C. S. NICOLĂESCU-PLOPŞOR. PREOCUPĂRI MULTIPLE PENTRU

CUNOAŞTEREA ŞI VALORIFICAREA MĂRTURIILOR ISTORICE

Ideea publi că rii , · în pagi nile revi stei de f a ( ă. a evocăr ii p e rsonalit ă \ii profesorului ş i arheo­logului C.S . Nico l ăesc u Plopşo r , f ăc ut ă de unul din discipolii să i , Lucian Roş u , am între­văz ut -o în momentul în ca re mi-a căz ut în mîn ă lucrarea în manuscris Cu Plopşo r pe urmele omului paleolitic, din ca re de altfel fac parte aces te fr agmente.

La zece ani de la stingerea sa din vi a ţ ă . aceeaş i rev i s t ă publi ca (nr . I / 1978) un gm paj de şa pt e materi ale, semnate de s pec i a li ş t din di fe rite domenii ca re îi evide nţi a u perso· na lit atea , cu p reoc up ă ri multil atera le, nu nu ­mai de neobos it ce rce t ă t o r ş i ct itor de institu ­\ii de ştiinţ ă ş i c ultur ă , ci ş i de creator de şco a l ă î 11 ce rce tarea ce lei mai îndepă rt a t e ş i

mai greu desci frabil e perioa de din istorie, Paleo­liticul.

în cea mai mare pa rte, v i a ţ a lui C. S. Nico­l ăesc u - Plop şo r s-a des f ăşur a t pe siturile arheo­logice, iar hart a drumurilor s tr ă b ă tute prin aproa pe toa te zon ele ţ ă rii cuprinde punctele principale a le Paleoliticului din România.

Este unanim r ec un oscut ă ast ăz i contribuţia

sa la dez voltarea arh eologici în Rom ânia, dacă amintim pe aceea hot ă rîtoa re la studiul Culturii de prund pe baza va lorifică rii desco­periril or din Valea Dîrjov ului (judeţul Vîl cea ) , sa u de descoperirea de la Bu giuleşti , l egat ă

de începuturile procesului de a ntropogeneză

pe continentul european, autorul ei dovedind ş i demonstrînd, cu argumente incontestabile, pentru prim a oa r ă în Europa, ex istenta v ie ţii

în urm ă cu aproa pe 2 OOO OOO de ani. · Avem prilejul , deci, să ne amintim de unul

din cei mai devot a ţi oa meni de ştiinţ ă, a că rui

ma re ca litate era aceea de a transmite ce lor din jur cîl mai mult din ceea ce el c unoştea

în prof unzime, insu f l îndu- le în credere în mun ­ca lor ş i res pec,lul fa ţ ă de m ă rturiil e istoriei noa I r ~ .

ELISABETA ANCUŢA RUŞI NARU

Muzee pe valea Bi stri ţe i

în anii t in e reţ ii , P l o pşo r descope­ri e în sudul Olteni ei o aşeza re în care materi alul lucrat din pi at r ă , în spec ial silex, avea dimensiuni foa rte mici. î n limbajul arheo logic aseme­nea unelte sî nt cunoscute sub numele de microlit e.

în t rucît pe v remea aceea ce rce­tarea Paleoliti cului era to tu ş i la în ­ceput, ş i erau multe hi atusuri în î nţ e­legerea evo luţi e i , acest complex a pă rut deosebit ca s 1ru c tur ă de ceea ce se c unoaştea atunci a fi caracte­rist ic Paleo liti cului ş i N eoliticului. Stratigraf ic, aceste forme de c ultură e însc ri au la s fîr şitul epocii glaci are

şi începutul ce lei act uale, fapt dove­dit ş i de .contex tul fauni sti c şi flori s­tic. Pl op şo r i -a z is acestei epoci Me­zolitic, a di că epoca pietrei de mijloc. Mai tî rziu , ş i- a revizuit opiniile, con-iderînd aces te c i v ili za ţii cu mi cro li ­

te, în mod co rect , de fapt o f ază de lranzi(ie de la Paleo liti c la Neoliti c, num it ă , de el ş i de a l ţ i s pec i a li ş ti din

lume. Epipaleolitic . Plop şor ştia sa -ş1 reformuleze

propriile teorii mai vechi , atunci cînd noile ce rcetări o cereau. El nu era omul care să adapteze rezultatele cerce t ă ri lor unor idei aprioric sta bi li ­te. Concluziile sale erau întotdeauna consecinţa realit ăţii practi ce.

Viaţa de acum treizeci de ani de pe şantie rul La Scaune îmi apropi e cu nostalgie un timp care az i îmi pare plin de candoare.

în fi ecare sîmbă t ă , muncitorul improvizat bucă tar şi cu mine cobo­ram c ă lare pîn ă la comuna Schitu unde făceam aprovizionarea pentru să ptămîna care urma. încă rcam de cu seara totul în desagi şi duminica în zori o porneam din nou spre munte, de data asta mergînd pe jos, pe lîngă caii împov ă raţi, cale de pa­tru-cinci ceasuri de urcuş .

' . în apropi ere de satul Schitu, l î ngă

Mă n ăstirea Dură u - monument i to­ri c, se vedeau atunci cîteva construc­ţii sp a ţioase . în mare parte nefo losite. Plo p şor , a că rui privire bă tea întot­deauna cu mult dirico lo de clipa pre­zen tă, ne spunea: „cînd o să fi e lacul pînă la Poi ana T eiului , odat ă ajun ş i · pe mar ginea lacului , turi ştii vor urca ş i Cea hl ă ul ş1 , vnnd nevr't nd vor face o ha ltă ş i aici, la mă năs tire. Noi tre­buie să le of erim î n că ceva pentru os t e n ea l ă. M ă gî ndesc - spunea el - la organi za rea unui muzeu care să- i dea omului imaginea v ă ii Bi stri ­ţ e i de odini oa ră. Am pune ş i cev a a rt ă popular ă din satele care vo r int ra sub a p ă, eventual ş i cî teva re­pre z e nt ă ri arheo logi ce ca re să de­monstreze v i eţ uirea pe locurile as t a î ncă din ce le mai vec hi timpuri „ . "

LUC IAN ROŞU

Plopşor a realizat acest proiect. La mănăstire la Durău e xi s t ă, dato-

. rită lui , muzeul pe care l-a gîndit atunci cînd apa Bistriţe i î ş i modifica matca schimbînd o lume. Peste drum de măn ăstire , exi sta o construcţi e pe două nivele, cu mai multe încă pe ri, lucrat ă toată numai din lemn, ş i care aparţinea Academiei Române. în această oază de lini şt e veneau cer­ce tători, academicieni , nu doar pen­tru cîteva zile de odihn ă dar chiar pentru o mai adîncă meditare asupra unor idei la care mintea lor lucra. îmi amintesc că Plop şor se uita pes­te vîrfurile copacilor şi spunea: „V ez i ce vecinătate bună : aici, i stori e, art ă, etnografie şi , peste drum, cei care tră­iesc tocmai pentru ca să mişt e aceste lucruri să vorbească".

