Dictionar medical . Ameteala Amorteala sau furnicaturi in maini Congestie nazala Constipatie Diaree Dificultate la inghitit Durere abdominala Durere de cap Durere de gat Durere de genunchi Durere de picior sau de glezna Durere de piept Durere de sold Durere de umar Durere in gat Durere in zona de jos a spatelui Durere in zona pelviana: barbat Durere in zona pelviana: femeie Greata si varsaturi Insuficienta respiratorie Ochi rosii sau discomfort Palpitatii ale inimii Probleme de vedere Probleme urinare Respiratie grea sau zgomotoasa Scaun cu sange Tuse Umflarea piciorului

boli categoria

Ameteala .

Accident ischemic cerebral tranzitor.Rolul primordial al creierului este sa trimita corpului semnale pentru functiile motorii si prin cele 5 simturi sa receptioneze semnale si sa returneze raspunsul adecvat. Creierul proceseaza informatiile constient si inconstient prin sistemul nervos care controleaza functii precum bataile inimii, controlul temperaturii si echilibrul. In cea mai mare parte creierul este structurat in asa fel incat partea sa dreapta controleaza partea stanga a organismului iar partea sa stanga controleaza partea dreapta a organismului. Cand o portiune din creier isi pierde aprovizionarea cu sange, aceasta devine deficitara in oxigen si poate fi afectata. Partea organismului corespunzatoare portiunii de creier afectata se opreste din functionare. Acesta este un accident vascular. In cazul in care fluxul de sange este restabilit catre creier repede, simptomele accidentului vascular cerebral se pot rezolva. Acesta este un atac ischemic cerebral tranzitor. SEMNE SI SIMPTOME. Simptomele sunt aceleasi ca la atacul cerebral. Diferenta este ca la atacul ischemic cerebral tranzitor simptomele trebuiesc sa dispara. De cele mai multe ori simptomele dispar intr-un interval cuprins intre cateva minute si 24 de ore. >CAUZE > Aceleasi ca la atacul cerebral. > DIAGNOSTIC: Cum majoritatea simptomelor au disparut, medicul va avea nevoie de o descriere a lor facuta de pacient sau de persoanele care au asistat la eveniment. Examinarea pacientului se va concentra pe examinarea neurologica. Aceasta poate include: - evaluarea starii mentale pentru a se asigura ca pacientul este activ - verificati capacitatea de miscare a ochilor si miscarile fetei pentru a evalua nervii cranieni - ascultati gatul cu un stetoscop pentru a detecta sunete anormale care pot indica ingustari ale vaselor de sange - verificati daca ritmul cardiac este regulat pentru a exclude prezenta fibrilatiei atriale - examinati bratele si picioarele pentru a determina slabiciunea - verificati coordonarea si echilibrul.

In cazul in care este pus diagnosticul, sunt recomandate urmatoarele teste: - electrocardiograma - tomografia computerizata - teste de sange - in cazul in care se suspecteaza ca inima este sursa cheagului de sange, se va face o ecocardiograma. > TRATAMENT >Tratamentul are ca scop prevenirea unui al doile accident vascular. Terapia pentru reducerea tensiunii arteriale Reducerea nivelului de colesterol. Renuntarea la fumat Renuntarea la alcool Reducerea obezitatii Exercitii fizice.

Aritmiile cardiaceAritmie cardiac este un termen pentru orice dereglare a ritmului normal al inimii fie sub raportul frecventei, fie al regularitatii frecventei cardiace, fie sub ambele, dereglari care sunt datorate unor anomalii electrice in activitata inimii. Unele aritmii sunt urgente medicale care pun viata in pericol. Altele pot fi doar pur si simplu enervante. De fapt cei mai multi oameni vor simti la un moment dat ca inima lor a iesit din ritm sau bate mai puternic. Nici unul din aceste simptome nu reprezinta insa un motiv de alarma. > SEMNE SI SIMPTOME. Cele mai cunoscute simptome ale unei aritmii sunt palpitatiile. Acestea pot fi ocazionale, frecvente sau continue. In caz de palpitatii, este important sa se repereze daca bataile sunt regulate sau neregulate, daca aparitia tulburarii este progresiva sau brutala si care a fost durata sa, si sa se noteze frecventa cardiaca, atunci cand este posibil. Alte tipuri de simptome: sincope, gafaiala, stari de rau, caderea tensiunii arteriale, ameteala, lesin. Se pot distinge extrasistolele (contractiile premature), tahicardiile (accelerarile bruste si trecatoare ale ritmului cardiac), bradicardiile, fibrilatiile ventriculare (contractiile anarhice si ineficace). Unele aritmii nu determina simptome i nu sunt asociate cu creterea mortalitii. Cu toate acestea, unele aritmii asimptomatice sunt asociate cu evenimente adverse. Exemplele includ creterea riscului de coagulare a sngelui n inim care creste riscul de embolie sau de accident vascular cerebral.

> CAUZE.

-Toate cardiopatiile, indeosebi cardiopatiile ischemice (arterioscleroza, ateroscleroza) si chiar simplaimbatranire a inimii sunt cauze ale aritmiei. Printre alte origini, trebuie sa citam: embolia pulmonara, brohopneumopatiile, tulburarile hidroelectrolitice, anumite medicamente (diuretice, unele antiaritmice etc.), abuzul de tutun, excitantele precum cafeaua, alcoolul.

> Brahicardia. Un ritm lent, (mai puin de 60 de batai / min), este etichetat bradicardie. Uneori bradicardia este normala. De exemplu, adultii tineri si sanatosi si atletii bine antrenati au frecventa cardiaca in repaus cu valori sub 60 de batai pe minut. Bradicardia sinusala aritmica, numita si bradiaritmie are o alura a batailor cardiace anormal de scazuta datorata anumitor afectiuni. In formele severe de bradicardie inima bate atat de incet incat nu pompeaza sange suficient pentru a acoperi nevoile organismului, ceea ce poate fi fatal. In bradicardie, semnalele electrice care mentin bataile cardiace la o frecventa normala, regulata, sunt intrerupte rezultand o frecventa cardiaca joasa.

> TahicardiaO rata a batailor inimii mai mare de 100 batai / min. este etichetat tahicardie. Cu toate acestea, nu orice tahicardie este o aritmie. Creterea ritmului cardiac normal poate fi un rspuns la exerciii fizice sau de stres emoional. Tahicardia poate fi de doua tipuri: ventriculara (cand implica numai ventriculele) sau supraventriculara (atat atriile cat si ventriculele sunt implicate). In unele cazuri, nodul atrioventricular poate trimite impulsurile electrice mai rapid decat nodul sinusal, cauzand astfel tahicardia. In altele, impulsurile se intorc in nodul atrioventricular. Acest fenomen de reintrare este o cauza frecventa a tahicardiei.

> DIAGNOSTIC. Este asigurat prin electrocardiograma in perioada de criza, de unde interesul monitorizarii prin inregistrarea de lunga durata (Holter). In acest caz, un receptor si un inregistrator sunt purtate timp de una sau mai multe zile de catre pacient.

Uneori, o electrocardiograma endocavitara (inregistrare cu un electrod urcat prin calea venoasa pana in cavitatile cardiace drepte) este indicata. Este vorba de un examen specializat practicat in mediu spitalicesc. > TRATAMENT. Datorita faptului ca aritmiile pot fi datorate unui mare numar de cauze, tratamentul trebuie ales cu atentie de catre pacient impreuna cu medicul sau. Unele aritmii nu necesita tratament. Pentru altele se face apel la medicamente antiaritmice care diminueaza excitabilitatea inimii, accelerand sau incetinind frecventa ritmului sau influentand sistemul nervos simpatic. Stimularea cardiaca, temporara sau permanenta (pacemaker), este posibila de asemenea. In unele cazuri, este practicata o electroterapie (soc electric). De asemenea, poate fi avuta in vedere o distrugere foarte localizata, prin electrocauterizare, criocauterizare, sau radiofrecventa, a zonei de origine a tulburarii.

Atac cerebral.Atacul cerebral (accident vascular) apare atunci cand alimentarea cu sange a anumitor parti ale creierului este intrerupta, ceea ce duce la moartea celulelor. Cand fluxul de sange este afectat, oxigenul si glucoza nu mai pot fi livrate catre creier. > DESCRIERE Fluxul sanguin poate fi intrerupt de o varietate de mecanisme.

> Blocarea unei artere. Ingustarea arterelor mici din creier poate provoca un accident vascular cerebral lacunar. Blocarea unei singure arteriole afecteaza o zona mica din creier. Intarirea arterelor (ateroscleroza). In cazul in care cele 4 mari artere care alimenteaza creierul cu sange se ingusteaza, din peretii lor se pot desprinde particule care pot colmata vasele de sange care alimenteaza o parte a creierului. Spre deosebire de accidentul vascular lacunar, parti mai mari ale creierului pot fi afectate. > Embolia. In situatia in care in inima se formeaza cheaguri de sange, exista posibilitatea ca acestea sa se desprinda si sa ajunga in arterele cerebrale pe care sa le colmateze. > Ruptura unei artere (hemoragie) Hemoragia cerebrala. Cel mai frecvent motiv al hemoragiilor cerebrale este hipertensiunea arteriala necontrolata Alte motive sunt anevrismele cerebrale sau spargerea anumitor vase de sange fragile. > SEMNE SI SIMPTOME.

Amorteala brusca sau slabiciune a fetei bratului sau piciorului, in special pe o parte a corpului. Pierderea capacitatii de miscare poate fi totala sau partiala. De asemenea o senzatie de furnicatura poate fi asociata zonei afectate. Confuzie brusca sau probleme de vorbire si de intelegere. Uneori slabirea muschilor fetei poate cauza scurgerea salivei din gura. Probleme de vedere la unul sau ambii ochi. Probleme cu deplasarea, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii. Dureri bruste si severe de cap fara o cauza cunoscuta. > FACTORI DE RISC Hipertensiunea arteriala, colesterolul mare, fumatul, diabetul zaharat, inaintarea in varsta. > DIAGNOSTIC Un accident vascular cerebral este o urgenta medicala. Oricine este suspectat de a fi suferit un atac cerebral trebuie transportat de urgenta la o unitate medicala pentru evaluare si tratament. Initial medicul face un istoric medical al pacientului dupa care face un examen fizic. Cunoasterea pacientului anterior atacului poate imbunatati precizia evaluarii. Este bine ca un medic neurolog sa ajute la stabilirea diagnosticului si la managementul accidentului. Faptul ca o persoana are o slabiciune pe o parte a corpului sau are o vorbire incoerenta nu inseamna neaparat ca a suferit un accident vascular cerebral. Exista multe alte boli care pot sa fie responsabile de acelesi simptome: tumorile cerebrale, abcesul cerebral, meningita sau encefalita, supradoza de medicamente, dezechilibrul de sodiu, calciu sau de glucoza in organism. Personalul medical va incepe monitorizarea semnelor vitale ale pacientului, va recolta probe de sange si va face o electrocardiograma. Tomografia computerizata este des folosita pentru a determina cauza unui accident vascular. Rezonanta magnetica. Imaginile obtinute prin rezonanta magnetica sunt mai detaliate decat cele obtinute prin tomografie computerizata dar aceasta metoda nu este prima folosita pentru a pune un diagnostic. In timp ce o scanare prin TC poate fi facuta in cateva minute, o scanare prin RM poate dura mai mult de o ora. O RM poate fi efectuata mai tarziu daca sunt necesare detalii suplimentare pentru a decide medicamentatia. Persoanele cu anumite dispozitive medicale (stimulatoare cardiace) nu pot fi supuse la campuri magnetice puternice. (RM) > Angiografia este un alt test care este utilizat pentru vizualizarea vaselor sanguine. Un cateter lung se introduce intr-o artera si se injecteaza colorant simultan cu expunerea la raze X pentru vizualizare. Cu toate ca o astfel de procedura ofera cele mai detaliate imagini ale anatomiei vaselor de sange, ea este o procedura invaziva si este folosita numai atunci cand este absolut necesar. De exemplu o angiografie se face dupa o hemoragie, atunci cand sursa exacta a sangerarii trebuie identificata. De asemenea este folosita pentru a evalua starea exacta a arterei carotide atunci cand este necesara

o interventie chirurgicala pentru a o debloca.

