proiect tehnici de separare
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA VASILE ALECSANDRI
FACULTATEA DE INGINERIE
SPECIALIZAREA BIOCHIMIE
PROIECT
TEHNICI DE SEPARARE SI CONCENTRARE IN BIOTEHNOLOGII
PROIECTAREA UNEI STATII DE EPURARE
Coordonator : Prof.univ.dr.ing. Lucian GavrilăStudent: Neagu Luminita
Grupa: 1141-a
CUPRINS
1. EPURAREA APELOR
1.1. Provenienta apelor uzate
1.2. Epurarea apelor uzate
1.3. Compozitia si caracteristicile apelor uzate
1.4. Procedee de epurare
2. ALEGEREA SCHEMEI TEHNOLOGICE A STATIEI DE EPURARE
2.1. Gradul de epurare necesar
2.2. Alegerea schemei generale tehnologice de epurare
3. EPURAREA BIOLOGICA
3.1. Generalitati
3.2. Metabolismul bacterian
3.3. Epurarea biologica aeroba
3.4. Exprimarea cantitativa a continutului de impuritati din apele uzate
3.5. Microorganismele din reactorul biologic
3.6. Epurarea biologica cu namol activ
3.7. Namolul activ.Calitati fizice , chimice si biologice
3.8. Schema tehnologica de epurare biologica
4. DECANTOARELE SECUNDARE
4.1. Generalitati
4.2. Recircularea namolului activ
4.3. Namolul activat in exces
5 . DIMENSIONAREA DECANTORULUI SECUNDAR
5.1. Schema pentru bilatul de materiale
5.2. Bilant de materiale
5.3. Dimensionarea decantorului
5.3.1. Debitul de dimensionare
5.3.2. Incarcarea hidraulica
5.3.3. Volumul decantorului
5.3.4. Suprafata orizontala
5.3.5. Sectiunea transversala
5.3.6. Lungimea decantorului
5.3.7. Latimea decantorului
5.3.8. Adancimea utila
6 EPURAREA TERTIARA
6.1 .Scopul epurarii tertiare
6.2. Eliminarea fosforului
6.3. Eliminarea azotului
6.4. Eliminarea bacteriilor patogene
6.4.1. Dezinfectia
7 TRATAREA NAMOLURILOR
7.1. Caracteriticile namolurilor
7.2. Caracteristici biologice si bacteriologice
8 PROCESE DE PRELUCRARE A NAMOLULUI
8.1. Fermentarea namolurilor
8.2. Fermentarea anaeroba
8.3. Colectarea si stocarea biogazului
8.4. Gestionarea namolului tratat
8.5. O sursa de energie regenerabila-biogazul
8.6. Cantitati de biogaz posibil obtinute
9 BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL 1. EPURAREA APELOR
1.1. Proveninta apelor uzate
Apele uzate provin din incarcarea apei din natura cu materiale si substante care ii
modifica indicatorii de calitate ,o polueaza.Cantitatile cele mai mari deape uzate provin din
unitatile industrial,dar si apa uzata care provine din consumul casnic este in cantitate destul de
mare.
Deasemeni, apele meteorice dizolva in timpul ploii diverse gaze toxice din aer (oxizi de
sulf, azot,amoniac) sau se incarca cu pulberi ce contin oxizi metalici,gudroane sau alte substante.
Apele de ploaie sau cele rezultate din topirea zapezilor se pot impurifica in timpul siroirilor la
suprafata solului, ca urmare a contactului cu diverse produse ale activitatii umane (deseuri
menajere, industrial, ingrasaminte,pesticide etc) [3]
In conditiile unei poluari tot mai accentuate,indicatorii de calitate nu mai pot fi pastrati in
limitele normale numai prin autoepurare.
In aceste conditii este necesara interventia omului pentru prevenirea si combaterea
poluarii cu ajutorul statiilor de epurare.
1.2. Epurarea apelor uzate
Epurarea apelor uzate reprezinta ansamblul de masuri si procedee prin care impuritatile
de natura chimica sau bacteriologica continute in apele uzate sunt reduse,astfel incat aceste ape
sa nu mai dauneze receptorului in care se evacueaza.Procesele de epurare sunt de natura fizico-
chimica,chimica si biologica.
Procedeele de epurare a apelor uzate sunt:
-procedee mecanice;
-procedee chimice;
-procedee biologice.
1.3. Compozitia si caracteristicile apelor uzate
Din punct de vedere a starii fizice ,materiile si substantele poluante din apele uzate se
impart in:
-materii insolubile aflate in apa sub forma unor suspensii grosiere,decantabile cu diametrul
particulelor de ordinal zecimilor mm si sub forma de suspensii,emulsii si spuma;
-particule coloidale,cu diametrul de la 0,1 pana la 0,01µ,fiid formate din suspensii care au
sarcina electrica negativa;
-substante dizolvate care se afla in apa sub forma particulelor molecular dispersate care nu
formeaza o faza distinct,sistemu devenind monofazic.[3]
Din punct de vedere a naturii lor,substantele poluante pot fi
minerale,organice,bacteriologice si biologice.Poluantii minerali provin din solutiile sarurilor
minerale,solutiile de acizi si de baze,uleiurile minerale,particulele argiloase,particulele de
minereuri,de zgura,nisip etc.
Poluantii organici pot fi de provenienta vegetala si animala. Cei de natura vegetala au ca
element chimic principal carbonul si se refera la:resturi de plante,fructe,legume ,hartie uleiuri
vegetale etc.Cei de natura animala,caracterizati chimic printr-un continut ridicat de azot,sunt
specifici apelor fecaloid-menajere,precum si in resturile tesuturilor muscular si adipoase ale
animalelor,substante din industria piscicola etc.
Poluantii de natura bacteriologica si biologica reprezinta microorganism de diferite
specii:ciuperci de drojdie si mucegai,alge marunte si bacteria, inclusive bacteriile patogene.
1.4. Procedee de epurare
In functie de caracteristicele apelor uzate definite de provenienta acestor ape,la care se adauga
conditiile de calitate la deversare in receptori impuse de STAS 4706-88,procedeele de
epurare,pot fi mecanice ,biologice si chimice.
Procedeele mecanice asigura retinerea,prin procese fizice,a substantelor poluante
sedimentabile din apele uzate,folosind in acest scop, constructii si instalatii a caror alcatuire
difera dupa marimea suspensiilor retinute.
