Harper Lee

... Să ucizi o pasăre cântătoare

TO KILL A MOCKINGBIRD 1960 Îmi închipui că şi oamenii legii au fost cândva copii CHARLES LAMB PARTEA ÎNTÂI 1 Frate-meu Jem mergea pe treisprezece ani când şi-a fracturat r u de tot

bra ul, de la cot. Dup ce s-a vindecat şi dup ce temerile c n-o s mai poat juca fotbal niciodat i s-au risipit, mai c -şi uitase necazul. R m sese el cu stânga pu in mai scurt decât dreapta şi, când sta în picioare sau când mergea, palma f cea unghi drept cu trupul, iar policarul c dea paralel cu coapsa, dar lui pu in îi p sa, de vreme ce asta nu-l împiedica s paseze şi s şuteze.

Dup ani şi ani, când ne puteam îng dui s r scolim trecutul, am re-venit nu o dat asupra împrejur rilor care duseser la accident. Eu sus ineam c Ewellii fuseser pricina, dar Jem, cu patru ani mai mare decât mine, pretindea c totul începuse cu mult înainte. Anume, din vara ace-ea când venise la noi Dill şi ne-a dat ideea s -l stârnim pe Bau Radley din bârlogul lui.

Dac e s-o lu m de la Adam, i-am r spuns eu, atunci de vin este Andrew Jackson. Dac generalul Jackson nu i-ar fi alungat pe indienii creek în susul pârâului, Simon Finch n-ar fi vâslit niciodat spre izvoarele Alabamei, şi atunci cine ştie unde am mai fi tr it? Fiind mult prea mari ca s mai l murim lucrurile cu ajutorul pumnilor, i-am cerut p rerea lui Atticus. Şi tata ne-a spus c avem dreptate amândoi.

ţa oameni din Sud ce eram, a nu ne şti str moşii iluştri care s fi luat parte, într-o tab r sau alta, la b t lia de la Hastings constituia, pentru unii membri ai familiei noastre, o mare ocar . Nu-l aveam decât pe Simon Finch, doftor şi negustor de bl nuri din ţornwall, a c rui evlavie era întrecut doar de zgârcenie. În Anglia, prigonirea celor ce-şi ziceau metodişti de c tre fra ii lor mai liberali îl mâniase pe Simon din cale-afar , şi cum îşi zicea şi el metodist, şi-a croit drum

peste Atlantic pân la Philadelphia, de acolo a trecut în Jamaica, apoi la Mobille, iar de acolo, mai departe în sus, pân la Saint Stephens. ţredincios pove elor lui John Wesley de a nu c dea în p catul p l vr gelii atunci când cump ra şi vindea, Simon f cu avere practicând medicina, îndeletnicire care îns îl umplea de teama ca nu cumva s cad în ispit şi s nesocoteasc vrerea Domnului, bun oar împodobindu-se cu aur sau îmbr cându-se în veşminte bogate. Astfel c , dând Simon uit rii pove ele dasc lului s u cu privire la st pânirea vremelnicelor bunuri omeneşti, şi-a cump rat trei sclavi şi, cu ajutorul lor, şi-a durat gospod rie pe malurile râului Alabama, la vreo patruzeci de kilometri mai sus de Saint Stephens. O singur dat s-a mai întors la Saint Stephens, ca s -şi ia nevast , şi cu ea întemeie o spi în care precump neau fetele. Simon tr i pân la adânci b trâne e şi muri bogat.

Se-ncet enise obiceiul ca b rba ii din familie s se statorniceasc pe proprietatea lui Simon sau Debarcaderul lui Finch, cum i se mai spunea, unde tr iau, din cultivarea bumbacului. Debarcaderul, deşi modest în compara ie cu adev ratele imperii dimprejur, producea toate cele necesare traiului, în afar de ghea , f in de grâu şi felurite articole de îmbr c minte, pe care le aduceau vasele fluviale de la Mobile.

ţu neputincioas furie ar fi urm rit Simon sc rm neala dintre Nord şi Sud, care-i despuiase pe urmaşii s i de tot, în afar de p mânt, ceea ce n-a împiedicat îns ca tradi ia de a tr i pe aceast proprietate s se p streze neştirbit pân târziu, în veacul dou zeci, când tat l meu, Atticus Finch, s-a dus la Montgomery s studieze dreptul, iar fratele lui mai tân r la Ţoston s înve e medicina. Sora lor, Alexandra, e singura dintre Finchi care a r mas la Debarcader; a luat un b rbat ursuz, care mai toat vremea şi-o petrecea tol nit în hamac pe malul râului, cu ochii la undi ele lui.

Când a fost primit în barou, tata s-a întors la Maycomb şi s-a apucat de avocatur . Maycomb, care se afl la vreo dou zeci şi ceva de mile spre r s rit de Debarcaderul lui Finch, era reşedin a comitatului Maycomb. Biroul lui Atticus de la tribunal nu avea decât un cuier de p l rii, o scuip toare, o tabl de şah şi un ţod al statului Alabama, neatins. Primii lui doi clien i au fost în acelaşi timp ultimii doi oameni executa i prin spânzur toare în închisoarea comitatului Maycomb. Atticus îi rugase st ruitor s profite de generozitatea statului, care le îng duia s se recunoasc vinova i de crim nepremeditat , ca s scape cu via , dar ei erau din neamul Haverford, ceea ce în comitatul Maycomb era totuna cu a fi s rac cu duhul. Haverforzii, care-i f cuser de petrecanie celui mai destoinic potcovar din Maycomb pentru c re inuse f r motiv întemeiat o iap , avuseser impruden a s comit nelegiuirea în prezen a a trei martori şi, pe deasupra, s sus in c afirma ia „asta-merita-porcul-de-câineĂ era o ap rare suficient de bun pentru oricine. S-au înc p înat, deci, s se apere şi s nu se recunoasc vinova i de omor nepremeditat, aşa c Atticus n-a fost în stare s fac pentru clien ii s i aproape nimic altceva decât s asiste la plecarea lor dintre cei vii, întâmplare de unde s-a şi tras, probabil, antipatia profund a tatei pentru practica dreptului penal.

În primii cinci ani petrecu i la Maycomb, Atticus a dus, mai presus de orice, politica strângerii curelei; apoi, timp de mai mul i ani, şi-a cheltuit câştigul cu

educa ia fratelui s u. John Hale Finch era cu zece ani mai tân r decât tata şi se apucase de medicin într-un moment când cultivarea bumbacului nu mai era rentabil ; dup ce îns l-a pus pe picioare pe unchiul Jack, Atticus a început s câştige binişor cu avocatura. Îi pl cea la Maycomb, c ci se n scuse şi crescuse în comitat; cunoştea oamenii, oamenii îl cunoşteau, iar datorit râvnei lui Simon Finch era înrudit, prin leg turi de sânge sau de alian , cu aproape toate familiile din oraş.

Maycomb era un or şel vechi, dar de când îl in minte ar ta ca un târg

îmb trânit, obosit. ţând ploua, str zile se transformau într-o mâzg roşie; iarba n p dise trotuarele, tribunalul din pia c dea în ruin . Pe atunci, era parc mai cald decât acum: vara, turbau câinii de z duf; în pia , catâri costelivi înh ma i la carele cu coviltir ad stau gonind muştele, la umbra în buşitoare a stejarilor de Virginia. Diminea a pe la nou , gulerele scrobite ale b rba ilor erau fleşc ite. Doamnele luau o baie înainte de amiaz , alta dup somnul de la ora trei, iar pe înserat ar tau ca nişte pr jituri cu glazur de sudoare, pudrate cu talc parfumat.

Pe vremea aceea, oamenii se mişcau agale. Str b teau pia a şi, cu paşi leg na i, intrau şi ieşeau f r nici e grab din pr v liile înşirate în jurul ei. Ziua avea tot dou zeci şi patru de ore, dar p rea mai lung . Nimeni nu era gr bit, fiindc nimeni nu avea unde se duce, nu avea nimic de cump rat şi nici cu ce s cumpere, n-avea ce vedea dincolo de hotarele comitatului Maycomb. În schimb, pentru unii, epoca aceea era plin de un optimism nedesluşit: comitatul Maycomb aflase nu de mult c nu avea a se teme de altceva în afar de însuşi sentimentul de team .

Locuiam pe strada principal a cartierului de vile – Atticus, Jem şi cu mine, plus ţalpurnia, buc t reasa noastr . Jem şi cu mine eram mul umi i de tata: se juca cu noi, ne citea şi ne trata cu blând indiferen .

ţu totul altfel era ţalpurnia. Era col uroas şi ciol noas , mioap , c ta saşiu şi avea palma lat cât scândura de la pat şi de dou ori mai tare. Mereu m gonea din buc t rie şi m întreba de ce nu m port frumos cu Jem, deşi ştia c el e mai mare decât mine, şi m striga s viu numaidecât acas tocmai când mi-era lumea mai drag . ţonflictele noastre erau epice şi inegale: ţalpurnia ieşea totdeauna biruitoare, mai ales pentru bunul motiv c Atticus îi inea totdeauna partea. Slujea la noi în cas de când se n scuse Jem, iar eu i-am r bdat prezen a tiranic de când m ştiu pe lume.

Mama murise când aveam doi ani, aşa c nu i-am sim it lipsa niciodat . Era n scut Graham, din Montgomery, şi Atticus o cunoscuse când l-au ales pentru întâia oar în corpul legislativ al statului. Era pe atunci om între dou vârste, iar ea – cu cincisprezece ani mai tân r . Jem s-a n scut dup primul an de c snicie; eu am venit pe lume patru ani mai târziu, iar dup al i doi, mama a murit subit de un atac de inim . Era, zice-se, lucru obişnuit în familia ei. Nu ştiu dac am suferit, dar Jem cred c da: o inea bine minte şi, câteodat , în toiul jocului, numai ce-l auzeam suspinând adânc, dup care se ducea s se joace de unul singur în spatele garajului. Şi se-n elege c , ori de câte ori îl apuca, m feream s -l sâcâi.

Când mergeam pe şase ani, iar Jem pe zece, hotarele în untrul c rora aveam voie s ne juc m vara (şi care se întindeau pân unde r zb tea glasul ţalpurniei) erau reşedin a doamnei Henry Lafayette Dubose, cu dou cur i mai la nord de a noastr , şi proprietatea Radley, cu trei cur i mai la sud. Pân atunci nu ne-ncercase niciodat ispita s le dep şim: în casa Radleyilor locuia „cinevaĂ pe care noi nu-l cunoşteam, dar a c rui simpl evocare era suficient ca s ne fac s fim cumin i zile în şir; cât despre doamna Dubose, era necuratul în persoan .

Ispita avea totuşi s ne-ncerce, în vara când a venit Dill. Într-o zi, dis-de-diminea , când tocmai începeam joaca în curtea din dos,

Jem şi cu mine am auzit un zgomot în ograda vecin , cam dinspre straturile de varz ale domnişoarei Rachel Haverford. Ne-am apropiat de gardul de sârm ghimpat s vedem dac nu cumva era vreun c eluş – şoricarul domnişoarei Rachel tocmai trebuia s nasc – şi, când colo, d m peste o mogâldea care şedea pe vine şi se uita la noi. Aşa cum st tea, nu era mai înalt decât verzele. Ne-am uitat şi noi la el, pân ce i s-a descleştat gura:

— Hei! — Hei tu, i-a r spuns Jem amical. — M cheam ţharles Ţaker Harris. Ştiu s citesc. — Ei, şi ce-i cu asta? i-am r spuns eu. — Credeam c-o s v par bine c ştiu s citesc. Dac ave i nevoie s citi i

ceva, pot s v citesc eu... — Da' câ i ani ai tu, îl întreb Jem, patru-jumate? — Ţa merg pe şapte! — Atunci, nu mai f pe grozavul. Scout, îl l muri Jem ar tându-m cu

degetul, ştie s citeasc de când s-a n scut, şi înc nu merge la şcoal . Ar i cam pirpiriu pentru şapte ani.

— Sunt pirpiriu, da' mare, zise el. ţa s -l vad mai bine, frate-meu îşi trecu mâna prin p rul care-i c dea pe

frunte: — De ce nu vii încoace, Charles Baker Harris? Doamne sfinte, ce mai nume! — Nu-i mai caraghios decât al t u. M tuşa Rachel zice c pe tine te cheam

Jeremy Atticus Finch. Jem se încrunt . — Sunt destul de mare pentru numele meu. Al t u e mai lung decât tine. ţu

un picior mai lung, pun prinsoare! — Ai mei îmi spun Dill, ne inform noul venit, c utând s se strecoare pe

sub gard. — Mai bine-ai încerca s treci pe deasupra, decât pe dedesubt, l-am

pov uit eu. De unde eşti? Dill era din oraşul Meridian, statul Mississippi: îşi petrecea vara la m tuşa

lui, domnişoara Rachel, şi de-acum încolo avea s vin în fiecare var la Maycomb. Familia lui era de fel din comitatul Maycomb; maic -sa, care lucra în atelierul unui fotograf din Meridian, trimisese poza lui la un concurs de frumuse e pentru copii şi câştigase cinci dolari. Banii îi d duse lui Dill, care i-a cheltuit ducându-se de dou zeci de ori la cinema.

— Aici n-avem cinema, numai din când în când câte-un film cu Isus, la tribunal, zise Jem. Ai v zut vreunul bun?

Dill v zuse Dracula, şi aceast descoperire îl f cu pe Jem s se uite la el cu oarecare considera ie. „Ia povesteşte-ni-l", l-a invitat.

N struşnic fiin mai era Dill. Avea pantalonaşi scur i de oland albastr , prinşi cu nasturi de c maş , p rul alb ca z pada, acoperindu-i creştetul ca puful de ra ; era cu un an mai mare decât mine, dar îl întreceam cu un cap. În timp ce ne-nşira istoria aceea de demult, ochii lui albaştri ba se luminau, ba se întunecau; râdea spontan şi fericit; şi mai avea obiceiul s se trag de mo ul care-i atârna în mijlocul frun ii.

Dup ce Dill, aşadar, l-a f cut praf şi pulbere pe Dracula, iar Jem a g sit c filmul pare mai bun decât cartea, l-am întrebat pe noul venit unde era tat l lui:

— Nu ne-ai spus nimic despre el. — N-am tat . — A murit? — Nu... — P i, dac n-a murit, înseamn c ai, nu-i aşa? Dill a roşit, iar Jem mi-a pus în vedere s -mi in gura, ceea ce constituia un

semn neîndoielnic c Dill fusese cânt rit şi g sit acceptabil. Vara s-a scurs apoi în obişnuitele distrac ii. Obişnuitele distrac ii – asta

vrea s spun c ne reparam „casa din copaciĂ, înjghebat între cei doi uriaşi platani gemeni din curtea din dos, ne vânzoleam f r rost şi reluam repertoriul nostru de drame întemeiat pe operele lui Olliver Optic, Victor Appleton şi Edgar Rice Burroughs. Am avut noroc cu Dill în privin a asta. El a interpretat rolurile actorilor de caracter care pân atunci c deau sistematic în seama mea – adic maimu a din Tarzan, domnul Crabtree din Ţăie ii Rover, domnul Damon din Tom Swift. Aşa ne-am obişnuit s vedem în Dill un mic Merlin, cu mintea doldora de idei, planuri excentrice, dorin e stranii şi fantezii care de care mai n struşnice.

Dar pe la sfârşitul lui august, repertoriul nostru sec tuise de atâta repetare, şi atunci ne-a dat Dill ideea s -l scoatem pe Bau Radley din bârlogul lui.

Proprietatea Radleyilor îl fascina pe Dill. Cu toate avertismentele şi explica iile noastre, exercita asupra lui o atrac ie ca aceea pe care luna o exercit asupra apei, dar nu-l atr gea niciodat dincolo de felinarul de la col , aflat la respectuoas dep rtare de poarta Radleyilor. Acolo, cu bra ul petrecut în jurul stâlpului celui gros, st tea privind şi chibzuind.

Proprietatea Radleyilor era în spatele casei noastre şi forma un ieşind în form de curb pronun at . Dac de la noi apucai spre miaz zi, te pomeneai în fa a verandei; trotuarul cotea şi o lua de-a lungul cur ii lor. ţasa scund , cu verand mare în fa şi obloane verzi, fusese alb cândva, dar se adumbrise de mult, ajungând, aidoma cur ii dimprejur, cenuşie ca ardezia. Peste streaşina verandei spânzurau buc i de şindril putrezite de ploaie; stejarii opreau razele soarelui. ţa un paznic beat, r m şi ele unui stâlp str juiau curtea din fa – o curte niciodat cur at – unde b l riile creşteau în voia lor.

În cas tr ia un strigoi cumplit. Oamenii erau încredin a i c exist , dar Jem şi cu mine nu-l v zusem niciodat . Ziceau c iese în nop ile f r lun şi trage cu ochiul pe la ferestre. ţând înghe au azaleele din pricina gerului, to i

erau convinşi c le atinsese suflarea strigoiului. Toate m runtele nelegiuiri s vârşite pe ascuns la Maycomb i se puneau în seam . Într-un rând, oraşul a fost cutremurat de un şir de sinistre întâmpl ri nocturne: puii de g in şi animalele de cas ale oamenilor au fost g site c s pite; dar deşi f ptaşul era Addie-Scrântitul, care în cele din urm s-a înecat la Barker's Eddy, oamenii tot mai c utau la casa Radleyilor, neputându-se lep da de vechea b nuial . Pentru nimic în lume un negru n-ar fi trecut noaptea pe lâng casa aceea, ci ar fi luat-o pe trotuarul dimpotriv , fluierând a nep sare. Terenul şcolii din Maycomb se învecina cu spatele propriet ii Radley; câ iva nuci înal i din ograda de p s ri a Radleyilor îşi scuturau fructele în curtea şcolii, dar copiii nici nu se atingeau de ele – c ci nucii Radleyilor puteau ucide. O minge de baseball care nimerea în curtea lor era o minge indiscutabil pierdut .

Dec derea acelei case începuse cu mul i ani înainte ca Jem şi cu mine s fi venit pe lume. ţu toate c oricine i-ar fi primit cu bra ele deschise, Radleyii se ineau la o parte, lucru de neiertat la Maycomb. Nu mergeau nici la biseric ,

destinderea de c petenie a întregului Maycomb, ci se închinau la ei acas ; ra-reori i se întâmpla doamnei Radley s treac strada ca s ia cafelu a de diminea cu câte o vecin , şi mai mult ca sigur c n-a f cut parte niciodat din vreun cerc de misionari. În fiecare zi, domnul Radley ieşea în oraş la unsprezece şi jum tate şi revenea exact la dou sprezece, uneori cu câte un pungoci de hârtie cafenie, ceea ce dup p rerea vecinilor, trebuie s fi însemnat c f cuse pia a. Nu mi-am putut da seama niciodat din ce tr ia b trânul domn Radley – „cump r bumbac", zicea Jem, ceea ce nu-i decât un fel politicos de-a spune c nu face nimic – dar ştiu c domnul Radley, cu nevast -sa şi cu cei doi fii ai lor, tr iau acolo de când lumea.

Obloanele şi uşile casei Radley erau închise duminica, ceea ce iar şi nu se potrivea de fel cu obiceiurile din Maycomb: uşile închise puteau s însemne ori boal , ori vreme rea. Dintre toate zilele s pt mânii, duminica era ziua rezervat vizitelor de dup amiaz protocolare: doamnele îşi puneau corsetul, domnii redingota, iar copiii pantofii. Dar ca vreo fiin omeneasc s urce, duminica dup -masa, treptele din fa a casei Radleyilor şi s strige: „Hei!Ă, asta nici un vecin nu-şi aminteşte s fi pomenit. ţasa Radleyilor nu avea uşi cu obloane. L-am şi întrebat pe Atticus dac avusese vreodat ; iar tata m-a asigurat c da, îns înainte de a fi venit eu pe lume.

Dup spusele vecinilor, cel mai mic dintre b ie ii Radley, pe vremea când nu era decât un fl c iandru, s-a înh itat cu nu ştiu care dintre ţunninghamii din Old Sarum, un clan pe cât de numeros, pe atât de zurbagiu, din partea de miaz noapte a comitatului, şi a înjghebat cu ei o band cum nu se mai pomenise la Maycomb pân atunci. Nu f ceau cine ştie ce, totuşi de ajuns ca s ajung în gura tuturor şi s primeasc avertismente în public de la trei amvoane: d deau târcoale pr v liei frizerului, luau duminica autobuzul de Abbottsville şi mergeau la cinematograf, se duceau s danseze la „Strop de rou Ă, locul de pierzanie al co-mitatului, la drept vorbind han şi tab r pentru pescari, se cam îndulciser la whisky-ul de contraband . La Maycomb, îns , nimeni n-a cutezat s -i spun domnului Radley pe ce c i greşite apucase fiu-s u.

Într-o noapte b ie ii, într-un exces de veselie, au dat ocol pie ii, în

marşarier, cu o rabl de automobil împrumutat, l-au înfruntat pe domnul Conner, venerabilul aprod al Maycombului atunci când acesta a vrut s -i umfle, şi l-au z vorât ei pe dânsul în şopronul tribunalului. Urbea decise atunci c era timpul s se ia m suri; domnul ţonner sus inea c ştie el prea bine câte parale face fiecare şi c de data asta n-o s -i lase s -i scape printre degete, astfel c b ie ii au ajuns în fa a tribunalului corec ional, acuza i de dezordini, tulburare a ordinii publice, agresiune cu lovire şi proferarea de vorbe jignitoare şi necuviincioase în prezen a şi în auzul unei persoane de sex feminin. La între-barea judec torului de ce mai ad ugase ultimul cap de acuzare, domnul ţonner a r spuns c b ie ii înjurau atât de tare, încât nu-i de crezut s nu-i fi auzit orice doamn din Maycomb. Şi judec torul a hot rât atunci s fie da i la şcoala in-dustrial a statului, unde mai erau trimişi din când în când şi al ii, în unicul scop de a li se asigura o între inere şi un ad post mai ca lumea: şcoala nu avea nimic comun cu o închisoare şi a fi trimis acolo nu era nici o ruşine. Domnul Radley socotea, îns , c este. Dac judec torul s-ar învoi s -i dea drumul lui Arthur, ar avea el, domnul Radley, grij ca de acum încolo Arthur s nu mai supere pe nimeni. Iar judec torul, ştiind c se poate bizui pe cuvântul domnului Radley, se învoise bucuros.

Ţ ie ii ceilal i au urmat şcoala industrial şi s-au ales cu instruc iunea secundar cea mai temeinic din tot statul; unul reuşi chiar s intre în cele din urm la şcoala politehnic din Auburn. Uşile casei Radley, îns , r mâneau acum închise toat s pt mâna, la fel ca şi duminica, şi nimeni nu l-a mai v zut nici-odat pe b iatul domnului Radley în urm torii cincisprezece ani.

Într-o bun zi îns (Jem nu şi-o aducea prea bine aminte) Bau Radley a dat iar multora prilejul s vorbeasc de el, ba chiar s -l vad – nu îns şi lui Jem. Atticus, zicea frate-meu, nu prea obişnuia s vorbeasc de Radleyi şi când Jem îl iscodea cu întreb ri, se mul umea s -i r spund c nu se cade s se amestece în treburile altora, şi c , în definitiv, e dreptul lor s -şi vad singuri de ele; numai când cu p ania aceea, spune Jem c l-a v zut pe Atticus dând din cap şi l-a auzit chiar morm ind.

Astfel c majoritatea informa iilor lui Jem proveneau de la domnişoara Stephanie ţrawford, o vecin bun de gur , care pretindea c ştie toat întâmplarea. Ţau Radley, zicea domnişoara Stephanie, st tea în salon şi decupa din Maycomb Tribune articole, ca s le lipeasc în caietul lui cu t ieturi din ziare. Taic -s u intr în camer . ţând domnul Radley trecu pe lâng el, Ţau înfipse foarfeca în piciorul p rintelui s u, o trase afar şi-o şterse de pantaloni şi-şi v zu de treab mai departe, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic.

Doamna Radley a dat buzna în strad ipând c Arthur îi c s peşte pe to i, dar şeriful, când şi-a f cut apari ia, l-a g sit pe Ţau în salon t ind liniştit gazeta. Avea treizeci şi trei de ani atunci.

Ţ trânul Radley, mai spunea domnişoara Stephanie, declarase, atunci când i s-a sugerat c o şedere la Tuscaloosa nu i-ar face r u lui Ţau, c niciodat un Radley nu va c lca pragul

balamucului. Ţau nu era nebun, ci doar nervos câteodat , şi atâta tot. N-aveau decât s -l aresteze, el, domnul Radley, n-ar fi protestat – dar s nu-l acuze nimeni pe Ţau de crim , pentru c nu era criminal. Şi cum pe şerif nu-l

l sa inima s -l azvârle în închisoare laolalt cu negrii, Ţau a fost închis în pivni a tribunalului.

Reîntoarcerea lui Ţau din pivni în casa p rinteasc era o amintire nebuloas pentru Jem. Nu ştiu ce consilieri municipali, zicea tot domnişoara Stephanie, i-ar fi pus în vedere domnului Radley c dac nu-şi ia b iatul înapoi, o s se pr p deasc în mucegai şi umezeal . Şi apoi, Ţau nu putea tr i toat via a pe socoteala comitatului.

ţe mijloc de intimidare întrebuin ase domnul Radley ca s -l fereasc pe Bau de ochii lumii, asta nimeni n-a ştiut vreodat . Jem, în ceea ce-l priveşte, era convins c -l ine mai tot timpul legat cu lan uri de pat. Atticus zicea c nici pomeneal de una ca asta, c mai sunt şi alte mijloace de-a face din oameni strigoi.

Mi-l aminteam, ori de câte ori o z ream pe doamna Radley deschizând uşa principal şi ducându-se la cap tul verandei ca s -şi ude florile. Iar pe domnul Radley, Jem şi cu mine îl vedeam zilnic plecând şi întorcându-se din oraş. Era nespus de slab, numai piele şi os, iar ochii îi avea apoşi, atât de apoşi încât parc nici nu reflectau lumina. Pome ii îi erau proeminen i, gura mare, cu buza de sus sub ire, iar cea de jos plin . Domnişoara Stephanie ţrawford zicea c e un om atât de drept, încât nu cunoaşte lege mai presus de vrerea Domnului, iar noi o credeam, fiindc domnul Radley se inea eap n ca un b uscat.

ţu noi nu vorbea niciodat . ţând îl întâlneam, l sam nasu-n p mânt şi îngânam: „Ţun diminea a, domnuleĂ, iar el, în loc de orice r spuns, tuşea. Fiul mai mare al domnului Radley tr ia la Pensacola; la Maycomb venea numai de ţr ciun, şi era una dintre pu inele fiin e omeneşti pe care le-am v zut intrând sau ieşind din casa Radley. De când domnul Radley l-a luat înapoi pe Arthur, casa aceea e ca şi moart , zicea lumea.

Într-o zi, Atticus ne-a amenin at c o s ne bat dac mai facem vreun zgomot în curte şi a împuternicit-o pe ţalpurnia ca, în lipsa lui, s -i in locul în privin a asta. Domnul Radley era pe moarte.

I-a trebuit cam mult pân s moar . La capetele propriet ii Radley, drumul a fost barat cu c priori de lemn, trotuarul pres rat cu fân, iar circula ia deviat pe strada din spate. Ori de câte ori venea, doctorul Reynolds îşi l sa maşina în fa a casei noastre şi mergea pân la Radleyi pe jos. Zile întregi ne-am tot învârtit, Jem şi cu mine, prin curte. În cele din urm , c priorii au fost ridica i din strad şi am putut vedea, din verand , ultimul drum al domnului Radley pe dinaintea casei noastre.

— Uite-l cum se duce, omul cel mai josnic din câ i a f cut vreodat Domnul, şopti ţalpurnia şi, îngândurat , a scuipat în curte.

Ne-am uitat nedumeri i la ea, pentru c rareori f cea ţalpurnia comentarii la adresa albilor.

Vecinii gândeau c acum, când domnul Radley fusese îngropat, Ţau o s ias la lumin , dar s-a întâmplat altfel: fratele lui mai mare s-a întors de la Pensacola şi a luat locul domnului Radley. Singura deosebire dintre el şi taic -s u era vârsta. Jem spunea c şi domnul Nathan Radley „cump r bumbacĂ. Ne r spundea totuşi când îi d deam bun diminea a şi, din când în când, îl vedeam înapoindu-se din oraş cu o revist ilustrat în mân .

ţu cât îi vorbeam mai mult lui Dill de familia Radleyilor, cu atât voia s afle şi mai multe, şi cu atât mai tare strângea în bra e felinarul din col , şi cu atât devenea mai curios.

— Tare-aş vrea s ştiu ce-o fi f când în untru, murmura el. ţred c şi lui i-ar pl cea s scoat ni el capul pe uş .

— P i, chiar iese noaptea, când e întuneric bezn , îl asigur Jem. Domnişoara Stephanie ţrawford mi-a spus c s-a trezit o dat în toiul nop ii şi l-a v zut privind-o int pe fereastr ... Zicea c parc ar fi privit-o un cap de mort, nu un om viu. ie nu i s-a întâmplat s te trezeşti noaptea şi s -l auzi? Uite cum umbl – şi Jem îşi târşâi picioarele prin pietriş. De ce crezi tu c domnişoara Rachel pune noaptea lac te peste tot? Diminea a, i-am v zut de multe ori urmele prin curtea noastr din dos, ba chiar l-am auzit într-o noapte zgrep nând la oblonul din spate, dar pân s se duc Atticus, plecase.

— ţum o fi ar tând? se interes Dill. Jem îi f cu o descriere potrivit : dup urma paşilor, trebuie s fi avut vreo

doi metri în l ime; se hr nea cu carne crud de veveri sau cu ce brum de pisici prindea, de aceea mâinile îi erau mereu mânjite cu sânge – ştiut fiind c dac m nânci carne crud , sângele nu- i mai iese niciodat de pe mâini. Avea o cicatrice lung şi strâmb de-a curmezişul obrazului; pu inii din i care-i mai r m seser în gur erau g lbeji i şi g unoşi; avea ochii bulbuca i, şi mai tot timpul b lm jea vorbe aiurea.

— Ştii ce, hai s încerc m s -l scoatem afar , propuse Dill. Tare aş vrea s v d cum arat .

Jem r spunse c n-are decât s urce treptele şi s bat la uşa din fa , dac i s-a urât cu via a.

Şi-aşa am pornit în prima noastr expedi ie, numai pentru c Dill pusese prinsoare cu Jem pe Stafia cenuşie contra dou exemplare din Tom Swift c frate-meu n-are curajul s treac de poarta casei Radley. Iar Jem nu suferise în via a lui s fie sfidat.

Trei zile de gândire i-au trebuit. Dar cred c inea la onoarea lui mai mult decât la via , pentru c Dill a reuşit destul de uşor s -l conving .

— i-e fric , i-a spus el în prima zi. — Nu mi-e fric , dar îi respect, a replicat Jem. A doua zi, Dill a revenit la atac: — i-e fric , n-ai pune nici degetul mare de la picior în curtea lor din fa . Jem i-a r spuns c nu poate s -i fie fric , de vreme ce trece zilnic prin fa a

casei Radleyilor când merge la şcoal . — Da' totdeauna-n fuga mare, am inut eu s precizez. A treia zi îns a c zut în curs când l-a auzit pe Dill zicând c cei din

Meridian nu-s aşa de slabi de înger ca cei din Maycomb, c fricoşi ca la Maycomb nu mai pomenise.

Asta era prea mult pentru Jem: s-a dus pân la col şi s-a oprit acolo, sprijinit de felinar cu ochii int la poarta care spânzura jalnic în balamale improvizate.

— Dill Harris, î i dai seama, sper, c o s ne omoare pe to i şi pe fiecare în parte, a zis frate-meu când ne-am apropiat. S nu dai vina pe mine dac i-o

scoate ochii. Tu ai vrut-o, ine minte. — Tot i-e fric , st rui Dill de ast dat în şoapt . Jem voia s -i arate o dat pentru totdeauna c nu-i e team de nimic –

„numai c nu ştiu, zicea el, cum s -l fac s ias f r s pun gheara pe noiĂ. Afar de asta, trebuia s aib grij şi de surioara lui.

Când l-am auzit, am priceput c -l trec r corile. Tot de surioara lui zicea c trebuie s aib grij şi atunci când îl pusesem s sar de pe acoperiş. „ţe te-ai face tu f r mine, dac mor?Ă m-a întrebat atunci. A s rit pe urm , aterizând f r nici o zgârietur şi sim ul r spunderii l-a p r sit dup aceea, deşteptându-i-se iar acum, când trebuia s înfrunte casa Radley.

— N-ai de gând s ii un r m şag? f cu Dill. Dac n-ai, înseamn c ... — Dill, astea-s lucruri la care trebuie s chibzuieşti, îl întrerupse Jem. Stai

s m gândesc o clip ... e ca şi cum ai face o broasc estoas s ias afar din carapacea ei...

— Şi cum o faci? — Îi pui dedesubt un chibrit aprins. L-am prevenit pe Jem c dac d foc casei Radley, m duc s -l spun lui

Atticus. Dill, la rândul lui, fu de p rere c e ceva oribil s aprinzi un chibrit sub

burta unei broaşte estoase. — Nu-i deloc oribil, morm i Jem, doar n-o frigi de vie, o faci s ias , atâta

tot. — De unde ştii tu c n-o doare? — Fiindc broaştele estoase nu simt, prostule! — Dar ce, ai fost vreodat broasc estoas , ca s ştii? — Ah, Dill! Las -m s m gândesc... cred c l-am putea zgând ri... Şi Jem s-a adâncit atât de mult în gânduri, încât Dill i-a f cut pân la urm

o mic înlesnire: — Uite, n-am s spun c n-ai inut prinsoarea şi am s - i dau Stafia cenuşie

dac te duci numai pân la cas şi o atingi. Jem s-a înseninat cât ai clipi. — S ating casa, atâta tot? Dill d du din cap, înt rind. — Z u, asta-i tot? Sigur? S nu-ncepi s -mi urli, tocmai la întoarcere, c

trebuia s fac altceva. — Asta-i tot, îl asigur Dill înc o dat . Probabil c o s se ia dup tine când

te-o vedea în curte, şi atunci Scout şi cu mine ne repezim la el şi-l inem bine, pân' ce i-om explica c nu vrem s -i facem nici un r u.

Am luat-o pe dup col , am traversat strada l turalnic din fa a casei Radley şi ne-am oprit la poart .

— Hai, d -i drumu', îl îndemn Dill. Scout şi cu mine te p zim. — M duc, m duc, nu m zori aşa, f cu Jem. Se duse într-adev r pân la col ul cur ii, apoi se întoarse şi se apuc s

studieze încruntat, sc rpinându-se în creştet, palma aceea de loc, de parc şi-ar face socoteala cum s -şi croiasc drum mai bine.

Atunci, m-am rânjit la el.

Jem smuci poarta în l turi, alerg pân la peretele l turalnic al casei, îl pocni cu palma şi o tuli înd r t pe lâng noi, f r a mai aştepta s vad dac incursiunea avusese efect sau nu. Dill şi cu mine am luat-o la s n toasa dup el. De-abia dup ce ne-am pus la ad post pe veranda noastr , gâfâind şi cu sufletul la gur , ne-am aruncat privirile înapoi.

ţasa veche era aceeaşi, d r p nat şi pleoştit , dar pe când ne uitam aşa, în josul str zii, ni se p ru c vedem un oblon din untru mişcând. Numai pu in. O mişcare uşoar , abia vizibil şi casa încremeni apoi din nou.

2 La începutul lui septembrie Dill ne-a p r sit, întorcându-se la Meridian.

L-am condus pân la autobuzul care pleca la cinci dup -amiaza, şi am fost trist , pân ce mi-am adus aminte c peste o s pt mân încep şcoala. Şi cred c niciodat n-am aşteptat ceva cu mai mult ner bdare ca acum. Toat iarna îmi petrecusem ore în şir în „casa din copaciĂ, ca s cercetez curtea şcolii, ca s spionez prin binoclul primit de frate-meu droaia de copii, înv ându-le jocurile, urm rind jacheta roşie a lui Jem prin horele întortocheate ale jocului de-a baba oarba, împ rt şind în tain înfrângerile şi micile lor victorii. Tare aş mai fi vrut s fiu si eu acolo.

Jem a binevoit s m conduc la şcoal în prima zi, treab ce revine de obicei p rin ilor, dar Atticus m-a asigurat c frate-meu va fi încântat s -mi arate unde era clasa mea. La drept vorbind, cred c nişte bani, trecu i dintr-o mân într-alta, n-au fost str ini de tranzac ia asta, pentru c în timp ce o luam la galop pe dup col şi treceam prin fa a casei Radley, mi s-a p rut c aud un clinchet neobişnuit în buzunarele lui Jem. ţând am ajuns în curtea şcolii, am încetinit şi Jem m-a d sc lit grijuliu, punându-mi în vedere c în timpul orelor nu mi-e îng duit s -l sâcâi. N-am voie s vin la el şi s -l pun s joace vreun capitol din Tarzan şi oamenii-furnici, nici s -l plictisesc cu aluzii la via a lui particular , ori s m in scai de el în recrea ie şi în pauza de la prânz. Trebuia s r mân cu cei din clasa întâi, iar el o s stea cu cei dintr-a cincea. Pe scurt, s -i dau pace.

— Va s zic , n-o s ne mai juc m? l-am întrebat. — Acas o s fim ca şi mai-nainte, dar şcoala, ai s vezi, e altceva. Şi aşa a şi fost. Pân s se încheie prima diminea , domnişoara ţaroline

Fisher, înv toarea noastr , m şi scosese în fa a clasei şi m mângâiase cu linia la palm , dup care m-a pus s stau la col în picioare, pân la prânz.

Domnişoara ţaroline avea cel mult dou zeci şi unu de ani. Avea p rul ar miu, obrajii trandafirii şi unghiile l cuite într-un roşu aprins. Purta pantofi cu tocuri înalte şi o rochie în dungi roşii şi albe. Ar ta şi mirosea ca o acadea. Locuia în pensiune la domnişoara Maudie Atkinson, cam peste drum de noi, la etaj, în camera din fa a, iar când domnişoara Maudie ne-a f cut cunoştin cu ea, Jem a r mas fascinat zile întregi.

Domnişoara ţaroline îşi scrise cu litere de tipar numele pe tabl şi ne explic : „Aceasta înseamn c eu m numesc domnişoara ţaroline Fisher. Sunt din nordul Alabamei, comitatul Winston.Ă Prin clas trecu un murmur b nuitor

– ne era team s nu aib şi ea cumva metehnele celor de acolo. (ţând statul Alabama ieşise din Uniune, în ianuarie 1861, comitatul Winston se desp r ise de Alabama, lucru pe care-l ştia orice copil din comitatul Maycomb.) Nordul Alabamei însemna o groaz de întreprinderi de b uturi spirtoase, mari es torii, o el rii, republicani, profesori şi tot soiul de indivizi f r c p tâi.

Lec ia zilei, domnişoara ţaroline o începu citindu-ne o poveste cu pisici. Pisicile discutau îndelung între ele, purtau rochi e dr g laşe şi st teau într-o cas c lduroas , sub cuptorul din buc t rie. ţând doamna Pisic se duse la pr v lie s comande înghe at de şoricei cu ciocolat , clasa întreag se zvârcolea ca un ghem de viermi. Domnişoara ţaroline nu p rea s -şi dea seama c puştii în c m şi de bumbac şi fuste de sac din clasa întâi, dintre care cei mai mul i deprinseser , o dat cu primii lor paşi, s bat bumbacul şi s mâne porcii la p scut, sunt imuni la literatura de fic iune. Sfârşind istorioara, domnişoara ţaroline exclam : „Vai, dragii mei, ce poveste frumoas !Ă

Se duse apoi la tabl şi scrise cu majuscule enorme alfabetul, dup care întreb clasa: „Ştie cineva ce sunt acestea?Ă

Toat clasa ştia: cei mai mul i erau repeten i de anul trecut. ţred c m-a ales pe mine fiindc îmi cunoştea numele; pe m sur ce

rosteam alfabetul, o cut i se s pa tot mai adânc între sprâncene, iar dup ce m puse s citesc cu voce tare aproape întreg abecedarul şi pe deasupra cotele bursei din The Mobile Register, se l muri în sfârşit c ştiam carte şi m privi v dit contrariat . Îmi porunci s -i spun tatei s nu m mai înve e, fiindc s-ar putea s -mi d uneze la citire.

— S m înve e? f cui eu uluit . Dar nu m-a înv at nimic, domnişoar Caroline. Atticus n-are timp s m înve e, înt rii v zând-o c zâmbeşte şi clatin capul. Z u, seara e aşa de obosit, c nu face nimic altceva decât st în salon şi citeşte.

— Dac nu te-a înv at el, atunci cine? m întreb ea cu bun voin . ţineva trebuie s te fi înv at, doar nu te-ai n scut citind The Mobile Register!

— Jem zice c da. A citit el într-o carte c eu am fost o Ţullfinch, nu o Finch. Jem zice c numele meu adev rat este Jean Louise Ţullfinch, c atunci când m-am n scut m-au schimbat şi c de fapt sunt...

Domnişoara ţaroline îşi închipuia probabil c min eam: — Dr gu , s nu d m frâu liber imagina iei. Spune-i tat lui t u s nu te

mai înve e. E mai bine s începi s înve i a citi cu mintea limpede. Spune-i c de acum încolo voi lua asupra mea aceast grij şi c voi încerca s repar r ul f cut...

— Poftim? — Tat l t u nu ştie cum trebuie s predea. Şi acum, stai jos. Am morm it o

scuz şi m-am apucat s meditez la crima pe care o s vârşisem. De citit nu înv asem niciodat dinadins, dar cumva reuşeam s m distrez pe ascuns cu ziarele. S fi înv at oare în lungile ceasuri petrecute la biseric ? Nu-mi aminteam s nu fi ştiut vreodat s citesc imnurile. Acum, când m vedeam obligat s reflectez la lucrul acesta, îmi d deam seama c a citi era pentru mine ceva tot atât de firesc ca şi deprinderea de a încheia nasturii de la spate ai sor ule ului f r s întorc capul, sau de a-mi înnoda dintr-o dat şireturile în

fund dubl . Nu-mi puteam aminti şi pace când anume liniile pe care le urm rea degetul lui Atticus s-au desp r it în cuvinte, dar de când m ştiu le urm risem sear de sear , ascultând ultimele ştiri, proiectele care aveau s devin legi, jurnalul lui Lorenzo Dow – adic tot ce citea Atticus în fiecare sear când m c ram pe genunchii lui. Uite, nu mi-am dat seama c -mi place s citesc pân -n clipa în care am fost amenin at s nu mai pot citi. Nimeni nu-şi d seama c -i place s respire!

Şi cum sim eam c o nec jisem pe domnişoara ţaroline, am stat liniştit în banc , uitându-m pe fereastr , pân ce a sunat de recrea ie şi a venit Jem în curte s m scoat din gr mada puştilor de întâia şi s m întrebe cum a mers. I-am istorisit de-a fir-a-p r totul.

— Dac n-ar trebui s stau, aş şterge-o, Jem, cucoana aia a naibii zice c Atticus m-a înv at s citesc şi c nu trebuie s-o mai fac ...

— Las , Scout, nu te nec ji, m îmb rb t Jem. Înv torul ne-a spus c domnişoara ţaroline aplic o metod de predare nou , înv at la universitate. O s fie introdus curând în toate clasele. ţu metoda asta, n-ai nevoie s mai toceşti din carte – e ca şi când, dac vrei s înve i despre vac , te duci s mulgi una, şi gata, pricepi?

— Da, Jem, dar eu nu vreau s înv despre vac , eu... — Ţa trebuie. Trebuie s înve i despre vac , fiindc asta are o strâns

leg tur cu via a comitatului Maycomb. M-am mul umit s -l întreb dac nu cumva îşi pierduse min ile. — Înc p ânato, nu încerc decât s - i explic noua metod de predare la

întâia. „Sistemul Zecimal DeweyĂ, aşa-i spune. ţum niciodat nu pusesem la îndoial cuvântul lui Jem, nu vedeam de ce

aş face-o tocmai acum. Sistemul Zecimal Dewey consta, într-o privin , din cartoanele pe care domnişoara ţaroline ni le vântura pe dinaintea ochilor şi pe care st tea scris, cu litere de tipar, cuvinte ca „ouĂ, „bouĂ, „omĂ şi „tuĂ. Întrucât nu p rea s ni se cear nici un fel de comentarii, clasa primi în t cere aceste revela ii impresionante. Şi fiindc m plictiseam, am început s -i scriu o scrisoare lui Dill. Domnişoara ţaroline m-a prins şi din nou mi-a pus în vedere s -i spun tatei s nu m mai înve e.

— Şi-apoi, în clasa întâi nu înv m s scriem caligrafic, ci numai cu litere de tipar. ţaligrafia o ve i înv a abia într-a treia.

Numai ţalpurnia era de vin . Ea m punea s scriu în zilele ploioase, mai mult ca s n-o scot din s rite, cred eu. Îmi d dea o tem , mâzg lind cu sârg literele alfabetului pe o t bli , iar sub ele copia un text din Ţiblie. Dac îi reproduceam mul umitor caligrafia, m r spl tea cu o felie de pâine cu unt şi zah r. Sentimentalismul n-avea ce c uta în metoda de predare a ţalpurniei: rareori îi d deam satisfac ie şi, la rându-i, rareori m r spl tea.

— ţine se duce la dejun acas , s ridice mâna, ceru domnişoara ţaroline, întrerupând firul noilor mele capete de acuzare împotriva Calpurniei.

Noi, copiii din oraş, ridicar m mâna, şi ea ne num r din ochi. — ţine şi-a adus mâncare de acas , s-o pun pe banc . G le ele de melas ap rur te miri de unde şi tavanul se umplu de lic riri

metalice. Domnişoara ţaroline se plimba în sus şi-n jos printre b nci,

examinând şi pip ind recipientele cu mâncare, dând aprobativ din cap atunci când g sea con inutul corespunz tor şi încruntându-se când nu-l g sea. Se opri în fa a b ncii lui Walter ţunningham.

— Unde-i mâncarea ta? Fa a lui Walter ţunningham ar ta întregii clase întâi c are viermi in-

testinali. Lipsa pantofilor ne explica şi cum îi luase. ţine umbl descul prin ocolul vitelor şi prin cocin cap t viermi intestinali. De-ar fi avut Walter o pereche de ghete, ar fi înc l at-o din prima zi de şcoal şi n-ar mai fi l sat-o pân -n toiul iernii. Altminteri, avea c maşa curat şi o salopet cârpit cu grij .

— Ai uitat s - i iei mâncarea azi-diminea ? îl cercet domnişoara ţaroline. Walter privea int înainte. V zui cum îi tresare un muşchi pe fa a supt . — Ai uitat-o azi-diminea ? întreb înc o dat domnişoara ţaroline.

Obrazul lui Walter tres ri din nou. — Da, donşoar , morm i el în cele din urm . Domnişoara ţaroline se duse la catedr şi-şi deschise poşeta. — Poftim 25 de cen i, îi spuse ea. Du-te şi m nânc în oraş. Po i s -mi

înapoiezi banii mâine. Walter cl tin din cap a refuz. — Nu donşoar , mul umesc, f cu el t r g nat. Vocea domnişoarei ţaroline deveni ner bd toare: — Hai, Walter, vino şi ia-i. Walter cl tin din nou capul. ţând Walter f cu semn a treia oar c nu vrea, auzii pe cineva şoptindu-mi: — Du-te tu şi spune-i, Scout. M-am întors şi am v zut pe cei mai mul i copii din oraş, precum şi cârdul

celor veni i la şcoal cu autobuzul, uitându-se la mine. Domnişoara ţaroline şi cu mine vorbisem de dou ori pân acum, ceea ce era destul pentru a le da convingerea naiv c familiaritatea naşte în elegere.

Plin de inten ii bune m-am ridicat s vorbesc în numele lui Walter: — Domnişoar ţaroline! — Ce vrei, Jean Louise? — Domnişoar ţaroline, el e un Cunningham. Şi m-am aşezat la loc. — Ce-ai spus, Jean Louise? ţredeam c limpezisem destul de bine lucrurile. ţine nu ştia c Walter

ţunningham minte de înghea apele: nu-şi uitase mâncarea, fiindc n-avea ce uita, nici azi, nici mâine, nici în vecii vecilor. Probabil c nu v zuse în via a lui 75 de cen i laolalt .

Mai f cui o încercare: — Domnişoar ţaroline, Walter e din familia ţunninghamilor. — Nu în eleg, Jean Louise. — Nu-i nimic, domnişoar , cu vremea o s cunoaşte i tot comitatul.

Cunninghamii nu iau nimic dac nu pot s pl teasc – nici coşuri cu pomeni de la biseric , nici bani din chet . Niciodat n-au luat nimic de la nimeni, se mul umesc cu ce au. Nu au mult, dar se descurc ei cu ce au.

Aceste cunoştin e cu totul speciale despre clanul Cunninghamilor – la drept

vorbind numai despre una din ramurile lui – le c p tasem în urma evenimentelor din iarna trecut . Tat l lui Walter era clientul lui Atticus. Într-o sear , dup o convorbire plicticoas despre drepturile lui de moştenire, l-am auzit pe domnul Cunningham spunând înainte de a pleca:

— Domnule Finch, nu ştiu când am s fiu în stare s v pl tesc. — Asta s fie singura dumitale grij , Walter, r spunsese Atticus. Dup ce l-am întrebat pe Jem ce înseamn moştenire, iar el mi-a r spuns

ca „ inere de moşĂ, l-am întrebat pe Atticus dac domnul ţunningham o s ne pl teasc vreodat .

— ţu bani, nu, dar de pl tit o s -mi pl teasc pân la sfârşitul anului. Ve i vedea.

Şi-am v zut. Într-o diminea , Jem şi cu mine am descoperit în spatele casei o stiv de lemne de foc. Mai târziu, pe scara din dos a ap rut un sac plin cu nuci. La ţr ciun ne-am pomenit cu o lad cu smilax şi ilice. Iar când, în prim vara urm toare am g sit şi un sac de hârtie plin cu napi verzi, Atticus declarase c domnul ţunningham îi pl tise datoria cu vârf şi-ndesat.

— De ce- i pl teşte aşa? m-am interesat eu. — Fiindc numai aşa poate pl ti. N-are bani. — Atticus, dar noi suntem s raci? Atticus încuviin din cap: — Da, suntem. Nasul lui Jem se încre i: — Tot atât de s raci ca şi ţunninghamii? — Nu chiar. ţunninghamii sunt oameni de la ar şi pe fermieri i-a lovit

criza cel mai r u. Atticus spunea c liber-profesioniştii erau s raci pentru c şi fermierii erau

s raci. Maycombul fiind un comitat agricol, medicii, dentiştii şi avoca ii câştigau şi ei din greu banii. Moştenirea nu era singurul necaz al domnului ţunningham. Acrii de p mânt pe care-i avusese înainte de a primi moştenirea erau ipoteca i pân la ultimul, iar pu inii bani ghea pe care-i câştiga se duceau pe dobânzi. Dac domnul ţunningham şi-ar ine gura, ar fi putut c p ta o slujb prin WPA, dar nu voia s -şi p r seasc p mântul c ci s-ar fi p r ginit de tot, iar el mai bucuros r bda de foame decât s -şi piard p mântul şi posibilitatea de a vota dup cum îl taie capul. Domnul ţunningham, spunea Atticus, apar ine unui neam dintr-o bucat .

Aşa c , neavând bani pentru avocat, ţunninghamii ne pl teau şi ei cu ce aveau.

— Ştia i c doctorul Reynolds face la fel? zice Atticus. La naşterea unui copil, ia de la unii doar un cuib de cartofi. Domnişoar Scout, dac ai s fii atent un pic, am s - i explic ce este un drept de moştenire. Uneori, defini iile lui Jem sunt... cam aproximative.

Dac aş fi fost în stare s -i explic toate astea domnişoarei ţaroline, am fi fost scutite – eu de anumite nepl ceri, iar ea de umilin ele de mai târziu, dar era peste puterile mele s -i explic la fel de bine ca şi Atticus, aşa c m-am mul umit s -i spun:

— Îl umili i, domnişoar ţaroline. Walter n-are acas 25 de cen i ca s vi-i

dea înapoi, iar dumneavoastr nu v trebuie lemne de foc. Domnişoara ţaroline r mase împietrit , apoi m înşf c de guler şi m târî

spre catedr . — Jean Louise, m-am s turat de tine în diminea a asta, anun ea. Ai p şit

cu stângul în toate privin ele, draga mea. Întinde palma. Credeam c-o s scuipe, acesta fiind singurul motiv pentru care cei din

Maycomb întindeau palma: era un obicei la mare stim de când lumea de a pecetlui astfel o afacere încheiat . Nepricepând ce afacere încheiasem, m-am întors dup r spuns spre clas , dar copiii m priveau încremeni i. Domnişoara Caroline apuc rigla, îmi trase la iu eal o jum tate de duzin de lovituri, apoi îmi porunci s stau la col . O furtun de râsete izbucni când clasa pricepu, în sfârşit, c domnişoara ţaroline m b tuse.

Şi când ea i-a amenin at c -mi vor împ rt şi soarta, clasa întâi izbucni din nou, potolindu-se numai în clipa când umbra domnişoarei Ţlount c zu asupra lor. Domnişoara Ţlount, de felul ei din Maycomb, neini iat înc în misterele Sistemului Zecimal, ap ruse în uş cu mâinile în şolduri:

— Dac mai aud vreun zgomot în aceast clas , z u, nu ştiu ce m fac. Domnişoar ţaroline, a şasea nu se poate concentra asupra piramidelor din cauza h rm laiei de aici.

Şederea mea la col n-a durat mult. Salvat de clopo el, domnişoara ţaroline privi cum se goleşte clasa pentru a-şi lua dejunul. Eu am ieşit ultima şi-am mai apucat s-o v d cum se pr buşeşte pe scaun şi-şi îngroap capul în palme. Dac s-ar fi purtat mai prietenos cu mine, mi-ar fi p rut r u de ea. La urma urmei, era destul de simpatic .

3 Nu f r satisfac ie am pus mâna pe Walter ţunningham, în curte, dar

tocmai când îl d deam în t rbac , m pomenii cu Jem, care m opri zicându-mi: — Eşti mai mare decât el. — E aproape cât tine de mare, am ripostat eu. Din cauza lui am c lcat cu

stângul. — Las -l, Scout, ce-ai cu el? — N-avea ce mânca la prânz, am r spuns şi m-am pornit s explic

amestecul meu în problemele alimentare ale lui Walter. Acesta se scuturase şi acum st tea cuminte lâng noi şi tr gea cu urechea.

ţu pumnii încleşta i, p rea gata s înfrunte un alt atac din partea noastr . M-am dat mai aproape de el, cu gândul s -l alung, dar Jem m opri din nou. Îl cercet pe Walter cu aer gânditor.

— Eşti cumva b iatul domnului Walter Cunningham din Old Sarum? îl întreb el, iar Walter d du din cap în semn c da.

Walter ar ta ca şi cum toat via a n-ar fi mâncat altceva decât peşte: ochii albaştri ca şi ai lui Dill Harris erau apoşi, pleoapele roşii. Fa a n-avea nici o culoare, în afar de vârful nasului, care b tea în roz umed. Se juca cu bretelele pantalonilor, zgând rind cârligele metalice.

Brusc, Jem îi zâmbi: — Vino cu noi acas , Walter, s lu m masa împreun . Ne-ar face pl cere s

vii. Fa a lui Walter mai întâi se însenin , apoi se întunec din nou: — T ticul nostru e prieten cu al t u, st rui Jem. Scout asta e cam tr snit ,

dar s n-ai grij , n-o s mai sar la b taie. — Eu una nu-s aşa sigur , m-am gr bit eu s spun, înciudat de uşurin a

cu care Jem se lipsea de consim mântul meu; dar cum clipele pre ioase ale pauzei de prânz treceau ca gândul, am cedat: Ţine, Walter, am s - i dau pace. Î i place fasolea? Ştii, ţaly e o buc t reas straşnic .

Walter îşi morfolea buzele şi tot nu clintea. Jem şi cu mine ne-am l sat p gubaşi, dar în apropierea casei Radley, numai ce-l auzir m strigându-ne din urm :

— Hei, sta i c vin şi eu! ţând ne ajunse, Jem începu s discute prietenos cu el. — Uite, vezi, îl l muri el, ar tându-i casa cu pricina, acolo st un strigoi.

N-ai auzit de el, Walter? — Ţa bine c nu, r spunse acesta. Eram s m duc pe copc în primul an

când am venit la şcoal şi-am mâncat din nucile celea – oamenii zic c le-a pus otrav şi le-a zvârlit peste gardul şcolii.

Lui Jem p rea c nici nu-i pas de Ţau Radley, acum când ne-avea pe Walter şi pe mine lâng el.

— Ştii, o dat m-am dus chiar pân-la casa aceea, se l uda el. — Cine s-a dus o dat pân la casa aceea, n-ar mai trebui s-o ia la

s n toasa când trece prin fa a ei, continuai eu cu aerul de a m adresa norilor de pe cer.

— Şi cine, m rog, o ia la s n toasa, domnişoar Priss? — ţine? Tu, când eşti singur. Pân am ajuns în fa a treptelor de la intrarea casei noastre, Walter uitase c

e un ţunningham. Jem d du fuga la buc t rie şi o rug pe ţalpurnia s mai pun un tacâm, pentru musafir. Atticus îi ur lui Walter bun sosit şi începu cu el o conversa ie despre recolt , pe care nici Jem, nici eu n-o puteam urm ri.

— De-asta nu pot trece clasa întâi, domnule Finch, fiindc în fiecare prim var trebuie s stau acas şi s -l ajut pe tata la t iat bumbac, dar acum mai avem pe cineva pentru câmp.

— Şi pentru asta a i pl tit cu un coş de cartofi? M interesai eu, dar Atticus îmi f cu un semn din cap.

În timp ce-şi umplea farfuria vârf, Walter discuta cu Atticus ca de la b rbat la b rbat, spre surprinderea mea şi a lui Jem. Atticus tocmai îşi expunea punctul de vedere în chestiunile agricole, când fu întrerupt de Walter, care se interes dac n-avem cumva un pic de melas . Tata o chem pe ţalpurnia şi ea se înapoie cu o ulcic cu sirop. Aştept ca Walter s se serveasc . Dar acesta turn sirop din belşug pe legume, pe carne, şi cred c ar fi turnat şi în lapte, dac n-aş fi s rit s -l întreb ce dracu face.

Farfurioara de argint z ng ni când ulcica fu pus pe mas , şi Walter îşi trase la iu eal mâinile în poal . Apoi l s capul în jos.

Atticus îmi f cu din nou semn cu capul, dojenitor. — Dar şi-a înecat mâncarea în sirop, protestai eu. A turnat cu ghiotura... În aceeaşi clip am fost chemat de ţalpurnia în buc t rie. Era furioas , şi când ţalpurnia era furioas , gramatica ei o lua razna. Altfel,

când nu-şi ieşea din fire, gramatica ei nu era mai prejos de a oric rui alt locuitor din Maycomb. ţalpurnia, sus inea Atticus, ştie mai mult carte decât majoritatea oamenilor de culoare.

M privea cruciş şi cutele mici din jurul ochilor i se adânciser . — Nu to i oamenii este ca noi, şuier ea mânioas , dar asta nu-i treaba ta.

Nu trebuie s spui tare la mas când cineva mânc altfel. Ţ iatu' sta pretenul vostru, şi chiar de-o vrea s mânce fa a de mas , d -i pace, m-auzi?

— Da' nu e prieten, Caly, e doar un Cunningham... — Tac - i gura! ţine-necine, o dat ce-a pus picioru-n cas la tine, se

cheam c e preten. Şi s nu te prind c te legi de felul cum se poart , ca şi când ar fi cine ştie ce de capul t u... i fi voi mai breji decât ţunninghamii, dar când v-aud cum v bate i joc de ei, nu dau doi bani pe voi. Dac nu ştii s te por i la mas , n-ai decât s stai aici şi s mânci la buc t rie!

Şi, cu o lovitur ustur toare, ţalpurnia m expedie prin uşa batan-t în sufragerie. Mi-am luat farfuria şi m-am întors s -mi termin masa în buc t rie, mul umit în sinea mea c cel pu in sc pam de umilin a de a m expune privirii celorlal i.

— Las c-ai s vezi tu, i-am spus Calpurniei, într-o zi când n-ai s bagi de seam am s m duc la Ţarker's Eddy şi-am s m -nec. Şi-ai s vezi atunci ce r u o s - i par . Şi-apoi, îi d deam eu înainte, sta nu-i singurul ponos pe care-l tr geam de pe urma ei: m-a înv at s scriu, şi asta era numai şi numai vina ei.

— Ispr veşte o dat cu bomb neala, m-a repezit Calpurnia. Jem şi cu Walter s-au întors la şcoal înaintea mea: în ceea ce m priveşte,

f cea s risc o curs de una singur prin fa a casei Radley ca s -i pot dest inui lui Atticus toate nedrept ile ţalpurniei.

— De altfel, ine mai mult la Jem decât la mine, am încheiat eu, şi i-am cerut lui Atticus s-o alunge neîntârziat.

— Dar te-ai gândit tu vreodat c Jem nu-i d de furc nici pe jum tate cât îi dai tu? mi-a r spuns Atticus, şi vocea îi suna aspru. Nici prin gând nu-mi trece s renun la ea, nici acum, şi nici alt dat . Nu ne-am putea descurca nici dou zeci şi patru de ore f r ea, î i dai seama ori nu? Gândeşte-te câte face Caly pentru noi, şi fii respectuoas cu ea, ai în eles?

M-am întors la şcoal , urând-o şi mai tare pe ţalpurnia, pân -n clipa când un ip t neaşteptat m f cu s las balt pica. Am ridicat ochii şi-am v zut-o în mijlocul clasei pe domnişoara ţaroline, cu o adev rat expresie de groaz întip rit pe fa . Îşi revenise, pare-se, de ajuns în fire ca s -şi reia atribu iile.

— E viu! strig ea. To i b ie ii din clas , ca un singur om, i-au s rit în ajutor. Doamne, gândii

eu, i-e fric de-un şoricel! Micul ţhuck-Prichidu , proverbial prin faptul c nu-i era sil de nici o vietate, o întreb :

— Încotro a luat-o, domnişoar ţaroline? Repede, spune i-ne încotro! Apoi, c tre un b iat din spate: D.ţ, închide uşa, ca s -l prindem. Iute, donşoar , un'

s-a dus? Domnişoara ţaroline întinse un deget tremur tor, dar nu spre podea, nici

spre catedr , ci spre un ins m t h los care mi-era necunoscut. — ţum, de el e vorba, donşoar ? f cu micul ţhuck, strâmbându-se

decep ionat. E viu, donşoar , sigur c e viu. De el v-a i speriat? — Eram tocmai în dreptul lui, strig desperat domnişoara ţaroline, când

se furişa... acela... din p rul lui... uite aşa se furişa din p rul lui... La care, micul ţhuck zâmbi cu gura pân la urechi: — Da' de ce v teme i de-un p duche, donşoar , n-a i mai v zut niciodat ?

Nu v speria i de-atâta lucru, duce i-v la catedr şi face i lec ia mai departe. Micul Chuck-Prichidu se num ra şi el printre cei care nu ştiau azi ce

m nânc mâine, dar – ce-i al lui e-al lui – era un gentleman înn scut. Îşi strecur mâna pe sub cotul domnişoarei ţaroline şi aşa, bra la bra cu ea, o petrecu prin fa a clasei.

— Nu v mai pierde i cu firea, donşoar , zicea el, ce atâta sânge r u pentru un p duche. M duc s v-aduc un pahar cu ap .

Gazda p duchelui nu p rea a se sinchisi câtuşi de pu in de tevatura pe care o stârnise. Îşi explor pielea capului în susul frun ii, descoperi musafirul şi-l strivi între ar t tor şi policar.

Domnişoara ţaroline îi urm rea manevrele fascinat de oroare. Micul ţhuck se întoarse cu un pahar de carton în mân şi ea sorbi apa cu nesa . În sfârşit, rec p tându-şi glasul, articul :

— ţum te cheam pe tine, b iete? Cel vizat clipi din ochi: — Cine, eu? Domnişoara ţaroline d du din cap. — Burris Ewell. Domnişoara ţaroline îşi inspecta catalogul. — Am un Ewell aici, dar nu am prenumele... Vrei s -mi spui liter cu liter ? — ... A ... p i, cum... Aşa-mi zice acas , Ţurris. — Ţine, Ţurris, îngân domnişoara ţaroline. ţred c e mai bine s te

învoiesc pentru restul zilei. Du-te acas şi spal -te pe cap. Lu de pe catedr o carte groas , o frunz ri, citi ceva câteva clipe. — Un bun leac de folosit acas împotriva... Uite, Ţurris, du-te acas şi

spal -te pe cap cu s pun şi leşie. Dup aceea, freac - i chica cu gaz. — Da' de ce, donşoar ? — ţa s scapi de... asta... de p duchi. Vezi, Ţurris, ar putea s ia şi al i

copii, şi tu nu vrei una ca asta, nu-i aşa? Matahala se ridic . Nu cred s fi v zut vreodat o fiin omeneasc mai

r p noas . Gâtul îi b tea în cenuşiu închis, mâinile îi erau ruginii, iar unghiile – îndoliate pân -n carne. ţ ta la domnişoara ţaroline cu partea curat a fe ei, cât pumnul de mare. Nimeni nu-l b gase în seam pân acum, probabil din pricin c domnişoara ţaroline şi cu mine distrasem clasa mai toat diminea a.

— Şi, Ţurris, continu domnişoara ţaroline, te rog s faci o baie înainte de a veni mâine diminea la şcoal .

Ţ iatul chicoti grosolan:

— Ba nu-mi da i deloc paşaportul, donşoar . M c r b neam eu singur, c mi-am f cut por ia pentru anul sta.

Domnişoara ţaroline era în mare încurc tur : — ţe vrei s spui? În chip de r spuns, matahala pufni dispre uitor. — E un Ewell, doamn , asta-i, interveni un veteran al clasei. Eu eram numai urechi, curioas s aflu dac aceast l murire va fi tot atât

de r u primit ca şi a mea. De data asta, îns , domnişoara ţaroline p rea gata s -l asculte.

— Toat şcoala e plin de ei. În fiecare an vin în prima zi şi se las pe urm p gubaşi. I-aduce doamna care face înscrierile la şcoal , fiindc -i sperie cu şeriful, dar nu încearc s -i in cu sila. Zice c dac le trece numele în catalog şi-i aduce în prima zi, şi-a f cut îndeajuns datoria fa de lege. Pute i s le pune i „absentĂ de-acum pentru tot restul anului...

— Ţine, dar p rin ii lor? întreb domnişoara ţaroline cu interes nepref cut. — N-au mam , sun r spunsul, iar tat l lor e un scandalagiu. Toate astea p reau s -l m guleasc pe Ţurris Ewell. — De trei ani viu în prima zi de şcoal la-ntâia, explic el devenind deodat

comunicativ. Îmi închipui c dac -s deştept anul sta, o s m treac într-a doua...

— Burris, stai jos, te rog, spuse domnişoara ţaroline, şi în clipa aceea am sim it c f cuse o gaf teribil : matahala, care abia o l sase mai moale, se o rî:

— ţerca i s m sili i, donşoar ... Micul Chuck-Prichidu se ridic în picioare. — L sa i-l s plece, doamn . E un b d ran, b d ran pân -n m duva

oaselor. ţine ştie ce-i în stare s fac , şi-s copii mici p-aici. ...Printre care, mai m run el decât to i, se num ra de altfel şi micul

Chuck-Prichidu , dar când Ţurris Ewell s-a întors c tre el, mâna dreapt îi coborî spre buzunar.

— Ia seama, Ţurris, îl preveni el. Mai degrab intru-n p cat decât s stric o privire pe tine. Hai, du-te acas .

N pârstocul, pe jum tate cât Ţurris, p rea c -l intimideaz , iar domnişoara ţaroline profit de acest moment de ezitare:

— Du-te acas , Ţurris, spuse dânsa, c de nu, îl chem pe director. Va trebui s -i raportez în orice caz.

Matahala pufni din nou şi o lu greoi spre uş . Ajuns la o distan care-l punea în afar de orice pericol, strig : — N-ai decât s raportezi, şi mai du-te dracului! Nu s-a n scut înc scârba

de înv toare care s m trimit unde-o vrea ea. Nu m trimi i nic ieri, donşoar , aşa s ştii, nu m trimi i nic ieri!

Aştept pân se convinse c o podidiser lacrimile, apoi ieşi din clas cu paşi târşâi i.

Ne-am îmbulzit cât ai clipi în jurul catedrei, încercând care mai de care s-o mângâiem. Un b d ran şi pace... lovitur sub centur ... astea nu-s maniere de Maycomb, domnişoar ţaroline. Z u c nu-s... ei, haide i, nu v mai nec ji i atâta. Domnişoar ţaroline, de ce nu ne citi i o poveste? Şti i, povestea aia cu

pisica, de azi diminea , era într-adev r nostim de tot... Domnişoara ţaroline îşi sufl nasul şi ne surâse printre lacrimi: — V mul umesc, dragii mei. Ne trimise la locuri, deschise o carte, apoi îmbrobodi clasa întâi cu o poveste

lung -lung cu o broasc râioas care locuia într-un palat. ţând am trecut pe dinaintea casei Radley pentru a patra oar în ziua aceea

– de dou ori în galop – eram aproape tot atât de dezolat ca şi ea. Dac anul şcolar va fi şi în rest la fel de bogat în drame ca prima zi, poate c am s m amuz întrucâtva, dar la gândul de a petrece nou luni f r s am voie s citesc şi s scriu, sim eam c -mi vine s -mi iau lumea-n cap.

Pân seara, pusesem la punct cea mai mare parte din planurile mele de emancipare; când Jem şi cu mine ne-am luat la întrecere pe trotuar ca s -l întâmpin m pe Atticus, care se întorcea de la treburile lui, l-am l sat s mi-o ia binişor înainte. Aşa ne era obiceiul – s d m fuga în calea tatei când îl z ream de departe, cotind dup poşt . Atticus p rea s fi uitat c derea mea în dizgra ie de la prânz, c ci m copleşi cu întreb ri în leg tur cu şcoala. ţum îns îi r spundeam monosilabic, m l s în pace.

ţalpurnia îşi d dea seama, probabil, c avusesem o zi proast , fiindc m l sa s-o privesc cum g teşte:

— Închide ochii şi deschide gura, îmi spuse, am o surpriz pentru tine. Rareori f cea pesmeciori, fiindc zicea c n-are niciodat timp, dar azi, cu

noi doi pleca i la şcoal , n-a mai avut cine s -i scoat sufletul. Ştia c -mi plac pesmeciorii.

— Mi-a i lipsit azi, gr i dânsa. ţasa mi se p rea atât de pustie, în-cât, pe la dou , am deschis aparatul de radio.

— De ce? ţ doar st m în cas numai când plou . — Aşa-i, r spunse ţalpurnia, dar m car unul din voi tot e destul de

aproape ca s m-aud când îl strig. M mir şi eu singur cât timp îmi pierd în fiecare zi numai strigându-v . Ei, zise ea ridicându-se de pe scaunul de buc t rie, cred c am destul vreme s mai fac o tav de pesmeciori. Acum, du-te, şi las -m s preg tesc cina.

ţalpurnia se aplec şi m s rut . Am zbughit-o afar , minunându-m ce-o apucase. Sigur, vrea s se împace cu mine, îmi ziceam, prea m bruftuluieşte şi m repede mereu, şi-a dat seama în sfârşit de greşeala şi grosol nia ei, şi îi pare r u, dar e prea înc p înat ca s recunoasc deschis. Întâmpl rile acelei zile m copleşiser .

Dup cin , Atticus se instal cu ziarul în fotoliu, ca de obicei, şi m strig : — Scout, eşti gata? ţitim? Dumnezeu îmi d dea mai mult decât puteam s îndur; m-am refugiat pe

veranda din fa . Atticus se lu dup mine. — S-a întâmplat ceva, Scout? I-am r spuns c nu m sim eam bine şi c dac el n-are nimic îm-potriv ,

nu m-aş mai duce la şcoal . Atticus se aşez în balansoar, picior peste picior. Degetele îi alunecar spre

buzunarul ceasului – numai aşa putea s gândeasc , zicea el. Aştepta într-o t cere binevoitoare; am c utat s câştig teren:

— Tu n-ai mers niciodat la şcoal şi totuşi te descurci foarte bine, de ce n-aş r mâne şi eu acas ? Po i s m -nve i, la fel cum bunicu' te-a înv at pe tine şi pe unchiu' Jack.

— Nu, nu pot, r spunse Atticus. Eu trebuie s lucrez ca s -mi câştig existen a. Şi-apoi, m-ar închide dac te-aş ine acas ... Desear iei o sare amar şi mâine te duci la şcoal .

— M simt bine, z u... — Îmi închipuiam eu. Atunci, ia spune-mi, care-i pricina? Pu in câte pu in, i-am istorisit toate necazurile zilei: — ...şi ea mi-a spus c m-ai înv at greşit, şi c n-o s mai putem citi

împreun niciodat , niciodat . Te rog, nu m mai trimite, te rog, sir. Atticus se ridic şi f cu câ iva paşi pân la cap tul verandei. ţând ispr vi

cu examinatul vi ei s lbatice, se apropie iar de mine. — În primul rând, îmi spuse, dac ai putea s -nve i un mic şiretlic, Scout,

te-ai împ ca mult mai bine cu fel de fel de oameni. Nu po i în elege pe altul dac nu priveşti lucrurile din punctul lui de vedere.

— ţum adic ? — ...adic , dac nu- i pui papucii celuilalt şi nu umbli pu in cu ei. Şi Atticus îmi spuse c înv asem multe lucruri pe ziua de azi, dar c şi

domnişoara ţaroline înv ase câte ceva. Ţun oar , c un ţunningham nu primeşte nimic, dar dac Walter şi cu mine ne-am fi pus papucii ei, am fi v zut c în fond greşise din bun inten ie. De ce i-am pretinde s înve e într-o zi toate ma-nierele Maycombului? N-o putem ine de r u pentru c nu ştiuse s se descurce.

— Ba da, m-am înc p înat eu. Am crezut c fac bine dac citesc, iar ea m-a luat la rost. Ascult , Atticus, eu nu m mai duc la şcoal ! Şi în clipa aceea m fulger o idee: Ţurris Ewell! Îl ştii pe Ţurris Ewell? Nu vine la şcoal decât în prima zi. Doamna care ne înscrie zice c şi-a f cut îndeajuns datoria fa de lege dac l-a înscris în catalog.

— Dar tu, Scout, nu po i face una ca asta, ripost Atticus. ţâteodat , în cazuri excep ionale, e mai bine s for ezi pu in legea. În cazul t u, îns , legea trebuie s r mân lege. Aşa c , la şcoal cu tine.

— Nu v d de ce eu nu, şi Ţurris da... — Atunci, ascult -m . Şi Atticus începu s -mi spun c de trei genera ii Ewellii erau ruşinea

Maycombului. Nici nu-şi aminteşte ca vreunul din ei s fi muncit cinstit m car o zi. Dup ţr ciun, când vom scoate pomul, o s m ia cu el şi o s -mi arate unde st teau şi ce via duceau. Oameni care tr iau ca animalele...

— Ar putea s mearg la şcoal oricând poftesc, la cel mai mic semn c vor s înve e, urm el. Mijloace de a-i aduce la şcoal cu sila exist , dar e stupid s -i sileşti pe cei de felul lor s se integreze într-o ambian nou ...

— Dac nu m-aş duce mâine la şcoal , m-ai sili? — S l s m asta, mi-o t ie sec Atticus. Dumneata, domnişoar Scout

Finch, eşti un om ca to i oamenii. Prin urmare, trebuie s te supui legii. Îmi mai spuse c Ewellii erau membrii unei societ i închise, format numai

din Ewelli. În anumite împrejur ri, oamenii ca to i oamenii aveau în elepciunea s le acorde unele privilegii, trecându-le pur şi simplu cu vederea anumite

îndeletniciri. Uite, bun oar , nimeni nu-i for eaz s mearg la şcoal . Sau altceva: domnului Ţob Ewell, tat l lui Ţurris, i se îng duie s vâneze şi s pun capcane în afara sezonului de vân toare.

— Dar e o fapt rea, Atticus, am comentat eu, c ci în comitatul Maycomb a vâna în afara sezonului era o sfidare a legii, o culp capital în ochii mul imii.

— E împotriva legii, ai dreptate, înt ri tat l meu, şi cu siguran c este o fapt rea, dar când un om îşi cheltuieşte ajutorul de şomaj pe whisky nedistilat, copiii lui plâng de foame. Nu cunosc nici un proprietar din împrejurimi care s întoarc spatele acestor copii când vin s le ofere vânatul prins.

— Domnul Ewell n-ar trebui s fac una ca asta... — Sigur c n-ar trebui, dar n-o s -şi schimbe niciodat felul de-a fi. Şi

atunci, e drept s cad p catul asupra copiilor lui? — Nu, sir, murmurai eu; mai f cui totuşi o ultim încercare: Dar dac am s

m duc mai departe la şcoal , n-am s mai pot citi niciodat ... — Şi sta-i marele t u necaz, nu-i aşa? — Da, sir. ţând Atticus m privi, v zui pe fa a lui expresia aceea care m f cea

totdeauna s m aştept la ceva. — Ştii tu ce-i acela un compromis? m întreb . — S for ezi legea? — Nu. ţompromisul este o în elegere la care se ajunge prin concesii f cute

de ambele p r i. Uite cum vom proceda: dac tu recunoşti c e necesar s mergi la şcoal , vom continua s citim în fiecare sear ca şi pân acum. S-a f cut?

— Da, sir! — Vom considera afacerea încheiat chiar f r formalit ile de rigoare,

ad ug el în clipa când m v zu gata s scuip. În timp ce deschideam uşa din fa , îmi mai puse în vedere: — Ascult , Scout, e mai bine s nu pomeneşti la şcoal de conversa ia

noastr . — De ce? — Mi-e team de puternica opozi ie pe care autorit ile competente ar putea

s-o fac ac iunii noastre. Jem şi cu mine eram obişnui i cu stilul dispozi iilor tat lui nostru şi aveam

libertatea s -l întrerupem ca s cerem explica ii ori de câte ori nu pricepeam ceva.

— Poftim? — Eu n-am fost niciodat la şcoal , m l muri Atticus, dar ceva îmi spune

c dac te-ai apuca s m rturiseşti domnişoarei ţaroline c citim în fiecare sear , s-ar sup ra, şi nu mi-ar place s se supere pe mine.

Toat seara ne-a inut Atticus într-o criz de râs, citindu-ne cu gravitate coloane întregi despre unul care se suise pe un pavilion f r nici un motiv desluşit, ceea ce îns a fost pentru Jem un motiv arhisuficient ca s -şi petreac sâmb ta urm toare coco at în „casa din copaciĂ. A stat acolo de la micul dejun pân -n amurg, şi ar fi r mas în pom şi noaptea, dac Atticus nu i-ar fi t iat liniile de aprovizionare. Aproape toat ziua mi-o petrecusem urcând şi coborând, f cându-i comisioane, aprovizio-nându-l cu c r i, hran şi ap ; tocmai îi c ram

aşternutul, când Atticus mi-a spus c , dac nu m mai ocup de el, Jem are s coboare. Şi a avut dreptate.

4 ţelelalte zile de şcoal n-au trecut sub auspicii mai bune decât prima.

Într-adev r, totul n-a fost decât un program f r sfârşit, care s-a transformat treptat într-o unitate, în cadrul c reia statul Alabama a cheltuit mile de hârtie de calc şi de creioane colorate în bunele, dar infructuoasele sale inten ii de a m înv a „dinamica grupurilorĂ. ţeea ce Jean numea Sistemul Zecimal Dewey fusese aplicat pân la sfârşitul primului meu an şcolar în toate clasele, aşa c n-am putut s -l compar cu alte metode de înv mânt. Singura posibilitate era s m uit în jurul meu: Atticus şi unchiul meu f cuser şcoala acas şi ştiau de toate, sau, cel pu in, ce nu ştia unul, ştia cel lalt. Mai mult: nu puteam s nu ob-serv c tata slujise ani de zile în legislatura statului, ales de fiecare dat f r nici o opozi ie, deşi nu avea nici în clin, nici în mânec cu ajust rile pe care profesorii le considerau indispensabile pentru a face din cineva un bun cet ean. Jem, educat pe o baz semizecimal , p rea în perfect stare de func iune atât de unul singur cât şi în grup, dar, desigur, nu era un exemplu concludent: nici un sistem de înv mânt iscodit de mintea omeneasc nu l-ar fi putut împiedica s citeasc . În ceea ce m priveşte, îns , nu ştiam nimic în afar de ce spicuiam din revista Time, din tot ce-mi pica în mân la mine acas ; s nu fie, dar, de mirare c , târându-m cu indolen pe calea sistemului şcolar al comitatului Maycomb, aveam senza ia st ruitoare c -mi lipseşte ceva. ţe anume nu ştiam, dar nu m puteam împ ca cu ideea c doisprezece ani de plictiseal neîntrerupt e tot ceea ce-mi putea oferi statul.

În timpul anului, pentru c sc pam de la şcoal cu o jum tate de or înaintea lui Jem, care st tea pân la trei, treceam în goana mare pe dinaintea casei Radley şi nu m opream decât la ad postul verandei noastre din fa . O dat îns , pe când alergam aşa, privirea-mi fu atras de ceva, şi-mi fu atât de imperios atras , încât, dup ce-am respirat o dat adânc şi m-am uitat bine împrejur, am luat-o înd r t.

La marginea propriet ii Radley st teau de straj doi stejari vechi; îşi întinseser r d cinile, ieşite afar din p mânt, pân -n drumul l tu-ralnic. Unul din copacii aceia îmi atr sese aten ia.

Dintr-o scorbur aflat chiar deasupra ochilor mei ieşea afar o bucat de poleial , care sclipea în soarele dup -amiezii. M-am ridicat pe vârfuri, am mai strecurat o privire în jur, apoi am vârât mâna în scorbur şi am scos la iveal dou pache ele cu gum de mestecat, înf şurat doar în poleial .

Primul impuls era s le pun în gur f r întârziere, dar mi-am adus aminte unde sunt. Am tulit-o acas şi, pe verand , mi-am examinat prada. Guma p rea proasp t . O mirosii: într-adev r, avea o arom ispititoare. Am lins-o şi am aşteptat. V zând c n-am murit, am vârât-o toat în gur : era marca „Wrigley Double-Mint".

Când a venit Jem acas , m-a întrebat de la cine aveam atâta gum de

mestecat. I-am spus c-o g sisem. — Nu mânca de pe jos, Scout. — Nu e de pe jos, ci din copac. Jem bomb ni nu ştiu ce. — Ţa da, z u, am st ruit eu. Uite, în copacul acela de lâng şcoal era

înfipt . — Scuip-o imediat! Am scuipat-o. Şi aşa gustul i se dusese. — Am mestecat-o toat dup -amiaza, şi înc n-am murit, nici nu m-am

îmboln vit, nu m-am l sat totuşi. Jem b tu din picior: — Nu ştii c n-ai voie nici m car s te atingi de copacii aceia? Po i s mori pe

loc. — Da' tu n-ai atins casa?! — Asta-i altceva! Du-te şi cl teşte- i gura, chiar acum, m-ai auzit? — Nici nu m gândesc, îmi stric gustul. — Dac nu te duci, te spun ţalpurniei! Am preferat s -i fac pe plac lui Jem decât s stric rela iile cu ţalpurnia. Nu

ştiu din ce pricin , primul an de şcoal schimbase mult rela iile dintre noi dou : tirania, nedrept ile şi ingerin ele ţalpurniei în treburile mele personale se preschimbaser într-o bomb neal blajin , de dezaprobare la un mod mai general. În ceea ce m priveşte, depuneam mari eforturi, câteodat , ca s n-o provoc.

Se apropia vara. Jem şi cu mine o aşteptam cu ner bdare. Era anotimpul nostru preferat: vara însemna s dormim în paturi de campanie pe veranda din dos, ori s încerc m s dormim în „casa din copaciĂ; vara însemna o mul ime de bun t i şi o mie de culori într-un peisaj potopit de soare; dar, mai presus de orice, vara însemna Dill.

În ultima zi de şcoal , ni s-a dat drumul mai devreme. Jem şi cu mine am pornit-o spre cas împreun .

— ţred c mâine îşi face apari ia şi b trânul Dill, i-am spus eu. — Mai curând poimâine, fu de p rere Jem. În Mississippi li se d drumul cu

o zi mai târziu. ţând am ajuns la stejarii din dreptul casei Radley şi când tocmai ridicam,

pentru a suta oar , degetul ca s ar t scorbura unde g sisem guma de mestecat, în speran a c -l voi convinge în sfârşit pe Jem c o descoperisem acolo, privirea-mi fu atras de o alt buc ic de poleial .

— O v d, Scout, o v d... Jem se uit şi el în jur, întinse mâna şi, cu mare grij , b g în buzunar un

pache el lucitor. Alergar m acas şi, pe veranda din fa , examinar m obiectul: era o cutiu pe care fuseser lipite buc ele de poleial de la învelitorile gumelor de mestecat. O cutie de acelea în care se vând verighete, învelit în catifea purpurie, şi cu o încuietoare minuscul , pe care Jem o deschise. În untru erau, una peste alta, dou monezi de câte un penny, lucioase de lustruite ce erau. Frate-meu le cercet cu aten ie.

— ţapete de indieni, constat el. O mie nou sute şase, Scout, iar ast lalt

e din o mie nou sute. S ştii c sunt chiar vechi. — O mie nou sute, repetai eu. Ia spune... — Taci pu in, s m gândesc... — Jem, tu crezi c e ascunz toarea cuiva? — N-nu, nu prea cred s treac cineva pe-aici în afar de noi, doar dac o fi

a vreunui om mare... — Oamenii mari n-au nevoie de ascunz tori. ţe zici, Jem, s le p str m? — Ştiu eu? ţui s le înapoiem? Sunt sigur c nu trece nimeni pe-acolo...

ţecil o ia pe strada din dos şi ocoleşte tot oraşul ca s ajung acas . În fiecare zi de şcoal , ţecil Jacobs, care locuia la cap tul str zii noastre,

lâng oficiul poştal, f cea o mil în plus ca s ocoleasc ograda Radleyilor şi a b trânei doamne Henry Lafayette Dubose – a treia cas de la noi în susul str zii. P rerea vecinilor era unanim : doamna Dubose era cea mai r ut cioas b trân din câte se pomeniser vreodat pe lume. Jem n-ar fi trecut pe lâng curtea ei neînso it de Atticus.

— Ce crezi c-ar trebui s facem, Jem? Un lucru apar ine g sitorului, pân la dovedirea unui titlu de proprietate. A

rupe întâmpl tor o camelie, a trage o duşc de lapte cald muls de la vaca domnişoarei Maudie Atkinson pe o zi de var , ori a mânca fructe dintr-o gr din str in – toate astea f ceau parte din cultura noastr etic , dar cu banii era altceva.

— Ştii ce? hot rî Jem. O s -i p str m pân începe şcoala, şi-atunci o s merg de la unul la altul şi o s -ntreb ai cui sunt. Or fi ai vreunui copil care vine la şcoal cu autobuzul. De bucurie c s-a terminat şcoala, o fi uitat de ei. Ai cuiva trebuie s fie, neap rat. Uite ce lustrui i sunt. ştia-s bani p stra i.

— Îhî, dar de ce-ar p stra şi guma tot aşa? Ştii doar c nu ine. — Asta, Scout, n-aş putea s - i spun. Ţanii aceştia, îns , au valoare pentru

cineva... — ţum adic , Jem?... — Capetele de indieni, vezi tu, vin de la indieni. Asta-i, cum s-ar spune,

vr jitorie curat , î i aduce noroc. Adic , bineîn eles, nu pui frip i pe nepus mas , ori ceva în genul sta, dar chestii cu via a lung , s n tate, sau note mari la lucr rile de control... cam la de-alde astea îmi închipui c ine cineva cu adev rat. Am s le pun în cutia mea.

Înainte de a se duce în camera lui, Jem se mai uit o dat lung la casa Radley. Şi iar mi-a p rut gânditor.

Dup dou zile îşi f cu şi Dill apari ia, într-un nimb de glorie: venise singur-singurel cu trenul de la Meridian pân la Maycomb Junction – ceea ce nu era decât o exprimare politicoas , pentru c adev ratul Maycomb Junction se afla în comitatul Abbott – iar aici îi ieşise în întâmpinare domnişoara Rachel, cu singurul taxi care exista în Maycomb; luase masa în vagonul restaurant şi v zuse doi gemeni siamezi coborâ i din tren la Ţay St. Louis, istorisire la care inu mor iş în ciuda tuturor amenin rilor. Lep dase pantalonaşii aceia

îngrozitori, prinşi cu nasturi de c maş , şi purta acum un pantalon scurt adev rat, cu curea; de crescut nu mai crescuse, dar era ceva mai solid; ne-a spus c -şi v zuse tat l: era mai înalt decât al nostru, avea cioc negru şi era

preşedintele ţ ii Ferate Louisville & Nashville. — L-am ajutat ni el şi pe mecanic, complet el c scând plictisit. — L-ai ajutat pe naiba, îl puse Jem la punct. Hai, termin , Dill. Mai bine zi

de-a ce o s ne juc m noi azi? — De-a Tom, Sam şi Dick, propuse Dill. Haidem în curtea din fa . Îi convenea s se joace de-a b ie ii Rover, fiindc jocul avea trei roluri

respectabile. Probabili c se cam plictisise de rolurile noastre de caracter. — Ţa, ia mai sl bi i-m , am intervenit eu, s tul s -l mai fac pe Tom Rover,

care îşi pierde brusc memoria în mijlocul unui film şi iese din scenariu pân la sfârşit, când e reg sit în Alaska. Inventeaz altceva, Jem.

— Ba, uite, m-am s turat s tot inventez. Plictisi i din prima noastr zi de libertate! ţe-o s fie mai târziu dac acum

era aşa! Merser m f r chef în curtea din fa , şi Dill r mase cu ochii pierdu i în

josul str zii, c tând la fa ada lugubr a casei Radley. — Miroase a... mort, f cu el. Ţa nu, aşa s şti i, înt ri când i-am spus s

înceteze. — Vrei s zici c ştii dup miros dac cineva-i pe moarte? — Nu, vreau s zic c dac miros pe cineva, pot s spun dac o s moar .

M-a înv at o doamn b trân . Şi Dill se înclin spre mine, adulmecându-m : Jean Louise Finch, tu ai s mori r spoimâine.

— Dac nu taci, te pocnesc. S ştii c te pocnesc! — Ei, dar termina i o dat , bomb ni Jem. Vorbi i de parc-a i crede în Aburii

Fierbin i. — Şi tu vorbeşti de parc n-ai crede, replicai eu. — Ce-i aia Abur Fierbinte? se interes Dill. — N-ai mers niciodat noaptea pe un drum singuratic? N-ai trecut pe lâng

un foc fierbinte? Abur Fierbinte, îi explic Jem, e cineva care nu poate s-ajung în rai şi atunci se târ şte încoace şi-ncolo pe drumurile p r site; dac treci prin el, când mori devii şi tu ca el, şi umbli noaptea ca s furi suflarea oamenilor...

— Şi cum faci ca s nu treci printr-unul ca sta? — Nu po i s faci nimic. ţâteodat se-ntind de-a curmezişul drumului.

Dac trebuie neap rat s treci atunci spui: Înger luminate, Via ă după moarte, Piei din calea mea, Duhul nu mi-l lua. Asta-l opreşte s te mai înv luie. — S nu crezi o iot , Dill! l-am prevenit cu. ţalpurnia zice c astea-s poveşti

de-ale negrilor. Jem îmi arunc o c ut tur urât , totuşi spuse: — Ei, haide i, ne juc m ori ba? — S ne d m de-a dura cu cauciucul de la automobil, propusei eu. — Ştii c -s prea mare pentru asta, oft Jem.