Explorarea cu ultrasunete Doppler. Este o metoda noninvaziva care foloseste ultrasunetele pentru a determina anumite ingustari si scaderi ale fluxului sanguin. Testele de inima. Anumite teste pentru evaluarea functiei cardiace sunt deseori efectuate la pacientii cu accident vascular pentru a cauta sursa emboliei. O ecocardiograma este un test care permite vizualizarea camerelor inimii. Analizele de sange. Analizele de sange cum ar fi rata de sedimentare sau masurarea anumitor proteine trebuiesc facute pentru a cauta semne de inflamare. Anumite proteine din sange care pot creste riscul de accident vascular cerebral sunt masurate. Aceste teste sunt facute pentru a identifica cauzele care pot fi tratate sau prentru a ajuta la prevenirea altor leziuni. > TRATAMENT Tratamentul prompt al accidentului vascular cerebral si al problemelor medicale asociate cu acesta, cum ar fi tensiunea arteriala crescuta si presiunea intracraniana crescuta, poate minimaliza lezarea creierului si poate imbunatati sansele de supravietuire. Inceperea unui program de reabilitare cat mai curand posibil dupa un AVC creste sansele de recuperare a unora din abilitatile care au fost pierdute.

Accidentul vascular cerebral ischemicTratamentul de urgenta in cazul unui accident vascular cerebral ischemic depinde de localizarea si de cauza formarii cheagului. Se vor lua masuri pentru stabilizarea semnelor vitale, folosindu-se inclusiv medicamente. Daca AVC este diagnosticat in primele 3 ore de la debutul simptomelor, se administreaza medicamente pentru dizolvarea chegurilor, numite activator tisular de plasminogen (t-PA), care ar putea creste sansele de supravietuire si de recuperare. Totusi, t-PA nu se poate administrata in siguranta la orice pacient. In cazul in care accidentul vascular cerebral este hemoragic, utilizarea de t-PA este periculoasa. Alegerea optiunii de a utiliza sau nu t-PA trebuie evaluata rapid in camera de garda. Se poate administra de asemenea aspirina, singura sau in asociere cu un alt medicament antiagregant plachetar. Totusi, aspirina nu se recomanda in urmatoarele 24 ore dupa administrarea de t-PA. Se pot da si alte medicamente: pentru controlarea nivelurilor sanguine ale glucozei (glicemiei), pentru febra sau pentru convulsii. In general, tensiunea arteriala crescuta nu va fi tratata imediat decat daca tensiunea sistolica este mai mare de 220 milimetri coloana de mercur (mm Hg) si cea diastolica este peste 120 mm Hg (220 cu 120).

Accidentul vascular cerebral hemoragicTratamentul initial pentru accidentul vascular cerebral hemoragic este dificil. Se fac eforturi pentru controlarea sangerarii, pentru scaderea presiunii intracraniene si pentru stabilizarea semnelor vitale, in special a tensiunii arteriale. Exista cateva medicamente care se administreaza in AVC hemoragic. In unele cazuri, se pot da medicamente pentru controlarea tensiunii arteriale, scaderea tumefierii cerebrale, a nivelului glicemiei, febrei sau convulsiilor. Se monitorizeaza indeaproape semnele de crestere a presiunii intracraniene, precum nelinistea psihomotorie, confuzia, dificultatea de a efectua comenzile si durerea de cap. Alte masuri pot fi luate pentru ameliorarea eforturilor provocate de tusea excesiva, de varsaturi, de ridicarea din pat, de schimbarea pozitiei sau de eliminarea scaunelor. De regula nu se recomanda interventii chirurgicale pentru controlarea sangerarii usoare sau moderate. Totusi, daca a avut loc o sangerare in cantitate mare si daca starea generala a persoanei se inrautateste rapid, poate fi nevoie de o operatie cu scopul indepartarii sangelui care s-a acumulat in creier si a scaderii presiunii intracraniene In cazul in care sangerarea se datoreaza rupturii unui anevrism, se face o interventie chirurgicala pentru a se repara anevrismul. Repararea poate include: - folosirea unui clip de metal pentru clamparea anevrismului, cu scopul prevenirii unei noi resangerari. - embolizarea endovasculara, o procedura care consta in insertia unui mic "coil" in interiorul anevrismului care sa-l blocheze. Decizia de efectuare sau nu a acestor interventii chirurgicale depinde de localizarea anevrismului si de starea generala a persoanei respective dupa accidentul vascular cerebral.

> TratamentDupa ce s-a administrat tratamentul de urgenta si dupa ce starea generala a pacientului s-a stabilizat, tratamentul are ca scop recuperarea si prevenirea aparitiei unui alt accident vascular cerebral. Este importanta controlarea factorilor de risc pentru AVC precum tensiunea arteriala crescuta, fibrilatia atriala, nivelul crescut al colesterolului sau diabetul. Se poate recomanda administrarea de aspirina sau alt medicament antiagregant plachetar. In cazul unui accident vascular cerebral ischemic (cauzat de un cheag sanguin), poate fi nevoie de anticoagulante pentru a se preveni un alt AVC. Poate fi nevoie de asemenea de medicamente precum statine, pentru scaderea colesterolului sau de medicamente pentru controlarea tensiunii arteriale. Medicamentele care scad tensiunea arteriala includ: - inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IEC) ,- blocanti ai receptorilor angiotensinei II,- betablocante,- diuretice, - blocanti ai canalelor de calciu.

De asemenea se poate recomanda o endarterectomie chirurgicala carotidiana cu scopul indepartarii placii de aterom formate in arterele carotidiene. O procedura relativ noua care consta in motarea de stenturi in artera carotida este o alta optiune pentru persoanele care au un risc crescut de AVC. Aceasta procedura seamana mult cu angioplastia, care este folosita frecvent pentru deschiderea arterelor inimii (coronarele) care sunt blocate. In timpul acestei proceduri, un chirurg de chirurgie vasculara insera un tub de metal numit "stent" in interiorul arterei carotide, cu scopul cresterii fluxului sanguin in ariile blocate de placa de aterom. Chirurgul poate folosi un stent in asociere cu medicamente, pentru a preveni blocarea ulterioara a carotidei. Reabilitarea agresiva precoce poate permite recuperarea partiala a functionarii normale. Reabilitarea se va centra pe abilitatile fizice care au fost pierdute, bazandu-se pe starea generala de sanatate de dinainte de accidentul vascular cerebral si pe capacitatea pacientului de a indeplini sarcinile. Reabilitarea incepe cu planificarea activitatii cotidiene, precum mesele, dusurile si imbracarea. Modificarea stilului de viata poate fi de asemenea o parte importanta a tratamentului de intretinere, avand ca scop reducerea riscului de aparitie a unui nou accident vascular cerebral. Este importanta efectuarea de exercitii fizice atat cat este posibil, respectarea unei diete echilibrate, renuntarea la fumat. Se poate recomanda o dieta speciala care sa ajute la scaderea tensiunii arteriale sau la scaderea colesterolului. Aceste diete recomanda consumarea alimentelor cu continut scazut in grasimi (mai ales grasimi saturate) si contin mai multe cereale, fructe, legume si produse lactate sarace in grasimi.

Antiagregante plachetare Antiagregantele plachetare diminua coagularea, prin prevenirea aglutinarii celor mai mici celule din sange (trombocitele) si astfel a formarii de cheaguri de sange. Antiagregantele plachetare sunt: - aspirina in asociere cu dipiridamolul cu eliberare prelungita (Aggrenox) se foloseste pentru prevenirea accidentului vascular cerebral ischemic. Studii recente arata ca acest medicament alcatuit din combinarea celor doua este o alternativa sigura si mai eficienta decat aspirina singura - aspirina este un antiagregant utilizat adesea in cazul primului AIT sau AVC ischemic sau in cazul existentei aterosclerozei. Se recomanda consultarea doctorului inainte de inceperea administrarii de aspirina - ticlopidina sau clopidogrel pot fi utilizate daca a existat un AIT sau un AVC ischemic si pacientul nu poate lua aspirina.

> Anticoagulante Anticoagulantele (warfarina si heparina) sunt utilizate adesea in locul sau in asociere cu antiagregante plachetare, cum ar fi aspirina sau clopidogrelul. Anticoagulatele se recomanda la persoanele care au riscul de a face un accident vascular cerebral deoarece au

avut sau au: - ritm cardiac anormal, adica aritmie cardiaca (ex. fibrilatie atriala) - infarct miocardic, in cazul in care in inima este un cheag sanguin - insuficienta cardiaca - valve cardiace anormale sau artificiale. In caz de tensiune arteriala crescuta se pot recomanda medicamente pentru scaderea ei. Acestea sunt: - inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IEC) - blocanti ai receptorilor angiotensinei II - beta-blocanti - diuretice - blocanti ai canalelor de calciu. Dupa un accident vascular cerebral se pot prescrie medicamente pentru depresie si pentru durere. > Tratament chirurgical In cazul in care se ia in considerare o interventie chirurgicala dupa un accident vascular cerebral, factorii majori de decizie sunt varsta, starea de sanatate generala de dinainte de eveniment si starea de sanatate actuala. Chirurgia nu este recomandata ca parte a tratamentului initial sau a celui de urgenta a unui AVC. Medicul chirurgul poate efectua: - endarterectomie carotidiana. Aceasta este o interventie chirurgicala care consta in indepartarea placii de aterom formata pe peretii arterelor carotide la persoanele care au ingustare moderata sau severa a arterelor carotide. Aceasta interventie poate ajuta la prevenirea altor accidente vasculare cerebrale - interventie chirurgicala pentru drenarea sau indepartarea sangelui din interiorul sau din jurul creierului, sangerare cauzata de ruperea unui vas sanguin (AVC hemoragic) - interventie chirurgicala (embolizare endovasculara) pentru repararea unui anevrism cerebral care a cauzat accidentul vascular cerebral hemoragic. Se introduce un mic carlig in interiorul anevrismului ca sa il blocheze. Daca aceasta interventie chirurgicala se poate face sau nu depinde de localizarea anevrismului, de marimea lui si de starea de sanatate a pacientului (daca poate suporta aceasta procedura terapeutica) - interventie chirurgicala pentru repararea vaselor sanguine anormal formate (adica malformatiile arteriovenoase) care au cauzat sangerarea in creier. O malformatie arteriovenoasa este o afectiune congenitala care formeaza o retea anormala a vaselor sanguine din creier sau din maduva spinarii. Peretii vasculari ai unei malformatii arteriovenoase pot deveni mai subtiri si se pot fisura sau rupe.

