereproast poate altera mult în elesul poemuluioriginal. Este concluzia mai multor conferin einterna ionale de haiku la care au participati poe i români de haiku. Ban’ya Natsuishi,

pre edintele WHA, se întreba acela i lucruîntr-un articol întitulat Pot s se întâlneascOrientul i Occidentul în haiku? El r spun-dea: i da i nu. Nu, pentru c prin traducerepoemul haiku î i pierde în elesul primar, tra-duc torul fiind concentrat mai mult pe form ,pe în elesul fiec rui cuvânt i nu pe în elesulîntregului. Da, atunci când va fi bine cunos-cut i corect tradus în cât mai multe ri, înmai multe limbi i va putea s dea na tere lamicropoeme în stil haiku.

Atât antologia anual a WHA cât i revis-tele române ti de haiku practic de mai mul iani traducerea poemelor i în limbi de cir-cula ie interna ional , franceza sau engleza.Revista Albatros le traduce în englez , încde la înfiin area ei, din anul 1992, iar Anto-logia anual a WHA, de la înfiin are, dinanul 2005, prezint poemele traduse în maimulte limbi (în limba natal a fiec rui poetpublicat, într-o limb de circula ie interna-ional , dar i în limba japonez ). i revista

Haiku a Societ ii Române de Haiku (S.R.H)a trecut de câ iva ani la traducerea poemelori a multor materiale publicate în limba en-

glez sau francez , în acest fel putând fi tri-mis prin po unor colaboratori din alte

ri. De asemenea, autorii români au publicatîn ultimii ani multe volume sau antologii dehaiku, tanka, poeme într-un vers sau poemeîn lan în dou sau trei limbi. Colabor m cumul i poe i care sunt i traduc tori buni.

Traducereapoemului haiku

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 21Anul IV, nr. 2(30)/2013

Pe lâng talentul poetic pe care trebuie-l aib to i cei care încearc s scrie haiku,

se poate vorbi de un mod specific de a înv a scrii haiku? Ar fi mai bine ca haiku-ul s

înceap a fi scris chiar de la vârstele copil rieisau ale adolescen ei? Experien e de intro-ducere a poemului haiku în coli, chiar înprograma colar , exist în multe ri. De maimul i ani au fost astfel de preocup ri la Cons-tan a. Mi-amintesc faptul c la Festivalul dehaiku de la Constan a din anul 2005 temaprincipal dezb tut a fost Haiku-ul i edu-ca ia, aceast tem fiind lansat de ClubulMondial de Haiku de la Londra înc din anul2000. Doamna Profesoar V ceanu a prezen-tat un material interesant pe aceast tem ila simpozionul S.R.H. din anul 2011.

S.R.H. a început mai timid aceast activi-tate în domeniul pedagogiei haiku; prin efor-tul depus de doamna profesoar Adina En -chescu s-a constituit o filial a S.R.H. la Rm.Vâlcea, care cuprinde profesori i elevi dinmai multe coli din jude ce au început spractice haiku-ul. Trebuie s ne gândim cumputem s sprijinim mai bine activitatea lor, sne întâlnim i s discut m împreun desprehaiku i s -i ajut m s se documenteze.

Cu to ii suntem de acord c f un dia-log intercultural haiku-ul nu se poate mon-dializa. Pe lâng traduceri corecte, f cute cutalent poetic, un rol important în circula iainterna ional a poemului haiku îi revine dia-logului cultural realizat prin participarea laconferin ele i festivalurile interna ionale dehaiku organizate în diferite ri ale lumii i înJaponia. La acestea s-au discutat problemahaiku-ului ca mijloc de expresie planetar, mo-dificarea regulilor haiku pentru a-l face adap-tabil mai u or în alte limbi, folosirea cuvin-telor cheie, kigo-ul nemaifiind obligatoriupentru europeni sau americani. Un rol im-portant l-au avut i consf tuirile i simpozi-oanele organizate i desf urate de Socie-tatea de Haiku din Constan a în ultimii zeceani. Un alt rol important în dialogul mondialrevine Internetului i particip rii poe ilor ro-mâni la concursurile interna ionale de haiku.Avem mul i poe i români participan i i câ -tig tori de zeci de concursuri interna ionale,un recordmen fiind domnul Eduard ar din

Ia i care a câ tigat peste 100 de concursuripân acum. Ultimul premiu de valoare l-a pri-mit în vara lui 2010 odat cu câ tigarea Con-cursului de haiku Japonia-Europa când afost premiat de Ambasadorul Japoniei în pre-zen a Pre edintelui în exerci iu al ConsiliuluiUniunii Europene, Dl Herman van Rompuy,i el un binecunoscut poet de haiku. În re-

vista Haiku nr.44/2010 am publicat o pre-zentare a c ii sale de haiku. Drept urmare,am primit o scrisoare din partea ConsiliuluiUniunii Europene, a domnului Herman vonRompuy, prin care ne mul umea i ura poe i-lor români de haiku succes în activitatea lor.

Ceea ce este important, atât la haiku-ulîn stil clasic cât i la cel modern este respec-tarea categoriilor estetice care îl definesc icare genereaz adev ratul spirit haiku. Fspiritul haiku i f puterea de sugestie ade-

ratul poem haiku nu exist , r mâne doarun micropoem în stil haiku ce p streaz doarnum rul de versuri i de silabe i, uneori,kigo-ul i kireji (cezura). Spiritul haiku re-prezint o manier deschis i intuitiv de aapropia o realitate la care cititorul este aso-ciat, pe care o cunoa te. Aceste problemeau fost dezb tute în numeroase conferin ei congrese interna ionale de haiku. Ele au

continuat s fie dezb tute de World HaikuAssociation la Conferin a de haiku de laSofia din anul 2005, la conferin ele de haikudin Suedia, Japonia i Germania precum i laFestivalul Mondial de Haiku de la Pecs dinUngaria în august 2010. La multe dintre a-ceste manifest ri interna ionale au participatmai mul i poe i români de haiku membri aiSRH. Pe aceea i tem Banya Natsuishi a scriseseul men ionat anterior întitulat Pot s seîntâlneasc Orientul i Occidentul prinhaiku?, iar în luna octombrie 2010, poetulbreton Alain Kervern a publicat la Rennes,în Fran a, un alt studiu interesant întitulatDe ce nonjaponezii scriu haiku? (Pourquoiles non Japonais écrivent-ils des haïku?)

Lumea haiku este în continu mi care itransformare. Trebuie s inem pasul cu ea,dar în acela i timp s scriem poeme haikuinspirate din realitatea de fiecare zi. De i po-

ii din multe ri au scris chiar i haiku-urierotice, noi, românii, pân nu demult, credeam

nu putem scrie poeme haiku de dragoste,haiku-ul fiind un poem auster. Iat c un poetdin Republica Moldova a reu it s scrie unpoem haiku de dragoste excep ional, care ex-prim acea dragoste calm , senin , care existîntre sufletele pereche. Este vorba desprepoetul Vasile Spinei i v amintesc în înche-iere acest haiku atât de frumos:

Pisica toarce/ i iubita doarme./ Maipun un lemn pe foc//

Dialogul interna ional

C#r]i primitela redac]ieSe poate vorbi de

o pedagogie haïku?

22 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

Stelian GOMBO{

„Iisus Hristos este Acela[i,ieri [i azi [i \n veac”

„Iisus Hristos este Acela[i,ieri [i azi [i \n veac”

Ap rut în condi ii graficedeosebite, cartea ÎPS Irineu Popa,arhiepiscopul Craiovei i mitro-politul Olteniei, constituie o veri-tabil sintez teologic a hristo-logiei, începând cu profe iile me-sianice vetero-testamentare, cuanticip ri ale tainei Logosului înfilosofia greac , cu istoricitateaînomenirii Cuvântului ve nic înNoul Testament, i mergând pânla sintezele patristice ale sfin ilorIoan Damaschin i Teodor Studitul.

Cap. I, „Teologie i iconomieîn întruparea Fiului lui Dumne-zeu” (p. 10-151), porne te de lalucrarea treimic „în marea taina teologiei i a iconomiei Cuvân-tului lui Dumnezeu”, subliniazrela ia intrinsec dintre Logosuldivin i umanitate (care st la ba-za Întrup rii Fiului i nu a alteiPersoane din Sfânta Treime, Ta-

l sau Duhul Sfânt, profe irea iprefigurarea acestei m re e Taineîn Vechiul Testament i în filoso-fia antic greceasc , prezentareaînomenirii Logosului i a lucr riiSale mântuitoare în Noul Testa-ment (cu accent pe prologul E-vangheliei de la Ioan), cum ar fiSchimbarea la Fa , R stignirea

i Învierea - lucr ri cu caractermântuitor pentru to i oameni, ide care putem s ne împ rt imto i prin lucrarea haric a DuhuluiSfânt, pentru ca în final s fie ex-puse câteva denumiri ale Fiului,„al doilea Adam” sau „Adam celnou”, în textele scripturistice:„Fiul Omului”, „Fiul lui David” i„Fiul lui Dumnezeu”, Osana, Me-sia, Emanuel, Kyrios i „Mielullui Dumnezeu”.

Cap. II, „Formarea vocabula-rului i a terminologiei hristolo-gice” (p. 152-187), atest dificul-tatea întâmpinat de Sfin ii P -rin i în a p stra echilibrul i corec-titudinea formul rilor înv turiidespre Mântuitorul nostru IisusHristos. Ca i la Sinodul I ecume-nic, unde s-a formulat termenulhomoousios, P rin ii ulteriori auîncercat s i expun credin a cuajutorul unor termeni filosofici,cum ar fi ousia, hypostasis, phy-sis, prosopon sau hyparxis, dardându-le un con inut revelat,cre tin. A a au procedat P rin iiCapadocieni - iar analiza se axea-

pe gândirea teologic a Sfân-tului Grigorie de Nyssa, care areceptat metafizica aristoteliana fiin ei -, dar i al i Sfin i P rin i,cum ar fi Chiril al Alexandriei sauIoan Damaschin.

Cap. III, „Persoana Mântui-torului Iisus Hristos în gândirea

rin ilor i dasc lilor Bisericii”(p. 188-262), face scurte incursi-uni în în elesul teologic al Per-soanei Mântuitorului Iisus Hris-tos la câ iva autori eretici i orto-doc i: Origen, Arie, Sf. Atanasiecel Mare, Apolinarie, Eunomiu,

rin ii Capadocieni, Nestorie iSf. Chiril al Alexandriei.

Cap. IV, „Hot rârile sinoade-lor ecumenice de la Efes i Cal-cedon privitoare la definireadogmei hristologice” (p. 263-307)nu se refer strict la horos-ul Cal-cedonului, ci analizeaz i tomo-sul papei Leon, adresat Patriar-hului Flavian, i consecin ele is-torico-teologice ale sinodului alIV-lea ecumenic. Tomosul lui Le-on, care „n-are nimic original fade înainta ii s i”, cuprinde patrucapitole: 1) Persoana Dumnezeu-lui-Om este identic cu cea a Lo-gosului divin. Întruparea, de ieste o kenoz , nu implic nicioschimbare sau diminuare a atot-puterniciei Cuvântului; 2) natu-rile divin i uman coexist înaceast Persoan unic , fschimbare i f confundare (fi-ecare dintre ele p streaz pro-priet ile f alterare); 3) naturilesunt principii distincte de ope-rare, de i lucreaz întotdeaunaîmpreun ; 4) Unitatea persoaneiconstituie fundamentul comuni-

rii însu irilor naturilor, i pe ba-za ei putem, de exemplu, s spu-nem c Fiul lui Dumnezeu a fost

stignit i îngropat, respectiv cFiul omului S-a coborât din cer.Referitor la acceptarea sau res-pingerea hristologiei Calcedonu-lui, ÎPS Irineu va evoca partideleteologice favorabile sau adver-sare acestuia, precum i unele în-cerc ri de compromis între ele:Henoticon-ul lui Zenon, grupa-rea din jurul patr. Alexandriei,Timotei Elurul, sau din jurul patr.Antiohiei, Sever, c lug rii sci i,

Leon iu de Bizan i Leon iu deIerusalim.

Cap. V, „Hristologia împ ra-tului Iustinian i a sinodului alV-lea ecumenic” (p. 308-336),expune i Edictul împ ratuluiIustinian despre Adev rata Cre-din Ortodox . Tratarea porne -te de la teza c politica biseri-ceasc a lui Iustinian s-a fun-damentat pe principiul armonieiîntre stat i Biseric . Sinodul alV-lea ecumenic atest acest faptprin condamnarea celor TreiCapitole. Sunt apoi redate prin-cipalele înv turi din Edictulamintit (551), din care putemconstata c împ ratul Iustinianera preocupat de m rturisireaadev ratei credin e i de comba-terea ereziilor - un mijloc de p s-trare i al p cii nu doar în Bisericci i în Imperiu.

Cap. VI, „Înv tura hristolo-gic a P rin ilor dup sinodul Vecumenic” (p. 337-455) trece înrevist înv tura Sf. Sofronie alIerusalimului, al Sf. Maxim M r-turisitorul, precum i al P rin ilor

**

ÎPS Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, Iisus Hristos este Acela i,ieri i azi i în veac, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2010,485 pagini

**ÎPS Irineu

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 23Anul IV, nr. 2(30)/2013

iconoduli, Sfin ii Ioan Damas-chin i Teodor Studitul. F aputea intra aici în detaliu, amin-tim doar cele cinci medieri pe careSf. Maxim M rturisitorul înva

Logosul înomenit le-a realizat:între b rbat i femeie, între Para-dis i lumea locuit , între cer i

mânt, între cele inteligibile icele sensibile, între natura necre-at i Dumnezeu Însu i. Scopulfinal al acestor medieri nu estealtul decât „cuprinderea omuluiîn Iisus Hristos, în vederea în-dumnezeirii lui i a sfin irii cos-mosului”. În ceea ce prive te cri-za iconoclast , este un merit alautorului s accentueze c , în ul-tim instan , aceasta este tot odisput hristologic . Atât Sf.Ioan Damaschin, cât i Sf. TeodorStuditul, au crezut c refuzulcinstirii icoanei Mântuitoruluieste echivalent cu negarea firiiSale umane. Dimpotriv , pentruteologia icoanei subiectul esteFiul, „Chip des vâr it” al Tat lui,care reprezint conceptul cu totulparadoxal al unui „chip consub-stan ial i des vâr it” (Chr. VonSchönborn). Astfel, de i Dumne-zeu este transcendent i de nezu-gr vit, totu i El poate fi repre-zentat în icoan tocmai datoritÎntrup rii, asum rii naturii umanede Fiul ve nic al lui Dumnezeu.În fine, nu trebuie uitat c în icoa-

nu este reprezentat o natur ,ci o persoan - i de aceea o Per-soan , Iisus Hristos, este proto-tipul icoanei (care este un „con-cept analogic”, în sensul în caredetermin o „asem nare” i nu o„identitate” cu Cel reprezentat).

În concluziile c ii se arat hristologia a realizat i expri-

mat unitatea cre tin , dar în ace-la i timp uneori a produs i celemai mari divergen e în istoriacre tinismului. Într-adev r, cuacrivie i aten ie la detalii, folo-sind la maxim bogata bibliografiei manifestând deopotriv o mare

capacitate de sintez , ÎPS Mitro-polit Irineu Popa a ilustrat ceeace dreptul Simeon profe ise des-pre pruncul Iisus Hristos - c în-

tura despre Acesta va fi„spre c derea i spre ridicareamultora” (Lc. 2, 34).

George FILIP (Canada)

Umbre

nu c lca i pe umbre, umbrae a voastr temporarumbra- i ade la picioarecât e ti viu prin calendarcredincioas ca un câinest în lan ul nev zutcine ne-a legat de umbreniciodat n-am tiutcaii i stejarii-au umbreflorile de pe mormântgâzele, copiii, dorulstau la umbra unui sfântumbra Lunii - arlatan

inuie poe i i ho ii-n eclipsele-i arare

ea ne d umbr la to imarea, cât e ea de marepoart umbre-n orice valuneori prin naufragiistrig m umbra unui malumbre, umbre infinitece ne pasc nedomoli iiar de sup m destinulst m la umbra lui umbri idoar Hristosul n-are umbrumbra lui i-a nim nuiadar cre tinii-i cer im umbraîn amin i aleluia...

DUMNEZEU

când r sare Soarele pe lumii zâmbe te-n orice ele teu

gâzele planetei cunosc semnul:i deschide ochiul Dumnezeu

dac Luna trece-n cer mireasutându- i mirele mereu

stelele stau în genunchi pioasei deschide ochiul Dumnezeu

apele i mun ii când danseazcând poetul plânge sub trofeucataclismul lumii dac -nghea

i deschide ochiul Dumnezeu

dar când pulsul lumii înceteazsub multicolorul curcubeui plec m cu smirna-n ve niciei închide ochiul Dumnezeu?

Gr dinar

lâng o cruce din cimitirzâmbea în aer un trandafir

nimeni vreodat nu a aflatcine îl ud sau l-a plantat

va arde smirn pân s timde ce ne na tem, cui îi murim

pân deschidem tainele firiiîmi v d de treab :ud trandafirii.

Popas in delir

E sear - pe planet ning fioriDin sfinc ii min iiînfrico tori

Când oamenii nebuni, decioameni buniCad în delirul de confesiuni.

Afar url gerul printre grinzi.Vibrezi i parc-ai vrea s tedesprinzi

De lac tele tale fermecate,Pe trupul t u... atât deîncercate

Dar nu te-neac lumea încate

Cu uri aurii, verleniene

Ce vor un hoit pl pând pe la-nserate,Un prin nebun al marilormigrene.

...Dar ia i bea r coare spreamurg,Nu te hlizi la secolii ce curg.

Se-ntorc hamle ii înfrico tori.E noapte - pe planet ningfiori.

ning

De unde venea oapta în eleaptnu tiu, poate din vraja unui mitparc ardea o flac p mântuli-un bici ne biciuia la infinit.

Atunci sim eam nevoia-ntâia oarde lini te, de aer i de pacede sus în jos, de jos în sus, sicriulne-ademenea pe to i în carapace.

În clipele prea repezi n-aveam sufleteram co ciugul uciga i mutce dezmierdam în zvonuri vagi mul imeacare s-a dus, dar unde, n-a tiut.

Ce adieri de sear spal fruntea?uni de paradise ne smulg din ii

i-n hibernarea lung cât o iarnvedem c ne lipsesc din trib p rin ii.

Poate gândesc aiurea, ars de patimidar nu m v d pe bliduri cu nectareu cred c gravita ia i cerulsunt epicentrul marelui co mar.

Zbur m în jos? c dem în sus? misterulse-ascunde într-un drog de-n elepciuneiar nou ne r mâne s -n elegem

totul e minune din minune.

i credincio ii cred, pe pretutindeniau dus pe lavi i, l ncile de pacerespir timpul lacrimi, via , moarte

drumul înapoi nu-l mai pot face.

Mi se mai duce sufletul de-acase liber i nu vreau s mi-l subjugi-i prea cre tin, iar de-i clintesc credin a

s-ar mistui în fl ri mari de rug.

Vin lampagii cere ti s-aprind noapteaprive te c tre stele ca spre magii ai s vezi fiin trec toare

în stele, ochii blânzi ai celor dragi.

Când scriu m ia nesomnul câteodatprea multe taine nu mi le distingi pân mâine sear voi fi înger

în ar a-ntreb rilor s ning...

24 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

Florin M~CE{ANU

În rile de Jos, Rena tereaa p truns la început aproape penesim ite. O serie de pictori,mai pu in sau mai multnuan i, precum Gerard David,Joachim Patenir, Jan Gossaert,Quinten Metsys, Marinus vanReymerswaele, Lucas vanLeyden, Bernard van Orley, JanScorbel particip , cu influen emai mult sau mai pu in str ine,la definirea picturiirenascentiste din rile de Josi a ezarea ei pe tr irile i

modul de via de acolo i deatunci.

Cel mai de seam pictorflamand este Pieter Bruegel cel

trân, n scut în Kemer (cca.1525). Datorit unicit ii

lucr rilor sale, ocup un locexcep ional în istoria picturii.Pentru dezvoltarea propriuluistil, artistul renun la tradi iilei tiparele Rena terii i profit

la maximum de experien elepredecesorilor s i flamanzi.

i face ucenicia la PieterCoecke van Alost, pictorulcur ii lui Carol Quintul. În anul1551 este admis ca maestro în„Breasla Sfantului Luca” ipleac în Italia, desenând pedrum, cu o m iestrie de peacum deplin , peisajele alpestrepe care le str tea. A reintratapoi în slujba lui HieronymusCock, pentru care lucrau omul ime de desenatori i degravori de toate tendin ele

Pieter Bruegel cel B[tr`nPieter Bruegel cel B[tr`nPieter Bruegel cel B[tr`nRena[terea flamand#Rena[terea flamand#

Pieter Bruegel cel B trân -Secerarea grâului

dup desenele unor arti tifoarte diferi i.

Întors la Antwerpen, î imut preocup rile în cu totulalt direc ie: începe s studiezeobiceiurile locale, frecventeazcârciumile flamande i ia partela petreceri populare. Lumea

ranilor devine pentru Bruegelsursa principal de inspira ie.Mult vreme reputa ia i s-aîntemeiat pe o eroare par ialdovedit de cele dou poreclece i s-au dat: Bruegel al

ranilor i Bruegel cel ghidu ,ghidu ie reg sit in multe dinlucr rile sale.

Din cauza tulbur rilor

politice care cutremur Olandaacelor vremuri, Bruegel se mutîn anul 1563 la Bruxelles, undeare loc c toria cu MariekeCocke. În aceast perioad ,Bruegel începe s creeze ceamai mare parte a operei sale.

Deoarece Inchizi ia terorizaîntreaga Flandr , pictorul, aflatpe patul de moarte, pune s fiearse câteva dintre cele maicompromi toare pânze, pentrua- i proteja familia. Moare la 18septembrie 1569.

Astfel, istoria picturii dinarile de Jos, în secolul al XVI-

lea, se încheie cu un numeprestigios: BRUEGEL.

Pieter Bruegel cel B trân -Zi întunecat

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 25Anul IV, nr. 2(30)/2013

George PETROVAI

Dac ar fi s -l caracteriz m pe omul mo-dern, atunci din tr turile lui definitorii nu-i cu putin s lipseasc trufia. C ci acestase f le te nevoie mare cu cuno tin ele saleteoretice i practice, implicit cu pozi ia sa decuceritor, pe care - afirm el cu nedisimulatmândrie - a dobândit-o cu tenacitate i imen-se sacrificii în lupta cu natura. Sigur c da,recunoa te cu fals smerenie omul nostru,cu toate astea n-a devenit nici pe departeatot tiutor, nici m car în domenii restrânsei învecinate cu condi ia sa de „trestie gân-

ditoare” (Pascal), pentru c - nu-i a a? - cu-no tin ele omului c ut tor i perseverentsunt într-o continu expansiune.

Strâns cu u a eviden ei acuzatoare, el varecunoa te de asemenea c uneori s-a pripitpeste fire (cu agresivitatea industrializ rii,chimizarea solului pân la îmboln vire, se-

tuirea resurselor, în general cu construireaunui model de civiliza ie hiperpoluant), calteori a dat dovad de prostie cras (declan-area r zboaielor, fabricarea armelor de dis-

trugere în mas ) i c niciodat pân în clipade fa n-a luat în calcul cu responsabilitateteribilele reac ii ale naturii (inunda ii, uragane,alunec ri de teren), care de-atâtea i atâteaori fusese necinstit de trufa a nesim ire a„bipedului f pene”, a a cum îi pl cea luiFrederic cel Mare s -l defineasc , în b lie,pe om.

Dar, m rog, de ce-ar fi altminteri, cândatât de pu ini dintre semenii no tri î i maiamintesc de celebra spus socratian tiu

nu tiu nimic i când i mai pu ini dintreei au idee de existen a în elepciunii taoiste,care, cu mii de ani în urm , îi îndemna peoameni s fie mode ti: „A ti, spun taoi tii,dar a te crede ne tiutor, este cât se poate debine; a nu ti, dar a te crede atot tiutor, esteo adev rat boal ”.

ci oamenii în elep i, întrucât creeazdisconfort i nelini te în rândul semidoc ilorcu ifose, au fost din totdeauna privi i de gro-sul semenilor lor ba cu indiferen , ba cu sus-piciune, ba cu team . (Se spune, i pe bundreptate, c a ti este o binecuvântare, dar ati prea multe este un adev rat blestem...)

Vai mie, i cât de binevenite ar fi aseme-

nea înv turi pentru omul zilelor noastre!Dar cine s ia aminte la aceste vorbe cu miez,într-o lume cuprins de febra c tuielii cuorice chip, o lume în care în eleptul este taxatdrept nebun i arlatanul descurc re este

cut erou, o lume în care preacre tinesculServus servorum Dei (Robul robilor lui Dum-nezeu) este dispre uit cu elegan i c lcatîn picioare cu vrednicie democratic de c treatât de pl cutul Carpe diem (Tr ie te- i clipa)i atât de pragmaticul Time is money?!

Poate tocmai de aceea, afirm gânditorulPetre ea, pre tiin ificul om de azi ar trebui

tie dou lucruri esen iale:1) Inteligen a ne-a fost dat nu pentru a

uta, ci pentru a primi Adev rul;2) Calea omului trebuie s se dea la o

parte din fa a c ii Domnului, care cunoa tedou forme: inspira ia sau favoarea divini revela ia sau ac iunea direct a divinit ii

asupra omului c ut tor.*

Dup aceast introducere, în care am c -utat s scot în eviden câte ceva din tr -turile reprobabile ale omului modern, în con-tinuare voi încerca s aprofundez prin ar-gumente sugestive ideea încorporat în titlu.Cu men iunea c pu in tatea cuno tin elordin unele domenii, ca i hazul acelora extremde alambicate (din alte domenii), ilustreazmai degrab certitudinea ne tiin ei omuluidecât relativitatea cunoa terii lui.

Se tie c , pentru a fi mai lesne cunoscuti parcurs cu avionul sau vaporul, planeta

noastr a fost cu grij parcelat prin linii ima-ginare numite paralele i meridiane. Tocmaipentru asta exist un ecuator care împarte

mântul în dou emisfere (nordic i sudi-), exist cei doi poli i exist meridianul zero.

De la acest meridian, ce trece prin Green-wich, continu numerotarea celorlalte meri-diane, a ezate din grad în grad, c ci ecuatorul,fiind cerc, are taman 360° (180° longitudineestic i tot pe atâtea longitudine vestic ).

Astfel împ it i cu aten ie r scolit deradare i sateli i, s-ar p rea c Terra nu maiare secrete nici pentru navigatori i nici pen-tru oamenii de tiin ai zilelor noastre. Darlucrurile stau a a doar dac facem abstrac ie

de unele pete albe de pe uscat, care le camtaie pofta de aventur pân i celor mai te-merari exploratori (ex. petele albe din Ama-zonia), precum i de fenomenele misterioase(deocamdat f o explica ie tiin ificunanim acceptat ), unde zice-se c dispar

urm nave maritime i flotile întregi deavioane...

Dar s revenim la parcelarea P mântului.Pe m sur ce ne îndep rt m de Marea Bri-tanie i intr m mai adânc în Europa conti-nental , se cheam c mergem spre Est, adicspre Orient. Procedând invers, ne adâncimîn Apus sau Occident.

Respectiva orientare are în vedere mi -carea P mântului în jurul axei sale, deci modulîn care el este sc ldat de razele Soarelui. C cide la Soare a tept m lumin i c ldur i totel este reperul cu ajutorul c ruia marc mtimpul nostru calendaristic, altfel spus neorient m în acest fragment de Univers.

Cuvântul orient este deosebit de frumosi sugestiv, deoarece în componen a lui intr

fran uzescul or (aur), splendid sugerare aculorilor aurii ale r ritului de soare.

Cuvântul occident nu de ine atari comoriuntrice. Ba mai mult, prin omofonie, terme-

nul occident te duce cu gândul la... accident.Iar dac lu m istoria la puricat, apoi într-ade-

r c au fost o serie de accidente, extrem debinevenite pentru apuseni. Amintesc doarcâteva dintre ele:

a) Toate cruciadele organizate cu sprijinuli binecuvântarea papilor, au reprezentat in-

clusiv modalit i eficace de jefuire a culturiii civiliza iei Bizan ului de c tre barbarii ca-

valeri ai Apusului de-atunci;b) Dup secolele adjudecate de popoa-

rele migratoare, cu preponderen a absoluta popoarelor germanice în apusul, centrul inordul Europei, occidentalii n-au mai avutde înfruntat i urgia ordiilor asiatice (turci,

tari, muscali, unguri), trâmbe eminamentepustiitoare i aculturale. Popoarele occiden-tale, într-un rapid proces de cristalizare iconsolidare, s-au putut dezvolta în voie,valorificând fondul cultural mo tenit de laImperiul Roman de Apus i, cum spuneam,

Relativitatea cunoa[terii [icertitudinea ne[tiin]ei omului

Relativitatea cunoa[terii [icertitudinea ne[tiin]ei omului

26 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

comorile smulse de la al ii, c ci de straj lapor ile Orientului erau cre tinii de serviciupân la sacrificiul suprem, în principal ro-mânii, care secole la rând au ap rat întreagacre tin tate (inclusiv cultura i civiliza iaeuropean ) de furia lacom i devastatoarea islamicilor;

c) Tot cam pe-atunci, printr-o fericit com-bina ie a evenimentelor istorice de la sfâr itulsecolului al XV-lea, ori poate c printr-uncapriciu al istoriei, a început epopeea marilordescoperiri geografice, adic expansiunea

rilor din vestul Europei, constituirea imperi-ilor lor de peste m ri i - desigur - demen ialuljaf al teritoriilor supuse cu sabia într-o mâni crucea în cealalt , îndeosebi în campaniile

duse de c tre conchistadorii spanioli. De no-torietate i ne tears aducere aminte r mânoribilele crime s vâr ite de ace tia împotrivaaztecilor i inca ilor, procedee barbare princare au fost pentru totdeauna curmate civili-za ii superioare celei europene.

Împotriva acestor atrocit i inimaginabiles-a ridicat doar vocea curajoas a lui Bartolo-meo de Las Casas, episcop de Chiapa (Mexic),dar, venind în Europa i protestând la curtearegal din Madrid, el a sfâr it prin a fi tratatdrept nebun...

Mutarea centrului de greutate al comer-ului european în Atlantic a dus la îmbog -irea rilor riverane, concomitent cu ruinarea

comer ului pe Marea Neagr , mai ales dupce aceasta devine un lac turcesc.

Dar iat o nostim mostr de relativitatespa io-geografic , care se datoreaz rotun-dului planetei. Pentru englezi i francezi, iarpentru americani cu atât mai mult, româniisunt orientali. S nu uit m c mai avem de-aface cu un Orient Mijlociu, care - fire te -este la r rit de România, i cu un OrientÎndep rtat (China, Japonia) din cap tul Asiei.

Deci, a a orientali precât suntem, pentruturci sau iranieni ap rem oleac de occiden-tali, iar pentru indieni sau chinezi suntem dinplin occidentali. De altfel, unele inuturi dinOceanul Pacific, de exemplu, sunt într-atâtde orientale, încât la limit pot fi conside-rate... occidentale.

