Cuprins

1. Bursa, istoric şi evoluţie....................................................................................................................2

1.2. Bursele de mărfuri în România.....................................................................................................4

1.3.Scurt istoric al Bursei de valori Bucureşti………………………………………………………5

1.4. Bursa de Valori modernă...............................................................................................................6

1.5. Definiţia şi principiile bursei...........................................................................................................7

2. Crahul bursier – premize şi efecte...................................................................................................9

2.1. Legatura crah bursier - bula speculativă...................................................................................13

2.2. Psihologia investiţională şi efectele negative ale acesteia...............................................15

2.3. Concluzii privind crahurile bursiere............................................................................................16

3. Crahuri bursiere celebre..................................................................................................................17

3.1. “Crah” in România........................................................................................................................22

1

1. Bursa, istoric si evoluţie

Pornind de la limbajul comun, denumirea de bursă reprezintă o locaţie, iar din punct

de vedere etimologic această denumire provine din grecescul “bursa” semnificând săculeţ cu

bani. Din punct de vedere economic, bursa reprezintă o piaţă unde au loc tranzacţii bursiere

după o anumită procedură reglementată. Schimburile, tranzacţiile se cunosc din cele mai

vechi timpuri şi se efectuau, la început, sub formă de troc. Ulterior, regele Lidiei din Asia Mică

a înlocuit trocul tradiţional printr-un schimb de mărfuri contra unor piese din argint şi aur. În

Mesopotamia apare pentru prima dată sistemul de împrumut cu dobândă, la care apelau cei

ce doreau să dezvolte o activitate comercială. Câteva secole mai târziu, în Roma antică,

2

apare categoria de publicani reprezentând comercianţii abilitaţi de către senat ce aveau

exclusivitate în colectarea impozitelor, aprovizionarea armatei, etc1. Aceştia întemeiau

societăţi în comandită pe acţiuni numite societăţi publicanorum, iar acţiunile acestor societăţi

se negociau în bazilici construite special în acest scop. Cei ce se ocupau de vânzarea

acestor acţiuni se numeau argentari.

La aproximativ 1000 de ani după prăbuşirea Imperiului Roman, această activitate de

schimb apare la genovezi şi la armatorii şi comercianţii veneţieni care, pe durata unei

călătorii, constituiau societăţi pe acţiuni ce se dizolvau la sfârşit prin separarea părţilor cu

care fiecare a contribuit. Începând cu secolul XIV, în Franţa, printr-o ordonanţă a lui Filip cel

Frumos este dată prima reglementare cu privire la schimbul organizat într-un anumit loc bine

stabilit, schimbul realizându-se prin negocieri pe Podul cel Mare. Tot în secolul 14, la Brouge

negustorii veniţi din îndepărtatele Indii îşi negociau mărfurile într-un han la familiei Van der

Boursen care avea pe frontispiciu 3 săculeţi, de unde şi denumirea de “bursă”.

New York`s Wall Street este considerată a fi punctul de referinţă a înfiintarii bursei de

valori, însă adevarata fundatie o reprezintă prima bursă de valori ce a fost înfiinţată în 1790

în Philadephia. Imediat după, un grup de 24 de afaceristi newyorkezi au pus în aplicare

deschiderea unei burse de valori în New York pe Wall Street unde se află şi în zilele noastre2.

Bursele de valori au avut parte de un “bum” în anii 1800 dar nu au putut susţine acest tip de

activitate dupa trecerea în sec. XX3. La inceputul anilor 1900 cantităţi masive de bani erau

facuţi pe Wall Street, însă acest “bom” nu putea fi sustinut la infinit. Bursa a intrat în criză, în

1929, ducănd la pierderea a zeci de milioane de dolari şi interptarea S.U.A. spre “marea

criză”. Implicarea S.U.A. în cel de al II lea război mondial a dus la refacerea bursei. În anul

1987 bursa a suferit cea de-a doua criză ca intensitate ce a facut ca din acel moment

guvernul sa impuna reguli în speranţa de a evita astfel de crize in S.U.A. şi celelalte burse.

1 Microsoft Encarta 20062

3 Microsoft Encarta 2005

3

1.2. Bursele de marfuri în România

Dupa cum relatează Nicolae Iorga în „Istoria comertului"(1937), înca din 1839 apare

ideea organizarii unor burse în Bucuresti şi Braila. În anul 1840 în ziarul „Mercurul Brailei"

este prezentat „Codul de Comerţ" care cuprinde prima reglementare generală a bursei de

comerţ în Muntenia. Acest cod a fost pus în practică şi în Moldova, unde a fost extins oficial

dupa unirea Principatelor, în cadrul acţiunii de unificare legislativă, prin legea din 7 decembrie

1863. „Codul de Comerţ" din 1840 constituie o reproducere a „Codului Comercial Francez "

din 1807. În 1865, în ziarul „Monitorul - Jurnal oficial al Principatelor Unite Române" apare

primul proiect de lege pentru instituirea burselor de comerţ la Bucureşti, Iaşi, Galaţi şi Brăila

care cuprinde reglementarea organizarii şi funcţionarii acestor burse. „Legea asupra burselor

mijlocitorilor de schimb şi mijlocitorilor de marfuri" din 1881 adoptată după legislaţia franceză,

punea bazele organizării burselor de mărfuri şi de valori. Un an mai tarziu se deschidea

Bursa de la Bucureşti. „Legea asupra burselor de comerţ" din 1904 a redefinit instituţia

bursieră iar legea de unificare din 1929 a determinat creşterea credibilitatii instituţiei bursiere

din România.

