55307521-dan-dobos-abatia-3-infinita-abatie.pdf

7/17/2019 55307521-Dan-Dobos-Abatia-3-Infinita-Abatie.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/55307521-dan-dobos-abatia-3-infinita-abatiepdf 1/278

Dan DoboşAbaţia II

Infinita Abaţie

1



– Scriai că ţi se pare normal ca, dându-le celorlalţicărţi pe care să le citească, să găseşti tu însuţirăspunsurile pe care le cauţi.

– Am spus într-adevăr asta într-una din predicilemele.

– Dar oare, procedând astfel, acela care scrie cărţinu-şi condamnă discipolii la a-i călca pe urme? Nu leinduce el oare acelaşi soi de întreări care-l muncesc şi pe el însuşi?

– Sunt cărţi care creea!ă discipoli. Sunt cărţi careaduc cunoaşterea. "oţi tu să deci!i care sunt maiune?

Arrus învăţase să suporte de ceva vreme senzaţiacrâncenă a depărtării de Kyrall. Avusese nevoie de unveşmânt s#u cu totul special pe care îl pre!ătise mai binede un an e"punându#l treptat călătoriei în spaţiu. $raconştient că rezultatul nu semăna nicicum cu simbiozaprietenească dintre un %yrallian şi mantia lui dar c&iar şi

aşa slabă cum era vocea coloniei de ciuperci pe care osesiza undeva în străfundul minţii îi mai domolea fobiile.$ra ca o ambarcaţiune care îl ţinea la suprafaţa proprieisale minţi.

'e Kyrall îi fusese frică în multe feluri. (ând era copilcrezuse că va muri de foame fiindcă arborii ne!ri se voropri brusc din a mai face fructe) se temuse apoi că nu vaputea deveni *ăurar precum tatăl său) se încrâncenase înţeserea de spaime a luptelor cu animalele telepate şi se înfiorase în faţa pericolului de a#şi pierde semenii în timpce lucra cu delicateţe în mintea lor rănită. +ici una dintrespaimele astea nu#l pre!ătise însă pentru ceea ce simţeaacum când ieşise pe platforma din faţa clădirii impozantea spaţioportului de pe Alderbaraan unde îl lăsase navetaautomată cu care venise de pe Kyrall.

,ncercă să tempereze panica pe care o simţea coloniade ciuperci din mantia s#u şi aproape că#şi pierducunoştinţa din cauza efortului. -imţi însă imediat spriinulAlaanei şi mintea lui întrea!ă fu cuprinsă de o lumină albăcare anestezia totul scoţând la iveală fiecare ascunzişpotenţial periculos alun!ând temerile.

(ei câţiva oameni care se aflau în coridorul ce unea

/



peronul lar! al spaţioportului cu locul de aterizare anavelor superluminice îl priveau cu mirare. +u era nevoiede cine ştie ce aptitudini telepatice sau cunoştinţe subtilede sociolo!ie pentru ca Arrus să#şi dea seama că eraconsiderat o imposibilitate un parado". (ei trei ani care

trecuseră de la moartea cruntă a fostului ,mpărat 0ella II în sala mare a psiacului de pe Kyrall aduseseră poporuluilui o publicitate nedorită. $rau priviţi fie ca supraoamenifie ca întruparea 2iavolului o fi!ură din ce în ce maiprezentă în !ândirea lumilor vec&i care păreau cu toatecuprinse de o manie reli!ioasă creştină. 3tyn îi e"plicasecă era normal ca oamenii să redescopere cel mai simplu

lucru care îi despărţea de clonele pe care le consideraserădintotdeauna e"emplare inferioare. 'e toate lumile vec&i înfloreau culturi neocreştine se construiau biserici şiabundau simbolurile biblice. 'arado"al poate dar ăsta erafelul oamenilor de a#şi căuta o nouă identitate. 4i toţiaceşti creştini ştiau că un %yrallian nu poate e"ista decâtpe planeta lui că abilităţile sale depind strict de prezenţa

câmpului c#u, amplificator al puterilor psi. ,n oc&ii lor eraprobabil un farsor un clovn.2e aceea nu căuta privirile celorlalţi) mer!ea cu capul

în pământ.'lecase &otărât. 2upă ce ai lui suferiseră de molimă

după ce strânsese din amintiri pe care doar măiestria luide *ăurar le putea scoate la lumină scrisese începutul56e!endelor Kyrallului7 o carte simplă despre poporul luicare nu fusese nimic altceva decât un e"periment.(rezuse că e de datoria lui să e"plice tuturor cum seiubeau cum se bucurau cum cântau şi cum dansau şimai ales cum mureau %yrallienii. ,i fusese simplu să adunetoate astea din amintiri disparate. $ra însă conştient căpoveştile planetei sale nu ar fi fost între!i fără elucidareamisterului $uinţilor, al ordinului militar care asi!urase

ascensiunea şi supremaţia dinastiei 0oszt. 2orinţanebunească de a pune cap la cap întâmplări petrecute cumulte veacuri în urmă îl făcuse să devină primul %yralliancare îşi părăseşte planeta.

Alderbaraan nu era o destinaţie întâmplătoare. ,ntre!universul părea să fie convins că instrucţia unui $uintporneşte într#un ma!azin de simbionţi culeşi de pe 8yuss

9



şi vânduţi aici. $l ştia că nu e aşa dar dorea să afleori!inile acestei poveşti. 'e planeta pe care tocmaiaterizase erau cele mai mari crescătorii de simbionţi şi nuse îndoia că în ciuda a ceea ce aflase dea trebuia săe"iste o le!ătură fie ea şi una va!ă între animalele

acelea bizare şi primii $uinţi.Aunse în faţa unui funcţionar care îl privi plin de

curiozitate. :antia îi acoperea cu totul celelalte veşminteşi lăsa să iasă doar vârfurile unor papuci ciudaţi.

– Aveţi vreun act de identitate; întrebă funcţionarulneputând să#şi ia privirea de pe modelele sc&imbătoare şiciudate pe care le forma mantia celuilalt.

*ără vorbă Arrus îi întinse un card ma!netic pe carecelălalt îl e"amină plin de curiozitate.– (e e ăsta;– <n paşaport %yrallian.ameşul scutură uşor din cap încercând parcă să#şi

alun!e în acest fel uluiala.– reţi să spuneţi că sunteţi c&iar de pe Kyrall;

– 2a.– $ drept că aveţi un fel ciudat de a vorbi că mantiaasta seamănă cu ceea ce am văzut în documentare dartoată lumea ştie că...

– -unt aici. :ă numesc Arrus şi vreau să vizitez unma!azin de simbionţi.

– 0ine dar acesta nu e un paşaport valabil şi mi#eteamă că nu am un lector potrivit pentru a citi informaţiilede pe cardul ăsta antic. +u aveţi altceva vreo altă dovadăa... ceea ce spuneţi că sunteţi;

Arrus se concentră asupra minţii celuilalt. $ra mult mai!reu decât pe Kyrall. 2e parcă ar fi simţit ceva necuratfuncţionarul se opunea invaziei cu toată forţa. =recurăcâteva secunde în care cei doi se priviră în oc&i fără săpoată sc&iţa vreun !est. $"pusă însă unui efort atât de

familiar colonia de ciuperci din mantie se domoli bruscoferindu#i lui Arrus forţa suplimentară de care aveanevoie. ameşul icni scurt de parcă Arrus îi intrase înminte în cel mai fizic c&ip cu putinţă. 'entru câteva clipe*ăurarul rămase perple". :intea celuilalt nu semăna defelcu ceea ce era el obişnuit să vadă la semenii săi de peKyrall. >ăsi însă repede ceea ce căuta şi#i proiectă

?



celuilalt în minte amintirea unei lupte cu policornii. -eretrase apoi cu !riă şi aşteptă mai bine de un minut.

– +nnu ccred că e nevoie şi de alte demonstraţii defelul ăsta. (u toate acestea datoria mă face...

– <ite ce e prietene îţi pot lăsa actul ăsta pe care mi l#

a întocmit însuşi 3tyn stăpânul psiacului şi 'reotulpoporului meu. -unt si!ur că#l vei putea citi şi că liderulnostru va fi mai mult decât bucuros să răspundă tuturor întrebărilor pe care tu sau administraţia de aici de peAlderbaraan le veţi avea. Acum trebuie însă să plec.

Arrus trecu pe lân!ă funcţionarul paralizat de !roazăzâmbind în sinea lui. 3tyn avusese dreptate. 8eferirea la

persoana lui şi mai ales le!ătura cu administraţia dinAlderbaraan îl paralizase pe bietul om. ,n cei cinci ani decând 3tyn şi Alaana deveniseră stăpânii psiaculuiImperiul se fărâmiţase în nenumărate federaţii stelarecare erau mereu în război una cu alta sau se pomeneaucă sunt atacate de câte un !rup de clone care stătuserăascunse o vreme. -upremaţia psiacului nu era însă ne!ată

niciodată pe de o parte pentru că 3tyn şi Alaanarefuzaseră constant să se implice în orice dispută politicăsau militară dar şi fiindcă blocada pe care psiacul o puteaimpune asupra comunicaţiilor unei planete însemnapractic condamnarea locuitorilor ei la însin!urare. 3tyn îie"plicase cu răbdare toate acestea iar Arrus înţelesesepe deplin mecanismul abia când 'reotul îi spusese că prinvocea lui îi vorbeşte de fapt 8im $uintul imperial atât deobişnuit cu asemenea situaţii.

'laneta#capitală a sistemului Alderbaraan nu era cumult mai mare decât Kyrallul iar !ravitaţia ei nu#l împovăra deloc. (u toate acestea îi trebuiră câtevasecunde bune pentru a avea cura să desc&idă oc&ii.@dată ieşit din spaţioport aunsese pe o terasă situată lacâţiva %ilometri deasupra unui oraş care părea să se

întindă la infinit. -e urcă aproape fără să#şi dea seama într#un ve&icul bizar care se desprinse de platformă şiporni drept în sus pentru a plona apoi imediat spresuprafaţă. 2upă câteva minute structura imensă aspaţioportului se decupa întrea!ă pe linia albastră aorizontului. $ra o construcţie !i!antică o platformăsuspendată deasupra oraşului care se întinsese şi în zona



de penumbră dintre cei şase piloni care spriineauplatformele.

– -ă ştiţi că toţi păţiţi la fel râse pilotul un tânăr cu tenmăsliniu care conducea cu dezinvoltură ve&iculul aerian.

– 'oftim; (e vrei să spui;

– =urişti. $ simplu să#ţi dai seama că pasa!erul e turistfiindcă vezi cum cască !ura la vederea spaţioportuluinostru. =oţi păţiţi la fel rămâneţi fără cuvinte. Am auzitde vreo doi care de uimire n#au mai putut vorbi delocniciodată.

Arrus privi contrariat cum tânărul se contorsioneazăpradă unui &o&ot de râs.

– 'ariez că ai venit pentru simbionţi.– 2e unde ştii; întrebă Arrus abia rezistând tentaţiei dea pătrunde în mintea celuilalt pentru a afla ce !ândeşte.

– =oţi veniţi pentru simbionţi. Altceva ce dracuB să vezipe planeta asta; 2e când clonele alea împuţite nu mai vorsă muncească pentru noi nici măcar o masă ca lumea numai poţi !ăsi în toată emisfera sudică.

– (itisem undeva că v#aţi distrus sin!uri 'laneteleA!ricole cu tot cu clonele de pe ele...– 'ăi nu ţi#am zis; +u mai vroiau să muncească...Arrus rămase tăcut pentru o vreme.– 2a ai dreptate am venit pentru simbionţi reluă el

într#un târziu. Aş vrea să mă duci într#un loc în care suntvândute animalele astea.

– Ai bani; întrebă scurt tânărul.– :ă întrebi cumva dacă pot să te recompensez pentru

serviciile pe care mi le faci;'ilotul se scărpină în cap şi răspunse cu o voce

tără!ănatăC– Dăă... da cred că da. -ă fiu al dracului dacă nu asta

te întreb.– 'e lumea mea nu e"istă bani dar am aici câteva

statuete ori!inale...– -tai stai stai stai vrei să spui că nu ai nici un fel de

credite;– 2upă cum spuneam pe planeta mea nu e"istă...– 4i dacă te invit să cobori; râni pilotul oprind nava la

câţiva %ilometri deasupra solului.Arrus se înspăimântă pentru câteva clipe. 3tyn îl

E



asi!urase că toată lumea va fi mai mult decât dornică să#icumpere artefactele. +u apucă să încerce să#l convin!ădin nou pe pilot că acesta începu să clatine din cap.

– -ă fiu al dracuBF Asta e ori cea mai deşteaptă farsăcare mi s#a ucat vreodată ori cel mai mare noroc al meu.

Acum ţi#am văzut mantia. -ă nu#mi spui că ai de vânzareartefacte %yralliene.

– 0a da. Am câteva făcute c&iar de fiul meu.– +e ne ne ne nu mer!e aşa. Acuma că un tip

îmbrăcat într#un ful!arin e!os ar putea avea nişteartefacte...

'ilotul se opri brusc cu oc&ii aţintiţi asupra mantiei.

– +u cumva... c&estia asta de pe tine... seamănă cu...– 2a prietene e o mantie s#u, iar eu sunt c&iar de peKyrall.

– Aşa ceva nu se poateF +u se poate să fii de pe Kyrall. =oată lumea ştie că oamenii de acolo nu#şi părăsescplaneta niciodată.

– $i uite eu am făcut#o prietene îi zâmbi lar! Arrus. -e

întreba însă dacă era bine să continue să folosească atâtde des cuvântul prietene, aşa cum îl învăţase 3tyn.*ăurarul privi spre faţa celuilalt şi c&iar fără să

pătrundă până în mintea lui îşi dădu seama că localniculcalcula în !ând care era cel mai eficient mod de a profitade norocul care#i apăruse în cale.

– 'utem porni sau vrei să#ţi dovedesc că sunt de peKyrall;

– Dăăă... şi cum ai putea face asta; +u că nu te#aşcrede desi!ur dar să presupunem că te#ar întrebacineva... altcineva nu eu.

Arrus îi zâmbi lar!.– *uncţionarului de la vamă i#am pătruns în minte şi i#

am indus câteva amintiri de pe planeta mea. rei săprocedez în acelaşi fel şi cu tine;

– 2ar nu doare; 4i nici nu înnebunesc;Arrus zâmbi eni!matic amuzându#se de ne&otărârea

tânărului.– <ite cum stă treaba decise într#un târziu pilotul o să

te duc la un ma!azin de simbionţi cu care am eu uncontract. ,mi dă un procent din vânzările pe care le faceturiştilor pe care îi duc acolo. @ricum n#aş fi avut să#ţi dau

G



rest de la un artefact %yrallian.– +u înţele! zise Arrus.– (ălătoria asta e mult mai puţin valoroasă decât un

artefact de#al tău şi ar fi trebuit să#ţi mai dau eu ţie niştebani.

Arrus căută spriin spre Alaana dar aceasta părea să sefi ascuns într#un un!&er al minţii lui. ăzând că nu înţele!epilotul dădu însă a le&amite din mână şi porni într#ocoborâre verti!inoasă. ,n doar câteva minute aunseră lanivelul solului în ceea ce părea a fi un petec de naturăsălbatică.

– +u prea pare populată zona asta zise Arrus privind

cu circumspecţie împreurimile fără a coborî dinaero!lisor.– 'ăi am aterizat c&iar în milocul rezervaţiei prietenului

meu 2arto. =rebuie să fie plin de simbionţi pe#aici. 4i deoameni de#ai lui. :er!i înspre clădirea aceea şi te vor!ăsi.

(u un !est scurt tânărul îi făcu un brânci lui Arrus şi

decolă în forţă fără să mai pomenească ceva de vreoplată.% o capcană& auzi Arrus distinct vocea lui 3tyn în

mintea sa.– (e uşurareF se !răbi Arrus să salute contactul cu

mintea familiară a lui 3tyn.'şurare? %şti neun? (ii cu oc#ii-n patru. )e-a adus

într-un loc unde se va încerca proail uciderea ta. Aiîncredere însă, sunt cu tine.

– (ine eşti; auzi Arrus o voce !uturală.– <n ne!ustor de pe Kyrall. Am venit să cumpăr câţiva

simbionţi.– 2e pe Kyrall zici; se auzi mai clar de data aceasta o

voce care părea să vină din spatele unor ierburi înalte.rei să râzi de noi;

– +u domnule. ă asi!ur că a devenit c&iar obositor săconvin! pe toată lumea că vin de pe Kyrall.

– 'entru noi e de auns că l#ai convins pe cel care te#aadus aici. +e#a transmis că ai câteva artefacte cu tine. Amvrea să le vedem.

Arrus îşi proiectă mintea înspre cea a vorbitorului.-esiză însă imediat că era practic înconurat de cel puţin

H



zece oameni.– +u vreau să aun!em la vreo confruntare stri!ă tare

%yrallianul. Am venit cu !ânduri paşnice.– 4i dacă o confruntare e inevitabilă; 4i dacă vrem

artefactele tale;

Arrus nu se !răbi să răspundă. Aşteptarea se dovedirodnică destul de repede. ,n faţa lui apăru un !rup decinci bărbaţi. *i!ura centrală era aceea a unui ins bărbos îmbrăcat în &aine albe şi lun!i foarte simple. $l eraflancat de alţi patru indivizi care spre deosebire de elarătau mai de!rabă ca nişte depozite ambulante de arme.Auzi un foşnet în spate şi alte câteva în lateral şi zări la

doar câţiva metri siluete înfricoşătoare.– +u are sens să aun!em la violenţă...– 4tii ceva; 2omnul 2umnezeul nostru ne#a poruncit

să#i ucidem pe necredincioşi. $şti cumva botezat întrudreapta credinţă a lui Iisus (ristos;

– +u sunt. #am spus vin direct de pe Kyrall iar noi...0ărbatul îmbrăcat în &aine albe căzu în !enunc&i şi ridică

mâinile spre cer.– :ulţumescu#ţi ie 2oamne că#i aduci penecredincioşi în bătaia sabiei mele.

– +u înţele! pe deplin ceea ce spui dar faci o !reşeală.+u sunt clonă nu vin de pe o 'lanetă A!ricolă.

– -ă taci tună bărbosul. +ici nu mi#am înc&ipuit aşaceva. 'robabil că eşti de pe Kyrall. 2iavolul a uneltit şi afăcut posibil ca odraslele lui să vină până în casa meapentru ca dovedind credinţă 2omnului să mă mântuiescpe mine şi pe ai mei. ei pieri...

– 2e ce să pier; întrebă Arrus pe un ton neliniştit. +uam nimic de împărţit cu tine. 2acă vrei îţi pot lăsa însă unartefact sau două.

– $şti şi mărinimosF &o&oti celălalt. $i bine străine osă#ţi e"plic eu cum o să facem. :ai întâi o să#ţi despărţim

capul de trup apoi îţi vom tăia mâinile şi picioarele şi tevom lăsa pradă simbionţilor muribunzi. +imic nu le placemai mult decât stârvurile vec&i de două#trei zile.

– 0ine dar de ce; (e#aveţi cu mine;– 2acă eşti într#adevăr de pe Kyrall înseamnă că ai

ceva de#a face cu !âlceava asta a zeilor pă!âni care ne#au otrăvit viaţa. $şti probabil o parte a comploturilor

J



Abaţiei sau mai rău eşti trimisul monstrului acela în caresălăşluiesc mai mulţi oameni şi care se crede 2umnezeul!ala"iei numai pentru că stăpâneşte psiacul. *ie şi numaipentru asta şi tot ar merita să mori. 2ar nu asta e forţacare ne pune pe noi în mişcare. +oi suntem soldaţii lui

Iisus (ristos şi te vom pune pe cruce.– -taţi staţiF -taţi că nu înţele!. ,n ce fel sunt eu

duşmanul vostru; $ adevărat îl cunosc pe 3tyn. A fostpreotul...

– 'reot zici; urlă bărbosul. Aici numai eu sunt preot.2ar ce zic eu aici? ,n tot universul...

– $i bine atunci c&iar cred că e momentul să#l cunoşti

personal pe preotul tribului meu @menori.(u un !est scurt Arrus îşi dădu os mantia. $liberată decontactul cu colonia de ciuperci mintea lui deveniaproape imaterială. 2in un!&erul în care asistase tăcut lascena aceea 3tyn acapară total mintea lui Arrus şi apoila rândul său îl lăsă pe 8im să se îndeletnicească cu ceeace ştia mai bine. 2eşi corpul lui înfăptuia carna!iul pentru

Arrus suspendat undeva în afara timpului lupta durădoar câteva secunde. <ltimul lucru pe care îl văzu înaintede a#şi recăpăta controlul asupra corpului fu propriaima!ine aceea a unui bărbat mic de stat cu veşminteleşiroind de sân!e.

– Impresionant &o&oti bărbosul pe care Arrus constatăcu uimire că 3tyn îl cruţase.

*e-ai făcut? !emu Arrus către 3tyn.+ai am nevoie de el. Ai încredere.– (eea ce tu şi 2iavolul care te posedă nu aţi aflat încă

este că şi eu sunt $uint.Arrus nu#şi putu stăpâni un &o&ot de râs.– -erios; 4i cine eşti; 6e%a innedi Allin 'erse;(elălalt tăcu o clipă încurcat.– +u e treaba taF Ai face mai bine să te înc&ini zeului

tău pă!ân pentru că#l vei întâlni în curând. Iar cu moarteata voi porni pe calea adevărată a mântuirii poporului meu. =e voi strivi cu forţa cu care credinţa adevărată...

Arrus tocmai îşi adunase în minte cuvintele cu caredorea să#şi ceară iertare în faţa lui 3tyn fiindcă acestainsistase timp de doi ani să e"erseze controlul acelacomplet al trupului lui Arrus de către mintea lui 3tyn prin

1L



care *ăurarul se putea transforma în $uint oricând eraameninţat când un şuierat scurt marcă dezlipireainstantanee a capului bărbos de trunc&iul îmbrăcat în&aine albe. easta se rosto!oli în iarba înaltă dispărândimediat şi lăsându#l pe Arrus cu senzaţia că îşi continuase

vorbele din ce în ce mai stins c&iar şi desprinsă de petrupul ei. *ăurarul tocmai se întreba dacă nu cumva elfusese cel care îl omorâse când din ve!etaţia înaltă ieşiun bărbat între două vârste care i se adresă politicosC

– -lu!a dumneavoastră domnuleF -unt :eim 2artoproprietarul acestei crescătorii de simbionţi. Abia aşteptsă fac afaceri cu dumneavoastră fiindcă sunt tare

interesat de artefactele %yralliene.– 2ar el; =ipul ăsta cu &aine albe cine e; întrebă Arrus încă nedumerit.

– (ui îi pasă; *iecare cartier de aici din oraşul ăsta arecâte un mesia căruia i se pare că l#a descoperit pe (ristosşi că e trimisul lui pe pământ. -upărător e că alun!aţi dinoraş se ascund în crescătorii. *ură simbionţi şi apoi îi

vând contrabandiştilor. +u îi alun!ăm însă fiindcă viciullor ne e util. :ă ro! de obicei nu aun! să fie c&iar atât dea!resivi. ă sunt foarte recunoscător că m#aţi autat cuăştia zise străinul arătând spre victimele lui Arrus.

– $u... ăăă...– 2omnule înainte de a deveni ne!uţător de simbionţi

am fost căpitan pe o navă imperială. Am avut onoarea dea#l avea la bord pe Allin 'erse. (redeţi#mă ştiu sărecunosc un $uint, măcar şi după ceea ce lasă în urmăzise 2arto zâmbind lar!.

– (um aş putea să fiu un $uint de vreme ce sunt pentruprima dată pe Alderbaraan şi toată lumea ştie că înma!azinele de simbionţi de aici începe iniţierea oricărui$uint?

2arto râse scurt invitându#l cu un !est lar! pe Arrus

să#l urmeze. 2rumul până la casa pe care i#o arătase încăde la început pilotul aero!lisorului îl parcurseră în linişte.

– Aceasta este casa mea. 4i cred că împreună vom !ăsirăspuns la întrebările care vă macină.

– 2e unde ştii că am venit să caut răspunsuri; întrebă într#o doară Arrus.

2arto se mulţumi să zâmbească eni!matic.

11



– n câţiva ani, trupurile noastre vor fi ţărână. itotuşi, acum câţiva ani nu eram nici măcar ţărână.Dacă Dumne!eu e capail să cree!e ceea ce n-a eistat

niciodată, nu va fi el oare în stare să cree!e ceea ce aeistat mai demult?

– Ai mai spus asta într-un fel, într-o rugăciune/Doamne, niciodată nu eşti nou, niciodată nu eşti vec#i.i cu toate astea dai viaţă tuturor lucrurilor.

– ,ntr-adevăr, dar nu înţeleg de ce ai răscolitmemoria mea tocmai după fra!a asta.

– (iindcă te fereşti să-ţi duci întrearea până lacapăt. Numai Dumne!eu este capail să readucă ceeace a fost? n timpurile noastre, oamenii fac asta fărăîncetare. i poate de aceea Aaţii !iceau că Dumne!eullor şi-a atins nemărginirea.

'rivit de pe sol spectacolul pe care#l ofereau cele patru

navete monoloc ar fi putut încânta c&iar şi cele maie"i!ente !usturi. 6a limita percepţiei umane naveledescriseră patru cercuri concentrice lăsând în urma lor unnor fin de particule albicioase. 'e măsură ce substanţaaceea cădea încet în nemişcarea atmosferei de pe +oul Mnavele se ridicară de parcă ar fi dorit să se ferească deceva. (ând primele valuri alburii atinseră vârfurile înalteale copacilor întrea!a câmpie se umplu de un sfârâitstraniu. (a şi cum ar fi funcţionat ca o radieră imensă într#un truca prost praful continuă să cadă imperturbabilnumai că în urma sa nu mai rămânea nimic nici măcarsc&eletul vreunui copac mai falnic. $ra ca şi cum dinmândra pădure a +oului M cineva decupa un cilindruimens. (ând praful atinse solul z!omotul se intensifică şiici#colo izbucniră mici incendii care se potoliră însă destul

de repede. +avetele aterizară în milocul zonei aceleiaformând un pătrat perfect şi rămaseră acolo preţ decâteva ore bune în timp ce ocupanţii lor încercau săsondeze pădurea de nepătruns pentru oameni.

– (&iar a fost necesară barbaria asta; întrebă 6e%ainnedi. 2e ce trebuia să atra!em atenţia asupra noastră în felul ăsta; $ra mai bine să ne fi ascuns.

1/



– 4i 8im avea mania asta a pândei. 'e el nu l#a dusnicăieri aprecierea pentru vânătoarea pasivă se auzi îndifuzor vocea lui Allin 'erse.

– 6ăsaţi#l în pace pe 8im el e cu 2omnul se răstieyyn =ars. *iltrată prin reţeaua de comunicare vocea lui

păru ameninţătoare.– +#am făcut decât să respectăm procedura standard

de aterizare. <neori stau şi mă întreb dacă în anii ăştia dinurmă nu ne#am înmuiat. ,nainte de a ne feri de cine ştiede li!&ioane acidul nostru are în primul rând rolul de a neplasa cât de cât într#o zonă septică...

0uinţii nu mai erau ceea ce fuseseră odată. 6ipsiţi de

:aestru ei ve!&easeră bătrâneţea c&inuită a lui Kasserpână când bătrânul ,mpărat murise cu zâmbetul pe buze.*aptul că avusese odată între! universul cunoscut şi că numai putea lăsa după moarte decât o idee îl amuzaseteribil dincolo de puterea de înţele!ere a $uinţilor, care#istăteau la căpătâi.

+u fusese însă pentru prima dată când ordinul $uinţilor

rămânea fără un 0oszt pe care să#l sluească. =imp decâteva sute de ani însă operaţiunile lor fuseseră spriinitede trupele re!ulate care acum nu mai e"istau. +ici eşeculAlaanei care nu reuşise să transforme în $uint nici un altom în afară de 3tyn nu picase prea bine. 3tyn refuzase săaccepte că era $uint, iar Alaana dispăruse imediat după întâlnirea lor din psiac trimisă într#o misiune secretă despionare a clonelor. -triviţi sub iminenţa stin!erii ordinuluilor $uinţii reveniseră cumva la cele mai umane dintreaspectele personalităţii lor. illerte era un perfecţionist =ars devenise aproape bi!ot innedi mormăia adeseoriceva despre vec&ile drepturi ale omului în timp ce 'erseera pur şi simplu dezinteresat de absolut toate cele ce i se întâmplau.

'rimul care coborî din navetă fu eyyn =ars care

mer!ea bizar fiindcă se străduia să nu calce în locurile încare acidul continua încă să#şi facă efectul distructiv.(urând îl urmară şi ceilalţi.

– (e e strâmb în ima!inea asta a noastră; se întrebăillerte. @dinioară numai la !ândul că patru $uinţi aucoborât pe o planetă popoare între!i plecau să seascundă.

19



– +u asta e problema. -untem la fel de respectaţi îlcontrazise Allin 'erse. ,nainte însă aveam un scopacţiunile noastre erau menite să apere dinastia...

– -ă nu începiF stri!ă 6e%a innedi. Am avut discuţiaasta de zeci de ori. 2acă tot e să murim atunci măcar să

o facem cu demnitate luptând pentru dinastia 0oszt.– 6uptând; 'entru dinastie; se burzului şi illerte. +ici

una dintre c&estiile astea nu mai are semnificaţia pe carea avut#o odată. -untem ultimii 6e%aF 6upta nu mai aresens iar dinastia s#a stins.

– +e rămâne însă ru!ămintea bătrânului ,mpărat.– 4i crezi că zeţii dar mai ales Muul acela nu#şi vor da

seama care ne sunt adevăratele intenţii; $ de aşteptat cadupă ce aproape că i#am distrus zeţii să#şi fi dat seamade esenţa umană.

(a şi cum cineva le#ar fi ascultat conversaţia lapicioarele lui 6e%a innedi se căscă brusc o !roapăfume!ândă. Anii lun!i de bătălii neîntrerupte îi făcută pecei patru să reacţioneze imediat. âşniră în navetele lor şi

mai repede decât ar fi putut vedea un om începurămanevrele de decolare. <n cordon compact de zeţistrăbătuse însă dea umătate din distanţa care#i separade pădure. @ parte din ei era înarmată cu lasere uşoare şifu nevoie de întrea!a măiestrie a $uinţilor pentru cascuturile firave ale navetelor să nu cedeze sub tirul lorsistematic.

@dată ridicate în aer însă navetele începură să zboarerazant cu vârfurile copacilor apărând din toate părţile şiaruncând acid asupra zeţilor. Ima!inile erau în măsură să îi impresioneze c&iar şi pe $uinţi. 2eşi obliterareaplanetară şi atacul cu acid molecular fuseseră armele carele permiseseră oamenilor să#i învin!ă pe zeţi imediatdupă moartea lui 0ella c&inurile în care mureau animaleleacelea mândre felul în care se topeau mâncate de furia

arzătoare a substanţelor aruncate de $uinţi, îi făceau peaceştia să resimtă o nuanţă de re!ret. @dinioară asta ar fi însemnat slăbiciune. :aestrul +B>ai 6oon nu mai era însăşi odată cu el dispăruse din viaţa $uinţilor şi sin!urainstanţă care ar fi putut da verdictul acesta.

1priţi-vă& n felul ăsta nu o să înfăptuiţi nimic.,n ultimii ani $uinţii încercaseră să urmeze calea

1?



indicată de fostul lor :aestru c&iar înainte de a muri. @lăsaseră pe Alaana să le pătrundă în minte să le studiezear&itectura neurală sperând că femeia aceea mărunţicădar atât de puternică va izbândi până la urmă în creareaaltor $uinţi. Indiferent însă câţi candidaţi îi aduseseră

indiferent câte răpiri înfăptuiseră Alaana nu reuşise încăsă formeze un $uint. $"istau doi tineri care făceaupro!rese dar ritmul în care se transforma mintea lor eracu totul nesatisfăcător şi nu ar fi permis @rdinului sărăspundă imediat la moartea unui $uint, aşa cum o făcusetimp de secole pe vremea când :aeştrii îşi e"tindeaufilamentele de accun în craniul elevilor lor. -in!urul lucru

nou pe care#l reuşise Alaana era că le acordase minţile lavocea ei interioară aşa încât atâta vreme cât ea se afla înpsiac ei o puteau auzi indiferent în ce colţ al !ala"iei s#arfi aflat.

)reuie să-l găsiţi pe 2uul.– 4i cum să facem asta; răspunse innedi

materializând o întrebare care#i muncea pe toţi;

Ateri!aţi şi o să vă găsească el.0uinţii se conformară şi#şi reluară formaţia din centrulcercului pârolit. (a şi cum s#ar fi înţeles cu Alaana la doarun minut de la aterizare din mar!inea pădurii sedesprinse un !rup de zeţi care#l avea în centru pe Muullucrătorul modificat care putea vorbi cu oamenii. >rupulse deplasa încet urmând ritmul mersului lui Muul care eranesc&imbat. Arătarea se clătină pe picioarele sale subţiripărând mai de!rabă că se prăbuşeşte spre înainte decâtcă mer!e.

Allin 'erse şi eyyn =ars îi ieşiră înainte în timp ceceilalţi doi $uinţi urcară în navete.

– +e întâlnim din nou rosti =ars o frază a căreiambi!uitate o făcea e"trem de potrivită pentru începutulunei conversaţii.

– ,mi cer iertare fraţii mei nu ştiut atacat voi cine.– (&iar e necesar să te strâmbi în felul ăsta; =e#am

auzit vorbind în cea mai curată limbă omenească...– Asta sunat la voi în cap vrăitor 3tyn ucat minţile

voastre. $u nu sunt decât Muul.(ei doi $uinţi se priviră unul pe celălalt şi apoi =ars

rosti scurtC

1



– enim către tine trimişi de ,mpăratul nostru Kasser.– 4tiu el părinte pentru ,mpăratul 0ella.– 2a încuviinţă =ars. 2in păcate însă ,mpăratul nostru

tocmai a murit şi pe patul de moarte ne#a poruncit săvenim la voi. $l a înţeles că furia cu care aţi fost distruşi

şi voi şi clonele nu are cum să aducă nimic bun. rea ca împreună să construim o armată care să#l poată învin!epe 3tyn.

'icioarele lui Muul fremătară straniu.– Asta !reu înţeles este pentru mine şi părintele meu.

+u încercat noi să facem lucrul ăsta când zeţi mulţi şipărinţi patruzeci şi şapte; Acum am rămas doar câţiva.

'ărinte unul avem. (e putem face;– +u o să fie uşor dar noi ştim secrete pe care ni le#adezvăluit ,mpăratul Kasser care pot nimici şi psiacul sauc&iar tot Kyrallul. @ să !ăsim planete pe care o să vi ledăm numai vouă o să vă învăţăm să vă apăraţi deefectele acidului...

– 'raf arzător; întrebă Muul. :ultă suferinţă el aduce. $l

şi bombele cele mari...– ,ntocmai continuă Allin 'erse. Am venit să vă învăţăm să vă feriţi de aceste arme şi împreună săizbândim. Avem însă o sin!ură întrebareC e adevărat ce aspus 3tyn despre tine; $şti cumva mesa!erul unei minţistrăine; Al unei fiinţe mult mai puternice decât îşi potoamenii ima!ina;

Muul îşi a!ită cele două filamente care putea cu !reu finumite membre superioare.

– ,nvăţat eu înţele! oamenii şi am o întrebare pentru întrebarea ta. 2acă eu atât puternic de ce lăsat părinţi sămoară; 2e ce eu nu omorât la voi distrus planete aşacum voi făcut cu noi; 6ucruri petrecute pe Kyrall doarvrăitorii. 2oar oc al omului aceluia cu mintea vastă.

– 4i totuşi insistă eyyn ai dispărut din psiac. (&iar

presupunând că te poţi mişca foarte repede... măcar noiar fi trebuit să te vedem.

– Asta mult ciudat a fost. Muul nu simţit pe el şi apoisimţit din nou numai că Muul nu mai era unde fusese.Muul pe navă lân!ă părinţi. +u e"plicaţie.

– rei să spui că de fapt nu ai fu!it din psiac ci ai fosttrimis;

1E



– 3tyn mare vrăitor. $l ucat cu voi şi cu mine. :otivenu înţele!. 2ecât poate ură faţă de părinţi. 2ar nici astanu înţele!.

– ,mpăratul nostru a fost foarte precis. =rebuie să neasi!urăm că nu eşti ceea ce a spus 3tyn că eşti.

– Muul nu înc&ipuie cum face asta. Muul poate spune căel nu vrăitor precum 3tyn. +oi nu minţim niciodată ăstaobicei numai oamenii îl au.

– 4i totuşi... trebuie să fim si!uri.– Asta simplu este. $u duc la voi la sin!urul părinte

care rămas. Muul ştie că voi soldaţi buni. Aţi putea ucidepărinte. 2ar Muul încredere în voi.

-punând aceste vorbe Muul se întoarse şi începu să înainteze spre ceea ce părea un fel de tunel pe care#lfăcuseră zeţii prin ve!etaţia deasă a noii lor planete. (eidoi $uinţi îl urmară şi constatară cu uşoară neplăcere căfură înconuraţi imediat de luptători zeţi. Aceştia nuconstituiau un pericol imediat pentru ei doi $uinţi fiindmai mult decât de auns pentru a învin!e probabil o

întrea!ă familie de zeţi. ,ntreruperea contactului vizual cuinnedi şi illerte care#i urmăreau probabil de deasupracopacilor nu era însă de natură să#i liniştească.

'rintr#un !est scurt eyyn =ars reteză o rămuricădintr#un copac. Avea un lemn tare iar din tăietură începusă se scur!ă un lic&id maroniu. 'ădurea de pe +oul Mpărea a fi formată dintr#un sin!ur fel de copac o plantă înaltă cu trunc&iul !ros şi e"trem de re!ulat. 'e +oul M nupărea să e"iste şi altfel de viaţă în afară de cea ve!etală.Indiferent cât de mult îşi ascuţi simţurile =ars nu reuşi săobserve nici o vietate.

– -unt tare curios zise Allin 'erse. ,n anii petrecuţi pe Mam avut mereu senzaţia că dacă ar fi avut lemn prieteniinoştri ar fi creat lucruri uimitoare. 2acă au învăţat să#lfolosească...

(ărarea pe care mer!eau se termină brusc şi păşiră peo iarbă violacee un covor compact format din filamenteelastice. =ars se aplecă încercă să rupă câteva fire şiconstată cu surprindere că lucrul acela era mult mai !reudecât se aşteptase.

– 'erfectF se bucură 'erse. Iată şi o plantă din care sepot face cabluri funii. ,ncep să cred că ai dreptate eyyn.

1G



Meţii au un 2umnezeu al lor unul care i#a adus pe oplanetă care le pune cu adevărat în valoare potenţialul.-unt curios... *ără vorbe =ars îi arătă o construcţie carese profila în zare. $ra cu adevărat !randioasă. ,nalt de osută de metri şi cu o bază imensă edificiul care părea

adăpostul mătcii era construit într#un fel straniu ciudatpentru oc&iul omenesc. =urnuri bastioane pasarelecupole ovoide şi multe alte construcţii care păreau fărăsens se uneau într#un ansamblu care i#ar fi făcut invidioşipe in!inerii vec&iului Imperiu. 2eşi nu aveau cum să fiesi!uri $uinţii simţeau că se află în faţa celei mai maristructuri artificiale din univers.

– Acolo locuieşte părintele tău;– 2a. +oi fericiţi. Asta planetă bună. :ai uşor construimedificii...

,n sistemul de comunicaţie se auzi şi fluieratul luiinnedi care aunsese şi el deasupra zonei acoperite cuiarbă şi vedea probabil construcţia zeţilor.

– <n popor care e în stare să facă aşa ceva nu are cum

să piară zise Allin 'erse. Abia aştept să mă întâlnesc cupărintele tău pentru ca împreună să pornim să cucerimuniversul.

Muul îşi clătină corpul într#un fel care ar fi putut însemna orice.

– -ă mer!em simt părinte nerăbdător este afle ce planavut şeful vostru Kasser. ederea lui va fi felul nostru înţele!eţi voi că războiul care nimicit pe noi nu avutle!ătură cu poporul nostru. Acum însă părinţi nu mai esteşi datorie avem recuperăm planetele pe care ei murit.

