ASOCIAŢIA ARHEO VEST TIMIŞOARA

ARHEOVEST I

-IN MEMORIAM LIVIU MĂRUIA-

Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie

Timişoara, 7 decembrie 2013

*

JATEPress Kiadó Szeged 2013

Editori: Andrei STAVILĂ Dorel MICLE Adrian CÎNTAR Cristian FLOCA și Sorin FORŢIU Coperta: Aurelian SCOROBETE TROI, http://www.reinhart.ro Foto copertă: Ioana CLONŢA Această lucrarea a apărut sub egida:

© Arheo Vest, Timișoara, 2013 Președinte Lorena VLAD

www.arheovest.com

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor revine în totalitate autorilor.

215

O PAFTA DIN FIER PLACATĂ CU BRONZ, DESCOPERITĂ LA ARDEU, JUD. HUNEDOARA

Ferencz Iosif Vasile*

* Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva; fiosifvasile@yahoo.com Abstract. The fortress from Ardeu was found by Téglas Gábor at the end of the XIXth century. The site is placed in the South-Western Transylvania, at the Northern part of Mureş Valey. The piece presented here was found in 2011 in a funeral or may be a cultic context. This kind of artefacts are common for a wide area in central and South-Eastern Europe during the first century BC. The prezence of that piece at Ardeu can be interpreted as a prove of the Dacian contacts with the other cultures in this part of Europe. Keywords: belt, vestimentation, iron, bronze, Dacia, Ardeu.

1. Contextul descoperirii În anul 2001, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, printr-un

colectiv condus de Adriana Pescaru, relua cercetările arheologice la Ardeu, com. Balşa, jud. Hunedoara (Fig. 1)1.

Scopul campaniei, finanţată de Direcţia Judeţeană a Drumurilor R.A. Hune-doara, a fost acela de a evalua potenţialul arheologic al sitului, care urma să fie distrus prin exploatarea pietrei de calcar, în carieră. Trebuie menţionat că situl a fost desco-perit şi cercetat pentru prima oară la sfârşitul secolului al XIX-lea de către Téglas Gábor2, primul director al Muzeului din Deva. De asemenea, în ordinea menţionării principalelor etape ale investigării sitului, trebuie să consemnăm şi săpăturile efectuate de Larisa Nemoianu3. Concluziile sondajului efectuat de cercetătoarea bucureşteană au fost că “nu există urme de locuire pe înălțimea sondată”4. Câţiva ani mai târziu, Ioan Glodariu găsea un prilej pentru a opina că eroziunea naturală a distrus complet stratul de cultură5. Aceasta a fost motivaţia pentru care, în deceniul opt al secolului trecut, a fost demarată exploatarea pietrei de calcar în cariera de la Ardeu. Din fericire, activitatea de exploatare a fost întreruptă la sfârşitul secolului

1 Pescaru et alii, 2002. 2 Téglas, 1885, p. 299-307; Téglas, 1888, p. 134-138. 3 Nemoianu-Andriţoiu, 1975, p. 181-190. Pentru un scurt istoric al cercetărilor la Ardeu, vezi Ferencz-Roman, 2010, iar pentru a avea la dispoziţie o listă bibliografică, vezi Ferencz, 2012. 4 Nemoianu-Andriţoiu, 1975, p. 189. 5 Glodariu, 1983, p. 82.

216

trecut, iar demararea unor noi lucrări a fost condiţionată şi de un aviz din partea Direcţiei pentru Cultură.

Pentru campania de cercetări din 2001, strategia propusă de colectivul de cercetare a vizat investigarea a trei zone distincte, dar reprezentative pentru sit: platoul superior al cetăţii, panta sudică a dealului şi platoul numit de localnici “Judele”. Acesta din urmă fiind situat la baza dealului “Cetăţuie”, spre est (Fig. 2).

Fig. 1. Localizarea satului Ardeu, după Ferencz, 2010.

În secţiunea denumită SII, trasată la baza dealului “Cetăţuie” (Fig. 2-3), a fost identificat un complex a cărui interpretare funerară sau de cult este dificil de precizat în acest stadiu al cercetărilor6. Pentru atribuirea unui caracter funerar pledează inventarul precum şi modul de amenajare, cu analogii în cadrul construcţiilor fune-rare contemporane, descoperite în sud-vestul Transilvaniei, datând din aceeaşi perioadă7.