Deşi legea din 1929, cunoscută sub denumirea de „Legea Madgearu", admitea operaţiunile la

termen, acestea nu au fost practicate în România până în 11 iulie 1997, cand au fost lansate

în premiera la Bursa din Sibiu. Pe fondul unui volum de tranzacţii scazut pe piaţa mărfurilor

fungibile şi al lipsei unui cadru legislativ care era tot mai mult cerut de piaţa din România,

Bursa Monetar Financiară şi de Marfuri Sibiu (pe atunci Bursa din Sibiu) s-a orientat în

lansarea contractelor futures pe indici bursieri şi pe valute. Este cunoscut faptul că lansarea

cu succes a unui contract futures depinde de lichiditatea pieţei activului de bază. Aceasta a

fost premisa care a determinat reorganizarea Bursei de Marfuri din Sibiu ca piaţa futures

financiară.

Prima initiativă legislativă după 1990 a avut loc în 28 august 1997 prin Ordonanţa 69 privind

„Legea burselor de marfuri". Ea venea să contureze modul de organizare al burselor de

mărfuri în vederea tranzacţionării de contracte futures şi opţiuni.

4

1.3. Scurt istoric al Bursei de valori Bucureşti

Activitatea bursieră în ţara noastră datează din anul 1839, prin întemeierea burselor

de comerţ. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficială a Bursei de Valori Bucureşti

(BVB), iar peste o săptămână a aparut şi cota bursei, publicată în Monitorul Oficial. De-a

lungul existenţei sale, activitatea bursei a fost afectată de evenimentele social-politice ale

vremii (răscoala din 1907, războiul balcanic 1912-1913), bursa fiind închisă apoi pe perioada

primului război mondial. După redeschiderea sa, a urmat o perioadă de şapte ani de creşteri

spectaculoase, urmată de o perioadă tot de şapte ani de scădere accelerată. Activitatea

Bursei de Efecte, Acţiuni şi Schimb se întrerupe în anul 1941, moment în care erau cuprinse

la cota bursei acţiunile a 93 de societăţi şi 77 de titluri cu venit fix (tip obligaţiuni).

Bursa de Valori Bucureşti este constituită ca o instituţie publică non-profit,

desfăşurându-şi activitatea pe principiul autofinanţării, şi care are ca scop oferirea unui cadru

organizat şi legal pentru întâlnirea cererii cu oferta de capital pe termen mediu şi lung.

Bursa de Valori îndeplineste rolul preponderent pe care îl are pe piaţa de capital

românească prin respectarea unor cerinţe de transparenţă a pieţei bursiere, protecţia

investitorilor, de asigurare a unor nivele de eficienţă şi lichiditate corespunzătoare pentru

titlurile tranzacţionate. Astfel, ea oferă investitorilor garanţie morală şi securitate financiară

prin măsurarea continuă a lichidităţii valorilor mobiliare înscrise la cotă.

Bursa completează circuitele necesare pentru ca resursele financiare disponibile în

piaţa de capital să poată ajunge în zonele productive, la societăţile comerciale emitente de

titluri, care le pot utiliza în mod eficient.

După o perioadă de întrerupere de 50 de ani, Bursa de Valori Bucureşti s-a redeschis

la 23 iunie 1995, prin fondarea Asociaţiei Bursei de către 24 de societăţi de valori mobiliare.

După aprobarea de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a Regulamentelor şi

Procedurilor de funcţionare şi operare, Bursa de Valori Bucureşti şi-a început activitatea în

mod efectiv, realizând primele tranzacţii la data de 20 noiembrie 1995, în incinta pusă la

dispozţie de Banca Naţională a României. În cadrul primei şedinţe de tranzacţionare,

5

societăţile de valori mobiliare membre ale Asociaţiei Bursei au putut negocia 905 acţiuni a 6

societăţi comerciale cotate.

Conform site-ului oficial a Bursei de Valori Bucureşti4, rolul pe care aceasta îl

îndeplineşte este:

de a furniza o piaţǎ organizatǎ pentru tranzacţionarea valorilor mobiliare;

de a contribui la creşterea lichiditǎţii valorilor mobiliare prin concentrarea în piaţǎ a

unui volum cât mai mare de valori mobiliare,

de a contribui la formarea unor preţuri care sǎ reflecte în mod corespunzǎtor relaţia

cerere-ofertǎ;

de a disemina aceste preţuri cǎtre public

1.4. Bursa de Valori modernă

Wall Street este locul de unde totul a început, de asemenea locul unde a fost creată

cea mai mare piaţă financiară din lume. Odata cu Wall Street s-a creat o noua industrie cu un

limbaj şi terminologii proprii, bursa de valori devenind o parte integrantă a economiei

mondiale. În prezent, bursa de valori reprezintă 300 000 de computere, acestea fiind legate

într- o reţea ce foloseşte un protocol sofisticat.