— Împinge-ne tu pe noi. Alergai în curtea din dos şi scosei de sub cas o anvelop veche. O rostogolii pân -n curtea din fa . — Eu sunt prima! Dill îns credea c el s-ar cuveni s fie primul, dat fiind c abia sosise. Jem f cu pe arbitrul, îmi acord mie prima plimbare şi un timp mai lung lui

Dill, aşa c m ghemuii în untrul cauciucului. Pân la ceea ce a urmat, nu mi-am dat seama c -l jignisem pe Jem,

contrazicându-l în privin a Aburilor Fierbin i, şi c n-aştepta decât prilejul ca s mi-o pl teasc . S-a r zbunat dând vânt cauciucului în jos, pe drumul lateral. P mântul, cerul şi casele se contopir într-o palet nebun ; urechile îmi vâjâiau, m sufocam şi nu reuşeam s -mi scot mâinile ca s m opresc, pentru c erau prinse între piept şi genunchi. Singura mea n dejde era c Jem va fugi mai repede decât cauciucul, sau c voi fi oprit de bordura trotuarului. Îl auzeam alergând şi urlând în urma mea.

ţauciucul s ri pe pietriş, se rostogoli peste drum, se izbi de o piedic şi m azvârli pe pavaj ca pe un dop. Ame it , cu o senza ie de grea , am r mas lat pe asfalt. Apoi mi-am scuturat capul şi am aşteptat s conteneasc vâjâitul din urechi, când am auzit deodat vocea lui Jem:

— Hai, Scout, şterge-o de acolo, repede! Ridicai capul şi m trezii fixând treptele casei Radley, care se în l au în fa a

mea. Am înghe at. — Haide, Scout, nu mai sta culcat acolo! url Jem. Ridic -te o dat ! ţe, nu

po i? Mi-am revenit şi m-am ridicat tremurând toat . — Ia şi cauciucul! se agita Jem, furios. Adu-l cu tine! Ce, n-ai nici un dram

de minte? Când mi-am revenit, am luat-o la goan înapoi spre ei cât de repede îmi

îng duiau genunchii tremur tori. — De ce nu l-ai adus? r cni frate-meu. — De ce nu-l aduci tu? ipai eu mai tare. Jem conteni. — Hai, du-te, nu e departe de gard. Doar ai atins o dat casa, ce, ai uitat?! ţred c Jem m-ar fi mâncat de vie, dar, cum n-avea încotro, coborî în fug

drumul, la poart p şi de parc ar fi c lcat pe ap , apoi n v li în ograd şi recuper cauciucul.

— Ei, a i v zut? jubil el, triumf tor şi încruntat. Mare scofal ! Pe cuvântul meu, Scout, uneori te por i ca o fat în aşa hal, c mi-e şi ruşine!

De fapt, mai era ceva ce nu ştia el, dar m-am decis s nu-i spun. — E ora limonadei! o auzir m în clipa aceea strigând pe Calpurnia, care se

ivise în uşa din fa . Hei, voi! Nu mai sta i în soarele sta fierbinte, fuga-ncoa' s nu v pr ji i de vii!

Limonada la mijlocul dimine ii era unul din ritualurile verii. ţalpurnia l s pe teras un urcior şi trei pahare, apoi se întoarse la treburile ei. Mie uneia pu in îmi p sa c nu sunt în gra iile lui Jem: limonada avea darul s -l readuc în toane bune.

Jem d dea pe gât al doilea pahar plin când, deodat , se b tu cu pumnul în piept:

— Acum ştiu de-a ce s ne juc m, rosti el. ţeva nou, nemaipomenit. — ţe? f cu Dill curios. — De-a Bau Radley! Iste mai era Jem câteodat ! Mai mult ca sigur c n scocise jocul sta ca

s -mi dea mie a-n elege ce pu in îi p sa lui de tot neamul Radleyilor şi ce laş eram eu în compara ie cu el, eroul neînfricat...

— Bau Radley? Ei, cum? îl descusu Dill. — Uite cum. Tu, Scout, explic Jem, po i s fii doamna Radley... — O s - i spun eu dac vreau. N-aş crede. — Da' ce-i cu tine? m lu Dill la rost. Tot i-e fric ? — Dac vine la noapte, când dormim cu to ii?... Jem fluier a pagub ... — Ţine, Scout, dar de unde o s ştie el ce facem noi? Şi-apoi, nu cred c mai

e acolo. A murit de mul i ani şi i-au dat drumul pe horn. — Jem, interveni Dill, tu şi cu mine putem s ne juc m, dar dac Scout se

teme, n-are decât s se uite la noi. Eram adânc încredin at c Ţau Radley era în cas , dar fiindc n-aveam

cum dovedi, mi s-a p rut mai cuminte s -mi in gura, ca s nu mai fiu acuzat c aş crede în Aburi Fierbin i, fenomen la care eram imun în timpul zilei.

Jem distribui rolurile: eu eram doamna Radley şi nu aveam altceva de f cut decât s ies şi s m tur veranda. Dill era b trânul domn Radley: se plimba în sus şi-n jos pe drum şi tuşea ori de câte ori i se adresa Jem. Frate-meu era, desigur, Ţau: se vâra sub treptele din fa , de unde ipa şi mugea din când în când.

Pe m sur ce înaintam în miezul verii, jocul nostru progresa şi el. L-am cizelat şi l-am des vârşit, i-am ad ugat dialog şi intrig ; pân când am fabricat o mic pies , c reia îi aduceam zilnic modific ri.

Dill era un personaj negativ de prim clas : intra în orice rol de caracter i s-ar fi încredin at, putea s par şi înalt dac personajul diabolic trebuia s fie înalt. Era pe m sura celor mai afurisite personaje ale lui: cel mai r u era un got. Eu jucam în sil cucoanele de toate categoriile care ap reau în pies . Nici o clip nu mi s-a p rut c -i mai interesant decât de-a Tarzan, şi toat vara parc am avut un nod în gât, cu toate asigur rile lui Jem c Ţau Radley era mort şi c n-am ce p i cu el şi cu ţalpurnia lâng mine în timpul zilei şi cu Atticus acas , noaptea. Jem era cu-adev rat un erou înn scut.

Drama pe care o jucam era plin de melancolie, esut din buc ele şi frânturi de bârfe şi legende locale: doamna Radley fusese o femeie frumoas , pân când se c s torise cu domnul Radley şi-şi pierduse to i banii. De asemenea îşi pierduse aproape to i din ii, p rul şi, în plus, ar t torul de la mâna dreapt (asta era contribu ia lui Dill, care zicea c Ţau i-l muşcase într-o noapte când nu g sise s m nânce nici pisici, nici veveri e); ea st tea în salon şi plângea mai tot timpul, în vreme ce Ţau ciopâr ea pu in câte pu in toat mobila din cas .

Tustrei eram apoi b ie ii care o p iser : uneori eu f ceam pe judec torul de minori; Dill îl aducea pe Jem şi-l b ga pe sub trepte, pocnindu-l cu m tura. Jem reap rea, de la caz la caz, sub chipul şerifului, al unor cet eni din oraş sau al

domnişoarei Stephanie ţrawford, care ştia despre familia Radley mai mult ca oricine altul din Maycomb.

ţând venea momentul marii scene a lui Ţau, Jem se furişa în cas , şterpelea foarfeca din sertarul maşinii de cusut profitând de un moment de neaten ie al ţalpurniei, apoi se instala în balansoar şi t ia ziare. Dill trecea pe lâng el, tuşea, iar Jem se pref cea c -i înfige foarfeca în coaps . De unde st team eu, totul p rea chiar adev rat.

ţând domnul Nathan Radley trecea pe lâng noi în drumul lui zilnic spre oraş, încremeneam şi nu scoteam o vorb , pân ce-l pierdeam din vedere; apoi încercam s ne închipuim ce ne-ar face dac-ar b nui. Sus-pendam activitatea noastr şi când se ivea vreun vecin; odat , am v zut-o pe domnişoara Maudie Atkinson privindu-ne fix de peste drum, cu mâna în care inea foarfecele de gr din suspendat în aer.

Într-o zi, eram atât de absorbi i de interpretarea ţapitolului XXV, ţartea a II-a din „Familia unui omĂ, încât nu l-am observat pe Atticus, care st tea pe trotuar şi ne privea, lovindu-şi genunchiul cu o revist f cut sul. Soarele era la n miezi.

— De-a ce v juca i? ne întreb . — De-a nimic, bolborosi Jem. T gada fratelui meu mi-a dat a în elege c jocul era secret, de aceea n-am

zis nimic. — Atunci ce face i cu foarfeca aceea? De ce t ia i ziarul? Dac e de ast zi, v

ar t eu vou . — Nu facem nimic. — Cum nimic? — Nimic, sir. — Da i-mi foarfeca, spuse Atticus. Nu-i juc rie pentru voi. Nu cumva astea

au vreo leg tur cu familia Radley? — Nu, sir, încerc Jem s t g duiasc mai departe, roşind ca para focului. — N d jduiesc din toat inima c nu, spuse Atticus sec şi intr în cas . — Je-em... — St! S-a dus în salon şi ne poate auzi de-acolo. O dat la loc sigur în curte, Dill îl întreb pe Jem dac ne mai puteam

continua joaca. — Nu ştiu, Atticus n-a spus s nu ne juc m... — Jem, am încercat eu, cred c Atticus ştie. — Nu, nu ştie. Dac-ar fi ştiut, ne-ar fi spus. Nu eram sigur , dar Jem m-a învinuit c m port ca o fat , c fetele îşi fac

totdeauna fel de fel de idei şi c de aceea nimeni nu le poate suferi şi dac o s-o in tot aşa, n-am decât s m duc s -mi caut nişte fete cu care s m joc.

— Ţine, atunci d -i drumu-nainte, i-am spus, şi-ai s vezi tu! Sosirea lui Atticus era al doilea motiv pentru care voiam s ies din joc.

Primul îl aveam mai dinainte, din ziua când m rostogolisem în curtea din fa a casei Radleyilor. ţu toat ame eala, grea a şi larma stârnit de Jem, urechea îmi prinsese şi un alt sunet, atât de înfundat, încât nu l-aş fi auzit cu nici un chip de pe trotuar: în cas , cineva râdea.

5 Tot cic lindu-l, am reuşit pân la urm s -l conving pe Jem şi, spre

uşurarea mea, o vreme a l sat-o mai moale cu jocul. ţontinua s sus in totuşi c Atticus n-ar fi spus c n-avem voie, ceea ce înseamn c în realitate aveam. Ei, şi chiar dac Atticus ar spune nu, ar g si el, Jem, o porti de sc pare: n-am avea decât s schimb m numele personajelor şi gata, nimeni nu ne-ar mai putea învinui c ne juc m de-a cineva anume.

Dill a îmbr işat din toat inima planul acesta de ac iune. Oricum Dill, care-i inea hangul lui Jem în toate privin ele, îmi cam punea r bdarea la încercare. La începutul verii m ceruse în c s torie, ca îndat dup aceea s uite. M însemnase ca pe un lucru al lui, zicându-mi c sunt singura fat pe care o va iubi vreodat , apoi m neglijase. L-am b tut în dou rânduri, dar nu mi-a folosit la nimic, dimpotriv , s-a împrietenit şi mai mult cu Jem. Petreceau zile întregi în „casa din copaciĂ complotând şi pl nuind, iar pe mine m chemau numai când aveau nevoie de un al treilea. Aşa c , un timp nu m-am amestecat nici eu în proiectele lor mai temerare şi, cu riscul de a fi numit „fat Ă, mi-am petrecut amurgurile care mai r m seser din vara aceea mai mult cu domnişoara Maudie Atkinson, pe veranda ei.

Jem şi cu mine aveam totdeauna dreptul de liber intrare în curtea domnişoarei Maudie, cu condi ia s nu ne apropiem de azalee, îns rela iile noastre nu erau definite suficient de clar. Înainte ca Jem şi cu Dill s m exclud din planurile lor, nu era decât o cucoan oarecare din vecini, ce-i drept îns o prezen destul de blajin .

Acordul nostru tacit cu domnişoara Maudie prevedea c avem voie s ne juc m pe gazonul ei, s mânc m struguri, cu condi ia de a nu-i strica vi a, şi s explor m vasta ograd din dos – clauze atât de generoase, încât arareori vorbeam cu dânsa, c ci aveam grij s p str m echilibrul delicat al rela iilor noastre: prin purtarea lor îns , Jem şi cu Dill m-au f cut s m apropii mai mult de ea.

Domnişoara Maudie nu îşi putea suferi casa: timpul petrecut în untru i se p rea timp pierdut. Era v duv şi, în plus, o doamn cu însuşiri cameleonice, care-şi lucra straturile de flori cu o veche p l rie de pai pe cap şi în salopet b rb teasc , pentru ca, dup baia de la ora cinci, s se instaleze pe verand şi s troneze asupra str zii în chip de frumuse e atotst pânitoare.

inea la tot ce creşte pe p mântul Domnului, chiar şi la buruieni. Cu o singur excep ie. De g sea o frunz de p tlagin în curtea ei, era ca la a doua b t lie de pe Marna: n v lea asupra plantei, înarmat cu un hârd u de tinichea şi o dinamita la r d cin cu o substan otr vitoare care, zicea dânsa, e atât de puternic , încât ne-ar da gata pe to i dac nu ne-am feri.

— De ce n-o smulge i pur şi simplu? am întrebat-o o dat , dup ce asistasem la o campanie prelungit împotriva unei frunze de cel mult trei oli.

— S-o smulg, feti o, s-o smulg? Şi domnişoara Maudie ridic de jos l starul r pus şi strivi între degete tulpina firav : câteva semin e microscopice c zur jos. Afl c o r murea din planta asta, una singur , poate distruge o curte

întreag . Aşa s ştii. ţând vine toamna, asta se usuc şi vântul o împr ştie în tot comitatul Maycomb!

Dup chipul domnişoarei Maudie, se vedea cât de colo c o atare eventualitate e pentru ea ca ciuma din Vechiul Testament.

Avea un fel de a vorbi cam r spicat pentru o doamn a comitatului Maycomb. Ne înşira toate prenumele ori de câte ori ni se adresa şi d dea la iveal , când surâdea, dou furci mici de aur prinse de canini. O dat , pe când le admiram cu speran a nem rturisit c într-o bun zi am s am şi eu la fel, mi-a spus:

— Priveşte. Şi cu o mişcare a limbii şi-a scos proteza, gest cordial care a cimentat pe

dat prietenia noastr . Ţun voin a domnişoarei Maudie se extindea şi asupra lui Jem şi Dill, ori de

câte ori îşi întrerupea îndeletnicirile: aşa ne-a fost dat s culegem roadele unui talent pe care domnişoara Maudie ni-l inuse pân atunci ascuns. F cea pr jiturile cele mai straşnice din cartier. Dup ce-am admis-o în intimitatea noastr , ori de câte ori f cea pr jituri, cocea una mare şi trei mai mici, apoi ne striga de peste drum: „Jem Finch, Scout Finch, ţharles Ţaker Harris, veni i încoace!" Promptitudinea noastr era totdeauna r spl tit .

Vara, amurgurile sunt lungi şi pline de împ care. De cele mai multe ori domnişoara Maudie şi cu mine şedeam pe veranda ei şi priveam, f r o vorb , cerul care se rumenea treptat pe m sur ce sc p ta soarele, urm rind stolurile de rândunele cum treceau în zbor razant deasupra cartierului şi se mistuiau dup acoperişul şcolii.

— Domnişoar Maudie, am întrebat-o într-o sear , crede i c Ţau Radley mai tr ieşte?

— Se numeşte Arthur şi tr ieşte, mi-a r spuns domnişoara Maudie, leg nându-se încet în balansoarul ei mare din lemn de stejar. Sim i cum miros mimozele mele? E ca o adiere îngereasc în seara asta.

— Da, donşoar . Da' ...de unde şti i? — ţe s ştiu, feti o? — ţ Ţ... c domnul Arthur mai tr ieşte... — ţe curiozitate boln vicioas ! Dar îmi închipui c subiectul e de vin . Ştiu

c tr ieşte. Ştiu c tr ieşte, Jean Louise, pentru c nu l-am v zut dus afar . — Dar dac a murit şi i-au dat drumul pe horn? — De unde-ai mai scos-o şi pe asta?! — Jem zice c aşa crede el c-au f cut. — - - - ... Pe zi ce trece seam n tot mai mult cu Jack Finch. Domnişoara Maudie îl cunoştea din copil rie pe unchiul Jack Finch, fratele

lui Atticus. Erau cam de aceeaşi vârst , şi copil riser împreun la Debarcaderul lui Finch. Domnişoara Maudie era fiica doctorului Frank Ţuford, proprietar şi vecin cu noi. Profesia doctorului Buford era medicina, iar obsesia lui era tot ce creştea în p mânt, din care pricin şi r m sese s rac. Unchiul Jack Finch îşi m rginise pasiunea s patului la ghivecele cu flori de la ferestrele lui din Nashville, din care pricin f cuse avere. Pe unchiul Jack îl vedeam în fiecare an de ţr ciun, şi la fiecare ţr ciun o striga peste gard pe domnişoara Maudie şi-i

spunea s -l ia de b rbat, iar domnişoara Maudie îi r spundea tot aşa, strigând: „ ip un pic mai tare, Jack Finch, s te-aud pân' la poşt , c eu tot nu te-aud!" Mie şi lui Jem ni se p rea ciudat chipul sta de a cere mâna unei doamne, dar şi unchiul Jack era un om ciudat. Zicea c vrea s-o scoat din min i pe domnişoara Maudie, c se str duia de patruzeci de ani f r succes şi c era ultimul om cu care s-ar gândi ea s se m rite, îns primul pe care-i pl cea s -l tachineze, aşa c singura lui ap rare era ofensiva spiritual , ceea ce pentru mintea noastr era teribil de clar...

— Arthur Radley st pur şi simplu în cas , atâta tot, spuse domnişoara Maudie. Tu n-ai sta în cas dac n-ai vrea s ieşi?

— Da, don'şoar , dar eu aş vrea s ies afar . El de ce nu vrea? Ochii domnişoarei Maudie se îngustar . — ţunoşti povestea tot atât de bine ca şi mine. — Ba n-am auzit niciodat de ce. Nu mi-a spus nimeni niciodat . Domnişoara Maudie îşi potrivi proteza dentar . — Ştii, b trânul domn Radley era un baptist din secta „sp l torilor de

picioare"... — ţa dumneavoastr , da? — Nu chiar aşa, feti o. Eu sunt baptist şi atâta tot. — Nu crede i to i în sp larea picioarelor? — Ţa da. Acas , în baie. — Dar nu poate s existe o comuniune între noi... Socotind probabil c era mai uşor s defineasc baptismul primitiv decât

comuniunea dintre oameni, domnişoara Maudie îmi explic : — „Sp l torii de picioareĂ cred c orice pl cere e un p cat. Ştii c într-o

sâmb t , câ iva dintre ei, ieşind din p dure şi trecând pe aici, au spus c m voi duce în iad cu florile mele cu tot?

— ţu florile dumneavoastr ? — Da, domnişoar . Vor arde o dat cu mine. Ei cred c îmi petrec timpul

prea mult în aerul liber al Domnului şi prea pu in în cas citind Ţiblia. Încrederea mea în evanghelia predicat de la amvon s-a zdruncinat când

mi-am închipuit-o pe domnişoara Maudie fierbând pe veci în felurite iaduri protestante. E-adev rat c avea limba ascu it , şi nu umbla cu opere de binefacere, ca domnişoara Stephanie Crawford. Dar în vreme ce nici un om cu bun-sim n-avea încredere în domnişoara Stephanie, Jem şi cu mine credeam orbeşte în domnişoara Maudie. Nu ne pâra niciodat , nu se jucase niciodat cu noi de-a şoarecele şi pisica, nu se amesteca în via a noastr particular . Era pentru noi o prieten . Şi nu puteam concepe ca o fiin atât de rezonabil s tr iasc sub amenin area chinurilor veşnice.

— Nu-i drept, domnişoar Maudie. Sunte i cea mai bun doamn din câte cunosc.

Domnişoara Maudie surâse: — Mul umesc, domnişoar . Dar baptiştii „sp l tori de picioareĂ cred c

femeile sunt prin defini ie p catul întruchipat. Ştii, ei iau Ţiblia cuvânt cu cuvânt.

— Oare de asta st domnul Arthur în cas , ca s se fereasc de femei?

— Habar n-am. — Dup mine, n-are nici un rost. Dac domnul Arthur vrea s ajung în rai,

cred c ar trebui s ias m car pe verand . Atticus zice c Dumnezeu îi iubeşte pe oamenii ca dumneavoastr care in la sine.

Domnişoara Maudie se opri din leg nat; vocea i se f cuse aspr . — Eşti prea crud la minte ca s pricepi, spuse ea. S ştii c uneori Ţiblia,

în mâna cuiva, poate fi mai d un toare decât o sticl de whisky în mâna... oh, s zicem a tat lui t u.

M-am sim it şocat . — Atticus nu bea whisky, am protestat, n-a pus o pic tur în gur

niciodat ... nu, donşoar , ba adic ... a b ut. Mi-a spus c a b ut o dat şi nu i-a pl cut.

Domnişoara Maudie izbucni în râs. — N-ai în eles, nu de taic -t u e vorba, m l muri ea. Am vrut s spun c

Atticus Finch, chiar de-ar bea şi s-ar îmb ta, tot n-ar fi atât de r u pe cât sunt al ii, în momentele lor cele mai bune. Exist un soi de oameni care... ştii... se gândesc atât de mult la lumea cealalt , încât n-ajung niciodat s înve e cum s tr iasc în lumea asta, iar la ce duce asta, n-ai decât s - i arunci ochii peste drum ca s vezi.

— ţrede i c e adev rat tot ce se spune despre Ţ... despre domnul Arthur? — Ce anume? I-am spus ce anume. — Astea-s pe trei sferturi scorneli ale oamenilor de culoare şi pe sfert ale

Stephaniei ţrawford, r spunse domnişoara Maudie cu severitate. Stephanie Crawford mi-a spus chiar, odat , c s-a deşteptat într-o noapte şi l-a v zut cum o fixa pe geam. Am întrebat-o: şi tu ce-ai f cut, Stephanie, te-ai dat pu in la o parte ca s -i faci loc în pat? Numai aşa i-am închis gura pentru o vreme.

Eram încredin at c nu minte. Glasul domnişoarei Maudie putea reduce la t cere pe oricine.

— Nu feti o, asta-i o cas îndurerat . Mi-l amintesc pe Arthur Radley când era copil. Totdeauna vorbea cuviincios, zic lumea ce-o pofti. Vorbea cum ştia el mai cuviincios.

— ţrede i c -i scrântit la minte? Domnişoara Maudie d du din cap. — Dac n-a fost, ar trebui s fie acum. Niciodat nu ştim cu adev rat ce li se

întâmpl oamenilor. ţe se petrece între cele patru ziduri ale unei case, dup uşile închise, ce secrete...

— Niciodat Atticus nu ne-a f cut în cas , mie şi lui Jem, ceva ce n-ar face şi în curte, declarai eu, socotind de datoria mea s iau ap rarea tat lui meu.

— ţopil drag , alta mi-a fost inten ia, nu de tat l t u vorbeam, dar acum, c stau şi m gândesc, uite ce-am s - i spun: e adev rat c Atticus Finch este acelaşi, şi acas , şi pe strad . Ei, dar o pr jitur proasp t pentru acas ce zici, i-ar place?

Am r spuns c mi-ar place, şi înc foarte mult.

A doua zi diminea , când m-am trezit, i-am g sit pe Jem şi pe Dill în curtea din dos, adânci i în conversa ie. ţând m-am apropiat, mi-au spus, ca de obicei, s -mi iau t lp şi a.

— Ţa ia termin , Jem Finch! ţurtea e tot atât a ta, cât şi a mea. Am şi eu dreptul s m joc aici ca şi tine.

Dup câteva clipe de stupoare, Dill şi cu Jem se ridicar . — Dac r mâi, mi-a pus în vedere Dill, trebuie s faci ce- i spunem noi. — Ia te uit ... cine se umfl -n pene aşa, deodat ! — Dac nu juri c-ai s faci ce- i spunem noi, atunci nu- i mai spunem

nimic, mi-a t iat-o Dill. — V sclifosi i de parc a i fi crescut cu zece oli peste noapte... Şi, m rog,

ce pofti i? — Vrem s -i trimitem un bile el lui Ţau Radley, explic Jem cu senin tate. — Şi... c-cum vre i?... Încercam s lupt cu spaima care creştea în mine automat: îi venea uşor

domnişoarei Maudie s vorbeasc , b trân cum era şi comod instalat pe veranda ei, pe când nou ... cu noi era altceva.

Jem inten iona pur şi simplu s aga e biletul în vârful unui b de undi şi s -l strecoare prin jaluzele. Dac s-ar ivi vreun nepoftit, Dill va da de veste sunând clopo elul.

Şi Dill, spre a înt ri, ridic dreapta în care strângea clopo elul de argint din sufragerie al mamei mele.

— Eu am s înconjur casa, prin partea ailalt , explic mai departe Jem. Ne-am uitat ieri de peste drum şi-am v zut o jaluzea desprins . ţred c , în cel mai r u caz, aş putea s -l pun pe pervazul ferestrei.

— Jem... — Ai intrat în hor , acum trebuie s joci, tu singur ai vrut-o, domnişoar

Priss! — În regul , Jem, dar nu vreau s stau de paz , tu nu ştii c cineva a... — Ţa ai s stai de paz în spatele casei, iar Dill va supraveghea curtea din

fa şi strada, şi dac vine cineva, sun din clopo el. E clar? — ... clar ... şi ... ce i-a i scris? — Îl rug m politicos, mi-a r spuns Dill, s ias din când în când şi s ne

spun ce face în cas , iar noi îl asigur m c nu-i facem nici un r u şi c o s -i cump r m o înghe at .

— Sunte i nebuni de legat, o s ne omoare! — E ideea mea, se f li Dill, cred c dac-ar ieşi şi ar sta un pic cu noi, s-ar

sim i mai bine. — De unde ştii c nu se simte bine şi-aşa? — Da' tu cum te-ai sim i dac-ai sta încuiat în cas o sut de ani şi-ai

mânca numai pisici? Pun r m şag c are o barb uite-atâta... — ţa a lui taic -tu? — Tata n-are barb , el... Aici îns , Dill îşi înghi i vorba, p rând a-şi scormoni memoria. — Aha, te-am prins! strigai. Ai zis când ai venit c taic -tu are barb neagr ! — Dac vrei s ştii, şi-a ras-o vara trecut , îhî! Şi-am şi-o scrisoare ca s - i

dovedesc, mi-a trimis şi doi dolari! — Şi mai ce? Şi mai ce? Şi-o uniform de poli ist c lare, numai c n-a ajuns

niciodat , aşa-i?! Hai, deşart - i sacul, b iete... Mare meşter mai era Dill Harris la t iat piroane... ţic a c l torit de

şaptesprezece ori cu avionul poştal, a fost în Noua Sco ie, a v zut un elefant, bunicu-s u a fost generalul de brigad Joe Wheeler şi i-a l sat şi sabia lui moştenire...

— Ia mai termina i, se r sti Jem la noi. Se strecur sub trepte, de unde reap ru cu un b de undi galben, de bambus. ţred c -i destul de lung ca s ating casa din strad , ce zice i? ne ceru el p rerea.

— Cui nu i-a fost fric s dea fuga pân' la cas şi s-o ating , nu i-ar trebui nici undi , l-am în epat eu. De ce nu te duci s ba i la uşa din fa ?

— Asta-i altceva, de câte ori trebuie s - i explic? Dill scoase din buzunar o buc ic de hârtie şi i-o întinse lui Jem. Tustrei

ne-am îndreptat cu b gare de scam spre casa cea veche. Dill r mase lâng felinarul de la col , iar Jem şi cu mine ne furişar m pe drumul lateral ce cobora în pant pe lâng coasta cl dirii. I-am luat-o înainte şi m-am oprit într-un loc de unde puteam vedea pe dup col .

— Drumu-i liber, anun ai, nici ipenie de om. Jem se uit în susul str zii, la Dill, care d du şi el din cap. Şi-atunci, leg bile elul de cap tul undi ei, aplec b ul de-a curmezişul

cur ii şi-l împinse spre fereastra pe care o alesese. Undi a era cu câ iva oli mai scurt decât trebuia şi Jem se lungi şi se-ntinse cât putu. Îl v zui fandând ca la un asalt, o dat şi înc o dat , atâta vreme încât îmi p r sii postul şi m apropiai de el.

— Nu pot s -l scot de pe b , gâfâi el, sau dac -l scot, nu pot s -l fac s stea locului. Du-te înapoi în strad , Scout!

M-am întors şi-am pândit mai departe de la col . Din când în când m uitam la Jem, care încerca mereu, cu r bdare, s pun biletul pe pervazul ferestrei: biletul zbura jos, Jem îl împungea cu b ul undi ei şi-l ridica de atâtea ori, încât mi-am zis c Ţau Radley, chiar dac l-ar g si vreodat , tot n-ar mai putea s -l citeasc . Tocmai priveam din nou în josul str zii, când, deodat , auzii clopo elul sunând.

M r sucii, cu capul strâns între umeri, aşteptându-m s -l v d pe Ţau Radley cu col ii lui însângera i, când colo l-am v zut pe Dill agitând din r sputeri clopo elul chiar sub nasul lui Atticus.

Jem ar ta atât de lamentabil, încât n-am avut inima s -i spun: i-am spus eu c aşa o s se-ntâmple. Abia îşi târa picioarele, tr gând undi a dup el pe trotuar.

— Înceteaz o dat cu clopo elul sta, spuse Atticus. Dill opri cu mâna limba clopo elului; în liniştea care se aşternu, aş fi

preferat s -l aud sunând din nou. Atticus îşi d du p l ria pe ceaf şi-şi puse mâinile în şolduri.

— Jem, rosti el, ce f ceai acolo? — 'imic, sir... — ţum nimic?! ţe vorb -i asta? N-auzi ce te-ntreb?

— Eu... noi... încercam numai s -i d m ceva domnului Radley... — Şi ce încerca i, m rog, s -i da i? — O scrisoare, atât... — Ai bun tatea şi arat -mi-o. Jem îi întinse un petic de hârtie murd rit şi terfelit ca vai de lume. Atticus îl

lu şi încerc s citeasc misiva. — De ce vre i ca domnul Radley s ias afar ? — Ne gândeam c ar putea s -i plac ... Începu Dill, dar privirea lui Atticus îl

înghe . — Ţ iete, i se adres tata lui Jem, am s - i spun ceva, şi-am s i-o spun o

dat pentru totdeauna: nu-l mai nec ji pe omul sta. ţe-am spus e valabil şi pentru voi doi, ştilal i.

ţe f cea domnul Radley, era treaba lui. Dac ar fi vrut s ias afar , ar fi ieşit. Dar dac voia s stea în cas , în propria lui cas , era liber s-o fac , scutit de aten iile unor copii indiscre i – ceea ce era un calificativ prea blând pentru de-alde noi. Ce-am zice dac el, Atticus, ar da buzna în od ile noastre, noaptea, f r s bat la uş ? ţam la fel ne purtasem noi cu domnul Radley. ţe f cea domnul Radley putea s ni se par ciudat nou , nu şi lui. Şi, unde mai pui, nu ne trecuse prin cap nici m car c singurul chip civilizat de a comunica cu alt fiin omeneasc era s foloseşti uşa principal şi nu fereastra din dos! În fine, nu cumva s ne mai prind c ne apropiem de casa aceea nepofti i, c juc m jocuri stupide ca acelea pe care le observase el, ori c ne distr m pe socoteala cuiva de pe strada asta sau din oraşul sta...

— Dar noi nu ne distram pe socoteala lui, nu râdeam de el, c ut Jem s -l asigure, noi doar...

— Dar ce f cea i? — Nu râdeam de el... — Nu, rosti Atticus, punea i în vitrin povestea vie ii lui, ca tot cartierul s

se l mureasc . Jem p rea s -şi mai fi venit în fire. — N-am spus c f ceam aşa, n-am spus! Atticus zâmbi sec. — Şi totuşi, ai spus-o. S -nceta i imediat cu prostiile astea, to i trei! Jem c sc gura la el. — Vrei s te faci avocat, nu-i aşa? Gura tatei avea o fermitate suspect , ca şi când ar fi încercat s-o in

dreapt . Jem gândea probabil c nu e cazul s mai încerce alte şiretlicuri, c ci t cu

chitic. Abia când Atticus intr în cas s -şi caute dosarul pe care uitase s -l ia cu el diminea a, când plecase la serviciu, îşi d du şi frate-meu seama c a fost p c lit cu unul din cele mai vechi trucuri avoc eşti din câte au existat vreodat . Aştept la o distan respectuoas de treptele de la intrare, petrecându-l cu privirea pe tata când ieşi din cas şi porni spre oraş. ţând Atticus era destul de departe ca s nu-l mai poat auzi, Jem strig în urma lui:

— ţredeam c vreau s m fac avocat, dar acum nu mai sunt atât de sigur!

6 — Da, încuviin tata când Jem l-a întrebat dac ne d voie s mergem la

iazul cu peşti al domnişoarei Rachel, ca s st m pe mal, împreun cu Dill, care petrecea ultima sear la Maycomb. Spune i-i la revedere din partea mea, şi s ne vedem s n toşi vara viitoare.

Am s rit zidul scund care desp r ea curtea domnişoarei Rachel de intrarea noastr pentru maşini.

Jem fluier prelung şi tremurat; Dill îi r spunse din întuneric. — Nici o suflare, spuse Jem. Ia priveşte. Şi ar t spre r s rit: o lun imens se în l a de dup nucii domnişoarei

Maudie. — Parc - i ine de cald, coment el. — Se vede şi crucea? întreb Dill f r s ridice capul, preocupat s -şi

fabrice o igar din hârtie de ziar şi sfoar . — Nu, numai doamna din lun . Nu aprinde chestia aia, Dill, c -mpu i toat

partea asta a oraşului. În lun era o doamn , care şedea la m su a de toalet şi-şi piept na p rul. — Ai s ne lipseşti, b iete, zisei. N-ar fi mai bine s -l pândim pe domnul

Avery, ce zici? Domnul Avery st tea cu chirie peste drum de doamna Henry Lafayette

Dubose. Pe lâng sustragerea de bani din farfuria de chet , lucru cu care se îndeletnicea sistematic duminica, domnul Avery mai obişnuia s şad în fiecare sear pe verand , pân la nou , şi s str nute. Odat , am avut norocul s fim martori la o performan care, hot rât, pare s fi fost ultima, fiindc n-a mai repetat-o cât vreme l-am pândit. În alt sear , pe când coboram treptele casei domnişoarei Maudie, ne-a oprit o exclama ie a lui Dill: „Doamne, ia uita i-v !Ă Şi a întins degetul spre casa de vizavi. La început n-am v zut altceva decât veranda îmbr cat în glicin , dar uitându-ne mai atent, descoperir m un firicel de ap arcuit care âşnea dintre frunze – s tot fi fost vreo zece picioare de la surs la p mânt, dup aprecierea noastr – şi stropea drept în pata galben de lumin pe care o f cea felinarul pe trotuar. Jem şi-a dat cu p rerea c domnul Avery n-a calculat bine, Dill, c de bun seam bea o vadr de ap pe zi, iar concursul care a urmat, cu scopul de a stabili distan ele relative şi îndemân rile respective, m-a f cut din nou s m simt de prisos, dat fiind deplina-mi lips de înzestrare pentru atare ocazii.

Dill se întinse, c sc şi propuse cu mult prea mult indiferen : — Şti i ce, hai s mergem la plimbare. Ideea mi se p ru suspect : la Maycomb, nimeni nu mergea la plimbare f r

nici o noim . — Încotro, Dill? Îmi ar t cu un semn din cap spre sud. — În regul , consim i pe dat Jem. Şi fiindc rezistam, îmi spuse dulceag:

Nu te sileşte nimeni s vii cu noi, îngeraşule. — Aşa spui tu: „nu te sileşte nimeniĂ. Dar adu- i aminte...

Jem nu era omul care s -şi încarce memoria cu înfrângerile din trecut: singura înv tur cu care se alesese de la Atticus p rea s fi fost o ini iere în arta de a pune întreb ri.

— N-avem nimic de gând, Scout. Mergem doar pân la felinar şi înapoi. ţoborâr m t cu i trotuarul, tr gând cu urechea la scâr âitul balansoarelor

din verande sub greutatea vecinilor, la zgomotul confuz iscat în noapte de t if suiala potolit a celor mari de pe strada noastr . Din când în când o auzeam pe domnişoara Stephanie Crawford râzând.

— Ei? f cu Dill. — În regul , r spunse Jem. Ascult , Scout, de ce nu te duci acas ? — Dar ce-ave i de gând? Voiau, nici mai mult, nici mai pu in; decât s arunce o privire pe fereastra

cu jaluzeaua desprins , doar-doar îl vor vedea pe Ţau Radley, iar dac nu ineam s -i înso esc, n-aveam decât s m duc direct acas şi s -mi in gura, atâta tot.

— Dar, pentru numele lui Dumnezeu, de ce-a i aşteptat pân -n seara asta?! Pentru c noaptea nu-i putea vedea nimeni, pentru c Atticus era cufundat

atât de adânc în cartea lui, încât n-ar fi auzit nici trâmbi ele Judec ii de Apoi, pentru c dac Ţau Radley le-ar face de petrecanie, i-ar sc pa de şcoal şi mai repede decât vacan a şi, în sfârşit, pentru c noaptea e mai uşor s vezi ce se întâmpl într-o cas întunecoas decât ziua, pe lumin – am priceput?

— Jem, te rog... — Scout, î i spun pentru ultima oar : ine- i gura, sau du-te acas – z u

dac nu semeni din zi în zi tot mai mult cu o fat ! La care, neavând de ales, a trebuit s m al tur grupului. Ne-am gândit c

ar fi mai bine s ne strecur m pe sub gardul înalt de sârm ghimpat din spatele propriet ii Radley, fiindc riscam mai pu in s fim v zu i. Gardul împrejmuia o gr din mare şi un şopron îngust de scânduri.

Jem ridic sârma de jos şi-l împinse pe Dill pe dedesubt. Pe urm i-am inut eu sârma lui Jem. Abia înc pu.

— Ai grij , nici un zgomot, şopti el, şi orice-o fi, nu da peste verze, c sco i un foşnet de scoli şi mor ii...

P truns de acest sfat, înaintam, cred, un pas pe minut. M-am mişcat mai repede numai când l-am v zut la lumina lunii pe Jem f cându-mi semne din dep rtare. Ajunser m la poarta care desp r ea gr dina de curtea din dos. Jem o atinse. Poarta scâr âi.

— Scuip -n balamale, şopti Dill. — Ne-ai b gat într-o încurc tur , îl bomb nii eu pe frate-meu. Nu'ş' cum

mai ieşim de-aici... — S-s-st! Scuip , Scout. Scuipar m de ne secar m gâtlejurile, pe urm Jem deschise poarta

încetişor, o d du în l turi şi-o sprijini de gard. Iat -ne în curtea din dos. Spatele casei Radleyilor era şi mai pu in atr g tor decât partea din fa : o

verand pr p dit îl m rginea cu dou uşi şi, între ele, dou ferestre întunecate. În locul unei coloane, un stâlp grosolan sprijinea cap tul acoperişului. O sob de fier veche z cea într-un col al verandei; deasupra ei, oglinda unui cuier de p l rii prindea razele lunii şi le reflecta straniu.

— Uh! pufni Jem, s ltându-şi piciorul. — Ce-i?! — Pui de g in , sufl el. ţ aveam s ne ciocnim pretutindeni de lucruri nev zute, ne-o confirm

Dill care era în fa a noastr , când îl auzir m silabisind un „...mne-ze-u-le" în buşit. Ne furişar m spre partea lateral a casei, lâng fereastra cu jaluzeaua desprins . Pervazul era cu câ iva oli mai înalt decât Jem.

— O s te ajut m s te urci, îi şopti el lui Dill. Aşteapt pu in. Şi Jem apuc încheietura mâinii sale stângi şi încheietura mâinii mele

drepte, iar eu încheietura mea stâng şi pe cea dreapt a lui Jem, apoi ne l sar m pe vine şi Dill se aşez pe scaunul ce îl improvizasem. L-am ridicat, pân ce-a putut s se aga e de pervazul ferestrei.

— Gr beşte-te, şuier Jem, nu te putem ine mult. Dill m b tu pe um r şi îl l sar m jos. — Ce-ai v zut? — Nimic, au perdele. Dar e o lumin mic undeva, departe. — Hai s-o ştergem, sufl Jem. Ne întoarcem tot prin spate. S-s-st! m iştui

el, când eram gata s m împotrivesc. — S -ncerc m fereastra din dos, spuse Dill. — Dill, nu, şuşotii eu. El se opri şi-l l s pe Jem înainte. ţând frate-meu puse piciorul pe prima

treapt , aceasta scâr âi. R mase nemişcat, apoi îşi încerc cu grij greutatea. De data asta, nici un zgomot. Jem s ri dou trepte deodat , puse piciorul pe verand , se s lt pe ea şi z bovi în loc o vreme, cl tinându-se. Apoi îşi rec p t echilibrul, îngenunche, se târî pân la fereastr , în l capul şi privi în untru.

Atunci am v zut umbra. Era umbra unui om cu p l ria-n cap. La început mi se p ruse un copac, dar nu era vânt, şi trunchiurile de copac nu umbl niciodat . Veranda din spate era sc ldat în razele lunii, iar umbra, rumen ca o felie de pâine pr jit , înainta de-a curmezişul, c tre Jem.

Apoi o v zu şi Dill. Îşi duse mâinile la fa . ţând trecu pe lâng frate-meu, o v zu şi el. Îşi acoperi capul cu bra ele şi

r mase încremenit. Umbra se opri dincolo de Jem, cam la un picior dep rtare. Din margine i se

dezlipi un bra , care se ridica, apoi c zu la loc şi r mase nemişcat. Pe urm se întoarse şi trecu înapoi pe lâng Jem, merse de-a lungul verandei, p r si partea aceea a casei şi se întoarse aşa cum venise.

Dintr-un salt, Jem o zbughi jos de pe verand şi galop spre noi. Trânti poarta de gard, ne împinse afar şi o lu la goan cu noi, printre dou şiruri de verze, care foşneau îngrozitor. ţând eram la jum tatea drumului printre straturi, m-am împiedicat; în aceeaşi clip , bubuitul unei puşti cutremur împrejurimile.

Dill şi cu Jem se aruncar la p mânt, lâng mine. Gâfâind, Jem abia putu articula, printre suspine:

— Gardul de lâng curtea şcolii!... Repede, Scout!... Şi ridicând sârma de jos, ne l s s ne rostogolim pe dedesubt. Abia pe la

jum tatea drumului spre stejarul singuratic din curtea şcolii, la ad postul

c ruia voiam s ne refugiem, ne-am dat seama c Jem nu era cu noi. Ne întoarser m în fug şi-l g sir m zb tându-se în gard, lep dându-şi pantalonii ca s poat sc pa. Alerg numai în chilo i c tre stejar.

La ad postul trunchiului gros, r m ser m prosti i, dar mintea lui Jem lucra febril:

— Fuga acas ... o s ne caute! Str b tur m în goan curtea şcolii, ne strecurar m pe sub z plaz în

P şunea ţerbului din spatele casei noastre, s rir m gardul şi abia când ne-am pomenit pe treptele intr rii din spate, ne-a îng duit Jem s ne oprim ca s ne tragem sufletul.

Rec p tându-ne r suflarea, am luat-o spre curtea din fa , cu aerul cel mai indiferent din lume. ţercetar m strada şi v zur m un grup de vecini aduna i la poarta din fa a Radleyilor.

— Haidem mai bine acolo, spuse Jem, s nu le d m de b nuit dac nu ne ducem.

La poart , în curte, cu o puşc în mân , st tea domnul Nathan Radley. Atticus era lâng domnişoarele Maudie şi Stephanie ţrawford. Al turi i-am recunoscut pe domnişoara Rachel şi pe domnul Avery. Apari ia noastr trecu neobservat .

Ne-am strecurat lâng domnişoara Maudie, care se întoarse: — Unde era i de n-a i auzit zarva? — Dar ce s-a întâmplat? f cu Jem pe miratul. — Domnul Radley a tras într-un negru tupilat în straturile lui cu varz . — A! Şi l-a nimerit? — Nu, se amestec domnişoara Stephanie, fiindc a tras în aer. Dar la s-a

albit de spaim . Dac vede i pe-aici vreun negru alb, zice, s şti i c la e. Şi mai are un glonte în eava cealalt , zice, şi dac mai aude un foşnet în straturi, pac! – a doua oar trage-n plin, orice-ar fi s fie – câine, negru, sau... Jem Finch!

— Poftim?! Atticus interveni: — Dar unde- i sunt pantalonii, b iete? — Pantalonii, sir?... — Da, pantalonii! Degeaba! În chilo i în fa a lui Dumnezeu şi-a tuturor... Suspinai. — Domnule Finch! La lumina felinarului, l-am v zut pe Dill clocind ceva – ochii i se holbaser ,

fa a buc lat , ca de îngeraş, i se rotunjise şi mai tare. — ţe vrei, Dill? întreb tata. — Şti i, i-am câştigat eu, vorbi el vag. — I-ai câştigat?... ţum adic ? Mâna lui Dill c uta instinctiv ceafa, apoi, luându-şi seama, se repezi

înainte, ca s netezeasc fruntea: — Jucam pocher pe dezbr catelea, colea, la iazul cu peşti. Jem şi cu mine am r suflat uşura i. Vecinii p reau satisf cu i: r m seser

cu to ii paf. Pocher pe dezbr catelea – ce-o mai fi şi asta?! De aflat, n-avur m norocul s afl m, c ci domnişoara Rachel se dezl n ui,

ca sirena de incendiu a oraşului: — Sfi-i-inte I-isuse, Dill Harris! Jocuri de noroc la iazul meu?! Stai c - i ar t

eu pocher pe dezbr catelea, domnişorule! Numai interven ia lui Atticus îl sc p pe Dill de o neîntârziat schilodire. — O clip , domnişoar Rachel, spuse tata, pân acum nu i-am mai auzit de

una ca asta. Şi a i jucat chiar cu c r i? — Nu, sir, cu chibrituri, r spunse în locul lui Dill frate-meu, atacând

orbeşte. Jem m umplea pur şi simplu de admira ie: chibriturile erau periculoase,

dar c r ile de joc erau de-a dreptul fatale. — Jem şi tu, Scout, rosti Atticus ap sat, s nu mai aud de pocher sub nici o

form , a i în eles? Şi-acum, Jem, du-te la Dill şi ia- i pantalonii înapoi. Socoti i-v între voi.

— N-ai grij , Dill, îl asigur Jem în timp ce alergam pe trotuar, nu mai pune m tuş -ta mâna pe tine. O convinge tata. Da' repede i-a venit ideea, fiule... Şşt, ia ascult ... auzi?

Ne-am oprit şi-am auzit vocea lui Atticus: „...nu-i ceva serios... to i trec prin asta, domnişoar Rachel...Ă

Dill se linişti, Jem şi cu mine, îns nu. Mai r mânea de rezolvat o chestiune spinoas : de unde s scoat Jem pantalonii mâine diminea ?

— ... i-aş da nişte pantaloni de-ai mei, propuse Dill când ajunser m la scara casei domnişoarei Rachel.

Frate-meu spuse îns c nu crede c i-ar înc pea, dar c , în orice caz, îi mul umeşte. Ne-am luat r mas bun şi Dill a intrat în cas . Şi-a adus îns aminte c e logodit cu mine, fiindc a ieşit din nou în fug şi m-a s rutat la repezeal , sub nasul lui Jem.

— S -mi scrie i, auzi i? a strigat el în urma noastr . ţhiar dac Jem şi-ar fi rec p tat pantalonii, tot nu ne-ar fi tihnit somnul.

Zvonurile nop ii le auzeam parc întreite în patul meu de pe veranda din spate; orice scrâşnet de pietriş strivit sub talp era Ţau Radley pornit s se r zbune, orice trec tor negru râzând în bezn era Ţau Radley care ne fug rea; gâng niile nop ii care se loveau de paravan erau degetele smintite ale lui Ţau Radley f când în buc ele sârma ghimpat ; platanii erau amenin tori, pânditori, vii. M-am zb tut aşa, între vis şi realitate, pân când l-am auzit pe Jem murmurând:

— Dormi, Scout? — Eşti nebun?! — Sst! Lumina e stins la Atticus. În razele pale ale lunii, l-am v zut pe Jem punând picioarele pe podea. — M duc s -i iau. M-am ridicat cât ai clipi în capul oaselor: — Nu se poate! Nu te las! El îns , luptându-se cu c maşa: — Trebuie... — Dac nu încetezi, îl scol pe Atticus...

— Scoal -l şi te omor. L-am tras lâng mine, pe pat. Am încercat s -l înduplec: — Domnul Nathan o s -i g seasc diminea a, Jem. Ştie c tu i-ai pierdut. O

s fie cam albastru când o s -i arate lui Atticus, dar atâta tot. Du-te înapoi la culcare.

— Asta ştiu, r spunse Jem, de-aia m şi duc s -i caut. Sim eam c -mi vine r u. S se întoarc , singur, acolo... Mi-aminteam de

domnişoara Stephanie: domnul Nathan mai avea un glonte în puşc şi, la cel mai mic zgomot, orice-ar fi s fie – negru, câine... Jem o ştia mai bine decât mine.

Eram desperat . — Dar bine, Jem, gândeşte-te c n-are nici un rost... Ţ taia doare, dar

trece. Mergi la moarte sigur , Jem. Te rog... Frate-meu slobozi aerul din piept încet, cu socoteal . — Uite ce-i, Scout, morm i el. Atticus nu m-a b tut niciodat , de când m

ştiu. Şi nu vreau s -ntoarc foaia. Poftim, ce idee! ţa şi când lui Atticus i s-ar abate, aşa, din dou -n dou

zile... — Vrei s spui c nu te-a prins niciodat cu mâ a-n sac... — Poate, dar nu in deloc s -ntoarc foaia, Scout. Nu trebuia s facem

ce-am f cut asear . ţred c din clipa asta drumurile noastre, al meu şi-al lui Jem, au început s

se despart . Mi se mai întâmplase câteodat s nu-l în eleg, dar mir rile mele nu ineau prea mult. Asta îns le întrecea pe toate.

— Te rog, pledai mai departe, tu singur, acolo, scoate- i-o din cap... — Basta! — Ştii, nu-i ca şi când nu i-ar mai vorbi niciodat , sau ceva în genul sta...

S ştii c -l scol, Jem, pe cuvântul meu c -l scol... Jem m apuc de gulerul pijamalei, r sucindu-l strâns. — Bine, merg cu tine... M -necam. — Ispr veşte, ai s işti t r boi şi-atîta tot. Degeaba îmi stricam gura. Am tras z vorul de la uşa din dos şi i-am inut-o

deschis , pân ce s-a strecurat pe trepte în jos. ţred c era dou dup miezul nop ii. Luna asfin ea şi umbrele v rgate p leau, se destr mau, piereau. ţ maşa alb a lui Jem se agita în sus şi-n jos, ca un pui de fantom care fuge d n uind ca s nu-l prind rev rsatul zorilor. O briz uşoar r corea sudorile care mi se prelingeau pe corp, gâdilându-m .

O luase prin dos, peste P şunea ţerbului, traversând curtea şcolii şi inând-o de-a lungul gardului, aşa-mi închipuiam – în orice caz, într-acolo

apucase. sta nu era drumul cel mai scurt, aşa c înc nu era momentul s m îngrijorez. Aşteptam momentul s m îngrijorez, pândind bubuitul puştii domnului Radley. Apoi mi se p ru c aud scâr âind z plazul din dos. Aş fi vrut s fie aşa.

Deodat , îl auzii pe Atticus tuşind. Îmi inui respira ia. Uneori, dup ce ne f ceam pelerinajul nocturn la baie, îl g seam citind. Zicea c de multe ori se trezeşte noaptea, vine s ne înveleasc şi pe urm citeşte pân -l cuprinde

somnul. Aşteptam s v d lumina aprinzându-se în camera lui şi-mi for am ochii s prind clipa când va invada holul. Dar lumina nu se aprinse, şi-am r suflat uşurat .

Gâng niile nop ii se f cuser nev zute, dar când adia vântul, fructele coapte ale platanilor c deau pe acoperiş cu r p it de tob , dar din când în când l tratul îndep rtat al vreunui câine f cea întunecimea şi mai dezolant .

Dar iat -l, se întoarce! O c m şu alb sare z plazul din dos, se apropie, creşte. Uite-l c urc scara, trage z vorul la loc şi se aşaz pe patul lui. Îmi arat , f r o vorb , pantalonii. Se întinse apoi s doarm şi, o vreme, i-am auzit patul tremurând. Pe urm a încetat. N-am mai auzit nici o mişcare.

7 O s pt mân încheiat Jem n-a scos o vorb şi-a umblat tot bo-sumflat.

Aşa cum m pov uise Atticus odat , am c utat s intru în pielea lui şi s -i calc pe urme: dac m-aş fi dus eu la casa Radley, la ceasurile dou din noapte, înmormântarea mea ar fi avut loc negreşit a doua zi dup -amiaz . Aşa c am preferat s -i dau pace, str duindu-m s nu-l mai sâcâi.

Începur m şcoala. Într-a doua era tot atât de r u ca şi-ntr-a întâia, dac nu chiar şi mai r u – tot cartonaşe, şi tot nu eram l sa i nici s citim, nici s scriem. Succesele domnişoarei ţaroline puteau fi apreciate dup frecven a râsetelor de al turi; oricum, îns , echipa obişnuit care invadase din nou clasa întâi p rea destul de disciplinat . Singurul lucru cu adev rat bun era c , anul acesta, ieşeam tot atât de târziu ca şi Jem, aşa c , de obicei, ne întorceam acas împreun , la ora trei.

Într-o dup -amiaz , pe când str b team curtea şcolii în drum spre cas , Jem rosti pe neaşteptate:

— E ceva ce nu i-am spus. ţum era pentru prima oar dup nu ştiu câte zile c binevoia s se exprime

închegat, îl încurajai: — Despre ce e vorba? — Despre noaptea aceea. — Nu mi-ai spus niciodat nimic despre noaptea aceea. Dar Jem îmi t ie şirul vorbelor cu un gest de parc ar fi alungat ân arii,

apoi, dup o scurt chibzuial , îmi dest inui: — Când m-am dus înapoi dup pantaloni – ştii c m -ncurcasem r u de tot

în ghimpii sârmei şi când am vrut s -i scot, nu-i putusem desprinde – ei bine, la înapoiere (Jem trase adânc aerul în piept), la înapoiere am g sit pantalonii împ turi i şi aşeza i pe gard.... parc m-aşteptau.

— Pe gard... — Şi înc ceva. Vocea lui Jem deveni monoton : Am s - i ar t acas . Erau

cusu i. Nu aşa cum i-ar coase o femeie, ci cum aş încerca de pild eu. Strâmb, anapoda. ţa şi când...

— ...cineva ar fi ştiut c vii s -i iei. — ţa şi când, sfârşi Jem cutremurându-se, cineva mi-ar fi ghicit

gândurile... ca şi când ar fi ştiut ce-aveam de gând s fac. Poate s ştie cineva ce vreau eu s fac dac nu m cunoaşte, Scout?

Întrebarea lui era în acelaşi timp o rug minte. Am c utat s -l liniştesc. — Nimeni nu poate s ştie ce-ai de gând s faci, i-am zis, dac nu st în

aceeaşi cas cu tine, şi nici chiar eu nu ştiu totdeauna. Treceam tocmai prin dreptul copacului nostru. În scorbur era un ghem de

sfoar cenuşie. — Nu-l lua, Jem. E ascunz toarea cuiva. — Nu cred, Scout. — Ba da. Cineva – ca Walter ţunningham, de pild – trece pe aici în fiecare

recrea ie şi-şi ascunde lucrurile, iar noi venim şi i le lu m. Ştii ce? Hai s l s m ghemul şi s-aştept m vreo dou zile. Dac nu dispare între timp, îl lu m, bine?

— Ţine, poate c ai dreptate, recunoscu el. S nu fie ascunz toarea vreunui copil, care-şi piteşte lucrurile de frica alor mari. La drept vorbind, nu d m peste ele decât în timpul şcolii.

— Îhî, dar tu ui i c n-am trecut pe-aici niciodat în timpul verii. Ne-am dus acas . A doua zi, ghemul era tot acolo. ţând l-a v zut şi a treia

zi, Jem l-a vârât în buzunar. De atunci, tot ce-am g sit în scorbur am socotit c -i al nostru.

ţlasa a doua era un chin, dar Jem îmi tot d dea asigur ri c , cu cât voi

creşte, cu atât mai tare o s simt c -mi place şcoala, c şi lui i-a a fost la fel şi c de-abia când ajungi într-a şasea înve i lucruri mai de soi. S-ar fi zis c a şasea îi pl cuse din capul locului: trecuse printr-o scurt „perioad egiptean Ă, care pe mine una m cam umpluse de nedumerire, pentru c îl vedeam deseori chinuindu-se s umble eap n, cu o mân întins în fa şi cu cealalt în spate, punând un picior exact în urma celuilalt. Zicea c aşa mergeau egiptenii; dac aşa îşi pierdeau timpul, mi-am dat eu cu p rerea, nu v d ce-au mai putut realiza, la care îns Jem mi-a r spuns c , în orice caz, mai mult decât realizeaz , vreodat americanii, c inventaser hârtia igienic şi îmb ls marea veşnic , f r de care nu ştiu cum ne-am fi descurcat noi acum. Atticus mi-a spus s înl tur adjectivele şi am s ajung astfel la miezul faptelor.

În sudul Alabamei, trecerea de la un anotimp la altul nu este niciodat

brusc : vara se preschimb treptat în toamn , iar toamna nu e urmat întotdeauna de iarn , ci câteodat de o prim var , veche parc de când lumea, care d iar în var . Toamna asta era o toamn lung şi atât de pu in r coroas , c abia dac sim eam nevoia s ne punem jachetele sub iri. Într-o dup -amiaz blând de octombrie, Jem şi cu mine, trop iam pe orbita noastr obişnuit , când scorbura ne opri iar şi din drum. De data asta, în untru era ceva alb.

Fiindc Jem m l sa pe mine s fac onorurile, am scos la iveal dou figurine mititele lucrate din s pun. Prima închipuia un b iat, a doua purta o rochi grosolan .

Nici n-a fost nevoie s -mi aduc bine aminte despre farmece, c le-am şi

aruncat jos ipând. Jem le ridic iute. — Ce-i cu tine? strig el. Şterse figurinele de praful c r miziu. Dar ştii c -s

reuşite? constat apoi. N-am mai v zut niciodat ceva atât de reuşit. Şi mi le întinse. Erau doi copii în miniatur , aproape des vârşi i. Ţ iatul

avea pantaloni scur i şi un smoc de p r unsuros îi c dea pe sprâncene. M-am uitat la Jem: o şuvi de p r castaniu, neondulat, îi c dea în jos, de la c rare. Pân acum n-o observasem.

Jem îşi plimba şi el ochii de la p puş la mine şi de la mine la p puş : avea breton. Ţreton purtam şi eu.

— ştia suntem noi doi, conchise Jem. — Cine le-o fi f cut, ce crezi? — Pe cine ştim noi pe-aici c sculpteaz ? — Pe domnul Avery. — Domnul Avery face altfel. Vreau s zic, ciopleşte. Domnul Avery lua un lemn de foc, îl ascu ea şi-l sub ia pân ajungea cât o

scobitoare, pe care apoi o punea în gur şi-o mesteca; f cea, în medie, cam un b de sta pe s pt mân .

— Mai e iubitul b trânei domnişoare Stephanie ţrawford, îmi amintii eu. — Sculpteaz , aşa e, numai c st la ar . Şi ne-a dat el vreodat aten ie? — Poate c st pe verand şi se uit la noi, în loc s se uite la domnişoara

Stephanie. Eu una, cel pu in, aşa aş face în locul lui. Jem m privi atât de lung, încât îl întrebai ce l-a apucat, dar se mul umi

s -mi arunce un „Nimic, ScoutĂ. Acas , a pus figurinele în cutia lui. Dup vreo dou s pt mâni, am g sit un pachet întreg de gum de mestecat,

şi nu mic ne-a fost satisfac ia; Jem p rea s fi uitat cu des -vârşire c tot ce provine de pe proprietatea Radley este otr vit.

S pt mâna urm toare, scorbura ad postea o medalie ştears . Jem o ar t lui Atticus, care ne-a explicat c era o medalie din acelea care se acordau pentru ortografie: pe vremea când înc nu ne n scusem, şcolile din comitatul Maycomb organizau concursuri de scriere corect şi decernau asemenea medalii câştig torilor. Probabil c o pierduse cineva, fu de p rere el; am întrebat prin împrejurimi? Un picior zdrav n tras de Jem m împiedic s spun unde o g sisem. Frate-meu îl mai întreb pe Atticus dac -şi aminteşte de cineva care s fi câştigat o medalie ca asta, dar Atticus nu-şi putu aminti.

Darul nostru cel mare ap ru patru zile mai târziu: era un ceas de buzunar care nu mergea, cu lan , şi de lan era prins un briceag de aluminiu.

— Nu cumva e de aur alb, Jem? — Nu ştiu, am s -l ar t lui Atticus. Atticus îi spuse c ceasul, cu lan ul şi cu briceagul la un loc, ar fi f cut zece

dolari, dac ar fi fost nou. — L-ai schimbat cu cineva la şcoal ? îl cercet el. — O, nu, sir! se gr bi s -l asigure Jem, şi scoase din buzunar ceasul r mas

de la bunicul, pe care Atticus îi d duse voie s -l poarte o dat pe s pt mân , cu condi ia s aib grij de el; în zilele când îl lua, Jem umbla ca pe ou . Atticus, dac nu te superi, l-aş prefera pe st lalt. Poate reuşesc s -l repar.

(ţând noutatea ceasului bunicului se mai r suflase şi purtarea lui devenise o povar stingheritoare în ziua respectiv , Jem nu mai sim ea nevoia s se uite la el din cinci în cinci minute ca s vad cât e ora.)

F cu mare isprav , sco ând numai un arc şi dou piese mici, dar ceasul tot nu voia s mearg .

— Uf, bomb ni el, n-o s mearg niciodat . Ascult , Scout!... — Ce-i? — Nu crezi c ar trebui s -i scriem aceluia care ne las toate astea? — ţhiar, ar fi tare bine, Jem, am putea s -i mul umim... Dar ce-i cu tine? Jem îşi apucase capul între mâini şi-l cl tina, când într-o parte, când

într-alta. — Nu pricep, pur şi simplu nu pricep... nu ştiu de ce, Scout... Arunc o

privire spre salon: Îmi vine s -i spun lui Atticus... nu, mai bine las ... — S -i spun eu în locul t u. — Nu, Scout, s nu faci una ca asta. Scout!... — Ei, ce-i? Toat seara aş fi zis c acuş-acuş vrea s -mi spun ceva, pentru c aci fa a

i se lumina şi se apleca spre mine, aci p rea c se r zgândeşte. Se r zgândi şi acum:

— Mmm. Nimic. — Hai, scrie scrisoarea, uite. Şi i-am pus sub nas o foaie de hârtie şi un

creion. — Bine... Stimate domnule... — De unde ştii c -i un b rbat? Pariez c -i domnişoara Maudie. De mult eram gata s fac un asemenea pariu. — Mmm... dar domnişoara Maudie nu poate mesteca gum . Fa a lui Jem se

destinse într-un zâmbet. Ştii, uneori e tare nostim . Am întrebat-o odat dac nu vrea s mestece pu in şi mi-a r spuns c nu, mul umesc, fiindc guma de mestecat i se lipeşte de cerul gurii şi o amu eşte, sfârşi el precaut. Nu-i aşa c sun dr gu ?

— Sigur c poate spune lucruri dr gu e uneori... Dar oricum, ea n-are de unde s aib ceas cu lan .

— Stimate domnule, urm Jem, ne place cea... nu, nu aşa, ne plac toate lucrurile pe care le-a i pus în copac pentru noi. ţu stim , al dumneavoastr Jeremy Atticus Finch.

— Dar n-o s ştie cine eşti dac semnezi aşa, Jem. Frate-meu îşi şterse numele şi scrise în loc: „Jem FinchĂ. Dedesubt, am semnat şi eu: „Jean Louise Finch (Scout)". Apoi Jem puse

biletul într-un plic. A doua zi diminea , în drum spre şcoal , el o lu la fug şi ajunse primul la

copac. Era cu fa a la mine când ridic ochii, şi-l v zui p lind îngrozitor. — Scout! Alergai spre el. Scorbura noastr fusese astupat cu ciment. — Nu plânge, Scout... z u, Scout nu plânge, nu te nec ji... murmur el tot

drumul c tre şcoal .

Când ne-am întors acas la prânz, Jem şi-a înfulecat mâncarea în doi timpi şi trei mişc ri şi a dat fuga pe verand , oprindu-se pe trepte. Îl urmai.

— Înc n-a trecut, îmi spuse. A doua zi a f cut din nou de paz şi a fost r spl tit. — ţe mai face i, domnule Nathan? rosti el. — 'Nea a, Jem şi Scout, r spunse domnul Radley trecând pe lâng noi. — Domnule Radley, îl opri Jem. Acesta se întoarse. — Domnule Radley, ... dumneavoastr a i pus ciment în scorbura

copacului de colo? — Da, r spunse acesta, am umplut-o. — Şi de ce-a i umplut-o, domnule? — Copacu'-i pe moarte, şi aşa trebuie – s -l îndopi cu ciment când e pe

moarte. S-ar cuveni s-o ştii, Jem. Pân pe-nserat, frate-meu n-a mai suflat o vorb despre toate astea. ţând

trecur m din nou pe lâng copacul nostru, lovi meditativ cu palma cimentul şi r mase dus pe gânduri. ţum p rea din ce în ce mai prost dispus, l-am l sat în pace.

Ca de obicei, seara i-am ieşit în întâmpinare lui Atticus. În dreptul casei noastre, Jem deschise vorba:

— Atticus, ia uit -te la copacul de colo, – te rog, sir. — ţare copac, b iete? — Acela de la col ul propriet ii Radley, cum vii dinspre şcoal . — Ei, şi ce-i cu el? — Copacul acela e pe moarte? — Nu, b iete, nu cred. Uit -te la frunze, sunt verzi şi c rnoase, nu se v d

nic ieri pete ruginii... — Nu-i aşa c nu-i bolnav deloc? — ţopacul acesta e tot atât de s n tos ca şi tine, Jem. Dar de ce m întrebi? — Domnul Nathan Radley zice c e pe moarte. — Atunci, aşa o fi. Sunt convins c domnul Radley îşi cunoaşte copacii mai

bine decât noi. Atticus ne l s pe verand . Jem se sprijini de un stâlp, frecându-şi umerii

de el. — Te m nânc spinarea, Jem? îl întrebai eu cât putui de politicos; dar

nu-mi r spunse. Hai în cas , Jem. — Mai stau pu in. A r mas acolo pân s-a întunecat de tot; eu l-am aşteptat. ţând ne-am dus

în cas , am v zut c plânsese: fa a îi era mânjit acolo unde se cuvine, dar, curios lucru, aş fi putut s jur c nu-l auzisem plângând.

8 Din cine ştie care pricini, r mase de nep truns chiar şi pentru min ile celor

mai încerca i profe i din comitatul Maycomb, în anul acela toamna s-a

transformat în iarn . Din 1885 nu se mai pomeniser dou s pt mâni de vreme atât de friguroas , ne-a spus Atticus, iar domnul Avery zicea c aşa st scris pe tablele de la Rosetta, c atunci când copiii nu vor mai asculta de p rin i, când vor trage din igar şi se vor r zboi între ei, anotimpurile se vor r sturna şi înv lm şi. Jem şi cu mine ne sim eam din belşug copleşi i de vina de a fi contribuit la r t cirile naturii, ab tând astfel asupra capetelor vecinilor nenorocirea şi încurcându-ne nou înşine socotelile.

Ţ trâna doamn Radley se s vârşi din via în iarna aceea, dar moartea ei n-a stârnit cine ştie ce senza ie, fiindc şi aşa vecinii n-o prea vedeau, poate doar când ieşea s -şi ude florile. Pentru Jem şi pentru mine era clar ca lumina zilei c Ţau îi venise în sfârşit de hac, dar Atticus, înapoindu-se de la Radleyi, ne-a spus, spre marea noastr dezam gire, c murise de moarte bun .

— Întreab -l, îmi şopti Jem. — Întreab -l tu, c eşti mai mare. — Tocmai de-aia ar trebui s -l întrebi tu. — Atticus, îmi luai eu inima în din i, l-ai v zut pe domnul Arthur? Atticus îmi arunc o privire sever peste gazet şi r spunse scurt: — Nu l-am v zut. Jem nu m l s s continui cu întreb rile: zicea c tata mai e susceptibil pe

chestia noastr cu Radleyii şi c nu e cazul s -l zgând rim. Şi apoi, ceva îi spunea c nu pusese aventura noastr nocturn din vara trecut pe seama unui pocher pe dezbr catelea. Nu era o certitudine, ci mai mult o presim ire, recunoştea Jem.

A doua zi de diminea , când m-am sculat şi m-am uitat pe geam, eram cât pe ce s mor de fric . L-am scos pe Atticus din baie, b rbierit pe jum tate, cu ipetele mele:

— E sfârşitul lumii, Atticus! Te implor, f ceva! Şi-l tr sei spre geam şi-i ar tai curtea cu degetul. — Nu-i sfârşitul lumii, zise el. Ninge. Jem îl întreb dac o s-o in aşa mereu; nici el nu mai v zuse z pad , dar

ştia despre ce e vorba. Atticus îi r spunse c nu ştia nici el despre z pad mai mult decât noi.

— ţred totuşi, ad ug , c aşa umed cum e, se va transforma în ploaie. Pe când ne luam gustarea, sun telefonul şi Atticus se ridic de la mas ca

s r spund . — Era Eula May, ne l muri el la înapoiere. A spus: „Dat fiind c din 1885

n-a mai nins în comitatul Maycomb, şcoala va fi ast zi închis .Ă Eula May era operatoarea principal de la centrala telefonic din Maycomb.

Tot ea avea misiunea de a comunica înştiin rile oficiale şi invita iile la nunt , de a pune în func iune sirena de incendiu şi chiar de a da instruc iuni de prim ajutor în lipsa doctorului Reynolds.

ţând în sfârşit Atticus ne chem la ordine şi ne invit s ne uit m în farfurie şi nu pe fereastr , Jem îi puse aceast întrebare:

— ţum se face un om de z pad ? — Habar n-am. N-aş vrea s v dezam gesc, dar cred c z pada asta

n-ajunge nici pentru un bulg re.

ţalpurnia intr şi spuse c , dup p rerea ei, z pada se aşterne. Alergar m în curtea din dos, care era acoperit , într-adev r, cu un strat sub ire de z pad apoas .

— S nu c lc m pe ea, îmi puse în vedere Jem. Uite, fiecare pas o stric . M uitai în jos, la urmele şterse pe care le l saser paşii mei. Jem fu de

p rere c , dac aşteptam s mai ning pu in, am putea strânge toat neaua ca s facem un om de z pad . Scosei limba şi prinsei din zbor un fulg mare: frigea.

— Jem, e fierbinte! — Da de unde, e atât de rece încât pare c frige. Dar n-o mânca, Scout, o

iroseşti degeaba. Las-o s cad jos. — Dar eu vreau s umblu prin z pad ! — Ştii ce? Hai s ne plimb m prin curtea domnişoarei Maudie. Jem str b tu curtea din fa s rind într-un picior. M-am luat dup el

c lcând în urmele pe care le l sase. Pe trotuarul din fa a casei domnişoarei Maudie ne opri, îns , domnul Avery. Era trandafiriu la fa şi o burt cât toate zilele îi ieşea de sub curea.

— Ei, a i v zut ce isprav a i f cut? ne boscorodi el. N-a mai nins la Maycomb de la sfârşitul r zboiului civil. Din cauza copiilor r i ca voi se z p cesc anotimpurile.

M îndoiam c domnul Avery ştie cu cât speran aşteptasem vara trecut s -şi repete performan a, şi-mi ziceam c dac asta-i r splata noastr , atunci p catul devine atr g tor. ţât priveşte statisticile sale meteorologice, n-aveam nici o îndoial : doar purcedeau direct din tablele de la Rosetta.

— Jem Finch, hei, tu, Jem Finch! — Jem, te strig domnişoara Maudie! — V-a i proptit cu to ii în mijlocul cur ii. Sub z pada de lâng ve-rand sunt

gunoaie. S nu c lca i în ele! — N-ave i grij ! strig Jem. ţe frumos e, nu-i aşa domnişoar Maudie? — Pe naiba frumos! Dac înghea la noapte, mi se pr p desc toate

azaleele. Vechea ei p l rie de soare str lucea sub fulgii de z pad . Domnişoara

Maudie se aplecase asupra unor tufe mici şi le oblojea cu saci de pânz . Jem o întreb de ce le înveleşte.

— ţa s se înc lzeasc , r spunse ea. — ţum pot s se înc lzeasc nişte flori? Doar nu umbl . — E o întrebare la care nu pot s - i r spund, Jem Finch. Atâta ştiu, c dac

la noapte e ger, plantele acestea vor înghe a şi d-aia le învelesc. Ai în eles? — Mda. Domnişoar Maudie! — Ce-i b iete? — Ne da i voie, mie şi lui Scout, s lu m cu împrumut pu in z pad de la

dumneavoastr ? — Doamne sfinte, dar lua i-o toat ! E un coş vechi pentru piersici sub

scar , pute i s c ra i cu el toat z pada. Ochii domnişoarei Maudie se îngustar . Şi ce vrei s faci cu z pada mea, Jim Finch?

— O s vede i, r spunse Jem. Toat z pada pe care o putur m aduna din curtea domnişoarei Maudie o

c rar m într-a noastr , treab care se dovedi cam umed . — Şi acum, ce facem, Jem? îl întrebai. — Ai s vezi, repet el preocupat. Ia coşul şi car în fa toat z pada pe

care o po i aduna din curtea din dos. Dar vezi, când te întorci, calc pe urmele tale, m preveni el înc o dat .

— Facem un pui de om de z pad , Jem? — Ţa un om de z pad adev rat. Şi acum, la treab , c avem de muncit, nu

glum . Jem alerg în curtea din dos, scoase o sap şi se apuc s scurme de zor în

spatele stivei de lemne, punând la o parte to i viermii pe care-i g sea. Lu apoi din cas un coş de rufe şi începu s care cu el în curtea din fa p mântul s pat.

ţând avur m cinci coşuri de p mânt şi dou de z pad , Jem declar c putem începe.

— Nu i se pare cam murdar? f cui eu plin de îndoieli. — Arat murdar, dar n-o s r mân aşa, m asigur el. Şi lu p mânt în palme, îl b tu şi-l f cu gr mad , peste care aşez pe urm

alt p mânt şi tot aşa pân model , în sfârşit, un tors. — Jem, n-am auzit pân acum de om de z pad negru, obiectai mai

departe. — N-o s r mân mult vreme negru, morm i el. Aduse din curtea din dos câteva crengi de piersic uscate, le împleti şi le

îndoi, dându-le form de bra e; apoi le acoperi cu p mânt. — Parc -i Stephanie ţrawford cu mâinile în şolduri, îmi d dui eu cu

p rerea. Umflat la mijloc şi cu bra e mititele, rotofeie. — Am s le fac mai mari. Şi Jem stropi omul de p mânt ap şi mai ad ug

p mânt. Se opri şi-l privi gânditor, apoi model o burt mare mai jos de talie. Îmi f cu cu ochiul: ţe zici, nu-i aşa c domnul Avery arat ca un om de z pad ?

Veni acum rândul z pezii, pe care începu s-o aplice peste p mânt. Mie îmi îng dui s acop r numai spatele, luând asupra sa p r ile vizibile publicului. Treptat, domnul Avery deveni alb.

Închipuind din aşchii de lemn ochii, nasul, gura şi nasturii, Jem reuşi s -i dea un aer sup rat. Un b sub ire complet imaginea. Se d du apoi cu un pas înapoi şi-şi contempl opera.

— Straşnic, Jem! Parc i-ar vorbi. — Merge, nu-i aşa? întreb el deodat sfios. Nemaiavând r bdare s -l aştept m pe Atticus pân la prânz, îl chemar m la

telefon şi-l anun ar m c aveam o surpriz mare pentru el. A f cut într-adev r ochii mari când a v zut mai toat curtea din dos mutat în fa , îns ne spuse c s vârşisem o treab straşnic .

— Nu-mi închipuiam cum ai s -l meştereşti, îi spuse el lui Jem, dar de acum încolo, n-am s - i mai duc grija, b iete, v d c ştii s te descurci.

De pl cere, Jem se înroşi pân -n vârful urechilor auzind complimentul, dar îl privi alarmat pe Atticus când îl v zu dându-se un pas înapoi şi examinând pieziş omul de z pad . Atticus îns zâmbi, apoi izbucni de-a binelea în râs.

— Nu ştiu ce-ai s te faci, fiule – inginer, avocat, sau pictor portretist. Dar ceea ce ai s vârşit tu aici, în curte, e curat delict de calomnie. Mogâldea a asta

trebuie neap rat deghizat ! Şi-i suger lui Jem s -şi sub ieze pu in opera în fa , s înlocuiasc b ul

cu o m tur şi s -i pun un şor . Degeaba încerc Jem s -i explice c asta ar însemna s -l readuc pe omul

de z pad la stadiul noroios dinainte, ceea ce înseamn c ar înceta s mai fie om de z pad . Atticus nici nu vru s-aud .

— Nu m intereseaz procedeul, dar cumva trebuie s-o dregi. Nu- i pot permite s faci caricaturile vecinilor.

— Dar nu-i caricatur , protest Jem. Îi seam n , atâta tot. — Domnul Avery ar putea s fie de alt p rere. — A, ştiu ce trebuie s fac! strig Jem. Travers strada în fug , disp ru în curtea din dos a domnişoarei Maudie şi

se înapoie triumf tor, ca s -i pun omului de z pad p l ria de soare a domnişoarei Maudie pe cap şi foarfeca ei de gr din în bra ul îndoit. Atticus se declar în sfârşit satisf cut.

Domnişoara Maudie deschise uşa din fa şi ieşi pe verand . Se uit la noi lung, lung de tot, apoi, deodat , zâmbi.

— Jem Finch, drac împieli at ce eşti, adu-mi, domnule, p l ria strig ea. Jem ridic ochii spre Atticus, care îns cl tin din cap, liniştindu-l: — Vrea doar s te nec jeasc , în realitate e încântat de... opera ta. Atticus trecu strada şi angaj cu domnişoara Maudie o conversa ie, înso it

de o gesticula ie intens , din care nu reuşii s prind decât o frântur : „...au în l at în curte un adev rat f t l u! Atticus, n-ai s le dai niciodat educa ia cuvenit !Ă

Dup -amiaz , ninsoarea conteni, temperatura sc zu, iar pe înnoptat prezicerile cele mai sumbre ale domnului Avery se adeverir : deşi ţalpurnia f cu foc în toate c minele, dârdâiam de frig. ţând Atticus se întoarse acas seara, ne spuse c o p isem cu frigul şi o întreb pe ţalpurnia dac nu vrea s r mân la noi. Ea m sur din ochi tavanele înalte, ferestrele mari şi conchise c o s -i fie mai cald la ea acas . Aşa c Atticus o duse acas cu maşina.

Înainte de culcare, tata mai puse c rbuni pe foc în camera mea, cu care prilej m înştiin c termometrul arat patru grade sub zero, c era noaptea cea mai rece din câte pomenise şi c omul nostru de z pad înghe ase bocn .

Mi se p rea c nu trecuser decât câteva clipe când m-am deşteptat zgâl âit şi am v zut c eram învelit cu pardesiul lui Atticus.

— S-a f cut diminea ? am bolborosit. — Puiule, scoal ! Era Atticus. inea în mân halatul şi pardesiul meu. — Pune i întâi halatul, îmi spuse. Lâng Atticus st tea Jem, buimac şi ciufulit. ţu o mân îşi strângea gulerul

pardesiului, iar cealalt şi-o înfundase în buzunar. Ar ta ciudat de îngroşat. — Gr beşte-te, draga mea, îmi spuse Atticus. Uite pantofii şi ciorapii. M-am înc l at ame it ; tot nu pricepeam: — E diminea ? — Nu, abia a trecut de unu. Gr beşte-te. Pân la urm am în eles c ceva nu e în regul .

— Dar ce s-a întâmplat? Explica iile deveniser îns inutile. Aşa cum p s rile ştiu unde s se

ascund când vine ploaia, la fel sim eam şi eu când se întâmpla ceva ne-obişnuit pe strada noastr . Zgomote în buşite, ca foşnetul m t sii, n v leau peste mine, umplându-m de o spaim neputincioas .

— ...a cui? — A domnişoarei Maudie, dr gu , r spunse Atticus încetişor. De la intrarea principal v zur m fl c rile n v lind prin ferestrele

sufrageriei domnişoarei Maudie. ţa spre a înt ri ceea ce vedeam, sirena de incendiu a oraşului prinse a se tângui pe toat gama şi când ajunse la nota de sopran cea mai acut , încremeni, ipând sfâşietor.

— Arde toat , nu-i aşa? gemu frate-meu. — Tare m tem c da, r spunse Atticus. Acum, asculta i la mine. Lua i-o în

jos pe strad şi opri i-v în fa a casei Radleyilor. Sta i deoparte, m-a i în eles? A i v zut încotro bate vântul?

— Atticus, spuse Jem, nu crezi c ar trebui s începem s scoatem mobila afar ?

— Înc nu, fiule. F ce- i spun eu. Pleca i de-aici. Şi ai grij de Scout, ai priceput? S n-o scapi din ochi.

Şi Atticus ne împinse în direc ia por ii principale a casei Radleyilor. R maser m acolo, privind strada care se umplea de oameni şi maşini, în timp ce focul înghi ea pe t cute casa domnişoarei Maudie.

— De ce nu se gr besc, de ce nu se gr besc... morm ia Jem. V zur m îndat de ce. Vechiul camion al pompierilor fusese scos din

func iune din cauza frigului şi acum înainta dinspre oraş împins de mul ime. ţând oamenii fixar furtunul camionului la o gur de ap , furtunul explod şi apa n v li cu zgomot pe pavaj.

— O-of, Doamne, Jem!... Jem m cuprinse cu bra ul. — Linişteşte-te Scout, îmi spuse, înc nu e cazul s ne speriem. Am s - i

spun când o fi. Oamenii din Maycomb, îmbr ca i cu ce apucaser , c rau mobila dom-

nişoarei Maudie din cas în curtea de vizavi. L-am z rit pe Atticus cu balansoarul greu de stejar în bra e şi mi-am zis c -i dr gu din partea lui s aib grij s salveze un lucru la care domnişoara Maudie inea atât de mult.

Auzeam strig te. Apoi fa a domnului Avery se ar t la un geam de la etaj. Împinse pe fereastr o saltea, care c zu în strad , şi se apuc s arunce pe ea fel de fel de lucruri, pân când lumea începu s -i strige:

— D -te jos de-acolo, Dick! Se n ruie scara! Hai, domnule Avery, coboar ! Domnul Avery încerc s se strecoare prin fereastr . — Vai Scout, s-a ag at... gâfâi Jem. Dumnezeule... Într-adev r, domnul Avery se prinsese de ceva. Mi-am b gat capul sub

bra ul lui Jem şi n-am mai privit în sus pân ce nu l-am auzit pe Jem strigând: — S-a degajat, Scout! A sc pat! Ridicai privirea şi-l v zui pe domnul Avery traversând balconul de la etaj. Îşi

arunc apoi picioarele peste balustrad şi se apuc s coboare pe un stâlp, dar

alunec şi c zu, ipând, drept în boschetele domnişoarei Maudie. Îi v zui deodat pe oameni retr gându-se din jurul casei domnişoarei

Maudie şi luând-o în josul str zii, spre noi. Nu mai c rau mobil . Focul cuprinsese etajul şi-şi croia drum spre acoperiş: cercevelele p reau negre pe fondul portocaliu aprins al geamurilor.

— Jem, parc-ar fi un dovleac... — Scout, ia uite! Fumul n v lea spre casa noastr şi a domnişoarei Rachel ca cea a

deasupra râului, iar oamenii târau furtunurile spre ele. Înd r tul nostru, maşina pompierilor din Abbottsville coti scrâşnind din cauciucuri şi se opri în fa a casei noastre.

— Cartea aceea..., murmurai. — ţare carte? întreb Jem. — Ştii, cartea cu Tom Swift, nu-i a mea, e a lui Dill... — ţalm, Scout, calm, înc nu e cazul s te-ngrijorezi, c ut Jem s m

linişteasc , şi întinse degetul înainte: Uite-acolo. Atticus st tea într-un grup de vecini, cu mâinile în buzunarele pardesiului.

Parc urm rea un meci de fotbal. Al turi era domnişoara Maudie. — Uit -te la el, nu d înc semne de nelinişte, îmi atrase aten ia Jem. — Da' de ce nu e şi el sus pe cas ? — E prea b trân, şi-ar rupe gâtul. — Nu crezi c-ar trebui s -i spunem s scoat afar lucrurile? — Ţa s -i d m pace, ştie el când trebuie. Maşina pompierilor din Abbotsville începu s pompeze ap pe casa noastr :

un om coco at pe acoperiş ar ta unde anume trebuie insistat. Priveam cum „f t l ulĂ nostru se înnegrea şi se topea v zând cu ochii; p l ria de soare a domnişoarei Maudie st tea acum în vârful unei movile de p mânt. Numai foarfeca ei de gr din n-o puteam z ri. În aerul dogo-râtor dintre casa dom-nişoarei Rachel, a domnişoarei Maudie şi a noastr , oamenii îşi lapidaser de mult pardesiile şi halatele. Lucrau numai în pijama sau în c maş de noapte vârâte în grab în pantaloni, în timp ce eu sim eam c încep s înghe stând pe loc. Încerca Jem s m înc lzeasc , dar bra ul lui nu era de ajuns. Pân la urm , m-am smuls de lâng el şi mi-am cuprins umerii cu bra ele. op iam şi trop iam pe loc, şi picioarele începur s mi se mai dezghe e.

Se ivi o alt maşin de pompieri, care stop în fa a casei domnişoarei Stephanie ţrawford. Alt gur de ap nu mai era, aşa c oamenii începur a stropi casa cu sting toarele de mân .

Acoperişul de tabl al casei domnişoarei Maudie în buşea vâlv t ile. Deodat , cu trosnet mare, cl direa se n rui; fl c rile âşnir de pretutindeni, sc p rând scântei şi scuipând aşchii de lemn aprinse, urmate de o ploaie de p turi şi cuverturi aruncate de b rba ii coco a i pe acoperişurile caselor vecine.

Se lumina de ziu când oamenii începur s plece, întâi unul câte unul, apoi grupuri-grupuri. Împinser maşina pompierilor din Maycomb înapoi în oraş, apoi maşina pompierilor din Abbottsville porni şi ea. Nu r m sese decât a treia! Aveam s afl m a doua zi c venise tocmai de la ţlark Ferry, cale de şaizeci de mile.

Jem şi cu mine ne strecurar m peste drum. Domnişoara Maudie sta cu ochii a inti i la groapa din curte, de unde se în l au trâmbe de fum negru. Atticus ne f cu un semn cu capul, dându-ne a în elege s-o l s m în pace. Ne lu de umeri şi ne duse acas , traversând strada plin de ghea . Spuse c domnişoara Maudie va locui un timp la domnişoara Stephanie.

— ţine vrea o ciocolat fierbinte? ne întreb . Dârdâiam în timp ce el aprindea focul în buc t rie.

Pe când goleam ceştile de cacao, am observat c Atticus m priveşte mai întâi cu mare curiozitate, apoi cu severitate.

— Parc v-am spus s nu v mişca i din loc, mi se adres el. — Sigur, nici nu ne-am mişcat! — Atunci, a cui e p tura asta? — P tura?... — Da, p tura. Nu e a noastr . M examinai şi descoperii c eram înf şurat într-o p tur de lân cafenie.

O purtam în jurul umerilor, ca indienele. — Atticus, z u nu ştiu, sir... Eu... M întorsei c tre Jem, în speran a unei l muriri, dar acesta p rea şi mai

uluit decât mine. Habar n-avea de unde ap ruse p tura: f cusem întocmai aşa cum ne spusese Atticus, adic st tusem în fa a por ii Radleyilor, departe de toat lumea, nu ne urnisem nici un pas – debit el pe ner suflate.

— Domnul Nathan era şi el la incendiu, bâigui frate-meu, l-am v zut, sigur c l-am v zut, târa dup el o saltea... Atticus, jur...

— Ţine, b iete, zise tata surâzând. Se pare c tot Maycombul a ieşit într-un fel sau altul azi-noapte afar . Jem, mi se pare c avem în c mar nişte hârtie de împachetat. Ad-o încoace şi vom...

— Atticus, nu, te rog! Jem nu mai era în toate min ile! Se apuc s dea-n vileag, de-a valma, toate

secretele noastre, cu cel mai des vârşit dispre fa de siguran a mea, dac nu şi de a lui proprie, f r s omit nici un am nunt, oricât de neînsemnat – scorbura, pantalonii şi câte si mai câte.

— ...domnul Nathan a turnat ciment în copacul acela, Atticus, dinadins, ca s nu mai g sim lucrurile – e nebun, admit, aşa cum spune lumea, dar î i jur, Atticus, c nu ne-a f cut nici un r u, niciodat ; în noaptea aceea putea s -mi taie gâtul de la o ureche la alta, el îns mi-a cârpit pantalonii... nu ne-a f cut niciodat nici cel mai mic r u, z u, Atticus...

— Ei, b iete, şopti Atticus atât de blând, încât sim ii c -mi vine inima la loc: mai mult ca sigur c nu fusese atent la spusele lui Jem, de vreme ce-i vorbea pe tonul sta. Ai dreptate. Mai bine s p str m totul pentru noi, inclusiv p tura. Poate c într-o zi Scout va avea ocazie s -i mul umeasc pentru c a învelit-o.

— Cui s -i mul umesc? — Lui Ţau Radley. Erai atât de absorbit de incendiu, încât nici n-ai b gat

de seam când te-a învelit cu p tura. Sim ii c mi se întoarce stomacul pe dos şi era gata s v rs, când Jem, cu

p tura în mân , se furiş spre mine zicând: — S-a strecurat afar din cas , a f cut un ocol, s-a întors şi a şters-o într-o

clip ! Atticus îl opri cu r ceal : — ţeea ce îns nu trebuie s - i trezeasc gustul de noi ispr vi, Je-remy. Frate-meu se posomorî. — N-am s -i fac nimic, f g dui el, dar am observat lucind în ochii lui o

scânteie poznaş . ţând te gândeşti, Scout, mi se adres el apoi, c dac te întorceai, l-ai fi v zut...

ţalpurnia ne scul la prânz, c ci Atticus fusese de p rere c degeaba ne-am

fi dus la şcoal dup o noapte f r somn, tot n-am fi înv at nimic. Singura ei preten ie a fost s ne d m osteneala de a cur a curtea din fa .

P l ria de soare a domnişoarei Maudie atârna prins într-o pojghi sub ire de ghea , ca o musc în chihlimbar. Scormonir m noroiul ca s dezgrop m foarfec de gr din . Pe domnişoara Maudie o g sir m în fundul cur ii ei, uitându-se la azaleele carbonizate şi înghe ate.