– Aşa e prietene. ,mpreună vom deveni stăpâniiuniversului zise Allin 'erse privind spre Muul.

(ei doi $uinţi de pe sol auziră c&icotelile lui illerte.– (e prostieF :i#am ima!inat întotdeauna că diplomaţia

e o însuşire care aparţine numai rasei umane. Arătarea

aia minte cu neruşinare.Da, dar ăsta e cel mai periculos dintre toate secretele

universului. Nu-l pierdeţi din oc#i.ăzut de la bază edificiul părea că striveşte pe oricine

încearcă să intre. >rupuri or!anizate de zeţi se deplasau în ritm rapid părând că au de îndeplinit sarcini ur!ente.Intrarea era şi ea pe măsura dimensiunilor clădirii iar

1H



$uinţii se opriră câteva clipe şovăind.– Muul bucuros voi respect. 'oate că aşa înţele!eţi ce

vrut poporul meuC linişte construit edificii.– 2ar nu ţi#e frică; +u ţi#e frică că am venit să vă

distru!em; îi făcu Allin 'erse să în!&eţe pe ceilalţi $uinţi.

2e unde ştii că nu am venit să vă omorâm;Muul tresări violent.– Muul nu ştie. 2ar voi oricum venit. Asta nimeni nu

poate sc&imba.

– Spuneai că toţi oamenii sunt condamnaţi la a se

ilu!iona că au lier aritru.– i acum spun... Atâta doar că mi-am dat seama călucrul ăsta se poate să nu fie c#iar aşa de important.

– Admiţi că te-ai înşelat?– Admit că felul în care gândesc cei ce-şi urmea!ă un

destin imuail poate influenţa alte destine...– Să nu fie deci Dumne!eul tău acela care ne

trasea!ă liniile vieţii?– 3a da. Atâta doar că o face pe căi complicate,neliniare...

:aşinăria în!&iţi fiola cu un bâzâit scurt şi mormăi preţde minute bune în felul ei metalic până când rămase într#un târziu total nemişcată. +umai luminile panoului decomandă pâlpâiau liniştit su!erând că totul e în ordine.

– 'arcă a înfulecat#o se plânse No&ansson.– :ie mi s#a părut mai de!rabă că e ca o doică precum

o femeie care îşi ocroteşte odorul pe care să#l încredinţezeapoi mamei sale.

0ărbatul puse mâna pe pântecele femeii. 'e sub pânzaaspră pielea se înfioră.

– $şti tare curaoasă @%sana. <neori mă întreb de unde

!ăseşti rezerve pentru atâtea planuri pentru atâtea...*emeia îi acoperi !ura cu palma. 2eşi era si!ură că

2urdrin No&ansson nu ştia care îi sunt adevăratele motivede fiecare dată când îşi e"prima o asemenea admiraţiefaţă de ea se simţea nesi!ură. -e obişnuise cu prezenţalui cu tot ceea ce implica ea de la pericol până laprietenie şi poate c&iar iubire.

1J



– ,nfrân!erile îmi dau puteri oftă @%sana.– $şti prea sensibilă se burzului brusc 2urdrin.$a preferă să nu continue fiindcă avuseseră de

nenumărate ori discuţia aceea. 'orni în sc&imb către uşacare se desc&ise cu un scârţâit uşor de metal frecat pe

metal. 2eşi nu trecuseră decât trei ani de la fu!a de peKyrall şi venirea pe $c% imensa navă spaţială sin!urul&abitat locuibil în condiţii civilizate de pe planeta aridăcare le servea drept adăpost începea să dea semne debătrâneţe.

Auzi paşii celuilalt în urma ei. *ără să aibă nevoie să#lprivească îl simţea că mer!e cu capul aplecat ca şi cum

ar fi purtat o povară. 4tia care e adevărata natură a încovoierii aceleia dar nu putea să nu admire şi încăpăţânarea lui 2urdrin de a crede până la capăt înplanul lor. 4i uneori îi părea sincer rău de bărbatul faţăde care învăţase să fie un cu totul alt om decât era înrealitate.

Aunşi în pat ca în fiecare seară el o dezbrăcă încet şi

îşi trecu înfiorat de!etele peste cicatricile lun!i pe care@%sana îi spusese că le căpătase în cursul evadării eispectaculoase de pe Kyrall cu doar câteva secunde înainte ca imperialii şi băştinaşii să cucerească psiacul.

– 6a ce bun atâta durere; se înfioră bărbatul.@%sana îşi trecu mâna prin părul lui. 4tia din amintirile

lor comune că îi plăcea asta.– +u e ruşinos să accepţi că te#ai înşelat. +umai proştii

nu se sc&imbă. $ natural să...– (&iar şi atunci când !reşeala ta pune pe zdruncin un

univers între!; (ând stârneşti un război în care mor zecide miliarde de oameni; întrebă 2urdrin cu !las stins.

– :ai ales atunci dra!ule mai ales atunci. =ăcură amândoi lăsându#şi fiecare !ândurile să

alunece în punctul acela unde !riile obsesiile şi fricile

devin totuna.@%sana se întrebă dacă Alaana reuşise să formeze

vreun $uint. 2e când aunsese pe $c% le!ăturile dintre elefuseseră doar sporadice. 2in motive pe care le bănuiadoar contactul mental cu psiacul era e"trem de slabperturbat probabil de puternicele şi desele furtunima!netice. ,ntr#una din rarele ocazii când simţise

/L



atin!erea minţii Alaanei @%sanei i se ceruse să încerce larândul ei să#şi proiecteze !ândurile spre psiac. -e străduiamereu dar nu reuşea mare lucru. Iar dacă dorinţa ei de aafla ce avea să devină ordinul $uinţilor putea trece dreptun capriciu decizia în faţa căreia se afla acum era

imperios necesar să o împărtăşească prietenilor ei dinpsiac. ,ncercase zadarnic în ultimele zile să prindă măcaro umbră de contact mental cu Alaana. ,n lipsa acestuispriin &otărâse sin!ură să mear!ă mai departe urmândplanul lui 2urdrin.

0ărbatul îşi ţinea pumnii strânşi profitând că pătura îiascunde semnul acela de surescitare şi sperând că

@%sana nu#l va doeni din nou. *emeia obişnuia să#i atra!ăatenţia că înverşunarea se putea transforma lesne înmăr!inire în timp ce !raba era cunoscută dintotdeaunaca fiind mama tuturor !reşelilor. 2urdrin nu se putea însăabţine să nu trăiască din plin tensiunea momentului. Avea în sfârşit embrionul din care urma să se nască -f.Au!ustin cel +ou. <rma ca a doua zi să#l scoată din

compartimentul în care#l introdusese cu câteva minutemai înainte împreună cu @%sana şi să#l pună apoi înpântecele femeii care avea să devină astfel într#un felmama celui care avea să mântuiască poporul clonelor.2urdrin nu se îndoia că dacă şi cealaltă parte a planuluisău urma să se desfăşoare perfect clonele aveau săcapete conducătorul unic şi iscusit care să adune ceea cemai rămăsese din poporul lor pentru a le croi o viaţă maibună.

– 4tiu la ce te !ândeşti şopti @%sana la urec&eabărbatului.

– +ici nu e de mirare. +u mă !ândesc decât la unsin!ur lucru. :ereu. Indiferent de unde plec indiferent deunde măsor ceea ce mi se întâmplă !ândurile mele aun!la necesitatea absolută ca noi să avem un conducător

adevărat şi la planurile noastre.*emeia se ridică într#un cot şi#l privi îndelun! în oc&i.– 4i dacă o să dăm !reş;– +ici nu vreau să mă !ândesc clătină din cap

bărbatul. +u avem motive să ieşim învinşi din bătălia asta.(u sau fără însămânţări clona -f. Au!ustin cel +ou ne vaizbăvi...

/1



– 'e cine va izbăvi; 'ână la vremea când va fi împlinitmăcar optsprezece ani noi cei care am prins =rezireacea de#a 2oua ,nsămânţare şi 8ăzboiul Abaţiei vom firămas e"trem de puţini. (ât despre ceilalţi... vezi bine cănu ne împărtăşesc idealurile.

– +u trebuie să udecăm numai după ce ni se întâmplănouăF spuse cu însufleţire 2urdrin. 'oate că în alte părţitineretul a crescut altfel poate că la noi au auns doar...

– =e amă!eşti. =e amă!eşti şi o să suferi. (&iar dacă esă ne uităm numai la anul acela pe care l#am pierdut pânăcând +e!al şi 0allen au consimţit să ne pună la punctlaboratorul în care am făcut clonarea şi tot trebuie să

acceptăm că nu suntem cu toţii la fel că avem interese şidorinţe profund diferite.2urdrin strânse din dinţi iar scrâşnetul o sperie pe

@%sana. 6a doar câteva săptămâni după ce !ăsiserăplaneta $c% +e!al şi 0allen descoperiseră nişte pun!iimense cu un metal lic&id care era o materie primăe"celentă pentru componentele şi procesoarele pe care

deveniseră e"perţi în a le construi folosind instalaţiilenavei. Aunseseră în scurt timp să perfecţioneze atât demult o maşină de transmutare încât puteau acum săfabrice mii de componente pentru calculatorul lor!i!antic pe care învăţaseră să#l construiască din cărţilecu care venise 0allen.

(a şi cum lumea lor ar fi fost separată de o lamă!i!antică de un bisturiu temporal ce despărţea!eneraţiile !rupurile de clone rătăcite care#idescoperiseră întâmplător ca şi cei pe care 0arna şi4estov îi recuperau de pe fostele 6umi A!ricole se împărţeau instantaneu odată aunşi pe $c%. (ei tineriplecau să li se alăture lui +e!al şi lui 0allen în timp ceclonele care trăiseră la o vârstă matură cea de#a 2oua,nsămânţare rămâneau lân!ă el şi @%sana sperând că -f.

Au!ustin cel +ou cel nenăscut urma să îi salveze.6a început fusese vorba de o separare pur ideolo!ică.

=inerii doreau să construiască o conştiinţă mecanică ointeli!enţă artificială de tipul celor preconizate înaintea:arelui $"od. $i sperau că un asemenea calculator aveasă le ofere nu numai avantaul unor verdicte obiective pecare să se bazeze conducerea şi strate!ia lor militară dar

//



să facă şi paşi imenşi în domeniul cercetării în ştiinţelee"acte ne!liate de societatea boemă a ultimelor secole.

,n sinea lui 2urdrin trebuia să recunoască faptul că încercarea tinerilor era seducătoare pentru oricine aveaamintiri din prima parte a secolului 33I. $l însuşi fusese

e"trem de surprins să se trezească într#o lume aproapefeudală una atât de diferită de cea plină de maşinăriiinteli!ente şi &arnice pe care le preconizase literaturatinereţii lui. $ra conştient însă că n#ar fi putut niciodată sărecupereze două milenii de sta!nare ştiinţifică într#osin!ură !eneraţie indiferent de cât de puternic ar fi fostcalculatorul pe care l#ar fi putut pune la punct pe baza

metalului acela lic&id. 'lanul lui era mai simplu maidibaci mai si!ur. 2e fapt sin!urul lucru care#l derana eracă se apropia puţin prea mult de o viziune reli!ioasă.

@%sana îi cunoştea frământările şi insista mereu că unom nu e un cub de oţel care să lucească la fel indiferentla timpurile prin care trece. $a credea că sc&imbarea enormală şi că tocmai diver!enţele cu mai tinerii lor

tovarăşi erau un semn că trebuie să#şi ducă planul până lacapăt.2e fapt nici nu prea aveau de ales fiindcă +e!al şi

0allen &otărâseră să#şi în!roape maşinăria într#un puţforat e"act sub navă. ,şi construiseră acolo la început unlaborator apoi şi spaţii de locuit până când se aunseseca liftul care cobora acolo să se transforme într#un fel de!raniţă. Nos erau tinerii care lucrau la construireacalculatorului lor ecranaţi pe cât se poate de furtunilema!netice în timp ce sus ceilalţi se pre!ăteau să#lprimească pe -f. Au!ustin cel +ou.

– -e poate să ai dreptate rosti încet 2urdrin fără săprivească spre @%sana. $i nu au amintirile noastre. $adevărat că ne împărtăşesc soarta că <niversul îi alun!ăşi#i e"termină dar atâta vreme cât nu au limpezi în minte

motivele care ne#au făcut pe noi cei @ :ie de oluntarisă pornim spre Ierusalim...

– 4i tu mai ţii minte motivele alea; întrebă @%sana. 4tiacă întrebarea ei e de prisos dar la fel de bine ştia şi căbărbatul nu avea să adoarmă până când nu se descărca.

– *iecare ideeF ,mi aduc aminte fiecare dintre dorinţelenoastre. +u ştiu dacă noi am sc&imbat lumea aceea nu

/9



ştiu dacă istoria noastră a avut vreo importanţă pentruceilalţi dar cred că niciodată omenirea nu a mai intrat înaceeaşi orbire ca aceea de care suferea înainte ca noi săfi încercat să aruncăm în aer locurile sfinte ale celor treireli!ii.

@%sana se cuibări la pieptul bărbatului şi continuă larândul ei nefiind în stare să se împotrivească amintirilorlui No&ansson să iasă la suprafaţă.

– ,şi împuşcau copiii în faţă. :usulmanii se aruncau înaer în speranţa că vor lua cu ei cât mai mulţi evrei sau câtmai mulţi creştini. -e luptau din elicoptere cu bătrâniinfirmi decapitau fetiţe de şcoală ca să le bea sân!ele

apoi au detonat bomba aceea atomică la 8oma omorânddouă milioane de oameni numai fiindcă printre ei era şi'apa... *rica de avion ne transformase într#o rasă decârtiţe şi simţeam cu toţii nevoia să aparţinem uneitabere. (apă cruce sau văl nu conta ce purtaiF =otul erasă faci parte dintr#un !rup să nu te simţi sin!ur. $rauvremurile în care lu"ul neutralităţii devenise mortal...

2urdrin strânse mâinile femeii.– Am urat atunci să#l distru!em pe 2umnezeu înainteca el să ne facă să dispărem. 2ar n#am fost prea iscusiţi.4i am plătit pentru nepriceperea noastră. +i s#a mai dat odată şansa de a lupta în Arma!&edon. 2ar cine ar fi crezutatunci @%sana că o vom face clonând un :ântuitor;

*emeia îl sărută uşor pe frunte.– +umai proştii nu se sc&imbă. +u poţi să le ceri

copiilor să ne împărtăşească viziunea. $ de auns că într#un fel ne calcă pe urme. (eea ce caută ei nu e foartediferit de ţelul nostru. Am ales doar să folosim miloacediferite.

– $ păcat însă. ,mpreună...– 6inişteşte#te. 'lanul nostru e unul perfect nu are cum

să eşueze în ambele sale variante. :âine o să facem

operaţia şi odată ce#l voi avea pe preţiosul lor fiu înpântece :ariile nu mă vor putea refuza.

– $şti atât de si!urăF @%sana zâmbi poznaş.– -unt lucruri pe care numai femeile le ştiu. Iubirea

pentru un fiu nenăscut pierdut şi re!ăsit e o forţă pe careo poate aprecia doar o femeie.

– 4i dacă se vor împotrivi; 4i dacă prezenţa lor pe

/?



ec&ea =erra e doar o capcană în care aşteaptă curăbdare să le picăm;

– 4tii bine că mă descurc. Am însă motivele mele săcred că :ariile ne vor însoţi de bună voie dornice săcrească din nou clona -f. Au!ustin pentru a ne oferi

conducătorul de care avem nevoie.– 4i motivele astea care te fac să fii atât de si!ură sunt

strict feminine nu#i aşa; zâmbi 2urdrin.– Absolut iubire absolut.:ultă vreme după ce respiraţia sacadată a bărbatului îi

arăta că 2urdrin adormise @%sana nu se putu &otărî dacăsă râdă sau să se urască pentru ma!istrala demonstraţie

pe care o făcuse în seara aceea în privinţa unui lucru pecare bărbaţii îl bănuiau demult. (ând vine vorba deperfidie ei erau doar mici copii. 4i la concluzia astaaunsese o femeie care avea între!i amintirile unui bărbat.

– +ai cre!i şi acum că mântuitorul tău a fost primul

om care a rupt cercul în care se învârtea istoria?– Desigur...– i atunci eu ce sunt?– *el c#emat să multiplice sferele...– Dar cum de s-a trecut de la cercul timpurilor vec#i

la sfera timpurilor noi?– Dacă nu m-aş teme de păcatul trufiei, mi-aş aloca

şi mie un merit însemnat.

3tyn stătea lun!it în patul vec&ii sale c&ilii din peşterăşi se ima!ina învelit în mantia s#u. ,şi asculta propriaminte cu încordare încercând să îndepărteze vocileacelea pe care le auzea mereu sperând că va prinde dinnou o şoaptă despre care se temea până şi să presupunăcă e"istă dar pe care o simţise de câteva ori la limita

conştiinţei sale.+#ar fi crezut niciodată că mantia s#u avea să#i

folosească ca reprezentare mentală pentru a se ţinedeparte de o prezenţă din propria conştiinţă. ,mpărtăşeaamintirile $uintului 8imio de assur şi implicit o parte dinştiinţa sa de a lupta care se adău!a felului în care Alaana îi modelase mintea. $ra totodată şi Au!ustin 0loose

/



-fântul Au!ustin cel +ou cel care manipulat de Muul şi de2umnezeul său străin pusese bazele Abaţiei !ardianuletern al păstrării distanţei între omenire şi reli!iile care îifăcuseră atâta rău în timpurile de demult.

Aşa cum îl preveniseră cei doi însă în timpul visului

care precedase cea de a 2oua ,nsămânţare o altăprezenţă era cea care se constituia uneori într#oadevărată ameninţare în mintea saC cea a -fântuluiAu!ustin creştinul din ippona. +u se întâmplasevreodată să vadă o ima!ine detaliată a sfântului creştin şinici nu avea acces la memoriile lui. $piscopul Au!ustin eradoar o reprezentare mentală ca şi cele cu autorul cărora

obişnuia să se lupte în rand, un simbol ale cărui ori!ini seaflau în zonele de suprapunere ale celor trei seturi dememorii la care avea acces simultan.

6a doar câteva săptămâni de la cea de a 2oua,nsămânţare şi de la despărţirea de @%sana 3tynconstatase că în mintea sa e"istă o zonă de confluenţăciudată. +ici el nici Au!ustin 0loose nici 8imio de assur

nu îşi puseseră o mulţime de întrebări şi luaseră dreptadevăruri imuabile o serie de lucruri e"trem deimportante. Ideea că societatea omenească trebuiecondusă spre un ţel supremaţia omului în raport cu oricefiinţă sau fenomen imoralitatea actului de a ucide în lipsaunei ustificări ideea !enerală că destinul omenirii era defapt acela de a se întinde până la limita spaţiuluidisponibil şi de a coloniza între! universul... =oate acesteaerau pentru ei săpate într#un domeniu care nu eraintero!at niciodată. Asemenea afirmaţii făceau partedintr#un set de valori pe care ei le luau ca atare. (&iar şi3tyn care crescuse pe Kyrall o lume izolată de restul!ala"iei !ăsea naturale câteva din aceste idei...

Analizând memoria lui Au!ustin 0loose 3tyndescoperise însă un lucru e"trem de bizar. =oate valorile

acelea pe care se bazase rasa umană în trei mii de ani deevoluţie confundate c&iar şi în mintea lui cu bazeleoricărui raţionament valabil erau în esenţă creştine şifuseseră enunţate în c&ip subliniat de către -fântulAu!ustin din ippona. (u timpul spusele şi verdictele salese transformaseră prin repetare dar şi prin verificărinenumărate în adevăruri imuabile în afirmaţii de care

/E



nimeni nu se îndoia. 2in acea zonă de suprapunere aconştiinţelor celor trei se năştea câteodată o voce înmintea lui 3tyn care îi punea la îndoială acţiunile şi udecăţile care îl c&inuia învăluindu#i viitorul în temeri. ,nlipsă de ceva mai bun prefera să considere vocea aceea

ca aparţinând însuşi sfântului creştin. Iar aceastăconvenţie nu făcea decât să elibereze ura!anul unuiconflict pe care abia dacă se mai simţea în stare să îlsuporte.

2iscutase toate acestea cu Alaana şi contrarobiceiurilor sale din ultima vreme o lăsase să#i pătrundă între !ânduri aşa cum o făcea odinioară. *emeia susţinea

că îşi proiectase viziunea clasică aceea care transformamintea tânărului într#un palat ale cărui încăperi ea lecunoştea aproape pe dinafară. >ăsise şi ceva nou. $ra unfel de catedrală creştină din care se auzea într#adevăr ovoce una pe care Alaana nu o putea însă înţele!e deşi opercepea e"trem de clar. Abia după ce 3ryn aunsese decâteva ori în pra!ul leşinului din cauza !âlcevii ce se

desfăşura în propria minte le venise ideea reprezentăriimentale a mantiei. Imediat ce se ima!ina ca având pe cap!lu!a mantiei s#u, 3ryn scăpa de vocea aceeaintero!ativă a -fântului Au!ustin. (u timpul mai !ăsise oarmă aceea de a#şi pre!ăti întrebările şi de a &ărţui elprincipiul străin care părea să#i fi invadat cele maielementare resorturi ale !ândirii.

Avea acum mai mult ca niciodată nevoie de linişte.Alaanei îi spunea că încearcă să se concentreze la ceea ceaveau de întreprins în conte"tul complicat care făcea caplanul lor să fie aproape imposibil de împlinit. ,şi maiasi!ura liniştea câteodată pretinzând că intră în contactmental cu Arrus plecat să elucideze istoria *rontuluiAdevăratei 0iserici. ,n realitate însă căuta disperat săaudă din nou vocea Merriei cea care îi mân!âiase mintea

va! şi depărtat de câteva ori în ultima vreme.<şa se dădu de perete destul de violent lăsând#o pe

Alaana să pătrundă brutal în ceea ce ar fi trebuit să fiestropul său de intimitate.

– +u ştiu ce e cu tineF +u se poate să îi sfidezi în &alulăstaF

– 0a trebuie să se poată. <n om care suferă aşa cum o

/G



fac eu ar trebui să poată sfida pe oricine răspunse 3tynzâmbind.

– +u aşa se cântăreşte nefericirea.– 0a e"act în felul ăsta. *iindcă durerea mea nu trebuie

udecată după canoanele omeneşti.

– 2ar nu e vorba numai de tine aici se îmblânzi bruscAlaana. 'orţi responsabilitatea poporului tău.

– 'oporul meu... 8elaţia asta de posesie nu a funcţionatniciodată. +u au fost niciodată ai mei, aşa cum eu nu amfost niciodată al lor. *aptul că am coe"istat e doar ocoincidenţă.

– Iar consecinţa acestei coincidenţe e responsabilitatea

pe care o ai faţă de ei. =e ro! 3tyn nu e bine să#i sfidămpe federaţionişti.3tyn se ridică de pe pat şi porni fără vorbă spre

platforma pe care stătea aero!lisorul său. Alaana îl urmă îndeaproape. ,n spatele lor doi tineri păstrau o distanţărespectuoasă dar îndeauns de mare pentru a nu lestin!&eri conversaţia. 8ăzboinicii @menori se încăpăţânau

să#l păzească. =recură pe lân!ă rand şi 3tyn constată cănu se obişnuise încă cu ima!inea sc&eletului !ol alstructurii semisferice. +u mai făcea nimeni de pază. 6a început abandonaseră randul pentru că primul folos alcuceririi psiacului fusese spriinul armamentului modern împotriva animalelor telepate. 3tyn răpusese cu doi ani înurmă cu mâinile lui ultimul policorn într#o luptă careavusese mai de!rabă conotaţii rituale decât utilitateapractică a apărării. Acum însă c&iar să fi vrut %yrallieniinu ar mai fi putut să#şi umple randurile. :embrii tribului@menori abia dacă erau o treime din ce fuseseră în urmăcu trei ani.

2upă ce uciseseră animalele descoperiseră &rana.*iindcă nimeni nu îndrăznea să refuze ceva stăpânilorpsiacului de pe toate lumile cunoscute începuseră să se

reverse alimente de tot soiul fiindcă se părea că nimenidin întrea!a !ala"ie nu pricepea cum se poate să trăieştimâncând doar fructe ne!re fie ele şi produsul unui biolo!de !eniu care le pro!ramase să aibă tot ce e necesarpentru un om. 6a început fuseseră reticenţi dar sededaseră repede deliciilor !ustului un simţ pe care începuseră să#l descopere cu entuziasm.

/H



Atunci lovise molima. $ra o boală infecţioasă banalăatât de banală încât între!ul univers imunizat încă de pevremea ec&ii =erre uitase să o mai vindece. ,ntr#oclipită sfidând încercările disperate ale *ăurarilor şi înainte ca medicii din federaţiile apropiate să poată să

sară în autor %yrallienii se stinseseră. :uriseră atât demulţi încât vocea l4 abia dacă se mai auzea. =ăcereaaceea bruscă din locul în care conştiinţele obişnuiau să se întrepătrundă îşi luase şi ea tainul de vieţi. 'entru primadată pe Kyrall apăruseră sinuciderile celor incapabili sătrăiască e"clusiv în compania propriei minţi. +umai laadunările care comemorau lupta psiacului la care

participau aproape toţi %yrallienii se mai năştea cevaasemănător vocii l4. $ra însă departe de mareea aceeacaldă şi dătătoare de speranţă fiindcă amestecul triburiloro altera o făcea să fie de neînţeles.

3tyn urcă în !lisor şi se lăsă pradă unei plăceri recente.'ilota cu voluptatea cu care o făcea odată 8imio deassur. ,nvăţase din memoriile $uintului să se desfete pe

tăişul miimilor de secundă care#l separau de moarte.Mbura ca un nebun şi lucrul ăsta era un motiv permanentde ceartă cu Alaana. 'radă unei inspiraţii de moment lăsă!lisorul să cada aproape vertical spre suprafaţa oceanului.'rivi spre Alaana dar femeia îşi ţinea oc&ii înc&işi şi nureacţiona în nici un fel la ocul lui. Mâmbi trist şi redresăaparatul de zbor la timp pentru a ateriza corect peplatforma psiacului.

– Ar fi trebuit să#ţi placă. Am vrut să mă oc cu tinezise 3tyn cu voce stinsă.

– +u are ce să#mi placă...– 2ar eram $uint în momentul ăla. ,ntrea!a mea minte

era cea a lui 8imio de assur. 6ucrul ăsta te lasă rece; întrebă 3tyn în doi peri.

Alaana tresări violent şi#l prinse de mână oprindu#se

c&iar la intrarea în culoarul lar! al psiacului.– 8imio e mort. +imic din ceea...– +u e adevărat el trăieşte în mine şi ştii asta.– (eea ce trăieşte în tine e doar un simulacru.3tyn se încruntă.– ,nseamnă că#ţi recunoşti înfrân!erea. Ai încercat să

mă transformi pe mine pentru a#l re!ăsi pe el. (&iar şi

/J



acum când ai primit autorul ăsta nesperat care i#a trezitmemoria în mintea mea tot nu eşti mulţumită. (u ce erael mai presus decât cel care conducea !lisorul acumcâteva minute;

*emeia plecă privirea în pământ.

– -imţeam că mintea lui se desc&ide pentru mine.– 4i a mea nu;– +u. =u eşti doar nepăsător nu te opui dar nici nu mă

doreşti. $ alta re!ina din castelul minţii tale. (ândpătrundeam în mintea lui 8imio obişnuiam uneori săcutreier neştiută prin castelul pe care mi#l ima!inamacolo. (a şi cum ar fi simţit însă prezenţa mea 8im mă

întâmpina mereu în c&ip surprinzătorC culoarele seluminau vitraliile începeau să strălucească şi pe la colţuriapăreau flori încântătoare. ,n castelul minţii tale nu auddecât ecoul propriilor mele bătăi de inimă.

– Am discutat asta de atâtea ori. ai să nu începem dinnou zise tânărul evitând să continue. -e simţea cumvavinovat de răceala de care se plân!ea Alaana dar nu ştia

cum ar fi trebuit să se sc&imbe şi instinctiv simţea că oasemenea transformare era de fapt imposibilă.3tyn pătrunse impetuos în sala mare a psiacului acolo

unde părea că#l aşteaptă o dele!aţie destul denumeroasă. -tăteau cu toţii aşezaţi la o masă lun!ă carepăstra două locuri libere la capătul ei cel mai apropiat.3tyn arboră o mină radioasă se aşeză cu sprinteneală şilovi uşor tăblia mesei.

– (u ce vă pot fi de folos domnilor;– @norate 3tyn sunt :oram Altir şi vorbesc în numele

a nouă federaţii planetare însumând cincizeci de miliardede suflete.

– 4tiam asta zise 3tyn zâmbitor. Alaana m#a pus întemă. (eea ce nu mi#a spus însă este în ce fel doriţi să văaut.

:oram era un bărbat înalt şi foarte corpolent. -e ridicăde la locul lui încercând în mod evident să îl domine custatura sa impozantă.

– +u ştiu dacă autor e cuvântul cel mai potrivit.– (um aşa; se miră 3tyn.– edeţi dumneavoastră pe cele treizeci şi două de

planete pe care le reprezint pare să fi izbucnit o furie

9L



reli!ioasă. 2eşi autoritatea noastră e pusă adeseori la încercare deocamdată reuşim să ne impunem în faţa!rupurilor de fanatici care apar peste noapte şi încearcăsă ia puterea. $"istă însă şi aşa#zişi profeţi care clădesc curăbdare. Am numărat recent cel puţin zece asemenea

ideolo!ii care pe termen mediu pot duce la crearea unorreli!ii e"trem de puternice. :i#e teamă că dacă pestezece ani de pildă un asemenea lider va decide că arenevoie şi de puterea politică ne va fi e"trem de !reu să îlneutralizăm.

– 4i de ce aţi face#o :oram;Ambasadorul îl privi uluit pe 3tyn.

– ,ntrebarea asta aproape că nu are nevoie de răspuns.(redeam că am stabilit demult că o asemeneaeventualitate trebuie evitată cu orice preţ.

– 2e ce; întrebă 3tyn imperturbabil.– +enorocirile pe care reli!ia... instabilitatea şi lipsa de

productivitate...– =e bâlbâi constată sec 3tyn. 4i de aceea am să

rostesc eu ceea ce tu nu eşti în stare. Ai venit aici ca să#mi ceri spriinul ca în cazul în care s#ar întâmpla unasemenea lucru să izolăm planeta respectivă.

2e lân!ă :oram Altir se ridică un omuleţ cu o faţăcruntă care rosti printre dinţiC

– 'siacul nu poate să rămână independent. +u putemlăsa întrea!a !ala"ie la mila ta. :oram a vrut să fiedelicat prezentând un caz ipotetic. 6a fel de bine se poateca ţie să ţi se pară necesar să izolezi o planetă fără calucrul ăsta să aibă vreo le!ătură cu dreptatea sau ordineacare trebuie să domnească în !ala"ie.

– 4i care sunt astea; 2reptatea şi ordinea despre carevorbeşti reluă 3tyn văzând că nu se făcuse înţeles deprima dată. (ine le desenează cine le stabileşte;

– +e dorim o democraţie un for colectiv de conducere

care să aibă în urisdicţia sa şi psiacul.– 4i când spui 5ne dorim7 te referi la tine şi la planetele

de care mi#ai zis;– 2a desi!ur. -unt c&iar convins că o asemenea

structură ar mai potoli şi a!itaţia de pe lumile noastre.>aranţia unei administraţii federale ar...

– Ar face ca totul să devină un &aos dădu 3tyn plictisit

91



din mână. (um te c&eamă omuleţule;(elălalt îşi în!&iţi cu !reu nodul din !ât stăpânindu#şi

totuşi furia.– =ermin -arr sunt reprezentantul federaţiei +olor. 4i

nu cred că statura mea are vreo importanţă...

– $vident că nu dar este un subiect la fel de neseriosca şi acela pe care mi#l propuiF

(ii atent& 'n răspuns ferm ne-ar putea complicaeistenţa, auzi 3tyn vocea Alaanei în mintea sa.

– (um altfel decât ca o inepţie poate fi catalo!atăpropunerea asta; <nde aţi fost când am cucerit psiacul cumâinile !oale; 6#aţi ucis voi cumva pe 0ella; Aţi făcut

cumva voi pace cu $uinţii pe care un sin!ur cuvânt de#almeu îi va dezlănţui asupra voastră;– 2ar te#ai luptat tu cu zeţii; stri!ă =ermin. Au căzut

oare ai tăi cu sutele de milioane înăbuşind revolteleclonelor; =e crezi mai bun numai pentru că deţii psiacul. Afost un război în care fiecare a dat ce a pututF

-imţind că tensiunea atin!e cote periculoase Alaana

se ridică la rândul ei şi vorbi cu blândeţeC– 2omnilor credem că e mult prea devreme pentru capsiacul să se implice în orice structură politică. Aşa cum afăcut#o în ultimii trei ani Kyrallul nu va ne!a accesulnimănui la comunicaţiile instantanee. 4tiu că trebuie să văbazaţi orbeşte pe buna noastră credinţă dar vă propun şialtă perspectivăC să presupunem că semnăm un act... lace ar fi bun el dacă noi am dori de fapt să vă înşelăm;(red că c&iar dacă asta ar putea să vă pară nedelicat ebine să vă repet că psiacul e condus acum de mine dinpartea operatorilor şi de 3tyn din partea %yrallienilor. +e#am câşti!at prin luptă dreptul ăsta iar dumneavoastrădomnilor nu sunteţi în postura de a ne impune ce şi cumtrebuie să facem. Asta nu înseamnă însă că dacă înfederaţiile pe care le reprezentaţi se vor ivi probleme nu

vom fi mai mult decât bucuroşi să autăm administraţiilepe care le considerăm le!itime.

3tyn observa amuzat cum cuvintele Alaanei epuizaserăsubstanţa dezbaterii într#o aşa manieră încâtfederaţioniştii se ridicară fără alte cuvinte de la masă.

0uinţii, Alaana, $uinţii. Avem nevoie de ei.tii ine unde sunt. "oţi să-i c#emi tu însuţi.

9/



Nu mă refeream la $uinţii împăratului. Avem nevoie de$uinţii noştri.

*emeia îl privi scurt şi se îndepărtă apoi într#un !estcare putea fi socotit cu indul!enţă drept o încercare de a#şi conduce oaspeţii spre ieşirea din psiac.

– De ce-ai !is că lumea e ca o carte, iar cei care nucălătoresc citesc la infinit aceeaşi pagină?

– *uvintele astea erau adevărate în multe feluriatunci când le-am rostit.

– Astă!i însă nu mai e aşa. +intea mea poate fi

pre!entă oriunde, fără ca fiinţa mea să treuiască să semişte din loc.– Am vă!ut asta, e fascinant. Dar nu te amăgi, atunci

când înc#i!i oc#ii peste o lume pentru a-i desc#ideasupra alteia nu faci decât să întorci pagina unei cărţi.

– Astea sunt doar cuvinte.– Nu şi dacă te gândeşti la timpul finit pe care ţi-l dă

Dumne!eu.Arrus nu avea termen de comparaţie pentru ceea ce

vedea. -tătea în faţa unui terariu translucid înăuntrulcăruia se afla un amestec inform de simbionţi. Aveaudimensiunile unui pumn erau de toate culorile nusemănau deloc unii cu alţii iar forma părea să varieze şiea de la profile simple aproape sferice până la o împletitură de tentacule. +u palpitau nu se mişcau şi doarcu !reu ai fi putut crede că sunt vii. *ăurarul încercă săvadă dacă aveau conştiinţă dar în pofida autorului dat de3tyn pe care îl simţea undeva în mintea lui nu reuşi săperceapă vreo urmă de !ândire abstractă.

– -unt paraziţi. +u !ândesc deloc.Arrus tresări şi#l ful!eră cu privirea pe 2arto.

– +u nu nu sunt telepat dar era evident că la asta te!ândeşti. reau să zic dacă eşti de pe Kyrall şi... înţele!ice vreau să zic...

Arrus îşi întoarse din nou privirea spre simbionţi. (evanu era în re!ulă. 2eşi erau e"trem de diferiţi păreau căau totuşi o caracteristică unitară. ,nconură terariul petoate laturile privind mai atent în!rămădirea multicoloră.

99



8ealiză abia într#un târziu de ce i se păreau atât deasemănători.

– 'ar să aibă cam aceeaşi !reutate nu#i aşa; reau săzic că nu e nici un pui acolo.

– -i!ur că nu. 2e fapt nici nu e"istă un pui de

simbiont.– (e vrei să zici; =rebuie să se înmulţească în vreun fel.2arto merse până la terariu şi bă!ă mâna printr#o fantă

pe care Arrus nu o observase. -coase de acolo unsimbiont la întâmplare şi#l aduse mai aproape de *ăurar.

– ezi; -unt ca nişte bureţi. -e ataşează de corpuluman. -au mă ro! de orice trece pe sub copacii în care îi

cresc eu. (ând atacă înseamnă că sunt copţi.– *opţi?– 2a aşa le zic eu. 2ar stai să o luăm de la un capăt.<rmă o oră întrea!ă în care Arrus se lăsă cucerit de

lo!ica străină a e"istenţei simbionţilor. (iclul lor de viaţăera le!at de înaintarea unei anumite de!enerescente apropriilor structuri interne. ,n momentul în care animalul

simţea că fiziolo!ia sa era ameninţată se lăsa să cadăasupra unui om sau asupra oricărui animal cu sân!e caldcare trecea prin preamă. $libera instantaneu în corpulvictimei sale un narcotic care avea de fapt rolul de a#şianestezia !azda. ,ncepea imediat un proces de lic&efiereprin care simbiontul îşi transforma propriul corp într#unamestec de substanţe nutritive cu care îşi &rănea prada îndeauns cât să o obli!e să nască pe piele în altă re!iunea corpului un simbiont nou cu ţesuturi funcţionale.'rocesul acesta dura două#trei zile iar la sfârşit de celemai multe ori !azda se trezea fără să#şi dea seama detrecerea timpului.

(ând oamenii descoperiseră simbionţii aflaserăimediat că ceea ce pentru erbivorele de pe 8yus era oanestezie pentru ei era o cascadă de senzaţii minunate o

călătorie fantastică printre peisae nemaiîntâlnite ore dese" nebunesc cu cei mai frumoşi semeni pe care îivăzuseră vreodată şi în !eneral tot ceea ce ar fi făcut unom să dorească să nu#şi întrerupă visul. -imbionţiideveniseră un fel de dro! şi erau consideraţi o plăcere are!ilor dat fiind numărul lor e"trem de redus. 2oar încazuri e"cepţionale simbionţii muribunzi năşteau doi

9?



indivizi. 2e cele mai multe ori oferind plăcere parazitulnu făcea altceva decât să tranziteze sistemul san!uin al!azdei sale şi să#şi reaşeze structurile interne.

– Asta e"plică şi de ce toleram în !rădina mea pe ceicare te#au atacat. +u pot fi si!ur dar mi se pare că printre

ei e"ista o !azdă ideală un individ capabil să#mi înmulţească avutul.

– 2ar cu ăştia ce e; întrebă Arrus arătând spre terariu.2arto desc&ide braţele lar! şi rosti zâmbindC– :eşteşu!ul nostru are tainele sale.– +u înţele!.– <n adevărat ne!ustor de simbionţi ştie când

animalele sale sunt !ata să se reproducă şi le poate ţinecâteva luni bune în aşteptarea unei !azde potrivite. ,nlibertate faza asta durează doar câteva zile.

– 4i ce se întâmplă cu ei dacă nu întâlnesc la timp o!azdă;

– :or.*ăurarul !ândi pentru o clipă şi apoi clătină din capC

– (eva nu se lea!ă. 2acă sunt atât de rari simbionţiinoi dacă ei sunt în pericol de a muri în doar câteva zileatunci când le vine sorocul cum de n#a dispărut speciaasta;

– 8ăspunsul la întrebarea asta s#ar putea să temulţumească.

– (um aşa;– +e aută foarte mult le!enda pe care ai venit să o

desluşeşti.,n ultimele sute de ani reputaţia $uinţilor determinase

mulţi aventurieri să încerce să devină aidoma lor.6e!enda că formarea unui $uint începe într#un ma!azinde simbionţi aducea pe an mii de oameni amatori de atesta pe pielea lor deliciile somnului pe care îl induceauparaziţii. Inevitabil printre ei se aflau şi !azde ideale.