La un joc tot a a de pozna se preteazi timpul: dup ora 24 (ora zero), putem spune

a p rea câtu i de pu in ridicoli, c -i atâtde târziu încât este extraordinar de devreme!Dovada elasticit ii timpului ne este oferitatât de trecerea la ora de var , iar apoi la ceade iarn , cât i de adaptarea organismuluiuman la noul fus orar în urma deplas rii fiespre Vest, fie spre Est. În ambele cazuri seconstat c timpul este imuabil doar în scur-gerea sa ireversibil dinspre viitor înspre tre-cut, nu i în manifest rile sale punctuale, res-pectiv neesen iale.

ci, de i oamenii au devenit sclavii tim-pului, el este doar o conven ie admis de noito i. Ba mai mult. Timpul nu-i ofer omuluinici o eviden sesizabil , cu dreptate spu-nându-se c nimeni dintre muritori nu poatecontempla timpul din exterior i nu poateexercita vreun control asupra acestui fluxinefabil. Iar dac tradi ia aristotelic sus ine

timpul este inseparabil de mi care, meritatunci s ne întreb m: De fapt ce m sur matunci când pretindem c m sur m timpul?

Timpul, prin urmare, este acea coordo-nat elastic pe care se muleaz existen anoastr i care se las modelat de noi doarpân la atingerea unui optim între timpul in-terior i cel exterior, respectiv pân la reglareaceasornicului biologic al celulelor dup tim-pul astronomic.

Timpul i spa iul sunt cele dou categoriifizico-filosofice despre care tim c exist (cdoar materia exist i se mi în timp i spa-iu) i pe care, pân în clipa de fa , nici un

gânditor nu a reu it s le explice, dac nucomplet i definitiv, m car mul umitor: Suntele realit i obiective, ori au doar o existenpur subiectiv ?

Iar atunci când opiniile sunt împ ite,înseamn c adev rul r mâne în continuareo tain nelini titoare, de a c rei dezlegare(înc ) muritorii nu se arat vrednici...

*Oamenii î i târâie destinele între paralelele

lui Euclid, ce se întâlnesc doar la infinit, desti-ne modelate de un spa iu tridimensional ide un timp unidimensional i ireversibil (Fu-git irreparabile tempus, spunea Vergiliu).

Func ie de temperament i educa ie, pur-m povara timpului cu curaj sau nep sare,

cu bucuria credinciosului sau cu disperareaateului.

Oricare este condi ia omului, nimic nu-lîmpiedic s i imagineze alte coordonatespa io-temporale pentru actuala existen asa i a materiei, respectiv - prin credin iiubire - pentru cea viitoare.

Neîndoios c din atari pl smuiri s-au n s-cut geometriile neeuclidiene, geometrii încare spa iile au n dimensiuni (n>3), paralelelese intersecteaz f a se sinchisi de infinit,iar triunghiurile se abat de la regula de fier acelor 180°, c ci suma unghiurilor într-un ase-menea triunghi convex sau concav poate fimai mare sau mai mic de 180°.

Nota 1: Numesc triunghi convex aceltriunghi ale c rui laturi au curbura spreexterior i concav acel triunghi ale c ruilaturi se curbeaz spre interior. De aceea,suma unghiurilor din triunghiul convexeste mai mare de 180°, pe când în cel concaveste mai mic de 180°.

Cât prive te timpul, se tie c în afara detimpul solar (calendaristic), care a dat mult

taie de cap tuturor civiliza iilor (nu i ma-ya ilor!), exist i alte forme de timp: timpulpsihologic, timpul biologic (de care deja amamintit), timpul fictiv (mânuit de scriitori),timpul sau timpii macrocosmosului, respectivcei specifici microcosmosului.

Dar noi, oamenii, ce putem pricepe dinre ia cople itoare a Universului, cu toat

bun voin a astronomilor i a teoriei relati-vit ii? Teoria relativit ii este valabil pentruviteze apropiate de viteza luminii (c = 300.000km/secund ). Dar peste aceast vitez ce seîntâmpl ? C ci este de presupus c nu doar(înc ) nedovedi ii tahioni se pot deplasa cuviteze mai mari decât viteza luminii, ci i alteforme ale materiei din macrounivers i micro-univers. În plus, teoria relativit ii mai sus ine

la viteze apropiate de viteza luminii, spa iulse contract i timpul se dilat , adic aparfenomene subtile, imposibil de surprins ide explicat cu actualele cuno tin e i cu ac-tuala tehnologie.

Poate c o vitez egal cu cea a luminiieste nu doar pragul de schimbare al materieiaccesibil nou în ceva inaccesibil (antima-terie), ci i punctul limit la care spa iul secontract pân la resorb ia sa total (golulsau neantul nu are nevoie de spa iu pentru a

zdui inexistentul), iar timpul se dilat pânce redevine eternitate.

Este de presupus c antimateria se poatedeplasa cu orice vitez , chiar i cu viteza gân-dului, i c atunci mi carea ei se petrece într-un timp care curge în sens invers (dinspretrecut înspre viitor) i într-un spa iu f di-mensiuni (spa iu inexistent), ori într-un spa-iu configurat, cu oricât de multe dimensiuni

cuprinse în intervalul [4, ).Nota 2: Trecerea de la materie la anti-

materie i viceversa are loc la scar cosmicdoar prin voin a Atoatef torului. AcelFiat lux! al crea iei primordiale a însemnatînf ptuirea simultan a dou colosale pro-cese: a) Limitarea atotputerniciei neantuluiprin explicita formulare a vrerii de-a se na -te existentul i fiin a; b) Ie irea materieidin antimaterie i a ezarea acesteia în sis-temul spa iu-timp, sistem prin care creatuldobânde te „con tiin a” superiorit ii saleîn raport cu necreatul i- i afirm supune-rea în fa a autorit ii supreme.

Judecata de Apoi va însemna procesulinvers - trecerea de la materie la antimaterie,de la efemer la etern, de la temporal la atem-poral...

Cu toate instrumentele ultraperformantepe care le utilizeaz , astronomii zilelor noastreînc n-au izbutit s elimine nici una din tainelecu care ne împresoar Universul nem rginiti cu toate astea uimitor de armonios i precis.

Iar aceste taine constituie tot atâtea întreb ri

8

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 27Anul IV, nr. 2(30)/2013

sâcâitoare pentru om: Încotro „curge” Uni-versul, admis fiind faptul c acesta este într-o continu mi care (dup unii pulsatorie,dup al ii o interminabil mi care de rota ieîn interiorul unei sfere)?; sau: Via a noastreste posibil numai întrucât P mântul ducetrena Galaxiei i „alearg ” prin necuprins spreun el în veci necunoscut omului?; sau:Exist via i pe alte planete, ori omul estecondamnat la izolare cosmic pentru un timpimposibil de precizat?

În parantez fie spus, dac admitem oform a Universului, oricare ar fi ea, atuncitrebuie s admitem existen a limitelor de în-tindere al acestei forme (de pild , curburaextrem a unui cosmos sferic), caz în careUniversul nu mai poate fi considerat infinitîn spa iu, chiar dac sfera, v zut ca i corpperfect de c tre antici, are capacitatea intrin-sec de-a crea iluzia infinit ii...

Pentru a nu schimba neîn elesul într-unuli mai dens, cred c , a a cum am spus mai

spus, trebuie imaginate alte coordonate spa-io-temporale (al i timpi i alte spa ii), în care

mi carea în general ascult de alte legi. C ciîn profunzimile nem surabile ale macrocos-mosului, pân i raza de lumin se curbeazîn încercarea disperat de-a str bate imenselespa ii siderale, dar cel mai adesea obosit ,

ea sfâr te prin a fi absorbit de h urile înveci fl mânde de substan ...

Cât prive te microcosmosul, situat într-un alt registru al cunoa terii, capacitateanoastr de pricepere se dovede te la fel deprecar . În tentativa de-a descoperi ultimele„c mizi” ale materiei (cele mai mici par-ticule), fizicienii au p truns cu acceleratoarelede particule tot mai adânc în intimitatea ato-mului, astfel descoperind noi i noi particule,din ce în ce mai m runte i tot mai bizare încomportament: electroni, protoni, neutroni,mezoni, leptoni, barioni, quarci etc.

Dar la acele ultime „c mizi” ale materieiînc n-au ajuns! i poate c nici n-au cum sajung de îndat ce la acest nivel au loctransform ri continui din materie în energiei viceversa... În schimb, to i cercet torii sunt

de acord c la nivel cuantic trebuie admis oalt logic - logica dinamic a contradicto-riului, dezvoltat de compatriotul nostru te-fan Lupa cu. C ci electronul nu este parti-cul sau und , ci este i particul i und !

Iar la nivel subcuantic trebuie elaboratealte legi de manifestare a materiei, ca de pildprincipiul de nedeterminare al lui Heisen-berg, fiindc aici timpul i spa iul au alteconota ii fa de nivelul fizic.

Poate c prin aceste experien e, deja s-aajuns la pragul care separ materia (a a cumse înc âneaz oamenii s o perceap ) de

nematerie, respectiv de antimaterie: câmpuride foarte mare densitate, care pentru a existareal ori numai aparent, nu mai au nevoie desuport material, ci doar de vrerea necuanti-ficabil de-a fi.

Sau poate c în acest mod, omul c ut torare privilegiul s ajung în vecin tatea aceluia fi primordial, situat dincolo de hotarul tim-pului i al gândirii umane, i care, a a cumspuneam mai sus, sub impulsul imperativuluiFiat lux!, a fost silit s participe la grandioasalucrare divin ...

Sigur, multe ar fi de spus pe aceast tem .Dar spusele, oricât ar fi ele de inspirate, n-ar

ta greutatea certitudinii dobândit prinexperiment, singurul zeu în fa a c ruia se în-chin tiin a modern i c ruia admite s -iaduc nenum rate ofrande.

De aceea m voi opri, nu înainte de-a puneîntrebarea: Totu i, ce înseamn a ti?

Mi-ar fi imposibil s r spund la aceastîntrebare dac m-a lua doar dup avânturilepragmatismului i dup tratatele tiin ei mo-derne.

a c vrând-nevrând, pentru a ie i cufa a curat din aceast curs pe care singurmi-am întins-o, voi apela la claritatea i seni-

tatea lui Confucius. În Analecte el spune:„Când tii s socote ti c tii, când nu tii ssocote ti c nu tii. Aceasta înseamn cuadev rat a ti”.

r spunzi la o întrebare care e chiar lan uladene-ului scos la vânzare în pia a de vechituri

a trezi vreo curiozitatedup defini ia lui Maurice Rheimspasiunea în aceast zi nelucr toare fiind

obiectîn pofida mesei de beton nins abundentpe care se l ie obsesia lec iei lui Odiseude parc ar fi cordonul ombilical al v ii de piatrdin cap tul acestui secol ultra-avansatîn informa ii cu sens turbionar

astfel îi deschid o sinaps lui Schleiemann spre c ldarea dintre Scila i Caribdapentru depe a apelor dat fiului lui Laer iu

ci nu e popasaceast dup -amiaz rapace

Ion SCOROBETE

Itaca

când Homer tulbur plaja din Paleokastri asub stânca pr lit în ochiul lichidde turcoazîmi r te gândul schi at de copila feacilor iar palmierii tac

intervalul se ajusteaz pe sineopera ia întoarcerii între minus i plus îmi induce frigul c ci alternativa pl cerii mi-e îns mân at

n-o am din perspectiva lucrurilorcum încearc misteriosul orb

a eze coordonateleîntre vânturile ce n-au odihn în povestede i z bovesc precum Argusnicio idée nu omite scenariul intrep truns de secven apentru care înc iese fumdin insula Vathi

Elena ARMENESCU

28 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

Am asistat în Bucure ti pe 14decembrie 2012, cu încântare, laprezentarea a dou c i de po-esie remarcabile, i anume: Crocedella Rosa Rossa (Crucea întran-dafirat ), de Liviu Pendefunda,i Zamolxeion, autor Petru Solo-

naru, fiecare volum cu particula-rit ile sale, dar cu o tr turfundamental , care le une te ipermite încadrarea lor în catego-ria operelor rare ce- i trag sevadin echivalen a semnifica iilor

scute din simboluri ve nicindmemoria aflat mereu pe o ax as-cendent , c ut toare a sacrului.

Poesiei, chemat s fac „au-rul sensului din plumbul semne-lor”, i s-au dat mai multe defini ii.Cei care scriu tiu cum se petreceacea stare de gra ie pe care o nu-mim inspira ie: coboar , te împre-soar i- i creeaz o stare eufo-ric deosebit , ce nu seam cubucuria stârnit de alte împre-jur ri.

Înc din antichitate, poesia afost i a r mas o art a magieialbe, versurile fiind rostite incan-tatoriu sau acompaniate de mu-zic , dublând astfel efectul chiarcurativ al Cuvântului asociatmelo-terapiei care ac ioneaz peanumi i centri nervo i responsa-bili cu relaxarea, cu starea de viscu ochii deschi i, cu reveria. Sne amintim îns c i în timpulviselor din perioada somnuluiputem primi informa ii revelatoriiizvorâte din propriul subcon ti-ent care tezaurizeaz întreagaexperien ontologic . Mul isavan i - unii chiar de in tori aipremiului Nobel - au m rturisit

ideea fundamental , determi-nant a cursului cercet rilor le-afost dezv luit în vis. Prin urma-re, a a cum visele sunt dest inu-itoare, ele pot conduce i la ilu-minare - evident când „terenul”

Poesia SensuluiPoesia Sensuluieste preg tit.

Exist o diferen privind tr -irea poetic în vis sau în stareade con tien ? Eu cred c nu...

Aici doresc s fac o precizare,i anume, c starea de con tien

(termen la care se recurge pentrua explica starea de nesomn) nueste aceea i cu cea de con tiin ,expresie cu care se face de multeori confuzie de c tre necunosc -tori ce din nefericire uneori îi în-tâlnim, îi auzim mai exact, în modregretabil i în mass media (înspecial la TV!)

Con tiin a este un sentimental responsabilit ii, este legat demoralitate, de îndatorirea inândde demnitate, onoare, dreptate,adev r, contingen a cu divinita-tea, de unde i atribuirea calit iiei ca fiind o adev rat Poartspre cer. Se spune c Dumnezeuinund con tiin a cum razele soa-relui o camer întunecat .

În starea de con tien , omuli d seama de realitate, sub toa-

te senza iile i percep iile prinintermediul c rora mediul în-conjur tor îl informeaz asupraadev rului, dar aceasta nu estepoesie! Ce este totu i poesia?...

O stare ambigu elaborat înspa iu-timp a incon tientului în

care întâlnim prezen a simultana mai multor sensuri, exprimateuneori în metafore pentru a redaîn cuvinte omene ti nectarul în-elepciunii distilat din graiul în-

gerilor, oaptele nop ilor înste-late, susurul izvoarelor, t cereamun ilor, în ritmul pulsului cos-mic, prin care sacrul coboar înprofan s -l revigoreze, a a cumo face prin epifanii d toare deenergii de tip solarian. Ea - poesia- genereaz în elesuri multiple,dup specificul gândirii cititoru-lui. A afirma c se apropie multde parabol ...

Exist ceva mai presus de po-esie? R spunsul este cu siguran-

afirmativ: Da! T cerea, aduc -toare a senin ii, a p cii interi-oare. Se spune c Dumnezeu seafl în partea cea mai adânc a

cerii!În acest context se pune în-

trebarea: - Ce este poetul? (Ono-maturgul)...

Asemeni Taumaturgului(vindec tor, f tor de minuni),poetul este un ini iat! Este cel cetie c ,,ce nu se vede” este mai

aproape de adev r, de lumin .Poetul este dotat cu instinctulSEMNELOR, are inteligen a ca-pabil s deslu easc SEMNIFI-

CA IA lor, se poate desprindede forma lor exterioar i pentruun moment se pred profunzimiiunui simbol. Doar a a poate luana tere un nou pas al recunoa -terii. M întreb, deseori, câ i nutrec pe lâng simboluri sacre f

le cunoasc noima - uneoripierdut în negura vremurilor, -redescoperit de pu ini careurmeaz calea luminii.

Când au ap rut simbolurile,de unde provin ele?

Din timpurile str vechi, de pevremea legendarilor, înv toriispirituali s-au confruntat cu oproblem dificil , de a nu puteaexprima i transmite auditoriului,în cuvinte, fr mânt rile, proce-sele interioare într-o formulareaccesibil lor i au recurs la ele-mente pe care ei le puteau în e-lege, la animale de cele mai multeori sau la forme geometrice ce le-au ales i le-au investit cu calit imistice, în for a i calit ile c rorase manifest calea reîntoarceriidin via a terestr în natura supe-rioar care le-a creat. Percepereamesajului acelui symbol de uncontemplator cade în autoritateagradului s u de con tiin , deevolu ia lui spiritual . Prin prismaaceasta se statornice te c tre-buie s admitem c nu exist nu-mai o singur interpretare, oriexclusiv una corect . Filozofiaînv turii universale vorbe tedespre apte trepte ale con ti-in ei. Dar dac nu exist dorininterioar profund , un dor ima-nent pentru aceast cunoa tere,un fel de punct nodal la care sim-bolurile se pot conecta, atunciomul nu le va lua în considerare,privind doar forma lor exterioar ,cea a iluzoriului.

Poetul - ca un autentic ini iat,tinde s redescopere forma eter-

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 29Anul IV, nr. 2(30)/2013

, colind pe calea ocult ase-meni alchimistului - aflat mereuîn c utare - spre o imitare a Faceriidintâi.

Pentru a înf ptui acest el, elare patru chei înc din etapa pri-mordial , ce au deschis de altfeli u ile spre mituri i legende,

spre care se întoarce oricare poetadev rat, indiferent de perioadaîn care a tr it i a scris. Acestepatru deslu iri sunt constituitede fapt din patru cuvinte magice:dou substantive (urzeal , sacra-litate) i dou verbe (a numi, a

cea). Adam a fost invitat deCreator, de Marele Arhitect sauMarele Anonim cum îl numeaLucian Blaga, s numeasc , sdea nume vie uitoarelor! Ei bine,poe ii continu s caute - i uniichiar reu esc a a cum Liviu Pen-defunda ne-o demonstreaz prinvolumele sale de poesie, s g -seasc printr-o alchimie spiritu-al - calea de îngem nare a uma-nului cu divinul. Aspira ia sa poe-tic de zbor asemeni magului c -

tor de a trece peste conven iileomene ti, spre a desfiin a gra-ni e adoptând un sistem stilistic-filozofic original ob inut prin maimulte mijloace lirice despre careantevorbitorii mei (distin ii scri-itori Emil Lungeanu i Geo Vasile- traduc torul volumului Cruceaîndrandafirat în limba italian )au vorbit pe larg, îl ajut s a-jung i evident s -l conduc ipe cititorul avizat într-un teritoriumagic dincolo de timp i spa iu,pe drumul ilumin rii l untrice.

Revenind la una din cheile„urzelii” poetice, s auzim cumformuleaz lucrarea Poetului -Petru Solonaru în volumul s uZamolxeion, la care m voi referiîn continuare, citez :

„Cum i-a urzit lucrarea,lucrând-o în ursire,/ de vis, mi-

ri s-ascund -a visa Ascuns smire,/ blamat, el strânge oaptei’într’însele cu grij / tope te

isihia, încremenirii tij ….”Ne întreb m: Ce-l caracteri-

zeaz pe poet?...Afl m r spunsul chiar de la

autor, din partea a patra a poe-mului ,,Zamolxeion”, intitulatARHEION: „Avida c utare-îndeja g sire, sfânt / silaba - OMdur rii, suprema-i pace - ocânt .”

i:„…Cât sinea, d inuitul,

irumpe s asume/ i’înfioratterne amprent f nume,/

pe-a binelui c rare, în destinal fie/ doar OMUL st mi rii,

mi când statornicie”….Se poate afirma c Petru So-

lonaru invit la o re-edenizareprin cuvânt, prin poesie? Da! No-iunea de cet ean al raiului ne

surâde oric ruia dintre noi... Pen-tru cei care cred în reîncarnare,este de admis cazul c poetulPetru Solonaru a tr it într-o pe-rioad antic i ceea ce scrie parefi venit dintr-o amintire ancestra-

, prin faptul c a eaz în timp ispa iu vremea zeului geto-dacZamolxe, f când în scrierea saample referiri la date geografice

ri -Sci ia, Patria Hylee, Pelas-gul, Ge ia, Dacia C ciulii, CyteeaNeagr - vârful muntelui sacru -Kogaion, insula Leuke - insula

erpilor - fluviul Danubius, Istrul,Oceanul Potamos etc), la flor :Fucsia, Camomilla - mu elul -plant medicinal , t duitoare- Trandafirul, Irisul, care „sprevânturi patru revars lumina”,ducându-ne cu gândul la TE-TRAD i TETRAKTYS (4 + 3+ 2 + 1) = 10, adic Unul (fzero) sau IO, silaba sacr a vo-ievozilor români, vocabul cucare î i începeau redactarea ori-

rui act oficial. A a cum doutriunghiuri suprapuse - unul cuvârful în sus, reprezentând uma-nitatea ce aspir spre cer i altulcu vârful în jos, care închipuiedivinitatea ce- i revars harulspre P mânt, spre întreaga crea ie- realizeaz steaua lui David -, totastfel dou p trate suprapuseprintr-o mi care de transla ie re-alizeaz octogonul - simbolulsacru al zamolxienilor, pe care-lreg sim în biserica ortodox . Du-

cum se tie zamolxianismul acontinuat s existe în paralel cucre tinismul pân spre anul 1000d.H. Unii afirm c de fapt nu apierit ci are o continuitate, înspecial prin respectarea s rb to-rilor precre tine (Dr gaica, Sân-zienele, Colindele cu m ti, Lu-percalia, travestirea în animale.a). Prin urmare, în volumul

Zamolxeion, pe lâng men io-narea ritualurilor arhaice (pre-cre tine) cum ar fi Caloianul, tra-di ii, dansuri ca Ciuleandra, legi

omene ti - cutumele bellagine,sunt amintite zeit i locale caHestia, Armina, Arhemora, Circe,Uran, Echidna, Hesperus, careal turi de Zamolxe creau o starede theosis, de îndumnezeire alocurilor i oamenilor mai cuseam în zilele consacrate s r-

torilor când se practicau ritu-alurile specifice fiec rui eveni-ment sau anotimp.

„- Da, z bovirea’în spirit,chiar de prinosul sper ,/ cândcu pustia spum Pont - Euxin seceart ,/ d pietrei din altaremult venerata soart .”

Sigur nu este uitat nici An-troposul noetic, nici aletheia cutrimiteri clare la celebrul i arhi-cunoscutul dicton ecleziastic Va-nitas vanitandum omnia vani-tas (De ert ciune a de ert ciu-nilor totul este de ert ciune)

De fapt ce înseamn religia?Dup Tertulian se asociaz ver-bul ligare = a lega, cu prefixul re-ligare, religio (adic a lega dinnou pe Om de Dumnezeu).

Acum, la începutul unei ade-rate Revolu ii spirituale, este

suficient s parcurgem pentruînceput doar cuprinsul acestuivolum i s ne d m seama c po-etul a folosit o multitudine desimboluri sacre care s ne trimitcu gândul ori s stârneasc do-rin a unei cunoa teri mai pro-funde a rostului nostru pe p -mânt, a desprinderii de traiul ex-clusiv pentru a supravie ui, ci avie ui pentru devenire i în are.Astfel, în afara altor semne geo-metrice ca: cercul, punctul, elipsa(Oul) sfera, vom citi pledoariile:Despre suflet, Epifania Oului,Bazilica, La temni a lui Socrate:

„Via a viitoare nu va fi ssorb/ dac ’în cea de ast zi,înv ând, sunt orb./ Între- a tii- a face, timp, credin , tot/

st ruie s treac de captivulcolb….” (,, Între-a ti i-a face’’)

Vom întâlni pe parcursullecturii: Mla tina, Muza, Iluzia,Punctul, Albina, Corola mesian ,Num rul, Sâmburele mor ii, Cer-cul, Unul, Cuvântul, Hermene-utica, Poarta unghiului, care netrimit la ritualul de noviciere înspiritul misterelor eleusine undeini ierea - a a cum este cunoscut- const într-o ceremonie ce pre-supune: muza, somnul mistic,moartea simbolic , catharsic ,

stropitul cu ap sau cufundareapân la gât în ap , în borboros -mla tina ce desemneaz stareamajorit ii oamenilor din care ini-iatul se desprinde, iese purificat,

schimbat, adic „înainte de a sera de stele (sallire alle stelle),

oamenii trebuie s elimine po-sibilit ile lor infernale”.

Scrierile hermeneutice i fi-lozofice începând cu cele ale luiHermes Trismegistul, Pythagora(Imnele sacre, Numerologia .a),Platon, Confucius, Biblia, Yi King,unele dintre Scrierile Sfin ilor tri-mit la ideea men ionat în CarteaSfânt , i anume: „carne i sângenu vor intra în Împ ia LuiDumnezeu”. Atunci cine?... Evi-dent, sufletul, acea parte nev -zut din om, spiritul lui! De aceeatrebuie s acord m aten ie ma-xim i timp suficient din efemeranoastr existen p mântean ,în elegerii acestei teme a îmbo-

irii i în rii spirituale.Angelus Silesius afirma:

„Dac Hristos s-ar na te de o miede ori în Betlehem dar nu s-arna te i în tine, atunci tu r mâipe veci pierdut”. Cum s se nascIisus în fiecare?... Poate ne ajutvolumul Urmarea lui Hristosscris de Toma de Kempis, a acum au fost ajuta i mul i de-a lun-gul veacurilor (care au mers ex-clusiv pe calea cre tinismului)dar eu voi numi doar trei maripoe i români de inu i politici:Vasile Voiculescu, Nichifor Crai-nic i Radu Gyr, când se aflau întemni ele comuniste.

Cine este Iisus?... Fiul luiDumnezeu, n scut din Maria Fe-cioara în Betlehem (Casa Pâinii),cel ce a copil rit în Nazaret, în-semnând floare sau l st ri , lo-calitate ce se afl situat pe pantamuntelui Karmel, care,în tradu-cere, singularizeaz Gr dina luiDumnezeu sau Via lui Dumnezeu,Iisus fiind acel om care locuie teîn Gr dina lui Dumnezeu ca ofloare.

Ilustra ii medievale pline depicturi, figuri simbolice ale urii,geloziei, doliului, s ciei, ipo-criziei, b trâne ii etc. arat mize-riile i p catele omului dialectic,legat de materie.

Cel care reu te s treactoate aceste p cate, ca pe ni te

mi, ajunge s primeasc cel

30 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

mai frumos dar al dragostei, Roza,trandafirul inimii, aflat în centrulCrucii, în locul unde se intersec-teaz ramifica iile crucii (imagi-nând un OM cu bra ele dep rtateîntocmai ca Iisus r stignit, carenu întâmpl tor a primit aceastmodalitate a mor ii umilitoare itotodat nedreapt din parteaspeciei umane! „Cine are urechide auzit s aud ”, zice Sf. IoanGur de Aur).

Amintesc înc un aspect alfaptului c în Paradisul lui Dantedin Divina Comedie, poetul po-veste te despre o rozacruce uria-

ca despre un ocean al luminii:i dac r cina ei este

udat de astfel de lumini/ Î i po iînchipui cât de larg se deschideRoza/ i ce dep rt ri ale ceru-rilor ea acoper ./ Îndep rtareasau apropierea n-au efect aco-lo,/ Acest loc este chiar în mânalui Dumnezeu.”

Am l sat spre sfâr it men io-narea unui simbol important -Pentagrama. În filozofia oriental ,ca de altfel i în medicina tra-di ional chinez , acest semneste înc rcat de multiple în ele-suri asupra c rora nu m voi opriacum . În hermeneutic - pentru

despre aceasta este vorba -Pentagrama a fost i este sim-bolul omului ren scut. Ea întru-chipeaz universul i permanen-ta schimbare a acestuia în carese manifest planul lui Dumne-zeu. Dar trebuie s subliniez cun simbol are sens nu numaicând este descifrat, ci când esteaplicat în via . Dac în micro-cosmosul t u ai transpus Penta-grama, atunci ai învins moarteai ai str tut c rarea transfigu-rii, ne spun mae trii.

De ce tr im?... Ca s cre tem, ne dezvolt m, s c ut m c ra-

rea Luminii, drumul de întoarcerespre Dumnezeu. Cum putem s

ptuim acestea? În primul rândînt rind ENDURA, adic bazaîn elegerii l untrice, condi ia de-ta rii, a lini tirii transformatoare,autopredarea unui principiu înaltcare conduce la revela ia interi-oar . Mult mai multe trimiteri vorface îns cu siguran volumelede poesie - îmbog itoare ale spi-ritului - care au fost lansate azi idespre care s-a vorbit pan acumi sunt convins c se va mai

vorbi!

Livia CIUPERC~

Prietenia este acea înl uirede idei în perfect comuniune,cheia de aur, care, r sucindu-seîn sufletul unor fiin e, descopersimilitudini - în primul rând - tem-peramentale, i în cazuri fericite,i de natur intelectual . E cazul

lui Jeni Acterian (1916-1958),care a atras în jurul ei spirite lumi-nate ale unor timpuri de o înc r-

tur istoric demn de a fi cu-noscut . Prea bine se tie, curio-zitatea (s nu spunem, indiscre-ia), fire a umanului, nendeamn

spre al ei jurnal1, în care vom des-coperi reflec ii din perioada1932-1947. Prima impresie esteaceea de înc lcare a intimit iiunei adolescente, apoi a unei ti-nere traversând inedite trepte aleexisten ialului. Îns majoritateaconsemn rilor sale ne îndrept -esc s apreciem un condei de o

sensibilitate pur , cu judec i devaloare, cu fraz ri de o poeticitateornamental i metafizic , uneori,de u oar profunzime filosofic .Expansiv , imprevizibil , exigen-

i (auto)ironic .Descoperim o Jeni Acterian

zb tându-se în lan urile iubirii.Descoperim o Jeni nelini tit , ros-tind: „Via a are... gust de cenu-

...” Descoperim o Jeni a esen-elor analitice (gândind la diver-

sitatea lecturilor sale) sau la pro-fesorii s i, pe care-i încrusteazîn linii, nu de pu ine ori, dure(spre exemplu, Tudor Vianu esteconsiderat un „obsedat de poe-zia pur ”). Iube te natura i Bal-cicul. Iube te marea i plimb rile

cu bicicleta. E fidel prietenelorsale (gândind la Alice Botez -„Alisica”, scrie c aceasta „areoroare de orice sensibilitate iteama de a nu c dea în ridicol”.28.07.1936).

Se dovede te un bun cunos-tor al sufletului uman, un pro-

fund i glacial analist, mai alesdac este portretizat un b rbat,ca în ipostazele al turate: „b r-ba ii tia au ni te înfumur ride neînghi it” (20.08.1935) sauun domn care are mâna moale„ca o pl cint ” (20.09.1938).Portretele sale devin tras ri deumbre i lumini, de o sobrietateriguros, neoclasicizant . Un vio-lonist e „viguros ca un stâlp”,al ii „spurc p mântul cu pros-tia lor” (9.01.41). La Nae Ionescuapre-ciaz „felul lui de a privirealitatea în ochi...” (14.08.45).Mircea Vulc nescu „vorbe te cusimplitate, cu voluptate, st pânpe el, pe ideile lui, pe subiectulpe care-l dezvolt cu subtilitatei claritate logic ” (23.03.42). La

1938, Emil Botta este „tân rulbard” (1938). Nuni Dona devine,uneori, „agitat ca o Juliet ”(12.03.46). Pe „S” (marea ei iu-bire), când îl detest , când îl ado-

. Un alt „S” devine o „bestie”(11.01.46). i, generalizând, Jenipare intransigent : „M doare-n cot de to i S. din lume i-n ace-la i timp îi i ador” (10.07.46).