Procedeele de epurare biologice se bazeaza pe actiunea comuna a proceselor
mecanice,chimice si biologice si pot avea loc in conditii naturale(campuri de irigare,iazuri
biologice etc),sau in conditii artificial prin filtrare biologica,sau in bazine de aerare cu namol
active.Contructiile si instalatiile in care se realizeaza procesele biochimice de epurare
biologica,alcatuiesc treapta secundara a statiei de epurare,avand drept scop final,retinerea
materiilor solide in solutii si in special a celor organice.
Epurarea tertiara este epurarea de finisare care se aplica dupa cele doua trepe ale
procesuluisi constain totalitatea procedeelor folosite in scopul eliminarii din apele uzate a
anumitor substante,care odata ajunsa in receptor afecteaza calitatile de potabilitate ale acestora.
[5]
CAPITOLUL 2. ALEGEREA SCHEMEI TEHNOLOGICE A STATIEI DE EPURARE
2.1. Gradul de epurare necesar
Gradul de epurare necesar reprezinta eficienta , ce trebuie realizata obligatoriu de catre
statia de epurare pentru retinerea unui anumit poluant.
Gradul de epurare care trebuie realizat de orice statie de epurare va lua in consideratie valorile
maxime ale concentratiilor in poluanti conform NTPA 002-2002 si valorile impuse efluentului
conform NTPA 001-2002.Acestea sunt prezentate in tabelul 2.1
Tabelul 2.1.Grade de epurare conform valorilor CMA impuse prin NTPA
Nr. Crt. Indicator-Parametru
U.M. Valori CMA conform NTPA 002-2002
Valori CMA conform NTPA 001-2002
Grad de epurare (%)
1 MTS mg/l 350 60 82 35 90
2 CBO5 mgO2/l 300 20 93 25 91
3 CCO-CR mgO2/l 500 125 75 70 86
4 N-NH4 mg/l 30 2 93 3 90
5 PT mg/l 5 1 80 2 60
2.2 Alegerea schemei statiei de epurare
Schema tehnologică generală a unei staţii de epurare reprezintă ansamblul obiectelor
tehnologice prevăzute pentru îndepărtarea substanţelor poluante din apele uzate – prin procese
fizice, chimice, biologice, biochimice şi microbiologice în vederea realizării gradului de epurare
necesar, şi se compune din:
a) linia (fluxul) apei care poate cuprinde:
treapta de epurare mecanică;
treapta de epurare biologică sau de epurare biologică avansată;
treapta de epurare terţiară;
b) linia (fluxul) de prelucrare a nămolului[5]
INFLUENT
Gratare
Centrala termica
Separator grasimi
Decantor primar
Bazin de aerare
nitrificare (aerob)
denitrificare (anaerob)
Decantor secundar
EMISAR
Figura 2.2. SCHEMA GENERALA DE EPURARE
CAPITOLUL 3. EPURAREA BIOLOGICA (cu namol activ)
Deznisipator
Rezervor gaze
Metatanc
Statie pompare namol
Concentrator namol
3.1. Generalitati
In cadrul procesului deactivare in bazinul deaerare sau mai bines pus,in reactorul
biologic,apa uzata si namolul active sunt amestecate si aerate[2]
Epurarea biologica este procesul tehnologic prin care impuritatile organice din apele
uzate sunt transformate,de catre o cultura de microorganism,in produsi de degradare(CO2,H2O) si
in masa celulara noua(biomasa).
Cultura de mimicroorganisme este dispersata in volumul de reactive al instalatiilor de
epurare ,cultura ce se numeste,generc, "namol activ".
Namolul active fiid un material in suspensie,trebuie separate de efluentul epurat
prin:sedimentare,centrifugare,filtrare,flotatie etc.Cea mai aplicata metoda este sedimentarea.
De fapt,fluidul polifazic din bazinul de aerare cuprinde cinci component dispersate in
masa de apa.Acestea sunt:
1.Suspensii solide anorganice si inerte care nu au fost retinute in treapta mecanica;
2.Suspensii solide inerte produse prin moartea microorganismelor vii;
3.Substante organice poluante;
4.Materii organice nedegradate ce provin din moartea microorganismelor vii;
5. Biomasa activa.[1]
Rolul principal in reactorul biologic este detinut de bacterii.Aceste microorganism care
consuma substantele organice pot trai in prezenta sau in absenta oxigenului.In functie,deci, de
necesarul de oxygen,procesul pote fi:aerob sau anaerob.Procesul aerob se utilizeaza cu prioritate
la indepartarea poluantilor din apele uzate,pe cand cel anaerob la prelucrarea namolurilor.
In procesele aerobe traiesc protozoare(ciliate,flagelate),metazoare(rotiferi)si fungi.Aceste
asociatii se numesc biocenoze.
3.2 Metabolismul bacterian
Metabolismul bacterian reprezinta totalitatea proceselor implicate in activitatea biologica
a unei cellule,prin intermediul carora energia si elementele nutritive sunt preluate din mediul
inconjurator si utilizate pentru biosinteza si crestere.
Dupa cum procesele metabolice sunt insotite de consum sau eliberare de energie,ele sunt
de doua tipuri:
-procese de dezasimilatie(exoterme),prin care se elibereaza energie in urma degradarii
substantelor din mediu;corespund catabolismului;
-procese de asimilatie(endoterme),in care se sintetizeaza component celulari;ele corespund
anabolismului.
Diferitele reactii biochimice ale metabolismului indeplinesc patru functii esentiale:
-producereasubunitatilor folosite pentru constructia constituentilor celulari,pornind de la
substantele nutritive;
-eliberarea de energie si stocarea acesteia sub diverse forme;
-sctivarea subunitatilor de constructive pe baza energiei stocate;
-formarea de nou material cellular prin utilizarea substantelor[4]
Bacteriile isi pot realize metabolismul utilizand numeroase si diferite surse de substante
nutritive de la azot molecular,dioxid de carbon,sulf si pana la substante organice
complexe.Reactiile biochimice metabolice sunt conditionate de prezenta in mediul natural sau in
medii de cultura artificial a tuturor materialelor necesare pentru sinteza constituentilor celulari si
pentru obtinera energiei.
Asadar,in mediile uzuale de cultura trebuie sa se gaseasca surse de
carbon,hydrogen,oxygen,azot,fosfor si in cantitati mai mici potasiu, magneziu, calciu,fier si nu in
cele din urma oligoelemente,zinc, cobalt etc.