Aceste 300 000 de computere sunt legate la alte 26 mil. computere pe plan

internaţional, acestea fiind localizate în bănci şi corporaţii. În final aceste computere sunt

conectate la alte 300 mil. ce se conecteaza şi deconecteaza de la bursa de valori în fiecare

zi.

Cele mai importante burse sunt – pe domenii de activitate:

• metale: Londra – “London Metallic Exchange” (cupru rafinat, cositor, plumb, zinc, aluminiu,

nichel, argint); New York – “Commodities Exchange” – COMEX (cupru, plumb, zinc, argint,

mercur); Phenan (cositor);

4 www.bvb.ro , “Rol şi Principii”

6

• cereale: Chicago – “Chicago Board of Trade” (grâu, porumb, ovăz); Londra – “Asociaţia de

Comerţ pentru cereale şi furaje” – GAFTA; Bangkok;

• cauciuc natural: Kuala Lumpur (15 sortimente de cauciuc natural); Singapore; Londra;

• zahăr: Londra – bursa la termen “London Terminal Sugar Market”; New York (zahăr şi

cafea) – “New York Coffee and Sugar Exchange”;

• seminţe oleaginoase şi uleiuri vegetale: Chicago – “Chicago Board of Trade”; Rotterdam –

bursă la termen pentru uleiuri comestibile; • bumbac: New York – “New York Cotton

Exchange” (tranzacţii la termen pentru bumbacul american cu fibră medie); Liverpool – bursa

pentru tranzacţii pe termen scurt unde sunt cotate 17 sortimente de bumbac din principalele

ţări exportatoare (India, Pakistan, etc.);

• piei brute: Chicago – “Chicago Board of Trade” (piei brute umede şi sărate de bovine, viţei,

cai, oi şi capre).

Alte burse importante:

• New York Stock Exchange;

• American Stock Exchange;

• NASDAQ;

1.5. Definiţia şi principiile bursei

Bursa este o piaţă perfectă unde se întâlneşte cererea şi oferta de valori mobiliare, în

mod organizat şi oficial. Ea este o instituţie specifică economiei de piaţă unde se întâlnesc

micii şi marii investitori, intermediarii si societaţile publice în calitate de emitenţi. Această

piaţă organizată trebuie să funcţioneze după reguli bine determinate şi respectarea acestora

să fie menţinută de diverse organisme interne sau externe bursei.

7

Pentru funcţionarea unei instituţii bursiere şi pentru crearea pieţei bursiere propriu-zise, pe

lângă cadrul legislativ, trebuie să existe un cadru economic care să asigure funcţionarea

bursei respective. Astfel, trebuie îndeplinite următoarele principii5:

principiul atomicităţii – bursa ia fiinţă, în general, pe structura unei pieţe dezvoltate,

unde există deja subiecţii cererii şi ofertei, nefăcând altceva decât să dezvolte această

piaţă;

principiul omogenit ăţii – piaţa din zonă să asigure un climat economic, să coexiste un

număr cât mai mare de purtători ai cererii şi ofertei;

principiul fluidităţii – să existe un volum minim de tranzacţii care să asigure existenţa

acestei instituţii;

princpiul adaptabilităţii – atât prin regulamentele proprii, cât şi prin cele avizate de

organul de supraveghere, bursa trebuie să se adapteze noilor condiţii de evoluţie a

factorilor care au impus-o.

Astfel, de multe ori, viaţa economică a luat-o înaintea reglementărilor teoretice; au apărut

permanent pieţe noi, mecanisme şi instrumente noi de tranzacţii, etc;

principiul corectitudinii – prin regulamentele emise, bursa trebuie să impună anumite

sisteme de garantare, astfel încât să nu apară litigii între părţile care tranzacţionează.

De asemenea, bursa trebuie să asigure şi condiţiile pentru realizarea eficientă a

ordinelor pe care purtătorii cererii şi ofertei le transmit în piaţă;

princpiul neutralităţii – activitatea nu trebuie viciată de factori perturbatori (zvonuri,

concurenţă neloială, informaţii confidenţiale ş.a.m.d).

5 Suport Curs Burse internationale de valori si marfuri

8

2. Crahul bursier – premize şi efecte

Considerate de unii specialişti drept "una din cele mai mari sfidări la adresa teoriei

pieţei eficiente"6, crahurile bursiere au afectat dintotdeauna echilibrul economic al ţărilor şi au

condus la falimentul multor întreprinderi, deoarece au determinat contracţia volumului

creditelor şi au îngreunat circulaţia capitalurilor. Mecanismul crahului bursier este

clasic: el se caracterizează la început printr-o creştere susţinută a cursurilor şi a ratelor

dobânzii, creştere generată de o activitate economică febrilă şi de suprasaturarea

investiţiilor. Creşterea costurilor, care nu mai poate fi absorbită printr-o creştere a preţurilor,

conduce la diminuarea rezultatelor financiare ale lirrnelor şi a perspectivelor de profit ale

acestora.

În aceste condiţii, retragerea de pe piaţă a operatorilor care presimt

crahul şi anticipează o corectare a cursurilor determină comprimarea cererii de iil luri şi

generează panică, aceasta din urmă amplificându-se singură, ca urmare a lipsei cumpărătorilor

de titluri. Istoria economică a consemnat de-a lungul timpului cazuri celebre de crahuri

bursiere, care au avut, în linii mari, aceeaşi dilemă de evoluţie.

