CURS 1

1. Conexiuni ale sistemului alimentaţie – nutriţie – securitate alimentară

Relaţia dintre aliment-sistem de alimentaţie-nutriţie-securitate alimentară

2. Comportamentul alimentar–factor esenţial în echilibrarea cererii-ofertei de alimente

Importanţa comportamentului alimentar. Mecanisme de reglare ale comportamentului alimentar. Tipologii alimentare. Corelarea cererii cu oferta de alimente

3. Politica Uniunii Europene privind securitatea alimentară

Evoluţia conceptului european de securitate alimentară

4. Politica agricolă comună. Dezvoltarea agroalimentară durabilă

5. Modelul Uniunii Europene de elaborare a politicii alimentare

Conceptul de politică privind securitatea alimentară. Politici structurale. Politici pentru situaţii de urgenţă. Paşii de elaborare a politicii de securitate alimentară

6. Strategii de asigurare a securităţii alimentare

Sisteme alimentare eficiente. Rolul şi responsabilităţile participanţilor diverşi implicaţi în lanţul alimentar

Conexiuni ale sistemului alimentaţie – nutriţie – securitate alimentară

Relaţia dintre aliment-sistem de alimentaţie-nutriţie-securitate alimentară

Industria alimentară

produce alimente de calitate sub aspectul inocuităţii, valorii nutritive, însuşirilor senzoriale şi estetice

utilizează şi transformă materiile prime agroalimentare

Condiţia cea mai importantă la care trebuie să răspundă un produs alimentar

lipsa nocivităţii

din produs util organismului, se transformă într-un pericol pentru sănătatea şi viaţa consumatorului

Inocuitatea produselor alimentare – premisă fundamentală a securităţii alimentare

condiţia principală minimă a asigurării stării de sănătate a populaţiei

consumul unor alimente salubre

contaminarea sau poluarea cu organisme sau cu substanţe chimice - un aliment devine potenţial dăunător pentru om

Cauzele principale care influenţează calitatea igienică a produselor alimentare:

toxicitatea naturală

poluarea fizică

poluarea chimică

poluarea biologică

Valoarea igienică – element esenţial de caracterizare a calităţii produselor alimentare

Iniţial

ambalaje şi mediul spaţiilor de depozitare

Treptat

factori ambientali

solul, apa, aerul

Acţiuni eficiente de prevenire eficiente

cunoaşterea tuturor căilor şi momentelor în care se manifestă un risc potenţial de poluare sau contaminare.

Materiile prime agroalimentare

prima etapă a impactului cu mediul

pot acumula sau conţine prin natura lor diverşi agenţi toxici

!!! evaluarea mecanismelor de transfer şi a persistenţei lor

a doua etapă în care alimentele pot fi expuse impactului de natură fizico-chimică şi microbiologică

procesul de producţie - presupune un mediu mai uşor controlabil

depozitarea, conservarea, transportul, comercializarea stabilirea clară a competenţelor şi responsabilităţilor

!!! existenţa tehnicilor, tehnologiilor şi a instrumentarului necesar de-a lungul întregului lanţ alimentar

Minimizarea încărcăturii de poluanţi şi contaminanţi a mărfurilor alimentare, indiferent de gradul lor de prelucrare, se poate realiza doar în măsura în care agenţii toxici sunt descoperiţi, controlaţi şi limitaţi.

Poluarea naturală a apelor cu substanţe chimice provenite de la diferite industrii !!! contaminarea sau poluarea produselor alimentare (de origine vegetală)

Poluarea industrială a atmosferei cu diferite emanaţii, fum, gaze, aerosoli, praf, vapori, ceaţă

!!! factor de poluare a produselor alimentare de origine vegetală şi animală

Poluarea radioactivă a mediului ambiant/a produselor alimentare este consecinţa exploziilor nucleare, a folosirii radiaţiilor ionizante, a elementelor radioactive şi a energiei nucleare

!!! adoptarea unor măsuri foarte stricte de protecţie şi reglementare

O serie de compuşi devin toxici ca urmare a consumului excesiv

Industria alimentară

să asigure consumatorilor produse cât mai echilibrate din punct de vedere al substanţelor nutritive (glucide, lipide, proteine, substanţe minerale, vitamine)

transformarea materiilor prime alimentare în produse finite atrage, în multe cazuri, şi o scădere a valorii nutritive

este necesar să se acţioneze în sensul îmbogăţirii acestor produse cu vitamine, săruri minerale, proteine.

Cantităţile remanente de substanţe toxice

se regăsesc cel mai adesea sub limita maximă admisă

efectele sinergiei sau potenţării reciproce pe termen mediu-lung sunt imprevizibile - dezechilibre ale metabolismului uman

problema se agravează în cazul apariţiei caracterului intenţionat al insalubrizării alimentelor

Alimentele reprezintă cel mai propice vector al unor riscuri multiple de natură biologică, chimică sau fizică, precum şi al unor importante probleme de ordin nutriţional.

Percepţia consumatorilor evoluează în sensul creşterii inacceptabilităţii faţă de riscurile induse de alimente (cel puţin în ţările dezvoltate), fiind corelată cu accesul şi disponibilitatea unui aport alimentar sănătos şi nutritiv.

Aliment

Consumator

Riscuri nutriţionale(subalimentaţia, supraalimentaţia)

Riscuri chimice(toxine naturale, contaminanţi industriali/

din mediu, reziduuri de substanţe chimice/ambalaje)

Riscuri biologice(agenţi patogeni)

Aliment

Consumator

Aliment

Consumator

Riscuri nutriţionale(subalimentaţia, supraalimentaţia)

Riscuri chimice(toxine naturale, contaminanţi industriali/

din mediu, reziduuri de substanţe chimice/ambalaje)

Riscuri biologice(agenţi patogeni)

Alimentele reprezintă vectorul propice manifestării unor riscuri de contaminare, precum şi al unor riscuri

nutriţionale. Riscurile

Riscuri biologice

agenţii zoonotici care pot pătrunde în lanţul alimentar

agenţi patogeni din alimente

agenţi patogeni care se manifestă în situaţii noi

agenţi patogeni recent asociaţi cu transmiterea unor boli

agenţi patogeni rezistenţi

Riscuri chimice

toxine naturale

contaminanţi industriali sau ai mediului

reziduuri ale substanţelor chimice agricole, ale medicamentelor de uz veterinar, ale dezinfectanţilor

substanţe toxice provenite de la ambalaje sau alte materiale

noile probleme în domeniul toxicologiei: alergiile, disfuncţiile endocrine, mutagenitatea, genotoxicitatea, imunotoxicitatea

Riscuri nutriţionale

subalimentaţia şi supraalimentaţia

deficienţele în micronutrienţi

aport excesiv

Riscul potenţial de creştere a incidenţei bolilor microbiene generate de alimente se poate datora următoarelor cauze:

caracteristicile genetice ale microorganismelor şi adaptabilitatea acestora la schimbările de mediu

evoluţia susceptibilităţii gazdelor faţă de infecţii

modificări ale practicilor agricole, de împerechere a animalelor, transformarea alimentelor, sistemele de distribuţie, modelele de nutriţie sau comportamentele alimentare asociate

intensificarea accentuată a comerţului mondial cu alimente concretizată în răspândirea microorganismelor patogene în afara graniţelor unui stat

Riscurile chimice necesită o evaluare şi o monitorizare continuă, acordându-se o atenţie specială următoarelor elemente:

incidenţa noilor probleme în domeniul toxicologiei: reacţii alergice, genotoxicitate, imunotoxicitate, efecte endocrine;

utilizarea crescândă a noilor surse de ingrediente şi a noilor componente ale produselor alimentare;

modificările datorate prezenţei aditivilor alimentari şi toxinelor.

Factorii tehnologici au un impact major în privinţa riscurilor microbiologice şi chimice

în ţările dezvoltate, operatorii economici în domeniul alimentar explorează permanent noi tehnici de prelucrare şi păstrare

în ţările în curs de dezvoltare, infrastructura de bază şi know-how-ul tehnologic al proceselor sunt insuficiente sau lipsesc

Principalele substanţe toxice din alimente

- reduc sau chiar anihilează inocuitatea acestora

Substanţe antinutriţionale care se găsesc în mod natural în alimente

au capacitatea de a reduce potenţialul nutritiv al hranei consumate

efecte

intervin în digestia proteinelor, micşorând utilizarea acestora de către organism

interferează utilizarea substanţelor minerale, favorizând eliminarea lor

intervin în asimilarea glucidelor (anti-amilaze)

inactivează vitaminele sau diminuează activitatea acestora

cerinţe – găsirea celor mai adecvate procedee tehnologice de inactivare sau îndepărtare

Substanţe cu caracter toxic care se găsesc în mod natural în alimente

aminoacizi şi compuşi înrudiţi cu acţiune toxică, amine biogene şi produşi înrudiţi, metilxantinele, substanţe fenolice, alcaloizi, toxinele din ciuperci otrăvitoare, excesul de vitamina A

efecte

aminoacizii toxici produc încetinirea creşterii şi leziuni ale ţesutului renal

aminele biogene produc leziuni cardiace, acţionează asupra glandei suprarenale, determină creşterea tensiunii arteriale

alcaloizii din plante produc tulburări gastrointestinale, vomă, diaree, leziuni hematolitice

toxinele din ciupercile otrăvitoare produc tulburări nervoase, vomă, diaree şi decesul

Cerinţe - diferite tratamente tehnologice

Produşi toxici care contaminează sau se formează în produsele alimentare, în procesele de conservare şi prelucrare

nitrozaminele, hidrocarburi policiclice condensate, azotaţi şi azotiţi

nitrozaminele se formează în produsele alimentare în timpul unor tratamente termice: prăjire, frigere, afumare - derivate din carne prelucrată cu azotaţi şi azotiţi, băuturi nealcoolice, bere, făină, uleiuri vegetale, brânzeturi.

compuşi chimici cu o toxicitate slabă sau medie, însă cu un potenţial cancerigen extrem de ridicat.

Azotaţii şi azotiţii

Azotaţii

ca atare au o toxicitate redusă

folosiţi în conservarea alimentelor, au acelaşi efect cu clorura de sodiu

se regăsesc în cantităţi mici în alimente drept conţinut natural, dar cantitatea existentă poate creşte până la niveluri periculoase prin acţiunea reducătoare a microorganismelor asupra azotaţilor.

Azotiţii au efect methemoglobinizant

efectele toxice şi chiar moartea survin mai ales la copii, ca urmare a consumului de pireuri de legume care conţin cantităţi mari de azotaţi

au acţiune iritantă asupra tubului digestiv, producând congestii şi hemoragii, creşterea tensiunii arteriale şi au un efect puternic hepatotoxic, determinând leziuni hepatice.

Hidrocarburile policiclice aromate

poluarea aerului este una din cele mai importante căi de contaminare: gazele, praful, particulele de funingine dispersate de curenţii de aer afectează cerealele, legumele, fructele.

există încărcare mai mare la produsele vegetale comparativ cu cele de origine animală

tehnologia de afumare şi mai ales tehnologia producerii şi purificării fumului au o importanţă deosebită în fenomenul de poluare.

Micotoxinele

metaboliţi ai mucegaiurilor, care au capacitatea de a modifica structuri biologice anormale, cu efecte degradante atât la om, cât şi la animale

contaminarea cu micotoxine a produselor alimentare este condiţionată de temperatură şi umiditate

infectarea cu spori de mucegai poate avea loc în câmp, în timpul recoltării, condiţionării, depozitării sau distribuţiei.

nu declanşează o imunoreacţie şi rezistă la diferitele procese tehnologice utilizate în industria alimentară

!!! se recomandă prevenirea dezvoltării mucegaiurilor prin curăţenie şi dezinfectare, precum şi stabilirea limitelor maxime admisibile pentru aflatoxine la produsele importate din ţările tropicale şi subtropicale.

Pesticidele

Contaminarea poate fi

directă, prin tratamentul unor materii prime vegetale care se consumă direct

indirectă prin intermediul dozelor reziduale din sol, apă, aer sau prin transferul pesticidelor la animale, respectiv la materiile prime de origine animală prin intermediul furajelor şi apei.