3.3. Epurarea biologica aeroba
Procesul de aerare aeroba are loc astfel:substantele organice din apele uzate sunt
adsorbite si concentrate la suprafata biomasei;aici prin activitatea enzimelor eliberate de
celula(exoenzimele),substantele organice sunt descompuse in unitati mai mici,care patrund in
celula microorganismelor,unde suntmetabolizate;prin metabolizare se obtin produsi de
descompunere,energie si material cellular nou.
Procesele in mediu aerob conduc la oxidarea complete a substantelor organice,pana la
CO2si H2O,eliberandu-se importante cantitati deenergie.
C6 H12 O6→CO2+H2O
Oxigen
Substanta org.
Enzime
Celule existente
Asimilare Energie Dezasimilare
Produsi de metabolism
Celule noi
CO2,H2O ,SO4−2, NO3
−
Figura 3.3. Schema generala de metabolism in epurarea biologica
Epurarea biologica aeroba se realizeaza in bazine cu namol activ(bazine de aerare,reactor
biologic).Pentru ca impuritatile continute intr-o apa uzata sa poata fi indepartate prin epurare
biologica, acestea trebuie sa fie biodegradabile.
Biodegradabilitatea unei substante este,deci,calitatea acesteia de a fi degradata prin
procedee de oxidare biologica(biooxidare). [5]
Compusii organic prezenti in apele uzate pot fi:
a)usor sau greu biodegradabili;
b)nebiodegradabili-materii inerte
Dimensionarea proceselor biologice unitare si a instalatiilor aferente trebuie sa ia in
considerare acest parametru.Apele uzate usor biodegradabile sunt caracterizate prin rapoarte
mici CBO5/CCOCR.
Biodegradarea reprezinta procesul prin care o substanta organic este total eliminata
datorita activitatii metabolice a unei culture de microorganism sau iai pierde propietatile
nocive.Anumiti compusi organic sunt greu biodegradabili sau chiar refractari la activitatea
biochimica,in timp ce alte substante pot fi toxice pentru bacterii.[1]
3.4 Exprimarea cantitativa a continutului de impuritati din apele uzate
In general,pentru determinarile cantitative de substante organice se folosesc urmatoarele
metode:
-consumul chimic de oxygen;CCO-
-consumul biochimic de oxygen; CBO-
-carbonul organic total ;COT-
CCO-, este un indicator care exprima continutul materialului organic al apei uzate,prin
intermadiul oxigenului echivalent necesar oxidarii chimice al acestuia.
CBO-, este un indicator care exprima,cantitatea de material organic existent prin intermediul
oxigenului necesr oxidarii biochimice a acestuia.
CBO-ul evalueaza cantitatea de oxygen consumata de microorganism introduce cu inoculul in
reactiile biochimice de transformare metabolic a impuritatilor.Daca CCO-ul este o masura a
concentratiei substantelor organice existente in apele uzate,CBO-ul este o masura numai a
concentratiei substantelor organice ce potfi consummate de microorganism,pentru crestere si
necesitati energetic.
CCO-uleste intotdeauna mai maredacat CBO-ul.[3]
CBO-ul esta o insumare a oxigenului necesar urmatoarelor procese:
-oxidarea carbonului si a hidrogenului din substantele organice folosite ca sursa de hrana de catre
microorganismele aerobe;
-oxidarea azotului din azotiti,amoniac si substante organice cu azot,care serveste ca sursa de
hrana pentru bacteria specifice(Nitrosomonas,Nitrobacter);
-oxidarea unor substante reducatoare(ioni ferosi,sulfiti,sulfuri ,etc) care actioneaza chimic cu
oxigenul molecular dizolvat.
In general,procesul de nitrificare(oxidarea biochimica a azotului din diferite surse
continand acest element) incepe intre a cincea si a saptea zi de la incubarea probelor,astfel ca
pentru CBO5,nitrificarea nu pune de obicei problem la evaluarea rezultatului.[4]
3.5. Microorganismele din reactorul biologic
Pentru a putea stabili performantele procesului de epurare biologica (cu namol activ) este
necesara cunoasterea calitativa si cantitativa a biomasei care se gaseste in reactorul biologic.In
reactorul biologic cu namol active,biomasa se prezinta sub forma unor flocoane a caror culoare
variaza de la galben-brun la aproape negru.Floconul reprezinta unitatea structural a namolului
active,privit la microscop,el reprezinta o imagine complexa,caracterizata printr-o masa
gelatinoasa secretata de bacteria,in care sunt cuprinse bacteriile ,dar si substantele organice si
anorganice.Printre flocoane traiesc metazoare si protozore.Bacteriile din namolul activ sunt
organism monocelulare,care utilizeaza pentru crestere si in scop energetic hrana
solubila.Bacteriile sunt formate din 80%apa si 20% substanta uscata;din care90% reprezinta
substante organice.
Fractia organica are compozitia medie 53% C,29% O2,12%N ,6% H,ceea ce conduce la o
formula empirica aproximativa C5H7O2N.Fractia anorganica este formata din 50%P2O5, 6%K2O,
11% Na2O , 8%MgO , 9%CaO , 15%SO42- ,1% Fe2O3 .
In stansa asociere cu bacteriile triesc bacteriofagi, orotozoare, metazoare, actinomicete,
ciuperci,etc. [4]
3.6. Epurarea biologica cu namol activ
Influentul cu continutul de impuritati organice,dizolvate sau dispersate colloidal,este pus
in contact,intr-un reactor biologic,cu cultura mixta de microorganism care consuma impuritatile
degradabile biologic din apa uzata.
Apa epurata se separa apoi gravitational de namolul active in decantorul secundar.O parte
din namolul active, separate in decantorul secundar,este recirculat in reactorul biologic ,iar o alta
parte este evacuate ca namol in exces in decantorul primar,in asa fel incat in reactorul biologic se
mentine o concentratie relative constanta de namol active.
In reactorul biologic cultura de microorganisme este mentinuta in conditii de aerare
printr-un aport permanent de oxygen.Sistemele biologice cu recircularea namolului active pot
creste concentratia de microorganisme.