La doar 19 ani, Jeni citise dejamult literatur , încât recuno teaimediat un text plagiat, deveninddrastic : „Iat înc o dovad aignoran ei personalit ilornoastre literare” (20.08.35). Edur i cu sine: (sunt) „rece ca opiatr ” (5.06.41) sau „ca unStradivarius pe care ai cântasârba ig neasc ” (21.11.41) iobsedat , înc din fraged ado-lescen , de s tatea ei: „E ovreme în care omul e bine s fieun animal s tos” (14.03.1946)sau „Tare-i bine, Doamne, s fii

tos i tân r...” (10.07.46)„Am o team animalic de totce se apropie de moarte...”(18.03.1942) De aici, înstr inarea

ei de lume. Premoni iile ei nu audat gre . Din p cate! Trecereas-a produs... cu mari suferin e!Astfel explic m i dezam girile„Via a asta pe care o tr iesc în-tre oameni e o mare p lea-

...” (18.08.38).Genera ia ei a cunoscut, de-

opotriv , „gustul de cenu alvie ii”, dar i pe cel al mor ii care„subîntinde toat str lucireade feerie, ca i toat mizeriaacestei lumi”, dup cum m rtu-rise te în al s u jurnal, fratele ei,Ar avir2.

Acest „gust de cenu al vi-ii” ne aminte te de Spovedania

unui condamnant, din care re-producem câteva versuri, care sepotrivesc perfect, i-ar puteamângâia amintirea „unei fetegreu de mul umit”: „Iubesc ilu-ziile i visele / i luminile fsfâr it / Iubesc timpul... c totnu exist / Iubesc cli-pa în carese ascunde via a / i destinulcu capcanele lui / Iubesc simpli-tatea mor ii / i lucrurile carenu se exprim prin cuvinte / Iu-besc oamenii / i tot ce existpe lume / Iubesc cerul, respi-ra ia i tot ce îmi d imposibilul/ Iubesc IUBIREA...” (ChrisSimion)3

nile suferin ei s-au îmbr -at, mereu, mereu, constant, cunile singur ii. O înfr ire

despre care Jeni ar fi dorit s setopeasc în neuitare o dat cufiin a sa. Fire te, Jeni Acterian nui-ar fi dorit s -i fie citit jurnalul.

De nimeni. O spune înc din1935: „n-a vrea ca acel cineva

ia cuno tin de toate ascun-zi urile... i secretele mele”.Sper m s -l ierte pe fratele ei,Ar avir, i pe noi, pentru aceastpl cut indiscre ie!

Bibliografie:1. Jeni Acterian - Jurnalul unei fetegreu de mul umit, Ed. Humanitas,Bucure ti, 20072. Ar avir Acterian - Jurnal. 1929-1945/1958-1990. Ed. Humanitas,Bucure ti, 20083. Chris Simion - De ce nu suntemceea ce putem fi? Ed. NOVA, 1997Jeni Acterian

Pre]ul singur#t#]iiPre]ul singur#t#]ii

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 31Anul IV, nr. 2(30)/2013

Octavian LUPU

- Negura prezentului cuprinde perspec-tiva viitorului i amintirea trecutului, spuse

tefan privind c tre cei prezen i. Iar dac lu-crurile sunt l sate în voia lor, distrugerea estesigur , continu el având aceea i sobrietatestranie a exprim rii. Prezentul nu mai repre-zint o no iune sigur pentru noi, fiindcajunge s ne împiedice s mai discernemcorect ceea ce va veni; deopotriv ne pertur-

evaluarea corect a tot ce a fost mai îna-inte de noi, punct mai departe ca o concluzie.

M-am rezemat de sp tarul scaunului de-venit deodat un sprijin de n dejde. În mare

sur discu ia evoluase la întâmplare, întimp ce fiecare dintre noi î i expunea un anu-mit punct de vedere. Subiectivismul era ine-vitabil, îns de aici decurgea i farmecul jo-cului ca în orice controvers de idei ce animmai mul i tineri afla i la vârsta dialoguluidespre tot ce poate exista sau imagina înaceast lume.

Tema supus dezbaterii se referea la ra-portul ce se poate stabili dintre timp i spa iuîn condi iile transform rii continue ce afec-teaz fiecare lucru prin impunerea unei duratefinite de manifestare. Prin urmare, teza lui

tefan c uta s clarifice incertitudinea i hao-sul ce se pot distinge în orice manifestarepre-zent supus observ rii, atât tiin ific,cât i la nivel de experien cotidian .

- Dar de ce asociezi no iunea prezentuluicu o imagine atât de descurajatoare? întrebmirat Adrian din cel lalt col al înc perii, unloc din care se putea distinge un superb apus

Dincolo de negura prezentuluiDincolo de negura prezentului

În adierea crepusculului de dinaintea apusului de soare îmi d deamseama c toat realitatea în care tr im este supus presiunii extreme acelor dou sec iuni temporale, dintre care prezentul, sec iunea deechilibru, a fost în mare parte redus la rolul de zon de disput dintrecele dou sfere ce î i continu mi carea lor distructiv pân la cap t.

de soare prin fereastra larg deschis . Oarenu cumva prezentul reprezint tocmai aceasec iune a timpului asupra c reia avem cuadev rat un oarecare control, fiind o conexi-une esen ial cu realitatea, fapt ce ne permite

exist m?- Da, are dreptate Adrian prin cele spuse,

a intervenit Mihai. Trecutul i viitorul suntdoar ni te no iuni abstracte, un fel de pro-iec ii ale imagina iei filtrate prin starea despirit a fiec ruia dintre noi. Bun oar , cinevapoate percepe sub o form optimist timpulcare îi st înainte, acest lucru fiind conformcu modul s u de a fi i cu experien a sa pre-zent . Dar altcineva poate manifesta un pe-simism întunecos, chiar dac înaintea sa sedeschid cele mai promi toare oportunit i.Prezentul este ceea ce conteaz cu adev rat!Da, sunt în totul de acord cu aceast idee.

Antiteza lui Adrian m punea i ea pegânduri, fiindc prezentul ne ofer acea niprin care putem „întinde mâna” i ac ionaasupra „butoanelor de comand ” ale univer-sului. Dac nu ar fi a a, atunci am fi doarni te simpli spectatori, sau poate ni te mario-nete, asistând neputincio i la un joc ce nedep te. Experien a obi nuit ne ofer ele-mente s credem c omul are o anumit pu-tere de influen are a prezentului. Cel pu in

a se proiecteaz iluzia c de inem un oare-care control asupra sa, m rturie stând totceea ce s-a realizat pe suprafa a planetei

mânt.

Atmosfera devenea tot mai animat înîncercarea de a se discerne cumva taina „tri-adei temporale”, cum o numisem eu într-oocazie precedent , care cuprinde: trecutul,prezentul i viitorul. Cumva, intuiam o armo-nie cu „triada spa ial ”: lungimea, l rgimeai în imea, ambele concepte exercitând o

atrac ie aproape mistic doar la simpla lorpronun are. De fapt, nu era vorba doar de osimplificare conceptual , ci de o manier dea alinia dou lucruri ce prezint o structursimilar , a a cum cristalele din acela i z -mânt seam cumva între ele.

- Triada spa ial ofer vehiculul de or-ganizare a existen ei, fiind baza ordinii la toatenivelele prin intermediul unor for e ghidateîn raport cu respectivele dimensiuni, ad ugAdrian. De exemplu, ne afl m pe suprafa a

mântului, dar puterea ordonatoare a gra-vita iei confer sens no iunilor de „sus” i„jos”, fapt ce permite raportarea tuturorlucrurilor la „nivelul solului”. Dac ne-ar lipsiaceste concepte, atunci toat ordinea de pe

mânt ar fi spulberat , continu el.- Iar triada temporal , interveni Mihai, se

constituie ca un motor puternic ce pune înmi care acest vehicul existen ial, permi ândcurgerea, transformarea i devenirea. Prin ur-mare, spa iul reprezint caroseria, iar timpulmotorul, care func ioneaz în trei pa i: trecut,prezent i viitor, finaliz ideea plin de încântare.

- Prezentul reprezint doar o singur clipdintre trecut i viitor, relu tefan cursul pro-priilor sale gânduri. El este doar o simpl fâ-ie de separa ie dintre acestea dou aspecte

ale timpului, o sec iune de interferen maxi-, dar nu mai mult de atât. i pentru a fi mai

clar în eles, continu tefan accentuând pefiecare silab , prezentul rezult din coliziuneaacestor dou mari sfere de manifestare a ceeace noi numim prin cuvântul: „timp”.

- i cum orice gen de coliziune produce oexplozie..., ad ug cineva optit.

- ... tot astfel rezult i negura despre caream vorbit mai devreme, concluzion cu fermi-tate tefan conferind o aur cu totul specialafirma iilor sale.

Teza aceasta a „coliziunii temporale”, cumulterior am denumit-o, mi se p rea a avea uncaracter turbulent, capabil s demonteze pi-lonii viziunii urmate de umanitate de-a lungul

Prezentul ca Zon deMaxim Turbulen

NeguraAtotcuprinz toare a

Prezentului

Iluzoriul Controlasupra Prezentului

„Jocul” Cosmical Triadelor

32 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

perioadei istorice. De la un motor în „treitimpi”, se trecea la unul în „doi timpi”, darcare în aceea i m sur se aflau într-o perma-nent disput asupra prezentului. Era ca icum „ceea ce va fi” se r zboia necurmat cu„ceea ce a fost”, o contradic ie dintre nou ivechi purtând germenii unui conflict impo-sibil de rezolvat.

În acel moment am sim it nevoia s in-tervin în ap rarea triadei temporale pe care oiubeam atât de mult. De asemenea, nu îmipl cea acest reduc ionism la doar dou di-mensiuni ce se ciocnesc neîncetat generândtumultoasa traversare a prezentului. Undeva,aveam impresia c se r zboiesc no iunile deordine i haos, dar de data aceasta dispu-tându- i terenul de mijloc al timpului prezent.

- Eu cred c de fapt prezentul este chiarsecven a fundamental care intr în atingerecu trecutul i viitorul într-un joc al conversieimultiple, am intervenit plin de hot râre. Prinintermediul s u avem acces la celelalte dou

sec iuni temporale, precum i la „cutia tridi-mensional ” a spa iului, am continuat pe ace-la i ton. Dac nu am avea acces asupra exis-ten ei prin intermediul prezentului, atunciorice efort de cunoa tere i transformare arfi imposibil de realizat.

- Dar de ce te deranjeaz dualismul pro-pus de mine? m abord intrigat tefan. Dece nu î i place o ecua ie cu dou necunoscutei preferi una cu trei? relu el îng duitor.

- Fiindc astfel se ofer ocazia hazardului domneasc în zona de maxim interferen

a prezentului, interveni Mihai. Acest lucrudistruge imaginea unei ordini bine stabilite,generând incertitudine i nesiguran în sec-iunea de suprapunere dintre dou intervale

temporale bine determinate.- Adic este ca i cum ai fi prins la mijloc

între dou for e colosale ce î i disput supre-ma ia, ad ug Adrian, într-un fel de zon cre-puscular în care luminile i umbrele se ames-tec n ucitor pân la deplina confuzie.

- Nu m-a i în eles deloc, reveni tefan.

Eu vorbesc despre prezentul pe care îl tr imîn clipa de fa , despre acest timp intermediarcreat între un trecut i un viitor ce sunt binedelimitate conceptual. Despre un provizoratce ne afecteaz în cel mai înalt grad, fapt carecauzeaz sfâr itul, mai devreme sau mai târ-ziu, al oric rui lucru din aceast sec iune auniversului.

- Chiar nu în elege i faptul c prezentulpe care îl tr im este perisabil din cauz c i-a pierdut clara sa distinc ie în raport cu tre-cutul i viitorul, fapt care transform timpulîntr-un agent corosiv al universului lucrândîmpotriva a tot ceea ce exist pân la deplinaextinc ie? concluzion el în cele din urm .

De îndat ce a terminat ce avea de spusam în eles cu adev rat ce dorea tefan s netransmit .

În adierea crepusculului de dinainteaapusului de soare îmi d deam seama c toatrealitatea în care tr im este supus presiuniiextreme a celor dou sec iuni temporale,dintre care prezentul, sec iunea de echilibru,a fost în mare parte redus la rolul de zon dedisput dintre cele dou sfere ce î i continumi carea lor distructiv pân la cap t. Sexiste totu i o ie ire din aceast dilem spa-io-temporal ?

Timpul ca AgentCorosiv al Universului

„Triada” împotriva„Exploziei”

În clipa când ai terminat cu coresponden a, r mâi singur în fa acoalei electronice. Fumezi sub ploaia ucig toare. O ploaieînchipuit , cum este totul pe lume. Te eliberezi de team , câ tigi înplictis. A prefera uneori s fiu plant . Artistul parodiaz realitateasau o deformeaz ? Din instabil el face un bloc de granit, din durere- un Rai. Un fierar s-a îndr gostit de o contes . Fierarul are un copilcu contesa. Contele vine din r zboi f picioare i f mâini.Fierarul pleac în lume. De aici începe fic iunea. Desigur, copilul,bastardul ar putea fi eroul unui alt roman. Cunosc o persoan carela fiecare apel telefonic începe s plâng . O admir pentru rezisten aei prin plâns. Stranii sunt cei care se ascund de propria suferin ,cum pot? Nu-mi plac cei care se laud cu propria bun stare. Chiari suina are nemul umiri. Cu vârsta câ tig m al treilea picior, dar

nicicum al doilea creier. Uluitor, o persoan f cas , f so , cu uncopil, câ tig inima unui australian, deschide o editur , serealizeaz . M înclin. Dinescu se îngra pe zi ce trece. Ap cauza

cimii din capul s u. Exist început, nu exist sfâr it. Eu dupfiecare film, fiecare roman, scriu în minte o continuare, a a cumTolstoi nu se mai putea desp i de personajele sale din „R zboi iPace”. Dragostea intens nu dureaz doar dou luni. Cred îndragostea pe via , care se confund cu via a, adev rata minune.Ultimul timp urm resc expresia fe elor, mai pu in simetria tr turilor,constat c femeile sunt mai expresive. Sau joac mai bine un anumitrol. În dormitorul somptuos, tapisat cu postav ro u, cu ferestre largii cercevele l cuite... murea un om. Vedea o gr din însorit , cu

portocali, dar o voce spuse - Ninge. Pe loc se f cu un ger cumplit.Cineva îl ruga s se scoale, dar el plecase. De pe acoperi uri atârntopori ti, bra e t iate, ora ul este cuprins de flatulen , o unitate

militar condus de c pitanulutm re defileaz în t cerea

nop ii, ca în filmul „Fragiilbatici”, un sac cu sâni t ia i

este aruncat pe o fereastr a castelului p sit, din margineaurbei. M gr besc la gar i nu ajung. Alerg i drumul se bifurc ,apoi se destram , sunt în câmp, stele str lucitoare ca becurile într-un brad de s rb tori clipesc, un cârlig m apuc de guler i marunc departe, s nu mai vii pe asici, mi se spune. În trandafiri esteun gust de ro u rânced, pe lume a venit un copil orfan. O v duv -lehuz î i sfâr te zilele pe o piele de miel. Oamenii au pleoapeleplecate, ele se umfl , ca ni te cepe mari, putrede, spre sud. Serefugiaz o ultim rândunic . Tot ce r mâne, moare. Astfel s-a

scut statul. La Sybaris cred c a fi r mas definitv. Dar nu aveamlegitima ie, buletin, pa aport, adeve-rin , chitan , fotografie, chip,haine, trup, suflet, nimic. Acesta era Sybaris, cel jinduit de MarelePoet. De Binele Suprem îmi pas , dar v rog s m a tepta i pu in,revin peste trei secole. E greu s fii scriitor, te-njur lumea, e greu sfii i om, s fii neom este mai simplu, ân arul anofel , care citea dinMarmontel e mult mai fericit, bestia, monstrul minuscul, fragil, do utdes, m mângâie, m am ge te, îmi spune, fii atent, un de tept faceprostii mai mari decât un prost, aici este toat chestia. Ve i vedeaîntr-o zi cum p mântul pe mormântul meu se va ridica în zbucium, euvoi ie i tân r, curat, voi scrie ceea ce nu am apucat s scriu. Ungând a c zut de-a dura pe soclu. Obrajii, gura îmi erau aprinse. Ohait de muguri m alerga prin cimitir.În ora a p rut o strad nou , f nume, f case, trec pe stradaaceea, se nume te NICIODAT .

Boris MARIAN

Nebun

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 33Anul IV, nr. 2(30)/2013

Voichi]a P~L~CEAN-VERE{

Despre iubire [i farmecDespre iubire [i farmecPrintre iubitorii de literatur

din jude ele Cluj i Suceava (adi- din locul unde tr ie te i acela

unde a v zut scriitorul lumina zi-lei), dar i din alte p i ale rii,Toader Ungureanu nu mai arenevoie de nicio prezentare. De ia debutat editorial dup atinge-rea vârstei deplinei maturit i, areu it ca numai în câ iva ani sias în lume cu un num r semni-ficativ de volume purtându-i sem-

tura. Dragostea pentru scris,preocuparea constant de a sepune la curent cu cele mai noitendin e în literatur , deopotrivcu munca de crea ie constant ,lipsit de hiatusuri importante,l-au ajutat s abordeze genuri ispecii literare diverse, în încerca-rea de a demonstra c dore tenu doar afirmarea în plan literar, cii descoperirea formulei artistice

care i se potrive te cel mai bine.Dup o monografie dedicat

spitalului or enesc din localita-tea unde î i duce existen a, carei-a dovedit calit ile de istoric istatistician, Toader Ungureanua publicat cu constan , an dupan, semnând volume de poezie,proz scurt , science-fiction, nu-vele i romane.

Prezentul volum, Strop derou , constituie o surpriz : auto-rul, de data aceasta, î i încearcpana abordând fantasticul de tipfolcloric, scriind câteva pove ti,dedicate - dup cum ne face cu-noscut - „Prin esei Adriana”, ne-po ica sa.

Dup un succint Cuvânt alautorului, volumul prezinttextul Draga bunicului, careconstituie un argument prin care

i justific nevoia de a alc tuiaceast culegere de pove ti, cepoart titluri memorabile: Prin ulStrop-de-rou , Fluiera ul fer-mecat i Prin ul Dragon, Leb -da neagr .

Lecturând nara iunile n sco-cite de Toader Ungureanu, cons-tat m, înc o dat , c el este unpoet, indiferent ce ar scrie. Demulte ori, ca i cititor, te treze tisedus de în iruirea de vorbe cecurg molcom i mieros de pe bu-zele povestitorului, uitând c obi-ectivul t u, ca lector, este acelade a urm ri evolu ia personajelor,nu acela de a analiza metafore...

Din spirit ludic, scriitorul se„sustrage” rolului de n scocitoral acestor nara iuni, declarând cnu face altceva decât s repoves-teasc istorii auzite de la al ii, pecând fusese însu i copil. Din a-cela i motiv, recunoa te c aces-te istorisiri fantastice sunt ni te„minciuni”, fiindc a a le nu-me te bunica feti ei, so ia sa. Ori-cum, exerci iul de a scrie acestepove ti moderne este un joc, jocîn care autorul se las atras demicu a Adriana, a c rei lumi seînvârte înc în jurul pove tilor ia bunicilor ce o înso esc la plim-bare, îi supravegheaz joaca sauîi vegheaz somnul profund, le-

nat de visele dulci specificevârstei inocen ei. Propriu-zis, po-

ve tile devin pentru autor o ne-cesitate inerent comunic rii din-tre sine i nepo ic , un canal prinintermediul c ruia i se ofer posi-bilitatea de a coborî în lumeacopil riei, în universul nevinovatguvernat de micu a Adriana.

Modernitatea pove tilor luiToader Ungureanu survine, pede o parte, din prelucrarea unormotive sau teme din basmelepopulare (de pild , motivul flu-ierului fermecat, al cuplului lipsitde prunci, motivul celor trei fiide împ rat, al apei cu virtu i ma-gice, motivul fl ului ce sare înajutor celor în nevoie, ori temele

ut rii fericii ve nice, tema iu-birii transformate în ur etc.), pecare le aduce în actualitate, îm-br cându-le în ve minte mai u orde în eles de c tre copiii din eracomputerelor, a televiziunii i atelefoniei mobile. Pe de alt parte,autorul confer note de moder-nitate pove tilor din volum prinrecurgerea la tehnica povestiriiîn ram . Astfel, nara iunea esteprilejuit de o plimbarea bunicu-lui cu feti a în parc, de o incursi-une pe malul lacului sau de o c -

torie cu barca, ori ea este stimu-lat de cadrul armonios în carebunicii, preg tind nepo ica deculcare, au grij s se declan ezebutonul ce las povestea s trea-

pragul dinspre imagina ie c -tre realitate, dinspre sufletul au-torului înspre afar , întru bene-ficiul imediat al copilei, pe careverva i volubilitatea naratoruluio umplu de încântare.

Asemeni lui Ion Creang , celmai de seam autor de basme cul-te din literatura român , ToaderUngureanu mânuie te cu abili-tate dulcele grai moldovenescpentru a- i elabora pove tile. Pl -cerea de a cuvânta a autorului,

al turi de talentul s u de poet,confer paginilor din volum unatractivitate aparte. El creeaz unmiraj în care, f voie, cititorulse las atras irezistibil. Suspan-sul, în loc s se atenueze pe m -sur ce textul evolueaz , dimpo-triv , se accentueaz , fiindceroii, pe m sur ce trec prin anu-mite probe, în loc s se apropiede deznod mânt, se confrunt cunoi încerc ri, cu noi personaje cele stau în cale în încercarea de ale z rnici încercarea de a- i ve-dea împlinit visul. Deoarece, furm de îndoial , fiecare dintreeroii din nara iunile din aceastcarte are un vis ce frizeaz poateutopia: ciob na ul umil dore te

scape de s cie, fiica de îm-rat neascult toare i r sf at

vrea s g seasc fericirea prinîmplinirea iubirii sale fa dezmeu, cuplul împ tesc ajuns la

trâne e viseaz s li se nascun fiu, fiindc acesta este singu-rul lucru ce le lipse te.

Tot asemeni lui Creang , ob-serv m c eroii concepu i de Toa-der Ungureanu penduleaz întreplanul fantastic i planul real,astfel c , în fond, împ ra ii suntni te gospodari mai rostui i, iarîmp iile lor sunt aidoma comu-nit ilor întâlnite de noi în loca-lit i mici din zilele noastre. Evi-dent, personajele de basm createde autor au i tr turi magice:dragonul m nânc oi i oameni,ciob na ul domin universul cândcânt din fluier, transformând to-tul dup voia sa, el c tând ast-fel puteri similare cu cele ale per-sonajului mitologic Pan, al c ruinai vr jit avea puteri incredibile.

Personajele din pove tile luiToader Ungureanu dovedesctr turi comune: cele n scute în

34 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

bog ie se definesc prin orgoliuexacerbat, egoism, r utate, dupli-citate, sete de m rire i îmbog -ire, în timp ce personajele ce au

atins prin truda lor prosperitateadovedesc calit i precum: curaj,determinare, perseveren , altru-ism, indiferen fa de bunurilemateriale, dorin a de a se împlinispiritual în primul rând. Obser-

m, în felul acesta, o apropieresubtil realizat de autor întreeroii s i i persoane din realitate:împ ra ii, prin esele r sf ate,dragonii sunt asimilabili claseipoliticienilor, în vreme ce curteniiori ciob na ul i mama sa amin-tesc de cei mul i, de electoratulderutat i mereu manipulat deoamenii politici.

Volumul de pove ti Strop derou - stropul de rou fiind me-tafora ce denume te vârsta ino-cent a primei copil rii, dar el de-vine i numele copilului înde-lung a teptat în jurul c ruia seese nara iunea din prima po-

veste - este dovada unei profun-de iubiri, aceea a autorului fade nepo ica sa i, prin extensie,

rturia iubirii oric ror bunicifa de nepo i, dar i prilejul de a

scoci o lume plin de farmec,unde orice este posibil, unde ori-ce vis poate c ta via . O lumemagic , în care orice om, indife-rent de vârst , se poate reg si înnotele sale definitorii, c ci dra-gostea necondi ionat deschidepoarta tuturor posibilit ilor.

Alexandru M~RGHIDAN

Iar fi simplu pentru tine

m prinziîn defini ii.Luiza, tii ce esteun monstrucu nou capete?blânde ea measfâ iat de lupiide-afar .

IIpân la bucuriene ajunge noapteapân la îngeri uneori

car din gulerulamintiriin-au plecat to i

vrea s ai dimine ilemai înalte decât prezentul

nu te crezi când î i spui ceasul e doar o plas deianjen

mai ales a vrea nu cad

la urm torul cutremurlumina

din tine.

IIIinimaîn care stauascunsare un ceas

cut s meargmai tot timpulpe dosde-aici atâtea confuziiîmi spun necunoscu iii uneori chiar aceia

pentru care locul meude ascunderee totdeaunao cas .eu încercdoar

-i potrivesc ceasuldup icoan .

IVse va coace grâuli nici anul sta

nu-mi voi afunda picioareleîn c ldura luimereu îmi spunpoate la anul…copii din praf de pâinejucându-ne cu vara…un grâu nouse coace în mineacumcând sunt tot mai convins

tata i mamaîmb trânesc i eica to i oameniimereu îmi spunpoate la anulvoi aducecu mâna meagrâulacas .

Vce se afldup u a aceasta

Exil \n inim#Exil \n inim#

întrebitocmai tucare din când în când

i strecori privireadincolocare alungi lupiidin cuvintele meleLuiza,eu nu m-a temede noaptedecât dac eaar ie i din mine...

VIvia a este o minune, Luiza,i noi ne ascundem

între penele eiunii stau cu lupa

îi afle secretulal ii cu foarfeca

-i decupeze inimaal ii se roag

continueaceast minune.noi ne ascundem între penele eipân când ea se va ascundedefinitivîn noi.

VIIînc nu se tiepe ce drumni se va întoarcesufletulacaslumea cu r nile eiîl face uneori

alerge pe mai multe c ripân când cinevao s -i dea un semn buniscoadele p mântuluiîi tot intesc frunteacu pra tia

a încât ea se apropieîncet-încet de glezneîngerul îl ridiciar ii iar i.Pieter Bruegel cel B trân - Jocuri de copii

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 35Anul IV, nr. 2(30)/2013

Octavian MIHALCEA

Poezia lui Vali Ni u st submetamorfica influen a cromati-cii eternului început, invocândve nica diminea . Volumul bi-lingv PERE II CUVÂNTULUI(Amanda Edit, Bucure ti, 2011)are ca piatr angular imagineavisului mereu verde al iubirii cepoate face lumea s ia neb nuitevalen e: m-ai mângâiat la rmul

u sigur/ d ruindu-mi val al-bastru/ fiec rei pic turi din la-crima zilei/ o lume ren scutdin nisip/cu unic tres rire fi-nal / te s rut mereu rmul meu/

rit spre amurg/ alunec...(alunec...). Observ m o specialcomuniune cu teluricul înv luitîntr-o subtil stare devo ional .Divinitatea protejeaz desf u-rarea profundelor sentimente.Icoana mamei are rol c uzitor,reamintirea momentelor de gra iedin copil rie fundamentând exis-ten a, în toat complexitatea ei.Pentru Vali Ni u, lumea se meta-morfozeaz floral, orientat fiind

tre subtile rena teri parfumate,de multe ori în împrejur ri pu infavorabile: am surprins parfumuluitat/ în tomnatica policromie/i mai târziu am în eles/ ce în-

semn culoare (cântecul lebe-

dei). O altfel de bibliotec , avândinconfundabilul aer al timpurilorde mult apuse, vegheaz interio-riz rile intelectualului de modveche.

Aceast poezie profund be-nign ne reaminte te c înc maiexist imagini serafice, viziuni aleprimului zbor încânt tor. Blândemelancolii înso esc, suav, odihnaitinerant a sufletului. Femeia eînconjurat cu maxime energii deadora ie, reper incontestabil într-o via trec toare. Clepsidra tim-pului, tot mai accelerat , poatestrivi chiar i culorile curcube-ului. Aceasta în momentele cre-pusculare care marcheaz irever-sibila trecere. Principiul femininpoate redimensiona, clarificân-du-le, întunecatele i dureroaseleprofunzimi ale viselor urâte. itotu i, estetica valurilor înspu-mate veste te o dezirabil er aîncrederii în viitor. St rile poeticeau o profund corespondencromatic iar exacerb rile emo-ionale conduc mereu la figura

matern , veritabil ax a lumii:caut un penel colorat/ în verde/i prind unicul cuvânt sfânt/

într-un poem al emo iilor/ ce mi-a dat via / mama (degetele r -mase). Visele se profileaz , une-ori sfios, pe fundalul curat al iubi-rilor apropiate de sublim. Zâm-betele dau contur luminii într-oatmosfer captivant . Atempora-litatea adie peste aceste versurice caut surprinderea esen elorancestrale.

Vali Ni u invoc o iubire cepoart nimbul harului. Sufleteletrebuie s se contemple unul încel lalt, spre apoteoza contopiriiaproape divine. Prezen arheti-pal , mama vegheaz asupra po-eziilor din PERE II CUVÂNTU-LUI. Universul fertil preacurat vafi mereu ocrotit: maica mea prea

alb / i-a l sat amprenta mi-resei/ dintr-un nou spre altceva/

r închis într-o nunt / i ne-sfâr irea ei/ cu sediul într-untravaliu/ prin spini de timp/ ma-ica mea prea alb /…închide fe-reastra. (maica mea prea alb ).Nostalgia copil riei apas ultra-sensibilul suflet poetic. Vechi re-memor ri, parc în fotografii se-pia, întregesc acest totu i roman-tic vis care este via a. Modelulfeminin e inalterabil, înzestrat fi-ind cu profunde virtu i c uzi-toare. Poezia lui Vali Ni u are itonuri sepulcrale, ipostazieri detrecere proprii unui ritual re-amintit. Perpetua nevoie de iubirepoate rena te doar sub razele o-crotitoare ale lui Dumnezeu:

trâna frunte se ridic spreTine/ în ceasul Ajunului dePa te/ lâng Tine Doamne nusunt pustiu/ sunt o s mân aunui cuvânt/ ce-i un poem acum/mâine…gând/ într-o carte. (pe-re ii cuvântului). Dar, aceastlume intens spiritualizat e su-

pus , inevitabil, presiunii umbre-lor destabilizatoare: existen amea naufragiaz / pe tr irileinegale ale singur ii (poe-mul celest).

Sim ind r cirea în imensi-tatea cerurilor, poetul vars la-crimi estete pentru contopirea cunepieritoarele idealuri. Versurilejoac un amplu rol de catharsis,eliber ri spre c ile neconstrân-gerii. Albastrele refugii dezlegatecaut febril r spunsurile, pentru

, având în vedere comprimareatimpului, oricine poate fi o frun-

rece. Sunt pericole conside-rabile pe veritabilul traseu ini i-atic propriu existen ei: priveamspre p mântul cel reav n s pat/ce parc m chema i se ruga sstau/ dar am sc pat i de-astdat / din mâna cea b torit /a unei greble cu un dinte/ spart.(salvat de un mugur). Mereu,persist sentimentul c se puteaface mai mult, mai bine... Singu-

tatea va privilegia aflarea sen-surilor ocultate ale Cuvântului.