Atacul de cord (infarctul miocardic)Un atac de cord (de asemenea cunoscut ca infarct miocardic) reprezinta moartea muschiului inimii din cauza blocarii unei artere coronare de catre un cheag de sange. > DESCRIERE Arterele coronare sunt vasele care iriga muschiul inimii cu sange. Leziunile muschiului cardiac cauzeaza dureri de piept si senzatia de apasare. Daca fluxul de sange nu este restabilit in termen de 20 pana la 40 de minute, leziunile muschiului cardiac devin ireversibile. Musculatura continua sa moara timp de sase pana la opt ore, dupa acest timp infarctul devenind complet. > SEMNE SI SIMPTOME Desi durerea toracica sau presiunea este cel mai comun simptom al unui atac de cord, victimele pot experimenta o varietate de simptome. - durere a mandibulei, durere a maxilarului, durere de dinti, dureri de cap - dificultati de respiratie - greata, varsaturi, disconfort epigastric - transpiratie - indigestie sau durere de burta - durere de brat (mai frecventa in bratul stang, dar poate sa apara si la bratul drept) - dureri usoare de spate - indispozitie generala - nici un fel de simptom (aproximativ un sfert din toate atacurile de cord se produc fara nici un simptom; infarcturile fara simptome sunt frecvente pacientilor care sufera de diabet zaharat).In cazul unor simptome care sugereaza un atac de cord, trebuie consultat imediat medicul. Diagnosticul precoce si inceperea tratamentului salveaza vieti. > CAUZE: > Ateroscleroza

Ateroscleroza este un proces treptat prin care colesterolul se depune pe peretii arterelor. Colesterolul poate cauza intarirea

peretilor arterelor si ingustarea diametrului acestora. Arterele ingustate de ateroscleroza nu pot livra suficient sange pentru a mentine functionarea normala a diferitelor organe si parti ale corpului. Ateroscleroza poate debuta in timpul adolescentei dar simptomele si problemele de sanatate apar mai tarziu, atunci cand ingustarea devine severa. Fumatul, hipertensiunea arteriala, cresterea colesterolului si diabetul zaharat pot accelera ateroscleroza si pot conduce la instalarea simptomelor mai devreme. Ateroscleroza coronariana se refera la ateroscleroza care provoaca ingustarea arterelor coronare. Bolile cauzate de reducerea cantitatii de sange catre muschiul cardiac sunt numite boli coronariene. Bolile cardiace coronariene includ: infarctul miocardic, angina, insuficienta cardiaca. Ocazional, din suprafata depunerii de colesterol se poate rupe o bucata si se formeaza un cheag de sange care poate bloca artera coronara. Cauza rupturii si a formarii cheagului de sange nu este inca pe deplin cunoscuta, dar fumatul, nivelul mare de colesterol, nivelul mare de adrenalina, tensiunea ridicata sau anumite forte mecanice sau biochimice sunt factori care contribuie. Cu toate ca un atac de cord poate sa se produca oricand, mai multe atacuri se produc intre orele 4:00 si 10:00 din cauza nivelului mare de adrenalina eliberata in sange in timpul diminetii. Aproximativ 50% din pacientii care sufera infarct miocardic au anumite simptome de avertizare cum ar fi angina de repaus, dar aceste simptome pot fi usoare. COMPLICATII: > Insuficienta cardiaca. In cazul in care o mare parte din muschiul inimii moare, abilitatea inimii de a pompa sange pentru restul corpului este diminuata iar acest lucru poate duce la insuficienta cardiaca. Organismul retine lichide si organele precum rinichii incep sa cedeze. > Fibrilatia ventriculara. Leziunile miocardului pot duce la fibrilatie ventriculara. Fibrilatia ventriculara se intampla cand semnalele electrice normale si regulate trimise miocardului sunt inlocuite cu semnale electrice haotice care produc oprirea activitatii inimii si la imposibilitatea oxigenarii creierului. In cazul in care fluxul de sange catre creier nu este restabilit in 5 minute, leziunile cerebrale sunt permanente. Cele mai multe decese ale atacurilor de cord sunt cauzate de fibrilatia ventriculara care se produce inainte ca pacientul sa ajunga la medic. Cei care ajung la medic au prognostic bun. Sansele de supravietuire cu metodele moderne de tratament sunt de peste 90%. Decesele cauzate de fibrilatia ventriculara pot fi evitate prin resuscitare cardiaca daca aceasta este inceputa la mai putin de 5 minute de la inceperea fibrilatiei. DIAGNOSTIC: Electrocardiograma este o inregistrare a activitatii electrice a inimii. Anomaliile in activitatea electrica apar la pacientii cu

infarct miocardic si prin electrocardiograma se pot identifica zonele private de oxigen sau zonele in care muschiul a murit. La pacientii

cu simptome tipice de atac de cord electrocardiograma este edificatoare si diagnosticul se poate pune cu certitudine. La persoanele cu simptome atipice si care prezinta modificari mai vechi ale electrocardiogramei, diagnosticul este mai putin sigur. La acesti pacienti diagnosticul se face mai tarziu prin detectarea anumitor enzime cardiace crescute in sange. Analizele de sange. Enzimele cardiace sunt proteine eliberate in sange de moartea muschiului inimii. Aceste

enzime apar in sange la cateva ore de la debutul unui atac de cord. Analizele de sange sunt utile nu numai pentru stabilirea diagnosticului ci si pentru a determina marimea infarctului. TRATAMENT

Tratamentul infarctului miocardic acut este un tratament de urgenta, cat mai rapid din momentul debutului, cu scopul reducerii zonei de necroza miocardica si a prevenirii complicatiilor. Cantitatea de muschi care moare din lipsa de sange poate fi redusa prin dizolvarea cheagurilor din arterele coronare si restabilirea circulatiei sangelui.La debutul durerii, daca aveti deja acest medicament in tratamentul dumneavoastra, puneti o tableta de NITROGLICERINA sub limba la inceperea simptomelor. Daca durerea nu dispare, mai puteti lua inca 2 tablete la interval de 5 minute.Daca simptomele nu au disparut dupa 15 minute, chemati imediat salvarea!

Atentie! Nu luati Nitroglicerina daca nu v-a fost prescrisa de medicul dumneavoastra (exista boli care pot fi agravate de luareaacestui medicament!). La spital, la departamentul de urgenta se precizeaza diagnosticul prin examenul clinic si electrocardiograma apoi pacientul este transportat in unitatea de supraveghere coronariana unde se incepe monitorizarea si tratamentul specific al infarctului de miocard acut ce consta in : - linie venoasa. - monitorizarea continua a pacientului (tensiune arteriala, electrocardiograma, stare generala.) - recoltarea analizelor de urgenta. - - oxigenoterapie. - nitroglicerina sublingual si perfuzie intravenoasa. - analgezice (algocalmin, mialgin). - aspirina (250 mg), heparina. - tratament fibrinolitic (in cazul in care pacientul se prezinta la spital la mai putin de 12 ore de la debutul infarctului de miocard acut) cu streptokinaza, actylise. Aceste medicamente dizolva cheagurile de sange si restabilesc fluxul normal de sange prin arterele coronare. Marimea zonei din muschiul inimii care a suferit infarctul poate fi scazuta daca fluxul este restabilit foarte devreme. Dar timpul este de o importanta majora ! Daca apar intarzieri, beneficiul metodei este scazut. - alte variantele de tratament pentru redeschiderea arterei coronare implicate in infarctul miocardic acut pot fi : angioplastie

cooronariana a arterei implicate in infarctul de miocard sau tratament chirurgical (by-pass aorto-coronarian - in situatii speciale). - se continua tratamentul cu heparina, betablocante (de ex. metoprolol) si alte medicamente care imbunatatesc functia inimii, in functie de situatia pacientului - tratamentul anxietatii (frecventa la pacientii cu infarct miocardic acut in primele 24-48 ore): diazepam, oxazepam, hidroxizinTratamentul medical nu este identic la toti pacientii care se prezinta cu infarct de miocard, el este nuantat in functie de starea clinica a pacientului, de localizarea infarctului de miocard, de aparitia sau nu a complicatiilor. In mod obisnuit, pacientul ramane 24-48 ore in unitatea de coronarieni (in cazurile necomplicate) si ulterior este transferat in esalonul 2 - saloanele de urmarire postinfarct miocardic.

Atacurile de panica (tulburari legate de panica)> DESCRIERE:

Un atac de panica se caracterizeaza prin episoade neasteptate si repetate de teama intensa sau anxietate. Dupa ce o persoana a avut un atac de panica, de exemplu intr-un magazin aglomerat, sau intr-un lift el poate dezvolta temeri irationale denumite fobii si va evita locurile sau situatiile respective. In cele din urma, pacientul va ajunge la ideea ca prezenta lui in locul sau situatia respectiva este cauza declansarii atacului de panica. Acest lucru poate duce la situatia in care persoana va refuza sa mai iasa din casa. Aceasta tulburare se numeste agorafobie. Astfel exista doua tipuri de atacuri de panica: atacuri de panica cu agorafobie sau fara agorafobie. Ca si alte boli majore, atacurile de panica pot avea un impact major asupra unei persoane daca aceasta nu primeste tratament eficace. Atacurile de panica la copii pot avea ca rezultat scaderea notelor la scoala, evitarea scolii, indepartarea de parinti, depresia, ganduri suicidale. > SEMNE SI SIMPTOME Simptomele unui atav de panica pot debuta brusc si fara nici un motiv aparent. Acestea pot include: - palpitatii,- dureri de piept,- deranjament la stomac ,- ameteli, greata,- dificultati de respiratie ,- amorteala sau furnicaturi in maini, - frisoane , - senzatia de visare, - teroare; senzatia ca ceva ingrozitor este pe cale sa se produca si nu ai nici o putere pentru a preveni acel lucru,- nevoia de scapa,- teama de a pierde controlul si de a face ceva jenant, - frica de moarte.

Un atac de panica dureaza de obicei cateva minute si este una din cele mai suparatoare boli pe care le poate experimenta o persoana. Simptomele pot mima un infarct miocardic. De obicei o persoana care a avut un atac de panica va avea si altele. O persoana care are atacuri de panica repetate sau sufera de o anxietate severa ca va avea alt atac inseamna ca sufera de tulburari de panica. Anumite boli pot avea ca simptom atacul de panica. Unele din aceste boli sunt: stresul post traumatic, schizofrenia, abuzul de droguri sau medicamente. Atacurile de panica pot sa se produca si in timpul noptii (atacuri de panica nocturne). Intre 40 si 70% dintre persoanele care au aatacuri de panica ziua, vor avea si noaptea. Persoanele care au atacuri de panica nocturne, se trezesc brusc din somn intr-o stare de anxietate fara o cauza aparenta sipot avea toate simptomele unui atac de panica. > CAUZE Conform unei teorii sistemul de alarma al organismului (care permite unei persoane sa raspunda unei amenintari) se declanseaza fara a fi necesar. Oamenii de stiinta nu stiu de ce se intampla acest lucru sau de ce unele persoane sunt mai sensibile decat altele. Se pare ca factorul genetic joaca un rol important. Adesea, primul atac este declansat de boli fizice, un stres major sau de anumite medicamente care cresc activitatea in acea parte a creierului implicata in reactiile de frica. La femei a fost observata o crestere a frecventei atacurilor de panica in timpul sarcinii. > TRATAMENT Datorita cercetarilor in domeniu, exista o varietate de tratamente disponibile pentru controlul bolii, inclusiv medicamente si forme specifice de psihoterapie. Psihoterapia este cel putin la fel de importanta ca medicamentele in tratamentul bolii. Cercetarile arata ca psihoterapia singura sau in combinatie cu medicamentele este mai eficienta decat medicamentele singure. Aceasta terapie consta in a-i ajuta pe cei cu tulburari de panica sa identifice si sa elimine gandurile si comportamentele irationale. Deoarece cofeina, alcoolul si drogurile pot agrava atacurile de panica se recomanda renuntarea la ele. In plus, persoanele cu tulburari de panica pot avea nevoie de tratament pentru alte probleme emotionale. Depresia este de multe ori asociata cu atacurile de panica, precum si abuzul de alcool sau droguri. Cercetari recente sugereaza ca tentativele de suicid sunt mai frecvente la persoanele cu tulburari de panica.