În prezent, se constată că pe plan mondial un număr din ce în ce mai mare dintre cele mai frecvent cumpărate produse alimentare, consumate sub formă naturală sau după prelucrare industrială, sunt contaminate cu doze apreciabile de reziduuri de pesticide

reziduurile au fost decelate chiar şi în produsele dietetice sau destinate hranei copiilor.

În general, pesticidele din produsele alimentare nu se regăsesc în alimente la niveluri care cauzează intoxicaţii acute

având însă în vedere permanenta lor acţiune asupra organismului uman, ele pot provoca intoxicaţii cronice, având efecte alergice, neurotoxice, teratogene, cancerigene.

!!! deosebită importanţă prezintă atât măsurile practice împotriva prezenţei lor în alimente, cât şi stabilirea consumului zilnic de pesticid admisibil pentru om şi a nivelurilor maxime admisibile ale reziduurilor de pesticide.

fac obiectul cercetării şi reglementării la nivelul organismelor internaţionale (Comisia Codex Alimentarius), care propun standarde cu caracter de recomandare, fundamentate ştiinţific, în vederea adoptării de către statele lumii.

Metale grele şi metaloizi cu potenţial toxic

consecinţă a

folosirii de insecticide şi fungicide ce conţin aceste elemente chimice în compoziţia lor,

poluării apelor interioare sau a mărilor şi oceanelor în care trăiesc diferite specii de animale acvatice,

folosirii unor utilaje neadecvate în procesele tehnologice,

depozitării produselor în recipiente metalice

tratării animalelor şi a consumului de apă sau furaje contaminate.

Poluarea cu metale grele de densitate mare şi cu metaloizi toxici - apa, aerul, alimentele constituind frecvent căi de încărcare a organismului datorită procesului intensiv de industrializare.

Poluarea produselor vegetale prin intermediul apei se face fie prin folosirea la irigaţii a apelor reziduale poluate, fie prin intermediul pulberilor emise de industriile prelucrătoare sau de industriile generatoare de energie.

Alimentele de origine animală sunt poluate de regulă prin consumul de furaje poluate sau prin capacitatea lor selectivă de a concentra din mediu astfel de poluanţi.

Acţiunea metalelor toxice asupra organismului uman depinde de natura poluantului, dar şi de gradul de expunere

Toxicitatea este condiţionată de

frecvenţa şi importanţa aportului

natura alimentului (conţinutul acestuia în proteine şi lipide)

condiţia fiziologică a organismului atacat (sex, vârstă), organismele tinere fiind mai vulnerabile

pătrunse în organismul uman, ele determină apariţia unor intoxicaţii specifice, sau, în anumite situaţii, îşi manifestă potenţialul cancerigen, teratogen sau embriotoxic

!!! Având în vedere toxicitatea metalelor grele, normele internaţionale şi naţionale preconizează limite maxime admisibile metale grele în alimente, precum şi în materiile prime folosite la prelucrarea şi fabricarea acestora.

Aditivii alimentari

utilizarea aditivilor se face pe principiul substanţelor admise

tipul aditivilor permişi şi nivelul dozelor zilnice admisibile fac obiectul reglementărilor la nivel naţional şi internaţional

toţi aditivii sunt testaţi din punct de vedere toxicologic, cu scopul de a stabili cantitatea zilnic tolerabilă pentru persoanele care consumă zilnic, pe termen lung, produse conţinând aditivi.

pentru fiecare substanţă este necesar să se stabilească criteriile de puritate obligatorii, deoarece există posibilitatea ca aditivul să nu aibă caracter toxic, dar impurităţile pe care le conţine să se caracterizeze printr-o toxicitate ridicată

nu sunt admişi dacă efectul dorit poate fi obţinut prin alte metode de fabricaţie satisfăcătoare din punct de vedere tehnic sau economic

Utilizarea aditivilor alimentari

implică un anumit risc determinat de efectele toxice pe care aceştia le pot exercita, în condiţiile în care

industria înclină către folosirea lor pe scară cât mai largă

consumatorii sunt din ce în ce mai avizaţi cu privire la efectele lor nocive de tip cancerigen, teratogen, embriotoxic.

se studiază permanent efectele aditivilor alimentari, însă impactul acestora nu este încă suficient cercetat prin prisma sinergiei şi a potenţării pe termen lung a implicaţiilor asupra sănătăţii.

unii consumatori suferă de alergii alimentare

etichetarea corespunzătoare - în particular - şi reglementarea adecvată, restrictivă, respectarea unor condiţii de natură cultural-religioasă

Microorganismele patogene producătoare de boli sau parazite

pot pătrunde în organismul uman prin apă, produsele alimentare, contactul direct cu persoane infectate sau cu obiecte folosite de aceste persoane

microorganismele patogene acţionează asupra organismului uman prin toxinele (exotoxine, endotoxine) pe care le secretă

gradul de patogenitate foarte variabil se exprimă prin incidenţa îmbolnăvirilor, gravitatea îmbolnăvirilor şi frecvenţa deceselor

din cauza microorganismelor patogene, consumatorul de produse alimentare poate contacta fie o boală microbiană transmisibilă de la animale (ex.: tuberculoza, antrax, bruceloza, colibaciloza, febra aftoasă), fie o toxiinfecţie alimentară

Ambalajele din material plastic

Folosirea materialelor plastice în industria alimentară comportă riscul de a transfera substanţe toxice potenţial prezente în acestea

în procesul de fabricaţie a unor materiale plastice se utilizează stabilizatori pe bază de Pb, Cd, Sn, Ba - substanţe nocive pentru organism

substanţele toxice pot proveni din plastifianţii utilizaţi pentru a mări stabilitatea peliculei de plastic

cedarea unor compuşi ai materialelor plastice în alimente depinde de natura substanţei plastice şi a alimentului, dar şi de durata şi condiţiile de păstrare a alimentelor

!!! Pentru a admite utilizarea unui material plastic în sectorul alimentar, în conformitate cu aceste principii, se cere ca acesta să nu cedeze substanţe toxice sau, într-o anumită limită, substanţe netoxice în condiţii standard.

Antibiotice şi hormoni de creştere

tendinţa de a administra antibiotice şi hormoni în hrana animalelor în scopuri zooeconomice, în scop profilactic sau de tratament, încorporarea accidentală şi adăugarea de antibiotice pentru conservarea produselor au amplificat posibilităţile poluării alimentelor de origine animală

!!! Organismele abilitate desfăşoară în mod regulat evaluări în vederea punerii în evidenţă a prezenţei lor în hrana umană. Unele state au interzis folosirea hormonilor de creştere lor şi importurile de produse de origine animală obţinute de la animale tratate cu aceste substanţe.

PROBLEME NOI ALE ALIMENTAŢIEI MODERNE

Industria alimentară se preocupă permanent de găsirea unor produse, servicii şi procedee noi care să ofere avantaje cantitative, calitative şi economice comparativ cu cele deja existente.

Generalizarea lor în cadrul producţiei şi consumului trebuie sa ţină permanent seama de imperativele securităţii alimentare.

Modificarea alimentelor pe cale genetică

ingineria genetică serveşte măririi valorii nutritive a alimentelor, combaterii bolilor la animale, combaterii foametei, creşterii productivităţii şi reducerii folosirii pesticidelor în agricultură

promotorii vehiculează însă în mod exclusiv avantajele

ingineria genetică serveşte creşterii producţiei şi implicit a profiturilor, motiv pentru care se investesc milioane de dolari în publicitate şi campanii de educaţie publică

oponenţii susţin în mod argumentat următoarele efecte negative

scăderea valorii nutritive, creşterea toxicităţii, reacţii alergice, rezistenţa la antibiotice, cazuri de îmbolnăviri, mutaţii ireversibile asupra mediului

în Statele Unite există o indiferenţă mult mai mare faţă de utilizarea OMG (organisme modificate genetic), în Europa rezistenţa pare să se extindă

Alimentele iradiate

domeniu încă controversat

vizează patru direcţii: conservarea, sterilizarea, controlul încolţirii, coacerii şi al dăunătorilor şi controlul bolilor provocate de alimente

studiile asupra consumatorilor au relevat o atitudine reticentă privind siguranţa lucrătorilor în domeniu şi a mediului, aceasta contribuind la reticenţa faţă de construcţia şi utilizarea facilităţilor pentru iradierea alimentelor

Dezechilibrul nutriţional – expresie a insecurităţii alimentare

Dacă dezechilibrul alimentar (în plus sau în minus) depăşeşte anumite limite şi se prelungeşte în timp, starea de sănătate este subminată şi pot apărea stări patologice numite generic boli de nutriţie, malnutriţie sau distrofii

unele sunt consecinţa insuficienţei substanţelor nutritive: slăbirea distrofică proteică, hipo- şi avitaminozele, rahitismul, pelagra, anemiile nutriţionale, guşa endemică etc

pe plan mondial, alimentaţia omului modern nu corespunde noilor solicitări ale ambientului

creşterea ponderii populaţiei urbane - dependentă de produsele industrializate - a generat creşterea consumului de alimente cu grad ridicat de prelucrare tehnologică

foame absolută

lipsa cantitativă şi calitativă a produselor alimentare necesare organismului uman pentru asigurarea unui minimum energetic pentru menţinerea echilibrului vital

în termeni cantitativi, foamea absolută se poate exprima prin numărul minim de calorii pe care le consumă organismul uman în timp de 24 ore

foame ascunsă (specifică)

lipsa unor elemente nutritive de bază din alimentaţia zilnică a individului (ex.: foamea de proteine, minerale, vitamine)

se exprimă în termeni calitativi, prin numărul de calorii de origine animală, precum şi prin insuficienţa elementelor nutritive – cum ar fi proteinele, glucidele, lipidele, sărurile minerale, vitaminele etc., care compun aportul de alimente ale unei persoane în timp de 24 de ore

Sistemul de reglare a stării nutritive asigură continuitatea şi eficienţa procesului de hrănire a organismului

alterarea poate cauza o stare de malnutriţie care apare atunci când nu se satisfac cerinţele cantitative şi calitative de nutrienţi

pentru a îndeplini cerinţele organismului, nutrienţii trebuie

să fie prezenţi în hrană în formă disponibilă şi într-un raport cantitativ optim

să fie bine absorbiţi la nivel intestinal

să fie utilizaţi la nivel celular

când una din aceste condiţii nu se verifică, apare malnutriţia.

Malnutriţia constă deci într-un dezechilibru – deficienţă sau exces – în aportul de elemente nutritive, îmbrăcând următoarele forme:

Foametea

reprezintă forma cea mai gravă întrucât numărul celor afectaţi este cel mai probabil subestimat, fiind calculat pe baza unor metode care nu iau în calcul distribuţia inegală a alimentelor

Supraalimentaţia

este forma cea mai răspândită astăzi,

numărul de persoane supraponderale rivalizează cu cel al persoanelor subponderale

starea se datorează unui val de supraconsum iniţiat de ţările dezvoltate, conducând la niveluri apreciabile de obezitate în toate ţările în curs de dezvoltare (inclusiv în ţările unde foametea persistă), generând riscuri considerabile asupra sănătăţii

Consum inadecvat de vitamine şi minerale

populaţia afectată de această formă se suprapune parţial cu primele două categorii

cauzele rezidă în lipsa varietăţii alimentare, care conduce la cantităţi insuficiente de microelemente

Subnutriţia

o stare nutriţională de carenţă proteică, parţial calorică şi avitaminoză, pe fondul unei alimentaţii monotone bazate pe fierturi de legume (cartofi), turte din cereale etc

este pusă pe seama sărăciei în cazul unor populaţii izolate, dar ea apare chiar în ţări bogate la persoanele alcoolice, dependente de droguri sau la pături foarte sărace

starea prelungită de subnutriţie îi afectează şi pe adulţi; efectele subnutriţiei la adulţi pot fi clasificate astfel:

scăderea longevităţii, mai ales în lipsa unor tratamente medicale

carenţa protein-calorică; are incidenţa cea mai ridicată şi apare sub forme clinice diverse

anemii nutriţionale, dintre care cea mai cunoscută este cea feriprivă; există anemii cauzate de carenţa de vitamine sau minerale

Schimbările care au generat situaţiile de foamete, supraalimentaţie şi aportul necorespunzător de microelemente au fost corelate cu modificările obiceiurilor alimentare, pe măsură ce alimentaţia tradiţională este înlocuită cu alternative mai puţin hrănitoare:

înlocuirea vechii practici a hrănirii copiilor la sân cu alternative „moderne”,

creşterea semnificativă a consumului de grăsimi şi zahăr faţă de nivelurile anterioare,

reducerea consumului de glucide complexe şi a cerealelor integrale în favoarea cerealelor prelucrate,

globalizarea culturii fast-food dincolo de ţările industrializate.