Conturul luminiiConturul luminii

Pieter Bruegel - Întoarcerea turmelor

36 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

Florentin SMARANDACHE(SUA)

Monumentul Na]ional El MorroMonumentul Na]ional El MorroJurnal de c#l#torie

30.03.2012Monumentul este s pat în nisip stâncos,

ca o oaz în de ert, în statul New Mexico.Între anii 1100-1400 au locuit în triburi

indienii Pueblos.Petroglife de-acum 700 de ani, de la ace ti

indieni din sud-vestul Statelor Unite.Spaniolii fac expedi ii între 1539-1774. S-

a g sit o inscrip ie a guvernatorului spaniolDon Juan de O ate, din 1605.

Între 1846-1906, expedi ii militare aleStatelor Unite.

În 1906, e declarat zona ca monument,de c tre Pre edintele american TheodoreRoosvelt.

În vechime, ce i-a atras pe indieni în zonaaceasta este o surs de ap , în de ert! (pe oraz de 30 de mile).

Triburile Zuni i Hopi locuiau aici, însecolul 16, când au sosit spaniolii. F ceaunego cu celelalte triburi: Apache, Ute,Paintes, Havasupais.

*În 1680 indienii s-au revoltat contra

colonizatorilor.*

New Mexico a trecut, în 1821, de sub

Spania în Republica Mexic.Iar între 1846-1848, în timpul R zboiului

Mexican, S.U.A. preia noi teritorii spaniole.*

Misionarii spanioli îi cre tineaz peindieni.

*Lupte, apoi, între trupele Statelor Unite

contra triburilor Navajo i Apache în special.Navajo s-au predat în anul 1864, iar 8500

de Navajo au fost for i s plece în exil, înFort Summer, localitate în partea de est astatului New Mexico. Dup semnarea tra-tatului final, în 1868, indienii Navajo s-aureîntors pe p mânturile lor.

Apache [se cite te Apacii] au fost ceimai r zboinici, cedând abia la finele secolului19. Victorio a fost liderul lor.

Ultimul conduc tor Navajo a fostManuelito.

*Mergem pe c ri în vârful clifului

(falezei, malului pr stios). Ruinele unuiora , Atsinna (care înseamn „unde inscrip iisunt pe pietre”), ocupat între anii 1275-1400de c tre str mo ii tribului Zuni.

Ora ul era ca o cet uie cu 800 de camere.

Tr iau to i laolalt .Muzeul „El Morro” con ine exponate

privind prezen a omului pe ultimii 700 de aniîn acest loc.

Istoria i peisajul te îmbie la medita ie ite inspir la crea ie...

Dac indienii au numit acest landAtsinna, conchistadorii spanioli i-au zis ElMorro (locul capetelor - datorit povârni-urilor abrupte ie ite inopinant din terenul

plat), iar anglo-americanii Inscription Rock[stânca de inscrip ii].

Multe inscrip ii în spaniol : pasó poraquí [am trecut pe aici], apoi numele ex-ploratorilor, turi tilor, plus date, simboluri.

Indienii vechi, denumi i pueblo (de c trespanioli), construiau prin anii 1000 d. Hr. casejum tate în p mânt (în gropi), jum tate afar(precum bordeiele).

Începând din 1275 indienii Asinna se-dimentau rocile cu clei, construind ziduri.Camerele erau unele lâng altele, plus spa iimai largi pentru întruniri sau ceremonii reli-gioase.

În secolele 16-17 c ut torii de aur au bân-tuit zona împin i de mitul unor presupuseora e de aur care ar fi existat într-un loc numitCibola.

Dintre exploratori: Fráncisco Vasquez deCoronado (în 1540) - exist i o p dure înonoarea sa (Coronado Forest), misionariifranciscani Fray Augustin Rodriguez i An-tonio de Espejo în 1581 i respectiv în 1583.Ace tia c utau depozite de argint. Dar n-audescoperit nici aur, nici argint!

Don Juan de Oñate colonizeaz , în 1598,New Mexico, aducând 400 de coloni ti, 10preo i franciscani i 700 animale din Spania.Dar via a era dificil pentru coloni ti pe acestplatou de ertic.

Indienii Acoma, care se opuneau albilor,sunt persecuta i.

Revolta indienilor din 1680 îi ucide, saualung , pe spaniarzi din New Mexico.

Don Diego de Vargas recucere te zonaîn 1692. Urmeaz frecvente conflicte cu

Abrupte ea muntelui El Morro

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 37Anul IV, nr. 2(30)/2013

indienii Navajo, Apache, Ute iComancii.

Între 1821-46, New Mexicoface parte din Mexic, care î idobândise independen a de subspanioli, în 1821, în urmarevoltelor maselor conduse depreo ii Hidalgo i Morelos.

zboiul Mexicano-Ameri-can se termin cu victoria State-lor Unite, care câ tig vaste teri-torii hispanice: California, NewMexico, i Arizona.

Epoca anglo începe cu incur-siuni ale Lt. James H. Simpsoncontra indienilor Navajo, în anul1849.

Drumul spre California treceprin New Mexico. Se construie -te calea ferat (în anii 1851-3), iarîn 1857 armata american experi-menteaz transportul cu c mile.

*Am mers i la Muntele Sacru

al indienilor Zuni, circa 20 de milemai departe.

Aici s-au ascuns indieniiZuni pentru a sc pa de r zbu-narea spaniolilor (dup R scoaladin 1680). Exista o singur c rarecare urca pe povârni ul înalt,îns p zit de indieni. Spanioliin-au putut urca. Au murit totu imul i indieni, fiind împresura i,izola i acolo, câteva luni.

...Nu ne-au dat voie s urc m.*

Pe drumul asfaltat, un monu-ment dedicat antropologisteiMatilda Coxe Stevenson (1849-1915), care-a studiat tradi iile ireligia indienilor Zuni.

*Cu ma ina prin zona El Mal-

pais ( mântul r u, în traduceremot-á-mot).

Lav neagr de vulcan ar -tând ca brazdele arate parc deun tractor uria ...

Zice Lilia: Dac tu ai fi singurpe-o insul , ar trebui s ai cevape ce s scrii! C scrii continuu.

*În fiecare sear , când sting

lumina, îmi fac bilan ul: ce am re-alizat azi i ce nu? Sunt mul umit,sau nemul umit?

*A fost o excursie instantanee,

nepreg tit .

Traian VASILC~U(Republica Moldova)

Actual

S-a destabilizat naturai face mofturi ne-ncetat,

În oameni înflore te urai doar murim cu-adev rat.

Zadarnic rostuim cuvinte,Care ne-njur , rând pe rând.Vai, chiar sinceritatea minte

i s fim oameni n-avem când.

În orice om tr ie te-o brut ,Care se scald în plictis,Orice iubire-i pe valut

i-orice surâs e interzis.

plângem ast zi se mai poate,

Un gând pentru Mihai...

Mihai Viteazul n-o s i vând ara,El are-o ar i o cinste doar,Iisus a pus în el potir cu har

i-l cheam -n cer s -i dea îmbr area.

Mihai Viteazul n-are când muri,Zidit în noi, trimite, s -l r zbune,Statornicia propriului nume,Care minciunii nu s-o ploconi.

Mihai Viteazul strig -n ochii mei,Îi este strâmt, va evada din mine

i caute o tenii sub coline,Cerul va fi esut cu nouri grei.

Jertfit de fra ii s i, c-a a ni-i firea,Ie ind din umbra propriului mit,El î i a teapt -n ceruri mântuirea

i în românii care n-au murit!

Cîntec pentru dacii no tri (variant )

Dacii nu se dau pe bonuri, dacii no tri nu se vând,Nu-i mai prognoza i în roluri ast zi, mâine i oricând.Dacii nu se dau valut , nici pe lei nu se mai dau,Sunt o stirpe absolut , cum cândva, demult erau.

Dacii nu-mblînzesc ora e, ei numai în sate mor,Cu trecut bolnav în oase, înc mai au viitor.Dacii merg spre niciodat , dacii plâng în nic ieri,

mai nasc înc-odat ara lor din zi de ieri.

Dacii no tri- i sorb t ria de din cronici i mereuDau în leag n România ca pe-un unic Dumnezeu.În zadar voi i a-i smulge, în zadar mitralia i,Dacii nu pot fi nicicum din ara lor concedia i.

Dacii nu se dau pe pâine, nici pe vin cu prea mult rost,Dar sunt înc convertibili, precum pururea au fost,Niciodat -n tron suspu ii i nicicând fiind barbari,Dacii no tri sunt martirii libert ii noastre mari.

Dacii nu se dau credite, pentru ei nici b nci n-avem,Dacii no tri n-au probleme, tiu, la sigur, c suntem.Dacii sunt doar dacii no tri i numai astfel vor fi,Visul lor i-acum r mâne visul nostru-n orice zi.

O, doar ei ni-s grea valut , i-s valuta cea mai grea,Neam din loc s nu-i str mute pe sub nici o alt stea.De la daci s -nve i tr irea, de la daci s -nve i s mori.Vai de ara ce nu- i are dacii ei nemuritori!

***Când m va vizita pustia,Am s observ, b trân cocor,

n-am vecie s i spun: Zare,N-am vreo t cere s i spun: Nor.

Dac -a fi Dumnezeu, din lacrimiMi te-a crea din nou s viiPrin crângul vie ii mele-apuse,Ducând în palme ciocârlii.

Maic -a triste ilor din mine,Se las -n lucruri tot mai frig.

tac nu mai g sesc cuvintei n-am t ceri s te mai strig.

plângem pân vor urcaSpre ceruri Pruturile toate

i România va-nvia.

Blestem actual

Foaie verde, noroc n-areSoarta mea ce-n van o port.

ara noastr -i de vânzare,ara noastr -i de export .

S-ar da primului ce areBani în pung , vajnic lord,Ca o ar de vânzare,Ca o ar de export.

Ce n-a da s fiu cel care

Cump ra-o-a de tot? nu fie de vânzare, nu fie de export!

Ca s spune i fiecareFiec rui lord netot:„N-avem ar de vânzare,N-avem ar de export!”

38 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

Viorel ROMAN (Germania)

Realitatea exist pur si simplu, nu are ne-voie de vocabular sau retoric . Dar de cândoamenii au început s vorbeasc , în urm cuzeci de mii de ani, ei au elaborat treptat unvocabular, o retoric , discurs cu care interpre-teaz ce v d, ce vor i ce cred. Misteriumhumanum: La început a fost cuvântul!

Din secolul 18 domin în Europa credin aîn ra iune, tiin i tehnic , contrar religieii mai ales clerului romano-catolic. Un secol

mai târziu, profetul mesianic Karl Marx îlînlocuie te pe Dumnezeu cu materialismuldialectic i istoric Atotputernic i ne garan-teaz cu acest crez un viitor comunist lu-minos la to i. Raiul pe p mânt!

La o privire mai atent la retorica imperia-lismului, globaliz rii, integr rii în Europaconstatam c atât în vocabularul i retoricaliberal , tipic cre tinismului occidentul, câti în cel marxist sau neo-marxist, dup pr bu-irea ideologiei Lag rului ortodoxo-comu-

nist, reg sim vocabularul i viziunile Vechiu-lui i Noului Testament.

tiin ele sociale au fost supuse teologieii numai aparent s-au emancipat. Misionare,

imperialism, globalizare, occidental sau or-todox ? Care-i imperiul binelui i unde al

ului? Unde-i viitorul luminos i cum nezim de cel necurat? Cine va opri dansul în

jurul Vi elului de Aur i ne îndrum spre araduin ei? Cine reface speran a, aduce

Vestea Minunat , Revolu ia mondial ? Cinene salveaz în vest i mântuie te în est? Cine neduce în ispit ? Ce este moral? Care-i adev rul?

Din secolul 19, de la Max Weber, tim cetica protestant , calvinist e indisolubil le-gat de capitalism, mult mai mult decât tiin ai tehnica. i Werner Sombart vede clar in-

terdependen a dintre iudaism i afaceri. Maiaproape de noi, Karl Löwith trece în revistideile salvatoare de la Fericitul Augustin laMarx, tranzi ia de la Dumnezeu la noul credoîn Progresul Atotputernic, la care se închinateii din zilele noastre.

Moldo-valachii, în calea tuturor r ut ilor,imperiilor i religiilor au dezvoltat, dup cebulgarii i-au for at în secolul 9 s preia ierar-hia greco-slav , un vocabular ortodox, pecând ardelenii, dup unirea cu Roma, o reto-ric greco-catolic , occidental . Opinia c iunirea s-a f cut for at, c au fost distruse

stiri ortodoxe, este fals , pentru c trececu vederea c în Sfântul Imperiul Roman nu

Viziuni ortodoxeViziuni ortodoxeerau tolerate m stiri contemplative, f ofunc ie social , util , dar este f doar ipoate expresia sincer a unor traume. Dac

a au fost teroriza i moldo-valachii de c treierarhia greco-slav , de ce nu ar fi avut ace-ea i soart tragic i uni ii cu Roma?

Pentru a în elege teroarea bulgar , avemun exemplu recent. Stalin se întreab câtedivizii are Vaticanul i lichideaz brutal totceea ce aduce a occidental, de la Bisericaunit la elit . În schimb, dup 1989, bisericilenu-s retrocedare, reorientate spre Roma.Ierarhii ortodoc i antioccidentali, activi tiimarxist-lenini ti, agen ii Moscovei n-ajungla Canal. Generozitate, arogan sau o vizi-une a la long? Dup Machiavelli, ac iunilerele, brutale se fac brusc (ca Stalin), pe cândcele bune, lent (ca UE).

Pe de alt parte, atavica team c revin,din când în când, Biciul lui Dumnezeu, Hoar-da de Aur, Imperiul r ului de la R rit e u orde în eles. Plecând de la aceste considerente,

urm rim câteva momente ale coabit rii cuestul i vestul i lupta cre tinilor occidentalii ortodoxo-comuni ti de salvarea lumii. Care

globalizare e benefic , care nu, i cine va învin-ge? Roma sau Moscova? Se vor reuni cre tinii?

1944: ru ii i anglo-saxonii se în eleg laJalta, iar românii învin i în r zboi sunt jec-

ni i i for i s s rb toreasc : Stalin ipoporul rus, libertate ne-au adus! Dup ce-l ucid pe Ion Antonescu, Ana Pauker, cu aju-torul Armatei Ro ii i al ilegali tilor evrei,reorienteaz cu baioneta 2.000 de bisericiunite cu Roma spre Moscova i lichideazbrutal tot ce-i occidental. Academia Româneste dizolvat , majoritatea membrilor ei, ca iierarhii Bisericii unite, mor în pu rie. Glo-balizarea, panortodoxia i panslavismul înstraie ro ii, marxist-leniniste, triumf douadecenii în toat lumea, pe toate planurile, darmai ales în Lag rul protejat de o Cortin de Fier.

1964: dup retragerea ru ilor i emigrareaîn mas a evreilor, Gheorghe Gheorghiu-Dejdenun vasalitatea necondi ionat . NicolaeCeau escu refuz chiar participarea la ocu-parea Cehoslovaciei i vrea s fac apoi dinBucure ti a patra Rom . Asta ocheaz a treiaRom , Moscova, în a a m sur , c se ajungepe picior de r zboi.

Ceau escu începe, dup 1968, volens,nolens, o colaborare i cooperare cu vestul.Bun starea anilor ’70 e înc în memoria co-

lectiv a românilor, ca i mizeria anilor ’80,când el refuz colaborarea cu cre tini i cautsalvarea la mahomedani. Decembrie 1989: laTimi oara, mul imea scanda: Tic losul detiran, a fugit în Teheran!

1989: ru ii i americanii se în eleg din nou,la Malta, i românii sunt din nou învin i: Gor-baciov i poporul rus, libertate ne-au adus!Dup uciderea lui Nicolae i a Elenei Ceau-escu, omul providen ial Ion Iliescu, ajutat

de 40.000 de turi ti ru i, de actori i regizoriprofesioni ti i de inevitabili revolu ionari,mai ales evrei i igani, care preiau din mersprivilegiile ilegali tilor lui Stalin, revine laortodoxia celei de a treia Rom .

1989: primul mesaj adresat na iunii deIliescu - Ceau escu a întinat nobilele idealuri(ortodoxo-comuniste [de la r rit]) - îi asigu-

trei mandate de pre edinte i promovareapartidei filoruse - PMR, PCR, FSN, PDSR,PSD, USL. Fire te, el a f cut parte la nivelînalt din toate aceste mi ri antioccidentalei este pre edinte de onoare al PSD. Ca to i

conduc torii orientali, de la Tokio la Bucu-re ti, vod , regele, secretarul general PCR, pre-edintele moldo-valah este de natur divin .

Alian a dintre protestan ii anglo-saxonii pravoslavnicii (1944 i 1989) se bazeaz

pe o veche aversiune i incompatibilitate cuSfântul Imperiu Roman, Europa Central , UE,dar care este singura ans a emancip rii ro-mânilor f patronaj greco-slav, dup cums-a v zut la Unirea lui Mihai Viteazul (1600),la Unirea cu Roma (1700), la Revolu ia din1848, la Unirea din 1859, la proclamarea Re-gatului în 1881, la Marea Unire din 1918, laeliberarea din Lag rul rusesc (1989) i laaderarea la UE (2007).

Istoria ne arat c atunci când vestul eputernic, ru ii sunt opri i la Nistru, în Trans-nistria, ca în zilele noastre. i invers, când eirevin în for , ca dup 1945, influen a lorajunge pân la Mun ii Balcani i moldo-valahii redevin vasali lor. De exemplu, Kiseleffmoderniza Principatele pentru a le face gu-bernii. Programul P.C. din R. era dezmembra-rea rii, ceea ce Stalin i Hitler reu esc. PlanulValev, o reac ie la Declara ia de independendin 1964, dezmembreaz R.P.R. în gubernii.

2013: fostul deputat moldovean AndreiSafanov, rus din Transnistria, ca o reac ie laprotestul pre edintelui Traian B sescu fa

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 39Anul IV, nr. 2(30)/2013

de sus inerea USL-ului de c tre Vocea Rusiei,pledeaz direct pentru desfiin area României,când, dup dogma marxist , contradic iileinterne, inerente lumii capitaliste, UE/NATO,vor permite.

Mai nou îns Safanov, rusii, renun laTransilvania, care (cu un cardinal i mai mul iepiscopi catolici, se calific mai greu ca satra-pia oriental-rus . Pravoslavnicii se concen-treaz acuma asupra moldo-valahilor, care lesunt, de la principele Cantemir la pre edinteleIliescu, preasupu i. Altfel le taie popa (greco-slav) limba (latina)!

Polonia i România sunt bastioane alecordonului sanitar cu misiunea de a împiedicainvaziile ru ilor. Dar dac polonezii, cu toate

sunt slavi, sunt romano-catolici occiden-tali, cu excep ia ardelenilor uni i, occidentali,moldo-valahii sunt în tab ra slav , antioc-cidental , ceea ce, fire te, se ia în calcul laMoscova.

ne reamintim c ru ii duc o lupt surdla Dun rea de Jos, ajuta i de agen ii lor de laCantemir la Iliescu pentru a avea un culoari oameni de încredere, care s le asigure

atât leg tura direct cu fra ii lor, slavii, sârbiii bulgarii, cât i influen în eterna Ches-

tiune Oriental . În acest context, tr torii,cozile de topor potrivnice intereselor ruse ti,sunt, fire te, Antonescu, Ceau escu. Pe-deapsa lor e exemplar .

Pe de alt parte, Mihai Viteazul, coalaArdelean , pa opti tii, Cuza, regii germani,Dej, Ceau escu au formulat de-a lungul tim-pului un program de emancipare i f tu-tela ortodox greco-slav . Aderarea româ-nilor la Europa este desigur firav i mereusubminat de vecini. Dar în ciuda e ecurilor,proiectul este mereu actual.

Baronii moldo-valahi, cu o retorica dupli-citar în UE, se simt mai în siguran subpatronajul Moscovei. Frica de libertate, denecunoscut? Oricum, paternalismul, corup-ia, ira ionalismul administrativ turco-fana-

riot, în care s-au format moldo-valahii cincisecole, nu pot fi înl turate peste noapte. Astae cunoscut, dar UE nu practic o schimbare

brutal , dar perisabil , cum a f cut Stalin ifac de ob te ru ii.

Bineîn eles c în Europa n-ar fi ales unprim-ministru, care a plagiat un sfert din doc-torat, un europarlamentar prins cu mâ a însac sau parlamentari pu riabili. La Por ileOrientului îns cultura politic i standardeleetice se deosebesc de cele din vest, undeconduc torii politici n-au nimbul providen-ial, divin, de la Bucure ti.

Ortodoc ii moldo-valahi filoru i sunt sin-cer convin i c ei sunt încarnarea interesuluina ional al României, iar adversarii lor politici,tr tori, cu atât mai periculo i cu cât ei cu-nosc adev rul, dar îl ascund în interes per-sonal, meschin. Invers, provesticii v d înpanslavism i panortodoxism calea pierzanieiabsolute. La sud de Dun re, românii suntdeja în majoritate extermina i sau asimila i. Amai r mas o minoritate valah .

Dup cum se vede integrarea în est sauvest, globalizarea, imperialismul occidentalsau ortodox, rusesc este glorificat sau diabo-lizat în func ie de perspectiv . În timp ceadep ii romantismului protocronist vor,netulbura i de nimeni, un stat neînchinat, casoarele de pe cer. Casa Poporului i CatedralaMântuirii Neamului, simbolul arhitectural

re al proiectului Bizan dup Bizan esteînc în construc ie.

Viziunea globaliz rii occidentale i orto-doxe, spre Roma, a doua Rom , Athos, sau atreia, Moscova, sau chiar a patra Rom , Bu-cure ti, f a uita fire te n dejdea în mân-tuirea prin Progres a (neo)liberalilor i (neo)marxi tilor, se deosebesc mult, dar în esentoate se sprijin pe acela i fundament milenariudaico-cre tin.

Dac , în final, am curajul s afirm caceste succinte constat ri pot fi utile definiriiviziunii ortodoxe a lumii, i dac for ez opti-mismul, vocabularul i retorica Vechiului iNoului Testament sunt înc instrumenteindispensabile t ierii nodului gordian al mul-tiplelor conflicte pomenite mai sus, nu facaltceva decât s continui acela i discurs,desigur dintr-o cu totul alt perspectiv , darnu prea departe de a celorlal i.

Pieter Bruegel cel B trân - Adam i Eva

Lucrarea va con ine recenzii, cronici sau semnal ride carte referitoare la c ile unor autori de limbromân , scrise de-a lungul carierei acestora. Consi-der m c în acest fel putem oferi o privire pluriva-lent asupra operei unor scriitori deseori ignora ide istoriile literare scrise i editate pân acum decâte o singur persoan sau critic literar.Lucrarea va fi tip rit în format A5 la EdituraSINGUR i va ap rea în mai multe volume, în în-cercarea de a cuprinde cât mai mul i dintre autoriicontemporani. Fiecare din aceste volume va con i-ne autori de proz , poezie, traduceri, teatru, eseu.Fiecare volum va con ine un num r de 20 de autori.Selec ia va fi f cut de un Grup de Selec ie compusdin: Grigore Timoceanu, Dan alapa, tefan Doru

ncu . Selec ia va fi validat de un juriu cu urm -toarea componen : George Coand , Vali Ni u,George TerziuCondi ii de participare:Autorii care au editat cel pu in o carte, vor trimiteun CV literar, o fotografie i 3 (trei) pagini A4 curecenzii, cronici sau semnal ri de carte referitoarela operele lor. Se admit i texte postate pe site-uriculturale sau bloguri. Ideal ar fi ca autorii s trimiti scan ri în format jpg ale primelor coper i din

volumul sau volumele editate, dar nu e obligatoriu.Adresa de expediere a materialelor:

dorudancus@gmail.com.Autorii selec iona i vor achita o tax de coeditarede 300 lei, pre în care intr i expedierea gratuita 5 exemplare din lucrarea în care au ap rut. Dacvor dori s î i completeze colec ia cu urm toarelevolume, pre ul va fi discutat cu fiecare în parte, înfunc ie de tarifele po tale. Nu putem achita ex-pedi ia po tal pentru autorii din str in tate darputem g si solu ii rezonabile împreun cu ace tia.Suma poate fi expediat în urm toarele moduri:Card personal Banca Transilvania:Card Banca TransilvaniaNume: BUMB GRIGORE MARINELCont IBAN: RO 66 BTRL 01 601 201 P 945 81 XXBanca Transilvania, Târgovi tePl i externe (prin Western Union sau MoneyGram): Nume: Grigore Marinel Bumb CNP:1680804244212 Loc. Târgovi te Jud. Dâmbovi a

rug m s p stra i chitan ele de la b nci sauoficii po tale de unde face i aceast plat i s vindica i adresa po tal exact . Anun i efectuareadepunerii prin mail: dorudancus@gmail.com sautelefon: 072-444.35.87Materialele vor fi culese pe calculator, cu diacri-tice, font Times New Roman, corp liter 12, spa-iere între rânduri de 1,5, format word.doc pe

mail: dorudancus@gmail.com sau po tal, pesuport electronic (CD sau DVD) pe adresa:Editura SINGUR, O.P. 8, CP. 19, loc. Târgovi te,jud. Dâmbovi a.Din 1 februarie 2013 se va trece la realizarea urm -torului volum.Lista autorilor selec iona i va fi publicat

pt mânal, în fiecare sâmb , pe site-ul revisteiSingur: www.revistasingur.ro i pe site-urile decultur partenere.

Proiectul „O ALTFEL DEISTORIE A LITERATURII

ROM^NE CONTEMPORANE”

40 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

Volumul Dincolo de cuvânt(confesiunea poetului, prozato-rului), editat la ARHIP ART, Si-biu, 2012, având coordonator peValentina Becart, cuprinde în pa-ginile sale de la cei mai tineri au-tori pân la cei veterani: M -lina Donos, Florina Dinu, TatianaScurtu Munteanu, Ioan AdrianTrifan, Menu Maximinian, Mi-haela Cristescu, Any Dr goianu,Sorin Cerin, Alexa Gavril Bâle,Gheorghi a Durlan, Ana IrinaIorga, Valentina Becart, Dora Ali-na Romanescu, Lucre ia Iones-cu, Elena Trifan, Al. Florin ene,Floarea C rbune, Cezarina Ada-mescu, Cella Negoiescu, BiancaMarcovici, Ion Vanghele, Victoria

tu Nala iu, Delia St niloiu,Anastasia Gârnea , Ioan Barbu,Elena P duraru, Radu Boti , Vic-tor Becheanu, Emil Iliescu, T -nase Cara ca, Virgil Stan, NiculaeVr sma , Gheorghe R ducan, Va-sile Popovici, Cristian Harn u iIon N lbitoru.

Dintre cei 36 de confesatoriunii sunt la începuturi, al ii dejasunt consacra i, iar acest fapt nedemonstreaz c arta scrisului seprimene te continuu i al turi de„idolii” sacrii ai trecutului, pre-zentul na te al ii la fel de valoro i.Dumnezeu ne-a d ruit pe lângmulte bun i i frumuse i i a-

cest talent al manifest rii sufle-te ti prin intermediul cuvintelorscrise într-o ordine armonioasi plin de semnifica ii, un mag-

nific joc al literelor. Din lecturacelor peste 400 de pagini din lu-crarea Dincolo de cuvânt am re-marcat c cei prezen i au colabo-rat la multe reviste literare, auparticipat la concursuri na ionale,unde au ob inut diplome i pre-mii, au editat poezii, romane, pie-se de teatru, antologii, monogra-fii etc. Arta cuvântului nu are li-mite i nu ine cont de vârst sausex, ea vine de undeva din adân-cul spiritului uman. M rturiilecelor 36 de poe i i prozatori fac

vibreze corzile sensibile alesufletului. Aceste confesiuniconstituie o adev rat spoveda-nie în fa a Divinit ii d toare ide har scriitoricesc; acest fasci-nant joc al literelor în cuvinte ia cuvintelor în fraze pline de duh,spovedanie la care martor esteînsu i OMUL, cu eul s u, ce nereprezint valorile na ionale iuniversale, dar i cititorul dintoate p turile sociale ca f pturdivin pe Terra.

Scriitorii, prin excelen , suntfiri pline de sensibilitate care p -trund în profunzimea sufletuluiuman punând în valoare tr irile,sentimentele, dorin ele i aspi-

ra iile fiin eiumane, crea iacea mai de prea Divinit ii. Uncomplex de ma-nifest ri sufle-te ti se reg -se te cu fideli-tate în volumulDincolo de cu-vânt, realizat ded-na Valentina

Becart. Doar o fire sensibil ibd toare, dar i profund , pu-

tea s mobilizeze personalit i aleculturii, a celor ce patroneaz cu

iestrie talentul îmbin riiliterelor i model rii cu m iestrieal cuvintelor cu multiplele lorsensuri.

Coordonatoarea lucr rii re-te s adune între „dou co-

per i” o parte din valorile scri-sului românesc, ca sub cupolaimens a unei catedrale, unde auposibilitatea s i elibereze su-fletul, indiferent de vârst sauzon a rii din care provin cutradi ii, obiceiuri, etnografie ifolclor, care difer de la un inutla altul i care tocmai prin aceas-

diversitate se confer unicita-tea acestui popor harnic, ospita-lier i vesel prin natura firii sale.

i sub aceea i cupol , al turide cei 36 de scriitori prezenta i învolumul Dincolo de cuvânt seafl multe sute sau chiar mii depoe i, prozatori, epigrami ti idramaturgi, unii cunoscu i, întimp ce al ii „zac” în anonimat.Cu excep ia revistelor cultural-literare pe hârtie sau online,câteva cenacluri, societ i isimpozioane care mai prolife-reaz literatura, presa i televi-ziunile fac reclam „idolilor” vio-latori, „starurilor” în crime, „di-velor” cu un vocabular ca la u acortului, maneli tilor care arunccu euroi spre sfidarea întregiina iuni i a „parodiilor” sus inutede actorii politici.

Crea iile noastre ne leag dear ca de o MAM i ne unesc

atât pe cei de pe plaiurile mioriticecât i pe cei din neamul nostrude pe alte inuturi sub boltaarealului românesc din carerena te demnitatea de român.

Confesiunile fiec rui autor înparte sunt foarte emo ionante inu constituie o emula ie a gene-ra iilor, ci mai mult o solidaritatea lor, indiferent c fac parte dinLSR sau USR.

Fiecare autor prin cuvinte deduh retr ie te momentele unuitrecut, cu bune i rele, care le-amarcat de-a lungul anilor carieracultural i prezentul.

De i nu se poate vorbi de ca-rier în literatur , unul lâng altulconstituim un tot unitar care sereflect în operele fiec ruia:poezie, epigram , reportaj, ro-man, pies de teatru etc.

Astfel de lucr ri, indiferentde coordonator, vor marca pestevremi adev rate enciclopedii alesufletului aflat „dincolo de cu-vânt”, vor constitui îns i vi-bra ia sa.