În ceea ce priveşte datarea, asocierea pieselor cu valoare cronologică desco-perite în acelaşi context par să indice o dată situată la sfârşitul secolului I î.Chr., sau, eventual, cel mai târziu la începutul primului secol al erei creştine8. Printre artefac-tele descoperite se numără şi o pafta din fier, placată cu tablă din bronz (Fig. 4-6), descoperită în dreptul metrului şapte, la adâncimea de 0,75-0,90 m.

6 Pescaru et alii, 2002, p. 42; Ferencz, 2010, p. 226. 7 Ferencz, 2010a, p. 226-227, vezi şi nota 8. 8 Ferencz, 2010a, p. 227; Ferencz-Dima, 2009, p. 20, nota 9; Ferencz-Gurgu-Ţârdoiu, 2009, p. 160, nota 20.

217

Fig. 2. Situl arheologic Ardeu, plan topografic întocmit de Maria Magdalena Ştefan

(Digital Domain, 2004), după Ferencz, 2010.

Fig. 3. Vedere aeriană a dealului Cetăţuie (foto Czajlik Zoltán, mai 2012).

Săgeata indică locul descoperirii.

218

2. Descrierea piesei Artefactul este compus dintr-o placă din fier de formă alungită, ale cărei laturi

lungi sunt arcuite. În partea din faţă ar fi trebuit să fie prezent cârligul cu buton prin care paftaua se agăţa de centura din piele, însă în cazul acestei piese acesta lipseşte. În partea opusă lipseşte balamaua, care făcea legătură cu o altă piesă, fixată prin nituire, de curea9.

Fig. 4. Pafta din fier placată cu tablă de bronz descoperită la Ardeu

(desen Radu Roşian).

Pe suprafaţa plăcii din fier a fost aplicată foaie de tablă de bronz şi apoi a fost fixată prin îndoirea marginilor pe faţa dorsală. Foaia de bronz a fost ornamentată au repoussée cu elemente geometrice (cercuri, arce de cerc şi nervuri paralele). Câte două arce de cerc duble sunt dispuse simetric spre marginile laturilor lungi, iar cer-curile duble se regăsesc la extremităţile înguste ale plăcii. Este posibil ca un astfel de ornament să se fi aflat şi în mijlocul decorului, însă acea parte nu se mai păstrează. Cercurile concentrice au la mijloc o umflătură (umbones), aspectul fiind foarte asemănător cu cel al decorului cu cercuri concentrice şi punct în mijloc, prezent pe

9 Babeş, 1983, p. 199; Rustoiu, 1996, p. 120.

219

obiecte din corn10. Întreg registrul central este încadrat într-un chenar reliefat. La cele două extremităţi înguste placa din bronz prezintă caneluri.

În momentul în care a fost descoperită, piesa era fragmentată, iar aspectul era acela al unui obiect trecut prin foc (Fig. 6). Acelaşi aspect îl aveau şi alte piese aflate în acelaşi context. Ulterior, a fost restaurată în laboratoarele Muzeului Naţio-nal de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca11.

Se păstrează în colecţiile Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva (NR. INV. 40255), Dimensiuni: L: 25 cm; l: 9,1 cm.

2.1. Încadrare cronologică şi culturală Paftalele din fier placate cu tablă de bronz sunt piese de port care au fost

purtate într-un teritoriu întins. Pentru evidenţia particularităţile lor, Mircea Babeş propunea o diferenţiere din perspectivă stilistico-tiplogică, dar şi una geografică şi etno-culturală12. Din punct de vedere tipologic sunt distinse două tipuri pe baza diferenţei formei balamalei. Tipului I îi sunt caracteristice exemplarele cu balama cu ax, iar celui de al doilea tip cele cu balama cu za13. Un deceniu mai târziu, Aurel Rustoiu, într-o lucrare dedicată artefactelor din bronz, enumeră şi artefactele de acest fel, încadrându-le în tipul 6 al obiectelor de port şi podoabă. El păstrează împărţirea propusă de M. Babeş, considerând-o îndeajuns de detaliată14.

În ceea ce priveşte distincţia geografică şi etno-culturală a fost identificată existenţa a trei grupe de descoperiri cu astfel de artefacte.