AtaxiaAtaxia descrie o lipsa de coordonare musculara cand efectuati miscari voluntare cum ar fi mersul pe jos sau ridicatul obiectelor. Ea este un semn al unei boli nu o boala in sine. Ataxia poate afecta orice parte a corpului - miscarile, vorbirea, miscarile ochilor, capacitatea de a inghiti. Consumul exagerat de alcool poate provoca ataxie temporara care afecteaza discursul, coordonarea manaochi, si capacitatea de a merge. >DESCRIERE

Ataxia persistenta este de obicei rezultatul unor leziuni ale zonei din creier care controleaza coordonarea musculara (cerebelul). Mai multe boli pot provoca ataxia, printre care: accidentul vascular cerebral, tumorile, paralizia cerebrala, scleroza multipla. Anumite variante de ataxie se pot mosteni genetic. > SEMNE SI SIMPTOME - mers nesigur - tendinta de impiedicare - discurs neinteligibil - dificultatea de a indeplini sarcini ce implica miscari fine (incheiatul nasturilor) - miscari incete ale ochilor - dificultate la inghitire > CAUZE : Cea mai frecventa cauza este leziunea cerebelului, care poate fi rezultatul unui numai mare de boli. Bolilele care afecteaza maduva spinarii si nervii periferici care leaga muschii de cerebel pot de asemenea sa cauzeze ataxia. Traume craniene. Leziunile craniene sau ale maduvei spinarii provenite de la o lovitura la cap (de exemplu intr-un accident de masina) pot cauza ataxie brusca. Accidentul vascular cerebral: Cand fluxul de sange care iriga creierul este intrerupt sau redus, lipsind celulele creierului de oxigen si nutrienti acestea incep sa moara Atacul ischemic cerebral tranzitoriu: Cauzat de o scadere temporara a fluxului de sange care alimenteaza creierul, cele mai multe atacuri ischemice cerebrale tranzitorii dureaza cateva minute. Pierderea coordonarii si alte simptome sunt temporare. Paralizia cerebrala. Este un termen pentru un grup de tulburari cauzate de leziuni ale creierului provocate la copii inainte, in timpul sau la scurt timp dupa nastere. Scleroza multipla: Este o boala cronica ce afecteaza sistemul nervos central. Varsatul de vant: Ataxia este o complicatie rara cauzata de varsatul de vant sau de alte infectii virale. Poate sa apara in etapa de vindecare si poate dura cateva zile sau cateva saptamani. In mod normal ataxia dispare complet odata cu trecerea timpului. Tumorile. Tumorile craniene maligne sau benigne pot afecta cerebelul. Reactiile toxice: Ataxia este un potential efect secundar al anumitor medicamete precum Fenobarbitalul sau a anumitor sedative. Intoxicatiile cu alcool, droguri, metale grele, solventi pot de asemenea cauza ataxie.

Ataxia ereditara. Unele tipuri de ataxie si anumite boli care o cauzeaza sunt ereditare. Ataxia poate fi mostenita genetic in moduri diferite. Genele sunt perechi; jumatate din fiecare pereche este mostenita de la mama si jumatate de la tata. Genele sunt dominante sau recesive. Genele dominante au efecte de dominanta fata de genele recesive. In cazul in care gena dominanta poarta un defect, acea mutatie va controla efectele genei, ducand uneori la anumite boli. Bolile cauzate de mutatia genelor dominante se numesc tulburari genetice dominante. Unele mutatii care cauzeaza ataxia pot avea loc in genele recesive. Aceste boli se numesc tulburari genetice recesive. Pentru ca o persoana sa mosteneasca o astfel de boala este necesar ca ambii parinti sa sufere de mutatii la genele recesive asociate, chiar daca ei nu sufera de pe urma lor. Diferite gene cauzeaza diferite tipuri de ataxie, majoritatea tipurilor fiind progresive. Fiecare tip produce coordonare slaba dar fiecare are anumite simptome specifice dupa care poate fi identificat.

> Diagnostic:Medicul dvs va pune intrebari despre cand si cum a inceput ataxia, ce semne si simptome aveti, daca ati facut abuz de doguri sau alcool, despre potentiala expunere la toxine si va efectua un examen fizic si neurologic. Examenul neurologic include verificari de memorie si concentrare, vedere, auz, echilibru, coordonare si verificarea reflexelor. In plus pentru a determina cu exactitate cauza medicul dvs poate solicita si urmatoarele teste de laborator: Analize de sange. Sunt necesare pentru a confirma sau exclude anumite boli. Analizele vor ajuta si la evaluarea starii generale de sanatate, precum si la detectarea anumitor tulburari, inclusiv infectii si otravirea cu metale grele. Teste de urina. Analizele de urina pot sugera anumite anomalii sistemice care pot avea legaturi cu anumite forme de ataxie. Imagistica. O tomografie computerizata sau rezonanta magnetica a creierului pot determina cauzele potentiale. Testarea genetica. Este necesara pentru a determina daca ataxia are cauze genetice.

> TRATAMENT:

Tratamentul pentru ataxie depinde de cauza. Nu exista un tratament specific. In unele cazuri, cum ar fi ataxia provocata de varsatul de vant sau de alte infectii virale, problemele se vor rezolva de la sine in timp. Pentru ataxia cauzata de alte boli ca scleroza in placi sau paralizia cerebrala este probabil sa nu existe tratament. In acest caz medicul va poate recomanda dispozitive de care sa va ajutati. (bastoane pentru mers, ustensile modificate pentru a manca). Puteti, de asemenea, beneficia de anumite terapii cum ar fi terapiile fizice sau ocupationale care sa va ajute sa mergeti.

Boala MeniereBoala Meniere este o afectiune vestibulara ce produce un set de simptome recurente ca urmare a acumularii unor mari cantitati a unui fluid denumit endolimfa la nivelul urechii interne. Afectiunea urechii interne care se manifesta printr-un ansamblu de tulburari cuprinzand vertij, scaderea auzului si zbarnaituri in urechi. Boala Meniere afecteaza urechea interna, responsabila de auz si de echilibru. In general, ea nu afecteaza decat o ureche, dar poate fi si bilaterala. > SIMPTOME Cu 30 de minute pana la o ora inaintea crizei, semne vestitoare, ca o senzatie de ureche plina, permit subiectului sa opreasca orice activitate care poate deveni periculoasa pe timpul crizei. Acesta are impresia ca se invarteste sau ca totul se invarteste in jurul lui: el trebuie sa se aseze la orizontala. Acestui vertij i se asociaza transpiratii, o stare de rau, greturi si varsaturi, dureri de cap si o senzatie de bazaituri in ureche. Acuitatea auditiva scade, mai ales cea pentru frecventele grave. Criza dureaza mai multe ore si epuizeaza subiectul bolnav. Frecventa acestor crize este imprevizibila. Dupa 10-15 ani, crizele de vertij se estompeaza, dar functia auditiva este atunci foarte alterata.

Tinitusul, care reprezinta senzatia de zgomote la nivelul urechii fara un stimul sonor in prealabil, apare pe masura ce boalaevolueaza. In timpul atacului de vertij, tinitusul si surditatea pot fi absente la inceput, dar odata cu trecerea timpului ele apar invariabil in cursul atacurilor. Formele usoare de boala evolueaza cu cefalee moderata, dificultate in concentrare si usoara senzatie de instabilitate. Pacientul este de multe ori anxios sau deprimat. > CAUZE Cauza precisa a bolii lui Meniere nu este cunoscuta. Endolimfa este un lichid continut in structurile urechii interne (cohlea si canalele semicirculare) si scalda celulele sensibile ale analizatorului auditiv si vestibular. In situatii normale, volumul endolimfei si concentratia de electroliti (magneziu, sodiu, clor si altele) sunt mentinute stabile. Hidroptizia endolimfatica este o afectiune a partii auditive si/sau vestibulare a urechii interioare, cauzata de cresterea volumului de endolimfa si de o schimbare a concentratiei de electroliti continuti in aceasta.

> DIAGNOSTICMai intai de toate, pacientul trebuie sa consulte un medic specialist care poate sa isi dea seama de existenta bolii pe baza simptomelor specifice si a rezultatelor testelor de diagnosticare. Pentru a redefini diagnosticul trebuie consultati si alti medici specialisti un neurolog, un audiolog, un specialist in alergii etc. > TRATAMENT In timpul atacurilor de vertij este recomandat repausul la pat. In cazul pacientilor anxiosi se pot administra sedative usoare. Cum boala este de regula unilaterala, odata ce surditatea se instaleaza dispar si senzatiile de vertij. Surditatea apare tarziu in evolutia bolii. In cazul in care atacurile de vertij sunt foarte suparatoare si apar cu insistenta, se poate opta pentru distrugerea chirurgicala a labirintului afectat sau se poate sectiona portiunea vestibulara a nervului vestibulocohlear.

Deshidratarea Deshidratarea apare atunci cand pierdeti mai multe lichide decat luati si corpul nu are suficienta apa si lichide pentru a-si indeplini functiile normale. Daca nu recuperati lichidele pierdute, puteti suferi consecinte grave. Cauzele frecvente de deshidratare includ diareea acuta, varsaturile, febra sau transpiratia in exces.

> SIMPTOMEDeshidratarea usoara pana la moderata poate provoca: - gura uscata, lipicioasa - somnolenta sau oboseala - copii tind sa fie mai putin activi ca de obicei - sete - scaderea cantitatii de urina - mai putin de sase scutece udate pentru sugari si opt ore sau mai mult fara urinare in cazul copiilor si tinerilor - lacrimi putine sau deloc cand plangeti - slabiciune musculara - durere de cap - ameteli

Deshidratarea severa, o urgenta medicala, poate provoca: - sete puternica - ameteala sau somnolenta severa la sugari si copii, iritabilitate si confuzie la adulti - gura si pielea foarte uscate - lipsa transpiratiei - urinare in cantitate mica sau deloc - urina va fide culoare galben inchis - piele uscata si lipsita de elasticitate - fontanele adancite la sugari - scaderea tensiunii arteriale - puls rapid - febra - delir sau inconstienta, in cazurile cele mai grave Din pacate, setea nu este intotdeauna o masura de incredere a nevoii corpului de apa, mai ales in cazul copiilor si a adultilor in varsta. Un barometru mai eficient este culoarea urinei: urina deschisa la culoare si clara inseamna ca sunteti hidratat, in timp ce urina de culoare galben inchis da semnale de deshidratare. Cand trebuie sa mergeti la doctor. Daca sunteti un adult sanatos, puteti trata de obicei deshidratarea usoara prin consumul de lichide. Solicitati imediat asistenta medicala daca aveti simptome severe ca sete puternica, lipsa urinarii pentru mai mult de opt ore, piele uscata, ameteala si confuzie. Tratati copiii si varstnicii cu mai multa atentie. Chemati medicul imediat daca copilul dumneavoastra: - are diaree severa, cu sau fara varsaturi sau febra - a avut episoade de varsaturi pentru mai mult de opt ore - a avut diaree usoara timp de trei zile sau mai mult - nu retine lichide - este iritabil sau dezorientat, este mai somnoros sau mai putin activ ca de obicei - are oricare din simptomele de deshidratare usoara Puteti preveni deshidratarea severa prin monitorizarea atenta a persoanei bolnave si administrarea de lichide la primul semn de diaree, varsaturi sau febra si prin incurajarea copiilor sa bea multa apa inainte, in timpul si dupa exercitiul fizic.