Ceea ce a reu it d-na Valen-tina Becart în Dincolo de cuvânteste dovada altruismului i spiri-tului românesc care-i domininima, este o minun ie.

i mi-a permite, cu deosebitconsidera ie pentru cea care ne-a oferit spre lectur i delectare433 de pagini, s -i sugerez s nuse opreasc aici i s continue icu alte volume, II, III, IV..., c ci,dup apari ia acestui volum, vorfi mul i colegi de-ai no tri carepoate vor avea mult mai multede spus decât unii dintre noi, astai ca o necesitate s ne cunoa -

tem valorile vremii noastre.Ceea ce a realizat d-a Valen-

tina Becart, al turi de al i coor-donatori de antologii, dic ionarei enciclopedii, va r mâne o vie

rturie a talentului românesccare va d inui peste ani, contri-buind la întregirea imaginii Ro-mâniei pe plan mondial.

Ion N~LBITORU(Italia)

„Dincolo de cuv@nt” -manifestare valoric# aspiritualit#]ii rom@ne[ti

„Dincolo de cuv@nt” -manifestare valoric# aspiritualit#]ii rom@ne[ti

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 41Anul IV, nr. 2(30)/2013

Isabela VASILIU-SCRABA

Într-una din zilele lui octombrie 1949,rintele Arsenie Boca vorbea la Mân stirea

Prislop de existen a con tiin ei religioasecare poate s nu se manifeste dac for a con-tiin ei eului „o ine în nemi care” (v. P rin-

tele Arsenie Boca, Cuvinte vii, Deva, 2006,p.167). Cu ani în urm , profesorul de meta-fizic Nae Ionescu (audiat de Boca pe cândera student la Belle Arte) definise spiritua-litatea occidental prin autonomia gândiriiomului ce se consider pe sine centrul lumii(v. Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui NaeIonescu, în unica i în dubla ei înf are,Slobozia, Ed. Star Tipp, 2000, http://www.isabelavs.go.ro/Nae_Ionescu/CAP_IV.html).

Cumva asem tor diferen iase acumdou con tiin e paralele fostul stare de laSâmb ta de Sus. Dar filozoful observase înplus c autonomia gândirii are drept con-secin disolu ia spiritului metafizic. DupNae Ionescu, latinitatea oriental n-ar par-ticipa la spiritualitatea occidental pentru care un plus de smerenie care-i face pe latiniidin estul Europei s nu plaseze omul în cen-trul lumii. Aceasta ar duce la o semnificativdeosebire dintre Orientul i Occidentul eu-ropean, în cadrul aceleia i culturi ce- i are labaz miracolul grec i cre tinismul.

Interesant îns ne pare nu atât asem -narea dintre cele dou gânduri, a unui faimosfilozof i a unui stare înduhovnicit, cât maiales deosebirea. Fiindc varianta existen ialîn care omul se consider centrul lumii i ceaîn care se v de te smerenia creaturii în fa aatotputerniciei Domnului nostru Iisus, în opi-nia stare ului de la M-rea Prislop, n-ar fi in-dependente una de alta. Între con tiin a eu-lui care reduce lumea la eul cunosc tor i

Vedere \n duh [i viziunefilozofic# (sau P#rintele

Arsenie Boca [i Nae Ionescu)

Vedere \n duh [i viziunefilozofic# (sau P#rintele

Arsenie Boca [i Nae Ionescu)Motto: Când omul uit s se întrebe în ce parte st izvorulmântuirii lui, se ofilesc câmpurile i se întristeaz , sterpe,

rile. Ce admirabil simbol al solidarit ii omului cu întregCosmosul. (M. Eliade, Un am nunt din Parsifal, 1938)

con tiin a religioas ar fi chiar un r zboinev zut. Într-un fel, cele dou spiritualit i(de tip oriental i de tip occidental) ar fi în-gem nate în aceea i fiin omeneasc , în care,„cu sau f voia ei”, se d o lupt între con-tiin a trufa i con tiin a smerit (v. P -

rintele Arsenie Boca, zboiul nev zut, 27 oct.1949, în vol., Cuvinte vii, Deva, 2008, p. 167).

Pe 2 noiembrie 1949, P rintele ArsenieBoca eviden iaz într-o alt predic „nemul-umirea lui Iisus” fa de p catele min ii: f -rnicia, prejudecata i viclenia, toate trei

definind fariseismul.Prejudecata prin care scrierile P rintelui

Arsenie, „opere teologice fundamentale” (v.pr. Nicolae Streza, rturii despre P rinteleArsenie Boca, Ed. Credin a str mo easc ,2009, p. 269), sunt înadins ignorate de cer-curile teologilor de azi am remarcat-o la în-ceputul anului 2012, când în pangarul Pa-triarhiei nu se g sea în luna ianuarie nici unadin c ile acestui c lug r isihast, pe careMircea Eliade (care scria c -l mai v zuse îndou rânduri înainte de plecarea în Anglia),vroia s -l întrebe în iulie 1942 „ca pe un maresfânt” cum s-a împ cat cu Istoria, cum poate

mâne în afar de Timp cu tancurile i arti-leria al turi (v. M. Eliade, Noaptea de Sân-ziene, vol. II, Bucure ti, Jurnalul na ional,2010, p. 177-178).

rnicia post-comunist a celor care seprefac a-l pre ui pe Sfântul Ardealului perse-cutat f -ncetare în comunism o sesizasemînc din anul Centenarului na terii P rinteluiArsenie Boca (1910-28 nov.1989) când atrebuit sa ajung la Mân stirea Brâncoveanude la Sâmb ta de Sus ca s aflu de la unmembru al Comisiei de canonizare c „despre

sfin i, despre o personalitate ca a P rinteluiArsenie Boca nu ne intereseaz câte ore, dece i unde a fost închis” (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Moartea martiric a P rinteluiArsenie Boca, un adev r ascuns la Cente-narul s rb torit la M-rea Brâncoveanu, înrevista „Arge ”, nr.10/2010; http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IVSbisericaDraganescu4.htm ).

Dar îns i neinspirata idee de la Mâ-stirea din satul S ndica (2007) de a re-

produce în format mare unele din picturilerintelui Arsenie Boca are la baz nu atâtarnica pre uire a lor, cât oarece vicle ug

spre a atrage acolo credincio ii mai naivi.arnice apar i laudele dintr-un articol din

„Ziarul lumina” (2008) despre sculptura ico-nostasului Bisericii Elefterie cel nou din Bu-cure ti în m sura în care nu se aminte te nimicdespre impresionanta fresc din altar înf -

ând-o pe Maica Domnului cu Iisus, „oco-lit ” i în film rile oficiale din interiorul fru-moasei Biserici în care P rintele Arsenie Bocal-a pictat la începutul deceniului ase pe co-pilul Iisus în zeghe de pu ria (v. IsabelaVasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în vi-ziunea lui Mircea Eliade i a P rinteluiArsenie Boca, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IVSsemnMiorita12bis.htm ).

Pe internet, oarece viclenie apare în vreotrei pagini web dedicate P rintelui ArsenieBoca (site-uri din Bucure ti, Cluj i Arad)unde biografia celui martirizat arat de ca icum ar fi fost conceput de comun acord cusecuri tii care l-au schingiuit la 79 de ani ivor s i ascund fapta, terorizând maicilede la Sinaia s nu spun nicicând adev rul

42 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

asupra mor ii P rintelui. (N scut cu un anînaintea P rintelui Arsenie Boca, pr. DimitrieBejan spunea pe 17 XII 1993 într-un interviuînregistrat c securi tii l-au b tut „la poarti în cas ” pân în decembrie 1989 când i-au

spus c de-acum încolo „e liber”, v. videorintele D. Bejan, Amintiri din trecut postat

de andreizgo)Cât despre f rnicie, ce poate fi mai sem-

nificativ decât înmul irea discursurilor „ofi-ciale” despre P rintele Arsenie Boca (la M-rea Brâncoveanu de la Sâmb ta de Sus, laBrad, sau chiar la resfin irea pe 29 sept. 2012Bisericii din Dr nescu i pe 8 dec. 2012 laParis, la Saint Suplice) în condi iile în caretrimi ii Patriarhiei se fac a nu fi aflat de moar-tea martiric a c lug rului iconar al turi decare nu se sfiesc a se trece autori pe cotorulunei c i extrem de voluminoase i de inte-resant în partea unde sunt publicate paginidin manuscrisele de la Sinaia: rinteleArsenie: Omul îmbr cat în hain de in siIngerul cu c delni a de aur (Deva, 2008).

tiind de toate câte au fost i câte vormai fi, Iisus ar fi dat „pentru toate veacurile”(scrie P rintele Arsenie Boca) pedeaps fari-seilor: „s r spund de sângele prorocilorce s-a v rsat de la începutul lumii pân la ei”(v. P rintele Arsenie Boca, Prislop, 2 nov.1949, în vol. Cuvinte vii, Deva, 2006, p.178).

În articolul meu „Miracolul Bisericii dela Dr nescu i o profe ie a P rinteluiArsenie Boca” (v. rev. „Oglinda literar ”,Anul X, nr. 114, iunie 2011, p. 7003-7004),observasem cum aceast biseric se singu-larizeaz nu numai prin prorocirea con inutde fresca din absida altarului „povestind”martiriul cuviosului tefan cel nou, trecut înlumea de dincolo pe 28 noiembrie (cum avea

treac i P rintele Arsenie Boca în 1989)ci i printr-o serie de întâmpl ri pe care le-amputea numi de-a dreptul miraculoase. Primulmiracol este însu i faptul c a fost pictat de

rintele Arsenie Boca. Apoi c a apucat s

fie vizitat de teologul profesor Nichifor Crai-nic (1889-1972) care i-a „pecetluit” valoarea,comunicând impresiile sale c lug rului iconarcare odinioar reînviase „cu via a i cu pro-pov duirea sa duhul Filocaliei în via a reli-gioas a poporului nostru” (prof. D. St ni-loaie, în vol. III al Filocaliei, 1947). Pa-triarhului Justinian Marina îi reu ise în 1950mutarea în cadrul Patriarhiei a Comisiei depictur bisericeasc de la Ministerul Cultelor,numit de el „Securitatea popilor”. Probabil

f aceast trecere n-am fi avut azi nicifrescele religioase i mozaicurile Olg i Gre-ceanu de la Man stirea Antim, nici „predicilevii” (apud. Nichifor Crainic) pictate pe zidurilebisericii de la Dr nescu de fostul stare alMân stirii Prislop (http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IVSbisericaDraganescu4.htm).

În al doilea rând miraculoas este îns isupravie uirea monumentului de art pe care-l reprezint micu a biseric aflat la vreo 30de km de Bucure ti. E suficient s ne gândim

ea se afl pe malul lacului de la Mih ile ti,unde Ceau escu vroia s construiasc unport, neap rat în locul bisericii. Si cum P rin-tele Arsenie nu putea fi de acord cu a a ceva,academiciana cu coala pe puncte (cum maisunt si al i academicieni chiar din ziua de azi)nu s-a sfiit s -l p lmuiasc în mijlocul bisericiiîn sfânta zi de Pa te a anului 1989. Înver u-narea lor împotriva c lug rului iconar nu s-astins pân nu l-au condamnat la o moartemartiric (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Moarteamartiric a P rintelui Arsenie Boca, unadev r ascuns la Centenarul s rb torit laSâmb ta de Sus).

În al treilea rând, ca o minune apare chiarsupravie uirea picturii Bisericii executat dedou ori de P rintele Arsenie Boca din 1968i pân în 1989, în condi iile în care fresca

pictat de el în Biserica de la Bogata Olteana fost îndep rtat nu prin v ruire, ci prin lo-vituri de ciocan, dup ce P rintele ArsenieBoca a fost (a cine tie câta oar ) arestat deSecuritate în 1963.

Pieter Bruegel cel B trân - Peisaj de iarn cu p ri

Dezertare

Sunt viorile p rilor cele care cântalunecând de-a lungul muntelui îndep rtat,tremur nisipul din clepsidr ,lumina spintec suflarea.Se crap fulgerul în mâna unui gând.

E prea târziu sau prea devreme rotesc p mântul,

cerul î i leap ve mântul,visul se-neac în culori,suflul nu mai are timp i spa iu.

Furtuna se dezl uie.Ulise se înfioar .

suflarea

Strada se clatin ,creanga se scutur de oameni.Aici am ajuns f de urm .

m -ntâlnesc cu mine n-a fost greu; mai plec... cine m las ?

Cine-mi întinde voin a omeneasc ?Fluidul din aer m îneac .

E târziu i mi-e somn,dar Ulise m cheamde lâng colin .O, de a putea s înghit via aprintr-un singur cuvânt!

Reînvierea

lare, pe vremuri,anii se cern tot mai b trâni.Ochii-mi se deschid privindu-te.Zborul de be iv al unui fluturemi-a t iat c rareacu aripa-i frânt .

Albul sufletului t umi-a vindecat durerea,moartea-n culori ai pastelat,visul a ie it, pierdut,din sine afar .

ip tul Penelopei te-a adus

în vremuri s race.

Elena Andreea ION

Ioana STUPARU

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 43Anul IV, nr. 2(30)/2013

Îndemnul meu pentru a scrie aceast lu-crare a venit în momentul unei tres riri, a uneiminun ri, în timp ce citeam în EnciclopediaAcademiei Dacoromâne - vol. 1 / A-L, primaedi ie 2012, la litera „I”, not ri aflate subtitlurile „Iisus” i „Iisus, marele ini iat înDacia” (pag. 662, 663, 664).

Motivul tres ririi mele l-a constituitfascina ia cu care, atât Pilat din Pont cât iLentullus au descris ochii i fa a Lui IisusHristos, amândoi fiind dintre cei ce au avutfericita ocazie s -l vad de aproape. Pe atunciIisus Hristos f cea parte dintre p mânteni,cu trup i suflet ca orice muritor, i se n scusedin femeie p mânteanc (Fecioara Maria). El

i spunea Fiul Omului trimis de Tat l Cerescpe p mânt, ca s ia asupra Lui p catele ome-nirii, spre mântuirea ei.

Tres rirea mea nu a fost întâmpl toare,fascina ia ochilor i fe ei Lui Iisus Hristostr ind-o chiar eu, în momente nu de minestabilite, în data de 4 aprilie 1993, deci dupaproximativ 2000 de ani de la r stignirea LuiIisus Hristos i În area Lui la Cer, când Eleste Fiul Lui Dumnezeu i Mântuitorul Lumii,parte din Sfânta Treime (Tat l, Fiul i SfântulDuh), i ade în cer, pe tron, de-a dreapta Ta-

lui Creator. Descrierea f cut de mine, pre-cum i împrejur rile în care s-a petrecut minu-nea, se afl publicate în cartea Clipa delumin , Editura Miracol, 2001, Bucure ti,autoare semnatar a acestui articol: IoanaStuparu.

*Iat not rile din Enciclopedia Academiei

Dacoromâne, care m-au f cut s m minunezi s m rturisesc înc o dat crezul meu, c

„ajutorul i iubirea adev rat i necondi io-nat , vin doar de la Dumnezeu”:

„Iisus” - (pag. 662): „Iisus, în doctrina

cre tin , Fiul Lui Dumnezeu i cea de a douaFiin a Sfintei Treimi. Prin r stignirea sa a

scump rat p catele omenirii. Via a i în-turile lui Iisus sunt relatate în cele patru

Evanghelii. N scut înainte de moartea lui Irodcel Mare în 4 î.Chr. i a murit când Pilat dinPont era guvernator roman al Iudeii (28-30d.Chr.).”

„Iisus, marele ini iat din Dacia” - (pag.663): „Beneficiem de dou descrieri am -nun ite ale lui Iisus: una a lui Lentullus,func ionar roman în regiunea Tyr i Sydoni alta a guvernatorului Iudeii, Pon iu Pilat,

ambele adresate lui Tiberiu, Împ ratul Im-periului Roman. S d m cuvântul lui Len-tullus care ne spune: «(Iisus) este de o sta-tur mijlocie i de o frumuse e f seam n,uimitoare, i seam cu mama lui, care estecea mai frumoas femeie din lume. P rul luieste ca aluna coapt i îi cade pân la umeri,se împarte în dou prin mijlocul capului, dupobiceiul locuitorilor din Nazaret. Fruntea luieste lat , exprimând inocen i lini te. Nicio pat sau zbârcitur nu se vede pe fa a luirumen . Nasul drept, buzele sub iri, expresianobil , nu arat nici un argument pentru vreocritic logic , iar barba bogat i de aceea iculoare cu p rul s u este lung i se desparteîn dou pe la mijloc. Ochii sunt alba tri vine i,blânzi i senini»”. (diacon Gheorghe B bu ,

mile V zduhului, Istoria despre Christos,Documente istorice, Ed. Pelerinul Român,Oradea, 1993, p. 116).

„Iisus, marele ini iat din Dacia” - (pag.664): „De altfel, în majoritatea icoanelorcre tine mai vechi sau mai noi, Fecioara Ma-ria este înf at cu acela i p r aten, ochialba tri, piele deschis la culoare...”.

„...Faptul este dovedit i de afirma ia luiPon iu Pilat: «Trecând într-o zi pe lâng locul

ce se chema Siloan am v zut acolo maremul ime de popor, iar în mijlocul ei pe un tân rcare st tea rezemat de un copac i, în seni-

tate i calm, predica mul imii. Mi s-a spus este Iisus. Era tocmai ceea ce pu in mteptam s v d, atât de mare era deosebirea

dintre el i ascult torii lui. P rul i barba saaurie, îi d deau o înf are cereasc . El p reaa fi cam de vreo 30 de ani. N-am v zut în via-a mea o privire atât de senin i de dulce, un

contrast mai izbitor decât între el i ascult -torii lui, cu b rbile lor negre i fe ele încrun-tate»”.

*Descrierea f cut de mine se afl în cartea

Clipa de Lumin , pag. 31-38. Not rile le-amcut la scurt timp dup tr irea miracolului

din 4 aprilie 1993, întrucât eram obsedat deteama c odat cu trecerea timpului voi uitaochii i fa a Lui Iisus Hristos. Pe atunci niciprin gând nu-mi trecea c -mi voi publica no-

rile într-o carte. Tot în acea perioad , urm -rit fiind de aceea i team a uit rii, doreamcu ardoare s g sesc un pictor de bisericicare s picteze întocmai chipul care mi s-aar tat. Am apelat la un preot care slujea într-un l ca sfânt nou, al c rui interior înc nuera pictat. Refuzul a fost motivat de faptul cpentru fiecare biseric este bine stabilit de

tre Patriarhie un proiect al picturii. Apoiam renun at la planul meu, motivând astfel:„Dac eu nu pot g si cuvinte care s descrieculoarea ochilor i a fe ei Lui Dumnezeu, cumar putea un pictor s aib asemenea culori?”.

Iat descrierea f cut de mine:„Era în pragul serii de 4 aprilie 1993 când

am fost anun at prin telefon despre moarteatat lui meu, veste care m-a l sat f grai...Am început s -mi preg tesc bagajele de ple-

Bl@nde]ea [i radia]iile fe]ei [iochilor Lui Iisus Hristos dup#

2000 de ani de la r#stignirea [i\n#l]area Lui la Cer

Bl@nde]ea [i radia]iile fe]ei [iochilor Lui Iisus Hristos dup#

2000 de ani de la r#stignirea [i\n#l]area Lui la Cer

„Iubirea adev rat i necondi ionat , doar de la Dumnezeu oprimim”. Î i mul umesc, Doamne!

44 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

care c tre satul natal. F ceam totul pe t cute,cu migal , în lini te, ca i când a fi preg titceva în tain . Mi se încle tase gura i cugreu puteam s scot o vorb . B rbatu-meuîmi vorbea în oapt i încerca s m încu-rajeze. În momentele acelea nu puteam s -iexplic ce se întâmpl cu mine, fiindc nu-mi

deam seama. tiam doar c m cuprinseseo triste e f margini.

Am plecat la gar , tiind c este un trenîn jurul orei dou zeci i unu. Nu mai aveam

bdare s stau în cas . Nici nu m interesadac aveam leg turi bune cu celelalte trenuri.Voiam s plec m neap rat cu primul tren, iardup aceea ne descurcam noi. Când am ajunsla gar , am aflat c trenul respectiv nu circulaîn ziua aceea. Ne-am uitat pe panoul cu mer-sul trenurilor i am v zut c aveam unul pestedou ore. Nu-mi g seam locul. Nu aveam r b-dare s stau dou ore în gar .

Parc eram h ituit . Am plecat acas ,chiar dac aveam bagaje, iar distan a era marei f ceam dus i întors mai mult de o or . Am

zis c m car o jum tate de or dac ne r -mâne, s o st m în casa noastr .

Am stat acas aproape o jum tate de or ,dup care ne-am luat bagajele i am plecat lagar . Când am ajuns, am aflat c tocmai ampierdut trenul. Ne-am dus la panou, s neconvingem dac i-a respectat orarul. Într-adev r, trenul î i respectase orarul, vina fiinddoar a noastr deoarece v zuser m cu totulalt or de plecare. Nu ne-am sup rat. Nicinu ne-a trecut prin gând s ne întreb m cums-a întâmplat de am v zut altceva scris, de iliterele erau mari i vizibile, alb pe negru. Maiaveam un tren peste vreo trei ore. Fiind p i,ne-am uitat amândoi cu mare aten ie pe pa-nou, ca nu cumva s citim gre it. Nu era cazul

pierdem i trenul urm tor, fiindc nu maiaveam altul decât peste multe ore.

Era deja toiul nop ii. În gar era pustiu.Nu ne g seam locul. Parc eram ame i. Ne-am luat din nou bagajele i am plecat acas .Nu ne p sa c era noapte, c distan a eramare, c bagajele erau grele. Totul era s nust m în gar i s mergem acas . Ajun i aca-

, ne-am gândit c ar fi mai bine s r mânemîmbr ca i de plecare, s st m de vorb , ca snu ne ia somnul. M temeam c voi pierde iurm torul tren i încercam s fiu precaut .La un moment dat, b rbatu-meu a plecat sse întind pu in pe canapeaua din buc rie,

nu i se umfle picioarele. Oboseala i noap-tea î i spuneau cuvântul. Chiar dac a promis

nu vrea s doarm , tiam c îl ia somnulimediat ce pune capul pe pern . A a c , în elnu mai aveam speran e.

Am r mas singur în sufragerie. St teamîn ezut pe canapea, rezemat de sp tar, îm-br cat pentru drum. Eram foarte trist . A fi

vrut s plâng, dar nu puteam. Cu toate c nul-am iubit pe tata, vestea mor ii lui m-a tulburatfoarte tare. Îmi reveneau în minte scene dinultima vizit pe care le-am f cut-o cu o s p-

mân în urm , când un dor ca focul m-acuprins instantaneu, de mama i de casa p -rinteasc . Era un asemenea dor, încât nusuporta amânare. Astfel, l sând totul baltam urcat în primul tren, s ajung cât mai re-pede în satul natal. Atunci m-am în eles cutata mai bine ca niciodat . Comportarea mea,dar i a lui, parc se petrecuse anume pentrua- i l sa în urm un sentiment de p rere de r u.

Parc îl vedeam în fa a ochilor cum î ipusese mâinile pe piept, s -mi arate cum do-re te s -l g sesc, fiindc e b trân i bolnav,iar pe el nu-l crede nimeni, fiindc doar pemama o iubim. Îmi r sunau în urechi cuvintelelui: „Roag -te, taic , la Dumnezeu, s m g -se ti a a, când oi mai veni!”.

Eram d râmat de atâta triste e. Chiardac a fi vrut s dorm, nu cred c a fi pututîn acele momente. Nici s plâng nu puteam,chiar dac sim eam nevoia. Au început s -mi ard ochii. Nu tiam ce s fac s nu mmai ard . La un moment dat m-am gândit s -i închid pu in, c poate dac stau cu ei închi i,îi voi odihni i nu m vor mai arde. Era greude suportat felul în care m ardeau. Nu maisim isem niciodat asemenea arsuri la ochi.Ne tiind cum s -mi alin arsurile, am hot rât

închid ochii. Eram, îns , foarte atent snu m fure somnul.

St team rezemat de canapea, cu ochiiînchi i, a teptând o alinare a arsurilor. Deo-dat , în fa a mea a ap rut un tablou de formdreptunghiular , cu laturile cam de un metrupe un metru i ceva. Nu era fixat pe perete,nici de tavan. St tea pur i simplu în aer lamine în sufragerie, în fa a mea, destul de a-proape de mine. Probabil dac a fi întinsmâna l-a fi putut atinge. În partea stâng atabloului, în col ul de jos, se afla capul unui

rbat. Capul era pu in mai mare decât cel alunui om obi nuit. Nu m-am mirat atunci cândl-am v zut. Prezen a lui îmi d dea lini te. Muitam la el, iar el se uita la mine. O, dac aputea s descriu în cuvinte fa a i ochii lui!

Avea fa a de culoare roz. Era un roz deobraji îmbujora i, ca ai unui copil care intrde la ger la c ldur - dar nici chiar a a... Era unroz ca al jarului care a r mas în urma fl rii -dar nici chiar a a... Era un roz ca al razelor desoare, pe care le arunc peste p mânt în timpulasfin itului - dar nici chiar a a... sau un roz caal florii de piersic - dar nici chiar a a... Sau...

Nu pot g si ceva cu care s compar rozulde pe fa a lui. Niciodat nu am v zut la oamenio a a culoare. Fa a lui radia, iar radia iile îmi

ceau bine, m lini teau. Era atâta lini te pefa a lui! Se uita la mine f s schi eze vreomi care. Nu avea nici un rid. Dup fa a lui

nu-i puteai ghici vârsta. De fapt, nici nu-mitrecea prin minte s m întreb ce vârst are.

uitam la el lini tit , nu uimit , pentru cnu mi se p rea un str in. Era ca i când tiamaceast fa de când lumea. Era ceva dintot-deauna i pentru totdeauna.

rul de pe cap era alb ca neaua i lungcam de un centimetru. Pe barb avea p rul deaceea i culoare i de aceea i lungime. P rulde pe cap i cel de pe barb se întâlneau iformau de jur-împrejurul fe ei un cerc. Era m -

sos i sclipea ca z pada sub razele soarelui.Dar ochii? Doamne, ce ochi! Alba tri. Ni-

ciodat nu am v zut la oameni o a a culoare.Era un albastru ca al alb strelei plin de rou ,când o ating razele soarelui diminea a... Sauca al cerului când este senin sau... sau... Eraun albastru p truns, care te p trunde tot-odat . Ceea ce vedeam era mai presus de cu-vinte. Ochii lui sclipeau i radiau, dar erautotodat senini i blânzi.

De acolo, din tablou, se uita la mine fix,senin i cu o lini te imens . Privirea lui, al-bastrul din ochii lui, fa a lui, toate radiau i

p trundeau. Treceau prin mine i dincolode mine. Tr iam momente nemaiîntâlnite. Eraceva m re , dintotdeauna i pentru totdea-una, care m mângâia i m lini tea.

uitam la el bucuroas c se afl acolo.La un moment dat, îns , mi-am pus întrebareacine este i de ce a venit la mine în sufragerie?

i nu tiu cum s-a f cut, c am tiut deja cineeste i am spus emo ionat : „E Dumnezeu!”.

Am deschis ochii. De emo ie îmi b teainima atât de tare, c nu tiam cum mai st înpiept. Am r mas a a câteva momente, ne ti-ind ce s fac sau ce se întâmpl cu mine. Îmiera team s m mi c din acea pozi ie.

Când mi-au trecut emo iile, am închis dinnou ochii, fiindc au început s m ard lafel de tare. Nu apucasem s m mi c din po-zi ia de mai înainte. Cum am închis ochii, am

zut din nou tabloul, în acela i loc. Dumne-zeu m privea în continuare fix i senin, p -trunzându-m cu fa a i cu ochii lui careradiau. Ce fa i ce ochi, Doamne! Dar cebine îmi f ceau!

uitam atent la Dumnezeu i a teptam în eleg ceva. Atunci am v zut cum în mij-

locul tabloului apare o u . Priveam curi-oas la u a care a ap rut i a început s sedeschid . În dreptul ei a ap rut un cap de

rbat, mai mic decât al unui om obi nuit.Dup m rimea capului mi l-am imaginat micde statur . Avea ochii negri. Sprâncenelegroase i stufoase erau negre la culoare. Bar-ba era ascu it ca un triunghi i pu in adusîn sus. Era neb rbierit i avea musta . Barbai musta a erau negre i lungi cam de doi

centimetri. P rul de pe cap, barba i sprân-cenele se uneau i p reau o gr mad de p r

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 45Anul IV, nr. 2(30)/2013

stufos. Fa a nu era semnificativ , pentru cse vedea foarte pu in din piele. Dac priveaiîn treac t, nu vedeai decât o gr mad de p rîn dezordine. Se uita la mine. M uitam i eula el, dar parc nici nu m-a fi uitat. Totu i muitam, pentru c trebuie s v d. A a tiam,

trebuie s v d. Deodat a deschis gura ia început s râd . Scotea un râs straniu, stri-dent i m run el, care m speria. Apoi, dingur i-a ie it o limb lung i ascu it , pecare o mi ca atât de repede dintr-o parte înalta, încât abia o puteam vedea. Parc ar fifost limba unui clopo el care din cauza mi -

rii rapide, abia se vede. Râdea în a a felîncât m batjocorea cu râsul lui care îmi p -trundea în urechi i în tot corpul. Repezi-ciunea cu care î i mi ca limba, m ame ea i

speria. Nu-mi pl cea deloc s m uit la el,dar trebuie s o fac. Batjocora din râsul lui

urm rea i m îngrozea. R suna atât detare, încât chiar dac nu voiam tot o auzeam,iar limba i-o vedeam chiar dac nu voiam.Eram speriat , îngrozit i totodat scârbit .Îmi era scârb de tot ce era în leg tur cucapul b rbatului din dreptul u ei. Voiam sscap de toate, dar nu tiam cum.

M-am uitat la Dumnezeu care era tot acoloi m privea în continuare fix, senin i p trun-tor. Doamne, ce fa i ce ochi avea! Privirea

i fa a lui m lini teau, îmi f ceau bine. Dar însp imânta râsul batjocoritor i limba în

mi care rapid a chipului din u . M uitamla Dumnezeu i încercam s aflu cine este

rbatul din u i ce caut acolo. Deodatam tiut cine este i am spus: „Este necuratul!”.

Apoi, imediat am deschis ochii. Eram în-grozit , nu numai emo ionat . Îmi r suna înurechi râsul acela batjocoritor. Tremuram toati abia îmi puteam st pâni inima. Ce am v zut

în dreptul u ei a fost însp imânt tor. Figurai râsul lui, de asemenea mi carea limbii as-

cu ite m urm reau i nu puteam s scap de ele.Era un co mar. M-am gândit atunci la tata imi-am zis: „Cred c sufletul lui i l-au luat dracii,fiindc a f cut destule rele pe lumea asta!”.Nu tiu de ce m-am gândit atunci chiar la acestlucru, dar mai eram i convins c a a este.

Am încercat s -mi st pânesc emo iile sau,mai degrab , spaima, mare spaim , dar nu amreu it. M-a ajutat faptul c deasupra la tot cevedeam i auzeam referitor la b rbatul din

, deci, mai presus de acestea vedeamchipul lui Dumnezeu care m privea fix, senini p trunz tor. Doamne, ce fa i ce privire!

Radia iile de pe fa a lui i din ochii lui alba tri,îmi d deau lini te i îmi f ceau bine.