Un alt muzeu, cu tot ceea ce s-a descoperit pe valea Bistriţ ei, cu ma­chete şi fotografii din fazel e de con­strucţi e ale barajului, a fost pus pe picioare de Plopşor în centrul o ra ş u­lui Bicaz. Ceva mai tîrziu, noului edi ­ficiu i s-a mai adă ugat şi o sec ţi e de etnografie. Muzeul e xist ă şi azi iar turiştii care stră bat Cheile Bicazului spre Lacul Roşu , sau cei care merg pe marginea Lacului Bi s triţ ei spre muntele Ceahl ă u , Borsecul Transilva­rn e1 ori Vatra Dornei bucov inene, ajung să- l viz i t eze. Aflat la răscruce de drumuri , e un punct că ut a t, aşa cum, dea ltfel, Plop şor intui se. î n pe rspec tiv ă, el vede drumul aces ta î n circuit: s-ar fi pornit de la Baraj cu vaporul, p înă la Cea hl ă u sau Poiana Teiului , de acolo pe j os spre Mă n ăs ti ­rea Durău, urcînd apoi la cabana Mă­că resc u , trecînd pe lîn gă vî rfuril e Toaca şi Panaghia, cabana Dochia, de unde alte do u ă drumuri s-ar f i aşte rnut la pi cioa rele că l ăto rului : unul dintre ele duce spre r ăsă rit ş i coboară la cabana I zvo rul Mun te lui , iar de aici în loca litatea Bi caz , la punctul de pl ~ca re, ce l ă l a lt , pornin d, de asemenea, de la D ochi a, t rece pe la N eagra, cheile Bicaz ului ş i ajunge la Lacul Roşu .

Ca unul dintre c i ce -au af lat în perioada f o rm ă rii Î fl preajma lui Plop şor , mă gîndesc că puţi n i sînl muzeografii ani lor 1953 - 1968 care să nu f i benefi ciat d ajutorul moral ş i practic, de îndrumarea ş tiinţifi c ă a acestui rna re ce r ce t ă t o r i mare profesor.

Era plin de oli ci tudine, genero ş i în tot dea un a neo bosit. Azi la Bucu­reş ti , mîine la C raiova, po imîine la Timi şoa ra sa u O radea, de aco lo la C luj , ajun gea în M oldova pe la I aş i

:~î

sa11 Badi u, pent ru rn, diri nou, s ă răs ­pundă la o a lt ă chemare, altundeva.

Cî nd a av ut timp să vadă atît cît a v ă z ut , e tn ai lesne de înţ e l es. Dar, cînd a avut timp să se ri c aiît cît a se ri :? Opera lui însumează mii de pagi ni , în t re ca re multe înt dedicate şa nli e r e l o r pe ca re le-a condu s. Au mai fost, desigur , ş i alte şa nti e r e ar­heologice lot atît de bine organizate, cu bun rezultate pentru ştiinţă , dar 11 u toa1 1.: :-. - 21 11 i nchciat c 11 111onograiii p11 bl1 n 1H,·. La p uţin 1i111p clu pa i s pr ă v i ­ren cerce t<i rilor de la B°ic <1z, Plopşor a puhli c<1 t luc rarea monogra fi că a Bi caz ului î n revista, de c irc ul a ţi e int ernaţ i o n a l ă , „ D acia".

Ex pe ri e nţ a de pe ace l întîi terito­riu, des ti na t să fi e acoperit de a pă , a constil1Jit suportul de la ca re P~p­şo r a încep11l ş i a dus la ca p ăt, în anii imediat urm ă t o ri, un ·alt mare gru p de ce rc e t ă ri complexe ale Aca de­mi ei, grupul Porţil e de Fi er .

Reconstrucţia complexului Ada Kaleh

Dacă în vederea ce rce t ăr ii Paleoli­ticului , · Pl o p şo r <1 str ă b ă tut aproape toa te zonele ţ ă rii , fiind astrei cunos­cut pretutindeni , ce l m ai adesea reve­nea l o ti1 ş i în Olteni a - · locul naşt e­rii ş i al tine re ţii sa le.

în 1963 eram în primul meu <1n la Uni vers itatea din Craiova . Predam I stori a veche a Români ei ş i I storia

rii .ve rsa l ă vech e la Facultatea de I stori e ş i Geografi e, stud nţilor de anul I, (curs de zi ş i f ă r ă frec v e nţ ă ).

C red c ă în i:lCe la ş i an, Plop şor î ş i împ ă rţea zilele între Bucureşti -­unde îşi avea familia ş i unde împlinea fun cţia de şe f al S ec ţi e i Paleolitice • la Institutul de Arheologie al Acade­mi ei - ş i C raiov a de unde făce a efor­turi să dirijeze întreaga activitate de ce rcetare arheologic ă a Olteniei. ·

Era tocmai în momentul în care, în zona Porţilor de Fier şi C azane, începuse ma rea I uc rare pentru con­strui r ea Complexului Hidroenergetic şi de Navigaţi e -- ' Porţil e de Fier.

Se ş ti a că ridicarea nivelului ape­lor Dună rii prin construirea baraju­lui va af ecta multe localit ă ţi de pe malul românesc al Dunării.

Se ar ă ta, aşadar, imperioasă, şi aic i, ca şi ceva mai înainte la Bicaz , ce rcetarea complexă a zonei, nu nu­mai · în vederea salv ă rii a ceea ce era deja cunoscut pentru dif eritele etape ale dez volt ă rii civilizaţiei umane, dar ş i 1'11 vederea ultimei şanse de a des­coperi alte urme de vieţuire ome-ne ască . ·

Preşedinte l e de atunci al Acade­mi ei Rom âne - - Miron Nicolescu - , secre tarul E' i general - Radu Voi­nea - ·, aca demicianul Şte fan Mileu, ş i al\i oameni <le cultur ă, responsabili cu dczvo ltare::i vi e ţii ş tiinţifice în Ro­mâni a. î ş i punea.u mari spe ra nţe în talentul o r ganizatori c al profesorului Plop şor , în spiritul lui de obse rv a ţi e ş i . în spec ia l, în re u ş it 'a ex pe rienţe i

38

lui de fost coorttonator al grupului de cerce t ă ri compl exe de la Bicaz.

îmi amintesc că la o întîlnire, care a avut loc chiar la Porţile de Fier, au fost discutate în detaliu planurile de cercetare pe etape, de urgenţă şi de p e rspectivă, între care, obiectivul cel mai greu de urnit ~ra Ada Ka­leh-ul. Fel şi fel de obstacole se iveau de la o clipă la alta, dar Plopşor nu p ă re a deloc surprins de avalanşa lor . ·

După multe stră da nii , Plopşor a re uşit să obţin ă asentimentul Ministe­rului Energi ei Electrice, şi ace sta a fost primul pas important: era moda­litatea prin care se rezolva, în mare măsur ă , problema finanţării salvării compl exului arhitectural -istoric de pe insul a Ada Kaleh.