> CAUZE Apa este esentiala pentru viata umana. Este baza pentru toate fluidele corpului, inclusiv pentru sange si sucurile digestive; ea ajuta la transportarea si absorbtia substantelor nutritive si ajuta la eliminarea substantelor nefolositoare. Daca sunteti adult, pierdeti in fiecare zi mai multe de 2,5 litri de apa doar prin transpiratie, respiratie si eliminarea substantelor nefolositoare. Puteti pierde de asemenea electroliti - minerale ca sodiu, potasiu si calciu mentin echilibrul fluidelor in corp. In mod normal, puteti recupera din ce ati pierdut prin consumul de alimente si lichide, chiar si cand sunteti activ. Dar cand eliminati mai multa apa si saruri decat consumati, apare deshidratarea. Aceasta apare uneori pentru motive simple. Nu beti suficiente lichide deoarece sunteti bolnav sau ocupat sau pentru ca nu aveti acces la apa potabila atunci cand calatoriti, faceti drumetii sau camping. Alte cauze ale deshidratarii includ: - Diaree, varsaturi. Diareea severa poate provoca o pierdere importanta de apa si electroliti intr-un timp foarte scurt. Daca pe langa diaree aveti si varsaturi, pierdeti mai multe lichide si minerale. In cazul copiilor si a sugarilor, aceasta este foarte periculoasa. Deshidratarea este o cauza de deces la copii in intreaga lume. - Febra. In general, cu cat febra este mai mare, cu atat mai mult va deshidratati. Daca aveti febra in plus fata de diaree si varsaturi, pierdeti si mai multe lichide. - Transpiratia excesiva. Atunci cand transpirati, pierdeti apa. Daca va implicati in activitate energica si nu consumati lichide, va puteti deshidrata. Vremea calduroasa si umeda accentueaza transpiratia si creste cantitatea de lichide pe care le pierdeti. Va puteti deshidrata si iarna, daca nu inlocuiti lichidele pierdute. Copiii si tinerii care practica sport pot fi deosebit de sensibili, deoarece greutatea lor corporala este mai mica decat cea a adultilor si in plus nu sunt suficient de experimentati sa recunoasca semnele deshidratarii. - Cresterea cantitatii de urina. De cele mai multe ori aceasta ramane neobservata, desi este un simptom al diabetului zaharat, o boala care afecteaza modul in care corpul foloseste zaharul din sange si care provoaca deseori sete si urinare frecventa. Un alt tip de diabet, cel insipid, este de asemenea caracterizat prin sete si urinare in exces, dar in aceasta situatie cauza este o tulburare hormonala care impiedica rinichii sa retina apa. Anumite medicamente, diuretice, antihistaminice, pentru tensiune arteriala si anumite medicamente psihiatrice, dar si alcoolul pot provoca deshidratarea, deoarece te determina sa urinezi sau sa transpiri mai mult decat normal. - Arsurile. Medicii clasifica arsurile in functie de profunzimea ranilor si a deteriorarii tesuturilor. Arsurile de gradul trei sunt cele mai severe, deoarece penetreaza toate cele trei straturi ale pielii si adesea distrug glandele sudoripare, foliculii si terminatiile nervoase. Persoanele cu arsuri de gradul trei sau cu arsuri de gradul unu sau doi extinse pierd foarte multe lichide si prin urmare deshidratarea poate ameninta viata acestora.

> TRATAMENT Cel mai eficient tratament al deshidratarii este inlocuirea electrolitilor si lichidelor pierdute. Tratamentul se stabileste in functie de varsta, severitatea si cauza deshidratarii. Tratamentul deshidratarii la copii include: Administrarea unei solutii hidratante pe cale orala. Aceasta se foloseste pentru copiii care au diaree, stari de voma si febra. Aceste solutii contin apa si saruri in anumite proportii destinate sa acopere pierderea de lichide si electroliti. Mai contin glucoza sau alt carbohidrat cum ar fi pudra de orez pentru a creste absorbtia in tractul intestinal. Produsele de rehidratare orala se gasesc si sub forma de pulbere, care se dizolva in apa. Continuarea alaptarii. Alaptarea nu trebuie intrerupta atunci cand bebelusul dvs. este bolnav, dar se poate adauga si solutie de rehidratare orala. Daca va hraniti bebelusul cu lapte praf, folositi unul fara lactoza pana se atenueaza diareea, deoarece lactoza o favorizeaza. Medicul dvs. va va indica in ce proportii sa folositi laptele praf si solutia de rehidratare orala. Evitarea anumitor bauturi si mancaruri. Pentru un copil, cel mai bun lichid este solutia de rehidratare orala, deoarece apa nu furnizeaza suficienti electroliti, iar bauturile pentru sportivi furnizeaza electroliti, dar ii inlocuiesc pe cei pierduti prin transpiratie, nu prin diaree sau voma. Evitati sa ii dati mancaruri sarate, lapte, bauturi carbogazoase, sucuri de fructe, care pot agrava simptomele. Tratamentul deshidratarii la adulti. In cele mai multe cazuri deshidratarea la adulti cauzata de diaree, voma sau febra poate fi atenuata prin consum crescut de lichide. Trebuie evitate cafeaua, ceaiul sau alte bauturi care contin cofeina, deoarece pot accentua deshidratarea. Nu trebuie sa consumati nici sucuri de fructe sau bauturi carbogazoase. Tratamentul deshidratarii la sportivi. Cel mai bun remediu impotriva deshidratarii cauzate de exercitii fizice este apa. Si bauturile pentru sportivi care contin electroliti si o solutie cu carbohidrati pot fi eficiente. Nu sunt indicate tabletele de sare, deoarece prea multa sare provoaca deshidratarea hipernatremica, in cazul careia corpul dvs. nu are suficienta apa dar are un exces de sodiu. Tratamentul deshidratarii severe. Deshidratarea severa trebuie tratata la spital de catre personal specializat prin administrarea de lichide pe cale intravenoasa, deooarece astfel sunt absorbite mai rapid.

Hipotensiunea arteriala ortostaticaHipotensiunea arteriala apare atunci cand presiunea sangelui este mai scazuta decat de obicei. Din aceasta cauza, inima, creierul si alte parti ale corpului nu primesc destul sange. > SIMPTOME Simptomele pot sa includa: - vedere incetosata, - confuzie, - ameteala, - lesin,- dureri usoare de cap, - somnolenta, - slabiciune O scadere brusca a presiunii arteriale poate duce la pierderea cunostintei.

> CAUZE. Nu se pot da limite pentru tensiunea arteriala, deoarece ceea ce inseamna tensiune scazuta pentru o persoana, poate insemna tensiune normala pentru alta. Este important cu cat scade tensiunea fata de valorile normale ale unei persoane. De obicei o scadere de 20 milimetri de mercur poate cauza probleme. Hipotensiunea arteriala ortostatica este una din cele trei tipuri de hipotensiune arteriala. Ea se produce de obicei la ridicarea brusca din pozitia intinsa sau de pe scaun. De obicei dureaza cateva secunde sau minute. Cei mai afectati sunt batranii care sufera de hipertensiune arteriala sau de Parkinson. Cand va ridicati in picioare, gravitatia va determina sangele sa se adune in picioare. Acest lucru va scadea tensiunea arteriala in partea superioara a corpului. In mod normal, celulele specializate (baroreceptori) aflate langa inima si langa arterele gatului vor sesiza scaderea presiunii si vor determina inima sa bata mai repede pentru a pompa mai mult sange. In plus, aceleasi celule vor determina si ingustarea vaselor de sange, lucru care va mari tensiunea arteriala. Hipotensiunea ortostatica apare atunci cand corpul nu poate lua nici o masura pentru a contracara scaderea presiunii. Cauzele pot fi: - deshidratarea - medicamente (diuretice, medicamente folosite pentru tratarea hipertensiunii arteriale, antidepresive, medicamente folosite pentru tratarea bolii Parkinson, Viagra) - boli ale inimii - diabetul - boli ale sistemului nervos

Otita> SIMPTOME :

medie

Otita medie este o infectie a urechii si este una din cele mai comune afectiuni ale copilariei.

Otita poate fi destul de greu de depistat la copiii mici. Semnele si simptomele pot fi: - durere de urechi,- plansete,- probleme cu somnul,- iritabilitate,- febra,- scurgerea unui lichid transparent din ureche, - durere de cap

Adultii care sufera de de otita pot avea urmatoarele simptome: - durere de urechi - febra - senzatia de ureche infundata - ameteala - pierderea temporara a auzului > CAUZE Infectiile urechii incep de obicei cu o infectie virala (de obicei o raceala). "Captuseala" urechii medii se umfla si in spatele timpanului incepe sa se acumuleze lichid. Infectia urechii poate fi produsa si de ingustarea sau blocarea trompei lui Eustachio, care fac legatura dintre ureche si nas. In acest caz, in urechea medie se acumuleaza fluid care duce la aparitia infectiei si a durerilor. Deoarece trompa lui Eustachio la copii este mai scurta si mai ingusta decat a adultilor, copiii sunt mai predispusi la infectii ale urechii.

Vertij pozitional paroxistic benignVertijul este o senzatie brusca de instabilitate sau ca obiectele din jur se misca. Puteti sa aveti senzatia ca va invartiti sau ca mergeti in cerc. Vertijul pozitional paroxistic benign este una din cele mai comune afectiuni care cauzeaza vertij.

> SIMPTOME.Semnele si simptomele vertijului pozitional paroxistic benign pot sa includa: - ameteala - senzatia ca obiectele din jur se misca sau se invartesc - pierderea echilibrului - greata - varsaturi - vedere incetosata Semnele si simptomele pot sa apara si sa dispara, durata simptomelor fiind de obicei mai mici de un minut. In ureche se gaseste un organ numit labirintul membranos. El contine niste canale semicirculare in care se gasesc un lichid si niste mici fibre senzitive care monitorizeaza miscarile de rotatie ale capului. Cu ajutorul lor putem mentine privirea fixa pe un obiect atunci cand miscam capul.

In ureche se gasesc si alte structuri, numite otolite, care cu ajutorul unor cristale, monitorizeaza pozitia capului.