Nu tiu dac a fost vis sau aievea tot ceam tr it. Numai Dumnezeu tie. Cert este cîn momentele acelea, stând rezemat pecanapea, foarte atent ca s nu adorm, ineamochii închi i, pentru c m ardeau prea tare,

iar închizându-i am crezut c îmi voi potoliarsurile. Am tr it momente atât de deosebitei de m re e, încât nu sunt destule cuvinte

ca s le pot explica.Mi-au disp rut deodat oboseala i arsu-

rile de la ochi, chiar i triste ea pentru moarteatat lui meu. Nu m mai puteam gândi la alt-ceva, decât la tablou i nu vedeam în fa aochilor altceva decât fa a i ochii alba tri careradiau i m priveau p trunzându-m , iar un-deva, în dreptul unei u e, ie ea dintr-o guro limb ascu it i lung , care se mi ca infer-nal de repede i scotea un râs batjocoritor.

L-am trezit pe b rbat-meu, i-am povestit,dar n-a spus nimc. Ne-am luat bagajele i amplecat la gar pentru a treia oar în aceanoapte. Când am ajuns, am v zut coada tre-nului care se îndep rta de gar , chiar dac ,dup calculele noastre veniser m mai de-vreme, s avem timp pentru a ne lua bilete dela cas . St team încremeni i pe peron, ui-tându-ne în urma trenului. Ne-am dus la pa-noul cu mersul trenurilor i am constatat cora plec rii era scris corect, îns v zuser mnoi altceva. Iar aceasta se întâmplase pentru adoua oar în aceea i noapte de 4 spre 5 aprilie,1993. Am în eles, apoi, c în noaptea aceea mi-a fost dat s tr iesc ceva nemaiîntâlnit, o mareminune dumnezeiasc , iar totul a trebuit sse petreac neap rat la mine în cas .

Am plecat pân la urm pe o rut oco-litoare, numai s fim pleca i din gar . Nu mderanja c vom face multe ore pe drum, nu-mi p sa c ne costau mai mul i bani biletele.Nici c merg la înmormântarea tatei nu mmai impresiona. Parc nici nu m mai aflampe p mânt! În gândurile mele, în fa a ochilormei era doar chipul lui Dumnezeu care mprivea p trunz tor, cu ochii lui alba tri.Doamne, ce albastru! i cum radiau ochii ifa a lui! Toate acestea m cople eau, m f -ceau s tr iesc st ri suflete ti pe care nu lemai tr isem pân atunci i care mi-au mân-gâiat, apoi, tot restul vie ii”.

*Frumuse ea Fecioarei Maria i asem na-

rea Lui Iisus Hristos cu mama Lui, desprecare m rturise te Lentullus, am descris-o ieu în cartea Clipa de Lumin , la pag. 100:

tiam de unde îmi vine s tatea i pu-terea de munc . Se datorau lui Cristi i Cris-tinei. Cristi i Cristina erau persoanele pe carele visam foarte des. Datorit lor aveam som-nul lini tit i lini te în ziua urm toare. În fie-care vis ar tau la fel. Amândoi erau tineri. Eaera mai mare decât el. Niciodat nu mi-amdat seama dac îi este mam sau sor . Nu-miputeam da seama ce vârste au. Nu le-o pu-team ghici dup înf are. Aveau fe ele blân-de i senine, care radiau lini te i bun tate.

Cristina avea de fiecare dat pe cap obasma albastr încruci at pe sub barb i

legat la ceaf . Pe sub basmaua albastr a-vea o alt basma alb , c reia nu i se vedeadecât o margine de jur-împrejurul fe ei. Erafoarte frumos aspectul pe care îl d dea mar-ginea alb , pe lâng basmaua albastr . Cristiavea p rul b lai i m sos, care sclipea u or.Amândoi aveau ochii alba tri, care pentrumine erau foarte importan i. Erau de un al-bastru aprins, senin i clar. Aveau o privireblând care îmi f cea bine. Aveam diferitetreburi de f cut i de fiecare dat ei se aflaulâng mine s m ajute. Munceau f preget,ca i când ar fi muncit pentru ei. În vis, tiam

i-am mai visat i c îi voi mai visa.Dup visele cu Cristi i Cristina, aveam

cele mai lini tite zile. Îi sim eam în preajmamea. Nimic nu mi se mai p rea greu. Iar ochiialba tri care m priveau blând, îi vedeam înfa a mea tot timpul.

*Marginea alb din jurul fe ei Cristinei i

felul cum era a ezat , era la fel cu cea dinicoana Maicii Domnului, cea cu lumini a înochi (Clipa de Lumin , pag. 60). Din aceastcauz îmi era bucuria i mai mare, pentru ctiam de unde îmi venea ajutorul.

*Pag. 238. „... Am intrat în M stirearatec. Am ajuns la iconostas, la icoana

Mântuitorului. Privindu-i chipul, am tr it unmiracol. Din icoan m priveau fix, dar blând,doi ochi alba tri, la fel ca în seara când amurit tata. La un moment dat nu mai tiamunde m aflu i în ce timp tr iesc. Din cauzaemo iilor mi s-au îndoit genunchii i am în-ceput s plâng. Izvoare de lacrimi de bucurieîmi neau din ochi. Inima îmi b tea tare, s -mi sparg pieptul, parc nemaiputând facefa la atâta fericire. Îmi venea s -mi strigbucuria, ca s afle toat lumea despre minu-nile dumnezeie ti pe care le tr iam.

Era pentru prima oar în acel pelerinaj,când am v zut o icoan a Mântuitorului cuochii alba tri. Nu era chiar albastrul pe carel-am v zut în seara când a murit tata. Ochiiaceia erau de un albastru nemaiîntâlnit, pecare nu cred c -l poate face mâna omului. iradiau. Ce albastru, Doamne! Dar i ace tiaerau alba tri i m priveau blând, p trun-zându-m pân în adâncul sufletului. Fmargini îmi era bucuria! M-am retras într-unloc i am vorbit mult i în lini te cu Mân-tuitorul Iisus Hristos. Am plecat de la slujb

oar ca puful de p die. Parc nici numai aveam trup. În locul trupului se instalaseo c ldur blând , mângâietoare, care îmi în-conjurase sufletul i plutea odat cu el. St -team în camer i îmi tr iam bucuria. Ochiialba tri continuau s m priveasc i s mpoarte pe sus”. (Am aflat de la m icu ele din

stire, c icoana era opera pictorului Ni-colae Grigorescu). Î i mul umesc, Doamne!

46 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

Mereu m-a interesat biogra-fia scriitorului Dinu Zarifopol.Firesc, pentru c ne-am n scutîn aceea i localitate - Cârligi, jud.(ast zi) Bac u. „Ast zi” fiindcini ial Cârligiul f cea parte dindesfiin atul jude Roman.

Eu, de i sunt n scut acolo,n-am nici un fel de amintiri dinsat, pentru c familia mi s-a mutatla Roman când eram foarte mic.Totu i, se poate face o punte deleg tur între mine i scriitorulDinu Zarifopol, în afara faptului

suntem cons teni. Tat l meua fost directorul colii din Cârligi,coal care func iona în conacul

familiei Zarifopol. Chiar dac pâ- la Cârligi sunt vreo dou zeci

de kilometri de la Roman, am re-alizat c m-ar putea interesa lo-calitatea natal abia târziu, lapeste cincizeci de ani. Coinci-den , sau nu, ar putea fi o leg -tur de familie între mama lui DinuZarifopol, care se numea Mihal-cea, i directorul liceului Roman-Vod , Gheorghe Mihalcea, n s-cut tot în Cârligi.

tiu c familia Zarifopol aajuns aici cândva, din Grecia. Pri-mul din familie pomenit în surse-le documentare este George Zari-fopol, fermierul de la Cîrlige cudoctorat în chimie i studii deagronomie la Paris. În 1891 i s-a

scut fiul Theodor, care la 1 au-gust 1921 l-a avut pe ConstantinRadu Zarifopol, zis Dinu, c to-rit la 25 noiembrie 1943 cu MariaEconomu. Este vorba de o onora-bil familie de boieri care au avutparte de urcu uri dar i de cobo-râ uri în via . Erau proprietarii

Mihai {TIRBU

mo iei Cârligi, dar în acela i timp,în urma studiilor, au devenit ga-zetari, scriitori, critici literari, avo-ca i i, în timp, profesori univer-sitari în ar i-n str in tate.

Dinu Zarifopol (31 iulie 1921- 2 martie 2002), n scut la Cârligijud. Bac u, era fiul Elenei (n s-cut Mihalcea) i al lui TeodorZarifopol, magistrat. Ce n-am g -sit scris nic ieri, dar am aflat dela rudele care au func ionat în în-

mânt în coala din Cârligi(fostul conac al familiei Zarifo-pol), este o istorie pe care tind s-o cred adev rat , despre sfâr itulunuia dintre fo tii proprietari. Arfi fost inflen abil, dornic de îm-bog ire. Un angajat în care aveamare încredere i-a sugerat s facprospec iuni pe terenurile sale,pentru a g si petrol. Ar fi angajatspeciali ti. A fost la început oechip , apoi alta, apoi alta... Pâncând angajatul ar fi fugit cu to ibanii. Când s-a v zut falit, n-ar firezistat ocului i s-ar fi sinucis.S-ar fi spânzurat chiar în înc -perea devenit peste ani, (între1950 - 1960), cancelaria colii.

Dinu Zarifopol a urmat cursu-rile primare i liceale la Roman,absolvind în 1940 Liceul „RomanVod ”, iar în 1944 a ob inut licen-a la Facultatea de Drept a Uni-

versit ii din Bucure ti. Dup ter-minarea facult ii a luptat în aldoilea r zboi mondial, fiind de-mobilizat în 1946. Oricum i-ar fiexercitat profesia de avocat, darel i-a început cariera în 1948 într-un nou regim politic, ostil fade cei care nu din vina lor fuse-ser boga i. I s-a suspendat drep-

tul de a profesa, din cauza originii„nes toase”. La începutul ani-lor ’50 a reu it s fac ce tia: aprofesat ca avocat pledant pânla pensionare. Prieteni i-au fosti cei care-l vizitau pe maestrul

Mihail Sadoveanu la casa de laNeam , unde el a avut un acci-dent ortopedic: criticul Perpessi-cius, poetul Demostene Botez igraficianul Eugen Mih escu. Dar,în general a fost un singuratic,tr ind în anonimat.

Influen ele familiei de intelec-tuali din care provenea i-au pusamprenta asupra sa înc din peri-oada în care era elev. Între 1937i 1940, a scris poezii pentru re-

vista „Vers i proz ”, i pentrupublica iile Liceului „Roman Vo-

”: „Alb strele”, „Gând i fap-”. A scris mereu, dar greu a pu-

tut tip ri ceva, din cauza ostili-ii f e pe care-o sim ea în tim-

pul regimului comunist. Duporele petrecute în biroul de avo-catur , vreo dou zeci de ani alucrat asiduu la opera vie ii sale,o tetralogie publicat abia în ul-timul deceniu al secolului trecut.Mai întâi i-a ap rut volumul deproz scurt O crim bine ticlu-it (Bucure ti,1993), cu „dounuvele poli iste i apte poves-tiri stranii”. Romanele Naufra-giul (Ia i, 1994), Moartea luiLevi (Timi oara, 1997), ah larege (Timi oara, 1998) i Crimageneralului (Timi oara,1999)sunt c i în care personajele mi-greaz de la un volum la altul,marcate decisiv de perioadaistoric dificil de dup cel de-aldoilea r zboi mondial. Pân la

urm , ,,romanele lui Dinu Zarifo-pol se vor o cronic „de familie”,subiectiv , în ciuda „obiectivit -ii programatice, purtând am-

prenta afectivit ii în descriereasociet ii române ti din timpul idup al doilea r zboi mondial”.

So ia lui Dinu Zarifopol a fostMaria Economu, n scut la 15august 1914. Era fiica func io-narului C.F.R. Dumitru Economudin Bucure ti. Au avut dou fi-ice: Christina Zarifopol-Illias iIlinca Zarifopol. Amândou auajuns cadre didactice universi-tare în America, unde s-au i stins.

Un fapt inedit: f insisten-ele de decenii ale Mariei Econo-

mu, mama Christinei Zarifopol, n-am fi beneficiat de o mare parte acoresponden ei dintre VeronicaMicle i Mihai Eminescu, de unadev rat tezaur epistolar. Pecând înc nu era so ia lui DinuZarifopol, a devenit în 1937 pro-fesoar de limbi clasice a AnneiMaria Grigorcea-Messeri (str -nepoata Veronic i Micle) i a lo-cuit cu familia acesteia în str i-

tate, pân în 1942.Veronica Micle avusese do-

fiice: Valérie, scuta în 1866,i Virginie, n scut în 1868. Va-

lérie s-a c torit cu Neculai Na-nu, v r primar cu Paul Zarifopoli nepot de sor al lui Neculai

(Papa) Culianu, junimistul, str -bunicul lui Ioan Petru Culianu.Mai târziu, Valérie s-a rec toritcu Mihai Sturdza. A f cut i ca-rier muzical , sub numele deVa-lérie Nilda: mo tenise vocea fru-moas a Veronic i, mama ei. Aavut o fiic , Graziella, c toritGrigorcea, mama Anei MariaMesseri. Fa de Anna Maria ast ruit Maria Economu s redea

O pasionant i onorant istorie a elitei romane ti a secolelor XIX-XX seîntrevede dinspre aceste familii Culianu-Nanu-Zarifopol. Iar acum - cu oincredibil restituire documentar Eminescu, o „bomb ” care va stârni -

îndoial - mari ecouri.Dialog - Christina Zarifopol-Illias (fiica lui Dinu Zarifopol) - Ion Bogdan Lefter

Dinu ZarifopolDinu Zarifopol

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 47Anul IV, nr. 2(30)/2013

culturii române ti comoara lite-rar , cum este considerat pache-tul cu scrisori.

„S-au p strat in arhiva fami-liei Graziella i Vasile Grigorcea.Graziella Grigorcea era nepoatade fiic a Veronic i Micle. So ulei a fost ambasador al Romanieiînainte de r zboi, la Londra, apoila Paris i la Vatican, la Roma. Numai sunt în via . Doamna Gri-gorcea cred c a murit în 1951sau 1952. La moartea ei, scrisorileau trecut în posesia fiicei ei,Anna Maria Grigorcea, c toritMesseri”, avea s povestescîns i Christina Zarifopol-Illias.

De fapt, scrisorile cu pricinaau stat cumin i în sertare de fa-milie i apoi în seiful unei b nci.Fiind întrebat dac ar puteaexista dubii în privin a autenti-cit ii scrisorilor, Christina Za-rifopol-Illias a spus: „Ele s-au

strat doar în familie, din mamîn fiic . Hârtia e original , fundi aroz... totul e p strat cum a fost.Cine s inventeze 93 de scrisoriale lui Eminescu?! tiu c plu-te te b nuiala asupra câtorvadintre cele cunoscute pân acum... Erau învelite într-o hârtiesub ire de epoc , legate cu o sfo-ricic roz, i a a s-au p strat într-o volt de banc din Elve ia.”Maria Economu a adus scrisorileîn America. Împreun cu fiica sale-a catalogat. Scrisorile nu erau

ezate în ordine, a a încât a fosto munc tare laborioas , urmatde munca i mai mig loas detranscriere.

Cu excep ia celor foarte pu inicare le-au avut in p strare, nici

car rudele mai mult sau maipu in apropiate n-au avut cuno-tin despre m rimea comorii

ascunse. Este vorba despre 93de scrisori ale lui Eminescu adre-sate Veronic i, înso ite de 15 aleei c tre el, plus dou ale Veronic i

tre sora lui, Harieta Eminovici,i o scrisoare a lui Maiorescutre Eminescu, adunate într-un

volum ap rut la editura Polirom.Christina Zarifopol-Illias

(Illias: anglicizare a numelui defamilie romanesc Ilioaia), s-a n s-cut în Bucure ti, unde i-a defini-tivat studiile. S-a stabilit în Sta-tele Unite ale Americii în 1980, la

Bloomington, Indiana, unde afost unul dintre principalii ini ia-tori i organizatori ai Programuluide Studii Române ti de la Indi-ana University. A tradus poezieromâneasc în englez i orga-niza conferin e cu o mul ime depersonalit i aflate în trecere prinAmerica. Toate acestea au reco-mandat-o drept o adev rat am-basadoare cultural a rii noas-tre în America. Considera c ple-case doar fizic din România, fi-indc a r mas în permanen le-gat de oameni i de locuri, fiindinteresat de absolut tot ceea cese întâmpla în ar . Comunica cuprietenii români, inea cu ei o co-responden activ , neîntrerup-

. Parafrazând o expresie ame-rican , zicea: ,,m po i scoate dinRomânia, dar nu po i scoate Ro-mânia din mine’’.

S-a implicat cu toat inima înprocesul de publicare a c ilortat lui ei, care era foarte mâhnitde ni te cronici ap rute într-o re-vist literar . I-a fost al turi, fi-indc mai înainte c ile sale fu-seser apreciate pozitiv de critici de cititori. Tetralogia sa însem-

na o munc imens , de ani de zile,i merita mai mult r bdare din

partea celor care o comentau, s par a o fi citit în totalitate.

Era con tient c ar fi putut fiacuzat de p rtinire, fiind vorbade tat l ei. Mai mult, era convin-

c o asemenea oper literarlipsea în literatura român , ne-maiexistând alte descrieri de ase-menea propor ii ale perioadei1944–1949.

Trebuie spus c la maturitate,când era deja profesoar în Ame-rica, î i ar ta recuno tin a pentrumarea dragoste insuflat de p -rin i pentru ar i pentru cultur .

Dinu Zarifopol, a mai avut ofiic , Ilinca Zarifopol, a c rei pri-

apari ie scris (publicat de In-diana University Press) n-a avutsucces în America. Sam Munsona scris destul de neprietenos des-pre ultima carte a ei.

Ilinca Zarifopol a emigrat inStatele Unite in 1977 (dup unlobby consistent f cut de maimul i congresmani i senatori),unde s-a c torit cu KennethR. Johnston. Comentând carteaIlinc i Zarifopol, Sam Munson

, la rându-i, senza ia de om carenu doar conspecteaz corect, dari intuie te destule lucruri inte-

resante dincolo de textul in sine:„Filosoful-poet era, al turi de al icontemporani ai s i, precum is-toricul religiilor Mircea Eliade ijurnalistul-filosof Petre utea, unna ionalist aflat în c utarea glori-ei transcendente a patriei sale”.

A ajuns profesor asociat deliteratur comparat la Universi-tatea din Bloomington, dar din

cate a murit de cancer în 2005.Conacul din Cârligi este o cl -

dire impun toare care înfruntcut vremurile, un impozant

monument istoric, care în zileleei bune ar ta ca o adev rat re e-din boiereasc . A fost construitîn jurul anului 1850, conservândpân ast zi elemente cu valoarearhitectural : sc ri interioare,firide, coloane, terase. Fostul co-nac al familiei regretatului autor,a fost confiscat de c tre autori-

ile comuniste, dar a fost recentretrocedat fiicelor sale, Christinasi Ilinca Zarifopol, care au donat-o apoi comunit ii locale, astfelîncât copiii s continue s înve eacolo, în coala de arte i meserii„Dinu Zarifopol”.

Bibliografie:

- Observator cultural, iunie 2000, nr.15: „93 de scrisori inedite ale luiEminescu, recuperate dup 111 ani.Povestea unei restituiri” DialogChristina Zarifopol-Illias (Fiica luiDinu Zarifopol) - Ion Bogdan Lefter;- deferlari.ro/2012/10/ „Trec torprin jude (8): Conacul Zarifopol dinCârligi”;- crispedia.ro/Dinu Zarifopol;- memoria.ro „Sadoveanu în ultimulan de via - Neverosimila vacan ” -Mihail Constantineanu;- Formula AS, anul 2000; nr. 421 -Cultura - Adriana Bittel;- Iulian Boldea, Scriitori românicontemporani. Ed. Ardealul, 2002;- Convorbiri literare, Veronica Micleera bunic (documente i corespon-den inedite), Elena Vulc nescu;- Observator cultural Bloomington,Indiana: o activ ambasad româ-neasc . Interviu cu Christina Zari-fopol-Illias, autor: Raluca Alexan-drescu;- Ziarul de duminic , 3 iunie 2009,Cioran tot nu se potole te, autor: DanSilviu Boerescu.

Festivalul Na ional de PoezieEmil Botta, Edi ia a II-aAdjud 18-19 Mai 2013

În zilele de 18-19 mai 2013, Casa deCultur „Tudor Vornicu” Adjud,organizeaz edi ia a II-a a Festiva-lului Na ional de Poezie „Emil Botta”.Scopul Festivalului i al Concursuluieste promovarea valorilor culturaleautentice i perene i descoperireai promovarea tinerilor creatori de

poezie.

Regulament1. La concurs pot participa autoricare nu au dep it vârsta de 30 deani, nu sunt membri ai UniuniiScriitorilor, nu au debutat editorial.2. Sunt acceptate minim 5 i maxim10 poezii, în 5 exemplare, la un rând,font Times New Roman, dimensiuni12, obligatoriu diacritice.3. Lucr rile dactilografiate în 2(dou ) exemplare i pe suport CDsau DVD vor fi trimise pe adresaCasa de Cultur „Tudor Vornicu” -Municipiul Adjud, strada Libert ii,nr. 7, cod po tal 625100, cu men iu-nea pentru Festivalul de Poezie„Emil Botta”.4. Lucr rile se trimit pân la data de1 mai 2013. Ele vor purta în loc desemn tur un motto ales de autor.În coletul po tal va fi introdus unplic închis (având acela i motto), careva con ine un curriculum vitae alautorului. Se va specifica: - numelei prenumele autorului; - motto-ul

pus pe plicul mic i grupajul depoezii; - locul i data na terii; - stu-dii; - activitate literar ; - adresacomplet ;- num rul de telefon.5. Lucr rile nu se returneaz , eleurmând a intra în patrimoniulConcursului „Emil Botta”.6. Laurea ii vor fi anun i pân ladata de 12 mai 2013, pentru a fiprezen i la festivitatea de premiere,care va avea loc la Casa de Cultur„Tudor Vornicu” Adjud.7. Juriul concursului va fi alc tuit descriitori, membri ai Uniunii Scriito-rilor din România.8. Juriul va acorda urm toarelor pre-mii: - Premiul I - 500 lei; - PremiulII - 300 lei; - Premiul III - 200 lei.Juriul î i va rezerva dreptul de aredistribui anumite premii.Vor fi acordate, în func ie de posibi-lit i, premii ale unor reviste literare.9. Organizatorii vor asigura cazarea,transportul i masa (diurna) invita ilor.Rela ii suplimentare: tel: 0744891319- prof. Catan Ion; tel: 0723719439- prof. Spirescu Paul

Director, Prof. Ion Catan

48 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

Elector la por ile p mântului

vara ploile sunt scurtepoliticienii î i aranjeaz anotimpul în decor de toamnîn prelungiri noi cu noi pentru noioamenii i-au scos amintirile în strad pe un peticdin libertateacitesc despre coada civilizatde ziua na ional la fasolea cu costiservit din blidele armatei privatizate

trund în amor irea lor p esc deasupra tinere ii lorîntr-o ram de scoici culese de pe plaj în primul concediuorganizat de comitetul oamenilor muncii din întreprindereconturul femeii dezolate cu pieptul în epat de-o insigncu soarele negruîi lipse te esen ialulfotograful s-a str duit s -i retu eze zâmbetulgrija omului pentru omtinere ea ei la vedere pe taraba încropit din noileziare color abandonate de c torii din tramvaitinere ea lui pierdut printre sloganuriargumente ro u dobândite în lumina zileichipul negustorului de amintiri br zdat din prima clipa restructur rii e prea târziu pentru a diseca alt utopiecare seaman cu exploatareapicioarele firave ce-au str tut obstacolepromisiuni de artes-au apropiat atât de mult de por ile p mântului ... **vântul flutur paginile deasupratrecutului expus la vânzare...

Intensitate

spl tim un necuprins f regreteîn nop i purificate cu adâncul din noisclipiri de stele în ochii t iîndep rteaz durerea înstr in riimâinile mi se rotesc în sensul timpului

utând cu disperare ve nicia la col ul gurii talei întregesc vigoarea jur mântului

cu o oapt stinsunghiile mi se înfig în carnea ta pân la sângede team s nu pierd intensitatea nemuririiîmbr area umbrelor noastreun iad de patimi în piepturi despicateurc m i alunec m împreun în luminade la cap tul visului ne ancor m gândurilede p mânt de anotimpuri în irate între noidin care reconstituim copil ria pe o fâ ie de r ritnevoia de curat pentru dou suflete reg sitefirave pic turi de ceratinse doar de clipe

{tefan Radu MU{AT Tania NICOLESCU

Sfios, un gând n scut în zori, coboarPe aripa-i ca fulgul de u oar ,M-a teapt , m prive te într-o doar

optind complice, n-ar fi-ntâia oar :Hai, vino-afar !

duce h t, înspre-o nem rginire-Din câte sunt, întins peste fire,Ce a ascuns în ea marea-mi iubire,A Domnului, de suflet, h ruirei-a mea-mplinire.

Am r cit pe c ile albastre,Prin col uri t inuite-n col de astre,Printre palate din onix, prin castre-

Doar inimi sf râmate, reci, sihastre-Crunte dezastre.

Deodat , printre falduri de nirvanOpri gondola Lunii, într-o dan ;Un gondolier, cu o privire vanNe cerceta adânc i cu dojanÎn vechea ran .

Iubirea vitregit i durutDe un necine cu fiirea slut -Din cup ce-i d du s bea cucut ,Voia s cânte iar din al ut ,Dar… este mut .

FLORI DE LUMIN

E ghea la geamuri i ninge întruna,E ghea i-n sufletu-mi trist, dezbr cat,Se-aude un ur ur trosnind la un cat,Tânjesc dup soare, sunt trist de una.

Cum ninge decembrie,-mi aduce aminte,El anii- i adun dar tân r e încPe când moartea-n sufletu-mi sap , adânc ,O ran mai veche, o ran cuminte,

Privesc fl ruia ce moare cu-ncetulPe-un pat de cenu trecând spre r cire,Apare-ntre noi neuitat -amintire-E-un chip ce dispare l sându-mi regretul.

E trist -nc perea, e rece c minul,Un uier se-aude, un arpe e, oare?Ba nu, este vântul, el sufl -n amnareCe-mi spune? „Al vie ii aproape-i declinul!”

Ascult cu-mp care p rerea-i nebun ,De ce a mai fi, dac tu e ti departe?La ce bun tr irea? Pleca-voi spre moarte.Pe-un fond de-agonie, o harp înstrun .

Când Ceru- i deschide-va por ile-albastre,M-a teapt , iubite. cu flori de lumin ,Vom sta împreun la Cina DivinCu-arhangheli la mas , sub ploaia de astre.

GÂNDUL

Pieter Bruegel cel B trân- Procesiunea la Calvary

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 49Anul IV, nr. 2(30)/2013

Volumul Ultima carte despreîntuneric, publicat, în 2012, deeditura Ortoepia din Deva, estesemnat de Bianca Dan, o autoarecare folose te un ton dur, percu-tant. Ovidiu Vasilescu men io-neaz , în generoasa prefa , c acitit aceast carte cu aceea i reli-giozitate cu care i-a citit pe GeorgTrakl i Edgar Allan Poe.

Nota introductiv a autoareio g sim, oarecum, nefolositoare( i întunericul din noi visea-

”, pag. 11), un poet nefiind obli-gat s i explice inten iile i nici

deconspire tainele crea iei sale.Poezia vorbe te de la sine, nu esteproblema poetului cine reu tesau nu s în eleag mesajul liric.

Înc de la începutul volumuluisuntem martorii unui jurnal per-sonal cu triste i i angoase pro-vocate de lipsa unui personajdespre care autoarea spune, fa practica lamenta ia: „a bea o-trav / doar s te v d c respiri”(pag. 13). Ostentativ, folosindbisturiul talentului s u („poeziase simte ca lama unui bisturiupe corzile vocale”, pag. 59), a-ceasta taie cu poft din carneavie a întunericului i extrage otra-va unor versuri care par, uneori,cinematografice. Un pic de hor-

ror, un pic de Frankenstein (pag.24), un pic de r zbunare i sa-dism într-un univers poetic ca o„orgie apocaliptic din care sevor na te tsunami” (pag. 79).Autoarea spune clar: „am vrut

scriu ceva hard / dar mi s-auaburit ochelarii /... / unica tor-tur pe care mi-o permit e ti tu”(pag. 26). O dedublare întunecata personalit ii cu scopul de atortura realitatea i, în acela itimp, de a suporta tortura reali-

ii, acceptând consecin ele ne-faste ale unor fapte i alegeri caredor, dar care nu subjug . Se trans-form pur i simplu în art .

Ce îi lipse te Bianc i Dan,dac am vrea s ne inspir m po-zitiv din versurile sale? Poate ex-plozia dragostei, acea trambulinde la întuneric la str lucire, de laagonie la extaz, de la cate ori-ginare (pag. 78) la mântuire. Înexpozeul ei despre întuneric, au-toarea pare a fi descump nit de„arta privitului in gol” (pag. 34),unde „iubirea e rezultatul incertal unei posibile ecua ii”, nimicmai mult. Nu se întrevede spe-ran a, pân i îngerii, la care artrebui s se roage, sunt doar „caide povar ” (pag. 35). Îns poe-zia, chiar i în acest stadiu pesi-mist, obsesiv, are rolul ei. Facedin suferin i desp ire ni test ri (concepte) mai tolerabile.„Închipuie- i o lume în care nuse scriu poezii” (pag. 36), ne a-vertizeaz poeta care subzist cao „cenu în urna îmbr rii”,din pricina unui personaj pe carenu-l mai iube te (pag. 38), ea iu-bind doar „psihoza care îmbra-

diverse forme” (pag. 41), „a-sistând la funeraliile propriilorcuvinte” (pag. 44).

i ce mai r mâne dintr-o fiinit de amintirea iubirii, dup

„singurul de ert pe care-l tra-

verseaz spre Mecca”? (pag. 50).Doar o „fat de paie” (pag. 56),mama ei culegându-i „toate frun-zele din p r, tot ce-a r mas dupfurtun ”. Poeta se întoarce în ini-ma mamei sale, „ca-ntr-un lan deporumb din care au zburat toate

rile”. Frumoas i sensibilîntoarcerea la copil rie i valorilefamiliale, chiar dac iubirea a l -sat un gol „ca un ecou în groapaMarianelor” (pag. 89) sau „caun sarcofag în care vie uie tenoaptea” (pag. 68), un sarcofagplin de „unelte de scris” (pag. 73).

Nici moartea nu lipse te dinacest volum, îmbr când diferitenuan e i personific ri, defini iiledespre ea având, deseori, valoriaforistice. Este invitat la un„blind-date”, fiind „jum tateamea” (pag. 19). Este „un inter-ludiu universal / o pist de undene lu m zborul / involuntar”(pag. 37) sau „o mixtur ieftinpe care o bei / atunci când vrei

te vindeci de dragoste” (pag.63). „Are un limbaj bifurcat”(pag. 81), devine „o rutin ” (pag.92) sau „o incizie / f cut pe în-tuneric de un c lug r orb” (pag.42) i „m ajut s trec strada /într-un desen animat pentru oa-meni de paie” (pag. 74). O moarte

care, chiar dac „m acuz deplagiat” (pag. 75), „o exersez zide zi” (pag. 96) ca pe un „fluviu ri-sipit în albia trupului” (pag. 103).