O primă grupă, notată cu litera “A”, a fost numită grupa geto-dacă şi reuneşte piesele descoperite în arealele locuite de daci şi de geţi, de pe teritoriul de azi al României15, dar şi un exemplar descoperit în Bulgaria16. O altă grupă este formată de exemplarele descope-rite în mediul bastarnic17, iar cea de a treia, pe care o denumeşte celto-iliră este specifică spaţiului ex-Iugoslav18. Aurel Rustoiu pro-pune pentru această grupă şi ter-menul de iliro-scordiscă19. Cel mai recent studiu vizând această categorie de artefacte îi aparţine lui Mitja Guštin, care, pornind de la forma şi decorul pieselor, distinge mai

10 Ferencz, 2010. 11 Turculeţ, 2004. 12 Babeş, 1983, p. 211. 13 Babeş, 1983, p. 211. 14 Rustoiu, 1996, p. 120-121. 15 Babeş, 1983, p. 196-204. 16 Babeş, 1983, p. 207. 17 Babeş, 1983, p. 204-207. 18 Babeş, 1983, 207-211. 19 Rustoiu, 1996, p. 121.

Fig. 5. Pafta din fier placată cu tablă de bronz descoperită la Ardeu (foto I. V. Ferencz).

220

multe subdiviziuni ale grupului numit de Babeş celto-ilir20. Autorul citat remarcă faptul că nu sunt puţine nici asemănările şi deosebirile dintre paftale, dar şi caracte-rul de unicitate, care este specific unora dintre ele21.

Paftaua descoperită la Ardeu este dificil de încadrat într-una dintre cele două tipuri propuse de Mircea Babeş deoarece sistemul de prindere, anume balamaua, îi lipseşte. O astfel de situaţie a fost constatată de curând şi în cazul paftalelor de acest tip descoperite la Craiva22.

Din punct de vedere stilistic, Mircea Babeş a remarcat că motivul arcului de cerc este întâlnit mai frecvent în cadrul grupei celto-ilire, însă motivul cercului con-centric, cu umbo în mijloc, poate fi considerat ca unul dintre creaţiile originale specifice grupei geto-dace23. Această presupunere pare să fie confirmată şi de o piesă descoperită în vestul peninsulei Balcanice. Este vorba despre o piesă prove-nind din mormântul 180 din necropola de la Novo mesto – Beletov vrt24. Însă în legătură cu aceasta M. Guštin consideră că poate să îşi aibă originea în mediul geto-dac25. Trebuie să mai remarcăm şi faptul că în cazul grupei geto-dacice doar rareori se întâlneşte chenarul26, piesa de la Ardeu fiind una dintre aceste cazuri.

Cercetătorul bucureştean remarca faptul că apariţia în modă în mediile getice şi dacice a paftalelor din fier placate cu tablă de bronz se datorează contac-telor cu populaţiile din zona de nord-vest a Balcanilor precum şi cu cea a bastarnilor27. Aceste piese de vesti-mentaţie au fost utilizate predilecţie în secolul I î.Chr28, însă anumite exemplare au rămas în uz chiar până la începutul secolului al II-lea d.Chr29.

3. Concluzii Cei mai mulţi dintre auto-

rii care au studiat artefactele de acest tip au ajuns la concluzia că ele sunt caracteristice inventarelor funerare feminine30. Cristinel Plantos este de părere că în mediul geto-dacic ele sunt specifice mormintelor elitelor războinice31. În

20 Guštin, 2011, p. 245-250. 21 Guštin, 2011, p. 245. 22 Plantos, 2009. 23 Babeş, 1983, p. 213. 24 Guštin, 2011, p. 239, Fig. 1. 25 Guštin, 2011, p. 252. 26 Babeş, 1986, p. 212. 27 Babeş, 1983, p. 213-214; Guštin, 2011, p. 252. 28 Babeş, 1983, p. 214; Rustoiu, 1986, p. 121. 29 Rustoiu, 1996, p. 121. 30 Guštin, 2011, p. 250, nota 34 cu bibliografia. 31 Plantos, 2009, p. 46-47.

Fig. 6. Pafta din fier placată cu tablă de bronz descoperită la Ardeu în momentul descoperirii

(foto I. V. Ferencz).