Alţi autori consideră că la originea crahului bursier stau mai mulţi factori, şi anume:

factori de natură economică, monetară şi tehnică. Factorii de natură financiară au fost

reprezentaţi de efectul creşterii ratelor dobânzii pe termen lung asupra cursului acţiunilor,

acţiuni care au fost abandonate de gestionarii de portofolii în favoarea achiziţionării altor

active de pe piaţă. Cei de natură tehnică au fost determinaţi de utilizarea largă a

calculatoarelor, a programelor informatice, a sistemelor de comunicaţie şi de sporirea

volumului operaţiunilor şi a speculaţiilor pe aceste pieţe. "Raportul Deguen" a concluzionat

că iluzia unei lichidităţi infinite a pieţelor la termen este cauza blocării sistemului, deoarece

vine un moment în care devine imposibil să te acoperi, să te protejezi, cu alte

6 I.Popa - Bursa, voi I, Colecţia « Bursa », Bucureşti, 1993, pag. 211

9

cuvinte, să transferi riscul altora, deoarece nu mai sunt voluntari, iar orice crah bursier lasă în

urma sa şi pagube de natură psihologică, actorii bursei nemaifiind interesaţi de

investiţiile directe în acţiuni.

Astfel, una dintre recomandările "comisiei Brady"7, care a anchetat cauzele declanşării

crahului, este cea referitoare la instituirea unor reguli de suspendare a cotaţii lor în cazul în

care variaţia cursurilor depăşeşte anumite limite.

Acesta consideră că fluctuaţiile cursurilor bursiere au drept cauze principale finanţarea

excesivă a operaţiunilor speculative cu mijloace de plată create "ex nihilo" prin mecanismul

creditării, insuficienţa marjelor de garanţie pentru toţi speculatorii la termen, cotarea continuă

a cursurilor, programele informatice folosite de gestionarii de portofolii, precum şi

operaţiunile speculative cu indici bursieri.

Criza de pe pieţele asiatice a scos încă odată în evidenţă faptul că pieţele

financiare sunt instabile, că atâta vreme cât vor exista pieţe financiare vor exista cicluri de

expansiune şi de recesiune ale acestora şi că evitarea (sau cel puţin diminuarea şocurilor)

acestora este condiţionată de respectarea unor condiţii esenţiale. Este vorba, în primul

rând, de necesitatea ameliorării calităţii informaţiilor pe aceste pieţe, pentru a se crea

7 Valeriu Dornescu, CRAHURILE BURSIERE: CAUZE SI TERAPIE, Sedcom Libris

10

posibilitatea operatorilor de a urmări în permanenţă evoluţia situaţiei şi a se acţiona în timp

optim.

De exemplu, în cazul acestei crize, cunoaşterea din vreme a fragilităţii sistemelor

financiare ale acestor ţări ar fi evitat ca ea să capete asemenea proporţii. O altă condiţie o

reprezintă diminuarea riscurilor la care se expun instituţiile financiare şi de credit (dată fiind

importanţa sectorului financiar în cadrul ciclurilor de expansiune-recesiune), deci sunt

necesare reglementari prudenţiale şi de control care să limiteze riscurile la care se expun

acestea. Este necesară, de asemenea, aplicarea de către ţările care atrag capitaluri a unv"

regim valutar capabil să reacţioneze în faţa unor fluxuri masive de capitali" străine. Şi nu în

ultimul rând, este necesar ca procesul de liberalizare financiră să se dezvolte în etape, pe

măsura întăririi sectorului financiar, care să fie capabil să dirijeze afluxurile de capital spre

investiţii productive.

Considerăm, de asemenea, că în lipsa unor măsuri de supraveghere la nivel

internaţional, pieţele bursiere vor fi şi mai instabile. Instabilitatea este o caracteristică

esenţială a pieţelor de capital, şi are la bază în prezent un nou factor de natură

monetară, şi anume fluctuaţia nestânjenită a cursurilor valutare, odată cu abandonarea

acordurilor de la Breton Woods. În condiţiile actuale, orice modificare a nivelului ratei

dobânzii pe diversele pieţe financiare internaţionale poate amplifica riscurile creditării în

11

activitatea bancară internaţională şi poate antrena deplasarea bruscă a unei mase

imense de capitaluri, care afectează în mod inevitabil nivelul cursurilor monedelor

naţionale. Recurgerea, în această situaţie, la pieţele derivate, nu poate acoperi în

întregime acest risc, iar ieşirea din criză nu se poate realiza fără intervenţia institutului de

emisiune.

Instabilitatea pieţelor de capital, creşterea fragilităţii acestora şi amplificarea

riscurilor bursiere se datorează, potrivit opiniilor exprimate de mulţi specialişti ai pieţei de

capital atât dereglementările survenite pe pieţele de capital naţionale şi internaţionale cât

şi procesului tot mai acut de internaţionalizare şi globalizare a economiilor naţionale,

procese care au condus chiar la intrarea sistemului capitalist global într-o fază de

dezintegrare fără precedent, ale cărei simptome s-au manifestat cu violenţă odată cu

prăbuşirea pieţelor financiare din Asia (care a fost urmată de un colaps economic

deosebit de puternic) şi cu declanşarea crizei de pe pieţele financiare din Rusia.