Aşez at ă în mijlocul Dunării, la circ a 25 kilometri la apus de Drobeta­Turnu Severin, ş i numai la 2 kilometri la răsă rit de oraş ul Or şova V eche, insula Ada Kaleh era, de fapt, o mică oază cu vegetaţie medite raneană ş i puternice şi complicat e fortifi<: aţii medi evale; frumuseţea şi . exotismul acestui petec de pămînt în mijlocul apei atrăgeau un mare numă r de vizi ­tatori români şi str ă ini. I storia insu­lei este istoria unui timp tr ă it cu apă ­sarea t emerii că porţile ţ ă rii puteau fi deschi se cu forţa în orice c lip ă din zi şi din noapte. în .jurul anilor 1440, turcii f ă cuse ră primele fortifica­ţii cu scopul de a controla navigaţia pe Dunăre . E de presupus c ă la început a fost numai o garnizoană militară pentru c ă mai bine de două sute şi ceva de ani Ada Ka leh-u I a fost obiec­tu I unei permanente di spute între Tur­cia şi Austria . în secolul al XVI I 1- lea, în timpul Mari ei T ereza, au fost adă ­ugate noi turnuri şi ziduri de apărare, la cele turceşti ş i austriece existente din perioadele anterioare .

Colonizarea masivă a insulei de către turci cu populaţia civilă se pare că s-a făcut pe la sfîr ş itul secolului al XVI 1-lea şi începutul celui de-al XVI I 1-lea. Oricum, începînd din anul 1919, ea a fost pe drept atribuită sta­tului român dar a continuat să aib ă un regim economic şi vamal privile­giat - de Porto Franco.

O moscheie cu un covor celebru, greu de peste şase sute de kilograme, o fabrică de ţigări, ateliere de dul­ciuri şi mici obiecte de artizanat alc ă ­tuiau, laolaltă, avutul insularilor - · şa se sute de familii de o,rigine turcă.

Plopşor înţe l egea c ă Ada Kal eh-ul, cu tot ceea ce păstrase pînă în zil e­le noastre, înseamnă, dincolo de far­mecul pitorescului, o pagină din isto­ria ţ ă rii noastre. Ştia c ă aeolo, de-a lungul cîtorva secol e, se închi sese s;iu se deschisese pa sul Dun ă rii spre Apu sul Europei, în momentele în care . vechea poartă a defil eului - cetatea de la Turnu Severin - nu mai rez i.sta loviturilor turce şti. La începutul seco­lului al XVI-i ea, cînct voievozii ro­mâni , de atîtea ori în şe la\i în promi-

siunile Apusului Europei , nu · şi-au mai sacrificat tinerim.ea în lupta îm· .potriva turcilor , oştile acestora nemai­fiind st ă vilite au ajuns cu uşurin( ă la Budapesta, Vi ena, şi chiar în Ita· lia. Se poate spune că atunci cînd ro· mânii au ţinut piept turcilor, şi lu· crul s-a întîmplat secole tl e-a rîndul cu succes, centrul şi vestul Europei au avut linişte s ~ dezvolte o civilizaţie pe care estul Europei, întrerupt de in­vazii, oprit în loc de incendii şi ră z ­boaie, n-a putut-o atinge. Ceea ce azi se construia, mîine se mistuia, ş i nu o dată ci secol după secol. Aşa încît, ridicarea în sine a fortificaţiilor de la Ada Kal eh a fă c ut parte dintr-un „. sis-tem de apărare a pasului Dună rii , spre Europa Centrală şi Apusean ă. :

Alăturînd semnificaţi e i istorice a · insulei pe cea arhitecturală, Plopşor ' le-a folosit pe amînd0uă ca argumen· te în justificarea c ăutării unei solu \ii \:l e salvare a ei, prin s tr ă mutare.

Împreună cu arheologul George Popilian, am purtat o disc uţie cu Pro· fesorul la Craiova, sugerîndu -i ideea strămutării Ada Kal eh-ului, cu popu­laţi e cu tot , pe o alt ă insulă, la doi kilom etri răsărit de Drobeta-Turnu Severin , şi anume pe insula Şimian , sau Ostrovul Şimian, cum îi spuneau localnicii. Mă gîndeam la unele ase­mănări climatice între cele două 'insu­le, la apropierea Şimianului de or .aşul Turnu Severin, la existenţa căii fera­te, la posibilitatea organizării unor curse regulate cu vasel e de pasageri, din portul Turnu Severin pînă la insu­l ă , cu trecere pe lingă ruinele Cet ă ţii Severinului , termelor romane, Podu­lui de pes te . Dunăre , construit de Apo· !odor din Damasc în răgazul dintre cele două · războaie daco-romane, pe lîngă ruinele Castrului roman ce su· prapunea o aşez are dacică - Drobe­ta - şi care avea funcţii de apărarf a podului pe malul dacic . De pe vas s-ar mai fi putut vedea şi rămăşiţe l e unor fortificaţii, de asemenea, medie­val e, ·de la Cladova, sau , din nou altele roman e, care apăraseră, pe ma­lul iugoslav, celălalt capăt al podu­lui din care se mai vede azi, la su­prafaţă , un fragm ent de portal.

Cum insula Şimian era în între­gime păşune şi teren agricol al comu­nei cu acelaşi nume, deci neprevăzută cu nici un fel de construcţie, nu rămî­nea decît s ă fie investigată arheologic, exhaustiv, înaintea începerii oricăror e xcavaţii pentru reclădirea aici a for­tificaţiilor şi locuinţelor particulare ce urmau să fie aduse din Ada Kaleh.

înainte de a-mi sfîrşi argumetaţia , Plopşor care ascultase foarte atent m-a întrebat dacă mi-aş lua · „ răspun­derea Şimianului" . Am r ă spuns afir­mativ şi mi -am exprimat dorinţa ca, indiferent ce alţi arheologi vor mai fa ce parte din grupul de cerce tători, !:Inul dintre ei s ă fi e George Popilian . I I c unoşteam şi pre ţuiam la el, din­colo de probitatea profesională, pe cea moral ă .

Ceea ce a urm at pe şa nti e rul care. ,· urînd dup ă aceea, s-a deschi s ş i s-a u1· gan iz.at la Ş imi a n , a fost un foarl l' eri os program de cerce tare, cu multe

rez ul tate , va lorificate, din păcate, de oameni a că ro r part icipare pr ac ti că la faţa locului fu s se m i noră.

Imporant a fost fap ul că, odat ă înc h e i ată ce rceta rea noastră , Pl o p şor s-a s trăduit gă obţ in ă ca lu c r ă ril e de demont are a complex ului Ada Ka leh. de t ranspo rt ş i de r eco ri s trucţ i e a lui

p insul a Şimian, să fi e- în întregime reali za te de că tr fosta Direc ţ i e a M o­numentelor istor ice, fapt ce as igu r a, ain ca pu l locu lui , o exec uţi e bin e su­pravegh ea t ă a aceste i dificil e ş i neîn­cercate, la vremea aceea , s t1: ă mut ă ri.