— V-am adus lucrurile, domnişoar Maudie. Ne pare tare r u, zise Jem. Ea se întoarse, şi umbra vechiului ei zâmbet îi destinse o clip fa a. — Toat via a mi-am dorit o cas mai mic , dragul meu Jem Finch. Aş

putea avea o curte mai mare. Şi mai mult loc pentru azaleele mele. — Nu sunte i nec jit ? o întrebai mirat , ştiind de la Atticus c aceast cas

reprezenta cam toat averea ei. — De ce m-aş nec ji, feti o? Nu puteam s suf r grajdul sta pentru vaci. De

o sut de ori m-am gândit s -i dau foc, dar nu ineam deloc s intru-n puşc rie. — Bine, dar... — Nu- i face griji din pricina mea, Jean Louise Finch. ţâte nu s-ar putea

face, care ie nici nu- i dau prin gând! Uite, ştii ce? Am s -mi cl desc o cas mititic şi am s iau vreo doi chiriaşi şi – Doamne, am s am cea mai grozav curte din întreaga Alabama! Ţellingrathii vor plesni de ciud când vor vedea de ce sunt în stare.

Ne uitar m unul la altul. — Din ce s-a pornit, domnişoar Maudie? vru s afle frate-meu. — Nu ştiu, Jem. ţred c din vreo scânteie de la buc t rie. Am l sat asear

focul aprins, pentru plantele mele din ghivece. A, dar ce-am auzit, domnişoar Jean Louise? Ai avut azi-noapte o companie neaşteptat !

— De unde şti i? — Atticus mi-a povestit când s-a dus în oraş azi-diminea . Drept s - i

spun, mi-ar fi p rut bine s fiu cu voi. Şi aş fi avut atâta minte ca s m întorc s -l v d.

Domnişoara Maudie m uluia. ţu toate c aproape tot ce poseda fusese distrus de foc, iar gr dina-i drag era o ruin , mai g sea voia bun s se intereseze, prietenoas , de daraverile noastre.

Observase, probabil, mirarea mea, pentru c -mi spuse: — Un singur lucru m-a nec jit azi-noapte: pericolul şi agita ia pe care le

iscasem. Putea s ard tot cartierul. Domnul Avery o s stea la pat cel pu in o s pt mân – e pur şi simplu copt. I-am spus eu c -i prea b trân pentru de-alde

astea. De îndat ce-mi cur mâinile şi când n-o fi Stephanie primprejur, am s -i fac un cozonac. De treizeci de ani încearc Stephanie ţrawford s -mi afle re eta, şi dac -şi închipuie c am s i-o dau numai fiindc stau la ea, nu ştie cu cine are de-a face...

Eu una eram încredin at c nici chiar dac domnişoara Maudie ar ceda şi i-ar dest inui re eta, tot nu s-ar pricepe domnişoara Stephanie s-o fac . Mie mi-o ar tase odat : printre multe altele, re eta cerea şi o ceaşc mare de zah r.

Ziua se ar ta liniştit . Aerul era atât de rece, v zduhul atât de limpede, încât auzir m desluşit orologiul de la tribunal zdr ng nind, hârâind şi încordându-şi puterile ca s bat ora. Nasul domnişoarei Maudie avea o culoare cum nu mai v zusem pân atunci. I-am atras aten ia.

— Sunt afar de la ora şase, îmi r spunse, şi-oi fi înghe at. Întinse mâinile: o re ea de linii sub iri îi acoperea palmele negre de p mânt şi pline de pete de sânge închegat.

— V-a i distrus mâinile! exclam Jem. De ce nu v lua i un om de culoare? Apoi, f r nici o not de sacrificiu în glas, ad ug : Sau am putea s v ajut m noi doi.

— Î i mul umesc, b ie aş, replic ea, dar ave i şi voi o trebşoar de f cut pe-acolo. Şi ar t cu mâna spre curtea noastr .

— V gândi i la „f t l uĂ? o întrebai. Ehei, îl putem pune la punct cât ai zice peşte.

Domnişoara Maudie îşi a inti privirea asupra mea şi am v zut c buzele i se mişcau f r a scoate un sunet. Apoi, deodat , îşi îngrop fa a în mâini, înecându-se de râs. ţând o p r sir m, tot mai râdea.

Jem afirm c nu ştie ce-a apucat-o. Aşa era domnişoara Maudie, şi gata. 9 — Retrage- i cuvintele, b iete! Aceast invita ie categoric , pe care i-o f ceam lui ţecil Jacobs, a fost

începutul unor vremuri destul de întunecate pentru mine şi pentru Jem. ţu pumnii încleşta i, eram gata s m n pustesc. Atticus se jurase c m desfiin eaz dac mai aude vreodat c m bat: eram acum prea mare ca s -mi îng dui asemenea copil rii, şi cu cât voi înv a mai repede s m st pânesc, cu atât va fi mai bine pentru to i. Lucru pe care eram cât pe ce s -l uit. S -l uit din pricina lui Cecil Jacobs. Ieri, în curtea şcolii, s-a apucat s strige în gura mare c tat l lui Scout Finch îi ap r pe cioroi. Eu t g duisem, dar i-am povestit lui Jem întâmplarea.

— ţe voia s spun , Jem? l-am întrebat. — Nimic. Întreab -l tu pe Atticus, s - i explice el. — Îi aperi pe cioroi, Atticus? m-am interesat eu chiar în seara aceea. — Sigur c da, Scout. Dar nu spune „cioroiĂ, e vulgar. — Aşa zic to i la şcoal . — De acum încolo, vor spune to i, minus o anumit persoan ... — Dac nu vrei s vorbesc aşa, de ce m trimi i la şcoal ?

Tata m-a privit blând, şi ochii îi sclipir înveseli i. ţu tot compromisul dintre noi, campania mea împotriva şcolii continua, sub o form sau alta, de când cu por ia din prima zi: începutul lui septembrie îmi adusese momente de sl biciune brusc , ame eli şi mici tulbur ri stomacale. Mersesem atât de departe, încât îmi cump rasem cu o moned de cinci cen i dreptul de a-mi freca fruntea de capul b iatului buc t resei domnişoarei Rachel, care avea nişte bube grozave. Dar nu m-am molipsit.

Alt preocupare îşi f cea loc acum în mintea mea. — To i avoca ii îi ap r pe cior... pe oamenii de culoare, Atticus? — Desigur, Scout. — Atunci, de ce a zis ţecil c -i aperi pe cioroi? A zis aşa, de parc ai fabrica

alcool de contraband . Atticus oft . — Ap r, pur şi simplu, un negru, pe nume Tom Robinson. Locuieşte în

mahalaua de peste maidanul de gunoi al oraşului. Face parte din comunitatea Calpurniei – ea îi cunoaşte bine familia. Zice c sunt oameni de treab . Scout, tu nu eşti înc destul de mare ca s în elegi unele lucruri, totuşi î i voi spune c prin oraş s-a vorbit în fel şi chip, şi mai ales c n-ar trebui s m amestec şi s -l ap r pe omul acela. Este un caz ciudat, nu va fi judecat pân în sesiunea de toamn . John Taylor a avut bun tatea s ne dea o amânare...

— Dac nu trebuie, atunci de ce-l aperi? — Din mai multe motive, r spunse Atticus. Principalul e c dac aş proceda

altfel, n-aş mai putea ieşi cu fruntea sus în oraşul acesta, n-aş mai putea reprezenta comitatul în legislatur . Şi nici nu v-aş mai putea spune, ie şi lui Jem, ce se cuvine şi ce nu se cuvine s face i.

— Vrei s zici c dac nu l-ai ap ra pe omul acesta, Jem şi cu mine n-ar trebui s te ascult m?

— ţam aşa. — De ce? — Fiindc nu v-aş mai putea pretinde niciodat s m asculta i. Uite ce-i,

Scout, orice avocat are, prin natura muncii sale, cel pu in o dat în via un proces care-l afecteaz personal. Şi cred c acesta este pentru mine un astfel de proces. S-ar putea s auzi la şcoal vorbe urâte în leg tur cu procesul, dar te rog s faci pentru mine un lucru: ine capul sus şi pumnii jos. Orice i s-ar spune, nu- i ieşi din fire. Încearc m car de data asta s - i foloseşti şi capul... c ci e un cap bun, chiar dac opune rezisten înv turii.

— Atticus, vom câştiga procesul? — Nu, draga mea. — Atunci, de ce... — Numai fiindc am fost b tu i cu o sut de ani înainte de a fi început, nu e

un motiv s nu mai încerc m s câştig m, zise Atticus. — Vorbeşti ca v rul Ike Finch, îmi d dui eu cu p rerea. În comitatul Maycomb, v rul Ike Finch era singurul veteran supravie uitor

al ţonfedera ilor. Purta o barb ca a generalului Hood, de care era teribil de mândru. ţel pu in o dat pe an, Atticus, împreun cu mine şi cu Jem, îi f ceam o vizit . ţu acest prilej, aveam obliga ia s -l s rut. Era ceva îngrozitor. Noi,

copiii, ascultam respectuos în timp ce Atticus şi v rul Ike tocau pentru a nu ştiu câta oar evenimentele r zboiului. „S ştii, Atticus, spunea v rul Ike, compromisul de la Missouri ne-a dat gata, dar dac-ar fi s-o iau de la cap t, aş face-o iar, pas cu pas, dus şi-ntors, ba, mai mult, de data asta i-am lichida noi pe... Iar în 1864, când Stonewall Jackson s-a întâmplat s ... – ierta i-m , copii. Ţ trânul Ţlue Light era pe-atunci în ceruri. Dumnezeu s -i odihneasc fruntea cea sfânt ...Ă

— Vino-ncoace, Scout, m-a chemat Atticus. M-am coco at în bra ele tatei şi mi-am vârât capul sub b rbia lui. El m-a cuprins cu mâinile şi a început s m legene încetişor. De data asta e vorba de altceva, gr i dânsul. De data asta nu ne lupt m cu yankeii, ci cu prietenii. Dar ine minte c , oricât de proast întors tur ar lua lucrurile, ei r mân tot prietenii noştri, iar casa asta, pe care o vezi, tot casa noastr r mâne.

Cu toate acestea proaspete în minte, îl înfruntai a doua zi pe Cecil Jacobs în curtea şcolii:

— Ei, î i retragi cuvintele? — Încearc mai întâi s m sileşti, dac po i! url el. Ai mei zic c taic -t u

ne face de ruşine şi c cioroiul la ar trebui s atârne de castelul de ap ! Am f cut un pas spre el, dar mi-am amintit cuvintele lui Atticus, am l sat

pumnii în jos şi m-am dep rtat. „Scout e o la-a-ş !Ă îmi r sun în urechi. Pentru prima dat în via d deam bir cu fugi ii.

Ştiam îns c dac m-aş bate cu ţecil, l-aş tr da pe Atticus. Şi tatii i se întâmpla atât de rar s ne cear s facem ceva pentru el, încât, de dragul lui puteam r bda s fiu socotit chiar şi laş . Meritul de a nu-l fi uitat m f cea s m simt nespus de nobil şi nobil am r mas înc trei s pt mâni. Apoi, de ţr ciun, s-a produs catastrofa.

Pentru Jem şi pentru mine, ţr ciunul era un prilej de sentimente

amestecate. Partea cea bun era reprezentat de brad şi de unchiul Jack Finch. Îl întâmpinam de fiecare dat , în ziua de Ajun, la Maycomb Junction, c ci venea s petreac în sânul familiei o s pt mân încheiat .

Reversul medaliei îl forma intransigen a nedezmin it a m tuşii Alexandra şi a lui Francis.

Poate c nu s-ar cuveni s -l uit nici pe unchiul Jimmy, b rbatul m tuşii Alexandra, dar întrucât acesta nu-mi adresase decât o singur dat cuvântul, şi atunci ca s -mi arunce un „Şterge-o de-aici!", nu m-am sim it câtuşi de pu in datoare s -l bag în seam . ţeea ce, de altfel, p rea s fac şi m tuşa Alexandra. ţu mult , foarte mult vreme în urm , într-un elan de generozitate, m tuşica şi cu unchiul Jimmy aduseser pe lume un fiu, pe nume Henry care, de îndat ce a fost omeneşte posibil, a p r sit casa p rinteasc , s-a c s torit şi la rândul s u l-a adus pe lume pe Francis. În fiecare an, de ţr ciun, p rin ii îl d deau pe Francis în p strarea bunicilor, rec p tându-şi astfel libertatea de a se ocupa de propriile lor distrac ii.

Nici un suspin nu-l putea convinge pe Atticus s ne îng duie s r mânem în prima zi de ţr ciun acas . De când m ştiu, am petrecut-o la Debarcaderul lui

Finch. Extraordinarele calit i de buc t reas ale m tuşii ofereau întrucâtva o compensa ie pentru obliga ia de a petrece o s rb toare religioas în tov r şia lui Francis Hancock. Era cu un an mai mare decât mine şi-l evitam din principiu, pentru c -i pl cea tot ce-mi displ cea mie şi, în schimb, dezaproba toate distrac iile mele nevinovate.

M tuşa Alexandra era sora lui Atticus, dar când am aflat de la Jem povestea cu copiii r pi i şi schimba i, n-am mai avut nici o îndoial c fusese schimbat la naştere şi c bunicii mei se aleseser mai curând cu o descendent a Crawforzilor decât cu o Finch. De-aş fi nutrit ideile mistice despre mun i, care se pare c -i obsedeaz pe avoca i şi pe jude-c tori, m tuşa Alexandra mi-ar fi ap rut aidoma vârfului Everest: o prezen de ghea de-a lungul anilor mei fragezi.

ţând, în ziua de Ajun, unchiul Jack s ri din tren, a trebuit s aştept m pân ce hamalul i-a întins dou pachete lunguie e. Totdeauna, mie şi lui Jem ni s-a p rut curios c unchiul Jack îl s rut pe tata pe obraz: erau singurii b rba i pe care-i v zusem vreodat s rutându-se. Unchiul Jack strânse apoi mâna lui Jem, iar pe mine m ridic în v zduh, nu prea sus îns , fiind cu un cap mai mic decât Atticus; mezin al familiei, era mai tân r decât m tuşa Alexandra, cu care aducea mult, dând îns o mai fericit întrebuin are fe ei: nasul şi b rbia, cu tot ascu işul lor, n-avuseser niciodat darul de a ne îngrijora.

Era unul dintre pu inii oameni de ştiin care nu-mi inspira team , probabili fiindc nu se purta niciodat ca un medic. Ori de câte ori ne f cea vreun mic serviciu, mie sau lui Jem, cum ar fi de pild scoaterea unei aşchii din talp sau ceva în genul acesta, ne spunea exact ce va face şi cât de tare ne va durea şi ne d dea toate l muririle despre instrumentele pe care avea s le mânuiasc . La un alt ţr ciun, in minte c m ascundeam prin unghere, ferindu-mi piciorul în care intrase o aşchie cât toate zilele, şi nu l sam pe nimeni s se apropie de mine. ţând unchiul Jack izbuti în sfârşit s pun mâna pe mine, m f cu s râd povestindu-mi o istorioar cu un predicator c ruia îi era atât de nepl cut s mearg la biseric , încât sta zilnic la poart în halat, fumând dintr-o pip lung , şi inea câte o predic de cinci minute trec torilor care aveau nevoie de înt rire sufleteasc . L-am întrerupt, rugându-l s m previn când are de gând s trag aşchia afar , dar el şi inea în vârful pensetei o eap însângerat : mi-o scosese în timp ce râdeam; asta-i, sfârşi dânsul, ceea ce se cheam relativitatea lucrurilor.

— Dar în pachetele acelea ce ai? îl întrebai, ar tând spre cele dou cutii lunguie e pe care i le înmânase hamalul.

— Nu-i treaba ta, — ţe face Rose Aylmer? se interes Jem. Rose Aylmer era pisica unchiului Jack, o femel galben superb , şi el

sus inea c e una dintre pu inele fiin e de sex feminin pe care le putea r bda tot timpul în preajma lui. Unchiul Jack vârî mâna în buzunar şi scoase câteva fotografii, care ne umplur de admira ie.

— S-a cam îngr şat, observai. — ţred şi eu! M nânc toate degetele şi urechile care ne r mân de la spital! — Ptiu, ce poveste a dracului! m îngrozii eu.

— Ce-ai zis?! — N-o b ga în seam , Jack, interveni Atticus. ţaly mi-a spus c de-o

s pt mân înjur întruna. Unchiul Jack ridic sprâncenele, dar nu spuse nimic. Trebuie s recunosc

c , f r a mai pune la socoteal atrac ia fireasc pe care o exercit cuvintele tari, ac ionam şi dup un plan obscur, încredin at c Atticus, când va descoperi de unde le-am înv at, n-o s m mai sileasc s merg la şcoal .

Dar la cin , când i-am apus tatei: „D -mi, te rog, şunca aceea afurisit Ă, unchiul Jack m privi p trunz tor şi bomb ni: „St m noi de vorb mai târziu, domnişoar ...Ă

Dup mas , unchiul Jack se îndrept spre salon şi se instal într-un fotoliu. Se plesni peste picioare cu palma, dându-mi astfel a în elege s m aşez pe genunchii lui. Îmi pl cea tare mult cum miroase unchiul Jack – ca sticla de spirt, plus înc ceva, dulce, agreabil. Îmi d du bretonul la o parte şi m examin :

— Semeni mai mult cu Atticus decât cu maic -ta, constat el: Şi, pe deasupra, ai crescut cam mare pentru pantalonii ştia.

— Ţa eu cred c îmi vin de minune. — Şi, zi, cuvinte ca „dracuĂ şi „afurisitĂ î i plac, aşa-i? R spunsei c -mi pl ceau. — Mie îns , nu, zise unchiul Jack, cu excep ia cazurilor de for major ,

atunci când eşti provocat. Am de gând s r mân la voi o s pt mân , şi cât stau aici nu care cumva s mai aud ce-am auzit. Ai s-o p eşti, Scout, dac ai s-arunci vorbe de-astea în dreapta şi-n stânga. Doar ii s devii o adev rat lady, nu-i aşa?

Replicai c nu prea ineam. — Ţa trebuie s ii. Şi acum, ia s vedem unde-i bradul. Îl împodobir m pân la ora de culcare. Noaptea, am visat c cele dou

pachete lunguie e sunt pentru mine şi pentru Jem. A doua zi diminea am dat fuga s le scoatem de sub pom: erau de la Atticus, care-i scrisese unchiului Jack s ni le cumpere, şi în untru am g sit ceea ce-l rugasem s ne ia.

— Nu inti i în cas , ne puse în vedere Atticus când Jem ochi tabloul din perete.

— Înva -i s trag , îl pov ui unchiul Jack. — Asta-i treaba ta, protest Atticus. Eu n-am f cut decât s m înclin în

fa a inevitabilului. A fost nevoie de vocea din instan a tatei ca s fim smulşi de lâng brad. Nu

ne d du voie s lu m puştile cu aer comprimat la Debarcader (îmi şi f cusem planul s -l împuşc pe Francis), amenin ându-ne c dac nu ne purt m cum trebuie, ni le ia de tot.

Debarcaderul lui Finch consta din trei sute şaizeci şi şase de trepte, care porneau de la marginea unei faleze înalte şi coborau pân la chei. ţeva mai departe, în josul apei, dincolo de falez , se vedeau urmele vechiului debarcader pentru bumbac, unde negrii de la ferma Finch înc rcau odinioar baloturile şi celelalte produse şi desc rcau blocuri de ghea , saci cu f in şi zah r, unelte agricole şi rochii şi m run işuri pentru femei. Un drum bifurcat pornea de la malul apei şi se pierdea printre copacii întuneca i; la cap tul lui se în l a o cas

alb cu dou caturi şi balcoane ce o încingeau ca un brâu, sus şi jos. O zidise, la b trâne e, str moşul nostru, Simon Finch, ca s fac pe placul cic litoarei lui neveste; dar balcoanele erau singurul lucru care mai amintea construc iile din vremea aceea. Interiorul casei Finch st tea m rturie candorii lui Simon, ca şi ne rmuritei lui încrederi în urmaşii s i.

Etajul avea şase dormitoare – patru pentru cei opt copii de sex feminin, unul pentru singurul fiu, Welcome Finch, şi, în sfârşit, unul pentru g zduirea rubedeniilor venite în vizit . Destul de simplu, în aparen ; dar la dormitoarele fetelor se putea ajunge numai pe o anume scar , iar la camera lui Welcome şi la odaia pentru oaspe i pe alta. Scara fiicelor pornea din dormitorul p rin ilor, de la primul cat, astfel c Simon avea cunoştin de toate deplas rile nocturne ale fetelor.

Ţuc t ria, separat de restul casei, era legat de aceasta printr-o podişc de scânduri. În curtea din dos atârna de un stâlp un clopot vechi şi ruginit, întrebuin at odinioar pentru a-i chema pe muncitori de la câmp sau pentru a da alarma; un „balconaş al v duveiĂ m rginea acoperişul, dar nici o v duv , în aşteptare, nu şi-a plimbat vreodat paşii pe acel balcon. De acolo Simon îşi supraveghea v taful, privea ambarca iunile de pe râu şi-şi vâra nasul în treburile proprietarilor de primprejur.

În jurul casei se esuse obişnuita legend cu yankeii: cic o proasp t logodit Finch îşi pusese la repezeal pe ea toat zestrea, spre a o salva de bandele care bântuiau prin împrejurimi, şi astfel încotoşm nat , se împotmolise în uşa de la scara fiicelor, dar o stropiser cu ap şi, cu chiu, cu vai, reuşiser pân la urm s-o scoat de acolo.

ţând am ajuns la Debarcader, m tuşa Alexandra îl s rut pe unchiul Jack, Francis îl s rut şi el pe unchiul Jack, unchiul Jimmy d du mâna-n t cere cu unchiul Jack, Jem şi cu mine înmânar m cadourile noastre lui Francis, care la rândul lui ne d du un cadou. Jem, sim indu-se b iat mare, se al tur celor mari şi-mi l s mie ponosul conversa iei cu v rul nostru. Francis avea opt ani şi purta frez .

— Ce-ai primit de ţr ciun? m-am interesat eu politicoas . — Tot ce-am dorit, r spunse el. Francis poftise pantalonaşi pân la

genunchi, ghiozdan roşu de piele, cinci c m şi, cravat şi o fund pe care şi-o înnoda singur.

— ţe frumos, min ii eu. Jem şi cu mine am primit puşti cu aer comprimat, iar Jem a mai c p tat şi o trus de chimie...

— Una de juc rie, îmi închipui... — Ţa una adev rat . O s -mi fac cerneal simpatic şi am s -i scriu lui

Dill cu ea. Francis se interes la ce-i bun cerneala simpatic . — Cum, nu- i închipui mutra lui când o s primeasc de la mine o scrisoare

în care nu scrie nimic? O s -nnebuneasc ! ţonversa ia cu Francis îmi d dea senza ia unei scufund ri lente în adâncul

oceanului. Era cel mai plicticos copil din câ i întâlnisem vreodat . Dat fiind c locuia la Mobile, nu m putea pârî autorit ilor şcolare, dar avea grij s raporteze totul m tuşii Alexandra, care la rândul ei îi împuia capul lui Atticus,

iar Atticus, dup cum îi venea, ori uita pur şi simplu, ori îmi f cea zile fripte. Singura dat când l-am auzit ridicând glasul la cineva a fost atunci când i-a spus m tuşii: „Fac tot ce pot cu ei, sor !Ă Era ceva în leg tur cu salopeta pe care o purtam tot timpul.

M tuşa Alexandra era neînduplecat în privin a îmbr c min ii mele. Zicea c n-am s ajung cu nici un chip o adev rat lady atâta timp cât port pantaloni; şi când i-am spus c rochia nu mi-ar îng dui s fac ceea ce m las pantalonii s fac, mi-a replicat c nici n-ar trebui s -mi permit ceea ce m las pantalonii s fac. În vederile m tuşii Alexandra asupra manierelor mele elegante intrau jocul cu buc t rioarele de p puşi, cu serviciile de ceai pentru p puşi, plus colierul de perle dat de ea la naştere, c ruia trebuia s -i adaug câte o m rgea în fiecare an; în fine, rostul meu era s fiu o raz de soare în via a singuratic a tatei. Am încercat s sugerez c şi în pantaloni puteam fi tot atât de bine o raz de soare, dar m tuşica mi-a replicat c nu de asta-i vorba, ci c trebuie s fiu la fel cu o raz de soare, c m n scusem bun , dar, cu cât creşteam, cu atât m f ceam mai rea. M jignea şi m în epa întruna, îns când mi-am luat inima în din i şi m-am dest inuit lui Atticus, el mi-a spus s -mi

v d de treab , c şi f r mine sunt destule raze de soare în familie şi c -i pl ceam aşa cum eram.

La prânzul de ţr ciun, eram pus s stau singur la o m su , în sufragerie, în timp ce Jem şi cu Francis şedeau la mas cu cei mari. M tuşica m inu în carantin înc mult vreme dup ce Jem şi cu Francis fuseser admişi la

masa celor mari. M tot întrebam ce şi-o fi închipuind – c am s m scol şi s arunc din senin cu ceva? Îmi venea câteodat s-o rog s m lase şi pe mine m car o dat la mas , împreun cu restul familiei; i-aş ar ta eu cât de civilizat ştiu s m port; acas nu luam masa cu to ii împreun , şi nu se întâmpla nimic? Când l-am rugat pe Atticus s-o înduplece, mi-a r spuns c n-are ce face, pentru c noi eram musafiri şi se cuvenea s st m acolo unde ne spunea ea. Şi mi-a mai explicat c m tuşa Alexandra nu în elegea fetele, pentru c nu avusese decât un b iat.

— Ce-i drept, îns , bun t ile pe care ni le servea ne r zbunau de toate: trei feluri de mâncare cu carne, legume de var de pe rafturile c m rii ei, piersici marinate, dou feluri de pr jituri şi alte dulciuri alc tuiau meniul unei mese de ţr ciun modeste. Nu-i de mirare c , dup ce ispr vir , cei mari sim ir nevoia s se retrag în salon ca s mo ie. Jem se lungi pe pardoseal , iar eu m îndreptai spre curtea din dos.

— Ia- i paltonul, morm i Atticus cu voce adormit , aşa c nu-l auzii. Francis veni s se instaleze lâng mine, pe treptele sc rii din dos. — A fost cea mai bun mas de pân-acum, i-am spus. — Ţunica e cea mai straşnic buc t reas , decret el. Are s m înve e şi pe

mine. — Ţ ie ii nu g tesc, chicotii eu, închipuindu-mi cum i-ar sta lui Jem încins

cu şor ul de buc t rie. — Ţunica zice c to i b rba ii trebuie s ştie s g teasc , c b rba ii trebuie

s fie aten i cu nevestele lor şi s le serveasc atunci când ele nu se simt bine, st rui verişorul meu.

— Nu vreau s fiu servit de Dill, replicai, mai bine îl servesc eu. — Dill?! — Îhî. Ştii – dar s nu spui la nimeni, auzi? – noi o s ne c s torim când vom

fi mari. M-a cerut ast -var de nevast . Francis pufni dispre uitor. — Ce-ai cu el? îl luai la rost. N-ai de ce te lega de el. — Vrei s spui de vi elul la pipernicit, de care bunica zice c şade în fiecare

var la domnişoara Rachel? — ţhiar aşa, dac vrei s ştii! — Afl c ştiu totul despre el, îmi declar Francis. — Şi ce ştii, m rog? — Ţunica zice c n-are nici un c p tâi... — Ba trebuie s aib , st la Meridian! — ...c -i mereu pe la uşa rudelor, c de-aia îl ine şi domnişoara Rachel în

fiecare var . — Nu-i adev rat! — Tare proast mai eşti câteodat , Jean Louise, rânji v ru-meu. Şi nici nu

cred c-ai putea fi altfel. — ţum adic ?! — Dac unchiului Atticus pu in îi pas c ba i coclaurii cu câinii vagabonzi

– vorba bunichii: treaba lui, nu-i vina ta. Şi nici nu-i vina ta, socot, c unchiul Atticus, pe deasupra, se topeşte dup cioroi, dar afl de la mine c face de râs toat familia.

— ţe naiba vrei s spui, Francis? — Exact ce i-am spus. Nu-i destul c v las s creşte i ca nişte s lbatici,

zice bunica, uite-l acum şi „ciorling uĂ, de nu mai putem, noi ştilal i, s ne ar t m pe str zile Maycombului. Duce familia de râp , s-o ştii.

Francis se ridic şi o lu la fug pe podişca de scânduri spre buc t ria veche. De la o dep rtare care-l f cea s se simt în siguran , strig la mine:

— Nu-i decât un ciorling u! — Nu-i adev rat! urlai cât m inu gura. Nu-ş' ce-ndrugi acolo, dar mai bine

tac - i fleanca, imediat! S rii ca fript de pe trepte şi alergai de-a lungul podiştii. S pui mîna pe

Francis, nu era o problem . Îl somai s -şi retrag imediat cuvintele. Francis îns mi se smulse din mân şi o zbughi în buc t rie; dar mai apuc

s strige o dat „ciorling u!Ă ţând te pui s - i pândeşti prada, graba stric treaba. Dac taci chitic, e tot

atât de sigur ca doi ori doi fac patru c prada iese singur din ascunziş, împins de curiozitate. Francis cr p uşa buc t riei şi se ar t în prag.

— Mai eşti sup rat pe mine, Jean Louise? pip i el terenul. Şi Francis f cu primul pas pe podişc . — Le retragi, Francis? Prea m gr bisem! El o tuli din nou în buc t rie, aşa c n-am avut încotro şi

m-am retras, instalându-m iar pe trepte. R bdare aveam, slav Domnului. Dup vreo cinci minute, numai ce auzii glasul m tuşii Alexandra:

— Francis, unde eşti?

— E aici, în buc t rie. — În buc t rie?! Doar ştie c n-are voie s se joace acolo! Francis ap ru în prag ipând ca din gur de şarpe: — Ţunicu o, ea m-a b gat în untru şi nu m las s ies afar ! — Ce-nseamn asta, Jean Louise?! — Nu l-am b gat eu acolo, m tuşico, şi nu-l in de fel, t g duii eu,

uitându-m în sus la m tuşa Alexandra. — Ţa da, zbier Francis, uite-o c nu m las s ies! — Nu cumva v-a i certat? — Jean Louise e sup rat pe mine, bunicu o! — Francis, ieşi o dat de acolo! Şi tu, Jean Louise, dac mai sco i o vorb , s

ştii c te spun lui taic -t u. Nu cumva te-am auzit dr cuind adineauri? — Nu... — Şi totuşi aş fi jurat. În orice caz, s nu mai aud înc o dat . M tuşa Alexandra avea auzul ascu it, din deprinderea de a trage cu urechea

pe la uşi. Nici n-o pierdusem bine din vedere, c ieşi afar şi Francis, cu nasul în sus, rânjind obraznic.

— S nu te legi de mine, m preveni el. S ri jos în curte, dar p str cu grij distan a, în vreme ce lovea cu piciorul în

câte un smoc de iarb , ori se întorcea spre mine şi se hlizea. La un moment dat se ivi şi Jem pe balcon, ne arunc o privire şi disp ru din nou în cas . Francis se coco pe un cop cel de mimoz , apoi se d du jos, îşi vârî mâinile în buzunare şi ocoli curtea în pas de plimbare. În cele din urm îl auzii sco ând un „hahĂ, ceea ce m f cu s -l întreb drept cine se ia – nu cumva drept unchiul Jack? La care mi-a r spuns c mi se pusese în vedere s stau locului şi s -i dau pace.

— Î i dau, î i dau... El m cercet cu luare-aminte şi ajunse la concluzia c fusesem suficient

domesticit . Drept care, se apuc s fredoneze încetişor: „ţior-lin-g u!Ă De data asta, mi-am zdrelit pumnul pân la sânge în din ii lui. ţu stânga

scoas din uz, îl atacai cu dreapta, dar nu pentru mult vreme, fiindc unchiul Jack îmi imobiliz mâinile ordonându-mi: „Potoleşte-te!"

M tuşa Alexandra se agita în jurul lui Francis, ştergându-i lacrimile cu batista ei, netezindu-i p rul, mângâindu-l pe obraz. Atticus, Jem şi cu unchiul Jack d duser şi ei n val afar , pe uşa din dos, când Francis începuse s zbiere.

— ţine a început? întreb acum unchiul Jack. Francis şi cu mine ne ar tam cu degetul unul pe cel lalt. — Ţunicu o, url el, m-a f cut târf şi a s rit la mine! — E adev rat, Scout? m cercet unchiul Jack. — Mda... ţând unchiul Jack m privi de sus în jos, fa a începuse s -i semene grozav

cu a m tuşii Alexandra. — Te-am prevenit c ai s-o p eşti pentru asemenea cuvinte, ii minte?

Te-am prevenit ori nu? — Da, unchiule, dar... — Acum ai p it-o. Poftim...

Tocmai chibzuiam dac e cazul sau nu s-o iau la s n toasa, şi nehot rârea mea dur o clip mai mult decât s-ar fi cuvenit: am vrut s-o rup la fug , dar unchiul Jack a fost mai iute. Nici nu ştiu când m pomenii în iarb , cu ochii zgâi i la o furnicu care se lupta cu o firimitur de pâine.

„N-am s mai vorbesc niciodat cu tine... Te ur sc... te dispre uiesc... s dea Dumnezeu s mori pân mâine!...Ă Declara ie care, îns , p ru c -l înt rât şi mai r u pe unchiul Jack. Alergai la Atticus, c utând consolare, dar el îmi spuse c mi-am f cut-o singur şi c era timpul s ne întoarcem acas . M urcai pe bancheta din spatele maşinii, f r s -mi iau r mas bun de la nimeni, iar o dat ajunşi acas , m repezii în camera mea, trântind uşa dup mine. Jem încerc s m îmbuneze, dar nu i-am dat nici o aten ie.

La un examen rapid constatai c toate avariile suferite se reduceau la şapte-opt vârci roşiatice. Tocmai cugetam la relativitatea lucrurilor când cineva b tu în uş .

— Cine-i acolo? Auzii glasul unchiului Jack şi-i strigai: — Pleac ! Unchiul Jack îmi aduse la cunoştin c dac -i mai vorbesc pe tonul acesta,

m atinge din nou, aşa c m v zui nevoit s tac. ţând intr în camer , m vârâi într-un col , întorcându-i spatele.

— Scout, zise el, m mai ur şti. — V rog, sir, s pleca i de aici. — Ei, nu mi-am închipuit c ai s -mi por i pic , oft el. M-ai dezam git: ştiai

c ai s-o p eşti şi ai p it-o. — Nu ştiam. — Draga mea, nu- i po i permite s vorbeşti urât celor din jurul t u... — Nu eşti drept, îl întrerupsei, nu eşti drept! Unchiul Jack ridic sprâncenele: — Nu sunt drept? ţum adic ? — Eşti un om tare dr gu , unchiule, şi cred c in la tine chiar şi dup ce

mi-ai f cut, dar tu nu-i prea în elegi pe copii. Unchiul Jack îşi puse mâinile în şolduri şi m scrut cu mult curiozitate. — Şi de ce nu-i în eleg pe copii, domnişoar Jean Louise? Purtarea ta nici

nu cerea cine ştie ce efort de în elegere. Ai fost turbulent , brutal şi obraznic ... — Îmi dai voie s - i explic? Nu vreau s te contrazic, vreau numai s - i

explic. Unchiul Jack se aşez pe marginea patului. M privea pe sub sprâncenele

încruntate. — Poftim, te ascult, m îndemn el. Am r suflat o dat adânc. — În primul rând, am început, n-ai avut r bdare o clip s m laşi şi pe

mine s - i spun ce s-a întâmplat, ai dat în mine şi gata. ţând m cert cu Jem, Atticus nu se mul umeşte niciodat

cu ce-i spune Jem, totdeauna m întreab şi pe mine. În al doilea rând, mi-ai spus s nu mai întrebuin ez cuvinte din acelea, decât în caz de for major , dac sunt provocat , şi Francis m-a provocat îndeajuns ca s merite s -l

fac praf... Unchiul Jack începu s se scarpine în cap. — Ei, şi cum stau lucrurile din punctul t u de vedere? — Francis i-a spus lui Atticus într-un fel, c n-am putut s-o rabd. — Cum i-a spus? — A zis c e un „ciorling uĂ. Nu prea ştiu ce înseamn asta, dar felul în care

a spus-o, s ştii, unchiule Jack, s m ia... adic , pe Dumnezeul meu c n-aş r bda s zic ceva de Atticus.

— Prin urmare, aşa a zis de Atticus? — Da, sir, aşa, şi multe altele. A spus c Atticus face familia de ruşine, c pe

mine şi pe Jem ne las s ne s lb ticim... Dup aerul unchiului Jack, am crezut c o p isem din nou. Dar când l-am

auzit spunând: „Ţine, las'c m ocup eu îndat de chestia astaĂ, am priceput c de data aceasta Francis era acela care o p ise. „Mi se pare mie c am s m abat desear pe acoloĂ, mai ad ug el.

— Te rog, unchiule, las-o balt . Te rog! — Nici nu m gândesc s-o las balt , replic el. Alexandra trebuie s afle

neap rat. ţând te gândeşti c ... stai c pun eu mâna pe b iatul acela... — Unchiule Jack, te rog, promite-mi ceva, te rog frumos, sir! Promite-mi c

n-ai s -i spui lui Atticus. El... ştii, mi-a cerut o dat s nu m mai înfurii, orice-aş auzi spunându-se despre el. Las' mai bine s cread c ne-am b tut pentru altceva. Te rog mult, promite-mi...

— Dar nu m rabd inima ca Francis s scape nepedepsit pentru una ca asta.

— Şi-a luat por ia, n-avea grij ! Unchiule, n-ai putea s -mi pansezi mâna? Uite c mai sângereaz .

— Sigur c da, puiule. Nu cunosc alt mân pe care aş pansa-o cu mai mult pl cere. Vrei s vii cu mine?

Şi unchiul Jack se înclin curtenitor, invitându-m s -l urmez la baie. În timp ce îmi cur a şi-mi bandaja degetele, îmi spuse o istorioar cu un domn b trân şi caraghios, care era miop, avea o pisic pe nume Hodge şi, când ieşea în oraş, obişnuia s numere toate cr p turile trotuarului.

— Gata! vesti el deodat . Ai s r mâi cu o cicatrice nu prea elegant la degetul pe care- i vei pune verigheta.

— Mul umesc. Unchiule! — ţe vrei, domnişoar ? — Ce-i aia târf ?... Unchiul Jack se afund iar într-o poveste lung , cu un b trân prim

ministru care şedea în ţamera ţomunelor şi sufla pene în aer, str duindu-se s le men in acolo, în timp ce în jurul s u to i îşi pierduser capul. ţred c încerca s -mi r spund la întrebare, dar ceea ce spunea el n-avea nici un sens.

Mai târziu, când to i credeau c eram în pat, am coborât în hol ca s beau un pic de ap şi i-am auzit pe Atticus şi pe unchiul Jack stând de vorb în salon:

— N-am s m c s toresc niciodat , Atticus. — De ce? — Aş putea s am copii.

— Mai ai multe de înv at, Jack, spuse Atticus. — Ştiu. Primele lec ii mi le-a dat fiic -ta azi dup -amiaz . Mi-a spus c nu-i

prea în eleg pe copii, şi mi-a explicat de ce. Avea perfect dreptate. Mi-a spus şi cum ar fi trebuit s m port cu ea, Atticus... O, Doamne, ce r u îmi pare c am b tut-o!

Atticus chicoti: — A meritat-o, n-ai de ce- i face reproşuri. Aşteptam cu inima cât un purice ca unchiul Jack s -i povesteasc cele

întâmplate. Dar n-o f cu. Murmur doar: — Înjur turile birj reşti pe care le foloseşte nu pun la încercare imagina ia.

Ştii, ea nu în elege nici jum tate din ce spune; m-a întrebat, de pild , ce înseamn târf ...

— Şi i-ai spus? — Nu, i-am vorbit de lordul Melbourne. — Jack! Pentru numele lui Dumnezeu, când un copil te întreab ceva,

r spunde-i la întrebare. Nu-ncerca s joci teatru. ţopiii sunt copii, dar prind mai bine decât adul ii orice tentativ de eschivare, iar tertipurile nu fac decât s -i încurce şi mai r u. Nu, continu tata gânditor, azi dup -amiaz i-a dat r spunsul corect, dar motivele ei erau greşite. Folosirea cuvintelor obscene este un stadiu prin care trec to i copiii şi, cu timpul, când încep s -şi dea seama c nu atrag aten ia cu ele, renun . Violen a îns nu dispare singur . Scout trebuie s înve e s se st pâneasc , şi asta cât mai repede, având în vedere cele ce-o aşteapt în lunile urm toare. Sunt totuşi semne c se îndreapt . Jem se maturi-zeaz , şi ea a început în ultima vreme s ia exemplu de la el. Tot ce-i trebuie e pu in sprijin din când în când.

— Atticus, tu n-ai ridicat niciodat mâna asupra ei. — Recunosc. Pân acum am reuşit numai cu simpla amenin are. Jack, m

ascult şi ea cât poate. Nici m car în jum tate din cazuri nu face ceea ce trebuie, dar de încercat încearc .

— Nu sta-i r spunsul, replic unchiul Jack. — Sigur c nu, r spunsul e c ea îşi d seama c ştiu c încearc . Aici e

deosebirea. ţeea ce m îngrijoreaz e c ea şi cu Jem vor avea curând multe de înghi it. În privin a lui Jem sunt liniştit, el va şti s -şi in firea, dar Scout e gata s sar la oricine, când e în joc mândria ei...

Aşteptam ca unchiul Jack s -şi calce promisiunea. Dar nu şi-a c lcat-o nici de data asta.

— Atticus, şi cât de prost stau lucrurile? Uite un lucru despre care n-am prea avut ocazia s vorbim.

— Mai prost nu se poate, Jack. Tot ce avem este cuvântul unui om de culoare contra cuvântului Ewellilor. Dovezile se reduc la: eşti vinovat – nu sunt vinovat. Nu ne putem aştepta ca jura ii s dea crezare lui Tom Robinson şi nu Ewellilor... Îi cunoşti pe Ewelli?

Unchiul Jack r spunse c da, îi inea minte. Începu s -i descrie, dar Atticus îl întrerupse:

— Tu vorbeşti de alt genera ie, cu toate c şi cei de ast zi sunt la fel. — Şi atunci, ce-ai de gând s faci?

— Înainte de a încheia, am s -i zgâl âi ni el pe jura i – cred c avem o şans rezonabil de apel, deşi în stadiul actual înc nu se poate afirma nimic sigur. Ştii, speram s trec prin via f r un caz ca sta, dar John Taylor m-a desemnat zicându-mi: ĂTu eşti acelaĂ.

— Şi ce-ar fi dac n-ai bea acest pahar? — ţhiar şi aşa, crezi c aş mai putea s -mi privesc copiii în fa ? Ştii tot atât

de bine ca şi mine ce are s se întâmple, Jack, iar eu sper şi m rog s fiu în stare s -i ajut pe Jem şi pe Scout s treac prin toate acestea f r am r ciune, dar mai presus de orice, f r s se molipseasc de obişnuita boal a comitatului nostru. ţum pot oamenii din rezonabili s se schimbe în nebuni furioşi ori de câte ori vreun negru e amestecat într-o chestiune oarecare – iat un lucru pe care n-am preten ia s -l în eleg... Singura mea ambi ie e ca Jem şi Scout s vin la mine dup r spuns, în loc s asculte ce spune oraşul. Vreau s sper c au atâta încredere în mine... Jean Louise!

P rul mi se ridic m ciuc -n cap. Scosei nasul de dup col : — Poftim! — Du-te la culcare. M strecurai spre camera mea şi m vârâi în pat. Unchiul Jack era un om şi

jum tate, nu m tr dase. Niciodat îns n-am în eles cum prinsese Atticus de veste c eram acolo, şi abia dup mul i ani mi-am dat seama c tot ce spusese el atunci, spusese special pentru mine.

10 Atticus nu era prea puternic, şi avea de fapt aproape cincizeci de ani. Când

noi, copiii, l-am întrebat o dat de ce era atât de b trân, ne-a r spuns c începuse via a târziu, ceea ce ni se p rea c -i cam umbreşte aptitudinile şi virtu ile b rb teşti. Era mult mai în vârst decât p rin ii colegilor noştri de clas , şi nu ne puteam l uda cu el, ca al i copii, care aveau un fel anume de a rosti ap sat când ziceau: „Tat l meu..."

Jem era nebun dup fotbal. Atticus nu se ar ta nici el obosit când era vorba s joace ca înaintaş, totuşi ori de câte ori Jem încerca s -l atace, b tea în retragere:

— Ţ iete, sunt prea b trân pentru asta. Tata nu ştia s fac nimic de seam . Lucra într-un birou, la vreo cârcium .

Nu conducea nici unul din camioanele de gunoi ale comitatului, nu era şerif, nu avea ferm , nu lucra nici la vreun garaj, adic nu f cea nimic demn de admira ie.

Pe deasupra mai purta şi ochelari. Nu vedea aproape deloc cu ochiul stâng, şi chiar spunea c stângul este blestemul tribului Finch. Dac voia s vad ceva bine, întorcea capul în aşa fel încât s se foloseasc de ochiul drept.

Nu avea nici una din îndeletnicirile pe care le aveau ta ii colegilor noştri: nu mergea la vân toare, nu juca pocher, nu pescuia, nu bea, nu fuma. Şedea numai în salon şi citea.

Cu toate acestea, ne-am putut convinge c trecea mai pu in neob-servat decât am fi dorit-o: în anul acela, şcoala vuia ca un stup, din pricina a tot felul de

zvonuri în leg tur cu ap rarea lui Tom Robinson, şi nimic din ceea ce ne-a fost dat s auzim nu era în favoarea lui Atticus. Dup conflictul cu Cecil Jacobs, când m-am compromis adoptând o politic de laşitate, a început s mearg vorba c Scout Finch nu se mai bate fiindc nu-i d voie tat l ei. Lucru care nu era întru totul adev rat: renun asem s m mai bat pentru Atticus în public, dar în familie m aflam pe teren privat. Eram gata s m bat cu din ii şi cu ghearele cu orice rubedenie, pân la verii de-a şaptea spi , ceea ce Francis Hancock, bun oar , o ştia prea bine.

ţând ne d ruise puştile cu aer comprimat, Atticus nu se ar tase dispus s ne înve e s tragem. Primele no iuni de tir ni le d duse unchiul Jack, spunându-ne c pe Atticus nu-l intereseaz armele. Într-o bun zi, Atticus îi puse în vedere lui Jem:

— Aş prefera s tragi în cutii de conserve, în curtea din dos, dar ştiu prea bine c ai s tragi în p s ri. Vezi, împuşc şi tu câte gai e albastre vrei, desigur dac le po i nimeri, dar ia seama: e p cat s ucizi o pas re cânt toare.

Era prima dat când îl auzeam pe Atticus spunând c e p cat s faci ceva, de aceea am întrebat-o pe domnişoara Maudie ce voise s spun .

— Taic -t u are dreptate. P s rile cânt toare nu fac altceva decât s cânte, spre desf tarea noastr . Ele nu stric gr dinile oamenilor, nu-şi fac cuibul în lanurile de porumb, în schimb îşi pun tot sufletul cântând pentru noi. De asta e p cat s ucizi o pas re cânt toare.

— Domnişoar Maudie, sta-i un cartier b trânesc, nu-i aşa? — În orice caz, e cel mai vechi din oraş. — Nu, vreau s spun c to i vecinii de pe strada noastr sunt b trâni. Jem

şi cu mine suntem singurii copii din cartier. Doamna Dubose are aproape o sut de ani, domnişoara Rachel e b trân , la fel şi dumneavoastr şi cu Atticus.

— N-aş spune c a avea cincizeci de ani înseamn a fi cine ştie ce b trân, replic ea în epat . Înc nu m duce nimeni cu c ruciorul. Şi nici pe taic -t u. Dar trebuie s recunosc c s-a-ndurat de mine Providen a când mi-a luat foc b trânul mausoleu. Sunt prea b trân ca s -l mai între in... Poate c ai dreptate, Jean Louise, sta-i un cartier aşezat. Iar tu nu prea ai de-a face cu tineretul, aşa-i?

— Ţa da, la şcoal . — Nu-i vorba de copii, de tineri, de oameni tineri. Dar ştii ceva? Ai un mare

noroc. Tu şi cu Jem beneficia i de vârsta tat lui vostru. Dac ar avea numai treizeci de ani, via a voastr ar fi cu totul alta...

— Sigur. Atticus nu ştie s fac nimic... — Nici nu- i închipui, replic domnişoara Maudie, câte ştie s fac

taic -t u. — Şi ce ştie s fac ? — De pild , s fac atât de bine testamentul cuiva, încât s nu-l mai poat

anula nimeni. — Şi altceva?... — Ei bine, ai ştiut vreodat c este cel mai bun juc tor de şah din oraş?

ţând ne întâlneam la Debarcader, Atticus Finch îi b tea pe to i juc torii de pe cele dou maluri ale râului.

— Doamne sfinte, domnişoar Maudie! ţe vorbi i? Jem şi cu mine îl batem mereu!

— Ar fi timpul s în elegi c se las dinadins. Dar ştiai c se pricepe s cânte la drâmb ?

Aceast realizare modest m f cu s -mi fie şi mai ruşine de taic -meu. — Şi apoi... începu ea. — Şi apoi ce, domnişoar Maudie? — Ei bine... nimic. Nimic... ţred c toate acestea ar trebui s te fac s fii

mândr de el. Nu oricine ştie s cânte la drâmb . Şi acum, fereşte din calea dulgherilor. Du-te mai bine acas . Trebuie s -mi v d de azalee şi nu pot s am grij şi de tine. S nu te loveasc vreo scândur .

M-am înapoiat în curtea noastr şi l-am g sit pe Jem tr gând într-o cutie de conserve, ceea ce mi s-a p rut stupid, când erau atâtea gai e de jur împrejur. M-am dus în curtea din fa , unde mi-am g sit de lucru pentru vreo dou ceasuri. Am în l at lâng poart un parapet improvizat dintr-un cauciuc de automobil, o cutie de ambalaj de portocale, un coş pentru rufe, scaunele de pe verand şi un mic drapel al rii, primit de la Jem, care-l g sise într-o cutie de fulgi de porumb.

ţând Atticus veni acas la ora mesei, m g si ghemuit la p mânt, intind cu puşca spre strad .

— În ce vrei s tragi? se interes el. — În fundul domnişoarei Maudie. Atticus se întoarse şi z ri inta mea opulent aplecat asupra unor tufişuri.

Îşi d du p l ria pe ceaf şi travers strada. — Maudie, strig el, consider de datoria mea s te previn c eşti în mare

pericol. Domnişoara Maudie se ridic şi se uit la mine. — Atticus, zise ea, eşti un drac împieli at. Înapoindu-se, Atticus îmi ordon retragerea. — S nu te mai prind vreodat c ocheşti pe cineva, m amenin el. Tare aş fi vrut ca tata s fie cu adev rat un drac împieli at! O sondai pe ţalpurnia în aceast privin . — Domnul Finch? r spunse ea. E-n stare de o mul ime de lucruri. — De exemplu? ţalpurnia îşi sc rpin creştetul încurcat . — S - i spun drept, nu prea ştiu. Situa ie pe care Jem o scoase şi mai bine în eviden când îl întreb dac va

juca pentru metodişti, iar Atticus îi r spunse c e prea b trân pentru asta şi c nu ine deloc s -şi rup gâtul. Metodiştii încercau s pl teasc ipoteca pentru biserica lor şi-i provocaser pe baptişti la un meci de fotbal. Se pare c to i ta ii din oraş, în afar de Atticus, participau la meci. Jem declar la început c nici nu se gândeşte s se duc , dar nefiind în stare s reziste ispitei fotbalului, sub orice chip s-ar fi înf işat, a stat şi el lâng mine şi Atticus, la peluz , şi l-a urm rit pe tat l lui ţecil Jacobs cum înscria pentru baptişti gol dup gol.

Într-o sâmb t , Jem şi cu mine ne-am gândit s pornim în explorare cu puştile noastre cu aer comprimat, în speran a c vom g si vreun iepure sau vreo

veveri . Nu ne dep rtasem cu mai mult de cinci sute de metri de proprietatea Radley, când b gai de seam c Jem se-nchiondora la ceva din josul str zii: întorsese capul şi c ta cu coada ochiului.

— Un' te ui i? — La câinele la b trân de acolo, murmur el. — E b trânul Tim Johnson, nu-i aşa? — Îhî. Tim Johnson era al domnului Harry Johnson, care conducea autobuzul de

Mobile şi locuia la bariera de sud a oraşului. Tim era un prepelicar cafeniu, r sf atul oraşului.

— Dar ce face acolo? — Nu ştiu, Scout. Hai mai bine acas . — P i, Jem, suntem în februarie. — Ei şi? Am s-o întreb pe Caly. Ne întoarser m în goan şi n v lir m în buc t rie. — ţaly, strig Jem, vino în strad o clip ! — De ce, Jem? Nu pot s ies în strad de câte ori î i vine ie cheful. — Vino-n strad s vezi un câine b trân... a p it ceva! ţalpurnia oft zgomotos. — N-am acum timp de pierdut cu bandajarea picioarelor tuturor câinilor. E

o faş colo-n baie, ia-o şi panseaz -l tu singur. Jem scutur îns capul: — Nu, ţaly, e bolnav. E ceva r u cu el. — ţe face, încearc s -şi prind coada? — Nu, uite cum face. Şi Jem c sc gura ca un peşte pe uscat, încovoie umerii şi îşi r suci corpul. — Uite-aşa umbl , dar nu în joac . — Ce-s bazaconiile astea, Jem Finch? strig ţalpurnia. Vocea îi devenise

aspr . — Nu-s bazaconii, ţaly, i-o jur. — Fugea? — Nu, se târa, şi atât de încet, c abia se observ . Vino încoace. ţalpurnia se sp l pe mâini şi ieşi dup Jem în curte. — Nu v d nici un câine, zise ea. Ne urm pân dincolo de casa Radley şi se uit în direc ia spre care ar ta

Jem. De la distan a asta, Tim Johnson ap rea ca o pat mic , totuşi se mai apropiase. Umbla aiurea, ca şi cum labele din dreapta i-ar fi fost mai scurte decât cele din stânga. Îmi amintea de un automobil împotmolit în nisip.

— Uite-l cum se apleac într-o parte, ne atrase aten ia Jem. ţalpurnia se uit lung, lung de tot, apoi ne înşf c de umeri şi începu s ne

împing de zor spre cas . Închise bine poarta în urma noastr , apoi d du fuga la telefon. „Ţiroul domnului Finch!Ă strig ea în receptor.

— Domnu' Finch! ip ea apoi. Aici e ţaly. Jur pe bunul Dumnezeu c e un câine turbat în josul str zii, ceva mai... vine încoace, da, domnule, este... Domnu' Finch, v dau în scris c este... b trânul Tim Johnson, da, domnu'... da, domnu'... da...

Puse receptorul în furc şi se mul umi s clatine din cap când am încercat s afl m ce-i spusese Atticus. Ţ tu pe urm în furca receptorului.

— Domnişoar Eula May... nu, don'şoar , am terminat convorbirea cu domnu' Finch, nu-mi mai da leg tura... Ascult , domnişoar Eula May, po i s chemi pe domnişoara Rachel, şi pe domnişoara Stephanie ţrawford, şi pe to i cei de pe strada noastr care au telefon şi s le spui c -n drum e un câine turbat? Te rog, don'şoar !

ţalpurnia ascult câteva clipe, apoi relu : — Ştiu c suntem în februarie, domnişoar Eula May, dar ştiu şi cum arat

un câine turbat. Te rog, don'şoar , gr beşte-te! — Familia Radley are telefon? îl întreb dup aceea ţalpurnia pe Jem. Acesta c ut în carte şi r spunse negativ. — De altfel nu conteaz , fu el de p rere, fiindc Radleyii tot nu ies din cas . — Ţa conteaz , i-o t ie ţalpurnia. M duc s le spun! Şi alerg spre uşa de la intrare, cu mine şi cu Jem pe urmele ei. — Voi s sta i în cas , o auzir m strigând. Mesajul ţalpurniei fusese recep ionat de vecini. ţât puteam vedea cu ochii,

toate por ile de lemn erau bine z vorâte. De Tim Johnson, nici urm . Ne-am uitat dup ţalpurnia, care fugea spre casa Radley ridicându-şi fusta şi şor ul peste genunchi. Urc treptele din fa şi b tu cu pumnul în uş . Neprimind nici un r spuns, începu s strige cât o inea gura:

— Domnu' Nathan, domnu' Arthur, vine-un câine turbat! Vine-un câine turbat!

— Ar fi trebuit s se duc prin dos, îmi d dui eu cu p rerea. Jem cl tin capul: — Acum nu mai conteaz . ţalpurnia b tu în uş degeaba. Nimeni nu lua în seam înştiin area ei;

nimeni nu p rea s-o fi auzit. În timp ce ţalpurnia alerga cât putea de repede spre uşa din, dos, un Ford

negru intr în goana mare în curte. Din maşin coborî Atticus, urmat de domnul Heck Tate.

Heck Tate era şeriful comitatului Maycomb. Tot atât de înalt ca şi Atticus, era în schimb mai sub iratic. Avea nasul lung, purta cizme cu g uri lucitoare de metal pentru şireturi, pantaloni bufan i şi scurt de piele. Era încins cu cartuşier şi înarmat cu o puşc grea. ţând ajunse împreun cu Atticus pe verand , Jem le deschise uşa.

— Stai în cas , fiule, spuse Atticus gr bit. ţaly, unde-i câinele? — Ar trebui s fi ajuns pân-aici, r spunse ţalpurnia ar tând spre strad . — Alerga? întreb domnul Tate. — Nu, domnule, mai mult se r sucea. — S mergem dup el, Heck? îi ceru Atticus p rerea. — Mai bine s aştept m, domnule Finch. ştia merg de obicei în linie

dreapt , dar nu po i s fii sigur niciodat . Ar putea s-o ia pe curb , şi sper c aşa va fi, c de nu, o s nimereasc drept în fundul cur ii Radleyilor. S aşteptam o clip .

— Nu cred c va intra în curtea Radleyilor, spuse Atticus, o s -l opreasc

gardul. Mai curând cred c va merge pe şosea. Pân acum eram convins c un câine turbat face spume la gur , alearg ,

sare şi se repede s te muşte de gât, şi-mi mai închipuiam c asemenea lucruri nu se pot întâmpla decât în august. Dac Tim Johnson s-ar fi comportat aşa, mi-ar fi fost mai pu in team .

Nimic mai ap s tor decât o strad pustie, cufundat în aşteptare. Copacii erau nemişca i, p s rile cânt toare amu iser , dulgherii din curtea domnişoarei Maudie se f cuser nev zu i. Îl auzii pe domnul Tate str nutând, apoi suflându-şi nasul. Îşi sprijinea puşca în scobitura bra ului îndoit. Z rii la geamul uşii de la intrare fa a domnişoarei Stephanie ţrawford. Lâng ea se ivi apoi şi domnişoara Maudie. Atticus îşi pusese piciorul pe bara transversal a unui scaun şi-şi freca f r grab coapsa cu mâna.

— Uite-l, spuse el deodat , încetişor. Tim Johnson se ivi în fa a ochilor noştri. Mergea n uc, pe marginea

interioar a curbei, paralel cu casa Radley. — Ia te uit , îmi şopti Jem. Domnul Heck zicea c animalele turbate merg în

linie dreapt . sta nici m car nu poate urma drumul. — Pare mai curând bolnav, sugerai eu. — Numai s -i ias ceva în cale, şi ai s vezi cum o ia drept într-acolo. Domnul Tate îşi duse mâna la frunte şi se aplec înainte. — E turbat de-a binelea, domnule Finch. Tim Johnson înainta cu pas de melc, dar nu se juca şi nici nu mirosea iarba:

p rea c e absorbit de un singur drum şi c o for invizibil îl mân , împingându-l pas cu pas spre noi. Îl vedeam cum îşi cutremur pielea, ca un cal care-şi goneşte muştele; f lcile i se deschideau şi i se închideau; era aplecat într-o rân , dar înainta încet spre noi.

— ţaut un loc ca s moar , murmur Jem. Domnul Tate se întoarse: — Mai e pân s moar , Jem, înc nici nu s-a dezl n uit. Tim Johnson

ajunse în dreptul str zii laterale care trecea prin fa a casei Radley, şi ceea ce-i mai r m sese din biata lui minte îl f cu s se opreasc şi s chibzuiasc pe ce drum s-o apuce. F cu doi, trei paşi nesiguri şi se opri iar, în fa a por ii Radleyilor; apoi încerc anevoie s se întoarc .

— E-n b taia puştii, Heck. Trage, pân n-o ia pe strada lateral . Dumnezeu ştie peste cine poate da dup col ul str zii. Intr în untru, ţaly.

ţalpurnia deschise uşa cu plas , intr şi împinse z vorul, apoi îl trase şi r mase cu mâna pe el. Încerca s ne acopere cu corpul, dar Jem şi cu mine ne uitam pe sub bra ele ei.

— Împuşc -l dumneata, domnule Finch, zise domnul Tate şi-i întin-se lui Atticus puşca; Jem şi cu mine eram gata s leşin m.

— Nu pierde vremea, Heck, r spunse Atticus. D -i drumu'. — Domnule Finch, trebuie omorât dintr-un singur foc. Atticus cl tin din cap: — Nu mai z bovi, Heck! Doar n-o s te aştepte toat ziua... — Pentru numele lui Dumnezeu, domnule Finch, uite-l unde st . Dac nu

inteşti ca lumea, nimereşti drept în casa Radleyilor. Ştii prea bine c nu trag cu

atâta precizie. — Iar eu n-am mai pus mâna pe puşc de treizeci de ani... Domnul Tate aproape c -i arunc arma lui Atticus: — Mi-ai face un mare serviciu dac-ai pune mâna acum. ţa prin cea Jem şi cu mine l-am v zut pe tata luând arma şi ieşind în

mijlocul str zii. Mergea repede, dar mie mi se p rea c are mişc rile lente ale înot torului sub ap : timpul îşi domolise cursul, se târa dezgust tor.

ţând Atticus şi-a s ltat ochelarii, ţalpurnia şi-a dus instinctiv mâinile la obraji şi a murmurat:

— Isuse Hristoase, ajut -i! Atticus îşi ridic ochelarii pe frunte; ochelarii c zur înapoi; atunci îi

arunc pe caldarâm. În liniştea care se aşternuse, i-am auzit sp rgându-se. Atticus îşi frec ochii şi b rbia; pleoapele îi clipeau repede.

În fa a por ii Radleyilor, mintea întunecat a lui Tim Johnson luase o hot râre. Se întoarse în sfârşit, ca s îşi continue drumul în susul str zii. F cu doi paşi înainte, apoi se opri din nou şi în l capul. V zui cum trupul i se încordeaz .

ţu mişc ri atât de repezi încât mi s-au p rut simultane, Atticus duse puşca la um r şi ap s pe tr gaci.

Puşca-i trosni. Tim Johnson s ri în v zduh, se r sturn şi se pr buşi ca un morman de pete albe şi cafenii. Nici n-a ştiut ce-l lovise.

Domnul Tate s ri de pe verand şi alerg spre casa Radley. Se opri în fa a câinelui, se l s pe vine, apoi se întoarse şi-şi ar t fruntea cu degetul, deasupra ochiului stâng.

— Ai tras un pic prea la dreapta, domnule Finch, strig el. — ţa totdeauna, r spunse Atticus. Dac-aş avea ochi buni, mi-aş lua o

puşc . Se aplec şi ridic ochelarii, zdrobi şi pis cu c lcâiul lentilele sparte, apoi

se apropie de domnul Tate ca s se uite şi el la Tim Johnson. Uşile începur s se deschid una câte una; cartierul revenea la via

treptat. Domnişoara Maudie coborî treptele o dat cu Stephanie ţrawford. Jem r m sese paralizat. L-am ciupit ca s -l readuc în sim iri, dar când

Atticus ne v zu apropiindu-ne, strig la noi: — Sta i acolo! Când domnul Tate şi cu Atticus s-au înapoiat în curte, domnul Tate

zâmbea. — Am s -i spun lui Zeebo s -l ia de aici, declar el. N-ai prea uitat, domnule

Finch. Se spune c asta nu se uit niciodat . Atticus t cea. — Atticus, îndr zni Jem. — Ce-i, fiule? — 'imic... — Finch – dintr-un foc, te-am v zut! Atticus f cu stânga împrejur şi abia acum o z ri pe domnişoara Maudie. Se

privir -n t cere, apoi tata urc în maşina şerifului. — Vino-ncoace, i se adres el lui Jem. S nu v apropia i de câinele acela. Ai

în eles? Nu v apropia i, pentru c mort e tot atât de primejdios ca şi viu. — Da, sir, r spunse Jem. Atticus... — Ce-i, fiule? — Nimic. — Ce-i cu tine, b iete, nu mai ştii s vorbeşti? îl întreb domnul Tate

surâzând. ţe, nu ştiai c tat l t u... — Las , Heck, te rog, îl întrerupse Atticus, haide înapoi în oraş. Dup plecarea lor, Jem şi cu mine ne-am dus la domnişoara Stephanie şi

ne-am aşezat pe treptele din fa a intr rii principale. Îl aşteptam pe Zeebo gunoierul cu camionul s u.

Jem şedea amor it şi consternat. Domnişoara Stephanie, în schimb, comenta cele întâmplate:

— Vai, vai, cine şi-ar fi închipuit un câine turbat în februarie! Poate c nici nu era turbat, poate c era doar într-o ureche. N-aş vrea s v d mutra lui Harry Johnson când o s se întoarc din curs de la Mobile şi o s afle c Atticus Finch i-a împuşcat câinele. Pariez c luase purici de pe undeva...

Domnişoara Maudie interveni, sus inând c domnişoara Stephanie n-ar mai fi vorbit aşa dac Tim Johnson şi-ar fi continuat înaintarea şi c , în definitiv, vom afla curând realitatea, dup ce i se va trimite capul la Montgomery pentru analiz .

Jem îşi descleşt în fine gura, articulând cu greu: — - ... l-ai v zut, Scout? L-ai v zut cum st tea acolo?... Şi... şi-aşa

deodat s-a destins, i s-a destins tot corpul şi... parc puşca s-a f cut una cu el... şi-atât de iute s-a mişcat, de parc ... eu, eu trebuie s ochesc zece minute ca s nimeresc...

— Ei bine, domnişoar Jean Louise, m întreb domnişoara Maudie, zâmbind mali ios, tot mai crezi c tat l t u nu se pricepe la nimic? Tot î i mai e ruşine de el?

— Nu, don'şoar , r spunsei moale. — Ştii, uitasem atunci s - i spun c , în afar de priceperea de a cânta la

drâmb , Atticus Finch a fost pe vremuri cea mai bun puşc din comitatul Maycomb.

— ţea mai bun puşc ... repet Jem. — Da, chiar aşa, Jem Finch. ţred c acum ai s schimbi placa. Şi când te

gândeşti... dar ce, tu n-ai ştiut c porecla lui din copil rie era „Finch-dintr-un-foc"?! Ehei, când venea pe la Debarcader şi dobora numai paisprezece porumbei din cincisprezece focuri, zicea c face risip de gloan e.

— Nu ne-a spus niciodat , murmur Jem. — Aha ! Va s zic , nu v-a spus niciodat ? — Niciodat , don'şoar . — Dar la vân toare de ce nu l-am v zut mergând niciodat ? explodai eu. — Poate c am s reuşesc s - i explic, r spunse domnişoara Maudie. Tat l

t u este în primul rând un om civilizat pân -n m duva oaselor. Arta de a trage e un dar de la Dumnezeu, un talent... O, desigur, e nevoie şi de exerci ii ca s te des vârşeşti, dar tragerea cu puşca nu-i totuşi acelaşi lucru cu pianul ori cu altceva în genul sta. Şi cred c a pus puşca-n cui când şi-a dat seama c

Dumnezeu i-a dat un avantaj neloial fa de majoritatea oamenilor. Şi-o fi spus c n-o s mai trag cu puşca decât la nevoie, şi a fost nevoie azi.

— Ar trebui s fie mândru de ceea ce-a f cut, observai eu. — Oamenii de isprav nu fac niciodat caz de talentul lor, îmi declar

domnişoara Maudie. Sosi şi Zeebo. Scoase o furc din spatele camionului şi-l ridic încet pe Tim

Johnson. Îl aşez în camion, apoi turn peste locul unde c zuse câinele con inutul lichid al unui bidon.

— S nu calce nimeni pe-aici un timp, strig el. Acas , i-am spus lui Jem c acum aveam ce comenta luni la şcoal . Dar

Jem se stropşi la mine: — Nici un cuvânt despre toate astea, Scout! — Ce-e? Doar nu- i închipui c am s tac. Nu orice tat e cea mai bun

puşc din comitatul Maycomb! — ţred c dac-ar fi vrut s ştim, ne-o spunea chiar el. Dac-ar face caz de

asta, nu t cea el pân-acum. — Nu i-o fi venit în minte... — Nu, Scout, alta-i explica ia, şi tu nu po i pricepe. Atticus e b trân,

într-adev r, dar nu mi-ar p sa nici chiar dac n-ar şti s fac nimic... Nu mi-ar p sa nici chiar dac n-ar şti s fac absolut nimic.

Şi Jem se aplec , lu o piatr şi-o arunc triumf tor spre garaj. Alerg dup ea, strigându-mi:

— Atticus este un gentleman adev rat, întocmai ca şi mine! 11 ţât timp eram mici, Jem şi cu mine ne restrângeam activitatea la partea de

miaz zi a cartierului, dar acum, când eu trecusem bine de tot de jum tatea clasei a doua, şi faima lui Ţau Radley nu-mi mai înfierbânta imagina ia ca înainte, centrul comercial al Maycombului ne atr gea tot mai des în susul str zii, dincolo de proprietatea doamnei Henry Lafayette Dubose. Nu puteam ajunge în centru f r a trece pe lâng casa ei, afar de cazul c ne-ar fi venit cheful s facem un ocol de vreun kilometru şi jum tate. Micile întâlniri pe care le avusesem cu ea pân acum îmi t iaser orice poft de a le repeta, dar Jem m tot b tea la cap c trebuie s m maturizez şi eu odat .

Doamna Dubose tr ia singur cuc – dac n-o punem la socoteal pe tân ra negres care-i purta de grij în permanen – la dou cur i de noi, în susul str zii, într-o cas cu trepte înalte la intrare şi cu un vestibul foarte strâmt. Era tare b trân , şi-şi petrecea mai toat ziua în pat, iar restul într-un scaun pe rotile. Se zicea c sub nenum ratele-i şaluri şi broboade ascunde un pistol r mas de la Armata ţonfedera ilor.

Jem şi cu mine n-o puteam suferi. Dac se întâmpla s fie pe verand când treceam prin fa a casei ei, ne fulgera cu o privire furibund şi ne lua un interogatoriu necru tor în leg tur cu purt rile noastre, ca s fac apoi cele mai negre pronosticuri în leg tur cu ce aveam s devenim când vom fi mari,

socotind invariabil c nu se va alege nimic de capul nostru. De mult renun asem la ideea de a trece pe trotuarul cel lalt, singurul rezultat fiind c ridica şi mai mult glasul, de-o auzeau to i vecinii.

Nu-i puteam intra cu nici un chip în voie. Dac -i spuneam cu aerul cel mai radios cu putin : „Salutare, doamn DuboseĂ, se stropşea la mine:

— Mie s nu-mi spui „salutareĂ, urâto! Mie s -mi spui: „Ţun ziua, doamna Dubose!"

Era muma-p durii în carne şi oase. Mai-mai s-o loveasc apoplexia când l-a auzit o dat pe Jem zicându-i tatei „AtticusĂ: în afar c ne f cea monştrii de insolen cei mai oribili din câ i întâlnise pân acum, ne-a mai fost dat s auzim şi c era într-adev r p cat c tat l nostru nu se rec s torise dup moartea mamei. O doamn mai încânt toare şi mai des vârşit decât mama noastr nu se mai pomenise, zicea, dar i se rupea inima s vezi cum Atticus Finch îşi las progenitura s cad în s lb ticie. Eu n-o mai ineam minte pe mama, Jem îns o inea – îmi vorbea din când în când de ea – şi, la cuvintele doamnei Dubose, l-am

v zut cum se face alb ca varul la fa . Dup Ţau Radley, câinele turbat şi alte întâmpl ri de pomin prin care

trecusem, Jem socotise c ar fi fost curat laşitate s nu ne aventur m dincolo de casa domnişoarei Rachel, din care pricin decret c în fiecare sear vom da o fug pân la oficiul poştal de dup col , ca s -i ieşim lui Atticus înainte când se întorcea seara acas . Şi nu o dat l-a g sit Atticus fierbând de ciud din pricina vreunei vorbe aruncate de doamna Dubose, în timp ce treceam prin fa a casei sale.

— Nu te nec ji, b iete, îi spunea tata în asemenea ocazii, e femeie în vârst şi, pe deasupra, suferind . Tu ridic fruntea sus şi poart -te ca un gentleman. Orice i-ar spune, e de datoria ta s nu te laşi impresionat.

Jem, în ceea ce-l priveşte, socotea c cine ip atât de tare, nu poate fi bolnav cu adev rat. ţând ajungeam tustrei în fa a casei cu pricina, Atticus îşi scotea p l ria şi o saluta curtenitor:

— Ţun seara, doamn Dubose. Ar ta i ast zi ca o cadr ! Despre ce fel de cadr era vorba, nu l-am auzit niciodat precizând. Dup

ce-i înşira ultimele nout i de la tribunal, Atticus afirma c n d jduieşte din toat inima c mâine va avea o zi bun , apoi îşi punea p l ria în cap, m s lta pe umeri chiar sub nasul ei şi porneam spre cas în asfin it. Momente ca acestea mi-au s dit convingerea c tata, chiar dac ura puştile şi nu se b tuse în nici un r zboi, era totuşi omul cel mai viteaz de pe suprafa a p mântului.

A doua zi dup ce Jem împlinise doisprezece ani, cum banii îl ardeau în buzunar, îndat dup mas am pornit-o în oraş. Frate-meu era convins c are cu ce cump ra o locomotiv în miniatur – pentru el – şi o baghet de dirijor – pentru mine.

De mult pusesem ochii pe bagheta aceea, din magazinul lui V. J. Elmore, b tut cu argint şi plin de zorzoane; costa şaptesprezece cen i. Pe atunci, m rodea ambi ia s ajung, când voi fi mare, s conduc orchestra şcolii medii a comitatului Maycomb. Talentul mi-l dezvoltam st ruitor, de reuşeam acum s arunc bagheta în aer şi câteodat chiar s-o prind, înainte de a c dea, ceea ce a silit-o pe ţalpurnia s -mi interzic intrarea în cas ori de câte ori m vedea cu

vreun b în mân . Eram încredin at c am s înl tur aceast mic imperfec iune când voi avea o baghet adev rat , şi am apreciat ca un gest m rinimos inten ia lui Jem de a-mi cump ra una.

Doamna Dubose era postat pe verand când am ajuns în fa a casei ei. — Unde-a i pornit-o amândoi la ora asta? ne strig ea. Trage i chiulul de la

şcoal , dup cum v d. Las' c -l chem eu pe director la telefon ca s v spun! Şi înşf când ro ile scaunului, execut o întoarcere des vârşit , cu fa a spre

noi. — Vai, doamn Dubose, dar azi e sâmb t , încerc Jem s-o lumineze. — Şi ce dac -i sâmb t ? bodog ni ea. Tare aş vrea s ştiu dac tat l vostru

are idee pe unde umbla i. — Dar, doamn Dubose, noi mergem singuri în oraş de pe când eram

atâtica, st rui Jem, coborând palma la vreo jum tate de metru de trotuar. — S nu m min i i! zbier ea. Jeremy Finch, s ştii c Maudie Atkinson

mi-a spus c azi diminea i-ai rupt vi a de vie. O s v spun tatei şi o s vede i voi dac n-o s v par r u c a i v zut lumina zilei. Dac pân s pt mâna viitoare nu ajunge i la casa de corec ie, s nu-mi spune i mie Dubose!

Jem, care nu se mai apropiase de vi a de vie a domnişoarei Maudie din vara trecut şi care ştia prea bine c ea nu i-ar sufla o vorb lui Atticus chiar dac ar face-o, r spunse printr-o dezmin ire categoric .

— Te poftesc s nu m contrazici! ip doamna Dubose. Iar dumneata, m lu ea la rost întinzând spre mine ar t torul strâmbat de artrit , dumneata, de ce-mi umbli în pantaloni? Rochie şi jupon trebuie s por i, domnişoar ! Ai s ajungi s serveşti pe la mese dac nu se ocup nimeni de tine şi creşti de capul t u... O Finch chelneri la „ţafeneaua O.K.Ă, ha, ha!

Doamne, ce groz vie! „ţafeneaua O.K.Ă era o şandrama întunecoas din partea de miaz noapte a pie ei. Îl înşf cai pe Jem de bra , de-a dreptul însp imântat , dar el se scutur şoptindu-mi:

— Las , Scout, nu te uita la ea. Fruntea sus, şi poart -te ca un gentleman. Dar doamna Dubose nu ispr vise cu noi: — Un Finch chelner şi, colac peste pup z , altul la tribunal avoc ind

pentru cioroi! Jem se încord ca un arc; lovitura doamnei Dubose nimerise în plin, şi ea

ştia lucrul acesta, c ci o inu înainte: — Unde-a ajuns lumea dac un Finch se ridic împotriva propriei sale

stirpe? S - i spun eu! Şi îşi duse mâna la gur ; când o coborî, se prelingea pe ea o dâr lung şi argintie de saliv . Nici tat l vostru nu-i mai bun decât cioroii şi toate sec turile albe pe care le ap r !

Jem era roşu ca para focului. L-am luat de mân şi l-am tras dup mine, şi de-a lungul trotuarului ne urm ri o filipic despre degenerarea moral a familiei noastre, avându-şi premisa major în faptul c , oricum, jum tate dintre Finchi ajunseser la balamuc, stare în care poate c n-am fi fost amenin a i s ajungem şi noi dac ar mai fi tr it mama.

Nu ştiu ce anume îl r nise mai adânc pe Jem, dar mie uneia nu-mi veneau deloc la socoteal aprecierile doamnei Dubose asupra s n t ii mintale a familiei noastre. Aproape c m obişnuisem s aud insulte la adresa lui Atticus. Era îns

pentru prima oar c le auzeam din gura unui om mare. ţu excep ia celor spuse despre Atticus, atacurile doamnei Dubose nu cuprindeau, în rest, nimic neobişnuit.

...Şi-n aer plutea o adiere v ratic ; la umbr era r coare, dar soarele ardea, şi asta însemna c se apropiau vremurile bune: adio şcoal , vine Dill...

Jem îşi cump r locomotiva, apoi ne duser m la Elmore dup bagheta mea. Dar nu ştiu ce avea, c parc nu era bucuros de achizi ie: vârî locomotiva în buzunar şi o lu înapoi c tre cas , t cut şi posac. Pe drum, eram cât pe ce s m izbesc de domnul Link Deas, care-mi spuse: „Fii mai atent , Scout!Ă v zând c ratez prinderea baghetei, iar când am ajuns în dreptul casei doamnei Dubose, bagheta mea era cenuşie de atâtea c z turi în praf.

Doamna Dubose nu era pe verand . M-am întrebat mai târziu nu o dat ce-l mânase pe Jem s fac ce-a f cut,

de ce-a nesocotit leg mântul de a r mâne credincios recomand rii „Poart -te ca un gentleman, fiuleĂ şi însuşi stadiul de corectitudine conştient în care abia intrase. Probabil c fusese martor la tot atâtea atacuri ca şi mine împotriva lui Atticus din pricin c -i ap ra pe cioroi, dar t cuse şi înghi ise, iar eu luam asta drept sânge rece, pentru c era de felul lui liniştit şi reac iona cu încetineal . Atunci îns nu mi-am putut explica purtarea lui altfel decât presupunând c , pur şi simplu, îşi ieşise câteva clipe din min i.

ţeea ce f cu Jem era ceea ce eu aş fi f cut în chipul cel mai firesc, dac nu m-ar fi oprit interdic ia lui Atticus care, dup cât pricepeam, cuprindea şi neatacarea doamnelor b trâne şi urâcioase. Tocmai ajunsesem în fa a por ii doamnei Dubose, când Jem îmi smulse bagheta din mân şi, agitând-o s lbatic, n v li pe poart în curtea ei, uitând tot ce ne spusese Atticus, uitând c doamna Dubose ascunde sub şaluri un pistol şi c dac ea nu ne va nimeri, probabil c Jessie, slujnica ei, o s ne nimereasc .

Nu se linişti pân nu ciopâr i vârfurile tuturor cameliilor din curte, pân nu v zu solul pres rat cu muguri cruzi şi frunze. Dup care, îndoi bagheta mea pe genunchi, o rupse în dou şi arunc jos frânturile.

În vremea asta, urlam ca din gur de şarpe. Jem m înşf c de chic şi-mi spuse c lui nu-i pas , c ar face-o din nou dac ar mai avea prilejul şi c -mi smulge tot p rul din cap dac nu-nchid gura. ţum nu în elegeam s-o închid, îmi trase un picior. Mi-am pierdut echilibrul şi-am c zut cu fa a în jos. M ridic cu brutalitate, dar şi plin de c in , dup cum mi se p ru. Orice explica ie era de prisos.

N-am mai ieşit înaintea lui Atticus în seara aceea. Ne-am foit prin buc t rie, pân ce ţalpurnia ne d du afar . Prin nu ştiu ce daruri vr jitoreşti, ţalpurnia p rea s fie la curent cu evenimentele. Era o surs de alinare prea pu in mângâietoare, totuşi trebuie s admit c i-a dat o pl cint cald lui Jem, pe care acesta o rupse în dou şi o împ r i cu mine. Avea gust de vat .

Ne duser m în salon. Eu m apucai s r sfoiesc o revist ilustrat de fotbal, descoperii poza lui Dixie Howell şi i-o ar tai lui Jem, spunându-i: „Seam n cu tineĂ. Era lucrul cel mai dr gu pe care am fost în stare s i-l spun. Degeaba îns . Şedea la fereastr în balansoar şi aştepta încruntat. Se întuneca.

Dou ere geologice au trecut pân ce-am auzit t lpile pantofilor lui Atticus

scrâşnind pe treptele din fa a casei. Uşa batant fu trântit . Pauz . Atticus era în dreptul cuierului pentru p l rii din antreu. Îl auzir m apoi strigând: „Jem!Ă Glasul lui p trunse pân la noi ca un vânt de iarn .

Atticus aprinse plafoniera din salon şi ne descoperi aici, nemişca i, de parc am fi înghe at. Într-o mân inea bagheta mea: canaful ei galben, murdar, se târa pe covor. În palma desf cut a mâinii celeilalte, întins c tre noi, v zur m muguri graşi de camelie.

— Jem, întreb el, eşti vinovat de aceast fapt ? — Da, sir, r spunse frate-meu. — De ce ai f cut-o? — Pentru c a spus c aperi cioroii şi toate sec turile albe, rosti Jem

încetişor. — Deci, ai procedat aşa pentru c ea i-a vorbit astfel? Ţuzele lui Jem se mişcar , dar acel „da, sirĂ pe care-l articulau r mase

neauzit. — Nu m îndoiesc, b iete, c ai înghi it destule de la cei de-o seam cu tine,

din pricin c -i ap r pe „cioroiĂ, cum zici tu, dar s faci una ca asta unei femei b trâne şi bolnave, e pur şi simplu de neiertat. Î i pun în vedere în modul cel mai categoric s te duci la doamna Dubose şi s stai de vorb cu ea. Apoi vii direct acas .

Jem nu se urni. — Du-te, î i zic! Ieşii dup Jem din salon. — Vino înapoi, îmi ordon Atticus. M întorsei. Atticus lu Mobile Press şi se instal în balansoarul în care şezuse Jem. În

ruptul capului nu puteam pricepe cum e-n stare s stea atât de nep s tor şi s citeasc ziarul, în timp ce unicul s u fiu risca de o mie de ori s fie ucis cu o relicv a Armatei ţonfedera ilor. Sigur, m nec jea Jem câteodat de-mi venea s -l omor, dar chiar şi atunci îmi ziceam c el e tot ce am pe lume. Numai Atticus nu p rea s -şi dea seama de asta, sau, dac -şi d dea, pu in îi p sa.

Pricin din care sim eam c -l ur sc, dar cum marile zbuciumuri sufleteşti duc repede la oboseal , curând m-am pomenit cuib rit la pieptul lui, în timp ce bra ele lui m cuprindeau.

— Eşti prea mare ca s te mai leg n, zise tata. — Nici nu- i pas de el, suspinai. Îl trimi i la moarte sigur , o s -l împuşte,

şi singura lui vin e c i-a luat ap rarea... Atticus îmi împinse capul sub b rbia lui. — Înc nu e cazul s ne îngrijor m, rosti el. Nu mi-aş fi închipuit niciodat

c Jem îşi poate pierde firea dintr-o pricin ca asta, credeam c tu ai s -mi dai mai mult de furc .

I-am r spuns c nu-n eleg de ce trebuie s ne inem firea, c la şcoala nici un copil n-are de ce şi-o ine.

— Scout, începu s -mi explice Atticus, la var va trebui s v ine i bine de tot firea, c ci ve i avea de-a face cu lucruri mult mai grave... da, în eleg c nu-i uşor pentru voi, dar aşa e câteodat , trebuie s iei partea bun a lucrurilor, şi

când zarurile sunt aruncate, î i urmezi singur drumul. În fine, tot ce pot s spun e c atunci când Jem şi cu tine ve i fi mari, ve i privi înd r t la toate astea poate cu un pic de mil şi cu un pic de recunoştin pentru c nu v-am sc pat din mân . ţazul sta, al lui Tom Robinson, e ceva ce atinge miezul conştiin ei omeneşti – Scout, n-aş putea s merg la biseric şi s m -nchin Domnului dac nu l-aş ajuta pe omul acesta.

— Atticus, cred c greşeşti... — De ce? — Vezi, sunt atâ ia care-şi închipuie c ei au dreptate şi c tu greşeşti... — E dreptul lor s-o cread , fireşte, dup cum tot dreptul lor e s pretind ca

opinia s le fie respectat , îmi r spunse Atticus, dar înainte de a tr i în bun pace cu ceilal i, trebuie s fiu împ cat cu mine însumi. Singurul lucru care nu poate fi statornicit prin legea majorit ii este conştiin a omului.

ţând Jem se întoarse, m g si tot pe genunchii lui Atticus. — Ei, b iete? f cu tata întreb tor l sându-m jos. Îl examinai într-ascuns

pe Jem: p rea teaf r şi nev t mat, dar fa a lui avea o expresie ciudat ; i-o fi administrat o doz de purgativ, mi-am zis.

— Am cur at totul şi i-am spus c -mi pare r u, cu toate c de fapt nu-mi pare, şi i-am mai spus c am s vin în fiecare sâmb t s sap la tufe şi cred c am s le fac s creasc la loc.

— Nu era necesar s -i spui c - i pare r u dac nu-i adev rat, replic Atticus. Ascult , Jem, e o femeie b trân şi bolnav . Nu po i s-o tragi la r spundere pentru ceea ce face sau spune. Era mai bine, fireşte, s -mi fi spus mie decât oric ruia dintre voi, dar nu-i po i sili pe al ii s se poarte aşa cum am dori noi.

Jem p rea fascinat de un trandafir de pe covor. — Atticus, rosti el, vrea s -i citesc. — S -i citeşti? — Da, sir. Vrea s vin dup -amiaza, când ies de la şcoal , în fiecare zi, chiar

şi sâmb ta, şi s -i citesc cu glas tare timp de dou ore. Trebuie s m duc, Atticus?

— Sigur c da. — Dar vrea s -i citesc timp de o lun ! — Ei bine, ai s -i citeşti timp de o lun . Jem îşi puse cu luare aminte degetul mare de la picior în mijlocul

trandafirului şi ap s covorul. În sfârşit, descleşt gura din nou: — Atticus, pe trotuar, mai merge, dar în untru... În untru e-ntuneric şi

înfior tor. Fel de fel de umbre şi chestii pe tavan... Atticus zâmbi necru tor: — Asta ar trebui s - i încânte imagina ia, fiule. Închipuieşte- i c eşti în

casa Radleyilor... Lunea urm toare, dup mas , Jem şi cu mine urcam treptele înalte de la

intrarea casei doamnei Dubose. G sind uşa neîncuiat , o luar m pe coridor. Jem, înarmat cu Ivanhoe şi plin de cunoştin e superioare, b tu la a doua uş din

stânga. — Doamn Dubose! strig el. Jessie deschise uşa de lemn şi trase z vorul celei din jaluzele. — Tu eşti, Jem Finch? întreb ea. Ai venit cu surioara ta! Nu ştiu dac ... — S intre amândoi, Jessie, auzir m glasul doamnei Dubose. La care Jessie se conform şi se duse la buc t rie. Un iz ap s tor ne lovi de

îndat ce p şir m pragul. Era un iz pe care-l sim isem deseori în casele b trâneşti mâncate de ploi, cu l mpi de ulei de c rbune, cu lighene şi vase în care picura apa din bagdadie şi cu cearceafuri din pânz de cas nealbit . Mirosul acesta m punea totdeauna în gard , m alarma, m înfricoşa.

Într-un col al camerei era un pat de alam , iar în pat – doamna Dubose. M-am întrebat dac nu cumva ispr vile lui Jem o aduseser acolo şi, pentru o clip , mi se f cu mil de ea. Z cea sub un vraf de p turi şi avea un aer aproape prietenos.

Lâng pat era un lavoar cu plac de marmur , pe care deosebii un pahar cu o linguri într-însul, o sering cu toart roşie, o cutie cu vat şi un ceas deştept tor de o el pe trei picioruşe sub iri.

— Va s zic , ai adus-o şi pe sora ta aia mic şi nesp lat , hai? rosti ea în chip de salut.

Jem r spunse calm: — Sora mea nu-i nesp lat , iar eu nu m tem de dumneavoastr . Observai îns c genunchii îi tremurau. M aşteptam la o ripost furibund , când colo, se mul umi s -i spun : — Po i s -ncepi s citeşti, Jeremy. Frate-meu se aşez pe un scaun de trestie şi deschise Ivanhoe. Tr sei şi eu

un scaun şi m aşezai al turi de el. — Vino mai aproape, comand doamna Dubose. Aici, lâng pat. Traser m scaunele înainte. Niciodat n-o v zusem de atât de aproape, şi

dorin a mea cea mai fierbinte ar fi fost s -mi împing scaunul înapoi. Era înfior toare. Pielea ei avea culoarea unei fe e de pern murdare, la

col urile gurii umede se prelingeau, ca de pe un ghe ar, pic turi care se adunau în gropile adânci din jurul b rbiei. Avea pe obraji pete vinete, ale unei vechi boli de ficat, iar din mijlocul ochilor apoşi te fixau nişte pupile negre. Mâinile i se ar tau noduroase, cu pielea crescut peste unghii. Placa dentar inferioar lipsea, şi buza de sus ieşea mult. Înainte; din când în când îşi întindea buza de jos spre placa dentar superioar , iar b rbia o urm rea în aceast mişcare, din care pricin saliva se scurgea mai repede.

De acum încolo m ferii cât putui s m uit la ea. Jem redeschise cartea şi începu s citeasc . Am încercat s -l urm resc, dar citea prea repede. ţând d dea de un cuvânt necunoscut, îl s rea, îns doamna Dubose îl prindea imediat şi-l silea s -l silabiseasc . ţiti aşa vreo dou zeci de minute, în care timp examinam c minul p tat de funingine, priveam pe fereastr , oriunde, numai la ea nu. La un moment dat b gai de seam c deşi Jem continua lectura, întreruperile doamnei Dubose se r reau; o fraz r mase chiar neterminat . Ea nu mai asculta.

