angoasa de separare

2
Angoasa de separare Astăzi am ales să scriem acest articol împreună. Da... chiar Tu, cel ce citești în acest moment aceste rânduri poți alege acum să devii coautor! Comentariile și poveștile tale de viață pe care vei fi dispus să le împărtășești cu noi vor contura sensul și direcția acestuia. Ți-am stârnit curiozitatea? Îți voi spune o poveste și în funcție de cum vei rezona cu aceasta simte-te liber să ne scrii trăirile și experiențele tale pe tema acestui subiect. Exista odată un popor de animăluțe care viețuiau în apele oceanului, trăind în colonii, pe alegele de pe fundul oceanui. Într-o bună zi, unul dintre animaluțe, privind cu curiozitate catre înalturi, observa cu imensă curiozitate cum acolo culorile căpătau nunațe mirifice. Uneori erau de un galben strălucitor, alteori erau de un negru ca smoala sau de un roșu strțlucitor de- ți lua respirația. Începu sa întrebe în dreapta și în stanga ce se întâmpla acolo în înalturi si cum de se văd astfel de culori. Toți ridicau din umeri neștiind sa-i răspundă la întrebare căci nimanui nu-i trecuse macar prin gând să-și piardă timpul privind catre înalturi. Negăsind vreun răspuns se duse la sfatul înțelepților: - Măriți înțelepți... Ce este acolo sus în înalturi unde se vad acele culori nemaivăzute? - Este tărâmul de dincolo, îi răspunsera aceștia, este locul în care mergem cu toții dupa ce murim! - Eu vreau să merg să cunosc acele locuri chiar acum căci minunate lucruri par să se întâmple acolo! - Nebunule, strigară în cor înțelepții, nu înțelegi ca nu putem merge acolo decât după moarte? - Dar nu mai pot aștepta.... și fără a mai sta prea mult pe gânduri se desprinse de alge și își luă cu toată forța avânt catre înalturi. Degeaba s-au chinuit înțelepții să-l prindă de picioare și să-l tragă înapoi căci cu mare zbatere se desprinse și înctetul cu încetul, ca într-o plutire de vis, începu să se înalțe. Galbenul strălucitor al înalturilor devenea tot mai intens pe măsură ce se tot apropia de el și cu mare uimire se trezi la suprafața oceanului invadat de soarele orbitor și fierbinte. Valurile îl legănau ușor purtându-l încetul cu încetul într-o

Upload: azet

Post on 18-Nov-2015

6 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

articol despre angoasa de separare

TRANSCRIPT

Agare

Angoasa de separare

Astzi am ales s scriem acest articol mpreun.

Da... chiar Tu, cel ce citeti n acest moment aceste rnduri poi alege acum s devii coautor! Comentariile i povetile tale de via pe care vei fi dispus s le mprteti cu noi vor contura sensul i direcia acestuia.

i-am strnit curiozitatea?

i voi spune o poveste i n funcie de cum vei rezona cu aceasta simte-te liber s ne scrii tririle i experienele tale pe tema acestui subiect.

Exista odat un popor de animlue care vieuiau n apele oceanului, trind n colonii, pe alegele de pe fundul oceanui.

ntr-o bun zi, unul dintre animalue, privind cu curiozitate catre nalturi, observa cu imens curiozitate cum acolo culorile cptau nunae mirifice. Uneori erau de un galben strlucitor, alteori erau de un negru ca smoala sau de un rou strlucitor de-i lua respiraia.

ncepu sa ntrebe n dreapta i n stanga ce se ntmpla acolo n nalturi si cum de se vd astfel de culori. Toi ridicau din umeri netiind sa-i rspund la ntrebare cci nimanui nu-i trecuse macar prin gnd s-i piard timpul privind catre nalturi. Negsind vreun rspuns se duse la sfatul nelepilor:

- Mrii nelepi... Ce este acolo sus n nalturi unde se vad acele culori nemaivzute?

- Este trmul de dincolo, i rspunsera acetia, este locul n care mergem cu toii dupa ce murim!

- Eu vreau s merg s cunosc acele locuri chiar acum cci minunate lucruri par s se ntmple acolo!

- Nebunule, strigar n cor nelepii, nu nelegi ca nu putem merge acolo dect dup moarte?

- Dar nu mai pot atepta.... i fr a mai sta prea mult pe gnduri se desprinse de alge i i lu cu toat fora avnt catre nalturi. Degeaba s-au chinuit nelepii s-l prind de picioare i s-l trag napoi cci cu mare zbatere se desprinse i nctetul cu ncetul, ca ntr-o plutire de vis, ncepu s se nale.

Galbenul strlucitor al nalturilor devenea tot mai intens pe msur ce se tot apropia de el i cu mare uimire se trezi la suprafaa oceanului invadat de soarele orbitor i fierbinte. Valurile l legnau uor purtndu-l ncetul cu ncetul ntr-o cltorie minunat.

i cum plutea el acolo, purtat de valuri, trecea pe deasupra altor colonii de animalue asemantoare lui. Acetia l privir la nceput cu uimire ce se transform mai apoi n ...... Povetile despre cel ce plutea n nalturi l precedau deja i nu dup mult timp cum aprea plutin deasupra vreunei colonii cu toii ingenuncheau i strigau din toata inima:

- Iat-l pe Messia, iat-l pe Messia... !

Valurile l purtau tot mai mult ctre largul oceanului cnd ajunse deasupra unei alte colonii i unul mai crajos i ridic vocea ctre El.

- Mrite Messia... Cum faci tu de pluteti acolo n nalturi?

Acesta rmase o vreme pe gnduri i apoi cu un zmbet blajin spuse:

- Este simplu... ntr-o zi am renunat s m mai ag!

Prezena unei persoane dragi ne d o stare de linite i fericire n timp ce absena acesteia creeaza nelinite i suferin.

Pierderea unei persoane dragi sau pur i simplu faptul c cel sau cea n care am investit sentimente alege s nu mai relaioneze cu noi ne face s trim angoasa de separare i sentimentul de abandon, o rtraire dureroas la nivel incontient a separrii de mam din copilrie.

Lacrimi, furie, dezndejde, negare, suferin... ndreptate ctre uneori ctre cel pe care l-am pierdut, alteori ctre noi, trind vinovii uneori nchipuite sau ndreptate ctre Dumenezeu care a permis s se ntmple acest lucru, ncercnd n variate forme s ne agm de cel ce a plecat, de fiina acestuia sau amintirea lui.

Atept cu interes comentariile voastre i pn la urmatoarea rentlnire v urez s v trii viaa in Echilibru!

Ne atam de lucruri, de persoane, de animale iar absena sau pierderea lor declaneaza sentimentul de abandon i angoasa de separare aducndu-ne suferin. Tu cum gestionezi astfel de momente?