+umărul acestora compensa e"emplarele pe care uncrescător indiferent cât de competent era nu reuşea săle multiplice înainte ca ele să moară.

– 2ar asta era înainte de răscoala clonelor. Acum emult mai complicat şi de aceea tolerăm tot felul de fu!ari în pădurile noastre deşi ştim că unii mai vând pe ascunsdin simbionţi.

9



– 4i dacă îi vând unui contrabandist care#i duce pe altăplanetă;

2arto făcu un semn cu mâna a ne!aţie.– +u le#ar folosi la nimic. -#a demonstrat că simbionţii

nu rezistă zborului &iperluminic. :or în timpul lui. (red că

e ceva le!at de structura lor internă e"trem de labilă. -aupoate de felul în care percep timpul... cine ştie; 2e pe8yus au fost aduşi aici cu un car!ou care a făcut douăsute de ani. 2in câte ştiu primul transport care va atin!e$ridani mai are de călătorit vreo şapte sute de ani. (eeace ne face pe noi sin!ura destinaţie pentru amatorii desimbionţi.

– 2e ce; 2ar 8yus;– +u cred că ţi#ar plăcea furtunile de acolo.– $"istă cumva un număr ma"im de simbionţi pe care

ţi#i poţi ataşa;– +#are sens să#ţi pui mai mulţi. -e întâmplă ăăă...

accidente.– 2e unde ştii;

– (u multă vreme în urmă câteva !azde ideale de aicide pe Alderbaraan au decis să#şi facă o profesiune din înmulţirea simbionţilor. 4i#au ataşat foarte des uneoric&iar în timp ce se aflau dea într#un somn indus de un altsimbiont. Au murit cu toţii în doar câţiva ani.

– 2e ce;– =rebuie să înţele!i că nimeni nu a studiat cu adevărat

fiinţele astea. 'ur şi simplu cunoştinţele necesare au fostdemult uitate. 2in câte înţele! eu însă simbionţii ăştia nufac decât să determine corpul uman să crească otumoare. <na controlată una care în loc să facă răuprovoacă plăcere şi care sfârşeşte prin a deveniautonomă. (omple"itatea creierului uman şi predispoziţianoastră spre asemenea tumori ne transformă în ţinteperfecte pentru un simbiont !ata să se reproducă. Atâta

doar că dacă e"a!erezi în or!anism se porneşte unproces canceros care nu mai poate fi oprit.

Arrus îl privi pe ne!ustor cu neîncredere.– rei să spui că nu puteţi vindeca boala aceea în care

celulele încep să crească altfel decât s#ar cuveni locului încare se află;

– 2a încuviinţă 2arto. $ o descriere ciudată a

9E



cancerului dar cred că ai dreptate.Arrus se cufundă în tăcere profitând că !azda sa

c&emase doi servitori cărora le spunea ce doreşte pentrumasă. ,n timp ce se prefăcea că priveşte decoraţiile de pepereţi Arrus se !ândi că dincolo de blestemele poporului

său creatorul lor le lăsase şi binecuvântarea sănătăţii.Kyrallienii nu erau niciodată bolnavi. <nul dintre cele maiuşoare teste pe care le trecea un *ăurar era acela de a seinsinua până în străfundurile minţii omeneşti acolo undevuia cascada sân!elui şi de unde cu puţină îndemânareputeau fi alinate toate suferinţele trupeşti. 4tia acum călocul acela este de fapt !landa prin care creierul comandă

&ormonii ce sunt eliberaţi în sân!e iar reprezentareacascadei era doar una dintre nenumăratele abstracţii carepermiteau *ăurarilor să vindece absolut orice boală. 2araflase asta abia de curând şi nu#l autase cu nimic.

*ăurarul continuă să privească în tăcere pre!ătirilecelor doi servitori care în!&esuiau pe o masă oasăplatouri cu mâncăruri şi vase în care sticleau tot felul de

băuturi. ,şi reprimă cu !reu tresărirea neplăcută pe care i#o produse amintirea felului în care muriseră ai săi. 2upăce te &răneşti o viaţă cu fructe ne!re carnea friptăle!umele proaspete vinul sunt plăceri nemaiîntâlnite.Kyrallienii se abandonaseră deliciilor &ranei importatecare se revărsase în c&ip de ofrandă pentru noii stăpâni aipsiacului. Alimentele veniseră însă contaminate de viruşicărora oamenii !ala"iei le puteau ţine piept cu uşurinţădar care se dovediseră mortali pentru %yrallienii caretrăiseră izolaţi atâtea sute de ani. 'ână când el şi ceilalţi*ăurari învăţaseră cum se poate stăpâni boala douătreimi din semenii lui muriseră în c&inuri !roaznice. +icimăcar 3tyn nu putuse să facă nimic iar medicamenteleaduse cu !rabă nu fuseseră de mare autor. Arrus nu setemea pentru el însuşi. 4tia că nu are cum să se

îmbolnăvească dar de multă vreme nu mai mâncasealtceva decât fructe ne!re. $ra felul lui de a#şi recunoaşteo înfrân!ere dureroasă.

– -ă ştii că prezenţa ta pe Alderbaraan mă nelinişteştezise 2arto pe un ton şă!alnic.

– (um aşa; întrebă Arrus nesi!ur că !azda sa!lumeşte.

9G



– $ simplu. 2acă un %yrallian s#a putut depărta deplaneta lui atunci poate că şi simbionţii vor supravieţuicălătoriei superluminice. Asta ne#ar ruina înc&eie râzândne!ustorul. 2ar c&iar aşa continuă el repede ce cauţiaici;

– 8ăspunsuri aşa cum ai intuit. ,ncerc să scriu o carte.– @ carte; Adică să pui unele după altele nişte cuvinte

în speranţa că le citeşte cineva;Arrus încuviinţă din cap.– *ără actori; *ără scenarii; continuă neîncrezător

2arto.– 2a. 4tii poporul meu nu a avut niciodată nevoie de

cărţi. $roii noştri le!endele noastre trăiesc în vocea l4.2arto flutură din mâini.– +u#mi spune nu#mi spune stai că ştiuF Asta e aşa un

fel de suprapunere a minţilor voastre acolo pe Kyrall.– 2a undeva în străfundurile vocii l4 sunt şi amintirile

poporului meu. 2ar ele nu funcţionează precumspectacolele voastre. +u ne putem aşeza pur şi simplu

înfăşuraţi în mantii şi să lăsăm ca evenimentele trecute săse deruleze în faţa oc&ilor. +e amintim va! de o marecatastrofă din trecutul nostru ştim de acolo ce e bine şice e rău dar nu ştim ale cui sunt amintirile şi nici cine aufost cu adevărat strămoşii noştri. $ nevoie de multă ştiinţăpentru a aun!e la detalii concrete la ima!ini. $u reuşesc însă dar nu ştim dacă voi mai avea pe cine să învăţ. (red însă că dacă aş şti unele lucruri aş putea intero!a altfelmemoria aceea ca să aflu istoria adevărată a neamuluimeu. reau să traduc e"perienţa noastră în limba voastră.

– (um adică să traduci; întrebă 2arto.– >ăsesc fascinant felul în care nu sunteţi conştienţi că

toate cărţile voastre de înţelepciune toate manualele deistorie sunt până la urmă e"presia !ândirii unui sin!ur om.2upă ele se iau alţii şi alţii şi în felul ăsta un firişor de

!ând se întinde peste tot universul care fără să ştie nuface decât să repete perspectiva unui om asupra timpuluisău. Amintirile noastre de pe Kyrall sunt altfel ele cuprinddeopotrivă şi drama învinsului şi bucuria învin!ătorului şitandreţea iubitului şi ura celui obli!at să iubească...

– ,nseamnă că nu sunt deloc interesante rosti 2artofăcându#i semn lui Arrus să se aşeze la masa pe care

9H



servitorii o terminaseră între timp de aşezat.– Interesante după standardele voastre nu. 2ar sunt

adevărate într#un fel pe care voi nu aveţi cum să#lcunoaşteţi.

– +u am pretenţia că înţele! e"act ce vrei să spui dar

ce le!ătură are Kyrallul cu simbionţii;-e pre!ătise îndelun! pentru momentul acestei

întrebări dar lui Arrus îi trebui ceva timp până sărăspundă. 2eşi &otărâse cu 3tyn că#i va fi imposibil sădezle!e misterul $uinţilor fără să dezvăluie măcar opărticică din ceea ce ştia nu#i venea foarte uşor săvorbească unui străin despre adevăratele sale motive.

– -ă zicem că am o presimţire. (red că @rdinul$uinţilor, Kyrall şi simbionţii sunt le!aţi într#un fel.– ,nţele!. 4i ca să vezi în ce fel sunt ei le!aţi ai venit să

verifici le!enda care spune că instrucţia unui $uint începe într#un ma!azin de simbionţi rosti calm 2arto.

– $"act.2arto împinse cu câţiva centimetri farfuria din care

abia dacă !ustase şi#şi spriini coatele de masă miindoc&ii spre Arrus.– -unt foarte interesat de artefactele tale. $le

valorează o avere aici pe Alderbaraan. reau să te autfiindcă eu însumi sunt curios de multă vreme cum s#anăscut le!enda aceea. 2ar asta nu înseamnă că suntdispus să mă prefac inapt pentru a te auta înc&eiene!ustorul pe un ton tăios.

– (e vrei să zici;2arto apucă fără să se !răbească un pa&ar şi sorbi

îndelun! din el.– Am văzut ce#ai făcut acolo în pădure. <n om care e

atât de aproape de un $uint, încât să neutralizeze nouăadversari fără ca oc&iul uman să#l poată urmări nu arecum să creadă în !o!oriţa aia.

– 0ine dar ziceai că tu însuţi o accepţi protestă Arrus.– Am zis că e o reclamă foarte bună că e !enul de

zvon care te aută în afaceri. +u înseamnă că o şi cred.*amilia mea e de multe !eneraţii pe Alderbaraan. -untsi!ur că aici nu s#a format nici un $uint.

Arrus încerca să !ândească repede. =rădarea pilotuluiaero!lisorului violenţa cetei de neocreştini îi arătaseră că

9J



bunăvoinţa de care dăduse până atunci dovadă 2artotrebuia preţuită. 'e de altă parte însă nici măcar nu îndrăznea să se !ândească la ce s#ar fi putut întâmpladacă secretele pe care i le dezvăluise Alaana ar fi auns săfie cunoscute de cetăţenii Imperiului.

– +u nici eu nu cred în le!enda asta. -per însă cădacă voi înţele!e de ce a luat ea naştere care suntevenimentele ce au declanşat#o locul ăsta m#ar puteaauta să#mi continuu călătoria.

– 2acă aşa stau lucrurile mi#e teamă că nu#ţi pot fi demare autor. +#am &abar cine a spus primul povesteaasta.

– 2ar nu e"istă vreo bibliotecă; reun loc unde să se fipăstrat înscrisuri...;– ,nscrisuri despre ce; 2espre un zvon încuraat de

ne!ustori; +u prea cred. 4i oricum aşa după cum ţi#amspus aici pe Alderbaraan nu ne omorâm cu cărţile şi cuştiinţa. -untem o planetă a plăcerilor.

Arrus avea senzaţia că 2arto nu#i spune tot şi rezistă

cu !reu tentaţiei de a pătrunde în mintea lui.– 4tii şi eu pot fi un fel de simbiont.+e!ustorul râse cu poftă.– 2a da nu râde zâmbi la rândul său Arrus. (&iar am

fost. 6a vamă m#am întâlnit cu un funcţionar care nu voiasă mă lase să ies de#acolo. (a să#l convin! într#adevăr căsunt de pe Kyrall a trebuit să pătrund în mintea lui şi să#iproiectez nişte ima!ini.

– (e ima!ini;– Abia asta e de râs &o&oti Arrus. ,nainte de a pleca

3tyn mi#a arătat pe un fel de ecran o succesiune devederi despre care mi#a zis că sunt prezentate în toată!ala"ia ca fiind de pe Kyrall. $vident că nu erau de la noide vreme ce animalele acelea nu semănau cu policornii şinicăieri pe planeta mea nu creşte iarbă roşie. @ricum

3tyn n#ar fi lăsat pe nimeni niciodată să aterizeze lân!ăsatele noastre. *uncţionarul acela nu avea însă cum săştie că ima!inile sunt false şi de aceea a trebuit să i leproiectez e"act pe acelea. +u e amuzant; 6a ce ţi#ar folosisă repet şi cu tine circul ăsta;

– +u prea e de râs râni 2arto. -unt convins că poţiinduce şi plăceri poţi obli!a pe cineva să spună ce vrei tu

?L



că mă poţi face să te cred indiferent de ce mi#ai spune...– 'ot. 2ar nici un *ăurar n#a făcut vreodată aşa ceva.Arrus rosti cu !reu aceste ultime cuvinte fiindcă

ameninţarea cu animalele de pe Kyrall pe care ostrecurase în povestea lui era doar o farsă. 'e Kyrall orice

musafir era acum în deplină si!uranţă dar ăsta era unsecret pe care 3tyn insistase să#l păstreze. Iar el trebuisesă spună minciuna aceea fiindcă era convins că discuţialui cu ne!ustorul avea să aun!ă foarte curând pe buzeleoamenilor din întrea!a !ala"ie.

– -pune#mi te ro! ce simţi când îţi ataşezi unsimbiont; întrebă Arrus.

– 2epinde. =ocmai ăsta e şi farmecul meseriei ăsteia.<neori trebuie să le dau banii înapoi pentru că simbiontulrefuză să provoace plăcere. -au poate nu e în stare cineştie; Am şi clienţi care devin dependenţi şi mă viziteazăre!ulat. *iecare simte altceva unii nici nu#şi pot definitoate senzaţiile.

– 2ar tu; Ai încercat vreunul;

2arto se încruntă privind fi" într#un punct cu intenţiavădită de a ocoli oc&ii *ăurarului.– $ o le!e nescrisă printre ne!ustori. +u folosim

niciodată simbionţi pe pielea noastră.– 4i atunci de ce am senzaţia că minţi; întrebă tăios

Arrus.– 'entru că eu nu am respectat re!ula asta rosti brusc

înseninat 2arto. :i#a trecut la un moment dat prin cap căaş putea fi o !azdă ideală. +u ştiu de ce. Iubesc fiinţeleastea atât de mult încât am crezut în tinereţe că am ole!ătură specială cu ele...

– Ai tăi au aflat şi te#au trimis în armata imperială.2arto încuviinţă din cap.– ezi nu e nevoie să pătrunzi în mintea cuiva pentru a

şti !enul vostru de istorie perspectiva asta individuală

asupra timpului medită Arrus.– @lesia... trei nopţi de dra!oste cu @lesia. Asta am

simţit când mi#am pus simbiontul continuă 2arto ca şicum nu l#ar fi auzit pe Arrus.

– 4i de ce eşti atât de înspăimântat;– $ra sora mea moartă cu doar un an în urmă. (&iar şi

fără bălmăeala asta creştină care pare să se fi împânzit

?1



pe toate lumile vec&i lucrul ăsta e de natură să tezdruncine. :ai ales când oricum ai călcat le!ile breslei.

– +u erai obli!at să le spui alor tăi ce#ai visat.– +ici n#am spus nimănui până acum.– 4i atunci de ce îmi spui mie;

– Am să#ţi e"plic după ce îţi vei fi ales un simbiont. 2arasta mâine dimineaţă. $ vremea să dormim.

A doua zi Arrus se trezi cu senzaţia neplăcută căfusese spionat în somn. ,şi puse repede mantia şi constatăcu neplăcere că abia dacă mai simţea pâlpâirea colonieide ciuperci. (ontactul cald al Alaanei care ve!&ea asupralui îl mai linişti însă. Ieşi din cameră şi constată că

reşedinţa ne!ustorului părea pustie. -e plimbă o vremeprin camere privind la obiecte şi încercând să le !&iceascăutilitatea. ,l !ăsi pe 2arto pe un scaun în faţa terariului cusimbionţi.

– (red că sunt !ata prieteneF zise scurt Arrus.*ără vorbe 2arto îl invită cu un !est lar! să#şi alea!ă.,nfrânându#şi senzaţia de uşoară repulsie *ăurarul

bă!ă mâna adânc în terariu şi apucă un simbiont. (ând îlscoase constată că are în mână o vietate verzui#violaceecare începu brusc să palpite.

– +u te speria îl linişti 2arto. =e simte aproape şi eneliniştit. 'ărerea mea este să iei altul. ,n !eneral măferesc de asemenea reacţii de respin!ere.

– rei să spui că scârboşenia asta m#a respins; întrebăArrus neîncrezător.

2arto ridică din umeri iar *ăurarul aruncă simbiontul laloc în terariu. 'e palma dreaptă simţi o furnicătură şiconstată că pielea îi era iritată.

– 2a usturimea e inevitabilă îl linişti 2arto.A doua oară Arrus alese un animal portocaliu brăzdat

de şuviţe ne!re. Avea trei tentacule ataşate unui corp înformă de pară şi nu tresări aproape deloc când îl luă în

mână.– (red că ăsta e bun îl încuraă 2arto.– 4i acum ce trebuie să fac;– Aşează#te în patul acela şi ai răbdare un minut.

're!ăteşte#te pentru cea mai voluptoasă călătorie pe careai avut#o vreodată.

– (&iar crezi ceea ce zici; întrebă Arrus uşor amuzat.

?/



– +u zâmbi 2arto. *raza asta intră în preţul pe care osă#l plăteşti la sfârşit.

Arrus simţi o înţepătură scurtă şi apoi !ândurile începură să i se înceţoşeze.

– Dumne!eul tău e un prost administrator.– Nu #uli& Nu e numai Dumne!eul meu. %l e şi în tine,

aşa cum e şi în mine.– Nu #ulesc. Sunt doar oiectiv în privinţa unui eşec.

Nu poţi construi deopotrivă cetatea pământească şi pecea cerească lăsând ca lucrurile să se învârtă mereu în

cerc.– 1iectivitatea pe care ţi-o atriui e numai epresia propriei tale mărginiri. *ercurile pe care le desluşeştisunt de fapt spirale.

(ei doi $uinţi nu aveau nevoie de cuvinte.(ondiţionarea lor căpătată încă de la primele

antrenamente îi împiedica să fie în!rioraţi. :aeştriizdrobeau asemenea temeri fiindcă ştiau că ele suntfundamentul panicii. +B>ai 6oon spunea mereu căuniversul era mult prea fra!il pentru a îndura un $uintintrat în panică...

>ândurile lui Allin 'erse şi eyyn =ars conver!eau însăspre percepţia aproape materială a unui conflict iminent.2iscuţia cu matca nu decursese după cum doriseră.Animalul acela imens cu care Muul comunicase prinfluierături de neînţeles pentru ei fusese de neclintit. +udorea o alianţă cu oamenii dar era !ata să#i accepte peplaneta aceea şi să nu le devină duşman. 0uinţiiasistaseră tăcuţi timp de umătate de oră la un şuvoi debălmăeli de#ale lui Muul ale căror sensuri fără a fi clare întotalitate conver!eau spre ideea că matca percepea într#

un mod aproape traumatic unicitatea ei. 6e vorbisedespre numere şi despre dorinţa celor patruzeci şi şaptede 5părinţi de ba&la&7 aşa cum le spunea Muul de a se înmulţi fără ca acest lucru să însemne competiţia între ei.:atca era conştientă de eşec şi nu le ascunsese faptul căavea să lase să treacă mult timp până când să deanaştere unui individ asemenea ei.

?9



'refera să se lase purtată de frenezia pe care i#oprovocau posibilităţile nenumărate pe care i le oferealemnul un material de care nu avusese parte pe M. 4i$uinţii trebuiau să recunoască măcar şi pentru ei înşişică lemnul fusese ceea ce lipsise zeţilor. (u autorul lui

reuşiseră în doar trei ani să clădească una dintre cele maimari construcţii ale universului cunoscut. Impresionantăprin dimensiuni clădirea avea şi o lo!ică străină oar&itectură interioară năucitoare pentru un om pentru că îmbina structuri care nu aveau aparent nici un senspropunea soluţii la care in!inerii pământeni nu se!ândiseră nicicând.

Acum la întoarcere Muul îi conducea pe alte coridoareşi eyyn =ars se trezi !ândindu#se că arătarea aceeaciudată se comporta aidoma unui !&id într#un muzeu.2orea să le arate cât mai mult... -ă însemne asta însă căvrea să#i impresioneze; ,n lun!a lui şedere pe M =ars nuvăzuse nici un semn de lăudăroşenie din parteae"tratereştrilor. 2e ce să fi început acum;

– +u e drumul pe care am venit i se adresă Allin 'erselui Muul făcându#şi tovarăşul să tresară.– 4i eu mă !ândeam la e"act acelaşi lucru se !răbi

=ars să întărească spusele celuilalt.– Muul crezut voi apreciat priveliştea. 2ata viitoare

poate lăudat părinte. 2iscuţie mult uşor atunci.– :i s#a părut mie că vrei să ne impresionezi izbucni

=ars. =rebuia să complimentăm matca pentru edificiu;– 0un ar fi fost. Asta arătat respect care putut naşte

alianţă prietenie. 2a da bun început ar fi fost. =ars rememoră în viteză amintirile de pe M. ,n nici una

însă nu era fie măcar şi pentru o clipă nici un strop devanitate din partea mătcilor.

– =oate complimentele conţin în sine un sâmbure deconflict. 2e ce ar vrea părintele tău să îi lăudăm edificiul

din moment ce nu mai e"istă nici unul;– =ocmai de aiaF rosti Muul cu o intonaţie care îi uimi pe

cei doi $uinţi. =u spus edificiu frumos noi văzut cărăzboiul nu distrus de tot rasa noastră văzut speranţa...

– +ici despre speranţă nu#mi amintesc să fi vorbitvreodată pe M zise 'erse cu umătate de !ură.

– +u vorbit. 2ar M acum departe este. <n părinte nu

??



patruzeci şi şapte.– Asta ştim Muul...– +u la număr refer eu. >ândire alta.– 4i în ce fel diferă !ândirea de acum de cea de pe M;Muul păşi pe poarta imensă a edificiului şi porni spre

navetele celorlalţi doi $uinţi care aterizaseră la mar!ineapădurii. (ând soarele albastru al planetei îi scăldă trupul într#o lumină care#l făcea să aibă o culoare bizară Muul se întoarse spre eiC

– -tăpân aflat că numere nu cel mai important lucru. $lacum vrea face frate cu copacii. $l ca MuulC văzut altălumină. Alt soare. Alt culoare.

– 0ine dar trebuie să#l convin!i. #am arătat arme.4tim să#i învin!em pe oameni cu doar câteva mii deba&la&...

Muul clătină din antene într#un fel pe care $uinţii învăţaseră să#l plaseze undeva între le&amite şi inutilitate.(ontinuară să mear!ă încet spre tovarăşii lor păşind uşorprin ve!etaţia pitică.

– 2upă feţele voastre văd că lucrurile nu au merstocmai bine îi întâmpină illerte.– +imeni nu şi#a rostit încă ultimul cuvânt zise Allin

'erse privindu#şi tovarăşul în oc&i. =ăcerea care se lăsă îl făcu pe Muul după câteva

secunde de ezitare să înceapă să se retra!ă înapoi spreedificiu. 2upă câţiva paşi se întoarse şi zise cu !las spartC

– :ai bine voi mers acolo unde pârolit lemnele. 2acăpărinte sc&imbat planuri atunci voi acolo !ăsiţi veţi fi.

'ărând că primesc îndemnul arătării ca pe o uşurare$uinţii se urcară în cele două navete monoloc şi dupăcâteva minute aterizară lân!ă celelalte formând un pătratperfect. ,şi instalară repede o construcţie uşoară !lumindpe seama neîndemânării lui illerte care nu reuşea să sedescurce la îmbinări. Abia după ce aunseră la adăpost de

priviri indiscrete se aşezară unul lân!ă altul.– (e#o să#i spuneţi Alaanei; întrebă într#un târziu

illerte.– 4tii bine că Alaanei nu poţi să#i descrii o e"perienţă

pe care ai trăit#o. @ vede pur şi simplu în mintea ta şi...– Iar tu ştii bine că nu la asta mă refeream îl întrerupse

calm illerte. (e#ai să#i propui;

?



– 2ar de ce ar trebui să#i propun eu ceva; $a susţine căe creierul misiunii noastre. -ă ne dea ea su!estiiF înc&eie =ars pe un ton răstit.

– eyynF nu uita că Alaana aşa cum e ea e cea maibună speranţă a ordinului nostru.

– -peranţă zici; A avut trei ani ca să facă un lucrusimplu pe care :aeştrii îl reuşeau în doar trei zile. ,ncăvisez fi!ura surprinsă a copilului acela pe care l#amomorât fără să vreau.

+ici unul dintre ceilalţi nu se !răbi să#l contrazică pe =ars. Acceptaseră de ceva vreme că tânărul smead pecare#l trimisese Alaana în speranţa că era pre!ătit fusese

cel mai tra!ic eveniment din ultimii ani după moartea luiKasser. 3tyn şi Alaana reuşiseră să modifice mintea unuibăiat de pe =orodor. ,n doar câteva luni învăţase să semişte la fel de repede ca şi $uinţii, devenind un soldataproape la fel de bun ca şi ei. Alaana dorise însă ca oparte din deprinderile de luptă să se formeze în c&ipnatural prin e"erciţiu şi băiatul le fusese la toţi elev

sâr!uincios. =ars se apropiase cel mai mult de el şi nuascundea că satisfacţia peda!o!iei aceleia războinice erapentru el un sentiment nou care#l fascina. 2in păcate însă inima băiatului e"plodase pur şi simplu în timpulunui e"erciţiu intens de luptă. =ars interpretase căderealui ca pe o esc&ivă şi lansase contraatacul convins fiindcă accunul lui se va opri în lama &an!erului celuilalt. ,n locde asta însă =ars descăpăţânase trupul fără viaţă alelevului său. Au aflat ce se întâmplase cu adevărat abiadupă câteva ore timp suficient pentru ca în sufletul lui =ars să se impre!neze o vinovăţie !rea.

– 2ar ce au zis când le#ai arătat scutul; îl întrebăinnedi pe 'erse. +e#am pus atâtea speranţe...

– +u au părut impresionaţi. 2eşi nu înţele! ce spunematca mi s#a părut că era mai de!rabă fascinată de

flăcările care au ţâşnit din podea decât de faptul că unba&la& intrase în contact cu acidul nostru fără să păţeascăceva. +ici promisiunea unor aparate individuale de zbornu a entuziasmat#o. 2acă e să ne luăm după Muul ideeaunor navete de vânătoare încărcate cu austral a tentat#opentru o clipă. 2ar a rămas fermă pe poziţie. +u vrea sămai înc&eie o alianţă cu noi.

?E



– 2e fapt ca să fim mai precişi am avut impresia căpreferă să se comporte ca şi cum rasa umană nici n#are"ista. +u vrea să ne fie nici duşman şi nici prieten. +e#aspus că suspiciunea cu care îl tratăm pe Muul...

– -uspiciune care tocmai a dat în clocot se !răbi =ars

să#l întrerupă. >ân!ania aia a folosit cuvântul lemn. 2eunde putea el să ştie cum spunem noi... lemnului;

– 2ar cum ai fi vrut să#i zică; se miră innedi.– +u ştiu în orice fel dar numai lemn nu.– eyyn are dreptate nu văd de unde ar fi putut şti...– 0ine dar sunt o mulţime de modalităţi în care ar fi

putut afla. 'oate că le#a povestit cineva pe M. 'oate că au

mai întâlnit pe alte planete şi au aflat cuvântul pe care îlfolosim noi se !răbi illerte să e"plice.– 'oate poate poate... se răsti =ars. 4i dacă nici una

dintre presupunerile astea nu e adevărată;– +u înţele! unde baţiF rei să su!erezi că ne citeşte

minţile;– +u ştiu nici eu ce vreau să su!erez. (red pur şi

simplu că nimeni nu ne spune între! adevărul. 4i dacă peMuul l#am suspectat întotdeauna ideea că şi Alaana şi3tyn ne#ar putea înşela...

– Acum c&iar că vorbeşti prostii.– -erios; stri!ă =ars. 2ar dacă am fost trimişi aici să

murim; +u s#ar rezolva oare în felul ăsta toate problemeledin univers; >ândiţi#vă bine. +oi suntem tot ceea ce a mairămas din vec&iul Imperiu. (lonele aproape că s#audomesticit planetele#capitală sunt dominate de tot felulde fanatici reli!ioşi Kyrallul este pierdut pentru Imperiu.*ără noi cei de aici lucrurile ar fi mult mai simple. 'entrutoată lumea.

,ntre cei patru se lăsă liniştea. Allin 'erse se ridică şiluă dintr#un raft un container cu apă. -orbi adânc şi apoiziseC

– $ adevărat ce spui. $ atât de limpede că soartanoastră este să murim pentru a lăsa să se nască un alt felde Imperiu încât nu merită să ne certăm din pricina asta.Alaana a eşuat. +u ne poate fi :aestru iar nenorocireaasta poate constitui în sine un motiv pentru care să nedorească pieirea. (&iar şi povestea asta despre Muul... $atât de ciudat. @ parte a minţii mele înţele!e că o entitate

?G



care ne#ar putea distru!e în orice moment ale!e să nu ofacă sperând că ne poate duce spre o direcţie dorită deea. 2ar o altă parte a ceea ce sunt mă face să mă îndoiesc profund că în univers poate e"ista şi o asemeneacale. 4i indiferent cât de !reu mi#ar fi să recunosc

trebuie să accept că dau o importanţă mai mare aceleipărţi care mă face să cred ceea ce văd ceea ce ştiu cărepetă o lo!ică pe care am mai întâlnit#o.2ematerializarea lui Muul n#am văzut#o. 4i nu din vinanoastră. $ posibil ca 3tyn să oace cu noi un oc vec&iacela de a inventa pericole care nu e"istă cu adevărat.

– Iar partea cea mai tristă e că dacă nu o face el

atunci cu si!uranţă rolul ăsta e interpretat de Muul. @riceam face suntem manipulaţi.– 4i c&iar nu vedeţi ieşirea din dilema asta; =rebuie să

fim noi înşine trebuie să ne ale!em ceva în care săcredem. Iar noi am ales atunci când i#am promis lui Kassercă o vom auta pe Alaana. 2acă ne!ăm credinţa şiale!erea de atunci putem foarte bine să plecăm c&iar

acum şi să plonăm în soarele ăsta albastru...– 'ierdem vremea zise 6e%a innedi pe un ton sever.+u ştiu de ce în ultima vreme uităm tot mai des căsuntem soldaţi şi că nu e tocmai treaba noastră săcomentăm ordinele. (&iar dacă ele au fost date de noi înşine.

– Ai zis o prostie absolută zâmbi =ars.– 2a dar te#am binedispus şi mai ales te pot face

acum să te !ândeşti la ceea ce contează cu adevărat.– (e vrei să zici;– $ limpede din povestirea voastră că matca s#a

sc&imbat că avem de#a face cu o cu totul altfel decreatură. +u ştiu dacă Muul are vreun amestec în treabaasta dar cred că ar fi o copilărie să ne ima!inăm că nu vatra!e foloase. *ie că ne i!noră fie că ne manipulează

arătarea aia e sin!ura în măsură să ne spună ce intenţiiare 5părintele7 lui.

– Asta dacă are vreo intenţie şi nu cumva c&iar el esteacela care orc&estrează tot ceea ce ni se întâmplă.

– 2ar asta nu are nici o importanţă. +u am nevoie deMuul ca să#mi spună cum s#a transformat matca aceea.+oi oamenii am trecut prin e"perienţe similare.

?H



– -ă nu începi cu istoria. i#am mai spus că pildelevec&i nu au uneori sens nici când le aplici oamenilordarămite unor e"tratereştri protestă =ars.

– @ să risc o supoziţie zâmbi innedi. (&iar voi mi#aţispus că părintele vrea să devină stăpânul lemnului. (ât

credeţi că va dura până când va încerca să secrete viruşicare să facă lemnul să crească după voinţa lui; (red că edoar o c&estiune de timp...

– 2ar nu văd analo!ia...– 'rimii fierari. @amenii au început prin a valorifica

fierul meteoriţilor apoi au trecut la minereuri pe care le#au purificat şi le#au recombinat. :atca se va plictisi să

folosească bârne şi scânduri drepte şi va încerca să facăarborii să ofere încă din start materii prime ceva maiprelucrate. Iar până atunci ne putem aştepta şi la o crizăa lemnului adecvat pentru ambiţiile ei. $ lo!ic să încercesă modifice structura copacilor.

– +u mi se pare c&iar atât de lo!ic dar e !reu săcombaţi un raţionament care e"istă tocmai pentru că

funcţionează altfel decât lo!ica pământeană zâmbi =ars.– +u crede că suntem c&iar atât de deosebiţi.>ândeşte#te că matca a rămas acum sin!ură. $c&ilibrul lacare a visat s#a rupt. -#ar putea să sfârşească prin adeveni o conştiinţă reli!ioasă un zeu al propriilor lorlucrători.

– 'ăi nu e dea;– 0a&la& nu o adoră o ascultă doar orbeşte.– 0ine dar e un nonsens protestă 'erse. (um mă

poate adora pe mine propriul picior stân!; Meţii sunt defapt un sin!ur or!anism.

– +u am pretenţia că sunt foarte coerent. 4i nici foartee"act ridică innedi din umeri. 2acă în privinţadumnezeirii însă lucrurile sunt destul de neclare cred că emusai să ne lămurim în ce fel cresc copacii. 2acă a

început să#i modifice ar trebui să putem vedea primelesemne.

(ei patru porniră în !rup compact spre mar!ineapădurii. -oarele strălucea acum altfel fiindcă era la apusiar nuanţele lui verzui scăldau între!ul peisa altfelmonoton într#o lumină familiară. 0uinţii constatară cuuimire că la mar!inile platoului calcinat pe care#l făcuseră

?J



la aterizare începuseră să crească un fel de arbuşti. 'erse!ăsi repede şi felul în care pădurea încerca să#şi recapeteteritoriul pierdut. (âteva seminţe impre!nate de ovitalitate uluitoare aveau lăstari mici fără a părea să se&rănească în vreun fel din sol. ,ncepură să caute fructe

după ce discutară în contradictoriu timp de aproape zeceminute. innedi susţinea că iarăşi caută tiparepământene în timp ce =ars era convins că seminţele nupot proveni decât din fructe.

'oate că tocmai convin!erea aceea îl făcu pe =ars să#ic&eme surescitat pe ceilalţi când privirile îi căzură asupraunui fruct aproape sferic care atârna de o codiţă delicată.

$ra de un roşu aprins pe partea cu care stătea spre soare.>răbindu#se să#l apuce =ars îşi z!ârie uşor podul palmei.@ picătură de sân!e se scurse pe o frunză.

-e întoarseră în tabăra lor provizorie şi despicarăfructul. (onţinea într#adevăr seminţe ceea ce îl făcu pe =ars să e"ulte.

2eparte de privirile celor patru $uinţi, o umbră fu!ară

se strecură până la locul de unde =ars culesese fructul.(ren!uţa care păstra încă picătura de sân!e a $uintului sedesprinse uşor de la locul ei şi dispăru într#un pliu de peabdomenul lui Muul. *ără să provoace vreun z!omote"traterestrul se furişă apoi spre edificiu.

Nimic nu e cu adevărat nou. 1amenii nu se vorsc#ima niciodată. %pisodul ăsta s-a mai petrecut.

– tii unde cred că ai greşit?– 5uminea!ă-mă&– Ai înc#is oamenii în cuşca propriei tale minţi& Ar fi

treuit să-ţi dai seama că îl vor atrage şi pe Dumne!euînăuntrul ei.

– %ra o cuşcă de dimensiuni colosale...

– 6ar Aaţia ţi-a demonstrat că Dumne!eul tău nuîncape în ea. %ra o c#estiune de timp până când omulavea să-6 împărtăşească soarta.

– Nu 1mul, ci doar aceia care vor să imite mecanicistc#ipul şi asemănarea Domnului.

– Aici te înşeli şi mai amarnic. Aceia care au dus lasaturarea spaţiului pe care l-ai lăsat 1mului sunt

L



tocmai indivi!ii care nu au mai semănat cu Dumne!eultău. Ai câteva eemple c#iar în proimitatea noastră.

2escărcarea laser se arcui la doar câţiva centimetri defruntea @%sanei care se strădui din răsputeri să#şi învin!ă

tentaţia de a intra în modul de luptă. -e c&irci în spateleunui zid pe umătate dărâmat întrebându#se cât ar fiputut să o ferească acesta în cazul în care ar fi fost atacatcu proiectile ceva mai substanţiale decât !loanţele carericoşau piuind din când în când întrerupând z!omotulaspru sfârâitor al laserelor.

– 'leacă de acoloF îi stri!ă 4estov care mânuia cu furie

un lansator de proiectile e"plozive supunându#şiadversarii unui tir nemilos dar destul de puţin eficient. +uştiu de ce dracuB a fost de acord No&ansson să vii cu noiFoftă bărbatul cu năduf aruncându#se pe burtă într#o!roapă destul de puţin adâncă.

@%sana se rezemă de pietrele aspre şi simţi atin!erealor ascuţită c&iar şi prin tunica !roasă. Avuseseră într#

adevăr o dispută aprinsă înainte de a fi acceptată înmisiunea aceea pe ec&ea =erra.:ai întâi 2urdrin ar!umentase că este însărcinată şi că

lucrul acesta i#ar putea afecta în vreun fel capacitatea dea se apăra. @%sana zâmbise şi îi răspunsese că o femeie însărcinată în doar două luni nu e în nici un caz&andicapată. ,n plus era cunoscut efectul de accelerare acreşterii şi a maturării pe care micro!ravitaţia îl aveaasupra fetuşilor atât de mici. 0ărbatul trebuise să serecunoască învins dar !ăsise imediat un alt impedimentC@%sana şi clona nenăscută a -fântului Au!ustin cel +ouerau cele mai importante persoane din între! universul şinu putea accepta nici un risc cât de mic în privinţa lor.*emeia îl convinsese însă cu răbdare că misiunea lor peec&ea =erra nu avea cum să se desfăşoare cu succes

decât dacă ea avea să vorbească personal cu :ariile. ,idescrisese c&iar şi cum intenţionează să le facă să îi punămâna pe pântec ru!ându#le să#şi dea seama ce şansăminunată ar avea ca împreună să educe clona -fântuluiAu!ustin eliberate de canoanele Abaţiei şi mai ales deperspectiva ertfei în Alambic. Acela avea să fie un copilcare să trăiască şi nicidecum să moară !olit de sân!e

1



ertfit de Abaţi.2urdrin se lăsase destul de !reu înduplecat. 4i asta

pentru că deşi se temeau să o recunoască unul faţă decelălalt în sinea lor vedeau copilul acela nenăscut ca pe ocantitate ne!liabilă ca un bun repetabil ca pe o fiinţă al

cărei destin s#ar fi putut să fie le!at totuşi de ertfa dinAlambic.

@%sana avea însă propriile motive pentru a dori săevadeze vremelnic de pe $c%. -pera ca depărtarea ei defurtunile ma!netice să#i permită să ia le!ătura cu Alaana.'runcul care îi creştea în pântec era o problemă mult preacomplicată ca să o poată rezolva sin!ură şi simţea că

doreşte să se sfătuiască în privinţa lui cu cea care măcarformal era şefa @rdinului Ouinţilor înainte ca ea însăşi săse ataşeze de viaţa aceea nouă într#un c&ip care să sepoată dovedi pă!ubos. 2urdrin era ambivalent şi ea erasi!ură că îl putea convin!e fie să folosească clona pentrua distila viruşii pentru o a 2oua ,nsămânţare a lui +e!alfiul lui 3tyn fie să îl crească alături de :arii şi să#l

transforme într#un redutabil conducător politic şi militar.-imţea însă că decizia aceea era prea importantă ca să oia sin!ură. ,n ciuda eforturilor sale supraomeneşti însă@%sana nu reuşise să intre în contact mental cu Alaana întimp ce se afla pe $c%.

0arna apărut ca de nicăieri sări lân!ă @%sana şi îizâmbi cald.

– 2e ce naiba tra! în noi;– 'oate că v#au ţinut minte de data trecută când aţi

fost aici şi aţi furat Alambicul...– Aşa crezi; o privi 0arna neîncrezător. +eeee dădu el

a le&amite din mână. (red că s#au prins pur şi simplu cevrem să facem.