Îmi aruncai ochii spre pat.

I se întâmplase ceva. Era complet întins pe spate, cu plapuma tras pân peste b rbie, de i se z reau numai capul şi umerii. ţapul se cl tina încet ba la dreapta, ba la stânga. Din când în când c sca gura şi puteam vedea limba unduind slab. Şuvi e de saliv i se adunau pe buze; le tr gea în untru, apoi iar şi deschidea gura. Gura aceea p rea s aib o via proprie. Se mişca independent de restul corpului, în untru şi-n afar , precum cavitatea dintre capacele unei scoici în timpul refluxului. ţând şi când emitea câte un „PtĂ, ca o substan vâscoas care d în clocot.

Îl tr sei pe Jem de mânec . Se uit întâi la mine, apoi la pat. ţl tinându-se, capul ei se întorcea tocmai

spre noi, şi Jem o întreb : — Doamn Dubose, v sim i i bine? Dar ea nu-l auzi. Soneria deştept torului zbârnâi strident, şi noi înm rmurir m de spaim .

Dup un minut, cu nervii exaspera i, eram în strad , îndreptându-ne spre cas . N-o luaser m la fug : ne expediase Jessie, care intrase în odaie înainte ca soneria deştept torului s se fi oprit. Ne împinsese afar zicându-ne:

— Ssst, hai, duce i-v acas . La uş , se oprise, şov ind. — Trebuie s -şi ia doctoria, ne l murise ea. În timp ce uşa se închidea în

urma noastr , o v zur m îndreptându-se cu grab spre patul doamnei Dubose. Era doar patru f r un sfert când am ajuns acas , aşa c ne-am mai f cut

de lucru prin curte, jucând fotbal cu pietricelele, pân la venirea lui Atticus. El îmi aduse dou creioane galbene, iar lui Jem o revist ilustrat de fotbal, ceea ce reprezenta cred, o recompens tacit pentru prima noastr şedin cu doamna Dubose. Jem îi povesti cum a decurs.

— Şi v-a speriat? se interes Atticus. — Nu, sir, r spunse Jem, dar e atât de scârboas ... Are crize, sau aşa ceva.

Scuip întruna. — Nu-i vina ei. Oamenii bolnavi nu sunt întotdeauna pl cu i la vedere. — Pe mine m-a speriat de-a binelea, crezui de cuviin s declar. Atticus m privi pe deasupra ochelarilor: — Ştii, tu nu eşti obligat s -l înso eşti pe Jem. A doua dup -amiaz petrecut în casa doamnei Dubose a fost ca şi prima,

tot astfel şi cea urm toare, pân când, treptat, se form un şablon; totul începea normal – adic doamna Dubose îl h r uia câtva timp pe Jem cu subiectele favorite, cameliile ei şi simpatia tatei pentru cioroi; pu in câte pu in devenea t cut , apoi se detaşa de noi. Deştept torul suna, Jessie ne poftea afar , şi ziua, în rest, era a noastr .

— Atticus, întrebai eu într-o sear , ce-i aceea „ciorling uĂ? Fa a lui Atticus deveni grav . — i-a spus cineva aşa? — Nu, dar doamna Dubose î i zice aşa. Se aprinde în fiecare dup amiaz

când î i zice aşa. La fel mi-a spus Francis de ţr ciun – atunci am auzit pentru prima dat cuvântul.

— Din cauza asta l-ai luat la b taie? m cercet Atticus.

— Da, sir... — Atunci, de ce m întrebi ce înseamn ? Am încercat s -i explic c nu atât ceea ce spusese Francis, cât felul cum o

spusese m f cuse s -mi ies din fire. — Era ca şi când ar fi zis mucosule, sau aşa ceva. — Ascult , Scout, „ciorling uĂ este una din acele expresii care nu înseamn

nimic, întocmai ca şi mucos. E greu de explicat – oamenii de nimic, ignoran ii, o întrebuin eaz când cred c cineva îi favorizeaz este m sur pe negri. Aşa obişnuiesc unii dintre noi, când vor s califice pe cineva, s foloseasc fel de fel de expresii comune şi urâte.

— Atunci, tu nu-i iubeşti cu adev rat pe negri, nu-i aşa? — Ba-i iubesc. M str duiesc cât pot s -i iubesc pe to i oamenii... dar nu

totdeauna mi-e uşor. ţopila mea, nu e niciodat o insult ca cineva s - i spun ceea ce socoate a fi o injurie. Î i arat doar cât e de josnic, f r s te poat jigni. Aşa c nu te l sa impresionat de doamna Dubose. Are ea destule necazuri ale ei.

Peste o lun , într-o dup -amiaz , în timp ce Jem îşi croia drum prin sir Walter Scout (cum îi spunea el), iar doamna Dubose îl corecta la tot pasul, cineva b tu la uş .

— Intr ! strig ea. Intr – nimeni altul decât Atticus! Se apropie de pat şi lu mâna doamnei

Dubose. — Am venit de la serviciu şi nu i-am g sit pe copii, zise el. Mi-am închipuit

c sunt aici. Doamna Dubose îi surâse. Puteai s m tai, c tot nu pricepeam cum de

avea t ria s stea de vorb cu el, când p rea c -l ur şte atât de mult. Or, ea îi spunea:

— Ştii cât e ceasul, Atticus? Exact cinci şi paisprezece minute. Deştept torul e pus s sune la cinci şi jum tate. Vreau s ştii lucrul acesta.

Ţrusc, m luminai: zi cu zi st team tot mai mult la doamna Dubose, în fiecare zi deştept torul suna cu câteva minute mai târziu, iar ea era în plin criz ori de câte ori zbârnâia ceasul. Azi îl h r uia pe Jem de aproape dou ore, şi înc nu p rea dispus s intre în criz , ceea ce m f cu s m simt iremediabil prins într-o capcan . Deştept torul d dea semnalul eliber rii noastre; ce ne facem dac într-o zi nu mai sun deloc?

— Am impresia c nu i-au mai r mas lui Jem decât vreo câteva zile de citit, rosti Atticus.

— ţred c numai o s pt mân , r spunse ea, exact atâta cât trebuie ca s fiu sigur ...

— Ţine, dar..., vru s obiecteze Jem. Atticus ridic mâna şi Jem amu i. Pe drumul spre cas , frate-meu îi mai aminti c fusese vorba de o lun , c

luna trecuse şi c asta nu era cinstit. — Înc o s pt mân , fiule, decise Atticus. — Nu. — Ba da.

S pt mâna urm toare ne-am înfiin at iar la doamna Dubose. Deştept torul nu mai suna, şi doamna Dubose ne concedia cu un „AjungeĂ – dar atât de târziu, încât la înapoiere îl g seam pe Atticus citindu-şi ziarul. Deşi crizele nu s-au mai repetat, ea r m sese aceeaşi: când sir Walter Scott se pierdea în descrierea am nun it a fortifica iilor şi a castelelor, se plictisea şi începea s se lege de noi:

— Jeremy Finch, i-am spus c-ai s regre i c mi-ai distrus cameliile. Î i pare r u acum, nu-i aşa?

Jem r spundea c sigur c -i pare r u. — Ai crezut c-ai s -mi dai gata tocmai Z pada-de-pe-Munte, nu-i aşa? Ei

bine, Jessie zice c vârful se reface. Data viitoare îns , ai s -i vii tu de hac, nu-i aşa? Ai s-o smulgi de tot, din r d cini, este?

Iar Jem o încredin a c întocmai aşa va proceda. — Mie s nu-mi morm i, b iete! Sus capul şi spune r spicat: „da, doamn Ă.

Dar nu cred c - i va mai veni la îndemân – cu taic -t u care e ceea ce e. Jem ridic b rbia şi o fix pe doamna Dubose cu o privire inexpresiv . În

decursul acestor s pt mâni se înv ase s -şi compun un aer de interes politicos şi degajat, cu care riposta la cele mai crude atacuri.

În sfârşit sosi şi ziua cea din urm . ţând, într-o dup -amiaz , ne spuse ca de obicei „AjungeĂ, ad ug :

— Şi asta-i tot. La revedere. Se terminase! Am coborât trotuarul în goana mare, zburdând, op ind şi

chiuind. Era o prim var tare frumoas : zilele creşteau şi aveam mai mult timp de

joac . Gândurile lui Jem erau absorbite mai ales de performan ele fiec rui juc tor de fotbal din echipele universitare ale rii. Sear de sear Atticus ne citea pagina sportiv a ziarelor. S-ar putea ca anul acesta Alabama s participe din nou la ţupa Rose, judecând dup perspectivele pe care le avea. Într-o sear , Atticus tocmai ajunsese la mijlocul rubricii lui Windy Seaton, când sun deodat telefonul.

R spunse, apoi se îndrept spre cuierul de p l rii din antreu, spu-nându-ne:

— M duc pu in pân la doamna Dubose; nu stau mult. Z bovi îns mult, chiar şi dup ora noastr de culcare. ţând în sfârşit se

întoarse, inea în mân o cutie de bomboane. Se aşez pe un scaun din salon şi puse cutia jos, lâng el.

— ţe voia? îl întreb Jem. N-o mai v zuser m pe doamna Dubose de mai bine de o lun . Nici pe

verand nu se mai ivise, când treceam noi pe acolo. — A murit, b iete, r spunse Atticus. A murit acum câteva minute. — Ah, rosti Jem simplu. Bine. — Ţine e corect spus, înt ri Atticus. Nu se mai chinuieşte. Era bolnav de

mult , mult vreme. Fiule, tu nu ştiai ce fel de crize avea? Jem cl tin capul. — Doamna Dubose era morfinoman . De mul i ani lua morfin împotriva

durerilor. Aşa-i prescrisese medicul. Ar fi tr it cu morfin tot restul vie ii, şi-ar fi închis ochii f r s sufere atâta, dar nu-i st tea deloc în fire...

— ţum adic ? întreb Jem. — ţu pu in înainte de escapada voastr , explic Atticus, m-a chemat ca

s -şi fac testamentul. Doctorul Reynolds îi spusese c nu mai are decât câteva luni de tr it. Afacerile ei erau în perfect ordine, dar ea mi-a spus: „Mai e ceva ce nu-i în regul .Ă

— Şi ce era? nu se putu st pâni Jem. — Zicea c va p r si lumea aceasta f r a fi datoare fa de nimeni şi nimic.

Jem, când eşti atât de bolnav, e îndrept it s iei orice te poate uşura, dar ea nu se considera îndrept it . Şi-a propus s scuture şi acest lan înainte de a muri, şi aşa a şi f cut.

— Vrei s spui c din pricina asta avea crizele?! — Întocmai. Mai tot timpul cât i-ai citit, m îndoiesc s fi auzit m -car un

cuvânt din cele ce spuneai. Întreaga-i minte, întreaga-i fiin erau concentrate asupra deştept torului. ţhiar dac nu i-ai fi c zut în mân , te-aş fi trimis eu s -i citeşti. Poate c asta a distrat-o pu in. Iat care a fost cel lalt motiv...

— Şi... a murit liber ? întreb iar Jem. — ţa p s rile cerului, r spunse Atticus. A fost conştient aproape pân în

ultima clip . ţonştient şi – ad ug el surâzând – ar goas . Dezaproba cu înc p ânare tot ce fac şi mi-a declarat c -mi voi petrece probabil tot restul vie ii pl tind cau iuni ca s te scot pe tine din puşc rie. A pus-o pe Jessie s - i preg teasc aceast cutie...

Şi Atticus se aplec pentru a lua cutia de bomboane şi a i-o înmâna lui Jem. Jem deschise cutia. În untru, învelit în vat umezit , se r sf a o camelie

alb ca ceara, o camelie f r cusur. Din soiul Z pada-de-pe-Munte. ţu ochii holba i, gata s -i ias din orbite, Jem trânti cutia urlând: — Diavoli , diavoli b trân ! Nici acum nu-mi dai pace?! ţât ai clipi, îns , Atticus se ridicase şi era lâng el. Jem îşi îngrop fa a în

pieptul c m şii lui. — Şşt, murmur Atticus liniştitor. ţred c e un fel de a- i spune c totul e în

regul , Jem... În regul . Afl c a fost o adev rat doamn . — O doamn ? bolborosi Jem în l ând capul; era aprins la fa . O doamn , –

ea, dup toate câte zicea de tine?! — Da, a fost o doamn . Avea p rerile ei proprii, foarte diferite de ale mele,

poate... Ţ iete, i-am mai spus c dac nu- i pierdeai capul atunci, eu tot te-aş fi trimis s -i citeşti. Voiam s afli ceva de la ea – voiam s vezi ce înseamn curajul adev rat, fiindc , vezi tu, curajos nu e omul cu puşca-n mân . S fii curajos înseamn s ştii c eşti pierdut înainte de a întreprinde ceva, totuşi întreprinzi oricum, şi mergi pân la cap t, orice-ar fi. Rareori învingi, totuşi se întâmpl câteodat . Doamna Dubose a învins, au învins bietele patruzeci şi patru de kilograme ale ei. A murit potrivit convingerilor ei, f r a fi datoare fa de nimeni şi nimic. A fost omul cel mai curajos din câ i am cunoscut vreodat .

Jem ridic de pe covor cutia de bomboane şi o arunc în foc. Lu îns camelia şi, când m-am dus la culcare, l-am v zut pip indu-i petalele late. Atticus st tea şi îşi citea ziarul.

PARTEA A DOUA 12 Jem împlinise doisprezece ani. Abia te mai puteai în elege cu el, de

nestatornic şi moroc nos ce devenise. Avea o poft de mâncare de speriat, şi de atâtea ori mi-a pus în vedere s nu-l mai sâcâi, încât m-am v zut silit s -i cer p rerea lui Atticus: ĂNu cumva are tenie?Ă Dar tata mi-a r spuns c nu-i asta cauza, c Jem creşte şi c trebuie s am r bdare cu el, s -l las cât mai mult în pace.

Schimbarea aceasta se petrecuse la Jem în numai câteva s pt mâni. Nici nu se r cise bine doamne Dubose în mormânt – şi când te gândeşti c pe vremea când se ducea s -i citeasc , p ruse mul umit c -i in companie. E ca şi când şi-ar fi însuşit peste noapte un şir întreg de valori str ine, pe care încerca s mi le impun şi mie: de câteva ori avusese chiar preten ia s -mi dea ordine. Dup o ceart la cap tul c reia ipase la mine: ĂE timpul s devii şi tu fat ca toate fetele şi s te por i cum trebuie!Ă, am izbucnit în lacrimi şi m-am refugiat la Calpurnia.

— S nu- i prea faci inim rea din pricina lui domnu' Jem. — Domnu' Jem?... — P i da, de acum încolo e domnu' Jem. — Dar nu-i atât de mare, protestai. Tot ce-i trebuie e cineva care s -i trag o

mam de b taie, c eu nu sunt destul de mare s-o fac. — Feti o, gr i ţalpurnia, n-am ce face dac domnu' Jem creşte. De acum

încolo o s tot vrea s fie l sat în pace şi o s fac ce fac şi al i b ie i de seama lui, aşa c tu, când te-oi sim i singur , vino de-a dreptul la buc t rie. G sim noi o groaz de treburi pe-aici.

În fond, vara asta se anun a totuşi promi toare: Jem putea face ce-i place; mie ţalpurnia îmi ajungea pân la venirea lui Dill. P rea mul umit când ap ream în buc t rie, iar eu, tot urm rind azi un pic, mâine un pic, am început s cred c nici s fii fat nu-i lucru uşor.

Dar iat c vara venise de-a binelea, şi Dill tot nu se ar ta. Am primit de la el o scrisoare şi o fotografie. M înştiin a c are un tat nou, cel din instantaneul pe care mi-l trimitea, şi c trebuie s r mân la Meridian, fiindc pl nuiser s construiasc o barc de pescuit. Tat l lui era avocat ca şi Atticus, îns mult mai tân r. Noul tat p rea ar tos, şi m-am bucurat c Dill f cuse rost de unul ca el, dar m-am sim it distrus . Scrisoarea se încheia cu asigur ri c m va iubi în veci şi c s n-am grij , c vine el s m ia de nevast de îndat ce strânge bani destui, dar c , pân atunci, m roag s -i scriu.

Faptul c am un logodnic statornic nu prea avea darul s m consoleze de absen a lui: mi-am dat seama, cu toate c nu m gândisem niciodat la lucrul sta, c vara înseamn pentru mine Dill lâng sfoara cu peşti înşira i la afumat,

ochii lui Dill sc p rând de complicate stratageme n scocite pentru a-l scoate pe Bau Radley din bârlog; vara mai însemna Dill aplecându-se la iu eal c tre mine ca s m s rute când nu ne vedea Jem, dorul care ne cuprindea uneori unul de

altul. ţu el, via a era aşa cum trebuia; f r el, via a era insuportabil . Am fost nenorocit timp de dou zile.

Şi ca şi cum asta n-ar fi fost de ajuns, legislatura statului fu convocat în sesiune extraordinar , iar Atticus ne p r si, l sându-ne singuri dou s pt mâni. Guvernatorul ardea de ner bdare s cure e corabia statului de nu ştiu ce scoici care i se prinseser de fund; erau greve ale bra elor încrucişate la Birmingham; cozile la pâine în oraşe deveneau mai lungi, în timp ce oamenii de la ar deveneau mai s raci. Dar asemenea evenimente erau departe de lumea lui Jem şi a mea.

Într-o diminea am descoperit în Montgomery Advertiser, spre sur-prinderea noastr , o caricatur sub care scria: „ţintezoiul din Maycomb". Îl înf işa pe Atticus descul şi în pantaloni scur i, legat cu lan uri de un birou: scria sârguitor pe o t bli , în timp ce nişte fete deşuchiate îi strigau „yoohoo!Ă

— E un compliment, îmi explic Jem. Vrea s spun c -şi petrece timpul f când ceea ce nimeni n-ar face.

— Ce?... În afar de noile lui caracteristici, Jem se mai alesese şi cu un aer de

atoateştiutor care te înnebunea. — Ah, Scout, asta-i ceva cum ar fi reorganizarea sistemului de taxe al

comitatelor sau alte chestii dintr-astea. Nu-s lucruri pe-n elesul tuturor. — Dar tu cum de le în elegi, m rog?! — Ei, du-te şi las -m în pace. Nu vezi c citesc ziarul? Dorin a îi fu îndeplinit . M-am dus la buc t rie. În timp ce cur a maz rea, ţalpurnia spuse deodat : — ţe m fac duminica asta cu mersul la biseric ? — ţe s faci? Nimic. Atticus ne-a l sat bani de chet . Ochii ţalpurniei se îngustar , şi aş fi putut s jur c ştiu la ce se gândea. — ţaly, zisei, o s fim cumin i. Ştii c de ani de zile n-am mai f cut nimic la

biseric . Îşi adusese aminte, fireşte, de duminica aceea ploioas când ne pomenisem

amândoi lipsi i de supravegherea tatei şi a înv toarei. ţlasa, l sat în voia ei, o legase pe Eunice Ann Simpson de un scaun şi o pogorâse aşa în sala cazanelor. O uitasem acolo şi ne dusesem cu to ii la biseric , unde ascultam senini predica, pân când, deodat , au prins a r suna în evile caloriferului nişte lovituri îngrozitoare, care n-au contenit pân ce unul dintre noi nu s-a repezit s vad ce se întâmpl şi n-a adus-o pe Eunice Ann, care ne-a înştiin at c nu mai ine s se joace de-a Şadrah – o idee de-a lui Jem Finch, care sus inea c n-o s ard dac are destul credin , ceea ce îns n-o împiedicase s simt c se topeşte de c ldur acolo jos.

— Şi apoi, ţaly, nu e pentru prima dat c Atticus ne las , perseverai eu. — Mda, dar mai întâi se asigura c e şi vreunul dintre profesorii voştri acolo.

De data asta nu l-am auzit spunând nimic – o fi uitat, pro-babil. Şi ţalpurnia se sc rpin în cap. Deodat deschise gura într-un zâmbet larg: Ce-a i zice dac tu şi cu domnu' Jem a i merge mâine cu mine la biseric ?

— Serios? — Serios, m asigur ţalpurnia zâmbind mereu. Ei, ce zici?

Dac întotdeauna ţalpurnia m freca la baie de-mi scotea sufletul, sâmb t sear s-a întrecut pe sine. M sili s m s punesc din cap pân -n picioare de dou ori, schimbând apa dup fiecare s punit; îmi vârî capul în lighean şi m sp l cu s pun Octagon şi apoi cu s pun de ţastilia. De câ iva ani avea încredere în Jem, dar de data asta n-a pregetat s -l surprind în intimitate, ceea ce l-a f cut s explodeze:

— Dar nu mai poate cineva s fac baie în casa asta, f r s -l asiste întreaga familie?

A doua zi inu s ne inspecteze îmbr c mintea mai devreme ca de obicei. ţând r mânea peste noapte la noi, ţalpurnia dormea pe un pat pliant în buc t rie; în diminea a asta, patul era acoperit cu straiele noastre de s rb toare. Îmi scrobi rochia atât de tare, încât se înfoia în jurul meu ca un cort ori de câte ori m aşezam. M sili s -mi pun jupon şi-mi leg strâns în jurul taliei o eşarf roz. Pantofii de lac mi i-a frecat pân ce şi-a putut vedea fa a în ei ca într-o oglind .

— Parc ne-am duce la carnaval, coment Jem. ţe te-a apucat, Caly? — S nu zic cineva c n-am grij de copiii mei, murmur ea. Domnu' Jem,

cravata asta nu merge în nici un caz la hainele dumitale. E verde. — Ei şi ce? — Haina-i albastr . Nu vezi? — He, he, chicotii eu, Jem e daltonist! Frate-meu se f cu stacojiu de furie, dar ţalpurnia ne-o t ie: — Destul. La First Purchase s merge i cu zâmbetul pe buze. Ţiserica african First Purchase se afla în mahalalele de dincolo de bariera

de miaz zi a oraşului, peste drumul ce duce la vechea fabric de cherestea. Era o construc ie de demult, cu vopseaua scorojit , singura biseric din Maycomb care avea clopotni şi clopot. Se numea First Purchase fiindc fusese ridicat din primele câştiguri ale sclavilor elibera i. În ea se rugau negrii duminica, iar în restul s pt mânii jucau albii jocuri de noroc.

ţurtea bisericii era acoperit cu lut tare ca piatra, la fel ca şi cimitirul al turat. Dac murea cineva pe timp de secet , leşul îi era acoperit cu buc i de ghea , pân ce o ploaie muia p mântul. ţâteva morminte din cimitir fuseser împodobite cu monumente funerare din piatr sf râmicioas ; mormintele mai noi aveau marginile tivite cu cioburi multicolore şi cu sticle sparte de Coca-Cola. Paratr snetele care st teau de straj la capetele altora însemnau mor ii ale c ror suflete nu-şi g seau odihn ; la c p tui mormintelor de copii z ceau r m şi e de lumân ri arse. Era un cimitir tare dr gu .

De la intrarea în curtea bisericii ne întâmpin mirosul dulce-am rui r spândit de negrii cura i şi dichisi i – aroma pomezii de p r „Inim îndr gostit Ă amestecându-se cu izul de usturoi şi cu acela al tutunului de prizat, cu efluviile coloniei Hoys, cu menta englezeasc şi cu talcul mirosind a liliac.

ţând ne v zur pe noi doi al turi de ţalpurnia, b rba ii f cur un pas înapoi şi îşi scoaser p l riile, iar femeile încrucişar bra ele pe piept – gest obişnuit de aten ie respectuoas . Se d dur la o parte, croindu-se o c r ruie pân la uşa bisericii. ţalpurnia p şea între Jem şi mine, r spunzând la saluturile vecinilor ei îmbr ca i în straie multicolore.

— Da' ce- i d prin gând, don'şoar ţaly? auzir m deodat o voce în spate. ţalpurnia îşi puse mâinile pe umerii noştri. Ne-am oprit şi am privit în jur:

pe c r ruie, în urma noastr , v zur m o negres lung cât o pr -jina. Cu greutatea corpului l sat pe-un picior, îşi sprijinea cotul stâng pe şoldul arcuit şi ar ta spre noi cu palma întoars în sus. Avea capul uguiat ca un obuz, ochii ciudat de migdala i, nasul drept şi o gur în form de arc indian. S tot fi m surat vreo şapte picioare.

Sim ii mâna ţalpurniei încleştându-mi um rul. — ţe vrei, Lula? întreb ea, şi am fost surprins pentru c n-o mai auzisem

niciodat vorbind aşa – rar şi dispre uitor. — Vreau s ştiu pen'ce-aduci plozi albi la biserica negrilor? — Pen'c -s mosafirii mei, rosti ţalpurnia. Şi iar m-am mirat, fiindc acum

vorbea întocmai ca ceilal i negri. — Io-te-tee... Şi-mi închipui c tot mosafir eşti la Finchi şi-n cursul

s pt mânii, hai? Un murmur str b tu mul imea. — N-o b ga în seam , îmi şopti ţalpurnia, dar trandafirii de pe p l ria ei

tremurau de indignare. ţând Lula o porni spre noi pe c r ruie, ţalpurnia îi puse în vedere cu glas

poruncitor: — Stai acolo unde eşti, negreso! Lula se opri, dar gura nu-i t cea: — Asta nu-i treab , s -mi aduci aici plozi albi – ei au biserica lor, noi p'a

noastr . E sau nu e biserica noastr , don'şoar ţaly? — Dar Dumnezeu e sau nu e acelaşi pentru to i? ripost ţalpurnia. — Hai, ţaly, acas , o rug Jem, nu suntem bineveni i aici... G seam c are perfect dreptate: nu eram bineveni i aici. Sim ii, mai

curând decât v zui, c ceilal i înaintaser spre noi. ţredeam c ne-mpresoar , dar când ridicai capul v zui c ochii ţalpurniei sclipeau înveseli i. Mi-am întors din nou privirea spre c rare şi am constatat c Lula disp ruse. În locul ei se ridica o mas compact de oameni de culoare.

Unul din ei f cu un pas înainte. Era Zeebo, gunoierul. — Domnu' Jem, gr i el, suntem tare bucuroşi c v avem printre noi. Nu v

uita i la Lula, e pus pe ceart pentru c a dojenit-o p rintele Sykes în biseric . O zurbagioaic ... o ştim de mult, are mintea sucit şi purt ri necuviincioase... Da' noi suntem tare bucuroşi c v avem pe to i printre noi, aşa s şti i.

Acestea fiind zise, ţalpurnia ne c l uzi c tre intrarea în biseric , unde ne-a ieşit în întâmpinare chiar p rintele Sykes, ca s ne conduc pân la strana din fa .

Biserica First Purchase n-avea tavanul şi nici pere ii zugr vi i. De-a lungul pere ilor atârnau de suporturi de alam l mpi de petrol, dar nu erau aprinse. În loc de strane – b nci simple din lemn de brad. Dup amvonul rudimentar de stejar atârna un steag de m tase roz decolorat , proclamând c Dumnezeu este iubirea – singurul element decorativ din biseric , cu excep ia unei copii litografiate dup „Lumina lumiiĂ de Hunt. Nici urm de pian, org , c r i cu imnuri, şi alte accesorii bisericeşti familiare, pe care le vedeam în fiecare

duminic . Era întuneric în untru şi o r coare umed , pe care adunarea congrega iei o risipea încet, încet. Pe fiecare loc se afla un evantai de carton, cu un desen b t tor la ochi reprezentând gr dina Ghetsimani, cadou al magazinelor de articole de menaj Tyndal şi ţo. („Spune i-ce-dori i-şi-v -vom-servi").

Cu un semn, Calpurnia ne invit s ne aşez m la cap tul rândului, iar ea se instal între noi. Scotoci în pung , de unde scoase batista, şi desf cu nodul bine strâns în care inea m run işul. Îmi întinse o moned de zece cen i, şi-i d du şi lui Jem una.

— Avem banii noştri, şopti Jem. — ine i-i, r spunse ea, sunte i invita ii mei. Pe fa a lui Jem se putu citi o scurt ezitare, neştiind probabil dac e moral

s -şi p streze moneda proprie, dar polite ea sa înn scut birui şi-şi puse banul în buzunar. Îl imitai f r nici o remuşcare.

— Caly, murmurai eu, unde-s c r ile de imnuri? — N-avem c r i, sun r spunsul. — Şi-atunci cum...? — Ssst, murmur ea. P rintele Sykes st tea în spatele amvonului, aşteptând ca membrii

congrega iei s se potoleasc . Era un om scund şi îndesat, cu hain şi cravat neagr , c maş alb şi un ceas cu lan de aur care lic rea în lumina prefirat prin geamurile aburite.

— Fra i şi surori, rosti el în sfârşit, e o deosebit bucurie pentru noi de a-i avea în diminea a aceasta în mijlocul nostru, ca oaspe i, pe domnul şi pe domnişoara Finch. Pe tat l lor îl cunoaşte i cu to ii... Înainte de a începe, voi da citire câtorva înştiin ri.

Şi preotul r sfoi nişte hârtiu e, alese una şi, dep rtând-o de el, citi: — Societatea Misionarilor se va întruni mar ea viitoare în casa sorei Annette

Reeves. Aduce i-v lucrul de mân . Lu apoi alt hârtiu : — Şti i cu to ii de n pasta care s-a ab tut asupra fratelui Tom Ro-binson.

De mic copil el a fost un membru credincios al bisericii First Purchase. Produsul chetei de ast zi şi din cele trei duminici urm toare va fi înmânat so iei sale, Helen, în chip de ajutor.

Îl înghiontii pe Jem: — sta-i Tom acela pe care Atticus... — Ssst... M întorsei spre ţalpurnia, dar ea îmi f cu semn s tac înainte de a apuca

s deschid gura. Supus , îmi a intii privirea asupra p rintelui Sykes, care p rea c aşteapt s m potolesc.

— Îl rug m acum pe dirijor s ne îndrumeze în primul imn, spuse el. Zeebo se ridic din strana lui, str b tu naosul central şi se opri înaintea

noastr , cu fa a spre congrega ie. Avea în mân o carte de imnuri jerpelit . O deschise şi anun :

— Vom cânta num rul dou sute şaptezeci şi trei. Asta era prea de tot! — ţum o s cânt m dac n-avem c r i de imnuri?!

— Taci, copil , şuşoti ţalpurnia surâzând, ai s vezi îndat . Zeebo îşi limpezi glasul şi începu s citeasc , iar vocea lui aducea cu

bubuitul îndep rtat al unor salve de artilerie: „Peste râu e-o ară minunată," Nemaipomenit de egale ca în l ime, o sut de voci cântar aceste cuvinte.

Ultima silab , care se pierdu într-o fredonare r guşit , a fost urmat de glasul lui Zeebo:

„Dulce nume, ară lăudată." ţântecul crescu din nou în jurul nostru; ultima not înc nu se stinsese

când Zeebo rosti versul urm tor: „Spre-al ei ărm credin a corăbier ni-e" ţongrega ia şov i, şi Zeebo repet cu grij cuvintele. Fur cântate şi

acestea. ţând începea corul, Zeebo închidea cartea, în semn c ceilal i trebuie s cânte f r ajutorul s u.

În timp ce glasurile intonau din ce în ce mai stins „bucurie...", Zeebo spuse iar:

„Dulce nume, ară depărtată, Peste însoritul râu se-arată." Vers dup vers, vocile cântar într-o armonie simpl , pân ce imnul sfârşi

într-un murmur melancolic. M uitai la Jem, care tr gea şi el cu coada ochiului la Zeebo. Nici mie nu-mi

venea s cred, cu toate c auziser m prea bine amândoi. P rintele Sykes începu apoi s se roage Domnului, cerându-i s pogoare

binecuvântarea Lui asupra celor bolnavi şi suferinzi, ceea ce ne aminti de slujbele din biserica noastr , cu singura deosebire c el g si de cuviin s atrag aten ia Divinit ii asupra câtorva cazuri anume.

Predica pe care o inu apoi veşteji nemijlocit p catul şi reafirm cu austeritate deviza de pe peretele din spatele lui; deschise ochii turmei sale asupra pericolului pe care-l reprezentau b uturile tari, jocurile de noroc şi femeile str ine. Mult r u pricinuiau cartierului contrabandiştii de b uturi alcoolice, dar înc şi mai mult femeile. Iat -m aşadar din nou, ca de multe ori în propria noastr biseric , fa -n fa cu doctrina Impurit ii Femeilor, care p rea c -i preocup pe to i preo ii.

Jem şi cu mine auziser m predici duminic de duminic , singura deosebire fiind c p rintele Sykes în elegea acum s se foloseasc în deplin libertate de amvon pentru a-şi spune p rerea despre fiecare caz în parte de îndep rtare de gra ia divin ; bun oar , Jim Hardy lipsise de la biseric cinci duminici la rând, cu toate c nu fusese bolnav; sau ţonstance Jackson ar face bine s -şi

supravegheze purtarea, amenin at fiind s intre în sfad mare cu vecinii, ca una ce-şi îng duise a ridica singurul z plaz al duşm niei din istoria cartierului.

P rintele Sykes îşi terminase predica. R mase îns lâng masa din fa a amvonului ca s cear ofranda de diminea , lucru care pe noi ne-a mirat. Membrii congrega iei ieşir în fa , unul câte unul, l sând s cad într-o cutie neagr sm l uit , de cafea, monezi de cinci sau de zece cen i. Jem şi cu mine i-am imitat şi, în timp ce monezile noastre se rostogoleau zorn ind, am auzit murmurându-ni-se „mul umesc, mul umescĂ.

Spre surprinderea noastr , p rintele Sykes r sturn pe mas con inutul cutiei şi adun monezile în palm . Ridic apoi capul şi spuse:

— Nu ajunge, ne trebuie zece dolari. Un fream t str b tu biserica. — Şti i cu to ii ce destina ie au banii aceştia: Helen nu poate l sa copiii ca

s poat merge la lucru, atâta timp cât Tom e la închisoare. Dac fiecare mai d zece cen i, strângem suma.

Şi f când semn cu mâna cuiva din fundul s lii, p rintele Sykes strig : — Alec, închide uşa. Nu iese nimeni de aici pân nu strângem zece dolari. ţalpurnia scotoci în geant şi-şi scoase punga roas de piele. — ţaly, şopti Jem când ea îi întinse o moned lucitoare de 25 de cen i,

acum putem da şi noi. D -mi banul t u, Scout. În biseric , aerul devenise în buşitor, şi mi-am zis c de bun seam

p rintele Sykes voia cu adev rat „s stoarc Ă de la turma sa banii. Evantaiele p c neau de zor, picioarele hârşiau şi scrâşneau, mestec torii de tutun agonizau.

Am tres rit când îl auzii pe p rintele Sykes rostind cu severitate: — Carlow Richardson, înc nu te-am v zut în partea aceasta a naosului. Un b rbat usc iv, cu pantaloni kaki, se apropie de locul cuvenit şi l s şi el

o moned . — Pe aceia dintre voi care n-au copii, gl sui din nou p rintele Sykes, îi rog

s fac un sacrificiu şi s mai dea câte zece cen i. Aşa vom completa suma. ţu chiu, cu vai, cei zece dolari au fost pân la urm strânşi. Uşa se deschise

şi un val de aer ne readuse la via . Zeebo inton „Pe malurile furtunoase ale Iordanului, şi cu asta slujba lu sfârşit.

Aş fi vrut s r mân ca s mai iscodesc, dar ţalpurnia m împinse binişor prin naos înaintea ei. La uşa bisericii se opri ca s schimbe câteva cuvinte cu Zeebo şi cu familia lui, în timp ce Jem şi cu mine st team de vorb cu p rintele Sykes. Mie îmi veneau pe limb o mul ime de întreb ri, totuşi am preferat s mai aştept, ca s i le pun ţalpurniei.

— Ne-a f cut o deosebit pl cere s v avem printre noi, ne spunea p rintele Sykes. Ţiserica aceasta nu are un prieten mai bun decât tat l vostru.

Curiozitatea mea explod : — De ce-a i strâns bani pentru so ia lui Tom Robinson? — Cum, n-a i auzit? r spunse p rintele Sykes. Helen are trei copilaşi, nu

poate ieşi la lucru... — Dar, p rinte, de ce nu-i ia cu dânsa? insistai, c ci ştiam c negrii care

lucreaz la câmp obişnuiau s -şi lase copilaşii la umbr , între dou rânduri de

bumbac, unde st teau la r coare cât vreme lucrau p rin ii. Numai cei prea mici, care înc nu puteau s şad , erau lega i la spatele mamelor, dup obiceiul indian, sau vârâ i în saci pentru bumbac.

P rintele Sykes şov i. — S - i spun drept, domnişoar Jean Louise, Helen nu prea poate g si de

lucru... Mai încolo, pe timpul culesului, poate c domnul Link Deas are s-o angajeze.

— Şi de ce nu g seşte, p rinte? N-apuc s -mi r spund , c sim ii mâna Calpurniei strângându-mi um rul

şi am în eles c trebuie s spun: „V mul umim c ne-a i permis s venimĂ, ceea ce f cu şi Jem la rândul lui, dup care ne-am îndreptat spre cas .

— Caly, spune-mi, te rog, începui eu s-o descos pe drum, ştiu c Tom Robinson e la închisoare şi c a f cut ceva îngrozitor, dar de ce nu vrea lumea s-o angajeze pe Helen?

ţalpurnia, în rochia ei de voal albastru şi cu p l rie în form de ciub r, p şea între mine şi Jem.

— Din pricina celor ce se spun pe socoteala lui Tom, r spunse ea. Lumii i-e... i-e team s mai aib de-a face cu vreunul din familia lui.

— Dar ce-a f cut la urma urmelor, ţaly? ţalpurnia oft : — Ţ trânul domn Ewell zice c i-a violat fata şi de-aia a pus s -l aresteze si

s -l arunce în închisoare... — Domnul Ewell? f cui eu, scormonindu-mi memoria. Nu-i cumva dintre

Ewellii aceia care vin la şcoal numai în prima zi şi-apoi se duc acas ? Ţine, dar Atticus mi-a spus c -s nişte neispr vi i. Niciodat nu l-am auzit vorbind de cineva aşa cum l-am auzit de Ewelli. Zicea c ...

— P i, de, ştia-s... — Şi atunci, dac tot Maycombul ştie cine sunt, ar trebui s-o angajeze cu

drag inim pe Helen... Dar, ţaly, ce-i aia viol? — Ce-i asta, ce-i asta... ai face mai bine s -l întrebi pe domnu' Finch, sun

r spunsul. Dumnealui are s - i explice mai limpede decât mine. Dar vou nu vi-i foame, ia spune i? ţ p rintele a lungit-o binişor, alt dat nu ne ine atâta.

— Ba-ntocmai ca predicatorul nostru, replic Jem. Dar de ce cânta i voi imnurile aşa?

— Vers-cu-vers? întreb ea. — Aşa se spune? — P i da, vers-cu-vers. Aşa facem noi de când m ştiu. Jem vru s afle îns de ce nu strângeau banii din chete timp de un an ca

s -şi cumpere c r i de imnuri. — N-ar folosi la nimic, râse ţalpurnia, tot nu ştiu s citeasc . — Nu ştiu s citeasc ? m minunai eu. Nimeni? — ţhiar aşa, înt ri ţalpurnia cl tinând capul. La First Purchase, numai

vreo patru inşi ştiu s citeasc ... Printre care şi eu. — Dar tu unde-ai înv at, ţaly? se interes frate-meu. — Nic ieri. Stai s v d, cine m-a înv at alfabetul? M tuşa domni-şoarei

Maudie Atkinson, b trâna domnişoar Ţuford.

— Aşa de b trân eşti?... — He, he, îs mai b trân şi decât domnu' Finch, chicoti ţalpurnia, numai

c nu ştiu cu cât. Am încercat noi o dat s ne aducem aminte, ca s vedem câ i ani am... Eu îmi pot aminti câ iva ani înaintea dumnealui, dar nu cred c -s mult mai în vârst , pentru c b rba ii nu in atât de bine minte ca femeile.

— ţând e ziua ta de naştere, ţaly? — O in de ţr ciun, aşa-i mai greu de uitat... Încolo, n-am zi de naştere ca

toat lumea. — Dar, ţaly, protest Jem, tu ar i mult mai tân r decât Atticus. — Oamenii de culoare nu-şi arat vârsta atât de repede. — Poate fiindc nu ştiu s citeasc . ţaly, tu l-ai înv at şi pe Zeebo? — Da, domnu' Jem. Nici pe vremea când era el mic n-aveam şcoal . Dar

l-am pus s înve e. Zeebo era b iatul mai mare al ţalpurniei. Dac m-aş fi gândit la asta

vreodat , mi-aş fi dat seama ce b trân e ţalpurnia, c ci Zeebo avea copii m rişori – dar vezi c nu-mi trecuse niciodat prin minte.

— Şi cum l-ai înv at, dup abecedar, ca pe noi? vrui s ştiu eu. — A, nu. L-am înv at în fiecare zi câte o pagin din Ţiblie, şi mai aveam şi

cartea dup care m-a înv at pe mine domnişoara Ţuford. Dar voi nu şti i de unde o am.

Într-adev r, nu ştiam. — Bunicul vostru Finch mi-a dat-o, ne l muri ţalpurnia. — ţum, tu ai lucrat la Debarcader? se mir Jem. Nu ne-ai spus-o niciodat . — Sigur c da, domnu' Jem. Acolo am crescut, între moşia Ţuford şi

Debarcader. Toat via a am lucrat ba pentru Finchi, ba pentru Ţuforzi, şi m-am mutat la Maycomb când t ticul şi cu m mica voastr s-au c s torit.

— Şi ce carte era aceea, ţaly? n-o sl bii eu. — Comentariile lui Blackstone. Jem r mase tr snit. — Vrei s spui c l-ai înv at pe Zeebo dup cartea aceea? bolborosi el. — ţhiar aşa, st p... domnu' Jem, se fâstâci ţalpurnia, ducându-şi degetele

la gur . Erau singurele mele c r i. Ţunicul vostru zicea c domnu' Blackstone scrie într-o englezeasc frumoas ...

— Va s zic , de asta nu vorbeşti tu ca ceilal i, se dumiri Jem. — ţare ceilal i? — ţeilal i oameni de culoare. Dar, ţaly, la biseric vorbeai ca şi ei... ţ buna noastr ţalpurnia ducea o modest dubl existent , asta nu mi-ar

fi trecut niciodat prin cap. Era ceva cu totul nou pentru mine s aflu c în afara casei noastre putea fi cu totul alta, ca s nu mai vorbesc de priceperea ei de a vorbi dou graiuri diferite.

— ţaly, o întrebai, de ce vorbeşti ca cior... ca negrii cu ai t i, când ştii c nu e bine s vorbeşti aşa?

— În primul rând, fiindc sunt şi eu negres . — sta nu-i un motiv, când tu ştii s vorbeşti mai bine, întâmpin Jem. ţalpurnia îşi împinse p l ria pe ceaf ca s se scarpine în cap, apoi şi-o

trase înapoi cu grij , pân peste urechi.

— Nu ştiu cum s v explic. Uite, s zicem c tu şi cu Scout a i vorbi acas pe limba negrilor. Ar fi potrivit? N-ar fi, nu-i aşa? Ei, închipuie- i c m-aş apuca eu s vorbesc în biseric sau cu vecinii mei aşa cum vorbesc albii. Ar zice to i c -mi dau aere, c m cred mai grozav decât Moise.

— Dar, ţaly, m înc p ânai, tu ştii mai bine decât ei. — Nu trebuie s faci caz de tot ce ştii. Nu-i cuviincios şi, în al doilea rând,

oamenilor nu le place s aib de-a face cu unul care le arat c ştie mai multe decât ei. Asta-i scoate din fire. ţa s -i schimbi, nu-i destul s le vorbeşti corect, trebuie ca ei singuri s vrea s înve e, iar dac nu vor, mai bine ine- i gura sau vorbeşte ca ei.

— Ştii ce, ţaly? Pot s vin s te v d aşa, din când în când? Ea m privi lung, lung de tot. — S m vezi, scumpo? Dar nu m vezi în fiecare zi? — Nu aşa. La tine acas , dup ce termini treaba. M-ar putea aduce înapoi

Atticus. — Oricând vrei, rosti ea. Ne-ar face mare pl cere. Ajunsesem pe trotuarul din fa a casei Radley, când Jem exclam deodat : — Ia te uit cine-i pe verand ! M-am uitat la casa Radley, aşteptându-m s -i v d fantomaticul locatar

dezmor indu-se la soare în balansoar. Dar scaunul era gol. — Nu acolo, pe veranda noastr , preciz Jem. Îmi aruncai privirea în josul str zii. eap n ca-ntr-o platoş de zale,

necru toare, teribil , m tuşa Alexandra şedea în balansoar, ca şi când acolo i-ar fi fost de-o via -ntreag locul.

13 — Calpurnia, pune-mi bagajul în dormitorul din fa , fu primul lucru pe

care m tuşa Alexandra g si de cuviin s -l spun . Şi: Jean Louise, nu te mai sc rpina în cap, cel de-al doilea.

ţalpurnia ridic valiza grea a m tuşii şi deschise uşa. Dar Jem se repezi spunând: „O duc euĂ, şi i-o lu din mân . Auzii valiza izbindu-se de pardoseala din dormitor, şi bufnitura aceea înfundat produse asupra mea impresia întrist toare a unei pecetluiri definitive.

— Ai venit s ne vizitezi, m tuşico? întrebai. Se întâmpla rar ca m tuşa Alexandra s vin de la Debarcader în vizit la

noi, dar când se întâmpla, venea totdeauna cu pompa unei c l torii în stil mare. Avea un Ţuick p trat, de un verde aprins, şi un şofer negru, ambii inu i într-o stare de cur enie de-a dreptul patologic , dar azi nu-i vedeam nici pe unul, nici pe cel lalt.

— Tat l vostru nu v-a spus nimic? ne cercet ea. Jem şi cu mine cl tinar m capul. — Probabil c a uitat. Înc n-a venit, nu-i aşa? — Nu, m tuşico, de obicei se întoarce târziu dup -mas , r spunse Jem. — Ei bine, tat l vostru şi cu mine am hot rât c e momentul s vin s stau

cu voi o vreme. La Maycomb, „o vremeĂ putea s însemne trei zile, dar tot atât de bine şi

treizeci de ani. Aşa c Jem şi cu mine ne-am uitat lung unul la altul. — Jem se face b iat mare, iar tu, continu m tuşa adresându-mi-se mie, de

asemeni ai început s creşti. De aceea mi-am zis c e mai bine pentru tine s sim i şi o influen feminin . Nu mai e mult, Jean Louise, pân când vor începe s - i plac rochiile şi b ie ii.

La toate astea puteam g si uşor ce s -i r spund: ţaly, în definitiv, era şi ea femeie, pân s -mi plac mie b ie ii o s mai curg mult ap pe gârl , iar cât priveşte rochiile... paşte murgule iarb verde! – puteam... Îns m-am ab inut.

— Dar unchiul Jimmy? se interes Jem. Vine şi el? — A, nu, el r mâne la Debarcader s -şi vad de treburile lui. În clipa aceea, nu ştiu ce mi-a venit s-o întreb: „N-o s -i sim i lipsa?", dar

mi-am dat seama imediat c era o nerozie: cu unchiul Jimmy sau f r unchiul Jimmy, deosebirea nu era prea mare fiindc , oricum, unchiul Jimmy tot nu scotea o vorb . Astfel c m tuşa Alexandra îmi ignor pur şi simplu întrebarea.

Nu ştiam ce s -i mai spun. De fapt, niciodat nu prea ştiam ce s vorbesc cu ea, aşa c m-am aşezat frumuşel, cu gândul la ultima noastr conversa ie, care fusese de-a dreptul penibil : ţe mai faci, Jean Louise? – Mul umesc, doamn , foarte bine, dar dumneavoastr ? – Foarte bine, mul umesc; ce-ai mai f cut? – N-nimic. – Cum, chiar nimic? – N-nu. – Dar ai prieteni, nu-i aşa? – Mda. – Ei bine, nu faci nimic când te întâlneşti cu prietenii t i? – N-nu.

Grozav de plicticoas trebuie s m fi socotit m tuşica; de altfel, am şi auzit-o spunându-i lui Atticus o dat c eram apatic .

Toate astea ascundeau ceva, dar acum nu era momentul s încerc s-o descos: era duminic şi întotdeauna de ziua Domnului m tuşa Alexandra îşi ieşea grozav de uşor din fire. Îmi închipui c din pricina corsetului duminical. F r s fie gras , m tuşica era o femeie voinic , şi uza de artificii care-i ridicau pieptul la în l imi ame itoare, îi sugrumau talia, îi umflau fundul şi, în ansamblu, reuşeau s sugereze c avusese cândva un corp tras ca prin inel. Sub orice unghi ai fi privit-o, efectul era formidabil.

Restul dup -amiezii îl petrecur m în atmosfera tulbure de politicoas mahmureal care se iveşte ori de câte ori î i pic neamurile în vizit , pân ce zgomotul unei maşini intrând pe poart ne f cu pe to i s tres rim: era Atticus, care se întorcea de la Montgomery. Uitând de orice demnitate, Jem şi cu mine alergar m în întâmpinarea lui; Jem îi lu servieta şi valiza, iar eu i-am s rit în bra e. M s rut rece şi distant, în timp ce-l întrebam:

— Mi-ai adus cartea? Ştii c m tuşica-i aici? Atticus r spunse afirmativ la ambele întreb ri şi la rândul lui m cercet : — Î i pare bine c a venit s stea cu noi? I-am spus c -mi pare bine, ceea ce nu era câtuşi de pu in adev rat, dar

trebuie s min i în anumite împrejur ri, atunci când n-ai încotro. — Ne-am dat seama, continu Atticus, c e momentul când voi, copiii, ave i

nevoie... ei, uite ce-i, Scout: m tuşa voastr ne face o favoare, vou ca şi mie; nu pot s stau toat ziua cu voi acas , şi-apoi vara asta se anun fierbinte.

— Da, sir, am îngânat, cu toate c nu pricepusem o iot .

Oricum, aveam eu p rerea mea, şi anume c apari ia m tuşii Ale-xandra pe scen era mai curând opera ei decât a lui Atticus. M tuşica avea un fel al ei de a decreta Ce-E-Bine-Pentru-Familie şi eram încredin at c tot din asta ni se trage şi venirea ei la noi.

Maycombul a primit-o bine. Domnişoara Maudie Atkinson f cu o tort atât de îmbibat cu rom, încât m ame i; domnişoara Stephanie ţrawford venea la m tuşica în vizite interminabile, în cursul c rora se mul umea s dea din cap şi s spun mereu: „Ah, ah, ahĂ. Domnişoara Rachel o invita al turi dup -mas , la o cafelu , iar domnul Nathan Radley a fost în stare chiar s ias în curtea din fa ca s -i spun c -i pare bine c-o vede.

Dup ce s-a instalat la noi şi via a şi-a rec p tat cursul normal, ai fi zis c m tuşa Alexandra e de când lumea aici. ţeaiurile date de ea în beneficiul Societ ii Misionarilor îi sporir considerabil reputa ia de amfitrioan (n-o l sa pe ţalpurnia s preg teasc delicatesele necesare pentru între inerea for elor Societ ii în timpul lungilor d ri de seam asupra creştinilor din Orient); deveni membr şi apoi secretara ţlubului Amanuensis din Maycomb. Printre cei ce erau prezen i în via a comitatului şi luau parte activ la ea, m tuşa Alexandra era una dintre ultimele reprezentante ale unei anumite lumi: era proprietara unui vas fluvial, avea maniere şlefuite la pension, nu pregeta niciodat s ia cu str şnicie ap rarea moralei; era mare meşter în aluzii şi o gai incorigibil . Pe vremea când umbla la şcoal , manualele nu cuprindeau nici un capitol despre îndoiala de sine, astfel c ea n-avea de unde şti ce-i asta. Nu se plictisea niciodat şi, dac i se acorda cea mai mic posibilitate, îşi exercita prerogativele de suveran : organiza, pov uia, prevenea, avertiza.

Nu sc pa nici un prilej de a scoate în eviden cusururile celorlalte grup ri tribale, spre mai deplina str lucire a gloriei propriului ei trib, obicei care în loc s -l plictiseasc pe Jem, mai curând îl amuza:

— M tuşica ar face bine s ia seama la ce spune, c ci dac zgând reşti ni el popula ia Maycombului, ai s descoperi c mai toat e neam cu noi.

Vrând s arate ce moral se desprinde din sinuciderea tân rului Sam Merriweather, m tuşa Alexandra o puse pe seama unei porniri morbide a familiei. Dac vreo fetişcan de şaisprezece ani chicotea în corul bisericii, m tuşica spunea negreşit: „Asta dovedeşte c toate femeile din familia Penfield au porniri uşuratice.Ă Se pare c to i locuitorii Maycombului aveau câte o Pornire: Pornire-spre-Ţe ie, Pornire-spre-Jocurile-de-Noroc, Pornire-spre-Meschin rie, Pornire-spre-ţiud enii.

O dat , când m tuşica ne asigura c înclina ia domnişoarei Stephanie Crawford de a se amesteca în treburile altora era ereditar , Atticus observ :

— ţând te gândeşti, surioar , c genera ia noastr este aproape prima din familia Finch care n-a mai contractat c s torii între veri. Vei zice oare c în familia Finch exist o Pornire-spre-Incest?

M tuşica neg cu înverşunare, dar pretinse totodat c acestui fapt îi datoram noi picioarele şi mâinile mici.

N-am în eles niciodat preocup rile ei în leg tur cu ereditatea. Eu una r m sesem cu impresia c Oamenii ţumsecade sunt aceia care-şi dau silin a s se poarte cum-se-cade, dar m tuşa Alexandra era încredin at – deşi n-o spunea

de-a dreptul – c o familie e cu atât mai cumsecade cu cât îşi încovoaie mai mult vreme spinarea asupra aceleiaşi buc i de p mânt.

— Dar asta ar însemna c Ewellii sunt şi ei cumsecade, observ o dat Jem. Tribul din care f ceau parte Ţurris Ewell şi fra ii lui locuise totdeauna pe aceeaşi bucat de p mânt din dosul maidanului de gunoaie al Maycombului, şi de trei genera ii profita de ajutoarele distribuite de comitat s racilor.

Teoria m tuşii Alexandra avea totuşi explica ia ei. Maycombul era un or şel tare vechi. Se în l ase la r s rit de Debarcaderul lui Finch, cale de vreo dou zeci de mile de râu, prea în inima uscatului pentru un oraş atât de vechi. Ar fi fost el mai aproape de mal, f r iste imea şi iscusin a unui oarecare Sinkfield care, pe la acele începuturi de istorie, st pânea un han la r spântia a dou drumuri, singura tavern din împrejurimi. Sinkfield, care nu ştia ce-i patriotismul, aproviziona cu arme atât pe indieni, cât şi pe colonişti, şi atâta timp cât treburile mergeau bine, pu in îi p sa dac ine de teritoriul Alabamei sau al tribului indie-nilor creek. Şi afacerile îi erau prospere atunci când guvernatorul William Wyatt Ţibb, spre deplina biruin a liniştii interne proasp t statornicite în comitat, trimisese o echip de topografi cu misiunea de a-i afla cu cea mai mare exactitate centrul şi a permite astfel s stabileasc acolo reşe-din a guvernului. Topografii, g zdui i de Sinkfield, se crezuser datori s -i arate c hanul se afla în limitele teritoriale ale comitatului Maycomb şi chiar s -i dest inuiasc locul probabil unde avea s fie durat reşedin a comitatului. Dac Sinkfield n-ar fi ac ionat energic spre a-şi salva avutul, Maycombul ar fi fost ridicat în mijlocul mlaştinilor Winston, loc cu totul lipsit de interes. Aşa îns crescuse radiind din osia lui – taverna Sinkfield – pentru bunul motiv c , într-o sear , proprietarul ei îşi îmb tase musafirii de le luase min ile şi v zul, îi f cuse s -şi etaleze h r ile şi documentele, în care, ciupind un pic aici, ad ugând un pic dincolo, ajustase centrul aşez rii dup pofta inimii. Şi expediase apoi a doua zi pe topografi pachet, înarma i cu h r ile lor şi cu cinci kile de b utur în coburi – câte dou de fiecare şi unul pentru guvernator.

Fiindc prima lui ra iune de a fi era s serveasc de centru reziden ial, Maycombul n-a avut la început înf işarea neîngrijit prin care se deosebesc cele mai multe oraşe ale Alabamei de m rimea lui: cl dirile erau solide, tribunalul impun tor, str zile largi şi ar toase. Num rul celor ce practicau o meserie sau o profesie bine stabilit crescuse nemaiv zut de repede: la Maycomb veneau to i ca s -şi scoat m selele, s -şi repare c ru ele, s consulte un doctor pentru boli de inim , s -şi depun banii agonisi i, s -şi mântuiasc sufletul, s -şi vindece catârii. La urma urmelor, îns , în elepciunea manevrei lui Sinkfield r mâne discutabil : aşezase tân rul oraş prea departe de singurul mijloc de transport public de pe vremea aceea – vaporul fluvial – astfel c cine venea din extremitatea nordic a comitatului la Maycomb ca s -şi fac târguielile în magazine, avea de umblat cale de dou zile. Aşa se şi explic de ce oraşul r mânea de o sut de ani acelaşi ca m rime – o insul pierdut în mijlocul unei m ri pestri e de câmpuri de bumbac şi parchete forestiere.

ţu toate c în timpul r zboiului de secesiune, Maycombul fusese ignorat, Legea Reconstruc iei şi ruina economic for ar oraşul s creasc . Şi a crescut în interior. ţum arareori se aşezau pe aici noi veni i, aceleaşi familii s-au c s torit

mereu în aceleaşi familii, pân ce to i membrii co-munit ii au c p tat un vag aer de familie. Se mai întâmpla din când în când ca cineva s se înapoieze de la Montgomery sau Mobile cu câte cineva str in de oraş, ceea ce îns nu producea decât o und abia vizibil pe suprafa a curentului molcom al asem n rilor familiale. La fel se prezentau lucrurile, mai mult sau mai pu in, şi în anii copil riei mele.

Fireşte, exista la Maycomb un sistem de cast , dar felul cum func iona mi-l reprezentam în chipul urm tor: cet enii mai vârstnici, cei ce formau actuala genera ie ai c rei membri tr iser cot la cot ani şi ani de zile, nu mai erau de mult un mister unii pentru al ii; se ştiau pe de rost – în toate atitudinile, nuan ele de caracter, ba chiar şi în gesturile, repetate din genera ie în genera ie şi bine şlefuite de-a lungul timpului. Astfel c expresii ca: Orice-Crawford-se-Amestec -în-Treburile-Altora, Fiecare-al- Trei-lea-Merriweather-este-Ţoln vicios, Adev rul-Nu-Exist -pentru-Delafielzi, To i-Buforzii-Umbl -Aşa, nu erau la drept vorbind decât simple indica ii practice pentru via a de toate zilele; cu alte cuvinte: s nu primeşti niciodat un cec de la vreun Delafield f r a proceda mai întâi la un discret control la banc ; sau: domnişoara Maudie Atkinson e adus de spate fiindc se trage din familia Ţuford; sau înc : de-o vezi pe doamna Grace Merriweather sorbind gin la Lydia E. Pinkham, s nu te miri, c doar nici preacinstita-i mam nu f cea altfel.

M tuşa Alexandra se potrivea de minune cu lumea din Maycomb, dar câtuşi de pu in cu lumea mea şi a lui Jem. De atâtea ori m-am întrebat nedumerit cum de putea fi sor cu Atticus şi cu unchiul Jack, încât iar au început s -mi umble prin minte poveştile pe jum tate uitate cu copii schimba i la naştere şi cu r d cini de m tr gun , pe care le auzisem odinioar de la Jem.

Toate acestea n-au fost decât specula ii abstracte în prima lun a şederii ei la noi, fiindc nu prea st tea de vorb cu noi doi, iar Jem şi cu mine o vedeam numai în timpul mesei şi seara, înainte de culcare. Era var , şi mai tot timpul ni-l petreceam afar din cas . Se întâmpla, fireşte, în câte o dup -amiaz , când m repezeam în untru ca s trag un gât de ap , s g sesc salonul ticsit de cucoane din Maycomb sorbind, şuşotind, f cându-şi vânt cu evantaiele, şi s fiu apostrofat : „Jean Louise, vino şi f pu in conversa ie cu doamnele!Ă

Deşi, ca s fiu sincer , m tuşica avea mai curând aerul c regret de a m fi poftit, atât de stropit cu noroi şi plin de nisip din cap pân -n picioare m iveam în prag.

— Stai de vorb cu verişoara ta Lily, mi-a spus bun oar ea într-o dup -amiaz din acelea, când m prinsese în curs .

— Cu cine? m-am mirat eu. — ţu verişoara ta Lily Ţrooke, preciz m tuşa Alexandra. — Ea, verişoar cu noi? Habar n-aveam! M tuşa Alexandra reuşi s schi eze un zâmbet, care voia s însemne o

scuz politicoas fa de verişoara Lily şi în acelaşi timp o dezaprobare categoric la adresa mea. ţând verişoara Lily Ţrooke plec , ştiam c o p isem.

E foarte trist c tata neglijase s -mi povesteasc despre familia Finch, necum s -mi s deasc cultul ei. Drept care m tuşa îl convoc o dat pe Jem şi dup ce el se instal lâng mine pe canapea, b nuitor şi precaut, ieşi din camer

ca s se întoarc apoi în mâini cu o carte cu coperta roşie pe care era gravat cu litere de aur: Medita iile lui Joshua S. St. Clair.

— V rul vostru a scris-o, rosti m tuşa Alexandra. A fost un om vrednic de admira ie.

Jem examin volumaşul. — Asta e v rul Joshua, acela care a stat închis atâta vreme? M tuşa Alexandra r mase consternat . — ţum de ştii una ca asta? îl întreb la rândul ei. — P i, ne-a spus Atticus c o cam scrântise la universitate. ţic a încercat

s -l împuşte pe preşedinte. V rul Joshua a zis despre el c nu-i decât un b g tor de seam la haznale şi a vrut s trag în el cu un pistol cu cremene, dar i-a explodat pistolul în mân . Atticus zice c pe familie a costat-o cinci sute de dolari ca s -l scoat din dandana...

M tuşa Alexandra st tea în epat ca o barz . — Destul, rosti ea. Vom mai vorbi noi despre asta. Înainte de culcare eram tocmai în camera lui Jem, încercând s -l conving

s -mi împrumute o carte, când ne-am pomenit cu Atticus c bate-n uş şi intr . Se aşez pe marginea patului, ne privi cu un aer concentrat, apoi zâmbi.

— Hm... mmmh, f cu el, şi acest preludiu de horc ieli la ceea ce avea de spus m f cu s -mi pun întrebarea dac n-o fi îmb trânit şi Atticus la urma urmelor, cu toate c n-ar ta deloc.

— Nu prea ştiu cum s încep, gl sui el în sfârşit. — Nu-i nimic, spune de-a dreptul, îl încuraj Jem. Am f cut ceva? Tata se tulbur de-a binelea. — Nu, am vrut numai s v explic, aşa cum m-a rugat m tuşa voastr

Alexandra, c ... Uite ce e, fiule, tu ştii c eşti un Finch, nu-i aşa? — Asta am auzit-o, r spunse Jem privindu-l cu coada ochiului. Brusc,

vocea îi deveni necontrolat de ridicat : Atticus, ce e? Tata puse picior peste picior şi-şi încruciş bra ele: — Încerc s - i vorbesc de-ale vie ii. — ţhestii r suflate! ripost Jem cu suveran dispre . Atticus redeveni serios. Cu tonul lui de avocat, lipsit de modula ii, continu : — M tuşa voastr m-a rugat s încerc s te conving pe tine şi pe Jean

Louise c nu v trage i din nişte oameni oarecare, c sunte i produsul mai multor genera ii de oameni cu educa ie aleas ...

Atticus se întrerupse, uitându-se la mine cum încercam s reperez pe piciorul meu o insect invizibil .

— ...cu educa ie aleas , relu el dup ce g sii insecta şi m sc rpinai, şi c trebuie s v comporta i în aşa fel încât s face i cinste numelui vostru. Şi m-a mai rugat s v spun, persever tata f r a se sinchisi de noi, c trebuie s v comporta i ca un mic domn şi ca o mic doamn , aşa cum şi sunte i de fapt. Vrea s v vorbeasc despre familia noastr şi despre rolul pe care l-a jucat de-a lungul anilor în comitatul Maycomb, ca s v face i o idee despre ceea ce sunte i şi s v pute i astfel comporta în chipul corespunz tor, sfârşi el în galop.

Ne uitar m unul la cel lalt înm rmuri i, apoi la Atticus, care p rea tare stingherit de guler. N-am spus nimic.

Luai un pieptene de pe m su a de toalet a lui Jem şi începui s -i plimb din ii pe muchea m su ei.

— Înceteaz cu zgomotul sta, îmi ordon Atticus. Tonul lui t ios m ustur . Pieptenele era la jum tatea drumului când l-am

trântit jos. Am sim it c încep s plâng, aşa, f r motiv, şi nu m mai pot opri. Parc nu mai era tata. Nu, tata n-avusese niciodat asemenea idei. Tata nu vorbea niciodat aşa. M tuşa Alexandra era de vin , numai ea-l schimbase, cine ştie cum. Printre lacrimi l-am v zut pe Jem înclinând capul spre um r, la fel de însingurat.

N-aveam unde m duce, totuşi m-am întors ca s plec şi am dat de haina lui Atticus. Mi-am îngropat capul în ea şi pe dat urechea-mi începu s prind micile zgomote interne care r zb teau de sub stofa albastr sub ire: tic-tacul ceasornicului, foşnetul slab al c m şii scrobite, zgomotul moale al respira iei.

— Î i bolboroseşte burta, zisei. — Ştiu, r spunse Atticus. — Ai face bine s iei bicarbonat. — Negreşit. — Atticus, toate „comport rileĂ şi balivernele astea au s-aduc vreo

schimbare? Vreau s zic, tu ai s ... Sim ii pe ceaf mâna lui. — Nu fi îngrijorat , murmur el. Nu-i momentul s - i faci griji. Când am auzit asta, mi-am dat seama c se întorsese la noi. Sângele

reîncepu s -mi circule în picioare şi ridicai capul. — Vrei într-adev r s facem aşa cum ai spus? Nu pot s in minte tot ce se

cere din partea unui Finch, dar... — Nici nu vreau s ii minte. Uit . Şi tata se ridic şi ieşi repezind uşa în urma lui. Era cât pe ce s-o trânteasc ,

dar prinse de veste la timp şi o închise încetişor. Pe când Jem şi cu mine mai holbam ochii în urma lui, uşa se deschise din nou şi Atticus arunc o privire în jur. Sprâncenele i se în l aser , ochelarii îi lunecaser pe nas.

— Pe zi ce trece sem n tot mai mult cu v rul Joshua, nu-i aşa? zise el. ţrede i c voi sfârşi prin a costa familia cinci sute de dolari?

Acum ştiu ce încerca el, dar Atticus nu era decât un b rbat. ţa s - i reuşeasc , ar fi trebuit s fii femeie.

14 Dac de la m tuşa Alexandra n-am mai auzit nimic despre Finchi, oraşul, în

schimb, vuia. Sâmb ta, când Jem îmi permitea s -l înso esc (fiindc acum, prezen a mea îi producea pur şi simplu alergie în public), ne înarmam cu b nu ii noştri şi ne strecuram prin mul imea asudat care se foia pe trotuar, auzind ba: „Io-te copiii luiĂ, ba: „Uite-i colo pe Finchi". De întorceam capul ca s -i înfrunt m pe acuzatorii noştri, nu vedeam decât o pereche de fermieri adânci i în studierea clistirelor din vitrina drogheriei Mayco, sau dou r nci bondoace, cu p l rii de pai, într-o c ru cu coviltir.

— Dac -i vorba cât le pas cârmuitorilor comitatului, apoi ia n-au decât s -şi fac de cap şi s violeze toat ara.

Observa ia asta obscur ne-o arunc în fa un gentleman numai piele şi os, care tocmai trecea pe lâng noi. ţeea ce-mi aduse aminte c aveam s -i pun lui Atticus o întrebare.

— Ce înseamn viol? l-am întrebat, deci, în aceeaşi sear . Atticus îşi ar t fa a de dup foile gazetei. Şedea pe scaunul lui o-bişnuit de

la fereastr . Trebuie s spun c , de când ne f cuser m mai mari, Jem şi cu mine catadicseam s fim generoşi şi s -i acord m dup cin un r gaz de treizeci de minute.

ţu un suspin, îmi r spunse c violul înseamn cunoaşterea carnal a femeii cu sila, f r consim mântul ei.

— P i, dac -i numai asta, atunci de ce mi-a spus ţalpurnia s tac din gur când am întrebat-o?

Atticus r mase pe gânduri. — Ia mai spune o dat . — Ştii, când ne întorceam atunci de la biseric , am întrebat-o pe Calpurnia

ce înseamn , şi ea mi-a spus s te întreb pe tine, dar am uitat şi te întreb abia acum.

Ziarul îi c zu în poal . Zise: — Înc o dat , te rog. Îi povestii de-a fir-a-p r expedi ia noastr la biseric împreun cu

ţalpurnia. Atticus p rea înveselit, dar m tuşa Alexandra, care şedea liniştit într-un col şi lucra la gherghef, îşi l sase broderia la o parte şi se uita int la noi.

— Cum, în duminica aceea v întorcea i cu ţalpurnia de la biserica ei? — Da, doamn , ea ne-a dus, r spunse Jem. — ţhiar ea, înt rii la rândul meu, aducându-mi aminte de ceva, şi mi-a

promis c -mi d voie s vin într-o dup -amiaz s-o v d la ea acas . Atticus, am s m duc duminica viitoare, dac -mi dai voie, da? ţaly zice c vine s m ia chiar ea, dac tu te duci undeva cu maşina, afar din oraş.

— Nu ai voie. M tuşa Alexandra era aceea care vorbise. M-am r sucit în loc uluit , apoi

m-am întors din nou spre Atticus, tocmai la timp ca s -i prind din zbor privirea pe care i-o aruncase m tuşii, dar ca s -i în eleg tâlcul prea târziu. Ripostai:

— Nu te-am întrebat pe dumneata! Aşa masiv cum era, Atticus putea totuşi s se ridice sau s se aşeze pe

scaun mai repede decât oricine; deodat îl v zui în picioare: — ţere iertare m tuşii! — N-am întrebat-o pe ea, te-am întrebat pe tine... Atticus întoarse capul spre mine şi privirea ochiului s u valid m intui de

perete. Glasul îi era de ghea : — Mai întâi, cere iertare m tuşii. — Iart -m , m tuşico, bomb nii eu. — Ţun, f cu tata. Acum, s ne explic m: ascult-o pe Calpurnia, ascult -m

pe mine şi, atâta timp cât m tuşa ta locuieşte sub acelaşi acoperiş cu noi, o vei

asculta pe ea. Ai în eles? În elesesem. Dup o clip de gândire, am conchis c singurul chip cât de cât

demn de a m retrage era s m duc la baie, unde r m sei exact atâta cât s -i fac s cread c avusesem nevoie. ţând am ieşit, am mai z bovit prin hol ca s trag cu urechea la discu ia aprins ce se iscase în salon. Uşa deschis îmi îng duia s -l v d pe Jem stând pe canapea, cu fa a îngropat într-o revist de fotbal; vârful capului îns îi pendula ba la dreapta, ba la stânga, de parc ar fi urm rit în pagini un adev rat meci de tenis.

— ...trebuie s faci ceva în privin a ei, zicea m tuşica. Prea ai l sat lucrurile în plata Domnului, Atticus, prea le-ai l sat.

— Nu v d ce r u e dac s-ar duce acolo. ţaly o s aib grij de ea la fel ca şi aici.

ţine o fi fost „eaĂ de care vorbeau? Deodat inima mi se opri în loc: de mine era vorba. Sim ii cum m apas zidurile unui adev rat penitenciar tapetat cu stamb roz scrobit şi, pentru a doua oar în via , m gândii s fug de acas . Neîntârziat.

— Atticus, e foarte l udabil s fii sim itor şi inimos, dar nu uita c ai o fat . O fat care creşte.

— La asta m gândesc şi eu. — Şi nu încerca s ocoleşti realitatea. Mai curând sau mai târziu, tot va

trebui s-o înfrun i, şi poate c ar fi mai bine chiar în ast -sear . Acum nu mai avem nevoie de ea.

— Alexandra, r spunse Atticus, şi vocea lui era cu des vârşire calm . ţalpurnia nu va p r si casa aceasta decât dac vrea ea. Po i s crezi ce pofteşti, dar s ştii c nu m-aş fi putut descurca în anii aceştia dac n-o aveam pe ea. Este un membru credincios al familiei mele, iar tu va trebui s iei lucrurile aşa cum sunt. În afar de aceasta, sor drag , nu vreau s te speteşti muncind pentru noi – n-ai avea nici un motiv. ţaly ne este necesar întocmai ca şi pân acum.

— Dar, Atticus... — Şi apoi, nu sunt de p rere c aceşti copii au avut cât de cât de suferit din

cauz c au fost crescu i de ea. ţine ştie dac în unele privin e n-a fost mai sever decât o mam ... nu le-a trecut cu vederea nimic, niciodat , nu i-a r sf at, aşa cum obişnuiesc cele mai multe d dace de culoare. Şi-a dat silin a s -i creasc dup mintea ei, şi s ştii c mintea lui ţaly e luminat ... Şi, înc ceva: copiii o iubesc.

Am r suflat uşurat . Nu de mine, de ţalpurnia era vorba. Înviorat , intrai în salon. Atticus se refugiase din nou dup ziarul lui, iar m tuşa Alexandra îşi tachina broderia. Pâc... pâc... pâc, f cea acul str pungând pânza întins . Apoi m tuşica se opri şi trase mai tare de material: pâc- pâc-pâc. Era furioas .

Jem se ridic şi, târşâindu-şi picioarele pe covor, îmi f cu semn s -l urmez. M duse în camera lui şi închise uşa. Fa a îi era grav .

— S-au certat, Scout. Şi eu m certasem de multe ori cu Jem în ultimele zile, dar niciodat nu-mi

fusese dat s aud sau s v d pe cineva sf dindu-se cu Atticus. Scena nu putea fi deloc pl cut .

— Scout, caut s n-o mai contrazici pe m tuşica, auzi? Dojana primit de la Atticus o mai sim eam ca pe o ran proasp t , ceea ce

m împiedic s prind tonul rug tor al lui Jem. M încrâncenai toat : — M înve i tu pe mine ce s fac?! — Nu, dar... are destule pe cap acuma... şi f r s -l mai nec jim şi noi. — Şi ce are, m rog? Nu g seam c Atticus are ceva special pe cap în clipa de fa . — Procesul lui Tom Robinson îi face sânge r u al naibii... Ripostai c nici vorb nu poate fi ca tata s -şi fac sânge r u. În afar de

asta, procesul ne pricinuia necazuri cam o dat pe s pt mân , şi nici atunci nu dura cine ştie ce.

— Asta, fiindc tu nu eşti în stare s - i ba i capul cu vreun lucru prea mult timp, decret Jem. Altfel e îns la oamenii mari, noi...

Superioritatea lui înnebunitoare devenise de nesuportat în ultimele zile. ţitea ori se plimba de unul singur, încolo nu f cea nimic. Îmi trecea şi mie, nu-i vorb , tot ce citea, cu deosebirea îns c înainte îmi d dea gândind c -mi face pl cere, pe cât vreme acum îmi d dea pentru a m lumina şi educa.

— Ei, fir-ar s fie, Jem! Da' cine te crezi? — Scout, s ştii c vorbesc serios. Dac te pui contra m tuşii, am s ... am

s te plesnesc... Asta era prea de tot! Izbucnii: — Lua-te-ar naiba, s ştii c te omor! Aşa întins pe pat cum şedea, nu mi-a venit deloc greu s -l înşfac de ciuf şi

s -i înfund un pumn în gur . El m cârpi şi încercai înc o stâng , dar un pumn în burt m trimise ca o

pl cint jos, pe covor. Aproape c -mi pierdusem r suflarea, dar asta nu conta, fiindc ştiam c se bate, c -mi r spunde. Va s zic , eram tot egali.

— Nu mai eşti mare şi tare, aşa-i? ipai, pornind din nou la atac. El continua s şad pe pat, din care pricin nu puteam s -l înha bine, aşa c m aruncai cu toat puterea pe el, lovind, împungând; ciupind, b gându-i degetele în ochi. Lupta noastr cu pumnii degenerase într-o înc ierare în toat regula. Eram înc în plin încleştare, când Atticus reuşi s ne despart .

— Gata! zise el. Imediat în pat, amândoi! — Sâc! f cui c tre Jem, fiindc -l trimitea la culcare şi pe el ca pe copii. — ţine a început? anchet Atticus cu un aer resemnat. — Jem! Vrea s -mi dea lec ii. Nu de la dumnealui trebuie s iau lec ii

de-acum încolo, nu-i aşa? Atticus zâmbi: — Uite ce zic eu: faci cum î i spune Jem, dac reuşeşte s te conving , bine? M tuşa Alexandra era de fa , dar t cea. ţând coborî în hol cu Atticus, o

auzir m zicând: „...tocmai unul din lucrurile de care i-am vorbitĂ, şi aceast fraz ne-a unit din nou.

Od ile noastre d deau una într-alta. În clipa când închideam uşa dintre ele, Jem morm i:

— 'pte bun , Scout. — 'pte bun , morm ii şi eu, bâjbâind prin odaie ca s aprind lumina.

Trecând pe lâng pat, c lcai pe ceva cald, elastic şi neted. Nu era tare ca un cauciuc şi, în plus, mi se p ru viu. De altfel, îl şi auzisem mişcând.

Aprinsei lumina şi privii podeaua, lâng pat. Dar acel ceva pe care c lcasem disp ruse. Am b tut în uşa lui Jem.

— Ce e? — ţe sim i când atingi un şarpe? — Ceva aspru, rece, turtit. De ce? — ţred c e unul sub patul meu. Po i s vii s te ui i? — Î i arde de glume? Jem deschise uşa. Era numai în pantalonii de la pijama. Observai, nu f r

satisfac ie, c mai avea urmele pumnilor mei pe gur . ţând pricepu în sfârşit c nu-l luam peste picior, îmi declar :

— Dac tu crezi c am s dau nas în nas cu un şarpe, te înşeli. Aşteapt o clip .

Se duse la buc t rie şi se înapoie cu o m tur . — Tu suie-te mai bine-n pat, îmi recomand . — ţrezi c e într-adev r un şarpe? f cui eu, invadat de îndoieli, c ci mi se

p rea prea frumos ca s fie adev rat. La noi, casele n-au pivni e; sunt construite pe blocuri de piatr destul de

înalte, şi deşi se cunosc cazuri când reptilele s-au introdus în câte o locuin , ele sunt totuşi rare. Ţun oar , domnişoara Rachel Haverford bea în fiecare diminea un pahar de whisky gol, sub motiv c n-a putut s uite niciodat spaima prin care a trecut odat când, vrând s -şi atârne capotul în dulapul din dormitor, a g sit încol cit pe ruf rie un şarpe cu clopo ei.

Jem d du cu m tura sub pat o dat , de încercare. M uitam de sus, la picioarele patului, s v d dac iese vreun şarpe. Nu ieşi nici unul. Jem încerc înc o dat , mai adânc.

— Şerpii morm ie? — Nu-i şarpe, îl auzii pe frate-meu. E cineva. Deodat se târî de sub pat ceva de un cafeniu murdar. Jem ridic m tura –

şi pu in a lipsit s nu-i trag una-n cap lui... Dill. — Dumnezeule atotputernic! Pioasa exclama ie âşnise din pieptul lui Jem. Ne holbam la Dill cum iese în rate. Era într-o stare vrednic de plâns. Dup

ce-şi rec p t sta iunea biped , îşi îndrept mai întâi umerii, apoi îşi r suci labele picioarelor ca s le redea locul ce li se cuvenea în glezne şi îşi fric ion grumazul. Restabilindu-şi circula ia normal , ne salut cu un simplu: „Hei!Ă

Drept r spuns, Jem mai invoc o dat divinitatea. Eu nu eram în stare s scot o vorb .

Dill îns zise: — Mor de foame. N-ave i ceva de mâncare? M-am îndreptat spre buc t rie ca o somnambul şi i-am adus nişte lapte şi

o tav pe jum tate plin cu turte de m lai, r mase de la cin . Dill înfulec totul, mestecând cu din ii din fa , dup cum îi era obiceiul.

Rec p tându-mi pân la urm glasul, am articulat: — Cum ai ajuns aici?

Fireşte, pe c i întortocheate. Înviorat de mâncare, Dill ne debit ur-m toarele: noul s u tat , care nu putea s -l sufere, îl ferecase-n lan uri şi-l aruncase în pivni (la Meridian erau pivni e), ca s se pr p deasc acolo, dar r m sese în via c ci îi d duse pe furiş maz re s lbatic crud un ran întâmplat prin partea locului, care auzise strig tele lui de ajutor (milostivul om îi strecurase, prin ventilator, p staie cu p staie, o g leat întreag cu maz re); apoi reuşise s scape, smulgând lan urile din zidul în care erau prinse şi, cu mâinile înc tuşate, fugise afar din oraş, calc de vreo dou mile, pân ce d duse peste un circ ambulant, unde-a fost angajat pe loc şi pus s spele c mila. ţ l torise cu circul prin tot statul Mississippi pân ce sim ul lui de orientare, infailibil, îl vestise c se afl în comitatul Abbott, statul Alabama, chiar în dreptul Maycombului, pe malul opus al râului. Restul drumului îl str b tuse pe jos.

— ţum ai ajuns aici? repet şi Jem întrebarea. Ei bine, luase treisprezece dolari din geanta maic -si, prinsese la Meridian

trenul de ora nou şi se d duse jos la Maycomb Junction. F cuse pe jos zece sau unsprezece mile din cele paisprezece câte erau pân la Maycomb, tupilându-se tot prin tufişurile de pe marginea şoselei, de fric s nu-l descopere autorit ile în cazul c l-ar c uta, iar restul drumului c l torise ag at la spatele unei c ru e înc rcate cu bumbac. S tot fi fost dou ceasuri, credea el, de când st sub pat; ne auzise în sufragerie, şi clinchetul furculi elor în farfurii mai-mai s -l scoat din min i: i se p rea c niciodat n-o s mai venim la culcare. Avusese inten ia s ias de sub pat şi s -mi ajute s -l bat pe Jem, care crescuse mai mult ca to i, dar ştia c domnul Finch are s intervin neîntârziat şi şi-a zis c -i mai cuminte s r mân ascuns Era rupt de oboseal , neînchipuit de murdar, dar se sim ea... acas .

— Nu cred s ştie ai t i c eşti aici, zise Jem. Aflam noi dac le c utau... — ţred c m mai caut şi acum prin cinematografele din Meridian, chicoti

Dill. — Dar, opin Jem, s-ar c dea s-o anun i pe maic -ta unde eşti. Ar fi bine

s -i dai de veste c eşti aici... Ochii lui Dill sc p rar , ceea ce-l f cu pe Jem s şi-i plece pe-ai lui în

p mânt. Apoi îns frate-meu se ridic şi sf râm ceea ce mai r m sese din codul copil riei noastre. Ieşi din camer şi coborî în hol.

— Atticus, strig el, şi vocea-i p rea a r zbate de departe, po i s vii o clip ? Fa a lui Dill se f cuse alb ca varul sub stratul de murd rie br zdat de

dungi de sudoare. Eu sim ii c mi se face negru înaintea ochilor: Atticus se ivise în prag.

Înaint pân în mijlocul od ii şi, cu mâinile în buzunare, îl examin pe Dill din cap pân -n picioare.

Îmi rec p tai pân la urm glasul: — Nu-i nimic, Dill. Dac ai vreo încurc tur , î i ajut el. Dill se uit lung la mine. — Nu-i nimic, z u, repetai. S ştii c Atticus nu- i face nici un r u, n-ai de

ce s te fereşti de el. — Nu m feresc... îng im Dill. — Pariez c -i e foame, rosti Atticus pe tonul acela sec, dar pl cut, care-i era

obişnuit. Scout, cred c i-am putea oferi ceva mai bun decât turte reci, nu-i aşa? Ia îndopa i-mi-l bine pe b iatul sta, şi când m întorc, vom vedea ce-i de f cut.

— Domnule Finch, nu-i spune i m tuşii Rachel, nu m l sa i s plec înapoi, vă rog frumos, domnule! Altfel, iar fug...

— Ei, b iete! exclam Atticus. Nu te trimite nimeni nic ieri, decât la culcare, şi asta cât mai repede. Eu m duc pân la domnişoara Rachel s -i spun c eşti aici şi s-o întreb dac - i d voie s dormi la noi – cred c n-ai nimic împotriv , nu-i aşa? Şi pentru numele lui Dumnezeu, las o parte din comitat la locul cuvenit, c ci şi aşa eroziunea solului e destul de mare.

Dill se uit uluit dup tata. — Glumeşte, g sii necesar s -l l muresc. Vrea s spun s faci baie. Vezi,

i-am spus eu c n-o s - i fac nici un r u. Jem şedea într-un col al od ii, ca un tr d tor ce era. Încerc s se justifice: — Trebuia s -i spun, Dill. Nu po i fugi de acas cale de trei sute de mile, şi

maic -ta s nu ştie nimic. Noi îns i-am întors spatele şi am ieşit. Dill mânca, mânca şi iar mânca. Nu mai pusese nimic în gur din seara

trecut . Îşi cheltuise to i banii pe bilet, se suise în tren aşa cum mai f cuse şi în alte d i, st tuse de vorb liniştit cu conductorul, pentru care Dill era o figur cunoscut , dar nu avusese curajul s invoce regulamentul, care spune c dac un copil c l toreşte singur pe o distan mai lung şi n-are bani, îl împrumut conductorul ca s -şi cumpere mâncare, iar la cap tul c l toriei tat l copilului îi d înapoi.

Dill tocmai dovedise toat mâncarea r mas de la masa noastr de sear şi întindea mâna în c mar dup o conserv de fasole cu carne de porc, când auzir m holul r sunând de un „Sfii-nte I-isuseĂ al domnişoarei Rachel. Dill începu s tremure ca varga.

R bd totuşi cu eroism ploaia de „Aşteapt -Numai-Pân'-Ce-Vii-Tu- Acas Ă şi de „P rin ii-T i-Şi-Au-Ieşit-Din-Min i-De-Spaim Ă, r mase cu des vârşire calm la „Astea-S-De-Ale-Familiei-Harris-Cu-Firea-Ei", zâmbi la „ţred-ţ -Po i-R mâne-O-NoapteĂ şi o s rut la rându-i când domnişoara Rachel îl gratific în sfârşit cu o îmbr işare.

Atticus îşi împinse ochelarii pe frunte şi-şi trecu palma peste fa . — Ei, haide i, c tat l vostru e obosit. To i copiii la culcare! comand

m tuşa Alexandra. Erau, cred, primele cuvinte pe care le auzeam de la ea în ultimele ore. Nu

lipsise nici o clip , dar aveam impresia c mai tot timpul fusese dep şit de evenimente.

Îi l sar m deci în sufragerie pe Atticus, care-şi tampona mereu fa a, l-am auzit chicotind:

— De la viol la înc ierare, şi apoi fug de acas ... M întreb ce ne vor mai aduce urm toarele dou ore!

Fiindc totul p rea s se fi aranjat, Dill şi cu mine ne-am hot rât s ne purt m civilizat cu Jem. Şi apoi, Dill trebuia s doarm cu el, aşa c era mai bine s -i vorbeasc .

Mi-am pus pijamaua, am citit un pic şi deodat am sim it c nu mai pot ine

ochii deschişi. Dill şi cu Jem t ceau; când am stins lampa de la c p tâi, pe sub uşa od ii lor nu r zb tea nici o raz de lumin .

Trebuie s fi dormit mult, fiindc atunci când am fost deşteptat brusc, odaia era luminat slab de luna ce apunea.

— D -te mai încolo, Scout. — ţred c aşa trebuie... Îng imai. Nu fi sup rat pe el... Dill se sui în pat lâng mine. — Nu sunt, îmi r spunse, am vrut numai s dorm cu tine. Eşti treaz ? Acum eram, dar parc nu-mi venea s m trezesc de-a binelea. — Spune, de ce-ai f cut-o...? Nici un r spuns. — Te-am întrebat de ce-ai fugit. E un om chiar aşa de r u cum zici? — N-nu... — N-a i construit barca aceea, cum scriai tu c ave i de gând? — A zis numai c o s-o construim, dar n-am construit-o. M ridicai într-un cot şi-i contemplai profilul. — sta nu-i un motiv s fugi de acas . Nimeni nu reuşeşte s fac ceea ce

zice c are de gând s fac ... — Nu-i vorba de asta, lui... lor nici nu le pas de mine. Acesta era motivul de fug cel mai n struşnic din câte auzisem vreodat . — ţum adic ? — P i, tot timpul sunt pleca i... şi chiar când stau acas , se închid numai ei

doi în camer . — Şi ce fac acolo? — Nimic, stau şi citesc, dar nu vor s stau şi eu cu ei. Împinsei perna la c p tâiul patului şi m ridicai în capul oaselor. — Ştii ceva? Şi eu m gândeam s fug la noapte, dar fiindc prea stau tot

timpul cu to ii aici, nu-mi place s -i am mereu pe cap. Dill... Îi auzii r suflarea liniştit , ca un suspin aproape. — ...noapte bun . Ştii... Atticus lipseşte toat ziua, câte o dat chiar pân la

miezul nop ii, şi se mai duce şi afar din oraş cu treburile lui, dar tot, nu ştiu cum...parc nu- i vine s -i vezi toat ziua pe capul t u. Dill, n-ai mai putea face nimic dac ar sta tot timpul acas .

— Nu-i vorba de asta. Şi Dill începu s -mi explice. Pe m sur ce-mi explica, m întrebam cum

m-aş sim i dac Jem ar fi altfel, chiar altfel decât ar ta acum; ce-aş face dac Atticus n-ar sim i nevoie de prezen a, de ajutorul şi de sfatul meu. Sigur c n-ar putea s se descurce nici o zi f r mine. Nici chiar ţalpurnia n-ar putea. To i aveau nevoie de mine.

— Dill, nu-i adev rat ce spui... Ai t i nu s-ar putea lipsi de tine. Or fi r i cu tine şi atâta tot. Las' c - i spun eu ce s faci...

Dill continu pe acelaşi ton, în întuneric: — Vorba e c ... se pot lipsi, şi înc foarte bine, n-am ce face. Nu-s r i. Îmi

cump r tot ce-mi doresc, dar zic c , „acum-c -ai-juc ria-du-te -şi-joac -te-cu-ea. Ai o camer plin . Ti-am-adus-cartea, du-te-şi-citeşte-o".

Şi încercând s -şi îngroaşe vocea, maimu ri: — „Parc n-ai fi b iat. Ţ ie ii se duc afar şi joac baseball cu ceilal i b ie i,

nu stau toat ziua în cas ca s -şi bat p rin ii la capĂ. Apoi, reluându-şi glasul normal: — Nu, nu-s r i, m s rut , m îmbr işeaz când îmi spun noapte bun ,

bun diminea a sau la revedere, şi-mi spun c m iubesc... Scout, hai s ne lu m un copil.

— De unde? Dill ştia din auzite c exist un om care are o barc şi c omul acela te putea

duce într-o insul cufundat în cea unde se aflau to i copiii mici; puteai s - i comanzi unul...

— Nu-i adev rat. M tuşica zice c -i las Dumnezeu pe coş. Sau cel pu in aşa mi se pare c-a zis.

E drept c atunci când mi-o spusese, dic iunea m tuşii Alexandra nu fusese cu des vârşire clar .

— Da de unde! Pe copii îi fac amândoi p rin ii. Dar mai e şi omul acela care are to i copiii, şi ei aşteapt s fie trezi i când el le insufl via a...