La sfâr itul volumului, au-toarea grupeaz 15 poeme în pro-

despre întuneric, mai ample,mai meditative, amintindu-ne depesimismul lui Cioran i Nietzschesau de cuget rile Anei Blandiana.„Privesc”, „sunt” i „e ti” suntepicentrele cutremurului senti-mental din primele trei poeme, cu-tremur care o transform pe poetîntr-un profund filozof, fenomenrar întâlnit în lirica feminin con-temporan , unde se mizeaz maimult pe natur i eros. Chiar dacfemeia care iube te „sufer de undeficit de aten ie, care se mani-fest atunci când plou prea în-cet sau ori de câte ori vibra iiletale ajung s -mi d râme pere ii”,chiar dac „a îmb trânit i dra-gostea, uitat în co ul cu rufemurdare” (pag.109), poeta nusufer de acela i trist tratamentdin partea celor care pre uiesc cuadev rat arta i valorile umane.Entuziasmul lui Ovidiu Vasilescudin prefa i îndemnul lui „IonuCopil” din postfa sunt pe deplinjustificate: „Scrie Bianca Dan,scrie, c scrii bine.”

Ionu] CARAGEA (Canada)

Ultima carte despre \ntuneric,\nt@ia carte despre lumin#?

Ultima carte despre \ntuneric,\nt@ia carte despre lumin#?

Pieter Bruegel cel B trân - Osp de nunt

50 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

Mariana OCN~RESCU (Canada)

Iubi i cititori, ai minunatei reviste CONSTELA II DIAMANTINE, v-o readuc pe meleaguri i sub priviri pe poeta MIRUNA OCN RESCU,pseudonim pe care îl prefer cu drag în amintirea bunicii sale. De fapt -Mariana Gheorghe s-a n scut pe 14 februarie 1963, în Dr ne ti-Olt,jude ul Olt. În b tura casei oltene ti, ad postit sub nucul b trân dear a verilor, oltencu a cu ochii mira i ca Luna, visa înc din copil rie sscrie scenariile lumii. Dar visul ei a r mas pentru mul i ani doar peimacularea sufletului. A absolvit Liceul de matematic -fizic IonMinulescu din Slatina, mai apoi facultatea de Electronic i Telecomunica iidin Bucure ti i Facultatea de Marketing din Bra ov. Dup 11 ani petrecu iîn ora ul Sinaia, unde profeseaz pentru scurt timp la Liceul din ora ,apoi ca inginer hardist la MEFIN Sinaia, las vântul s ciopleasc pe maideparte visele ei în piatra Carpa ilor, î i umple desaga sufletului cu totce-i era mai drag i porne te în lunga, dar germinativa pribegie. Se stabile teîn Canada, la Vancouver. Acolo tr ie te i- i des vâr te profesia deinginer electronist i tot acolo se înfirip poetic, publicând în revisteleCandela, Destine literare, Tân rul scriitor, Ecoul, Noul Orfeu, Visul,Observatorul, dar i în Germania, în revista AGERO, i în România, înOglinda literar de la Foc ani.

Într-o zi, care începuse «f de p cat», alege cu dragoste firul dincare î i urze te primul volum de versuri, ma a Sufletului, sub aripaprotectoare a cuplului Carolina Ilica - Dumitru M. Ion, care a ales s-otip reasc i s-o gireze cu autoritatea sa interna ional , pentru c le-apl cut inocen a i limpezimea emo iei, muzica rimelor, trupul fluid al

silabelor, potrivirea lor care face vi-zibil sufletul, sufletul de la marginea

mântului, preocupat s i croiasco c ma pe m sur , a a cum se cadede la un timp încolo, când trecutul devine prezent i începe s semene totmai mult cu viitorul: Nu mai am timp s -mpart lumea/ Între bine i r usau mai r u./ A a c a tept s se ridice perdeaua,/ S -mi fac un semnDumnezeu./ Nu mai am timp s -ntemeiez colonii,/ De calvar, de extaz, desublim./ Astfel c -nv de la îngeri-copii/ Limba în care iubim i murim.(Nu mai am timp)

Iat cum o respir , cutremurat , o bun mânuitoare a versului, opoet din Montreal: „Parcurg cartea Marianei Gheorghe suspendat întrecer i p mânt. Nu mai tiu unde m aflu: în realitate, în vis? Între malulDurerii i malul Bucuriei nu e o pr pastie. Poeta îmbrac Durerea în hainefrumoase ca s doar mai pu in. Stau i m întreb: e o cre tin sau o pan-teist ? Dumnezeu, Împ ratul Ro u, Îngerii, Timpul, sentimentele, sim urilecare gust anotimpurile, ziua, noaptea, toate aceste personaje vin la masaautoarei i se îmbulzesc s -i scrie în imagini cartea.” (Livia Nem eanu)

i eu, tot bântuit de doruri prin emigra ie, v-o aduc acas pe poetaMIRUNA OCN RESCU, doar par ial, doar prin dorurile ei topite înminunatele poeme. Atât! Fiindc dac v-ar fi fost chiar a a de drag , n-a ifi l sat-o s plece în exilul atât de s lbatic, dar atât de propice în riisufletelor poe ilor r citori... Lectur pl cut !

George Filip

Miros de pâine cald

Trimite-mi pâine cald mamdospit -n ceruri, printre îngeri

i spune-i timpului, prin vam nu pl teasc doar cu plângeri.

Ascunde mam pe sub coajdojana ce-o fr mân i prin stele,

-i stau singur ii strajCu versurile-mi - menestrele.

Ascunde în r va e mamtot ce-a fost spus pe jum tate,Eu doar la Pa ti s bag de seamcum arde-n lumân ri uitate.

Coace-o sub st de lacrimi, mamFii f grij !, Domnu-o scaldîn ape multe, i cu cazn ,Te-a tept. Miroase-a pâine cald .

Dor de prim var

Când clinchete te-a prim varÎn clopo ei i-n t mâioare,Pe mun i c runtele mioare

i duc t cuta lor povar .

Pe prisp un p ianjen urcDoar pânza-i str vezie tieCe soart alb port în cârcTorcând pe fila de hârtie.

În vis, când Oltul meu m scald ,Mije te-n apa-nvolburatPrivirea mamei - geana cald

i m trezesc înfrigurat .

Lâng c rarea de sub pruni,Pun între pietre v ruite

sadu-acestor rug ciuni.E prim var ,-s zile sfinte.

Nu mai plânge, tat , calul

Nu mai plânge, tat , calulCare-a teapt trist în poartCu copita-i care iartC-ai iubit precum hamalul.

i-ai strâns riduri de ocarZiua tot dregând uluca,Noaptea ascunzând poruncaPe obraz, s nu te doar .

Pune-n cui biciu ca, tat ,Dup u , ca pe-o oal ,Ast zi lacrima-mi din poal

tura nu- i mai cat .

Cump i din târg o viai ascunde-o în p tul,

Fiindc -a ta s-a rupt destuli-i sub ire... ca o a .

Pe-un cojoc mai d paralePentru calul trist din poart .Cu c ldura din covat ,Coama-i, Domnul s -i esale.

Candela mamei

Cât de frumoas ai fost mam !i prim vara ine minte,opte te plopilor - în tain

S-adie-aducerile-aminte.

uvi a orelor uitate poleie te peste frunte,

Iar gustul merelor furateMu din vorbele- i c runte.

Mam , îmi faci semn de departeDin prispa ud -a înser rii

dojene ti, citind din Carte,Iar eu sorb cupa dep rt rii.

O cut -n bluz î i îngânDulci doine din copil rieMam !, torci verdele din Lun ,Iar eu i-adulmec scara vie.

i reazemi coatele pe stele.Zeii sfio i pleac -n Olimp.Nici Domnul nu-mi sufl în vele,Nici sfin ii nu mai ning cu timp.

Aprind i ard candele simplei dorul mi se-nchin -n tâmple Pieter Bruegel cel B trân - Jocuri de copii

51Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 51Anul IV, nr. 2(30)/2013

Kate FOLEY (Anglia)

inuturi s lbatice

Pielea gâtului îi atârn asemeni lan urilor unui vârstnic prefect de comitat.Stoluri de p ri acoper cerul în numele s u. Vite albe taseaz p mântul.Azvârlind pietre în buzunarul lor neted de piele,se preumbl lejer pân la cazanul cu ap . Cu coarnele-i groase i scurte,ca degetele unui constructor, împunge o vit care se adap ,

i înal capul, ne z re te, linge faldurile de pe crupa acesteia,izbe te o dat p mântul cu putere i muge ca un minotaur.

gândesc la toate fetele cu unghiile de la picioare ciobite, mânjite de sângei cu buzele lor ca perlele, cu sufletul la gur , fluturându- i mâinilei picioarele, alergând spre inuturi s lbatice,

ne tiind pân i caldarâmul este s lbatic.

Un copac gânde te

La început, cea mai firav r cin zvâcne te,se des elene te dintr-un petec de p mânt, î i înghionte te

vecina. Curând, alte r cini aflate adânc sub p mântfream precum o mul ime aflat la un meci de fotbal,

momentul acela când î i ii respira ia înaintea vreunui gol.Pe lungul drum de la r cin la coroan ,

un copac vorbe te cu sine. Sunetul r sun puternic,asemeni unui stup, fredonând petece de cântece

prin scorburile din scoar , astfel cinsectele detecteaz sunetul,

i str lucesc de efort, c rând bulg rii de zumz itîn gur .

Copacii nu sunt ni te tirani,

cunosc prea bine costul mesajelor,îns ei construiesc pentru p ri.

Str tând spa iul infinit dintre ele i copaci,dragele p ri nu vor sc pa nicicând

gândurile plumbuite ale copacilor.Nu cât exist suflu i pan .

Kate Foley s-a n scut în Londra, îns în prezent locuie te cândîn Suffolk, când în Amsterdam, unde joac teatru, conduceateliere i este asistent editor al revistei de poezie Versal. Ceade-a cincea edi ie complet a sa, One Window North, a fostpublicat de editura Shoestring Press în decembrie 2012.

Cum ies cântând pâinile din cuptor

Cei ce sunt mai aproape statisticde moarte, nu neap rat mai în elep i,sunt mai pu in înclina i

g seasc ideea romantic .În schimb, tiind cât de mult am evoluat,ne uit m la tiri

cu un soi de mâhnire disperatpe care nu îndr znim s o risipim pe noi.Aceasta înv luit într-o coal alb .

Aceea rupt .În fiecare diminea ne amintimcum ies cântând pâinile din cuptor,

cum întotdeauna exist o pas rece rateaz firimiturile scuturate de pe fa ade mas .

rbatul ce refuz s poarte haine

- în special în închisoare, unde suntvopsite în cazanul cu vise ale altui b rbati scor oase precum giulgiurile comunale -ade dezbr cat i drept,

palid ca tulpina de elinîn propria-i temni .

Ocazional, o dat la câ iva ani,iese pe por ile scrijelite, sim ind vântul,pe care magistra ii nu i-l pot lua,în ungherul unde sufletul s u a teapt .

i mul umesc, b rbatule - unii spun e ti nebun de legat - pentru c tu tii m tile pot fi complice,

pentru c insi tipe adev rul gol-golu .

Traducere deAlexandra Munteanu,masterand MTTLC

Aceste poeme sunttraduse în cadrul

Proiectului Interna ionalPoetry PRO, coordonat deLidia Vianu, Director al

Masteratului pentruTraducerea Textului

Literar Contemporan -Universitatea din

Bucure ti, http://mttlc.ro

52 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

Cunoscutul laureat al Premiului Nobelpentru Literatur (1980), Czes aw Mi osz,s-a n scut la 30 iunie 1911, în localitateaSzetejnie, regiunea Kowno (Kaunas), dinteritoriile Lituaniei i Poloniei ocupate deRusia. Renumitul jurist i diplomat, poet, pro-zator, eseist i istoric al literaturii, foarte buntraduc tor, n scut în Estul Europei, s-a sim itîntotdeauna european: „Nu recunosc divi-zarea oamenilor în r i i buni în func ie degrupa lingvistic , de ras ori confesionalde care apar in” - scria Mi osz în RodzinnaEuropa (Europa natal ), într-un eseu dinanul 1958. În acest text, autorul se prezentaca o persoan legat de la începutul vie ii de

rit, dar sim indu-se European cu în-treaga fiin . Europa natal a devenit, de la11 ianuarie a.c., laitmotivul celor mai impor-tante manifest ri organizate în limiteleAnuluiCzes aw Mi osz de c tre UNESCO, SeimulPoloniei i Parlamentul Lituaniei, spre a mar-ca un veac de la na terea laureatului polonezal Premiului Nobel.

Czes aw a fost primul n scut al familieiAleksander i Weronika Mi osz (n scutKunaty). Locul na terii - Szetejnie - era ave-rea mo tenit de mam , p mânturi a ezatepe apa Niewiaza, nu departe de Kiejdan, înfosta gubernie ruseasc Kowno, în inutuldenumit Auksztat ( ara de Sus - în lituanaveche). A fost botezat în biserica Schimb riila Fa din parohia wi tobro , p rin ii fiindcunoscu i ca veche familie nobiliar , pose-dând blazonul Lubicz. Marele Ducat Litua-nian, pe teritoriul c ruia a crescut i a fosteducat Mi osz, bazat pe multiculturalitate,dar i pe atmosfera tolerant , a exercitat o in-fluen decisiv asupra crea iei poetului, iaracesta a f cut adesea trimiteri la amintiriledin copil rie (de ex. în Valea Issei - DolinaIssy). Via a lini tit în sat, dar i drume iilenebunatice cu tat l u au fost o neîndoioasinspira ie pentru lucr rile sale. Pe deasupraevenimente istorice excep ionale, cum ar fiRevolu ia din octombrie ( 1917 - bol evic ),precum i R zboiul polono-bol evic (1919-

1920), au exercitat o uria influen asupracopilului aflat la frageda vârst de 6-8 ani. Înanul 1917, la 19 septembrie, s-a n scut fratele

u, Andrzej, viitorul regizor-documentarist,publicist i traduc tor.

Studiile superioare le-a început la Facul-tatea de tiin e Umaniste, a Universit ii Ste-fan Bathory - sec ia polonistic , dup care acontinuat la Facultatea de tiin e Sociale, dela aceea i universitate, spre a studia Dreptul.

i-a f cut debutul publicistic în paginile re-vistei universitare „Alma Mater Vilnensis”,cu poeziile „Compozi ie” i „C toria” (Kom-pozycja i Podró ). Apoi a devenit mem-bruactiv al grupului poetic agary (Be iga ele -1931: grupare poetic polonez , n scut laVilnius, situat în limitele a a-numitei „ADoua Avangard ”; postula angajarea sociala literaturii, iar crea ia membrilor se defineaprin radicalism de stânga, antifascism i ca-tastrofism) i a colaborat la sec ia Vilnius aRadioului Polonia (n.n.- între 1922 i 1939Vilnius a f cut parte din Cea de a II-aRepublic Polonez ). A fost demis din acestpost pentru c a sprijinit tendin ele lituani-enilor spre independen i a activat în folo-sul culturii bieloruse.

Agresiunea hitlerist asupra Poloniei, din1 septembrie 1939, l-a obligat s se refugiezeîn Sud, iar dup atacul mi elesc al ArmateiRo ii, în baza Tratatului Ribbentrop-Molo-tov, care a p truns adânc în estul i sud-estul Poloniei, Mi osz a reu it s ajung înRomânia. Între timp Armata Ro ie a ocupatVilnius i l-a cedat Lituaniei interbelice, cucapitala la Kaunas. P lit de aceast mane-vr , Mi osz a revenit în localitatea natal i aob inut cet enia lituanian . Dar, la 14 iunie1940, urmându- i strict planul de ocupare idesfiin are a Statelor baltice, Stalin a trimis150.000 osta i, care au ocupat întreaga Litua-nie, începând astfel domina ia sovietic . Po-etul a fost puternic zdruncinat de aceste eve-nimente, ceea ce s-a reflectat i în oper . A

sit Vilniusul i s-a mutat în Var ovia ocu-pat de germani. Aici a lucrat ca manipulant

la Biblioteca Universit ii, participând, simul-tan, i la via a literar ilegal , sub pseudo-nimul Jan Syru , reu ind s publice în 1940volumul de poezii Versuri. Dup ce R scoalavar ovian ( 1 august - 2 octombrie 1944) afost în bu it de c tre ocupan ii hitleri ti, areu it s plece la Cracovia, unde a r maspân la sfâr itul anului 1945.

Între 1945 i 1951 a fost un sprijinitor activ(ciudat!!) al stalinismului în Polonia ocupati cedat URSS de c tre Marile Puteri. Astfel

a lucrat în corpul diplomatic, fiind trimis, caata at cultural, în Fran a i Statele Unite aleAmericii. În anul 1951 a cerut azil politic înFran a i s-a adresat cunoscutului redactoral revistei „Kultura”, Jerzy Giedroy , cu ru-

mintea de a-i ascunde lucrurile (c i icaiete) pân ce va ob ine aprobarea de azil.Se temea de r pire din partea organelor polo-neze, ori de alt form de sabotaj. La Paris alocuit o perioad la Maisons-Laffitte, ceeace i-a favorizat colaborarea cu revista sus-amintit , la care a contribuit i Gombrowicz.Acceptarea lui Mi osz la revista principal aemigra iei poloneze a iscat un scandal imens:împotriva primirii unui fost comunist nu aprotestat numai redac ia revistei„Wiadomo ci” ( tirile) a lui Mieczys awGrydzewski, ci i Józef Czapski, care locuiala Maisons-Laffitte i care a amenin at c varupe rela iile cu „Kultura”. De abia peste doiani, adic în 1953, Institutul Literar al luiGiedroy a editat cartea Gândirea captiv(Zniewolony umys ) adresat emigra iei po-loneze i având drept el s explice i sexprime mecanismele gândirii umane în de-mocra iile populare. În revista „Wiadomo ci”ap rut la Londra, Józef Mackiewicz a scrisdespre Gândirea... c este o mare extra-pompare a gândirii emigra iei, dup cum arelatat i Witold Gombrowicz. În anii urm tori,lucrurile s-au mai potolit, Institutul Literar aeditat majoritatea operelor lui, iar Giedroyînsu i l-a propus pentru Premiul Nobel.

Alexandru G. {ERBAN

Condeierul ne\nvinsCondeierul ne\nvinsCondeierul ne\nvinsCzes aw Mi osz

1911- 2004

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 53Anul IV, nr. 2(30)/2013

În 1960, Mi osz s-a mutat în Statele Unitei a predat literatura popoarelor slave la Uni-

versitatea Berkeley din California, sau la Har-vard University. Aflat departe de patrie, fos-tul ata at cultural a scris mai ales poezie,destul de eterogen , iar cea mai bun recu-noa tere au c tat-o poeziile sale politice,de ex. Cel pe care l-ai nedrept it. În limiteleR. P. Polone era în continuare tratat ca re-negat, ca tr tor, fiind chiar blamat înmod oficial de Uniunea Litera ilor Polonezi,sau de câ iva autori: Konstanty IldefonsGa czy ski, Kazimierz Brandys, Jaros awIwaszkiewicz i Antoni S onimski. Pân în1980 a existat o List a cenzurii, care, nu nu-mai c interzicea publicarea crea iilor sale,dar chiar i pomenirea numelui s u (în situa iilimit era uzitat formula eufemistic autorulSalv rii, ori numele nu era ascuns, de ex. înCulegerea „Poe ii de limb englez ”{Poeci

zyka angielskiego - 1969-1974} ), unde i-aufost publicate traduceri. În fapt, c ile luierau publicate în ilegalitate, aduse prin con-traband din exterior, iar pentru prea pu inepersoane erau accesibile în bibliotecile uni-versitare prohibite. Nu-l îndr gea nici o partea Emigra iei poloneze, care îi repro a sprijinulini ial pentru transform rile din Polonia i”bol evismul”.

Anul 1978 va aduce i prima recunoa tereinterna ional - Premiul Literar Interna ionalNeustadt, numit i „Micul Nobel”. Cotiturase va produce doi ani mai târziu, în 1980,când a primit Premiul Literar Nobel, pentruîntreaga crea ie, ceea ce a provocat i schim-barea atitudinii Puterii poloneze i a Emi-gra iei fa de marele poet i gânditor. A re-venit în Polonia în 1981 i a constatat cu sa-tisfac ie c operele sale au început s fie edi-tate în mod oficial, de i par ial cenzurate, iaro parte r mânea totu i a fi editat ilegal. Con-siderând emula ia politic i social n scutde avansul Solidarit ii, noi, ca cititori, vomconstata c opera lui Mi osz devenise dejasurs de inspira ie pentru Opozi ia politic .Tot în acel an a primit i titlul de Doctor hon-oris Causa din partea Universit ii Catolicedin Lublin, promotoare fiind I. S awi ska, pecând Universitatea Jagiellon din Cracoviaa reu it acela i lucru abia în 1989. Din 1990 adevenit membru al Academiei de tiin e aPoloniei. A fost i membru al nou înfiin ateiAsocia ii a Scriitorilor Polonezi, primindlegitima ia cu nr. 1.

Traducerile sale au cuprins poe i de va-loare universal , precum W. Shakespeare,John Milton, William Butler Yeats, ThomasStearns Eliot, dar i c i alese din scrierilebiblice: Psalmii, Evanghelia dup Marcu,

Apocalipsa Sf. Ioan. Nu au lipsit nici tradu-cerile în limba englez din poe ii polonezi.

De abia în 1993, la 4 ani de la r sturnareapa nic a regimului comunist, Mi osz s-a mu-tat definitiv înapoi în Patrie i i-a ales ca locde edere Cracovia, ca fiind „cel mai apropiatde Vilnius”. Acest ora - Capital Regal - i-a acordat în 1993 Cet enia de onoare, recu-noscându-i astfel meritele în promovarea cul-turii poloneze. În iunie 1996 a primit PremiulCARTEA LUNII din Cracovia, pentru lucra-rea Legendele contemporaneit ii, iar pestedoi a i s-a acordat Premiul Nike pentru volu-mul elu ul de lâng drum. Ordinul Vul-turului Alb, decora ie ce se acord unor maripersonalit i poloneze, pentru merite deose-bite în via a economic , politic ori social-cultural , i-a fost înmânat în 1994, la vârstade 84 de ani, iar, doi ani mai târziu, RadioPolonia i-a acordat Premiul Microfonul Dia-mantin.

A murit la 14 august 2004, la Cracovia, ia fost înmormântat în Cripta Merituo ilor, peSka ka, în Cracovia.

Poeziile lui Czes aw Mi osz sunt intelec-tualiste, iar metaforele pe care le folose tesunt puternic sugestive, abstracte. Opera sadin anii ’30, dinainte de al II-lea R zboi Mon-dial, este pres rat cu elemente catastrofiste:în aceste poezii dominau elanul, metaforis-mul, ritmicitatea, viziuni apocaliptice. Al turide poetul Józef obodowski, Mi osz este uncatastrofist care love te în tonalit ile vizio-nare cu o stilizare pe vocea prorocilor vechi-testamentari, îns el se deosebe te de al icreatori din Cercul agary prin rigoare cla-sicist . Dup R zboi, poezia sa devine multmai intelectualizat i ea se coreleaz cu am-bi ia de a reconstrui valorile perene ale culturiieuropene, ale Con tiin ei, ale Credin ei. Deacum, Mi osz va în elege literatura ca pe ocale de salvare dup înfrângerea sentimen-tului de unitate a umanit ii, iar din anii ’70va începe domina ia tematicii religioase i acelei contemplative.

Poeziile scrise pe timpul R zboiului numai con in atâta patos, sunt cu mult mai pu-in decorative. Poetul accentueaz pe comu-

nicativul poeziei, pe în elegerea con inutu-rilor filozofice, intelectuale con inute într-însele. O parte din aceste poezii au fost închi-nate Var oviei ocupate de hitleri ti - Ora ul(Miasto), cind (B dz c) - în care el apetrecut cea mai mare parte a R zboiului. Încrea ia lui Mi osz concentrat în perioada1939-1945, reu im s observ m i o îndep r-tare con tient de tematica militar , a con-flictelor între na iuni, ceea ce se va consumaîn poezii care vor descrie Frumosul obi nuitdin Lume; acesta - putea s li se par multora- niciodat nu recunoscuse R zboiul. Astfel

s-a petrecut în poeziile Cântec pastoral (Pio-senka pasterska) sau în culegerea Lumea -poeme naive ( wiat - poema naiwne) dinanul 1943.

Dup terminarea R zboiului, Poetul vaprelua o tematic profund filozofic , identi-ficându-se mai lesne cu forma de tratat: deexemplu, în Tratatul moral (Traktat mo-ralny), inclus în volumul Lumina zilei

wiat o dzienne), el blameaz pierderea mo-ralit ii i d indica ii asupra a ceea ce ar tre-bui de f cut spre a schimba mentalitatea co-lectiv i individual . Tratatul poetic (Trak-tat poetycki) a fost scris în anul 1957, cuscopul de a cuprinde istoria polonez , cul-tura i mentalit i umane din perioada Tâ-

ra Polonie (M oda Polska)- 1890-1918.În volumul Cel de al doilea spa iu (Drugaprzestrze ), din anul 2002 i-a g sit loculTratatul teologic (Tractat teologiczny), încare Mi osz s-a str duit s rezolve problemeletainelor Credin ei.

Al turi de numeroasele sale poezii i po-eme stau cu cinste eseurile, cel mai impor-tant dintre ele fiind socotit Gândirea captiv(Zniewolony umys ) - capodoper filozofico-politic , parabol literar , ce descrie rela iileap rute i manifestate în Polonia în timpul idup Cel de al Doilea R zboi Mondial, în-deosebi în societatea var ovian . În patrudintre cele mai vestite capitole, socotite ceamai faimoas prob de analiz tiin ific aactivit ilor de propagand comunist , au-torul prezint soarta scriitorilor polonezi aiacelei perioade, raportând comportamentul,deciziile, moralitatea sau opera literar la ni-velul ideilor i rela iilor transcedente, prezen-te în societatea polonez în anii 1945-1956,adic în anii celui mai crud stalinism. Avemi cheia numelor sub care autorul a t inuit

adev rata identitate a eroilor: sub literele gre-ce ti se ascund personalit i marcante -astfel Alfa, este Jerzy Andrzejewski, Beta esteTadeusz Borowski, Gamma este Jerzy Putra-ment, Delta este Konstanty Ildefons Ga cz-

ski. Alte eseuri publicate sunt Europa na-tal (Rodzinna Europa), men ionat mai sus,

mântul Ulro (Ziemia Ulro), Gr dina ti-in elor (Ogród nauk), la care ad ug m ro-manul Valea Issei (Dolina Issy) i jurnalulAnul Vân torului (Rok my liwego).

Subtitlul dat de noi la începutul lucr riide fa se explic prin faptul c , dup ruperearela iilor cu Puterea comunist din Poloniai întocmirea cererii de azil politic în Fran a,

Mi osz a exprimat, prin întreaga sa oper ,aversiunea i critica fa de Republica Popu-lar Polon i regimul acesteia, a blamat ade-sea na ionalismul polonez, a criticat chiar ca-tolicismul polonez - stabilindu-i i un apelativineluctabil - Gr dina întunecat .

54 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

ARS POETICA?

Am tânjit mereu dup o formmai cuprinz toare,care s nu fie de tot poezienici de totului tot - proz ,care mi-ar fi permis s m în eleg

s expun pe cineva,nici autorul, nici cititorul, la chinuri derangul cel mai înalt.

Chiar în esen a poeziei se afl ceva urât:iese din noi un lucrudespre care nu tiam/

exist în noi,

prin urmareclipim din ochide parc-ar fi s rit din untru un tigrui s-ar fi ivit în lumin ,

tându-se cu coada pe olduri.

De aceease spune foarte corect

poezia ne este dictat de un daimon,de i exager m sus inând c în mod sigureste un înger.Devine greu de în eles de unde se iaaceast mândrie a poe ilor de ile este ru ine de multe ori

se vede cât de slabi sunt.Care om ra ionalar dori s fie eldomeniul demonilorcare guverneaz într-însul ca la ei acas ,vorbesc în multe/limbide parc nu le-ar fi de-ajuns s -i fure gurai mâinile

mai încearc spre folosul lor-i schimbe soarta?

Fiindctot ce este boln vicioseste ast zi apreciat

cineva ar putea gândi c eu doar glumescori c am inventat înc o metodde a elogia Arta cu ajutorul ironiei.

Era o vreme cândse citeau numai c i în elepte care ajutaula eliminarea durerii sau nefericirii. Astanu e totuna în nici un caz cu a aruncao privire în miile de lucr ri care provinpur i simplu din clinicile psihiatrice.

Doar Lumea este altcevadecât ni se pare nouiar noi suntem altceva decât ap remîn delirurilenoastre.De aceeaoamenii p streaz-onestitatea t cerii,ob inând astfel respectul celor de-un sângei al vecinilor.

Folosul poeziei stîn faptul c ne aminte te cât de greu este

r mânem aceea i persoan ,ci

casa noastr este deschis , în u i nu avemcheiiar oaspe ii nev zu i intr i ies mereu.

Ce mai povestesc eu aici poezia nu exist .Fiindc a scrie versuri se-ntâmpl rar i

pl cere,sub constrângere ineluctabil i cusperan a doar

duhurile bune, nu cele rele,ne au drept instrumentpe noi.

S-A N SCUT CEVA

S-a n scut cevaîn acea noapte ca s ne rupdin puterea diavolului.Colinda.Cineva consider c este

Czes aw Mi osz(Polonia)

DARUL

O zi atât de fericit .Cea a c zuse mai devreme, lucrasemîn gr din .Colibrii ad stau pe flori de caprifoliu.Pe Lumenu era Niciun lucru pe care a fi vrut

-l am.Nu tiam pe nimenicare s fi meritat s -l invidiez.Ce se întâmplase r uam uitat.Nu m-am ru inat

gândesc c eramcine eram.Nu sim eamîn corp nicio durere.Îndreptându-mam v zut marea cereasci cor biile.

ordinea normal a lucruriloracolo unde cei puternici triumf iar cei slabipieriar via a se termin cu moarteademn de st pânirea diavoleasc .

Las’ s nu se prefac Cre tinismul este favorabil Lumii

întrucât el vede într-însa p catul poftelorsau al Voin ei universale, dup cum anumit-o marele filozof al pesimismuluiSchopenhauer, care în cre tinism i budismvedea o tr tur comun ,comp timirea pentru locatarii P mântului,valea lacrimilor.

Cine î i depune încrederea în Iisus Hristosteapt

Venirea Sa i Sfâr itul Lumii,când Cerurile primare i Primul P mântse vor trecei Moarte nu va mai fi.

Trad

ucer

e de

Ale

xand

ru G

. {er

ban

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 55Anul IV, nr. 2(30)/2013

Seventh International An-thology on Paradoxism, ap rutîn 2012, editor Florentin Sma-randache, poate fi consideratun triumf al paradoxismului, loculmetaforelor fiind luat de antitezei oximoroni. Cartea cuprinde a-

se capitole, titlurile fiind suges-tive. În cele 222 de pagini, dedi-cate paradoxismului, cititorulrâde sau mediteaz , cugetul s ustând mereu sub semnul uneianume filozofii.