Bazinul de aerare cu namol activ este un reactor biologic paralelipipedic in care apare
un current longitudinal –curgere tip piston.Apa uzata,amestecata cu namolul active , parcurge
bazinul de aerare de la admisie la evacuare.Reactorul biologic are o lungime mare si o latime
mica ceea ce face ca dispersia longitudinal sa fie minima.[1]
Pentru asigurarea unui contact intim si continuu a celor doi componenti ai amestecului,
se impune in afara de agitare si aerare ,mentinerea unei concentratii constante a namolului
sedimentat in decantorul secundar.Simultan cu eliminarea substantei organice,se obtine cresterea
namolului activ(biomasa) sub forma materialului cellular insolubil si sedimentabil in
decantoarele secundare.
O parte din acest namol este utilizat in scopuri tehnologice proprii,iar diferenta numita
namolul activat in exces ,este dirijata in decantoarele primare pentru a le creste productivitatea
de eliminare a suspensiilor datorita prezentei flocoanelor care au efectul unui coagulant.La
proiectarea acestor bazine se are in vedere si eliminarea materiilor organice exprimate prin azot
total,pe baza proceselor de nitrificare-denitrificare.Pentru determinarea eficientei procesului de
epurare biologica in bazinele de aerare,trebuie cunoscuta cinetica proceselor care au loc.
Cinetica eactiilor se refera la studiul dinamicii proceselor in organismele vii,incepand cu
celula individuala si sfarsind cu interactiunile populatiilor de organism complexe.
In bazinul cu namol active,cinetica reactiilor se refera la cinetica consumarii substratului
sau a producerii produsului de biosinteza.[6]
Reducerea materiilor organice din apele uzate ce intra in bazinul de aerare ,pote fi
considerate ca se realizeaza in doua faze:
-reducerea initiala corespunzatoare materiilor organice in stare de suspensii,coloidale si partial in
stare solubile;
-faza a doua de reducere lenta,progresiva a materiilor organice solubile.
Corespunzator starii fizice ale materiilor organice,procesele biochimice care conduc la
indepartarea lor din apele uzate,pot fi:
-pentru materiile in stare de suspensie,reducerea are loc prin inglobarea lor in flocoane denamol
activ;
-biosorbtia ce constituie de fapt faza preponderenta a procesului ,fiind specifica materiilor
organice in stare solubila,iar intensitatea procesului este direct proportional cu concentrtia
namolului active in bazin,de varsta acestuia,etc;
-pentru cele in stare coloidala,eliminarea are loc prin adsorbtia lor la suprafata flocoanelor de
namol active.
Reactiile de degradare a diferitelor materii organice sunt catalizate de catre enzime[3].Pentru ca
procesul de epurare sa se desfasoare normal este necesar ca in bazinele cu namol active,factorii
de baza –microorganisme,substante organice si oxigenul dizolvat ,sa se gaseasca intr-un anumit
rapot.
3.7. Namolul activ. Calitatile biologice , fizice si chimice
Incarcarea unei instalatii biologice poate fi recunoscuta dupa biocenoza
existent.Instalatiile de mare incarcare au o biocenoza in care predomina bacteriile de genul
Zooglea. La instalatiile de mica incarcare organic ,creste numarul ciliatelor,care,prin distrugerea
bacteriilor libere,nelegate in colonii,participa la imbunatatirea calitatii apea epurate sub aspectul
eliminarii unei cantitati suplimentare de CBO5,ca urmare a eliminarii bacteriilor libere provenite
din procesul de autooxidare.[3]
Calitatile fizice-caracterizeaza modul de alcatuire a flocoanelor de namol active,cu
referire asupra concentratiei de materii totale in suspensie(MTS) care influenteza procesul de
epurare.In aceeasi masura,este important si procesul de sedimentare maxima a flocoanelor in
decantorul secundar.O buna floculare a namolului expimata printr-o concentratie mai ridicata a
MTS-ului,combinata cu o buna decantare a namolului activat sunt conditiile necesare realizarii
unei eficiente ridicate a epurarii biologice.
Aceste insusiri ale namolului active sunt puse in evident de indicele volumetric al
namolului,numit si indexul Mohlmann.Acest indice se defineste ca volumul unui gram de materii
totale in suspensie,considerat ca umiditatea corespunzatoare si determinat dupa un timp de 30 de
minute de sedimentare;se exprima in cm3/g. [6]
Un alt indicator fizic al namolului active il constituie procentul de materii totale in
suspensii (MTS) separabile prin decantare,sau raportul,in procente dintre volumul de namol
rezultat din decantarea timp de 30 de minute a amestecului din bazinul de aerare,intr-un cilindru
(con Imhoff) de 1 dm3 .
Calitatile chimice-exprima continutul azotului organic din albuminele care intra in
component organismelor vii.Continutul in azot organic este apreciat la circa 4-8% din valoarea
MTS.
3.8 Schema tehnologica pentru epurarea biologica
zona oxica
zona anoxica
Decantor secundar
Efluent
Namol active de recirculare Namol in exces
CAPITOLUL 4 Decantoarele secundare
4.1. Generalitati
In decantoarele secundare se retine membrane biologica sau flocoanele de namol activ
evacuate odata cu efluentul cin bazinul de aerare ;ele au drept scop sa retina namolul –materiile
solide in suspensie separabile prin decantare.Atat pelicula biologica separate din efluentul
filtrelor biologice cat si namolul activ sunt materiale care intra in fermentare cu deosebita
rapiditate.Din acest motiv ,evacuarea namolului activ din decantoarele secundare trebuie
realizata in mod continuu.[1]
4.2. Recircularea namolului activ
Recircularea namolului activ este necesara pentru a mentine in bazin o anumita
concentratie a namolului activat ,impusa de incarcarea organica din apele uzate si de gradul de
epurare.Namolul din decantorul secundar reprezinta ,din punct de vedere tehnologic ,doua
aspecte functionale :
-namolul de recirculare care actioneaza direct asupra procesului;
-namolul in exces care este indepartat din cadrul procesului.[6]
4.3. Namolul activat in exces
Namolul in exces (excedentar) reprezinta o parte a namolului active recirculat ,care nu
mai este necesar procesului de epurare.Trecand fara intrerupere prin bazinele de aerare ,
impuritatile din apa uzata se transforma in namol activ ,iar concentratia acestuia in bazine s-ar
mari necontenit prin recirculare ,daca nu ar fi evacuat.
Namolul activ de recirculare isi mareste naincetat volumul , prin proliferarea
microorganismelor datorita hranei asigurata de apa uzata nou sosita in bazin.
Cantitatea de namol in exces care trebuie evacuata,pentru a mentine constanta cantitatea
de namol de recirculare , se estimeaza la 1,5 -3,0% din cantitatea de apa uzata care intra in
aerotanc.