Dill iar se pornise. În mintea lui somnoroas pluteau fel de fel de minun ii. Era în stare s citeasc dou c r i în timpul cât eu aş fi citit doar una, îns prefera tuturor c r ilor vraja propriilor lui n scociri. Ştia s adune şi s scad iute ca fulgerul, dar prefera propria-i lume nebuloas , o lume în care copiii dormeau aşteptând s fie culeşi, precum crinii în zorii zilei. Îşi dep na lui însuşi încetişor poveştile astea, ca s adoarm , şi m-aş fi l sat şi eu furat de somn dac în insula cufundat în linişte si cea nu s-ar fi profilat deodat silueta ştears a unei case cenuşii, cu nişte uşi cafenii pline de triste e.

— Dill! — Mmm... — De ce crezi tu c Ţau Radley n-a încercat niciodat s fug de-acas ? Dill scoase un oftat prelung şi se întoarse pe partea cealalt . — N-o fi având unde s fug ... 15 Dup mai multe convorbiri telefonice, o lung pledoarie în favoarea

pârâtului şi o nu mai pu in lung scrisoare din partea mamei lui care-i f g duia s -l ierte, se hot rî c Dill putea r mâne. Am avut o s pt mân de pace. Dar atât de scurt , dup cât mi se p ru... ţ ci îndat dup aceea se ab tu asupra noastr un coşmar.

De început a început într-o sear , dup cin . Dill era la noi; m tuşa Alexandra şedea pe scaunul din col , iar Atticus pe-al lui; Jem şi cu mine, întinşi pe jos, citeam. Nimic nu ne tulburase s pt mân : eu nu ieşisem din cuvântul m tuşii; Jem nu se mai juca în casa din copaci, dar ne ajutase, mie şi lui Dill, s -i facem o nou scar de frânghie; Dill puse la punct un plan infailibil ca s -l scoat afar din bârlog pe Ţau Radley, f r nici un risc pentru noi (cum? foarte simplu: dac pres ram o dâr de bomboane de l mâie de la uşa din dos pân -n

curtea din fa , Ţau avea s-o urmeze negreşit, ca o furnic ). Deodat auzir m c bate cineva la uşa din fa . Jem se ridic şi se duse s deschid . Veni înapoi înştiin ându-ne c era domnul Heck Tate.

— Ei bine, spune-i s intre, zise Atticus. — I-am spus. Dar sunt mai mul i oameni în curte; te roag s ieşi tu afar . La Maycomb, lumea nu şedea afar , în curtea din fa , decât pentru dou

motive: moarte sau politic . Eram tare curioas s ştiu cine a murit. Jem şi cu mine ieşir m în prag, dar Atticus ne trimise înapoi în cas .

Jem stinse luminile din salon şi se duse la fereastr , turtindu-şi nasul de geam ca s poat vedea mai bine. M tuşa Alexandra îns nu vru s -l lase.

— Numai o secund , m tuşico, spuse Jem, s vedem cine e. Dill şi cu mine luar m în primire alt fereastr . Şi am v zut strânşi în jurul lui Atticus mai mul i b rba i, care p reau a

vorbi to i odat . — ...mâine îl transfer la închisoarea comitatului, tocmai spunea domnul

Tate. Eu nu doresc nici un fel de tulbur ri, dar nu pot garanta c n-au s se produc ...

— Nu fi ridicol, Heck, ripost Atticus. Suntem doar la Maycomb. — Am spus numai c mi-e team . — Heck, am ob inut amânarea acestui proces tocmai ca s fim siguri c

n-avem de ce ne teme. Azi e sâmb t . Procesul se va judeca probabil luni. Po i s -l ii o noapte, nu-i aşa? Nu cred pe nimeni din Maycomb în stare s m deposedeze de un client tocmai pe vremurile astea grele!

Un murmur de veselie se isc , dar se stinse îndat la glasul domnului Link Deas:

— Nimeni n-are nici cea mai mic inten ie, dar mi-e team de banca din Old Sarum... N-ai putea ob ine o – cum i-ai zis, Heck?

— Transferarea procesului în alt localitate, r spunse cel interpelat. Dar nu prea sunt şanse, nu-i aşa?

Atticus d du o explica ie, pe care urechea mea n-o putu prinde. M întorsei c tre Jem, dar acesta îmi f cu semn s tac.

— ...şi apoi, îl auzii din nou pe Atticus, doar nu i-e fric de oamenii ia, nu-i aşa?

— ...ştiu eu cum reac ioneaz când sunt cu capsa pus . — De obicei nu beau duminica, stau la biseric aproape toat ziua, spuse

Atticus. — Totuşi, sta e un caz special, gl sui cineva din curte. Se iscar şuşoteli şi murmure. M tuşica îi spuse lui Jem c dac nu

aprinde lumina în salon, face de râs toat familia. Jem îns nu-i d du nici o aten ie.

— ...În primul rând, nici nu în eleg de ce-ai primit s te ocupi de cazul asta, spunea tocmai domnul Link Deas. Rişti s pierzi totul, Atticus, totul.

— Crezi într-adev r? Era întrebarea periculoas a lui Atticus. Ţun oar : „ţrezi într-adev r c

vrei s mu i acolo, Scout?" Pam, pam, pam – şi to i pionii mei erau m tura i de pe tabla de şah. Sau: „ţrezi într-adev r aşa, b iete? Atunci, ia citeşte astaĂ. Şi tot

restul serii Jem trebuia s se lupte cu discursurile lui Henry W. Grady. — Link, poate c fl c ul sta o s ajung pe scaunul electric, dar nu mai

înainte de a se fi spus tot adev rul. Glasul lui Atticus suna monoton: Şi adev rul îl cunoşti prea bine.

În grup se stârni un murmur, care crescu şi mai îngrijor tor când Atticus se retrase pân la prima treapt a sc rii şi oamenii se d dur mai aproape de el.

— Atticus, strig deodat Jem, sun telefonul! Oamenii tres rir ni el şi grupul prinse a se destr ma; erau oameni pe

care-i vedeam zi de zi: negustori, fermieri din oraş; mai era şi doctorul Reynolds, şi domnul Avery.

— R spunde tu, b iete, strig Atticus. Oamenii se împr ştiar râzând. ţând Atticus aprinse lampa din salon, îl

g si pe Jem la fereastr , palid, cu excep ia urmei pronun ate pe care i-o l sase geamul în vârful nasului.

— De ce şede i cu to ii pe întuneric? se mir tata. Dar Jem îl l s s se duc la scaunul lui şi s -şi ia gazeta de sear . Mi-am

zis nu o dat c Atticus îşi rumeg în linişte fiecare criz din via la ad postul lui Mobile Register, Birmingham News sau Montgomery Advertiser.

— Veniser dup tine, nu-i aşa? îl întreb în cele din urm Jem îngrijorat, apropiindu-se de el. Voiau s pun mâna pe tine?

Atticus las gazeta jos şi-l privi lung: — Ce-ai citit în ultimul timp? Apoi, îmbunat: Nu, b iete, oamenii aceia erau

prietenii noştri. — Nu era o... band ? insist Jem, aruncându-i o privire pe furiş. Atticus încerc s -şi în buşe un zâmbet, dar nu reuşi. — Nu, la Maycomb nu exist cete de zurbagii şi alte asemenea absurdit i.

N-am auzit niciodat s fi fost vreuna pe aici. — O dat , Ku Klux Klanul a urm rit nişte catolici... — Nici catolici n-am auzit s fi existat la Maycomb, faci confuzie probabil.

Prin 1920 a existat un Klan, dar era mai mult o organiza ie politic şi, în plus, n-au g sit pe cine s sperie. Într-o noapte au defilat prin fa a casei domnului Sam Levy, dar Sam s-a pro pit în prag şi le-a spus c frumos le mai şade s fac ce fac dup ce cump raser de la el pân şi cearceafurile din spinarea lor. Sam i-a f cut cu ou şi cu o et, şi le-a fost atât de ruşine, încât au şters-o şi l-au l sat în pace.

Familia Levy corespundea tuturor condi iilor pe care trebuie s le îndeplineasc Oamenii ţumsecade: se purtau cât puteau mai cumsecade şi de cinci genera ii nu se dezlipeau de palma lor de loc din Maycomb.

— Ku Klux Klanul s-a dus, sfârşi Atticus, şi nu se va mai întoarce niciodat . L-am condus pe Dill acas şi m-am întors tocmai la timp ca s -l aud pe

Atticus spunând m tuşichii: „...în favoarea femeii din Sud, întocmai ca oricare altul, dar nu ca s p str m o minciun politicoas în dauna vie ii omeneştiĂ, declara ie care-mi trezi b nuiala c iar se certaser .

L-am c utat pe Jem şi l-am g sit sus la el, întins pe pat şi adâncit în gânduri.

— S-au certat? încercai s -l trag de limb .

— Aproape. Îl tot sâcâie cu Tom Robinson. Mai c nu l-a învinuit c -şi compromite familia. Scout... mi-e tare team .

— Team ? De ce? — Mi-e team pentru Atticus. S nu-i fac cineva vreun r u. Dup care, îns , Jem prefer s fac pe misteriosul şi s -mi arunce un

„Du-te şi las -m în paceĂ – drept r spuns la toate întreb rile mele. A doua zi era duminic . În pauza dintre catehism şi slujba religioas , când

congrega ia îşi dezmor ea picioarele pe-afar , îl v zui pe Atticus stând de vorb în curte cu alt pâlc de oameni. Domnul Heck Tate era şi el printre ci şi m-am întrebat ce l-o fi g sit, fiindc ştiam c nu se duce niciodat la biseric . ţhiar si domnul Underwood era acolo. Domnului Underwood nu-i trebuia nici un fel de organiza ie în afar de Maycomb Tribune, al c rui singur proprietar, redactor şi tipograf era. Îşi petrecea ziua la linotip, unde se r corea din când în când cu vin de cireşe dintr-un nelipsit sticloi mare cât o damigean . Rareori umbla s culeag ştiri, fiindc venea lumea la el şi i le aducea de-a gata. Se zice c fiecare edi ie a lui Maycomb Tribune o compunea din capul lui, direct la linotip, ceea ce mie uneia nu mi se p rea neverosimil. Şi trebuie s se fi petrecut ceva cu totul neobişnuit, pentru ca domnul Underwood s ias acuma la lumin .

L-am prins la intrare pe Atticus, care mi-a f cut cunoscut c Tom Robinson fusese str mutat în închisoarea din Maycomb. Şi a mai spus, mai mult pentru el însuşi decât pentru mine, c dac l-ar fi inut acolo de la început, nu s-ar fi produs nici un fel de nepl ceri. M-am uitat la el cum se aşaz pe locul obişnuit, în rândul al treilea din fa , şi l-am auzit apoi cântând cu glas tun tor „Mai aproape de tine, o, Doamne", cu câteva note în urma noastr . Nu se aşeza niciodat lâng m tuşica, Jem sau lâng mine. La biseric îi pl cea s stea singur.

Falsa pace duminical devenise şi mai sup r toare de când cu m -tuşa Alexandra. Atticus o ştergea la birou îndat dup dejun şi de-l c utam vreodat acolo, îl g seam instalat pe scaunul lui turnant, citind. M tuşa Alexandra se preg tea pentru un pui de somn de vreo dou ceasuri, punându-ne în vedere ca nu cumva s facem zgomot în curte, fiindc se odihneau vecinii. Iar Jem, de când crescuse, obişnuia s se retrag la el în camer , înarmat cu un teanc de reviste de fotbal. Astfel c mie şi lui Dill nu ne r mânea decât s ne petrecem ziua jucându-ne prin P şunea ţerbului.

Cum duminica n-aveam voie s tragem au puşca, am b tut şi noi ce-am b tut mingea de fotbal a lui Jem, dar cam f r chef. La un moment dat, Dill m întreb dac n-aş vrea s fac o incursiune la Ţau Radley, dar am fost de p rere c nu-i frumos s -l deranj m, astfel c mi-am petrecut restul dup -amiezii po-vestindu-i lui Dill evenimentele din iarna trecut , care f cur impresie asupra lui.

Ne-am desp r it la vremea cinei, dup care Jem şi cu mine ne pre-g team s petrecem o sear obişnuit , când Atticus f cu ceva ce ne atrase aten ia: intr în salon cu un fir electric de care era prins un bec.

— M duc pu in în oraş. ţum ve i fi în pat când m voi întoarce, v zic de pe acum noapte bun .

Şi unind vorba cu fapta, Atticus îşi puse p l ria în cap şi ieşi pe uşa din dos.

— Se duce cu maşina, constat Jem. Tata avea micile lui ciud enii: una era c nu-i pl cea desertul, alta c -i

pl cea s umble pe jos. În garajul nostru exista de când m ştiu un ţhevrolet în perfect stare, cu care Atticus str b tea multe mile în c l -toriile lui de afaceri, dar la Maycomb se ducea şi se întorcea de la birou pe jos, de patru ori pe zi, ceea ce f cea vreo dou mile bune. Plimbarea, zicea el, era singurul lui exerci iu. La Maycomb, a te plimba f r un scop precis însemna, f r doar şi poate, c mintea ta nu e-n stare s g zdu-iasc un scop precis.

Mai târziu, am spus noapte bun m tuşii şi fratelui meu. Eram cu nasul într-o carte, când l-am auzit pe Jem plimbându-se prin camera lui. Zgomotele pe care le f cea la culcare îmi deveniser atât de familiare, încât m-am ridicat şi i-am b tut în uş .

— De ce nu te culci? întrebai. — ţobor pu in în oraş. Tocmai îşi schimba pantalonii. — Pentru ce? E aproape zece, Jem! Ştia c e aproape zece, totuşi se ducea... — Atunci, merg şi eu cu tine. ţhiar dac zici nu, tot merg, auzi? Jem îşi d du seama c nu m-ar putea sili s r mân acas f r s ne batem

şi-şi zise, probabil, c o b taie ar contraria-o pe m tuşica, fiindc primi în sil . M îmbr cai în doi timpi şi trei mişc ri. Aşteptar m pân ce se stinse

lumina în camera m tuşichii şi coborâr m cu mare grij treptele din spate. Era o noapte f r lun .

— Dill o s vrea s mearg şi el, şoptii. — N-are decât, bomb ni Jem. S rir m zidul dinspre garaj, o luar m prin curtea l turalnic a domnişoarei

Rachel şi ne oprir m sub fereastra lui Dill. Jem fluier ca un pitpalac. Fa a lui Dill ap ru la geam, disp ru şi, dup cinci minute, îl v zur m deschizând uşa şi strecurându-se afar . ţa un adev rat veteran al campaniilor noastre, nu scoase o vorb pân ajunser m pe trotuar.

— Ce s-a întâmplat? întreb în sfârşit. — Jem a dat în boala curiozit ii, inui eu s -l l muresc tare pe ce aflasem

de la Calpurnia – c to i b ie ii de vârsta lui cap t boala asta. — Am o presim ire, zise Jem, o presim ire adev rat . Trecur m de casa doamnei Dubose, acum goal şi d r p nat , cu cameliile

n p dite de buruieni şi iarb . Pân la col , la poşt , mai erau opt cur i. Partea dinspre miaz zi a pie ei era pustie. În toate cele patru col uri ale ei

creşteau tufe imense de araucaria, între care lucea slab, la palidele sclipiri ale str zii, o şin de fier pentru priponit animalele. La Wţ-ul public ardea lumina, dar restul era cufundat în întuneric. Pia a tribunalului era înconjurat de un careu mai mare, alc tuit din pr v lii, din adâncul c rora mijeau lumini anemice.

La începutul practicii lui de avocat, Atticus îşi avea biroul chiar în incinta tribunalului, dar dup câ iva ani se mutase într-un local mai liniştit, la banca din Maycomb.

— E în untru, zise Jem. Şi totuşi, nu era acolo. În birou se intra printr-un coridor lung. Dac ne

uitam pe coridor, trebuia s vedem inscrip ia Atticus Finch. Avocat, scris cu litere mici şi drepte pe geamul uşii luminate din interior. Dar în birou era întuneric.

Jem se uit şi prin uşa de la banc , pentru a fi mai sigur. Încerc şi clan a. Uşa era încuiat .

— Hai s-o lu m în susul str zii, propuse el atunci. S-o fi dus în vizit la domnul Underwood.

Domnul Underwood, în ceea ce-l priveşte, nu conducea numai Maycomb Tribune, ci şi locuia acolo. Mai precis, deasupra birourilor. ţând se uita de la fereastra lui de la etaj, cuprindea dintr-o privire toate evenimentele, atât cele de la tribunal, cât şi cele de la închisoare. ţum birou-rile se aflau în col ul dinspre nord-vest al pie ei, trebuia s trecem prin fa a închisorii ca s ajungem acolo.

Închisoarea din Maycomb era cl direa cea mai venerabil şi mai hidoas din tot comitatul. Planul ei, sus inea Atticus, fusese demn de pana v rului Joshua St. ţlair. În orice caz, ar ta ca o adev rat viziune de coşmar. În total discordan cu un oraş ale c rui pr v lii aveau fa ade p trate, iar casele – acoperişuri foarte uguiate, închisoarea din Maycomb era o mic glum gotic , lat cât o celul şi înalt cât dou , întregit cu creneluri minuscule şi contraforturi r şchirate. N struşnicia îi era şi mai bine subliniat de o fa ad din c r mid roşie şi de gratiile groase de o el care astupau ferestrele în stil bisericesc. Nu se afla coco at pe vreun deal singuratic, ci era încadrat de Magazinul de articole de menaj Tyndal şi de birourile lui Maycomb Tribune. Închisoarea era unicul subiect de controvers din oraşul nostru: detractorii ei sus ineau c arat ca o privat din epoca victorian , în timp ce apologe ii, dimpotriv , c d oraşului un aer de respectabilitate solid , fapt pentru care nici unui str in nu i-ar trece prin minte c , de fapt, e plin cu negri.

Mergând pe trotuar, v zur m în dep rtare o lumin singuratic . — Ciudat, zise Jem, închisoarea n-are bec afar . — Parc ar fi deasupra por ii, atrase aten ia Dill. Un fir electric lung ieşea, într-adev r, printre gratiile unei ferestre de la

primul etaj şi cobora pe lâng peretele cl dirii; sub lumina r spândit de becul f r ap r toare şedea Atticus, proptit de poart . Şedea pe unul din scaunele lui de la birou şi citea, neluând în seam fluturii de noapte care-i d n uiau deasu-pra capului.

Am vrut s alerg la el, dar Jem m înşf c de bra şi m opri. — Nu te duce, poate c nu i-ar pl cea. E în siguran , hai s ne întoarcem

acas . Am vrut doar s v d unde e. Tocmai voiam s-o lu m de-a dreptul prin pia , când îşi f cur apari ia,

dinspre Meridian, patru maşini pr fuite, care înaintau încet pe un singur rând. Înconjurar pia a, trecur pe lâng banc si se oprir în fa a închisorii.

Nimeni nu coborî. Îl v zur m pe Atticus cum ridic ochii de pe ziar. Strânse apoi foile, le împ turi pe îndelete, le aşez pe genunchi şi îşi împinse p l ria pe ceaf . Parc i-ar fi aşteptat.

— Haide i, şuier Jem. Ne strecurar m prin pia , traversar m apoi strada şi când ajunser m la

ad postul uşii de la „Jitney JungleĂ, Jem arunc o privire precaut înainte.

— Putem s ne apropiem, zise. Alergar m pân la uşa Magazinului de articole de menaj Tyndal, unde eram

destul de aproape şi în acelaşi timp la ad post. ţâte unul, câte doi, mai mul i inşi coborâr din maşini. Umbrele c p tau

consisten pe m sur ce lumina scotea la iveal forme solide mişcându-se c tre poarta închisorii. Atticus nu se clinti. Oamenii îl ascunser privirilor noastre.

— E în untru, domnule Finch? întreb un b rbat. — Este, îl auzir m pe Atticus r spunzând. Doarme. S nu-l trezi i. Urm ceva ce – mai târziu aveam s -mi dau seama de asta – a reprezentat

aspectul nemaipomenit de comic al unei situa ii care nu era, prin ea îns şi, câtuşi de pu in hazlie: dându-i ascultare, oamenii au început s vorbeasc în şoapt .

— Ştii ce vrem noi, spuse altul. D -te la o parte de acolo, din poart , domnu' Finch.

— Po i s faci stânga-mprejur, Walter, şi s te întorci de unde ai venit, îl lu Atticus peste picior. Heck Tate e pe-aici pe-aproape.

— Pe dracu aproape, mârâi altul. Oamenii lui Heck s-au înfundat aşa de adânc în p dure, c nu mai ies de-acolo pân mâine diminea .

— Z u? De ce? — Gonesc pupezele, sun r spunsul, scurt. La asta nu te-ai gândit, domnu'

Finch? — M-am gândit, dar n-am crezut. Ei, atunci (glasul tat lui meu nu p rea

câtuşi de pu in alterat) se schimb lucrurile, nu-i aşa? — Aşa-i, r spunse o voce groas , al c rei posesor era o umbr . — Crezi într-adev r? Era pentru a doua oar în decurs de dou zile c -l auzeam pe Atticus

punând întrebarea asta, care însemna c cineva are s-o p easc . Ocazia era prea bun ca s-o pierd. M smulsei din mâna lui Jem şi alergai cât m ineau picioarele la Atticus.

Jem ip şi încerc s m prind , dar eram cu mult înaintea lui şi a lui Dill. Îmi croii drum printre trupurile întunecate şi mirositoare şi âşnii în cercul de lumin .

— Bun , Atticus! ţredeam c am s -i fac o surpriz nemaipomenit de pl cut , când colo

expresia lui m înghe . Prin ochi îi trecu un fulger de spaim la vederea mea, şi pe urm un altul la vederea lui Dill şi a lui Jem, care ajunseser şi ei în b taia becului.

Oamenii aceia duhneau a whisky st tut şi a grajd, iar când mi-am aruncat ochii împrejur, am b gat de seam c erau str ini. Nu erau cei de asear . Şi m sim ii cuprins de o ruşine f r margini pentru c -mi f cusem intrarea triumfal în mijlocul unei societ i pe care n-o mai v -zusem niciodat .

Atticus se ridic de pe scaun, dar cu o încetineal de om b trân. Puse grijuliu gazeta pe scaun, netezindu-l îndelung, şi am observat c degetele îi cam tremurau.

— Du-te acas , Jem. Ia-i şi pe Dill şi pe Scout cu tine. Eram obişnui i s ne conform m f r z bav , chiar dac nu totdeauna de

bun voie, dispozi iilor lui Atticus, dar de data asta Jem, prin întreaga-i atitudine, îmi d dea a în elege c nici prin gând nu-i trece s -l asculte.

— i-am spus s te duci acas . Jem cl tin capul cu înd r tnicie. Şi când Atticus strânse pumnii şi şi-i lipi

de coapse, Jem schi şi el acelaşi gest, iar eu, v zându-i fa -n fa , mi-am putut da seama cât de pu in sem nau: p rul moale al lui Jem, castaniu ca şi ochii, fa a oval , urechile potrivite erau ale mamei şi contrastau ciudat cu p rul negru înc run it şi cu tr s turile aspre ale lui Atticus. Şi totuşi, într-un anume fel, sem nau. Înfruntarea reciproc îi f cea s semene.

— Fiule, i-am spus s te duci acas . Jem cl tin iar capul. — Las' c i-l expediez eu acas , gl sui un b rbat m t h los, şi-l înşf c de

gulerul c m şii cu atâta brutalitate, încât aproape c -l smulse de pe trotuar. — Nu te atinge de el! am strigat atunci, şi i-am şi îndesat una la repezeal .

Deşi eram descul , spre surprinderea mea l-am v zut pe omul acela îndoindu-se de durere. Nu voiam decât s -l lovesc în picior, dar nimerisem prea sus.

— Gata, Scout! Atticus îşi propti mâna în um rul meu. Nu da în oameni. Destul! repet el v zând c încerc s m justific.

— S nu pun nimeni mâna pe Jem, apucai totuşi s spun. — Hai, domnu' Finch, ia-i de-aici, groh i careva. Î i d m cinşpe secunde ca

s -i iei de-aici. În mijlocul acestei stranii adun ri, Atticus se apuc s încerce a-l convinge

pe Jem s -l asculte. Dar, la toate amenin rile şi invita iile lui Atticus, r spunsul lui înc p înat r mase „Nu m ducĂ, aşa c pân la urm Atticus sfârşi prin a-i spune:

— Jem, te rog du-i acas . Toate astea începuser s m cam plictiseasc , dar sim eam c frate-meu

avea motivele lui s se poarte aşa cum se purta, inând seama de ceea ce-l aştepta acas dac Atticus l-ar convinge s se întoarc . M-am uitat atunci mai cu luare-aminte la cei din jur. Era o noapte de var , totuşi cei mai mul i purtau salopete şi c m şi de bumbac închise pân la gât. ţe friguroşi, mi-am zis, uite cum şi-au încheiat şi manşetele de la mâneci. Unii purtau p l rii înfundate pân peste urechi. Erau moroc noşi, cu privirea adormit , ca oameni neobişnui i s fie treji la o or aşa de târzie. Mai scormonii cu privirea, doar-doar voi g si o figur cunoscut , şi o descoperii chiar în centrul semicercului.

— Salutare, domnule Cunningham! Omul parc nu m auzise. — Salutare, domnule ţunningham, repetai. ţum mai merge cu moş-

tenirea? Problemele juridice ale domnului Walter Cunningham îmi erau bine

cunoscute: mi le povestise o dat Atticus pe îndelete. Namila aceea de om clipi din ochi şi-şi propti degetele în bretelele salopetei. Morm i ceva în barb şi îmi ocoli privirea, ca şi când nu s-ar fi sim it la largul lui. Introducerea mea amical d duse greş.

Domnul Cunningham n-avea p l rie, şi jum tatea de sus a frun ii i se vedea

alb , contrastând cu fa a bronzat , ceea ce m f cu s cred c de obicei purta. Îşi mişc picioarele înc l ate cu ghete grele, de lucru.

— Nu m mai ine i minte, domnule ţunningham? Sunt Jean Louise Finch. O dat ne-a i adus nişte nuci, şti i?

Începusem s am senza ia aceea de z d rnicie pe care i-o d o cunoştin întâmpl toare ce-o întâlneşti pe strad şi nu te mai recunoaşte.

— Merg la şcoal cu Walter, perseverai totuşi. E b iatul dumneavoastr , nu-i aşa? Nu-i aşa, domnule?

Domnul ţunningham binevoi s plece ni el capul, în semn de aprobare. Va s zic , m recunoştea totuşi.

— E în clasa mea, reluai, şi înva bine. E un b iat bun, crezui de cuviin s adaug, un b iat tare dr gu . L-am luat şi acas la noi, la mas . Poate c v-a vorbit de mine, o dat l-am b tut, dar el nu s-a sup rat. Saluta i-l din partea mea, vre i?

Atticus ne spusese c e politicos s vorbeşti oamenilor despre ceea ce-i intereseaz pe ei, nu pe tine. ţum domnul ţunningham nu ar ta cine ştie ce interes pentru fiu-s u, mai abordai o dat problema moştenirii, într-un ultim efort de a-l aduce la sentimente mai bune.

Tocmai declaram c „moştenirile sunt pacoste curat Ă, când îmi d dui seama c de fapt m adresam întregii adun ri. To i c scau ochii la mine, unii chiar şi gura. Atticus nu-l mai împingea pe Jem şi acum şedeau amândoi lâng Dill; aten ia cu care m priveau aducea a fascina ie. Pân şi Atticus c scase gura, atitudine pe care in minte s-o fi taxat cândva de necivilizat . Privirile noastre se întâlnir şi el închise gura.

— Atticus, tocmai îi spuneam domnului ţunningham c moştenirile sunt pacoste curat , îns tu ai zis c n-are de ce se teme, aşa e câteodat , dureaz ... dar o s -i veni i voi doi de hac...

M împiedicam din ce în ce mai r u, chinuit de o întrebare: ce prostie mai f cusem? Şi ce subiect de conversa ie sigur p rea problema moştenirii la noi, în salon!

Sim eam sudoarea cum îmi scald r d cina p rului; aş fi r bdat orice, numai adun tura asta care m privea int – nu. Nimeni nu clintea.

— Ce e, ce s-a întâmplat? întrebai în sfârşit. Atticus nu-mi r spunse. Privii de jur împrejur, apoi ridicai ochii spre

domnul ţunningham, al c rui chip p rea la fel de impasibil. Dar atunci se petrecu ceva neaşteptat. Domnul ţunningham se l s pe vine şi m apuc cu amândou mâinile de umeri.

— Am s -l salut din partea dumitale, don'şoar , rosti el. Apoi se îndrept , se ridic şi, f când un semn cu laba-i uriaş , strig : — Hai s-o întindem. Hai, b ie i, s mergem! Şi câte unul, câte doi, oamenii se întoarser la rablele lor aşa cum veniser .

Portierele se trântir , motoarele tuşir – şi duşi au fost. M întorsei spre Atticus, dar Atticus era acum lâng zidul închisorii, cu fa a

lipit în el. M-am apropiat şi l-am tras de mânec . — Acum ne putem duce acas ? l-am întrebat. Şi tata a dat din cap afirmativ, şi-a scos batista din buzunar, şi-a şters fa a

şi şi-a suflat nasul cu putere. — Domnu' Finch! Un glas uscat de emo ie se auzi, şoptind din bezna de deasupra noastr : — S-au dus? Atticus f cu un pas înapoi şi se uit în sus. — S-au dus, Tom. Încearc s dormi. N-au s te mai nec jeasc . Din alt direc ie, alt glas vioi str b tu noaptea: — ţred şi eu c n-au s -l mai nec jeasc . Te-am acoperit tot timpul,

Atticus. Pe fereastra de deasupra birourilor lui Maycomb Tribune se aplecau în afar

domnul Underwood şi o puşc cu dou evi. Ora mea obişnuit de culcare trecuse de mult şi m sim eam din ce în ce

mai obosit , dar Atticus şi cu domnul Underwood parc şi-ar fi pus în gând s stea la taifas toat noaptea, domnul Underwood la fereastr şi Atticus jos. În cele din urm tata se întoarse, stinse becul de la poarta închisorii şi îşi lu scaunul sub bra .

— Pot s vi-l duc eu, domnule Finch? întreb Dill, care tot acest timp nu scosese o vorb .

— Da, b iete, î i mul umesc. În timp ce ne îndreptam spre birou, am r mas în urma lui Atticus şi a lui

Jem. Stânjenit de scaun, Dill mergea mai încet, iar eu mi-am potrivit pasul dup al lui. Atticus şi cu Jem erau departe şi tremuram la gândul paparei pe care are s i-o trag tata acum, pentru c n-a vrut s se duc acas . M înşelam îns . Trecând pe sub un felinar, l-am v zut pe Atticus cum întinde mâna şi i-o trece lui Jem prin p r – singurul gest afectuos pe care i-l cunoşteam.

16 Jem m auzise. Îşi strecur capul prin uşa dintre camerele noastre. ţând s

ajung la patul meu, deodat se aprinse lumina la Atticus. R maser m nemişca i pân ce se stinse; îl auzir m r sucindu-se în pat, şi iar aşteptar m s se linişteasc de tot.

Jem m duse în odaia lui şi m lu lâng el în pat. — Încearc s dormi, îmi spuse. Poate se termin totul pân poimâine. Ne întorsesem acas pe furiş, ca s n-o trezim pe m tuşica. Atticus stinsese

motorul la intrare şi dusese maşina în garaj; intrasem pe uşa din dos şi urcasem în camerele noastre f r o vorb . Zdrobit de oboseal , eram gata-gata s a ipesc, dac imaginea lui Atticus împ turindu-şi netulburat gazeta şi dându-şi p l ria pe ceaf nu s-ar fi preschimbat deodat într-alta, în care Atticus, singur în mijlocul unei str zi pustii, dar la pând , îşi ridica ochelarii pe frunte. Abia acum m-am dumirit asupra tâlcului adev rat al întâmpl rilor din cursul nop ii, şi am început s plâng. Jem, ce-i drept, a fost la în l ime: nici nu mi-a mai po-menit c nu se cade s faci de-alde astea când ai aproape nou ani.

A doua zi diminea a, to i eram cam f r poft de mâncare, în afar de Jem, care d du gata câteştrele ou le. Atticus îl contempla cu neascuns admira ie.

M tuşa Alexandra sorbea tacticos din cafea şi radia unde de dezaprobare: copiii care se furişeaz afar din cas în toiul nop ii sunt o ruşine pentru familie. Atticus era încântat, zicea el, c ruşinile lui veniser s -l viziteze, la care îns m tuşica ripost sec:

— Prostii, doar domnul Underwood a fost acolo tot timpul. — Ştii, Ţraxton este un tip tare sucit, zise Atticus. În fond, îi dispre uieşte

pe negri şi nu-i sufer în preajma lui. Dup p rerea localnicilor, domnul Underwood era un omule ar gos şi f r

nimic sfânt, al c rui tat , într-un acces de umor mali ios, îl botezase Ţraxton Ţragg, nume pe care domnul Underwood îşi d duse toat silin a s -l fac uitat. Atticus spunea c to i oamenii boteza i cu nume de generali confedera i cad iremediabil în patima be iei.

ţalpurnia tocmai îi turna din nou cafea m tuşii Alexandra şi-mi r spunse cu un semn negativ din cap la ceea ce socoteam a fi o irezistibil privire rug toare.

— Eşti înc prea mic , se crezu datoare s m l mureasc . Am s - i spun eu când n-ai s mai fii.

St ruii, asigurând-o c -mi face bine la stomac. — Fie, consim i ţalpurnia; scoase din bufet o ceaşc , turn în ea ca la o

linguri de cafea şi restul de lapte. Scosei limba la ceaşc în semn de mul umire, nu îns f r a trage cu coada

ochiului la m tuşica, s-o v d cum se încrunt la mine. Dar ea se încrunt la Atticus.

Aştept pân ce ţalpurnia ajunse la buc t rie, apoi îi puse în vedere tatii: — Nu vorbi aşa în fa a lor! — ţum anume şi în fa a cui s nu vorbesc? — În fa a ţalpurniei şi în chipul acesta. Tocmai de fa cu ea i-ai g sit s

spui c Ţraxton Underwood îi dispre uieşte pe negri? — A, dar asta o ştie şi ea, sunt convins! ţine n-o ştie la Maycomb! În ultimele zile, sim eam la tat l meu o subtil schimbare, care ieşea la

iveal ori de câte ori st tea de vorb cu m tuşa Alexandra: nu chiar irita ie f iş , dar în orice caz o contrarietate l untric mocnit . Aşa şi acum, glasul lui avea o uşoar usc ciune când r spunse:

— Tot ce se poate spune la mas , se poate spune şi fa de ţalpurnia. Ea ştie ce reprezint pentru familia mea.

— Nu cred c e un obicei bun, Atticus. Asta le d curaj. Ştii doar cum vorbesc ei între ei. Nici n-apuc soarele s apun , c mahalaua şi afl tot ce se întâmpl în oraşul sta.

Tata l s cu itul din mân . — Nu cunosc lege care s le interzic s vorbeasc . Poate c ar vorbi mai

pu in dac nu le-am oferi noi atâtea subiecte de discu ie. Dar de ce nu- i bei cafeaua, Scout? mi se adres el, v zându-m c m joc cu lin-guri a în ceaşc .

— Eu credeam c domnul ţunningham e prieten cu noi, îmi m rturisii preocuparea. Aşa mi-ai spus tu mai de mult.

— Şi chiar este. — Dar azi-noapte voia s - i fac r u.

Atticus aşez meticulos furculi a lâng cu it, apoi împinse farfuria la o parte.

— Domnul ţunningham este în fond un om de treab , dar are şi el punctele lui slabe, ca noi to i de altfel.

— sta nu-i punct slab, interveni Jem. Azi-noapte, la început, când a venit, te-ar fi ucis.

— Poate c s-ar fi purtat ni el cam brutal, admise Atticus, dar tu, fiule, când ai s mai creşti, ai s cape i ceva mai mult în elegere pentru oameni. Gloata e compus întotdeauna din oameni, oricum ar fi ei. Iar azi-noapte, domnul ţunningham f cea şi el parte dintr-o gloat , totuşi mai era înc om. În orice or şel din Sud, orice gloat e întotdeauna format din oameni cunoscu i – ceea ce nu prea pledeaz în favoarea lor, nu-i aşa?

— Aşa-i, r spunse Jem. — Ţun. A fost nevoie de un copil de opt ani ca s le vin min ile la cap, nu-i

aşa? ţe dovedeşte aceasta? ţ pân şi o turm de fiare s lbatice poate fi oprit , pentru simplul motiv c mai au totuşi ceva omenesc în ele. Hm, poate c nu ne-ar strica o poli ie format din copii... c ci voi, copiii, l-a i f cut azi-noapte pe Walter ţunningham s intre în pielea mea pentru câteva momente. Şi asta a fost de ajuns.

Mde, sper c Jem îi va în elege mai bine pe oamenii mari când se va face şi el mare – eu una nu cred c am s reuşesc. Drept care f cui urm toarea declara ie:

— Prima zi când Walter va da ochii cu mine la şcoal va fi pentru el şi ultima.

— Ba n-ai s te atingi de el, mi-o retez Atticus. Nu vreau s c p ta i pic nici unul din voi din pricina asta, orice ar fi şi orice s-ar întâmpla.

— Vezi, interveni m tuşa Alexandra, la ce duc asemenea lucruri? S nu spui c nu te-am prevenit.

Atticus o asigur c n-o s spun niciodat , dup care-şi împinse scaunul la o parte şi se ridic de la mas :

— M aşteapt o zi de munc , aşa c am s v rog s m scuza i. Jem, aş dori ca tu şi cu Scout s nu coborâ i azi în oraş.

Nu plecase bine Atticus, c în sufragerie n v li Dill, anun ând în gura mare: — Vuieşte oraşul, to i ştiu cum am pus noi la respect, cu mâinile goale, o

sut de oameni... M tuşa Alexandra îns îl pironi cu privirea, f cându-l s amu easc : — N-au fost o sut de oameni, şi nimeni n-a pus pe nimeni la respect. A fost

doar banda ţunninghamilor, be i şi zurbagii. — O, m tuşico, aşa e Dill, c ut Jem s-o împace, şi ne f cu semn s -l

urm m. — Azi s nu ieşi i din curte, ne strig m tuşica în timp ce ne strecuram pe

uşa din fa . Parc ar fi fost sâmb t . Oameni din p r ile cele mai îndep rtate din sudul

comitatului se perindau pe dinaintea casei noastre, într-un şir molcom şi neîntrerupt.

Trecu şi domnul Dolphus Raymond, c lare pe arm sarul s u pursânge.

— Cum s-o fi inând în şa? murmur Jem. ţum poate un om s se îmbete înainte de ora opt diminea a?

Trecu scâr âind şi o şaraban plin cu doamne. Toate purtau p l riu e de bumbac şi rochii cu mâneci lungi s nu le bat soarele. Un b rbat b rbos, cu p l rie de fetru, mâna caii.

— Uite nişte mennoni i, îi explic Jem lui Dill. ştia n-au nasturi la haine.. Mennoni ii tr iau prin p duri, f ceau nego mai mult dincolo de râu şi

numai rareori veneau la Maycomb. ţuriozitatea lui Dill fu a â at . — To i au ochii albaştri, urm Jem, iar b rba ii nu se mai b rbieresc dup

ce se însoar . ţic aşa le place nevestelor lor, s le gâdile cu barba. Domnul X Ţillups se ivi c lare pe un catâr şi ne f cu semn cu mâna. — E o nostimad cu omul sta, zise Jem. X e chiar numele lui, nu ini iala. O

dat era la tribunal şi a fost întrebat cum îl cheam . A r spuns c -l cheam X Billups. Grefierul i-a cerut s -şi spun prenumele liter cu liter şi el a zis tot X. Iar l-a întrebat, şi iar a r spuns X. Şi atâta l-au sâcâit, c pân la urm a cerut o hârtie, a desenat pe ea un X şi a ridicat foaia în sus, ca s vad toat lumea. L-au întrebat de unde are numele sta, şi el a r spuns c aşa au semnat p rin ii lui când s-a n scut.

Pe m sur ce comitatul defila prin fa a noastr , Jem îi spunea lui Dill povestea şi obiceiurile fiec ruia dintre figurile mai proeminente: domnul Tensaw Jones, care votase legea prohibi iei; domnişoara Emily Davis, care priza pe ascuns tutun; domnul Ţyron Waller, care ştia s cânte la vioar ; domnul Jake Slade, c ruia îi ieşea a treia serie de din i.

Ap ru o alt şaraban plin cu cet eni, ale c ror fe e aveau un aer de neobişnuit asprime. În clipa în care ar tau cu degetul spre curtea domnişoarei Maudie Atkinson, arzând în culorile vii ale tuturor florilor de var , domnişoara Maudie în persoan se ivi în prag. ţu domnişoara Maudie se petrecea ceva curios: când era în pragul uşii, nu-i distingeam tr s turile fe ei din pricina dep rt rii, în schimb puteam ghici totdeauna, dup pozi ie, în ce stare de spirit se afl . Acum sta cu mâinile în şolduri, pu in adus de spate, cu capul l sat pe um r, iar ochelarii îi sclipeau în b taia soarelui. Ştiam c pe buze îi flutur un zâmbet cum nu se poate mai mali ios.

Vizitiul trase de h urile catârilor, încetinind, şi glasul pi ig iat al unei femei strig :

— ţel ce cade rob deşert ciunii, sortit e împ r iei întunericului! Domnişoara Maudie r spunse îns : — Dac ai inima bun , i-e vesel fa a. „Sp l torii de picioareĂ şi-au zis probabil c însuşi Satana citeaz din

Scriptur ca s trag spuza pe turta lui, fiindc vizitiul d du bici catârilor. De unde pornirea asta înverşunat împotriva gr dinii domnişoarei Maudie – iat un mister care în mintea mea lua propor ii prin faptul c , pentru o persoan care mai tot timpul şi-l petrecea în aer liber, cunoştin ele domnişoarei Maudie în materie de Scriptur erau totuşi formidabile.

— Nu v duce i în diminea a asta la tribunal? o întreb Jem în timp ce traversam strada.

— Nu. În diminea a asta n-am nici o treab la tribunal.

— Dar nu vre i s v uita i şi dumneavoastr ? o ispiti Dill. — Nici nu m gândesc. E ceva boln vicios s te ui i cum e judecat un biet

om a c rui via atârn de un fir de p r. Ian' privi i toat omenirea asta – parc ar fi la carnaval.

— Trebuie s -l judece în public, domnişoar Maudie, îmi etalai eu cunoştin ele. Aşa cere legea.

— Ştiu eu asta. Dar nu înseamn c numai pentru c e judecat în public sunt obligat s m duc, nu-i aşa?

Ap ru şi domnişoara Stephanie ţrawford, cu p l rie şi m nuşi. — Oho-ho, exclam ea. Ia te uit ce de lume! Parc ar vorbi William

Jennings Bryan. — Stephanie, unde te duci? se interes domnişoara Maudie. — La „Jitney JungleĂ. Domnişoara Maudie n-o v zuse niciodat pân atunci pe domnişoara

Stephanie punându-şi p l ria ca s se duc la „Jitney JungleĂ. — P i, mi-am zis c poate dau o fug şi la tribunal, s v d ce mai face

Atticus. — Vezi mai bine s nu te trezeşti cu o cita ie. Am rugat-o pe domnişoara Maudie s ne l mureasc , şi ea ne-a r spuns c

domnişoara Stephanie p rea s ştie atâtea despre cazul acesta, încât n-ar fi exclus s fie chemat ca martor .

Am rezistat pân la prânz, când s-a întors Atticus şi ne-a povestit c toat diminea a şi-o pierduser cu alegerea juriului. Dup -mas , trecur m pe la Dill ca s -l lu m şi ieşir m în oraş.

ţurat ca la bâlci! Nici un locşor liber la şina pentru priponit animalele, numai c ru e, şarabane şi şarete sub copaci, de care de asemenea erau lega i catâri. Pia a din fa a tribunalului era ticsit de oameni aşeza i pe jos, ca la picnic, pe ziare, care înghi eau de zor biscui i şi sirop cu lapte cald din borcane de compot. Unii rodeau câte un hartan de pui sau înfulecau vreun cotlet de porc rece. Al ii, mai chivernisi i, îşi udau buca-tele cu Coca-ţola de la b c nie, din sticle pântecoase ca becurile. ţopii cu fe e unsuroase se vânzoleau ca zvârlugile printre oameni, iar sugacii îşi luau prânzul la sânul matern.

Într-un col mai îndep rtat al pie ei şedeau t cu i, la soare, negrii. Prânzeau cu sardele şi pesme i, tr gând din când în când un gât de Nehi-Cola, care are gust mai savuros. Domnul Dolphus Raymond era şi el acolo.

— Jem, spuse Dill, ia te uit cum bea, dintr-o pung ! Domnul Dolphus Raymond p rea într-adev r c bea dintr-o pung : dou

paie galbene ieşeau din gura lui, pentru a se afunda într-o pung de hârtie cafenie.

— N-am mai v zut pe cineva bând astfel, şopti Dill. Oare cum face de nu-i curge lichidul din hârtie?

— Are în untru o sticl de ţoca-ţola plin cu whisky, chicoti Jem. O ascunde ca s nu se supere doamnele. Ai s vezi cum suge din ea toat dup -amiaza. O s ias la un moment dat afar ca s-o umple din nou.

— De ce st laolalt cu oamenii de culoare? — Aşa face totdeauna. ine la ei mai mult decât la noi, presupun. Tr ieşte

retras la marginea oraşului, aproape de câmp. Are o nevast de culoare şi o droaie de plozi cu sânge amestecat. Am s i-i ar t dac -i v d.

— Nu pare un neispr vit, opin Dill. — Nici nu este. Are o fâşie de p mânt care se întinde de-a lungul râului şi, în

plus, coboar dintr-o familie de spi veche. — Atunci, de ce se poart aşa cum se poart ? — Aşa e el, începu Jem s -i explice. Se zice c nu şi-a revenit niciodat de la

c s torie. Trebuia s ia pe una din domnişoarele...Spender, cred. Preg teau nunt mare, dar n-au mai f cut-o... pentru c , dup repeti ia general , mireasa s-a suit în odaia ei şi şi-a zburat creierii. ţu puşca. A ap sat tr gaciul cu degetele de la picior.

— Şi se ştie de ce? — Nu, nimeni nu ştie exact de ce, cu excep ia domnului Dolphus. Se zice c

ar fi aflat de femeia de culoare, pe care el crezuse c poate s-o p streze chiar dac se-nsoar . De atunci, parc e mereu beat. Da' ştii, se poart totuşi foarte frumos cu plozii ia...

— Jem, ce-i aia copil cu sânge amestecat? întrebai eu. — Jumate alb, jumate negru. I-ai v zut şi tu, Scout. Îl ştii pe roşcatul acela

cam într-o ureche, care e comisionar la b c nie. E alb numai pe jum tate. Sunt nişte oameni foarte trişti.

— Da' de ce-s trişti? — Fiindc n-au nici un rost. Oamenii de culoare nu-i vor pentru c sunt pe

jum tate albi, albii nu-i vor fiindc sunt de culoare, aşa c nu-s nici în car nici în c ru , n-au, cum s-ar zice, nici un rost. Am auzit îns c domnul Dolphus i-a trimis pe doi dintr-ai lui în Nord. Acolo, nim nui nu-i pas dac eşti de culoare ori ba. A, uite pe unul din ei.

Un b ie aş care se inea strâns de mâna unei negrese venea spre noi. Mie mi se p ru negru de-a binelea: culoarea îi era ciocolatie închis , nasul cu n ri largi, dantura superb . ţând, zglobiu, s rea un pic, negresa îl smucea de mân ca s -l opreasc .

— sta-i unul dintre puşti, mai sublinie frate-meu o dat , dup ce trecu perechea.

— Dar cum po i să- i dai seama? f cu Dill nedumerit. Mie mi se pare negru. — Uneori nu po i s -i deosebeşti, dac nu ştii cine sunt. Dar el e sigur pe

jum tate din spi a Raymond. — Totuşi, cum po i să- i dai seama? insistai eu. — i-am mai spus, Scout, c trebuie s ştii cine sunt. — Atunci, de unde ştii c nu suntem şi noi negri? — Unchiul Jack Finch e de p rere c nu putem şti sigur. Zice c , pe cât

poate el urm ri familia Finch în trecut, nu suntem, dar cine ştie dac n-am venit de-a dreptul din Etiopia de pe timpul Vechiului Testament.

— A, dac am venit de pe timpul Vechiului Testament, e prea mult de atunci ca s mai conteze.

— Aşa m gândesc şi eu, încuviin Jem, dar pe aici pe la noi e destul s ai o pic tur de sânge negru, ca s fii socotit negru de-a binelea. Hei, ia uita i-v ...

ţa la un semnal nev zut, cei ce prânzeau în pia se ridicaser , împr ştiind

buc i de ziar, de hârtie de celofan şi de împachetat. ţopiii tr geau de fusta mamei lor, sugacii erau instala i în bra e, în timp ce b rba ii, cu p l riile p tate de sudoare, îşi adunau familiile, împingându-le în untru prin uşile tribunalului. În col ul dep rtat al pie ei, negrii şi cu domnul Dolphus Raymond se ridicaser şi ei în picioare şi-şi ştergeau pantalonii de praf. Num rul mic de femei şi copii anihila impresia de atmosfer s rb toreasc . Aşteptar cu r bdare la intrare, s treac înainte familiile albilor.

— Hai şi noi, ne d du ghes Dill. — Nu, mai bine aştept m pân intr to i, s nu ne vad Atticus şi s se

supere, fu Jem de p rere. Într-o privin , tribunalul comitatului Maycomb aducea pe departe cu

podul Arlington: stâlpii de beton care sprijineau acoperişul dinspre miaz zi erau prea masivi pentru sarcina uşoar ce-o purtau. Stâlpii erau tot ceea ce mai r m sese din incendiul anului 1856. Un alt tribunal fu-sese construit în jurul lor, mai bine zis nu în jurul, ci în ciuda lor. ţ ci tribunalul comitatului Maycomb, cu excep ia portalului sudic, era în stil victorian timpuriu şi oferea o imagine inofensiv când îl priveai dinspre miaz noapte. În partea opus , îns , o colonad în stil grec se b tea cap în cap cu un turn mare cu ceas, reminiscen a secolului al XIX-lea, ad postind un vechi şi ruginit orologiu pe care nu puteai pune nici un temei – toat aceast privelişte m rturisind o popula ie hot rât s conserve orice f râmi material din trecut.

ţa s intri în sala de şedin e, care era la catul al doilea, trebuia s treci mai întâi prin fa a a tot felul de ghişee întunecoase: inspectorul financiar, perceptorul, grefierul, notarul – to i îşi aveau s laşul în acele cuşti cu miros st tut de hâr oage vechi, ciment muceg it şi urin . Trebuia s stai şi ziua cu lumina aprins , iar duşumeaua grosolan prinsese o boare veşnic de praf. Locuitorii acestor birouri erau în mod învederat produsul propriului lor mediu: b rba i pirpirii, cu fe e ca cenuşa, pe care vântul ori soarele nu p reau s le fi atins vreodat .

Ştiam c e lume mult , dar nu ne aşteptam la îmbulzeala din culoarul de la primul cat. M-am r t cit de Jem şi Dill, dar mi-am f cut loc spre peretele de lâng scar , sigur c Jem are s m g seasc pân la urm . M-am trezit astfel în mijlocul ţlubului Indolen ilor şi m-am f cut cât mai mititic cu putin . Era un grup de b rba i în vârst , îmbr ca i to i la fel, cu c m şi albe şi pantaloni kaki cu bretele, care-şi petrecuser via a nef când nimic şi care nici acum, în amurgul ei, nu f ceau altceva decât s înc lzeasc b ncile de sub stejarii din pia . ţritici aten i ai afacerilor judiciare, cunoşteau – zicea Atticus – tot atât de bine legile ca şi Preşedintele ţur ii Supreme, mul umit observa iilor acumulate de-a lungul atâtor ani. Erau de obicei singurii spectatori la procese, iar azi p -reau tare plictisi i de tot ce tulbura pl cuta lor obişnuin . ţând vorbeau, glasul lor r suna plin de importan . ţonversa ia pe care am putut-o surprinde se referea tocmai la tata.

— ...el crede c ştie ce face, zicea unul. — O, n-aş spune asta, gl sui altul. Atticus Finch e un mare cititor, un foarte

mare cititor. — Da, citeşte, atâta tot.

Întreg clubul nechez . — Stai s - i spun ceva, Ţill, zise un al treilea, s ştii c îns şi ţurtea l-a

desemnat ap r tor al cioroiului stuia. — Mda, dar Atticus are de gând chiar s -l apere. Asta-mi displace mie. Iat , dar, ceva nou pentru mine, care punea lucrurile în cu totul alt

lumin : Atticus era obligat, cu sau f r voia lui. Mi se p ru tare curios c nu ne-o spusese şi nou – era un argument pe care am fi avut nu o dat prilejul s -l folosim întru ap rarea lui şi a noastr . Trebuia, de aceea o f cea – ah, de câte dispute şi înc ier ri n-am fi fost cru a i! Dar oare asta explica reac ia oraşului? Tribunalul era acela care-l desemnase pe Atticus ap r tor. Pe de alt parte, Atticus inten iona s -l apere. Ceea ce nu era v zut cu ochi buni. Totul mi se p rea teribil de nel murit.

Dup ce-au aşteptat s urce albii la etaj, negrii vrur s intre şi ei. — Ho, sta i o clip ! le strig un membru al clubului, ridicând bastonul. Mai

aştepta i oleac , nu da i buzna pe scar . Membrii clubului începur s urce epeni treptele şi d dur piept în piept

cu Dill şi cu Jem, care coborau s m caute. ţei din club se cam înghesuir ca s treac mai departe, iar Jem îmi strig :

— Scout, vino-ncoa'! N-a mai r mas nici un loc liber, o s st m în picioare. — Na, alta acum! exclam el apoi sup rat, v zând puhoiul de negri cum ia

cu asalt scara. Ţ trânii, care mergeau în primele rânduri, aveau s ocupe şi pu i-nele

locuri în picioare. N-aveam noroc şi pace, şi asta numai din pricina mea, inu Jem s m informeze. Ne instalar m, ploua i, lâng perete.

— Nu pute i intra? P rintele Sykes, cu p l ria într-o mân , se uita în jos la noi. — Ţun ziua, p rinte, îl salut Jem. Scout e de vin , ea ne-a în-curcat. — Ia s vedem ce-i de f cut. Şi p rintele Sykes îşi f cu loc pân sus. Dup câteva clipe reap ru: — Jos nu mai e nici un scaun liber. Vre i s veni i cu mine la balcon? — Sigur c da! strig Jem. Ţucuroşi, o luar m la picior, înaintea p rintelui Sykes, spre parter, iar de

acolo pe o scar acoperit şi ne oprir m în fa a unei uşi. P rintele Sykes ne ajunse gâfâind din urm şi ne conduse cu toat aten ia şi bun voin a printre negrii de la balcon. Patru dintre ei se ridicar cedându-ne scaunele lor din primul rând.

Balconul rezervat oamenilor de culoare se întindea pe trei din pere ii s lii, alc tuind un fel de verand suspendat , de unde puteam vedea totul.

Juriul şedea la stânga, sub ferestrele înalte. Erau b rba i arşi de soare, deşira i, dup toate aparen ele fermieri, ceea ce n-avea nimic surprinz tor, întrucât or şenii f ceau rareori parte din juriu, fiind ori nedemni, ori recuza i. Unul sau doi dintre membrii juriului aveau aer de ţunninghami în oli i s rb toreşte. În postura de acum, şedeau epeni şi p reau pe de-a-ntregul treji.

Procurorul şi înc cineva, apoi Atticus şi cu Tom Robinson, şedeau la mese cu spatele la noi. Dinaintea procurorului era o carte cafenie şi nişte tablete galbene; masa lui Atticus era goal .

Dup bara ce desp r ea publicul de completul de judecat erau aşeza i martorii, pe scaune tapisate. Şi ei st teau cu spatele la noi.

Judele Taylor era instalat în fotoliul s u şi se uita ca un rechin b trân şi somnoros la peştişorul de jos, din fa a lui, care scria de zor. Judele Taylor ar ta ca mai to i judec torii pe care-i v zusem pân acum: simpatic, cu p rul alb şi fa a trandafirie. ţonducea procesele cu un dispre fa de uzan e de-a dreptul alarmant: i se întâmpla s -şi propteasc picioarele pe mas , ori, de cele mai multe ori, s -şi cure e unghiile cu briceagul. În timpul audierilor interminabile de martori, mai ales dup -amiaza, p rea c mo ie, impresie cu des vârşire spulberat din ziua când un avocat, într-o încercare desperat de a-l deştepta, r sturn pe jos cu bun -ştiin un vraf de c r i. F r s deschid ochii, judele Taylor şoptise: „Domnule Whitley, mai f o dat aşa, şi o s te coste o sut de do-lari."

Era un mare cunosc tor al legilor şi, cu toate c se pref cea c nu-şi ia atribu iile în serios, în realitate inea în mân cu str şnicie toate procesele ce c deau în competen a lui. O singur dat a fost pus în mare încurc tur , şi asta din pricina Coninghamilor. P mânturile lor de la Old Sarum erau locuite de dou familii, la început diferite şi distincte, dar care, din nefericire, purtau acelaşi nume. În decursul timpului, Cunninghamii s-au c s torit cu ţoninghamii, pân ce scrierea numelui nu mai avu nici o importan , devenind o pur subtilitate academic – dar numai pân în ziua când un ţunningham se cert cu un ţonin-gham pentru nişte acte de proprietate şi recurse la lege. În cursul unei atare con-troverse, Jeems ţunningham declar sub prestare de jur mânt c maic -sa îşi scria numele ţunningham pe acte şi bunuri, dar c în realitate era o ţoningham care, dac nu era prea sigur pe ortografie, apoi şi de citit abia putea citi, iar uneori pe înserat st tea pe veranda din fa a casei cu privirea pierdut în gol de parc ar fi avut vedenii. Dup ce ascult timp de nou ceasuri extravagantele celor de la Old Sarum, judele Taylor respinse plângerea. Întrebat pe ce temei, r spunse c : „P r ile fuseser de coniven Ă şi declar c spera din adâncul inimii c p r ile în litigiu sunt satisf cute de a fi avut posibilitatea s vorbeasc în public. Şi erau efectiv mul umite, fiindc asta şi doriser în primul rând.

Judele Taylor avea un obicei curios. Îng duia fumatul când prezida, f r ca el însuşi s fie fum tor; uneori, dac aveai noroc, puteai avea privilegiul de a-l vedea cum îşi înfige în gur o igar de foi nesfârşit şi neaprins , din care morfolea din când în când; buc ic cu buc ic , igara uscat disp rea, pentru ca s reapar la câteva ore dup aceea sub forma unei mase perfect plate, dup ce esen a ei fusese supt şi amestecat cu sucurile digestive ale judelui Taylor. O dat l-am întrebat pe Atticus cum de mai era în stare doamna Taylor s -l s rute, dar Atticus mi-a r spuns c ei nu prea se s rutau.

Ţara martorilor era la dreapta judelui Taylor şi când ne-am ocupat noi locurile, domnul Heck Tate se şi afla în fa a ei.

17 — Jem, întrebai eu, cei de colo sunt Ewellii?

— Sst! m istui frate-meu. Domnul Heck Tate îşi face depozi ia. Domnul Tate era îmbr cat anume pentru aceast ocazie. Purta un costum

de serviciu obişnuit, ceea ce-l f cea întrucâtva s semene cu oricare altul: nu mai avea cizmele înalte, haina de piele şi cartuşiera. Şi din clipa aceea nu mi-a mai inspirat nici o team . Şedea pe scaunul martorilor, pu in aplecat înainte, cu mâinile între genunchi, ascultând cu aten ie ce spunea procurorul.

Pe acesta din urm , un anume domn Gilmer, nu-l cunoşteam prea bine. Era din Abbottsville; îl v zusem numai când completul era în deliberare, şi asta rareori, pentru c deliber rile completului nu ne atr geau cine ştie ce, nici pe mine, nici pe Jem. ţhel, cu fa a ras , îi puteai da oricât între patruzeci şi şaizeci de ani. Deşi ne întorcea spatele, ştiam c priveşte ponciş cu un ochi, împrejurare pe care nu pregeta s-o speculeze în avantajul s u, dându- i impresia c se uit la tine când de fapt nici vorb nu putea fi, şi s ajung astfel spaima atât a jura ilor, cât şi a martorilor: jura ii, crezând c sunt îndeaproape supraveghea i, erau numai ochi şi urechi, martorii, şi ei la fel, din aceeaşi pricin .

— ...cu propriile dumitale cuvinte, domnule Tate, zicea tocmai domnul Gilmer:

— Va s zic , rosti domnul Tate pip indu-şi ochelarii şi adresându-se genunchilor s i, va s zic am fost chemat...

— N-ai vrea s te adresezi juriului, domnule Tate? Mul umesc. ţine te-a chemat?

— Am fost adus de Bob, zise domnul Tate, de domnul Bob Ewell, acela de colo, într-o noapte.

— În care noapte? — În noaptea de 21 noiembrie, preciz domnul Tate. Tocmai plecam de la

birou ca s m duc acas , când deodat îl v d pe Ţ... pe domnul Ewell c intr foarte tulburat şi-mi spune s merg imediat la el acas , pentru c un cioroi i-a violat fata.

— Şi te-ai dus? — Ţineîn eles. M-am suit în maşin şi am plecat cât am putut de repede. — Şi ce-ai constatat? — Am g sit-o z când pe jos, în mijlocul camerei din fa , cea din dreapta

când intri. Era cotonogit zdrav n, dar am ridicat-o, iar ea şi-a sp lat fa a în g leata din col şi-a zis c se simte mai bine. Am întrebat-o cine o lovise şi mi-a spus c Tom Robinson...

Judele Taylor, care-şi concentrase aten ia asupra unghiilor sale, ridic ochii, de parc s-ar fi aşteptat la o obiec ie, dar Atticus nici nu clinti.

— ...Am întrebat-o dac el o b tuse în halul acela, iar ea a r spuns c da. Am întrebat-o dac a profitat de ea, şi iar şi mi-a r spuns afirmativ. Drept care m-am dus la Robinson acas şi l-am adus la fa a locului. Ea l-a identificat, iar eu l-am dus la închisoare. Asta-i tot.

— Mul umesc, zise domnul Gilmer. — Atticus, gr i judec torul, ai de pus vreo întrebare? — Da, r spunse tata. Şedea în spatele mesei, pe scaunul pu in întors într-o

parte, picior peste picior şi cu un bra atârnând peste sp tar. Domnule şerif, îl întreb el pe domnul Tate, ai chemat un medic? A chemat cineva un medic?

— Nu, domnule, r spunse cel interpelat. — N-a i chemat un medic? — Nu, domnule, repet domnul Tate. — De ce? Glasul lui Atticus tr da o anumit încordare. — Pot s spun de ce n-am chemat un medic. Nu era nevoie, domnule Finch.

Era cotonogit r u de tot. Nu înc pea îndoial c se întâmplase ceva. — Şi totuşi, n-ai chemat un medic? În timp ce erai acolo, a trimis cineva

dup medic, sau a adus unul, ori a dus-o pe ea? — Nu, domnule... — Atticus, interveni judec torul Taylor, omul i-a r spuns de trei ori la

întrebare. N-a chemat medicul. — Am vrut numai s fiu sigur, domnule judec tor, zise Atticus, iar

judec torul zâmbi. Jem, care-şi odihnea mâna pe balustrada balconului, o strânse cu putere.

Ţrusc îşi inu r suflarea. Îmi aruncai şi eu privirea în jos, dar nu v zui nimic care s îndrept easc o asemenea reac ie şi-mi închipuii c Jem dramatizeaz . Dill p rea netulburat, la fel ca şi p rintele Sykes care şedea lâng el. „ţe e?Ă îl întrebai eu în şoapt , dar nu primii drept r spuns decât un „Sst!Ă repezit.

— Domnule şerif, spunea tocmai Atticus, ai afirmat c era cotonogit r u de tot. Cum anume?

— Ei... — Spune cum ar tau r nile, Heck. — Ei, era lovit la cap. Pe bra e începeau s -i apar vân t i, deşi se

întâmplase abia cu treizeci de minute în urm . — De unde ştii? Domnul Tate surâse: — Ierta i-m , aşa spuneau ei. În orice caz, era plin de vân t i când am

ajuns acolo, şi un ochi i se umflase. — Care ochi? Domnul Tate clipi şi-şi trecu mâna prin p r. — S vedem, zise el încetişor; apoi se uita la Atticus, ca şi când ar fi

considerat întrebarea pueril . Atticus îns st rui: — Nu- i aduci aminte? Domnul Tate ar t cu degetul o fiin invizibil , cam la zece centi-metri

înaintea lui şi zise: — Ochiul stâng. — Un moment, domnule şerif, zise Atticus. Era ochiul stâng când se uita la

dumneata, sau ochiul stâng dac priveai în aceeaşi direc ie? — Ah, da, spuse domnul Tate, asta ar însemna ochiul drept. Era ochiul

drept, domnule Finch. Acum îmi aduc aminte c era umflat în partea aceea a fe ei...

Domnul Tate clipi din nou, ca şi când i se l murise ceva. Apoi întoarse capul şi se uit la Tom Robinson. Instinctiv, acesta în l capul.

ţeva se luminase şi în mintea lui Atticus, c ci s ri în picioare.

— Domnule şerif, te rog s repe i ceea ce ai spus. — Era ochiul drept, am mai spus-o. — Ierta i-m ... Atticus se apropie de biroul grefierului şi se aplec peste

mâna care scria de zor. Mâna se opri, d du înapoi fila stenografiat şi grefierul citi: „...domnule Finch. Acum îmi aduc aminte c era umflat în partea aceea a fe ei.Ă Atticus se uit la domnul Tate. Mai repet o dat , Heck, care parte?

— Partea dreapt , domnule Finch, dar mai avea şi alte vân t i, as-tea nu te intereseaz ?

Atticus, care avea aerul c se preg teşte pentru alt întrebare, p ru c se r zgândeşte.

— Ei bine, zise el, care erau celelalte r ni? În timp ce domnul Tate îi r spundea, Atticus se întoarse şi-l privi pe Tom

Robinson ca şi când ar fi vrut s -i spun c era ceva pe care nu contase. — ...avea bra ele învine ite, şi mi-a ar tat şi gâtul. Pe beregat se vedeau

urme de degete... — De jur împrejurul gâtului? La ceaf ? — Aşa aş zice, domnule Finch, de jur împrejur. — Ai zice? — Da, domnule, are gât sub ire, oricine ar putea s -l cuprind ... — Domnule şerif, te rog s r spunzi numai prin da sau nu, rosti sec Atticus,

iar domnul Tate amu i. Atticus se aşez la loc şi f cu un semn din cap c tre procuror, care la rândul

lui d du din cap c tre judec tor, care şi el f cu un semn domnului Tate, ceea ce-l determin pe acesta s se ridice eap n şi s p r seasc bara martorilor.

Dedesubtul nostru, capetele se r sucir , podelele scrâşnir sub picioare, copiii mici fur ridica i pe umeri, iar câ iva puşti o tulir afar din incint . Negrii din spatele nostru şuşoteau între ei; Dill îl întreb pe p rintele Sykes de rostul tuturor acestora, dar p rintele nu ştiu s -i r spund . Pân acum, totul era teribil de plicticos: nimeni nu ridicase glasul, avoca ii p r ilor adverse nu se certau, nici urm de dram ; întreaga adunare p rea dezam git . Atticus se purta amabil, ca şi când nu s-ar fi judecat decât pentru un titlu de proprietate. Cu puterile nelimitate pe care le avea de a potoli m rile dezl n uite, putea face în aşa fel încât un proces de viol s fie la fel de searb d ca o predic . Din mintea şi sufletul meu disp ruse spaima duhorilor de whisky st tut şi de grajd, teama de oamenii moroc noşi cu ochii cârpi i, de o voce uscat întrebând în noapte: „Domnu' Finch? Au plecat?Ă O dat cu zorile pierise şi coşmarul nostru, totul avea s se termine cu bine.

To i spectatorii p reau la fel de destinşi ca şi judele Taylor, to i, în afar de Jem. Ţuzele lui schi au un zâmbet plin de în elesuri, ochii îi sticleau; spuse chiar ceva despre coroborarea m rturiilor, ceea ce m l muri c vrea s fac pe grozavul.

— ...Robert E. Lee Ewell! ţa r spuns la vocea de stentor a grefierului, un omule se ridic de la locul

lui şi se îndrept an oş ca un cocoşel b t ios spre bara martori-lor; la auzul numelui s u, ceafa i se aprinse ca para focului. ţând f cu stânga împrejur ca s depun jur mântul, am v zut c fa a îi era la fel de roşie ca şi ceafa. Şi am mai

constatat c nu exista nici o asem nare între f ptura lui şi persoana al c rei nume-l purta. Un mo de p r rar, proasp t sp lat, i se ridica pe frunte; avea nasul sub ire, ascu it şi lucios; de b rbie nici urm , care p rea c se confund cu gâtul, plin de zbârcituri.

— Aşa s -mi ajute Dumnezeu, cronc ni el. Orice oraş de m rimea Maycombului posed familii ca aceea a Ewellilor.

Nici un fel de fluctua ii economice nu sunt în stare s le schimbe starea – oameni ca Ewellii sunt un fel de musafiri ai comitatului atât în vremuri de prosperitate, cât şi în cele de restrişte. Nici un fel de pedagogi nu reuşesc s -i fac pe nume-roşii lor vl stari s mearg la şcoal , nici o asisten social nu i-ar fi putut vindeca de cusururile lor congenitale, nici de feluri ii viermi sau de bolile inerente mediilor insalubre.

Ewellii din Maycomb locuiau într-o cocioab care apar inuse unor negri, în spatele maidanului de gunoaie al oraşului. Pere ii de scânduri ai cocioabei erau înt ri i cu buc i de tabl , acoperişul fusese închipuit din cutii de conserve dezdoite cu ciocanul, astfel c numai forma ei general mai aducea cu cea de odinioar ; p trat , cu patru od i e ce d deau într-o tind , cocioaba se sprijinea şov ielnic pe patru pietre de calcar ine-gale. Ferestrele, nişte simple borte în zid, erau acoperite pe timp de var cu zdren e de tifon ce servise la învelitul brânzei, pentru ca vermina care huzurea pe gunoaiele Maycombului s nu p trund în untru.

Vermina o ducea mai prost de când cu Ewellii, care supuneau zilnic maidanul unei inspec ii minu ioase; roadele h rniciei lor (cele ce nu se puteau mânca) f cuser împrejurimile cocioabei s semene cu odaia de joac a unui copil smintit: ceea ce avea preten ia de gard nu era, de fapt, decât un talmeş-balmeş de buc i de bârne, cozi de m tur sau felurite unelte, încoronate cu capete de ciocan, greble ştirbe, g le i, topoare şi cazmale, toate mâncate de rugin , prinse între ele cu sârm ghimpat . Împrejmuit de aceast veritabil baricad , ograda murdar oferea ochilor resturile unui Ford vechi (pe butuci), un fost scaun de dentist, un str vechi frigider, spre a nu mai pune la socoteal puzderia de m run işuri ca, de pild , ghete vechi, carcase de aparate de radio stricate, rame de tablouri, borcane de compot, pe sub care pui pirpirii b tând în portocaliu îşi c utau în zadar hrana.

Unul din col urile cur ii, mai cu seam , avea de ce minuna întreg Maycombul: se înşirau acolo, lâng gard, şase oale de noapte cu smal ul s rit, ad postind muşcate roşii ca sângele, îngrijite cu o tandre e vrednic de domnişoara Maudie Atkinson, admi ând c domnişoara Maudie ar fi binevoit s accepte o muşcat în gr dina ei. Lumea zicea c erau muşcatele Mayellei Ewell.

Nimeni nu ştia cu precizie câ i copii g zduia cocioaba aceea. Unii ziceau c şase, al ii nou ; în orice caz, cine trecea pe acolo putea vedea ivindu-se la ferestre mai multe fe e murdare. Dar nimeni n-avea ocazia s treac pe acolo, decât doar de ţr ciun, când bisericile trimiteau coşuri cu pomeni şi când primarul May-combului ruga pe to i cet enii s uşureze munca gunoierului, c rând singuri resturile menajere la maidan.

De ultimul ţr ciun ne luase şi Atticus, r spunzând la apelul primarului. Din şosea se desprindea un drum neasfaltat şi nepietruit, care trecea de maidan

şi se îndrepta spre o mic aşezare de negri, aflat cam la vreo cinci sute de paşi dincolo de locuin a Ewellilor. ţa s întorci maşi-na, trebuia ori s dai înapoi pân la şosea, ori s mergi pân la cap tul drumului; cei mai mul i întorceau chiar în ogr zile negrilor. În amurgul înghe at ai lui decembrie, c su ele lor se înf işau cur ele şi confortabile, cu hogeaguri din care se ridicau trâmbe de fum alb strui şi cu v -paia de chihlimbar a focurilor ce se z reau prin uşile deschise. Arome ispititoare de pui fript şi de sl nin pr jit pluteau în v zduhul înser rii. Mie şi lui Jem ni s-a p rut c miroase şi a friptur de veveri , dar un atât de bun cunosc tor al obiceiurilor locale cum era Atticus ne l muri c era oposum şi iepure de cas , arom din care n-a mai r mas nici ur-m când am luat-o înapoi şi am trecut pe lâng reşedin a Ewellilor.

Singura deosebire dintre omule ul de la bara martorilor şi vecinii lui cei mai apropia i era c dac l-ai fi sp lat bine cu ap fiart şi leşie, pie-lea lui ar fi redevenit alb .

— Domnul Robert Ewell? întreb domnul Gilmer. — Eu mi-s, şefule, gr i martorul în chip de r spuns. Spinarea domnului Gilmer tres ri şi-mi p ru r u de el. Ar fi, poate, cazul s

dau o l murire. Am auzit c , ori de câte ori îşi v d p rintele la tribunal în focul unei dezbateri, copiii de avoca i cad în greşeala de a crede c procurorul este duşmanul personal al tat lui lor, din care pricin îi trec toate r corile şi nu le vine a crede ochilor când, în prima pauz , îl v d pe acesta ieşind bra la bra cu c l ul s u. Mie şi lui Jem nu ni se întâmplase niciodat una ca asta. Nu primisem nici un şoc sufletesc v zându-l pe tata cum câştig sau pierde un proces. Regret c nu pot s fac o dram din toate astea: dac aş încerca, ar fi ceva fals. Şi totuşi ne puteam da seama când o dezbatere devenea mai mult caustic decât profesional , pentru c v zusem şi al i avoca i, nu numai pe tata. Nu l-am auzit îns pe Atticus ridicând tonul decât o singur dat , şi atunci fiindc martorul era tare de ureche. Domnul Gilmer nu-şi f cea decât datoria, întocmai ca şi Atticus. În afar de aceasta, domnul Ewell era martorul domnului Gilmer care, prin urmare, n-ar fi avut nici un motiv s se arate sever tocmai cu el.

— Eşti tat l Mayellei Ewell? sun întrebarea urm toare. — P i, chiar de n-aş fi, tot n-o mai dreg acum c-a murit m -sa, au-zir m

r spunsul. Judele Taylor d du semne de via . R suci încetişor scaunul turnant şi se

uit la martor cu mult îng duin . — Eşti tat l Mayellei Ewell? Tonul s u avu îns darul de a pune cap t râsetelor de la parter. — Da, domnule, zise domnul Ewell dezumflat şi smerit. Judele Taylor continu pe acelaşi ton îng duitor: — E pentru prima dat c apari în fa a ţur ii? Nu-mi amintesc s te mai fi

v zut pe-aici. Şi cum martorul d dea din cap afirmativ, urm : Ei bine, atunci s preciz m un lucru. Atâta vreme cât voi prezida în aceast sal , nu vreau s mai aud nici un fel de expresii necuviincioase din partea nim nui. Ai în eles?

Domnul Ewell d du din cap, dar m îndoiam c în elesese. Judele Taylor oft şi se întoarse c tre procuror: — ţontinu , domnule Gilmer.

— Mul umesc, domnule preşedinte. Domnule Ewell, vrei s ne spui, cu propriile dumitale cuvinte, ce s-a întâmplat în seara zilei de 21 noiembrie?

Jem zâmbi şi-şi ridic p rul din ochi. „ţu propriile dumitale cuvinte" – era marca de fabric a domnului Gilmer. Şi nu o dat ne-am între-bat de ce se temea domnul Gilmer c martorii lui ar putea folosi cuvin-tele altcuiva – şi ale cui oare?

— P i, în seara de 21 noiembrie m întorceam de la p dure cu o leg tur de vreascuri pentru foc, şi când s ajung la gard, numai ce-o aud pe Mayella ipând din cas ca porcul la t iere...

La auzul acestor cuvinte, judele Taylor arunc martorului o privire p trunz toare, dar încredin ându-se probabil c nu aveau nici o inten ie grosolan , se mul umi s -l chestioneze cu glas adormit:

— ţe or era, domnule Ewell? — Tocmai sc p ta soarele. Ei, şi cum ziceam, Mayella ipa de parc l-ar fi

b tut pe ţristos... O alt privire a judec torului îl f cu îns pe domnul Ewell s tac . — Da? ipa? întreb domnul Gilmer. Domnul Ewell se uit ruşinat la judec tor. — Da, Mayella ridicase casa-n picioare cu ipetele ei, aşa c am l -sat

leg tura de vreascuri şi am luat-o la fug cât m ineau picioarele, numai c am nimerit în gard, dar când am reuşit s m descotorosesc de sârme, m-am repezit la geam şi-am v zut... Fa a domnului Ewell se f cu roşie ca focul. Se ridic în picioare şi zise ar tând cu degetul spre Tom Robinson: L-am v zut pe cioroiul la de colo n v lind ca un animal în c lduri asupra Mayellei mele!

La procesele conduse de judele Taylor, atmosfera era de obicei atât de senin , încât nu prea avusese prilejul s fac uz de cioc nel, acum îns b tu cu el în mas timp de cinci minute încheiate. Atticus se ridicase-n picioare şi-i spunea ceva, în vreme ce domnul Heck Tate, în calitatea lui de şef al poli iei comitatului, sta în mijlocul culoarului şi încerca s potoleasc mul imea. În spatele nostru auzir m morm ieli în buşite de mânie din mijlocul oamenilor de culoare.

Aplecându-se peste Dill şi peste mine, p rintele Sykes îl trase de mânec pe Jem.

— Domnule Jem, ar trebui s-o duci acas pe domnişoara Jean Louise. Auzi, domnule Jem?

Jem se întoarse c tre mine: — Du-te acas , Scout. Dill, tu şi cu Scout duce i-v acas . — Mai întâi ar trebui s m convingi s m duc, replicai eu prompt,

amintindu-mi de binecuvântatele vorbe ale tatei. Jem se încrunt la mine furios, apoi îns îl asigur pe p rintele Sykes: — N-ave i grij , p rinte, tot nu pricepe nimic. — Ba pricep foarte bine, l-am contrazis, ofensat de moarte, pricep tot atât

de bine ca şi tine! — Ia mai taci! Nu în elege, p rinte, înc n-are nici nou ani. Ochii negri ai p rintelui Sykes erau îns plini de îngrijorare. — Domnul Finch ştie c sunte i aici? sta nu-i un loc potrivit pentru

domnişoara Jean Louise şi nici pentru voi, b ie i.

Jem scutur capul: — Nu ne poate vedea aici. N-avea nici o grij , p rinte. Eram convins c Jem are s câştige, fiindc ştiam c nimic nu l-ar fi putut

clinti de-acolo. Dill şi cu mine eram în siguran , cel pu in deocamdat , c ci dac Atticus s-ar uita în sus, ar putea s ne z reasc .

În timp ce judele Taylor lovea în mas cu cioc nelul, domnul Ewell şedea pe scaunul martorilor şi-şi contempla cu satisfac ie opera. ţu o singur fraz reuşise s -i transforme pe voioşii participan i la picnic de adineauri într-o mas moroc noas , încordat , care murmura şi morm ia, dar care, încetul cu încetul, se l s hipnotizat de loviturile cioc nelului, din ce în ce mai slabe, pân ce în sala de şedin e nu se mai auzi decât un top-top-top uşurel, ca şi când judec torul ar fi schimbat cioc -nelul cu un creion.

Rec p tându-şi înc o dat autoritatea asupra s lii, judele Taylor se l s pe sp tarul scaunului. Dintr-o dat p ru b trân şi obosit, şi-mi adusei aminte ce-mi spusese Atticus – c el şi cu doamna Taylor nu prea se s rutau; avea probabil aproape şaptezeci de ani.

— Mi s-a cerut, zise în clipa aceea judele Taylor, s evacuez publicul din sala de şedin e, sau cel pu in femeile şi copiii. Deocamdat nu voi da curs acestei cereri. Oamenii pot s vad şi s aud ceea ce vor şi, bineîn eles, au dreptul s -şi supun şi copiii aceluiaşi regim, dar pot s v asigur de un lucru: ve i vedea şi ve i auzi totul în linişte, sau ve i p -r si aceast sal , dar nu mai înainte de a comp rea cu to ii în fa a mea sub acuza ia de lips de respect fa de curte. Iar dumneata, domnule Ewell, î i vei face depozi ia în limitele bunei-cuviin e englezeşti şi creştineşti, dac ai aceast posibilitate. ţontinu , domnule Gilmer.

Domnul Ewell m f cea s m gândesc la un surdomut. Eram convins c nu auzise câtuşi de pu in cuvintele pe care i le adresase judele Taylor: buzele încercau s le repete f r a emite un sunet, dar cât de grele i se p reau, i-o puteai citi pe fa . Smereniei pref cute îi lu loc o seri-ozitate concentrat , care îns nu reuşi câtuşi de pu in s -l înşele pe judele Taylor: cât vreme domnul Ewell r mase pe scaunul martorilor, judec torul nu-l sl bi o clip din ochi, şi era clar c -l desfide s -şi mai dea în petic.

Domnul Gilmer şi cu Atticus schimbar o privire. Atticus se aşezase din nou, cu obrazul proptit în pumn, ceea ce ne împiedica s -i vedem fa a. Domnul Gilmer p rea destul de descump nit. Îi veni îns în ajutor o întrebare a judelui Taylor.

— Domnule Ewell, spuse acesta, l-ai v zut pe pârât având contact sexual cu fiica dumitale?

— Da, l-am v zut. Spectatorii nu mai reac ionar , dar pârâtul spuse ceva. Atticus îi şopti nu

ştiu ce, şi Tom Robinson t cu. — Ziceai c erai la fereastr ? întreb iar domnul Gilmer. — Da, domnule. — ţât e de la p mânt la fereastr ? — Vreun metru. — Vedeai bine odaia? — Da, domnule.

— Şi cum ar ta? — P i, era toat r v şit , ca dup o înc ierare. — Ce-ai f cut când l-ai v zut pe pârât? — ţe s fac? Am înconjurat în goan casa, ca s intru în untru, el îns a

şters-o pe uşa din fa chiar sub nasul meu. Da-l v zusem. Eram prea tulburat din pricina Mayellei ca s fug dup el. Am alergat în cas , şi ea z cea pe podea urlând...

— Ce-ai f cut dup aceea? — P i, am alergat cât de repede am putut dup Tate. Pe f ptaş îl ştiam,

locuia acolo, în cuibul la de cioropine, trecea pe lâng casa noastr în fiecare zi. Dom'le judec tor, de cinşpe ani de când m tot rog de comitat s distrug cuibu' la; îs periculoşi, f r s mai pui la socoteal c fac s scad valoarea propriet ii

mele... — Mul umesc, domnule Ewell, zise cu grab domnul Gilmer. Martorul coborî pripit de la bar , dând nas în nas cu Atticus, care se

ridicase cu inten ia de a-l întreba. Judele Taylor îng dui de ast dat s lii s râd .

— Înc un pic, domnule, zise Atticus mucalit. Îmi permi i şi mie s - i pun o întrebare, dou ?

Domnul Ewell se reîntoarse la bara martorilor, se aşez şi se uit la Atticus b nuitor şi sfid tor în acelaşi timp, expresie care în comitatul Maycomb era comun tuturor martorilor atunci când aveau de-a face cu avocatul p r ii adverse.

— Domnule Ewell, începu Atticus, s-a alergat foarte mult în seara aceea. Ia s recapitul m pu in: spui c ai alergat spre cas , ai alergat la fereastr , ai alergat în untru, ai alergat la Mayella, ai alergat dup domnul Tate. Dar, în timpul tuturor acestor alerg turi, ai alergat oare şi dup un doctor?

— Nu era nevoie. V zusem eu ce se-ntâmplase. — Dar nu în eleg un lucru: nu- i p sa de starea Mayellei? — Ţa categoric c -mi p sa, r spunse domnul Ewell. Doar v zusem cine era

f ptaşul. — Nu, m refer la starea ei fizic . Nu te-ai gândit c natura r nilor necesita

o îngrijire medical imediat ? — Ce? — Nu te-ai gândit c avea neîntârziat nevoie de un doctor? Martorul r spunse c nu-i trecuse aşa ceva prin cap, c nu chemase

niciodat un doctor pentru nimeni dintr-ai lui şi c dac ar fi chemat, l-ar fi costat cinci dolari.

— Asta-i tot? se interes el. — Nu chiar tot, spuse Atticus imperturbabil. Domnule Ewell, ai auzit

depozi ia şerifului, nu-i aşa? — ţum adic ? — Erai în sal când domnul Heck Tate se afla la bara martorilor, nu-i aşa?

Ai auzit tot ce-a spus, nu-i aşa? Domnul Ewell întoarse întrebarea pe toate fe ele şi ajunse în cele din urm

la concluzia c nu prezint nici un pericol.

— Da. — Eşti de acord cu felul în care a descris r nile Mayellei? — ţum adic ? Atticus se întoarse spre domnul Gilmer şi-i surâse. Domnul Ewell p rea

hot rât s pun be e-n roate ap r rii. — Domnul Tate a declarat c ea avea ochiul drept învine it, c fu-sese lovit

în jur... — A, da, f cu martorul. Sunt de acord cu tot ce-a zis Tate. — Eşti de acord? întreb Atticus moale. Aş vrea doar s m asigur. Şi se apropie de grefier, îi spuse ceva, iar acesta se apuc s ne citeasc

depozi ia domnului Tate, la fel cum ar citi cotele bursei: „...care ochi ochiul stâng ah da asta ar însemna ochiul drept era ochiul drept domnule Finch acum îmi aduc aminte c era umflat în partea aceea...Ă Întoarse pagina. „...a fe ei domnule şerif te rog s repe i ceea ce ai spus era ochiul drept am mai spus-o".

— Mul umesc, Ţert, zise Atticus. Ai auzit, domnule Ewell. Ai ceva de ad ugat? Eşti de acord cu şeriful?

— Sunt de acord cu Tate. Avea ochiul învine it şi era cotonogit r u de tot. Omule ul p rea s fi uitat umilin ele la care-l supusese judec torul. Era

limpede c -l socotea pe Atticus uşor de dus de nas. P ru s devin din nou grosolan, pieptul i se bomb , şi iar începu s semene cu un co-coşel roşcat. ţredeam c o s explodeze când Atticus îi adres întrebarea urm toare:

— Domnule Ewell, ştii s citeşti şi s scrii? — Obiectez, interveni domnul Gilmer. Nu v d ce leg tur are ştiin a de carte

a martorului cu spe a; întrebarea e f r leg tur cu subiectul şi lipsit de importan .

Judele Taylor tocmai voia s r spund , îns Atticus nu-i d du r gaz. — Domnule judec tor, i se adres el, dac -mi permite i s pun aceast

întrebare, şi înc una, ve i vedea care e temeiul... — Ţine, atunci s vedem, rosti judele Taylor, dar f aşa încât s vedem,

Atticus. Întrebarea este admis . Domnul Gilmer p rea la fel de curios ca noi to i s afle ce leg tur era între

înv tura domnului Ewell şi spe . — Voi repeta întrebarea, relu Atticus. Ştii s citeşti şi s scrii? — ţategoric c ştiu. — Vrei s - i scrii numele şi s ne ar i şi nou ? — ţategoric c vreau. Altminteri, cum crede i c-aş semna cecurile de ajutor

pe care le primesc? Domnul Ewell devenea din ce în ce mai simpatic concet enilor s i.

Giumbuşlucurile lui iscaser , cred, şuşotelile şi chicotelile pe care le auzeam la parter.

Începeam s -mi pierd cump tul. Atticus p rea c ştie ce face, eu îns aveam impresia c bâjbâie prin întuneric. Nu, nu, şi iar şi nu, nu trebuie s pui martorului interogat o întrebare al c rei r spuns nu-l cunoşti dinainte – iat un adev r pe care-l asimilasem, pot spune, o dat cu laptele mamei. Altminteri rişti s te trezeşti cu un r spuns nedorit, un r spuns care te poate face s pierzi procesul.

Atticus tocmai ducea mâna la buzunarul din untru al hainei; scoase de acolo un plic, apoi din buzunarul de la vest stiloul. Gesturile îi erau lente, m surate, şi se întorsese în aşa fel încât juriului s nu-i scape nimic. Deşurub capacul şi-l puse uşurel pe mas , scutur ni el stiloul, apoi îl întinse martorului, o dat cu plicul.

— Vrei s ne scrii numele dumitale? îl invit el. ţlar, s vad şi juriul. Domnul Ewell scrise pe dosul plicului, apoi ridic privirea satisf -cut,

tocmai la timp ca s -l vad pe judele Taylor cum se uita la el ca la o gardenie plin de miresme, înflorit la bara martorilor, şi pe domnul Gil-mer cum se ridicase pe jum tate de la masa lui. Jura ii îl priveau şi ei, unul chiar se aplecase peste balustrad .

— Ce-i aşa de interesant? f cu el. — Eşti stângaci, domnule Ewell, zise judele Taylor. Domnul Ewell se întoarse mânios spre judec tor, spunând c nu vede ce

leg tur e între proces şi faptul c el e stângaci, c e un om cu frica lui Dumnezeu şi c Atticus Finch îşi bate joc de el. Totdeauna avoca ii chi ibuşari ca Atticus Finch îşi b teau joc de oameni, cu matrapazlâcurile lor. Povestise cum s-a întâmplat, o spusese o dat şi înc o dat – chiar aşa. Nimic din ceea ce l-a întrebat Atticus dup aceea nu l-a putut determina s schimbe o iot din istorisirea lui: se uitase pe fereastr , îl luase la goan pe cioroi, apoi alergase dup şerif. Atticus îl l s pân la urm în pace.

Domnul Gilmer inu s -i mai pun o întrebare: — În leg tur cu faptul c scrii cu stânga: eşti cumva ambidextru, domnule

Ewell? — ţategoric c nu-s, pot s m folosesc la fel de bine şi de o mân , şi de

ailalt . Şi de una şi de alta, repet el, r oindu-se c tre masa ap -r rii. Jem p rea c râde în sinea lui. Lovea uşor cu pumnul în balustrada

balconului şi la un moment dat chiar îl auzii spunând: „L-am prins!" Eu nu-i împ rt şeam p rerea: Atticus încerca s demonstreze, probabil, c

acela care o b tuse pe Mayella putea fi prea bine domnul Ewell însuşi. Atâta lucru eram şi eu în stare s pricep. Dac ochiul ei drept era învine it şi dac era lovit mai ales în partea dreapt a fe ei, asta însemna c f ptaşul trebuia s fi fost stângaci. Sherlock Holmes şi cu Jem Finch nu s-ar fi contrazis. Dar şi Tom Robinson putea fi stângaci. ţa şi domnul Heck Tate, adineauri, încercam s -mi închipui o persoan stând în fa a mea, apoi, dup o rapid pantomim mintal , ajunsei la concluzia c Tom Robinson ar fi putut s-o in cu dreapta şi s-o loveasc cu stânga. M uitai jos, în direc ia lui. Şedea cu spatele la noi, dar îi puteam vedea umerii la i şi ceafa ca de taur. Nu i-ar fi fost greu deloc. Şi iar mi-am zis c Jem vindea pielea ursului din p dure.