În prezent predomină tendinţa de a mânca aproape exclusiv „după plac”

Factorii principali sunt cei socio-economici, psihologici, culturali, religioşi.

Alimentaţia necorespunzătoare, dezechilibrată există sub forme diverse în toată lumea, indiferent de nivelul de dezvoltare a economiei. Ea se manifestă fie printr-o alimentaţie redusă, concretizată în consumuri insuficiente de produse necesare satisfacerii nevoilor energetice sau nutritiv-biologice ale organismului, ceea ce conduce la o stare precară a sănătăţii, fie printr-o alimentaţie excesivă, iraţională.

Cauzele supraalimentaţiei şi consumului de alimente inadecvate

absenţa sau inconsistenţa reglementărilor alimentare,

lipsa unui minim de îndrumări alimentare pentru consumatori,

creşterea disponibilităţii alimentelor,

stimularea apetitului înnăscut pentru alimente grase şi dulci,

discrepanţa între bugetele de publicitate ale firmelor şi cele ale organismelor guvernamentale.

Strategiile „inteligente” de marketing utilizate – incluzând „supradimensionarea” porţiilor de produse fast-food cu un adaos minim de preţ, în timp ce unele studii de comportament au arătat că oamenii mănâncă mai mult din ambalaje de dimensiuni mai mari – fac ca, în cele mai multe ţări, eforturile în direcţia educaţiei alimentare să fie lipsite de impact.

Modalităţile de intervenţie

presupun abordări eficiente ale educaţiei alimentare

pot include

tehnici de învăţare „directă” organizate în instituţiile de învăţământ,

popularizarea alimentelor sănătoase,

inscripţionarea unor date nutriţionale verificate de o autoritate independentă,

inscripţionarea unor avertismente pe eticheta alimentelor nesănătoase,

reglementarea informaţiilor nutriţionale despre alimentele dăunătoare şi pentru reclamele adresate copiilor,

citirea etichetelor nutriţionale, instruirea adecvată a cadrelor sanitare în poziţii-cheie – care pot educa pacienţii,

campanii de masă sponsorizate de guvern,

elaborarea de îndrumări/ghiduri alimentare la nivel naţional,

abordări eficiente ale educaţiei alimentare etc.

Aspecte actuale ale relaţiei alimentaţie-sănătate pe plan mondial

Alimentele trebuie să asigure şi o stare bună a sănătăţii

astăzi pare să-şi fi pierdut din importanţă, fapt demonstrat de structura necorespunzătoare a alimentaţiei moderne (exces de junk-food, fast-food, băuturi răcoritoare şi alcoolice, combinaţii necorespunzătoare, orar haotic etc.)

deşi informaţiile abundă, alimentele nu mai sunt utilizate (şi) ca factori de protecţie, ci servesc în principal satisfacerii simţului gustativ, de multe ori actul alimentar survenind ca un gest mecanic, automat, lipsit de semnificaţii – cu excepţia celor sociale

toate statele trebuie să acţioneze pentru prevenirea bolilor cronice prin sprijinirea hrănirii sănătoase şi a unei vieţi active

Recomandările specifice asupra dietei includ

limitarea grăsimilor la 15-30% din necesarul energetic şi a grăsimilor saturate la maxim 10%.

glucidele să furnizeze cea mai mare parte a necesarului energetic (55-75%), glucidele adăugate - sub 10%, iar proteinele 10-15%.

aportul zilnic de sare (care trebuie să fie iodată) trebuie restricţionat la mai puţin de 5 g/zi,

consumul de fructe şi legume trebuie să depăşească 400 g.

Activitatea fizică este considerată un factor-cheie în determinarea necesarului energetic zilnic, contribuind la echilibrul energetic şi controlul greutăţii.

Zilnic, o oră de activitate cu intensitate moderată este considerată necesară pentru menţinerea sănătăţii.

Recomandările urmăresc prevenirea bolilor cronice

Obezitatea

Diabetul

Bolile cardio-vasculare

Cancerul

Osteoporoza şi fracturile osoase

Boli dentare

Raportul asupra sănătăţii mondiale realizat de OMS

factori de risc pentru sănătate

malnutriţia energo-proteică în cazul copiilor

apa şi igiena

lipsa alăptării materne

alcoolul şi tutunul

supraponderalitatea

riscuri de mediu

riscuri ocupaţionale

Factorii de risc asociaţi – direct sau indirect - alimentaţiei şi nutriţiei, efectele lor

Subnutriţia mamei şi copilului

Subponderalitatea

Deficienţa de iod

Deficienţa de fier

Deficienţa vitaminei A

Deficienţa de zinc

Lipsa alăptării materne

Alţi factori legaţi de alimentaţie şi activitatea fizică

Hipertensiunea arterială

Nivelul ridicat al colesterolului

Obezitatea şi supraponderalitatea

Aportul redus de fructe şi legume

Consumul de alcool

Caracterul necorespunzător al apei şi igienei

CURS 2

Importanţa comportamentului alimentar

Mecanisme de reglare ale comportamentului alimentar

Tipologii alimentare

Corelarea cererii cu oferta de alimente

Comportamentul alimentar

ansamblul reacţiilor de răspuns faţă de stimulii interni sau externi, care reclamă aportul de alimente sau întreruperea actului alimentării,

cuprinde o serie de reacţii reflexe, înnăscute (instincte), precum şi reacţii câştigate în cursul vieţii prin experienţă.

plăcerea pe care o conferă consumarea produsului

calităţile senzoriale, afectivitatea, comportamentul emoţional

aprecierea şi selectarea alimentelor

preferinţa crescândă a consumatorilor pentru produsele rafinate

răspunsul industriei alimentare – orientarea producţiei spre crearea pe scară largă de alimente cu un înalt grad de prelucrare, dar mai puţin nutritive şi chiar dezechilibrate.

preferinţa pentru pâinea albă

preferinţa pentru gustul dulce

Toate cele cinci simţuri fundamentale (văzul, auzul, mirosul, gustul şi sensibilitatea tactilă) sunt implicate în determinismul comportamentului alimentar.

Conformându-se facultăţilor şi mecanismelor înnăscute şi adaptându-se la schimbările mediului, comportamentul va determina un anumit aport energetic şi de principii nutritive într-o anumită proporţie şi structură, ceea ce conduce la două situaţii posibile:

dirijarea în mod raţional consumul în funcţie de nevoile organismului,

conform unor norme demonstrate ştiinţific

devierea consumului către un dezechilibru acceptat

datorită impulsului satisfacerii unei nevoi interioare (aspectul hedonic).

factorul social - calitatea şi cantitatea alimentelor exprimă în mod subtil „poziţia socială” a consumatorului

alimentele furnizează

principiile nutritive necesare activităţii organismului

motivarea actului alimentar are la bază

factorii metabolici, fiziologici

factorii hedonici, psihologici şi sociali

impact decisiv în alimentaţia modernă

!!! Calitatea hedonică a alimentului dobândeşte dimensiuni importante prin forţa cu care poate induce o creştere a consumului împotriva raţiunii

control comportamentului alimentar

guvernează aportul şi cheltuiala energetică este extrem de complex

implicând numeroase sisteme de siguranţă

principalele instrumente cu care operează centrii nervoşi sunt apetitul, foamea şi senzaţia de saţietate, importante în special în situaţii de suficienţă alimentară

aportul de alimente este discontinuu, depinzând, de regulă, de factori sociali (program de lucru), independenţi de nevoile organismului

Noile condiţii de viaţă şi de muncă au modificat mult trebuinţele nutritive ale populaţiei

înlocuirea forţei omului prin maşini

dezvoltarea mijloacelor de transport

generalizarea confortului în familie şi la locul de muncă

facilitatea şi multiplicarea mijloacelor de comunicaţie

urbanizarea

scăderea cheltuielii de energie

mărirea solicitării nervoase

Omul a acţionat profund asupra alimentelor

industria alimentară pune la dispoziţia consumatorilor un bogat sortiment de produse mult modificate faţă de materiile prime naturale utilizate în mod tradiţional

ca rezultat al prelucrărilor, se realizează dezechilibre prin concentrarea unor componente nutritive şi îndepărtarea sau distrugerea altora.

!!! Omul nu se poate orienta exclusiv după capacitatea instinctivă de adaptare a consumului de alimente la nevoile sale nutritive, ci trebuie să înveţe să se hrănească şi să-şi formeze un comportament alimentar corect.

Oferta de produse alimentare

grupe de alimente

cunoaştere

asociere lor corecte şi convenabile din punct de vedere

economic

conform cerinţelor de ordin nutriţional şi socio-economic ale consumatorilor.

Piramidele alimentare

reprezentările grafice sunt diverse, orientările utilizează metode similare în prezentarea conceptului modelului alimentar ideal

oferă o selecţie a opţiunilor alimentare (pe grupe de alimente), alături de cantităţile zilnice necesare unei sănătăţi optime.

există similitudini între ilustrări, în ciuda diferenţelor culturale dintre modelele alimentare; grupele includ: cereale, legume, fructe, carne, lapte şi lactate, grăsimi şi zaharuri

diferenţe apar la nivelul grupelor: grăsimi, zaharuri, legume şi fructe, lapte şi produse lactate.

grupe suplimentare, alături de categorizarea unor alimente cum sunt: leguminoase, oleaginoase contribuie la accentuarea diferenţelor

orientările din China, Suedia, Germania şi Portugalia nu includ zahărul în grupa „zaharuri şi grăsimi”

unele reprezentări nu includ deloc grupa „zaharuri şi grăsimi” (ex. Mexic)

fructele şi legumele sunt grupate împreună în cadrul orientărilor din Canada, Anglia, China, Coreea, Portugalia şi Mexic, în timp ce în alte state ele apar grupate independent

singura ţară în care grupa laptelui şi produselor lactate lipseşte este Filipine, întrucât acolo laptele nu constituie o componentă tradiţională a hranei, fiind încadrat în grupa proteinelor

orientările suedeze şi germane conţin o grupă suplimentară; suedezii au separat cartofii şi rădăcinoasele de grupa legumelor principale, întrucât acestea formează baza unei alimentaţii nutritive şi puţin costisitoare, cu recomandarea suplimentării lor cu alte legume

Germania este singura ţară care a propus o grupă de alimente fluide (băuturi)

Porto Rico includ apa în ilustraţii şi recomandări datorită climatului tropical

deşi leguminoasele se încadrează, de regulă, în grupa cărnii, datorită conţinutului ridicat de proteine, Suedia, Germania şi Australia le-au inclus în grupa legumelor datorită conţinutului în vitamine, minerale şi fibre

ghidul SUA le clasifică diferenţiat în grupa legumelor sau în grupa cărnii

ghidul chinez le include în grupa laptelui şi produselor lactate

oleaginoasele se clasifică diferit, în funcţie de importanţa acordată proteinelor sau grăsimilor.

Recomandări cantitative

pentru fiecare categorie de alimente sunt recomandate cantităţile specifice sau se oferă sfaturi generale (porţii)

comparaţia recomandărilor conţinute în diverse ghiduri alimentare arată că aportul total sugerat pentru fiecare grupă de alimente nu înregistrează diferenţe semnificative între ţări, dacă se iau în considerare numărul şi mărimea porţiilor

recomandările cantitative utilizează unităţi de măsură exprimate în porţii, grame etc.