Namolul in exces poate fi trimis , spre tratare,in rezervoarele de fermentare metanica ,
dup ace in prealabil a fost supus unui proces de reducere a umiditatii in bazine special numite
ingrosatoare de namol.[6]
Din punct de vedere constructiv decantorul secundar este echipat cu dipozitive adecvate
pentru colectarea si evacuarea namolului , intervalul de timp dintre doua evacuari sa nu fie mai
mare de 4 ore. Evacuareanamolului se face prin sifonare ,sau prin pompare ; podul raclor fiind
echipat cu conducte de suctiune care dirijeaza namolul spre o rigola pentru evacuarealui in
exterior.
CAPITOLUL 5
5.1. Schema pentru bilantul de materiale
QT=QI+QR Qe=(1−α)QT
QI QT
Si , Xi
S0 ,X0 QR=αβQT Xe=0 ; Se=S
Xd Xd Qnex=(1−β)αQT
Unde:
Qr- debit namol recirculat
Xd- concentratia namolului recirculat
Qi-debit influent
S ,X Qaer
Xi ,Si-concentratia influentului;substratul
Qnex-debit namol exces
Qdec-debit decantor secundar
Qe-debit effluent
5.2. Bilantul de materiale
Namolul activ este recirculat din decantorul secundar cu debitul Qr cu o concentratie Xd
(biomasa)
In zona de admisie (bazin de aerare)namolul activ recirculat vine in contact cu influentul cu
concentratii Xi , Si .
a) pentru biomasaQT=Qi+Q R ;So;XO
QT XO=Qi+QR Xd
Xi=0→QT Xo=Qi Xi
b) pentru substrat
QT So=Qi SI+QR S
In regimul permanent hydraulic QT se va regasi la iesirea din bazinul de aerare
X>XO
S<So
5.3. Dimensionarea decantorului secundar (in aval de bioreactor)
QT Qe=(1−α)QT
QR=αβQT Xe=0 ;Se=S
Xd , S αQ=QN
Qnex=(1−β)α QT
β=0,25…..0,40 α β max 0,5
α<1
QT = QR + Qe
QR= β α QT
QR=0,5×2200
QR=100m3/zi
Qe=QT−QR
Qe=2200−100
Qe=2100m3/zi
5.3.1. Debitul de dimensionare ( m3/zi)
Qdec=QT +QT
Qdec=2200m3/zi
S , X
5.3.2. Suprafata orizontala a decantorului
A=QdecUs¿
¿
Unde: us−incarcarea superficiala
A=suprafata orizontala
Imhoff recomanda ca incarcare superficiala :
us=2,5−3,75 kg.su/zi
A=22002,5
A=880 m2
5.3.3. Incarcarea hidraulica
Ih=Qdec
A
Ih=2200880
Ih=2,5m3/m2zi
5.3.4.Volumul decantorului
Vdec=QT ×tc unde :timp de decantare (conform tabelului 1)
tc=1,5h
Vdec=3300m3
5.3.5. Sectiunea transversala
S=QtVo
unde:vo−viteza orizontala a apei (conform cu tab.1)
vo=0,1…..0,2(m/s)
S=220m2
5.3.6. Lungimea decantorului
L=vo× tc
L=10 × 1,5
L=15m
5.3.7. Latimea decantorului
l=Ao
nL¿
¿
l=880
4 × 15¿
¿
l=14 ,66m
5.3.8. Adancimea utila
hu=u × tc
u−viteza de sedimentare(conform tab.1)
u=3,0mg/l
hu=4,5m
L25
<hu<L
10
Tabelul 1 Dimensiuni caracteristici ale decantoarelor
Nr. Crt
D(m) D2(m) d1(m) A01=0,785(D2
2−d21)
(m2))
d2(m)
d 3
(m)h s(m)
hu(m)
hd(m)
H (m)
D1(m) B (m)
Vu=A01×hu(m3
)0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
12 13
1 16 14,7 3,0 165 2,6 3,0 0,3 1,6 0,43 1.90 16,14 0,50 2642 18 16,7 3,0 214 2,6 3,0 0,3 1,6 0,50 1,90 18,14 0,50 3433 20 18,5 3,0 264 2,6 3,0 0,3 1,6 0,57 1,90 20,14 0,50 4234 22 20,5 4,0 320 3,6 4,0 0,3 1,6 0,60 1,90 22,14 0,50 5125 25 23,5 4,0 423 3,6 4,0 0,4 2,0 0,70 2,40 25,14 0,50 8566 28 26,1 4,0 524 3,6 4,0 0,4 2,0 0,80 2,40 28,14 0,50 10457 30 28,1 4,0 610 3,6 4,0 0,4 2,0 0,87 2,40 30,14 0,50 12208 32 30,1 5,0 694 4,6 5,0 0,4 2,0 0,90 2,40 32,14 0,50 13909 35 33,1 5,0 843 4,6 5,0 0,4 2,0 1,00 2,90 35,14 0,50 168610 40 37,7 6,0 1091 5,6 6,0 0,4 2,0 1,13 2,90 38,14 0.60 273811 45 40,7 6,0 1407 5,6 6,0 0,4 2,0 1,30 2,90 40,14 0,60 3518
A01-aria orizontala utila a unui decantor
OBSERVATIE:pentru diameter D >45m se impugn intocmite studii privind regimul de curgere si sistemele de colectare
CAPITOLUL6. EPURAREA TERTIARA
6.1. Scopul epurarii tertiare
Evacuarea mecano-biologica sigura eliminarea,in prima treapta (mecanica), a materiilor
solide in suspensie decantabile si a grasimilor care pot fi flotate ,iar in treapta adoua
(biologica)se elimina cea mai mare parte din materiile organice dizolvate si in
suspensie ,precum si degradarea unor substante toxice cum ar fi cromul hexavalent si cianurile.
Totusi aceste procese au o eficienta limitata in ceea ce priveste retinerea detergentilor.a
produselor petroliere,hidrocarburilor aromate substituite(mai ales intermediary pentru
coloranti,medicamente),bacteria patogene,saruri anorganice fertilizante(azotati,fosfati),etc.
Prin epurarea tertiara se intelege o noua tehnologie de retinere din apele uzate a
compusilor azotului si fosforului , precum si a altor impurificatori a caror structura chimica si
biologica nu permit a fi retinute si eliminate intr-o statie de epurare obisnuita.[3]
6.2. Eliminarea fosforului
Concentratiile uzuale de fosfor la apele uzate , sunt indicate in tabelul 6.2.