– 2ar noi ştim ce vrem să facem;– Ascultă femeie miezul unei bătălii nu e un moment

tocmai potrivit să mă iei cu asemenea întrebări. $u vă totzic de ani buni că ideea asta nu e cea mai bună cuputinţă dar acum că tot am auns aici ar fi bine să leluăm pe :arii. 2acă se vor dovedi nefolositoare....

– -unt totuşi două fiinţe ca şi noi...– Aici te înşeli @%sana. :ariile nu sunt deloc ca şi noi

zâmbi din nou 0arna şi făcu încă un salt până la adăpostul

/



unui arbust pipernicit.,ntre timp 4estov reuşise să creeze o breşă între

apărătorii clădirii şi soldaţii săi se !răbiră să o lăr!ească.Auns ca prin minune şi el într#un fel de foişor dezafectat0arna începuse să#şi elimine metodic adversarii. @%sana

respiră adânc şi se aruncă spre intrarea în clădire. 6ovi cuputere uşa care se dădu în lături şi se aruncă pe burtă într#un coridor întunecos. =rase o rafală scurtă din arma eiuşoară şi se ridică imediat. Ascultă cu atenţie şi realiză cănu se mai auzea nici un z!omot de armă care să vinădinăuntru de parcă apărătorii se deciseseră cu toţii să sepredea numai fiindcă ea pătrunsese în clădire.

– (e naiba se întâmplă; îl auzi lân!ă ea pe 4estov.– +u ştiu dar cred că e mai bine să ne !răbim.,ntre timp toţi ceilalţi şase membri ai !rupului lor

intraseră în &ol.– +u#mi place. $ prea linişte... :er!eţi afară şi păziţi

intrarea zise 0arna către doi soldaţi care se !răbiră săiasă din clădire.

@%sana păşi prudent în lun!ul coridorului şi dădu sădesc&idă o uşă când auzi un !eamăt slab dinspre capătulculoarului. -e !răbi spre uşa din spatele căreia i se părusecă aude z!omotul şi îi făcu semn lui 4estov să intre.0alamalele zburară în ţăndări şi se pomeniră imediat cutoţii într#o cameră destul de slab luminată. ,n centrul încăperii stăteau pe două scaune :ariile care priveau în ur cu oc&i pierduţi...

– 6e#au dro!at; întrebă 0arna.– (red că mai de!rabă sunt într#un fel de stare indusă

&ipnotic. -e poate să fi folosit c&iar şi o sondă psi zise@%sana care le e"amina repede pe femei. (eea ce nu înţele! este unde au dispă...

*emeia nu apucă să îşi ducă fraza la bun sfârşit. 'rinferestre şi din pereţii care se dovediră a fi făcuţi dintr#un

placa subţire apărură câţiva bărbaţi înarmaţi care îi înconurară instantaneu. (lonele se strânseră lân!ă :arii încercând să apere bătrânele care păreau însă să nu deaimportanţă la nimic din ceea ce li se întâmplă. ,nainte ca@%sana să poată face ceva pământenii îi e"ecutară pesoldaţi lăsându#i în viaţă doar pe @%sana 0arna şi4estov. 8usul mu!i sălbatic şi se aruncă asupra unuia

9



dintre atacatori dar elanul său se frânse înainte de a#şiatin!e ţinta când un mâner !reu îi e"plodă în obrazfăcându#i pielea să plesnească.

– Aici pe ec&ea =erra nu ne plac intruşii vorbi unuldintre bărbaţi păstrându#şi masca nea!ră care îi

acoperea întrea!a faţă lăsând doar două fante în!ustepentru oc&i. +e supără mai ales cei care vor să nerăpească oaspeţii de seamă. :ariile sânt pentru noi...

– @statici stri!ă 0arna. (rezi că nu se vede;– :ă îndoiesc că intenţiile voastre sunt mai onorabile...% o cursă. 7or să te demaşte& percepu @%sana vocea

Alaanei împreună cu un acut sentiment de teamă. *red că

va treui să îi uci!i pe toţi. Nu te grăi însă& *red că ştiuce au de gând şi până unde au mers cu presupunerile.%c8 nu mai este acum o destinaţie sigură pentru tine.

@%sana începu să râdă făcându#i pe cei doi bărbaţi săamuţească brusc.

– +u înţele! care e rostul mascaradei ăsteia dar elimpede că sunt supusă aici unei farse. -au poate unei

încercări.– -ă taci stri!ă bărbatul mascat.– ,&î îl zeflemisi @%sana. 4i dacă tac asta te face mai

credibil; orbeşti ca unul dintre ai noştri iar arma aia pecare o fluturi în mână e limpede că a fost meşterită pe $c%pentru a mer!e cu muniţie imperială standard. 0arnavreau să#mi e"pliciF AcumF

ncet& (ii rădătoare& Nu poate fi atât de simplu&-pre marea uimire a @%sanei 4estov se ridică de os

tamponându#şi nervos obrazul.– Ai fost mai norocos decât tovarăşii noştri. ăd că ei

sunt fără suflare arătă furioasă @%sana spre cadavrelesoldaţilor cu care intrase în încăpere. Abia aştept să vădce#o să zică 2urdrin...

– +imic şuieră clătinând din cap 4estov care îi aplică o

lovitură năprasnică în obraz.@%sana îşi folosi toată stăpânirea de sine de care era în

stare încercând să îşi convin!ă creierul să nu intre înmodul de luptă. *olosi însă lovitura ca să sară în spatele:ariilor într#un colţ al camerei de unde îi putea privi petoţi.

– Am să te ucid pentru asta râni @%sana.

?



– :da cam ăsta e şi planul meu răspunse aproape ovial 4estov. 4tii palma asta e cea mai importantădecizie din a doua mea viaţă... -unt mulţumit însă. 4tiu căaceia dintre noi care vor ieşi din camera asta vor mântuipoporul nostru. ,ntr#un fel sau în altul.

– +u înţele! ce vrei de la mine...– @ să#ţi spunem simplu interveni 0arna. =e suspectăm

că eşti spionul psiacului la noi pe $c% şi că urzeşti să nepierzi pe toţi.

– 2ar e stupid. =ocmai am acceptat să...– Asta e şi dovada ultimă pentru noi. -peri să ni#l furi

pe :esia şi să dispari. 2e aceea am pus la punct capcana

asta minunată în care urmează să îţi pierzi viaţa în modtra!ic... 6aolaltă cu câţiva fraţi ai noştri ce au ales maimult sau mai puţin în cunoştinţă de cauză să se ertfeascăpentru a face ca totul să pară mai natural.

– 0ine dar cu ce v#am !reşit; (e anume aveţi împotriva mea;

4estov continua să îşi tamponeze obrazul şi de aceea

vorbele lui păreau înfundate.– :ai întâi nu am înţeles cum s#a făcut de aţi reuşit săscăpaţi de atacul meduzelor reticulate. Apoi a fostepisodul acela de pe 6aesia.

Acolo unde ai reuşit să ieşi sin!ură din catedrală deşise părea că împotriva ta fusese mobilizată o întrea!ăarmată. Apoi ai evadat iarăşi sin!urăF şi din psiac deşitoţi cei care povestesc cum a căzut ultimul nostru bastionspun că luptele s#au purtat în interior până când 0ella avenit cu o întrea!ă flotă dincolo de care nu ai fi pututtrece.

– 0un. 4i ce e cu asta; $şti cumva !elos pe capacităţilemele de militar pe...

– (a să fiu sincer sunt doar în!riorat de norocul tăue"traordinar...

(ii atentă& Amână pe cât posiil violenţa. % în mintealor ceva mai mult decât spun, dar nu îmi dau seama ceanume&

– Aşa că vrei să mă omori;– 2a acceptă senin 0arna în locul lui 4estov. Acum că

ştim să#l clonăm pe -fântul Au!ustin cel +ou vom putea!ăsi oricând o mamă potrivită pentru el. <na de care



2urdrin să fie de acord să se despartă să zicem... lanaştere. 0ietul copilaş ar fi astfel orfan şi :ariile care seaflă în puterea noastră de ceva vreme ar avea o cu totulaltă misiune în a#l creşte...

@%sana privi în ur în căutarea unui spriin. Instinctiv îşi

puse mâna pe pântece.– ezi arătă 4estov cu capul. Dsta e e"act !enul de

reacţie pe care nu am vrea să#l afişezi. $ posibil ca -fântulnostru să trebuiască să fie supus la încercări pe care tu sănu le înţele!i şi să încerci să le zădărniceşti. +u nepermitem să luptăm cu o mamă capabilă să înfruntesin!ură o întrea!ă flotă aşa cum ai făcut tu pe Kyrall.

+inte& Nu ştiu în ce fel. 9ândurile îi sunt ascunse, darsunt sigură că minte. A#, dacă :t4n ar fi aici şi nu înnenorocita aia de livadă&

*emeia clătină din cap.– =ot nu e de auns. (red că ai şi alt motiv.– 2a e adevărat... acceptă senin 4estov. Am citit

mereu şi mereu ceea ce ai scris despre re!ulament şi am

auns la concluzia că ne#ai sabotat în mod voit într#un ocperfid...– 2ar asta am şi dorit. (u toţiiF -ă sabotăm

re!ulamentul.– 2a. +imeni nu a fost însă la fel de deştept ca tine la

vremea aceea. Abia acum îmi este clar ce ai făcut.– orbeşti prostii. @moară#mă dacă asta crezi că va

salva poporul nostru. Ni!nirea cu privire la...N'&,n momentul acela @%sana lăsă să erupă mânia care

se strânsese în ea din momentul în care îi spuseseră cădoresc să îi omoare copilul. 'use mâna pe pumnalul unuiadintre soldaţi şi aproape că tăie în bucăţi trupurileatacatorilor ei. (apul lui 0arna se rosto!oli în colţul dincare plecase ea în timp ce un şuvoi !ros de sân!e năclăi

feţele :ariilor care păreau că nu observe însă acest lucru.*emeia ieşi pe coridor scormonind frenetic întrea!aclădire şi scrutând apoi împreurimile de la una dintreferestre. ,şi numără victimele cu !riă ca să se asi!ure că întâmplarea aceea avea să rămână fără martori. (ând se întoarse în camera :ariilor 4estov unicul adversar pecare îl lăsase în viaţă abia dacă făcuse doi paşi înspre

E



uşă. ,i tăie tendoanele de la !lezne şi de la înc&eieturilemâinilor îi aplică o lovitură în coaste şi abia apoi îşi oprifuria uci!aşă.

N'& *e-ai făcut& )ocmai asta dorea de la tine&– Asta vroiai să afli; întrebă @%sana ridicând capul

imens al lui 4estov.0ărbatul râni şi spuse eni!maticC– +u ai cum să câşti!i înfruntarea asta. Indiferent ce

faci vei pierde. 2urdrin nu o să te creadă niciodată...– 6asă asta în seama mea.– +ici c&iar el nu poate fi atât de orbit încât să creadă

că dintr#o bătălie în care am căzut cu toţii te vei întoarce

iarăşi numai tu. ,şi va da seama că eşti $uint...– orbeşti prostii. (um aş putea fi; $"istă cinci $uinţi şi în plus eu sunt femeie. :ai ţii minte; Acum câtevaminute voiai să mă ucizi pentru asta.

4estov râse !ros.– :or ca un cara!&ios dar îmi merit soarta. (ale de

două vieţi am căutat o lume în care să pot dovedi ceea ce

cred. Iar acum mor fiindcă am crezut în ceva ce nu poatefi demonstrat. <nii ar zice că am trăit de!eaba...– $ un epitaf e"celent auzi @%sana vocea lui Airam.

-curtează#i c&inurile fetiţoF =onul poruncitor al vocii dar şi căldura cu care i se

adresase o făcură pe @%sana să#şi înfi!ă scurt cuţitul înoc&iul stân! al lui 4estov. 6ăsă pumnalul acolo înţepenindu#l pe soldatul de care se temuse o !ala"ie întrea!ă într#o clădire anonimă de pe ec&ea =erra şisimţind că între!eşte un destin care se întindea pe câtevazeci de !eneraţii.

@%sana se lăsă să cadă pe podeaua mânită de sân!eşi începu să plân!ă. 'entru o vreme i!noră insistenţeleAlaanei care o c&ema pe Kyrall dar şi bolboroselile:ariilor care începuseră să se răstească una la alta în

încercarea de a se dezle!a de pe scaunele pe carestătuseră. @ luară apoi pe @%sana şi o duseră până lanavetă acolo unde pilotul le întrebă surescitat unde suntceilalţi.

– Au căzut toţi. +umai noi am mai rămas spusese:aria poruncindu#i apoi să decoleze cât mai de!rabă.

+i-e teamă că nu mai e mare lucru de făcut, auzi

G



@%sana vocea lui 3tyn. n câteva săptămâni identitatea tava fi de!văluită tuturor. Aşa cum îi ştiu pe estov şi pe3arna, proail că au şi alte măsuri de siguranţă. +oartealor nu are nici un sens dacă tot planul lor treuia să sedesfăşoare pe 7ec#ea )erra.

– 2ar cum m#au descoperit;% vina mea şi a nenorocitei ăleia de planete pe care v-

aţi ascuns. Ar fi treuit să-mi dau seama că încep săcreadă, să se transforme. )ocmai de aceea treuie sămergi înapoi acolo şi să te asiguri că, dacă vor i!ucniviolenţele, nici unul dintre ei nu o să rămână în viaţă.

– i eu am fost sedus odinioară de simetriamani#eismului. 7iaţa mi-a arătat apoi cât de mult m-amînşelat.

– *e păcat însă că nu ai avut cura; să admiri felulminunat în care structurile omeneşti se organi!ea!ăc#iar şi în lipsa oricărui punct de simetrie.

– i cum poate fi deoseită de #aos o asemeneaorgani!are?– Ai să râ!i...– "roail...– *re!ând în om şi nu în Dumne!eul lui.

(a întotdeauna când dorea să se liniştească 3tyn serefu!ia în fosta lui c&ilie din peştera tribului @menori. 4tiacă vine acolo în căutarea vocii l4 a tribului său atât deestompate acum dar despre care aunsese să creadă căpoate fi sin!ura alinare pentru c&inurile la care îl supunearăzboiul ce se petrecea adesea în mintea sa. +ucleul care îl întrupa pe -fântul Au!ustin din ippona şi convin!erilelui Au!ustin 0loose se luptau mereu în subconştientul luipunând sub semnul întrebării toate deciziile pe care le lua

toate vorbele pe care le rostea. +u se îndoia de faptul căera încă stăpânul propriilor acţiuni dar de fiecare datăcând lua câte o decizie delicată îşi simţea minteafierbând de ar!umente pro şi contra totul într#un tumultcare sfârşea prin a#l obosi peste măsură.

$ra imposibil de descris în cuvinte ceea ce i sepetrecea în minte conflictul dintre cei doi Au!ustin. (ând

H



se plânsese lui Arrus că se simte e"trem de obosit şi detemător *ăurarul pătrunsese în mintea lui şi îl privise apoie"trem de în!riorat.

– +u seamănă cu nimic din ce am mai văzut. $ ca şicum mintea ta s#ar fi transformat în patru castele

distincte le!ate între ele prin căi care sfidează lo!ica...$ra să mă rătăcesc. $i trăiesc în mintea ta 3tyn. 2esi!urnimeni nu poate estompa vocea ta dar amintirile lor oalterează ades.

*usese nevoie de câteva săptămâni până când Arrussă#şi dea seama şi cum putea scăpa de c&inuri.

– @ viziune; întrebase 3tyn. +u înţele!.

-perase atunci ca *ăurarul să nu#şi dea seama căminte. 4i Alaana îi su!erase acelaşi lucru iar dacă părerilelor coincideau s#ar fi simţit cu mult mai liniştit.

– 2a. @ întruc&ipare ca pe câmpul de luptă.Ima!inează#ţi două personae care se ceartă independentde mintea ta. 'oate că în felul ăsta vei mai consuma oparte din conflictul care te macină.

Intuiţia lui Arrus funcţionase şi 3tyn reuşise pentru ovreme să se transforme în spectator în timp ce două părţisimetrice ale propriului eu se luptau pe c&estiuniideolo!ice pe care aproape că nici nu le înţele!ea fără săfacă apel la amintirile vreunuia dintre cei doi Au!ustin. (utimpul învăţase să caute vocea l4, care reuşea odinioarăsă estompeze vacarmul din propria minte aşa încâtcorăbiile !ândurilor lui ale lui 3tyn să#şi poată desfacepânzele şi să plutească în voie. <neori în asemeneacroaziere întrezărea faţa $uintului, a lui 8imio care îizâmbea stins ca dintr#un tablou vec&i.

,n ultimele luni însă vocea l4 abia dacă se mai auzea şitrebuise să recur!ă la soluţia su!erată de Alaana aceea aviziunii unei mantii s#u. 'lecarea lui Arrus fusese resimţitădin plin de supravieţuitorii @menori care încercau cu

disperare să e"iste şi ca entităţi individuale ferindu#sedeliberat de vocea l4 şi lăsându#şi mantiile s#u acasă întimp ce ieşeau să îşi vadă de treburi. ,nvăţau cu toţii în încercarea de a deveni operatori în psiac dar pentru aputea transmite fidel !ândurile %yrallienii ar fi trebuit săcunoască o mulţime de lucruri care le fuseseră străinepână atunci.

J



3tyn îşi trase !lu!a pe frunte căutând ceva alinare într#o detaşare de !âlceava care se stârnise în mintea lui.(ea mai frustrantă parte a stării în care se cufunda din ce în ce mai des nu era însă neliniştea şi războiul autofa! pecare îl ducea mintea lui ci imposibilitatea de a#i pune pe

cei doi Au!ustin la muncă în folosul lui. $i refuzau cuobstinaţie să se pronunţe în problemele de zi cu zipreferând să#şi ducă lupta deşartă pe tărâmul ideilor.

$"ista cel puţin o c&estiune în care ar fi avut nevoie depărerea unor oameni atât de înţelepţi de filtrarearealităţii prin e"perienţa lor. ăzuse de nenumărate ori înre!istrarea pe care Assan =res biolo!ul care crease

întrea!a faună a Kyrallului o lăsase la bordul navei. -epomenea acolo de o armă cu efect întârziat de o forţăcare avea să sc&imbe esenţa crudă a ecolo!iei %yralliene.6a fel de bine ar fi putut fi vorba de un dar de izbăvire...3tyn nu avea nici cea mai mică idee la ce ar fi trebuit săse aştepte din partea unei asemenea minţi şi era convinscă dacă ar fi reuşit să îi convin!ă pe cei doi Au!ustin să

e"amineze această c&estiune o mare parte din misterulei s#ar fi dezle!at. 2eşi nu erau decât părţi ale minţii salecei doi refuzau suveran însă să se aplece asupra unorasemenea c&estiuni pe care le considerau profane.

M!omotul !âlcevii era de atât de asurzitor încât 3tynse concentră asupra viziunii sale şi se ima!ină în poianacu patru lespezi de piatră stând aşezat între cei doiAu!ustin.

– I#ai pri!onit de!eaba pe !reciF $i aveau dreptate.(redinţa lor în raţiunea omului şi în capacitatea lui deauto!uvernare dreaptă nu a fost naivă aşa cum ai scriscu perfidie.

– +#ai să mă convin!i niciodată de contrariu. +aturaomului e păcătoasă. A demonstrat#o Adam...

– (&iar presupunând că Adam ăsta e mai mult decât un

ţăran amator de mere şi tot nu ai dreptul să arunci oasemenea udecată asupra între!ii omeniri... Ia#mă pemineF :ă poţi vedea până la ultima mea fărâmă. (u ceam păcătuit;

– $şti necredincios.– Iar tu te roteşti într#un cerc vicios. 'retinzi că sunt

păcătos fiindcă nu cred că sunt păcătos. 2ar lasă#mă pe

EL



mine şi uită#te la statul pe care l#ai croit şi pe care l#auurmat timp de 1G secole.

– (e e cu el;– Ai insistat să nu fie o teocraţie ai insistat ca

învăţăturile creştine să fie doar nucleul orânduirii statale.

4i procedând astfel ai pus asupra noastră o povară careera cât pe ce să ne distru!ă dacă n#am fi descoperit lavreme calea spre :arele $"od calea stelelor.

– +u ai dreptate şi eşti pătimaş. 'erspectiva ta e în!ustă. Am spus dintotdeauna că într#un stat cârmuireatrebuie instituită cu încuviinţare divină dar asta nu înseamnă că supunându#se ei omul îşi va afla mântuirea.

(etatea lui 2umnezeu e o altfel de ţintă.– 'ătimaş zici; ,ndrăzneşti să spui asta c&iar şi după ce#ţi sunt accesibile memoriile mele; (&iar nu vrei sărecunoşti că atunci când au plecat spre Ierusalim oşteniimei erau sin!ura forţă raţională a lumii; =oţi învăţaseră săfolosească slăbiciunea fundamentală pe care o sădisei înnoi. +u aveam voie să#i ucidem pe cei care ne ucideau la

rându#le. *u!a asta către o superioritate care doar pe tinete#a sedus a fost cea mai mare farsă a istoriei fiindcă adesc&is calea lar!ă a manipulărilor. <nii au învăţat să nespeculeze o vinovăţie tot de ei inventată iar alţii pe un cutotul alt nivel ne omorau copiii în şcoli fiindcă ştiau căsuntem incapabili să le mai aplicăm le!ea =alionului. Astaera lumea pe care am cunoscut#o eu lumea pe care eram&otărât să o sc&imb...

– +u mă poţi face pe mine vinovat. ,mi dai o importanţăprea mareF (a să nu mai vorbim că#ţi pot răstălmăcioricând vorbele. $raţi ceea ce eraţi fiindcă încetaserăţi săcredeţi. @trăviţi de -atana propriei nepăsări nu aţi maicrezut în Iisus şi atunci aţi devenit vulnerabili.

– -e poate să ai dreptate. 2ar nici tu şi nici Iisus nu aţiputut spulbera definitiv mituri infinit mai vec&iC onoare

militară libertate dreptate impresia că vocea tacontează în cetate... 'entru toate astea statul tău nu avearăspunsuri şi nu e vina noastră că le#am căutat. 2ar nuăsta a fost cel mai mare păcat al tău. Acum că#ţi ştiutinereţea înţele! care resorturi ale minţii tale au acţionatatunci când aţi înstăpânit cea mai mare !reşeală...

– +#a fost nicidecum o eroare. 'oate doar sacrificiu...

E1



– A#i pune pe oameni să creeze purtând în spinarepovara ipoteticului păcat care înconoară cel mai sublimdintre aspectele creaţiei e o cruzime fără mar!ini. Aţi în!ropat adânc sub do!me şi tăişuri de spadă adoraţiaprincipiilor fertilităţii. Aţi transformat femeia într#un obiect

al păcatului într#un perpetuu receptacul ma!netic alpierzaniei.

– (e vrei să spui;– (ă încet#încet mai#marii statelor noastre au luat

c&ipul călu!ărilor creştini ne!ând sau lăsând sub umbrapăcatului principiul feminin acela care dă. +e#am trezit într#o lume cu state#bărbaţi în care războiul esenţa

violatoare era principiul fundamental al e"istenţei. +u aitrăit vremurile mele nu ai văzut oraşe atacate cu bombeatomice în numele unui conducător mort cu sute de ani înurmă. +u ai văzut soldaţii care împuşcau fetiţe în cap nuai văzut Ierusalimul devenit un trepied al morţii în careviolenţa năştea violenţă... 4i toate astea fiindcă nu ai avut încredere în om fiindcă ne#ai udecat pe toţi după

propriile slăbiciuni.– +u ai deloc dreptate. :ulte dintre învăţăturile meleau fost pervertite iar credinţa în Iisus şi în ertfa lui nu potfi înţelese decât dacă acceptăm şi lipsa noastră decurăţenie. (u toţii suntem păcătoşi şi trebuie să necăutăm calea spre mântuire.

– 4i c&iar nu vezi că a pune o întrea!ă societate subsemnul iertării îi condamnă pe oamenii aceia la a fi sclaviialtora;

– Ai cui;– 2e pildă ai unora destul de &oţi pentru a inventa o

reli!ie a vinei perpetue ai unora destul de frumoşi pentrua inventa o reli!ie a meditaţiei şi a !ăsirii scânteii dedumnezeire în fiecare dintre indiviziF

– +u nu cred asta fiindcă numai disciplina acceptării

unui asemenea păcat ori!inar putea servi pro!resului.– Asta e altă idee pe care ai furat#o de la !reciF– 0a nu e adevărat. >recii credeau că pro!resul e arta

desăvârşirii de sine. $u v#am dat o viziune mai lar!ă încare societatea umană se desăvârşeşte pe ea însăşi încare cunoaşterea e un dat. *ără viziunea mea ştiinţa nuar fi pro!resat nicicândF ,mi tot vorbeşti de statele croite

E/



după învăţăturile mele. 2ar de ce nu vorbeşti despre ceeace s#a întâmplat după $"od; 4tim din amintirileprietenului nostru assur că omenirea s#a întins ca unbalon pierzându#şi din concreteţe uitând să descoperele!ănându#se în nimicnicia de a trăi fără ţel. $"oneraţi de

păcatul ori!inar oamenii nu au mai fost în stare să!ăsească în ei resursele pentru a face cunoaşterea săavanseze cu aceeaşi vi!oare. (ulmea e că sin!uraentitate capabilă de un asemenea lucru a fost Abaţiacreaţia ta. (e recunoaştere mai mare a meritelor melepoate e"ista în afara faptului că tu cel mai mare adversaral meu ai pus sentimentul reli!ios drept motor al

dezvoltării planului Abaţiei; Indiferent cât ne place săcredem contrariul esenţa umană nu s#a sc&imbat şi nu seva sc&imba nicicând. $a e cuprinsă în c&ipul şiasemănarea 2omnului nostru.

– -ta!narea de care vorbeşti corespunde mai de!rabăacumulării unor presiuni care au e"plodat odată curăzboiul stârnit de oamenii mei. 'arcur!ând treptele

cunoaşterii siliţi de tine să urce pe o scară către ceroamenii au auns să fie e!alii 2umnezeului tău. ,n vremeamea cu un sin!ur !est se puteau realiza lucruri pe care tunici acum nu le#ai deosebi de un miracol divin. Iar Abaţia ademonstrat dacă mai era nevoie că şi ultimul cotlon încare se pitise 2umnezeul tău e accesibil omuluiC clonândoameni şi retrezindu#le amintirile...

– Acela e principiul străinF rei să spui că 2umnezeu şi#a atins nemăr!inirea atunci când fiul lui a devenit capabilsă facă tot ceea ce era $l în stare; 2ar un!&erul ăla decare vorbeşti n#ar fi fost niciodată accesibil în lipsa unuiprincipiu străin pe care îl cunoşti e"trem de bine.2umnezeul meu nu şi#a atins nemăr!inirea ci pur şisimplu a fost înc&is într#o cuşcă de cineva mai puternic.

– :ai puternic;

– ,ntr#un sin!ur loc ai avut dreptateC menirea ultimă aomului e aceea de a#l slui pe 2omnul#2umnezeul lui înArma!&edon. ,n loc să#i fiţi însă spriin voi 6#aţi trădat.

3tyn se ridică de pe bolovanul pe care stătuse tăcutpână atunci şi începu să urle întâi cu !lasul său apoi maitare asurzitor până când z!omotul căpătă consistenţaunor pumnale. -periaţi cei doi Au!ustin se uitară spre el.

E9



– (e s#a întâmplat tinere; întrebă Au!ustin 0loose.– :#am săturat de pălăvră!eala voastră. reau să#mi

răspundeţi la întrebarea pe care v#o pun de atâta vreme.-fântul Au!ustin flutură a le&amite din mână îl privi cu

subînţeles pe 0loose şi întrebă rarC

– rei să ştii ce fel de capcană ar fi putut întinde Assan =res stăpânilor Kyrallului adică *rontului Adevăratei0iserici;

3tyn aprobă din cap neîndrăznind să spere că vaobţine un răspuns.

– :ă miră tinere incapacitatea ta de a sesiza lucrurileesenţiale. @ să#ţi spun doar atâtC minţile mici acţionează

întotdeauna la fel. <ită#te la 0loose şi o să înţele!i.– (e vrei să zici;– 0ăiete interveni -fântul Au!ustin cel +ou moşnea!ul

vrea să spună în felul lui alambicat că Assan =res a făcut în aşa fel încât stăpânii Kyrallului să nu capete prozeliţi aiunei reli!ii e"istente ci mai de!rabă o entitate care să seapropie de dumnezeire. (am aşa ceva am încercat şi eu

cu Abaţia.– 2e ce;– -e pare că ambii ne!&iobi au vrut să se răzbune pe

reli!ie &o&oti -fântul Au!ustin. 4i au !ăsit acelaşi mod.+u oşteni ai 2omnului ci un 2omn fără oşteni. (um îţispuneam minţile mici funcţionează la fel.

– rei să spui că mă pot aştepta ca pe Kyrall să aparăun fel de 2umnezeu;

– 'robabil că a apărut dea şi fără s#o ştii îţi e sortit să îi fii fiu zâmbi cald 0loose.

3tyn avu nevoie de toată stăpânirea de sine pe carereuşea să o adune din străfundurile minţii lui sparte încioburi. 'ovara unui asemenea !ând era colosală.

– )e înşeli. )impul nu are nici o relevanţă decât dacăe completat de pre!enţa gândirii umane.

– Asemenea verdicte treuie demonstrate, nu doarafirmate.

– (ie. 'ite, am aflat de curând ceea ce spunea, cuvreo şase sute de ani înainte ca eu să mă nasc, unînvăţat c#ine!. <"lasa serveşte la prins peştele. 1dată

E?



peştele prins, cine se mai gândeşte la plasă? *apcanafoloseşte la prins iepuri. 1dată iepurele prins, cine semai gândeşte la capcană? *uvintele folosesc la prinsidei. *e mult mi-aş dori să voresc cu cineva care nu semai gândeşte la cuvinte&=

– i ce legătură are asta cu timpul?– %u aş mai fi adăugat ceva. 3iserica e un loc în care

îl găseşti pe Dumne!eu. Dar odată ce voreşti cu %l, lace-ţi mai treuie iserică? *e mult mi-ar plăcea să fiu printre cei care au uitat de;a rostul isericii& Nu mănăscusem însă pe atunci. De aceea îţi spun că numaicomparând distanţa între credinţă şi idee ai măsura

adevărată a trecerii timpului.

2ezamă!ire.Asta era ceea ce încerca Arrus care imediat după ce

simţise înţepătura delicată a simbiontului se trezisetransportat într#o livadă de arbori ne!ri. -tătea întins îniarba pitică privind în sus spre cerul verzui al Kyrallului.

(u mâna stân!ă atin!ea coapsa !oală a unei femei careera şi ea lun!ită lân!ă el. -e ridică într#un cot şi o privi.$ra tânără cu trăsături perfecte dar străine. +u era%yralliană. $"aminându#şi pentru un moment !ândurileArrus realiză că o iubea pe femeia aceea într#un fel pecare nu#l mai e"perimentase cu nici una dintre semenelecărora le făcuse fii. (ăută în zadar vocea l4, a tribului său.+u o !ăsi niciunde nici măcar în cele mai ascunseun!&ere ale minţii.

(uprins de panică se ridică în picioare bâbâindzadarnic după mantia s#u. +u o avea şi nici nu o zăreaabandonată în apropiere. :intea îi aparţinea numai lui şiasta îl înspăimânta.

+e!ustorul îi promisese senzaţii deosebite plăcerinemaiîntâlnite şi în loc de asta era sin!ur în mintea sa

asaltat de un sentiment plăcut dar străin dulce dar înfricoşător prin forţa lui. @ iubea pe femeia aceea într#unfel bizar. (onstată cu uimire că e !ata să înşele şi c&iar săucidă pentru ea. Asta nu era o iubire %yralliană.

,i era ruşine de propriile !ânduri. -imţea o căldurăc&inuitoare în vintre şi prin faţa oc&ilor îi ful!eră pentru oclipă viziunea a două trupuri !oale înlănţuite într#o

E



îmbrăţişare muşcată. +u era nevoie ca ima!inea aceea săpersiste prea mult. 'lăcerea vinovată pe care o simţeademonstra fărâmei de raţiune obiectivă care mairămăsese în mintea lui că el e cel care îşi posedă iubita.

@bscenitatea aceea era de neînc&ipuit pe Kyrall acolo

unde cuplurile nu ofereau celorlalţi vocii l4, asemeneaspectacole. +u#şi amintea ca dorinţe asemănătoare celorpe care le re!ăsea în propria minte să fi răzbătut vreodatăde la el sau de la alţii. ocea l4 însemna linişte disciplinăcontrol cunoaştere e"actă a ceea ce erau iubirea carnalăşi rostul ei profund. =răirile năvalnice de felul celor pecare le resimţea acum erau tot ceea ce putea fi mai rău

pentru că subminau unitatea mentală a tribului. Arrus nureuşise să se elibereze total de ri!orile ve!&ii pentru rand,structura din care !eneraţii între!i de strămoşi luptaserăcu animalele telepate ale Kyrallului. ,şi reprima emoţiileaşa cum fusese învăţat să o facă atunci când era deve!&e. >andul zăcea nefolosit acum dar în loc să îlelibereze acest lucru îl făcuse să îşi reprime şi mai mult

sentimentele încercând să îşi păstreze un mod %yralliande !ândire. Iar acum mintea lui era o furtună de dorinţe şislăbiciuni. 4i pentru toate astea îi era ruşine. 4tia că nu enimeni să#l vadă ştia că trăirile îi sunt induse de simbiontdar ceea ce simţea îi dezvăluia o parte a minţii saledespre care nu bănuise niciodată că ar putea e"ista. (eeace pentru oameni era plăcere pentru el era dez!ust şidezamă!ire.

'ăşi către un copac şi rămase înmărmurit. ,n loc defructe ne!re pe cren!i se odi&neau roade e"otice de felulcelor venite de pe 'lanetele A!ricole. +ările îi fremătară şisimţi mirosul divin a ceea ce învăţase să aprecieze înultimii aniC carnea friptă. <n copac de alături avea în locde fructe bucăţi aburinde de carne aromate cu ierburinecunoscute dar care îi alintau mirosul. ,şi înfipse &ulpav

dinţii într#o asemenea bucată de carne şi se simţi cevamai bine. Acceptase demult faţă de el însuşi că#i plăcea&rana oamenilor iar re!imul pe care şi#l impusese înultimul an bazat numai pe fructe ne!re era mai de!rabăun e"erciţiu de voinţă. -e consolă cu !ândul căslăbiciunea pentru mâncare era cu mult mai puţinmurdară decât cea pentru carnea femeii care continua să

EE



doarmă câţiva paşi mai departe.-e aşeză la rădăcina unui copac şi încercă să#l c&eme

pe 3tyn în !ândurile sale. =oate ferestrele minţii îi erau însă scăldate într#o lumină orbitoare dincolo de care nuputea trece. $ra sin!ur cu adevărat sin!ur aşa cum nu

fusese niciodată. Asta să fie suprema plăcere pentru el;Arrus medită adânc asupra acestei întrebări. ,n fonddespre limitele însin!urării vroia să povestească între!uluiunivers. $ra acum precum oricare alt cetăţean al !ala"ieişi se simţea stin!&er în propria minte păşea insi!nifiantprin castelul conştientei sale iar ecoul se auzea sinistru.8ealiză abia într#un târziu cât de bine se simţea pe Kyrall

alături de ai săi.4i ca şi cum iluminarea aceea a dra!ostei de a fi ceeace este ar fi avut puterea de a transforma visul Arrus setrezi luptând. 2ecorul se sc&imbase brusc. $ra în casane!uţătorului atacat de o ceată de oameni care lansauspre el proiectile. 2isperat îl căută pe 3tyn în mintea luidar contactul cu preotul tribului său i se refuză brutal. -e

văzu în sc&imb pe el însuşi începând să se mişte precumun $uint. Apucă o sabie ornamentală dintr#o panoplie şi începu să#şi croiască drum printre atacatori. 2eşi nu aveade unde să ştie cu si!uranţă avea impresia că mişcărilelui erau c&iar mai rapide decât cele ale unui $uint. 8euşisă#i elimine pe toţi şi ieşi în ceea ce părea a fi o !rădină.Avu c&iar timp să savureze ima!inea împietrită a altoratacatori care deşi se mişcau pe cât de repede puteau îipăreau ca nişte statui de lut.

2ădu să fu!ă dar îşi aduse aminte de ne!ustor şi desimbionţii săi. 2ecise să e"ploreze pe deplin forţa viziuniiaceleia şi să înţelea!ă cum era să fii $uint. $ra conştientcă nu#şi dorise niciodată astfel de puteri şi nu înţele!ea dece alesese simbiontul să#i bucure mintea cu un asemeneavis. 'oate că era frenezia bătăliei poate că#şi dorise

dintotdeauna să fie capabil să lupte şi altfel decât cu forţa!ândului dar nu ca un $uint... Arrus îşi alun!ă din minteaceste întrebări şi pătrunse din nou în casă.

,l !ăsi pe 2arto încremenit în fu!ă. inea în mâinicâţiva simbionţi şi se îndrepta spre ceea ce părea a fi uncoridor secret. Arrus se învârti de câteva ori nedumerit în urul lui şi aproape că se dezec&ilibră fiind cât pe ce să

EG



alunece pe pardoseala mânită cu sân!e.'rivirile îi fură atrase brusc de un cadran. 4tia ce

reprezintăC un instrument de măsură a timpului. ,lremarcase şi în seara în care aunsese în casa lui 2arto.'radă unei presimţiri sumbre Arrus se îndreptă spre locul

în care ar fi trebuit să se vadă pe el însuşi. *otoliul era !olşi deşi asta putea să nu însemne absolut nimic decise că într#un fel sau în altul devenise $uint şi fără autorul lui3tyn şi că teatrul de bătaie nu era o înc&ipuire cirealitatea.

:işcându#se repede c&iar şi după standardele $uinţilor,Arrus se năpusti înainte pe coridorul spre care părea că

se îndreaptă 2arto. -pulberă o uşă lovind#o cu piciorul şi îitrebui aproape o secundă udecată după ritmul normal decur!ere a timpului pentru a face lumină în ceea ce sedovedi a fi un &an!ar în milocul căruia se vedea o micănavetă spaţială. -e întoarse în fu!ă îl luă pe 2arto peumăr şi#l aruncă în navă şi apoi începu să care cu mâinile!oale simbionţi din terariu pe care îi aruncă peste

ne!ustor a cărui faţă trăda o uimire fără seamăn. (ândmai avea unul sau două drumuri de făcut privirea îi fuatrasă de un container destul de mare care pătrunseseprintr#una din ferestre şi nu atinsese încă podeaua. -eapropie de el şi văzu că e un obiect te&nolo!ic. 8ealizăimediat că indiferent ce va fi fost e probabil să e"plodezeşi încercă să#l arunce înapoi înspre atacatori.

-pre marea lui uimire Arrus constată că deşicontainerul părea că pluteşte în aer el nu#l putea urni.'ierdu timp preţios încercând să#şi dea seama de ce şirealiză abia într#un târziu că deşi $uinţii se puteau mişcae"trem de repede forţa lor rămânea cea a unui omobişnuit şi de aceea îi era imposibil să învin!ă inerţiadispozitivului e"ploziv aruncat pe !eam şi să îl propulsezecu impulsul propriei sale viteze de mişcare. 8enunţă la

planul său îşi încărcă mâinile cu simbionţi şi se aruncă înnavă. ,ntre timp 2arto întinsese mâna spre un instrumentde comandă pe care Arrus îl privi neautorat. ,şi aminti caprin ceaţă că şi pilotul care îl adusese folosea cevaasemănător şi apăsă repede pe cel mai mare dintrebutoane.

+ava era construită după standarde umane iar

EH



decolarea dură o eternitate. <nda de şoc a e"ploziei pecare Arrus o bănui a fi fost pricinuită de containerul acelaciudat îi aută însă şi micul ve&icul spaţial acceleră ieşind în doar câteva minute din atmosfera planetei Alderbaraan.

(u mintea conectată încă la viteza de reacţie a unui

$uint, Arrus petrecu o eternitate până când îşi dăduseama că trebuie să caute simbiontul cel nou. ,l !ăsi subforma unei umflături pe piept îşi desfăcu tunica şi cu osin!ură mişcare dezlipi animalul care părea a fi refăcut.

