reformele administrative 2

REFORMELE ADMINISTRATIVE DIN ROMANIATRECUT, PREZENT, SOLUTII DE PERSPECTIVA

Conf. dr. RADU SAGEATA

Regimuri administrative diferite :

- Muntenia, Oltenia : judete

- Moldova : tinuturi

- Transilvania : comitate, districte, scaune

Sistemul administrativ românesc

după Marea Unire

Existenţa a 4 regimuri

administrative cuprinse într-

un sistem global unic:

1. Regimuri administrativ al Vechiului Regat al României

2. Regimul administrativ al Transilvaniei

3. Regimul administrativ al Basarabiei

4. Regimul administrativ al Bucovinei

Dezechilibre pronunţate atât

teritoriale cât şi

demografice

ORGANIZAREA ADMINISTRATIV -

TERITORIALĂ A ROMÂNIEI INTERBELICE

Modelul francez

Legea de organizare

administrativ-teritorială din

14 iunie 1925 : 71 JUDEŢE

Fragmentare excesivă

CENTRALIZARE

(promovată de liberali)

DESCENTRALIZARE

(promovată de ţărănişti) →

Constituirea unui nivel

administrativ de nivel regional:

- DIRECTORATE MINISTERIALE

(1929-1931)

- ŢINUTURI

(1938-1940)

AGREGAREA JUDETELOR

DIRECTORATELE MINISTERIALE (1929-1931) si TINUTURILE (1938-1940)

ROLUL FACTORULUI POLITIC ÎN ORGANIZAREA

ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ

MODELUL SOVIETIC

Caracteristici:

Subordonarea sistemului administrativ factorului politic

Delimitare după criterii economice

Organizare după sistem sovietic în regiuni, raioane şi comune

Grad mare de CENTRALIZARE administratiivă

Crearea unor unităţi administrative cu suprafeţe duble faţă de vechile judeţe se

sprijinea pe raţiunea subordonării regiunilor agricole marilor centre urbane, prin

realizarea unui complex agro-industrial integrat, întărindu-se astfel influenţa

proletariatului asupra ţărănimii, mai reticentă la reformele politice.

Crearea unor unităţi administrative de mari dimensiuni (suprafaţa regiunilor era în

medie dublă faţă de cea a judeţelor desfiinţate) în locul celor 58 de judeţe, a condus

la diminuarea considerabilă a numărului de centre administrative, fapt ce a

determinat orientarea investiţiilor cu precădere către acestea.

Raioanele – unităţi teritoriale operative din punct de vedere economic

In domeniul rural – desfiinţarea unui mare număr de comune

ROLUL FACTORULUI POLITIC ÎN ORGANIZAREA

ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ

MODELUL SOVIETIC

REVENIREA LA ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-

TERITORIALĂ TRADIŢIONALĂ, PE JUDEŢE;

ÎNTRE NECESITATE ŞI CONJUNCTURĂ POLITICĂ

Organizarea administrativ-teritorială după model sovietic (regiuni / raioane) a fost

menţinută artificial, ca urmare a sovietizării întregii vieţi culturale, economice şi sociale a

ţării, în condiţiile prezenţei pe teritoriul României a trupelor Armatei Roşii.

Evenimentele politice ce au marcat Blocul Comunist în deceniile V-VI, concretizate în

special prin tulburările sociale din Ungaria şi Cehoslovacia (Primăvara de la Praga),

corelate cu retragerea armatei sovietice din România, au contribuit la retragerea

Bucureştiului faţă de Moscova şi la orientarea sa către valorile naţionale.

În acest context au fost create premisele unei noi organizări administrativ-teritoriale

care a devenit efectivă prin adoptarea legii privind organizarea administrativă a

teritoriului R. S. România.

Dacă regiunile create în 1950 se bazau pe criteriul omogenităţii potenţialului economic

noile judeţe se doreau a fi structuri funcţionale, înglobând în teritoriul lor unităţi de relief

diferite, cu resurse şi potenţial variat care generau o complementaritate economică.

ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-

TERITORIALĂ ACTUALĂ



PUNCTE FORTE:

- În condiţiile situaţiei economico-politice existentă la vremea respectivă, organizarea

administrativ-teritorială din 1968 corecta unele disfuncţionalităţi survenite la nivelul

relaţiilor dintre aşezări, preconizând conturarea unor sisteme de aşezări de nivel

departamental mai reduse ca extindere, bazate pe rolul de centru coordonator al

reşedinţei de judeţ;

- Prin multiplicarea numărului de unităţi administrative de nivel superior, decupajul

administrativ implementat în 1968 consimţea revenirea, în limite modificate, la unele

judeţe interbelice, considerate viabile, în acord cu tradiţiile şi cu specificul sistemului

administrativ românesc;

- Reducerea numărului palierelor administrative prin trecerea de la sistemul regional la

cel departamental era argumentată prin reducerea birocraţiei, fapt justificat în condiţiile

unei autonomii locale pur formale, în care organele administraţiei locale erau

subordonate total comandamentelor politicii centrale;

- Configurarea judeţelor din 1968 a corectat unele dintre neajunsurile vechilor judeţe

interbelice, acestea fiind mai echilibrate atât în ceea ce priveşte forma, cât şi suprafaţa

şi populaţia. La constituirea actualelor judeţe s-a avut totodată în vedere şi

complementaritatea indusă de potenţialul diferenţiat al diferitelor tipuri de relief.



PUNCTE SLABE

- Reducerea numărului de judeţe în raport de sistemul administrativ interbelic a

determinat un recul economico-social al fostelor reşedinţe de judeţ, care nu au mai fost

reinvestite cu acest statut. Aceasta s-a concretizat prin diminuarea ariei lor de

polarizare în favoarea reşedinţelor de judeţ, dezvoltate adesea hipertrofic. Situaţia s-a

dorit a fi corectată prin investirea cu statut de „municipiu” a unor oraşe nereşedinţă de

judeţ: Călăraşi, Odorheiu Secuiesc, Sighişoara, Mediaş, Sighetu Marmaţiei, Dej, Turda,

Tecuci, Roman etc.;

- Dinamica diferenţiată a acestora impusă de schimbarea statutului administrativ a

determinat schimbări la nivelul relaţiilor inter-urbane, fie prin transformarea relaţiilor de

subordonare în relaţii de competiţie, fie prin accentuarea relaţiei de subordonare;

- Dezvoltarea hipertrofică a noilor reşedinţe de judeţ prin atragerea de investiţii masive în

industrie a generat puternice fluxuri migratorii din mediul rural, cu consecinţe negative

atât asupra patrimoniului rural (depopulare, îmbătrânire demografică), cât şi asupra

inserţiei acestora în mediul urban (creşterea incidenţei fenomenelor sociale marginale,

scăderea calităţii fondului construit etc.).



OPORTUNITĂŢI- Organizarea administrativă din 1968, prin noile structuri teritoriale constituite,

a creat premisele dezvoltării sistemului de aşezări prin trecerea în categoria

oraşelor a 49 de comune mari, centre polarizatoare de nivel local. Decizia a

avut un caracter politic, creşterea ponderii populaţiei urbane fiind privită ca

un indicator al creşterii nivelului de trai. Prin această măsură, s-au conturat

sisteme urbane proprii la nivelul fiecărui judeţ;

- Trecerea de la sistemul administrativ regional la cel departamental,

argumentată prin necesitatea descentralizării şi reducerii birocraţiei s-a

circumscris sistemelor administrative din majoritatea statelor CAER,

asigurând o interoperabilitate a acestora.



AMENINŢĂRI

- Trecerea de la sistemul economic centralizat la cel bazat pe libera concurenţă, a creat

premisele reorientării şi redimensionării fluxurilor dintre aşezările umane, fapt ce s-a

repercutat şi la nivelul relaţiilor dintre acestea. În aceste condiţii, menţinerea unui

decupaj administrativ realizat pe baza situaţiei economico-sociale din 1968 ar fi

neviabilă, fiind necesară corectarea sa în raport de evoluţiile actuale.

- Organizarea administrativ-teritorială actuală se caracterizează printr-o mare

fragmentare atât la nivel departamental, cât şi la nivel comunal, tendinţa fiind de

accentuare a acesteia prin revenirea la unele structuri administrative interbelice în

dezacord cu tendinţa generală manifestată la nivel european, de constituire a unor

unităţi administrative puternice, de nivel regional, capabile de a fi investite cu o

veritabilă autonomie locală.