Filipine, Portugalia, Mexic, Germania şi Suedia evită sugestiile cantitative datorită dificultăţilor de interpretare

piramida filipineză utilizează cuvinte sugestive legate de proporţie şi frecvenţă

recomandările portugheze definesc cantităţile aproximative pentru numai 5 grupe de alimente, proporţia fiind exprimată procentual

Suedia acordă importanţă varietăţii, recomandând ca alegerea să ia în considerare toate cele 7 grupe zilnic

cele mai multe ţări recomandă consumul ridicat de cereale, legume şi fructe concomitent cu un aport redus de carne, lapte şi produse lactate

alimentaţia cu un conţinut ridicat de proteine este considerată ca un model favorabil sănătăţii

alimentaţia zilnică a individului este puternic marcată de modă, factori de stres, considerente hedonice şi sociale aportul zilnic

deficitul unor principii esenţiale

excesul dăunător al unor elemente

nutriţie echilibrată

evitată absolutizarea comparaţiei cu normele biologice

Importanţa majoră a normelor de nutriţie ale populaţiei derivă din aceea că ele

sunt utilizate în fundamentarea politicilor alimentare şi nutriţionale

servesc la evaluarea volumului şi structurii necesarului în alimente, respectiv a resurselor agroalimentare necesare pentru a fi transformate în alimente direct ingerabile, dar şi a volumului şi structurii nutrienţilor necesari

!!! Oferta de produse alimentare nu are ca resorturi doar cauze ce ţin de agricultură şi producţie, importuri, distribuţie, cerinţe economice, modă, obiceiuri şi tradiţii, ci trebuie să se orienteze în funcţie de cerere, de cerinţele nutriţionale ale populaţiei de referinţă.

Normele de consum trebuie considerate orientative

nu trebuie ignorate

trebuie examinate cu prudenţă, în funcţie de condiţiile concrete din mediul respectiv

Conform experienţei mondiale, optimizarea structurii aportului alimentar în raport cu necesităţile fiziologice ale omului contemporan nu se poate realiza numai pe seama unei simple creşteri a disponibilităţilor de produse alimentare cu valoare nutritivă ridicată.

Înţelegerea şi soluţionarea securităţii alimentare la nivel global, naţional şi familial impune o distincţie clară între două noţiuni fundamentale

cererea nominală (potenţială) a populaţiei

cererea solvabilă, care exprimă posibilitatea efectivă a populaţiei de a avea acces la bunurile alimentare necesare

Situaţia derivă din existenţa în ţările dezvoltate a unor importante excedente de produse agroalimentare (ex.: cereale), care nu pot fi vândute pe piaţa internaţională din cauza insuficienţei solvabilităţii cererii populaţiei din ţările în dezvoltare care se confruntă cu lipsa veniturilor

Unele ţări în dezvoltare (ex.: India), confruntându-se cu problema foametei, exportă totuşi produse agroalimentare datorită lipsei solvabilităţii propriei populaţii.

În condiţiile creşterii cererii nominale, cererea solvabilă a populaţiei (puterea de cumpărare) – datorită veniturilor insuficiente şi/sau preţurilor ridicate – nu a evoluat în acelaşi ritm cu necesarul de alimente, ceea ce a generat INSECURITATEA ALIMENTARĂ a populaţiei pe întinse zone ale planetei.

Pentru a evidenţia tendinţele din evoluţia consumului alimentar, în diferite tipuri de ţări, pe baza studierii datelor empirice, au fost construite 5 subtipologii ale consumului fizic pe elemente componente şi evoluţia probabilă a acestora

produse făinoase (cereale+cartofi)

grăsimi animale

grăsimi vegetale

glucide

proteine de origine animală

Ţările subdezvoltate - consum insuficient şi o penurie în aportul alimentar a tuturor celor 5 grupe de trofine principale, se confruntă cu foamea absolută şi foamea specifică.

În ţările în dezvoltare - tendinţă de creştere a consumului/locuitor şi de modificare a structurii trofinelor în sensul diminuării ponderii celor cu valoare nutritivă scăzută.

În cazul ţărilor dezvoltate - tendinţă de creştere uşoară a consumului caloric/locuitor şi o îmbunătăţire continuă a structurii acestuia în favoarea elementelor cu valoare nutritivă ridicată.

În ţările cu un nivel înalt de dezvoltare - tendinţă de stabilizare a consumului caloric, o limitare a consumului unor alimente cu valoare nutritivă ridicată şi stabilizarea consumului de cereale.

SISTEME DE INDICATORI PRIVIND SECURITATEA ALIMENTARĂ

Indicatorii valorici ai consumului populaţiei

prezinta sintetic volumul şi structura consumului de bunuri şi servicii prin evaluarea acestora în expresie bănească

cei mai utilizaţi indicatori valorici ai consumului populaţiei sunt:

cheltuieli totale de consum

structura consumului

cheltuieli totale pentru consumul alimentar

cheltuieli totale pentru mărfuri nealimentare

cheltuieli pentru plata serviciilor

exemplu, în ţara noastră

cheltuieli produse alimentare: 55,8%

cheltuieli mărfuri nealimentare: 23,5 %

cheltuieli pentru plata serviciilor: 20,7%

Indicatorul „cheltuieli totale de consum”

ansamblul cheltuielilor efectuate de populaţie pentru necesităţile de consum curent (produse alimentare, mărfuri nealimentare şi servicii), precum şi contravaloarea consumului uman de produse agroalimentare din resursele proprii ale gospodăriei.

Structura consumului populaţiei

indicator inclus în rândul indicatorilor valorici, deşi este exprimat în procente

se determină utilizând mărimile relative de structură - prin calcularea ponderii fiecărei grupe de bunuri şi servicii consumate în totalul consumului populaţiei :

Cea mai utilizată defalcare a consumului populaţiei pe grupe de bunuri şi servicii este următoarea:

consumul alimentar şi băuturi;

îmbrăcăminte şi încălţăminte;

locuinţe şi înzestrarea cu bunuri;

medicamente şi îngrijire medicală;

transport şi telecomunicaţii;

cultură, învăţământ şi educaţie;

alte cheltuieli de uz personal.

Cheltuieli totale pentru consumul alimentar

ansamblul cheltuielilor băneşti şi în natură aferente acoperirii necesităţilor alimentare ale unei gospodării sau unei persoane, într-o anumită perioadă de timp

Indicatorii consumului în unităţi naturale

consumul total al unui produs şi consumul pe locuitor, ultimul fiind cel mai des utilizat în caracterizarea consumului populaţiei, având o relevanţă mult sporită mai ales în comparaţiile internaţionale.

Consumul mediu anual de produse alimentare pe o persoană care s-a alimentat reprezintă cantităţile medii de produse alimentare intrate în alimentaţia unei persoane, indiferent de provenienţa produselor şi de locul în care se consumă (gospodărie sau unităţi de alimentaţie publică).

se calculează pentru principalele produse alimentare:

carne şi produse din carne (în echivalent carne proaspătă), în kg;

lapte şi produse din lapte (în echivalent lapte), în litri;

zahăr şi produse din zahăr (în echivalent zahăr), în kg;

cartofi, în kg;

legume şi produse din legume (în echivalent legume), în kg;

fructe şi produse din fructe (în echivalent fructe), în kg;

produse din cereale (în echivalent făină), în kg.

Consumul mediu anual de produse alimentare pe un locuitor (disponibilul de consum alimentar)

cantităţile de produse alimentare disponibile a fi consumate de o persoană în perioada de referinţă.

Consumul mediu de produse alimentare exprimat în calorii şi factori nutritivi pe o persoană care s-a alimentat

corespondentul în calorii şi unele elemente nutritive (proteine, lipide, glucide) al produselor alimentare intrate în alimentaţia unei persoane, într-o anumită perioadă de timp (de regulă o zi).

consumul zilnic/persoană se determină pe baza datelor privind consumul produselor alimentare în unităţi naturale şi a tabelei de compoziţie a produselor alimentare:

permite atât cunoaşterea nivelului structurii calitative şi dinamicii consumului populaţiei, cât şi gradul de apropiere de normele fiziologice optime.

Coşul minim de consum reprezintă ansamblul produselor alimentare, nealimentare şi serviciilor necesare unei persoane sau unei gospodării pentru atingerea unui nivel minim de trai.

cuprinde cantităţile minime necesare din principalele bunuri şi servicii, cheltuielile pentru procurarea acestora, precum şi cele implicate de plata altor bunuri şi servicii necesare consumului minim, în expresie valorică

constituie un important instrument de fundamentare a unor componente ale politicii sociale (ex.: salariul minim pe economie, pensia minimă de asigurări sociale etc.) fiind relevant, în primul rând, sub aspectul nivelului cheltuielilor pe care le presupune acoperirea acestuia

Construcţia coşului minim şi evaluarea acestuia se bazează, în principal, pe informaţiile referitoare la consumul efectiv al populaţiei

cercetări multifuncţionale

se iau în calcul datele privind consumul efectiv al cheltuielilor gospodăriilor situate în zona pragului de sărăcie (stabilit la un nivel procentual dat – ex.: 60% din cheltuielile medii de consum realizate de ansamblul gospodăriilor).

Indicatorii securităţii alimentare

indicatorii cererii de consum alimentar,

indicatorii ofertei de produse agroalimentare (disponibilităţi alimentare),

indicatorii consumului alimentar,

indicatorii entropiei alimentare (insecurităţii alimentare),

indicatorii de reglare a dezechilibrelor demo-alimentare,

indicatorii sintetici ai securităţii alimentare.

I. Indicatorii cererii de consum alimentar al populaţiei

indicatorii cererii potenţiale

indicatorii cererii solvabile a populaţiei

indicatorii cererii finale a populaţiei (cheltuielile probabile)

indicele preţurilor produselor agroalimentare în perioada curentă şi perioada de bază

indicele costului întreţinerii alimentare (arată modificările medii ale preţurilor produselor alimentare cumpărate de populaţie în perioada curentă faţă de perioada de bază)

elasticitatea cererii de produse alimentare (se poate determina în funcţie de venit, dimensiunea familiei, preţ sau de preţul altor produse alimentare conexe)

indicele puterii de cumpărare a banilor

indicatorii normelor de consum alimentar convenţional exprimă cantitatea de bunuri alimentare în kcalorii necesare pentru întreţinerea şi asigurarea echilibrului biologic al unei persoane într-o anumită perioadă de timp (de regulă 24 de ore)

indicatorii raţiilor de consum exprimate în unităţi fizice de consum, necesare pentru întreţinerea organismului uman într-un anumit interval de timp (de regulă 24 de ore)

II. Indicatorii ofertei de produse alimentare

normă de teren arabil ce revine pe o persoană sau prin nr. de persoane ce revine la o unitate de teren arabil

producţia agricolă vegetală şi animală alimentară pe un locuitor exprimate în unităţi fizice, băneşti şi convenţionale

producţia alimentară industrială pe un locuitor

producţia agroalimentară în unităţi fizice, băneşti şi în calorii ce revine pe o persoană

producţia marfă agroalimentară pe un locuitor urban, în unităţi fizice, băneşti în calorii

volumul de mărfuri agroalimentare exprimat în unităţi fizice, băneşti şi în calorii

indicatorii stocurilor de produse agroalimentare

indicatorii rezervelor strategice de produse agroalimentare

indicatorii importului de produse agroalimentare

indicatorii exportului de produse agroalimentare

indicatorii ajutorului alimentar

indicatorii stocului de siguranţă alimentară

indicatorii stocului de alertă

indicatorii stocului curent

indicatorii stocului sezonier de produse agroalimentare

indicele autonomiei alimentare care se calculează ca un raport între resursele interne şi consumul total

III. Indicatorii consumului alimentar

indicatorii consumului fizic, pe o persoană/zi pe produse şi grupe de produse, categorii socio-profesionale, forme de habitat (rural-urban)

indicatorii consumului convenţional (în calorii şi factori nutritivi) pe o persoană/zi pe forme de habitat şi structuri socio-profesionale

consumul alimentar pe o persoană exprimat în unităţi băneşti, pe categorii socio-profesionale şi medii de viaţă socială

indicatorii calităţii consumului alimentar, care se exprimă prin ponderarea consumului alimentar în calorii de origine animală, pe o persoană, precum şi a ponderii trofinelor de origine animală

ponderea cheltuielilor alimentare în totalul cheltuielilor de consum

indicatorii minimului de consum exprimat în calorii şi factori nutritivi

indicatorii coşului alimentar şi ai puterii de cumpărare a acestuia pe grupe de venituri şi categorii socio-profesionale

indicatorii costului alimentar pe total, pe categorii socio-profesionale şi grupe de venituri