(a şi cum ar fi dat semnalul unui cataclism mintea luiArrus se trezi asaltată de z!omote mirosuri şi mai ales dedurere. 'iciorul stân! îi pulsa c&inuitor. 'rivi spre el şi

văzu o rană prelun!ă din care se vedea muşc&iul.8ealiză abia într#un târziu că 2arto îl privea cu oc&imăriţi de !roazăC

– +u se poate aşa ceva. +imeni nu s#a trezit de bunăvoie...

Arrus se încruntă.– +imeni;

2arto în!&iţi cu !reu şi continuă să se bâlbâieC– +iciodată n#am auzit... de altfel e şi imposibil...– (almează#te omuleF +u înţele! nimic din ce spui. (u

un !est scurt 2arto îi făcu semn să îl lase la comenzi şinava spaţială porni înapoi spre Alderbaraan.

– ăd că nu ne îndreptăm spre casă.– (are casă; =ocmai a sărit în aer. 4i nu mi#e clar cine

a făcut#o...– @amenii ăia care te atacau...– -e întâmplă ceva ciudat. 8eşedinţele ne!ustorilor

sunt autonome prin le!e nu cred că... dar ce contează&ai să mer!em într#un loc si!ur. -#ar putea să ai nevoie de în!riiri. 4tiu pe cineva care ne#ar putea auta.

+ava reintră în atmosferă şi pluti aproape o orădeasupra unui ocean roşu nesfârşit. ,n timpul călătoriei

2arto îi povesti ceea ce se întâmplase. -au cel puţinceea ce văzuse el.

Arrus se afla de câteva ore în transa indusă desimbiont când la poarta proprietăţii lui 2arto au apărutcâţiva poliţişti locali însoţiţi de o !loată numeroasăformată din oameni care locuiau în urul parcului. $i aucerut să#i vorbească lui 2arto în le!ătură cu un presupus

EJ



spion. 'aznicii au încercat să#i reţină invocând caracterulinviolabil al proprietăţilor unde se făcea ne!oţ cusimbionţi. Atunci poliţiştii au spus că le!ea aceea fusesesc&imbată de curând de un comitet ecleziasticrevoluţionar care tocmai preluase puterea pe

Alderbaraan.– (omitet ecleziastic revoluţionar; întrebă mirat Arrus.– 2a. +u ştiu nici eu mai multe dar se pare că în

numele lui mi#au fost ucise !ărzile şi dacă nu ai fi revenitla viaţă într#un c&ip atât de misterios probabil că am fifost amândoi morţi.

– 2e ce zici misterios;

– *iindcă nimeni nu a format un simbiont la fel derepede ca tine. ,n plus deşi pe unii clienţi trebuie să#ile!ăm de paturi fiindcă se zbat necontrolat nici unuldintre ei nu a dat vreodată semne că#şi poate coordonamişcările atâta vreme cât are un simbiont ataşat. (&iaraşa ce te#a trezit;

Arrus !ândi o clipă şi apoi zise clătinând din capC

– +u ştiu. 'ur şi simplu m#am pomenit că înşfac o sabiedin panoplia ta şi că încep să#i omor mişcându#măprecum un $uint.

– 'oate că le!enda aia...– (rezi că e adevărată; întrebă Arrus scărpinându#şi

bărbia. -ă fim serioşiF <niversul ar trebui să fie plin de$uinţi.

– :ai e o posibilitate. 'oate că toţi $uinţii sunt de peKyrall. 'oate că mintea voastră...

– ,n nici un caz ne!ă Arrus cu &otărâre. -unt primul%yrallian care şi#a părăsit planeta în ultimele sute de ani.Iar mie mi#au trebuit multe luni de antrenament ca să potsupravieţui fără o mantie ca lumea şi fără vocea l4. Altatrebuie să fie e"plicaţia.

2arto ridică din umeri şi imediat îi indică un punct.

– <ite aun!em la Alisa.,n depărtare se vedea o insulă de fapt un pisc muntos

ce ieşea din mare şi în vârful căruia se afla o cupolătranslucidă. (ând se apropiară îndeauns văzură că oparte a ei începea să se desc&idă făcându#le loc. :icanavă se strecură prin fantă şi ateriză cu z!omot pe oplatformă.

GL



Arrus se !răbi să coboare şi rămase cu !ura căscată. ,nfaţa lui stătea femeia alături de care se visase înainte de a începe lupta. Avea acelaşi c&ip acelaşi corp ec&ilibratacelaşi surâs mulţumit. +ecunoscuta realiză că Arrus se&olbează la ea făcu un pas în spate îndeauns pentru

cele două !ărzi care o însoţeau să treacă în faţa ei şi să#şiducă ameninţător mâinile la cin!ătorile de care atârnauarme de dimensiuni şi forme bizare.

– AlisaF stri!ă şi 2arto coborând din navă. +#ai să creziniciodată ce ni s#a întâmplatF @mul ăsta e de pe Kyrall şis#a culcat cu simbiontul...

– 'ardon; zise Arrus pe un ton răstit.

– +u#ţi bate capul. $ un ar!on profesional. Alisa e ceamai competentă crescătoare de simbionţi e lideranoastră...

– 'e naiba mă aştept ca din clipă în clipă să mă ataceşi pe mine zâmbi femeia contrazicând prin mimica feţei în!riorarea pe care o afirmase.

– 2e ce spui asta; întrebă 2arto privind brusc spre

cupolă.– 2arto 2arto ai rămas acelaşi pustnic trăieşti doarprintre simbionţii tăi. 2e când nu te#ai mai uitat la ştiri;

– +u mă uit niciodată protestă ener!ic ne!ustorul. =otceea ce trebuie să aflu se !ăseşte în alte părţi decât laştiri.

*emeia râse cristalin.– +u şi în momente ca astea în care devii tu însuţi

eroul ştirilor. 2in motive pe care abia aştept să mi ledesluşeşti se pare că venirea %yrallianului aici a fostdetonatorul a ceea ce stătea demult să se întâmple.*rontul ecleziastic revoluţionar a preluat puterea şi ne#ascos în afara le!ii.

– (um aşa; 0reasla noastră e tot ce are lumea astaF*ără noi şi turiştii pe care îi aducem...

– 2iavolF Asta zic că suntem şi se pare că prietenul tăude pe Kyrall tocmai i#a autat să demonstreze asta.8eprezentaţia pe care aţi oferit#o în livada ta atunci cândi#aţi măcelărit pe cretinii ăia a făcut înconurul planetei.-e pare că aţi fost filmaţi de pilotul care l#a lăsat pe el...

– +emerniculF stri!ă 2arto. 6#am plătit re!eşte pentrufiecare client...

G1



– 6asă asta. ai mai bine să vedem ce e de făcut. $ucred că ar trebui să ne încărcăm simbionţii şi să pornimspre o ascunzătoare si!ură. 'oate spre lunile lui(entarius sau mai bine dincolo de 8ossidae.

– +u plec până când nu aflu ce s#a întâmplat cu...

,n momentul acela privirile tuturor se întoarseră spreArrus care înc&isese oc&ii şi avea c&ipul contorsionat despaimă.

***

– rei să spui că m#ai înşelat; întrebă 2arto. (ă nu ai

părăsit cu adevărat Kyrallul;– +u asta am vrut să spun. -unt însă în contact mentalpermanent cu 3tyn.

– -tai aşaF zise pe un ton neîncrezător Alisa. 'oţicomunica în orice moment cu... el; întrebă femeiaale!ându#şi cu !reutate cuvintele.

– Atunci când se află în psiac da. *ără susţinerea lui n#

aş fi putut să plec niciodată.– -ă înţele! deci că eşti un fel de operator psiambulant... $ drept unul foarte competent dar nimicaltceva decât un operator în contact cu însuşi 3tyn... 2arde fapt ce zic eu; 2acă lucrurile stau într#adevăr aşa nureprezinţi decât oc&ii şi urec&ile lui o modalitate în carede fapt el poate călători fără să se e"pună...

– +u l#aş udeca aşa în locul vostru. 3tyn e şi cel maiviteaz om pe care#l cunosc dar şi cel mai destoinic ostaş.,nainte de toate însă a devenit şi foarte înţelept. :i#aspus că a realizat ce s#a întâmplat în timpul cât am fost încontact cu simbiontul.

– rei să spui că în timp ce tu visai 3tyn era în minteata; se miră 2arto.

– 2a. 4i a înţeles de ce simbionţii nu rezistă călătoriilor

superluminice. =ăcerea care se lăsă în încăpere îi permise lui Arrus să#

şi înceapă povestirea pe un ton e!al. 3tyn înţeleseseimediat ce sunt simbionţii dar nu a realizat decât dupăcâteva ore de unde îşi copie informaţiile necesare formăriiunui e"emplar nou fără de!enerescenţe de vreme ceor!anismul bătrân este dea destul de decrepit pentru a

G/



mai stoca o asemenea matrice evolutivă. 'reotul folosisereprezentarea favorită a Alaanei materializând ima!ineaminţii lui Arrus ca pe aceea a unui castel binecunoscut.'rin curtea acestuia trecea însă acum un râu verde alecărui izvoare şi vărsare 3tyn nu le putea însă vedea. 'lin

de curiozitate 3tyn se aruncase în apă şi începuse să înainteze împotriva curentului. Aunsese la o barierătranslucidă pe care o îndepărtase cu !reu şi se pomenise în mintea celui pe care crescuse simbiontul pe care şi#lpusese Arrus. $ra un ne!ustor bo!at de beriliu. ,şicontinuase apoi drumul străbătând la nesfârşit râultrecând prin zeci şi sute de minţi care urmau linia

!enealo!ică a simbionţilor până când spre marea luisurpriză aunsese înapoi în peisaul familiar al minţii luiArrus.

– (eea ce vrea 3tyn să spună este că în momentul încare se contopeşte cu mintea umană simbiontul rupebariera timpului şi intră într#un lanţ fără început şi fărăsfârşit în care sunt le!ate toate minţile la care s#au cuplat

vreodată strămoşii lui. 'ărerea lui e că de faptinformaţiile despre felul în care trebuie să crească noulsimbiont sunt stocate într#un loc unde spaţiul şi timpul nue"istă într#un loc în care o minte umană obişnuită nupoate privi. ,n timp ce părţile inferioare ale conştiinţeisunt anesteziate de plăceri cele mai ascuţite instrumenteale minţii umane pătrund în spaţiul acela şi e"tra!informaţiile necesare pentru recrearea simbiontului.

– 4i !azdele ideale; (ând apar doi simbionţi;– 3tyn spune că nu ştie.– $u tot nu înţele! zise Alisa. rei să spui că în timpul

somnului mintea clienţilor ar putea să cutreiereconştiinţele tuturor celor care au fost le!aţi vreodată laaceastă linie de simbionţi; 4i în loc să pornească spre ceamai minunată călătorie accesibilă unui om clienţii noştri

se mulţumesc să îşi satisfacă cele mai elementare pofte;– +u vreau să vă i!nesc dar din câte am reuşit eu să

înţele! până acum oamenii fac asta şi fără a fi ataşaţi laun simbiont.

– 4i pe Kyrall e altfel;– 2a. 'e Kyrall e cu totul altfel şi de aceea trebuie să#

mi scriu cartea zise Arrus cu &otărâre. ,nainte de asta

G9



însă o să încerc să vă aut pe voi. 3tyn pare fascinat deanimalele astea înc&eie *ăurarul arătând spre simbionţi.$u în sc&imb m#am lămurit. +u sunt ceea ce caut.

– "inc-ponc, #odoronc, #op-flop, cataclop...– *e cânţi?– 'n cântec cu care oişnuiam să ne distrăm în

copilărie.– i ce înseamnă cuvintele alea?– Nu au înţeles. Dar au !idite în ele dorinţa copiilor

de a fi altfel. 6ţi mai aduci aminte de ea?– Nu poţi fi altfel decât e lăsat de la Dumne!eu...– Atunci Dumne!eul tău e ucigaş de cântece şi şi-a

meritat soarta& "inc-ponc, #odoronc, #op-flop,cataclop...

Ascuns în trupul mătcii în coconul său cald Muul nu

simţea nimic. ,n momentul acela mintea lui era una cuaceea a stăpânului său. 4tia lucruri pe care nu avusesecum să le deprindă în timpul scurtei sale vieţi or!anice.2eşi oamenii nu aflaseră asta niciodată avuseseră de#aface cu mulţi Muuli fiindcă structurile or!anice alelucrătorului modificat se încăpăţânau să se deteriorezee"trem de repede. +u avea însă nici o importanţă şi nu se!ândise niciodată la el însuşi aşa cum o făceau oamenii.,nvelişul acela era dispensabil pentru că mintea lui puteafi pusă lesne la păstrare în imensa memorie a stăpânului.

4tia că el şi rasa zeţilor luaseră naştere din nevoiastăpânului de a înţele!e modul în care !ândesc formeleor!anice de viaţă. -pre deosebire de el însă matca eradoar un automat biolo!ic. <nul foarte sofisticat capabil săumple de or!anisme asemenea ei mii de planete în doar

câţiva ani dar unul care nu putea fi creditat cuinteli!enţă.

Aşa cum făcea de ceva vreme Muul se cufundă înmintea stăpânului încercând să afle de acolo ce era defăcut. +u primea niciodată ordine sau răspunsuri. Aşa cum îi spusese lui Au!ustin 0loose odată el e doar un fel deinterfaţă dotat cu un simulacru de independenţă o

G?



maşină sortită să facă posibilă comunicarea între stăpânşi oameni. $ra doar un interpret care se bucura de ooarece conştiinţă de sine şi care trăia mult prea puţin casă se !ândească să devină independent.

Muul nu conştientiza aceste lucruri despre el însuşi aşa

cum ştia că nici oamenii nu sunt mereu în contact cusentimentul de a fi în viaţă ci doar acţiona ca şi cum elear fi constituit însăşi lo!ica sa e"istenţială. Iar lucrul acelaera unul bun fiindcă îl făcuse să nu aibă dubii niciodată. =ot ceea ce se afla în mintea lui îi arătase până atunci căoamenii trebuie transformaţi că trebuie să li se ne!e unprincipiu adânc înfipt în însăşi fiinţa lorC competiţia pentru

resurse. (&iar şi când resursele erau din belşu! oamenii îşi foloseau timpul pentru a crea sc&eme de putere în plansocial animate de cele mai multe ori de convin!erireli!ioase. (redinţa lor bizară într#o fiinţă infinit superioarălor era întotdeauna de auns pentru a induce între ei oanumită nuanţă subiectivă o fractură care să îi determinesă se poziţioneze invariabil în două tabere opuse care să

înceapă să se războiască una cu cealaltă.,ncercase cu Au!ustin 0loose să înţelea!ă cum anumepoate fi combătută o asemenea comportare. (rezuse căreuşise şi aşteptase liniştit ca oamenii să îl descopere peM. ,n loc de asta însă constatase că Au!ustin îl păcălise şică până la urmă deşi îl considerase atunci ca fiind celmai puţin reli!ios dintre oameni nici el nu era capabil sărene!e sentimentul reli!ios până la capăt folosindu#l într#o sc&emă elaborată menită a#l contracara pe el în încercarea de a sc&imba omenirea.

,n ultima vreme însă simţea lucruri noi. 2e fiecare datăcând intra în trupul mătcii pentru a se confunda cu mintealimpede şi or!anizată a stăpânului său era cuprins de unsentiment de tip nou care spre deosebire de toatecelelalte înceta în momentul în care ieşea din coconul

său. -tăpânul se temea de încetarea apropiată ae"istenţei lor. -e petrecuse ceva în mintea stăpânuluicare îl neliniştea şi îl făcea să ezite ori de câte ori trebuiasă ia o decizie. -imţea că lucrurile nu mai sunt la fel deimportante ca pe vremea când încerca să îl convin!ă peAu!ustin 0loose de inutilitatea reli!iei pe care bietul tânăro îmbrăţişase ca soluţie ultimă a păstrării sănătăţii sale

G



mintale. (ât de supărat fusese când a aflat că sc&ema lorelaborată menită să aducă oamenilor nemurirea fusesefolosită tocmai împotriva lor... (u zeţii în calitate de sclavişi cu nemurirea oferită de Abaţie oamenii ar fi trebuit să#şi piardă interesul pentru reli!ie şi în cele din urmă pentru

competiţia care îi anima mereu şi de care stăpânul setemea atât de tare odinioară.

Acum însă în mintea stăpânului părea că nimic nu maicontează cu adevărat. ,ncercase să desluşească motivulpentru care se comporta astfel dar acesta i se refuzasedeşi era convins că faptele ca atare stau c&iar în faţa lui.+u era însă pentru prima dată când stăpânul îi amintea în

acest fel că fusese creat pentru a#l auta pe el să înţelea!ăcum !ândeau oamenii şi că nu#şi bătuse capul să facăaceastă relaţie să funcţioneze şi invers. Muul era doar uninterpret. 'utea avea curiozităţi dar nu putea pretinderăspunsuri.

(u toate că nu era la fel de si!ur ca odinioară Muul ştia însă că face bine ceea ce face. <n ombilic ciudat

pătrunsese în corpul lui pompând în matcă sân!ele lui =ars pe care îl recuperase de pe o frunză după ce $uintulse lăsase ispitit de un fruct pus acolo pentru a fi !ăsit deel. Muul nu avea cu adevărat nevoie de mostra aceea desân!e a $uintului, dar decisese ca înainte de a porni ceeace ar fi putut sc&imba între! universul să se mai convin!ăo dată că oamenii nu învaţă niciodată şi nu se potsc&imba. $ntuziasmul cu care =ars se repezise la mărsemăna foarte mult cu surescitarea produsă cu multăvreme în urmă la curtea imperială de vestea că a fostdescoperită o rasă de e"tratereştri capabili să înlocuiascăclonele de pe 'lanetele A!ricole.

***

orbele lui Muul aproape că îi paralizaseră pe $uinţi.:ai întâi arătarea alesese să#şi facă apariţia pe nesimţiteşi illerte fusese foarte aproape să o despice în douăatunci când intrase pe uşa barăcii lor. 2estul de speriate"traterestrul le spusese apoi sec că matca decisese să încerce să fabrice viruşi care să modifice creşterealemnului în aşa fel încât el să fie mai uşor de prelucrat.

GE



:ai &otărâse şi să#şi diversifice ceva mai mult lucrătorii şitocmai despre aceşti viruşi venise Muul să îi previnăfiindcă nu era si!ur că aceştia din urmă nu îi vor afecta şipe oameni. Muul nu zăbovise apoi decât să le spună că elo sfătuise pe matcă să nu facă aşa ceva şi că se temea că

primul afectat va fi c&iar el fiindcă i se spusese căserviciile lui nu mai erau c&iar atât de importante.

,ntr#un târziu la câteva zeci bune de secunde după ceMuul trecuse de pra!ul uşii barăcii lor 6e%a innedi zisescurt.

– $u propun să plecăm c&iar acumF– 2a şi eu sunt de acord numai că zic ca mai întâi să

rezolvăm definitiv problema zeţilor. aideţi să facem oşară ca odinioară şi să#i omorâm până la unulF zise şi Allin'erse.

=ars îşi frecă bărbia !ânditor.– +u are sens să ne !răbim. Muul a insistat că abilităţile

noi ale mătcii reprezintă doar felul ei de a...– *elul ei de a ne distru!e de a ne controla îl

întrerupse 'erse. (ine ştie cât de virulenţi sunt viruşii ei;2acă ne infectează pe noi şi apoi întrea!a omenire; Adu#ţiaminte că am mai discutat despre asta că :aestrul +B>ai6oon era obsedat de ideea că matca va putea face cumva încât să ne controleze şi pe noi aşa cum le porunceştelucrătorilor ei.

– +umai Alaana poate răspunde la...– +u mă interesează ce zice AlaanaF $u propun să

pornim şi să#i strivimF >ândiţi#vă că nu putem spera la o împlinire mai mare a menirii noastre decât aceea de asalva Imperiul de la o asemenea încercare.

– :ă acuzi pe mine că trăiesc în trecut mormăi =ars şicu toate astea eşti incapabil să accepţi că Imperiul decare vorbeşti nu mai e"istă. +u mai e"ista nici când amurit Kasser 0oszt şi probabil că indiferent ce am face

nu#l vom învia. 2inastia nu mai e"istă. +u e vina noastră...– 0ine şi ce propui; întrebă illerte. =rebuie să

recunosc că şi eu cred că ar trebui să îi strivim pe zeţiatâta vreme cât mai putem.

– $u zic să nu ne !răbim. 'utem să ne ridicăm pe orbităşi să mai zăbovim o vreme acolo la adăpost de orice arputea întreprinde matca răspunse liniştit =ars.

GG



,n baraca $uinţilor se lăsă o linişte !rea. <ndeva însubconştient acceptaseră că misiunea lor era unasinuci!aşă imediat ce aflaseră că navetele monoloc nuaveau o încărcătură completă de austral. Alaana lecomunicase că doreşte să evite ca preţiosul combustibil

să fie capturat de zeţi dar ştiuseră încă de atunci că nu lespune tot adevărul. 'ropunerea lui =ars le adusese aminte în cel mai nepotrivit moment de comportarea Alaanei.

– 4tii m#am cam săturat de încercările astea ale talede a ne transforma în ceea ce nu suntem pufni 'erse. $uunul nu văd de ce aş fi ruşinat în vreun fel de faptul căe"ist ca să ucid... +u a fost ale!erea mea aşa cum nu a

fost nici a voastră. -untem ceea ce suntem şi poate căuneori se aşteaptă de la noi să reacţionăm previzibil.3a nu, Allin. Nu vă pot opri să îi omorâţi pe !eţi. 7reau

însă să fiţi cu toţii conştienţi că riscaţi să distrugeţi poatesingura rasă inteligentă cu care a luat omul vreodatăcontact.

orbele Alaanei răsunară deopotrivă în minţile tuturor

celor patru $uinţi. 'erse părea însă de neoprit în furia lui.– +u mai rezist nici să fim sin!urii din universul ăstacare să nu ştim dinainte ce o să se întâmple şi care să nune putem păstra !ândurile pentru noi.

7oreşti plin de mânie, Allin. De ce?– 2e ce; *iindcă doar aseară eyyn a prevestit că se va

întâmpla aşa cevaF Am suspectat c&iar că animalul ălamătă&ălos a început dea să modifice copacii. Am şicăutat dovezi... Iar astăzi ce surprizăF =ocmai s#a &otărâtsă facă e"act ceea ce a prezis =ars. 'ăi nu e asta dovadacă Muul ne citeşte !ândurile; -au poate e vorba dealtcineva;

>ătăcirea asta treuie să o trec cu vederea. % adevăratcă nu ştiţi totul despre planul meu, dar asta nu înseamnăcă v-am sortit pieirii. De altfel, de îndată ce toţi patru îmi

veţi cere lucrul ăsta, voi comunica po!iţia eactă a planetei celei mai apropiate federaţii, care se va grăi săo distrugă...

– +u e nevoie să aduci vreun ţărănoi de la mar!inea>ala"iei pentru aşa ceva. Aun!e să ne dai nouămiloacele...

Am promis că aşa va fi. Dar asta numai atunci când toţi

GH



patru veţi fi de acord că Noul 2 treuie distrus.– 'ăi nu e clar;Alaana se retrase uşor din minţile lor lăsând întrebarea

fără răspuns. (urând privirile celorlalţi trei $uinţi se îndreptară spre eyyn =ars care clătină din cap.

– $u nu cred că avem dreptul să distru!em rasa asta.(el puţin deocamdată...

Allin se aşeză lân!ă el şi îi puse o mâna pe umăr.– 'rietene dintr#un anumit punct de vedere şi noi

putem fi consideraţi o rasă. -untem unici...– +u în felul în care sunt ei. Alaana va izbândi până la

urmă. -ă nu uităm că mai e şi @%sana. 4i 3tyn...

– 0uinţi fără accun scrâşni innedi.– Asta ziceam şi eu. +u suntem tocmai o rasă Allin. 4ic&iar dacă am fi nu cred că avem dreptul la asemenea udecăţi.

– (e vrei să spui;– reau să spun că nu cred că suntem în măsură

tocmai noi să decidem dacă zeţii trebuie să moară. reau

să spun că se prea poate ca matca să nu reuşească săsecrete viruşi de tip nou că se poate ca Muul să ne fiminţit aşa cum o face întotdeauna...

– 2e ce; $ limpede că spunându#ne ceea ce ne#a zisse e"pune la răzbunarea noastră cruntă.

– 2a. dar cine poate şti cum !ândeşte el; (ine poate ştice rezerve are ascunse în pădurile astea...

– Am scanat şi nu părea...– 'e naiba nu la asta mă refeream tună =ars. :ă tem

să nu fim orbi aşa cum a fost dinastia în faţaau!ustinelor.

0uinţii tăcură. <ltima poveste pe care le#o spuseseKasser înainte să moară fusese cea a biuteriilor de peec&ea =erra. =imp de !eneraţii femeile terrane primeaula naşterea primului lor copil o biuterie care simboliza un

lanţ A2+ cu &eli" triplu. $ra felul subtil în care *rontulAdevăratei 0iserici decisese să prevină întrea!aumanitate că clonele Abaţiei au în A2+#ul lor ascunse şiinformaţiile memoriei lor ori!inale şi că ele ar fi putut firestaurate oricând. +imeni nu înţelesese însăavertismentul acela până când Kasser îşi dăduse seamace doriseră să transmită duşmanii Abaţiei. *usese însă

GJ



prea târziu fiindcă 8adoslav pornise dea cea de a 2oua,nsămânţare.

5-ă nu cădeţi în aceeaşi !reşealăF7 le spusese Kassercu doar câteva ore înainte de a muri lăsându#i pradă unor întrebări mai ne!re decât fructele Kyrallului.

– Nevoia de celiat v-a pervertit sufletul. Nu aţi maifost în contact cu acea parte a omenirii care e atinsătocmai de dumne!eirea pe care o proslăveaţi. ntâi aţi=pierdut iuirea şi apoi aţi început să dispreţuiţi însuşi

principiul creaţiei, condamnându-l la a fi imaculat. %şti prins în capcana pre;udecăţilor timpului în careai trăit. "rietenul nostru >im te poate lămuri că eternultău feminin are şi o parte care ia, nu numai una caredă. De fapt, e mare păcat că povestea lui nu poatedeveni o pildă.

@%sana suporta cu !reutate privirea de fiară sălbatică în care se domolise de puţină vreme izbucnirea lui2urdrin. No&ansson urlase ţipase plânsese şi înuraseamestecând toate acestea într#o criză de furie cum@%sana nu mai văzuse niciodată. +ervii ei erau întinşi lama"imum şi pândea orice semn că bărbatul ar fi pututtrece la violenţă. -pera din răsputeri ca mintea ei să nu otrădeze şi dacă avea să fie lovită să suporte fără a intra în modul de luptă.

(ălătoria scurtă abia dacă îi dăduse timp să pună lapunct cu :ariile o poveste cât de cât coerentă pe care i#ospusese apoi lui 2urdrin. 'retinsese că ea rămăsese mai în urmă şi evitase în acest fel o capcană întinsă debăştinaşii de pe ec&ea =erra. ,i luase apoi prinsurprindere pe paznicii :ariilor şi reuşise să le aducă într#

un ve&icul furat până la navă.– =u ce#ai văzut; îl întrebă 2urdrin pe pilotul care

asistase înfricoşat la izbucnirea lui.– Am auzit într#adevăr o e"plozie şi apoi nişte

împuşcături dar nu#mi este clar ce s#a întâmplat acolo. +uam cum să confirm sau să infirm povestea @%sanei 0int6aesia.

HL



– +ici nu cred că se pune problema vreuneiconfirmări... ,ncercă un atac firav @%sana.

– -ă taciF tună 2urdrin. +u se poate ca 0arna şi 4estovsă fi murit. :ai ales în misiunea asta.

@%sana ridică o privire întrebătoare.

– :i#au spus că s#ar putea să fie ultimul lor drum că auo presimţire continuă bărbatul. I#am întrebat cum pot săse teamă amândoi deodată de acelaşi lucru. Am bănuit încă de la început că misiunea asta e mai mult decât vorsă#mi spună.

– 'retinzi că te#au prevenit; clătină neîncrezător dincap @%sana.

– 2a. 4i mi#au mai spus că dacă nu se vor întoarce voiafla e"trem de repede ce s#a întâmplat cu ei. 0ălmăeauceva despre un pericol aflat foarte aproape de noi. Aminsistat dar au refuzat cate!oric să#mi spună de ce setem. :i#au promis însă că dacă aveau să se întoarcă dinmisiune urmau să dezle!e iţele unui complot.

@%sana simţea cum creşte în ea un tremur o bătaie

ritmică şi acaparatoare care o îndemna să nu rişte. 'uteatrece imediat în modul de luptă şi să#i asasineze pe toţicei din adăpostul de pe $c% şi în felul acela să#şi scapepropria viaţă dar mai ales pe aceea a pruncului einenăscut.

Alaana insistase însă ca soluţia aceea să fie folositădoar în ultimul moment. -pusese că clonele şi încercarealor de a#l re!ăsi pe -fântul Au!ustin cel +ou servesc deminune planurilor lui 3tyn.

,i rămăsese în minte şi senzaţia pre!nantă că 4estov şi0arna nu făcuseră decât un !ambitC se sacrificaserăpentru a devoala adevărata ei identitate. ,i cunoştea deprea multă vreme pentru a crede în poveştile pe care i le îndru!aseră. -imţea că acţiunea lor ascundea în eapericole nebănuite.

Alaana îi atrăsese atenţia că sarcina începe să#i întunece udecata şi că devenea mult prea temătoarepentru fătul din pântece şi implicit pentru fiinţa ei. $raconştientă că e"istau toate şansele ca 0arna şi 4estov săfi spus adevărul dar incertitudinea fie ea şi improbabilăo speria şi o măcina deopotrivă.

– 0ărbate nu#nţele! de ce ţi#ai bătut capul să ne aduci

H1



până aici numai ca să#mi arăţi cum te cerţi cu soldăţoaicaasta scrâşnit Airam foindu#se pe scaunul de care fusesele!ată. 2acă mi#ar păsa câtuşi de puţin de voi m#aş !răbisă vă întărât să vă îndrept unul împotriva celuilalt. +u#miinspiraţi însă nici un fel de preocupare. -unteţi doar o

pleavă care va fi spulberată în curând. Ai înţeles ceva dince#am zis;

2urdrin se apropie de femeie şi#şi plecă faţa sprec&ipul ei. <rmări cu interes cicatricile care îi brăzdauobrazul şi se minună privind felul ciudat în care se îmbinau ele cu ridurile de pe faţa femeii. @brazul lui Airamera un păieneniş de cute deasupra căruia oc&iul părea

un obiect nelalocul lui.– -e zice că eşti fiică de Abate.– -e zice răspunse :aria în doi peri.– 4i credeţi că asta vă dă dreptul să vă consideraţi mai

deştepte decât restul lumii; şuieră 2urdrin. *aptul că nuvă !răbiţi să confirmaţi povestea @%sanei nu are nici orelevanţă. Indiferent ce#aţi spune nu mă pot încrede în

voi.– 4i#atunci de ce ai pus să fim răpite; 2e ne#ai omorâtprietenii;

– Aici am putea spune că suntem c&it. 4i voi aţi uciscâţiva prieteni de#ai mei.

– 2a. +umai că noi încercam să ne vedem liniştite deviaţa noastră iar tu doreai să ne răpeşti. ,n cazul nostruapărarea era ceva lăsat de la 2umnezeu.

– 'e le!ea mea că numai credinţa într#un proiect de#oviaţă mă face să nu vă spintec c&iar acum stri!ă deodată2urdrin lovind cu cizma în podeaua metalică. (um aţiputut să#i ucideţi;

– A fost c&iar simplu. Au intrat sin!uri în capcana pecare le#o întinseseră fraţii mei. Am fost încercată desentimente stranii când am acţionat detonatorul zâmbi

Airam. (red că mi#a plăcut.– >uraF stri!ă şi @%sana făcându#l pe 2urdrin să o

privească lun!.– <ite ce e continuă Airam pe un ton plictisit. 6a vârsta

noastră şi la câte am văzut ocul ăsta de#a furia cu care încercaţi să ne convin!eţi să ne manipulaţi nu ne maipoate spune nimic. :ai bine ne ziceţi ce doriţi de la noi ca

H/



să vă putem refuza şi apoi să ne omorâţi. Ar fi cel maisimplu şi mai rapid fel de a ne înc&eia socotelile.

2urdrin zâmbi strâmb.– ,n nici un caz. 'reţul plătit ar fi prea mare. +u#mi

permit să vă irosesc.

– +u te iluziona. +u avem de !ând să colaborăm cu tine în nici un fel.

– 4i de ce mă ro!; dori să ştie 2urdrin.– *iindcă reprezinţi tot ceea ce am urât fiindcă din

cauza ta a trebuit să stăm ascunşi şaptesprezece ani peKyrall. 'entru că ai tăi au distrus Abaţia ca nişte mişei.(&iar nu înţele!i că dacă mi#ar sta în putere te#aş omorî;

'e tine şi pe toţi ai tăiF;2urdrin &o&oti nervos.– (âtă înverşunare la o babăF <ită#te la tineF– <ită#te tuF 0abele astea două pe care le vezi în faţă

au ucis un $uint imperial.– 2a am auzit de asta dar niciodată nu am crezut

povestea voastră. 'robabil că s#a sinucis sau a murit din

cauze naturale...– 'ierdem vremea dra!ul meu interveni @%sana. $mult mai important...

– $ mult mai important să pricepeţi că nu vom faceabsolut nimic din ceea ce ne veţi cere ridică vocea Airam.(e ne puteţi face;

2urdrin trase aer în piept ca să răspundă dar înmomentul acela uşa încăperii zbură de perete. (ei doisoldaţi care o păzeau nu apucară să sc&iţeze nici un !est în apărarea lor. >loanţele li se înfipseră în corp făcându#isă se bâţâie ca nişte marionete dezarticulate. @%sana făcudoi paşi tră!ându#se în spatele lui 2urdrin în timp ceoc&ii :ariilor se măriră de !roază. ,n cadrul uşii stăteaupatru bărbaţi înarmaţi. 2oi dintre ei plân!eau.

– (ine l#a ucis pe 4estov; reau sân!ele luiF stri!ă unul

dintre atacatori.2urdrin ezită cumpănind situaţia. +#ar fi apucat

niciodată să treacă în spatele fostului pupitru de comandăal navei acolo unde îşi ţinea pistolul. 2esfăcu braţele într#un !est lar!.

– 'ierderea lor...– -ă taciF stri!ă alt atacator. $şti un nebun care i#a

H9



trimis la moarte. (e#o să ne facem acum fără ei; 6a ce#ţitrebuie babele astea; $ra limpede de la început că omisiune pe ec&ea =erra e sinucidere curată...

0ărbatul rostise toate cuvintele dintr#o sin!ură suflareiar !lasul lui se înecase.

– +imeni nu a ţinut mai mult la ei decât mine zise2urdrin calm. Au fost însă atraşi într#o cursă e"plică el.

– 4i cine zice asta; 2iavoliţa de la care aştepţi unmesia; -au poate babele astea două;

,n momentul acela în cameră năvăliră 0allen şi +e!al.-e repeziră la armele celor patru le smulseră din mâinispre uşurarea lui 2urdrin care nu#şi ima!inase nici o clipă

că autoritatea celor doi era atât de mare printre tineri.– (e#aţi făcut; urlă +e!al. +u e de auns că au muritatâţia tovarăşi; =rebuia să mai ucideţi şi voi;

– +u#nţele!i mu!i unul dintre atacatori căruia lacrimilese încăpăţânau să#i cur!ă şiroind pe obrai.

– 0a eu înţele! @ilus. :i#ai povestit de nenumărate oricum 4estov te#a eliberat din secta aceea căreia îţi

vânduse#i sufletul pe $ridani. 4tiu că te#a scos din casaunde trăiaţi cu toţi în promiscuitate şi că nu a ezitat să#lucidă pe liderul acela reli!ios cum îi ziceaţi; ,nvăţătorul...parcă... 4i pe tine te înţele! :i&el. Am văzut pe spinareata cicatricile de la &arapnicul celui care îţi cerea sămunceşti pe o!oarele bisericii. 4tiu că 0arna aproape căera să fie omorât în misiunea în care te#a salvat. :i#elimpede de ce plân!i =e". +imeni nu o să ştie vreodatăcum e să te crezi 2umnezeu po!orât din ceruri şi apoi săte vindece cineva de credinţa asta strâmbă. (ât despretine 6ynn ce să zic; 'robabil că viaţa nu mai înseamnăcine ştie ce după ce ai fost atât de aproape de moarte....2ar uită#te la mâinile taleF <itaţi#vă cu toţiiF Au fostpironite pe o cruce undeva în (onfederaţia -a!!itarius.0arna şi 4estov au dărâmat crucea aceea şi te#au salvat

din mâinile călăilor. Asta ai înţeles din !estul lor; Asta aţi înţeles cu toţii; 2acă e aşa &ai să ne împuşcăm unii pealţii până la unul fiindcă şi aşa universul ăsta ne#asur!&iunit în subsolul unei planete pustiiF

,ntre timp 0allen e"aminase corpurile celor două !ărzi.-e ridică posomorât şi clătină din cap în direcţia lui +e!al.

– IeşiţiF zise scurt +e!al.

H?



– 0a nu se înfurie 2urdrin. Asta nu poate rămâne aşa. =rebuie să plătească pentru crima lor.

– +u#ţi forţa norocul zise tăios tânărul. 0arna şi 4estov îi salvaseră pe oamenii ăştia din cele mai cumplite sclavii în care îi aruncase dezordinea reli!ioasă a lumilor lor. =u

şi @%sana nu sunteţi străini de mizeria asta. Acum căsalvatorii lor au murit încercând să pună în practică planulvostru nebunesc... fiţi mulţumiţi că nu a curs mai multsân!e rosti +e!al cu un oftat.

,n momentul acela Airam oftă adânc.– No&ansson eşti mai crud decât credeam. +u ştiam că

îl ai şi pe fiul lui -tin. Auzisem ceva pe ec&ea =erra dar

am sperat... 2e fapt nu ştiu ce am sperat fiindcă a fostnevoie doar să vorbească preţ de câteva secunde pentrua înţele!e că e fiul tatălui lui.

– (e tot spui; întrebă 0allen. Al cui fiu e +e!al;Airam zâmbi trist şi începu să povestească. -atul de

(lone al Abaţiei funcţionase fără !reşeală. $ra destinat săconstituie o societate perfectă pentru dezvoltarea unui

conducător dispus să se sacrifice pentru semenii săi.Acesta era invariabil clona -fântului Au!ustin cel +oucare sfârşea în Alambic distilând din sân!ele său viruşiiunei noi însămânţări. Abaţia folosise preţ de aproape douămii de ani te&nica aceea şi niciodată nu dăduse !reş. 'ânăcând 3entya nu dăduse naştere unui băiat fiul lui -tinultimul dintre mântuitorii prăsiţi de Abaţie.

(lonele erau pro!ramate să nu poată avea copii. Abaţianu riscase niciodată să altereze ba!aul !enetic moştenitde la -fântul Au!ustin cel +ou şi nici nu dorise săintroducă în -atul de (lone !ermenii formării familiilor.Abaţii născociseră o re!ulă care interzicea relaţiilemono!ame pentru a încerca să atomizeze şi mai multcomunitatea clonelor. ,n felul acesta potentaţi şi depovestea despre ciuma care îi ţinea izolaţi eroii satelor

decideau mai repede să se sacrifice veneau mai repedespre Alambic.

:ariile îl salvaseră pe fiul lui -tin deşi nu putuseră să osalveze şi pe 3entya de o lume în care nu era pre!ătită sătrăiască. 2upă fu!a :ariilor şi a Abatelui urmată la scurttimp de moartea mamei sale +e!al se trezise sin!ur şi#şicroise trudnic drumul în viaţă până când sfârşise alături

H



de No&ansson în precedenta lor misiune pe ec&ea =erraatunci când recuperaseră Alambicul din ma!azinuluiprotectorului său ne!ustorul Alaric.

– 4i eu de ce n#am ştiut; întrebă aproape în şoaptă+e!al. 2e ce nu mi#aţi spus;

– $u doar am bănuit ceva se !răbi să se disculpe2urdrin. +u cred însă că are vreo importanţă cine eşti.