Libertatea maximă de mişcare a capitalurilor internaţionale este, pe de o parte,

favorabilă capitalului financiar şi dezvoltării rapide a pieţelor financiare emergente, (în

ultimul deceniu, aportul net anual de capital în ţările în curs de dezvoltare s-a triplat, el

crescând de la cca. 50 mld. dolari în perioada 1987-1989 la peste 150 mld. dolari în anii

1995-1997 dar constituie în acelaşi timp un risc major pentru sistemul financiar în ansamblul

său: mişcările de capi lai dinspre pieţele financiare centrale spre periferie contribuie la

dezvoltarea pieţelor financiare ale acestor ţări şi asigură un amplu aport de capital pentru

acestea, dar inversarea bruscă a direcţiei acestui flux provoacă ravagii de natură financiară

şi economică atât în aceste ţări cât şi în ţara de origine a capitalurilor.

În acţiunile de prevenire şi combatere a unor asemenea cataclisme financiare, un rol

major revine băncilor centrale şi celorlalte instituţii de supraveghere a pieţelor la nivel

naţional. Băncile centrale au însă, sarcina cea mai dificilă, deoarece, ele sunt obligate să

asigure stabilitatea preţurilor, să prevină eventualele dezechilibre macroeconomice, dar şi să

asigure condiţiile unei bune funcţionări a pieţelor financiare. Se considera , de asemenea, că

este necesară o mai bună colaborare între organismele naţionale de supraveghere a

pieţelor, între acestea şi instituţiile financiare internaţionale, precum şi înfiinţarea unor

12

organisme supranaţionale, care să controleze mişcarea fluxurilor financiare la nivel

internaţional. Această colaborare este cu atât mai necesară cu cât noua "lume financiară"

în care trăim comportă riscuri care nu existau înainte şi care îmbracă forme

periculoase. Criza pieţelor bursiere din anul 1987 şi următoarele crize le-au scos cu claritate

în evidenţă: interconexiunea din ce în ce mai puternică dintre pieţele financiare naţionale şi

internaţionale, vigoarea integrării pieţelor financiare, predominanţa factorilor financiari

asupra factorilor reali, iluzia mecanismelor stabilizatoare ale acestora, internaţionalizarea

activităţii bancare, tendinţa de "mobiliarizare" a fluxurilor financiare internaţionale.

De asemenea prevenire şi combatere a unor asemenea cataclisme financiare se

realizeaza prin impunerea de catre puterea de guvernamânt a unor norme de informare a

publicului si a unor norme care sa stea la baza activitatii profesionale a agentiilor de brokeraj

si a societatilor financiare.

Sunt de remarcat urmatoarele atributii ale controlului guvernamental:

Înregistrarea agentilor bursieri si autorizarea lor;

Limitarea volumului de tranzactii pe agent si unitate de timp;

Controlul sumelor constituite în depozit;

Asigurarea concurentei loiale printr-o permanenta supraveghere;

Emiterea de autotizatii pentru dobândirea calitatii de membru al bursei sau al Casei de

compensatie.

2.1. Legatura crah bursier - bula speculativă

Bulele speculative8 sunt considerate stări temporare ale pieţei rezultate în urma unor

cereri excesive pe piaţă concomitent cu o creştere nefondată a nivelului preţurilor din piaţă.

Intuind un trend crescător al preţurilor, investitorii creează o presiune masivă de cumpărare

cu scopul de a participa la profitabilitatea pieţei. De regulă aceste bule sunt urmate de

vânzări şi mai rapide în momentul în care preţurile încep să decadă.

8 M. Frankel,Adaptive expectations and stock market crashes, aprilie 2005

13

În general o bulă speculativă se dezvoltă încet, îndreptându-se gradual către punctul

culminant de-a lungul unei perioade de câţiva ani. După ce bula speculativă a atins punctul

culminant preţurile încep să scadă iar investitorii cuprinşi de panică exercită presiuni masive

de vânzare ceea ce duce la o cădere şi mai accelerată a preţurilor din piaţă.În ceea ce

priveşte bursele de valori analiştii financiari consideră că bursa se află într-o bulă în

momentul în care cursurile bursiere afectează economia mai mult decât economia afectează

cursurile bursiere.Aceasta poate fi considerată o caracteristică comună a tuturor bulelor din

istorie.

Bulele speculative reprezintă un tip de fenomen investiţional care demonstrează

fragilitatea psihologiei investitorilor. Investitorii îşi pun speranţe aşa de mari în cursurile

bursiere încât acestea depaşesc orice reflecţie raţională a valorii reale a valorilor mobiliare

respective. Devreme ce bulele nu au nici un fel de substanţă, la un moment dat acestea se

„sparg” iar banii investiţi în aceste acţiuni se disipă în vânt.