Pe baza tematicii sa le s-a rea li zat pro iectu l tehni c de demontare, tran -port ş i montare, în pr imul rînd al sis­temu lui de fortifi ca ţ ii ş i al principa­lelor edif icii publi ce. Era pre vă zută, · de a emenea, str ă muta rea vegetaţie i medi teran ene - - smochinul, magno­li a - cum ş i rea li za rea, pe insula Ş i mi a n, a unui co mplex o limpi c cu baz ine de înot ş i anexe le necesa re, urmînd ca, în f i nal, nou l Ada Kaleh să fie nu numai un comp lex tur istic de vizitare ocaz i ona l ă ci ş i unul spo r­tiv, de _mare atracţ i e, uni c în felul lui ş i cu e fic i e nţ ă nu numai c u l tura l ă dar ş i eco nom i că . Îmi aminte c cît a alergat să obţ in ă ut il aj e gr le pentru · îmba rca rea ş i transportu l · pi ese lor masive de piatr ă, cum îi asi sta pe teh­nicieni supraveghind respec tarea cu stricteţe a co ndi ţ iil o r impuse d pro­iect în fiecare fază de lucru . Cei din juru l lui ne puneam întrebarea cum de nu oboseşt e ş i dacă Geea ce face nu e prea mult pentru um om. Ş i re­uşea să f ie az i la Porţil e ci - Fier, eara la raiova, a doua zi dimineaţa la Bucureş ti - la Academie, la Mi -

Vedere gen r a l ă a s!1p ă lur il o r excculale pe şan li c ml d la Ripi ce ni · l zvor, , ( 1964) el e C.S. N i co l ă esc u - Pl o p şo r ş i cunli nual <k Al. Pa1111 e cu.

ni sl erul Energiei E lect ri .ce - , iar dac ă se întîmo la să ' mai f ie so li citat ş i la la ş i , Oradea sau Hai a M are, ori ta o scu rt ă . întrevedere la C l uj, cu ve­chiul şi foarte apropiatu l să u pri eten sufletesc - aca.demicianu l C. Da ico­v iciu, nu lipsea nici de aco lo.

Para lel cu demontarea şi transpo r­tu l Ada Ka leh-ului , echipele de con­structor i îl reaşezau, aidoma, dup ă pro iect, pe insula geam ă n ă Şim i an.

Oslrov1il Banului , 1965. C.S. N i co l ăesc u - P l o p ­şor , împre un ă cu repre­zenla n(ii · Minisleruli1i ener g iei electri ce cli sCll ­l î ncl silua(ia 111011u111c11 -IPlor . ·

Luc rări l e au înce put de la li mita vesti că a celor dou ă insule: la Şimian, ziduri le şi turnu ril e de ap ă r a re acop -reau deja o zon ă în .ca re, .numai cu puţin timp în ainte, împre ună cu Geor­ge Popi li an, Mi ş u Davidescu ş i M arin N ica, scosesem la lumin ă o nec ropo l ă , extrem de important ă ca prob lema­t i că, din perio ada de tranz i ţi e de la neoliti c la bronz şi , în imediata vec i­n ă t a t , o modest ă aşeza re de pescari daci. .

Se reconstruise, cred, peste 60 la sută din ce tat e ş i se r.idi case ră cîle­va dintre importantele edifici i publi ce ale fostei aşeză ri . Ada Kaleh dar, din

nefer icire, dispar i (ia · 1 1rpr-i11z ă to a re ele rapidă a Prof so ru lui a rost urmatil, nefast, , i de sloparea lu c r ~ ri lor µL' Ostrovu l Ş irni an.

Perioada Ada Kal eh ii fost. po<'ltc , un a dintre ce le mai in1ensc pCl' ioa de de muncă ale Profesorului . Era pe r„ manent preoc upat de soa rt a Insulei, coordona ri guros cerce tă r ile clin zon ă dal e în s ama unu i co lecti v ex tr 111

de numeros, şi mai gi1 -ca. î n plus, · clipe, c asuri sau z i le să ,'.J lerge î1 1 to at ă Oltenia, ba, u11 ·ori chiar ,- ln alte regi uni ale ţăi:·ii , unde ra "o ii­ci tat de noi descoperiri .

Tot în aceasUi p e r ioadă s-;1 ocup11l p r onal de const ituirea fon dul ui do­cumentar ş i ' a bibli otecii d ~ specia li­tate în scop u l î nfiinţ i.Jr ii . . 1<1 C raiova, a unui centru d cc rcrU\1·i i ·t.ori ce, etnografice ş i filolcwi c al Arn d ·mi ei, inaugural . ele alt fel, în 196ti , sub di­recţia lui . N u li p ea nici de la ch emrt ­ri le Acacl mi ei au de la t rcuurile sec ţi e i d- ca re r ăspu 11dea în .cadrul In litutul ui de Arheolo gi . ş i ni ci el la simpozioan ele au se i uni le şli in(i ­fi ce gă z duit e d muzee î1 1 diferi t co l ­ţuri ale ţ ă rii . $ i ori unde merg a, Pl or ­şo r era nu numai pre 7.cnf . el era o prezenţă.

Cu pa t1•11 dece nii în urn1 ă , 111 a i pre­cis în anul 1948, P lop:;;nr -a af)<:tl pr in­t re ini\ iator i i act iuni i de î ~1 fi i11 Um.• a unei universit ;J (i 'c rniovcm„ Alu 11ci lu­cru l n-a fo l po-ibil. D<1 r n em ea, l a puţ i n l i111p dup ă a · ' a. a in sli lut u­l u i Agro nomi de în v ă (ăm î nl Supc 1·i­or, apoi a l n t i lutul u i E lcct rn tehnic au în sc1nn at pil on i l a edif ici11l ni ­v e r s it ă\ ii cra iov ne; el e az i, a l că r e i profe or P l opşo r a fos t pînă î n ulti­mele luni a le v ie[ii.

Prodi g ioasa lui act iv-it ate ş t i in(i ­fi c ă în domeniul cerce t ~ rii :;;i sistem a­ti ză rii f..la leo l iti cul ui ro111cî11 esc a im ­pu , SE' poale pun e, ~ i r ec1 111uc ş ter 8

n eces i t ă (ii unui , ecto r ş i <:t poi a unei se (ii chia r , î n cad ru l In stitutului ll'

„

39

Arheologie al Academiei, din Bucu­reşti, al cărei şef a şi fost, ani în şir.