– -taţi staţi aşaF 2ar asta ce înseamnă; (e memorie arlua naştere în mintea lui +e!al dacă ar fi infectat de douăori cu viruşii produşi de Alambic;

'e faţa tânărului începură să se succeadă în modfoarte evident e"presii care trădau reperele pe care le

parcur!ea rapid mintea lui.– :i#e teamă că nu te înţele! 0allen zise +e!al.– 2ar nu ţi#e clar acum; Au ucat dintotdeauna la două

capete e"clamă 0allen. <na din douăC ori urmau să te ertfească pe tine în Alambic şi să infecteze de două oriclona -fântului Au!ustin ori urmau să#l sacrifice pepruncul @%sanei şi să te infecteze pe tine. Asta eF Acum

mi#e clar.– Aşa e; întrebă înne!urat +e!al privindu#l drept înoc&i pe 2urdrin.

No&ansson încercă să !ândească repede. +u putea săne!e întrea!a istorie dar nici nu o putea accepta înlumina în care fusese ea pusă de 0allen.

– +u ţi#am ascuns niciodată credinţa noastră că doar oclonă cu amintirile ori!inale ale -fântului Au!ustin cel +ouva putea să ne unească pe toţi cei care am mai rămas.Asta vrem să obţinem şi ştiţi foarte bine lucrul ăsta. +um#am !ândit însă nici o clipă să te sacrific pe tine saucopilul @%sanei. $"istă zeci de feluri în care putem captaviruşii celei de#a 2oua ,nsămânţări. +u se poate ca ei să fidispărut de pe toate planetele noastre.

(a la un semn +e!al şi 0allen îşi scoaseră amândoi

pistoalele şi le îndreptară spre 2urdrin.– +u te credF– 2e ce; 4tii bine că nu am căutat să te iau cu mine. A

fost o întâmplare.– +u te credF repetă +e!al ca şi cum nu l#ar fi auzit.

,ndreptându#se spre uşă ţinând încă pistoalele aţintitespre 2urdrin +e!al înc&eie sumbruC 2e astăzi înainte

HE



liftul ne e !raniţă. +e vedem fiecare de treburile noastre...(ei doi tineri părăsiră încăperea cu spatele iar paşii lor

!răbiţi se auziră cum se îndepărtează. *âşâitul stins alliftului care îi ducea spre adăpostul lor sună ca o sentinţă.

– (e nebunieF pufni No&ansson către @%sana care se

!răbise să vadă dacă soldaţii de la uşă erau cu adevăratmorţi.

– Mice adevărul; întrebă :aria. 'orţi un -tin înpântece;

@%sana se îndreptă de spate şi#şi duse mâinile într#un!est instinctiv pe burtă.

– +u te#ai înşelat soldatuleF $"istă într#adevăr lucruri

pe care nu le putem refuza. $ limpede acum că ne#ai adusaici pentru a educa acest copil ca pe un -tin.– -ă înţele! că sunteţi de acord;– +u suntem ba c&iar ne urâm pentru nevolnicia

noastră. 2ar nu putem să abandonăm puiul ăsta de om cuadevărat e"cepţional în mâinile unor barbari ca voi.

2urdrin încuviinţă scurt din cap şi zise @%saneiC

– Ai !riă să le cazezi pe undeva. (ât mai departe decamera noastră. +u am c&ef să le văd prea des.8ămase sin!ure în cameră cele trei femei se priviră în

tăcere. :ariile se !ândeau că totul fusese pe muc&ie decuţit. @%sana era însă terorizată de conştiinţa difuză aunui pericol iminent. =recură ca nişte umbre pe lân!ă ceicare se în!&esuiau să vadă dacă nu mai pot face cevapentru tovarăşii lor.

– tiţi prin ce aţi păcătuit voi, creştinii?– 5uminea!ă-mă&– 7-aţi înşelat profund asupra esenţei păcatului. i în

felul ăsta aţi comis păcatul capital.– % simplu ce !ici. i e un eemplu clasic de gândire

eretică. Nu ai destulă sustanţă pentru a te definiindependent de creştinism şi nu poţi decât să negivalorile noastre.

– Se prea poate. nsă stau şi mă între ce aţi fidevenit dacă oamenii ar fi reali!at mai devreme că anega naturaleţea instinctului seual e un păcat infinitmai mare decât a râvni la rotun;imi.

HG



3tyn era un fluviu de amintiri. ,ntins în c&ilia sa dinpeşteră se !ândea la Merri.

(u doar două zile înainte de consacrarea în care murise ertfită de 'reot merseseră împreună în livada de arbori

ne!ri. (a de atâtea ori în ultima vreme Merri îşidezbrăcase întâi mantia s#u şi apoi cămaşa lun!ă ţesutădin fibră de arbori ne!ri lăsată să se coacă la soare. $rafelul ei de a se abandona în braţele lui 3tyn. 8âdea sonor încercând parcă să compenseze cu voioşia aceearevărsată ca o bucurie a auzului discreţia cu care minteaei contribuia la vocea l4.

(a între orice alţi %yrallieni dra!ostea lor nu avusesesecrete fiind lipsită de misterul despre care 3tyn aflasemai apoi din amintirile celor din mintea sa că animă celemai multe dintre iubirile dintre oamenii >ala"iei. *iind încontact direct cu minţile semenilor de se" opus copiii%yrallieni se obişnuiau de mici cu o anumită nuanţăase"uată a comunităţii lor. 3tyn fusese uimit şi ruşinat de

i!noranţa lui 8im în ceea ce priveşte sufletul femeilor şinu înţele!ea defel rezervele cu care până şi Alaana priveatot ceea ce e le!at de se"ualitate.

,n ziua aceea ştiau amândoi ce avea să se întâmple înscurt timp şi dintre ei numai Merri avea forţa de a zâmbi.:intea lui 3tyn era ur!ie şi furtună oc&ii îi erau văpăi.Merri în sc&imb era senină. $l tânea după atin!erea minţiiei după liniştea pe care i#o picura de fiecare dată în sufletşi de aceea o privise mustrător şi o ru!ase să#şi punămantia s#u şi poate să e"erseze lupta cu cuţitele rituale. ,izâmbise calm şi îi răspunsese că nu are nevoie de nici oconfirmare pentru a şti cât de mult îl iubeşte. >ria luipentru ea o înduioşa dar era inutilă de vreme ce ea sesimţea întrea!ă a lui fără să poată da dovezi dar şi fărăsă simtă c&iar şi cea mai mică nuanţă de ec&ivoc. 3tyn

simţise încă de atunci un fior de tip nou pe care încercasă şi#l reprime ruşinat. Absenţa ei din mintea lui aduceaaminte de dră!ălăşenia unui copilaş dar combinată cu!oliciunea formelor ei feminine îi stârnea un şuvoi de!ânduri tulburătoare. $a îl mân!âiase pe frunte şi îispusese că nu are nevoie de mantie ca să#i pătrundă înminte ca să vadă cât de mult îl tulbură comportarea ei.

HH



-e îndepărtase în fu!ă invitându#l parcă să o prindă.+eobişnuit cu o asemenea ambi!uitate la început 3tyn nuştiuse ce să facă. *u!ise însă după ea întrebându#se dacănu e ridicol. 2intr#o ascunzătoare pe care o !ăsise ca o ivină tăbărâse asupra lui şi aproape că îi rupsese mantia

s#u, forţându#l să se dezbrace. -e iubiseră apoi pe iarbapipernicită privindu#se în oc&i fără ca minţile lor să se întrepătrundă deloc şi împărtăşindu#se dintr#un sentimentde încredere pe care 3tyn nu#l mai simţise niciodată. 4tiacă Merri era altceva poate o făptură venită din alta lumeincapabilă să se adapteze la ritmurile acelei planeteaspre.

-e îmbrăcaseră apoi iar minţile le fuseseră potopite devocea l4 a tribului. 2ominau e"clamaţiile de indi!nare laadresa comportării lor. 3tyn ridicase însă suveran spectrulunei ameninţări de care ceilalţi învăţaseră să se ferească.+imeni nu îndrăznea să îi spună niciodată nimic despreMerri. (u toţii aşteptau în mod laş consacrarea ei sperândcă le!ile vec&i aveau să ocrotească tribul lor de

ameninţarea pe care o reprezenta ea.,n după#amiaza aceea se ucase ultima dată şi cupulberile. 3tyn o implorase de nenumărate ori săabandoneze ocul acela rezervat primelor încercări alecopiilor %yrallieni. $a îi răspunsese blând spunându#i căoricum nu mai avea nici o importanţă ce credeau ceilalţidespre eaC nu îi putea auta în rand şi oricum toată lumeacredea că mintea ei se oprise undeva la cinci#şase ani.2esc&izându#şi cutia în care adunase felurite pulberi dincâmpie Merri construise ima!inea unei fetiţe de ofrumuseţe care îl lăsase fără cuvinte pe 3tyn. $ra subţireşi nu purta mantie avea părul lun! zâmbea lar! şi îlprivea blând cu oc&i luminoşi. -culptura în pulberi eradesăvârşită părea atât de materială încât 3tyn întinsesemâna într#un !est de neîncredere. Merri râsese şi lăsase

prafurile colorate să cadă cuminţi în locaşurile lor. ,ispusese atunci că simte că viaţa ei avea până la urmă săconteze la ceva şi că nu era cu putinţă ca ea să se finăscut fără nici un scop.

2ormiseră îmbrăţişaţi iar dimineaţă ea plecase pefuriş cerându#şi consacrarea mai devreme. 3tyn aunsesee"act în clipa în care ultimul pumnal al 'reotului îi căzuse

HJ



în spate. ,şi aducea încă aminte cum cuţitele ei nici măcarnu se clintiseră din poziţia în care fuseseră aşezate la începutul ceremoniei. -e lăsase ucisă de 'reot într#unritual rapid fiindcă nu dorise să#l e"pună mâniei tribului.

Ima!inea trupului sfârtecat al fetei crescu în mintea lui

3tyn şi se transformă într#o ceaţă roşie care îi acoperivederea şi orice percepţie. +umai dacă nu ar fi adormitatât de adânc în dimineaţa aceeaF 2acă şi#ar fi pornitdevenirea doar cu o zi mai devremeF Ar fi putut să#l învin!ă pe 'reot ba c&iar pe tot tribul şi să o fi salvat casă#i stea acum alături să îi potolească !âlceava perpetuăcare îi c&inuia mintea să#l înveţe să trăiască fără

certitudinea vocii l4.Nu puteam, dragule&3tyn tresări violent şi aproape că se prăbuşi din pat.

(ând se dezmetici o văzu pe Alaana care îl scuturastri!ându#i ceva.

– Am auzit#o pe MerriF :i#a vorbitFAlaana îl privi o clipă în oc&i dădu să spună ceva dar

se răz!ândi imediat şi îl împinse spre ieşirea din peşteră.– +e atacăF +u ştiu cine dar ne atacăF stri!ă femeia.3tyn ţâşni afară din peşteră şi văzu cum membrii

tribului său se postaseră într#un semicerc în urul intrării.– (red că pe tine te vor îi stri!ă cineva.@ privire fu!ară îl lămuri. $ra o forţă uşoară de desant.

-oldaţii purtau armuri individuale şi erau destul de bine înarmaţi. Arcurile descărcărilor lor ener!etice le croiaumetodic drum spre un punct comun care părea a fi aşacum spusese Alaana intrarea în peşteră.

3tyn îşi proiectă !ândurile asupra unuia dintre ei.– -unt soldaţi din *ederaţia (larons îi zise el Alaanei.– 0ine dar... cum se poate... nu se tem; se bâlbâi

femeia. 2acă le neutralizăm comunicaţiile nu au nici oşansă să...

– 'ar că sunt impre!naţi cu toţii cu o furie oarbă... rosti3tyn ţinându#şi oc&ii înc&işi.

– 2ar ce vor;– +u e clar; 'e mine...– +u se poate stri!ă Alaana ferindu#se în ultimul

moment de un bolovan desprins de o descărcare laser dinperetele abrupt de deasupra lor.

JL



– 4i totuşi nebunii ăştia mă vor pe mine. 2ar şi#au alesun moment tare nepotrivit pentru astaF e"clamă 3tyn.

Alaana nu#l mai văzuse luptând pe 3tyn de mai bine dedoi ani de când el pusese capăt antrenamentelor cu ceipe care ea încerca să îi transforme în $uinţi. ,l putea

urmări doar după dâra de trupuri descăpăţânate pe care olăsa în urmă. 2eodată simţi însă cum 3tyn o c&eamă înmintea lui. 'utea acum să vadă prin oc&ii săi racordându#se perfect la viteza lui de reacţie. ipătul mut al Alaaneiaproape că întrerupse comunicarea între ei.

3tyn nu se mulţumea să îi omoare pe atacatori ci îiciopârţea după un model ciudat mereu acelaşi ultima

lovitură fiind una năprasnică aplicată în şira spinării.Alaana încerca zadarnic să#şi alun!e din minte viziunea lui3tyn care aproape că smulsese inima unui atacator şi seoprise pentru o clipă pentru a lăsa ca sân!elenefericitului să îi acopere în între!ime mâna. 2eşi purtauarmură soldaţii erau pur şi simplu evisceraţi de furiatânărului şi mureau înainte de a#şi da seama ce li se

întâmplă. Alaana era însă tulburată de conştiinţa faptuluică în timp ce făcea aceste lucruri 3tyn zâmbea. 2acă arfi plâns dacă ar fi râs în &o&ote sau ar fi înurat Alaana arfi fost liniştită. ,n ultima vreme războiul perpetuu care sedădea în mintea lui îl făcuse să se comporte ciudat într#un fel straniu c&iar şi pentru ea care se consideraar&itectul minţii lui. (ruzimea neustificată dar ovială pecare o afişa însă acum 3tyn era de rău au!ur. 3tynreluase ritualul lui ciudat de a ucide terminându#şivictimele cu o ultimă lovitură în spate. (ăută întreamintirile lui semnificaţia acelui balet al morţii iar tânărulo simţi. Imediat mintea ei aproape că e"plodă de pe urmaforţei viziunii cu care 3tyn proiectă ultimele clipe aleiubitei sale ucise de o lovitură similară aplicată în spatede unul dintre pumnalele controlate de 'reot.

Iureşul se opri brusc în momentul în care la picioareleAlaanei se prăbuşi ultimul soldat. $ra un bărbat solid cutenul de un ne!ru cum Alaana nu mai văzuse niciodată.Alături de el plin de sân!e 3tyn părea un zeu alrăzboiului. (ontinua să zâmbească înfricoşător.

– (e aţi vrut să înfăptuiţi cu atacul ăsta mişelesc; serăsti Alaana la soldat.

J1



– -ă omorâm diavolul care sălăşluia în peşteră.– Atunci aţi primit ce aţi meritat zise Alaana. 2ar cum

v#aţi înc&ipuit că puteţi învin!e un $uint telepat cu ucăriile astea ale voastre;

– 2omnul 2umnezeul nostru e mare. $l şi#a trimis fiul

pe (larons şi ne#a mântuit a dat un sens bieţilor noastrefiinţe atunci când s#a ridicat din ţărână şi a spus că înmintea nici unui om nu trebuie să sălăşluiască mai multde o sin!ură memorie. $l ne#a arătat esenţa diavolească aclonelor şi a celei de a 2oua ,nsămânţări şi mai ales ne#avestit că pe Kyrall se ascunde însuşi 2iavolul...

Alaana clătină din cap. 'e rămăşiţele imperiului se

dezvoltau acum zeci de federaţii independente carecăzuseră una câte una pradă unor dispute reli!ioasee"trem de sân!eroase. @amenii redescoperiseră saureinventaseră reli!iile ec&ii =erre iar universul era plinde profeţi care pretindeau că vorbesc direct cu2umnezeu. Alaana ştia că toate acestea nu aveaule!ătură cu Abaţia decât în măsura în care e"emplul

călu!ărilor au!ustinieni adusese aminte tuturoroamenilor fie ei clone sau indivizi ori!inali că reli!ia eraunul dintre cele mai comode şi mai accesibile sisteme de!ândire atunci când toate reperele se năruiau. (u toateacestea însă profeţii apăruţi cu miile în !ala"ie se feriserăcu mare !riă până atunci să predice împotriva Kyralluluişi a stăpânului său de necontestat. Atacul celor de pe(larons era ceva cu totul neaşteptat dar şi o încercaree"trem de stân!ace.

– 2umnezeul tău nu te#a autatF râni 3tyn. +ici măcarel nu poate înfrân!e tribul @menori.

– 2umnezeu lucrează pe căi misterioase. -e poate doarsă crezi că ne#ai înfrânt dar victoria să fie a noastră.2oamne vin acum către tine în împărăţia =a vin să măţii la sânul =ău...

(apul soldatului căzu nefiresc într#o parte şi Alaana serepezi la !âtul său dez!olit. +u mai avea puls.

– -#a sinucis întoarse ea spre 3tyn o privire mirată.– $ normal. inta lor nu am fost eu...– 4i atunci;– +u ştiu... dar mă îndoiesc că ar putea cineva risca o

asemenea acţiune prostească. :i#e tare !reu să cred că

J/



acela care i#a trimis şi#a înc&ipuit că ar putea să#mi facăvreun rău. 'robabil că e un plan mai complicat. =rebuie săverificăm dacă sunt într#adevăr de pe (larons şi nu cumvaau dorit doar să atra!ă mânia noastră asupra federaţieiaceleia. @rice e posibil...

3tyn îşi lăsă cuvintele în aer şi porni spre peşteră.– <nde te duci; întrebă Alaana.– -ă mă odi&nesc...– 4tii bine că minţi. =e duci să te &olbezi într#un &ău cu

a cărui mar!ine te oci în mod primedios.orbele femeii sunaseră destul de puternic pentru a

putea fi auzite de războinicii @menori care făcură pentru

o clipă ca vocea l4 să#şi recapete sonoritatea deodinioară. $rau în!rioraţi.– -pune răspicat ceea ce vrei să şopteşti îi întoarse

3tyn acelaşi zâmbet cu care îi ucisese mai devreme pesoldaţii claronsieni.

– 4tiu prea bine ce culoare au apele amintirilor în carete scalzi. =rebuie să accepţi că deşi poţi face aproape

orice în acest univers timpul nu ţi#o va aduce niciodată înapoi pe Merri decât cu preţul desprinderii de lume ziseAlaana dintr#o suflare. (e a fost a fost continuă ea cu un!las în care încerca să pună cât de multă compasiuneputea.

3tyn continuă să o privească zâmbind.– (lipele tale de reverie au costat viaţa câtorva de#ai

noştri. 2acă ai fi fost mai... Alaana se opri căutându#şivorbele.

– 'rezent...;– 2aF 2acă ai fi avut măcar şi o fărâmă din !ria de

odinioară pentru rand, dacă ai fi fost măcar pentru o clipăun %yrallian adevărat...

– @ dar eu sunt %yrallian AlaanaF Atâta doar căplaneta mea nu mai e aceeaşi. 4i suport cu !reu această

sc&imbare. $ adevărat că nu sunt la înălţimea timpurilorpe care le trăiesc dar cred că asta mi se poate ierta devreme ce nici c&iar tu nu te descurci mai bine. 'oate cădacă ai fi reuşit să creezi un $uint, lumea nu ar maiaştepta atâtea de la mine şi semenii mei nu ar fi pierit.'oate că dacă nu ai fi încercat în c&ip mecanic să copiimintea iubitului tău 8im în speranţa de a#l re!ăsi ai fi

J9



reuşit şi tu să ne aperi. ieţile acelea pierdute apasădeopotrivă şi pe conştiinţa taF

Alaana îl privi în oc&i pe 3tyn iar tânărul rezistă tăceriiei până când războinicii @menori se depărtară îndeaunspentru a nu#i vedea lacrimile. (ei doi se îmbrăţişară apoi

şi tânărul şoptiC– :i#a vorbitF Merri mi#a vorbit şi nu ştiu ce înseamnă

astaF &o&oti 3tyn.Alaana încercă din răsputeri să#şi ascundă propriile

nelinişti pitindu#le într#un cotlon în care ştia că nu vorputea răbufni.

– (um adică ţi#a vorbit;

– ,n cel mai... %yrallian fel cu putinţă. 'arcă venea dinvocea ly. $ra acolo în mintea mea...– +u ştiu ce să zic minţi Alaana continuând să#l

strân!ă la piept.

***

+eştiută de nimeni sonda îşi înc&eie cercetările.-clipea discret sub soarele Kyrallului dar această lipsă de!riă pentru camufla putea fi iertată stăpânilor ei dacă seavea în vedere că era doar cu puţin mai mare decât oinsectă de pe ec&ea =erra. 2in corpul ei minuscul îşi făculoc spre afară un filament spiralat prin care începură săcur!ă flu"urile de date despre dimensiunile structura şicompoziţia c&imică a materialelor din care era construitpsiacul. Informaţiile porniră cu viteza luminii către o navăcare aştepta la câteva ore lumină de Kyrall undeva multdeasupra planului orbitelor sistemului planetar. ocilecelor două maşini se sincronizară preţ de câteva secundefăcând punte peste prăpastia spaţio#temporală care lesepara. +ava îşi detonă apoi încărcătura de austral. 'eKyrall mica sondă e"plodă cu un pocnet sec pe care

nimeni nu îl bă!ă în seamă.

– Dar uite ce ai spus în "redici/ < +-ai călău!it,Doamne, în cele mai ascunse ung#ere ale minţii mele. Am putut să pătrund acolo pentru că )u m-ai a;utat. Amintrat şi am vă!ut cu oc#iul sufletului o lumină

J?



inconfundailă, cu totul diferită de lumina pământească.=

– Da, aşa este, am spus asta într-o predică ţinută la@ippona. i ce anume nu e adevărat?

– Dacă lumina asta trece prin toate lucrurile, de ce

nu trece şi prin mine însumi? De ce nu mă facetransparent, aşa încât să mă pot vedea aşa cum sunt?

– (iindcă eşti vremelnic şi, c#iar dacă nu recunoştiasta, eşti convins că fiinţa ta nu are destulă sustanţăîncât să strălucească într-o asemenea lumină. )reuiesă-5 cunoşti pe Dumne!eu ca să...

– Dar dacă l cree!?

'e Arrus nu îl interesa de ce colonia de ciuperci dinmantia s#u se simţea mai bine în spaţiu. -e abandonasetotal senzaţiei aceleia familiare şi savura sentimentul desi!uranţă pe care i#l conferea contactul subliminal cu&aina sa. 2eşi durase doar cu puţin mai mult de două zilevizita lui pe Alderbaraan fusese e"traordinar de intensă.

,şi mii oc&ii şi privi printre !ene punctul minuscul încare se transformase nava Alisei. 'lecase împreună cu2arto spre 8ussidae într#o călătorie care avea să setermine după trei sute de ani de stază. +u era tocmai celmai plăcut destin pe care şi#l dorise 2arto dar trebuise sărecunoască faptul că un somn de trei veacuri erapreferabil unuia etern. 2e pe orbită spusese ceva însensul ăsta privind cum insula Alisei se topeşte într#oe"plozie !i!antică.

+ava lui Arrus se z!uduia sub tirul vânătorilor caretră!eau furios deşi după umătate de oră de asemenea încercări ar fi trebuit să înţelea!ă că scuturile corvetei%yralliene pe care Arrus o lăsase pe orbită şi o recuperasecând se despărţise de Alisa şi 2arto nu puteau fi înfrântede tunurile lor ionice. Arrus se întreba dacă ar mai fi

acceptat rolul de momeală pentru vânătorii de peAlderbaraan dacă ar fi avut destule cunoştinţe încât să înţelea!ă felul în care funcţionau scuturile. 'robabil că dafiindcă 3tyn fusese e"trem de ferm. -imbionţii aceiatrebuiau să trăiască iar el trebuia să le distra!ă atenţiacelor de pe Alderbaraan îndeauns de mult timp pentru canava Alisei să devină nedetectabilă.

J



Aşa este. )reuie să trăiască, auzi Arrus !ândurile lui3tyn.

– +u îndrăznesc să spun că înţele! de ce dar atâtavreme cât mă asi!uri că n#o să păţesc nimic...

+ai ai puţin şi o să porneşti motoarele #iperluminice. Ai

rădare&– 4i dacă tot aşteptăm de ce nu#mi mai e"plici o dată

în ce fel sunt importanţi simbionţii; <ltima dată teoprisei...

Nu mă oprisem. )u refu!ai să accepţi că, după ce s-audesprins de minţile noastre, simionţii aceia au devenitaltceva. %i sunt c#eia spre o anumită dumne!eire. 'na pe

care Darto şi Alisa or să regrete că nu o eperimentea!ăc#iar ei, în timp ce sunt în sta!ă.Arrus îşi ima!ină un nor ne!ru încercând astfel să

protesteze în cel mai delicat şi %yrallian mod cu putinţă.2upă instrucţiunile lui 3tyn Arrus se cuplase la toate

cele nouă familii de simbionţi de pe Alderbaraan. 4i Alisaşi 2arto protestaseră şi nici c&iar Arrus nu se simţise prea

bine văzându#le în!riorarea. Ideea că nouă animale cu o înfăţişare atât de străină îi vor tranzita corpul şi mai alesmintea îl înspăimânta c&iar şi în condiţiile în care eraconştient că 3tyn ve!&ează asupra lui.

'lanul era simplu şi clar atât de măiestrit încât Arrusse întrebase pentru o clipă dacă nu cumva 3tyn ştiusedinainte ce sunt simbionţii şi îl încuraase din propriile salemotive să călătorească până pe Alderbaraan. Alisa eraconsiderată cea mai bună crescătoare de simbionţi pentrucă era descendenta unei spiţe atât de vec&i încât înferma lor animalele erau încă clasificate după familiile dincare proveneau. 4i cum de pe 8yuss veniseră peAlderbaraan nouă simbionţi Alisa avea nouă terariiasupra cărora ve!&ea cu multă !riă. ,n momentul în care în mintea lui Arrus se contopiseră cei nouă paraziţi 3tyn

devenise capabil de a &oinări prin conştiinţele tuturorcelor care se cuplaseră vreodată cu un simbiont peAlderbaraan.

2e data aceasta somnul *ăurarului durase aproape ozi dar c&iar şi aşa lui 3tyn îi fusese e"trem de !reu să!ăsească ceea ce căuta. (ând s#a trezit Arrus a aflat dela un 3tyn cu mintea vlă!uită că abia într#un târziu reuşise

JE



să identifice un anume 0o!annus 0oszt întemeietoruldinastiei şi probabil primul om care#şi asi!urase credinţa$uinţilor. 8efuzase însă să#i dea mai multe detalii şi#ispusese doar că din mintea aceea e"trăsese coordonateleplanetei spre care se îndrepta acum.

– 4i cum a fost; (um e să fii simultan în capetele a sutede mii de oameni dintre care unii sunt morţi de mai binede şase sute de ani;

9reu. Nici nu ai idee cât de plictisitor e să cercete!iuna câte una inteligenţele unor oameni care nu fac decâtsă repete la nesfârşit două sau trei tipuri de eistenţe.

– 2ar cum l#ai !ăsit pe 0o!annus 0oszt;

Nu l-am găsit, am fost mai degraă atras spre spaţiulacela în care simionţii îi stocaseră mintea de o presimţire. (iindcă erau multe, am preferat să îmiimagine! minţile lor ca pe nişte flori, într-o poiană.

– Ima!inea asta trebuie să o ai de la sfântul acela care#ţi sălăşluieşte în minte fiindcă la noi pe Kyrall...

+intea lui 3ogannus 3os!t era o floare înaltă, cu o

culoare violacee, nemaiîntâlnită. Am pătruns doar cu greuîn ea...+ava se scutură din nou şi spre disperarea lui Arrus

mai multe luminiţe începură să strălucească ameninţătorpe consola ei de navi!aţie.

– (red că e momentul să plec de#aici. 'ot să apăs pebutonul acela care mă va duce direct spre planeta pe careai !ăsit#o în mintea lui 0oszt;

Nu încă. +ai ai rădare&– <şor de zis zise *ăurarul care se c&inuia din

răsputeri să nu privească spre monitorul video care arătatirul furios la care#l supuneau urmăritorii săi.

,ncercă să#şi ţină mintea ocupată !ândindu#se la noiisimbionţi. 3tyn înţelesese încă de la început că avea defăcut o ale!ere complicată. 2acă îi conferea minţii lui

Arrus capacitatea de a străpun!e bariera temporală şi dea percepe conştient ne"ul acela în care simbionţii îşipăstrau informaţiile despre ei înşişi animalele care aveausă se nască urmau să confere viitoarelor lor !azde aceeaşicapacitate. @dată copiată o asemenea structură mentală în cuibul lor din afara timpului simbionţii puteau oricândsă beneficieze de toate capacităţile e"traordinare ale

JG



minţii lui Arrus. +oua !eneraţie nu avea să mai inducăplăceri sau bucurii simple ci putea să#l facă pe acela care îi încerca capabil de a &oinări asemenea lui 3tyn prinminţile predecesorilor săi.

Arrus se impacientase fiindcă nu era tocmai dornic ca

încercarea la care pornise el să fie devoalată de următorulclient al Alisei. 3tyn îi e"plicase însă că cei trei sute de ani în care simbionţii urmau să rămână în stază erau mai multdecât suficienţi pentru ca ei să#şi înc&eie misiunea.

*ăurarul nu era convins nici măcar că o asemeneaputere trebuia dată cuiva. >ăsea de#a dreptul periculos caun sin!ur om altul decât 3tyn în a cărui morală învăţase

cu !reu să se încreadă să aibă acces la cunoaştereaabsolută a atâtor minţi umane. 3tyn îi replicase însă că n#ar fi pentru prima oară când oamenii ar da unui muritormediocru puteri dumnezeieşti. -e mai întâmplase şi aveasă se mai întâmple fiindcă e în firea omului să inducăinconştient din când în când o !reutate falsă în balanţaputerii pentru a declanşa mecanismul sin!urului fel în

care omenirea ştie să pro!resezeC confruntarea sălbatică între !rupuri.– 'oţi să#mi spui măcar spre ce planetă ne îndreptăm;3ogannus 3os!t o numea *uiul.– 2e ce zici că o numea;(iindcă indiferent cum am căutat-o, *uiul nu apare în

nici un înscris oficial al 6mperiului.– A fost ţinută secretă până acum;%vident. Nu ştiu de ce, dar e limpede că 3ogannus

3os!t nu a cre!ut nici măcar în propriii urmaşi şi aşa seface că atât dinastia, cât şi 1rdinul $uinţilor au uitat de planeta asta. *u mare greu am etras coordonatele ei şinu am apucat să le verific. 1 să ne lămurim când a;ungiacolo.

– 4i nu vrei să mer! mai repede şi să dezle! misterul;

M!uduiturile astea c&iar nu#mi fac bine se plânse Arrus.@ai&*ul!erător *ăurarul întinse mâna spre butonul roşu

care avea înscrise câteva semne de neînţeles pentru el.>eneratoarele de câmp bâzâiră scurt iar dezinte!rareaaustralului aruncă micul ve&icul spaţial tocmai în cealaltăparte a !ala"iei.

JH



Arrus rămase dezorientat pentru o clipă. (ontactulmental cu 3tyn se întrerupsese colonia de ciuperci dinmantie făcea un z!omot asurzitor în mintea sa şi maimulte lumini de pe bord clipeau într#un fel care lui Arrus ise părea cu totul anormal mai periculos c&iar decât o

făceau pe când era atacat de navele de pe Alderbaraan.,ncercă să se orienteze şi văzu că se află în sistemul uneistele albastre destul de aproape de o planetă cenuşie.

Nu se poate&– (e nu se poate;Sen!orii navei arată că planeta e locuită& Atmosfera e

respirailă, presiunea e suportailă. Apa pare să fie o

prolemă, dar nu una care să împiedice eistenţa uneicolonii. Doamne, Dumne!eule& Dacă eişti, atunciîntâmplarea asta nu poate fi decât opera )a.

– 4tii că momentele astea în care începi să îndru!idespre 2umnezeu mă fac să nu mai înţele! nimic.

Ai găsit-o pe 18sana& 1 simt pe 18sana undeva acolo.Arrus se lipi de spătarul scaunului de pilota.

– (um poţi să simţi asta;Nu ştiu, dar 18sana e acolo. "oate că mintea tafuncţionea!ă ca un releu, poate că o simţi şi tu, dar nu-ţidai seama.

– -tai aşa e"clamă brusc Arrus. 2ar dacă @%sana eacolo înseamnă că de fapt am descoperit planeta pecare s#au refu!iat clonele alea care încearcă să facă untrup pentru conştiinţa sfântului ăla căruia îi spui tuAu!ustin cel +ou şi care s#a trezit în mintea ta.

%act. Ai a;uns pe %c8. i de aceea vreau să ateri!e!i în partea nelocuită a planetei. Nu e momentul să ne arătăm.

– :omentul ca momentul dar eu unul ţin să îmi înc&eiacasă aventura asta. 2upă cum s#au comportat cloneleastea în între! universul nu sunt si!ur că vreau eu să dauoc&ii cu ele.

<rmând indicaţiile lui 3tyn Arrus îşi pro!ramă ve&icululsă aterizeze pe continentul sudic departe de aşezareaclonelor. :anevrele durară însă ceva vreme şi *ăurarulaţipi. -e trezi după un timp pe care nu îl putea defini şiconstată că ve&iculul său spaţial se aşezase cuminte peun sol nisipos în apropierea unor stânci.

-enzaţia de sin!urătate absolută se instală din nou şi

JJ



ea deveni c&iar mai apăsătoare când Arrus conştientiză căpe planeta aceea e"ista ceva care făcea imposibilăcomunicarea cu 3tyn.

2eşi senzorii arătau că atmosfera e respirabilă Arrus îşi luă un scafandru şi ieşi din navă. Aproape că se prăbuşi

la pământ sub povara costumului !reu sporită de!ravitaţia crescută a planetei. 'rivi cu multă atenţie în urşi nu văzu nici măcar cea mai primitivă formă de viaţă.

-e &otărî să urce până la baza stâncilor pe care levăzuse din navă. Imediat ce aunse în vârful dealuluiprivirea îi fu atrasă de lucirea albăstrui metalică a uneisuprafeţe perfect plane ce strălucea în lumina albastră a

amiezii la câteva sute de metri depărtare.'radă unei surescitări crescute dintr#o presimţire Arrus îşi abandonă scafandrul şi începu să aler!e spre o!lindaaceea imensă care reflecta perfect razele azurii. -eprăbuşi la mar!inea suprafeţei şi o atinse cu !riă. 2e!etuli se scufundă uşor şi simţi că a atins un lic&id. Arrus nuavea nevoie de 3tyn sau de Alaana ca să ştie ce

descoperise. Indiferent cât de incredibil ar fi putut părea într#un univers în care puterea $uinţilor se perpetuase cudoar un litru de metal lic&id el !ăsise un lac între! deaccun. 4i nu ştia ce e mai înspăimântător pentru elC faptulcă îl !ăsise sau imposibilitatea de a anunţa cuiva vesteaaceea e"traordinară.

% în firea oamenilor să greşească. 6mportant e sănu-ţi ignori greşelile ca să le îndrepţi.

– Da. 7ăd că ai spus asta odată... +ai !iceai căgreşelile sunt ca picăturile de apă care intră într-oarcă. Nu-s periculoase atâta vreme cât sunt puţine...

– Să fim oare de acord? *um să nu& n logica asta, cea mai evidentă

consecinţă a îndreptării greşelilor e că te menţii pe liniade plutire ca să poţi păcătui din nou.

– De ce să faci una ca asta? "oate ca să simţi că eşti în viaţă...

0uinţii stăteau rela"aţi în camera de comandă a naveipe care le#o trimisese Alaana. $ra ec&ipată cu tot ceea ce

1LL



trebuia pentru a distru!e +oul M şi deşi le era !reu să orecunoască puterea aceea aplanase în bună măsurăneînţele!erile dintre ei. *useseră de acord să spioneze în încercarea de a afla ce aveau de !ând matca şi Muul.

3tyn le e"plicase şi el îndelun! că Muul nu putea fi

creditat că spune adevărul fiindcă pe de o parte în cazullui nu funcţionau defel indiciile care te pot face să spuidespre un om că vorbeşte serios şi pe de altă partefiindcă nu avea cum să aibă vreo ezitare pentru a minţi înpropriile sale scopuri. Adevărul 2umnezeului străin puteafi c&iar esenţial diferit de cel al oamenilor ceea ce îltransforma pe Muul într#un mesa!er onest.

=eza lui 3tyn era că de fapt Muul şi zeţii nu erau înstare să secrete viruşi capabili să acţioneze asupraplantelor după cum era !reu de presupus că e"ista vreotensiune între ei de vreme ce reprezentau un sin!uror!anism. 4i de altfel Muul îi mai ameninţase o dată peoameni cu secretarea unor viruşi. -punând acestea 3tyn începuse să le depene $uinţilor o amintire a -fântului

Au!ustin cel +ou de pe vremea când Muul venise la el înmunţi.,ntr#o dimineaţă Muul îl c&emase să îi arate o piatră pe

care o decupase din peretele de deasupra peşterii în carelocuia Au!ustin 0loose. $ra un bloc paralelipipedicsculptat cu motive bizare. Au!ustin încetase demult să#şimai pună probleme în ceea ce îl priveşte pe e"traterestruaşa că nu se întrebase cum făcuse o fiinţă atât de firavăca Muul să mânuiască o piatră a cărei !reutate depăşea otonă. =ânărul nu mai avea nevoie de asemenea întâmplăripentru a#şi da seama că era ţinta unei evidente încercăride manipulare şi era &otărât încă de pe atunci să încercesă îi întoarcă e"traterestrului tocmai armele cu care încerca să#l manipuleze pe el.

– <ite ăsta e darul meu pentru tine.

– $ o piatră pe care ai cioplit#o astă noapte ziseseAu!ustin deloc impresionat.

– 2a dar are puterea de a vă da nemurirea. @rice omcare moare pe ea orice om care îşi pune pe ea fie şimăcar cea mai mică părticică de materie care poartă oinformaţie !enetică va trece în nemurire...

– (um aşa; se mirase Au!ustin.

1L1



Muul îi arătase apoi o fantă mică aflată în partea de os.

– 'e aici se va aduna un lic&id care aruncat asupraclonei celui mort va face să revină amintirile ori!inalului.6a moartea noii clone prin acelaşi mecanism se pot

conserva şi amintirile din cea de a doua viaţă. ,ţi ofernemurirea şi nu#ţi cer nimic în sc&imb.

– 0a bine că nu rânise Au!ustin. ,mi ceri să renunţ la2umnezeul meu...

– <n 2umnezeu pe care abia l#ai !ăsit un 2umnezeucare ţi#a ucis prietenii...

– 2umnezeu e numai unul şi e deasupra noastră a

tuturor.– +u şi deasupra mea mormăise Muul.– (&iar dacă eu aş fi dispus să accept aşa ceva te

asi!ur că imediat ce s#ar afla de e"istenţa unei asemeneaposibilităţi blocul ăsta al tău de piatră ar fi distrusimediat. ,mi cunosc prea bine semenii pentru a şti căomenirea nu ar putea purta povara unei asemenea

sc&imbări.Ima!inile depănate de 3tyn se opriră şi cei patru $uinţipriviră interzişi unul la altul.

– 2acă nu mă înşel zise ezitant innedi tocmai ne#aiarătat cum şi#a căpătat Abaţia alambicul artefactul ei celmai de preţ.

Aşa este.– Iar scopul acestei poveşti este ca noi să înţele!em că

planurile lui Muul sunt e"trem de comple"e dar nu pot fiurzite fără !reşeală continuă innedi.

Ai iarăşi dreptate.Allin 'erse se ridică şi zise a!itatC– 2ar ceva nu se lea!ă. 2acă Alambicul era capabil să

secrete viruşi care refăceau memoriile ori!inale de laprima infecţie cum se face că Abaţia a avut nevoie de

două ,nsămânţări; 4i de ce....ntreările astea nu au sens. %le se referă la o poveste

care e în plină desfăşurare.– ,nseamnă că...nseamnă că pe Noul 2 e pe cale să se întâmple un

eveniment care nu poate fi egalat decât de apariţia Alamicului. tiu că aveţi multe întreări, dar vă rog să

1L/



mă credeţi că, dacă le-aş răspunde, aş pune mai degraămisiunea voastră în pericol decât acum, când vă rog săcoorâţi înapoi pe planetă şi să încercaţi să speculaţi înfavoarea noastră această cotitură neaşteptată.