Un crah bursier reprezintă o cădere semnificativă a valorii totale a pieţei bursiere

atribuită „spargerii” unei bule speculative. Se creează astfel situaţia în care investitorii

încearcă să părăsească piaţa, suportând în acelaşi timp pierderi masive. În încercarea de a

evita pierderi şi mai mari investitorii încearcă să transmită valorile mobiliare către ceilalţi

investitori. Această panică ce cuprinde investitorii contribuie la decăderea bursei care în final

se prăbuşeşte şi îi afectează pe toţi. De regulă crahurile bursiere au fost urmate de

depresiune economică9. Legătura dintre o bulă speculativă şi crahul bursier este similară cu

legătura dintre nori şi ploaie. La fel cum pot exista nori fără ploaie dar nu poate exista ploaie

fără nori, bulele sunt considerate a fi cauza iar crahurile bursiere efectul bulelor.

Este important să se facă distincţia dintre un crah şi o corecţie bursieră. Corecţia

bursieră poate fi considerată calea prin care piaţa domoleşte investitorii prea entuziaşti. Ca o

regulă generală o corecţie bursieră nu ar trebui să depaşească o pierdere mai mare de 20%

din valoarea pieţei. Surprinzător însă unele crahuri au fost etichetate ca fiind corecţii

incluzând aici crahul american din anul 1987. O corecţie nu ar trebui să fie considerată ca

atare până în momentul în care căderea abruptă a cursurilor se opreşte într-o perioadă de

timp rezonabilă.

9 M. Frankel,Adaptive expectations and stock market crashes, aprilie 2005

14

2.2. Psihologia investiţională şi efectele negative ale acesteia

De multe ori economia înregistrează scăderi bruşte din cauze variate cum ar fi

instabilitatea politică sau economică, dezastre naturale,război, etc. Toate acestea nu pot fi

controlate de investitorul individual. Cu toate acestea turbulenţele de pe pieţele financiare

sunt adesea legate de psihologia investitorilor. În numeroase rânduri pierderile înregistrate de

investitori pe pieţele bursiere îşi găsesc cauza în deciziile subiective şi influenţate pe care le

iau aceştia10. Una din erorile comune făcute de investitorii de pretutindeni este legată de

faptul că deciziile investiţionale ale acestora sunt rodul aşa numitei „mentalităti de grup”, în

conformitate cu deciziile celorlalţi. Dependenţa de ceilalţi în ceea ce priveşte investiţiile

reprezintă de multe ori motivul pentru care apar probleme pe piaţa bursieră. Astfel de multe

ori investitorii încetează să mai investească conform unei strategii proprii bazate pe elemente

concrete şi exacte, şi preferă să urmeze calea impusă de ceilalţi investitori. Conform

finanţelor comportamentale cu cât un investitor ştie mai puţin cu atât este mai uşor ca acesta

să fie afectat de „mentalitatea de grup”. Cu cât sunt mai ignoranţi investitorii cu atât intră mai

repede în panică creându-se astfel premisele unor adevărate prabuşiri bursiere.

Putem distinge două acţiuni provocate de „mentalitatea de grup”:

-panic buying: moment în care investitorii observă creşterea preţului unei acţiuni şi fără

să mai aştepte cumpără şi ei acţiunea respectivă în speranţa obţinerii unor profituri

însemnate. Aceştia uită să mai studieze „dosarul” companiei respective şi îşi ghidează

strategia conform cu parerea generală a celorlalţi investitori. Capcana în care cad aceşti

investitori se rezumă însăşi la ideea că în măsura în care o investiţie pare a fi prea profitabilă

pentru a fi adevărat, probabil aşa şi este.

-panic selling: corespunde momentului în care bula speculativă care a produs creşterea

nefondată a pieţei se „sparge” iar investitorii încearcă să îşi diminueze pe cât posibil

pierderile prin vânzarea acţiunilor deţinute. Presiunea de vâzare a acţiunilor nu face decât să

conducă la prăbuşirea bursei.

Deşi este strict necesară,analiza oportunităţilor de investiţie nu poate pune investitorul

la adăpost de riscurile inerente acesteia.Companiile implicate în scandaluri sau cele care şi-

au „cosmetizat” situaţiile financiare pot dezamăgi şi cel mai prudent investitor. Chiar dacă o

10 Sornette Didier, Why Stock Markets Crash: Critical Events in Complex Financial Systems, EH.NET 2003

15

companie este corectă faţă de investitor, un posibil scandal în care este implicată nu face

decât să scadă preţul acţiunii respective la bursă.

2.3. Concluzii privind crahurile bursiere

Volatilitatea pieţei în cea mai mare parte a ei trebuie pusă pe seama psihologiei

investitorilor. În realitate deciziile iraţionale ale investitorilor produc cea mai mare parte din

risc datorită optimismului exagerat al acestora care măreste preţurile dincolo de valoarea

reală a companiilor în cauză. Atunci când cursurile bursiere înregistrează creşteri

exponenţiale de regulă vorbim de existenţa unei bule speculative. Aceasta nu însemnă însă

că preţurile nu pot înregistra un salt legitim de valoare dar acest salt ar trebui justificat în mod

raţional. Convingerea nefondată şi iraţională a investitorilor că se pot îmbogăţi rapid

reprezintă cauza primară a pierderilor suferite în urma crahurilor bursiere.Investitorii trebuie

să realizeze că în momentul în care îşi plasează resursele financiare într-o investiţie cu

potenţial ridicat de profitabilitate trebuie să fie constienţi de riscul la fel de mare de a pierde

sumele investite.