Apa uzata PO4−3 Porg+Ppolifosfat Total mgP/dm3
Dupa treapta
mecanica
2−4,8 (37%) 4−6 (63%) 6−10 (100%)
Dupa treapta
biologica
2,5−6 (85%) 1,5 (15%) 4−7 (100%)
Tehnica cea mai uzuala de retinere a fosforului este fizico−chimica avand la baza procese
de precipitare si adsorbtie cu ajutorul coagulantilor.In acest scop , se folosesc ionii de Fe+3 , Al3+
si Ca+2 proveniti din solutii de clorura ferica,sulfat de aluminiu sau var stins.
Transformarea compusilor fosforului cu ajutorul acestor reactivi de precipitare,in
conditiile realizarii unui pH adecvat , duce la formarea unor fosfati greu solubili , floculanti si
usor sedimentabili.Clorura ferica prezinta marele avantaj , ca este ieftina , iar fosforul ferric
obtinut este greu solubil . Actiunea clorurii ferice nu se limiteaza numai la fosforul mineral , ci e
extinde si asupra fosforului organic si , fiind déjà oxidata la maximum , nu consuma oxygen ,
deci nu franeaza procesele biologice.[5]
Reactiile au loc la pH=7-8 ,iar stoechiometria procesului este de forma:
Compusi Porg+Ppolifosfati ,dizolvati
↓ Adsorbtie
Fe+3+3OH−+H2O→Fe(OH)3×n H2O ,insolubil
↑Adsorbtie
Fe+3+PO4−3→ FePO4 , insolubil
6.3. Eliminarea azotului
Azotul total din apa uzata este definit de urmatoarele doua componente : mineral (azot
molecular dizolvat N2 ,ioni de nitrit NO2− , ioni de nitrat NO3
−, ioni de amoniu NH4+ ,ammoniac
NH3) si organica (proteine ,aminoacizi ,amine).Dupa epurarea biologica , se gasesc urmatoarele
proportii de compusi azotici dizolvati dupa cum rezulta din tabelul 5.2.
Forma de azot Fara nitrificare Cu nitrificare
Ntotal 100% 1005
NH4+ 70% 3%
NO2−+NO3
− 10% 92%
Norg 20% 5%
In principiu, eliminarea azotului se poate realize prin urmatoarele procedee:
1. Retinerea compusilor de azot organic prin schimb de ioni sau adsorbtie pe carbine activ.
2. Aducerea compusilor de azot la forma de nitriti,nitrati(nitrificare) si reducerea oxigenului prin
respiratia microorganismelor (denitrificare)rezultand azot liber care se volatizeaza.
3. Aducerea compusilor de azot la forma de amoniu si reducerea la forma de amoniac, care se
volatizeaza.[6]
Nitrificarea reprezinta procesul de oxidare , cu ajutorul bacteriilor autotrfe si heterotrofe ,
a ionului de amoniu la faza de nitrati , trecand prin faza de azotit.Procesul de oxidare se
desfasoara in doua faze:
-in prima faza are locoxidarea amoniului la faza de nitrit , sub actiunea bacteriilof autotrofe, de
tipul Nitrosomonas ,reactia fiind de forma:
NH4++1,5O2→2H++H2O+NO2
−
-in faza a doua are loc oxidarea nitritilor la nitrati , realizata de nitrobacteria
NO2−+1,5O2→NO3
−
Denitrificarea poate fi definite ca procesul de respiratie a oxigenului di nitriti , respective nitrati
de catre bacteriile denitrificatoare.
Tehnologic , denitrificarea se poate realize in instalatiile existente de epurare biologica
cu namol active la care se efectueaza unele modificari ,pentru a se obtine zona anoxica sau in
bazine speciale independente care reprezinta epurarea tertiara.[4]
6.4. Eliminarea bacteriilor patogene
6.4.1. Dezinfectia
Mecanismul dezinfectiei cuprinde doua faze:patrunderea dezinfectantului prin peretele
cellular pe de o parte ,si denaturarea materiilor proteice in protoplasma , inclusive a enzimelor ,
pe de alta parte.Agentii chimici(ozon ,clor ,brom , iod ,etc.) pot degrada material celulara
reactionand direct cu aceasta.[4] Procedeele de dezinfectare pot fi fizice sau chimice.Dintre
metodele fizice de dezinfectie se mentioneaza metoda termica si de iradiere.Dezinfectia termica
este rar aplicata , datorita consumurilor mari de energie. Iradierea este foarte eficienta ,folosindu-
se razele gama , razele X si cele ultra violete.
Pentru dezinfectia apelor uzate se foloseste in mod obisnuit clorul sau compusii
lui.Reactiile chimice ale clorului in contact cu apa , sunt :
Cl2+H2O→HCl+HOCl
Acidul hipocloros se descompune astfel:
2HOCl→2HCl+O2
Oxigenul format este un oxidant puternic care produce dezinfectia apei , iar clorul
actioneaza asupra bacteriilor provocand distrugerea lor.[5]
CAPITOLUL 7 TRATAREA NAMOLURILOR
O statie de epurare poate fi considerate eficienta nu numai daca efluentul se incadreaza in
limitele impuse de calitatea receptorului , ci si daca namolurile rezultate au fost tratate suficient
de bine in vederea valorificarii lor finale , fara a afecta calitatea factorilor de mediu. [3]
La baza tuturor procedeelor de tratare a anamolurilor stau doua procese tehnologice si
anume stabilizarea prin fermentare si eliminarea apei din namol.
7.1 Caracteristicile namolurilor
Principalele tipuri de namol ce se formeaza in procesele de epurare a apelor uzate sunt :
-namol primar,rezultat din treapta mecanica;
-namol secundar,rezultat din treapa biologica;
-namol amestecat , rezultat din amestecul de namol primar cu namol activat in exces;
-namol de precipitare,rezultat din epurarea fizico-chimica
Caracteristicile fizice sunt:
Culoare si miros
Umiditate
Greutate specifica
Putere calorica etc.
Caracteristicile chimice sunt:
pH
substante solide totale
fermentabilitatea etc.
7.2 Caracteristici biologice si bacteriologice
Namolurile proaspete din cadrul unei statii de epurare pot sa contina microorganism patogene
, oua de helminti ,etc.In conditiile fermentarii anaerobe , bacteriile patogene si ouale de helminti
vor fi distruse , totusi namolul fermentat trebuie in prealabil pasteurizat la temperature de 700C
inainte de a fi utilizat in agricultura ca Ingrasamant .