18 Iat îns c o voce strig : — Mayella Violet Ewell! Spre bara martorilor se îndrept o fetişcan . ţând ridic mâna şi jur c va

spune adev rul, tot adev rul şi numai adev rul, aşa s -i ajute Dumnezeu, p rea destul de delicat , dar când se aşez pe scaunul martorilor cu fa a la noi, redeveni ceea ce era de fapt, adic o fat robust şi îndesat , deprins cu muncile anevoioase.

În comitatul Maycomb nu era greu s - i dai seama dac cineva se îmb iaz cu regularitate, spre deosebire de cei ce n-o fac decât la un an o dat : domnul Ewell p rea op rit; e ca şi când pielea lui s-ar fi resim it, dup o noapte întreag de muiere în ap şi leşie, de pe urma pierderii multiplelor straturi de murd rie protectoare. Mayella ar ta ca una care-şi d toat silin a s r mân curat , ceea ce-mi aminti de şirul de muşcate din ograda Ewellilor.

Domnul Gilmer o rug pe Mayella s relateze juriului, cu propriile ei cuvinte, ce se petrecuse în seara zilei de 21 noiembrie anul trecut, dar cu propriile ei cuvinte, m rog.

Mayella r mase îns mut . — Unde erai în seara aceea, în amurg? începu domnul Gilmer cu mult

r bdare. — Pe verand . — Pe care verand ? — Nu-i decât una, cea din fa . — ţe f ceai pe verand ? — Nimic. — Spune-ne întocmai ce s-a întâmplat, se amestec judele Taylor. Po i s ne

spui, nu-i aşa? Mayella se uit la el şi izbucni în plâns. Îşi dusese mâinile la gur şi plângea

cu suspine. Judele Taylor o l s aşa un timp, apoi interveni: — Ei, destul, destul. Atâta timp cât spui adev rul, n-ai de ce te teme aici.

Toate acestea i se par nefireşti, dar n-ai de ce s te ruşinezi şi s te temi. De cine i-e fric ?

Mayella bolborosi ceva în pumni. — Ce-ai zis? o întreb judec torul. — De el, suspin ea, ar tându-l pe Atticus cu degetul. — De domnul Finch? Fata scutur cu putere capul: — S nu m fac ce l-a f cut pe t ticu'... stângace... Judele Taylor îşi sc rpin p rul alb stufos. Era limpede c nu mai pomenise

una ca asta. — ţâ i ani ai? o întreb el. — No şpe jumate. Judec torul îşi drese glasul şi încerc , dar f r a izbuti, s adopte un ton

mai blând. — Domnului Finch nici prin gând nu-i trece s te sperie, mârâi el, şi chiar

dac ar încerca, de asta sunt aici, ca s îl împiedic. sta-i unul din motivele pentru care am fost pus aici. Aşa c dumneata, care eşti om în toat firea, stai dreapt şi vorbeşte – spune-ne ce i s-a întâmplat. Po i, nu-i aşa?

— O fi întreag la minte? îi şoptii eu lui Jem. Frate-meu se holba la bara martorilor.

— Înc nu-mi dau seama, r spunse el. Are destul minte ca s în-cerce s inspire mil judec torului, deşi poate c nu e decât o... ah, Doamne, nu ştiu!

Îmbunat , Mayella îi arunc lui Atticus înc o privire terorizat , apoi se adres domnului Gilmer:

— P i, s vede i, dom'le, eu eram pe verand şi... şi el trecea pe acolo şi, s vede i, în curte era un şifonier vechi adus de t ticu' cu gândul s -l sparg ca s fac lemne de foc. T ticu' zicea s -l sparg eu când se duce el la p dure, da' eu nu m sim eam în puteri atunci, şi când a tre-cut el...

— Care el? Mayella ar t iar cu degetul, spre Tom Robinson. — M v d nevoit s te rog s te exprimi mai explicit, îi atrase aten ia domnul

Gilmer. Grefierul nu poate nota într-un chip edificator gesturile. — la de colo, preciz ea. Robinson. — Şi ce s-a întâmplat dup aceea? — Eu i-am spus: ia vino-ncoa', cioroiule, şi sparge-mi şifonierul, c am s - i

dau cinci cen i. Pentru el nu era mare greutate s -l sparg , nu era deloc. Aşa c a intrat în ograd , şi eu m-am dus în cas s -i aduc banii, şi m-am întors, da' el a s rit la mine, cât ai zice peşte. Alergase dup mine, pe la spate. M-a apucat pe dup gât, şi-mi spunea vorbe murdare şi m s ruta. M-am luptat şi am ipat, da' el m inea strâns de gât. M izbea şi m izbea...

Domnul Gilmer aştept ca Mayella s -şi vin în fire: batista ei, leoarc de sudoare, ar ta ca o frânghie, atâta o fr mântase; când o desf cu pentru a-şi şterge fa a, nu mai era decât un ghem mototolit de mâinile ei fierbin i. Aştept ca domnul Gilmer s -i mai pun o întrebare, dar cum acesta nu spunea nimic, Mayella relu :

— ...m-a pr v lit pe podea şi m-a în buşit şi a profitat de mine. — Ai strigat? întreb acum domnul Gilmer. Ai strigat şi te-ai luptat? — ţred şi eu, urlam cât puteam, d deam în el şi urlam cât m ineau

puterile. — Ce s-a mai întâmplat dup aceea? — Nu-ş ce-a mai fost... a, da, când mi-am venit în fire, t ticu' era în odaie şi

şedea în fa a mea şi tot striga: cine a f cut asta? cine a f cut asta? Pe urm parc m-a luat o ap şi când m-am trezit, domnul Tate îmi ajuta s m-adun de pe jos şi m-a dus la g leata cu ap .

Istorisind, Mayella p rea c -şi mai rec p tase încrederea în sine, care îns n-avea nimic din insolen a tat lui ei: era în ea ceva ascuns, ca la o pisic mare, care e cu ochii int la ceva, dar nu-şi poate st pâni zbaterea nervoas a cozii.

— Afirmi c i-ai opus rezisten din toate puterile? Te-ai ap rat cu din ii şi cu unghiile? se interes mai departe domnul Gilmer.

— ţategoric c da, f cu Mayella ecou tat lui ei. — Eşti absolut sigur c a profitat în întregime de dumneata? Fa a Mayellei se crisp şi m temui c iar începe s plâng . Dar ea zise numai: — A f cut cum i-a fost pofta. Domnul Gilmer ne reaminti tuturor de fierbin eala acelei zile când ridic

mâna ca s -şi ştearg fruntea.

— Asta-i tot, deocamdat , zise el amabil, dar te rog s r mâi pe loc. ţred c „r ulĂ de domnul Finch are s - i pun şi el întreb ri.

— Nu se cade ca procurorul s def imeze pe reprezentantul ap r rii în fa a martorei, murmur judele Taylor cu un aer oficial, în orice caz nu acum.

Atticus se ridic surâz tor, dar în loc s se îndrepte spre bara martorilor, îşi d du reverele hainei la o parte şi-şi înfipse degetul mare în vest , apoi str b tu cu paşi m sura i sala, apropiindu-se de fereastr . Se uit pe geam, f r s par îns interesat de ceea ce vede afar , apoi se întoarse iar la bara martorilor. În virtutea vechii mele experien e, puteam s jur c în clipa asta încerca s ia o decizie într-o chestiune.

— Domnişoar Mayella, rosti el în sfârşit surâzând mereu, n-am s încerc s te sperii deocamdat , o, înc nu. S facem mai întâi cunoştin . ţâ i ani ai?

— Am mai spus c am nou şpe, i-am spus-o judec torului, arunc Mayella cu ciud , ar tând cu capul spre judele Taylor.

— Aşa-i, domnişoar , aşa-i. Trebuie s fii îng duitoare cu mine, domnişoar Mayella, îmb trânesc şi nu mai am inere de minte ca odinioar . Poate c am s te întreb despre lucruri pe care le-ai mai spus înainte, dar o s -mi r spunzi, nu-i aşa? Ţu-un.

Judecând dup aerul Mayellei, nu vedeam ce l-ar face pe Atticus s cread c -şi asigurase colaborarea ei benevol : îi arunca priviri ucig toare.

— Ba n-ai s sco i de la mine o vorb , dac ai s - i mai faci b şc lie de mine, zise ea.

— Duduie! exclam Atticus uluit. — ...dac - i mai faci b şc lie de mine, de! — Domnul Finch, se amestec judele Taylor, nu-şi bate joc de dumneata.

Ce- i veni? Mayella se uit la Atticus pe sub gene, dar de adresat se adres jude-

c torului: — Da' ce m tot domnişoreşte atât? N-am de gând s m las luat la mişto,

nu de-asta am venit aici. Atticus se retrase din nou la fereastr , l sând în seama judelui Taylor

rezolvarea incidentului. Acesta nu era tocmai genul de om care s stârneasc mil , dar când l-am auzit cum încerca s-o l mureasc , sim ii c mi se moaie inima:

— Aşa e domnul Finch de felul lui, explica el Mayellei. Noi lucr m împreun , în sala asta, de ani şi ani de zile, şi totdeauna domnul Finch a fost politicos cu toat lumea. Nu vrea s -şi bat joc de dumneata, e numai politicos, atâta tot. Aşa-i felul lui. Atticus, îl invit el apoi, l sându-se în sp tarul fotoliului, hai s ispr vim cu procedura asta, iar grefierul s înregistreze c nimeni nu şi-a b tut joc de martor , cum pretinde ea.

Oare i-o mai fi spus Mayellei vreodat cineva „domnişoar Ă sau „duduie"? Probabil c nu, de vreme ce se sim ise jignit de o polite e obişnuit . ţum o fi fost via a ei? Aveam s aflu în curând.

— Prin urmare, eşti în vârst de nou sprezece ani, relu Atticus. ţâte surori şi câ i fra i ai?

P r sise fereastra şi revenea la bara martorilor.

— Şapte, r spunse ea. Tare eram curioas s ştiu dac şi ceilal i ar tau ca specimenul pe care-l

v zusem în prima zi de şcoal ... — Eşti cea mai mare? ţea mai în vârst ? — Da. — Când a murit mama dumitale? — Nu ştiu – de mult — Ai fost vreodat la şcoal ? — ţitesc şi scriu la fel de bine ca t ticu'. — ţât timp ai mers la şcoal ? — Doi, trei ani, nu mai ştiu. Încet dar sigur, începeam s p trund rostul acestui interogatoriu: prin

întreb ri pe care domnul Gilmer s nu le socoteasc f r leg tur cu subiectul şi lipsite de importan ca s le resping , voia s reconstitu-ie treptat în fa a jura ilor tabloul vie ii de familie a Ewellilor. Şi astfel ju-ra ii aflar : c cecul ajutorului pe care-l primeau Ewellii era mult prea neînsemnat ca familia s se poat între ine; şi-apoi, oricum, existau des-tule motive s se presupun c t ticu' bea banii – disp rea câteodat zile întregi în mlaştini, de unde se întorcea acas beat cri ; c , iar şi, clima era destul de blând ca s te lipseşti de înc l minte, dar când d dea frigul, puteai s - i înjghebi ghete straşnice din buc i de anvelope vechi; c apa şi-o c rau cu g leata de la izvorul din cap tul maidanului – terenurile dimprejur erau curate, f r gunoi – şi c , în ceea ce priveşte sp latul, se descurca fiecare cum putea: cine inea s se spele, îşi c ra singur apa; c fra ii mai mici erau veşnic gutun ri i şi sâcâi i de un prurit cronic la p r ile dorsale; c din când în când venea o cucoan care-o întreba pe Mayella de ce nu merge la şcoal şi îşi însemna r spunsul, acesta fiind invariabil c de vreme ce doi membri ai familiei ştiau s scrie şi s citeasc , ceilal i se pot lipsi de înv tur , c de ce s lipseasc de-acas , unde avea t ticu' nevoie de ei...

— Domnişoar Mayella, întreb Atticus parc f r tragere de inim , o tân r de nou sprezece ani ca dumneata trebuie s aib prieteni. ţine sunt prietenii dumitale?

Martora se încrunt nedumerit : — Prieteni? — Da, nu ai cunoştin e de vârsta dumitale, ori mai mari, ori mai mici? Ţ ie i

sau fete? Simpli prieteni? Ostilitatea Mayellei, care cedase locul unei neutralit i moroc noase, fu

a â at din nou: — Iar î i faci b şc lie de mine, domnu' Finch? Atticus socoti c întrebarea ei r spunsese la a lui. — Domnişoar Mayella, î i iubeşti tat l? o chestion el apoi. — S -l iubesc, cum' adic ? — Vreau s ştiu dac te împaci bine cu el, dac e bun cu dumneata. — Pasabil, doar numai când... — Doar numai când ce?... Mayella se uit la tat l ei, care şedea cu scaunul lipit de balustrad . El îşi

îndrept spinarea, aşteptând r spunsul.

— Afar doar când... nimic, se decise Mayella. Am zis c e pasabil. Domnul Ewell se l s iar pe sp tar. — Afar doar când bea? întreb Atticus atât de blând încât Mayella d du

din cap afirmativ. — Nu te urm reşte niciodat ? — ţum adic ? — Când e... cu chef, nu te-a b tut niciodat ? Mayella c t împrejur, se uit la grefier, apoi îşi ridic ochii spre judec tor. — R spunde la întrebare, domnişoar Mayella, o invit acesta. — T ticu' nu s-a atins de-un fir de p r din capul meu niciodat , declar ea

cu fermitate. N-a pus mâna pe mine niciodat . Atticus îşi împinse la loc ochelarii, care-i alunecaser pu in pe nas. — Domnişoar Mayella, relu el, începutul discu iei noastre a fost bun. Ei,

şi acum, s ajungem la proces. Spui c l-ai rugat pe Tom Robinson s vin s sparg – ce anume?

— Un şifonier, un bufet vechi cu multe sertare într-o parte. — Îl cunoşteai bine pe Tom Robinson? — ţum adic ? — Vreau s spun dac ştiai cine e, unde st ... Mayella d du din cap afirmativ. — Ştiam cine e, doar trecea zilnic prin fa a casei. — Pentru prima oar îl pofteai s intre în curte? Mayella tres ri uşor la auzul acestei întreb ri. Atticus tocmai îşi f cea

pelerinajul liniştit c tre fereastr : punea întrebarea, apoi se uita pe geam, aşteptând r spunsul. Nu v zu tres rirea ei involuntar , totuşi am avut impresia c o sim ise. Se r suci pe c lcâie şi ridic sprâncenele. „Pentru...Ă, începu el din nou.

— Da, pentru prima oar . — Nu-l mai chemaseşi niciodat în curte? Acum Mayella era preg tit . — Nu. ţategoric c nu. — Un singur „nuĂ e de ajuns, coment Atticus cu senin tate. Nu i-ai cerut

niciodat pân atunci s - i fac mici servicii? — S-ar fi putut, consim i Mayella. ţ prin vecini erau numai cioroi. — Î i po i aminti de o alt ocazie? — Nu. — Ţine, acum s vedem cum s-a întâmplat. Spuneai c Tom Robinson era

în spatele dumitale în camer când te-ai întors, aşa-i? — Da. — Zici c „te-a apucat pe dup gât şi- i spunea vorbe murdare şi te s rutaĂ,

aşa-i? — Aşa-i. Atticus îşi rec p t brusc memoria. — Dumneata spui c „m-a prins şi m-a în buşit şi a profitat de mineĂ, aşa

e? — Aşa-i cum am spus.

— Î i aminteşti s te fi lovit peste fa ? Martora ezit . — P reai destul de sigur c te-a în buşit. În tot timpul acesta, dumneata te

luptai cu el, î i aduci aminte? Ai zis c „d deam în el şi urlam cât m ineau puterileĂ. Î i aminteşti ca el s te fi lovit peste fa ?

Mayella t cea. P rea c încearc s -şi explice ceva ei îns şi. O clip am crezut c încearc s fac la fel ca domnul Heck Tate şi ca mine – s -şi închipuie c are pe cineva în fa . Arunc o privire spre domnul Gilmer.

— Hai, domnişoar Mayella, e o întrebare uşoar , am s i-o mai pun o dat . Î i aminteşti ca el s te fi lovit peste fa ? Glasul lui Atticus îşi pierduse amabilitatea, tonul devenea sec, detaşat, profesional. Î i aminteşti s te fi lovit peste fa ?

— Nu, nu-mi amintesc dac m-a lovit. Adic da, m-a lovit. — R spunsul este ultima afirma ie? — - ? Da, m-a lovit – pur şi simplu nu-mi aduc aminte, pur şi simplu

nu-mi amintesc... totul s-a petrecut atât de repede... Judele Taylor o privi cu asprime pe Mayella. — Nu plânge, fato, începu el, dar Atticus interveni: — L sa i-o s plâng dac vrea, domnule judec tor. Avem tot timpul. Mayella smiorc i mânioas şi-şi ridic privirea spre Atticus. — R spund la orice întrebare! ţe, m-a i adus aici ca s v face i b şc lie de

mine? R spund la orice întrebare! — Ţravo, foarte bine, se ar t satisf cut Atticus. Au mai r mas doar câteva.

Domnişoar Mayella, ca s nu fiu plictisitor, voi rezuma: ai declarat c pârâtul te-a lovit, te-a apucat pe dup gât, te-a în buşit şi a profitat de dumneata. Vreau s fiu sigur c recunoşti f ptaşul. Vrei s -l identifici pe b rbatul care te-a siluit?

— Vreau, e la de colo. Atticus se întoarse spre pârât. — Tom, ridic -te. Las-o pe domnişoara Mayella s te priveasc bine. Acesta

este b rbatul, domnişoar Mayella? Umerii puternici ai lui Tom Robinson se conturau sub c maşa sub ire. Se

ridic în picioare şi se sprijini cu mâna dreapt de sp tarul scaunului. P rea c -şi ine cu greu echilibrul, dar nu din pricina felului cum st tea. Ţra ul stâng îi era cu vreo dou zeci şi cinci de centimetri mai scurt decât dreptul şi atârna inert de-a lungul corpului. Se termina cu o mân chircit şi chiar de departe, de la balcon, puteam s -mi dau seama c nu-i era de nici un folos.

— Scout! gâfâi Jem. Scout, uit -te! P rinte, e infirm! P rintele Sykes se aplec peste mine şi-i şopti lui Jem: — Şi-a prins-o în separatorul de bumbac, şi-a prins-o în separatorul de

bumbac al domnului Dolphus Raymond când era copil... Sângera de credeam c se pr p deşte... I-a smuls to i muşchii de pe os...

— Acesta este b rbatul care te-a siluit? repet Atticus. — ţategoric c da. Întrebarea urm toare fu un singur cuvânt, prelungit: — Cum? Mayella turba.

— Nu ştiu cum şi ce fel, dar a f cut-o. Am spus c totul s-a petrecut atât de repede c eu...

— Hai s privim lucrurile mai cu calm, începu Atticus, dar domnul Gilmer îl întrerupse cu o obiec ie: deşi nu s-ar putea spune c întrebarea e f r leg tur cu subiectul şi lipsit de importan , totuşi Atticus o teroriza pe martor .

La care, judele Taylor râse de-a binelea. — Ei, Horace, stai jos, nu e câtuşi de pu in aşa. Mai curând martora îl

terorizeaz pe Atticus. Judele Taylor era singura persoan din instan care râdea. Pân şi pruncii

nu mai suflau, din care pricin m şi întrebai dac nu cumva fuseser în buşi i la sânul mamelor lor.

— Domnişoar Mayella, ai declarat c pârâtul te-a în buşit şi te-a lovit, nu c s-a strecurat în spatele dumitale şi te-a lovit l sându-te în nesim ire, şi c dumneata ai întors capul şi ai v zut c era acolo.

Atticus se reîntorsese la masa lui şi sublinia fiecare cuvânt cioc nind cu degetele.

— Doreşti s modifici ceva din depozi ia dumitale? — Vre i s m face i s spun ceva ce nu s-a întâmplat? — Nu, duduie, doresc s spui tocmai ce s-a întâmplat. Mai povesteşte-ne, te

rog, înc o dat ce s-a întâmplat. — V-am spus ce s-a-ntâmplat. — Ai declarat c te-ai întors şi ai v zut c era acolo. Atunci te-a în buşit? — Da. — Apoi a dat drumul gâtului dumitale şi te-a lovit? — Am spus c da. — i-a învine it ochiul stâng cu pumnul lui drept? — M-am ferit şi... şi a lunecat, da, aşa a fost. Eu m-am ferit şi pumnul lui a

lunecat. În fine, Mayella începea s priceap . — V d c devii brusc foarte clar asupra acestui punct. Acum câteva clipe

nu- i aminteai prea bine, nu-i aşa? — Am spus c m-a lovit. — Bine. Te-a în buşit, te-a lovit, apoi te-a violat, aşa e? — ţategoric c da. — Eşti o fat voinic ; ce f ceai în timpul acela, nimic? — Am spus c urlam şi m zb team şi m luptam... Atticus îşi scoase ochelarii, întoarse ochiul valid spre martor şi întreb rile

începur s plou . Judec torul Taylor, îns , îl opri: — Numai câte o întrebare, Atticus. D -i martorei posibilitatea s r spund . — Bine. De ce n-ai fugit? — Am încercat... — Ai încercat? Ce te-a împiedicat? — Eu... el m-a trântit la p mânt. Asta-i, m-a trântit la p mânt şi s-a urcat

pe mine. — Şi în tot timpul acesta ipai? — ţategoric c da.

— Atunci de ce nu te-au auzit ceilal i copii? Unde erau? Pe maidan? Nici un r spuns. — Unde erau? — De ce ipetele dumitale nu i-au atras şi n-au venit în fuga mare?

Maidanul e mai aproape decât p durea, nu-i aşa? Nici un r spuns. — Sau n-ai ipat decât atunci când l-ai v zut pe tat l dumitale la fereastr ?

Pân atunci nu te-ai gândit s ipi, nu-i aşa? Nici un r spuns. — Ai ipat pentru prima dat din cauza tat lui dumitale, nu din cauza lui

Tom Robinson? Aşa e? Nici un r spuns. — Cine te-a lovit? Tom Robinson sau tat l dumitale? Nici un r spuns. — Ce-a v zut tat l dumitale pe fereastr , delictul de viol sau cea mai bun

dovad de contrariul ei? De ce nu spui, fato, adev rul, c Ţob Ewell te-a b tut? ţând Atticus se întoarse cu spatele la Mayella, avea aerul c -l doare

stomacul, în schimb fa a Mayellei era schimonosit de spaim şi de furie. Atticus se aşez obosit şi-şi şterse ochelarii cu batista.

Dintr-o dat Mayella îşi rec p t glasul: — Am ceva de spus. Atticus în l capul. — Vrei s ne spui ce s-a întâmplat? Dar ea nu în elese tonul comp timitor al invita iei. — Am s spun ceva, şi p-orm nu mai scot o vorb . ţioroiul la de colo a

profitat de mine, iar dac dumneavoastr care sunte i domni mari nu vre i s face i nimica, atunci sunte i cu to ii nişte laşi împu i i, nişte laşi împu i i, aşa s şti i! Degeaba v da i aere şi v groz vi i! Degeaba m tot coconeşti dumneata, domnule Finch...

Apoi izbucni în lacrimi adev rate de necaz. Umerii i se cutremurau de suspine. Şi îşi inu cuvântul: nu mai r spunse la nici o întrebare, oricât se str dui domnul Gilmer s-o aduc la sentimente mai bune. ţred c dac n-ar fi fost atât de s rman şi de neştiutoare, judele Taylor ar fi pus-o sub mandat de arestare pentru dispre ul pe care-l ar tase întregii instan e. Atticus – cum anume, nu ştiu – o atinsese r u de tot la punctul slab, ceea ce îns nu p rea s -i fac pl cere. Şedea la mas cu capul plecat şi niciodat n-am v zut o privire mai înc rcat de ur decât aceea pe care i-o arunc Mayella când trecu prin fa a lui.

Când domnul Gilmer i-a spus judelui Taylor c procurorul renun s mai pun întreb ri, acesta zise la rândul lui:

— Ar fi momentul s renun m şi noi, şi s facem cu to ii o pauz . Întrerupem şedin a pentru zece minute.

Atticus şi cu domnul Gilmer se întâlnir în fa a biroului judec torului şi şuşotir un timp, apoi ieşir din sal pe uşa din spatele barei martorilor, ceea ce fu pentru noi ceilal i semnalul destinderii. Abia acum descoperii c şezusem pe marginea b ncii şi eram cam amor it . Jem se ridic în picioare c scând. Dill îl imit , iar p rintele Sykes îşi şterse fa a cu p l ria. Era încredin at c

termometrul indica 90 de grade Fahrenheit. Domnul Ţraxton Underwood, care st tuse calm pe unul din scaunele

rezervate presei şi înmagazinase depozi iile în creierul s u avid ca buretele, îng dui privirii sale t ioase s r t ceasc peste balconul rezervat oamenilor de culoare şi astfel o întâlni pe a mea. L-am v zut cum tresare, apoi îşi întoarce ochii în alt parte.

— Jem, îl avertizai eu imediat, ne-a v zut domnul Underwood. — Nu-i nimic. N-o s -i spun lui Atticus, o s scrie la rubrica monden din

Tribune. Şi Jem se întoarse din nou spre Dill, probabil ca s -i explice aspectele mai

subtile ale procesului, deşi nu-mi prea d deam seama care ar putea fi. Nu se iscase nici o controvers mai lung între Atticus şi domnul Gilmer asupra nici unui punct; domnul Gilmer avea aerul c -şi exercit în sil func ia de procuror; martorii se l saser duşi de nas ca nişte prost naci, iar obiec ii fuseser prea pu ine. Dar Atticus ne spusese cândva c atunci când prezida judele Taylor, avoca ii care voiau s pledeze numai pe baza depozi iilor martorilor sfârşeau de obicei prin a fi muştrului i cu severitate de preşedinte. Toate acestea mi le-a distilat încetul cu încetul, în aşa fel încât s pricep c judec torul Taylor, cu tot aerul lui leneş, era în stare s ac ioneze şi în somn, iar faptul c rareori puteai s -l faci mat constituia dovada cea mai bun . Era un bun judec tor, zicea Atticus.

În acest moment, judele Taylor îşi f cu din nou apari ia în sal , reluându-şi locul pe scaunul s u turnant. Scoase o igar de foi din buzunarul vestei şi o cercet gânditor. I-am dat lui Dill un ghiont cu cotul, ca s -i atrag aten ia. Dup ce absolvi cu bine examenul, igara fu muşcat cu r utate.

— Uneori, venim aici numai ca s ne uit m la el, îi explicai lui Dill. Ai s vezi c toat dup -amiaza are s muşte din ea.

Indiferent la publicul care-l urm rea de sus, judele Taylor se descotorosi de cap tul t iat, prinzându-l cu dexteritate între buze şi trimi ând apoi, cu un „fleocĂ, scuipatul drept în scuip toare.

— Pariez c era campion la scuipat, îmi şopti Dill. De obicei, pauzele erau semnalul unui exod general. Azi îns nimeni nu

clinti. ţhiar şi Indolen ii, care nu reuşiser s -i fac pe cei mai tineri s le cedeze locurile, r m seser în picioare la perete. Probabil c domnul Heck Tate rezervase closetul comitatului pentru persoanele oficiale.

ţând Atticus şi cu domnul Gilmer se reîntoarser şi ei, judele Taylor îşi consult ceasul. „E aproape patruĂ, gl sui el, şi am fost surprins , fiindc orologiul tribunalului ar fi trebuit s bat cel pu in de dou ori pân acum, or, nu-l auzisem şi nici nu-i sim isem vibra iile.

— Ce-ar fi s încerc m s terminam azi dup -amiaz ? urm judele Taylor. ţe p rere ai, Atticus?

— Cred c putem, r spunse tata. — ţâ i martori ai? — Unul singur. — Ţine, cheam -l.

19 Ajungând la bara martorilor, Thomas Robinson îşi ridic bra ul stâng cu

mâna cealalt . ţondus astfel c tre Ţiblie, stânga, moale ca de cauciuc, încerc s ating scoar ele negre. Dar când dreapta o p r si, lunec de pe Ţiblie şi lovi masa grefierului. Acuzatul încerc s repete mişcarea, dar judele Taylor morm i: „Las , Tom, nu-i nimic.Ă Dup ce depuse astfel jur mântul, Tom se aşez pe scaunul de la bara martorilor. Gra ie întreb rilor pe care Atticus i le-a pus la repezeal una dup alta, aflar m urm toarele:

Împlinise dou zeci şi cinci de ani; era c s torit şi avea trei copii; mai avusese de-a face cu legea: se alesese cândva cu treizeci de zile închisoare pentru tulburarea ordinii publice.

— Trebuie s fi fost într-adev r caz de tulburare a ordinii publice, zise Atticus. În ce a constat?

— M-am b tut cu unul care a încercat s m taie. — Şi a reuşit? — Da, dom'le, da' numai ni el, nu m-a r nit. Vede i, eu... şi Tom îşi mişc

um rul stâng. — Ştiu, zise Atticus. A i fost condamna i amândoi? — Da, dom'le, eu îns a trebuit s fac închisoare, fiindc n-am avut cu ce

pl ti amenda. l lalt şi-a pl tit-o. Dill se aplec peste mine şi-l întreb pe Jem ce urm reşte Atticus, iar acesta

îi r spunse c tata demonstra jura ilor c Tom n-are nimic de ascuns. — O cunoşteai pe Mayella Violet Ewell? continu Atticus. — Da, dom'le, în fiecare zi când m duceam şi când m -ntorceam de la

câmp treceam prin fa a casei ei, altfel n-aveam cum. — Al cui câmp? — Culeg pentru domnul Link Deas. — Culegeai bumbac în noiembrie? — Nu, dom'le, toamna şi iarna lucrez în curtea dumnealui. Lucrez mai tot

timpul anului pentru dumnealui, are o mul ime de nuci şi al i pomi fructiferi. — Zici c trebuia s treci prin fa a casei Ewell când te duceai şi când

te-ntorceai de la munc . Mai exist şi alt drum? — Nu, dom'le, alt drum nu cunosc. — Tom, dânsa i-a adresat vreodat cuvântul? — P i, sigur c da, dom'le; o salutam ori de câte ori treceam, şi într-o zi m-a

rugat s intru în curte şi s -i sparg cu toporul un şifonier. — ţând i-a cerut s -i spargi şifonierul? — Asta a fost tocmai în prim vara trecut , dom'le Finch. Îmi aduc aminte

fiindc era vremea s patului şi aveam sapa la mine. Eu i-am spus c nu am decât sapa la îndemân , dar dânsa mi-a spus c are o toporişc . Mi-a dat toporişca şi am spart şifonierul. Mi-a spus: „ţred c n-o s m coste decât cinci cen i, nu-i aşa?Ă Dar eu i-am r spuns: „Nu, donşoar , nu trebuie s -mi pl ti iĂ. Şi m-am dus acas . Fiindc asta s-a întâmplat prim vara trecut , dom'le Finch, acum aproape un an.

— Şi te-ai mai dus vreodat pe-acolo dup aceea? — Da, dom'le. — Când? — P i, de o mul ime de ori. Judele Taylor întinse instinctiv mâna dup cioc nel, dar nu-l apuc .

Rumoarea care se iscase la parter încet de la sine. — În ce circumstan e? — Poftim? — De ce-ai mai intrat în curte de o mul ime de ori? Fruntea lui Tom Robinson se descre i. — Dânsa m chema în untru, dom'le. Ori de câte ori treceam pe acolo, avea

câte o trebşoar pentru mine – s sparg lemne, s -i fac surcele, s -i aduc ap . Îşi uda florile alea roşii în fiecare zi...

— Erai pl tit pentru serviciile acestea? — Nu, dom'le, numai prima dat a zis c -mi d cinci cen i. O ajutam

bucuros, fiindc cred c domnul Ewell nu-i d dea nici un ajutor, şi nici copiii, şi eu ştiam c n-are bani de aruncat.

— Dar copiii ceilal i unde erau? — Erau de obicei pe acolo, primprejur. Unii se uitau la mine cum lucrez,

al ii şedeau la fereastr . — Domnişoara Mayella vorbea cu dumneata? — Da, dom'le, vorbea. În timp ce Tom Robinson îşi f cea depozi ia; o idee încol i în mintea mea:

Mayella Ewell trebuie s fi fost fiin a cea mai singuratic de pe lume. Mai singur chiar decât Bau Radley, pe care nimeni nu-l v zuse ieşind afar din cas m car o dat de dou zeci şi cinci de ani. ţând Atticus e întrebase dac are prieteni, la început nici n-a în eles despre ce e vorba, pe urm a crezut c -şi bate joc de ea. Şi mi-o închipuiam tot atât de trist ca şi copiii aceia cu sânge amestecat de care-mi vorbise Jem: albii nu voiau s aib de-a face cu ea fiindc tr ia ca într-o cocin , iar negrii fiindc era alb . Nu putea tr i ca domnul Dolphus Raymond, care prefera compania negrilor, fiindc nu st pânea un rm întreg de râu şi nu era de vi veche şi aleas . Nimeni nu spunea despre Ewelli „aşa-s ei". Maycombul le d ruia coşuri cu pomeni la ţr ciun, aloca ie de pauperitate şi le întorcea spatele. Tom Robinson era probabil singurul om care se purtase frumos cu ea. Şi totuşi, îl acuza c profitase de dânsa şi, când s-a ridicat în picioare, s-a uitat la el ca la gunoiul pe care-l striveşti sub t lpi.

Medita iile îmi fur întrerupte de glasul lui Atticus: — Ai intrat vreodat pe proprietatea Ewellilor, zicea tata, ai c lcat vreodat

pe proprietatea Ewellilor f r invita ia expres a vreunuia dintre ei? — Nu, dom'le Finch, niciodat . N-aş face una ca asta, dom'le. Atticus ne spusese cândva c unul din mijloacele de a constata dac un

martor minte sau spune adev rul era s -l ascul i f r s -l priveşti: f cui şi eu aceast experien şi constatai c Tom t g duieşte de trei ori la rând dintr-o suflare, dar st pân pe sine, f r a se v ic ri câtuşi de pu in, şi înclinam s -l cred, cu toate c protestase de prea multe ori. P rea s fie un negru de treab , şi un negru de treab n-ar fi intrat în ruptul capului în curtea cuiva din proprie

ini iativ . — Tom, ce i s-a întâmplat în seara de 21 noiembrie a anului trecut? Dedesubtul nostru, întreg parterul r sufl o dat ca un singur om şi se

aplec înainte. La fel f cur şi oamenii de culoare. Tom avea pielea de un negru foarte închis, dar nu lucioas , ci mat şi moale

ca o catifea. Albul ochilor îi str lucea, iar când vorbea, din ii parc -i sc p rau. Dac n-ar fi fost beteag, l-ai fi putut lua drept un reuşit specimen b rb tesc.

— Dom'le Finch, începu el, în seara aceea m întorceam acas ca de, obicei şi, când am trecut prin fa a casei Ewell, am v zut-o pe domnişoara Mayella pe verand , tocmai aşa cum a spus şi dânsa. Mi s-a p rut c e mai mult linişte ca alt dat , şi nu pricepeam de ce. Tocmai m întrebam care o fi pricina, când ea mi-a spus s viu şi s -i dau o mân de ajutor. Am intrat în curte şi m-am uitat împrejur s v d dac are ceva vreascuri de m run it, dar n-am v zut nimic şi atunci dânsa mi-a spus: „Nu, am ceva de f cut în cas . Uşa aia veche a ieşit din â âni şi se apropie toamna". Am întrebat-o: „Ave i o şurubelni , domnişoara

Mayella?Ă Şi ea mi-a r spuns c sigur c are. Am suit treptele şi dânsa mi-a f cut semn s intru-n cas , şi am intrat în camera din fa şi m-am uitat la uş . I-am spus: „Domnişoar Mayella, uşa asta nu pare s aib nimic.Ă Am mişcat-o înainte şi-napoi şi am v zut c â ânile erau la locul lor; atunci ea a trântit-o sub nasul meu. Dom'le Finch, m minunam de ce era atâta linişte, şi m-am dumirit: nu era nici un copil acas , nici unul, şi am întrebat-o atunci pe domnişoara Mayella unde-s copiii.

Pielea lui neagr catifelat începea s capete luciu, şi Tom îşi trecu mâna peste fa .

— Am întrebat-o unde-s copiii, continu el, şi dânsa mi-a spus – da' parc râdea, sau cam aşa ceva – mi-a spus c s-au dus to i în oraş s m nânce înghe at . „Mi-a trebuit un an întreg, zicea, s pun deoparte şapte cen i, da' am reuşit, s-au dus to i în oraş.Ă

Stânjeneala lui Tom nu provenea din faptul c transpirase. — Şi ce-ai spus atunci, Tom? îl întreb Atticus. — I-am spus: „Domnişoar Mayella, e foarte frumos din partea

dumneavoastr c -i trata iĂ, sau cam aşa ceva. Iar ea a zis: „Aşa crezi?Ă M tem c n-a în eles ce gândeam eu – gândeam c e frumos din partea dumneaei s pun bani deoparte ca s -i trateze.

— Eu te în eleg, Tom, continu , zise Atticus. — Atunci, i-am spus c mai bine m duc, fiindc tot n-aveam ce face pentru

dânsa, dar dânsa a zis: „O, ba da, po i faceĂ, şi când am întrebat-o ce, mi-a spus: „Suie-te pe scaunul cela de colo şi d -mi jos de pe şifonier cutia ceeaĂ.

— Nu acelaşi şifonier pe care-l t iaseşi? întreb Atticus. Martorul zâmbi. — Nu, dom'le, altul. Aproape cât camera de 'nalt. Aşa c am f cut ce mi-a

cerut şi tocmai întinsesem mâna dup cutie când, deodat , numai ce simt c dumneaei m îmbr işeaz de picioare, da, dom'le Finch, m îmbr işeaz de picioare. M-am speriat aşa de tare, c am s rit jos şi-am r sturnat scaunul – sta a fost singurul lucru, singura mobil r sturnat în odaia ceea, dom'le Finch, pân când am ieşit de-acolo. Jur în fa a bunului Dumnezeu!

— Şi ce s-a întâmplat dup ce-ai r sturnat scaunul? Tom Robinson amu i. Se uit la Atticus, apoi la jura i, pe urm la domnul

Underwood care şedea tocmai în partea cealalt a s lii. — Tom, ai jurat s spui tot adev rul. Ai de gând s -l spui? Tom îşi trecu mâna, nervos, peste gur . — Ce s-a întâmplat dup aceea? — R spunde la întrebare, îi ceru şi judele Taylor. O treime din igara lui de

foi disp ruse. — Dom'le Finch, am s rit jos de pe scaun şi m-am întors, şi ea aproape c

s-a n pustit la mine. — S-a n pustit la dumneata? Violent? — Nu, dom'le, m-a îmbr işat. M-a îmbr işat de mijloc. De data aceasta cioc nelul judelui Taylor se ab tu cu putere asupra mesei

şi, în aceeaşi clip , l mpile se aprinser în sala de judecat . Nu venise înserarea, dar soarele dup -amiezii p r sise ferestrele. Judele Taylor restabili repede ordinea.

— Ce-a f cut dânsa dup aceea? Martorul înghi i cu greutate. — S-a ridicat în vârful picioarelor şi m-a s rutat pe obraz. Nu s rutase

niciodat un b rbat, zice, şi de ce n-ar s ruta un negru. ţe-i face taic -s u, zice, nu conteaz . „S rut -m şi tu, negruleĂ, zice. Eu ziceam: „Domnişoar Mayella, d -mi drumu'Ă, şi încercam s fug, dar ea proptea uşa cu spinarea şi-a trebuit s-o împing. Nu voiam s -i fac nici un r u, dom'le Finch, şi i-am zis: „Las -m s trecĂ, dar tocmai când îi spuneam, a început domnul Ewell s strige la fereastr .

— Ce striga? Tom Robinson înghi i din nou în sec şi holb ochii: — ţeva ce nu se cade s spun, nu se cade s aud oamenii şi copiii ştia. — Ce zicea, Tom? Trebuie s spui jura ilor ce zicea. Tom Robinson închise ochii, strângându-i cu putere. — Zicea: „Târf blestemat , am s te omorĂ. — Şi ce s-a întâmplat atunci? — Dom'le Finch, am fugit atât de repede, c nu ştiu ce s-a mai întâmplat. — Tom, ai violat-o pe Mayella Ewell? — Nu, dom'le. — I-ai f cut vreun r u? — Nu, dom'le. — Ai rezistat avansurilor ei? — Dom'le Finch, am încercat. Am încercat, f r s m port necuviincios cu

dânsa. N-am vrut s fiu necuviincios, n-am vrut s-o împing, sau mai ştiu eu ce. Sim eam c Tom Robinson, în felul lui, se purta la fel de frumos ca şi

Atticus. N-am în eles, pân ce tata nu mi-a explicat mai târziu, subtilitatea situa iei f r ieşire a lui Tom: pentru nimic în lume n-ar fi crezut s loveasc o alb f r a-şi lua adio de la via , de aceea a şters-o – ceea ce îns constituia un indiciu sigur de vinov ie.

— Tom, s revenim la domnul Ewell, zise Atticus. i-a spus el ie ceva? — Nimic, dom'le, poate c o fi spus, dar nu mai eram acolo.

— Bine, i-o t ie sec Atticus. ţe-ai auzit, cu cine vorbea? — Dom'le Finch, vorbea şi se uita la domnişoara Mayella. — Atunci ai fugit? — Sigur, dom'le. — De ce-ai fugit? — Mi-era team , dom'le. — De ce i-era team ? — Dom'le Finch, dac dumneavoastr a i fi ca mine, un negru, şi

dumneavoastr v-ar fi fost team . Atticus se aşez pe scaun. Domnul Gilmer tocmai îşi croia drum spre bara

martorilor, dar înainte de-a ajunge în fa a ei, domnul Link Deas se ridic din mijlocul asisten ei şi strig :

— Vreau s şti i cu to ii un singur lucru, chiar acum! Ţ iatul sta munceşte pentru mine de opt ani şi n-am avut din partea lui nici cea mai mic umbr de necaz. Nici cea mai mic umbr !

— ine- i gura, domnule! Judele Taylor era acum treaz de-a binelea şi striga de zguduia pere ii. Se-nroşise şi la fa . ţa prin minune, igara de foi nu-i stingherea dic iunea. Link Deas, vocifer el, dac ai ceva de spus, ai s spui sub prestare de jur mânt şi la timpul potrivit, dar pân atunci, ieşi afar din sal , m auzi? Ieşi afar din sal , domnule, ai auzit? Naiba s m ia dac mai prezidez instan a asta!

Şi judele Taylor îşi întoarse c tre Atticus privirea t ioas ca un pumnal, de parc l-ar desfide s vorbeasc , dar Atticus, cu capul vârât între umeri, râdea pe-nfundate. Şi mi-am amintit ce-mi spusese mai de mult, c uneori observa iile ex cathedra ale judelui Taylor dep şeau atribu iile sale, lucru de care îns pu ini avoca i se sinchiseau. M uitai la Jem, dar Jem cl tina capul dezaprobator.

— Asta nu-i ca şi când s-ar ridica unul dintre jura i şi ar spune ceva, îmi explic el. Nu-i deloc acelaşi lucru, aşa cred. Domnul Link se face vinovat de tulburarea liniştii, sau cam aşa ceva.

Judele Taylor ceru grefierului s ştearg tot ce scrisese dup „domnule Finch, dac dumneavoastr a i fi ca mine, un negru, şi dumneavoastr v-ar fi fost team Ă şi spuse jura ilor s nu in seama de incident. Privi b nuitor spre coridorul central şi aştept , presupun, ieşirea din sal a domnului Link Deas, dup care zise:

— D -i drumul, domnule Gilmer. — Robinson, ai fost condamnat cândva la treizeci de zile închisoare pentru

tulburarea ordinii publice? întreb acesta. — Da, dom'le. — ţum ar ta negrul cel lalt când ai ispr vit cu el? — El m-a b tut, dom'le Gilmer. — Da, dar dumneata ai fost condamnat, nu-i aşa? Atticus în l capul. — Fusese un delict de tulburare a ordinii publice, ceea ce s-a men ionat şi

în procesul-verbal, domnule judec tor. Vocea lui îmi p rea c tr deaz oboseal . — Totuşi martorul va trebui s r spund , zise judele Taylor cu glas la fel de

obosit. — Da, dom'le, mi s-au dat treizeci de zile închisoare. În elegeam c domnul Gilmer vrea s conving juriul c cine a fost

condamnat o dat pentru tulburarea ordinii publice putea foarte bine s atenteze la Mayella Ewell, c sta era unicul motiv de care-i p sa. Motive ca acestea erau totdeauna binevenite.

— Robinson, dumneata po i prea bine s spargi un şifonier sau s tai lemne cu o singur mân , nu-i aşa?

— Da, dom'le, aşa cred. — Eşti destul de puternic ca s sugrumi o femeie şi s-o trânteşti la p mânt? — N-am f cut asta niciodat , dom'le. — Dar eşti destul de puternic ca s-o po i face? — ţred c da, dom'le. — Ai pus de mult ochii pe ea, nu-i aşa, b iete? — Nu, dom'le, nu m-am uitat niciodat la dânsa. — Atunci, grozav de politicos trebuie s fi fost ca s -i spargi lemne şi s -i

cari ap , nu-i aşa, b iete? — Încercam doar s-o ajut, dom'le. — Asta dovedeşte o mare generozitate din partea dumitale: dup munc ,

mai aveai şi acas treburi, nu-i aşa? — Da, dom'le. — De ce nu le f ceai pe-ale dumitale, în loc s le faci pe ale domnişoarei

Ewell? — Le f ceam şi pe unele, şi pe altele, dom'le. — Trebuie s fi fost foarte ocupat. De ce? — Cum de ce, dom'le? — De ce te ar tai atât de gr bit s faci treburile femeii aceleia? Tom Robinson şov i pân s g seasc r spunsul. — Fiindc nu p rea s aib pe nimeni care s-o ajute, am mai spus... — ţum, b iete, cu domnul Ewell şi cu şapte copii lâng ea? — P i, nu v-am spus c nici unul nu p rea s-o ajute? — Şi tu, b iete, sp rgeai lemnele, f ceai toat munca asta din sim-pl

bun tate? — Încercam s-o ajut, am mai spus. Domnul Gilmer adres jura ilor un surâs sardonic. — Pari cu adev rat pâinea lui Dumnezeu! Şi toate astea f r nici un ban? — Da, dom'le. Îmi p rea foarte r u de ea, c ducea greul, cred, mai mult

decât ceilal i... — Dumitale î i p rea r u de ea, dumitale î i p rea rău de ea? Domnul Gilmer avea aerul c e gata-gata s se înal e pân -n tavan. Martorul îşi d du seama c f cuse o greşeal şi se foi stingherit pe scaun.

Dar era prea târziu. La parter, nim nui nu-i pl cuse r spunsul lui Tom Robinson. Domnul Gilmer f cu o pauz lung , tocmai pentru a-l l sa s se întip reasc mai bine în mintea fiec ruia.

— Deci, acum un an, la 21 noiembrie, treceai prin fa a casei ca de obicei, relu el, şi dânsa te-a rugat s intri şi s -i spargi un şifonier?

— Nu, dom'le. — T g duieşti c ai trecut prin fa a casei? — Nu, dom'le, dânsa mi-a spus c voia s -i fac ceva în cas ... — i-a spus c te roag s -i spargi un şifonier, aşa e? — Nu, dom'le, nu-i aşa. — Atunci afirmi c ea minte, b iete? Atticus se şi ridicase, dar Tom Robinson nu avea nevoie de ajutorul lui. — Nu spun c minte, dom'le Gilmer, r spunse acuzatul, zic c ea face-n

mintea ei o încurc tur . La urm toarele zece întreb ri cu ajutorul c rora domnul Gilmer readuse în

scen întâmplarea aşa cum o prezentase Mayella, martorul r spunse neab tut c ea f cea o încurc tur în mintea ei.

— Ţ iete, nu te-a gonit domnul Ewell din cas ? — Nu, dom'le, nu cred c m-a gonit. — Nu crezi? ţe vrei s spui? — Vreau s spun c n-am stat atâta încât s aib timp s m dea afar . — Vorbeşti cu mult candoare despre toate acestea, dar atunci de ce te-ai

gr bit s-o ştergi? — Am spus c mi-era team , dom'le. — Dac aveai conştiin a curat , de ce i-era team ? — Dup cum am mai spus, nu e bine pentru un negru s se afle în...într-o

încurc tur ca asta. — Dar dumneata nu erai în nici o încurc tur , ai declarat c doar opuneai

rezisten domnişoarei Ewell. i-era atât de team c te va lovi şi ai rupt-o la fug , tocmai dumneata care eşti mare cât un bivol?

— Nu, dom'le, mi-era team s nu ajung la judecat , cum am şi ajuns. — i-era team s nu fii arestat, i-era team c vei da socoteal de ce-ai

f cut? — Nu, dom'le, mi-era team c o s dau socoteal de ceea ce n-am f cut. — Ţ iete, eşti obraznic cu mine? — Nu, dom'le, nici prin gând nu-mi trece. Asta e tot ce-am auzit din întreb rile domnului Gilmer, fiindc Jem îmi ceru

în clipa aceea s -l duc afar pe Dill, care, nu ştiu din ce motiv, începuse s plâng şi nu se mai putea opri; la început pe înfundate, apoi reuşi s -şi fac auzite suspinele şi în jur. Dac nu vreau s m duc cu el, zicea Jem, pur şi simplu are s m sileasc , iar p rintele Sykes fu şi el de p rere c e mai bine s m duc, aşa c pân la urm m-am dus. Dill p rea bun şi teaf r în ziua aceea, dar b nuiam c înc nu-şi revenise pe de-a-ntregul dup fuga de-acas .

— Nu te sim i bine? l-am întrebat când am ajuns în capul sc rii. În timp ce coboram treptele în fug , Dill încerca s -şi st pâneasc lacrimile.

Pe ultima treapt întâlnir m silueta singuratic a domnului Link Deas. — S-a întâmplat ceva, Scout? m întreb el când trecur m pe lâng dânsul. — Nu, domnule, i-am r spuns eu peste um r, lui Dill nu-i e bine. — Hai afar , sub copaci, i-am propus, cred c te-a moleşit c ldura. Aleser m stejarul cel mai gros şi ne aşezar m la umbra lui. — Nu-l mai puteam r bda, începu Dill.

— Pe cine, pe Tom? — Nu, pe b trânul domn Gilmer, care se purta aşa de urât, îi vorbea aşa de

urât... — Vai, Dill, dar asta-i meseria lui! Dac n-ar fi procurori, n-ar fi nici avoca i,

nu crezi? Dill oft resemnat. — Ştiu asta, Scout, dar felul cum vorbea mi-a f cut grea , pur şi simplu

grea . — Aşa trebuie s se poarte, Dill, e doar contra... — Dar nu se purta aşa atunci când... — Vai, Dill, dar aceia erau martorii lui! — Bine, dar domnul Finch nu s-a purtat aşa cu Mayella şi cu b trânul Ewell

când le-a pus el întreb ri. Felul cum omul sta îi spunea tot timpul „b ieteĂ şi se rânjea la el, şi cum se uita la jura i ori de câte ori r spundea Tom...

— Ei, Dill, la urma urmei nu-i decât un negru. — Şi ce dac -i negru? Nu-i frumos, nu-i frumos s te por i aşa cu ei. Nimeni

n-are dreptul s vorbeasc aşa – mi-e pur şi simplu grea . — Aşa-i domnul Gilmer, Dill, cu toat lumea se poart aşa. Înc nu l-ai

auzit când îşi d drumul de-a binelea, atunci s -l vezi! P i s - i spun eu: domnul Gilmer nici n-a încercat azi s arate tot ce poate. To i fac aşa, adic majoritatea oamenilor legii.

— Afar de domnul Finch. — El nu-i un exemplu, Dill, el e... Îmi scormoneam memoria în c utarea

uneia din expresiile acelea precise şi decisive ale domnişoarei Maudie Atkinson. Aha, am g sit! El e acelaşi şi în instan şi pe strad .

— Nu asta am vrut s spun, replic Dill. — Eu în eleg ce vrei s spui, b iete, auzir m deodat un glas în spatele

nostru. ţrezur m la început c venea din copac, dar glasul era al domnului Dolphus Raymond, care se uita la noi de dup trunchi. Nu c n-ai fi b rbat, dar pur şi simplu î i vine grea , nu-i aşa?

20 — Ia poftim încoace, fiule, am eu ceva care o s - i dreag stomacul. Fiindc domnul Dolphus Raymond nu era o persoan respectabil , am

primit invita ia în sil , totuşi l-am urmat pe Dill. Mi-era team c lui Atticus nu i-ar pl cea s ne ştie împrietenindu-ne cu domnul Raymond, iar cât priveşte m tuşa Alexandra, ştiam eu ce-ar zice.

— Poftim, zise el oferindu-i lui Dill punga de hârtie cu cele dou paie. Trage o duşc bun şi-ai s vezi cum o s te linişteasc .

Dill supse cu paiul, zâmbi şi trase apoi o înghi itur lung . — Hi-hi, chicoti domnul Raymond, vizibil încântat c reuşea s corup un

copil. — Gata, Dill, opreşte-te, îl avertizai eu. Dill scoase paiul din gur şi m privi surâz tor.

— Scout, nu-i decât Coca-Cola. Domnul Raymond se ridic în picioare şi se sprijini de trunchi. Pân atunci

şezuse pe iarb . — ţopii, v rog s nu m da i de gol. Mi-a i strica reputa ia! — Vre i s spune i c în punga aceea n-ave i decât ţoca-Cola? Coca-Cola

simpl ? — Da, dudui , m asigur domnul Raymond – care trebuie s recunosc

c -mi place cum miroase, a piele, a cai şi a semin e de bumbac: era singurul om care purta cizme de c l rie englezeşti. Asta beau majoritatea timpului.

— Va s zic , doar v preface i c v ...? Vai, domnule, îmi luai eu seama, ierta i-m , n-am vrut s ...

Domnul Raymond îns chicoti din nou f r s par câtuşi de pu in ofensat, aşa c mi-am luat inima-n din i şi l-am certat cu discre ia cea mai mare de care eram capabil :

— Atunci, de ce v purta i aşa cum v purta i? — De... a, da, vrei s ştii adic de ce m prefac? Ei, foarte simplu. Fiindc

unii nu prea... nu-nghit felul meu de via . Aş putea s zic prea bine: „D -i dracului, ce-mi pas mie dac nu le place lorĂ. Dar eu zic numai: „ţe-mi pas mie dac nu le place lorĂ, nu şi „d -i draculuiĂ, în ele-ge i?

— Nu, domnule, am r spuns noi într-un glas. — Încerc s le dau un motiv. Lumii îi place s aib motive de care s se

aga e. Şi atunci când vin la oraş, ceea ce se întâmpl foarte rar, m fac c m clatin pu in şi tot beau din punga asta, iar lumea crede c Dolphus Raymond e în ghearele alcoolului, de-aia nu-şi schimb felul lui de-a fi. N-are ce face, de-aia e aşa cum e.

— Dar asta nu-i cinstit, domnule Raymond. V preface i c sunte i mai r u decât sunte i în realitate...

— N-o fi cinstit, dar lumii-i convine. Am s - i spun un secret, domnişoar Finch. Nu-s deloc mare b utor, dar nimeni n-ar în elege în ruptul capului c tr iesc aşa cum tr iesc fiindc aşa-mi place mie.

Sim eam c n-ar trebui s -l ascult pe omul acela plin de p cate, care avea copii cu sânge amestecat şi c ruia nici nu-i p sa c toat lumea o ştie, totuşi m fascina. Era pentru prima oar c vedeam pe cineva care se p c leşte pe sine însuşi cu bun ştiin . Dar de ce oare ne încredin a tocmai nou taina lui cea mai sfânt ? Nu pregetai s -l întreb.

— Fiindc sunte i copii şi pute i s m în elege i, r spunse domnul Raymond. Apoi, ar tând cu capul spre Dill: Şi fiindc l-am auzit vorbind pe junele-acesta... Instinctul lui înc n-a fost pervertit. ţând va fi ni eluş mai mare, n-o s i se mai fac r u şi n-o s mai plâng . Va fi şocat probabil c lucrurile nu sunt – cum s spun? – chiar aşa cum ar trebui s fie, dar de plâns n-o s mai plâng , nu, asta în nici un caz, când va fi ni eluş mai mare.

— Dar de ce s plâng, domnule Raymond? s ri Dill, a c rui virilitate începea s dea semne de trezire.

— Din pricina infernului pe care oamenii îl fac oamenilor, f r s -şi dea seama m car. Din pricina infernului pe care albii îl fac nealbilor, f r s -şi dea seama c şi ceilal i sunt oameni.

Atticus zice c e de zece ori mai r u s p c leşti pe un om de culoare decât pe un alb, murmurai eu. Zice c e cel mai urât lucru din lume.

— Nu cred s fie altul mai urât, înt ri domnul Raymond. Domnişoar Jean Louise, dumneata n-ai de unde şti c tat l dumitale nu e un om de duzin , ai s - i dai seama abia peste câ iva ani, înc nu cunoşti lumea – dar ce zic lumea: nici oraşul sta înc nu-l cunoşti. ţu toate c ar fi destul s intri din nou în tribunal...

Mi-am adus aminte c pierdusem aproape toat partea cu întreb rile domnului Gilmer. M-am uitat la soare şi l-am v zut gata-gata s apun dup acoperişurile magazinelor din partea de vest a pie ei. Prins între dou focuri, parc nu ştiam ce s aleg: pe domnul Raymond sau procesul?

— Hai, Dill m-am hot rât eu în sfârşit. i-a trecut? — Da. Mi-a p rut bine de cunoştin , domnule Raymond, şi v mul umesc

pentru b utur , mi-a f cut foarte bine. Alergar m înapoi în tribunal, urcar m în fug treptele, apoi tot aşa cele

dou caturi şi, în sfârşit, ne croir m drum pe lâng balustrada balconului. P rintele Sykes ne p strase locurile.

În sal era linişte, şi iar m-am întrebat ce s-or fi f cut copiii. igara de foi a judelui Taylor p rea o pat cafenie în mijlocul buzelor sale; domnul Gilmer scria ceva pe unul din carnetele galbene de pe masa lui, luându-se la întrecere cu grefierul, a c rui mân alerga de zor. „Fir-ar s fie, pufnii eu, l-am sc pat".

Atticus era pe la jum tatea pledoariei. Scosese probabil din serviet , pe care şi-o pusese lâng scaun, nişte hârtii, fiindc le v zui pe mas . Tom Robinson le tot mişca de colo-colo.

— ...în absen a oric ror dovezi coroborante, omul acesta a fost acuzat de o culp capital . Acum compare în fa a justi iei şi via a lui este în pericol...

Îi d dui un ghiont lui Jem: — A început de mult? — A vorbit abia despre probe, îmi r spunse el tot în şoapt , şi s ştii c o s

câştig m, Scout. Nu v d cum am putea pierde. N-a început decât de cinci minute. A prezentat lucrurile atât de limpede şi de simplu, întocmai ca... Întocmai aşa cum i-am explicat şi eu. ţhiar şi tu ai fi în eles.

— Dar domnul Gilmer?... — Ssst. Nimic nou, ca de obicei. Acum taci. Ne a intir m din nou privirea asupra parterului. Atticus vorbea cu uşurin ,

degajat, ca şi când ar fi dictat o scrisoare. Se plimba cu paşi rari prin fa a jura ilor, iar aceştia p reau s fie numai ochi şi urechi: to i ridicaser capul şi-i urm reau plimbarea cu un aer de aparent satisfac ie. Asta, cred eu, fiindc Atticus nu obişnuia s tune şi s fulgere.

Tata se întrerupse, apoi f cu ceva cu totul neobişnuit; îşi desprinse ceasul cu lan şi-l puse pe mas zicând: „ţu permisiunea ţur iiĂ...

Judec torul Taylor încuviin cu un semn din cap şi atunci urm ceea ce Atticus nu mai f cuse pân atunci şi nici nu l-am mai v zut f când de atunci, nici acas , nici în public: şi-a descheiat nasturii de la vest , şi-a descheiat gulerul c m şii, a desf cut nodul cravatei şi şi-a scos haina. Fiindc niciodat nu-l pomenisem f cându-se comod pân seara, la culcare, când se dezbr ca de

tot, pentru Jem şi pentru mine scena echivala cu a-l vedea gol puşc . Ne-am uitat unul la altul înfiora i.

Atticus îşi înfund mâinile în buzunarele pantalonilor şi, în clipa când se întoarse cu fa a spre jura i, îi v zui sclipind butonul de aur de la guler şi vârful peni ei de la stilou.

— Domnilor, începu el. Jem şi cu mine ne uitar m iar unul la altul, fiindc rostise cuvântul ca şi

când ar spune pur şi simplu „ScoutĂ: nu mai avea tonul sec şi detaşat, ci se adresa jura ilor ca unor interlocutori obişnui i cu care ai sta de vorb în col , la poşt .

— Domnilor, spunea el, voi fi scurt, dar aş dori s folosesc timpul ce mi-a mai r mas pentru a va reaminti c acest caz nu este câtuşi de pu in dificil, nu v cere s sacrifica i nici un minut pentru a trece prin sit fapte complicate, îns v cere în schimb s ajunge i la o convingere, mai presus de orice îndoial rezo-nabil , în ceea ce priveşte vinov ia acuzatului. Or, mai întâi, cazul acesta nu ar fi trebuit s ajung niciodat în fa a justi iei. ţazul acesta era tot atât de simplu ca doi ori doi fac patru.

Ministerul public nu a putut produce nici o umbr de dovad medi-cal atestând c delictul de care este învinov it Tom Robinson ar fi fost f ptuit. În schimb, el s-a sprijinit pe depozi iile a doi martori, ale c ror dovezi nu numai c au fost puse sub semnul îndoielii cu ocazia interogatoriilor, dar au fost şi contra-zise în mod absolut de acuzat. Acuzatul nu este vinovat, dar altcineva, care se afl în aceast sal , este.

O comp timesc din adâncul sufletului pe martora principal a Ministerului public, dar în nici un caz pân -ntr-atât încât s accept ca via a unui om s fie pus în pericol, lucru pe care ea a încercat s -l fac pentru a-şi ascunde propria ei vin .

Spun „vin Ă, domnilor, pentru c sentimentul de vinov ie este acela care i-a dictat comportarea. Nu, nu a s vârşit o crim , fireşte: ea n-a f cut decât s calce codul rigid şi tradi ional al societ ii noastre, un cod atât de sever încât acela care-l nesocoteşte este înl turat din mijlocul nostru ca nevrednic s tr iasc printre noi. Este o victim , o victim a s r ciei şi ignoran ei extreme, totuşi nu poate s -mi inspire mil : ea este o alb , şi deşi cunoştea prea bine enormitatea delictului, dorin ele i-au fost mai puternice decât codul pe care-l înc lca, şi ea s-a înc p înat s -l calce. A persistat, iar reac ia ei de mai târziu ne este de mult cunoscut tuturor, pentru c şi noi to i, f r excep ie, am avut-o, fiecare la timpul s u. A f cut ceea ce fac to i copiii: a încercat s scape de dovada propriului ei delict. Dar în cazul de fa nu avem de-a face cu un copil care as-cunde obiectul pe care l-a furat: ea a lovit în propria-i victim , din necesitatea de a o înl tura. Trebuia s-o fac s dispar din fa a ei, şi chiar din lumea asta. Trebuia s distrug dovada crimei sale.

Dar care era aceast dovad a crimei sale? O fiin omeneasc , Tom Robinson. Pe Tom Robinson trebuia s -l înl ture din fa a ei. Prezen a lui Tom Robinson îi amintea zi cu zi şi ceas cu ceas ceea ce f cuse. Şi ce anume a f cut? A vrut s ispiteasc un negru.

Era alb şi a vrut s ispiteasc un negru. ţomisese o fapt de care în

societatea noastr nici m car nu se poate vorbi: s rutase un negru. Şi nu un moşneag, ci un negru tân r şi viguros. Nici un cod nu conta pentru ea înainte de a-l înc lca, dar în clipa în care l-a înc lcat, acesta s-a pr buşit parc asupra ei cu toat greutatea.

Tat l ei o v zuse, iar acuzatul a ar tat în depozi ia lui ce a spus acesta. ţe-a f cut tat l? Nu ştim, dar exist dovezi circumstan iale c Mayella Ewell a fost b tut crunt de cineva care lovea aproape exclusiv cu mâna stâng . Ştim, în parte, ce-a f cut domnul Ewell: a f cut ceea ce orice alb cu frica lui Dumnezeu, perseverent şi respectabil ar face în asemenea împrejurare – a ob inut un mandat de arestare, semnându-l neîndoios cu mâna stâng , şi iat -l acum pe Tom Robinson aici, în fa a dumneavoastr , dup ce-a depus jur mântul cu unica mân valid pe care o are – mâna dreapt .

Astfel, un negru liniştit, cumsecade, modest, care a avut nemaipomenita îndr zneal s -i „par r uĂ de-o femeie alb , a trebuit s pun în balan cuvântul lui împotriva cuvântului a doi albi. Nu e nevoie s v mai reamintesc înf işarea şi purtarea acestora din urm în cursul depozi iilor, fiindc i-a i v zut şi dumneavoastr . Martorii Ministerului public, exceptându-l pe şeriful comitatului Maycomb, s-au prezentat în fa a dumneavoastr , domnilor, în fa a ţur ii, cu cinica siguran c depozi ia lor nu va fi pus nici un moment la îndoial , încredin a i c dumneavoastr , domnilor, ve i face cauz comun cu ei din considerentul – cu des vârşire falacios – c to i negrii mint, c to i negrii sunt fiin e profund imorale, c to i b rba ii negri nu pot fi tolera i în preajma femeilor noastre – dintr-un considerent, aşadar, întru totul pe m sura nivelului lor intelectual.

ţeea ce, domnilor, dup cum ştim, este o minciun , o minciun tot atât de întunecat ca şi pielea lui Tom Robinson, o minciun pe care nici nu mai e nevoie s v-o demonstrez. Cunoaşte i adev rul, şi adev rul acesta este: unii negri mint, unii negri sunt imorali, unii b rba i negri nu trebuie l sa i în preajma femeilor – fie ele albe sau negre. Or, acesta este un adev r valabil pentru întreaga spe uman , nu numai pentru o anumit ras de oameni. Nu exist om în sala aceasta care s nu fi spus în via a lui o minciun , care s nu fi s vârşit niciodat o fapt imoral şi nu exist pe lume b rbat care s nu se fi uitat, m car o dat , la o femeie şi s n-o fi dorit.

Atticus se opri şi-şi scoase batista. Apoi îşi lu ochelarii de pe nas, ca s -i ştearg , şi iar ne oferi un „ineditĂ: nu-l mai v zusem niciodat transpirat, fiindc nu era dintre cei c rora le asud fa a; de data aceasta, fa a-i ars de soare lucea toat de sudoare.

— Înainte de a încheia, înc un lucru, domnilor. Thomas Jefferson a spus cândva c to i oamenii se nasc egali, maxim cu care yankeilor şi moraliştilor departamentelor de la Washington le place s ne dea peste nas. Exist la unii, în acest an de gra ie 1935, tendin a de a folosi aceast fraz afar din contextul ei, ca s se poat descurca datorit ei în toate împrejur rile. ţel mai ridicol exemplu în acest sens ni-l ofer aceia care conduc înv mântul public şi care-i promoveaz pe proşti şi pe leneşi deopotriv cu cei sârguincioşi – fiindc to i oamenii s-au n scut egali, v vor spune pilduitor educatorii, iar copiii r maşi în urm sufer de groaznice complexe de inferioritate. Noi ştim îns c oamenii nu

s-au n scut egali în sensul pe care vor s -l acrediteze unii; exist oameni mai inteligen i decât al ii, exist oameni care au mai multe posibilit i fiindc s-au n scut cu ele, exist oameni care câştig mai mul i bani decât al ii, exist cucoane care fac pr jituri mai gustoase decât altele – pentru simplul motiv c unii sunt înzestra i din naştere cu talente care dep şesc nivelul normal al majorit ii oamenilor.

Exist îns în aceast ar un anume fel în care to i oamenii se nasc – şi r mân – egali, exist o institu ie uman care face din cel s rman egalul unui Rockefeller, din cel s rac cu duhul egalul unui Einstein, iar din neştiutorul de carte egalul oric rui preşedinte de colegiu. Aceast institu ie este, domnilor, ţurtea. Ea poate fi ţurtea Suprem a Statelor Unite sau ultimul tribunal din ar , inclusiv aceast onorat ţurte pe care o sluji i. ţurtea îşi are cusururile ei,

ca orice institu ie creat de om, dar în aceast ar , ţurtea este marea nivelatoare, iar în fa a ţur ii to i oamenii s-au n scut egali.

Nu sunt un idealist ca s cred nestr mutat în integritatea ţur ii sau a sistemului jura ilor – ele nu reprezint pentru mine un ideal, ci o realitate vie, o realitate concret . Domnilor, o ţurte nu poate fi altfel decât sunte i fiecare dintre dumneavoastr , cei ce v afla i aici în fa a mea, ca jura i. O ţurte nu poate fi mai dreapt decât institu ia jura ilor, iar aceast institu ie nu poate fi mai dreapt decât jura ii ce-o compun. Am convingerea c dumneavoastr , domnilor, ve i cerceta f r patim depozi iile pe care le-a i ascultat, ve i adopta o hot râre, şi-l ve i reda pe acest pârât familiei sale. În numele Domnului, face i-v datoria!

Vocea lui Atticus sc zuse treptat şi, când se retrase din fa a jura ilor, ad ug ceva ce n-am putut s aud: parc o spusese mai mult pentru sine decât pentru Curte. Îl înghiontii pe Jem:

— Ce-a zis? — În numele Domnului, crede i-l pe el – aşa mi se pare c a spus... Tot în clipa aceea, Dill se aplec spre mine şi-l trase de mânec pe Jem: — Ia te uit ! ţolo! Urm rir m cu ochii degetul lui, şi inimile ne înghe ar . Prin mijlocul

coridorului îşi f cea loc, îndreptându-se int c tre Atticus, ţalpurnia. 21 Se opri intimidat în fa a barei şi aştept ca judele Taylor s-o observe. Purta

un şor imaculat şi în mân inea un plic. Judele Taylor o v zu şi zise: — Dumneata eşti ţalpurnia, nu-i aşa? — Da, domnule, r spunse ea. Aş putea s înmânez aceast scrisoare

domnului Finch? Nu are nici o leg tur cu... asta... cu procesul. Judele Taylor f cu un semn de încuviin are şi Atticus lu plicul din mâna

ţalpurniei. Îl deschise, citi biletul, apoi ridic ochii: — Domnule judec tor, eu... bile elul acesta este de la sora mea. Îmi scrie

c ... şti i, copiii mei lipsesc de acas , nu s-au întors de la prânz... aşa c eu... dac a i putea...

— Atticus, interveni în clipa aceea domnul Underwood, ştiu eu unde sunt. Uite-i colo sus, în balconul rezervat oamenilor de culoare – sunt acolo exact de la ora unu şi optsprezece minute postmeridian.

Tata se întoarse şi se uit la noi. „Jem, coboar de-acoloĂ, strig el. Apoi îi spuse judec torului ceva ce n-am mai putut auzi, pentru c am trecut peste p rintele Sykes şi ne-am croit drum spre scar .

Atticus şi ţalpurnia ne aşteptau jos. ţalpurnia p rea mânioas , iar Atticus istovit.

Jem, îns , op ia în culmea entuziasmului. — Am câştigat, nu-i aşa? — Habar n-am, i-o t ie Atticus. A i stat aici toat dup -amiaza? Duce i-v

acas cu ţalpurnia şi mânca i, iar dup aceea r mâne i acas . — Vai, Atticus, las -ne s ne întoarcem, pled Jem cu foc. Te rog, las -ne s

auzim verdictul, te rog frumos, sir! — Jura ii pot s ias şi s se întoarc dintr-o clip într-alta, nu ştiu,

r spunse tata, dar sim eam c începe s se înmoaie. În fine, tot nu v-a sc pat nimic pân acum, pute i s auzi i şi restul. Ţine, pute i s v întoarce i dup ce mânca i – dar s mânca i f r grab , fiindc n-ave i nimic important de pierdut – iar dac jura ii vor mai fi în deliberare, ve i aştepta împreun cu noi. Sper îns c se va termina înainte de a v întoarce.

— ţrezi c au s -l achite atât de repede? îl descusu Jem. Atticus deschise gura s r spund , dar se r zgândi şi ne p r si. M rugam în gând ca p rintele Sykes s reuşeasc s ne p streze locurile,

dar mi-am amintit c to i se ridicau de la locurile lor ca s ias cârduri-cârduri în clipa când jura ii se retr geau s delibereze: desear vor da n val în drugstore, la cafeneaua „O.K.Ă şi la hotel, dac nu-şi aduseser cu ei şi cina.

Calpurnia ne mâna spre cas bodog nindu-ne: — ...v jupoi de vii, ce idee la nişte copii s trag cu urechea la toate celea!

Domnu' Jem, altceva nu- i d în minte decât s - i cari surioara la procesul acela? P i domnişoara Alexandra o s cad jos paralizat când o s afle! Se poate una ca asta? P i, aşa ceva nu-i pentru urechile unor copii...

ţum felinarele de pe strad erau aprinse, puteam vedea profilul dezl n uit al Calpurniei când treceam prin dreptul lor.

— Domnu' Jem, da' eu credeam c ai un cap pe umerii dumitale, nu... I-auzi ce idee, doar e surioara dumitale mai mic ! ţe idee! Ar trebui s - i fie ruşine de dumneata, n-ai nici un pic de minte?

Eu m distram grozav: câte întâmpl ri într-un r stimp atât de scurt – atâtea, încât sim eam prea bine c -mi vor trebui ani întregi ca s le aleg şi s le aşez la locul lor – şi uite-o acum pe Calpurnia cum îi freca scumpului ei Jem ridichea – oare ce minun ii avea s ne mai aduc seara aceea?

Jem chicotea şi el. — Nu vrei s - i spun ce-a fost, Caly? — Tac - i gura, domnule! În loc s - i plesneasc obrazul de ruşine,

dumneata te hlizeşti! Şi ţalpurnia scoase de la naftalin o serie întreag de amenin ri, care stârnir prea pu ine remuşc ri în sufletul lui Jem, ca s sfârşeasc , oprindu-se pe treptele din fa , cu clasicul: Dac domnu' Finch nu- i

trage o mam de b taie, am s i-o trag eu – intr în cas , domnule! Jem intr zâmbitor, iar ţalpurnia d du din cap în semn de consim mânt

tacit ca Dill s cineze şi el cu noi. — Strig-o chiar acum pe domnişoara Rachel şi spune-i unde eşti, îi puse ea

în vedere lui Dill. Te-a c utat disperat peste tot – vezi s nu te expedieze mâine diminea înapoi la Meridian.

M tuşa Alexandra ne ieşi în întâmpinare şi mai s leşine când afl de la ţalpurnia unde fusesem. ţred c s-a sim it teribil de jignit când i-am spus c Atticus ne d voie s ne întoarcem, fiindc tot timpul cinei n-a scos o vorb . Îşi tot potrivea mâncarea în farfurie, cu un aer îmbufnat, în timp ce Calpurnia ne servea, pe Jem, pe Dill şi pe mine, înciudat : ne turna lapte, ne punea în farfurii salat de cartofi şi şunc şi bomb nea pe toate tonurile „ruşineĂ.

— Şi-acum, s face i bine şi s mânca i încet cu to ii, sun ultima ei dispozi ie.

P rintele Sykes ne p strase locurile. Am fost tare mira i când am aflat c lipsisem aproape o or şi înc şi mai tare g sind sala aşa cum o l sasem, cu excep ia unor schimb ri neînsemnate: banca jura ilor era goal , acuzatul disp ruse; judele Taylor fusese şi el plecat, dar îşi f cu apari ia tocmai în clipa în care ne aşezam şi noi.

— Dar parc nu s-a mişcat nimeni, constat Jem. — Unii au ieşit o dat cu jura ii, s se dezmor easc , explic p rintele

Sykes. Ţ rba ii aceia de jos au adus câte ceva de mâncat nevestelor lor, iar ele şi-au al ptat copiii.

— De când au ieşit? se interes frate-meu. — De vreo jum tate de ceas. Domnu' Finch şi cu domnu' Gilmer au mai

spus câte ceva, apoi judele Taylor le-a vorbit jura ilor. — Şi cum a fost? — ţum s fie? O, a fost bine, a fost foarte corect, n-am ce-i reproşa. A spus

c dac ave i convingerea aceasta, va trebui s da i un verdict, dar dac sunte i de alt p rere, ve i da alt verdict – sau cam aşa ceva. ţred c inea pu in cu noi, f cu p rintele Sykes, sc rpinându-se în cap.

Jem zâmbi. — El n-are voie s in cu nimeni, p rinte, dar n-ave i grij , am câştigat,

afirm el cu aer competent. Nici nu v d cum ar putea jura ii s dea un verdict de condamnare dup cele ce-am auzit aici.

— Nu fi atât de încrez tor, domnule Jem, eu înc n-am pomenit jura i care s încline în favoarea unui om de culoare, împotriva unui alb...

Dar Jem îl contrazise pe p rintele Sykes, şi fur m obliga i s asist m la o reexaminare minu ioas a probelor, amestecat cu ideile fratelui meu despre prevederile legale referitoare la viol: dac ea te las , nu mai e viol, dar fata trebuie s aib optsprezece ani – cel pu in în Alabama – şi Mayella avea nou sprezece.

Se pare c trebuia s dai din picioare şi s urli, s fii dominat şi strivit , dac se poate chiar snopit în b taie. Dac îns n-aveai optsprezece ani împlini i, erai scutit de toate aceste formalit i.

— Domnule Jem, obiect p rintele Sykes, nu se cuvine ca domnişoara s ne aud ...

— A, ea nu în elege ce vorbim, îl asigur Jem. Scout, astea-s prea grele pentru tine, nu-i aşa?

— Ţa nicidecum, în eleg tot ce spune i, protestai eu. Se vede treaba îns c fusesem prea conving toare, pentru c Jem

abandon definitiv subiectul. — ţât e ceasul, p rinte? se interes el. — Aproape opt. M uitai jos, la parter, şi-l v zui pe Atticus plimbându-se cu mâinile în

buzunare: f cu un tur pân la fereastr , apoi de-a lungul barei pân la banca jura ilor. Se uit la ea, pe urm îl examin pe judele Taylor, care trona la locul s u, în sfârşit se reîntoarse de unde pornise. Întâlnindu-i privirea, îi f cui un semn cu mâna. El îmi r spunse dând din cap şi îşi relu plimbarea.

Domnul Gilmer era la fereastr şi vorbea cu domnul Underwood. Cu picioarele instalate pe mas , Ţert, grefierul, fuma igar dup igar .

Oamenii legii prezen i – Atticus, domnul Gilmer, judele Taylor, cufundat de-a binelea în somn, şi cu Ţert – erau îns singurii a c ror comportare p rea normal . N-am v zut niciodat o sal de tribunal atât de ticsit şi în acelaşi timp atât de liniştit . ţâte un prunc mai scâncea uneori, sau vreun copil se mai furişa afar , dar oamenii mari şedeau ca la biseric . În jurul nostru, la balcon, stând jos ori în picioare, negrii aşteptau cu o biblic r bdare.

Încordându-şi puterile, b trânul orologiu al tribunalului b tu ora – opt lovituri asurzitoare, care ne-au scuturat şi oasele din noi.

...ţând a b tut de unsprezece ori, eu nu mai sim eam nimica: r pus de

lupta cu somnul, îmi permisesem s a ipesc un pic pe bra ul şi um rul confortabil al p rintelui Sykes. M-am smuls din picoteal şi-am f cut un efort cinstit s r mân treaz , privind în jos şi concentrându-m asupra capetelor de la parter: erau şaisprezece chelii, apoi pai-sprezece b rba i care puteau trece drept roşcovani; alte patruzeci de capete variau între castaniu şi negru. Mi-am adus aminte ce-mi spunea Jem odat , când se afla într-o scurt faz de interes acut pentru studiile psihologice: dac un num r suficient de oameni – bun oar atâ ia câ i încap într-un stadion – şi-ar concentra aten ia asupra aceluiaşi lucru, de pild s dea foc unui copac din p dure, copacul s-ar aprinde negreşit prin simplul lor consens. Ideea de a sugera celor de jos s cear to i în gând eliberarea lui Tom Robinson începu s -mi dea târcoale, nu îns pentru mult vreme, fiindc mi-am zis c dac şi ceilal i or fi tot atât de obosi i ca şi mine, nu se realizeaz . Dill dormea dus, cu capul pe um rul lui Jem, iar Jem nici nu clintea.

— Nu dureaz cam mult? îl întrebai. — Sigur c da, Scout, r spunse el parc mul umit. — P i, dup tine, n-ar fi trebuit s in decât cinci minute! Jem ridic din sprâncene. — Astea-s lucruri prea grele pentru tine, nu po i s pricepi, decise dânsul

iar. Eram îns prea obosit ca s -l mai combat. ţred totuşi c eram de ajuns de treaz , de vreme ce am putut s -mi dau

seama de impresia care pusese st pânire pe mine: nu era departe de ceea ce

sim isem iarna trecut , şi un fior m str b tu, cu toate c noaptea era în buşitoare. Senza ia se accentu , pân ce atmosfera din sala tribunalului deveni totuna cu diminea a aceea de februarie, când p s rile cânt toare amu iser , dulgherii nu mai cioc neau la casa nou a domnişoarei Maudie şi fiecare uş din vecini fusese ferecat tot atât de straşnic ca şi uşile casei Radley. O strad goal , pustie, în timp ce aici, sala tribunalului gemea de lume. O noapte de var în buşitoare nu se mai deosebea de o diminea de iarn . Domnul Heck Tate, care intrase în sal şi vorbea cu Atticus, putea prea bine s poarte jacheta de piele şi cizmele lui înalte. Atticus se oprise din plimbarea-i paşnic şi îşi spriji-nea piciorul pe stinghia unui scaun; în timp ce asculta ce-i spune domnul Tate, îşi trecu mâna încet de-a lungul coapsei. Eu m aşteptam din clip -n clip ca domnul Tate s -i zic : „Împuşc -l dumneata, domnule Finch..."

Dar domnul Tate rosti autoritar: „Sala s p streze linişteaĂ, şi toate capetele de la parter tres rir . Domnul Tate ieşi din sal şi se întoarse împreun cu Tom Robinson, pe care-l escort la locul lui de lâng Atticus, şi r mase şi el al turi, în picioare. Judele Taylor se trezise de-a binelea la acel neaşteptat semnal de alarm şi acum st tea în scaun drept, cu privirea a intit asupra b ncii goale a jura ilor.

Ceea ce a urmat, s-a petrecut ca într-un vis: ca prin vis i-am v zut reap rând pe jura i, care aveau mişc rile încete ale înot torilor pe sub ap , ca de la mare dep rtare am auzit, slab de tot, vocea judelui Taylor. Am v zut ceea ce numai un copil de avocat putea s vad , putea s urm reasc , şi a fost ca şi când l-aş fi urm rit pe Atticus cum înainteaz pe strad , pune puşca la um r şi apas pe tr gaci, deşi ştiam prea bine c puşca era goal .

Jura ii nu se uit niciodat la un acuzat pe care l-au condamnat, iar când jura ii aceştia au intrat, nici unul din ei nu l-a învrednicit pe Tom Robinson cu o privire. Primul jurat întinse o hârtie domnului Tate, care o întinse mai departe grefierului, care la rândul s u o întinse judec torului...

Închisei ochii. „Vinovat... vinovat... vinovat... vinovat...Ă Judele Taylor citea verdictul jura ilor. Strecurai o privire spre Jem: mâinile i se în lbiser de tare ce strângeau balustrada balconului, umerii îi tres reau ca şi când dup fiecare „vinovatĂ ar fi primit o lovitur în spate.

Judele Taylor mai spuse nu ştiu ce. inea în mân cioc nelul, f r a-i da îns vreo întrebuin are. ţa prin cea l-am v zut pe Atticus cum împinge hârtiile de pe mas în serviet , o închide brusc, se apropie de grefier şi-i spune ceva, d din cap în direc ia domnului Gilmer, apoi se întoarce la Tom Robinson şi şuşoteşte cu el. În timp ce-i vorbea, Atticus îi pusese mâna pe um r. Apoi îşi lu haina de pe sp tarul scaunului, şi-o arunc pe spate şi se îndrept spre ieşire, dar nu spre uşa obişnuit : pesemne c voia s se întoarc acas pe drumul cel mai scurt, fiindc porni cu paşi repezi pe culoarul din mijloc, c tre ieşirea de la sud. I-am urm rit cu privirea creştetul capului în drumul s u spre uş . Nici o clip nu s-a în l at, ca privirea s-o întâlneasc pe a celor din jur.

ţineva m tot înghiontea, dar mi-era cu neputin s -mi iau ochii de la parter, de la imaginea lui Atticus str b tând însingurat culoarul.

— Domnişoar Jean Louise! Privii în sfârşit în jur. To i erau în picioare. Şi lâng noi, şi la balconul de

vizavi, to i negrii se ridicaser în picioare. Şi tot atât de îndep rtat şi slab ca al judelui Taylor, glasul p rintelui Sykes ajunse pân la mine:

— Ridic -te în picioare, domnişoar Jean Louise. Trece tat l dumitale! 22 Acum era rândul lui Jem s plâng . Lacrimi de mânie îi br zdau fa a în timp

ce ne croiam drum prin mul imea zgomotoas . „Nu e drept... nu e dreptĂ, bolborosi el tot drumul, pân la col ul din pia unde-l întâlnir m pe Atticus, care ne aştepta; şedea sub un felinar şi ar ta ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat: nasturii de la vest erau încheia i, gulerul şi cravata – la locul lor, lan ul la ceas lucea, iar el nu p rea deloc tulburat.

— Atticus, nu e drept! exclam Jem. — Nu, fiule, nu e drept. Şi o pornir m spre cas . M tuşa Alexandra ne aştepta. Era în capot, dar aş fi putut s jur c avea pe

dedesubt corsetul. — Îmi pare r u, frate, şopti ea. ţum n-o auzisem niciodat zicându-i lui

Atticus „frateĂ, i-am aruncat o ochead lui Jem, dar acesta nu era atent: ba c ta în sus, la Atticus, ba în jos, la podea, şi m-am întrebat dac nu cumva îl socoate pe Atticus cât de cât r spunz tor de condamnarea lui Tom Robinson.

— Nu-i e bine? întreb m tuşica, ar tându-l pe Jem. — Are s -şi revin îndat , o asigur Atticus. A fost cam aspr încercarea

pentru el. Apoi oft : M duc la culcare. Dac nu m trezesc mâine devreme, s nu m scula i.

— Mai întâi, nu cred c a fost în elept s -i laşi... — Acesta este c minul lor, sor , r spunse Atticus. L-am cl dit pentru ei aşa

cum l-am cl dit, s înve e dar s se deprind cu el. — Dar pentru asta nu-i nevoie s mearg la tribunal şi s se b l ceasc în... — Tribunalul reprezint comitatul Maycomb în aceeaşi m sur ca şi

ceaiurile misionarilor. — Atticus... Privirea m tuşii Alexandra era îngrijat . Tu eşti ultimul om de

la care m-aş fi aşteptat s se nec jeasc din pricina asta. — Nu sunt nec jit, doar obosit. M duc s m culc. — Atticus... f cu Jem înfrigurat. Tata se întoarse în pragul uşii: — Ce-i, fiule? — ţum au fost în stare s fac una ca asta, cum au fost în stare?... — Nu ştiu cum, dar au f cut-o. Au f cut-o şi înainte, au f cut-o ast -sear

şi au s-o mai fac , şi când fac una ca asta... se pare c numai copiii plâng. Noapte bun .

ţa totdeauna, îns , lucrurile apar într-o lumin mai favorabil diminea a. Atticus se trezi la imposibila lui or obişnuit şi, când am intrat noi în sufragerie, l-am g sit gata instalat înd r tul lui Mobile Register.

Fa a lui Jem exprima şi acum întrebarea pe care buzele lui adormite

încercaser s-o formuleze asear . — Nu e înc momentul s ne îngrijor m, îl îmb rb t Atticus pe când ne

aşezam în jurul mesei. Înc nu s-a terminat. Vom face recurs, te asigur. Doamne sfinte, Caly, dar ce-i asta? exclam el deodat , cu ochii la farfurie.

— Tat l lui Tom Robinson v-a trimis un pui, azi-diminea . L-am fript. — A, spune-i c sunt foarte încântat de darul s u – pariez c nici la ţasa

Alb nu se m nânc pui la micul dejun. Dar astea ce mai sunt? — Nişte cornuri, l muri ţalpurnia. Estelle de la hotel le-a trimis. Atticus se uit la ea în culmea mir rii, dar se pare c surprizele abia

începeau. — Domnu' Finch, mai bine veni i s vede i ce e-n buc t rie. Ne-am luat dup el. În buc t rie, masa toat era înc rcat cu alimente,

atâtea cât s îngroape sub ele întreaga familie: şunci de porc, roşii, fasole, ba chiar şi struguri. Atticus nu-şi putu ascunde zâmbetul când descoperi un borcan cu picioare de porc în saramur .

— ţrede i voi c m tuşica o s -mi dea voie s le m nânc? — Le-am g sit pe treptele din dos azi-diminea , când am venit, d du

ţalpurnia raportul mai departe. Dânşii... şti i... pre uiesc ce-a i f cut, domnu' Finch. ţred c ... nu-i necuviincios din partea lor, nu-i aşa?

Ochii lui Atticus se umplur de lacrimi. O clip nu fu în stare s articuleze o vorb ; apoi se întoarse spre ţalpurnia:

— Spune-le c le mul umesc din adâncul inimii. Spune-le... spune-le c nu trebuie s mai fac una ca asta. Timpurile sunt prea grele...

Şi ieşi din buc t rie, se întoarse în sufragerie şi, luându-şi r mas bun de la m tuşa Alexandra, îşi puse p l ria pe cap şi plec în oraş.

Auzir m paşii lui Dill în hol, ceea ce o f cu pe ţalpurnia s lase pe mas farfuria neatins a lui Atticus. În timp ce ron ia iepureşte, Dill g si posibilitatea s ne povesteasc reac ia domnişoarei Rachel la evenimentele de azi-noapte, reac ie care se putea rezuma în felul urm tor: dac un om ca Atticus Finch are chef s dea cu capul în zid, n-are decât, în definitiv e capul lui.

— I-aş fi spus eu câteva, bolborosea Dill înfulecând un copan de pui, dar nu prea p rea în form azi-diminea . ţic jum tate din noapte s-a perpelit de grija mea, c nu ştia unde sunt, ar fi trimis şeriful dup mine, dac nu era şi el la tribunal.

— Dill, s nu mai pleci f r s -i spui unde te duci, îl d sc li Jem. Nu faci decât s-o înt râ i.

Dill oft , cu aerul cuiva care-şi vede r bdarea îngereasc pus la grea încercare.

— Dar i-am spus unde m duc... i-am spus de-mi venea r u. Prea mul i şerpi vede în dulap, asta-i! Pariez c femeia asta bea în fiecare diminea o jum tate de litru în loc de micul dejun – în orice caz, dou pahare întregi ştiu c d gata, am v zut-o.

— Dill, se scandaliz m tuşa Alexandra, te rog s nu vorbeşti în felul acesta! Nu e cuviincios din partea unui copil. E... cinic!