Cînd în anul 1966 s-a decretat ofi­cia I funcţionare~ Centrului de Cerce­tări Istorice, Filologice şi Etnografice al Academiei, de la Craiova, prima grijă a directorului profesorul Plopşor - îndată după angajarea co­lectivului de cercetări capabili să aco­pere cele trei sectoare, a fost să edi­teze o serie de publicaţii menite să strîngă laolaltă rezultatele cercetări­lor . Socotea această modalitate de va­lorificare a studiilor un fel de respi­raţie a Centrului: „Prin asta - spu­nea el - se vede nu numai ce fac oamenii dar şi cum fac ceea ce fac" .

Am spus în multe rînduri că Plop­şor avea darul de a-i forma pe tine­rii care aveau norocul să-i iasă în cale . Nimeni nu era mai sever decît el şi, paradoxal, nimeni mai iertător şi mai îngăduitor decît el.

Am învăţat mult şi ca mine mulţi alţii de la omul care în anii aceia avea vîrsta mea de azi şi o înţelep­ciune proprie unei vîrste mai înaintate chiar. Nu numai în meserie am învă­ţat dar şi în viaţă. Sînt multe situaţii încă , în care , pus în faţa unor momen­te de decizie, modelul Plopşor · îmi fo­loseşte . De la el am învăţat un lucru care s-a potrivit firii mele pozitive, şi anume, să privesc viaţa ca pe un prilej de a clădi , de a construi, în sensul concret şi abstract a ceea ce am de împlinit. Am învăţat să preţu­iesc fiec.are clipă şi să nu uit că viaţa omului e limitată, dar să ţin totuşi seama că desfăşurarea ei poate să lase ori nu, în funcţie de fiecare, un ecou . Ecoul vieţii lui 'Plopşor se aude, se simte, ş .i are toate datele să se am­plifice în timp.

Bugiuleşti, Valea Dîrjovului

Am vorbit pînă acum despre Plop­şor numai la trecut: cine a fost, ce a făcut pentru Craiova şi pentru ţară, cum l-am cunoscut. Acum mă gîndesc la el la prezent: ce înseamnă astăzi -pentru acum şi pentru viitor - con­tribuţia Plopşor în ştiinţă .

în aceste două decenii care au tre­cut de cînd nu mai este printre noi, au mai scris despre el şi alţi specialişti, colaboratori sau cunoscători ai operei sale . Aşa cum am mai spus , a fost con­siderat, şi pe bună dreptate, creator de limbă, situat, alături de Creangă, printre cei mai de seamă povestitori români. Dar există un domeniu anu­me, în care gîndirea şi neobosinţa lui au dat cel mai mult: istoria, şi în ca­drul ei, arheologia Pa_~eoliticului. Se poate spune că în ace5te ramuri el a dominat ştiinţa românească, de la dis­pariţia fostului său profesor - Vasil e Pârvan - şi pînă la brusca oprire a sa în primăvara anului 1968.

Pe vremea cînd, tînăr stud ent era atras dt cer Cf• tarea arheo logiei preis­tori ce l ă r ă sa ignore 111 sâ fok lorul, is­toria sau etnograiJ<:l , :,1.· 111 nase lil.' J il

40

o sută de articole în revist ele vrem11 , Paleoliticul începea să iie înţele s şi cunoscut cam în toate regiunil e ţării, graţie altor pa s ionaţi , ca N. N . Moro­şan şi I. N . Moroşan în Moldova , Mar­tin Roska în Transilvania, Dinu Ro-

. setti la Buc ureşti. Dar peste puţini ani, în cel de-al patrulea deceniu al secolului nostru, C.S . Nicol ăescu Pl op­şor care benefi ciase din plin ş i cu avi­ditate de erudi\ia marilor s ă i da sc ă li - Vasil e Pîrvan, Simion Mehe dinţi. Dimitri e On ciul. Gh . Murnu, Nicolae Iorga. ca şi de colaborarea sa mai bine de un an. în Franţa, cu marele savant al vremii - abatele Breuil - , lan seaz ă în circuitul int e rnaţional re­zultate ale ce rce t ă rilor sale, prin par ­ticipare cu comunic ă ri la cît eva pres ­tigioa se con g rese şi simpozioane, în Franţa, Portu galia , Anglia .

Tot acum î ş i d e iinitiv e az ă teza de doctorat care în seamn ă t otodat ă ş i o primă' s inteză a pal eoliti cului în Rom â­nia , intitulat ă Le paleolilique en Rou­manie ş i o pu b li că în revi sta „D ac ia" , nr . 5 - 6, 1935 - 1936. Sinteza nu s-a oprit la prezentarea şi explicarea t e hnic ă a materialului arheologic des ­coperit prin săp ă tur ă sau întîmpl ă tor, ci a realizat o evaluare probl e matic ă critic ă a Paleoliticului rom ânesc, la nivelul de informare şi înţ e l e ge re pe plan int e rnaţional al vremii .

Cum am sugerat pe parcursul aces ­tor pagini, Plopşor avea t ă ria de a-şi corecta public în scri s propriil e mai vechi opinii .

Se ş ti e că u'na dintre ce le mai im ­portante probl eme de periodi zare, pri­vit ă şi azi confuz de către unii ce rce­t ă tori, a fost aceea a a ş a-zi sei epoci de mijloc a pietrei, de la sfîrşitul Pl eis­tocenului şi începutul Holocenului, cu­nosc ut ă sub numele de M ezolitic .

Astfel, unele descoperiri ale lui din împrejurimile locului na '. al din su­dul Olteniei, datorit ă structurii cultu­rii material e identiiicate, l-au făcut să formul eze ideea e xi s te nţ e i acestui M ezolitic în e voluţia epocii de _ piatr ă pe teritoriul Români ei. Inte rpre t ă ril e şi le-a publi cat mai întîi în numărul 8 al revi stei „Arhivele Olteni ei" pe 1929, sub titlul Mezoliticul in Româ­nia.

Aceeaşi te m ă , ceva mai a dîncit ă ca tratare. a prezentat -o drept comu­nicare la ce l de al 15-lea Congres In­t e rnaţional de Antropologi e şi Arh eo­logie Pre i s torică, organizat, în 193 t. în Portugalia . Comunicarea a avut titlul Les Cul!ures Mesolitique en O/t enie şi a fost publicată în cur sul a ce luia~i an în „ Arhivele Olteniei '', nr . I O.