– @ e"plicaţie trebuie totuşi să ne dai se încăpăţână

innedi.1 să vă spun doar că nici 2uul şi nici Augustin nu erau

sinceri unul cu altul. Amândoi aveau planuri ascunse. 2uulspera să îl ispitească pe Augustin prin între!ărirea posiilităţii de a-şi aduce la viaţă tovarăşii, al căror păr îl păstrase ca pe un fetiş într-o desagă. Dar aceste planurinu aveau nici o importanţă de fapt, fiindcă deasupra lor,

alte două persona;e îşi ţeseau propriile planuri...3tyn se retrase din minţile $uinţilor, încetând în modostentativ să mai dea alte e"plicaţii.

– (e#a vrut să spună; întrebă =ars.– 2upă câte am înţeles eu unul dintre personaele

astea e el însuşi şi al doilea trebuie să fie inteli!enţaaceea străină care caută să ne subu!e mereu prin

intermediul lui Muul îşi dădu innedi cu părerea.– +#are nici un sens protestă illerte. 2e unde puteaupeste atâtea !eneraţii să ştie ei ce se va întâmpla înprezent;

– Asta e evident zise =ars frecându#şi bărbia. Amândoicred despre ei înşişi că sunt 2umnezei care intrând încontact unul cu celălalt şi#au atins nemăr!inirea.

-punând acestea =ars trecu la pupitrul de comandă şi începu secvenţa de asolizare. (eilalţi trei $uinţi, deşi mainelămuriţi decât la început nu spuseră nici o vorbă.

– Spuneai că pedeapsa e dreptatea aplicată celornedrepţi...

– i poţi nega asta în vreun fel?

– Nicidecum. *uvintele astea ar treui scri;elite pe !idurile tuturor isericilor. Atâta doar că treuieadnotate.

– *um?– %u aş scrie su ele doar un nume/ 9iordano 3runo.

Amintindu-ne de el, vom şti întotdeauna unde a fostdreptatea.

1L9



– Dar cine a fost 9iordano 3runo?– *el care a prevestit primul că Dumne!eul tău îşi va

atinge nemărginirea.

,ncordarea e"istentă între cele două tabere de clone o

făcuse pe @%sana să nu mai coboare spre adăpostul săpatde +e!al şi ai lui de mai bine de doi ani. 'oate tocmai deaceea percepu cu uimire dar şi cu o nuanţă de uşurare!estul brusc al :ariei care opri ascensorul înainte de aaun!e la destinaţie.

– =rebuie să înţele!em înainte de a#l vedea. (e sunttovarăşii ăştia ai lui; 2e ce v#aţi certat; întrebă :aria.

– +u ne#am certat. A fost mai de!rabă un război între!eneraţii deşi... nu ştiu ce să spun acolo os vei !ăsioameni a căror vârstă biolo!ică o întrece c&iar şi pe aceeaa lui 2urdrin.

– (eva trebuie totuşi să#i unească pe oamenii ăştia.– (red în acelaşi lucru dar probabil din motive e"trem

de diferite.

– $"plică#te porunci Airam pe un ton care o făcu pe@%sana să se încrunte.– +u te uca fetiţoF o preveni Airam văzându#i e"presia

crâncenă. +u fi atât de si!ură că ne poţi aplica vreocorecţie. ,n plus servim toate trei aceeaşi cauză.

@%sana observase prea puţin comunitatea clonelorcare doreau să construiască un 2umnezeu mecanic. $ra însă convinsă că printre ei e"istau cel puţin două curente în ceea ce privea utilitatea acelei instanţe supreme. <niidoreau să le fie conducător şi udecător sperând că înlo!ica lipsită de emoţii a maşinii urmau să !ăseascărăspunsuri la toate întrebările lor de la politică la tacticămilitară de la ştiinţă la cele mai mici re!uli decomportament de zi cu zi. Alţii doreau doar săcontracareze cumva încercarea lui 2urdrin de a crea un

mesia muritor un erou mitic în stare să îi conducă sprerecucerirea >ala"iei. @%sana credea că adepţii acestui aldoilea curent erau cei care suferiseră cel mai mult pelumile lor de baştină odată cu apariţia miilor depropovăduitori reli!ioşi care cereau mulţimilor să creadă în biserica lor pentru ca în felul acela să poată scăpa deameninţarea clonelor.

1L?



:ariile încuviinţară în tăcere. ec&ea =erra fusese înmare măsură ferită de asemenea e"cese dar în întrea!a>ala"ie apartenenţa manifestă la un cult reli!iosaunsese să fie asimilată cu o probă indubitabilă acaracterului !enetic pur ori!inal. (a sub o vraă oamenii

se încăpăţânaseră să creadă că o clonă e incapabilă deorice sentiment reli!ios. (&iar după câteva atentatee"trem de spectaculoase şi atacuri ful!erătoaredisimulate cu !riă în spatele unor acţiuni reli!ioase pecare clonele le făcuseră pe cele mai importante planeteopinia !enerală rămânea nesc&imbatăC foştii locuitori ai6umilor A!ricole nu erau capabili de nici un sentiment

mistic odată ce suferiseră procesul (elei de A 2oua,nsămânţări. Acest lucru reprezentase de altfel şi unadintre slăbiciunile care înainte de ofensiva zeţilorfacilitase clonelor cucerirea >ala"iei. @dată cu restauraţiaimperiului însă din toată această credinţă nu mairămăseseră decât ideolo!ii confuze protoreli!ii care încercau zadarnic să iasă de sub spectrul celor mai vec&i

credinţe omeneşti.– (rezi că +e!al şi 0allen ar putea avea ei înşişi îndoieliasupra rostului acestei maşinării;

– +u m#am !ândit niciodată la asta murmură @%sana.$ adevărat că ei par destul de diferiţi. +e!al e încă marcatde tinereţea lui pe ec&ea =erra în timp ce 0allen eobsedat de rămânerea în urmă...

– 8ămânerea în urmă;– 2a el susţine că de fapt nici Abaţia nici zeţii nici

imperiul nu au stricat pe cât a dăunat omenirii teza luiKoronna privind caracterul fundamental limitat alcreativităţii clonelor.

– +u am pretenţia că înţele! dădu din cap Airam.– 4i totuşi am scris asta şi în Introducere...– $i asta#iF pufni Airam. ,mi pare rău dar am uitat să#mi

iau notiţeF Iar pe vremea când circula cartea ta eu eram înc&isă într#un adăpost puturos pe Kyrall.

@%sana se înroşi dar nu ripostă.– $ o idee pe care am sădit#o eu în mintea lor şi care a

prins foarte bine fiindcă e !reu să fie combătută. Abaţiaspunea că rezervorul sfinţilor e finit şi de aceea cloneazăla nesfârşit pe unul capabil să mântuiască un popor.

1L



=eoria lui Koronna nu este decât o sc&emă biunivocă aacestei idei.

– +u înţele!.– 2ar e simplu se însufleţi @%sana. ,n tetralo!ul său

Koronna spune că noul are o calitate absolută care derivă

din structura !enetică irepetabilă a fiecărui individ. @conştiinţă care a mai e"istat va fi deci incapabilă să aducălumii ceva nou şi deci e în firea lucrurilor ca un asemeneae"emplar să fie folosit la muncile de rutină. Aceeaşipredeterminare !enetică o postula şi Abaţia cu sfinţii ei.2e altfel e c&iar ciudat cum Koronna a e"primat acesteidei e"act când Abaţia a terminat punerea la punct a

te&nolo!iilor de ,nsămânţare a 8eli!iilor lucrative. Aue"istat pe atunci voci care au subliniat apropierea asta deidei şi au suspectat o cârdăşie ascunsă. 0allen susţinefalsitatea acestei teze şi el spune că dacă acceptăm noulca fiind o fle"ibilitate a ceea ce înconoară voinţa unui omatunci e de aşteptat ca tocmai clonele celor mai creatividintre oameni să devină inovatori prodi!ioşi fiindcă noul

pe care îl vor fi descoperit în vieţile anterioare pentru eleurma să fie dea vec&i. $ cam acelaşi raţionament ca şi celal Abaţiei numai că susţine că noul e ceva invariant căe"istă mereu ceva de creat de inovat într#un rezervorcare e la îndemâna tuturor minţilor umane.

:aria se încruntă din nou şi zise pe un ton răstit cucare încerca să îi arate @%sanei că subiectul Abaţiei eraunul în care ar fi preferat ceva mai mult respect dinpartea ei.

– +u am auzit despre aşa ceva. 2esi!ur toate cele cene#ai spus sună cunoscut atâta doar că tu le răsuceştişi...

,n momentul acela ascensorul porni în os fără cavreuna dintre ele să fi acţionat vreo comandă. Instinctiv@%sana se postă în uşă !ata să răspundă oricărei

încercări de atac.8etra!erea laterală a panoului de oţel care delimita

puţul ascensorului devoală însă numai fi!ura zâmbitoare alui 0allen.

– ,mi pare bine că aţi decis să veniţi la noi. +e!al n#ar firecunoscut niciodată că doreşte să vă vadă deşi de cânda aflat de voi nu mai e acelaşi zise tânărul surâzând lar!.

1LE



– -ă nu fie dezamă!it... murmură Airam.– (ât despre tine @%sana 0int 6aesia mi#e teamă că

nu#ţi pot !aranta securitatea aici. $ mai bine să urciprintre ai tăi.

:aria începu să râdă sonor.

– +u#i poţi !aranta securitatea; 'işpirică uite cum staulucrurile. 2acă vei continua să vorbeşti aşa mi#e teamăcă noi nu vă vom putea !aranta securitatea. Am văzut#ope fata asta uci!ând o duzină de soldaţi înainte ca ei să#şidea seama ce se întâmplă.

@%sana o privi crunt pe femeia mai în vârstă.– +u e cazul să te ruşinezi copilă continuă :aria. Ai

e"act acelaşi drepturi de a#i fi iubit pe tovarăşii tăi ca şiceilalţi de pe aici esc&ivă femeia reproşul evident al@%sanei.

– :ă ro! se dădu în lături 0allen. -ă mer!em. (red că+e!al a aflat dea de venirea voastră şi vă aşteaptă.

– +ormal că ne aşteaptă zâmbi :aria. Aşa cum şi noiam aşteptat această ultimă rază de lumină pentru a ne

putea stin!e liniştite.– orbeşte pentru tine &o&oti Airam. +#am de !ând sămor aşa curând.

– 4tii bine că e inevitabil zâmbi trist :aria. Milelenoastre sunt numărate...

– 2acă vă referiţi la vreun pericol iminent printre noisă ştiţi că....

– +u asta vor să spună 0allen se auzi deodată !lasullui +e!al care apăruse la capătul unui coridor lateral.,ncearcă să îţi comunice şi ţie convin!erea lor că tot ceeace încercăm noi să înfăptuim aici e sortit eşecului.

– 4i nu e aşa; ridică o sprânceană Airam.– aideţi să vă arăt.-trăbătură un coridor întortoc&eat dar destul de lar!

din care porneau zeci de ramificaţii. @%sana încercă să nu#

şi trădeze uimirea. (eea ce făcuseră tinerii în numai treiani i se părea de#a dreptul impresionant. 'entru a#şialun!a această nelinişte privi spre +e!al. =ânărul se lăţise în umeri fără a#şi pierde însă total delicateţea. 2epartede a fi efeminat păstra însă o dră!ălăşenie adolescentinăcare combinată cu o anumită impetuozitate a mişcărilorl#ar fi transformat pe oricare dintre lumile !ala"iei într#un

1LG



cuceritor de inimi. @%sana îşi surprinse cu uimire ocăldură ciudată în vintre şi încercă să alun!e slăbiciuneaaceea. Instinctiv îşi duse mâna la pântecele care începusesă i se bombeze abia vizibil. -arcina era pentru ea oavalanşă de senzaţii şi sentimente pe care le asimila cu

!reutate. 2e departe cea mai periculoasă pentru misiuneaei era însă amplificarea e"traordinară a simţurilor care îialimenta an!oase !reu de stăpânit.

2upă mai bine de două minute de mers +e!aldesc&ise brusc o uşă care nu se deosebea cu nimic decelelalte şi le pofti într#o cameră luminată puternic dedouă lămpi cu incandescenţă. @%sana inspiră adânc

încercând să compenseze cumva lipsa de o"i!en din încăpere dar nasul îi fu invadat de un miros stătut desudoare care o aduse aproape de leşin. (u ultimele puteri îşi trase un scaun fără a observa că e sin!urul.

– 'are cam neputincioasă pentru un soldat care i#a ucispe aceia care au luat viaţa a doi luptători precum 0arna şi4estov mormăi +e!al.

– $tete contră scurt Airam. (ând ai fost ultima dată însărcinat ca să ştii ce efect are putoarea de aici asupracapacităţii tale de a sta în picioare;

– 2ar tu; întrebă calm +e!al.– $u... ce;– (ând ai fost ultima dată însărcinată ca să ştii;Airam recepţionă în plin lovitura şi se cufundă într#o

tăcere posacă.,ntre timp @%sana analizase cu atenţie încăperea.

'ărea că fusese săpată cu mai multă !riă decâtcoridoarele. 'e o masă lun!ă erau aşezate douămonitoare din cele pe care tinerii le ceruseră de pepuntea de comandă a navei şi alături două cutii din tablăcenuşie.

– Astea sunt ucăriile la care lucraţi; întrebă fără să#şi

ascundă dezamă!irea @%sana.– +u#s tocmai ucării zâmbi 0allen atin!ând repede

ecranele monitoarelor pentru a da comenzi. $ adevărat căsunt doar bebeluşi...

– 0ebeluşi; pufni întrebător Airam. (um poate fibebeluş un cub de tablă;

– +ici noi nu am crezut atunci când am început dar...

1LH



0allen se opri căutând aprobarea în privirea lui +e!al.– -ă zicem aşa se &otărî fiul lui 3tyn să vorbească.

+ava avea un dispozitiv capabil să fabrice tot soiul decircuite inte!rate pentru eventualitatea în care acestea s#ar fi stricat din cauza accelerărilor şi decelerărilor din

timpul călătoriilor. +oi am &otărât să folosim în maşinaaceea în loc de clasicul alia de aur şi ar!int din care suntfabricate piesele în mod normal un metal... un metal pecare l#am !ăsit din belşu! în timp ce săpam adăpostulăsta. (ând am străpuns apoi scutul de piatră şi amconstruit !aleria de aera cea care duce la suprafaţă am!ăsit la doar câteva sute de metri de desc&izătură un fel

de zăcământ. Arată cam ca o baltă dar e făcută numaidin metal lic&id.– 'are să aibă caracteristici cu totul uluitoare continuă

însufleţit 0allen. ,şi poate re!la diametrul şiconductivitatea în funcţie de necesităţi e ca o matricepulsatorie şi de aceea....

– rei să spui că e un metal lic&id; întrebă cu naivitate

Airam. =ânărul tăcu brusc. +e!al o ful!eră cu privirea pe@%sana înainte ca ea să#şi poată masca surpriza.$"istenţa pe $c% a unui metal lic&id necunoscut era oinformaţie care trebuia să aun!ă imediat la tovarăşii ei depe Kyrall.

– 4i ăsta e 2umnezeul pe care vrei să#l creezi; <nmetal oarecare prin care circulă curent electric; 'arcă nuai fi fiul tatălui tău zise Airam către +e!al.

– +ici nu sunt decât în mică măsură scutură din captânărul. +u l#am cunoscut şi pe măsură ce mă !ândescmai mult îmi dau seama că nu e cine ştie ce mândrie săai un tată incapabil să desluşească iţele unei manipulăriatât de evidente cum era cea de pe ec&ea =erra. 0a maimult el s#a şi...

– -ă nu îndrăzneştiF stri!ă Airam. Indiferent de câte oril#am recreat -tin a fost întotdeauna dovada cea mai clarăa faptului că Abaţia avea dreptate. <n suflet care a !ăsit odată mântuirea o va !ăsi mereu.

– Asta dacă crezi în prostiile alea reli!ioase îi răspunsemânios +e!al.

Airam dădu să răspundă dar mâna :ariei aşezată pe

1LJ



umărul ei o opri. -e priviră preţ de o clipă în oc&i şi apoităcură o vreme.

– $i asta ce mai e; întrebă 0allen care nu înţele!eanimic.

– *elul nostru de a#l dispreţui vorbi blând Airam. +u îi

cerem recunoştinţa fiindcă l#am salvat de la moarte darsă fii atât de aproape de a înţele!e şi să refuzi cu atâtane!&iobie lucrul ăsta.... +u ştiu ce să zic şi de aceea tac.

@%sana întoarse şi ea o privire nedumerită femeilorcare continuau să tacă privind în podea.

– =u înţele!i ceva; insistă 0allen în direcţia @%saneicare ridică la rândui ei din umeri.

– 2ar e evident ce vor să spună dădu +e!al a le&amitedin mână. or să mă facă răspunzător pentru moarteatatei să spună că el s#a sacrificat şi pentru mine... $ celmai vec&i truc preoţesc cu putinţăF ,ţi povestesc despre ertfa cuiva şi apoi îţi cer să apreciezi asta în felul în carecred ei că e mai bine. *elul ăsta de !ândire e părintelecelor mai simple manipulări cu putinţă. Abaţia a preluat

asemenea înşelătorie de la creştini şi a perfecţionat#o. 'e6umile A!ricole şi în -atul de (lone se foloseau mereu deasemenea modele de culpabilizare. (ulmea e că nudădeau !reş niciodată. 2e aceea cred acum că eu mă voisimţi răspunzător sau c&iar vinovat pentru moartea tatei.

– 4i nu e aşa; aproape lătră Airam.– +u ai de unde şti zise senin +e!al. 4i apoi lucrurile

nu sunt c&iar atât de simple. 'oate că şi eu m#aş ertfipentru ai mei dar nu am descoperit încă 2umnezeulpotrivit. 4i mai e ceva sper să am parte de unul mai puţin&ain decât cel al tatei unul care să nu aibă nevoie desân!ele meu vărsat pe o piatră.

– Asta speri să înfăptuieşti cu maşinăriile tale;– 2a. reau să !ăsesc o instanţă obiectivă una care să

ne fie 2umnezeu la toţi deopotrivă una care să nu aibă

nevoie de ascultare sau de ertfe... -au poate că va fi aşacum speră prietenul 0allen o soluţie perfectă pentru a neconduce un !eniu militar şi totodată cel mai bun înlocuitor pentru întrecerea politică în urma căreia neale!em mereu conducătorii o barbarie neroadă de caream învăţat cu toţii să ne temem... 4tiu însă cu si!uranţăcă dacă 2umnezeul ăsta va îndrăzni să mă facă vreodată

11L



răspunzător de vreo faptă pe care nu am făcut#o eu sau aimei nu voi ezita să#i şter! memoria şi să îl reinventez.

Airam şi :aria îşi păstrară aerul sever pe tot drumul de întoarcere spre lift.

– @ să avem parte de multe discuţii în contradictoriu

tinere zise :aria înainte ca uşa să se înc&idă. +u am însănici o îndoială că drumul tău spre 2umnezeu oricare va fiel o să fie mult mai !reu fără noi. $şti fiul tatălui tău maimult decât îţi înc&ipui. +imeni nu poate atin!edumnezeirea decât dacă ştie de unde vine. 2e aceea nevei căuta...

Ascensorul porni cu un uşor şuierat. :aria răsuflă şi ea

!reu urmată imediat de Airam.– (red că l#am prins o să...,n momentul acela creierul @%sanei intră în modul de

luptă. =impul rămase suspendat şi începu imediat săanalizeze ce anume îi declanşase reacţia aceea pe care sestrăduia atât de mult să o evite. ,n mai puţin de o secundărealiză că prin răsuflătoarea din partea superioară a

cabinei intra un !az paralizant. <na dintre primeledeprinderi ale $uinţilor era aceea de a intra instantaneu înmodul de luptă în momentul în care erau atacaţi cu a!enţic&imici sau bacteriolo!ici. :irosul &ipertrofiat de sarcinăal @%sanei funcţionase însă cu mult înainte ca Airam sau:aria să#şi dea seama măcar că erau atacate. :iasma eratotuşi familiară. ,şi c&inui memoria preţ de câtevafracţiuni de secundă şi apoi îşi dădu seamaC era aceeaşisubstanţă pe care o simţise în camera în care le !ăsise pe:arii. 'ericuloasă dar nicidecum mortală.

,şi analiză repede toate opţiunile. Ar fi putut lesnedesc&ide una dintre trapele ascensorului să iasă de acoloşi să ucidă toate clonele de pe $c%. Asta ar fi însemnat însă să le sacrifice probabil pe Airam şi pe :aria şi săpiardă informaţiile despre straniul metal lic&id descoperit

de tineri şi în !eneral să renunţe la întrea!a ei misiune.Această variantă era însă cea mai si!ură pentru pruncul eişi fu nevoie de un adevărat efort de voinţă pentru a maianaliza şi alte posibilităţi.

Ar mai fi putut să omoare doar una dintre tabere daratunci era limpede că identitatea ei ar fi fost devoalată şică ar fi fost făcută răspunzătoare de moartea lui 0arna şi

111



4estov. 4i ar mai fi fost desi!ur şi varianta de a aştepta săvadă ce anume îl determinase pe 2urdrin să o atace pemama mântuitorului său. =rebuia să rişte.

(u un efort e"traordinar @%sana reuşi să iasă dinmodul de luptă şi să stri!e :ariilor ai căror oc&i începeau

dea să se înceţoşezeC– +e#a descoperit...(âteva secunde mai târziu uşa se desc&ise lăsând în

pra! silueta inconfundabilă a lui 2urdrin.– =e#am prins pui de năpârcă scrâşni el printre dinţi

făcând semn celor care îl însoţeau să apuce trupurileinerte ale femeilor.

– *re!i că am putea fi de acord vreodată?– Desigur. n fond, nu suntem c#iar atât de diferiţi.– *um nu? )u nu cre!i în Dumne!eu...– i oare, după ce ne de!ină aparent, diferenţa asta

de vederi nu sfârşeşte prin a ne face tot una?

-oldaţii claronsieni aveau feţele ascunse de vizorulopac al unor căşti care disimulau probabil şi tot felul dedispozitive pe care nu doreau să le afişeze preaostentativ. 3tyn nu avea însă nevoie să le vadă oc&iipentru a şti cât le este de frică.

– :ărite 3tyn înc&eiem misiunea noastră cu speranţacă neînţele!erile produse de acest... !unoi vor fi iertate.Atacul asupra Kyrallului nu a fost nicicum o c&estiune decare !uvernul nostru să fi avut ştiinţă sau să o fi favorizatc&iar şi în cel mai obscur fel cu putinţă. 6ordul cancelar îşie"primă pe această cale dorinţa ca relaţiile dintrefederaţia noastră şi Kyrall să nu se deterioreze şi vă roa!ăsă înţele!eţi avântul de nestăvilit care a cuprins zonelemai sărace ale planetei noastre altfel un constant spriin

pentru...orbele se curmară brusc imediat ce 3tyn ridică mâna

dreaptă.– $ a doua oară în ultimele luni când aud scuza că nu

vă mai puteţi controla teritoriile pe deplin. <ltima dată însă asta nu a fost decât un paliativ pentru ca un omuleţobraznic să îmi ceară să împart o putere pe care nu o am.

11/



– ă asi!ur că deşi e ea însăşi o federaţie (larons nu împărtăşeşte entuziasmul altora pentru planulfederaţionist.

– -ă zicem că vă cred... 2ar ce vrei să fac eu cu el; întrebă 3tyn arătând spre forma însân!erată care zăcea

pe os în sala mare a psiacului.– Am crezut că doriţi să îl udecaţi răspunse şovăielnic

soldatul.– 2upă care le!i; surâse 3tyn. 2upă cele ale Kyrallului

trebuia să#l fi omorât dea. 2upă cele ale bunului simţ opersoană ca asta nici n#ar fi trebuit să e"iste... (esu!erezi soldatule;

– +u sunt calificat să răspund la asemenea întrebărirosti tremurat celălalt lăsând să i se citească în !las ospaimă care creştea cu fiecare secundă.

– 4i nu e asta oare problema tuturor statelor şi acetăţilor pe care a reuşit omul să le construiască; Aceiacare instrumentează puterea se dovedesc incapabili de a înţele!e le!ea pe care o aplică. Ai nevoie de cineva care

să#ţi comande nu#i aşa soldatule; 6a fel cum udecătoriilumii tale au nevoie de cineva care să aplice le!ea. Aşacum cu toţii aveţi nevoie de cineva care să facărespectiva le!e. +u e ăsta oare sfântul trepied pe care seaşază comod fundul mare al unui 2umnezeu oarecare; 4idacă da unde e locul meu în universul tău;

,n momentul acela bărbatul care stătuse întins pepodea se năpusti cu un răcnet sălbatic la 3tyn. ,n mânastân!ă îi lucea tăişul unei lame metalice. *u nevoie detoată puterea mentală a lui 3tyn pentru a#şi opri tovarăşiisă#l ucidă. (u mintea apărată de atacul %yrallienilorstrăinul se apropie rapid de 3tyn şi dădu să îşi înfi!ă lama în pieptul lui.

– 2e ce mă cauţi acolo unde nu sunt; întrebă amuzattânărul care se ferise şi lăsase pumnalul să se înfi!ă în

spătarul de lemn ne!ru al ilţului pe care stătuse până cudoar câteva fracţiuni de secunde în urmă.

'entru prima dată şeful reli!ios de pe (larons careordonase atacul asupra Kyrallului îl privi în faţă pe 3tyncare nu#şi putu reţine un fior. (ăutătura omului arăta caaceea a unui nebun iar faţa lui tumefiată părea o mască acruzimii.

119



– 'oate vei scăpa de netrebnicia cărnii mele dar2umnezeu te va aun!e. +u te poţi ascunde la infinit de udecata 6uiF

– (are 2umnezeu;– uleşte cât mai ai timpF

– +u &ulesc deloc. ,n mintea mea au loc câtevapersonalităţi după cum probabil ştii. $le au fiecare2umnezeul lor.

– +u e adevărat. $ doar 2iavolul care îţi întoarcefelurite feţe pentru a te face unealta lui.

– (um spui... aprobă amuzat 3tyn. 2ar o parte din minecrede că 2umnezeu e cel creştin alta crede că el nu

e"istă deloc... Asta ca să nu mai vorbesc de o parte carenici nu#şi pune problema că ar putea e"ista aşa ceva.– 2umnezeu e unul sin!urF $l l#a trimis întâi pe Iisus pe

'ământ şi acum pe mine. *iindcă a venit cel de#alşaptelea timp proorocit de -fântul Au!ustin a venitArma!&edonul războiul în care trebuie să îl autăm pe2omnul 2umnezeul nostru să învin!ă anticristul.

3tyn aplaudă vorbele celuilalt.– (um te c&eamă;– Avraam răspunse repede celălalt.– :da aprobă repede şi 3tyn. Ai nume de Abate. 'ăcat

că clonele au distrus Abaţia. Ai fi fost un bun -taroste.– Au!ustinienii au fost nişte ereticiF– (u toate astea însă vorbeşti e"act ca ei. (red că eşti

conştient de asta nu#i aşa;Avraam îi întoarse lui 3tyn o privire sălbatică...– 2e ce nu mă ertfeşti ca să aun! de#a dreapta

=atălui; 2e acolo voi veni cu armata de în!eri...– orbeşti prostii tună 3tyn care îşi pierdu brusc

răbdarea. <ite cum o să facemC o să#ţi dau ocazia unuiproces adevărat e"clamă el privind spre cei adunaţi însala mare a psiacului. @peratorii care nu erau de serviciu

dar şi mulţi %yrallieni se adunaseră pentru a vedea cumavea să se sfârşească atacul de neînţeles la care fuseserăsupuşi cu câteva zile înainte.

– $i vor fi publicul !loata care dă sens ustiţiei aşacum o înţele!i tu. Iar eu voi fi udecătorul...

– 4i asta e dreptatea măritului 3tyn &o&oti Avraam.(um să mă udeci; 8eprezinţi tot ceea ce <niversul are

11?



mai abect...– (rezi că suntem c&iar atât de diferiţi; zâmbi 3tyn

făcând#o pe Alaana să tresară. $ra acelaşi rictus cu care îiomorâse pe atacatori în câmpie.

– +e desparte tot ceea ce este adevărat stri!ă

Avraam. +imeni nu ar trebui să fie aşa cum eşti tuF– 2ar cum sunt;– Ai în minte mai mulţi oameniF3tyn se apropie de Avraam până când feţele lor

aunseră la doar un metru distanţă.– 4i crezi că mintea mea e un perpetuu taifas; şuieră

3tyn. +icidecum... $"istă o parte din mine una care e

strâns le!ată de cine suntem ca specie şi ca educaţieacea bucată din mintea noastră care a devenit totuna cuformele celor zece porunci transformate mai târziu în le!işi re!uli morale. 'artea aceea a minţii mele care îmispune să nu fur să nu omor are o voce a ei aceea a-fântului Au!ustin din ippona.

,n alt un!&er zace -fântul Au!ustin cel +ou. $l îmi

repetă că 2umnezeul ăla de care te temi tu şi#a epuizatconsistenţa odată ce omul a reuşit să cloneze alţi oameni.@dată pătruns între misterele astea omul a devenitpropriul său 2umnezeu şi deci îşi poate formula propriilele!i. Abaţii nu erau nici atei nici blasfemiatori. $i credeaudoar că 2umnezeul tău e caduc şi sperau să îl poatămoderniza pe al lor. 4i mai e în mintea mea militarul. $l se înstăpâneşte atunci când e nevoie de udecăţi simple desupravieţuire...

– 4i acum cu cine vorbesc;– (u 3tyn băiatul %yrallian care s#a supărat pe lume

fiindcă i#a murit iubita şi a sfârşit purtând în spate destinul între!ului univers.

Avraam dădu să spună ceva dar se răz!ândi...– 4tiu ce vrei să întrebi. +#a fost tocmai ale!erea mea.

+u eu am &otărât să mă nasc pe Kyrall nu eu am &otărâtsă stârnesc nebunia celei de a 2oua ,nsămânţări şi nici nuam ştiut ce face Abatele atunci când a aruncat asupramea blestemul acestor memorii. Iar la întrebarea dacă m#am născut totuşi cu un scop dacă e"istenţa mea are unanumit sens nu ştiu încă să răspundF

– 4i atunci cine eşti; +u poţi să mă udeci dacă nu ştii...

11



,ntr#o sin!ură mişcare fluidă 3tyn smulse cuţitul cucare atacase Avraam şi se opri cu lama la !âtul său.

– -unt fiinţa milostivă care nu i#a lăsat nici pe -fântulAu!ustin cel +ou nici pe cel din ippona şi nici c&iar pe8imio de assur să te udece pentru că în faţa oricăruia

dintre ei ai fi înţeles că ai trăit de!eaba. -unt un ommilostiv fiindcă te#am cruţat de umilinţa de a fi în!enunc&eat de oricare dintre cei care trăiesc în minteamea.

– 4i din cauza asta te crezi mai bun decât oricare dintreei;

– +icidecum. 2in cauza asta sunt sin!urul care văd

limpede pericolul care ne paşte. *ără Kyrall oamenii vorcădea din nou în bezna pe care oameni ca tine încearcăsă o arunce. ,ntrebările tale şi#au primit răspuns. +uputem să ne întoarcem la ele....

– +iciodată nu o să#i convin!i pe oameni să trăiascăfără 2umnezeu.

– Am acceptat asta cu câtăva vreme în urmă. =ot ceea

ce sper e ca 2umnezeul în care se vor încrede de acum înainte să fie unul nou şi mereu pe vârfuri...

PPP

3tyn simţea asprimea arborelui ne!ru trecând prinmantie. +u reuşea să#şi alun!e din minte e"ecuţia luiAvraam. ,şi declinase într#un final competenţa şi nebunulfusese udecat de războinicii @menori. ,n felul acela şisoldaţii federaţiei (larons aveau să înţelea!ă câte ceva. $işi toţi cei care se !răbiseră să afle deznodământulatacului.

,nainte să#şi dea însă ultima suflare Avraam bâi!uiseceva despre o răzbunare implacabilă. 8ealizase atunci căera posibil ca omul să#l fi enervat intenţionat într#o

încercare disperată de a ascunde rădăcinile mai adânciale complotului său. 2in păcate însă când îşi dăduserăseama de asta ceaţa morţii îi cuprinsese mintea. -oldaţii îi promiseseră însă că îi vor aduce şi pe complicii luiAvraam pentru ca Alaana să le poată pătrunde în minte în căutarea indiciilor despre un complot mai elaborat.

Mâmbi amar. 5(ine eşti tu;7 îl întrebase Avraam. $l era

11E



flăcăiandrul atât de plin de sine încât se lăsase dus denas de comportamentul preotului aşa cum înţelesese că ise adresau toţi adepţii de pe (larons. =ânărul oftă adâncşi o salută pe Alaana fără să întoarcă privirea dar cu mult înainte ca femeia să aun!ă lân!ă el.

– ine furtuna zise ea simplu.3tyn ridică privirea spre apus. +uanţa violacee a norilor

era de rău au!ur. 'arcă vrând să confirme o pală de vântca un vaiet a!ită ramurile arborilor ne!ri.

– 6a mine în suflet e mereu furtună zâmbi 3tyn. +uştiu de ce cred că asemenea cuvinte s#au mai rostit.

– @amenilor le#a fost întotdeauna frică de furtunii

încuviinţă Alaana. >ustul spaimei e acelaşi sub toateorizonturile >ala"iei.– (rezi; întrebă 3tyn. +u#mi e frică pentru mine...– 4tiu şopti Alaana.– 'rivesc în urmă şi văd că firul umanităţii a fost atât de

aproape de a se curma. 4i de atâtea ori...– $ un fir rezistent care se repară sin!ur. +ici unui om

nu i#a fost dat până acum să poarte sin!ur povaraneîntreruperii lui.– 4i ce ar trebui să înţele! din asta;– (ă nici tu nu faci e"cepţie. @menirea e destul de

puternică să izbândească şi fără noi în încercările la care esupusă.

– 4i dacă simt altminteri;Alaana plecă oc&ii în pământ şi ridică din umeri. @

rafală de data aceasta ceva mai îndelun!ată cântă tristprintre ramurile livezii de arbori ne!ri.

– (rezi că ameninţările lui Avraam aveau vreo noimă; întrebă 3tyn.

– $ foarte posibil să mai fim atacaţi. Imediat dupăincident încă trei federaţii au dorit să se pună la adăpost.+e#au trimis şi ele comunicate oficiale în care afirmau că

suveranitatea lor le e ştirbită şi că pe părţi e"tinse aleteritoriului lor acţionează secte ce ar putea pune la caleacte iresponsabile.

– Ai vorbit cu paza orbitală;– 2a dar ştii bine că e practic imposibil să aperi o

planetă împotriva tuturor ameninţărilor. ,n ultimii ani audispărut cel puţin cinci sute de încărcături de austral. Asta

11G



ca să nu mai vorbim de e"ploatările ile!ale de care se totaude.

3tyn suspină din nou.– :ă simt atât de neautorat... 'lanurile noastre sunt

atât de fra!ile. +u sunt si!ur că ştiu ceea ce ştiu...

ântul se stârni din nou iar 3tyn şi Alaana îşi ridicară!lu!ile mantiilor s#u.

Acceptarea condamnării... prima moarte...(ei doi tresăriră violent. -e priviră unul pe celălalt dar

reacţia lor la unison fusese mai mult decât elocventă.Amândoi auziseră o voce

Dumne!eu... nemărginire

– (e e asta; întrebă Alaana ezitant.3tyn nu îi răspunse. ,ncercă însă să#şi e"tindăpercepţia mentală. <ndeva în depărtare se auzea unfreamăt care doar cu !reu putea fi deosebit de mintea sade ceea ce îi auzeau urec&ile. $ra ca o voce l4, una difuzăşi cu vorbe de neînţeles.

– Ai auzit şi tu nu#i aşa; căută Alaana o confirmare în

plus.,n momentul acela furtuna lovi cu toată puterea şitrebuiră amândoi să se prindă de copaci.

Ai încredere, Dumne!eu e conştient de limitele sale. )eva a;uta %l însuşi să ieşi din încercarea asta&

– Ai auzit; răcni 3tyn iar Alaana încuviinţă din capreprimându#şi imboldul de a#i răspunde telepatic.

Ascultă vântul în livadă, iuite& Ascultă adierea şiiueşte furtuna&

3tyn o strânse pe Alaana la piept şi îşi proiectă o marede serenitate în ur. *eriţi astfel de rafale şi de stropii recide ploaie cei doi aunseră repede în peşteră.

– 'rimul a fost fără îndoială Abatele. $l ne#a vorbit...– 2ar şi Merri... @ auzi mai demult nu#i aşa;3tyn încuviinţă mut.

– 4i ţi#a fost frică să nu fie o &alucinaţie;– ,mi e frică de ceea ce îmi doresc zâmbi 3tyn. 2ar nici

nu am auzit#o niciodată atât de clar ca acum... -e întâmplă ceva Alaana ceva ma!ic ceva minunat cevace nu poate avea le!ătură decât cu speranţa aceea decare vorbea Assan =res.

– +u văd ce ar putea fi.

11H



– +ici eu nu înţele! dar nu mă îndoiesc. 3tyn ezită oclipă şi apoi rosti încetC (red...

– -finţii ăia din capul tău îşi cam fac mendrele. ,naintenu erai aşa.

– ,nainte nu eram...

– Nimic nu e cu adevărat întâmplător. 'rmăm cu toţiicăile pe care ni le impune Domnul Dumne!eul nostru.

– Se prea poate. +ă între însă cine îi trasea!ă 5uicăile...

Arrus mesteca fără c&ef &rana conservată şi sorbea dincând în când din pa&arul cu suc de fructe ne!reamintindu#şi amuzat de surpriza pe care o avuseseră ai luicând lic&idul acela pe care îl păstrau de veacuri în vasede pământ ars fermentase pentru prima dată subacţiunea unei drodii străine de Kyrall. 0eţia unui trib între! era o amintire pe care ar fi fost încântat să o

depene împreună cu 3tyn. 2e altfel 'reotul realizaseprimul ce se întâmplase !raţie celorlalte memorii şi lee"plicase de ce se simţeau atât de veseli şi de ameţiţi. (emare de întrebări urmaseF

4i acum ar fi avut o mulţime de lucruri să îl întrebe pe3tyn. $ra curios de ce 'reotul tribului lui nu folosisele!ătura aceea temporală creată de simbionţi pentru aafla până la capăt din mintea lui 0o!annus 0oszt maimulte amănunte despre începuturile Kyrallului şi aleAbaţiei. ,şi aducea perfect aminte că 3tyn nu îi pomenisenimic despre o asemenea investi!aţie dar asta putea sănu însemne nimic fiindcă nu se iluziona că tovarăşul lui i#ar fi spus vreun lucru care l#ar fi putut împiedica pe el să#şi ducă la bun sfârşit misiunea.

4i care să fie atunci misiunea lui; *usese clar încă de la

început că 3tyn foloseşte şi în scopurile sale dorinţa luiArrus de a e"plora >ala"ia. Imediat după ce 3tyn luase înstăpânire psiacul şi pe Kyrall începuseră să vinăambasadorii diferitelor lumi *ăurarul fusese fascinat destructura mentală străină a acelor oameni. (rescuţi într#oizolare mentală perfectă mulţi dintre ei păstrau naivităţide care făcuseră mult &az în vocea l4, înainte de molimă.

11J



(u timpul văzuse însă că izolarea mentală a celorlalţioameni potenţa o zonă a sufletului pe care %yrallienii învăţaseră demult să o i!noreC sentimentele.

Arrus îşi aducea perfect aminte de uimirea cu care!ăsise în mintea unui emisar un !&em de !ânduri care

duceau spre o femeie lăsată pe lumea de baştină. (astelulminţii tânărului acela părea că nu are ferestre decât spreo sin!ură lumină reprezentată de c&ipul strălucitor al uneifete iar !ândurile lui păreau să funcţioneze în momentulacela într#o sin!ură lo!ică într#o sin!ură direcţie. *usesestrăful!erat de înţele!erea cruntă a ceea ce trebuise să fisimţit 3tyn când Merri fusese ertfită şi îşi ceruse scuze

faţă de el într#un !est patetic pe care tânărul 'reotaproape că nu îl înţelesese.Arrus nu era însă naiv. 'utuse urmări sentimentele

străinilor până la ori!ini până la rotiţele cele mai fine alefiinţei lor. $rau le!ate toate de dorinţa de procreere. Iardra!ostea aceea pe care învăţase să o preţuiască deşiştia că nu o va înţele!e nicicând nu constituia în nici un

fel vreun motiv de re!ret. Kyrallienii înlocuiserădevotamentul individual pentru perpetuarea speciei cu unspirit de trib cu vocea l4, cea care aducea alinare şisi!uranţă. 4i Arrus iubea numai că îşi iubea femeiledeopotrivă şi nu avea de !ând să se lupte cu alt bărbatpentru a le obţine favorurile. Kyrallienii încetaseră demultsă mai !ândească în felul acela. 2acă !ândiseră aşavreodată.