— Nu sunt cinic, domnişoar Alexandra. Nu po i fi cinic dac spui adev rul, nu-i aşa?

— Felul în care-l spui tu este. Ochii lui Jem sc p rar când se uit la m tuşa, dar de adresat se adres tot

lui Dill: — Hai s mergem. Po i s-o iei şi pe Scout cu tine. Afar , am v zut-o pe domnişoara Stephanie ţrawford discutând însufle it

cu domnişoara Maudie Atkinson şi cu domnul Avery. ţând ne-au sim it, s-au întors şi ne-au aruncat o privire, apoi şi-au continuat discu ia. Jem scoase un fel de muget înfundat din gâtlej, iar eu tare aş fi vrut s am în clipa asta o arm .

— Nu pot s suf r s m priveasc oamenii mari, m rturisi Dill. M simt ca şi când aş fi prins cu mâ a-n sac.

Domnişoara Maudie îl strig pe Jem, care se ridic din leag n bomb nind. — Mergem şi noi cu tine, hot rî Dill. Nasul domnişoarei Stephanie frem ta de curiozitate. Dumneaei dorea s

ştie cine ne d duse voie s mergem cu to ii la tribunal, dumneaei nu ne v zuse, dar în zori tot oraşul ştia c st tusem la balconul rezervat pentru oamenii de culoare. Ne dusese oare Atticus acolo, în semn de...? Oare n-am şezut prea aproape de to i acei...? Şi pricepuse oare Scout tot ce...? Dar când t ticul nostru a pierdut, nu ne-am sim it prost?

— Ispr veşte, Stephanie, o repezi domnişoara Maudie cu voce hot rât . N-am s -mi irosesc toat diminea a pe verand ... Jem Finch, te-am strigat ca s te întreb dac tu şi cu prietenii t i nu vre i pu in cozonac. De la cinci diminea a m-am sculat ca s -l fac, şi aş prefera s vre i. Iart -ne, Stephanie, la revedere, domnule Avery.

Pe masa din buc t ria domnişoarei Maudie tronau un cozonac mare şi alte dou mai mici. Ne aşteptam la trei mititele, c ci domnişoara Maudie nu obişnuia s -l uite pe Dill, şi cred c figurile noastre exprimau acest reproş. Ne-am dumirit îns când am v zut-o t ind o felie din cozonacul cel mare şi întinzându-i-o lui Jem.

În timp ce mâncam, ne trecu prin minte c domnişoara Maudie voia în felul acesta s ne dea a în elege c , în ceea ce o priveşte, nu s-a schimbat nimic. Şedea cuminte pe un scaun de buc t rie şi se uita la noi. Deodat zise:

— Nu fi nec jit, Jem. Lucrurile nu sunt niciodat chiar atât de rele cum par. ţând era în cas şi când avea mai multe de spus, domnişoara Maudie îşi

r şchira degetele pe genunchi şi-şi potrivea pince-nez-ul. Aşa f cu şi acum, iar noi ciulir m urechile.

— Voiam s v spun numai c exist pe lumea asta oameni care s-au n scut anume ca s aduc la îndeplinire îndatoririle noastre cele mai nepl cute. Un astfel de om e tat l vostru.

— Aşa o fi, morm i Jem. — Nici un „o fiĂ, dr gu , i-o retez domnişoara Maudie, auzind bomb nelile

fataliste ale fratelui meu, dumneata nu eşti destul de mare ca s apreciezi ce- i spun eu.

Jem îns îşi contempla gânditor felia de cozonac consumat numai pe jum tate.

— E ca şi cum ai fi o omid în coconul ei, asta-i, filozof el, sau ca şi cum ai dormi înfofolit la c lduric în culcuşul t u. Şi eu care credeam c ai noştri sunt

cei mai buni oameni din lume... În orice caz, aşa p reau... — Şi s ştii c suntem oamenii cei mai de n dejde din lume, replic

domnişoara Maudie. Rareori ni se cere s ne purt m creştineşte, dar când ni se cere, avem oameni ca Atticus care s ne reprezinte.

Jem zâmbi trist: — Bine-ar fi dac şi restul comitatului ar gândi la fel... — Dac-ai şti câ i dintre noi gândesc aşa, te-ai minuna. — ţine? se însufle i pe neaşteptate Jem. ţine din oraşul sta a mişcat

m car un deget ca s -l ajute pe Tom Robinson? Cine?! — Mai întâi, prietenii lui de culoare şi oamenii ca noi. Oameni ca

judec torul Taylor. Oameni ca domnul Heck Tate. Las pu in mâncatul şi încearc s judeci, Jem. Nu- i sare în ochi c desemnarea lui Atticus ca ap r tor al b iatului acela nu e o simpl întâmplare? ţ judec torul Taylor a avut probabil motivele lui s -l desemneze?

Uite un lucru la care nu m gândisem, într-adev r. Ap rarea din oficiu era încredin at de obicei domnului Maxwell Green, ultima achizi ie a baroului din Maycomb, care avea nevoie s capete experien . Lui ar fi trebuit s -i revin procesul lui Tom Robinson.

— Gândeşte-te c asta, zicea domnişoara Maudie, n-a fost câtuşi de pu in întâmpl tor. Asear şedeam pe verand şi aşteptam. Aşteptam şi iar aşteptam, doar-doar am s v v d, pe voi to i, ap rând în capul str zii, şi tot aşteptând aşa, îmi ziceam c Atticus Finch n-o s câştige, fiindc nu poate s câştige, dar c e singurul om de-aici care, într-un proces ca sta, poate s -i fac pe jura i s delibereze un timp atât de îndelungat. Şi-mi mai ziceam în sinea mea c e totuşi un pas înainte – un pas de copil mic, fireşte, totuşi un pas.

— ...Foarte frumos ceea ce spune i – nici un judec tor sau avocat care-i bun creştin nu-i de vin dac jura ii sunt p gâni, bomb ni Jem. Las' numai, s m fac eu mai mare...

— Asta-i alt treab , asta va trebui s-o hot r şti împreun cu taic -t u, i-o t ie domnişoara Maudie.

Ieşir m afar , la soare, coborând treptele noi şi r coroase ale casei domnişoarei Maudie. Domnul Avery şi cu domnişoara Stephanie Crawford tot mai st teau de vorb ; se duseser mai încolo pe trotuar, în fa a casei domnişoarei Stephanie. O v zur m pe domnişoara Rachel îndreptându-se spre ei.

— ţând am s m fac eu mai mare, relu Dill ideea, cred c am s m fac clovn.

Jem şi cu mine ne-am oprit înm rmuri i. — Da, da, ce v uita i aşa? ţlovn. Nimic nu-i oprit pe lumea asta, afar de

un singur lucru: s râzi de ceilal i! Aşa c am s intru la circ şi am s râd de ei de-am s m stric.

— Nimic nu pricepi, Dill, îi explic frate-meu. ţlovnii sunt trişti, ceilal i râd de ei.

— Da? Atunci am s fiu un altfel de clovn. Am s stau în mijlocul arenei şi am s râd eu de ceilal i. Ia uit -te la ia, f cu el ca pentru a exemplifica ridicând degetul. Le-ar sta bine s c l reasc pe cozi de m tur . M tuşa Rachel, cel

pu in, a şi început. Şi drept e c domnişoara Stephanie şi cu domnişoara Rachel ne f ceau

semne dezordonate cu mâna, într-un chip care nu contrazicea spusele lui Dill. — Ei, drace, şuier Jem. N-ar fi politicos s ne prefacem c nu le observ m. Se întâmplase ceva. Domnul Avery devenise stacojiu la fa tot str nutând

întruna, mai-mai s ne trânteasc jos când ne-am apropiat. Domnişoara Stephanie, în culmea agita iei, tremura toat , iar domnişoara Rachel îl bruftului pe Dill înşf cându-l de um r:

— Intr în curtea din dos şi-acolo s -mi stai, c -i mare primejdie! — Dar ce s-a întâmplat? întrebai. — N-ai auzit? url târgul... În clipa aceea, m tuşa Alexandra se ivi în prag şi ne strig , dar era prea

târziu: domnişoara Stephanie se gr bise s ne înştiin eze c azi-diminea , domnul Ţob Ewell îl oprise pe Atticus la poşt , în col , îl scuipase-n obraz şi-i f g duise c o s -i fac de petrecanie, chiar de-ar trebui s aştepte toat via a prilejul potrivit.

23 — Aş prefera ca Ţob Ewell s nu mestece tutun, fu tot ce g si Atticus de

cuviin s ne spun . Dup versiunea domnişoarei Stephanie ţrawford, iat ce se-ntâmplase.

Atticus tocmai ieşea de la poşt când domnul Ewell s-a apropiat de el, l-a înjurat, l-a scuipat şi l-a amenin at c are s -l omoare. Domnişoara Stephanie (care, dup ce istorisise întâmplarea de dou ori, a treia oar a început s pretind c asistase ea îns şi şi v zuse totul cu ochii ei – fiind tocmai în trecere pe acolo, la întoarcere de la „Jitney Jungle") – domnişoara Stephanie deci, zicea c Atticus nici n-a clipit, ci doar şi-a scos batista din buzunar, s-a şters şi l-a l sat pe domnul Ewell s -i zvârle nişte cuvinte pe care ea una nu le-ar putea repeta nici dac cineva ar sili-o. Domnul Ewell era veteran dintr-un r zboi cam obscur; faptul acesta, plus reac ia placid a lui Atticus, l-au îndemnat probabil s -l întrebe: „Eşti prea mândru ca s te ba i cu mine, ciorling u bastard?Ă La care domnişoara Stephanie zice c Atticus ar fi r spuns: „Nu, ci prea b trânĂ şi c , vârându-şi mâinile în buzunar, s-a îndep rtat. ţe-i al lui e-al lui, mai ad uga domnişoara Stephanie, Atticus Finch era uneori în stare s fie teribil de sec.

Pe Jem îns şi pe mine, istorisirea n-a avut darul s ne înveseleasc . — La urma urmelor, mi-am dat cu p rerea, era intaşul cel mai formidabil

din tot comitatul, putea foarte bine s ... — Ah, Scout, doar ştii c pentru nimic în lume n-ar umbla cu pistolul la el.

Şi nici m car nu are! ripost Jem. Nici în seara aceea, la închisoare, nu era înarmat. Mi-a spus c a umbla cu pistolul la tine e ca şi când ai invita pe altul s te împuşte.

— Aia-i altceva, nu m l sai eu. S -l rug m s -şi fac rost de unul. — L-am rugat, dar mi-a r spuns c astea-s prostii.

Dill fu de p rere c n-ar strica totuşi s facem apel la sentimentele lui: la urma urmei, noi doi am r mâne muritori de foame dac domnul Ewell l-ar ucide şi, unde mai pui, am înc pea pentru totdeauna pe mâna m tuşii Alexandra, care ştim noi bine ce-ar face în primul rând – nici n-ar aştepta ca Atticus s fie îngropat şi ar şi da-o afar pe ţalpurnia. Dup Jem, am fi avut poate o şans dac eu, ca fiind mai mic şi pe deasupra fat , aş începe s bâzâi şi aş face o scen . Dar nici asta nu s-a prins.

ţând a observat îns cum lâncezeam prin vecini, f r poft de mâncare şi nici pentru jocurile noastre preferate, Atticus şi-a dat seama totuşi cât eram de însp imânta i. Într-o sear îl ispiti pe Jem cu o nou revist de fotbal, dar când îl v zu l sând-o la o parte dup ce o frunz rise neatent, îi puse întrebarea:

— Cine te-a nec jit, b iete? Jem r spunse f r înconjur: — Domnul Ewell. — S-a întâmplat ceva? — Nu s-a întâmplat nimic. Ne e team s nu p eşti ceva şi credem c n-ar

strica s iei m suri. — Şi ce vrei s fac? S -l oblig s semneze un pact de neagresiune?... Atticus zâmbea, dar zâmbetul lui era for at. — ţând cineva î i spune c are s - i fac de petrecanie, asta nu-i de glumit. — Şi nici n-a glumit, recunoscu Atticus. Dar încearc o clip , Jem, s intri

în pielea lui Ţob Ewell, dac po i. I-am distrus, la procesul acela, şi ultima posibilitate de a mai g si crezare, admi ând, bineîn eles, c ar fi existat vreuna. Trebuia şi el, în felul lui, s -şi ia revanşa, c ci aşa reac ioneaz întotdeauna oamenii ca el. Deci, dac faptul c m-a scuipat şi m-a amenin at a cru at-o pe Mayella Ewell de o b taie în plus, m bucur. Trebuia s se r zbune şi el pe cineva, şi prefer s fiu eu acela decât copiii lui. În elegi?

Jem d du din cap afirmativ. M tuşa Alexandra intr în camer tocmai în clipa când Atticus zicea c „nu

trebuie s ne temem de Ţob Ewell, care şi-a desc rcat nervii şi atâta totĂ. — În locul t u, n-aş fi atât de sigur , Atticus, îl contrazise ea. Oamenii de

soiul sta sunt în stare de orice ca s r zbune o insult . Îi ştii doar prea bine. — Sor drag , dar ce naiba ar putea s -mi fac mie Ewell? — În orice caz, ceva pe ascuns, r spunse m tuşa Alexandra, de asta po i fi

sigur. — Nu prea v d cine ar putea face aici, la Maycomb, ceva pe ascuns, replic

Atticus. Dup toate acestea, nu ne-a mai fost fric . Vara era pe sfârşite, şi-am c utat

s profit m cât mai mult de ultimele zile. Atticus ne asigurase c lui Tom Robinson nu i se poate întâmpla nimic pân ce procesul nu va fi examinat de o instan superioar şi c sunt şanse destul de mari ca Tom s fie pus în libertate, sau, în cazul cel mai r u, s fie judecat din nou. Se afla acuma la ferma-penitenciar de la Enfield, la şaptezeci de mile dep rtare, tocmai în comitatul ţhester. Am vrut s ştiu dac nevasta şi copiii lui aveau voie s -l viziteze, dar Atticus mi-a explicat c nu le este îng duit.

— Şi dac pierde apelul, ce-o s i se întâmple? îl întrebai eu într-o sear .

— Va merge pe scaunul electric, r spunse tata simplu, afar doar de cazul c guvernatorul îi comut pedeapsa. Pentru moment, îns , nu- i face griji, Scout. Avem şanse destul de mari.

Lungit pe canapea, Jem citea Popular Mechanics, dar cele auzite îl f cur s ridice capul:

— Asta nu-i drept. ţhiar dac ar fi vinovat, n-a ucis pe nimeni. N-a luat via a nim nui.

— Aşa e, dar tu ştii c în Alabama violul este o crim capital , explic Atticus.

— Da, dar jura ii nu trebuiau s -l condamne la moarte; n-aveau decât s -i dea dou zeci de ani, dac voiau.

— S -i fi dat, îl corect Atticus. Tom Robinson este un negru, Jem. Nici o curte cu juri din aceast parte a lumii n-ar spune: „ţredem c eşti vinovat, dar nu cine ştie ceĂ – atunci când e vorba de o acuza ie ca asta. Ori l-ar achita pur şi simplu, ori l-ar condamna la moarte.

Jem cl tin capul. — Ştiu c nu-i drept, murmur el, dar nu pricep care-i greşeala – poate c

violul n-ar trebui considerat o crim capital ... Atticus l s ziarul s -i cad lâng scaun. Nu contesta legea asupra violului

– o, desigur, nici prin gând nu-i trecea! – zise el, în schimb era profund dezgustat ori de câte ori procurorul cerea şi jura ii pronun au o sentin de condamnare la moarte pe baza unor dovezi pur circumstan iale. Îmi arunc o privire, observ c ascultam şi c ut s se exprime mai desluşit.

— ţu alte cuvinte, înainte de a condamna la moarte un om care a s vârşit s zicem o crim , ar trebui s existe unul sau doi martori oculari. Trebuie s fie cineva care s poat spune: „Da, eram de fa şi l-am v zut ap sând pe tr gaciĂ.

— Totuşi, o mul ime de oameni au... au fost spânzura i pe baz de dovezi circumstan iale, coment Jem.

— Ştiu, şi probabil c mul i dintre aceştia meritau spânzur toarea, cu vârf şi îndesat – dar, în lips de martori oculari, subzist totdeauna o îndoial , uneori numai umbra unei îndoieli. Legea o numeşte „îndoial ra ional Ă, dar eu cred c pârâtul are dreptul la umbra unei îndoieli. Exist totdeauna posibilitatea, oricât de improbabil , c e nevinovat.

— Prin urmare, tot jura ii sunt de vin . Ar trebui desfiin at curtea cu juri. Jem era inflexibil. Atticus îşi d dea toat silin a s nu zâmbeasc , dar nu reuşi. — Eşti cam aspru cu noi, fiule. Eu unul cred c ar exista şi o cale mai bun :

s schimb m legea. S-o schimb m în aşa fel, încât numai judec torii s aib puterea de a da pedeapsa capital .

— Atunci, du-te la Montgomery şi schimb legea. — Ai fi tare surprins dac ai şti cât e de greu. Eu n-am s mai apuc aceast

schimbare, iar tu, dac ai s-o apuci, ai s fii atunci un om b trân. Jem îns ştia una şi bun : — Nu, sir, cur ile cu juri ar trebui desfiin ate. Mai întâi, el nu era vinovat, şi

jura ii au zis totuşi c este. — Fiule, relu Atticus r bd tor, dac pe banca jura ilor ai fi stat tu şi cu al i

unsprezece b ie i ca tine, Tom ar fi acum un om liber. Pân în clipa de fa , în via a ta n-a intervenit nimic care s tulbure procesul t u de gândire. Jura ii care l-au judecat pe Tom sunt oameni cumsecade în via a de toate zilele, dar a i v zut şi voi cum între ei şi ra iune s-a interpus ceva. La fel şi atunci, noaptea, în fa a închisorii. Când banda aceea s-a întors acas , componen ii ei n-au f cut-o fiindc erau oameni ra ionali, ci fiindc am fost noi acolo. Exist în lumea asta a noastr ceva ce-i face pe oameni s -şi piard capul şi-i împiedic s fie corec i chiar dac ar încerca. La tribunalele noastre, când e vorba de cuvântul unui alb contra unui negru, albul câştig totdeauna. O fi urât, nu zic, dar asta-i realitatea.

— Nu e drept, o inea Jem mor iş; b tu uşurel cu pumnul pe genunchi. Nu po i condamna la moarte un om pe baza unor m rturii ca astea, nu po i.

— N-ai putea tu, dar ei au putut şi l-au condamnat. ţu cât ai s creşti, cu atât ai s vezi mai multe. Singurul loc unde omul ar trebui s beneficieze de o judecat dreapt , indiferent de ce culoare a curcubeului ar fi el, este tribunalul, îns oamenii sunt în stare s duc cu ei resentimentele lor pân şi pe banca jura ilor. ţând ai s creşti mai mare, ai s ai în fiecare zi a vie ii tale prilejul s vezi cum albii îi înşal pe negri, dar d -mi voie s - i spun un lucru – şi te rog s nu-l ui i: ori de câte ori un alb trage pe sfoar un negru, albul acela, oricine ar fi el, oricât ar fi el de bogat sau de obârşie oricât de nobil , ei bine, albul acela este un om de nimic!

Atticus vorbise pân acum atât de calm, încât ultimul cuvânt ne sparse timpanele. Ridicai ochii şi b gai de seam c fa a lui avea o expresie vehement .

— Nu ştiu spectacol mai dezgust tor decât un alb care se înjoseşte ca s profite de ignoran a unui negru. S nu ne am gim: toate se adun şi, într-o bun zi, va trebui s d m socoteal pentru toate. Trag n dejde c asta nu se va întâmpla în vremea noastr , copii.

Jem se sc rpin în cap. Deodat , f cu ochii mari. — Atticus, dar de ce oamenii ca noi şi ca domnişoara Maudie nu sunt

niciodat aleşi jura i? Niciodat nu vezi pe cineva din Maycomb printre jura i, to i sunt din împrejurimi.

Atticus se l s pe spate în balansoarul lui. Nu ştiu de ce, dar p rea satisf cut de Jem.

— M tot întrebam când ai s observi lucrul acesta, zise el. Din mai multe cauze. Domnişoara Maudie, bun oar , nu poate face parte dintr-o curte cu juri fiindc e femeie.

— Adic în Alabama, femeia n-are voie s fie jurat? s rii eu indignat . — Întocmai. Probabil pentru a feri urechile cuconi elor delicate de procese

ca acela al lui Tom. În afar de asta, ad ug Atticus surâzând, nu cred c am mai da de cap tul unui proces, cu doamnele jura i, care ar întrerupe tot timpul cu întreb rile lor.

Pufnir m în râs. ţe bine i-ar sta domnişoarei Maudie într-o curte cu juri! Îmi veni în minte şi b trâna doamn Dubose, în scaunul ei cu rotile, şi parc o auzeam apostrofând: „John Taylor, termin cu cioc nitul, c vreau s -l întreb ceva pe individul staĂ. ţine ştie dac str moşii noştri n-au fost totuşi în elep i...

— Cu oameni ca noi, zicea tocmai Atticus, nici nu se putea altfel. În general,

avem parte de jura i pe care-i merit m. În primul rând, notabilit ile noastre din Maycomb n-au nici un interes. În al doilea rând, le e fric . Apoi...

— Dar de ce le e fric ? îl întrerupse Jem. — Ei, ce-ar fi dac domnul Link Deas, bun oar , ar trebui s decid ce

daune trebuie s pl teasc , s zicem, domnişoara Rachel domnişoarei Maudie fiindc a c lcat-o cu maşina? Lui Link nu i-ar conveni ca magazinul lui s-o piard de client nici pe una, nici pe cealalt , nu-i aşa? Şi atunci, ce face? Se duce la judec torul Taylor şi-i spune c el nu poate fi jurat pentru c n-are cu cine l sa pr v lia în lipsa lui. Şi judec torul Taylor îl recuz . Uneori cu ciud , dar îl recuz .

— Şi de ce-ar fi atât de sigur c nici una, nici alta nu i-ar mai c lca în pr v lie? vrui s m l muresc.

— Domnişoara Rachel n-ar mai c lca, dar domnişoara Maudie da, fu de p rere Jem. Ţine, Atticus, dar votul jura ilor e secret.

— Ehei, b iete, trebuie s mai creşti, chicoti tata. Votul jura ilor se presupune c e secret. A face parte dintr-o curte cu juri înseamn a fi obligat s iei o hot râre şi s te pronun i într-o chestiune anume. Asta îns nu convine oricui. Şi, câteodat , e chiar nepl cut.

— În cazul lui Tom, jura ii au hot rât cam pripit, bomb ni Jem. Degetele lui Atticus c utau buzunarul în care-şi inea ceasul. — Nu, nu-i adev rat, vorbi el mai mult pentru sine. Şi acesta este tocmai

unul din motivele care m fac s sper c e aici umbra unui început. Jura ii au stat în deliberare câteva ceasuri. Verdictul era de neînl turat, probabil, dar în mod obişnuit nu le r pea mai mult de câteva minute. De data asta îns ... Tata se întrerupse şi se uit p trunz tor la noi. Poate c v-ar interesa s şti i c unul dintre ei a şov it teribil – la început a fost dintre pu inii care voiau pur şi simplu achitarea.

— ţine? exclam Jem uluit. Ochii lui Atticus str luceau. — Nu pot s -l dau în vileag, dar am s v spun doar atâta: era unul dintre

prietenii voştri din Old Sarum... — Unul dintre ţunninghami? strig Jem. Unul dintre... dar nici unul dintre

ei nu era acolo, l-aş fi recunoscut... glumeşti! Şi Jem îi arunc tatei o privire b nuitoare. — Una din rubedeniile lor. Nu l-am recuzat doar fiindc mi-a venit aşa,

deodat , o idee. Aş fi putut s -l recuz, dar n-am f cut-o. — Doamne sfinte! exclam Jem cu fervoare. Ţa vor s -l omoare, ba vor s -i

dea drumul... Niciodat n-am s -i în eleg pe oamenii ştia! — Principalul e s -i cunoşti mai bine, preciz Atticus. Şi ne reaminti c , de când emigraser în Lumea Nou , ţunninghamii nu

luaser niciodat nimic, de bun voie sau cu sila, de la nimeni. Dac reuşeai s le câştigi respectul, î i r mâneau devota i cu trup şi suflet. Iar ceva îi spunea – era doar o senza ie, o simpl b nuial – c în noaptea aceea ţunninghamii plecaser din fa a închisorii cu un respect considerabil pentru familia Finch. Dar, ad ug tata, ca s -l faci pe un ţunningham s -şi schimbe p rerea, e nevoie de un tr snet, plus de înc un ţunningham.

— Pe doi dintre ei s -i fi avut acolo, şi juriul n-ar fi pronun at condamnarea, încheie dânsul.

— Vrei s spui, rosti Jem rar, c ai acceptat printre jura i pe cineva care cu o noapte înainte a vrut s te omoare? De ce te-ai expus la un asemenea risc, Atticus, de ce?

— Dac stai pu in şi judeci, ai s - i dai seama c riscul nu era prea mare. Nu e nici o deosebire între un om care urmeaz s condamne, şi altul care urmeaz s fac acelaşi lucru, nu-i aşa? Între un om care urmeaz s condamne şi altul a c rui conştiin este pu in tulburat , exist , îns , o mic deosebire, nu-i aşa? Ei bine, el era singurul de pe list care se afla în aceast situa ie.

— ţe fel de rud era omul acela cu domnul Walter ţunningham? întrebai eu.

Atticus se ridic de pe scaun, se întinse şi c sc . Nu era înc ora noastr de culcare, dar ştiam c sper astfel s câştige r gazul necesar ca s -şi citeasc gazeta. O culese de pe jos, o împ turi şi m lovi uşurel cu ea în creştetul capului.

— Ia s vedem, morm i el mai mult pentru sine. Aha, ştiu, este dublu v r primar.

— Cum vine asta? — Dou surori s-au m ritat cu doi fra i. Nu v spun mai mult, gândi i-v

singuri. Dup ce-mi supusei mintea la o adev rat tortur , ajunsei la concluzia c

dac eu m-aş m rita cu Jem, iar Dill ar avea o sor şi s-ar însura cu ea, copiii noştri ar fi dubli veri primari.

— Vai de mine, Jem, exclamai eu când Atticus ne p r si, ce oameni caraghioşi! Ai auzit, m tuşico?

M tuşa Alexandra lucra la o cuvertur şi nu se uita la noi, dar tr sese cu urechea. Şedea pe scaunul ei, cu coşul de lucru la îndemân şi cu cuvertura întins în poal . De ce lucrau doamnele cuverturi de lân în serile cu z puşeal – iat ceva ce în ruptul capului nu pricepeam.

— Am auzit, r spunse ea. Mi-am adus aminte de îndep rtata şi catastrofala împrejurare când îi

luasem micului Walter ţunningham ap rarea. Îmi p rea bine acum de ceea ce f cusem.

— ţum începem şcoala, am s -l invit pe Walter la mas , începui s fac planuri cu glas tare, uitând c tot eu îi f g duisem în sinea mea o b taie sor cu moartea la prima noastr întâlnire. Ar putea r mâne la noi câteodat , dup lec ii. L-ar duce Atticus cu maşina înapoi, la Old Sarum. Sau chiar ar putea s doarm la noi din când în când, nu-i aşa, Jem?

— Vom vedea, f cu m tuşa Alexandra, declara ie care la ea suna întotdeauna a amenin are, niciodat a f g duial .

Nu îmi ascunsei surpriza: — De ce nu, m tuşico? Doar sunt oameni cumsecade. M tuşica îmi arunc o privire peste ochelarii pe care şi-i punea ori de câte

ori cosea. — Jean Louise, n-am nici o îndoial c sunt oameni cumsecade. Dar nu

sunt oameni din lumea noastr .

— Scout, m l muri Jem, m tuşa vrea s spun c sunt mitocani. — Ce-i acela mitocan? — Ei, un b d ran. Unul c ruia îi plac l utarii şi alte chestii din astea. — P i, şi mie îmi plac. — Înceteaz cu prostiile, Jean Louise, m puse la punct m tuşa Alexandra.

Po i s -l freci pe Walter ţunningham pân -l faci lun , po i s -l încal i cu ghete noi şi s -i pui straie noi, c tot n-o s fie niciodat ca Jem. Afar de asta, familia lor duhneşte a b utur de la o poşt . Acest gen de oameni nu poate prezenta nici un interes pentru doamnele din familia Finch.

— M tuşico, dar ea n-are nici nou ani, se crezu Jem dator s -i atrag aten ia.

— Nu-i nimic dac afl de pe acum. Aşa gr it-a m tuşa Alexandra. Şi vorbele ei mi-au amintit pe loc, deosebit de

viu, ultima împrejurare în care-şi ar tase col ii. ţare fusese motivul, niciodat n-am reuşit s în eleg. Pe atunci, eram absorbit cu totul de proiectele mele de a m duce la ţalpurnia acas . Muream de curiozitate s -i fiu „musafir Ă, s v d cum e la ea, s aflu cine-i sunt prietenii. Dar era totuna cu a dori s vezi fa a nev zut a lunii. De data aceasta tactica era alta, scopul m tuşii Alexandra îns r mânea acelaşi. Te pomeneşti c de asta a şi venit s stea cu noi – ca s ne ajute s ne alegem prietenii. Dar las' c o joc eu, cât am s m pricep mai bine:

— Dac -s oameni cumsecade, atunci de ce n-am voie s m port dr gu cu Walter?

— N-am spus s nu te por i dr gu cu el. Fii prietenoas şi politicoas cu el, poart -te dr gu cu toat lumea, draga mea. Dar nu e nevoie s -l invi i acas .

— Si dac-ar fi rud cu noi, m tuşico? — În primul rând nu e, dar chiar dac ar fi, r spunsul meu ar fi acelaşi. — M tuşico, se amestec Jem, Atticus zice c prietenii i-i alegi, dar familia

nu, şi c , fie c - i place sau nu, n-ai încotro, rudele r mân rude, iar dac te prefaci c nu le recunoşti, tot tu te faci de râs.

— Astea-s idei de-ale lui taic -t u, sun sentin a m tuşii Alexandra. De la mine s şti i îns una şi bun – c Jean Louise nu are voie s -l invite pe Walter ţunningham în casa asta. ţhiar dac ar fi dublu v r primar, o dat ce-am spus nu, nu r mâne; nu poate intra aici decât dac vine s -l vad pe Atticus pentru vreo treab anume. Şi cu asta basta.

Spusese ea „nuĂ, ce-i drept, dar de data asta eram decis s aflu şi motivele. — Dar eu vreau s m joc cu Walter, m tuşico, de ce n-am voie? M tuşica îşi scoase ochelarii de pe nas şi m privi p trunz tor. — Ei bine, am s - i spun de ce: pentru c e un neispr vit. De asta n-ai voie

s te joci cu el. Nu vreau s fii în compania lui, s -i deprinzi apuc turile, s înve i Dumnezeu ştie ce. Şi aşa eşti o problem pentru taic -t u.

Nu ştiu de ce-aş fi fost în stare dac nu m oprea Jem. M cuprinse cu bra ul pe dup umeri şi m duse la el în dormitor, în timp ce suspinam şi m înecam de furie. Atticus ne auzi şi-şi b g capul pe uş .

— Nu-i nimic, sir, nu-i nimic, îl asigur Jem îmbufnat. Atticus disp ru. — Ia o bomboan , Scout, încerc Jem s m consoleze, scotocindu-se prin

buzunare, de unde dezgrop în cele din urm o caramea. Mi-au trebuit câteva minute ca s-o prefac într-un cocoloş moale, pe care l-am lipit de cerul gurii.

Jem se apuc s -şi aranjeze lucrurile de pe m su a de toalet . P rul îi şedea în sus la spate şi-i c dea pe frunte în fa . Oare o s arate vreodat ca p rul unui b rbat? Poate c dac l-ar rade complet şi l-ar l sa s creasc apoi din nou, ar ar ta cum trebuie. Sprâncenele i se îngroşaser , iar trupul i se sub iase. Crescuse.

ţând se uit la mine, i se p ru probabil c iar încep s plâng, fiindc îmi spuse precipitat:

— Dac nu spui la nimeni, am s - i ar t ceva. L-am întrebat ce vrea s -mi arate şi el se descheie la c maş , zâmbind

stingherit. — Ei?! — P i nu vezi? — Nu. — P r. — Unde? — Aici. Uite. Fusese dr gu cu mine, aşa c i-am spus c mi se pare minunat, cu toate c

de fapt nu vedeam nimic. — Vai, Jem, e straşnic! — Am şi sub bra , se f li el. La anu' am s joc fotbal. Ascult , Scout, n-o mai

face pe m tuşica s se nec jeasc . Parc deun zi îmi spusese s n-o nec jesc eu pe m tuşica. — Ştii c nu se pricepe la fete, continu el, în orice caz nu la fete ca tine. Şi-a

pus în cap s fac din tine o lady. N-ai putea s te apuci de brodat, sau de ceva în genul sta?

— Fereasc sfântul! Nu m iubeşte, asta e, dar pu in îmi pas , Jem. ţe m-a înfuriat pe mine a fost c l-a f cut neispr vit pe Walter ţunningham, nu c a zis c sunt o problem pentru Atticus. În privin a asta, am avut noi doi o explica ie, mai de mult. L-am întrebat dac sunt o problem pentru el şi mi-a spus c nu prea, c cel mult sunt o problem pe care o poate rezolva totdeauna şi c s n-am nici un moment impresia c -i dau b taie de cap. M-am sup rat din cauza lui Walter: b iatul la nu e un neispr vit, Jem. Nu e ca Ewellii.

Frate-meu îşi azvârli pantofii din picioare şi se întinse pe pat. Îşi propti spinarea de pern şi aprinse lampa de la c p tâi.

— Scout, ştii ceva? Acum pricep eu totul. Am stat şi m-am gândit mult în ultima vreme, şi pân la urm am priceput. Pe lumea asta sunt patru feluri de oameni: oameni obişnui i, ca noi şi ca vecinii noştri, pe urm oameni cum sunt ţunninghamii din p dure, apoi oameni ca Ewellii de la maidanul de gunoi şi în sfârşit negrii.

— Dar chinezii din comitatul Baldwin? — Eu vorbesc acum de comitatul Maycomb. ţhestia e c oamenilor ca noi

nu le plac ţunninghamii, ţunninghamilor nu le plac Ewellii, iar Ewellii îi ur sc şi-i dispre uiesc pe oamenii de culoare.

— Dac ar fi aşa, replicai eu, atunci de ce jura ii care l-au judecat pe Tom şi

care erau oameni din tagma Cunninghamilor nu l-au achitat ca s le fac în ciud Ewellilor?

Jem îns îmi ignor întrebarea, ca fiind cu des vârşire pueril . — Ştii, zise el, l-am v zut pe Atticus b tând în ritm cu piciorul când era

muzic l ut reasc la radio, şi-am b gat de seam c -i place s trag o duşc mai mult decât al ii...

— Atunci, înseamn c sem n m cu ţunninghamii, şi nu-n eleg de ce m tuşica...

— Stai, las -m s termin... Sem n m, totuşi suntem altfel. Atticus zicea odat c m tuşica e atât de mândr de familia noastr pentru c în afar de nume n-avem nimic, nici o le caie.

— Jem, nu ştiu dac ai dreptate. Atticus mi-a spus mie odat c mai toate chestiile astea cu „vechile familiiĂ nu-s decât prostii, fiindc toate familiile sunt la fel de vechi. L-am întrebat dac şi oamenii de culoare şi englezii sunt, şi mi-a r spuns c da.

— Dar a avea un nume nu înseamn a fi de „familie vecheĂ, m con-trazise Jem. ţred c mai degrab conteaz de când ştiau carte str moşii. Afl , Scout, c m-am gândit serios la problema asta şi nu v d alt motiv posibil. Odinioar , când Finchii mai erau înc în Egipt, unul din ei trebuie s fi înv at vreun hieroglif sau dou , şi apoi l-a înv at şi pe fiu-s u. Imagineaz - i-o numai, urm el înveselit la gândul sta, pe m tuşica f lindu-se pentru c str -str bunicul ei ştia s scrie şi s citeasc ! ţurioase motive de mândrie îşi mai aleg cucoanele!

— Ţa mie îmi pare bine c ştia, altfel cine l-ar fi înv at pe Atticus şi pe ceilal i? Şi dac Atticus n-ar fi ştiut s citeasc , tu şi cu mine eram în aer. Dar nu cred c asta înseamn s ai un nume.

— Atunci, cum î i explici tu de ce sunt ţunninghamii altfel? Domnul Walter aproape c nu ştie s se isc leasc , l-am v zut eu. Ai noştri sunt ştiutori de carte mai demult decât ai lor.

— Nu, toat lumea trebuie s înve e, nimeni nu s-a n scut înv at. Walter e destul de deştept, dar uneori nu ştie lec iile fiindc trebuie s stea acas şi s -l ajute pe taic -s u. Asta nu-i din vina lui. Nu, Jem, eu cred c exist un singur fel de oameni: oameni pur şi simplu.

Jem se întoarse cu spatele la mine ca s -şi aranjeze perna. ţând se sprijini din nou pe ea, fa a lui era înnourat . Iar îl apuc una din crizele lui, mi-am zis cu îngrijorare. Sprâncenele i se împreunar , buzele i se strânser şi se sub iar . R mase un timp pe gânduri.

— Aşa credeam şi eu, când eram ca tine, rosti în cele din urm . Dac nu exist decât un singur fel de oameni, atunci de ce nu se-n eleg între ei? Dac -s to i la fel, de ce se dispre uiesc unii pe al ii? Scout, eu cred c încep s în eleg ceva. ţred c încep s în eleg de ce st Ţau Radley de atâta amar de vreme încuiat în cas ... Fiindc vrea el s stea închis în cas !

24 ţalpurnia purta azi şor ul ei cel mai scrobit. Ducea o tav înc rcat cu

şarlote. Se întoarse cu spatele la uşa batant şi o împinse uşurel. Am admirat îndemânarea şi gra ia cu care manevra t vile grele, pline cu bun t i fragile. Şi mi-am închipuit c şi m tuşa Alexandra o admira, altfel n-ar fi l sat-o acuma s serveasc .

Eram în pragul lui septembrie. Mâine, Dill avea s plece la Meridian; azi se dusese cu Jem la Barker's Eddy. Spre marea-i mirare şi indignare, frate-meu descoperise c nimeni nu-şi d dea osteneala s -l înve e pe Dill s înoate, ceea ce era de neînchipuit, înotul fiind, dup p rerea lui, ceva tot atât de necesar ca şi mersul pe uscat. Dou dup -amiezi îşi petrecuser la râu, spunându-mi c intr în ap în pielea goal şi c , prin urmare, n-am ce c uta acolo, aşa c nu-mi r m sese altceva decât s -mi împart ceasurile acelea f r rost între ţalpurnia şi domnişoara Maudie.

Azi, m tuşa Alexandra şi Societatea Misionarilor îşi desf şurau opera de binefacere în toat casa. Tocmai din buc t rie, unde m aflam, o auzeam pe doamna Grace Merriweather din salon cum d raportul despre via a îngrozitoare pe care o duceau mrunii, dac nu m înşel. ţând femeilor acestora le suna ceasul – ce fel de ceas, nu ştiu – erau scoase afar şi b gate în nişte colibe; n-aveau sim ul familiei – ceea ce nu putea s n-o scoat din fire pe m tuşica, eram convins – şi îşi supuneau copiii la nişte cazne cumplite când împlineau treisprezece ani; z ceau pe p mântul gol când erau bolnavi; mestecau coaja nu ştiu c rui copac, o scuipau într-o oal comun din care apoi beau cu to ii şi se îmb tau.

Dup raport, doamnele f cur o pauz pentru a lua o gustare. Nu ştiam ce s fac: s m duc în sufragerie, sau s stau mai bine afar .

M tuşa Alexandra îmi spusese s vin şi eu când se va servi gustarea, la şedin a de lucru a adun rii nefiind necesar s asist, ca s nu m plictisesc. Eram îmbr cat cu rochia mea roz de duminic , aveam pantofi şi jupon, şi mi-am zis c dac v rs vreo pic tur pe rochie, ţalpurnia va fi obligat s mi-o spele din noii, pentru mâine. Avusese o zi grea. Aşa c m-am decis s r mân la buc t rie.

— Pot s te ajut, ţaly? întrebai eu din dorin a sincer de a m face cât de cât util .

Calpurnia se opri în prag. — S stai în col işorul acela, cuminte ca un şoricel şi, dac vrei, s m aju i

s umplu tava când m întorc. Deschise uşa şi zumzetul glasurilor cucoanelor se auzi mai tare: „Vai,

Alexandra, n-am mâncat niciodat o şarlot ca asta... minunat !... mie coaja nu-mi reuşeşte niciodat atât de bine, niciodat ... Vai, cine s-ar fi gândit la tarte cu afine!... ţalpurnia?... cine ar fi crezut!... oricine î i va spune c so ia preotului... nuuu, adic da, iar cealalt care nici nu umbl înc ...Ă

Acum t cur toate, ceea ce însemna c fuseser servite pân la ultima. Calpurnia se întoarse în buc t rie şi puse pe o tav cana grea de argint a mamei.

— Cana asta de cafea e-o raritate, şuşoti ea, azi nu se mai fac din astea. — Pot s-o duc eu? — Numai dac eşti atent şi n-o scapi. S-o pui la cap tul mesei, lâng

domnişoara Alexandra. Acolo, lâng ceşti şi celelalte tacâmuri. Toarn dânsa. Încercai s împing uşa cu fundul, aşa cum o v zusem f când pe ţalpurnia,

dar uşa nu ced . Surâzând, ea mi-o deschise ca s trec. — Fii atent la tav , c e grea, m mai d sc li dânsa. Dac te ui i la can , ai

s-o verşi. ţ l toria mea sfârşi îns triumfal: m tuşa Alexandra îmi adres zâmbetul

ei cel mai str lucitor. — R mâi eu noi, Jean Louise, m invit ea, c ci asta f cea parte din

campania ei de educa ie a unei lady. Se statornicise obiceiul ca fiecare membr a cercului s -şi invite vecinele la

o trata ie, indiferent dac erau baptiste sau presbiteriene, ceea ce explica prezen a laolalt a domnişoarei Rachel (auster ca un jude), a domnişoarei Maudie şi a domnişoarei Stephanie ţrawford. Destul de tulburat , m aşezai pe un scaun lâng domnişoara Maudie, întrebându-m de ce şi-or fi punând cucoanele p l rie doar ca s traverseze strada. Ori de câte ori m aflam în mijlocul unui cârd de doamne, m cuprindea o nelinişte nel murit şi-mi venea s-o rup de fug , dar m tuşa Alexandra zicea c starea asta a mea nu-i decât „r sf Ă.

Doamnele purtau rochii r coroase imprimate în tonuri pastel: majoritatea erau pudrate din belşug, dar nu şi rujate; singurul ruj din toat înc perea era Tangee Natural. Lacul ţutex Natural str lucea pe unghiile tuturora, cu excep ia doamnelor mai tinere, care întrebuin au ţutex Rose. Mirosea a parfum de te ame ea. Eu şedeam smirn , nu-mi fr mântam nici mâinile pentru motivul binecuvântat c reuşisem s înşfac vârtos bra ele scaunului, şi m aşteptam din clip în clip s -mi fie adresat vreo întrebare.

Pince-nez-ul de aur al domnişoarei Maudie sc p r . — ţe cochet eşti îmbr cat azi, Jean Louise. Da' unde i-s pantalonaşii? — Sub rochi . N-avusesem deloc inten ia s glumesc, dar doamnele râdeau. Când mi-am

dat seama de greşeala mea, mi s-au aprins obrajii, dar domnişoara Maudie m privea f r umbr de ironie: ea nu râdea niciodat de mine, afar de cazurile când voiam cu tot dinadinsul s fac o glum .

În t cerea care se aşternu brusc dup aceea, domnişoara Stephanie ţrawford îmi strig peste mas :

— Jean Louise, ce-ai de gând s te faci când ai s fii mare? Avocat? — Nu, doamn , înc nu m-am gândit... r spunsei eu, recunosc toare

domnişoarei Stephanie c avusese bun tatea s schimbe subiectul, şi am început s -mi aleg la iu eal o voca ie: infirmier ? aviatoare? P i, s vede i...

— Eu credeam c avocat, c ai şi început s mergi la tribunal. Doamnele izbucnir iar în râs. „Stephanie asta e o mucalit Ă, auzii pe

cineva. Astfel încurajat , domnişoara Stephanie continu pe aceast tem : — Şi zi, nu vrei s te faci avocat când ai s fii mare? Mâna domnişoarei Maudie o atinse pe a mea; r spunsei cât putui de blajin: — Nu, doamn , doar o lady. Domnişoara Stephanie m privi b nuitoare, dar încredin ându-se c

n-aveam inten ia s fiu insolent , se mul umi s încheie: — Ei, în cazul acesta, n-ai s ajungi prea departe dac n-ai s por i mai des

rochi e.

Mâna domnişoarei Maudie o strânse tare pe a mea, aşa c t cui. ţ ldura ei îmi era de ajuns.

La stânga mea şedea doamna Grace Merriweather, şi m gândii c ar fi politicos s stau de vorb cu dânsa. Domnul Merriweather, metodist practicant, adus cu fermitate pe calea cea bun , nu vedea nici o aluzie în cuvintele imnului: „Gra ie sublim , dulce-i zvonul ce-ndreapt un p c tos ca mine...!" Cu toate acestea, întregul Maycomb socotea c doamna Merriweather era aceea care-l potolise şi f cuse din el un cet ean destul de folositor societ ii. ţ ci doamna Merriweather era, f r îndoial cea mai evlavioas doamn din Maycomb. Am c utat un subiect care s fie demn de interesul ei.

— Ce-a i discutat azi dup -amiaz ? am întrebat-o. — O, feti drag , despre s rmanii aceia de mruni, r spunse ea, şi-şi d du

drumul: de acum înainte, n-aveam nevoie s -i mai pun întreb ri. Ochii mari, c prui, ai doamnei Merriweather se umpleau de lacrimi ori de

câte ori aducea vorba de cei asupri i şi oropsi i. — Tr iesc în jungla aceea, şi n-au pe nimeni, în afar de J. Grimes Everett,

spunea dânsa. Nici un alb care s fie lâng ei, în afar de J. Grimes Everett, omul acela sfânt.

Doamna Merriweather d dea glasului ei intona ia unei orgi, şi tot ce spunea p rea din aceast pricin cum nu se poate mai r sun tor:

— S r cia... obscurantismul... imoralitatea – nimeni nu le cunoaşte ca J. Grimes Everett. Şti i, când biserica mi-a încredin at misiunea de a m duce pân -n tab ra aceea, J. Grimes Everett mi-a spus...

— Era acolo, doamn ? ţredeam... — Nu, acas în concediu. Aşadar, J. Grimes Everett mi-a spus: „Doamn

Merriweather, dumneavoastr nici nu v închipui i, nici nu v pute i închipui cu ce avem noi de luptat acoloĂ. ţhiar aşa mi-a spus, crede i-m .

— Da, doamn . — Iar eu i-am spus la rândul meu: „Domnule Everett, doamnele membre ale

Bisericii Metodiste Episcopale din Maycomb, Alabama, sunt al turi de dumneavoastr sut la sut .Ă ţhiar aşa i-am spus, crede i-m . Şi şti i, chiar atunci şi chiar acolo am f cut în sinea mea un leg mânt. Mi-am zis c de cum m voi întoarce acas , voi ine o conferin despre mruni şi voi aduce mesajul lui J. Grimes Everett la cunoştin a întregului Maycomb, ceea ce şi fac.

— Da, doamn . ţând doamna Merriweather d dea din cap, buclele ei negre zburau în toate

p r ile. — Jean Louise, continu ea, eşti fat norocoas . Tr ieşti într-o cas

creştineasc , printre creştini, într-un oraş creştinesc. Acolo, unde tr ieşte J. Grimes Everett nu-şi au s laşul decât p catul şi mizeria neagr .

— Da, doamn . — P catul şi mizeria neagr , ştii ce-nseamn asta, Gertrude? Doamna

Merriweather îşi r suci clopo eii buclelor c tre doamna de lâng ea. Oh, eu am o deviz : s iert m şi s uit m, s uit m şi s iert m. Ţiserica ar trebui s-o ajute s -şi creasc copiii de-acum încolo ca pe nişte creştini adev ra i. S-ar c dea ca unii domni de la noi s dea pe-acolo şi s -i spun preotului aceluia s-o

îmb rb teze. — Ierta i-m , doamn Merriweather, o întrerupsei eu, dar de cine vorbi i, de

Mayella Ewell? — May...? Oh, nu, feti o. De nevasta negrului acela. Nevasta lui Tom, Tom... — Robinson, doamn . Doamna Merriweather se întoarse din nou c tre vecina ei. — Am convingerea mea nestr mutat , Gertrude, dar nu to i v d la fel ca

mine. Dac -i l s m s cread c -i iert m, c uit m, într-o bun zi totul va s ri în aer.

— Vai, doamn Merriweather, o întrerupsei din nou, ce-o s sar în aer? Ea se întoarse iar spre mine. Doamna Merriweather era dintre oamenii mari

care, neavând copii, îşi închipuie c trebuie s adopte un alt ton când se adreseaz celor mici.

— Oh, nimic, Jean Louise, rosti ea într-un largo solemn, buc t resele şi lucr torii de la câmp sunt nemul umi i, deşi au început s se mai potoleasc : dup proces, au umblat bomb nind toat ziua.

Apoi, din nou c tre doamna Farrow: — Afl , Gertrude, c nimic nu te indispune mai r u decât un negru

îmbufnat! Fac nişte mutre, lungi pân -n p mânt. Î i stric pur şi simplu toat ziua. Ştii ce i-am spus lui Sophy a mea, Gertrude? I-am spus aşa: Sophy, pur şi simplu nu te por i creştineşte ast zi. Isus ţristos n-a bomb nit şi nu s-a v itat niciodat . Şi ştii c i-a prins bine? A ridicat nasul din p mânt şi mi-a spus: Nu, coni , nu, doamn Merriweather, Isus n-a bomb nit niciodat . Ascult -m pe mine, Gertrude, nu sc pa niciodat prilejul de a invoca pildele Domnului.

Mi-am adus aminte de orga cea mic şi veche din capela de la Debarcaderul lui Finch. Când eram de-o şchioap , Atticus îmi d dea voie, în ziua când fusesem cuminte, s pun în mişcare foalele, în timp ce el improviza cu un deget o melodie oarecare. Ultima not r suna pân ce se scurgea ultimul strop de aer. Şi uite-o acum pe doamna Merriweather c nu mai are aer, gândii eu, şi îşi reîmprosp teaz provizia în vreme ce doamna Farrow se preg teşte s ia cuvântul.

Doamna Farrow era o femeie impun toare, cu ochii albaştri şi picioare sub iri. Avea un permanent proasp t f cut, şi p rul îi era tot o mas de buclişoare c runte şi rigide. Trecea drept a doua preacuvioas doamn a Maycombului. Avea un obicei curios – s preludeze tot ce spune cu un uşor sâsâit.

— S-s-s Grace, zicea acum doamna Farrow, dar asta-i spuneam şi eu zilele trecute Fratelui Hutson. „S-s-s Frate Hutson, zic, am impresia c d m o b t lie dinainte pierdut , efectiv dinainte pierdut . S-s-s lor pu in le pas . Încerc m s le facem educa ia pân ne ies peri albi, încerc m s facem din ei creştini adev ra i pân ce ne iese sufletul, dar noaptea nici o doamn nu mai e în siguran în patul eiĂ. Iar el îmi r spunde: „Doamn Farrow, nu ştiu ce se mai poate întâmpla de acum încolo pe meleagurile noastreĂ. „S-s-s este efectiv adev ratĂ, i-am zis.

Doamna Merriweather aprob cu un aer avizat. Glasul ei acoperi clinchetul ceşcu elor de cafea şi zgomotele uşor bovine pe care le f ceau doamnele ron ind

pr jiturele. — Gertrude, afl c în oraşul sta sunt câ iva oameni cumsecade, care îns

au apucat pe c i greşite. ţumsecade îns r t ci i. Vreau s spun c în oraşul sta sunt oameni care cred c ceea ce fac ei e bine. Departe de mine gândul de a-i

numi, dar unii dintre ei credeau acum o vreme c fac bine, când de fapt n-au f cut decât s -i zgând reasc . sta-i singurul lucru pe care au reuşit s -l fac . Poate c sta p rea pe atunci lucrul cel mai bun de f cut, nu ştiu şi nici nu-i treaba mea s-o ştiu, dar azi nu vezi decât mutre întunecate... cârtitoare... Dac Sophy a mea o mai inea aşa înc o zi, îi d deam paşaportul. Nu-i intr în câl ii ia care-i servesc de creier c dac o mai in, e fiindc sunt vremurile astea grele

şi fiindc are nevoie de acel dolar şi-un sfert pe care-l cap t în fiecare s pt mân de la mine.

— Şi, zi, lui nu-i st mâncarea-n gât, aşa-i? Domnişoara Maudie era aceea care vorbise. La col urile gurii îi ap ruser

dou cute aspre. Pân acum st tuse liniştit lâng mine, inându-şi ceaşca de cafea în echilibru pe genunchi. Pierdusem de mult, de când nu mai vorbeau de nevasta lui Tom Robinson, firul conversa iei şi-mi l sam gândurile s zboare la Debarcaderul lui Finch şi la râu. M tuşa Alexandra m informase tocmai pe dos: şedin a de lucru a întrunirii î i înghe a sângele în vine, în timp ce partea monden era cum nu se poate mai plicticoas .

— Maudie, nu în eleg deloc ce vrei s spui, se ar t doamna Merriweather contrariat .

— Sunt convins c -n elegi, r spunse domnişoara Maudie repezit. Dup aceea, n-a mai scos un cuvânt. ţând domnişoara Maudie se sup ra,

vorbea repezit, pe un ton de ghea . ţeva – ce anume nu ştiu – o sup rase r u de tot, c ci şi privirea ochilor ei cenuşii avea aceeaşi r ceal ca şi glasul. Doamna Merriweather se înroşi, se uit la mine, apoi îşi ab tu privirile în alt parte. Pe doamna Farrow n-o puteam vedea.

M tuşa Alexandra se ridic degrab de la mas ca s -şi serveasc musafirele, reuşind cu îndemânare s angajeze o conversa ie animat cu doamna Merriweather şi cu doamna Gates. Dup ce le încinse bine, ad -u-gându-le şi pe doamna Perkins, m tuşa Alexandra se întoarse la locul ei. Am surprins-o aruncând domnişoarei Maudie o privire plin de recunoştin , ceea ce m f cu s m minunez şi mai tare de lumea aceea a femeilor. Domnişoara Maudie nu fusese niciodat prea prieten cu m tuşa Alexandra – şi uite-o acum pe m tuşica mul umindu-i pe muteşte. Pentru ce anume, nu pricepeam. Oricum, îns , îmi p rea bine s descop r c m tuşa Alexandra era în stare s se lase mişcat într-atât, încât s fie recunosc toare cuiva pentru ceva. Nu înc pea îndoial c aveam şi eu s intru curând în lumea asta, la a c rei suprafa doamne parfumate se leg nau uşor în balansoar, îşi f ceau vânt alene cu evantaiul şi beau ap de la ghea .

Eu una, îns , m sim eam mai la largul meu în lumea tatei. Oameni ca domnul Heck Tate nu- i întindeau capcane, cu întreb ri aparent nevinovate, ca s -şi bat pe urm joc de tine; nici chiar Jem nu- i f cea via a de nesuferit dac nu spuneai cine ştie ce prostie. Doamnele p reau s aib o sfânt oroare de b rba i, dezaprobându-i în tot şi în toate. Mie, îns , îmi pl ceau. Aveau totuşi

ceva în ei, oricât ar fi înjurat şi-ar fi b ut, oricât ar fi jucat jocuri de noroc şi-ar fi mestecat tutun; oricât de urâcioşi ar fi fost, aveau totuşi ceva care-mi pl cea instinctiv... ei nu erau...

— ...ipocri i, doamn Perkins, ipocri i din n scare, spunea tocmai doamna Merriweather. Ţine c cel pu in noi, aici, nu ducem în spinare şi p catul sta. Cei de dincolo i-au eliberat, dar n-ai s -i vezi stând la mas cu ei. Noi m car n-avem ipocrizia s le spunem: „Da, voi sunte i la fel ca noi, dar sta i oleac mai încoloĂ, ci le spunem doar atât: „Fiecare-n felul lui – voi tr i i cum v place şi noi cum ne placeĂ. ţred c femeia aceea, doamna Roosevelt, nu mai era în toate min ile, efectiv nu mai era, când s-a dus la Ţirmingham şi a vrut s stea printre ei. Ia s fi fost eu primar la Ţirmingham! Aş fi...

Nici una dintre noi nu era primar la Birmingham, vezi bine, dar ce n-aş da eu s fiu guvernatorul Alabamei m car o zi: l-aş pune în libertate pe Tom Robinson atât de repede, c nici n-ar avea când s r sufle Societatea Misionarilor. Zilele trecute o surprinsesem pe Calpurnia povestindu-i buc t resei domnişoarei Rachel ce ab tut era Tom, şi ea nu s-a întrerupt, ca de obicei, când am intrat în buc t rie. Zicea c Atticus nu poate face nimic ca s -i uşureze şederea în închisoare, c ultimele cuvinte pe care i le spusese Tom lui Atticus înainte de a fi dus la închisoare fuseser : „Adio, domnule Finch, acum nu mai pute i face nimic, aşa c n-are nici un rost s mai încerca i.Ă Şi mai zicea ţalpurnia c -i spusese Atticus c -n ziua când l-au dus la închisoare, Tom îşi pierduse orice speran . Atticus încercase s -i explice cum stau lucrurile şi c s nu-şi piard în nici un caz speran a, fiindc va depune toate eforturile ca s ob in punerea lui în libertate. Ţuc t reasa domnişoarei Rachel a întrebat-o atunci pe Calpurnia de ce Atticus nu-i spusese pur şi simplu: „Da, ai s fii eliberatĂ, fiindc asta l-ar fi îmb rb tat pe Tom. „Pentru c tu nu cunoşti legea, i-a r spuns ţalpurnia. Primul lucru pe care-l afli când intri într-o cas de avocat e c nu exist r spuns definitiv la nici o întrebare. Domnu' Finch nu putea spune c ceva e aşa când nu ştia precis c e aşa.Ă

Uşa de la intrare se trânti şi auzii paşii lui Atticus în hol. M întrebai maşinal ce or o fi, pentru c n-avea obiceiul s se întoarc la vremea asta, şi apoi, când era zi de întrunire a Societ ii Misionarilor, r mânea în oraş pân se întuneca de-a binelea.

Se opri în pragul uşii. inea p l ria în mân şi fa a îi era alb ca varul. — V cer scuze, doamnelor, zise el. V rog s v continua i şedin a, nu

vreau s v deranjez. Alexandra, po i veni o clip la buc t rie? Aş vrea s mi-o dai un pic pe Calpurnia.

Nu trecu prin sufragerie, ci prin coridorul din spate, ca s intre în buc t rie pe uşa din dos. M tuşa Alexandra se duse la buc t rie, iar eu o urmai. Uşa dinspre sufragerie se deschise din nou şi îşi f cu apari ia şi domnişoara Maudie. ţalpurnia tocmai d dea s se ridice de pe scaunul pe care şedea.

— ţaly, zise Atticus, te rog s vii cu mine pân la Helen Robinson acas ... — Dar ce s-a întâmplat? întreb m tuşa Alexandra, alarmat de aerul tatei. — A murit Tom. M tuşa Alexandra îşi acoperi gura cu palma. — L-au împuşcat, mai zise Atticus. A încercat s fug . În timpul plimb rii.

Într-o criz de furie oarb , s-a azvârlit asupra zidului şi a încercat s -l sar . Chiar sub ochii lor...

— Dar n-au putut s -l opreasc ? Nu l-au somat? Glasul m tuşii Alexandra tremura.

— Ţineîn eles, paznicii i-au strigat s se opreasc . Au tras mai întâi în aer, apoi în plin. L-au atins tocmai când trecea zidul. Zic c dac ar fi avut amândou bra ele tefere, reuşea, cu atâta agilitate se mişca. Şaptesprezece g uri de gloan e are în el. Nu era nevoie de atâtea. Caly, te rog s vii cu mine şi s m aju i s -i spun lui Helen.

— Da, domnule, şopti ea luptându-se s -şi scoat şor ul. Domnişoara Maudie îi s ri în ajutor şi-i dezleg b ierile.

— Asta-i ultima pic tur , Atticus, rosti m tuşa Alexandra. — Depinde cum o iei. Ce conta un negru mai mult sau mai pu in între dou

sate de negri? Pentru ei, Tom nu era Tom, ci un prizonier care încearc s evadeze.

Atticus se rezem de frigider, îşi împinse ochelarii pe frunte şi se frec la ochi.

— Şi aveam o şans atât de bun ... Îi explicasem doar ce cred, îns nu puteam s -i spun cu mâna pe conştiin c avem mai mult decât o şans bun . Tom se plictisise probabil de şansele pe care i le puteau oferi albii şi-a preferat s -şi încerce propria lui şans . Eşti gata, ţaly?

— Da, domnu' Finch. — Atunci, haidem. M tuşa Alexandra se aşezase în locul ţalpurniei pe scaun şi-şi dusese

mâinile la fa . Şedea nemişcat ; era atât de imobil , c mi-a fost fric s nu leşine. Domnişoara Maudie gâfâia de parc ar fi luat în piept nişte sc ri; din sufragerie r zb teau pân la noi glasurile cucoanelor, care sporov iau întruna.

Am crezut c m tuşa Alexandra plânge, dar când şi-a coborât mâinile, n-am v zut nici o lacrim . P rea numai tare ostenit , iar când începu s vorbeasc , glasul îi era şters.

— N-aş putea spune c -l aprob în tot ce face, Maudie, dar e fratele meu, şi-aş vrea s ştiu o dat pentru totdeauna când se vor sfârşi toate acestea. Apoi, pe un ton mai sus: Îl sfâşie. Nu prea arat , dar s ştii c -l sfâşie, bucat cu bucat . L-am v zut eu când... of, Doamne, ce mai vor de la el, Maudie, ce mai vor?

— ţine s vrea, Alexandra? ţe? întreb domnişoara Maudie. — Oraşul sta. To i sunt dispuşi s -l lase s fac ceea ce lor le e fric s fac

– ce-au ei de pierdut?! To i sunt dispuşi s -l lase s -şi pr p deasc s n tatea ca s fac ceea ce lor le e fric s fac – ah, sunt nişte...

— ţalmeaz -te, o întrerupse domnişoara Maudie, au s te aud . Ascult , Alexandra, ai încercat vreodat s vezi lucrurile şi sub cel lalt aspect? Fie c Maycombul ştie sau nu, noi îi

aducem cea mai mare cinstire ce se poate aduce unui om. Avem convingerea c tot ce face e bine. Foarte simplu!

— ţine? întreb m tuşa Alexandra, f r s ştie c se f cea ecoul întreb rii nepotului ei de doisprezece ani.

— Acea mân de oameni din oraşul sta, care nu cred c dreptatea poart firma „Rezervat numai pentru albiĂ; acea mân de oameni care cred c to i, şi nu numai noi, au dreptul la o judecat cinstit ; acea mân de oameni îndeajuns de evlavioşi ca s -şi spun , atunci când v d un negru, c nu exist decât prin mila Domnului. Încetul cu încetul, glasul domnişoarei Maudie îşi rec p ta obişnuita-i vioiciune. Acea mân de oameni din oraşul sta care sunt cumsecade, sfârşi ea.

De-aş fi putut fi mai atent , aş mai fi ad ugat o f râmi la defini ia dat de Jem „oamenilor cumsecadeĂ dar constatai c tremuram şi c nu m puteam opri. V zusem ferma-penitenciar de la Enfield şi Atticus îmi ar tase curtea de plimbare a prizonierilor. Era mare cât un teren de fotbal.

— Nu mai tremura, îmi ordon domnişoara Maudie, şi m oprii. Hai, Alexandra, ridic -te, destul le-am l sat singure.

M tuşa Alexandra se ridic , netezindu-şi feluritele balene care-i încingeau şoldurile. Îşi scoase batista de sub cordon şi-şi şterse nasul. Îşi netezi şi p rul, întrebându-ne:

— Se vede ceva? — Nimic, zise domnişoara Maudie. i-ai venit în fire, Jean Louise? — Da, domnişoar . — Atunci, haidem înapoi în salon, ne invit ea pe un ton lugubru. ţând domnişoara Maudie deschise uşa de la sufragerie, vocile se

amplificar brusc. M tuşa Alexandra mergea înaintea mea şi o v zui cum înal capul în clipa când trecea pragul.

— O, doamn Perkins, strig ea, v d c n-ave i cafea. Îndat v servesc. — Grace, ţalpurnia a fost trimis cu un comision, interveni şi domnişoara

Maudie. D -mi voie s te mai servesc cu tarte cu afine. Ai auzit ce-a f cut zilele trecute v rul meu, acela care moare dup pescuit?...

Şi începur a se învârti pe lâng şirul de femei care râdeau, în jurul mesei, umplând ceştile, înc rcând farfurioarele, ca şi când singurul lor regret ar fi fost vremelnicul dezastru casnic pricinuit de absen a ţalpurniei.

Şi din nou se ridic zumzetul acela uşor: „Da, doamn Perkins, J. Grimes Everett este un sfânt şi un martir... trebuie s se c s toreasc aşa c ... fuga la coafor în fiecare sâmb t dup -mas ... de cum apune soarele. Se culc cu... pui, un coş plin cu pui bolnavi. Fred zice c de-aici s-a iscat totul. Fred zice..."

M tuşa Alexandra se uit la mine din partea cealalt a mesei şi-mi zâmbi. Privi în direc ia unei t vi cu fursecuri, care era pus pe mas , şi mi-o ar t cu un semn din cap. Ridicai binişor tava şi m îndreptai cu b gare de seam spre doamna Merriweather. Cu cele mai alese maniere de salon de care eram capabil , o întrebai dac mai doreşte. La urma urmei, dac m tuşica putea r mâne o lady într-un moment ca sta, de ce n-aş fi şi eu în stare?

25 — D -i pace, Scout. Pune-o afar , pe treptele din dos. — Jem, nu i-e bine?... — Pune-o pe scara din dos, i-am spus odat .

Oftând, am ridicat mica vietate şi-am pus-o pe ultima treapt . Apoi m-am întors la patul meu de campanie. Eram în septembrie, cu toate acestea vremea r mânea cald , aşa c dormeam mai departe pe veranda cu obloane din spatele casei. Licuricii îşi mai ar tau lampioanele, iar gâng niile înaripate ale nop ii, care toat vara au cioc nit în obloane, înc nu plecaser acolo unde obişnuiesc s plece o dat cu venirea toamnei.

O omid se furişase în cas ; mi-am f cut socoteala c micu a gânganie se târâse pe trepte şi pe sub uş . Tocmai îmi puneam cartea pe podea, lâng pat, când am z rit-o. Viet ile astea au cam un ol lungime şi, când le atingi, se încol cesc, preschimbându-se într-un ghem cenuşiu şi tare.

Stând culcat pe burt am întins mâna şi-am înh at-o. S-a f cut ghem. Apoi crezându-se probabil în siguran , s-a desf cut încetişor. A mai c l torit pu in pe cele o sut de picioare ale ei. Am atins-o din nou. Iar s-a f cut ghem. Fiindc picam de somn, am vrut s termin cu ea. Tocmai întinsesem mâna, când Jem m-a oprit.

Frate-meu era întunecat ca o zi ploioas . Probabil c asta f cea parte din perioada prin care trecea. Tare aş fi vrut s-o parcurg mai repede. E drept c nu fusese niciodat crud cu animalele, dar nu-mi trecuse vreodat prin minte c mila lui îmbr işeaz şi lumea gâng niilor.

— Şi de ce s n-o strivesc? vrui s aflu. — Pentru c nu- i face nici un r u, r spunse Jem din întuneric (stinsese

lampa de la c p tâi). — Am impresia c eşti într-o perioad când nu omori nici muşte, nici

ân ari. S -mi spui şi mie când ai s - i schimbi p rerea. Pân atunci, îns , afl c n-am de gând s stau cu bra ele încrucişate şi s nu strivesc nici un gândac.

— Îmm... gura, morm i el somnoros. Jem, şi nu eu, era acela care sem na din zi în zi tot mai mult cu o fat .

M-am întins în voia mea pe spate, aşteptând s -mi vin somnul, şi în timp ce-l aşteptam, m gândeam la Dill. Plecase pe data de întâi, cu promisiuni ferme c are s se întoarc la terminarea şcolii – era sigur c cei de-acas în eleseser c -i place s -şi petreac vara la Maycomb. Domnişoara Rachel ne luase şi pe noi cu taxiul pân la Maycomb Junction, şi Dill ne-a f cut semne cu mâna de la fereastra vagonului, pân ce-a ieşit din raza vederii noastre. Nu-mi ieşea îns din minte: îmi lipsea. În ultimele dou zile petrecute împreun , Jem îl înv ase s înoate...

...Îl înv ase s înoate. Şi pentru c eram complet treaz acum, îmi aminteam tot ce-mi istorisise Dill.

Ţarker's Eddy se afl la cap tul drumului nepietruit care se desprinde, cam la o mil de oraş, din şoseaua de Meridian. Pe şosea, nu era greu s g seşti ocazii – o c ru cu bumbac, dac nu chiar vreun automobilist în trecere pe acolo – iar drumul pe jos pân la râu era scurt şi uşor. În schimb perspectiva întoarcerii acas pe înserat, când circula ia se r reşte, nu e deloc ademenitoare, astfel c înot torii au grij s nu întârzie prea mult la sc ldat.

Dup cum mi-a istorisit Dill, în ziua aceea el şi cu Jem abia ieşiser în şosea, când l-au z rit venind pe Atticus în maşina lui. Fiindc nu p rea s -i observe, i-au f cut semne cu mâna. A încetinit dup ce-a trecut de ei; când l-au

ajuns din urm , le-a spus: — Mai bine aştepta i pe altcineva, c eu înc nu m întorc acas . Pe canapeaua din spate şedea ţalpurnia. Jem îns , nu şi nu, iar când a început s -l roage, Atticus a cedat. — Ţine, a consim it el, veni i şi voi, cu condi ia s nu mai ieşi i din maşin . Pe drum spre casa lui Tom Robinson, tata le-a povestit cele întâmplate. A cotit din şosea, au mers încet pe lâng maidanul de gunoi, au trecut de

proprietatea Ewellilor şi-au luat-o pe drumul îngust ce duce la s laşurile negrilor. Dill zicea c o droaie de puradei tuciurii jucau pietre în curtea lui Tom. Atticus a parcat maşina şi a coborât. ţalpurnia s-a luat dup el şi au intrat pe poart .

Dill l-a auzit pe tata întrebând un puşti: „Sam, unde-i m mica ta?Ă, la care numitul Sam a r spuns: „E la Sis a lui Stevens, domnu' Finch. Vre i s-o chem?"

Atticus, zicea Dill, p rea nehot rât, dar apoi a spus „DaĂ şi Sam a luat-o la fug . „Vede i-v de joac , b ie iĂ, le-a spus Atticus celorlal i copii.

O feti mititic a ieşit în pragul c su ei şi a r mas acolo, cu ochii la Atticus. Avea toat c p âna, zicea Dill, plin de codi e mici şi epene, fiecare cu câte o fund roşie ca focul. Feti a a zâmbit cu gura pân la urechi şi a vrut s vin la tata, dar era prea mic , zicea Dill, ca s navigheze pe trepte. Şi atunci Atticus s-a apropiat de ea, şi-a scos p l ria şi i-a întins un deget. Feti a l-a apucat şi aşa a putut coborî scara, dup care, zicea Dill, Atticus a dat-o în primire Calpurniei.

S-a ivit şi Sam, op ind în urma maic -si, care a intrat în curte. — ...'seara, domnu' Finch, a zis Helen, nu pofti i în untru s lua i loc? Pe urm , îns , n-a mai spus nimic. Nici ea, nici Atticus. — Scout, zicea Dill, deodat am v zut-o mototol în praf. Picase jos ca şi când

s-ar fi ivit acolo un uriaş care a c lcat-o cu laba lui enorm . Uite-aşa... şi Dill a încercat s -mi arate izbind cu piciorul lui rotofei în p mânt. Parc ai fi strivit o furnic .

ţalpurnia şi cu Atticus au cules-o de jos, mai zicea Dill, au pus-o pe picioare, dar Helen a ajuns în c su mai mult târât decât pe propriile ei picioare. Au r mas în untru mult, mult timp, dup care Atticus a ieşit afar singur. La înapoiere, când treceau cu maşina pe lâng mormanele de gunoi, nişte. Ewelli au strigat dup ei, dar ce anume – Dill n-a putut în elege.

Moartea lui Tom a tulburat Maycombul timp de vreo dou zile; dou zile ajungeau berechet pentru ca vestea s fac ocolul comitatului. „A i auzit?... Nu? Ei bine, cic fugea mai iute ca fulgerul...Ă Pentru Maycomb, moartea lui Tom era ceva Tipic. Era Tipic pentru un negru s-o ia la goan . Era Tipic pentru mentalitatea unui negru s ac ioneze f r nici un plan, s nu se gândeasc deloc la viitor, ci s-o ia la fug orbeşte de cum i s-a ivit prilejul. ţurios e c s-ar fi putut prea bine ca Atticus Finch s -l scoat pân la urm basma curat , dar putea el s aştepte...? Pe naiba! Doar îi şti i cum sunt. Ce-am avut şi ce-am pierdut.... Şi închipuie- i c b iatul acela, Robinson, era c s torit cu cununie, cic p rea cur el, mergea la biseric şi aşa mai departe, dar uite, când râcâi mai adânc, vezi c poleiala e sub ire de tot. Negrul din ei iese totdeauna la suprafa .

Înc dou -trei am nunte, care s permit interlocutorului s reproduc totul în propria sa versiune, apoi nici o alt tem de conversa ie pân mar ea

viitoare, când apare Maycomb Tribune. Şi a ap rut cu un scurt necrolog la rubrica lui obişnuit „ţolored NewsĂ. Mai era îns şi un editorial.

Domnul Ţ.Ţ. Underwood era mai amar ca niciodat , ca şi când pu in i-ar fi p sat c poate pierde vreun abonat sau vreo reclam . (Numai c la Maycomb lucrurile st teau altfel: domnul Underwood putea s -şi ias oricât din fire şi s scrie orice poftea, c tot ar avea abona i şi reclame. Treaba lui dac inea s se fac de râs în propria lui gazet !) Domnul Underwood nu pomenea o vorb despre erori judiciare, dar scria în aşa fel încât şi copiii s poat pricepe. Domnul Underwood socotea pur şi simplu c e un p cat s ucizi invalizi, fie c stau, şed sau încearc s fug . ţompara moartea lui Tom cu masacrarea f r sens a p s rilor cânt toare de c tre vân tori şi copii, iar Maycombul şi-a zis c dac s-a str duit s compun un editorial atât de poetic, a f cut-o pentru a fi reprodus de Montgomery Advertiser.

ţum e cu putin – m întrebam plin de nedumerire în timp ce citeam editorialul domnului Underwood. Omor f r sens – doar Tom beneficiase de procedura cuvenit a legii pân în clipa mor ii; fusese judecat public şi fusese condamnat de doisprezece cet eni buni şi cinsti i; tata luptase f r încetare pentru el. Pân la urm , am priceput unde b tea domnul Underwood: Atticus folosise toate instrumentele de care dispun oamenii liberi spre a-l salva pe Tom Robinson, dar în tribunalul secret din fundul inimii omeneşti, tot ce întreprindea Atticus era nul şi neavenit. Din clipa în care Mayella Ewell a deschis gura şi a început s ipe, Tom era un om mort.

Numele Ewell îmi f cea pur şi simplu grea . Maycombul n-a întârziat s aud p rerile domnului Ewell despre moartea lui Tom şi s le treac prin ţanalul Mânecii al bârfei, întrupat de domnişoara Stephanie ţrawford. Domnişoara Stephanie i-a spus m tuşii Alexandra, de fa cu Jem („ţe Dumnezeu, e destul de mare ca s aud !Ă), c domnul Ewell ar fi spus c asta înseamn unu' mai pu in şi c mai r mân doi. Jem m-a asigurat c n-are de ce s -mi fie team , c domnul Ewell mai mult face pe grozavul. Şi mi-a mai spus c dac suflu o vorb lui Atticus, sau dac -l las cumva s în eleag c sunt la curent, n-o s mai vor-beasc toat via a cu mine.

26 Începur m şcoala, şi o dat cu ea drumurile zilnice prin fa a casei Radley.

Jem era acum într-a şaptea şi mergea la liceu, care se afla dincolo de cl direa şcolii primare; eu ajunsesem într-a treia şi programele noastre erau atât de diferite, încât numai diminea a mergeam la şcoal împreun cu el, şi-l revedeam numai în timpul mesei. Era şi mai pasionat de fotbal, dar nu îndeajuns de voinic şi de înalt ca s fie pus la altceva decât la c ratul c ld rilor cu ap pentru echip . F cea îns treaba asta cu tot entuziasmul: dup -amiaza, rareori îl prindeai acas înainte de c derea întunericului.

Proprietatea Radley încetase s m mai înfricoşeze, dar nu era mai pu in mohorât , umbra stejarilor voinici din curte nu era mai pu in r coroas . În general, nu mi se p rea mai atr g toare. Domnul Nathan Radley putea fi v zut şi

acum, în zilele senine, ducându-se în oraş şi întorcându-se; noi ştiam c Ţau era tot acolo, din aceeaşi veche pricin – adic nimeni nu v zuse s fi fost scos afar . ţâteodat sim eam în ep tura unei remuşc ri când treceam prin fa a b trânei case, fiindc luasem şi eu parte cândva la ceea ce trebuie s fi fost un adev rat chin pentru Arthur Radley – c ci ce sihastru care se respect poate s se simt bine când nişte puşti îl spioneaz prin cr p turile obloanelor, şi trimit mesaje în vârf de undi sau îi umbl noaptea printre straturile cu varz ?

Şi totuşi, memoria nu-mi d dea pace... Doi penny cu cap de indian, guma de mestecat, p puşile de s pun, o medalie ruginit un ceas stricat şi-un lan ... Pe unde le-o fi ascuns Jem? Într-o dup -amiaz , m-am oprit şi m-am uitat la copac: trunchiul se umflase în jurul peticului de ciment, iar peticul se îng lbenise.

De vreo dou ori, mai-mai s -l vedem, lucru cu care nu oricine s-ar putea l uda.

...Şi ochii mei continuau s -l caute ori de câte ori treceam pe-acolo. Poate c într-o zi îl vom vedea. Şi parc ştiam cum o s fie: când are s se întâmple, în sfârşit, am s -l v d pur şi simplu stând în balansoar. Trec. – „ţe mai face i, domnule Arthur?Ă zic eu, ca şi când în fiecare dup -amiaz n-aş zice altceva. – „'seara, Jean LouiseĂ, ar zice el, ca şi când aşa mi-ar fi r spuns în fiecare dup -amiaz , „ce vreme nemaipomenit de frumoas , nu-i aşa?Ă – „Da, domnule, foarte frumoas Ă, am s -i spun eu, v zându-mi de drum.

Era pur închipuire, fireşte. N-aveam s -l vedem niciodat . Probabil c iese când apune luna ca s-o fixeze pe domnişoara Stephanie ţrawford. Eu una mi-aş alege pe altcineva ca s fixez, dar asta era în definitiv treaba lui. Numai pe noi n-o s ne fixeze niciodat .

— Nu cumva începe i iar cu povestea aceea? m-a luat Atticus din scurt într-o sear , când mi-am exprimat întâmpl tor dorin a de a-l vedea pe Bau Radley m car o dat înainte de a muri. Dac ai cumva de gând, am s - i spun ceva: înceteaz . Sunt prea b trân ca s v fug resc de pe proprietatea Radley. În afar de asta, e şi primejdios. Po i s te alegi cu un glonte. Ştii prea bine c domnul Nathan trage în orice umbr pe care o z reşte, chiar şi în umbre care las urme de picior gol num rul treizeci şi patru. Mare noroc ai avut atunci c ai sc pat.

Mai-mai s m în buş. Dar sim eam în acelaşi timp cum îmi creşte admira ia fa de Atticus. Pentru prima oar ne d dea a în elege c ştie mult mai multe decât ne-am fi închipuit. Şi când te gândeşti c toate acestea se întâmplaser cu ani în urm . Adic vara trecut ... ba nu, acum dou veri, când... uf, uite c memoria îmi joac feste! De n-aş uita s -l întreb pe Jem.

De atunci trecusem prin atâtea, încât Ţau Radley era acum ultima noastr grij . Atticus zicea c nu vede ce s-ar mai putea întâmpla şi c lucrurile au felul lor de a se rezolva de la sine, din care pricin , dup o vreme, nimeni nu-şi va mai aduce aminte c existen a lui Tom Robinson a stat vreodat în centrul aten iei tuturor.

Atticus avea probabil dreptate, dar evenimentele de ast -var pluteau asupra noastr ca fumul într-o camer închis . Oamenii mari nu discutau niciodat afacerea cu Jem sau cu mine, dar am impresia c o discutau totuşi cu

copiii lor, c rora cred c le spuneau cam aşa: c în definitiv, nici unul din noi n-aveam vreo vin c Atticus ni-i tat , aşa c to i ceilal i copii puteau prea bine s se poarte frumos cu noi, în ciuda acestui fapt. E un lucru la care nu i-ar fi t iat capul pe copii: dac ar fi fost l sa i în voia lor, fiecare din noi am fi avut de sus inut la repezeal câteva meciuri, şi lichidam definitiv problema. Aşa îns eram obliga i s inem capul sus şi s ne purt m ca un gentleman şi, respectiv, ca o lady. Era, într-un fel, ca pe timpul doamnei Henry Lafayette Dubose, minus zbieretele ei. Şi totuşi, lucru curios, pe care nu l-am în eles niciodat – în ciuda lipsurilor sale ca p rinte, oamenii l-au reales cu drag inim pe Atticus în legislatura statului, ca de obicei f r nici o opozi ie. Am conchis, dar, c lumea era pur şi simplu sucit , i-am întors spatele şi nu m-am mai gândit la ea, pân ce ea nu m-a silit din nou s-o fac...

...Şi-am fost silit într-o bun zi, la şcoal . O dat pe s pt mân aveam or de Evenimente ţurente: fiec rui copil din clas i se cerea s taie un articol din ziar, s -i asimileze con inutul şi s -l reproduc în fa a clasei. Exerci iul, zice-se, putea s înl ture o serie întreag de defecte: stând în fa a colegilor, copilul se deprindea cu o inut corect , c p ta mai mult siguran ; rostind scurte alocu iuni, ajungea s cunoasc valoarea cuvintelor; buchisindu-şi evenimentul curent, îşi fortifica memoria şi, în sfârşit, nimic nu-l f cea mai dornic s se reintegreze în grup decât scoaterea lui vremelnic în afara acestuia.

ţa de obicei, ideea, profund în felul ei, nu era pus în aplicare la Maycomb tocmai-tocmai aşa cum s-ar fi cuvenit. Mai întâi, pu ini copii din mediul rural aveau acces la ziare, astfel c povara evenimentelor curente c dea cu toat greutatea ei asupra copiilor de la oraş, dându-le celor ce f ceau naveta cu autobuzul şi mai mult impresia c cei de la oraş ar fi favoriza i. ţopiii de la ar , când puteau, veneau de obicei cu t ieturi din ceea ce numeau ei Foaia curajului, publica ie dubioas în ochii domnişoarei Gates, profesoara noastr . De ce se încrunta ori de câte ori vreunul cita din Foaia curajului n-am ştiut niciodat , în orice caz într-un fel sau altul era ceva de prost gust, ca şi când ai mânca biscui i cu sirop ori cl tite înainte de prânz, sau te-ai apuca s cân i Dulce „zghiară" măgăruşul în loc de zbiară – adic tot atâtea condamnabile ac iuni pentru dezv area c rora erau pl ti i profesorii de c tre stat.

Dar şi aşa, prea pu ini copii ştiau ce-s acelea evenimentele curente. Micul Chuck-Prichidu , tare pe multiseculara-i experien în materie de vaci şi ale lor n ravuri, era tocmai la mijlocul unei litanii despre Unchiul Natchell, când domnişoara Gates îl întrerupse:

— ţharles, dar acesta nu este un eveniment curent, aceasta este o reclam ! ţecil Jacobs, în schimb, era în elementul lui. ţând îi veni rândul, ieşi în fa a

clasei şi-ncepu: — Ţ trânul Hitler... — Adolf Hitler, ţecil. S nu începi niciodat o fraz cu „b trânulĂ nu mai

ştiu cine. — Da, don'şoar . Ţ trânul Adolf Hitler a „prosecutatĂ pe... — Persecutat, Cecil... — Ţa nu, don'şoar Gates, aşa scrie aici... , adic ... ei, oricum, b trânul

Adolf Hitler îi prigoneşte pe evrei şi-i bag în închisori, şi le ia toate averile şi nu-i

las s ias din ar , şi-i spal pe aliena ii mintali şi... — Îi spal pe aliena ii mintali?! — Da, don'şoar Gates, îmi închipui c n-au destul minte ca s se spele

singuri, nu cred c un idiot e-n stare s se in curat. În orice caz, Hitler s-a pornit s -i adune şi pe to i semievreii şi vrea s -i înregistreze în caz c ia ar vrea s -i fac bucata, şi eu cred c e un lucru r u, şi sta-i evenimentul meu curent.

— Foarte bine, ţecil, spuse domnişoara Gates. Umflându-se în pene, ţecil se înapoie la locul s u. O mân se ridic în fundul clasei: — Cum poate face una ca asta? — ţine face şi ce anume? ceru domnişoara Gates, metodic, preciz ri. — Vreau s zic cum poate Hitler s pun o groaz de lume în arc? Guvernu'

de ce nu-l opreşte? spuse posesorul mâinii ridicate. — Pentru c Hitler este guvernul, r spunse domnişoara Gates şi, v zând un

prilej de a face educa ie dinamic , se duse la tabl şi scrise mare de tot, cu litere de tipar, cuvântul DEMOţRA IE. Democra ie, pronun ea. Poate cineva s ne dea o defini ie?

— Noi, au r spuns câ iva. Am ridicat şi eu mâna, fiindc -mi amintisem de o lozinc din timpul unei

campanii electorale despre care îmi vorbise Atticus cândva. — Jean Louise, ce crezi c înseamn cuvântul acesta? — Drepturi egale pentru to i, privilegii speciale pentru nimeni, citai eu. — Foarte bine, Jean Louise, foarte bine, m aprob domnişoara Gates

zâmbitoare; apoi, înaintea cuvântului DEMOţRA IE, scrise NOI SUNTEM O. Şi acum, ne ceru ea, întreaga clas s spun : Noi suntem o democra ie.

Ne conformar m. Apoi domnişoara Gates explic : — Aceasta este diferen a dintre America şi Germania. Noi suntem o

democra ie, iar Germania este o dictatur . Dic-ta-tur , silabisi ea. La noi, nimeni nu crede în persecu ie. Persecu ia vine de la oamenii care au prejudec i. Pre-ju-de-c i, repet ea din nou cu grij . Nu exist pe lume oameni mai cumsecade ca evreii şi este un mister pentru mine de ce Hitler gândeşte altfel.

Un suflet curios din mijlocul clasei întreb : — De ce crede i c nu le plac evreii, domnişoar Gates? — Nu ştiu, Henry. Ei şi-au f cut datoria în orice societate au tr it şi, mai

ales, sunt oameni foarte religioşi. Hitler încearc s desfiin eze religia şi poate c din cauza aceasta nu-i iubeşte.

ţecil lu din nou cuvântul: — S vede i, poate nu-i asta. ţic ei se ocup cu schimbul banilor, sau aşa

ceva, dar oricum sta nu-i un motiv s fie persecuta i. Sunt albi, nu-i aşa? — Când vei merge la liceu, ţecil, vei afla c evreii au fost persecuta i de la

începuturile istoriei, ba chiar izgoni i din propria lor ar . Este una din cele mai tragice întâmpl ri din istorie. Şi acum, copii, s trecem la aritmetic .

ţum aritmetica nu m încântase niciodat , mi-am petrecut ora uitându-m pe fereastr . Singurele d i când l-am v zut pe Atticus încruntat au fost acelea când auzea la radio ultimele ştiri în leg tur cu Hitler. În asemenea cazuri, închidea brusc aparatul de radio şi f cea „Hmm!Ă O dat l-am întrebat de ce se

înfurie când aude de Hitler, şi el mi-a r spuns „Pentru c este un maniacĂ. Nu-i asta pricina, îmi ziceam, în timp ce clasa continua cu adun rile. Un

maniac şi milioane de germani. Mi se p rea c ei ar fi trebuit s -l închid pe Hitler într-un arc, în loc s -l lase el s -i închid . Alta trebuia s fie explica ia. Am s -l întreb pe tata.

ţeea ce am şi f cut, dar el mi-a replicat c nu poate s r spund la întrebarea mea, pentru bunul motiv c nu cunoaşte r spunsul.

— Dar e bine s -l ur şti pe Hitler? — Nu, nu e bine, pentru c nu e bine s ur şti pe nimeni. — Atticus, mi-am luat eu inima în din i, aici e ceva ce nu în eleg.

Domnişoara Gates zicea c e îngrozitor ce face Hitler, s-a înroşit toat la fa când ne-a spus...

— E şi firesc. — Totuşi... — Ei? — Nimic. Şi l-am p r sit, nefiind sigur c am s pot exprima ce aveam eu în minte în

clipa aceea, c am s -i pot explica ceea ce nu era decât o senza ie nel murit . Poate o fi Jem în stare s îmi dea r spunsul. El în elegea mai bine decât Atticus ce se întâmpl în şcoal .

Jem ar ta istovit dup o zi întreag de c rat ap . Lâng patul lui z ceau pe jos cojile de la cel pu in dou sprezece banane, în jurul unei sticle de lapte goale.

— De ce te îndopi în halul sta? m-am interesat. — Antrenorul mi-a spus c aş putea juca peste doi ani dac iau în greutate

câte 25 de pfunzi pe an. Asta-i mijlocul cel mai rapid. — Numai dac n-ai s dai toate afar din tine... Ascult , Jem, vreau s te

întreb ceva. — D -i drumul. Şi frate-meu puse cartea jos şi-şi întinse picioarele. — Domnişoara Gates e o persoan simpatic , nu-i aşa? — Natural. Îmi pl cea când eram în clasa ei. — Îl ur şte grozav pe Hitler... — Şi ce-i r u în asta? — S vezi. Ne-a spus azi ce r u face el c se poart aşa cu evreii. Jem, nu-i

aşa c nu-i bine s persecu i pe nimeni? Vreau s zic, nici m car s gândeşti r u de cineva – da?

— Doamne, Scout, sigur c nu. Dar pe tine ce te roade? — Ştii, când ne întorceam în noaptea aceea de la tribunal, domnişoara

Gates era... cobora treptele în fa a noastr , cred c n-ai v zut-o... şi vorbea cu domnişoara Stephanie ţrawford. Am auzit-o zicând c e timpul s le dea cineva o lec ie, c prea au întrecut m sura şi c au s ajung curând s cread c se pot c s tori cu noi. Ţine, Jem, cum poate cineva s -l urasc atât de mult pe Hitler, şi apoi s-o întoarc şi s se poarte atât de urât cu oamenii chiar aici, la ei acas ?...

Lui Jem îi s ri and ra tam-nisam. Se repezi jos din pat, m înşf c de guler şi începu s m zgâl âie.