221

legătură cu această presupunere M. Guštin subliniază faptul că ele se găsesc în mor-minte de femei. În ceea ce priveşte complexele funerare din Dacia, profesorul sloven crede că este posibil să fie morminte duble, în care să fie depuse alături de arme şi artefacte specifice portului feminin32. La Ardeu, în asociere cu paftaua prezentată de noi, au fost depuse şi arme şi piese de echipament militar33. Însă în acest stadiu al cercetărilor nu putem nici confirma, nici infirma prezenţa unei defuncte, tot aşa cum nu avem date certe nici despre rămăşiţele pământeşti ale unui războinic bărbat. În necropola de la Hunedoara-Grădina Castelului situaţia este diferită. Pentru comple-xele funerare din acel loc există analize antropologice. În ceea ce priveşte complexul C71, citat de Guštin, acesta este un mormânt de incineraţie, în care resturile cinerare au fost depuse într-o cană34. Inventarul, indiferent dacă luăm în calcul presupunerea conform căreia C70 şi C71 reprezintă un singur mormânt35 sau că sunt complexe diferite, este specific pentru un războinic. Mai mult, analizele antropologice au relevat prezenţa unui bărbat matur36, fără să fie identificată şi prezenţa unei femei. Acest caz reprezintă o dovadă în sprijinul presupunerii lui C. Plantos. În ceea ce ne priveşte, credem că este foarte posibil ca în mediul dacic centurile cu pafta de fier placate cu tablă de bronz să fi reprezentat elemente ale portului elitelor războinice, în ciuda faptului că în zonele învecinate ele erau purtate de femei. Nu putem să dăm o explicație pentru această constatare însă o anecdotă menţionată de Trogus Pom-peius37 descrie o situaţie în care războinicii au fost siliţi să facă ceea ce făceau de obicei femeile38. Chiar dacă nu există argumente pentru a susţine o legătură între relatarea lui Trogus Pompeius şi prezenţa unor piese de port specifice femeilor în mormintele unor războinci, faptul este demn de a fi consemnat.

Datorită formei şi a motivelor ornamentale, Mitja Guštin a încadrat paftaua de la Ardeu (a cărei fotografie şi desen i-au fost pusă la dispoziţie de noi) în grupul Laminci B39, împreună cu piesele având cele mai înguste forme. În ceea ce ne pri-veşte, credem că încadrarea profesorului sloven este corectă. Apartenenţa la această grupă stilistică a unui accesoriu vestimentar descoperit în sud-vestul Transilvaniei, se explică tocmai prin numeroasele contacte culturale între populaţiile din această parte a Europei. Toate acestea sunt evidenţiate prin cercetările arheologice, sub forma influenţelor reciproce în toate domeniile vieţii materiale.

Printre materialele arheologice descoperite la Ardeu au mai fost descoperite și alte obiecte care documentează legături cu spaţiul vestic. Între acestea trebuie

32 Guštin, 2011, p. 250. 33 Frencz-Dima, 2009, p. 20-21. 34 Sîrbu et alii, 2007a, p. 195. 35 Sârbu et alii, 2007a, p. 196; Sîrbu et alii, 2007b, p. 157. 36 Sîrbu et alii, 2007b, p. 159. 37 XXXII, 3, 16. 38 Fontes, p. 359. 39 Guštin, 2011, p. 246.

222

menționată fibula cu email40, fragmentele de vase pictate41, precum și obiecte de import din lumea romană42.

40 Ferencz, 2012. 41 Ferencz, 2013, Pl. V. 42 Ferencz, 2010a.

223

BIBLIOGRAFIE Babeş, 1983 Babeş, M., 1983, Paftalele Latène târzii din sud-estul Europei,

în Studii și cercetări de istorie veche și arheologie, Tom 3, Nr. 34, p. 196-221.

Ferencz, 2005 Ferencz, I. V., 2005, On a Roman lamp discovered in the Dacian fortress from Ardeu, Hunedoara county, Romania, în C. Gaiu, C. Găzdac (ed.), Fontes Historiae. Studia in honorem Demetrii Protase, Bistriţa, p. 371-377.

Ferencz-Dima, 2009

Ferencz, I. V., Dima, C., 2005, Piese de armament dacice descoperite la Ardeu (jud. Hunedoara), în Studia Universitatis Babes-Bolyai, Seria Historia, 54, 1-2, Cluj-Napoca, p. 18-34.

Ferencz, 2010a Ferencz, I. V., 2010, Despre o casetă de valori descoperită la Ardeu, în Terra Sebus, 2, 2010, p. 225-233.