Din diferite motive

aceste cristale se pot deplasa de la pozitiile lor normale si pot ajunge in canalele semicirculare (in special atunci cand stati intinsi). Din cauza acestui lucru, canalele semicirculare devin sensibile la schimbarile de pozitie ale capului si va simtiti ametit. Vertijul pozitional paroxistic benign, apare mai ales la persoanele mai in varsta de 60 de ani. CAUZE: Cauze: - lovituri la cap - afectiuni ale urechii interne - interventii chirurgicale asupra urechii interne - statul prelungit pe spate

-Amorteala sau furnicaturi in maini.Leziunea de plex brahial Leziunea de plex brahial reprezinta o leziune a retelei de nervi care trimit semnale de la coloana vertebrala la umar, brat si palma. Leziunea de plex brahial se produce cand nervii sunt intinsi prea mult sau in cazuri serioase rupti. > SIMPTOME Semnele si simptomele difera in functie de gravitatea leziunii. De obicei o singura mana este afectata Semne si simptome in cazul leziunilor minore. Leziunile minore apar in cazul practicarii unor sporturi de contact ca rugby, sau lupte si implica intinderea nervilor. Semnele sunt: - senzatia unui soc electric sau a unei arsuri in mana - amorteala si furnicaturi in mana Semne si simptome in cazul leziunilor severe; Aceste simptome apar in cazul ruperii nervilor. Semnele si simptomele sunt: - abilitatea de a folosi degetele dar lipsa de control asupra umarului si a cotului

- abilitatea de a folosi bratul dar nu si degetele - imposibilitatea de a misca mana - durere puternica > CAUZE. Nervii care alcatuiesc plexul brahial ies din coloana vertebrala in dreptul punctului de intersectie dintre umar si gat. Ei trec prin spatele claviculei, se divid si apoi se recombina pe masura ce coboara prin mana spre degete. Leziunile in parte superioara a nervilor apare atunci cand umarul este impins in jos si gatul este intins in partea opusa. Leziunile in partea inferioara a nervilor apare atunci cand mana este fortata sa fie ridicata deasupra capului. Aceste leziuni pot sa apara: - in cazul sporturilor de contact - in cazul unor dificultati la nastere - in cazul unor traume > TRATAMENT: Nervii care doar au fost intinsi, au mari sanse de a se vindeca singuri. In procesul de vindecare, se pot forma tesuturi cicatrizate care vor trebui extirpate chirurgical pentru a imbunatati functia nervului. Chirurgia poate fi necesara si in cazurile in care nervii sunt rupti sau taiati. Tipuri de interventii chirurgicale: Grefa de nerv. In acest tip de procedura, partea lezata a nervului este eliminata si inlocuita cu o bucata de nerv prelevata dintr-o alta parte a corpului. Transferul de nerv. In cazul in care radacina nervului este rupta din coloana vertebrala, chirurgul va lua un nerv mai putin important care aste atasat la coloana vertebrala si il atasaza la celalalt nerv. Din cauza riscului de atrofie musculara, interventia chirurgicala pentru repararea nervului trebuie facuta pana la 6 luni de la leziune. Rata de succes scade daca interventia chirurgicala este facuta mai tarziu de un an de la data leziunii.

Medicul va poate prescrie medicamente pentru controlul durerii.

Neuropatia perifericaNeuropatia periferica este o boala a nervilor care transporta informatia intre creier si maduva spinarii. Boala produce dureri, pierderea simturilor si incapacitatea de controla muschii. SIMPTOME

Simptomele depind de tipul nervului afectat. Nervii spinali pot fi: senzitivi, motorii sau micsti. Boala poate afecta oricare dintre tipurile de nervi.

Schimbarile simturilor Leziunile asupra fibrelor senzitive, au ca rezultat senzatii de arsura, durere, amorteala si furnicaturi, incoordonare. La cele mai multe persoane, aceste senzatii apar la inceput in picioare si progreseaza catre centrul corpului.

Dificultati de miscare Leziunile fibrelor motorii interfera cu controlul muscular si pot cauza slabiciune si pierderea dexteritatii. Uneori crampele sunt un semn al lezarii unui nerv motor. Alte simptome includ: - pierderea controlului asupra muschilor - paralizie - atrofie musculara - crampe musculare - dificultate de a respira sau de a inghiti - cazaturi - lipsa dexteritatii

Simptome ale leziunii fibrelor musculare mixte - vedere incetosata - scaderea abilitatii de a transpira

- ameteala care apare la statul in picioare - lesin - intoleranta la caldura - pierderea capacitatii de a regla temperatura corporala - umflarea abdomenului - senzatia de satietate - diaree - constipatie - scaderea in greutate - incontinenta urinara - senzatia de golire incompleta a vezicii urinare - dificultatea de a incepe mictiunea - impotenta

CAUZE

Nervii periferici leaga sistemul nervos central (creier si maduva spinarii) de muschi, piele, articulatii si alte organe. Neuropatia periferica apare atunci cand acesti nervi inceteaza sa mai functioneze corect. Exista numeroase motive pentru functionarea defectuoasa a nervilor. In anumite cazuri, cauza nu poate fi determinata. In alte cazuri, boala este legata de: Boli ereditare - ataxia Friedreich - boala Charcot-Marie-Tooth Boli sistemice sau metabolice - diabetul - deficientele in alimentatie (in special de vitamina B12) - consumul excesiv de alcool - uremia - cancer

Boli infectioase sau inflamatorii - SIDA - hepatita - difteria - lepra - boala Lyme - artrita reumatoida - sindromul Sjogren - sifilisul - lupusul sistemic eritematos Expunerea la substante toxice - solventi - cleiuri - metale grele Alte cauze - ischemii - expunerea prelungita la temperaturi scazute - mostenirea genetica - presiunea prelungita asupra unui nerv

TRATAMENT

Scopul principal al tratamentului este tratarea afectiunii care produce boala. Ceal de-al doilea scop este de a ameliora simptomele. Pentru a calma durerile se pot folosi urmatoarele tipuri de medicamente: Analgezice. In cazul simptomelor severe, medicul poate prescrie medicamente pe baza de opiu. Acestea pot da dependenta si pot cauza constipatie. Din aceasta cauza sunt prescrise numai de catre medic si numai cand alte tratamente sunt ineficiente. Plasturi cu lidocaina. Se aplica pe zona dureroasa, maxim de trei ori pe zi. Antidepresive. S-a constatat ca anumite medicamente folosite pentru a trata depresiile au efect de calmare a

durerilor in cazul neuropatiei periferice.

Sindromul tunelului carpianTunelul carpian este un pasaj ingust localizat in palma langa incheietura. El protejeaza nervul principal al palmei si tendoanele care ajuta la indoirea degetelor. Presiunea aplicata asupra nervului produce amorteala, durere si in cele din urma slabiciune a mainii.

SIMPTOMELE

Simptomele sindromului tunelului carpian, incep cu o durere vaga in incheietura care se poate extinde in palma sau in antebrat. Alte simptome sunt: Amorteala sau furnicaturi in ale degetelor sau ale palmei, in special a degetului mare, aratator, mijlociu si inelar. Pe masura ce boala avanseaza, amorteala poate deveni constanta Slabiciune a mainii si tendinta de scapa obiecte

CAUZE

Cauza sindromului de tunel carpian este aplicarea de presiune asupra nervului median. Nervul median este un nerv mixt. Adica are si o functie senzoriala si o functie motorie. Posibilele cauze includ: Anumite boli: artrita reumatoida, diabetul zaharat, boli ale tiroidei, menopauza Uzura excesiva sau ranirea: extensia si flexarea tendoanelor mainii si a incheieturii, in special pe periode lungi si fara pauza.

Spondiloza cervicala

Spondiloza cervicala (osteoartrita cervicala) este o boala cauzata de deteriorarea cartilajului dintre vertebre si inlocuirea lui cu depozite minerale.

SIMPTOME

- durere de gat (poate radia catre brate sau umeri) - senzatii anormale in umeri, maini si mai rar in picioare - slabiciune a bratelor si rar a picioarelor - intepenire a gatului care se inrautateste cu trecerea timpului - pierderea echilibrului - dureri de cap, in special ale cefei - piederea controlului asupra vezicii urinare sau asupra defecatiei (in cazul in care maduva spinarii este apasata)

CAUZE

Cauzele sunt in principal determinate de anumite schimbari care au loc odata cu inaintarea in varsta. - pierderea elasticitatii discurilor cervicale - hernii de disc in care discul patrunde intre vertebre - deteriorarea ligamanetelor care fac legatura intre muschi si oasele gatului

TRATAMENT

Fara tratament semnele si simptomele se pot ameliora sau se pot inrautati. Tratamentul are ca scop

diminuarea durerii si prevenirea leziunilor permanente ale nervilor spinali.

In cazuri usoare se recomanda purtarea unui colier cervical in timpul zilei pentru a limita miscarile gatului, administrarea de medicamente antiinflamatoare nonsteriodiene sau efectuarea de exercitii fizice.

In cazurile severe tratamentul poate fi chirurgical sau non-chirurgical. Tratamentele nechirurgicale includ spitalizarea si odihna la pat pentru a imobiliza complet coloana cervicala si a reduce presiunea asupra nervilor spinali, administrarea de relaxante musculare si injectarea de corticosteroizi intre discurile vertebrale. In cazul in care tratamentele clasice nu ajuta sau simptomele se inrautatesc, este necesara interventia chirurgicala. Chirurgul va face o incizie fie prin parte frontala a gatului fie prin partea posterioara si va corecta hernia de disc sau excrescentele osoase de pe vertebre. In cazul abordarii prin partea posterioara, medicul chirurg poate opta pentru rearanjarea sau eliminarea anumitor oase ale gatului, in special daca portiuni ale canalului spinal sunt ingustate. Pentru a sustine gatul si capul dupa operatie, se poate face un implant din metal sau os.

boli dificultate al inghitit Esofagul BarettEsofagul Barrett este o afectiune in care culoarea si compozitia celulelor mucoasei esofagului sufera schimbari din cauza expunerii repetate la acid din stomac. Aceasta expunere la acidul din stomac este de cele mai multe ori rezultatul refluxului gastroesofagian. Esofagul lui Barrett este o boala putin frecventa. Doar un mic procent din prsoanele care sufera de reflux gastroesofagian o dezvolta. Dar, daca ati fost diagnosticati cu esofagul lui Barrett, trebuie sa fiti precauti pentru ca exista riscul sa dezvoltati cancer esofagian. Desi in crestere, riscul unei persoane care sufera de esofag Barrett sa dezvolte cancer esofagian este de sub 1%.

SIMPTOME

Esofagul lui Barrett in sine nu este asociat cu simptome specifice. Pirozisul (arsuri la stomac) si refluxul de acid sunt indicatori ai refluxului gastroesofagian. Un indicator al bolii este schimbarea de culoare din roz spre rosu a mucoasei esofagului. (Aceasta schimbare poate fi observata de medic folosind anumite instrumente). Alte semne si simptome care pot sugera aparitia bolii sunt: Probleme de inghitire: de multe ori ingustarea esofagului duce la dicultati de inghitire Sangerare: Puteti vomita sange, sau sange care arata ca zatul de cafea, scaunul poate fi negru sau poate exista sange in scaun Scadere in greutate si pierderea poftei de mancare: Este posibil sa suferiti o scadere neasteptata in greutate.

CAUZE

Cauza exacta a bolii nu este cunoscuta dar de obicei apare la persoanele care sufera de reflux gastrointestinal. Sfincterul dintre esofag si stomac sta de obicei inchis si nu lasa sa iasa acidul din stomac. Refluxul gastroesofagian apare cand sfincterul este slabit.

TRATAMENT

Scopul principal al tratamentului este prevenirea aparitiei cancerului esofagian. Tratamentul esofagului Barrett incepe cu tratarea refluxului gastrointestinal prin schimbari ale stilului de viata si alte masuri de ingrijire. Aceste masuri includ pierderea in greutate, evitarea alimentelor care agraveaza arsurile cum ar fi mancarurile grase, condimentate, bauturile carbogazoase, ciocolata, alcoolul, renuntarea la fumat

si ridicarea capului pe o perna mai inalta atunci cand dormiti pentru a impiedica refluxul in timpul somnului.

Tratamentul afectiunii avansate include medicatie si proceduri medicale chirurghicale sau nonchirurgicale.

Medicatia cuprinde administrarea de antiacide:

- antihistaminice H2, medicamente care impiedica actiunea histaminei si eliberarea de acid - agenti de protectie, medicamente care protejeaza mucoasa de actiunea acidului - inhibitori ai pompei de protoni

Tratamentul chirurgical cuprinde tehnici realizate laparoscopic sau endoscopic. Fundoplicatura este o alternativa la medicatia pe termen lung pentru refluxul gastrointestinal. Procedura micsoreaza sfincterul prin suturarea unei parti a stomacului in jurul portiunii distale a esofagului pentru a preveni refluxul. Interventia laparoscopica presupune inserarea unor instrumente speciale prin mici incizii, care lasa putine cicatrici. Desi operatia este eficienta pentru refluxul gastrointestinal, aceasta nu poate remedia si esofagul Barrett si nu va inlatura riscul aparitiei cancerului esofagian.