— Nu mai vreau s aud niciodat de tribunalul la, niciodat , niciodat ,

m-auzi? S nu îndr zneşti s mai pomeneşti o vorb de el, ai auzit? Hai, şterge-o! Eram mult prea uluit ca s plâng. M-am strecurat afar din camer şi am

închis uşa binişor, de grij s nu-l mai zgând r cumva cu vreun zgomot nenorocit. Ţrusc, parc m-au p r sit puterile, şi am sim it nevoia s -l v d pe Atticus. Era în salon. M-am dus int la el şi-am încercat s m coco pe genunchii lui.

Atticus zâmbi. — Te-ai f cut atât de mare, c nu te mai pot ine în bra e toat . M strânse

tare la piept şi-mi spuse cu blânde e: Scout, nu te am rî din pricina lui Jem. Trece prin momente grele. V-am auzit de-aici.

Şi începu s -mi explice c Jem încerca din r sputeri s uite ceva, dar c în realitate nu f cea decât s -l împing şi s -l lase la o parte pân ce se va fi scurs destul vreme. Abia atunci va fi în stare s se gândeasc din nou la acel ceva şi s -şi pun ideile în ordine. Şi când are s se poat gândi la toate acelea, are s devin iar şi Jem.

27 Într-un fel sau altul, lucrurile se liniştir , aşa cum prev zuse Atticus. Pe la

mijlocul lui octombrie, numai dou mici evenimente ieşite din comun li s-au întâmplat la doi cet eni ai Maycombului. Ba nu, trei evenimente, şi nici unul nu ne privea direct pe noi, cei din familia Finch, cu toate c o anume leg tur şi cu noi aveau.

Primul a fost c domnul Ţob Ewell a ob inut – şi dup numai câteva zile a reuşit s-o piard – o slujb , devenind astfel un caz unic în analele deceniului al patrulea, ca singurul ins de care am auzit vreodat s fi fost dat afar de WPA din pricina lenei. Probabil c efemera irup ie de glorie îi adusese o şi mai efemer perioad de h rnicie; în orice caz, slujba lui a durat tot atâta cât şi faima: domnul Ewell s-a cufundat în uitarea cea mai deplin , la fel ca şi Tom Robinson. Dup aceea şi-a reluat cu regularitate apari iile s pt mânale la biroul pentru ajutoarele de şomaj, ca s -şi încaseze cecul, pe care-l primea f r pic de recu-noştin , ci bodog nind nedesluşit ceva la adresa bastarzilor care-şi închipuie c -s mai mari peste oraş şi nu las un om cinstit s -şi câştige pâinea. Ruth Jones, func ionara de la biroul pentru ajutoarele de şomaj, spunea c domnul Ewell l-ar fi acuzat f iş pe Atticus c i-a luat slujba, ceea ce o impresionase îndeajuns ca s dea o fug pân la biroul lui Atticus şi s -i comunice. Tata a pov uit-o pe domnişoara Ruth s nu se piard cu firea, c ci dac Ţob Ewell ar fi vrut s discute cu el chestiunea „lu riiĂ slujbei, ştia el prea bine drumul la tribunal.

Al doilea eveniment i s-a întâmplat judelui Taylor. Judec torul nu obişnuia s se duc la biseric duminic seara, doamna Taylor îns da. Drept care judele Taylor îşi savura serile duminicale în singur tatea spa ioasei sale locuin e, iar ceasul vecerniei îl g sea înfundat în birou, citind din scrierile tizului s u, Ţob Taylor (cu care n-avea nici o leg tur de rudenie, deşi i-ar fi pl cut s poat afirma contrariul). Într-o duminic seara, aşadar, pe când se delecta cu

metaforele savuroase şi cu stilul înflorit al guvernatorului, aten ia judelui fu ab tut de la pagina pe care o parcurgea de un zgomot sup r tor, aducând cu un zgrep nat. „Marş!Ă f cu el c tre Ann Taylor, nemaipomenit de dolofana lui c ea. ţonstat îns c vorbea la pere i, iar zgomotul venea din dosul casei. Drept care, judele Taylor trop i pân la veranda din dos, cu gândul s-o lase pe Ann s ias afar , dar g si uşa cu obloane deschis , leg nându-se în balamale. O umbr la col ul casei îi atrase privirea – şi asta a fost tot ce-a v zut din vizitatorul s u. ţând doamna Taylor se înapoie de la biseric , îşi g si b rbatul în jil ul s u, cufundat în scrierile lui Ţob Taylor şi cu puşca pe genunchi.

A treia întâmplare s-a petrecut cu Helen Robinson, v duva lui Tom. Dac domnul Ewell fusese dat cu totul uit rii ca şi Tom Robinson, Tom Robinson fusese uitat la fel ca şi Ţau Radley. Pe Tom îns nu-l uitase fostul lui st pân, domnul Link Deas, care o luase în slujba lui pe Helen. De fapt, nu prea avea nevoie de ea, dar zicea c regret sincer cele petrecute. N-am ştiut niciodat cine avea grij de copiii ei, cât vreme Helen era plecat la lucru. Îi era cam greu, zicea ţalpurnia, pentru c trebuia s fac un ocol de aproape o mil ca s nu treac pe sub nasul Ewellilor care, dup cum m rturisise Helen, „au dat cu pietreĂ dup ea când încercase prima oar s-o ia pe drumul public. Pân la urm , domnul Link Deas a b gat de seam c Helen nu venea niciodat la lucru din direc ia cuvenit şi a strâns-o cu uşa, ca s afle motivul.

— L sa i, domnu' Link, v rog, dom'le, s-a rugat Helen. — Ţa pe dracu' am s las! strig el. Şi-i spuse c dup -mas , înainte de a

pleca, s treac pe la magazinul lui. ţând Helen veni, domnul Link închise magazinul, îşi înfipse bine p l ria în

cap şi o conduse pân acas . O luar pe drumul cel scurt, care trecea pe lâng proprietatea Ewellilor. La întoarcere, domnul Link se opri la şubreda lor poart .

— Ewell! strig el. Hei, Ewell! Ferestrele, la care se înghesuiau de obicei copiii, erau acum pustii. — Ştiu c v-a i trântit pe duşumele, to i pân la unul! Dar ascult , Ţob

Ewell, ia bine aminte la ce-am s - i spun: dac aud c vreunul din voi mai crâcneşte la fata asta, la Helen, ca s nu poat s treac pe drumul sta, pân apune soarele v bag pe to i la puşc rie!

Dup care domnul Link scuip în praf şi o lu spre cas . A doua zi diminea , Helen s-a dus la lucru pe drumul public. Nimeni n-a

mai aruncat cu bulg ri în ea, dar când a trecut cu câ iva paşi de casa Ewellilor şi s-a uitat înd r t, l-a v zut pe domnul Ewell venind dup ea. Helen şi-a v zut de drum. Domnul Ewell a urm rit-o, p strând mereu aceeaşi distan , pân ce-au ajuns la casa domnului Link Deas. Tot drumul, zicea Helen, a auzit în spatele ei o voce fredonând încetişor cântece triviale. Speriat de-a binelea, i-a telefonat domnului Link la magazin. Magazinul nu era departe de cas . ţând domnul Link ieşi afar , îl v zu pe domnul Ewell sprijinit de gard. Acesta îi strig :

— Link Deas, te poftesc s nu te ui i la mine ca la un gunoi. Eu n-am c l rit-o pe...

— În primul rând, ia- i hoitul împu it de pe proprietatea mea, Ewell. Te-ai rezemat de gardul meu şi n-am chef s -l vopsesc din nou. În al doilea rând, s nu te apropii de buc t reasa mea, c te acuz de agresiune.

— Nu m-am atins de ea, Link Deas, şi nici prin gând nu-mi trece s m dau la vreo negres !

— Nici nu-i nevoie s-o atingi, e destul s-o sperii. Şi dac învinuirea de agresiune nu ajunge ca s stai la r coare, atunci am s te acuz de atentat la pudoare, aşa c piei din ochii mei! Dac - i închipui c glumesc, mai încearc o dat s sâcâi fata, şi-ai s vezi!

Domnul Ewell era de bun seam încredin at c nu glumeşte, fiindc Helen fu scutit de alte necazuri.

— Asta nu-mi place, Atticus, nu-mi place deloc, coment m tuşa Alexandra întâmpl rile. Omul acela pare mereu pornit contra tuturor celor ce-au avut vreo leg tur cu procesul. Ştiu cum îşi vars pica oamenii de soiul lui, dar nu pricep de ce mai are pic ... doar a ob inut tot ce-a vrut la proces, nu-i aşa?

— Ţa eu cred c în eleg, r spunse Atticus. În sinea lui simte probabil c la Maycomb foarte pu ini mai cred cu adev rat în urzeala de minciuni pe care au esut-o el şi cu Mayella. Spera s ajung peste noapte erou, când colo, cu toat

str dania lui, nu s-a ales decât cu... cu un: „Okay, î i condamn m negrul, dar tu întoarce-te la groapa ta cu gunoi". S-a legat de mai to i pân acum, aşa c ar trebui s fie mul umit. Se potoleşte el cum se schimb vremea...

— Dar de ce-a încercat s fac o spargere la John Taylor? Nu ştia c John e acas , altfel cu siguran c n-ar fi încercat. Duminic seara, singurele lumini care ard la John sunt cele de la veranda din fa şi din birou...

— Nu se ştie dac Ţob Ewell a t iat oblonul, nu se ştie cine a f cut-o, relu Atticus. Dar pot s ghicesc. Eu am dovedit c este un mincinos, dar John l-a f cut pur şi simplu ridicol. Tot timpul cât a r mas Ewell la bara martorilor nici n-am îndr znit s întorc capul spre John, de team c n-am s -mi pot st pâni muşchii fe ei. John se uita la el ca la un pui cu trei picioare, sau ca la un ou p trat. S nu-mi spun nimeni, chicoti Atticus, c judec torii nu încearc s -i influen eze pe jura i!

Pe la sfârşitul lui octombrie, vie ile noastre intraser pe f gaşul rutinei familiare: şcoal , joac , înv tur . Jem avea aerul de a-şi fi scos din cap ceea ce voia s uite, iar colegii noştri de clas s-au ar tat destul de îndur tori ca s ne lase s uit m excentricit ile tatei. Numai ţecil Jacobs m-a întrebat o dat dac Atticus era un radical. Când l-am întrebat la rândul meu pe Atticus, tata a fost atât de înveselit, încât m-am sim it chiar prost, cu toate c mi-a dat toate asigur rile c nu râdea de mine.

— Spune-i lui ţecil c sunt radical tot atât cât şi ţotton Tom Heflin. M tuşa Alexandra înflorea v zând cu ochii. Probabil c domnişoara Maudie

astupase dintr-o lovitur gura întregii societ i misionare, pentru c m tuşica era din nou conduc toarea cârdului. Trata iile ei deveniser şi mai savuroase. La rândul meu, tot ascultând-o pe doamna Merriweather, am înv at mai multe despre via a social a bie ilor mruni: sim ul familiei era atât de redus la ei, încât întregul trib alc tuia o singur mare familie. Un copil avea tot atâ ia ta i câ i b rba i erau în comunitate şi tot atâtea mame câte femei erau. J. Grimes Everett se f cea luntre şi punte ca s îndrepte situa ia şi ne solicita pân la disperare rug ciunile.

Maycombul redevenise el însuşi. Adic la fel ca anul trecut şi ca acum doi

ani, minus dou schimb ri neglijabile. Prima: disp ruser din vitrine şi de pe automobile afişele cu NRA – NE FACEM DATORIA. I-am cerut lui Atticus s -mi explice pricina, şi el mi-a dest inuit c „National Recovery ActĂ murise între timp. L-am întrebat cine-l omorâse şi el mi-a r spuns c nou b trâni.

A doua schimbare petrecut la Maycomb fa de anul trecut nu era de importan na ional . Pân acum Halloween era la noi ceva cu totul neorganizat. Fiecare copil f cea ce-l t ia capul, al i copii nu i se al turau decât dac era vorba de urnit ceva din loc, bun oar cum ar fi coco area unei cabriolete pe acoperişul vreunui grajd. P rin ii socoteau îns c lucrurile merseser prea departe anul trecut, când liniştea domnişoarelor Tutti şi Frutti fusese serios tulburat .

Domnişoarele Tutti şi Frutti Ţarber erau dou surori b trâne, şi locuiau în singura cas din Maycomb care se putea mândri c are o pivni . Fiindc veniser în 1911 din ţlanton, Alabama, se zvonea c domnişoarele Barber erau republicane. Felul lor de-a fi ni se p rea curios din cale-afar , iar ce nevoie ar fi avut de o pivni – asta nimeni nu putea pricepe; în orice caz, ele şi-au dorit-o, şi fiindc şi-o doriser , au pus s li se sape una, dup care tot restul vie ii şi l-au petrecut alungând din ea genera ii de copii.

Domnişoarele Tutti şi Frutti (se numeau în realitate Sarah şi Frances), pe lâng c aveau maniere yankee, mai erau şi surde. Domnişoara Tutti nu voia s-o recunoasc şi tr ia într-o lume a t cerii, în vreme ce domnişoara Frutti, dornic s nu-i scape nimic, întrebuin a un cornet auditiv de dimensiuni atât de grozave, încât Jem sus inea c e chiar o pâlnie de gramofon.

Cu de-alde astea-n minte şi cu Halloween b tând la uş , o ceat de copii r i au aşteptat ca domnişoarele Ţarber s adoarm buştean, dup care s-au furişat în salonul lor (la Maycomb, nimeni în afar de familia Radley nu-şi z vora seara uşile), de unde s-au apucat s scoat mobila şi s-o care, pân la ultima pies , în pivni . În ceea ce m priveşte, nu recunosc s fi luat parte la isprav .

— I-am auzit! a fost strig tul cu care şi-au trezit vecinii a doua zi diminea domnişoarele Ţarber. I-am auzit cum au venit cu camionul pân -n fa a uşii! Trop iau peste tot ca o herghelie de cai! Trebuie s fie acum h t-departe, tocmai la New Orleans!

Domnişoara Tutti era convins c nişte negustori ambulan i de bl nuri, care trecuser acum dou zile prin oraş, le furaser mobila.

— Nişte tu-ciu-rii, zicea ea. Sirieni! A fost adus în grab domnul Heck Tate. El a f cut cuvenita cercetare şi a

ajuns la concluzia c era o chestiune de natur local . Domnişoara Frutti sus inea îns c ar putea recunoaşte în orice împrejurare o voce din Maycomb şi c nici o voce din Maycomb nu r sunase noaptea trecut în salon, ci cu totul altele, care umpleau casa cu sunetele lor guturale. ţum domnişoara Tutti pretindea insistent nici mai mult, nici mai pu in decât folosirea câinilor poli işti pentru recuperarea mobilei, domnul Tate n-avu încotro şi se v zu nevoit s bat drumurile cale de zece mile, ca s adune câinii poli işti din comitat şi s -i pun pe urmele ho ilor.

Domnul Tate a pornit cu ei de la uşa principal a casei domnişoarelor Ţarber, dar copoii nu f ceau decât s înconjoare casa în goan şi s se opreasc scheunând la uşa pivni ei. Domnul Tate a trebuit s repete opera ia de trei ori,

pân ce adev rul s -i apar în toat limpezimea lui. În ziua aceea, la ora prânzului, în tot Maycombul nu puteai g si vreun copil descul , şi nimeni nu s-a mai desc l at pân ce copoii n-au fost trimişi din oraş.

Drept care, doamnele din Maycomb hot râr ca anul acesta lucrurile s decurg cu totul altfel. Amfiteatrul cel mare al liceului avea s fie deschis, în el se va da pentru adul i un spectacol cu scene alegorice, iar copiii vor avea parte de distrac ii ca baterea merelor şi a halvi ei, prinderea cu ochii lega i a cozii unui m gar de carton şi aşa mai departe. Se va acorda şi un premiu de dou zeci şi cinci de cen i pentru cel mai frumos costum de Halloween, confec ionat de proprietarul lui.

Jem şi cu mine bomb neam nemul umi i. Nu pentru c am fi f cut vreodat ceva, ci din principiu. Jem se socotea, oricum, prea mare pentru Halloween; jurase c nimeni n-o s -l prind în preajma liceului pentru asemenea distrac ii. Prea bine, mi-am zis, atunci am s m duc cu Atticus.

Aflai îns curând c în seara aceea aveau s -mi fie solicitate serviciile pe scen . Doamna Grace Merriweather compusese o alegorie original , intitulat Comitatul Maycomb: Ad Astra Per Aspera , iar eu urmam s reprezint o şunc . Ar fi încânt tor, credea ea, dac mai mul i copii vor fi costuma i în aşa fel încât s figureze produsele agricole ale comitatului. ţecil Jacobs avea s poarte un costum care va sem na cu o vac ; Agnes Ţoones va fi o adorabil fasole gras , un alt copil va fi aluna, şi aşa mai departe, pân la epuizarea imagina iei doamnei Merriweather şi a contingentelor de copii.

Tot ce trebuia noi s facem, din câte am putut s -mi dau seama la cele dou repeti ii, era s intr m în stânga scenei, spre a fi identifica i de doamna Merriweather, care era nu numai autoarea, ci şi comperul. Astfel, când avea s strige „carne de porc!Ă, însemna c era rândul meu. Apoi, to i copiii laolalt intonau, în marele final, „ţomitat Maycomb, ţomitat Maycomb, în veci î i vom fi credincioşiĂ, în timp ce doamna Merriweather urca pe scen cu drapelul statului.

ţostumul meu nu constituia o problem . Doamna ţrenshaw, croitoreasa din Maycomb, avea o imagina ie tot atât de bogat ca şi doamna Merriweather. Doamna ţrenshaw lu nişte sârm sub ire şi o îndoi ca s -i dea forma unui jambon. Structura fu acoperit cu stof cafenie, vopsit în aşa fel încât s semene cu originalul. Nu-mi r mânea decât s m bag în ea şi cineva s trag pe cap ciudata construc ie. Îmi ajungea pân aproape de genunchi. Doamna ţrenshaw, grijulie, îmi l sase dou g uri pentru ochi. Era pur şi simplu straşnic. Jem zicea c ar tam exact ca un jambon cu picioare. M incomoda, îns , din mai multe pricini: îmi inea prea cald, fiindc st tea prea strâns pe mine; dac m mânca nasul, nu m puteam sc rpina, şi, o dat îmbr cat , nu mai puteam s scot costumul f r ajutorul cuiva.

În ziua de Halloween, mi-am închipuit c întreaga familie va veni s m vad producându-m , când colo, spre dezam girea mea, Atticus îmi aduse la cunoştin , ce-i drept cu un tact des vârşit, c era prea obosit şi c nu se sim ea în stare s asiste, seara, la o alegorie. Fusese o s pt mân la Montgomery şi se întorsese acas târziu dup -amiaz . Era încredin at c Jem n-are s refuze s m înso easc dac am s -l rog.

M tuşa Alexandra, la rândul ei, îmi spuse c vrea s se duc la culcare mai

devreme, pentru c toat dup -amiaza participase la decorarea scenei şi se sim ea cu totul şi cu totul... – ce anume, n-a mai spus, pentru c s-a oprit la mijlocul frazei: a închis gura, apoi a deschis-o din nou, ca pentru a spune ceva, dar n-a scos nici un sunet.

— ...ce-i, m tuşico? am întrebat-o. — Ei, nimic, nimic, f cu ea, cineva a trecut azi peste cadavrul meu. Apoi

d du la o parte acel ceva care avusese darul s -i inspire asemenea temeri, şi-mi suger s dau în salon, în fa a întregii familii reunite, o avanpremier . Astfel c Jem m vârî în costum şi strig din uşa salonului: „ţarne de po-orc!" – exact aşa cum ar fi f cut doamna Merriweather. Eu intrai, iar Atticus şi cu m tuşa Alexandra r maser încânta i.

Mi-am repetat rolul la buc t rie, ca s vad şi ţalpurnia, care g si c era extraordinar. Aş fi traversat şi strada, ca s m vad domnişoara Maudie, dac Jem nu m-ar fi asigurat c ea avea s asiste la reprezenta ie.

Dup aceea, nu mi-a mai p sat dac vor veni sau nu. Jem îmi spuse c m va înso i. Şi aşa a început c l toria cea mai lung pe care am f cut-o împreun .

28 În ultimele zile ale lui octombrie, vremea fusese neobişnuit de cald .

N-aveam nevoie nici de jachete. În seara aceea îns , vântul sufla mai tare, şi Jem se temea s nu ne apuce ploaia înainte de a ne întoarce acas . Nu era lun .

Lumina felinarului de la col ul str zii proiecta umbre lungi pe zidurile casei Radleyilor. Îl auzii pe Jem chicotind:

— Fac prinsoare c nimeni n-are s -i tulbure la noapte. Jem îmi ducea costumul-şunc , nu cu prea mult îndemânare, pentru c

era greu de apucat. G seam în sinea mea c e dr gu din partea lui. — Totuşi e un loc care te bag -n sperie i, nu crezi? spusei. Ţau nu face nici

un r u la nimeni, dar nu-mi pare r u c eşti cu mine. — Ştii prea bine c Atticus nu te-ar fi l sat s mergi singur pân la şcoal ,

r spunse frate-meu. — De ce? Dai doar col ul şi apoi prin curte. — Curtea asta-i prea mare pentru feti e mici, ca s-o traverseze noaptea, m

tachin el. Nu te mai temi de strigoi? Izbucnir m amândoi în râs. Strigoii, Aburii Fierbin i, descântecele, semnele

secrete – toate pieriser , cu vârsta, asemenea negurii o dat cu r s ritul soarelui.

— ţum era chestia aia de demult? f cu Jem, şi începu s recite: „Înger luminate, via dup moarte, piei din calea mea, duhul nu mi-l lua"...

— Ispr veşte, îl rugai eu – fiindc ajunsesem chiar în fa a casei Radleyilor. — ţred c Ţau nu e acas . Ia ascult ! Undeva sus, deasupra noastr , pierdut în întuneric, o pas re îşi debita

repertoriul, f r a se sinchisi câtuşi de pu in de proprietarul copacului în care se instalase, şi aci se avânta de la un „kii, kiiĂ strident pân la un iritat „cua-ac", aci cobora pân la un jalnic „Vai-de-el, Vai-de-el..."

Am luat-o pe dup col , şi m-am împiedicat de-o r d cin ieşit tocmai în mijloc de drum. Jem vru s -mi vin în ajutor, dar nu reuşi decât s scape costumul în praf. Totuşi n-am c zut, şi ne-am v zut mai departe de drum.

ţotir m din strad şi p trunser m în curtea şcolii. Era întuneric bezn . — Jem, tu ştii unde suntem? întrebai eu dup câ iva paşi. — Pot s spun c suntem sub stejarul cel mare, pentru c p mântul e mai

rece. Vezi, ai grij s nu cazi. Încetinii pasul şi înaintai cu b gare de seam . Pip iam mai întâi terenul, ca

s nu m lovesc de trunchi. Arborele singuratic era un stejar secular: doi copii nu puteau s -l cuprind dac se apucau de mâini. ţrescuse departe de profesori, de iscoadele lor şi de vecinii curioşi; era aproape de ograda Radleyilor, dar aceia nu erau oameni curioşi. O mic parte a solului, sub cr cile stejarului, era b t torit de multele lupte şi jocuri neîng duite, cu zaruri.

Luminile amfiteatrului liceului str luceau puternic în dep rtare, dar în loc s ne-ajute, ne orbeau.

— Nu te uita înainte, Scout. Dac te ui i în jos, n-ai s cazi. — Jem, trebuia s fi luat lanterna. — Nu ştiam c e chiar bezn . Mai devreme, nu p rea c are s fie atât de

întuneric. Din cauza norilor, probabil. ţred c are s se lumineze mai târziu. Cineva s ri la noi. — Doamne, Dumnezeule! url Jem. Un cerc de lumin ne inund fe ele şi înd r tul lui se ar t , op ind de

bucurie, Cecil Jacobs. — Ha-a-a, v-am f cut-o! strig el. Ştiam c-o s veni i p-aici! — ţe cau i, b iete, singur departe de şcoal ? Nu i-e fric de Ţau Radley? ţecil venise cu p rin ii, în deplin siguran , şi nev zându-ne în am-

fiteatru, se aventurase atât de departe ferm convins c vom veni pe-aici. Nu-şi închipuia îns c nu vom fi înso i i de domnul Finch.

— Ei na, pentru o palm de loc dup col ! f cu Jem pe grozavul. ţui i-e fric s -nconjoare col ul?!

Oricum, îns , trebuie s recunoaştem c ţecil ne-o f cuse. Ne tr sese o sperietur zdrav n şi putea s umple şcoala cu isprava lui – avea tot dreptul.

— Ascult , l-am întrebat, parc eşti vac ast -sear ? Unde i-e costumul? — ţolea, în spatele scenei. Doamna Merriweather zice c mai e timp pân la

scenele alegorice. Scout, po i s - i pui şi tu costumul în spatele scenei, lâng al meu, ca s mergem şi noi cu ceilal i.

Jem g sea ideea excelent . Şi mai socotea c e foarte bine ca ţecil şi cu mine s fim împreun : aşa are s poat şi el s stea cu cei de seama lui.

ţând am ajuns în amfiteatru, se strânsese acolo tot oraşul, cu excep ia lui Atticus, a doamnelor care se istoviser cu decorarea s lii şi de proscrişii obişnui i, ca şi de cei ce st teau încuia i în cas . Ai fi crezut c tot comitatul era de fa : holul mişuna de oameni de la ar spilcui i. ţl direa liceului avea la parter un hol mare, iar lumea se îngr m dea în jurul meselor înşirate de o parte şi de alta.

— Vai, Jem, mi-am uitat banii, suspinai, cu ochii la mesele pline de bun t i.

— Dar Atticus n-a uitat. Poftim treizeci de cen i, po i s faci şase lucruri cu ei. Ne întâlnim mai târziu.

— Okay, r spunsei, pe deplin mul umit cu cei treizeci de cen i şi cu ţecil. L-am luat şi-am coborât spre centrul amfiteatrului, apoi am intrat în culise prin uşa lateral . M descotorosii de costumul-şunc şi m eclipsai la iu eal , pentru c doamna Merriweather st tea la catedr în fa a primului rând de scaune şi f cea cu frenezie schimb ri de ultim moment în scenariu.

— Tu câ i bani ai? îl cercetai pe ţecil. Şi el avea tot treizeci de cen i, ceea ce însemna c eram la egalitate. Primele monezi de cinci cen i ni le-am cheltuit cu Casa Groazei, care nu ne-a însp imântat de fel: am intrat în clasa a şaptea cufundat în întuneric şi am fost conduşi de jur împrejur de un strigoi im-provizat ce-şi alesese aici s laşul. Strigoiul ne f cu s atingem câteva obiecte care aveau preten ia s reprezinte p r i dintr-un om. „ ştia-s ochii", ni se spuse când puser m mâna pe dou boabe de strugure cur ate, aşezate pe o farfurioar . „Asta-i inima...Ă ni se explic ceea ce la pip it p rea a fi un ficat crud. „Astea-s intestinele..." – şi mâinile noastre fur cufundate într-o farfurie cu macaroane reci.

Împreun cu ţecil, am dat o rait pe la mese şi-am cump rat fiecare câte o pung de bezele f cute de doamna judec tor Taylor. Aş fi vrut s prind mere cu gura, dar ţecil îmi atrase aten ia c nu e igienic: m mica lui îi spusese c-ar putea s ia ceva dintr-o putin în care îşi b gau to i capul.

— Dar acum nu umbl nici o boal molipsitoare prin oraş, protestai eu, f r succes îns fiindc ţecil o inea mor iş c aşa i-a spus mama, c nu e igienic s m nânci dup al ii. ţeea ce m-a obligat s-o întreb mai târziu pe m tuşa Alexandra, care mi-a r spuns c oamenii care sus ineau asemenea lucruri erau îndeobşte nişte parveni i.

Eram tocmai gata s cump r halvi , când ne pomenir m cu emisarii doamnei Merriweather c ne caut s ne strâng în culise. Trebuia s ne preg tim. Amfiteatrul era plin; orchestra liceului comitatului Maycomb se adunase în fos ; luminile rampei erau aprinse şi cortina de catifea roşie unduia şi se încre ea din pricina agita iei ce domnea în spatele ei.

În culise, ţecil şi cu mine g sir m trecerea îngust ticsit : adul ii, cu fel de fel de înjgheb ri rudimentare pe cap – tricornuri, şepci de confedera i, p l rii din timpul r zboiului hispano-american, c şti din r zboiul mondial; copiii, costuma i în toate soiurile de produse agricole, se înghesuiau în dreptul singurei ferestruici.

— Cineva mi-a strivit costumul! strigai eu dezn d jduit . Doamna Merriweather veni în goan , aranj sârma şi m b g în costum. — Te sim i bine în untru, Scout? m întreb ţecil. Abia te aud, parc-ai fi

peste un deal. — S nu crezi c pe tine te-aud mai aproape, r spunsei. Orchestra inton imnul na ional şi-mi d dui seama c asisten a se ridicase

în picioare. Apoi r sun toba mare. Doamna Merriweather, instalat la catedra ei de lâng orchestr , trâmbi :

— Comitatul Maycomb: Ad Astra Per Aspera. Toba bubui din nou. Aceasta înseamn , t lm ci doamna Merriweather pentru elementele rurale, spre stele

prin greut i! Alegorie, ad ug ea. În mod inutil dup p rerea mea. — Probabil c nimeni n-ar şti despre ce e vorba dac nu le-ar spu-ne, şopti

ţecil, care fu imediat istuit. — Ţa ştie tot oraşul, suflai eu. — Dar au venit şi oameni de la ar , îmi atrase aten ia ţecil. — Linişte, voi de-acolo! ordon o voce b rb teasc . Amu ir m. Toba bubuia dup fiecare fraz a doamnei Merriweather. Ea psalmodia cu

voce lugubr istoria comitatului Maycomb, mai vechi decât însuşi statul, trup din trupul teritoriilor Mississippi şi Alabama, ale c rui p duri virgine fuseser c lcate pentru prima oar de str -str bunicul registratorului de testamente din oraşul nostru, numai c – durere! – i se pierduse urma. Avea s se iveasc apoi colonelul Maycomb, cel ce nu ştia ce-i teama, al c rui nume îl poart ast zi comitatul. Preşedintele Andrew Jackson îl învestise cu autoritatea unei înalte func ii, dar încrederea exagerat în for ele-i proprii şi un neîndestul tor sim de orientare îi duseser la pierzanie pe to i cei ce-l înso iser în r zboaiele cu indienii creek. Colonelul Maycomb perseverase în eforturile sale de a face regiunea apt pentru democra ie. Dar prima-i campanie a fost şi ultima. Ordinele sale, transmise printr-un curier indian prieten, indicau ca direc ie sudul. Dup ce consultase un copac spre a afla de la lichenii acestuia încotro era sudul, f r s ia seama la subalternii s i care încercau s -l corecteze, colonelul Maycomb a pornit o campanie de nimicire a inamicului şi şi-a r t cit trupele afundându-le în p durea virgin atât de departe c tre nord-vest, încât numai nişte colonişti care mergeau spre inima continentului le-au putut salva pân la urm .

Doamnei Merriweather i-a trebuit o jum tate de ceas ca s zugr veasc faptele bravului colonel Maycomb. Între timp, descoperii c dac îndoiam genunchii puteam s -i vâr sub costum şi s m aşez mai mult sau mai pu in convenabil. M-am instalat cât am putut mai bine şi, leg nat de melopeea doamnei Merriweather şi de b taia tobei, în scurt timp dormeam dus .

Mi s-a povestit mai târziu c doamna Merriweather îşi desf şurase toate for ele în marele final şi c lansase un „carne de po-orc!", cu siguran a dobândit în urma intr rii la timp a brazilor şi a fasolei grase. Dup câteva clipe de aşteptare, a strigat din nou „po-orc?Ă. ţonstatând absen a oric rei urm ri materiale, a ipat cât o inea gura: „Porc!!Ă

Cred c-am auzit-o prin vis, sau c m-a trezit orchestra, dar mi-am ales momentul s -mi fac apari ia tocmai când doamna Merriweather urca triumf toare pe scen cu steagul statului fâlfâind în mân . A spune c l-am ales nu e întru totul exact: m-am gândit doar s -i ajung din urm pe ceilal i.

Tot mai târziu mi s-a povestit c judele Taylor se dusese în fundul amfiteatrului şi r m sese acolo lovindu-se atât de tare cu palmele peste genunchi, încât doamna Taylor se v zuse nevoit s -i aduc un pahar cu ap şi s -i administreze una din pilulele pe care le obişnuia.

Se pare c doamna Merriweather repurtase un mare succes, fiindc toat sala aclama, dar ea m-a prins în culise ca s m certe c i-am compromis

alegoria. M-a f cut s m simt îngrozitor de prost; noroc c a venit dup aceea Jem, care s-a ar tat în eleg tor. Mi-a spus c de unde st tea el nu mi-a putut distinge prea bine costumul. De unde ştia cât de prost m sim eam eu sub costumul acela nu-mi dau seama, în orice caz m-a asigurat c am fost bine – atâta doar c intrasem pu in cam târziu. Jem devenise aproape tot atât de meşter ca şi Atticus în a te face s te sim i bine tocmai când lucrurile st teau mai prost. Aproape – fiindc nici m car Jem nu m putu convinge s str bat mul imea adunat . V zând c n-are încotro, se resemn s aştepte în culise lâng mine, pân ce se va scurge tot publicul.

— Nu vrei s - i sco i costumul, Scout? m întreb el. — A, nu, r mân cu el, i-am r spuns ferm decis , pentru c sub costum îmi

puteam ascunde umilin a. — Nu vre i s v duc acas cu maşina? auzii un glas. — Nu, domnule, mul umesc, refuz frate-meu politicos. Sunt doar doi paşi

pân-acas . — P zi i-v de strigoi, urm vocea. Sau, mai bine zis, avertiza i-i pe strigoi

s se p zeasc de Scout. — Hai, Scout, n-a mai r mas mult lume, îmi spuse Jem, s mergem. Str b tur m amfiteatrul îndreptându-ne spre hol, apoi coborâr m sc rile.

Afar era tot bezn ; maşinile care mai r m seser erau parcate de cealalt parte a cl dirii şi farurile lor nu ne prea erau de ajutor.

— Dac ar merge vreo maşin în direc ia noastr , nu ne-am da cu degetele în ochi. Ascult , Scout, las -m s te in de... şunca asta. S nu- i pierzi echilibrul.

— V d destul de bine. — Da, dar s nu te-mpiedici. Sim ii o uşoar ap sare pe cap şi-mi închipuii c Jem înşf case cap tul

jambonului. — M ii tu? — Îhî. Ne apucar m s str batem curtea şcolii, încercând s ne vedem prin

întuneric cel pu in picioarele. F cui o descoperire cu ocazia asta: — Vai, Jem! Mi-am uitat pantofii! Ştii, colo în fund, în culise... — Ei, s ne întoarcem s -i lu m. Dar când s ne întoarcem, luminile amfiteatrului se stinser . — Las' c -i iei mâine, zise Jem. — Ţine, dar mâine e duminic , am încercat s protestez când frate-meu m

întoarse înapoi în direc ia casei. — Ai s -l rogi pe portar s te lase s intri... Ascult , Scout! — Ce-i? — Nimic. Aşa ceva Jem nu mai f cuse de mult: s tresar ! Şi am încercat s -mi

închipui la ce s-o fi gândind. Dar las' c are s -mi spun el când o s vrea, probabil acas . Sim ii degetele încleştându-i-se pe partea de sus a costumului meu. Scuturai capul, atâta cât puteam.

— Jem, s nu...

— Sst, taci o clip , Scout, îmi ordon el zgâl âindu-m uşor. Merser m în t cere. — Ei, a trecut clipa, la ce te gândeşti? M-am întors spre el, dar abia putui s -i disting silueta. — Mi s-a p rut c aud ceva, murmur frate-meu. Stai locului un pic. Ne oprir m. — Auzi ceva? m întreb el. — Nu. Dar nu f cur m nici cinci paşi, c iar m sili s m opresc. — Ce-i cu tine, Jem, încerci s m sperii? Ştii doar c nu-s mic ... — Gura, mârâi el, şi de data asta mi-am dat seama c nu glumea. Noaptea era liniştit . Auzeam respira ia lui uşoar lâng mine. Din când în

când, o pal slab de vânt îmi mângâia picioarele, dar asta e tot ce mai amintea de o noapte care se anun ase vijelioas . Era linişte ca înaintea unei furtuni. ţiulir m urechile.

— Url un câine b trân, înregistrai eu. — Nu-i asta, r spunse Jem. Aud ceva în timp ce mergem, şi când ne oprim

nu mai aud nimic. — Auzi costumul meu foşnind. Phi, te-ai speriat de Halloween... Dar am spus-o mai mult ca s m conving pe mine decât pe Jem, pentru c

în clipa când ne-am pus din nou în mişcare, am auzit şi eu, f r urm de îndoial , zgomotul de care vorbea: nu era de la costumul meu.

— Nu-i decât ţecil, rosti Jem imediat. Las' c de data asta nu ne mai p c leşte el. Stai încet, s nu cread c o lu m la fug .

Încetinir m, de abia mai mişcam picioarele. Îl întrebai pe Jem cum poate ţecil s ne urm reasc pe întuneric, f r s ne ciocnim.

— Eu te v d, Scout. — Cum? Eu nu te pot vedea. — Se v d dungile tale de gr sime. Doamna ţrenshaw le-a f cut cu vopsea

din aia luminoas , ca s sar în ochi în b taia reflectoarelor. Te v d destul de bine, şi cred c şi ţecil te vede îndeajuns ca s p streze distan a.

M-am gândit s -i ar t lui ţecil c ştim c e în spatele nostru şi suntem gata s -l lu m în primire!

— Cecil Jacobs e-un pro-ost şi-un n t r u! urlai eu deodat , întor-cându-m cu tot corpul.

Ne oprir m. Nici un r spuns, în afar de ecou, care aduse dinspre peretele îndep rtat al şcolii un „n -t -r - uĂ prelungit.

— Las' c -i ar t eu lui! He-e-ei! strig şi Jem. „He-e-he-e-e-eiĂ, r spunse peretele şcolii. Nu era în firea lui ţecil s se st pâneasc atât timp. ţând vede c i-a reuşit

o fars , o repet la nesfârşit – de mult ar fi s rit la noi. Jem îmi f cu semn s m opresc din nou.

— Scout, po i s sco i de pe tine chestia asta? m întreb el pe şoptite. — ţred c da, da-s cam dezbr cat . — Am aici rochia ta. — Cum s-o pun pe întuneric?...

— Bine, atunci las-o. — Jem... i-e fric ? — Nu. ţred c suntem aproape de copac. ţâ iva paşi de la copac, şi

ajungem la drum. De acolo vedem felinarul din strad . Jem vorbea cu voce în buşit , monoton . M întrebam cât o s mai încerce

s m fac s cred în gogori a cu ţecil. — N-ar fi bine s cânt m, Jem? — Nu! Stai liniştit , Scout. Pasul nu l-am gr bit (Jem ştia tot atât de bine ca şi mine c ar fi fost greu

s-o lu m la picior f r s ne lovim la degete, f r s ne poticnim de pietre, sau cine mai ştie ce, şi-apoi eu eram descul )... Oare vântul foşnea aşa printre copaci? Dar nu era nici pic de vânt, şi-apoi al i copaci în afar de b trânul stejar nu erau pe-acolo.

Urm ritorul nostru îşi târa şi-şi târşâia picioarele ca şi când ar avea înc l minte grea. Oricine-ar fi fost, purta pantaloni de pânz de bumbac groas ; ceea ce luasem eu drept foşnet de copaci era în realitate fâşâitul de bumbac frecat de bumbac la fiecare pas. Fâş, fâş...

Sim ii sub t lpi nisip mai rece, şi ghicii c ajunsesem sub stejarul cel mare. Jem îmi ap s creştetul. Ne oprir m, la pând .

De data asta, paşii târşâi i nu se mai oprir o dat cu noi. Pantalonii aceia foşneau moale, dar f r întrerupere. Apoi nu mai foşnir : acum auzir m pe cineva cum alerga, alerga spre noi, cu paşi care nu erau de copil.

— Fugi, Scout, fugi! Fugi!! url Jem din r sputeri. F cui un pas gigantic şi m pomenii r sucindu-m : cu bra ele imobilizate,

pe întuneric, nu-mi putui ine echilibrul. — Jem, Jem, ajutor, Jem! ţeva zdrobi sârma din jurul meu. Metal sfâşiat de metal. M pr buşii la

p mânt şi m rostogolii cât putui mai încolo, încercând s scap din închisoarea mea de sârm . De undeva de aproape veneau zgomote şi icnete de înc ierare, bufnituri de ghete şi de corpuri lovindu-se de p mânt şi r d cini. ţeva, rostogolindu-se spre mine, m izbi, şi-l sim ii pe Jem. Într-o clipit era în pi-cioare şi m tr gea dup el, dar cu toate c aveam acum capul şi umerii liberi, eram atât de încurcat în restul sârmelor, c nu puteam înainta prea repede.

Eram aproape de drum, când mâna lui m p r si brusc; sim ii c Jem e tras înapoi şi aruncat pe jos. Din nou înc ierare, apoi un trosnet oribil, de ceva care se frânge, şi Jem scoase un urlet.

Alergai în direc ia de unde venea urletul şi m lovii de o burt moale de b rbat. Proprietarul ei scoase un „Un!Ă şi bâjbâi dup bra e, ca s mi le prind , dar bra ele mi-erau imobilizate în costum. Burta era moale, dar mâinile omului erau tari ca o elul. Încet, încet îmi storcea vlaga. Nu mai puteam mişca. Fu îns smuls înd r t şi aruncat la p mânt atât de brusc, încât era cât pe ce s m târasc şi pe mine cu el. ţrezui c se ridicase Jem.

ţâteodat mintea lucreaz înnebunitor de încet. St team acolo prosteşte, ca tr snit . Zgomotul înc ier rii era tot mai slab. ţineva gâfâi şi noaptea se cufund iar în t cere.

T cere... cu o singur excep ie: cineva r sufla greu, r sufla greu şi se

cl tina. Mi s-a p rut c se duce la copac şi se sprijin de trunchi. Apoi îl auzii tuşind puternic, o tuse horc itoare, o tuse care- i d dea fiori pân -n m duva oaselor.

— Jem! Tu eşti? Nici un r spuns, în afar de r suflarea grea a omului. — Jem!! Dar Jem nu r spundea. Omul începu s se mişte încoace şi-ncolo, ca şi când ar c uta ceva. Îl auzii

gemând şi târând pe jos un obiect greu. Încet, încet m dumiream c sub copac eram acum patru persoane.

— Atticus?... Omul înainta anevoie şi nesigur spre drum. ţ utai locul unde credeam c fusese el mai înainte şi, ca scoas din min i,

începui s pip i p mântul cu degetele de la picioare. D dui curând peste ceva. — Jem, tu eşti?! Degetele mele atinser pantalonii, apoi catarama de la curea, nişte nasturi,

ceva ce nu putui identifica, gulerul şi fa a. Dup perii aspri de pe fa , mi-am dat seama c nu era Jem. Duhnea acru a whisky.

Pornii încotro credeam c e drumul. Sigur nu puteam fi, pentru c prea fusesem r sucit şi întoars în fel şi chip. Îl g sii totuşi, iar când m uitai în jos, spre lumina felinarului, v zui trecând pe sub el un b rbat. Mergea cu paşi sacada i, ca unul care duce o povar grea pentru el. D du s-o ia pe dup col . Pe Jem îl purta! Şi-un bra al lui Jem se b l b nea ca smintit înaintea lui.

ţând ajunsei la col , omul tocmai traversa curtea noastr din fa . În dreptunghiul luminos al uşii principale se ivi o clip Atticus; coborî în goan treptele, apoi el şi cu omul acela îl duser pe Jem în untru.

Eram la uşa principal tocmai când ei str b teau holul. În întâmpinarea mea alerg m tuşa Alexandra.

— ţhema i-l pe doctorul Reynolds! auzii glasul lui Atticus r sunând puternic din camera lui Jem. Unde-i Scout?

— E aici! strig m tuşa Alexandra, în timp ce m târa dup ea spre telefon şi m cerceta cu îngrijorare.

— N-am nimic, m tuşico, o asigurai, telefoneaz repede! Ea smulsese receptorul din furc : — Eula May, d -mi-l, te rog, pe doctorul Reynolds, urgent! ...Agnes, tat l

t u e acas ? Ah, Doamne, unde-o fi? Te rog, cum se întoarce, spune-i s vin aici. Te rog, e foarte, foarte urgent!

M tuşa Alexandra n-avea nevoie s se recomande: în Maycomb ne recunoaştem dup voce!

Atticus ieşise din camera lui Jem. În clipa când m tuşa Alexandra întrerupse leg tura, Atticus îi lu receptorul din mân . Ţ tu în furc .

— Eula May, d -mi-l te rog pe şerif, rosti el. Alo, Heck? Aici e Atticus Finch. Cineva mi-a atacat copiii. Jem e r nit. Între casa noastr şi şcoal . Nu pot s las b iatul singur acum. Te rog, d dumneata în locul meu o fug pân-acolo şi vezi dac individul mai e prin apropiere. Nu cred c-ai s -l mai g seşti, dar dac dai de el, aş vrea s -l v d. Te las acum. Î i mul umesc, Heck.

— Atticus, Jem a murit??... — Nu, Scout. Ai grij de ea, sor , mai strig tata în timp ce ieşea din hol. Degetele m tuşii Alexandra tremurau în timp ce desf ceau de pe mine stofa

sfâşiat şi sârma sfârtecat . — N-ai nimic, draga mea, n-ai nimic? m întreba ea întruna în timp ce

încerca s m elibereze. Sim ii o mare uşurare când îmi rec p tai libertatea. Ţra ele începuser

s -mi amor easc şi-mi ap ruser pe ele pete roşii. Începui s mi le fric ionez, şi m sim ii mai bine.

— M tuşico, Jem a murit? — Nu-u, draga mea, e numai leşinat. N-o s ştim cât e de grav pân nu vine

doctorul Reynolds. Jean Louise, spune-mi, ce-a i p it? — Nu ştiu. Nu mai insist . Îmi aduse ceva de îmbr cat şi când am v zut ce, mi-am

f g duit c o s -i aduc mereu aminte de acum încolo: în z p ceala ei, m tuşica îmi adusese salopeta.

— Pune-o, draga mea, spuse ea, întinzându-mi tocmai piesa de îm-br c minte pe care nu putea s-o sufere.

Şi alerg înapoi în camera lui Jem, apoi se întoarse la mine, în hol, m mângâie distrat şi iar sui în camera lui Jem.

O maşin stop în fa a casei. ţunoşteam paşii doctorului Reynolds aproape tot atât de bine ca şi pe ai tatei. El ne adusese pe lume, pe mine şi pe Jem, el ne ajutase s trecem cu bine prin toate bolile de copii cunoscute omenirii, inclusiv c derea lui Jem din casa din copaci, şi-i p stram o prietenie neştirbit . Doctorul Reynolds zicea c dac am fi predispuşi la infec ii, ar fi alt treab , dar noi ne îndoiam.

Se ivi în prag, exclam „Doamne, Dumnezeule!Ă Şi o lu spre mine, dar apoi, cu un „Tu te ii totuşi pe picioareĂ, cârmi scurt în partea cealalt . ţunoştea fiecare ungher din cas . Şi mai ştia c în afar de mine, mai era şi Jem.

Dup câteva momente, care mi s-au p rut o veşnicie, doctorul Reynolds reap ru.

— Jem a murit? repetai întrebarea. — Nici gând, r spunse dânsul aplecându-se spre mine. Are un cucui în cap,

exact ca al t u, şi un bra rupt. Scout, ia priveşte în direc ia asta – nu, nu întoarce capul, roteşte numai ochii. Aşa, acum uit -te dincolo. Ştii, bra ul e rupt r u de tot, dup cât pot spune acum, e rupt de la cot. Parc i-ar fi r sucit cineva mâna... Acum, uit -te la mine.

— Atunci, nu-i mort? — Da' de unde! Doctorul Reynolds se îndrept din şale. Ast -sear nu

putem face prea mult pentru el, atâta doar – s -l facem s -i fie cât mai bine cu putin . Ne trebuie o radiografie a bra ului... Team mi-e c o vreme, bunicic , va umbla cu bra ul legat de gât. Dar nu te teme, o s i-l facem noi ca nou. La vârsta asta, b ie ii au nou vie i.

În timp ce-mi vorbea, doctorul Reynolds nu st tea degeaba, ci m examina cu ochi p trunz tori şi-mi pip ia uşurel cucuiul, care începuse s se umfle grozav în frunte.

— Sim i cumva ceva rupt pe undeva? Aceast mic glum avu datul s m însenineze un pic. — Atunci nu crede i c a murit, nu-i aşa? Doctorul Reynolds îşi puse p l ria. — Ei, ei, m-oi fi înşelând eu câteodat , dar de data asta cred c e viu. Are

toate simptomele! Du-te şi tu şi uit -te la el. Iar când m întorc, hot râm noi împreun dac -i viu sau mort.

Mersul doctorului Reynolds era vioi şi tineresc. Nu îns şi al domnului Heck Tate. Ţocancii lui grei zguduir veranda şi când deschise uşa, o trânti, dar scoase aceeaşi exclama ie ca şi doctorul Reynolds.

— Te sim i bine, Scout? ad ug el. — Da, domnule. Vreau s m duc în untru s -l v d pe Jem. Atticus şi cu

ceilal i sunt acolo. — Hai cu mine, spuse domnul Tate. M tuşa Alexandra îmbrobodise cu un prosop lampa de pe noptiera lui Jem.

ţamera era cufundat în semiîntuneric. Jem z cea întins pe spate. De-a lungul obrazului observai un semn tare urât. Ţra ul stâng îl avea dep rtat de corp, cotul şedea pu in îndoit, dar nu în direc ia fireasc . Fa a lui Jem era încruntat .

— Jem-em!... — Nu te aude, Scout, îmi explic Atticus, nu poate: e în stare de complet

inconştien . Începuse s -şi revin , dar doctorul Reynolds l-a adormit din nou. — Da, sir, am spus eu, şi m-am dat înapoi. ţamera lui Jem, p trat , era spa ioas . Lâng c min, pe un balansoar,

şedea m tuşa Alexandra. Iar într-un col st tea, rezemat de perete, omul care-l adusese pe Jem. Trebuie s fi fost cineva de la ar , pentru c nu-l cunoşteam. Venise probabil la serbare şi trecuse pe lâng locul cu pricina. Ne auzise ipetele şi alergase într-acolo.

Atticus st tea în picioare lâng patul lui Jem. Domnul Heck Tate se oprise în prag. P l ria şi-o inea în mân , iar din

buzunarul pantalonului îi ieşea o lantern . Era îmbr cat în hainele de serviciu. — Intr , Heck, îl pofti Atticus. Ai descoperit ceva? Mi-e greu s cred c ar fi

cineva în stare de atâta josnicie, totuşi sper c vom afla cine e. Domnul Tate forn i pe nas. Arunc o privire p trunz toare omului din col ,

îl salut , apoi îşi roti privirea prin camer . Se uit la Jem, se uit la m tuşa Alexandra, apoi se uit la Atticus.

— Ia loc, domnule Finch, rosti el apoi, glumind. — Hai s ne aşez m cu to ii, propuse Atticus. Ia scaunul sta, Heck. M duc

s iau altul din salon. Domnul Tate lu loc pe scaunul de la pupitrul lui Jem şi aştept pân ce

Atticus se întoarse şi se aşez şi el. Eram foarte mirat c Atticus nu aduce un scaun şi pentru omul din col , dar tata cunoştea mult mai bine decât mine obiceiurile oamenilor de la ar . Unii dintre clien ii s i rurali îşi parcau bidiviii urechia i sub platanii din curtea din dos şi nu o dat l-am v zut pe Atticus stând de vorb cu ei pe treptele din dos. Probabil c omul acela se sim ea mai bine acolo unde st tea.

— Domnule Finch, începu domnul Tate, am s - i spun ce-am g sit. Am

g sit o rochi de feti – e-afar , colo, în maşina mea. Rochia ta, Scout, nu-i aşa?

— Da, domnule, una roz cu şor ule . Domnul Tate se purta întocmai ca la curtea cu juri. Îi pl cea s spun ce s-a

întâmplat aşa cum îi venea lui la îndemân , f r amestecul acuz rii sau al ap r rii, şi asta-i lua câteodat timp.

— Am g sit nişte buc ele de stof ciudate, de o culoare murdar ... — sta-i costumul meu, domnule Tate, m gr bii s -i explic. Domnul Tate îşi puse mâinile în şolduri. Îşi frec dup aceea mâna stâng ,

examin îndelung c minul din odaia lui Jem, apoi p ru interesat de vatra acestuia. Degetele îi porniser parc în c utarea respectabilului s u nas.

— Ei, Heck? f cu Atticus ner bd tor. Domnul Tate îşi descoperise gâtul şi începea s -l frece. — Sub copacul de-acolo zace, cu un cu it de buc t rie înfipt sub coaste,

Bob Ewell. E mort, domnule Finch. 29 M tuşa Alexandra se ridic şi întinse mâna spre c min. Domnul Tate se

scul la rândul s u, dar ea refuz s -i primeasc sprijinul... ţât despre Atticus, pentru prima oar în via polite e a-i înn scut îl tr d : r mase nemişcat.

Un singur gând m st pânea în clipa aceea, şi anume c domnul Bob Ewell îi f g duise tatei c o s -i fac de petrecanie, chiar de-ar trebui s aştepte toat via a prilejul potrivit. Şi pu in a lipsit ca domnul Ewell s -şi fi atins scopul, dar asta fusese ultimul lucru pe care l-a mai f cut în via a lui.

— Eşti sigur? rosti Atticus cu o voce lipsit de expresie. — ţum nu se poate mai sigur, r spunse domnul Tate. Mort de-a binelea.

N-o s -i mai atace pe copiii aceştia niciodat . — Altceva am vrut s spun. Atticus vorbea ca-n vis. Şi începea, treptat, s -şi dea la iveal vârsta, ceea ce

constituia la el singurul semn de grav tulburare sufleteasc : linia ferm a b rbiei se înmuia, sub urechi îi ap reau cute, iar p rul negru ca pana corbului nu mai atr gea aten ia din pricin c b teau la ochi tâmplele c runte.

— N-ar fi mai bine s trecem în salon? propuse în sfârşit m tuşa Alexandra. — Dac n-ave i nimic împotriv , zise domnul Tate, aş prefera s r mânem

cu to ii aici, bineîn eles dac nu-i facem r u lui Jem. Aş vrea s m uit la r nile lui, în vreme ce Scout... da, Scout, are s ne spun cum s-au întâmplat lucrurile.

— V sup ra i dac am s m retrag? le ceru m tuşa Alexandra încuviin area. ţred c sunt de prisos aici. Atticus, dac ai nevoie de mine, sunt la mine-n camer .

Şi ea se îndrept spre uş , dar în prag se opri şi se întoarse c tre noi: — Atticus, presim eam eu c are s se întâmple ceva în seara asta... eu... e

numai din vina mea, n-ar fi trebuit s ... Domnul Tate, îns , o opri cu un gest. — Duce i-v liniştit , domnişoar Alexandra. Îmi dau seama prea bine cât

v-a zguduit aceast întâmplare. Şi s nu v acuza i de nimic... ehei, dac ne-am lua mereu dup presim irile noastre, am fi ca pisicile care alearg dup propria lor coad . Ei, domnişoar Scout, ia încearc s ne spui ce s-a întâmplat, acum cât le mai ai toate proaspete în minte. ţe zici, po i? L-ai v zut cum v urm rea?

M-am apropiat de Atticus şi am sim it cum m cuprinde cu bra ele. Mi-am îngropat capul la pieptul lui.

— Mergeam acas , începui. Jem, i-am spus, mi-am uitat pantofii la şcoal . Ne-am întors s -i lu m, şi deodat s-a stins lumina. Las' c -i iei mâine, zice Jem...

— Scout, stai aşa ca s te-aud şi domnul Tate, îmi ceru tata, iar eu m cuib rii în bra ele lui.

— Pe urm Jem mi-a spus: taci o clip . Am crezut c vrea s se gândeasc – el întotdeauna zice taci când vrea s se gândeasc – dar mi-a spus pe urm c-a auzit ceva. ţredeam c e ţecil.

— Cine e Cecil? — Cecil Jacobs. Ne mai tr sese o sperietur în seara asta şi-am crezut c e

tot el. Îşi pusese un cearceaf în cap. ţine avea cel mai frumos costum, c p ta 25 de cen i, da' nu ştiu cine a câştigat...

— Unde era i când a i crezut c era ţecil? — Foarte aproape de cl direa şcolii. Am strigat ceva la el... — Ce-a i strigat? — ţecil Jacobs e un prost, cam aşa ceva. Dar n-am mai auzit nimic. Atunci

a strigat Jem alo, sau nu mai ştiu ce, şi a strigat atât de tare, de-ar fi sculat şi mor ii din mormânt...

— Stai pu in, Scout, m întrerupse domnul Tate. Domnule Finch, i-ai auzit? Atticus r spunse c nu ne-a auzit, din pricina aparatului de radio. Era

deschis şi aparatul m tuşii Alexandra, la ea în dormitor, lucru de care îşi aminteşte bine, pentru c m tuşa l-a rugat s -l pun pe-al lui mai încet, ca s poat auzi şi ea ceva.

— Aşa e radioul meu, zâmbi Atticus, totdeauna pus prea tare. — M întreb, zise domnul Tate, dac vecinii au auzit ceva... — M-aş mira, Heck. Majoritatea vecinilor fie c ascult radioul, fie c se

culc o dat cu g inile. Poate Maudie Atkinson s nu se fi culcat înc , dar nu-mi vine a crede.

— ţontinu , Scout, m invit domnul Tate. — Dup ce-a strigat Jem, am mers mai departe. Domnule Tate, eram

închis în costumul meu, dar tot am început s -i aud, pe urm . Paşii, adic . Paşii mergeau când mergeam şi noi, şi se opreau când ne opream şi noi. Jem zicea c pe mine m poate vedea pentru c doamna ţrenshaw a pus vopsea luminoas pe costumul meu. Eram o şunc .

— ţe vrei s spui? exclam domnul Tate uluit de-a binelea. Atticus explic domnului Tate ce rol avusesem şi cum era costumul meu. — P cat c n-ai v zut-o când s-a întors, sfârşi el. Era strivit, ca o past . Domnul Tate prinse a-şi sc rpina b rbia. — Nu pricepeam ce-i cu semnele acelea de pe mâinile lui. Are şi mânecile

g urite. Şi vreo dou în ep turi pe bra e. Arat -mi şi mie, domnule Finch, dac

vrei, dr covenia aia. Atticus aduse r m şi ele costumului. Domnul Tate îl întoarse pe dos şi se

apuc s îndoaie sârmele, ca s -şi dea seama ce form avusese. — Probabil c asta i-a salvat via a, rosti el deodat . Ia uita i-v . Şi cu degetul lui ar t tor neobişnuit de lung urm ri o t ietur lucitoare de

jur împrejurul sârmelor. — Ţob Ewell nu glumea, morm i domnul Tate. — Era complet iresponsabil, spuse Atticus. — Nu c vreau s te contrazic, domnule Finch, dar s ştii c nu era nebun;

individul sta era mai r u decât diavolul. Un tic los de cea mai ordinar spe , cu destul alcool în el ca s aib atâta curaj încât s omoare nişte copilaşi. Unul ca el atac totdeauna pe la spate.

Atticus cl tin capul. — Nu pot concepe un om care... — Domnule Finch, exist un soi de oameni pe care-i mai bine s -i împuşti

f r s le mai zici nici „m iĂ. ţrede-m c nu fac nici cât glontele pe care-l strici pe ei. De soiul sta era şi Ewell.

— ţredeam c se uşurase de toat otrava în ziua când m-a amenin at. Sau, în orice caz, presupuneam c-o s m atace pe mine.

— Avea exact atâta curaj cât îi trebuia ca s se lege de o biat negres şi cât s -l sâcâie pe judec torul Taylor când credea c nu-i nimeni acas – dar î i închipui dumneata c ar fi fost în stare s - i a in calea, s dea piept în piept cu dumneata deschis, la lumina zilei? întreb domnul Tate şi oft . Scout, mai bine s continu m. Va s zic , l-ai auzit venind dup voi...

— Da, domnule. Când am ajuns sub copac... — De unde ştii c era i sub copac, doar era întuneric bezn ?... — Eram descul şi Jem zice c sub copaci p mântul e întotdeauna mai

rece. — Hm, s ştii c o s -l facem pe Jem ajutor de şerif... Bu-un. Şi pe urm ? — Pe urm , deodat m-a înh at ceva şi mi-a strivit costumul... cred c-am

c zut jos... am auzit o înc ierare, parc sub copac... Parc se loveau de trunchi, aşa se-auzea. Pe urm m-a g sit Jem şi a început s m trag spre drum. Ceva... adic domnul Ewell l-a trântit jos... aşa cred. Iar s-au b tut un timp, pe urm am auzit trosnetul acela ciudat... şi Jem a urlat...

M-am oprit: fusese bra ul lui Jem! — Da... Jem a urlat şi pe urm nu l-am mai auzit, şi dup aceea domnul

Ewell a început s m strâng tare, de credeam c -mi iese sufletul, şi pe urm cineva l-a trântit jos pe domnul Ewell. Probabil c se ridicase Jem. Asta-i tot ce ştiu...

— Şi pe urm ? repet domnul Tate, privindu-m p trunz tor. — ţineva trop ia greu încoa' şi-ncolo şi gâfâia, şi tuşea... tuşea de parc -şi

d dea sufletul. Am crezut mai întâi c e Jem, dar nu sem na cu el, şi de aceea am început s -l caut pe jos. Am crezut c ne venise Atticus în ajutor şi era istovit de tot...

— Şi cine era? — Uita i-l aici, domnule Tate, v poate spune chiar el cum îl cheam .

Şi zicând aşa, îl ar tai cu degetul pe b rbatul din col , dar l sai bra ul în jos tot atât de repede cum îl ridicasem, pentru c Atticus m-ar fi certat dac m-ar fi v zut. Nu e politicos s ar i cu degetul.

Omul şedea tot acolo, rezemat de perete. De când intrasem în camer , şedea aşa, cu bra ele cruciş la piept. ţând l-am ar tat cu degetul, şi-a desf cut bra ele şi şi-a lipit palmele de zid. Avea mâini albe, dezgust tor de albe, mâini care nu v zuser niciodat lumina soarelui, atât de albe încât b teau la ochi pe peretele de un crem mat şi-n penumbra din odaia lui Jem.

De la mâini mi-am întors ochii la pantalonii kaki, murdari de nisip; apoi mi-am plimbat privirea peste trupu-i firav, pân la c maşa de bumbac, sfâşiat . Fa a o avea la fel de alb ca şi mâinile, cu excep ia unei umbre care-i întuneca b rbia proeminent . Era atât de slab , încât obrajii p reau scofâlci i; gura îi era mare, cu buze groase, iar tâmplele pu in, foarte pu in scobite; ochii p reau atât de incolori, încât am crezut c -i orb. P rul îl avea moale, atârnând f r vlag , pe creştet p rea mai mult un pufuşor.

Când l-am ar tat cu degetul, palmele îi alunecar încet, încet, în jos, l sând pe perete urme grase de sudoare, şi degetele i se înfipser în curea. Un fior ciudat – ca atunci când auzi un hârşâit de unghie pe t bli – îl scutur , dar în vreme ce c scam ochii la el din ce în ce mai înm rmurit , fa a i se destindea. Ţuzele i se deschiser într-un surâs timid... şi-n clipa aceea lacrimile care m podideau înce oşar imaginea vecinului nostru.

— Salut, Bau, i-am zis. 30 — ...domnule Arthur, draga tatei, m corect Atticus cu blânde e. Jean

Louise, dumnealui este domnul Arthur Radley; cred c te cunoaşte mai de mult. ţine altul decât Atticus ar fi fost în stare s m prezinte lui Ţau Radley atât

de direct, într-un moment ca sta? Ţau m v zu cum alergam instinctiv spre patul în care dormea Jem, c ci pe

fa îi înflori acelaşi surâs timid. În culmea încurc turii, încercai totuşi s-o ascund, simulând inten ia de a-l înveli pe Jem.

— Stai! Nu-l atinge! m opri Atticus. Domnul Heck Tate se uita la Bau cu luare-aminte prin ochelarii lui cu ram

de os. Tocmai d dea s spun ceva, când în hol intr doctorul Reynolds. — Toat lumea s pofteasc afar , zise el înc înainte de a fi trecut pragul

uşii. Ţun seara, Arthur, nu te-am observat când am intrat prima oar . Glasul doctorului Reynolds era la fel de uşor ca şi paşii lui, de parc ar fi

rostit în fiecare sear aceleaşi cuvinte, dar constatarea, nu ştiu de ce, m umplea de uimire mai mult decât faptul c m aflam în aceeaşi camer cu Ţau Radley. Sigur... chiar şi Ţau Radley putea fi din când în când bolnav, mi-am zis. Pe de alt parte, îns , nu eram chiar sigur .

Doctorul Reynolds inea în mân un pache oi învelit în hârtie de ziar. Îl puse pe scrinul lui Jem şi-şi scoase haina.

— Ei, acuma eşti convins c tr ieşte? mi se adres el. Stai s - i spun cum

mi-am dat seama c e viu. ţând am încercat s -l examinez, m-a lovit cu piciorul. A trebuit s -l adorm buştean ca s -l pot atinge. Ei, şi acum, întinde-o.

— Mmm, f cu Atticus, având aerul de a se adresa lui Ţau. Ştii ce, Heck? Hai s ieşim pe veranda din fa . Avem şi acolo scaune şi e înc destul de cald afar .

Nu pricepeam în ruptul capului de ce ne duce Atticus pe veranda din fa , în loc s ne pofteasc în salon. Dar apoi am în eles: lumina din salon era prea tare.

Ieşir m afar unul câte unul, cu domnul Tate în frunte; Atticus îl aştepta în prag, cu inten ia de a ieşi el primul, îns r zgândindu-se ieşi dup domnul Tate.

Oamenii îşi p streaz chiar şi în cele mai neobişnuite împrejur ri deprinderea gesturilor de fiecare zi. Nu f ceam nici eu excep ie de la regul , astfel c m auzii spunând:

— Pofti i, domnule Arthur, dumneavoastr nu prea ne cunoaşte i casa. Am s v conduc eu pân la verand , domnule.

El c t în jos la mine şi d du din cap. Îl condusei prin hol şi prin salon. — Nu vre i s lua i loc, domnule Arthur? Pofti i, balansoarul sta e foarte

comod şi pl cut. Mica mea imagina ie îşi lua din nou zborul: uite-l stând pe verand ... ce

vreme nemaipomenit de frumoas , nu-i aşa, domnule Arthur? Da, nemaipomenit de frumoas . ţuprins de o uşoar senza ie de ireal, îl

condusei la scaunul cel mai îndep rtat de Atticus şi de domnul Tate. Era cufundat în umbra cea mai adânc . Ţau se va sim i mai bine la întuneric.

Atticus se aşezase pe leag n, iar domnul Tate pe scaunul din apropiere. Lumina prefirat prin ferestrele salonului îi lumina din plin. Eu luai loc lâng Bau.

— Ei, Heck, tocmai spunea Atticus, cred c ceea ce ne r mâne de f cut – Doamne sfinte, încep s uit... şi Atticus îşi împinse ochelarii pe frunte şi-şi ap s ochii cu degetele. Da, Jem înc n-are treisprezece ani împlini i... ba da, are treisprezece... ah, nu pot s -mi amintesc. În orice caz, va compare în fa a in-stan ei comitatului...

— ţe s fac , domnule Finch? Şi zicând acestea, domnul Tate îşi ridic piciorul aşezat peste cel lalt şi-şi aplec trupul înainte.

— Fireşte, e un caz clar de legitim ap rare, totuşi va trebui s m duc la birou şi s caut...

— Domnule Finch, dumneata crezi c Jem l-a ucis pe Ţob Ewell? Aşa crezi dumneata?

— Ai auzit doar ce-a spus Scout, nu exist nici urm de îndoial . Ea a spus c Jem s-a ridicat în picioare şi l-a smuls de pe ea... probabil c , bâjbâind pe întuneric, a dat de cu itul lui Ewell... afl m noi mâine.

— Stai, dom-nu-le Finch, silabisi domnul Tate. Jem nu l-a înjunghiat pe Bob Ewell.

Atticus r mase t cut un moment. Se uita la domnul Tate ca şi când i-ar fi fost recunosc tor pentru ceea ce spusese. ţl tina îns din cap negativ.

— Heck, e tare, tare dr gu din partea dumitale şi ştiu c o faci din generozitate, dar s nu încerci una ca asta.

Domnul Tate se ridic şi merse pân la cap tul verandei. Scuip în boschet,

apoi îşi înfipse mâinile în buzunare şi se întoarse iar spre Atticus. — Ce anume? — Iart -m dac m-am exprimat prea t ios, Heck, rosti Atticus cu

simplitate, dar nu admit nici o muşamalizare. Eu nu în eleg s tr iesc în felul acesta.

— Dar, domnule Finch, nu muşamalizeaz nimeni nimic! Glasul domnului Tate era calm, cizmele îns îi erau înfipte cu atâta

înd r tnicie în duşumeaua verandei, de parc din ele ar fi crescut: între tata şi şerif avea loc o ciudat înfruntare, al c rei sens nu-l pricepeam.

Fu rândul tatei s se ridice şi s se duc la cap tul verandei. Morm i şi trase un scuipat scurt în curte. Apoi îşi puse mâinile în buzunare şi se uit la domnul Tate.

— Ştiu, Heck, la ce te gândeşti, cu toate c nu i-ai formulat gândul. Î i mul umesc.

Apoi, întorcându-se c tre mine: — Jean Louise, ai spus c Jem l-a smuls pe domnul Ewell de pe tine? — Da, sir, aşa mi s-a p rut... Eu... — Vezi, Heck? Î i mul umesc din tot sufletul, dar nu vreau ca fiul meu s

p şeasc în via ap sat de-o astfel de povar . Cel mai bun mijloc de a purifica atmosfera este s discu i deschis. Las' s vin tot comitatul, cu sandvişuri cu tot! Nu vreau ca b iatul meu s creasc înconjurat de şuşoteli, nu vreau s -l arate lumea cu degetul zicând: „Uite-l pe Jem Finch... pentru care a dat taic -s u şper ca s -l scape de bucluc.Ă ţu cât vom lichida mai repede aceast chestiune, cu atât va fi mai bine.

— Domnule Finch, rosti domnul Tate ap sat, Ţob Ewell a c zut în propriul s u cu it. S-a înjunghiat singur.

Atticus m sur iar veranda pân la cap t. Se uit gânditor la vi a c r toare. Îmi ziceam c şi unul şi cel lalt erau, fiecare în felul lui, la fel de înc p îna i. Muream de curiozitate s v d care va ceda primul. Înc p ânarea lui Atticus era calm şi rareori vizibil , dar într-o privin era la fel de înd r tnic ca şi ţunninghamii. Înc p ânarea domnului Tate era necultivat şi f iş , dar o egala pe a tatei.

— Heck, vorbi Atticus f r s se întoarc . Dac afacerea s-ar muşamaliza, aceasta ar însemna pentru Jem pur şi simplu negarea felului în care am încercat s -l cresc. Am uneori sentimentul c am dat greş ca p rinte, totuşi reprezint pentru ei tot ce au pe lume. Jem se uit la mine înainte de a se uita la oricare altul, şi am încercat s tr iesc în aşa fel încât s m poat privi în ochi f r ca eu s clipesc... Or, dac m-aş face complice la o asemenea manevr , pe Dumnezeul meu, n-aş mai fi în stare s m uit în ochii lui, şi sunt sigur c l-aş pierde definitiv în ziua în care n-aş mai fi în stare. Nu vreau s -i pierd, pe el şi pe Scout, pentru c ei sunt pentru mine tot ce am pe lume.

— Domnule Finch, st rui neab tut domnul Tate, care sta mai departe împlântat cu tocurile cizmelor în duşumea. Ţob Ewell a c zut singur în propriul s u cu it. Pot s-o dovedesc.

Atticus se r suci în c lcâie. Mâinile i se fr mântau în adâncul buzunarelor. — Heck, nu vrei m car s încerci s priveşti lucrurile din punctul meu de

vedere? Ai şi dumneata copii, dar eu sunt mai în vârst decât dumneata. ţând ai mei vor fi mari, am s fiu om b trân, dac voi mai tr i pân atunci, dar deocamdat ... dac n-au încredere în mine, nu vor avea încredere în nimeni. Jem şi Scout ştiu cum s-a întâmplat. Dac m-ar auzi spunând în oraş c lucrurile s-au petrecut altfel... ei bine, Heck, n-au s mai fie ai mei. Nu pot fi în oraş într-un fel şi acas altfel.

Domnul Tate se leg na pe tocuri; replic r bd tor: — L-a trântit jos pe Jem, s-a împiedicat de o r d cin sub copacul acela şi...

stai, pot s - i ar t. Domnul Tate scoase din buzunarul hainei un şiş cu lam lung . Dar în

clipa aceea se ivi în prag doctorul Reynolds. — Porcul de câi... - - , mortul e sub copac, doctore, colea în curtea şcolii.

Ai lantern ? Mai bine ia-o pe-asta. — Pot s întorc maşina şi s aprind farurile, zise doctorul Reynolds, totuşi

lu lanterna domnului Tate. Jem e bine. Nu se va mai trezi în noaptea asta, sper, aşa c nu fi i nelinişti i. sta-i cu itul care l-a ucis, Heck?

— Nu, domnule, acela e înc în el. Dup mâner, pare s fie un cu it de buc t rie. Ken trebuie s fi sosit cu targa, doctore. Noapte bun .

Domnul Tate deschise şişul. — Iat cum s-au întâmplat lucrurile, începu el. ţu şişul în mân , se pref cu c se împiedic , se aplec înainte, pe când

bra ul stâng îi aluneca în jos, în fa . — Vede i? S-a înjunghiat în regiunea asta moale de sub coaste. Cu itul a

p truns adânc, fiindc a c zut cu toat greutatea corpului pe el. Domnul Tate închise şişul şi-l îndes în buzunar. — Scout n-are decât opt ani, relu dânsul. Era prea însp imântat ca s -şi

dea seama exact cum s-a întâmplat. — O s fii surprins cât de bine-şi d seama, ripost Atticus cu asprime. — Pardon! Eu nu spun c a inventat, spun c era prea însp imântat ca

s -şi dea seama exact cum s-a petrecut. În locul acela domnea întunericul cel mai adânc, era complet bezn , numai cineva bine deprins cu întunericul ar putea fi un martor competent...

— Nu sunt de acord, spuse Atticus de date asta cu blânde e. — La naiba, dar nu de Jem e vorba! Cizma domnului Tate izbi cu atâta putere în duşumele, c în dormitorul

domnişoarei Maudie se aprinse lumina. Se aprinse lumina şi la domnişoara Stephanie ţrawford. Atticus şi cu domnul Tate se uitar peste drum, apoi unul la altul. R maser un timp în aşteptare.

Pe urm , când domnul Tate vorbi din nou, glasul abia i se auzea. — Domnule Finch, crede-m , nu-mi place s te contrazic tocmai acum când

eşti într-o stare ca asta. Ai trecut în seara asta printr-o tensiune pe care n-aş dori-o nim nui. Nu ştiu cum de n-ai c zut la pat, ceea ce ştiu îns e c de data aceasta n-ai în eles c doi şi cu doi fac patru; or, noi trebuie s rezolv m chestiunea înc în noaptea asta, pentru c mâine va fi prea târziu. Ţob Ewell are un cu it de buc t rie înfipt în burt !

Atticus doar n-avea s sus in , mai ad ug domnul Tate, c un b iat cât

Jem, şi cu bra ul rupt pe deasupra, ar mai fi avut destul energie ca s atace şi s omoare un b rbat în toat firea, pe o bezn ca aceea.

— Heck, zise Atticus deodat , mi-ai ar tat un şiş. De unde-l ai? — L-am luat de la un be iv, r spunse domnul Tate netulburat. Eu încercam s -mi reamintesc. Domnul Ewell se repezise la mine... apoi

c zuse... Jem reuşise probabil s se ridice. ţel pu in aşa credeam... — Heck!... — i-am spus c l-am luat de la un be iv ast -sear , în oraş. Probabil c

Ewell a g sit cu itul acela de buc t rie undeva, pe maidanul de gunoaie. L-a ascu it şi a aşteptat momentul... a aşteptat doar momentul potrivit.

Atticus se întoarse la leag n şi se aşez . Mâinile i se b l b neau inerte între genunchi. ţ ta în jos, la duşumea. ţu aceeaşi încetineal se mişca şi în noaptea de atunci, în fa a închisorii, când mi s-a p rut c dureaz o veşnicie pân ce-şi împ tureşte ziarul şi-l azvârle pe scaun.

Domnul Tate se învârtea cu pas uşor pe verand . — Nu dumneata hot r şti, domnule Finch, ci eu. Eu hot r sc, şi eu

r spund. De data asta, dac dumneata nu vrei s vezi lucrurile aşa cum le v d eu, n-am ce- i face. S ştii îns c dac nu vrei, am s - i spun în fa c min i. Ţ iatul dumitale, rosti el rar şi ap sat, nu l-a înjunghiat pe Bob Ewell, nici m car nu i-a trecut prin minte s -l înjunghie. Acum ştii tot. N-a vrut decât s ajung teferi acas , el şi cu sor -sa.

Domnul Tate se opri din plimbare. Se oprise în fa a lui Atticus, cu spatele la noi.

— N-oi fi eu cine ştie cine, domnule, dar sunt şeriful comitatului Maycomb. Am tr it toat via a în oraşul sta, şi merg pe patruzeci şi trei de ani. Ştiu tot ce s-a întâmplat pe meleagurile astea chiar şi înainte de a fi venit eu pe lume. Un tân r negru a murit f r vin , iar omul vinovat de moartea lui a murit şi el. S l s m de data asta pe mor i s îngroape mor ii, domnule Finch. S l s m mor ii s îngroape mor ii.

Şi zicând aşa, se apropie de leag n şi-şi lu p l ria – p l ria era chiar lâng Atticus. Domnul Tate îşi netezi p rul şi şi-o puse pe cap.

— Înc n-am auzit pe nimeni sus inând c ar fi contrar legii ca cineva s fac tot ce poate spre a împiedica s vârşirea unei crime, adic exact ce-a f cut el. Dar poate c dumneata ai s spui c e de datoria mea s aduc lucrul acesta la cunoştin a întregului oraş, în loc s -l ascund. Ştii îns ce s-ar întâmpla în cazul acesta? Toate cucoanele din Maycomb, inclusiv nevast -mea, ar bate la uşa lui ca s -i aduc nectar şi ambrozie. Or, dup mine, domnule Finch, a lua pe sin-gurul om care i-a f cut dumitale şi întregului oraş un serviciu atât de mare şi a-l târî, cu sfiala lui, la lumina rampei – ar fi, dup mine, un p cat. Ar fi un p cat, şi nu vreau s cad asupra mea. Dac ar fi vorba de altul, ar fi cu totul altceva. Dar omul acesta, nu – nu, domnule Finch!

Domnul Tate p rea preocupat s sape cu tocul cizmei o gaur în podea. Se trase de nas, apoi îşi frec bra ul stâng.

— N-oi fi eu cine ştie cine, domnule Finch, dar şeriful comitatului Maycomb tot sunt deocamdat , şi spun c Ţob Ewell a c zut singur în propriul s u cu it. Noapte bun , domnule.

Şi cu aceasta, domnul Tate coborî de pe verand şi o lu prin curtea din fa . Auzir m trântindu-se portiera maşinii, apoi motorul demarând.

Atticus r mase cu ochii pironi i în podea mult , mult vreme. Într-un târziu, ridic fruntea.

— Scout, gr i el, domnul Ewell a c zut singur în propriul s u cu it. Eşti oare în stare s în elegi?

Atticus p rea s aib nevoie de îmb rb tare. M repezii la el, îl îmbr işai tare, cât puteam de tare, şi-l s rutai.

— Da, sir, în eleg, îl asigurai cu toat seriozitatea. Domnul Tate are dreptate.

Atticus se eliber din îmbr işarea mea şi m privi cu luare-aminte. — ţe vrei s spui? — P i, ar fi ca şi cum ai vrea s ucizi o pas re cânt toare, nu-i aşa? Atticus îşi îngrop fa a în p rul meu. ţând se îndrept şi travers veranda

ca s se mistuie în umbr , avea din nou mersul lui tineresc. Înainte de a intra în cas , se opri în fa a lui Ţau Radley. — Arthur, rosti el, î i mul umesc, î i mul umesc în numele copiilor mei! 31 ţând Ţau Radley se ridic în picioare, lumina de la ferestrele salonului i se

aşez pe frunte, str lucitoare. Fiecare mişcare pe care o f cea era şov ielnic , de parc n-ar fi sigur c mâinile şi picioarele lui pot intra în contact aşa cum se cuvine cu obiectele din jur. Tuşi, cu tusea aceea horc itoare de spaim , care p rea a-l chinui atât de r u, încât se v zu nevoit s se aşeze din nou. Scotoci în buzunarul de la spate, de unde scoase o batist . Tuşi în ea, apoi se şterse pe frunte.

Eram prea obişnuit cu absen a lui ca s nu mi se par de necrezut c tot timpul fusese lâng mine, prezent. Nu scosese nici un sunet.

Se ridic din nou în picioare. Se întoarse c tre mine şi-mi ar t cu un semn din cap uşa de la intrare.

— A i vrea s -i spune i noapte bun lui Jem, domnule Arthur? Pofti i în untru.

Îl condusei prin hol. M tuşa Alexandra era la c p tâiul lui Jem. — Intr , Arthur, zise ea. E tot adormit. Doctorul Reynolds i-a dat un sedativ

puternic. Jean Louise, tata e în salon? — ţred c da, doamn . — M duc s -i spun ceva, ierta i-m o clip . Doctorul Reynolds a l sat

nişte... Dar glasul i se pierdu în dep rtare. Bau se refugiase într-un col şi, cu b rbia în l at , îl contempla pe Jem de

la distan . Îl apucai de mân – o mân uimitor de cald fa de albea a ei de cear – şi-l tr sei ni el, iar el m l s s -l duc pân la patul lui Jem.

Doctorul Reynolds construise peste bra ul lui Jem un fel de cort, probabil pentru a ine plapuma ridicat , gândeam eu. Ţau se aplec deasupra patului. Pe

figura lui ap ruse o expresie de curiozitate sfioas , ca şi când n-ar mai fi v zut niciodat un b iat. ţu gura întredeschis îl examin îndelung pe Jem. La un moment dat ridic mâna, dar o l s s cad la loc, de-a lungul trupului.

— Mângâia i-l, domnule Arthur, doarme. Dac ar fi treaz, n-a i putea, nu v-ar l sa... m pomenii eu explicându-i. Pofti i.

Mâna lui Ţau şov i deasupra capului lui Jem. — Haide i, domnule, doarme. Şi mâna se l s uşurel pe p rul lui Jem. Începeam s în eleg limba gesturilor lui. Când mi-a strâns mâna, mi-am dat

seama îndat c voia s plece. Îl condusei pe veranda din fa , unde paşii lui nesiguri se oprir . M inea

mereu de mân , ca şi când n-ar avea de gând s -mi dea drumul. — Vrei s m înso eşti pân acas ? Era aproape o şoapt , un glas de copil care se teme de întuneric. Pusei piciorul pe prima treapt şi m oprii. L-aş fi condus bucuroas prin

locuin a noastr , dar s -l înso esc pân la el acas ... — Domnule Arthur, îndoi i-v bra ul de aici. Uita i cum. Aşa, domnule. Îmi furişai mâna în toarta pe care o forma bra ul s u. Trebui s se plece ni el ca s ne potrivim, dar dac domnişoara Stephanie

Crawford ar fi pândit de la fereastra ei de la etaj, l-ar fi v zut pe Arthur Radley, înso indu-m ca orice gentleman adev rat.

ţând am ajuns la felinarul de la col , mi-am adus aminte de câte ori nu z bovise acolo Dill plin de speran e, cu bra ele petrecute în jurul stâlpului gros, la pând , în aşteptare. De câte ori nu f cuser m noi doi, Jem şi cu mine, drumul acesta, dar pe poarta din fa a casei Radley intram pentru a doua oar în via a mea. Ţau şi cu mine suir m treptele verandei. Degetele lui g sir clan a uşii. D du drumul binişor mâinii mele, deschise uşa, intr şi o închise în urma lui. De atunci, nu l-am mai v zut niciodat .

Vecinii aduc la boal flori, la moarte mâncare şi între timp felurite alte m run işuri. Ţau ne era vecin. Ne d ruise dou buc ele de s pun cu chip de p puşi, un ceas stricat cu lan , doi penny ca s ne poarte noroc – şi vie ile noastre. Ţunii vecini întorc darurile. Noi îns nu pusesem niciodat în copac atât cât luasem: noi nu-i d dusem nimic, şi gândul sta m am ra.

M întorsei, cu inten ia s-o iau spre cas . Felinarele clipeau de-a lungul str zii, pân h t, în oraş. Nu-mi privisem niciodat vecinii din perspectiva asta. Uite colo, casa domnişoarei Maudie, dincolo a domnişoarei Stephanie, uite şi casa noastr , de aici po i distinge leag nul de pe verand , apoi, în spatele nostru, casa domnişoarei Rachel, care se vedea atât de bine. Vedeam chiar şi casa doamnei Dubose.

Privii înd r t. La stânga uşii cafenii era o fereastr lung , oblonit . M-am apropiat, m-am aşezat în fa a ei şi m-am întors din nou. Pe lumin , gândii, po i vedea pân -n col , la poşt .

Pe lumin ... În imagina ia mea, noaptea pieri. Era ziu şi vecinii îşi vedeau de treburile lor. Domnişoara Stephanie ţrawford traversa strada ca s -i împ rt şeasc domnişoarei Rachel ultimele nout i. Domnişoara Maudie st aplecat peste azaleele ei. Era var , şi doi copii alergau pe trotuar în

întâmpinarea unui b rbat care venea din dep rtare c tre ei. Ţ rbatul le f cea semne cu mâna, iar copiii o rupeau la fug spre el, luându-se la întrecere.

Era tot var , şi copiii s-au apropiat mai mult. Un b iat venea pe trotuar, luptându-se cu un b de undi cât toate zilele pe care-l tr gea dup el. Un b rbat cu mâinile proptite-n şolduri îl privea aşteptând. Var , şi copiii lui se jucau în curtea din fa cu prietenul lor, mimând o mic şi n struşnic dram n scocit de ei.

Era toamn , şi copiii lui se b teau pe trotuar, în fa a casei doamnei Dubose. Ţ iatul îşi ajuta surioara s se ridice de jos, apoi îşi continuau drumul spre cas . Toamn , şi copiii lui trop iau de colo-colo, pe la col ul str zii, cu necazurile sau victoriile zilei întip rite pe fa . Se opreau lâng un stejar, încânta i, nedumeri i, tem tori.

Era iarn , şi copiii lui tremurau în fa a uşii de la intrare, cu siluetele profilate pe fondul unui incendiu. Iarn , şi un b rbat p şea pe strad , îşi arunca ochelarii şi tr gea într-un câine.

Era var , şi el vedea cum se frânge inima copiilor lui. Din nou toamn , şi copiii lui aveau nevoie de Bau.

Bine zicea Atticus: nu-l po i în elege pe altul dac nu- i pui papucii lui şi nu umbli cu ei. La drept vorbind, era destul s stai şi pe veranda Radleyilor.

Lumina felinarelor p lea din pricina ploii m runte care începuse s cearn . Pe drumul spre cas , m-am sim it deodat b trân , foarte b trân , dar când m-am uitat la vârful nasului, am v zut boabe mici de rou , iar când m-am uitat saşiu, m-a apucat ame eala, aşa c am renun at. ţe mai poveste am s -i spun mâine lui Jem, îmi ziceam eu, pe drum spre cas . O s fie atât de furios c n-a luat parte şi el, c n-o s -mi vorbeasc zile întregi. Şi-mi mai ziceam, pe drumul spre cas , c Jem şi cu mine o s creştem mari, dar c nu ne mai r mânea de înv at mare lucru, afar doar de algebr , eventual.

Urcai treptele în fug şi p trunsei în cas . M tuşa Alexandra se dusese la culcare, în camera lui Atticus era întuneric. Ia s v d dac Jem d semne de reînviere. Dar în odaia lui l-am g sit pe Atticus, care şedea la c p tâi. ţitea o carte.

— Jem nu s-a trezit înc ? — Doarme liniştit. Nu se va trezi pân mâine diminea . — A... Şi ai de gând s -l veghezi? — O or , dou , cel mult. Du-te la culcare, Scout. Ai avut o zi tare lung . — Ţa cred c am s stau şi eu pu in cu tine. — ţum vrei, zise Atticus. Îmi închipui c era trecut de miezul nop ii, şi

încuviin area lui binevoitoare m mir . Dar el era mai şiret decât mine: cum m-am aşezat, am şi sim it c m cuprinde somnul.

— ţe citeşti? îl întrebai. Atticus întoarse coperta c r ii. — ţeva de la Jem. Se cheam Stafia cenuşie. M trezii de-a binelea. — De ce-ai luat-o tocmai pe asta? — Nu ştiu, feti a tatei. Pe asta am pus mâna. E una dintre pu inele pe care

nu le-am citit, f cu el mucalit.

— ţiteşte cu glas tare, Atticus, te rog. E de-a dreptul însp imânt toare. — Ţa nu, se opuse dânsul. Î i ajung spaimele prin care ai trecut. ţe e prea

mult, stric . — Atticus, dar mie nu mi-a fost fric ! El ridic sprâncenele, eu îns o inui întruna: — În orice caz, nu mi-a fost fric pân n-am început s -i povestesc

domnului Tate. Nici lui Jem nu i-a fost. L-am întrebat eu şi mi-a spus c nu. Şi-apoi, nimic nu-i cu adev rat înfricoş tor... asta numai în c r i.

Atticus deschise gura ca pentru a spune ceva, dar o închise la loc. Ridic degetul mare pe care-l inea în mijlocul c r ii şi se întoarse la prima fil . Eu m-am dat mai aproape şi mi-am sprijinit capul de genunchii lui.

— Hmm, tuşi el. Şi începu: Stafia cenuşie, de Seckatary Hawkins. Capitolul întâi...

M c zneam s r mân treaz , dar ploaia era atât de uşoar , în camer era atât de cald, glasul lui atât de adânc şi genunchii atât de primitori, încât adormii.

Aş fi zis c n-au trecut decât câteva clipe, când i-am sim it pantoful împungându-m uşor în coaste. M ridic în picioare şi m duse în camera mea.

— ... auzit fiece cuvânt, bolborosii, nu dormeam deloc... e cu o corabie şi cu Fred-Trei-Degete... şi b iatul lui Stoner...

El îmi descheie salopeta, m sprijini şi mi-o trase în jos. M inu cu o mân , în timp ce cu cealalt îmi c uta pijamaua.

— Mmm... şi to i credeau c b iatul lui Stoner e de vin , şi f cuse ha'ababura de la club, şi mânjise cu ce'neal pe'e ii şi...

În vremea asta m transportase pân la pat şi m aşezase. Îmi ridic picioarele şi m vârî sub plapum .

— ... şi l-au u'm 'it şi nu l-au putut p'inde fin'c nu ştiau cum a'at la fa , şi, Atticus, când l-au v zut în fine, el nu f cuse nimic... Atticus, era foarte dr gu ...

Mâinile lui erau sub b rbia mea, tr geau plapuma şi mi-o potriveau pe piept.

— Mul i oameni sunt aşa, când reuşeşti s -i vezi în fine, Scout. Stinse lumina şi se întoarse în camera lui Jem. Are s stea acolo toat

noaptea, şi tot acolo va fi şi mâine diminea , când se va trezi Jem. —----------------------