REZULTĂ NECESITATEA TRECERII LA UN SISTEM ADMINISTRATIV DE TIP REGIONAL,

PRIN CONSTITUIREA LA NIVELUL SUPERIOR AL IERARHIEI URBANE A UNOR

STRUCTURI MACROTERITORIALE, DE NIVEL REGIONAL (NUTS 2), CONSTITUITE PE

BAZA CENTRELOR DE POLARIZARE CU FUNCŢII MACROREGIONALE.

TENDINTE DE FRAGMENTARE (1990-1995)

“restitutio in integrum”

Nivelul redus de inserţie

al fondurilor europene la

nivel local a redeschis

polemica viabilităţii

actualului decupaj

administrativ-teritorial.

In anii ce au precedat

momentului 1989 s-a pus

accentul pe fragmentarea

structurilor administrativ-

teritoriale prin revenirea

la judeţele din perioada

interbelică.

TENDINTE DE INTEGRARE (dupa 1995)Crearea de structuri teritoriale comparabile cu regiunile europene NUTS II

Depunerea candidaturii Românieila Uniunea Europeană în 1995 a inversat trendul de acţiune cătreimplementarea unor structurimacroregionale, de nivel superior judeţelor, comparabile casuprafaţă şi mărime demograficăcu nivelul regional dinmajoritatea statelor UE.

Acestea au devenit efective sub forma a opt regiuni de dezvoltare, stipulate legislativ prin Legeadezvoltării regionale din 1998 (Legea nr. 151 din 15 iulie 1998).

Statutul lor nu este însăadministrativ, acestea constituindîn prezent doar unităţi teritorialede raportare statistică.

PROPUNERI LA NIVELUL CLASEI POLITICE

1. Propunerea PDL : Transformarea regiunilor de dezvoltare in judete

- Structura regiunilor de dezvoltare se

bazează însă pe complementaritatea

funcţională a judeţelor şi un pe

omogenitatea lor, discrepanţele

intraregionale fiind suprioare celor

interregionale.

- Configuraţia lor se suprapune doar în

parte regiunilor istorice (Oltenia, Banat),

- Limitele unora dintre regiunile de

dezvoltare separa judeţe între care

există puternice fluxuri tradiţionale

(judeţele din sudul Moldovei sunt mai

legate funcţional de restul Moldovei

decât de Dobrogea; limitele ce separă

Transilvania în două regiuni sau judeţele

Brăila şi Buzău de restul Munteniei).

- Prin urmare, caracterul artificial al

configuraţiei unora dintre actualele

regiuni de dezvoltare le limitează

considerabil gradul de viabilitate ca

potenţiale structuri administrativ-

teritoriale

PROPUNERI LA NIVELUL CLASEI POLITICE

2. Propunerile reprezentantilor minoritatii maghiare:

readuc in discutie decupajul teritorial din 1940

Romania dupa Dictatul de la Viena

(1940-1944)

2.1. Decupajul teritorial propus de

UDMR

PROPUNERI LA NIVELUL CLASEI POLITICE2. Propunerile reprezentantilor minoritatii maghiare:

readuc in discutie decupajul teritorial din 1940

Ungaria dupa Dictatul de la Viena

(1940-1944)

Material propagandistic actual

Propunerea Partidului Civic

Maghiar (PCM)

Propaganda revizionista maghiara actuala

PROPUNERI ALE SPECIALISTILOR IN AMENAJAREA

TERITORIULUI

19 regiuni

pe baza

antecedentelor

Istorice

(propunere UBB Cluj-Napoca)


TERITORIULUI

Banat, polarizată de Timişoara, secundar de Arad

Bucovina sau Moldova de Nord, axată pe cooperarea dintre Botoşani şi Suceava

Dobrogea, polarizată de Constanţa, secundar de Tulcea

Dunărea de Jos, polarizată de conurbaţia bipolară Galaţi-Brăila

Maramureş, axată pe cooperarea dintre Baia Mare şi Satu Mare


TERITORIULUI

Moldova, polarizată de Iaşi, secundar de Bacău

Muntenia, polarizată de Bucureşti.