O alta solutie consta in compostarea namolului avand la baza procese biochimice ce produc o
humificare a materiei organice.[5]
CAPITOLUL 8 PROCESE DE PRELUCRARE A NAMOLULUI
8.1 Fermentarea namolurilor
Fermentarea namolurilor proaspete , in vederea unei prelucrari ulterioare , se poate
realiza prin procese anaerobe sau aerobe-cele anaerobe fiind cele mai folosite.
8.2 Fermentarea anaeroba
Prin fermentare anaeroba se intelege procesul de degradare biologica a asubstantelor
organice ,avand la baza activitatea unor ansambluri de microorganism ,care in anumite conditii
de mediu (pH , T0C,etc) , descompun materiile organice din namol prin procese de oxido-
reducere biochimica in molecule simple de CH4 , CO , CO2 , si H2 ,care la randul lor
formeaza ,in amestec , gazul de fermentatie sau biogazul combustibil ce are o putere caloric de
circa 5000 Kcal/Nm3.
Cinetica fermentarii anaerobe se desfasoara sub influenta a doua grupe principale de
bacteria care traiesc in simbioza:
-facultativ anaerobe , care transforma prin hidroliza , substantele organice complexe (hidratii de
carbon , protein , grasimi ,etc) in substante organice mai simple (acizi organic , alcooli ,etc) , cu
ajutorul enzimelor extracelulare;
-obligat anaerobe , care utilizeaza ca hrana moleculele mai simple de substante organice si cu
ajutorul enzimelor intracelulare sunt transformate in compusi simpli:CH4 , CO2 ,etc.
Rezulta ca fermentarea anaeroba este un process ce se desfasoara in doua faze:
faza de lichefiere (stadiul nemetanogen sau de acidogeneza) a substantelor organice
complexe si de formare a acizilor volatile si a acetatilor cu molecule mai simple.
Faza de gazeificare (stadiul metanogen) in care se continua conversia produsilor din
prima faza in gaze (metan si dioxid de carbon).
In prima parte a stadiului nemetanogen, moleculele mai mari ale biopolimerilor , ce
formeaza substanta organic din namol , sunt scindate in unitati mici.In a doua parte a
acestui stadiu de fermantare(acidogeneza), moleculele mici solubile obtinute in faza de
hidroliza sunt transformate in acizi grasi volatile (acetic , lactic , propionic), compusi
neutri (etanol) , gaze(CO2 , NH3 , H2S ).
In subfaza de acetogeneza are loc , sub actiunea bacteriilor acetogene , transformarea
acizilor grasi volatile in acid acetic , H2 si CO2.
Hidrogenul ce apare in procesul de metanogeneza nu este detectabil ,deoarece el este
rapid oxidat de bacteriile metanogene cu reducerea CO2 la CH4.[6]
Hidroliza Acidogeneza Acetogeneza
Materii org.
complexe
proteine
grasimi
hidrocarburi
Faza nemetanogena Faza metanogena
Figura 8.2 Fazele fermentarii anaerobe
Prin metanogeneza energia continuta in substanta organic va fi extrasa anaerob intr-un
procent ridicat , in care metanul constitue sfarsitul unei reactii in lant si reprezinta un purtator de
energie utilizabil din punct de vedere termic.
8.3. Colectarea şi stocarea biogazului
Acizi grasi volatili
(propionic , acetic , lactic)
CH3COOH
CH4
CH2+
BIOMASA IN EXCES
5%din cant. de C din substrat
H2 ,, CO2
Materii org. simple
(ac. org . inferiori)
Biogazul produs prin fermentarea anaerobă a nămolului este colectat pentru a fi
valorificat sau eliminat prin ardere.
Biogazul rezultat în urma fermentării anaerobe conţine aproximativ 65 – 70% CH4, 25 –
30% CO2 şi cantităţi mici de N2, H2, H2S, vapori de apă şi alte gaze. Biogazul de fermentare are
o greutate specifică de aproximativ 0,86 din greutatea specifică a aerului. Biogazul de fermentare
conţine 65% metan şi puterea calorică a gazului de fermentare este de 21.000 – 22.400 kJ/m3.≅
Producţia de biogaz realizată este dependentă de cantitatea de substanţe volatile
mineralizate şi condiţiile asigurate fermentării şi este exprimată ca volumul de biogaz pe unitatea
de masă a materiilor volatile distruse. Acest indice specific al producţiei de biogaz este diferit
pentru fiecare substanţă organic din rezervorul de fermentare.Un rezervor de fermentare anaerob
obişnuit alimentat cu nămol primar şi nămol activ în exces poate produce proximativ 0,5 – 0,8
m3 biogaz/kg de substanţe volatile reduse.
Biogazul rezultat la fermentare are o putere calorică cuprinsă între 20 – 25 MJ/m3.
8.4.Gestionarea namolului tratat
Namolul de epurare, fiind un deseu rezultat din activitatile antropice, intra sub incidenta
reglementarilor legale referitoare la deseuri, care prioritizeaza optiunile de gestionare a acestora
in vederea reducerii efectelor negative asupra mediului, optiunea ultima fiind considerata cea a
eliminarii intr-un depozit de deseuri. Producatorii de deseuri au obligatia de a identifica si utiliza
toate posibilitatile de valorificare a deseurilor inaintea eliminarii acestora prin depozitare finala.
In conformitate cu ierarhia gestionarii deseurilor, namolul de epurare trebuie valorificat
ori de cate ori este posibil inaintea depozitarii finale. Deoarece namolul de epurare contine
compusi cu proprietati agronomice utile (materii organice, azot, forfor, potasiu, calciu,
magneziu, microelemente, etc), principala modalitate de valorificare a acestuia vizeaza utilizarea
in agricultura, nefiind insa excluse posibilitatile de utilizare in silvicultura
Aceasta modalitate de valorificare a namolului trebuie aplicata astfel incat sa nu dauneze
calitatii solului si sa nu prezinte riscuri pentru sanatatea omului, a animalelor si pentru mediul
inconjurator. Pentru utilizarea in agricultura, sunt stabilite cerintele minime de calitate, atat
pentru pentru namolul utilizat in agricultura, cat si pentru solul pe care se aplica namol, precum
si obligatiile producatorilor si utilizatorilor de namol sau atributiile autoritatilor competente.