Ferencz, 2010b Ferencz, I. V., 2010, Obiecte de os şi corn descoperite la Ardeu (jud Hunedoara), în I. Glodariu, G. Gheorghiu (ed.), Studii de Istorie şi Arheologie, Cluj-Napoca, p. 79-90.

Ferencz-Roman, 2010

Ferencz, I. V., Roman, C., 2010 The dacian fortress from Ardeu – research directions, în Acta Terae Septemcastrensis, IX, Sibiu, p. 172-182.

Ferencz-Gurgu-Ţârdoiu, 2009

Ferencz, I. V. , Gurgu-Țârdoiu, D., 2009, Parts of a sica disco-vered at Ardeu, în Corviniana, 13, p. 159-164.

Ferencz, 2012a Ferencz, I. V., 2012, Aproape un secol de uitare. Unele repere istoriografice privind cetatea dacică de la Ardeu, în C. Drăgan, C. Barna (ed.), Studii de istorie a Transilvaniei. Volum dedicat istoricului Ioachim Lazăr la 70 de ani, Cluj-Napoca/Deva, p. 70-84.

Ferencz, 2012b Ferencz, I. V., 2012b, Late Iron Age Brooch with Enamelled Plaque from Ardeu, în Marisia, XXXII, p. 79-84.

Ferencz, 2013 Ferencz, I. V., 2013, The Dacian painted pottery discovered at Ardeu, Hunedoara county, Romania, în Sargetia, 4, S.N., (în curs de apariție).

Glodariu, 1983 Glodariu, I., 1983, Arhitectura dacilor, civilă și militară (sec II î.e.n. – I e.n.), Cluj-Napoca.

Guštin, 2011 Guštin, M., Eastern imports from the end of Late Iron Age at Novo Mesto, în D. Măgureanu, D. Măndescu, S. Matei (eds.), Archaeology: Making of and practice, Studies in honor of Mircea Babeş at his 70-th anniversary, Pitești, p. 239-254.

Nemoianu-Andriţoiu, 1975

Nemoianu, L., Andriţoiu, I., 1975, Sondajul arheologic de la Ardeu, com. Balşa, jud. Hunedoara, în Cercetări arheologice, 1, Bucureşti, p. 181-190.

224

Pescaru et alii, 2002

Pescaru, A., Bodó, C., Căstăian, M., Ferencz, I. V., Ardeu, com. Balşa, jud. Hunedoara, punct Cetăţeaua în Cronica Cercetărilor Arheologice, Campania 2001, Buziaş, p. 41-43.

Plantos, 2009 Plantos, C., 2009, Buckle types and belt fragments from Dacian settlement of Craiva – „Piatra Craivii” (Alba county), în Apulum, 46, p. 41-63.

Rustoiu, 1996 Rustoiu, A., 1966, Metalurgia bronzului la Daci (sec. II î. Chr. - I d. Chr). Tehnici. Ateliere și produse din bronz, București.

Sîrbu et alii, 2007a

Sîrbu, V., Luca, S. A., Roman, C., Purece, S., Diaconescu, D., Ceriser, N., 2007, Vestigiile dacice de la Hunedoara (The Dacian Vestiges in Hunedoara), Alba Iulia - Sibiu.

Sîrbu et alii, 2007b

Sîrbu, V., Luca, S. A., Roman, C., 2007, Tombs of Dacian Warriors (2nd-1st c. B.C.) found in Hunedoara – Grădina Castelului (Hunedoara county), Funerary Practices in Europe, before and after the Roman Conquest (3rd century BC - 3rd century AD), Proceedings of the 8th International Colloquium of Funnerary Archaeology, în Acta Terrae Septemcastrensis, VI, 1, Sibiu, p. 155-177.

Téglas, 1885 Téglas, G., 1885, Emlékek és leletek. Az Erdőfalvi barlangok, în Archaeologiai Értesítő, 5, p. 299-307.

Téglas, 1888 Téglas, G., 1888, Újabb barlangok az erdélyrészi Érczhegység övéből, în Matematikai és természettudományi Közlemények, XIII, Budapest, p. 134-138.

Turculeţ, 2004 Turculeţ, G. J., 2004, Restaurarea unei paftale de bronz, în Acta Musei Porolissensis, 26, p. 441-443.