Proiesorul Plopşor a fost, aşadar, primul speciali st român care a susii­nut e xi s t e nţa unui M ezolitic în preis­toria României ş i a încercat să -l ex­plice. Dar ce rce t ă ril e sale ulterioare. in spec ial din al ş a se l e a deceniu şi începutul celui de al şaptei e a, între­prinse în mai multe regiuni al e ţării, l- au determinat să- şi r e vizuia s c ă ve-

chea opinie şi s ă atragă at e nţia , pc bun ă dreptate, c ă trebui e iăs:ută o dis· tincţie clară între M ezolitic şi Epipa· !eo litic. Mai mult, şi-a comunicat a· c e a s t ă schimbare d opinie, aces t nou punct de vedere. 1n arti col.ul Epipaleo· Li/ic sau Mezolilic! O problemâ de Ier· minologie? publicat în revi sta S!udii ş i ce r ce t ă ri de istorie veche ( „SC/V") , To111 16, nr . 4 , 1965, p. 765 - 773: „ Nici ca limite de timp, nici din pun ct cit' vedere antropol og ic. nici ca tehni­că a pre lucr ă rii uneltelor, ni ci ca sta· diu social-economic aces te culturi nu au un spec iii c aparte pentru a deter· mina o pe ri oa d ă cu nume p1•bpriu ilu ~ ­trînd un con t inut deose bit. Es te un „ M ezos" i a r ă coniinut îmru cit nu pu· tem rup e nimi c ele la s iîrşitul Paleali· ti cului sa u de la în ceputul Neolit icu­lui , spre a crea o ii c\iune. U n „Mezos" pe nedrept numit astlel. întrucît Pro­toneo liti cul se l e a gă direc t ş i organic de Paleo liti cul ele s ilr ~ it sau de urm a· ~ ii să i epipa leo liti ci, înl ă n\uir e a f ă · cîndu- se f ă r ă rnij loc ire. Se poale vorb i de epoca vech e a pietrei - epoca Pa­leoliticului, de ultimii urmaşi directi ai aces tei epoci, de epipal co liti ci ş i de epoca nou ă a pietrei, poca Neoliti cu­lui.clar nu ş i de o e p ocă a pietrei de mijloc, epoca Mezo liti că , aceasta ne· putîndu -ş i j us!ifica numele n1 c1 prin ­tr-o dur a t ă oarecare, nici printr -un conţinut spec ial".

E limpede, ori cum, că an samblul el e culturi caracteri zai prin unelt e dt• pi atr a de mi ci dimensiuni. mi crolit e ( vezi oag. 37 ), ~i care SL' dez volt<1 intre s fîr ş 1tul ultimei glacia\iuni ş i în­ceputul Holocenului, p ăstr î nd în ca forme de viaţ ă ş i economi e clin pal eo­liti cul Superior - (vîn ă toare , pescuit, cul es) - , poate fi deiinit, a ş a cum, dealtfel, au definit aces t an samblu multi dintre s p ec i a li ş tii în probl em ă, cu term enul el e Epipaleolitic.

în a ce a s t ă privin\ ă , di s cuţiil e din Congres ul · de la Tokio, din decen·iul al optulea, au l ă murit ce anume tre­buie în\ eles prin Epipaleolitic ş i ce anume trebuie înţe l es prin acele gru­puri sau col ec ti v it ă ţi umane din Ori­entul Apropiat care trecuse r ă la do­mesticirea unor plante ş i animal e, ş i care sînt cunoscute sub numele de comunită ţi mezolitice.

Se poate spune c ă deceniul al ş a..se ­lea a înregistrat o faz ă nou ă a înţ e ­legerii şi cunoa şt e rii Paleoliticului în România, graţi e în exclu sivitate lui Plopşor. Cît des pre metodele de cerce­tare şi de int erpretare a Paleoliticului, Plopşor a ios t primul care a organi zat si ' ternul el e ce rce tare compl ex ă . inter­di sc iplinar ă.

La Baia de Fier, Ohaba Ponor sa u Bugiul e ~t 1, mai tîrziu la Bicaz sa u Porţil e de Fi er. al ă turi de arheo­logi preocup a\i de probl emele Pal eoli­ti cului, au luna t în a ce l aş i col ec ti v arheol ogi p t' C i a li z aţi în epocil e mai noi - veche· sau medi eva, l ă - , antro­pologi. pal eont o log i. geostrati g raii . dnograii. f olc l o ri~ti . El a fost primul

ca re a văz ut că numai o asti el de ce r­ce tare poate duce la reco nstituirea

unei tape de dezvo l ta re soc i a l ă din peri oa dele istori ce di s p ă rut e . Pl opşor a f ăc ut sa ltul de la ce r ce tarea fa c ti că . tehnici l ă, fra gm ent a r ă, la ce rce tarea de ansa mblu ca pabil ă să reco mpun ă a pecte le econo11 ice, soc ia le, poliUce , din v remuri pentru a că ror c unoa ş te ­re nu se poate apela la documentul sc ri s. El p ăşeşte pes te cî t.eva trept e, trece de la ce r c tarea înlîmp l ătoare la cea o r gan i zată ş i cu per specti va re­co nstituirii i to1·i ei cu întreg compl e­xul de fenomen . Aceas ta r ă m î n e un a dintre co ntribuţiil e sa l de cea mai mare impo rt a nţ ă pentru dezvo lt area arheo log iei ca mod de ce r ce tare a is­to ri ei . M ai mu lt , ,clacă, pîn ă l a începu­tu l deceniului a l a elea, pentru \ar a n oastră înce puturil e Pa leo liti cului erau în că slab cunoscut , ş i uneo r i co nfu ze . Pl op şo r a încercat. ş i a reu­ş i t, să ad u că un ele , pr ec i ză ri ş i l ă mu ­riri pr in tr- o eri c ele ar ti co l r ezu l tat e în urm a acl i , · it ă( ii feb ril e ele ce rce-

C. S. Nico l ăe c u - P l opşor l'a înlîlnirea cu Raymond Dart, pr il ej uit ă de viz ita acestuia în Româ nia (28 oc t. - 5 nov . 1965 ) ; au fost prezen\i, pr in tre a l(i oamen i de ş liin( ă, a ad. Emi l Cond urachi ş i pc of. dr . Vl adimir Du111i ­lrescu.

tare ap roa pe în ' toat zo nele l~omâ ­niei. Ast fe l că, a1:ti co lului .lntroducere i11 problemele pa/eoliticului în R.P. R„ publicat în Probleme de antropologie, nr. I, 1954, îi urmează unu I 'de co n ­cluz ii, consec in ţă a icivest i gă rii ce lor 120 de peşte ri clin Ca rp aţ ii M eridi o­nali. (La aces te e r ce t ă ri , a l ă turi de profeso ru l Pl o p şo r . Co rn eliu M ate­escu, am pa rticip at ş i eu, lucle nt pe atunc i, în ulli111ul an a l Fac ult ăţ ii ele I \orie). în 1956, P l opşo r a comp le-

tat ce le de mai sus în dou ă noi mate­ri a le de s int eză , in t itul ate Noi desco­periri paleolilice timpurii în R.P.R. şi Rezultatele principale ale ce rce t ă rilo r paleo litice în ultimii pairu ani în R.P. R. Obligat el e num ă rul ş i impor­tanta el e coperiril o r el e la î nceputul ace lui dece niu, Pl opşo r s imţi se ne­voia inf o rm ă rii curente a lumii ş tiin ­ţifi ce int eresate în c un oaş t r ea ce lo r m ai înd e p ă rt a t e ş i ob cure etape a l i stori ei .