IV. Indicatorii entropiei alimentare (insecurităţii alimentare)

indicatorii deficitului alimentar pe grupe de produse şi produse de bază

numărul persoanelor care suferă de foamete cronică

numărul persoanelor care suferă de malnutriţie pe total, grupe de vârstă, forma de habitat;

numărul copiilor subnutriţi pe grupe de vârstă şi pe medii de habitat

indicii somatometrici ai populaţiei pe sexe, grupe de vârstă, grupe de venituri şi niveluri de consum

numărul copiilor sub greutatea ponderală datorită insuficienţei cantitative şi calitative a consumului alimentar

morbiditatea populaţiei datorită carenţelor alimentare, pe sexe, grupe de vârstă, medii de habitat, grupe de venituri

numărul copiilor handicapaţi datorită carenţelor alimentare

numărul persoanelor care suferă de malnutriţie în exces

mortalitatea populaţiei datorită înfometării absolute şi specifice, pe grupe de vârstă, niveluri de venituri, urban-rural

numărul copiilor morţi de inaniţie

speranţa medie de viaţă la naştere în funcţie de nivelul consumului alimentar

V. Indicatorii reglării securităţii alimentare

indicatorii investiţiilor agroalimentare

indicatorii subvenţionării producţiei agroalimentare

indicatorii importului de produse alimentare

indicatorii exportului de alimente

soldul net de produse alimentare ca urmare a importului şi exportului

utilizarea stocului intern de produse agroalimentare

indicatorii ajutoarelor internaţionale şi interne

indicatorii subvenţionării preţurilor de consum

indicatorii embargoului, contingentării mărfurilor la import şi export şi a elasticităţii taxelor vamale

indicatorii indexării salariilor şi veniturilor populaţiei pentru necesităţi de consum alimentar;

indicatorii reducerii preţurilor la alimente

indicatorii cartelării producţiei alimentare

VI. Indicatorii sintetici ai securităţii alimentare

7 indicatori parţiali

1 indicator global, sintetic

Indicatori parţiali

stocuri de cereale, procent din total cereale utilizate la nivel mondial

Rezervele de cereale ale principalilor cinci exportatori de cereale.

Procentul rezervei de cereale, realizate de cei cinci mari exportatori, raportat la consumul lor intern.

Producţia de cereale a principalilor trei mari importatori – China, India şi Comunitatea Statelor Independente.

Producţia de cereale a ţărilor cu deficit de alimente (LIFDC) – 86 de ţări (43 din Africa, 24 din Asia, 9 din America Latină şi Caraibe, 7 din Oceania şi 3 din Europa).

Producţia de cereale a ţărilor cu deficit de alimente (LIFDC) cu excepţia Chinei şi Indiei.

Variaţia preţurilor la importurile de produse agroalimentare (media unei luni de referinţă).

Indicele global al securităţii alimentare a menajelor (IGSAM)

cuprinde în structura sa trei elemente ce ţin de asigurarea securităţii alimentare:

disponibilităţile alimentare;

stabilitatea aprovizionării alimentare;

accesul populaţiei la consumul de alimente.

IGSAM = 100 - [H{G + (1-G)Ip} + 0,5Ω]

H – măsoară proporţia persoanelor subalimentate faţă de populaţia totală

G – deficitul alimentar care măsoară ecartul ca proporţie între aportul alimentar mediu al persoanelor subalimentate şi necesităţile nutriţionale medii, ceea ce exprimă gravitatea

alimentaţiei

Ip – exprimă inegalitatea distribuţiei deficitelor alimentare

Ω - coeficientul de variaţie a disponibilităţilor energetice alimentare, care măsoară probabilitatea unei securităţi alimentare date

Evoluţia situaţiei alimentare mondiale

disponibilitatea pe locuitor a alimentelor destinate consumului uman direct

repartiţia de disponibilităţi alimentare în interiorul fiecărei ţări .

INDICATORII UTILIZAŢI ÎN DOMENIUL ALIMENTAR DE CĂTRE FAO

Indicele FAO pentru output-ul agricol;

Indicele Big Mac;

Indicele FAO pentru output-ul cerealier;

Indicele nivelului recoltelor (1989-91 = 100);

Indicele FAO pentru output-ul alimentar;

Indicele FAO al preţurilor bunurilor alimentare;

Indicele preţurilor bunurilor alimentare (1995 = 100);

Indicele producţiei alimentare (1989-91 = 100);

Indicele FAO pentru output-ul zootehnic;

Indicele producţiei zootehnice (1989-91 = 100).

Indicele FAO pentru output-ul agricol

are la bază pe suma preţurilor unor cantităţi determinate ale diferitelor produse agricole, obţinute prin deducerea cantităţilor folosite ca seminţe şi hrană pentru animale

în componenţa acestui indice intră produse vegetale şi animale din fiecare ţară

valoarea indicelui este dată de cantitatea output-ului în anul curent faţă de cantitatea produsă într-o perioadă anterioară

Indicele Big Mac

a fost creat în 1986 în vederea stabilirii corectitudinii aprecierii unei valute şi se bazează pe teoria parităţii puterii de cumpărare

se compară preţul produsul Big Mac al firmei McDonalds obţinut la nivel local cu aceeaşi reţetă în 118 ţări

paritatea puterii de cumpărare este dată de rata de schimb care ar determina acelaşi cost al produsului ca şi în America

se poate stabili dacă o monedă naţională este sub- sau supraevaluată

Indicele FAO pentru output-ul cerealier

se bazează pe suma preţurilor unor cantităţi determinate ale diferitelor cereale, obţinute prin deducerea cantităţilor folosite ca seminţe şi hrană pentru animale

Indicele FAO pentru output-ul zootehnic

se bazează pe suma preţurilor unor cantităţi determinate ale diferitelor produse zootehnice.

denumirea de „zootehnic” este folosită în sens larg, referindu-se la toate animalele domestice indiferent de vârstă, locaţie şi scopul creşterii lor

Indicatorii de securitate alimentară sunt utilizaţi în monitorizarea şi evaluarea programelor de ajutor alimentar.

monitorizarea programului

se bazează pe realizarea rezultatelor dorite (ex.: cantitatea de alimente livrată unui centru de distribuţie, numărul populaţiei beneficiare etc.)

presupune colectarea şi analiza constantă, periodică a informaţiilor

evaluarea impactului

exprimă măsura în care programul determină modificări ale condiţiilor securităţii alimentare (ex.: îmbunătăţirea nivelului nutriţional al beneficiarului), măsurând progresul datorat unui program faţă de obiectivele declarate iniţial

Construirea indicatorilor

Clasificarea

stabilirea situaţiei în care se află o gospodărie sau un individ (dacă există stare de insecuritate alimentară sau de malnutriţie)

necesită stabilirea unor criterii de bază pentru evaluare, în scopul comparării eficiente a indicatorilor

Măsurarea

OMS a publicat metode recomandate pentru obţinerea măsurătorilor antropometrice şi a indicilor de dezvoltare

Perspectiva

indicatorii de impact trebuie să se exprime nu numai ca valoare absolută, ci şi relativă, ceea ce adaugă o perspectivă esenţială interpretării indicatorului prin ilustrarea măsurii în care o problemă dată a fost rezolvată

Selectarea indicatorilor

relevanţă, credibilitatea, cost, comparabilitatea, variabilitatea în timp, utilizarea informaţiei

Scopul studierii comportamentului consumatorului

este de a preîntâmpina mai bine cerinţele acestuia.

Aprecierea utilităţii unui produs

are un caracter strict subiectiv şi individual

depinde de o multitudine de factori de natură foarte complexă care exprimă obiceiurile, gusturile şi preferinţele fiecăruia

Consumatorul poate adopta următoarele stări comportamentale:

nemulţumit, fiind mereu în căutare de noi produse

instabil, fiind într-o permanentă schimbare a furnizorilor

exigent, fiind posesorul unei capacităţi ridicate de evaluare a produselor

curios, chiar şi atunci când nu are intenţia de a cumpăra

deschis colaborării, dornic de a se implica în actul vânzării – cumpărării

introvertit şi reţinut în aprecieri, uneori având dorinţe pe care nu şi le poate exprima

Factorii care sunt externi individului, dar au un impact substanţial asupra comportamentului consumatorului sunt de natură socială şi culturală.

cultura

statutul sau clasa socială

grupul de referinţă

relaţiile de familie

Cultura prezintă cea mai importantă influenţă externă asupra comportamentului individului, inclusiv asupra comportamentul lui de consum

fără cunoştinţe despre cultura din care un produs face parte, greşelile în vânzare pot fi interpretate ca fiind oportunităţi ratate

lansarea de către firma Nestle a produsului “Nescafe instant coffee”

cantitatea de grăsime din dietă şi efectele negative asupra sănătăţii rezultate din creşterea nivelului colesterolului în sânge

oportunitate de marketing pentru producătorii de alimente sărace în grăsimi

Rolul social

un grup influenţează membrii săi – persoanele din mediul rural, se supun, câteodată, celui care are cel mai mult teren, atribuindu-i astfel un rol de lider persoanei respective

experienţa folosirii erbicidelor în Nigeria

Grupul de referinţă

grupul exercită o influenţă asupra comportamentului

grupul din care face parte individul

grupul la care individul aspiră

grupul la care individul are perspective de a fi adoptat

grupul de referinţă asigură un standard de comparaţie în funcţie de care un individ îşi judecă propriile atitudini, credinţe şi comportamentul

ex. comportamentul unui morar

contraex. comportamnetul consumatorilor de peşte din China

grup de referinţă – familia – decizie de cumpărare – copii

Influenţele endogene sunt cele interne individului.

psihologică şi includ: nevoi şi motivaţii, percepţii, procese de învăţare, atitudini, tipuri de personalităţi şi imaginea de sine

Nevoia = diferenţa perceptibilă între starea actuală şi starea dorită,

care este suficient de importantă astfel încât să stimuleze reacţia de cumpărare

Conştientizarea nevoii – nu consumăm neapărat sănătos, dar tindem să o facem

Orez superior rafinat

Orez simplu rafinat

Un motiv = impuls ce acţionează asupra individului pentru a-şi îndeplini nevoi

Percepţia = procesul prin care un individ selectează, organizează şi interpretează informaţiile primite, pentru a-şi crea o sugestivă imagine de ansamblu.

indivizii pot avea percepţii diferite sau interpretări diferite pentru aceiaşi stimuli, potrivit celor trei procese de percepţie:

atenţia selectivă

deformarea selectivă

reţinerea selectivă

Deformarea selectivă

informaţia este adesea distorsionată, pentru a fi în concordanţă cu părerile, opiniile şi aşteptările existente

Atenţia selectivă

oamenii nu pot fi atenţi la toţi stimulii comerciali şi necomerciali

au descoperit modalităţi de a reduce cantitatea de informaţii pe care, de fapt, o prelucrează

Reţinerea selectivă

oamenii uită totul prea uşor

informaţia reţinută este, în general, aceea care serveşte la luarea deciziei bazate pe atitudini şi păreri

Învăţarea

Marea majoritate a comportamentului uman este învăţat

dovada învăţării constă în schimbarea comportamentului unei persoane după ce aceasta a căpătat experienţă

dacă experienţa cumpărătorului nu se ridică la nivelul aşteptărilor, atunci este foarte posibil ca el să sufere o DISONANŢĂ COGNITIVĂ (indivizii se străduiesc să menţină un set consistent de atitudini şi păreri)

când atitudinile şi părerile despre un produs sau serviciu s-au schimbat din cauza performanţelor lui scăzute, în comparaţie cu aşteptările, atunci cumpărătorul va deveni motivat să redreseze balanţa dintre aşteptări şi experienţă

Piaţa orientează organizaţiile care se ocupă şi iau poziţie faţă de disonanţa cognitivă, căutând să rezolve insatisfacţiile cumpărătorilor:

Nu contează câtă atenţie atribuie o organizaţie producerii sau distribuţiei produselor ei, dar e imposibil să nu existe niciodată un defect cât de mic

unii cumpărători vor fi nesatisfăcuţi la un moment dat

companiile nu urmăresc direct fiecare caz de returnare a produsului, dar promovează politica “cumpărătorul are întotdeauna dreptate”