Capitol I - „Despre para-doxism” - aduce în aten ia citi-torului un fermec tor i expresivfragment de dialog între Floren-tin Smarandache i Tudor P -roiu, privind „Filozofia moder-

i paradoxismul”, „Neutro-sofia ca reflectare a realit iineconven ionale”. Pl cerea dea descoperi frumuse ea dialogu-lui revine lectorului, dator s des-copere sensuri noi i simultan pa-radoxul. Tot în primul capitol a-fl m o interesant cronic a celeide-a asea edi ii a Antologiei pa-radoxiste, semnat de MarinelaPreoteasa, de unde re inem ur-

toarea idee: „Sixth Internatio-nal Antology on paradoxism esteo culegere u or de citit, care adu-ce logica r bd rii i r st lm ciriizicalelor, paradoxurilor vechi inoi, în limba român i alte limbi,

Elena Adriana R~DUCAN

ca pe un instrument de supravie-uire în fa a cinismului de criz i

a dorin ei de putere a omului derând, colit sau ne colit”...

În articolul semnat de EugenEvu „Despre paradoxism i ne-utrosopfie”, autorul face o ade-

rat apologie a sinelui: „Sineleeste considerat de gnostici i decre tinism a fi Hristosul, adical doilea om Adamic, primor-dial, omul unificat prin cunoa -tere - revelatorie”.

„Paradoxul este o caracte-ristic a scrierilor gnostice”,scrie marele filosof elve ian CarlGustav Jung - „Imaginea omu-lui i imaginea lui Dumnezeu”.

O not pitoreasc a celui din-tâi capitol este dat de autoareaDoina Dr gu , care, prin artico-lul „Plecarea în literatur ”,urm re te s aduc în fa a citi-torului numele scriitorului JanetNic i noua sa apari ie editorial„Balad cu miori e”.

Impresionant i de tot frumoseste finalul poemului, când eroul

i lini te te „miori ele”: i, de-o fi i-o fi s fie/ s ajung nemu-ritor,/ v promit cu bucurie/ voiveni la voi s ... mor!”

Capitolul II - „Paradoxismulpe mapamond” - cuprinde numede scriitori de pretutindeni:Pablo Neruda (Chile), B. Hut-chenreurther (Germania), MorelAbramovici (Israel), B. Venkates-wara Rao (India); George Anca,Marian Apostol, Adrian Botez,Gheorghe Burdu el, Eugen Evu,Sergiu G bureac, Dumitru Hu-rub , Liviu-Florin Jianu, IonMarinescu-Puiu, Mircea Monu,Doru Mo oc, Janet Nic , Gheor-ghe Niculescu, Octavian Paler,Tudor P roiu, Ion P tra cu, Ma-rinela Preoteasa, Andrei Radu,Puiu R ducan, Adriana Stoe-nescu, Ion Urda (România) i nuîn ultimul rând: Tom Deiker, GregHall, W. Meyer, Kyle Reveral,

Mary Ellen Walsh, Eric Pierz-chala, Florentin Smarandache,Peter Specker-Twixt (SUA).

Dintre articolele publicate înacest capitol, m-am oprit la me-morabilele cuget ri ale lui Oc-tavian Paler din „Paradoxul vre-murilor noastre”: „Paradoxulvremurilor noastre în istorieeste c avem cl diri mai mari,dar suflete mai mici; autostr zimai largi, dar min i mai înguste.Cheltuim mai mult, dar avemmai pu in; cump m mai mult,dar ne bucur m mai pu in. Avemcase mai mari, dar familii maimici, avem mai multe accesorii,dar mai pu in timp; avem maimulte func ii, dar mai pu inminte, mai multe cuno tin e, darmai pu in judecat ; mai mul iexper i i totu i mai multe pro-bleme, mai mult medicin darmai pu in s tate”.

Fireasca exprimare paradoxis- a lui Octavian Paler, destul de

cunoscut cititorilor, ne-ar su-gera c n duful trece, dar poves-tea lung abia a început. O radi-cal înfrângere a spiritului nu re-

te s ne izoleze estetic, o su-pl relativitate, aparent i totu iprofund , rote te concentric o-menirea. Retras într-o solitudinea cuvintelor, filozoful Paler poe-tizeaz i depoetizeaz cuvintele,menite a sugera firescul i nefi-rescul lucrurilor, s cia i opu-len a, cauza i efectul, entuzias-mul i plictiseala unei lumi a-noste, în care fastul, gustul bar-bar recidiveaz , instalându-se cudimensiuni proprii.

Capitolul III - „Ziceri para-doxiste” - demonstreaz filozofiaparadaxolui, în varii situa ii. Re-plicile cu tâlc ale matematicia-nului Grigore Moisil uimesc prinfranche e i spontaneitate, iarrestul zicerilor paradoxiste reg -site în acest capitol vizeaz sin-ceritatea i minciuna, modestia

i arogan a, polite ea i vulgari-tatea, inocen a i culpabilitatea.

Oamenii cu bani sunt de do- feluri: ap ra i de poli ie oriuta i de poli ie. S cia nu

se vindec . A dovedit-o medi-cina f plat . Nu po i înge-nunchea un popor deprins s setârâie.

Capitolul IV - „Folclor para-dosxist” - demonstreaz înc odat , dac mai era cazul, c fol-clorul vechi sau nou elibereaz

mânteanul de constrângeriverbale, care recurge la exprima-rea liber , inverseaz roluri i sta-tornice te idei cu rezonan e desens, la nivelul categoriilor for-male ale limbajului.

Acest filon masiv al crea ieispirituale de pretutindeni esteconturat în capitolul amintit, atâtverbal, cât i grafic, cu scopul

dit de a atrage aten ia asupraimperfec iunilor lume ti de tot fe-lul, smulgând zâmbete de cir-cumstan .

„Paradoxurile vie ii”, adic , alV-lea capitol, începe cu un mottosugestiv: „Paradoxurile de azisunt prejudec ile de mâine”...Marcel Proust

Contrastele scot în evideninadverten ele, de un cert interessocial: Carnea de pui este maiieftin decât ciupercile; Nucilenoastre mai scumpe decât nucade cocos; Laptele simplu maiscump decât laptele b tut; Por-tocalele mai ieftine decât mere-le; C ile sunt mai ieftine decâtrevistele; Biscui ii f ciocolatsunt mai scumpi decât ciocolata.

În sfâr it, ultimul capitol -„Imagini paradoxiste” - pune înlumin situa ii paradoxale, careuimesc prin ineditul lor.

Florentin Smarandache re-curge la ipostaze complexe aleacestui gen literar, delectând lec-torul cu entuziasmul candid alparadoxismului.

Antologia a [aptea paradoxist#Antologia a [aptea paradoxist#

56 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

Eugen DEUTSCH (n. 26.04.1933)

Pagi

n# \n

griji

t# de

Nel

u Vas

ile-N

EVA

scut la Ia i, unde a absolvit Liceul de B ie i nr.1 i Fac. de Electrotehnic , la Inst. Politehnic. A lucrat ca inginer înproiectare, la Ia i. Este verificator autorizat de MLPAT pentru instala ii electrice (1996).

Membru fondator al Academiei Libere „P storel”, din Ia i i al Uniunii Epigrami tilor din România, fondatorul revistei deautor „Oglinda Zâmbetelor Nonconformiste” (3 numere) i al revistei trimestriale de autor dedicat umorului liric „Codul luiEugen”, redactor- ef al revistei „Booklook!”. Semneaz i cu pseudonimele: Cy-rano, Ene Gh. Du escu. A publicat un volum demicro poeme în stil hai-ku, traduceri din i în limba francez i volumele epigramatice de autor: Par...rodii (poezie satiric , 2000),Cronici (ce nu) par anormale (poezie satiric , 2000), Magia numerelor (sonete i rondeluri satirice, 2001), Vân torul de râs(epigrame, 2001), Epigrame cu programe (2002), Flori de stil...ou (fantezii lirico-umoristice, 2002), Siluete literare cu-acrostihurii cu sare („portrete” de epigrami ti contemporani, 2002), Televiziunea my love (versuri satirice, 2003), Halebarde (microantologie

bilingv , 2004), Uni...versuri paralele inegale (versuri satirice, 2005), Abece(n)dar epigramatic (2007), Codurile lui Eugen(versuri umoristice, satirice, fanteziste i - mai mult sau mai pu in - lirice, 2010), Codul epigramelor (2010), Seduc torul de muze(sonete, 2011). A publicat în colaborare, volumele: La trânt cu Hercule (cu Nicomah; sonete satirice, 2004), Vorbe despre vorbe(cu Mihai Cosma i Constantin Iura cu-Tataia; defini ii epigramatice, 2006). Inclus în peste 40 de volume colective de epigram .

Mea culpaStrângând cu grij fil dup filÎmi preg tesc, de la-nceput i scuza:De-apare câte-o poant mai facilM-a în elat cu vreun confrate muza!

EpigramaO rachet c tre soareCu trei trepte purt toare

i în vârf cu o ogiv... Exploziv !

AliniereDe-acum am rupt-o cu p catul:La fete-am renun at, la toate,

ci am i eu cum are statulBuget de austeritate.

Unei ahisteNu f din sportu-acesta drame,

ahista mea cu tenul... mat;Deci nu fugi de-un schimb de dame

i nu te-nfrico a de... pat!

Medicin nonconformistIa mai d -le-ncolo de re ete,Inima necazuri dac i face;Mai curând curteaz ni te fete

-s... stimulatoare cardiace!

FataEroina minunatDintr-un basm duios i cultCe-a dori s -l mai ascultChiar de-i cu... „A fost odat !”

CelibatarulZice f vanitate,

i eu, cert, îl în eleg:„M-am lipsit de-o jum tateSpre-a r mâne om întreg!”

MediculE cel ce manevreaz acul

i pe bolnavi îi urm re tePân’ ce natura-i lecuie te,Sau pân ce-i „termin ”... leacul!

Ordonan e ministerialePrivi i prin prisma marilor speran eMini trii nu pot fi aplauda i

ci guvernarea lor prin ordonan eE o dovad -a lipsei de grada i!

Progres indiscutabilDup un efort intensÎndoiala ni se curm :Noi am progresat imensLa... r mânerea în urm !

Efect r sun torNu cred c faptul este nou

i totu i are importan :O tire poate-avea ecouDar zvonul are rezonan !

Jocuri de bancVreo câ iva bravi depun tori,Jucând doar cartea bun st rii,Au transferat ceva valori

i c tre banca... acuz rii!

Tranzi ia (defini ie)Traiectorie ciudat ,Ce-o parcurgem, vrând-nevrând,De la „ce a fost odat ”Spre „ce-o fi... o fi”... dar când?

Corup iaVirus ce-i mereu prezent(Dar în medii adecvate):Nu admite tratamentÎns d imunitate!

Cerin logicNu vreau politic de struDeci spun acuma, dârz, decis:Vreau adev rul gol golu

i la alegeri pentru Miss!

ParadoxCând v d vreun personaj iste ,

-ntreb: „Cum de se-ntâmpl oare,, lâng oameni de valoare,

Sunt unii care au doar pre ?!”

Autoprezentarea Reformei(dup G. Topîrceanu)

În lumea noastr , cam ciudat ,Eu sunt un paradox, o tiu:Sunt tot ce n-am fost niciodat ,Nimic din ce era s fiu.

Dilem(a-propos de legea „restitutio in integrum)E o dilem pentru noi

i-alternativa cere-un vot:Ei vor s dea’napoi chiar totSau vor s dea... tot înapoi?!

Caragiale e cu noi„La noi s tr ie ti... o pl cereVa fi!”, v-o spun mul i cu fervoare;Dar pân atunci vi se cereS-ave i... pu intic r bdare!

Roata autoUna groas dar cam scundCe-nvârtindu-se aleneDup ce se d rotundSe mai umfl i în pene.

Uli eleDând, lâng drum,Ocol ogr zii,Sunt, oarecum,Copii ai str zii.

VicarulCând este atestatNe-arat , cu efect,

e un subiectLegat de predicat.

Viitorult-Frumosul ce se-alint-i aproape i-ar fi mare,

Dar, de fapt, e doar o int ...mi toare.

Epitaful unui militaristCând pentru cel ce-aicea zace

zboiu-a fost un el sublim,Cum am putea s -l pomenimPrin „odihneasc în pace”?!

Mihai DANIELESCU (04.03.1933)

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 57Anul IV, nr. 2(30)/2013

scut la Mele eni, raionul Orhei, Republica Moldova; s-a stabilit în România în anul 1944. A absolvit coala Medie TehnicMetalurgic din Ploie ti (1952) i a lucrat ca tehnician proiectant la Institutul de Proiect ri în Construc ii Civile Ploie ti, în prezentfiind pensionar.

A fost membru al Clubului Umori tilor Prahoveni „Ion Ionescu Quintus”, din Ploie ti, retras din activitate în anul 1995. Estemembru al Uniunii Epigrami tilor din România (1996). Membru AGIR, membru fondator al Cercului Epigrami tilor Ingineri ING-EPIGRAMA, din cadrul AGIR.

Epigramist, apare în publica ii de gen, fiind uneori premiat. Caricaturist, participant la saloane interne i interna ionale, primind13 premii, lucr rile sale fiind prezente în colec ii din peste 40 de ri. Peste 35 de c i, îndeosebi volume de epigrame, au coper i i/sau ilustra ii realizate de acest talentat desenator.

Apari ii editoriale: lcâiul lui Ahile (epigrame, 1997), Cuiul lui Pepelea (epigrame, 2001), Ap distilat (epigrame, cronicirimate, 2004). Inclus în circa 60 de volume colective de epigram .

Epigrama (1)Epigrama, dup mine,E un hap, un antidot,Plin cu miere de albine,Ce-l înghi i cu ac cu tot.

Epigrama (2)Epigrama este brizaCe te mângâie la fa ,Ca s ai apoi surpriza,În final, c te înghea .

MadrigalulLaud de circumstan ,Într-o form lapidar ,Exprimând cu eleganO minciun literar .

Fostului meu efi azi, când m -ntâlnesc cu el,

M-aplec cu stim idolatr , i-am r mas total fidel...

i poate voi g si o piatr .

edin a cu efulNe-a convocat s ne consulte

i-au fost p reri i contra, multe;Dar unu-avu curaj s spun :A efului e cea mai bun !

DiplomatulDe i are doctoratul,Ceva tot îl mai apas :

i-ar dori certificatul,Pentru apte ani de-acas .

Vrei s fii miliardar?Un miliard luat acumE colosal, e o avere,

pot s -mi cump r un costumi-mi mai r mâne i de-o bere.

MedicamenteO s propun, ca noutate,

dea medicamente-n rate, poate pot s -i p lesc: nu apuc s le pl tesc.

Dup 20 de aniPui or, pisoi, scumpete,Cocolo , puicu , mam ,Îi zicea, ca s-o desfete,

uitase cum o cheam .

Conserve de toamnTo i avem sarcini precise:Soacra face acritur ,Soa a, gemul de caise,Iar eu, le leg la gur .

Mirele i mireasaAtunci la cununia lorMirele st tea t cut,

se gândea la viitor;Iar mireasa, la trecut.

EcologicDou zile-am stat la mare

i sunt negru – dracul gol,C-am avut nisip i soare

i o pat de petrol.

Sora medicalBolnav de splin i de gut ,Îmi a teptam ceasul fatal;Noroc c-o sor priceput ,Care m scoase din spital.

Recuno tin a pacientuluiPentru cât l-a sf tuit,L-a-ngrijit i l-a tratat,Tare i-ar fi mul umit,Îns n-a mai apucat.

La pediatruDup ce-a fost consultatNu se las înf at

i tot strig mititica:„S se-mbrace-ntâi m mica”.

Concurs de angajareComisia de ingineriVenit de la ministerA stat întreaga zi de ieri

angajeze-un gunoier. Pagi

n# \n

griji

t# de

Nel

u Vas

ile-N

EVA

rin i iubitoriPentru c au de-acum serviciEi s-au gândit la cei doi fii

i-ar lua de la bunici-i dea la casa de copii!

Unui academicianE membru în Academie

i este-acuma Cineva, are vârst i chelie

i parc a i scris ceva.

Tot înainteSe-nfoia ca un p un

i era total transpus se-afla pe drumul bun...

Dar mergea în sens opus.

PompieriiCasa când mi s-a aprins,Am sunat urgent ma ina;Focul, totu i, nu l-au stins,Îns , mi-au udat gr dina.

Pace sau r zboi?Nu-mi convine i nu-mi placeCe-i aicea pe la noi:Dup rafturi, zici c -i pace,Dup pre uri, e r zboi.

Adev rul i minciunaAdev rul i minciuna,Se atest c sunt fra i,Iar p rin i, întotdeauna,I-au avut pe avoca i.

Actualitatea la sateLa nenea Iancu-n Haimanale,Sunt multe lucruri actuale:Construc ii, pod i o potec ,De la bufet la discotec .

Ultima pl cereDe când aceste cartiere,Cu blocuri, lifturi i cu sc ri,S-a dus i ultima pl cere:

m întorc pe trei c ri.

Nelu VASILE

Dezlegarea careului în partea de jos a paginii

Constela\ii rebusiste(fantezie)

58 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

ORIZONTAL: 1) … 2) Construc ie grandioas (fem.). 3) E prins încui (var.) - ine doar la el. 4) Face muzica bun - Î i st în fa -Exclama ie de mirare. 5) Atrage (!) firele - E un pl van. 6) Se d la

ri - Scoase din interiorul trupului! - Toride în ianuarie! 7) Cercde lemn de tufan! - Te îngroze te (fem.). 8) Consemneaz controlulelevilor (pl.) - Sân gol! - Strig t din ap . 9) A p trunde în interior... -...fiind executat cu gloan e. 10) Coborât de la catul de mijloc! - Eluat în uturi - i atrage aten ia pe scurt. 11) ...VERTICAL: 1) ... 2) Un fel de c im mie. 3) E o pocitanie (pl.) -Rezultatul extragerii resurselor z mântului! 4) Perioada împere-cherii animalelor - De natura serozit ii. 5) Degaj ri libere - Intr încerc. 6) E de net duit (fem.) - Pare a fi mânjit - Marginile tiparului!7) Laturile terenului! - Limitele snobului! - E de neîntrecut. 8) V zutpe la spate... - ...dup ce s-a pr jit bine... - ...aproape de noi. 9) E înmod neîndoielnic un agresor. 10) Îi numeri oasele (fem.)... - ...a ezatela tarab ! - Ordin de stat. 11) ...

P.S.: La o dezlegare corect , pe man eta careului ve i descoperiprenumele i numele unui membru asociat al colectivului de redac iei dou dintre ipostazele în care este cunoscut de cititorii revistei.

neva194987@yahoo.com

Dezlegare: FLORENTINSM - MONUMENTALA - ACATAT -AVAR - TON - NAS - ABA - ETIRA - BALAN - MEI - RU - RI - D- AN - SINISTRA - TEZE - SN - OAC - INTRA - TIR - H - CT -ORTAC - HE - IANSCRIITOR. (FLORENTIN SMARANDACHE;MATEMATICIAN; SCRIITOR).

tire literar-cultural

Revista spaniol Cuadernos del matemático (RevistaIlustrada de Creación), ce apare la Getafe (Madrid) i al

rei director este reputatul scriitor Ezequías Blaco,public , în num rul 49, decembrie 2012, în suplimentulLes cresson bleus, dedicat traducerilor din literaturauniversal , o ampl selec ie din volumul Elegiile de laBad Hofgastein (Elegías de Bad Hofgastein) al poetuluitimi orean Eugen Dorcescu, în t lm cirea cunoscutuluipoet spaniol Coriolano González Monta ez.

Cele 11 texte, în apari ie bilingv , spaniol -român , suntînso ite de o detaliat bio-bibliografie i de o fotografieale scriitorului român. De men ionat c aceea iprestigioas revist madrilen a mai publicat, în num rul

u 41-42 din 2008, secven e extinse (de asemeneabilingve) din volumul de poezie Drumul spre Tenerife(El camino hacia Tenerife) al lui Eugen Dorcescu, volumînc inedit în acel moment, în traducerea Rosei Lentini ia autorului.

UN VERS

Eu n-am timp s mai scriu perfect,, de-a avea, nici n-a mai scrie,

Ci m-a l sa o ve nicie te iubesc f defect.

Apoi m-a apuca s -nvLa ritm, la vers, la prozodie;Urechile s v r sf ,Devoratori de poezie.

Dar, lume, sunt dator la stele,i toate versurile mele,

Împrumutate de la praf,Sunt versiuni la epitaf.

Marius ROBU

UNIVERS

i timp s scrii f defect,Oricum, orice, oriunde... scrie

la i o dâr -n ve nicie,Chiar dac nu-i ceva perfect.

Când versul t u e un r sf ,Cine „te ia” la prozodie,În orice-nv e i dezv ,Dar ce faci f poezie?

Târziu, când vei pleca spre stele,Vegheat pe „stâlp” de-un epitaf,Din toate versurile „tele”,Tot va r mâne-o dâr -n praf !!!

Marinic PANNDURU

E gândul t u de-acum perfecti n-ai motiv un vers a scrie,

mai bine-i neagra ve nicie nu- i g seasc vrun defect.

Eu de la tine-atâta-nv :, dac -s tare-n prozodie,

cu fete blonde m r sf

PARODIE

i je m'en fiche de poezie.

Eu n-am nevoie-acum de stele,mi-ajunge lumea mea de praf,

ci toate mândrele rebelesunt versiuni la epitaf.

Janet NIC

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 59Anul IV, nr. 2(30)/2013

Vasile BELE Llelu Nicolae V~L~REANU (S^RBU)

sonet I

încep s scriu, eu cred, nimicuri, doar în lume-i prim var ,

to i, a tept m, ie itu-afar ,raca mam a teapt plicuri.

de la feciorul cel plecat,i caute al s u destin,

el s-a-mb tat cu ro u vini de-a sa mam a uitat.

acuma iar -i sup rat,pe lumea asta urâcioasi de acas a plecat.

noroc s caute i-n drum,a spart un cuib de rândunici s-a-ntâlnit numai cu fum.

sonet II

cu gând curat veneam spre cas ,tu semn cu mâna mi-ai f cut,

vin s -mi vinzi al t u s rut,eu, deja te vedeam mireas .

acela i dulce s rutatîl voi purta în gândul mereu,atât cât va vrea Dumnezeu,nu pot s spun c l-am uitat.

of! Doamne, iar i am uitat,în plin zi cu cer senin,

î i mai fur un s rutat.

iubita mea mult prea frumoas ,m-ai ocolit în drumul t u,în timp ce te-ndreptai spre cas .

sonet III

pe lumea asta-s furios,nu mi-a adus decât necazi multe lacrimi pe obrazi m-a întors cu susu-n jos.

abia acum m rturisesc,de-al meu trai de-a mea tihneal ,tuturor dând socoteal ,eu, în urm -mi nu privesc.

privesc spre cioata din p dure,iat f aprobare,

de un topor, de o secure.

privesc-nainte u urat,spunându-v chiar din colin ,

nu crede i c v-am uitat.

sonet IV

iubito- i scriu cu iz dementi chiar te rog s fii cu seam ,

s tiu nici cum te cheam ,i spun de azi sunt absolvent.

tu nu-ntreba de coli g tate,c-am s m bâlbâi garantat.

nu m crezi niciun ratat,i spun cinstit c-o facultate.

chiar trebe coli s ai o mie,-i spui fiin ei c-o iube ti

i c-ai în suflet bucurie.

nu cred s fie adev rat,o vorb din cele rostite,de-o lun sunt licen iat.

sonet V

i scriu cu pix o scrisoric ,pe care dac nu te plictise tichiar vin i rog s o cite tii î i mai spun c n-am nimic .

scrisoarea mea s te g seasc bine,în loc de-antet voi desena o floare.i-o rândunic -n lume c toarei doar atât eu nu pot f tine.

cu ce-s de vin ori cu ce-am gre it,atunci în ziua cea cu soare,în pia de ne-am întâlnit.

de-atunci într-una m gândesc,de câte ori e soare afarcum s mai fac s te-ntâlnesc.

Regina nop ii

Noaptea i-a ales regin o floareînsc unat ,înflorit i vis toare,în tronul de plumb al întunericului.

rba ii î i caut reginecu glezna sub ire legat de aripi,

mân s priveasc zborulpe care nu-l mai atingdecât cu gândul.

Timpul schimb coroana, rugine te,se pierde printre obiecteîmpreun cu halucina iile vechiretrase în vorbe uitate.

Ce s spun despre ceea ce se coaceîn inima de vulturde pe mun ii b trâni i eroda i,de atâta triste e.

Când timpul trece ca un mireîn fiecare zi altul,scapi alungat de iluziile vârsteipedepsit de femeile veriicu singur tate.

Templul de medita ie

Când suferin a nu prindedurerea se purific

am sim it bucurii zidite i înalteutând în elepciunea

în logosul naturii t cut,

scolind prin istorii nefiin acât nu tiu s în eleg.

Un gând de care mi-e teame s nu m ducpân în eleg filonul poporului meu

utând templul de medita iecu altarul de rug luminos.

Aici i ascunsul respir în afardevine cuvânt în tor

deschizând por i albastre,

ochii închi i vor vedeamisterul na terii în care cred.

Drumurile se nasc mergând

Trecerea prin universulluminiiLas o dâr sub ire prin trup,tu r mâi o c toare

misle ti s mân a înmiezul unui fruct,

partea care reînvie luminafugardevenind unul din altulacela i...

Respiri reversul din lucruripân în m duva cuvântuluirostit

unde auzul ajunge obositprintr-un tunel de sareîn care râuri de str lucirenu încap.

Doar oglinzile destinului sedesprind,drumurile se nasc mergândi niciun biruitor

nu- i roste te numeleci pe al Dumnezeului s u...

Flux borealLa o vioar de sticllumina vibreaz pe corzi,în sunetele-i coapteplutesc liniile curbe i moiale gâtului.

Femeia- i revars l untriculsonor de m credeam norulei de cuvinte,poemul repetat în memorie

mas încrustat în auz.

Pe hârtia t cutsim eam litere alunecoaseodat cu nisipul cernut la

rm pe plaja cu golul dinfemei înflorind.

Turnurile înclinatead ugau zâmbete la stele,un flux borealrece se stinge

neîmplinit.

60 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 2(30)/2013

Sens topit, crud. Albastru denor, vis înzecit, iubire la mal. Ur-cu prin cea , ploaie zglobie, s -rutul ochilor... Asta e starea pen-tru poezie, versuri, stihuri. Curajabsurd pentru dezvelirea sufle-tului, alunecu apos, iubire f

splat .Cine minte?Cred c to i oamenii sunt

ni te poe i. To i - trebuie c simtgeam tul ierbii, sorb zilnic ver-dele de sub cer, to i dor. To i oa-menii cârd zâmbetul, ard mier-curile, mor din când în când. To isuntem muritori.

Nu v mai ascunde i de re-fren, nu mai fugi i de substrat,ideea v ajunge din urm , v do-min palmele min ii, miezure gândtentat de dragoste, mângâierecerut . To i oamenii scriu poeziiîn fiecare zi! Iubesc poeme în fie-care zi! Iubesc în fiecare zi!...Poezia e concentra ia noastr , avoastr , e un extras din transpi-ra ia gândului bun, suflet nevo-ielnic de perin . Minciuna ustu-

, ustur amiezile terne.Noi to i, de fapt, suntem ni -

te scriitori în mers. Fiecare pas eo strof a fiec rui copac, jind degrindin , fiecare zâmbet - un imn.

Sunt ca oricare, ca oricine, opic tur din toren ial . Dar, ... opic tur galben . Tu ce e ti?

tiu, e ti poet, ca i mine, ca el,ca ea, ca noi... ca to i. To i oame-nii sunt poe i. Cei albi, cei gri...to i..., to i scriu versuri, to i gemcând miere seara, to i vis. To i.

Diferen a între oameni e doaruna: unii au puterea s plâng .

Defini ia iubirii este a a: pu-in alb, un cer greu, nefericirea.

Apoi, o ploaie rece, amestec deghea i cer, carne i vers, du-rere scurs .

Ce conteaz scaden a, atâtavreme cât exist magia? Nu-i în-trebare cu r spuns care s nu a-lunge praful mincinos, plin saugol, mil necrezut , absurd de mult.Toate întreb rile sunt vinovate.

Mi-am f cut un inventar aici,unde scriu: e un dor ars, aruncatpe mas , e ti tu, goal i un v laspru. Într-o alt lume am fostpoet. Am avut atât succes încâtcafeneaua mea preferat a ars. Snu ui i!

Duminica trecut am fost labiseric . Nu mai fusesem de multi pur i simplu mi se f cuse dor

de pu in lini te. Am aprins lu-mân ri, m-am recules între icoanei o secund am închis ochii.

Despre via se pot spunemulte. Minunea c g sirea uneiclipe limpezi e mai pre ioasdecât un milion în c utarea ei,faptul c un singur zâmbet poateucide triste ea unui timp, suntparadoxuri ce au p truns de multsmal ul existen ei. În fiecare zifrunzele plâng, dar noi le cule-gem lacrima amar f s îndr z-nim s ne r stim la copaci. Cerulfrânge lumina i o scuip în pic -turi de dureri, iar noi credem c

a trebuie s se întâmple...Sub t lugul negru care ne

vorbe te despre via i gheadeschidem o umbrel - spart iea pe alocuri - atât cât s sim imvremelnic s ge ile nefirescului inevoia c ut rii drept ii, atuncicând ea ne umbl în c lcâi.

Dincolo de disper ri, de lupte,am uitat s vis m. Exist atâta far-mec în vânt, în amurg, în ochi!Amestec -te în gemetul ploii,trânte te-te pe iarb i râzi! Ai svezi, trebuie s înve i s vezi fu-mul de stele i str lucirea lui! Înfiecare pas e o vraj , iubiri stau

r bufneasc , iar luna luna î ivinde misterul vis torilor.

Via a, ca o ve nic duminicdiminea , ne invit la ea acas

gust m mireasma primului iultimului p cat, s învingem ap -sarea i durerile cu muzic ! A firomantic, a scrie versuri, a pluti.A dori, a te bucura, a iubi!

Raze de dor prelungite printre

Tudor-Cristian GONGU

Defini ia iubirii

umbre de cai, joc de copil, primadragoste, galben i mov...

Câteodat îmi iau chitara,rezemat pe un scaun vechi iciupesc corzile. Îmi lipesc ure-chea de lemnul rece, cr pat devreme i cânt. Iar atunci nu maiaud nimic... Decât mica feerie dincutia de rezonan .

Pic turdin toren ial

Defini ia iubirii nu ine contde stih, titlurile alunec pe trep-tele rupte, pe rolul sfâr itului devis. Aproape c nu mai cred înnimic. Fiecare clip e o camerumplut cu tine, flac ce plân-ge, termina ia disper rii. Asearam plâns.

Ce dac u a infernului e me-reu întredeschis , ce dac spe-ran a a plecat pe mare? Întreb -rile urc dealul abrupt, crezultresalt , degetele se înnoad . Devânzare a mai r mas numai su-fletul. Cu sunetul la maxim, cumine, f tine.

Într-o alt lume am fost pictor.Te-am desenat f culori, te-aminclus în dreptul meu la sâmb .Într-o alt lume i-am fost zâmbet.

Defini ia iubirii e ca o cutie:în untru e o cârp aruncat prin-tre jarii necura i, purific visul

mântul, suie calea pr pastia.Dincolo de tine nu mai e nimic.Dumnezeu exist .

În calea mea stau dou lu-cruri: ochii r i i toamna. În ochii

i se sting valurile m rii, iartoamna... dorm. Dorm i cânte-cele se îneac .. Nu-mi lua elanul.Defini ia iubirii este a a: tu i eu.

Pieter Bruegel cel B trân - Întoarcerea turmelor

Mica feerie