în că de la în ceputul dec niului. în 1952, el deschi sese in v es ti ga ţiil e de la Bu giul eş li ca re au d us, dup ă cum e ş tiut, la demonst rarea i aptului că începutu ril e prnces ului de antropo­ge neză nu trebui e căuta t e ş i apriori l abilit e num ai în afa r a Europei. M ai

tîr ziu. într -un arti co l publ ica t în re­v ista „Uacia", nr. 7. 1963 , avî nclu-1 cose mn atar pe iiul sa u. pa leoantro­pol ogul Dardu N i co l ăc c u - Pl opşo r , in firmîn d dive r se le teo rii monoce nlri s­l c cu priv ire l a apa riţi a ş i evo luţi a · omului , ş i ref rindu- se l a descoperiri -

le v ill al r anchicne din A lri ca ş' i Euro-. pa. cri a: „Con i d e r ă m că a emenea dovez i p0l fi găs it e nu oriund e clar natur a l aco lo uncie concli\iil e fi zice înconju r ătoa r e au fosl favo r abil e" .

fo per ioada anilor 1953 - 1954 -la Sl atin a ş i Al exa ndri a, în 1955 -1956 - la V a lea Lupului ş i Mitoc în M oldova, sînt d esco pe riţi în pozi\ i sec und a r ă mai mulţi bo lovan i de rîu , avînd la un ca p ă t o muchie t ă i oasă, în zig-zag, rea li za t ă prin lov ituri suc­ces ive ap licate pe o l a tur ă sa u pe amb Ic !al uri . Plop şo r ş i -a dat sea ma că se a fl ă în faţa 'ovez ii ex i s t e nţ e i ce lei mai v chi tehniu folosite el e omu l pal eo liti c pentru a-ş i co nfec ţi o na unel ­tele el e pi a tr ă înc ă din primele eta pe a le deve nirii sa le. Tehnic ş i tipologi c, aceşt i bo lovan i de rîu putea u fi în ca-

draţi în ceea ce ·1n Africa. se c un oş t ea dej a sub numele de Pebble Culture (Cultura de Prund). Evident , Plopşor a rea li zat imediat că aceste descope­riri, l a care s-a u adăugat ce le de pe Val a Dîrj ov ului în aprop iere el e Sla ­tina , din 1958, docume ntează dez vol ­tarea pe teritoriul Rom âniei a prime­lor ş i ce lor m ai vech i form e el e civ ili ­za ţi e a pi etrei cunoscute l a vremea aceea. lJealt iL·I , aces ta es te ş 1 mom n­tul ln ca re el a cmi irl00::i ca „unel-

"lete descoperile pe Valea Uîrj ovulu1 pol fi atribuite quaternarului timpu­riu , probabil primei epoci glaciare, ( G unz) , cînd Lorenţii carpatici depu­neau pietriş urile de Cîndeş li în lacul quaternar în retragere". Unc l t le ele piatr ă de pe V a l a Dîrj ov ului se în ­ca drau, tehnic ş i tipo log ic, în aceeaş i g rup ă cu ce le amintit mai îna inte, l a ca r , ma i apoi, s-a u adăuga t ce le el e la Fărcaşe l e, v ;:i \ea Dîmbovn i ·ului , va lea Argeş ului, M ozacu lui, Plopşor 2r a co nvin de lar ga r ă oînd ire, deşi în pozi\1. secund.a r â, a Culturii de Prund, foarte a em ănătoare cu aceea descoper it ă în Afri ca el e Sud, la 01 -doway. Şi pentru că term enu l ac­ce pt at în ge ner a l pentru această ca­tegori e el e unelte de piat r ă er a ace la de Cultur ă de Prunci, el a încerca t să găsească pentru România un co­respond nl p -cifi c. Aşa cum pentru . Africa el e Sud Cultura de Prund pri­mi se co respondentul oldovaian, ·după numele locu lui descoper irii , O ldoway, Plopşo r i-a spu s Culturii ele Prund din Rom âni a, bazal pe descoperiril e de pe Va !ea Dîrj ov u I u i, dîr jovian.

Uin nefe ri c ire, nu a mai apucat să fi e marto rul i dentifi că rii aces tui lip d unelte î n poz i ţie s t ra ti g r af i că prim a r ă, la Racov i(a, în sudul Tran ­silvaniei, nu departe de Sibiu, ş i l a C iuper ce ni , l îngă Turnu Măgure l e. Dar într -un arti co l int i t ul at Sur le commen cement du Paleolitiq ue en Roumanie, publica t în „ Dacia", în a­nul 1959, P l opşo r 1·ea li zează o prim ă a mpl ă a n a li ză a problemelor legale de r ăs p î ndirea ş i in! ·rpretarea Cultu ­rii el e Prund în întreaga lum e, în ca re ca dru di c ut ă ş i pune în c i1-c ul a­(i e importante le descoperir i ci p Va ­lea Dîrjovului, făc u te î mpreu n ă cu l. N. Moroşa n , în 1958.

Dece niul a l şase l ea r ă m îne dece ­niul ce l mai de vîrf a l ac tivit ă ţii lui Plop şo r , indirect, pr in el , ş i deceniul de vîrf a l ce r cet ă rii Paleoliti cului ro­m ânesc. E l a pu baze le şco lii pa leo­liti ce române, li, a fu11d amenla t şi a prom ovat ce rce ta rea com pl exă , inler ­di c iplin a r ă a prir11 ei lrepl de ·evo lu ­(i e a civi li za( iei um ane. A fost autoru I descoperirii de impo rt a nt ă fund amen­t a l ă pentru c unoaş t e r ea în ce putului proces ului el e a ntropoge neză pe conti ­nentul uropea n, descoperirea de la Bu g iul cş ti - Vî l ea, ş i a ident ifi ca t , pe o foa rte întin ă zo n ă din reg iunea s ub ca r patică m e ri d i ona l ă, e xist e nţ a ce lei mai vec hi civ ili za( ii a p_iet rci, cu-

41

no c ut ă în genera I sub numele d Cu l ­tura de Prund, că r eia, pentru Rom â­nia , el î i atribuie aşa cum am mai pu s, numele d.e dîrjovian. P l opşo r

a creat o şcoa l ă în acest dec niu de vî rf , formînd pec i a li şt i pentru ce rce­tarea epocil o r înd e p ă rtate ş i, tot a­tun ci, a sistemati za t ş i a defini( evo­luţi a epocii vechi a pi etrei pe ter i to ­riul Români ei.