Atitudinile sunt o predispoziţie învăţată de a răspunde într-o manieră favorabilă sau nefavorabilă în ceea ce priveşte un anumit produs.

caracteristicile fundamentale ale atitudinilor

I. sugerează că atitudinile sunt de durată

se pot schimba de-a lungul timpului, dar au tendinţa de a fi rezonabil stabilite pe termen scurt şi mediu

II. vizează faptul că atitudinile

sunt învăţate din propria experienţă şi/sau din ceea ce indivizii au citit sau au auzit de la alţii

III. arată că atitudinile preced şi influenţează comportamentul

IV. evidenţiază că atitudinile sunt o generalizare, şi de aceea un individ trebuie să treacă printr-un proces de evaluare pentru fiecare produs în parte

Personalitatea

o persoană caracterizată printr-un grad mare de încredere de sine va avea indiscutabil respect faţă de propriile păreri privind idei, produse, practici şi procese noi

oriunde există un element de risc în adoptarea unui produs inovator, personalităţile încrezătoare în sine vor fi mai degrabă printre cele care îşi vor asuma riscuri decât printre cele care nu şi le vor asuma

Una din principalele aplicaţii ale teoriei comportamentului consumatorului este segmentarea pieţei

clientul poate fi un consumator individual

o organizaţie comercială sau industrială

fiecare entitate are

nevoi

motivaţii

comportamente de cumpărare diferite

o întreprindere încearcă să vândă un produs standardizat

doar o parte din grupul de consumatori vizaţi e posibil să fie satisfăcuţi

restul suferind diferite grade de insatisfacţie şi căutând alternative

necesitatea segmentării pieţei

Tehnica segmentării pieţei ajută întreprinderea să decidă cât de departe să meargă cu adaptarea produselor şi serviciilor sale la nevoile diferitelor grupuri de consumatori

Segmentarea pieţei = procesul de identificare şi apoi separare a pieţei totale în părţi, astfel încât diferitele strategii de marketing să poată fi utilizate pentru fiecare în parte

Strângerea informaţiilor despre diferite segmente pe care întreprinderea le-a identificat

Variabilele folosite în segmentarea pieţei pot fi:

demografice (vârstă, sex, poziţie geografică, ocupaţie, educaţie, rasă)

psihografice (activităţi, interese, opinii, personalitate, stil de viaţă)

comportamentale (gradul de folosire a produselor, măsura în care

individul e fidel mărcii, ocazia cu care utilizează produsul)

Pieţele pot fi segmentate a priori, atunci când bazele segmentării sunt alese în avans şi post priori, când segmentele sunt formate după ce produsul a fost descoperit sau chiar după ce a fost lansat, pe baza răspunsului consumatorului în legătură cu produsul

Danone a lansat iaurtul său pe piaţa românească, a decis

a priori că se va adresa segmentului cuprins între 4 şi 10 ani

intuitiv, managementul a “simţit”că acest segment reprezintă o oportunitate de marketing. Mărimea cutiei (250 ml), designul cutiei (culori fosforescente şi personaje din desene animate) şi aromele (ciocolată, căpşuni s. a.) au fost proiectate să atragăaceastă categorie de vârstă

post priori de segmentare a pieţei prin lansarea mostrelor şi apoi, prin interviuri aleatorii, să determine cine foloseşte produsul, cu ce ocazii, cum a fost utilizat şi cu ce rezultate (le-a plăcut / nu le-a plăcut), şi pe această bază să se fi realizat segmentarea

CURS 3

Politica Uniunii Europene privind securitatea alimentarăEvoluţia conceptului european de securitate alimentară

1967 iniţierea conceptului de ajutor alimentar european

Convenţia Internaţională a Grâului

condiţionat de logica gestiunii stocurilor comunitare

ajutorul putea varia de la an la an în funcţie de surplusul agricol

în acordurile UE cu alte ţări era stipulat şi ajutorul tehnic şi financiar în scopul atingerii autosuficienţei alimentare a ţărilor beneficiare

În prezent conceptul de ajutor alimentar

instrument susceptibil de a contribui la ameliorarea securităţii alimentare, a accesului la hrană

Principii

concentrarea finanţării programelor

definirea şi aplicarea concertată a unor politici şi instrumente integrate privind securitatea alimentară

amplificarea colaborării între donatori

disocierea completă a ajutorului alimentar de gestiunea surplusurilor agricole europene

dezvoltarea progresivă a achiziţiilor triunghiulare şi a celor locale

Instrumente

plurianualitatea programelor (sfârşitul anilor ‘80)

acţiuni de substituire a livrărilor cu ajutorul alimentar (1984)

achiziţii locale şi operaţiuni triunghiulare (1978 şi 1986)

acţiuni de sprijin privind stocurile de securitate şi sistemele informaţionale (1987)

ajutoare alimentare donate unui guvern şi vândute pe pieţele locale

sprijinirea competitivităţii produselor locale, a integrării pieţelor (în special pentru ţările cel mai slab dezvoltate)

Reglementarea adoptată de Consiliul UE la 27 iunie 1996

defineşte cadrul juridic actual al programelor de securitate alimentară ale Comisiei Europene

Instrumentele utilizate în aplicarea reglementării 1292/96

asistenţa tehnică pentru securitate alimentară în ţările prioritare (cu venituri reduse, dependente alimentar şi cu un nivel ridicat de insecuritate alimentară), în vederea identificării, urmăririi aplicării şi evaluării programelor

îmbunătăţirea capacităţii de dialog şi iniţiativă privind securitatea alimentară, contribuţia la elaborarea unor politici viabile şi eficace de securitate alimentară pe termen lung

Creşterea disponibilităţii alimentelor

creşterea ofertei locale de produse

creşterea capacităţii de import

Îmbunătăţirea durabilă a accesului la hrană pentru populaţiile vulnerabile

acţiuni strâns corelate cu lupta împotriva sărăciei:

îmbunătăţirea accesului la mijloacele de producţie

facilitarea accesului la credite şi informaţie

dezvoltarea utilizării forţei de muncă şi a activităţilor remunerate din afara sectorului agricol

creşterea competenţelor şi a participării la decizii

garantarea drepturilor etc

Convenţia din 1999 privind ajutorul alimentar

renegociere convenţiei din 1996

fixează angajamentele anuale minime privind ajutorul alimentar acordat de ţările semnatare (Argentina, Australia, Canada, Comisia Europeană şi statele membre, Japonia, Norvegia, Elveţia, SUA)

elemente noi

diversificarea produselor (cu posibilitatea includerii produselor alimentare tradiţionale corespunzătoare obiceiurilor alimentare locale)

luarea în considerare a costurilor de transport şi operaţionale

evaluarea angajamentelor financiare

limitarea ajutorului pe credit (maxim 20% din angajamente)

Obiectivele noilor orientări din 1996

categorii de măsuri

pe plan intern au fost alcătuite echipe tehnice compuse din experţi europeni şi locali care acţionează în ţările beneficiare pentru pregătirea şi realizarea programelor

vin în sprijinul delegaţiilor Comisiei Europene şi a administraţiilor interne în cadrul programelor de sprijin bugetar

de la sfârşitul anului 1998 funcţionează o a doua reţea de expertiză – RESAL

echipe de experţi participă la

adoptarea deciziilor pe termen scurt/mediu

alcătuirea strategiilor pe termen lung

Coordonarea comunitară şi consultarea statelor membre se realizează la mai multe niveluri:

definirea orientărilor strategice privind ajutorul/securitatea alimentară;

prezentarea strategiilor de intervenţie şi definirea programelor de către Comitetul pentru Securitate şi Ajutor Alimentar care reuneşte reprezentanţii statelor membre

Programul comunitar de ajutor şi securitate alimentară este prezentat Parlamentul European şi supus dezbaterilor

Coordonarea faţă de alţi donatori se realizează în principal în cadrul comitetelor specializate ale FAO şi PAM

Există acorduri specifice cu alte instituţii implicate în asigurarea securităţii alimentare: USAID, Departamentul American de Stat etc

Domenii de intervenţie

Ajutorul alimentar

se acordă în situaţii de urgenţă, urgenţă prelungită, postcriză şi refacere

doar o mică parte din acesta este vândut pe piaţă şi permite constituirea fondurilor de import, cea mai mare parte făcând obiectul unei distribuiri gratuite axate asupra populaţiilor vulnerabile sau servind la reconstituirea stocurilor naţionale de securitate

ajutorul în natură este gestionat de PAM şi organismele non-guvernamentale

ajutorul acordat sistemelor naţionale de prevenire a crizelor constituie o intervenţie importantă, în special prin reaprovizionarea stocurilor de securitate

Acţiuni de sprijin

consolidarea instituţională

dezvoltarea producţiei agricole, a comerţului

acţiuni de refacere

programe speciale („bani/alimente contra muncă”)

sisteme de prevenire a crizelor

Facilităţile în devize

ajutor financiar care permite ţărilor să-şi atenueze deficitele prin procurarea directă a produselor alimentare de pe pieţele regionale şi internaţionale

Modelul Uniunii Europene de elaborare a politicilor alimentare

Conceptul include

politicile structurale de securitate alimentară şi elementele componente,

politicile se securitate alimentară pentru cazuri de urgenţă şi elementele componente.

Politicile structurale pentru securitatea alimentară obiectiv – stabilirea şi asigurarea condiţiilor necesare pentru accesul populaţiei la hrană,

elemente componente

politica macroeconomică: politici monetare, deficite fiscale, cursuri de schimb, balanţa de plăţi

politica de securitate alimentară – componentele ofertei: politica agricolă (politici-suport pentru dezvoltarea ofertei interne), politica comercială (în vederea stabilirii condiţiilor pentru importul de bunuri alimentare în condiţii de transparenţă a pieţei)

politica de securitate alimentară – componentele cererii: politici-suport pentru accesul la hrană (politica privind veniturile, asigurările sociale)

Politica de bază

Guvernul îşi asumă angajamentul de a-şi orienta politicile astfel încât să se realizeze securitatea alimentară structurală

se urmăreşte constituirea ofertei de mărfuri alimentare accesibile şi sănătoase pentru toate categoriile populaţiei

angajamentul de a adopta măsuri de protecţie împotriva dezastrelor în cazuri de urgenţă care pun în pericol securitatea alimentară

Oferă indicaţii asupra modului în care politicile se traduc în acţiuni cu sprijinul guvernului

la nivel european Comitetului Intersectorial pentru Securitate Alimentară şi Observatorul pentru Securitate Alimentară au obligaţia de a urmări aplicarea politicilor de reformă propuse de guvern

Politicile macroeconomice

Obiectivul

de a aplica măsuri pentru asigurarea unei oferte stabile şi transparente de mărfuri alimentare accesibile şi sănătoase pe plan intern

politici având drept scop stabilitatea macroeconomică generală:

controlul asupra balanţei de plăţi, asupra finanţelor publice

măsuri pentru stabilitatea şi convertibilitatea monedei naţionale

politici având drept scop facilitarea integrării în piaţa mondială:

liberalizarea licenţelor de import-export

tarife şi accize în conformitate cu reglementările OMC

obiective pe termen lung, astfel încât sunt necesare o serie de măsuri tranzitorii şi de protecţie (ex.: sprijin acordat producătorilor interni faţă de importurile ieftine) care facilitează atingerea scopurilor politicilor agricole

Politica agricolă

crearea condiţiilor necesare dezvoltării unei producţii agricole interne, eficiente şi profitabile

obiectivele specifice

contribuţia la balanţa de plăţi a ţării în cauză (prin dezvoltarea exportului şi/sau substituirea importului), respectiv utilizarea forţei de muncă rurale