Daca aveti cancer esofagian sau esofagul Barrett in stadiu avansat, medicul va poate recomanda interventia chirurgicala de extirpare a esofagului, esofagectomia. Desi acest tratament este eficient, prezinta riscul aparitiei unor complicatii serioase ca pneumonia, infarctul sau infectiile. Interventia chirurgicala este un subiect controversat. Unii medici considera ca esofagectomia trebuie folosita ca metoda de protectie impotriva cancerului. Altii cred ca este suficient sa se faca endoscopii o data la 3-6 luni si recomanda esofagectomia doar daca evolueaza cancerul. In general medicii nu recomanda operatia persoanelor cu o stare a sanatatii precara, avand in vedere riscurile acesteia.

Alternative la medicatie si interventia chirurgicala sunt:

Terapia fotodinamica. Prin aceasta procedura se injecteaza un medicament care face ca celulele

Barrett sa fie sensibile la lumina. Apoi, medicul introduce o sursa speciala de lumina in esofag, care impreuna cu medicamentul injectat anterior creeaza o reactie ce va distruge celulele Barrett. Electrocauterizarea. Medicul va introduce un fir electric in esofag pentru a arde celulele bolnave. Terapia cu laser. Medicul va folosi o raza laser pentru a arde celulele bolnave. Coagularea cu plasma de argon. Medicul va elibera un jet de gaz de argon si va folosi un curent electric pentru a arde celulele bolnave. Rezectia endoscopica a mucoasei. Cu ajutorul unui endoscop, medicul injecteaza o solutie salina in zona afectata a esofagului si apoi elimina tesutul bolnav. Ablatia prin radiofrecventa. Medicul introduce o camera si un balon mic in esofag, care il ajuta sa masoare zona care necesita tratament. Apoi medicul introduce un al doilea balon dimensionat exact pe zona afectata, balon care elibereaza o scurta unda de energie pentru a arde tesutul bolnav. Aceasta procedura este noua si inca studiata.

Faringita streptococicaFaringita streptococica este o infectie bacteriana a gatului, care face ca gatul sa fie inflamat. In cele mai multe cazuri, infectiile gatului sunt cauzate de virusuri si dispar singure . Numai o mica parte din infectii sunt cauzate de streptococi. Este foarte important de a identifica faringita streptococica din cauza ca lasata netratata, boala poate provoca complicatii cum ar fi inflamatii ale rinichilor si febra reumatica. Febra reumatica duce la inflamarea articulatiilor insotita de durere, eruptii cutanate si chiar deteriorarea valvelor inimii. Faringita streptococica este mai frecventa intre 5 si 15 ani, dar poate afecta persoane indiferent de varsta.

SIMPTOME

Semnele si simptomele includ: - duere in gat - dificultati la inghitire

- amigdale rosii si umflate, uneori cu pete albe de puroi - mici puncte rosii in gat - ganglioni limfatici umflati - febra - cefalee - eruptii cutanate - durere de stomac si uneori varsaturi in special la copiii mici

CAUZE

Cauza faringitei streptococice este o un strptococ de grup A. Bacteriile streptococice sunt foarte contagioase. Ele se pot raspandi prin picaturile de saliva produse atunci cand cineva stranuta sau tuseste. Boala se poate transmite si prin folosirea in comun cu o persoana infectata a anumitor obiecte. (farfurii, furculite etc)

Refluxul gastroesofagianRefluxul gastroesofagian este o afectiune in care lichidele continute in stomac sunt regurgitate in esofag. Lichidul regurgitat contine acid si pepsina care sunt produse de stomac si cateodata bila. Acidul este cea mai daunatoare componenta a lichidului regurgitat. Pepsina si bila pot si ele sa produca rani pe esofag dar rolul lor in producerea inflamatiei esofagului este mai putin insemnat. Reluxul gastrointestinal este o afectiune cronica. Dupa ce acesta a debutat, de obicei nu se vindeca. Organismul are anumite mecanisme de a se apara de efectele refluxului acid. Cele mai multe refluxuri se produc in timpul zilei cand persoanele sunt in pozitie verticala. In pozitie verticala, lichidul ajunge din nou in stomac datorita gravitatiei. In plus, de fiecare data cand inghititi, saliva care contine bicarbonat, neutralizeaza o parte din acidul din esofag. Gravitatia, inghititul si saliva sunt mecanisme de protectie importante pentru esofag, dar ele sunt eficiente doar cand indivizii sunt in pozitie verticala. Noaptea, in timpul somnului, gravitatia nu ajuta, inghititul se opreste si secretia de saliva este redusa. Prin urmare refluxul gastroesofagian produs noaptea produce leziuni mai mari esofagului.

SIMPTOME

Cele mai frecvente simptome sunt: - senzatii de arsura in piept, uneori chiar si in gat si un gust rau in gura - dureri de piept in special noaptea cand stati intinsi - dificultati de inghitire - tuse sau dureri in gat - regurgitarea de mancare sau lichide

CAUZE

Cand inghititi, sfincterul cardia (un tesut musculos care inconjoara esofagul in partea de jos) se relaxeaza si permite alimentelor si lichidelor sa coboare in stomac. Apoi se inchide. Daca sfincterul se relaxeaza anormal sau se slabeste acidul din stomac urca in esofag. Refluxul gastroesofagian poate fi provocat si de alte boli cum ar fi hernia hiatala. Aceasta boala se caracterizeaza prin patrunderea unei parti a stomacului in partea de jos a pieptului.

Alti factori care favorizeaza aparitia refluxului gastroesofagian sunt: - anumite alimente: mancaruri grase, condimentate, ciocolata, cafeaua, ceapa, sosul de rosii, menta, bauturile carbogazoase - alcoolul - mesele bogate - anumite medicamente precum sedativele si tranchilizantele sau medicamentele pentru tratarea hipertensiunii arteriale - fumatul

Spasmele esofagieneSpasmele esofagiene sunt contractii neregulate ale muschilor esofagieni.

SIMPTOME

- dificultati la inghitire - dureri la inghitire - pirozis - durere in piept sau in partea superioara a abdomenului - durerea poate iradia la gat, brate, spate, mandibula sau maxilar

CAUZE

Cauzele spasmului esofagian sunt necunoscute. Consumul alimentelor foarte calde sau foarte reci pot declansa simptomele la anumiti oameni.

Dictionar medical - boli durere abdominalaApendicita

Apendicita este un sindrom abdominal acut sau cronic determinat de inflamaia septic sau aseptic a apendicelui ileocecal. Procesul inflamator apendicular acut debuteaz cu congestie i edem, i poate evolua pn la gangren, cu perforaie i peritonit localizat sau

generalizat, sau poate evolua spre cronicizare, dup remiterea sub tratament conservator a puseului acut, cu apariia de leziuni degenerative n grosimea peretelui apendicular. Apendicita cronic poate s apar fie prin cronicizarea unei apendicite acute, fie ca atare de la nceput. DESCRIERE

Apendicita acuta este cea mai frecventa urgenta chirurgicala abdominala. Aceasta afectiune apare frecvent la varste cuprinse intre 10 si 30 de ani, dar aparitia acesteia este posibila la orice varsta, fiind cunoscute si cazuri cu manifestari particulare la bolnavii varstnici (formele pseudotumorala sau pseudoocluziva). Apendicita acuta este afectiunea in care apare o inflamatie a apendicelui. Odata pornit procesul inflamator acesta nu poate fi stopat medicamentos, tratamentul acestei afectiuni fiind chirurgical. Cu cat se intervine chirurgical mai rapid, cu atat suferinta pacientului este mai redusa si interventia mai usor realizabila cu complicatii cat mai reduse ca frecventa si gravitate. In cazul in care interventia chirurgicala este amanata, afectiunea se poate complica: de la stadiul cataral (incipient), la stadiul flegmonos, ulterior gangrenos (necroza organului), cu perforatia acestuia si peritonita initial localizata si apoi generalizata, putand cauza decesul bolnavului.

SEMNE SI SIMPTOME

- Inapetenta, greturi; voma nu este obligatorie dar este posibila - Durerile ncep n epigastru (semnul Kocher) sau n mezogastru (semnul Kummell), sunt de intensitate moderata, permanente si peste 6-12 ore se localizeaza n regiunea iliaca dreapta. - Mai rar durerile ncep n regiunea iliaca dreapta. - Temperatura corpului este subfebrila (la copii atinge 39 - 40C, iar la vrstnici poate fi n limite normale); uneori primul simptom este frisonul. - Poza tipica n pat, mai ales la copii si adolescenti, este cea de decubit lateral drept cu picioarele retrase spre abdomen. - Sunt posibile balonari, disurie, diaree (n dependenta de localizare).

CAUZE

Nu este intotdeauna clar de ce se produce apendicita. Se crede ca aceasta apare atunci cand comunicarea dintre apendice si cec este blocata. Blocajul poate fi datorat unei acumulari de mucus in interiorul apendicelui sau scaunului care patrunde in apendice din cec. Mucusul sau

scaunul se intaresc, se pietrifica si blocheaza deschiderea. In alte cazuri, tesutul limfatic din apendice se poate inflama si poate bloca apendicele. Apendicita poate de asemenea urma unei infectii ca de pilda o infectie virala gastrointestinala, sau poate rezulta din alte tipuri de inflamatii. In ambele cazuri, bacteria poate invada rapid, provocand inflamarea apendicelui si umplerea acestuia cu puroi. Daca nu este tratata prompt, apendicele se poate rupe.

DIAGNOSTIC

- Voskresenski - mna examinatorului se misca pe camasa ntinsa de la regiunea epigastrica spre regiunea iliaca stnga apoi cea dreapta. Simptomul se considera pozitiv, daca durerile se intensifica n regiunea iliaca dreapta. - Razdolischi - bolnavul ncordeaza peretele abdominal anterior, examinatorul percuta usor abdomenul. Simptomul este pozitiv daca durerile se intensifica n regiunea iliaca dreapta. - Determinarea defansului muscular si a locului mai dureros (punctele Mc Burney, Lantz, Kummell). - Sciotkin - Blumberg - examinatorul apasa pe regiunea iliaca dreapta continuu, apoi brusc ridica mna. Bolnavul are senzatii ca durerea nsoteste mna examinatorului. - Rovsing - apasarea brusca n regiunea iliaca stnga provoaca dureri n regiunea iliaca dreapta. - Sitcovschi - bolnavul determina senzatiile de durere mai accentuate fiind miscat din decubit lateral drept n cel stng. Durerile n decubit lateral stng se intensifica pe dreapta (ceva trage n jos). - Bartomier - Mihelson - palpatia regiunii iliace drepte n decubit lateral stng provoaca dureri vii. - Semnul clinicii republicane (K. A. Arseni - Chisinau) - bolnavul se afla n decubit lateral stng, examinatorul ridica peretele abdominal din stnga n sus apoi brusc scoate mna. Durerile se intensifica n regiunea iliaca dreapta (are loc miscarea mezoului inflamat al apendicelui de sus n jos). - Obraztov - examinatorul fixeaza mna n regiunea iliaca dreapta, bolnavul culcat pe spate ridica piciorul drept ntins n sus. Semnul este pozitiv n caz de apendicita acuta. - Coup - bolnavul culcat cu fata n sus flexeaza piciorul drept, examinatorul tinnd de gamba

face rotatii cu piciorul pacientului n articulatia coxofemurala, apar dureri n regiunea iliaca dreapta. In caz de localizare retroperitoniala si retrocecala, durerile se percep pe partea posterioara. - Iaure-Rozanov - dureri la palpatia regiunii lombare pe dreapta. - Gobai - determinarea simptomului Sciotkin-Blumberg n regiunea lombara.