Un element important de care trebuie ţinut seama reprezintă reducerea perioadei

dintre crahurile bursiere, la început existând secole între crahuri apoi decade apoi ani. De

aceea orice investitor ar trebui să fie mereu informat, educat şi raţional în deciziile

investiţionale.

3. Crahuri bursiere celebre

16

Există numeroase exemple de crahuri de-a lungul istoriei nu numai pe pieţele bursiere

ci şi pe alte pieţe când preţurile au crescut continuu pe parcursul unei perioade după care s-

au prabuşit spectaculos.În cele ce urmează sunt prezentate cele mai importante şi

devastatoare crahuri bursiere ce au avut loc :

a)Crahul bursier din 1929

Anii 20’ au reprezentat o perioadă de pace şi prosperitate fiind caracterizat de

industrializare şi tehnologizare masivă. Economia americană a înregistrat beneficii

semnificative ca urmare a acestor modificări. Întrucât indicele Dow Jones Industrial Average

a luat avânt mulţi investitori au început să cumpere masiv acţiuni la bursa new-yorkeza.

Acţiunile erau considerate foarte sigure de către majoritatea economiştilor datorită boom-ului

economic pe care îl traversa economia americană.

Din 1921 pănă în anul 1929 Dow Jones a explodat de la 60 puncte la 400 puncte. În

curând tranzacţiile bursiere deveneau ocupaţia preferată a americanilor. Mulţi investitori au

17

gajat toate bunurile pentru a putea investi apoi totul la bursă. Pentru investitorul de rând

acţiunile erau considerate un lucru sigur.Investitorii nici nu considerau ca prăbuşirea

acţiunilor ar fi posibilă. Existând un număr mare de investitori fără cunoştinţe financiare piaţa

bursieră a devenit ţinta manipulării preţurilor de către grupuri de investitori sofisticaţi care

realizau tranzacţii de tip cross pentru creşterea preţurilor şi implicit a profiturilor

obţinute.Ulterior aceştia lichidau poziţiile deţinute obţinând beneficii însemnate. Pe parcursul

perioadei numeroşi academicieni au atras atenţia asupra posibilităţii unui crah bursier însă

investitorii continuau să creadă în creşterea eternă a pieţei bursiere.

Pe 24 octombrie 1929 ,zi care avea sa fie numită "Joia Neagra" investitorii cuprinşi de

panică au început să îşi lichideze deţinerile. 12 milioane de acţiuni au fost date spre vanzare

iar acesta era doar începutul11. Lucrurile au început să se schimbe, lumea grăbindu-se să

11 Valeriu Dornescu, CRAHURILE BURSIERE: CAUZE SI TERAPIE, Sedcom Libris

18

vândă acţiuni, micşorându-le preţurile, pentru a putea vinde mai mult. La sfârşitul lunii

noiembrie 1929 Dow Jones atinsese punctul critic de 145 puncte iar la sfârşitul anului se

putea constata o scădere a capitalizării bursiere de 16 miliarde de dolari. Cumpărătorii "on

the margin" nu au putut să-şi acopere pierderile şi au dat faliment. Până la sfârşitul anului,

"Prabuşirea" a ruinat multi indivizi şi multe instituţii ,subrezind încrederea naţiunii. Acesta nu

a fost sfărşitul, deşi panica vânzării acţiunilor încetase, preţurile au continuat să scadă timp

de încă aproape 3 ani.

Minele, fabricile şi magazinele erau afectate direct şi indirect de catre Criză,

deoarece companiile au dat faliment iar băncile şi intreprinderile solicitau înapoierea

împrumuturilor acordate. Prăbuşirea încrederii publice a afectat în special băncile, ale căror

depunători se grăbeau să-şi retragă economiile; prin urmare în jur de 5000 de bănci

americane au fost inchise.

Apoi s-a facut simţit un alt efect zguduitor. Închiderea unor fabrici şi intreprinderi a

dus la cresterea numărului de someri. Pe lângă aceasta, reducerea puterii de cumpărare a

oamenilor rămaşi fără locuri de muncă a atras după sine închiderea altor intreprinderi şi aşa

mai departe. Numărul şomerilor în SUA se ridică la 13 milioane sau mai mult, iar lipsa

adăposturilor şi sărăcia erau obişnuite. Scăderea a continuat până în iulie 1932 când

indicele Dow Jones scăzuse cu 90% faţă de maximul istoric înregistrat în 1929.12

12 Microsoft Encarta 2005

19

b)Crahul bursier din 1987

Acesta reprezintă cel mai mare crah înregistrat de o bursă într-o singură zi. Dow

Jones a pierdut 22.6% sau 500 miliarde dolari capitalizare bursieră într-o singură zi.

20

Între 1982 şi 1987 piaţa bursieră a înregistrat o creştere susţinută, caracterizată prin

preluări forţate, cumpărări pe credit şi formarea de conglomerate. Efectul scontat al acestor

operaţiuni era considerat ca fiind o creştere exponentială a companiilor prin simpla

cumpărare a altor companii. Adesea companiile procedau la emiterea de obligatiuni murdare

pentru a obţine sume importante în vederea preluării companiilor dorite. O altă metodă de

finanţare devine comună în acea perioadă şi anume ofertele publice iniţiale. De asemenea

industria computerelor personale îşi începea trendul ascendent.În aceste condiţii publicul

investitor a fost cuprins de o „euforie contagioasă”13 similară cu cea a oricărei bule

speculative sau prabuşiri bursiere din istorie. Această euforie a făcut investitorii să creadă

încă o dată că piaţa va creşte continuu şi la infinit.