Elementele politicii agricole constau în:

privatizarea proprietăţii funciare

necesită reglementări privind reforma pământului (distribuirea pământului şi a bunurilor, moştenirea pământului), proprietatea asupra pământului (înregistrarea, valoarea indicativă a terenului agricol), achiziţia, vânzarea şi utilizarea terenului (obligaţia de a respecta măsurile de protecţie a pământului, reglementări privind limitele poluării solului şi apelor)

politica de credit rural

crearea condiţiilor şi garanţiilor, astfel încât băncile comerciale să accepte riscul de a acorda credit producătorilor agricoli

se află în strânsă legătură cu proprietatea asupra pământului (ipotecare) şi schemele de asigurare a recoltelor şi şeptelului

politica fiscală

crearea unor motivaţii şi stimulente justificate fiscal pentru producătorii agricoli în vederea creării capacităţii acestora de a fi profitabili şi de a contracta credite pentru investiţii

implică o schimbare graduală a politicilor fiscale, de la reduceri fiscale generale pe perioada de început (măsuri sociale pentru a sprijini forţa de muncă) până la presiuni fiscale intense care vizează crearea şi dezvoltarea întreprinderilor agricole comerciale orientate către profit

politici de sprijin pentru agricultură

crearea structurilor-suport necesare, astfel încât agricultura să devină o ramură profitabilă

includ investiţii susţinute în infrastructura rurală (electrificare, întreţinerea drumurilor, irigaţii), sprijin pentru cercetările agricole şi pentru dezvoltarea serviciilor asociate agriculturii

politici-suport pentru dezvoltarea sectorului producţiei alimentare

măsuri pentru facilitarea investiţiilor în cercetare etc.

măsuri-suport pentru dezvoltarea şi funcţionarea pieţelor de input/output pentru agricultură, transparenţa pieţei, măsuri de promovare a exporturilor

politici-suport pentru calitate

asigurarea faptului că mărfurile alimentare (locale sau importate) sunt conforme cu standardele internaţionale acceptate

Politici-suport pentru accesul la alimente

definirea venitului minim de subzistenţă în corelaţie cu evoluţia preţului în ceea ce priveşte coşul alimentar lunar minim

implementarea programelor de protecţie socială care să asigure tuturor categoriilor populaţiei acest venit

include definirea politicii de protecţie socială în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul politicii-cadru pentru securitate alimentară

cerinţele minime pentru schemele sociale (ex.: schemele de pensii, schemele de şomaj, protecţia mamei şi copilului etc.)

politica de preţ

este asigurarea faptului că preţurile la produsele alimentare de bază sunt accesibile grupurilor vulnerabile

sunt necesare măsuri care să asigure transparenţa pieţei (elaborarea sistemului informaţional) şi protecţia consumatorului împotriva speculării (legea anti-trust, legea anti-dumping)

controlul calităţii alimentelor

stabilirea reziduurilor de pesticide şi a calităţii bacteriologice în concordanţă cu standardele internaţionale

Politici de securitate alimentară pentru situaţii de urgenţă

obiectiv – crearea capacităţii de a furniza rapid sprijin alimentar

populaţiei afectate de situaţia de urgenţă,

elemente componente

constituirea unei rezerve cerealiere pentru situaţii de urgenţă,

constituirea fondurilor pentru calamităţi,

pregătirea pentru cazuri de dezastre naturale.

Constituirea unei rezerve cerealiere pentru situaţii de urgenţă

crearea capacităţii de a furniza rapid sprijin alimentar populaţiei afectate de situaţia de urgenţă

rezerva de urgenţă este costisitoare şi dificil de creat

trebuie luate în considerare recurenţa şi importanţa urgenţelor posibile

mărimea şi locaţia rezervelor

costurile operative

alternativa utilizării rezervelor pe baze comerciale, ţinând seamă de uşurinţa mobilizării rezervelor comerciale pe perioada iernii.

Constituirea fondurilor pentru calamităţi

mobilizarea rapidă a fondurilor în vederea furnizării de alimente, medicamente, apă potabilă şi locuinţe către populaţia afectată de criză

fondurile - constituite din donaţii - sunt depozitate într-un cont special purtător de dobândă, fiind disponibile numai pentru operaţii de urgenţă

controlul asupra utilizării fondurilor reprezintă responsabilitatea unei comisii speciale de pregătire împotriva dezastrelor

Pregătirea pentru cazuri de dezastre naturale

scopul - de a crea structuri guvernamentale şi proceduri operaţionale în vederea rezolvării rapide şi eficiente a situaţiilor de urgenţă

constituirea unei comisii speciale şi definirea procedurilor corespunzătoare

Observatorul pentru Securitate Alimentară

colectează, monitorizează şi analizează informaţia disponibilă privind situaţiile de insecuritate alimentară (de natură structurală sau aleatorie)

utilizează nu numai informaţia legată de domeniul alimentar, ci şi de situaţia macroeconomică generală, de procesul implementării politicilor agricole şi sociale în concordanţă cu politica – cadru pentru securitate alimentară.

CURS 4

Organizările Comune de Piaţă în Uniunea Europeană

Unicitatea pieţei

Organizaţiile Comune de Piaţă pe produse sau grupe de produse agricole

controlul produselor agricole

stabilizarea pieţelor

protecţia veniturilor agricultorilor

securitatea alimentară

garantarea unor preţuri rezonabile consumatorilor

Instrument de bază al PAC

eliminarea obstacolelor în comerţul intracomunitar cu produse agricole şi alimentare

menţinerea unor bariere extracomunitare

finanţare asigurată prin Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (secţiunea garantare)

OCP

la nivelul fiecărui stat membru UE

aplică şi respectă regulile şi mecanismele comunitare în funcţie de

suprafeţele şi producţiile de bază istorice şi cotele de producţie negociate

preţurile unice şi sistemul de intervenţie

nivelul plăţilor directe şi al altor ajutoare de piaţă şi alocaţii decise de Comunitate

regulile de calitate a produselor şi măsurile de protecţie a mediului şi de bunăstare a animalelor

măsurile de protecţie vamală stabilite prin Tariful Vamal Comun

Statele membre asigură

armonizarea legislaţiei

crearea sistemului instituţional la nivel naţional pe filiera ficărui produs agroalimentar

se bazează pe un cadru legislativ şi instituţional comun care respectă specificul naţional şi evoluţia pieţei

În funcţie de natura activităţilor din fiecare OCP se diferenţiază

OCP cu preţuri garantate şi intervenţie automată

se bazează pe sistemul de preţuri garantate şi intervenţie automată asupra pieţei dacă preţurile scad sub un anumit nivel

la zahăr şi produse lactate sistemul de intervenţie se aplică pentru 1/5 din producţiile totale

prin reformele întreprinse a avut loc o reduce graduală, în etape, a preţurilor garantate şi s-a trecut la un regim de susţinere a veniturilor, pe baza plăţilor directe

liberalizarea pieţelor se realizează prin eliminarea preţurilor de intervenţie şi alinierea la preţurile pieţei mondiale

la cereale alinierea este foarte avansată

la legume, fructe, vin nu se mai practică intervenţii pe piaţă decât în situaţii de urgenţă

OCP cu preţuri garantate şi intervenţie condiţionată

sistemul se aplică numai în cazul unor crize majore ale pieţei, în urma deciziei Comisiei Europene

la vin, carnea de porc, legumele şi fructele proaspete, pentru 1/3 din producţia UE

OCP mixtă cu preţuri garantate şi ajutoare directe complementare producţiei

se aplică în anumite limite sistemul de preţuri garantate şi s-a trecut la ajutoare directe şi intervenţii condiţionate

la cereale, orez şi carnea de ovine se aplică pentru 1/3 din producţia UE

OCP numai cu plăţi directe

plăţile directe la hectar şi pe animal se acordă prin stabilirea unei sume fixe, în funcţie de suprafeţele cultivate şi randamentele stabilite pe bază istorică la diferite culturi

la culturile oleaginoase, proteice şi tutun se susţin numai 1/10 din producţia obţinută la nivelul UE

OCP fără susţinere directă

se foloseşte numai protecţia vamală

la carnea de pasăre şi derivatele din cartofi se practică acest sistem pentru ¼ din producţia UE

toate produsele care beneficiază de susţinere semnificativă sunt supuse sistemului de control al volumului producţiei

cotele de producţie stabilite la nivel naţional pentru producătorii individuali de lapte şi zahăr trebuie respectate

cotele garantate la nivel naţional, susţinute financiar la o cantitate de bază trebuie respectate

cotele de producţie garantate la nivelul UE – fructe, legume – sunt în curs de eliminare

cotele naţionale pentru surplusuri se stabilesc în cazul produselor mediteraniene – tutun, ulei de măsline, vin, anumite fructe şi legume proaspete cu prag de retragere de pe piaţă

Probleme apărute prin aderarea celor 12 noi state membre – după 1 mai 2004

veniturile populaţiei reprezintă doar 50% faţă de cele din U15

dominantă este agricultura de subzistenţă

necesitate

aplicarea principiului subsidiarităţii şi avantajului comparativ

se va produce mai mult acolo unde există cele mai bune condiţii de producţie, costuri competitive şi calitate superioară

ţările U15 sunt competitive la carnea de porc, lapte, anumite fructe şi legume, industria alimentară

noile state membre au reusurse importante de păşune, suprafeţe pentru producţia de cereale furajere, anumite fructe şi legume şi mari posibilităţi de dezvoltare a producţiei ecologice

măsuri urgente în România şi Bulgaria – creşterea competitivităţii sectorului agroalimentar (produse animale, procesarea laptelui, anumitor cereale), îmbunătăţirea

marketingului produselor, extinderea activităţilor neagricole pentru obţinerea de venituri alternative.

Reforme PAC

înlocuirea plăţilor directe cu prime de calitate

ajustarea intervenţiilor şi plăţilor în funcţie de cerinţele pieţei

retragerea din cultură a unor suprafeţe

schema de plată unică pe suprafaţă

acordarea unei sume stabilite pe hectar, plătibilă o dată pe an, decuplată total de producţie (necondiţionat de obţinerea de producţie)

verificări încrucişate

controalele administrative cu scopul detectării neregulilor privind datele declarate de fermier faţă de datele de referinţă

evitarea acordării aceluiaşi tip de ajutor de mai multe ori în acelaşi an calendaristic sau an de piaţă

pentru a preveni cumularea necorespunzătoare de ajutoare în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă,

reducerea şi eliminarea treptată a preţurilor de intervenţie şi alinierea la preţurile pieţei mondiale

Organizarea comună de piaţă a cerealelor, oleaginoaselor, culturilor proteice şi a altor culturi în arabil

are la bază Reglementarea Consiliului nr. 1251/1999 privind schema de plăţi directe la suprafaţa arabilă şi Reglemantarea Consiliului nr. 1782/2003 care stabileşte schema unică de plată pe exploataţie (se aplică din 2007)

suprafaţa minimă eligibilă este de 0,3 ha

fermierii care beneficiază de plăţi directe completează o cerere detaliată pentru a putea fi identificate culturile amplasate pe fiecare suprafaţă de teren

culturile sunt strict monitorizate, prin crearea Sistemului Integrat de Administraţie şi Control, în fiecare stat membru

pentru a evita fraudele se fac verificări muniţioase şi controale pentru urmărirea respectării angajamentelor

monitorizarea se face la nivel de fermă, precum şi supravegherea prin satelit

pentru a putea solicita plata directă la hectar, agricultorii trebuie să îşi ţină o evidenţă rigurosă vânzărilor

fermierii care produc cereale au dreptul să-şi vândă producţia centrelor de intervenţie, prin intermediul agenţiilor de intervenţie, numai în perioada de recoltare

cantităţile livrate sunt limitate până la un anumit nivel

Organizarea comună de piaţă a cărnii

are particularităţi pe specii

Reglementarea Consiliului nr. 1254/1999 – mecanismele pentru piaţa internă şi comerţul cu alte ţări, Reglemantarea Consiliului nr. 1760/2000 – condiţiile de identificare şi înregistrare a animalelor şi împreună cu Reglementarea Comisiei nr. 1825/2000 – etichetarea cărnii

plăţile directe se acordă doar la bovine (cu greutate mai mare de 400 kg), ovine, caprine