La s fîr ş itul dece niului a l şase l ea ş i în ceputul ce lui urm ă tor , paral el cu ac ti vi l at a int m ă ex trem de int e n să, ce rut ă d in vestigaţ iil e de l a Bicaz, de la Por(il e de F ier , Plopşor e pre­zent, nu numai u st udii în r vi stele de spec ia li tate, ci ş i ca participant la congrese int e rnaţional e, cum ar fi ce l de ş tiinţ e pre ş i prolo i torice de l a Praga , din 1966, în cadrul că ruia , împr un ă cu Dardu Nico l ăesc u Plopşo r , î ş i ex pune co id e r aţ ii l e cu pri v ire l a descop rir i le de l a Bug iu ­l eş li . Este de aseme nea prezent , cu aceeaş i t e m ă, la Congresu l int e n aţ i o­na l de ştiinţe anlopologice ş i et nolo-

g ice de la M oscov a, ş i es te gaz da marelui sav ant Ray mond Dart de l a Johanne bou1·g cl in Afr ica de Sud -prim u l desco perilor a l un r re luri el e au tr a lopil ec i, î n 1924 , ş i ce l ce a def ini t ş i s u s ţi nu t existent a unu i pre ­pal o liti car at ri za t prin fo lo irea de că tre om, pc11n u arm ş i un lte , a oa se lor şi din\illlf d mari anim a le ,ia pietrei natura le cioplit .

Atra s de importanţa descoperiri · lor lui Plop şo r la Bugiu l eş li , Dart a veni t pec ia l în Rom ânia ă vad ă lo­cu l ş i m ateri a lul rezu l tat. A fost l a Bucure ş ti - oa pete a l In stitutului de Arh o logie - . la C raiova ş i Bu g iu ­l cşt i, p ntru ca, î n s fî r ş il , s ă -ş i for ­mul eze în conc luzie consta tarea că „ România d ispune în pr z nt de cca mai mare co l c ţi e de fosil e v ill a fran­chiene pe ca re am văzul -o v reocl~tă".

42

Ceea ce a firm a Raymond u arr în 1964, în timpul vi zitei în România, avea ă · înt ă r ească, în mod cu totul independent, ş i profesorul Blanke (R.D.G .) , Las zlo Vertes (R.P.U. ) , Jura y B aria ş i Karel Valoch (C ho­s lovac ia ), ş i anume că es te vo rba de o impo rt a nt ă descoperire v ill afra n­c hian ă iar unele oa se de anim ale cio­plite par a dovedi că urmele d inter ­venţi e as upra lor pot fi a le unui aus­t ralopit ecin . Doctoru l Semionov (U.l~ . S . S.) a fo st de p ă re re că pe oa­se le el e la Bugiul eş ti , ca re sînt asem ă­n ătoare ca t e hnică de spa r gere cu ce le descoper i te în p şte r a Ki.ik - Koba (Crimeea ), ex i s t ă urme a le acţ iunii inte nţionate a unei fiinţe care a folo­sit piatra în ca litate de unea lt ă . Şi, în sfî r ş it, cunoscutul arh eo log occ i­denta l - Mi.i ll er Beck (Elv e ţia) a af irm at că „ în ciuda o ri că rui ce pti­cism, nu r ă mîn e altceva decît să pre­supunem act ivitatea unui primat ca r ­nivor , prob abil un hominid " . Şi da­că nici Cu ltura de Prund n-a fost re-

sa le ab ia formulat au fost confir· mate de ce r ce t ă ril e ulterioare ale foi· tilor să i elevi . Aşa pre exemp lu, exi s· t e nţa unui Pal eo liti c Inferior în Tran· si l va ni a; persi tenta tehnicii ş i forme· lor mu st ri ene de-a lun gul Pa leo liticu­lui Superi or, în unele s ituaţii pî n ă spre s fîr ş itul ultimei g l ac i aţ iu n i Wi.irm ; e x i s te nţ a unor r l a ţii de eonii· nuitate ci la Pal eo liti c l a Neoli ti c, prin faza de tran z iţi e - Ep ipaleo li lic; ex i s te nţa pe teritor iu l ţ ă rii noast re a unor dovez i a le artei pa leo litice. Lista se l ctiv ă a lu c r ă ril o r ale cuprinde 290 de art ico le ş i cărţ i , dintr care 152 sînt lu c r ă ri de arh ologi , iar 138 de istori e, etnografi e ş i folclor .

Cei ce s-a u adă pat l a izvorul cu· n oaşt rii sa le ş tiu că î i datoreaz ă mult. Pentru mul ţ i dintre s pec i a li ştii rom âni , un a din imaginil e personali· t ă ţii lui Plop şo r es te aceea de că l ă · uz ă d i scr e t ă a primilor paşi ai lor în iniţi e r ea în tain ele ar h o log iei Pal eo· I i ticu I u i .

C. S. Ni co l iJescu­P lopşor c it prof. I . N. Moroşanu pe Va­lea Di rjov u.l u.i .

c unoscut ă la timpul ei cu u ş urinţa , mai cu sea m ă ' de că tre uni i co legi, de ş i P l op şo r a m rs îna inl. pîn ă· cîncl r a lil at ea a impu s- o, fi ind as t ă z i unanim ace pl a t ă în vo lu(i a pa leo li ­t icului rom ânes , a ce l a ş i lu cru s- a în ; lîmp lal ş i cu Bugiu le tiu i.

Din colo de emn i f i c aţia lui con­c r e t ă, Bugiu l eşt iul r ă mîne un simbo l a l că ut ă rii lui Plopşo1·, cu atît mai mu lt cu cît v i aţa l ui, d e ş i d i s p e r s at ă î n multe ac ti vit ă ţi, a fost , el fapt, de­d i cat ă _ pri mei ş i elci mai mari pa si­un i - a rh eo log ia Pa leo li ti cu lui . E l a da t arh o logiei Pal eo liti cului rom â­nesc o periodi zare com1 l e t ă; funda ­me nt a l ă ti in(i f ic, u re li efarea tutu ­ror ca racteri sti ·il o r , a fenom nelor ci într p ă trund e r e ş i per i s t - nţ ă, a va ri etă ţil or tehnice ş i funcţiona l e a le uti lajului liti c. U n le dintre ipol ze le

SUMMARY

T he brief l cx l cxtracl ecl f r o111 a book dcdi· cat ecl to . S. N i co l ă se u - Plopşo r, lhe author, professor Lu cian l~o ş u , one o f. his disc iplcs, pre~e nl s his multiple pc1·so 11 a lily as an archco· log i I, elnographer , folk lori I , w 1· i l er. Considcrecl as lhe au l hor of l he fir sl complex 1·esea rches in l hc arch ol ogy o f lhe pa leo lylic, he has macl e a dec isive conlribuli 11 to lhe sl udy „Cultura de Prund". base d 011 l akini in lo accounl l he d isco vcr i s in lhe Dîr j ov Vatle1 ancl po in lin g oul lhc aclivil y o f lhe „v i ll af r<in· ch ia na" hom ini d fl'0111 Bu g i u l eş t i (on th e liel V all ey ) .

B sicl c tl1 c asp el , lhe arli c les underli· nes lhe d iclact ic and lhc or ga n izin g acl ivil y lor founcling s vc r al 111u seu111 s an cl crea l in g a sc icn· tifi c cenlr of t.he Ro 111 a11i an Aca cl e111 y in Cra· iova, seve ra! in iliali ves for pl'Olec ti ng our his· lorica ! va lu s.