Urmatoarea alternativa de gestionare a namolului de epurare o reprezinta recuperarea
energiei din namol prin incinerarea acestuia in incineratoare de deseuri sau coincinerarea in
fabrici de ciment sau termocentrale. Aceste optiuni sunt insa conditionate de mai multi factori:
existenta incineratoarelor, costurile asociate tratarii namolurilor pentru a corespunde cerintelor
specifice in vederea incinerarii/coincinerarii.
Optiunea ultima in ceea ce priveste evacuarea namolului o reprezinta eliminarea acestuia
prin depozitare finala in cadrul unui depozit de deseuri, fiind recomandata doar in cazul in care
nu exista alta cale de eliminare sau de valorificare a namolului.
8.5. O sursă de energie regenerabilă biogazul din deşeurile organice
Biogazul este un amestec gazos ( 65-70 % metan, 25-30 % bioxid de sulf, 2-4 % oxid de
carbon, 1-2 % azot, sub 1 % hidrogen sulfat) obţinut prin descompunerea anaerobă a
reziduurilor organice (dejecţii animaliere)[7]
Pentru ca acest proces să se poată desfășura trebuie îndeplinite unele condiții :
- anaerobicitate, cerință care vizează însăși natura procesului - necesită incinte închise ;
- raport optim carbon/azot ;
- umiditate ridicată (minim 90 %) ;
- pH > 6 care se poate corecta dacă este necesar ;
- temperatură adecvată.
Biogazul este un produs al fermentării anaerobe a produselor organice. El se produce pe
cale naturală pe fundul bălţilor şi lacurilor ieşind la suprafaţă sub formă de beşicuţe.
Este cunoscut de multă vreme sub denumirea de gaz de baltă sau gaz de gunoaie (se
produce şi în timpul fermentării gunoaielor).
Constituie o metodă aplicată cu succes în câteva ţări cu populaţii mari din Asia (se
apreciază că în China sunt peste 10 milioane de astfel de instalaţii, în regiunile rurale aceste
instalaţii asigurând peste 80 % din producţia de energie necesară.
Procedeul denumit „Globar Gas Schema” este folosit în India de peste 75 de ani, fiind
peste 80 mii de instalaţii în funcţiune).
8.6.Cantităţi de biogaz posibil obtinute
Se poate obţine o producţia medie de 0,5 m3 /kg de materie uscată, care rezultă funcţie de
materiei organice folosite, de felul amestecurilor executate etc., astfel, în m3 /kg:
• frunziş uscat, 0,45; • deşeuri vegetale (verzi), 0,45-0,94;
• coceni de porumb, 0,81;dejecţii de porcine, 0,39-0,54;
• dejecţii păsări, 0,21-0,31; • gunoi divers, 0,24; • pleavă de grâu, 0,90; • nămol staţii de
epurare, 0,39-0,60.
Cantitatea de reziduuri colectate zilnic (stradale, menajere, pieţe, parcuri etc) se cifrează
la o medie de 0,8 kg.loc./zi; rezultă, 300 kg.loc./an.
La o medie de 100 m3 N de gaz metan consumat într-o lună pe cap de locuitor, la 1
milion de locuitori rezultă un consum de 1, 2 ∙10 9 m3 N de gaz metan/an care dă circa 900 ∙109 kcal/an.
Considerând o localitate care are 1 milion de locuitori, cu această medie rezultă 300.000
t/an reziduurile colectate.
Se recuperează direct 35 % (metale, hârtie, sticlă, plastic, textile) şi 65 % se foloseşte
pentru producerea biogazului, adică aproximativ 200.000 t/an.
Cu o medie de biogaz de 400 m3 N /t ar reieşi 800·10 6 m3 N /an, care, cu numai o putere
calorifică de 3.000 kcal/m3 ar rezulta 240 ·10 9 kcal/an.
Socotind resturile care rămân după fermentare şi producerea biogazului la numai 40 %,
adică 80.000 t/an şi utilizarea lor în încălzire la o putere calorifică de numai 2.500 kcal/kg,
rezultă 200·10 9 kcal/an.
Însumate cu cele produse prin arderea biogazului, rezultă 440 ·10 9 kcal/an obţinute la o
localitate cu 1 milion de locuitori numai din reziduurile colectate într-un an.
Statistica mondială apreciază că într-un an, în lume biomasa nefolosită de om se cifrează
la circa 150 ∙10 9 t. Considerând că 1 t biomasă uscată produce doar 300 m3 N gaz metan (300
m3 N gaz ≈ 1,25 barili ţiţei ≈ 250 kg combustibil convenţional) rezultă circa 2,5∙10 6 kcal.
Apreciind că numai 25 % din întreaga cantitate de biomasă se transformă în gaz metan,
rezultă 50 ∙10 9 barili ţiţei, adică 34 ∙10 9 t/an ≈ 50 ∙10 9t cc.
Iar dacă anual, pentru încălzire, se consumă la nivel mondial 9 ∙10 9 t cc (dintre care mai
mult de 65 % petrol şi gaze), înseamnă că numai 5 % din cantitatea de biomasă transformată
anual asigură consumul actual de combustibil pe întreg globul …
Literatura de specialitate indică că biomasa înmagazinează energie solară, prin procesele
de fotosinteză ale plantelor din care provine.
Conversia biologică a radiaţiei solare prin intermediul fotosintezei furnizează anual, sub
formă de biomasă, o rezervă de energie evaluată la 3 x 10 21 J/an, ceea ce înseamnă de zece ori
cantitatea totală de energie consumată pe plan mondial în fiecare an.
BIBLIOGRAFIE
1.D.Robescu ,A.Verestoy ,S.lanyi,D. Robescu "Modelarea si simularea proceselor de epurare" Ed.Tehnica;Buc.2004
2.D. Ovidiu Ianculescu , A. Molnar , C.David "Statii de epurare de capacitate mica" Ed.Matrix Buc. 2002
3. L .Topliceanu ,"Apa,captare,tratare,epurare".E d. Tehnica-info.2003
4. V.Rojanschi , T.Ogneanu ,"Cartea operatorului din statii de tratare si epurare a apelor" , Ed.Tehnica Buc.1989
5. M. Dima, "Proiectarea statiilor de epurare" ,Ed.Tehnica ,1981
6. M. Dima , "Epurarea apelor uzate urbane", Ed. Tehnopress. 1996
7.Florinela A., Vlad I-“Ecologie si protectia mediului”