Mecanismele de politică agricolă folosite pentru OCP a cărnii de bovine

plăţile directe – acordate producătorilor individuali sau unui grup de persoane a căror statut este stabilit de legislaţia naţională (holding)

prime speciale – sub formă de prime anuale pe holding, statele membre pot hotărâ acordarea primei de tăiere, în funcţie d evârstă sau greutatea minimă a carcasei, de 185 kg

prima de depopularea efectivelor – în cazul depăşirii procentului de 60% din totalul tăierilor anuale de masculi din specia bovinei

prima de creştere a vacilor – se cordă tuturor producătorilor care asigură lapte sau produse lactate în limita unei cantităţi ce nu depăşeşte 120 mii kg (dacă un producător trasnferă altei persoane holdingul, poate transfera şi dreptul de primă)

prima de sacrificare – se acordă producătorilor pentru animalele sacrificate sau pentru exportul lor în terţe ţări

prime speciale pentru densitatea la hectar – se acordă holdingurilor care cresc vaci cu lapte în limita a 2 capete la hectar

La porcine şi păsări piaţa este liberalizată (ajutorul de depozitare privată, care se acordă atunci când preţul de piaţă pentru carcase scade sub preţul stabilit; în cazuri excepţionale se admit şi intervenţii prin cumpărare)

Organizarea comună de piaţă a laptelui şi produselor lactate

sectorul este excedentar

laptele proaspăt nu beneficiază direct de preţ de intervenţie, ci prin intermediul untului şi laptelui degresat, în funcţie de procentul de grăsime şi conţinutul de proteine

preţul ţintă al laptelui livrat este numa orientativ, teoretic, şi nu un preţ garantat fermierilor

sistemul de intervenţie

intervenţia pentru achiziţionarea untului prin agenţiile de intervenţie , dacă preţul de piaţă scade sub 92% faţă de preţul de intervenţie pentru o perioadă reprezantativă

ajutorul pentru depozitarea privată a untului şi smântânii

ajutorul pentru depozitarea privată pentru lapte praf degresat şi brânză

Măsuri de comercializare

ajutor pentru laptele praf degresat şi laptele degresat folosit la furajarea animalelor

se fixează în funcţie de preţul de intervenţie a laptelui praf degresat, viţeilor şi preţului de piaţă a proteinei

ajutorul pentru laptele degresat folosit pentru producerea de cazeină şi cazeinaţi

se fixează în funcţie de preţul de intervenţie sau de piaţă pentru laptele praf degresat şi preţul mondial pentru cazeină şi cazeinaţi

ajutor pentru cumpărare la preţuri reduse a smântânii, untului şi a untului concentrat de către organizaţii nonprofit, unităţi militare, procesatori pentru fabricarea produselor de patiserie şi îngheţată, fabricarea de furaje

ajutor pentru laptele oferit şcolilor, în cantităţi echivalente de 0,25 l / elev, zi

Sistemul de cote

stabileşte cantitatea de referinţă individuală pentru fiecare producător, compusă dintr-o cantitate livrată la procesatori şi alta de vânzări directe pe piaţă

dacă se depăşeşte cota se percepe o taxă direct la producător sau la achizitor

Măsuri de comercializare

ajutor pentru laptele praf degresat şi laptele degresat folosit la furajarea animalelor

se fixează în funcţie de preţul de intervenţie a laptelui praf degresat, viţeilor şi preţului de piaţă a proteinei

ajutorul pentru laptele degresat folosit pentru producerea de cazeină şi cazeinaţi

se fixează în funcţie de preţul de intervenţie sau de piaţă pentru laptele praf degresat şi preţul mondial pentru cazeină şi cazeinaţi

ajutor pentru cumpărare la preţuri reduse a smântânii, untului şi a untului concentrat de către organizaţii nonprofit, unităţi militare, procesatori pentru fabricarea produselor de patiserie şi îngheţată, fabricarea de furaje

ajutor pentru laptele oferit şcolilor, în cantităţi echivalente de 0,25 l / elev, zi

Sistemul de cote

stabileşte cantitatea de referinţă individuală pentru fiecare producător, compusă dintr-o cantitate livrată la procesatori şi alta de vânzări directe pe piaţă

dacă se depăşeşte cota se percepe o taxă direct la producător sau la achizitor

Regimul de protecţie la frontieră

importurile şi exporturile sunt supuse unui regim de licenţe, pe baza listei de produse stabilită de Comisia Europeană şi a termenului de valabilitate

taxele vamale fixe la import sunt prevăzute de Triful Vamal Comun.

se aplică şi taxe vamale adiţionale

nivelul taxelor vamale are o limită care este transmisă de Comunitate la Organizaţia Mondială a Comerţului

la export diferenţa între preţul mondial şi preţul UE poate fi acoperit prin restituţii la export, care sunt identice pentru toate statele membre şi pot varia în funcţie de destinaţia exporturilor şievoluţia pieţei mondiale

Organizarea comună de piaţă a vinului

UE este prima în ierarhia mondială a producătorilor de vin, deţinând circa 45% în totalul zonelor viticole, 65% în producţia mondială, 57% în consumul global şi 70% din comerţul mondial cu vin

la nivelul UE, vinul şi produsele din struguri deţin 7,2% din valoarea producţiei agricole totale

CE a stabilit măsuri de adaptare a OCP a vinului la exigenţele concurenţei de pe piaţa mondială, mai ales după intrarea în vigoare a Acordului Runda Uruguay, când s-a înlăturat sistemul de protecţie externă

reducerea capacităţii de producţie

îmbunătăţirea calităţii vinurilor

înlocuirea viilor din soiuri mai puţin productive, interzicerea plantării până în anul 2010, cu excepţia zonelor în care creşte cererea de vin

drept de plantare pe suprafeţe noi se acordă pentru 2% din suprafaţa pe care o posedă un stat

acordarea de plăţi producătorilor de vin pentru eliminarea plantaţiilor vechi şi desfiinţarea treptată a unor forme de distilare

în ultimii ani UE a eliminat o bună parte din excedentele de vin, tranformându-le în băuturi spirtoase şi prin distilare să producă carburant auto

CE a propus desfiinţarea stocării vinului în depozite de intervenţie şi acordarea de ajutor pentru stocarea privată pentru a nu se comercializa în perioadele când există surplus

Mecanisme economice

prime pentru abandonarea viilor

4300 euro/ha pentru abandonarea permanentă a unei suprafeţe între 10 şi 25 ari (nivelul maxim pentru suprafaţa mai mare de 25 ari nu poate depăşi 1450

euro pentru o productivitate mai mică de 20 hl/ha sau 12300 euro/ha, acolo unde se depăşesc 160 hl/ha)

preţuri şi taxe

diferă de la o ţară la alta

accizele variază de la 0 la 320 euro/hl pentru vinurile obişnuite şi la 550 euro/hl pentru vinurile spumante

TVA variază între 5 şi 25%

ajutoare

depozitarea privată a vinurilor de masă, mustului de struguri, mustului de struguri concentrat

ajutorul se acordă în cazul semnării unui contract de depozitare cu agenţiile de intervenţie pentru cel puţin 50 hl vin de masă, cel mult 30 hl must sau 10 hl must concentrat în limita, spre ex. de 0,01837 euro/hl/zi

distilare

producătorii de vin sunt obligaţi să livreze pentru distilare toate subprodusele, cu excepţia celor ce produc mai puţin de 25 hl de vin sau must

Organizarea comună de piaţă a zahărului

Sistemul de stocare

menţinerea stocurilor minime pentru asigurarea unei oferte normale de piaţă

colectarea cotizaţiilor de stocare

compensarea / rambursarea costurilor de stocare

Cotele de producţie

asigurarea anuală a balanţelor pozitive a zahărului

colectarea cotizaţiilor de producţie

Sistemul de import – export

plata restituţiilor la export

eliberarea licenţelor şi organizarea licitaţiilor

colectarea garanţiilor pentru eliberarea licenţelor

colectarea taxelor de import şi a taxelor adiţionale de import

Colaborarea cu instituţiile interprofesionale cu structuri administrative

repartizarea cotelor de zahăr în funcţie de suprafaţa cultivată cu sfeclă de zahăr

Preţurile de susţinere

Preţul ţintă

se stabileşte anual pentru zahărul alb neambalat, de calitate standard

este un preţ teoretic ce se aplică în condiţii normale de echilibru cerere – ofertă

Preţul de intervenţie

preţul la care agenţiile naţionale de intervenţie cumpără zahărul produs în UE în cadrul stabilit prin cotele de producţie

Preţul minim

este preţul la care procesatorii sunt obligaţi să cumpere sfecla de zahăr de la cultivatori la o calitate standard

scopul este de a asigura un venit corespunzător producătorului şia unui echilibru în distribuirea veniturilor dintre producători şi procesatori

Preţul derivat

este stabilit anual pentru zonele deficitare, prin estimarea costului transportului de zahăr între zonele deficitare şi cele excedentare

iniţial aceste preţuri erau acordate Italiei – singura ţară în care producţia era inferioară consumului

ulterior au fost introduse şi în alte ţări datorită deficitului de zahăr sau a costurilor ridicate de producţie

Cotizaţiile producătorilor

scopul

finanţarea surplusului de cote peste nivelul ce asigură consumul comunitar

sunt colectate pentru a recupera cheltuielile totale cu restricţiile la exportul de zahăr făcute din bugetul comunitar

pentru susţinerea productărilor de sfeclă de zahăr, procesatorii plătesc un preţ minim pentru sfeclă, care se stabileşte anual, pe baza unui conţinut de zahăr de minimum 16%

Cotizaţia de stocare / schema de rambursare

pentru a asigura comercializarea zahărului la un preţ stabil (în ciuda sezonalităţii), costul depozitării se rambursează lunar, la o rată fixă plătită fabricilor de zahăr, comercianţilor specializaţi şi agenţiilor de intervenţie

Ajutoarele naţionale

diferă de la o ţară la alta

ajutoare pentru producţia de sfeclă de zahăr – Italia, Spania, Portugalia

ajutoare pentru producţia de trestie d ezahăr

ajutoare naţionale pentru rafinare

Stocurile minime

s-au introdus în urma crizei zahărului din 1974

Aranjamentele de import – export

pentru a permite exportul, atunci când preţul mondial este sub preţul din UE, diferenţa dintre preţul din UE şi preţul mondial poate fi acoperită de restituţii la export. Acordul GATT a impus restricţii cantitative şi bugetare pentru subvenţiile la export.

taxa la export poate fi aplicată şi pentru melasă, siropuri de zahăr, alte zaharuri şi izoglucoză

reglementarea Consiului 1101/1995 stabileşte acorduri preferenţiale cu statele ACP (Africa, Caraibe, şi Pacific) şi India.

zahărul preferenţial este un termen folosit pentru zahărul din trestie brut sau alb importat importat în baza Protocolului nr. 8 din Conventia de la Lome cu statele ACP şi India. La acest zahăr nu se impun taxe de import şi nu se aplică măsuri protecţioniste. UE importă anual o cantitate maximă preferenţială limitată d ezahăr din statele ACP şi India fără taxe vamale.

Subvenţii la export

sunt stabilite pentru o cantitate anuală de 2,5 – 2,6 mil tone de zahăr alb

au fost stabilite restricţii pentru aceste subvenţii, pentru o cantitate echivalentă cu importurile din ţările ACP şi India

Perspective

reducerea subvenţiilor

va determină scăderea preţului zahărului european care este de 3 ori mai mare decât cel de pe pieţele internaţionale

se va înregistra o scădere a cotelor de producţie alocate fermierilor

se va realiza o concentrare a producţiei într-un număr mai redus de firme – Anglia, Franţa, Germania, Austria, Polonia

80% din zahărul necesar va fi importat din Brazilia, ceea ce va afecta relaţiile cu ţările ACP şi India

producţia comunitară se va reduce cu 2/3 faţă de producţia actuală

Organizarea comună de piaţă a legumelor şi fructelor

cele mai mari producătoare de legume sunt Italia, Franţa, Spania, Grecia, Olanda

sunt şi ţări cu balanţă alimentară dezechilibrată – Germania, Marea Britanie, ţările nordice

consum foarte diferit – ex. Olanda produce multe legume, dar exportă mult, consumul fiind redus

producătorii au fost încurajaţi să se organizeze în “organizaţii de producători” – există la nivelul UE 1400 de astfel de organizaţii, 63000 ferme de legume şi fructe cu suprafaţă medie de 4,1 ha

suprafeţele cultivate cu legume şi fructe nu sunt eligibile pentru schema de plată unică pe exploataţie