La începutul anului 1987 Securities and Exchange Comission a condus numeroase

investigaţii asupra investiţiilor ilegale făcute de aşa numiţii insideri. Aceasta a aruncat o

umbră de incertitudine asupra bursei, investitorii devenind circumspecţi. Datorită creşterii

economice susţinute, inflaţia începea să devină o preocupare. Banca Centrală a procedat la

creşterea ratei dobânzii pe termen scurt, aceasta având însă efecte negative asupra

preţurilor bursiere. Mulţi investitori instituţionali au început să apeleze la contractele futures

pentru a se proteja, piaţa futures absorbind miliarde de dolari într-o perioadă foarte scurtă,

creând instabilitate pe piaţa bursieră.Adiţional, majoritatea investitorilor obisnuiţi doreau să

13 M. Frankel,Adaptive expectations and stock market crashes, aprilie 2005

21

lichideze poziţiile deţinute, numărul mare de ordine de vânzare ajungând să blocheze

sistemele informatice ale bursei new-yorkeze. Majoritatea investitorilor chestionaţi ulterior

doreau să vândă doar pentru că toţi ceilalti o făceau.Această mentalitate iraţională a condus

însă la prabuşirea bursei new-yorkeze. Într-o singură zi piaţa a pierdut 500 miliarde de dolari

capitalizare bursieră. Spre deosebire de crahul bursier din 1929 piaţa şi-a revenit repede

transformându-se încă o dată într-o piaţă de tip bullish.

c) Crah-ul bursier din 1932 este considerat de multi experţi ca fiind cel mai mare crah

bursier deoarece investitorii au pierdut 86% din portofolii şi a fost întreţinută timp de 813 zile.

Aceasta, colaborată cu criza din 1929, reprezintă de fapt „marea criză”. Dacă un investitor ar

fi avut un portofoliu de 1000 de dolari, în 1929, acesta ar scazut până la suma de 108 dolari

până în 1932.

Această criză a început pe 16.04.1930, indicele Dow Jones fiind de 294,97 şi s-a încheiat pe

08.07.1932 indecele Dow Jones scazand cu 86%, ajungănd la suma de 41,22.

Unul din cel mai recent crah bursier are loc în anul 2000, ca urmare a atacului terorist

de la 11 septembrie ce a generat - pe langă pierderi materiale şi financiare imense şi o

adâncire a crizei economice care era deja în curs - o serie de probleme complicate care nu

şi-au găsit încă rezolvare. Această criză a fost cea mai longevivă, fiindu-i necesară bursei

pentru a-şi reveni un total de 999 de zile. Indicele Dow Jones a ajuns de la 11792,98 la 7286,

scăzând practic cu 37,8%. Societăţile listate la Bursa din New York au fost decapitalizate cu

8.000 de miliarde USD, cele listate pe Nasdaq, cu 6.000 de miliarde USD, iar

megacompaniile din categoria S&P 500 au pierdut peste 30% din valoarea acţiunilor.

22

3.1. “Crah” în Romănia

Miercurea roşie, aşa poate fi numită ziua de miercuri, 9 februarie 2005. În această zi

bursa a scazut, la un moment dat, cu aproape 11%. Mai era nevoie de o mică scădere, de

1% şi sistemul de tranzacţionare ar fi fost oprit automat. Toate cele 60 de companii listate la

bursă erau la un moment dat „pe rosu“. O imagine de thriller, o bursă înnecată în culoarea

sângelui, unde multe dintre companiile listate se apropiaseră de pragul maxim de scadere de

15%. Pe piaţă era o panică generală, nu mai erau cumpărători, iar vanzătorii încercau să

scape de acţiuni în orice condiţii. Cauzele acestei panici instaurate a fost anunţul Guvernului

român de creştere a impozitului de la 1% la 10%. La acest anunţ făcut marţi, 8 februarie,

piaţa a reacţionat imediat, provocând o scădere a indicelui BET (care caracterizează cele mai

tranzacţionate societăţi de la bursă) cu peste 4%. Scăderea a continuat şi a doua zi, mulţi

dintre investitori dorind să puncteze profitul marcat cât mai repede.

A urmat o poveste palpitantă, cu întorsături neaşteptate. La ora 13.15 sistemul de

tranzacţionare a fost oprit, cauza declarată de conducerea bursei fiind de natură tehnică.

Pauza a durat pană la ora 14.00, apoi bursa a repornit iar revenirile erau modeste. După

scurt timp, bursa a fost oprită din nou „pentru a lăsa timp pieţei să absoarbă noile informaţii“.

Ultima repornire a dus la o revenire a cotaţiilor, indicele BET scazând cu doar 5,64% pană la

finalul şedinţei. De multe ori, pe parcursul acestei zile, s-a pomenit cuvântul „crash bursier“,

dar acesta a fost evitat în ultimul moment, prin cateva manevre. Mulţi investitori au pierdut

bani grei pe piaţa în aceasta zi.

23