TRATAMENT

Dupa ce se pune diagnosticul de apendicita, de obicei se face o apendicectomie. Se folosesc aproape intotdeauna antibiotice inainte de chirurgie si imediat ce se presupune prezenta apendicitei. Chirurgul poate face o operatie traditionala deschisa folosind o singura incizie abdominala lunga sau poate alege chirurgia laparoscopica, necesitand doar cateva mici incizii abdominale.

BalonareaDESCRIERE

Nevoia de a elimina gazele intestinale poate lovi in cel mai prost moment: in timpul unei reuniuni importante, intr-un lift aglomerat sau la o intalnire. Fiecare persoana elimina gaze, in general de cel putin 12 ori pe zi. Dar anumiti oameni au gaze in exces care ii deranjeaza majoritatea timpului. In anumite cazuri, gazele care nu pot fi eliminate cauzeaza dureri abdominale intense si intermitente. SEMNE SI SIMPTOME

Pentru majoritatea oamenilor semnele si simptomele excesului de gaze sunt evidente.

CAUZE

Fiecare persoana inghite aer atunci cand mananca sau bea. Aerul poate fi inghitit si in mod inconstirent in anumite stari de nervozitate, cand se mesteca guma sau se bea printr-un pai. O parte din acest aer isi face loc spre tractul digestiv inferior. Dar cele mai multe gaze intestinale sunt produse atunci cand bacteriile din colon descompun carbohidratii nedigerati in intestinul subtire. Din pacate, mancarea sanatoasa (fructe, legume, cereale integrale) sunt cele care produc cele mai multe gaze. Aceasta deoarece aceste alimente sunt bogate in fibre. Fibrele au multe beneficii asupra sanatatii, prin pastrarea tractului digestiv in buna stare de functionare si prin reglarea nivelului glicemiei si al colesterolului. Bauturile carbogazoase ca sucurile sau berea sunt o cauza importanta de gaze. Alte cauze ale excesului de gaze includ: - Anumite boli. Excesul de gaze ar putea fi semnul unei boli cronice. Exemplele includ diverticulita, colita ulceroasa sau boala lui Crohn. - Antibioticele. In unele cazuri folosirea antibioticelor poate fi un factor al aparitiei gazelor, deoarece antibioticele perturba functionarea normala a bacteriilor din colon. - Laxativele. Excesul de laxative poate contribui la problemele excesului de gaz. - Constipatia. Constipatia face dificila eliminarea gazelor, conducand la balonare. - Intoleranta la anumite alimente. Daca gazele si balonarea se produc in special dupa ce mancati lactate, este posibil ca organismul dvs sa nu poata descompune lactoza. Multe persoane nu sunt capabile sa proceseze lactoza eficient dupa varsta de 6 ani, acest lucru intamplandu-se uneori chiar si copiilor. Alta intoleranta poate sa apara la gluten (o proteina prezenta in faina si alte cereale) si provoaca diaree, exces de gaz sau pierdere in greutate. - Aditivii alimentari. Este posibil ca organismul dvs sa nu tolereze indulcitorii artificiali de tipul sorbitolului, prezent in anumite produse "fara zahar"

TRATAMENT

Daca gazele sunt cauzate de o anumita boala, tratamentul bolii poate oferi o usurare. Altfel gazele suparatoare sunt tratate cu o dieta corespunzatore, modificari in stilul de viata sau medicamente. Cu toate ca solutia nu este aceeasi pentru toata lumea, prin incercari, cei mai multi oameni sunt capabili sa o gaseasca.

Dieta.

Urmatoarele modificari ale dietei pot ajuta la reducerea cantitatii de gaze produse de catre corp sau ajuta la tranzitul lor mai rapid. - identificati si evitati alimentele care va afecteaza cel mai mult. Unele din cele mai suparatoare alimente sunt: fasolea, ceapa, broccoli, conopida, pere, mere, piersici, prune, bomboanele fara zahar, guma de mestecat, painea integrala, berea, sifonul, bauturile carbogazoase, lapte, smantana, inghetata. - incercati sa reduceti alimetele grase si prajite. In multe cazuri, balonarea este produsa de acest tip de alimente. Grasimile intarzie golirea stomacului si pot creste senzatia de "plin". - reduceti pentru moment alimentele bogate in fibre - reduceti lactatele. Incercati sa inlocuiti laptele cu iaurt. Consumati cantitati mai mici de lactate sau consumati-le odata cu alte alimente care le fac mai usor de digerat. - beti ceaiuri de menta.

Stilul de viata.

Urmatoarele modificari ale stilului de viata pot ajuta. - incercati sa mancati mai putin dar mai des - mancati incet, mestecati bine su nu inghititi totul dintr-o data. - evitati guma de mestecat si bomboanele tari - nu mancati cand sunteti suparat, agitat sau cand sunteti grabiti. - evitati fumatul

Boala lui Crohn

Boala Crohn este o afectiune inflamatorie intestinala care determina inflamatia si ulceratia tractului digestiv. Poate afecta orice portiune a tubului digestiv, insa are predilectie pentru partea terminala a intestinul subtire (ileon) si intestinul gros (colon). Boala Crohn afecteaza straturile profunde ale tubului digestiv, cauzand ulceratii la acest nivel. SEMNE SI SIMPTOME

Simptomele bolii Crohn includ urmatoarele: - dureri abdominale cronice si recidivante, descrise de pacient ca si crampe intense si intermitente. Durerea abdominala poate varia de la un caz la altul, intre o durere difuza si mai putin intensa, pana la o durere intensa si progresiva. Abdomenul pacientilor cu boala Crohn, poate fi sensibil la palpare - diaree, cu un numar mare de scaune, de cele mai multe ori intre 10 si 20 de scaune moi, mucoase, mai rar mucopurulente (in cazurile complicate). Uneori pacientul relateaza aparitia unor scaune nocturne - scaderea apetitului alimentar, anorexie - febra, mai ales pe parcursul perioadelor de acutizare (datorate inflamatiei). Febra ridicata poate semnifica aparitia unor complicatii, precum infectia ulceratiilor intestinale sau formarea de abcese (colectii purulente) - scaderea in greutate, datorata in special diareei si lipsei poftei de mancare - anemie (scaderea numarului de globule rosii-hematii din sange), care apare secundar pierderilor de sange prin hemoragii intestinale (de la nivelul ulceratiilor) si inflamatiei caracteristice bolii.

Pacientii cu boala Crohn pot prezenta si urmatoarele simptome: - usturimi la nivelul cavitatii bucale, asociate cu leziunile caracteristice din boala Crohn (in cazuri mai rare, leziunile pot aparea si la nivelul mucoasei bucale)

- deficiente nutritionale, precum hipovitaminoza B12, deficitul de acid folic si fier precum si deficitul de vitamine liposolubile. Aceste deficiente apar secundar slabei absorbtii intestinale de alimente, datorata inflamatiei si leziunilor intestinale - ocluzia intestinala (obstructia intestinului), o complicatie a bolii considerata o urgenta medicala.

Simptomele bolii Crohn cu localizare la nivelul anusului includ: - fistule (leziuni ale peretelui intestinal, cu formarea unor traiecte anormale intre intestin si organele invecinate). Aceste fistule sunt cauzate de inflamatia si ulcerarea straturilor peretelui intestinal. Fistulele se pot forma intre 2 portiuni diferite a intestinului (fistule entero-enterice) sau intre intestin si organele invecinate (entero-vaginala, entero-rectala, entero-vezicala). In unele cazuri, fistula poate fi primul semn clinic al bolii Crohn - abcese intestinale (colectii purulente) - fisuri anale (rupturi mici ale mucoasei anale) - formatiuni anale asemanatoare hemoroizilor, cauzate de inflamatia mucoasei anale.

Datorita faptului ca boala Crohn are o componenta imuna, exista o afectare si a altor organe, precum ochii (tulburari vizuale), articulatiile (dureri articulare), rash cutanat (eruptii cutanate) sau ficatul (inflamatia tesutului si cailor biliare). Exista mai multe afectiuni cu simptome asemanatoare bolii Crohn, cele mai des intalnite in clinica medicala fiind diverticulita si abcesele intestinale.

CAUZE

Boala Crohn este deseori intalnita la mai multi membrii ai aceleasi familii. Nu se cunoaste exact de ce unele persoane dezvolta boala, insa exista studii medicale de specialitate care au dovedit existenta anumitor factori declansatori, ce pot declansa boala prin diferite mecanisme imune. Sa dovedit faptul ca boala poate fi declansata de aparitia unui raspuns imun anormal impotriva bacteriilor intestinale saprofite (care se gasesc in mod normal la nivelul intestinului gros) sau prin

mecanisme imune complexe secundare unor infectii cu diferite bacterii sau virusuri (Mycobacterii tuberculoase, Yersinia enterolitica, E.coli, B. fragilis). Se stie, de asemenea, ca factorii de mediu au un rol important in aparitia bolii.Fumatorii au un risc crescut de a dezvolta boala.

Factorii de risc: Antecedentele familiale daca un frate sau o sora sufera de boala Crohn sau de o alta boala inflamatorie intestinala, riscul de aparitie a bolii este de 30 ori mai mare. Poluarea industriala pentru persoanele care traiesc in marile zone urbane sau industriale. Factorii alimentari dieta bogata in zaharuri si grasimi si saraca in fructe si legume, cat si alergiile alimentare. Tabagismul fumatul poate reduce eficienta tratamentului, sau agrava simptomele bolii. Comunitatea evreiasca este de 4 -5 ori mai afectata de boala Crohn si de alte BII.

DIAGNOSTIC

In prezent, nu exista nici o metoda de screening (detectie precoce) pentru boala Crohn. Este recomandat insa, ca orice persoana diagnosticata cu aceasta afectiune si care are o evolutie mai indelungata de 8-10 ani sa efectueze teste screenig regulate pentru cancerul de colon. In acest caz, screeningul consta in preluarea unor biopsii de la nivelul intestinului gros, pe parcursul efectuarii unei colonoscopii sau sigmoidoscopii.

TRATAMENT

Nu este posibila vindecarea de boala lui Crohn. Tratamentul vizeaza numai ameliorarea simptomelor. Pacientii care au boala lui Crohn, utilizeaza grasimi foarte rar si nu tolereaza bine dietele bogate in grasimi. Diareea poate fi mult ameliorata pnntr-o dieta lipsita de grasimi. Evitati

mancarurile cunoscute ca laxative. Evitati alimentele care produc gaze. Evitati condimente ca: piperul, mustarul, hreanul si otetul. Eliminati toti aditivii alimentari. Acestia irita colonul. Zaharul si alimentele care contin aditivi trebuie evitate. O dieta bogata in zahar poate fi legata de instalarea bolii lui Crohn. Glutenul poate inrautatii simptomele bolii lui Crohn. Evitati stresul, nelinistea si grijile. Evitati jocurile competitionale si activitatile de acelasi tip. Se pare ca o dieta bogata in fibra si in hidrocarbonate nerafinate (glucide nerafinate) are un efect benefic in boala lui Crohn. Imunitatea generala creste o data cu expunerea la soare si la aer curat. Pacientii care au boala lui Crohn au o incidenta neobisnuit de mare a simptomelor alergice cum ar fi eczemele si febra de fan. Intoleranta fata de lactoza este comuna. Carbunele poate fi de ajutor pentru a linisti diareea. S-a dodit ca pacientii cu boala lui Crohn au consumat, inainte de instalarea bolii, extrem de putine fructe si legume crude. Cruditatile asigura un grad de protectie. Nu mancati in exces, intrucat acest lucru poate produce o inflamar