Având în vedere importanţa capitalei şi a zonei sale de polarizare, în interiorul acestei macroregiuni ar putea fi delimitată o alta (a XI-a) corespunzătoare Z.M. Bucureşti,

Oltenia, polarizată de Craiova,

Transilvania, ce include şi spaţiul Crişanei, polarizată de Cluj-Napoca,

Transilvania de Sud, bazată pe axa de cooperare Braşov – Sibiu.

ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ A ROMÂNIEI

PROPUNERI DE PERSPECTIVĂCONSTITUIREA UNOR MACROREGIUNI DE NIVEL EUROPEAN

PE BAZA RELAŢIILOR FUNCŢIONALE DINTRE AŞEZĂRILE UMANE

M. N

EAG

RÃ

040 40 80 km

Sire

t

Pru

t

Dunãre

UN

GA

RIA

UCRAINA REP. M

OLD

OVA

BULGARIA

SERBIA

ªI MUN

TENEG

RU

Satu Mare

Carei

S igh etu

M armaþ iei

Baia Mare

Oradea

ZalãuDej

Cluj Napoca

Vatra Dornei

Câmpulung

M old ovenesc

Rãdãu þi

Suceava

Fãl ticeni

Doro hoi

Botoºani

IaºiPaºcani

Roman Vaslui

Huºi

Bacãu

Bârlad

Piatra Neamþ

On eºti

Miercurea Ciuc

Regh in

Târn

ãveni

TârguMureº

Od orheiu

SecuiescBrad

Blaj

M ediaºS igh iºo ara

Fãg ãraº

CâmpulungCaranseb eº

Lu goj

Deva

Alba Iulia

Arad

Timiºoara

Reºiþ a

Petr oºani

Drãgãºan i

S latin a

Roºiori de Ved e

CaracalCalafat

Târgu Jiu

Drobeta T. Severin

Craiova

Turn u M ãgu rele Giurgiu

BUCUREªTI

Olteniþ a

Piteºti

RâmnicuVâlcea

BraºovCurtea

de Argeº Câmpina

Urzicen i S lob ozia

PloieºtiTârgoviºte

Buzãu

Cãlãraºi

Feteºti

M edgidia

Râmnicu

Sãrat

Constanþa

Tulcea

Brãila

Focºani

Tecuci

Sfântu Gheorghe

Galaþi

Bistr iþa

Cug ir

SibiuHun edoara

Sebeº

Turd a

Oraviþa

Alexandria

Sulina

UCRAINA

UCRAINA

Tipuri de centre administrative

Foste reºedinþe de regiune(1950-1968)

Reºedinþe de judeþ(reinvestite cu aceastã funcþie în 1968)

Foste reºedinþe de judeþ(1925-1950)

A l t e o r a º e c a p a b i l e d e a fi investite cu funcþie administrativã( c e n t r e p o l a r i z a t o a r e d e nivel subdepartamental)

Tipuri de relaþii înttre centrele administrative propuse

Relaþii de competiþie

Relaþii de subordonare

80 km

Relaþii de subordonare difuzã

Relaþii de cooperare

TIPURI DE RELAÞII ÎNTRE CENTRELE DE CONVERGENÞÃ LOCALÃ ªI REGIONALÃ CAPABILE DE A FI INVESTITE CU FUNCÞIE ADMINISTRATIVA

ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ A ROMÂNIEI

PROPUNERI DE PERSPECTIVĂCONSTITUIREA UNOR MACROREGIUNI DE NIVEL EUROPEAN

PE BAZA RELAŢIILOR FUNCŢIONALE DINTRE AŞEZĂRILE UMANE

Satu Mare Baia Mare

Oradea

Cluj Napoca

SuceavaBotoºani

Iaºi

Bacãu

Braºov

Galaþi

Brãila

ConstanþaBUCUREªTI

Craiova

Sibiu

Deva

Hunedoara

Deva

Arad

Timiºoara

1

1a

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Figura 35- Relaþiile dintre centrele de convergenþã regionalã ºi structurile administrativ-teritori ale regionale propuse1. Relaþii de subordonare difuzã 2. Relaþiile de cooperare 3. Conurbaþie/ Interurbaþie 4. Centru polarizator principal 5. Centru polarizator secundar 6. Reºedinþã de judeþ

7. Reºedinþã de plasã 8. Limitã de regiune 9. Limitã de judeþ 10. Limitã de plasã

0 40 60 km20

reformele administrative 2

Documents