Adevăratul şoc îl avusese însă Arrus în urma uneidiscuţii aprinse cu 3tyn. ,i reproşase atunci 'reotuluitribului său că se poartă prea în!ăduitor că lasă să e"isteconflicte politice în >ala"ie care ar putea fi înfrânate lesneprin folosirea autorităţii sale. 3tyn îi replicase nervos cănimeni nu mai udecă precum %yrallienii şi că îi era fricăde faptul că nu va putea impune între!ii omeniri un

asemenea fel de !ândire fără a face mult mai mult răudecât bine.

*usese pentru prima dată când Arrus percepuseconştient unicitatea %yrallienilor şi îşi dăduse seama căde fapt reprezentau anomalia că felul lor de viaţă şi de!ândire era e"otic pentru între!ul univers. Iniţial luaseacest lucru ca pe un semn al unei superiorităţi fantastice

1/L



şi îşi amintea e"act cum preţ de câteva luni crezuse căblestemul traiului în ec&ilibru cu natura le adusese ceamai perfecţionată formă de societate din >ala"ie.2ispariţia accelerată a semenilor săi îl adusese însă cupicioarele pe pământ. (a orice anomalie Kyrallul şi modul

său de viaţă erau condamnate. 2e aceea dorea să adune într#o carte tot ceea ce se perpetuase în vocea l4 de#alun!ul veacurilor pentru a e"plica tuturor ce însemnasesă trăieşti într#o comunitate %yralliană.

(ând îi spusese lui 3tyn despre intenţia lui acesta oaprobase cu un entuziasm pe care Arrus îl percepea acumca fiind e"a!erat dar care nu se putea e"plica decât prin

faptul că nu venise decât să faciliteze planuri cu mult maicomplicate urzite probabil de Alaana care avea nevoiede un emisar. (ând devenise clar ca trebuia săpărăsească Kyrallul pentru a#şi duce la bun sfârşit carteaArrus i se plânsese lui 3tyn că se simte manipulat. Acestarâsese şi îi spusese că tocmai făcuse cunoştinţă cu primadintre căile ne%yralliene în care este croită lumea şi că

acum ar fi trebuit să fie convins că dacă vrea să îşi înţelea!ă cu adevărat istoria trebuie să vadă şi cumtrăiau oamenii pe alte planete.

Arrus privi pe &ubloul navei sale. 'ustiul roşietic alplanetei $c% nu prea semăna cu oraşele a!lomerate pecare îşi ima!inase el că le va vizita dar pe de altă partee"perienţa recentă de pe Alderbaraan îl făcea să fie cevamai reticent cu privire la abilitatea sa de a treceneobservat în marile a!lomerări urbane. -presurprinderea lui incapacitatea de a lua contact cu 3tynsau cu Alaana nu îl marca pe cât se aşteptase. $c% era oplanetă ciudată ale cărei furtuni ma!netice ecranau înc&ip misterios comunicaţiile psi. (olonia de ciuperci dinmantie părea însă să se simtă e"celent compensând prin!lasul ei lipsa contactului mental cu semenii săi. ,n plus

Arrus ştia că în orice moment ar fi dorit acest lucru ar fiputut mer!e până pe orbita planetei pentru a încerca deacolo să comunice cu ai săi evitând în acest fel c&inulstabilirii unui contact cu psiacul în timp ce se afla pesuprafaţa planetei.

(u un oftat Arrus se ridică din fotoliul confortabil alnavei şi porni spre ieşire. Mâmbi fu!ar unui !ând.

1/1



2escoperise în ultimul an că nu era c&iar aşa de puternicpe cât îşi ima!inase. 'e de o parte &rana din belşu! îlfăcuse să se în!raşe niţel iar pe de alta realizase căobişnuinţa lor de a manipula lucrurile cu forţa minţii îilăsase fără forţă musculară. 'e $c% !ravitaţia era ceva

mai mare decât pe Kyrall şi mişcările sale erau destul de!reoaie. 2e aceea perspectiva unei plimbări lun!i până lalacul de metal lic&id pe care îl descoperise în aun nu erafoarte plăcută.

4ovăi o vreme !ândindu#se dacă să repete e"perienţazilei anterioare şi să îşi ia cu el costumul dar apoi îşinetezi mantia şi îşi aduse aminte de una dintre cele mai

vec&i le!i ale Kyrallului aceea care spunea că trebuie săai încredere în veşmântul s#u.2rumul dură prea mult după !ustul lui Arrus. 'ustiul

roşietic îl făcea să se simtă stin!&er. ,i venea mereu să seascundă fără să ştie de cine sau de ce. 2eşi încerca să fiecât mai lo!ic cu putinţă absenţa oricărui loc ferit îl făceasă se simtă înspăimântat deşi putea simţi că nu e"ista

nimic în urul lui care să îi pună viaţa în pericol. (ând însfârşit aunse pe malul acumulării de metal lic&id *ăurarulprivi o!linda perfectă. $ra cel mai spectaculos lucru pecare îl văzuse vreodatăC o suprafaţă perfect plană şistrălucitoare care reflecta cuminte razele soarelui.

$zitant îşi muie mâna în metal dar şi#o retraseimediat. $ra fierbinte. ,şi prinse poalele mantiei şi încercăsă folosească ţesătura pentru a apuca aşa câteva picăturide metal dar usturimea arsurii se dovedi şi de data aceeade nesuportat. -e !ândi că venise total nepre!ătit şi că arfi trebuit să se aştepte ca un metal e"pus la soare săsfârşească prin a deveni e"trem de fierbinte. Avea în navăcâteva recipiente în care ar fi putut să ia mostre dar!ândul la drumul obositor până acolo îl făcu să serăz!ândească.

Ar fi putut fi fără îndoială un lac de accun metalulle!endar din care îşi făceau $uinţii arme. 'radă uneiinspiraţii de moment Arrus îşi proiectă !ândurile aşa cumfăceau copiii planetei sale atunci când se ucau cuprafurile colorate. -pre marea lui uimire sesiză o uşoarăunduire la mar!inea lacului ceea ce îi accentuă frustrareade a nu putea e"perimenta pe o cantitate ceva mai mică.

1//



2ecise să mear!ă în lun!ul malului cu speranţa că va!ăsi o acumulare mai mică o baltă. 'aşii i se aşterneau cu!reu unul după altul şi deşi nisipul prin care mer!ea erae"trem de fin picioarele sale nu ridicau praf aproapedeloc. ,şi privi urmele care rămâneau profilate e"trem de

clar şi se întrebă din nou dacă nu ar trebui totuşi să seferească de vreo patrulă a clonelor venită înrecunoaştere sau de vreun animal de pradă. ,şi alun!ărepede temerea aceea din minte încercând să seliniştească la !ândul că era separat printr#o întrea!ăemisferă de aşezarea clonelor.

2eşi mer!ea de ceva vreme nu !ăsise nici o

acumulare mai mică de metal. 'rivi descuraat în zarefără însă să !ăsească măcar şi cel mai palid strop delucire în afara celei reflectate de lacul liniştit. @c&ii îicăzură însă pe o scobitură ciudată a malului înalt de pepartea cealaltă a lacului. $ra o desc&idere foarte lar!ă pecare nu o văzuse din punctul în care aunsese prima datăla lac şi care părea să se continue cu o peşteră de

dimensiuni colosale. $"amină cu atenţie malul opus şirezultatul îl făcu să se încrunte. +u avea cum să aun!ă încaverna aceea decât dacă trecea prin lacul de metal ceeace însemna că trebuia să se întoarcă la navă pentru a#şirecupera scafandrul în lipsa căruia nu ar fi putut traversametalul fierbinte. *ără nici un c&ef porni pentru a#şiaduce costumul.

(ând *ăurarul aunse înapoi era la capătul resurselorsale fizice şi avu nevoie de un timp îndelun!at pentru a#şirecăpăta suflul. <scăciunea din aer era e"trem desupărătoare şi combinată cu procentul relativ crescut deo"i!en îi transformase !âtul într#o vatră de foc.

-e ridică într#un târziu şi luă în mâna înmănuşată ocantitate destul de mare de accun. 'rima senzaţie fuaceea de !reutate urmată imediat de una de uluire

încântată când în palmă i se formă o bilă perfectăstrălucitoare. @ strânse în mână de parcă ar fi fost unbul!ăre şi metalul i se prelinse printre de!ete pe nisip.Imediat firişoarele se îndreptară spre lac făcându#l peArrus să zâmbească. Ar fi căutat mult şi bine o baltă.<mplu un recipient mic pre!ătindu#l pentru ca maşinăriilecomplicate ale navei să îl analizeze.

1/9



,n momentul acela i se păru că vede o uşoară curburăo refle"ie nouă a luminii. 'rivi mai atent dar fenomenulnu se repetă. 'ăşi cu mare precauţie pe suprafaţa lacului.:etalul lic&id îi cuprinse bocancul dar Arrus nu simţidecât o va!ă urmă de căldură. <rmătorul pas fu însă o

imensă surpriză. 2eşi era destul de !reu iar !ravitaţia pe$c% era mai mare decât cea de pe Kyrall metalul lic&id îlţinea la suprafaţă. ,ncrezător făcu câţiva paşi până cândalunecă şi căzu cât era de lun! tulburând o!lindaperfectă. ,şi mişcă mâinile şi constată cu încântare căpoate înainta e"trem de uşor cam în felul în care văzusecă oamenii înoată pe alte planete. -e desfată câteva

minute bune şi i!noră cu bună ştiinţă două noi luciriciudate ale suprafeţei de metal. ,ncercă să se ridice înpicioare şi să pornească încet spre peşteră dar căzu dinnou şi renunţă &otărând că deşi era cara!&ios mersul peburtă părea cea mai si!ură şi mai rapidă metodă de aaun!e pe partea cealaltă.

2eodată însă în faţa lui ţâşni o lamă înaltă de aproape

trei metri. ,ntr#o străful!erare mânioasă o porţiunesubţire din metal se ridicase drept spre cer făcându#l peArrus să se întrebe ce s#ar fi întâmplat dacă ar fi fost prinapropiere. ,ncepu să#i fie frică şi vâsli cu mai multă&otărâre. ,naintarea sa începu însă să fie încetinită şi*ăurarul observă că o!linda lacului perfect plană până cucâteva minute înainte începea să se vălurească din ce înce mai mult. :işcările metalului îi zădărniceau uneledintre loviturile cu care încerca să înainteze.

ăzuse multe furtuni pe Kyrall şi privise îndelun!oceanul zbuciumat. (eea ce se întâmpla acum pe lac era însă cu totul altceva. 6amele ascuţite începeau să devinădin ce în ce mai dese iar una dintre ele ţâşni spre cer atâtde aproape de el încât îşi dădu seama că era probabile"trem de tăioasă.

2ecise că era mai înţelept să încerce să#şi menţinăec&ilibrul în picioare. 2eşi părea o modalitate mai !reoaiede mers Arrus spera că în felul acela limita posibilitateaca vreuna dintre lamele care ţâşneau din suprafaţa laculuisă#i străpun!ă corpul. -ituaţia devenea însă din ce în cemai complicată şi *ăurarul aproape că se prăbuşi cândmantia îi fu sfâşiată de un tăiş înalt de peste patru metri

1/?



care se ivi brusc în spatele său. *ăcu câţiva paşidezordonaţi încercând cu disperare să#şi menţinăec&ilibrul dar să şi domolească vocea subliminală acoloniei de ciuperci. :ai avea doar câteva zeci de metripână la intrarea în peşteră dar lacul de accun devenise o

adevărată nebunie de lame lucitoare care se iveau peneanunţate şi care spre deosebire de cele pe care levăzuse dea nu mai împun!eau doar cerul ci străbăteaulacul în direcţii aleatoare ameninţând să taie orice întâlnesc în cale.

6ui Arrus îi era frică. 4tia că nu fusese nicicând maiaproape de moarte şi constată cu uimire că într#un un!&er

al minţii sale începea să#şi facă loc resemnarea. ,ntinsemâinile în încercarea de a#şi păstra ec&ilibrul şi simţi otăietură pe braţul drept. ,ntoarse instinctiv capul şi secutremură văzând o lamă imensă ce răsărise la mai puţinde un centimetru de corpul său. 'reţ de o secundăsuspendată în timp masa de metal oscilă şi apoi porni îndirecţia opusă lui Arrus.

'rivirea *ăurarului căzu pe unul dintre indicatoarelecostumului care părea să o fi luat razna. Arrus nu ştiae"act ce măsura instrumentul acela dar realiză brusc cătot ceea ce se întâmpla are cauze naturale şi că prezenţalui pe lac concomitent cu comportarea ciudată a metaluluiera doar o coincidenţă. ,nc&ise oc&ii şi#şi adună întrea!aener!ie mentală. 2acă murea avea să cadă ca unadevărat %yrallian.

Aşa cum războinicii @menori recur!eau la simboluldra!onului pentru a lupta Arrus se ima!ină pe el însuşi înc&is într#un bloc de !&eaţă. ,şi intensifică presiunea!ândurilor asupra masei de metal lic&id şi constată cusatisfacţie că reuşea să decupeze în urul lui o suprafaţă încare lamele nu apăreau şi nici nu puteau să pătrundă.,naintă cu bă!are de seamă încercând să nu se

poticnească şi să cadă în afara zonei pe care el însuşi odelimita.

(a şi cum lacul ar fi avut însă ceva împotriva lui Arrusvăzu cum din partea stân!ă se năpusteşte asupra lui olamă de metal înaltă de mai bine de zece metri. ,ncercăsă se ferească din calea ei dar alunecă pe burtă şi#şi dăduseama că în următoarea clipă urma să fie tăiat în două.

1/



,nc&ise oc&ii în aşteptarea durerii. ,şi ima!inase întotdeauna că dacă va muri o va face în luptă şi va aveaparte de ecou în vocea l4 multă vreme după moarte. ,nclipa lun!ă dinaintea morţii avu vreme să se analizeze şiaproape că îi veni să râdă văzând cum ultimele sale

!ânduri erau vanitoase şi se îndreptau spre neputinţa dea le arăta şi celorlalţi câte minunăţii descoperise despreoameni şi univers. (lipa aceea se lun!ea însă prea mult încăpăţânându#se să#i ţină moartea la distanţă.

(ând avu cura să privească în ur se trezi în centrulunei zone liniştite de dimensiuni mult mai mari decâtputuse el !enera.

Strigătul tău, prietene, a fost mai tare decât furtuna.– 3tyn răsuflă uşurat *ăurarul m#ai salvat.Nu încă.6uând controlul asupra mişcărilor lui Arrus 3tyn intră

în modul de luptă al $uinţilor, ducându#l pe *ăurar încâteva clipite la adăpostul întunecos al peşterii.

– (e s#a întâmplat;

Nimic străin de %c8. %istă mari furtuni magnetice şimetalul ăsta se pare că se comportă aşa cum ai vă!utcând e supus lor. "erturările sunt atât de puternice încât,de cele mai multe ori, ecranea!ă comunicarea psi.Strigătul tău de spaimă a înfrânt însă furtuna.

(a şi cum planeta ar fi vrut să#i dea dreptate lui 3tyncomunicarea dintre ei se întrerupse.

*ăurarul bâbâi un timp dureros de lun! pentru a !ăsilocul de unde se aprindea lampa pe care o avea fi"ată decască. (ând îl !ăsi în sfârşit şi se făcu lumină prima luiprivire fu spre braţul drept acolo unde avea o tăieturăfoarte urâtă. -e concentră asupra lui însuşi reuşi sădiminueze sân!erarea şi să alun!e durerea. ,şi dezbrăcăscafandrul şi#şi îmbrăcă mantia s#u, lăsând colonia deciuperci să accelereze vindecarea rănii. 2in raniţa pe care

o purtase în spate scoase şi un proiector mai puternic lalumina căruia dorea să e"ploreze peştera.

(ând puternica rază de lumină aunse spre ceea cepărea a fi fundul cavernei oc&ii *ăurarului se măriră de!roază iar stri!ătul minţii sale fu c&iar mai puternic decâtcel pe care#l scosese în faţa morţii. ,n milocul încăperiiimense stătea o navă spaţială aidoma celei din 'eştera

1/E



ânturilor de pe Kyrall pe care poporul său o venerasepreţ de veacuri.

– *are cre!i că e cea mai profundă diferenţă dintre

noi?– 1, dar asta e evident. Atitudinea faţă de trecut.– *um adică?– )u ştii când a început timpul tău. %u nu sunt sigur

când a început al meu şi de aceea treuie să învăţ dintrecut pentru a înţelege viitorul.

– i pentru mine e valail asta.

– Să nu ne amăgim...

'entru prima dată în decursul vieţii sale fracţionateMuul încerca un sentiment de nemulţumire. (itea înmintea stăpânului său o dorinţă cu care îi era frică să fiede acord. (u numai câteva săptămâni în urmă când înc&is în coconul său din matcă decisese să#i dea re!inei

zeţilor capacitatea de a crea viruşi şi pentru altceva decâtlucrătorii ei Muul nu crezuse că lucrurile aveau să ia oasemenea întorsătură. =ot pentru prima dată îşi dorea calucrurile să fi rămas ca pe vremea vizitei lor pe ec&ea =erra când stăpânul opera el însuşi modificările necesarecorpului lui pentru a supravieţui.

+u se putea opune dorinţelor stăpânului său. +icimăcar nu ştia că acest lucru e posibil. (u toate acestea însă ezita să#şi întindă ombilicul spre matcă pentru a ducela bun sfârşit transformarea dorită de el. 2acă ar fi avutinteli!enţă proprie Muul şi#ar fi dat seama că nu făceadecât să reclădească în mintea lui ne&otărârile stăpânului.6ucrurile nu stăteau însă aşa şi creatura aceea firavăprelua acest conflict interior cu efecte dramatice asupraminţii ei.

6a început fusese surpriză. $ra adevărat că matca nureuşise de la prima încercare să secrete viruşi care sătransforme copacii şi iarba. 'rimele rezultate fuseseră înspăimântătoare pentru Muul care văzuse ba&la& dediferite forme de diferite culori. 4i nu cei care se târau pecoridoare din cauza picioarelor lor informe erau cea maitulburătoare privelişte cât !rămezile de zeţi morţi pe care

1/G



le întâlnea în cotloanele edificiului. 6ucrătorii puteau filesne înlocuiţi dar dispariţia lor era un semnal de alarmăfiindcă în colonie nu e"ista nici un e"emplar fără oatribuţie precisă. :oartea unei între!i ec&ipe dusese laprăbuşirea unei bolţi imense sub care fuseseră striviţi

câteva sute de alţi lucrători. +ici măcar constituţia lore"trem de robustă nu putuse să#i apere de miile de tonede piatră care căzuseră de la câteva zeci de metri. Muulnu#şi amintea de vreun eveniment similar.

-oluţia stăpânului era însă mai periculoasă decâtprăbuşirea unei bolţi. A sădi conştiinţă a da autonomielucrătorilor însemna practic să creezi o nouă rasă. (eea ce

nu era în sine o problemă atâta vreme cât nu te !ândeaila consecinţele pe care o asemenea decizie urma să leaibă pentru matcă. (reatura imensă îşi secreta viruşii într#un proces complicat în care îşi infecta întâi propriileţesuturi. A#i dota pe zeţi cu un or!an al !ândiriiindependente era fără îndoială destul de simplu pentrumecanismul acela biolo!ic atât de perfecţionat. +oii

lucrători urmau să se nască având câteva or!ane în plusiar masele suplimentare de ţesut puteau fi infectate apoiselectiv pentru a li se da informaţiile necesare pentrutransformarea creierului minuscul al lucrătorilor într#unor!an capabil de !ândire abstractă şi de iniţiativă. Muul nuavea nici un motiv să creadă că această parte a planuluiar putea eşua. *uncţionase în cazul lui de atâtea ori şiavusese efect c&iar şi pe oameni... 2ar tocmai de aiciizvorau şi neliniştile lui. <n asemenea e"periment nuputea fi niciodată controlat în totalitate.

$ra limpede pentru Muul că matca avea să sfârşeascăprin a căpăta ea însăşi un creier !i!antic în care cea maimare parte avea să se ocupe cu procesele autonome de!ândire ceea ce nu se întâmplase până atunci. Apariţiaunei asemenea conştiinţe era mult peste puterile de

control c&iar şi ale stăpânului. Muul se temea că matca vasfârşi prin a avea aceleaşi condiţionări şi deci aceleaşicomportamente cu formele de viaţă terrane. 'rincipiulneconcurenţei pentru resurse cel în care stăpânul credeaatât de mult avea să fie supus la o !rea încercare.

,n momentul în care ombilicul său se cuplă în orificiuldin cocon transmiţând mătcii un amestec de proteine ce

1/H



conţineau informaţiile necesare acţiunilor sale viitoareMuul era mai confuz ca niciodată. =rebuia însă să îndeplinească voia stăpânului.

PPP

eyyn =ars privea pe &ublou cum cele două navetemonoloc ale tovarăşilor săi se cuplează lin la sasurile dintribord. (ând cele două ve&icule mici dispărură din razalui vizuală privirea îi rămase pironită pe imensitateaspaţiului. 0uinţii fuseseră educaţi să#şi reprime orice felde mândrie personală substituind#o cu cea a apartenenţei

la 0uintarat. (u toate acestea nu se putea opri să nu#şiaducă aminte cu o căldură aproape dureroasă demisiunile în care se umpluse de !lorie. $ra simplu săi!nori izbânda atunci când ea venea iar şi iar indiferentde circumstanţe. 8ezolvase aproape sin!ur o revoltăsân!eroasă pe +oort stârpise cuibul de piraţi care seascundeau în ce mai densă centură de asteroizi a !ala"iei

aflase şi destrămase comploturi c&iar înainte ca aceiacare le urzeau să#şi dea seama de potenţialul lor. 6avremea lor toate acestea i se păruseră normale ca oconsecinţă directă a trecerii timpului. (onfruntat însă cuincertitudinea misiunii pe care o avea acum tindea săpună mai mare preţ pe izbânzile lui trecute. Iar călduraaceea dureroasă devenea aproape incandescentă când îşidădea seama că multe dintre victoriile sale aveau sărămână neştiute că muriseră odată cu dinastia.

– (um a fost; se !răbi illerte să#i întâmpine pe 6e%ainnedi şi pe eyyn =ars care se întorseseră dintr#omisiune apărută pe nepre!ătite şi pe care le#o încredinţase însuşi 3tyn.

– -cârbos de simplu rosti morocănos =ars. +u ne#am întâlnit cu nimeni şi am !ăsit memodiscurile.

– 2a întări şi innedi n#am intrat nici măcar o secundă în modul de luptă. A fost o misiune pe care ar fi putut să o împlinească orice detaşament de soldaţi.

– 4i atunci de ce sunteţi supăraţi; îi intero!ă illerte.innedi şi =ars se priviră unul pe celălalt în tăcere.– $i îmi spune şi mie cineva ce se întâmplă; insistă

eyyn =ars.

1/J



– Klemplantul. $ doar un crater de sticlă.– 2a aşa e doar aţi fost acolo când...– 'riveliştea este însă... tulburătoare ezită =ars. $u

unul mi#am dat seama că sunt prea bătrân am preamulte amintiri...

– Ai prea mult timp ca să#ţi aminteşti. 2acă n#am fi înţepeniţi pe orbită aici...

– <nde ne#am duce; întrebă mâ&nit =ars. +imic nu maie ce#a fost. 4i asta nu poate avea decât o sin!urăconsecinţă lo!ică. <rmează ca nici noi să nu mai fim.

=ăcură toţi patru fiecare cu !ândurile lui dar toţi!ândindu#se cam la acelaşi lucru. (eea ce rămăsese

nespus era sentimentul de de;a-vu determinat deasemănarea stridentă dintre peisaul pe care îl ofereaprivirii ceea ce fusese până nu demult =en!ys planetacapitală. 0uinţii nu erau !enul de persoane care săaprecieze peisaul oferit de câmpiile imense pline cu floricare îşi sc&imbau culoarea în funcţie de momentul zileisau de dansurile măreţe ale stolurilor de libelule#licurici.

+ici clădirile imense de forme şi ar&itecturi diverse nu îiimpresionaseră niciodată prea mult. =ransformarea lumiiaceleia paradisiace într#o mare de cenuşă nu putea lăsa însă indiferent nici măcar pe un om educat să#şi reprimeemoţiile fiindcă aspectul deşertic şi iarna nuclearăaduceau prea mult aminte de ec&ea =erra. $ra a douacapitală pe care oamenii o pâroleau era al doilea &otardincolo de care timpul nu avea cum să mai fie acelaşi.

– 4i la urma urmei la ce i#au trebuit memodiscurilealea; întrebă illerte într#un târziu mai mult pentru a#şismul!e tovarăşii din amorţeală.

– (ine ştie; ridică din umeri =ars. Am asolizat e"actlân!ă intrarea în buncăr şi a trebuit să folosim tunurileuşoare pentru a spulbera stratul !ros de rocă vitrifiatăcare acoperise uşile. Am intrat şi totul era neatins. Am

ales memodiscurile cerute am si!ilat intrarea şi amplecat. +u numai că nu am văzut nici o fiinţă vie dar nicimăcar senzorii navei nu au înre!istrat vreun semn deviaţă.

– 4i aţi lăsat intrarea în bibliotecă în văzul tuturor; vrusă ştie =ars.

– +u am camuflat#o deşi nu văd cine şi de ce ar vrea

19L



să cunoască o istorie din care a decurs prezentul ăsta.'oate că de fapt tot ceea ce a rămas după ce noi am luatce ne#a cerut 3tyn nu mai are nici o importanţă. 'oată cătot ceea ce conta e înscris pe memodiscurile enciclopedieide istorie universală.

(ând 3tyn îi întrebase dacă sunt dispuşi să facă undrum până pe =en!ys şi să caute în ruinele Klemplantului$uinţii ştiuseră că informaţia despre biblioteca secretă aImperiului fusese e"trasă din memoria lui 8imio deassur. 2eşi 3tyn su!erase să mear!ă toţi patru eipreferaseră să se împartă în două ec&ipe pentru a puteasuprave!&ea în continuare +oul M. Insubordonarea aceea

minimală era însă şi felul lor de a#i transmite lui 3tyn unmesa un protest voalat dar care era perfect inteli!ibilpentru un conducător care avea acces la memoria unui$uint. +u era nevoie de cea mai mare forţă militară auniversului pentru a aduce pe Kyrall câteva memodiscurice conţineau istoria omenirii din ultimii ani în care eafusese prizoniera ec&ii =erra.

2iscutaseră şi la ce i#ar fi putut trebui unui om care arememoria lui Au!ustin 0loose asemenea informaţii despreun timp pe care l#a trăit. (oncluzia şi anume aceea că0loose nu fusese tocmai o personalitate a vremurilor sale îi tulburase şi de aceea o lăsaseră nerostită. ,şi îndepliniseră misiunea şi#i dăduseră memodiscurilepersonal lui 3tyn.

– 2ar pe#aici ce s#a mai întâmplat; întrebă =ars cu oveselie forţată.

– :ă tem că nu veţi fi foarte încântaţi. Ipoteza noastrăcum că Muul minte s#a infirmat foarte repede.

– 2e unde ştii; întrebă =ars cu însufleţire adevărată deaceastă dată. Ai văzut vreun arbore ale cărui cren!i cresc în un!&i drept; Ierburile au început să se împletească înfunii;

– +u clătină zâmbind din cap illerte. 2ar am văzut unba&la& de un roşu aprins absolut încântător.

– -#o fi tăvălit prin ceva...– 6a fel ca şi cel pe care am văzut dun!i tricolore;

ripostă râzând illerte. +u prietene matca a început să#şimodifice viruşii.

– +#ai de unde şti. -impla culoare a unor lucrători nu e

191



relevantă.– A dar cine spunea că ne referim numai la asta;

aideţi să vă arăt altceva.illerte merse la un ecran atinse în !rabă câteva

butoane şi făcu să apară vederea aeriană a imensului

edificiu al zeţilor. 6a câteva secunde senzorul percepu omişcare şi focaliză asupra ei. 0uinţii văzură cu uimire cumo cupolă imensă se prăbuşeşte şi totul este învăluit într#unnor de praf.

– eyyn ai stat pe M atâta vreme. Ai văzut vreodatăceva similar; Au eşuat ei atât de !rav;

0uintul clătină din cap fără vorbe.

– =rebuie să aterizăm şi să mer!em să vedem cu oc&iinoştri.– 4i dacă... lăsă innedi nerostită teama lor cea mai

mare.$"cursia celor doi $uinţi până pe =en!ys epuizase

rezervele de austral ale navei trimise de Alaana. :aiaveau doar o sin!ură încărcătură de auns pentru un

sin!ur salt &iperspaţial. Ironia sorţii făcea ca australulrămas să fie deopotrivă prea mult şi prea puţin. +uputeau coborî pe planetă în navetele monoloc fiindcăasta ar fi însemnat să#şi lase australul în voia sorţii peorbită. 2acă ar fi aterizat pe M cu nava trimisă de Alaanaacest lucru ar fi putut fi un avanta tactic decisiv pentruzeţi.

– -unt şanse mari ca asta să fie ultima noastră misiunezise într#un târziu =ars. 4i asta nu neapărat în sensul că nevom pierde viaţa. (ând aţi venit voi priveam însă sprestele şi am realizat brusc că nu mai e"istă misiuni pentrunoi. Aşa cum aţi constatat şi voi n#ai nevoie de $uinţipentru a recupera memodiscuri. +u suntem curieri şi nicinu putem deveni mercenari. 'ur şi simplu asta e ultimanoastră misiune...

-punând aceasta =ars merse în cabina de pilota. 2eşiştia că are de !ând să aterizeze pe +oul M nici unul dintovarăşii săi nu încercă să îl împiedice.

– )u şi Aaţia ta aţi creat ere!ia perfectă.– %re!ie? Nu-ţi dai cam multă importanţă afirmând

19/



că a treuit să neg creştinismul pentru a-mi fonda Aaţia?

– Nu. Ai luat ideea progresului, ai învelit-o în poleialaştiinţei, dar asta nu a fost de a;uns. A treuit să-l negi pe Dumne!eu.

– Nu 5-am negat niciodată. Am spus doar că eînvec#it... *ât despre ştiinţă, Aaţii nu au afirmatniciodată superioritatea ei&

Airam nu#şi amintea ca în mintea ei să se fi învălmăşitvreodată atâtea sentimente contradictorii. *ără să fienevoie să o privească ştia că şi sora ei se simţea la fel.

– +u crezi că starea asta îi va afecta fătul din pântece; întrebă :aria care simţea fiorii unei în!riorări care izvoradintr#o zonă incontrolabilă a sufletului ei.

No&ansson încercă să zâmbească dar reuşi numai să#şisc&imonosească fi!ura împietrită cu un rictus &âd.

– +u mă mai interesează. 2acă o să moară voi !ăsi omamă cu adevărat demnă de misiunea asta...

– $şti atât de si!ur că clona aia e atât de preţioasă; +uai de unde şti în ce fel se va comporta.2urdrin No&ansson privi spre patul pe care @%sana

zăcea sub influenţa unui narcotic puternic. 2upă ce lecapturaseră în lift clonele permiseseră :ariilor să setrezească păstrând#o însă pe @%sana într#o starecatatonică indusă de un neuroleptic puternic.

– 4i c&iar nu#ţi dai seama că eşti manipulat; (um arputea fi ea $uint? (rezi că dacă ar fi fost într#adevăr aşaceva ai fi reuşit să o prinzi;

No&ansson clătină din cap ca şi cum ar fi vrut să alun!eo insectă sâcâitoare.

– +u mai e mult şi voi primi dovada ultimă. Am trimis onavetă spre coordonatele indicate de 0arna şi 4estov. Micică s#ar putea să mă înşel; Aţi văzut şi voi înre!istrarea.

+u cred că tovarăşii mei cei mai apropiaţi s#ar fi pututpăcăli într#un asemenea &al deşi ştiau că la miloc sunt nunumai vieţile lor ci şi cauza noastră motivul care ne facesă ne ascundem de atâta vreme.

– +e#ai arătat înre!istrarea aceea numai pentru că necrezi parte a acestui complot pufni Airam.

– 4i nu am dreptate;

199



*emeile tăcură încercând să#şi alun!e din minte ceeace văzuseră pe monitorul din camera personală a lui No&ansson. $ra o înre!istrare video în al cărei cadruapăreau doar c&ipurile lui 0arna şi 4estov. =imp decincisprezece minute ei îşi e"plicau !ambitul.

'rea multe dintre luptele pe care le dusese @%sana întrecut se înc&eiaseră cu victoria ei surprinzătoare şi maiales lipsită de martori. (onfruntarea cu meduzelereticulate care atacau furibund orice animal dotat curaţiune care se aventura în oceanul de pe Kyrallrecuperarea raclei care conţinea mâna unei clone a-fântului Au!ustin cel +ou şi mai ales evadarea de pe

Kyrall nu puteau fi e"plicate. -e frământaseră mult daraunseseră să accepte că atunci când elimini tot ceea ceeste imposibil ceea ce rămâne este adevărul indiferentcât de improbabil ar putea el părea. 4estov menţionasec&iar că acea concluzie nu era a lui ci a unui detectiv cuale cărui cazuri obişnuia să se delecteze în copilărie. <nom obişnuit nu ar fi putut înfăptui asemenea acte de

bravură de unul sin!ur. ,n <nivers e"istau doar cinci fiinţecapabile de asemenea performanţe...@dată acceptată adevărata natură a @%sanei 0arna şi

4estov constataseră că o mulţime de alte lucruri pot fipuse cap la cap. *elul în care @%sana răstălmăcise8e!ulamentul (anonic sădind între clone sămânţa uneidezbinări foarte vizibile c&iar şi pe $c% şi incapacitatea lorde a !ăsi a!entul imperial infiltrat printre operatorii dinpsiac căpătau acum e"plicaţii destul de simple.Introducerea în studiul 8e!ulamentului (anonic carteascrisă de @%sana pe care o folosiseră pentru urzireaplanului lor fusese o armă măiestrită care subminaseceea ce aveau clonele mai de preţC unitatea. Intuindconflictele de autoritate ce ar fi putut apărea între douăclone purtătoare ale aceleiaşi conştiinţe 8e!ulamentul

(anonic stabilea e"trem de clar competenţele militare într#un !est care în aparenţă atomiza comunitateaclonelor dar care în realitate nu făcea decât să o întărească. 'entru a realiza acest lucru autorii8e!ulamentului trebuiseră să accepte că e natural ca şiprintre ei sa apară cu timpul orientări diferite disidenţe şiambiţii personale acceptabile atâta timp cât nu puneau la

19?



îndoială apartenenţa tuturor la imensa populaţie aclonelor. @%sana speculase abil această viziune insistândasupra perspectivei seducătoare dar irealizabile de arămâne e"ponenţii celor @ :ie de oluntari de a păstravie flacăra războiului lor c&iar şi după ce în >ala"ie nu mai

rămăsese nimic de cucerit. 2eşi interzise scrierile@%sanei avuseseră parte de o circulaţie lar!ă şi sădiseră!ermenii unui conflict ce şubrezise societatea clonelorcare era oricum depăşită numericeşte şi politic de sarcina!uvernării unui univers despre care nu ştia mare lucru.'artea cu adevărat măiastră a planului fusese însă aceeacă femeia îi făcuse şi pe ei să creadă că le serveşte

scopurile.(&iar şi uluitoarea capacitate a @%sanei de a şti lucruripe care în mod normal nu ar fi putut să le cunoască puteafi pusă pe seama canalului mental care e"ista între un$uint şi un anumit operator din psiac.

2upă ce spuseseră toate acestea 0arna şi 4estovdescriseseră pe lar! cum îl manipulaseră pe 2urdrin

No&ansson să creadă că :ariile ar fi putut fi doica perfectăpentru o clonă a -fântului Au!ustin cel +ou. *useserăconvinşi că @%sana va cere imperativ să participe lamisiune fiindcă nu putea lăsa ca două personae atât deimportante din evenimentele petrecute pe Kyrall să fiepur şi simplu răpite de clone. Aşa cum anticipaseră@%sana insistase iar înre!istrarea continua cu scuzelecelor doi adresate lui 2urdrin pentru a nu#l fi pus la curentcu intenţia lor.

0arna şi 4estov nu nutriseră prea multe speranţe. 4tiaucă dacă au dreptate @%sana avea să#i ucidă şi doreau sătransforme moartea lor într#o dovadă a adevăratei eiidentităţi. ,nţesaseră încăperea în care aveau să fiedescoperite :ariile cu microfoane şi camere de filmatcare trimiteau informaţii direct unei sonde aflate pe orbita

ec&ii =erra. +ava era pro!ramată să facă saltul în&iperspaţiu imediat după ce senzorii de mişcare arătau căevenimentele s#au înc&eiat. 'entru a nu deconspiralocalizarea coloniei clonelor mica navă avea să seoprească însă undeva deasupra planului sistemului solaral planetei $c%. @dată aunsă acolo sonda urma să emităun semnal care activa înre!istrarea celor doi.

19



– (um am fi putut noi să fim parte a conspiraţiei;-oldaţii ăia au venit ne#au dro!at ne#au răpit...

– 'oate că ne#au şi violat zâmbi ştren!ăreşte Airam.– 'rostii vorbiţi prostii.– +iciodată nu spunem prostii. Atâta doar că nu ne

înţele!eţi.– *aceţi atunci un efort şi e"plicaţi pe înţelesul meu.– 0ine... zise Airam. Am atunci pentru tine o întrebare

simplă.– MiF stri!ă No&ansson a cărui încordare atinsese din

nou paro"ismul.– =e crezi cumva buricul <niversului;

No&ansson rămase cu !ura căscată şi aproape că seprăbuşi pe scaun uitându#se ca prostit la femeia aceeacare îl înfrunta în cel mai copilăresc fel cu putinţă.

– +u de ce; în!ăimă el cu răsuflarea tăiată de furie.– *iindcă din ceea ce ai întreprins îţi ima!inezi că eşti

primul om care s#a !ândit că un $uint poate fi capturat cuautorul !azelor neuroleptice. (&iar crezi că în toate

secolele astea nimeni n#a mai avut ideea asta; întrebă:aria arcuindu#şi intonaţia precum un puşti la şcoală.– +u ştiu se poate... se bâlbâi 2urdrin.– $u îţi !arantez că nu. 2acă ar fi fost cu adevărat

$uint, @%sana v#ar fi omorât demult pe toţi şi în nici uncaz nu ar fi căzut în capcana ta alnică.

– 0ine dar voi aţi fost acolo. :#aţi minţit la început. Aţispus că...

– +u e adevărat îl întrerupse :aria. i#am spus ceea cene aminteam. 6ucrurile s#au petrecut atât de repede încât s#ar putea să mai fi încurcat din când în când tabărasalvatorilor cu aceea a duşmanilor. 2e unde să ştim căsuntem în milocul unui !ambit sinuci!aş că suntemobiectele unei intri!i croite undeva în partea cealaltă a!ala"iei;

2urdrin le sfredeli cu privirea pe femei încercând parcăsă afle ce e în mintea lor.

– 4tiu la ce te !ândeşti. $ atât de tipic pentru o fiinţăvec&e ca tine îi zâmbi Airam.

– 6a ce mă !ândesc; o maimuţări 2urdrin.– Ai vrea să foloseşti sonda aceea psi pe care ai aşezat#

o atât de ostentativ la vedere. 4tii însă că asta c&iar că ar

19E



compromite sarcina @%sanei şi nu eşti încă pre!ătit... No&ansson îşi muşcă buzele. 8enunţase cu !reu la

tentaţia de a o sonda pe @%sana. (uriozitatea îl sfredeleaca un vierme care îi rodea stomacul. =rădarea pe care osimţea era atât de mare încât avea nevoie de o

confirmare brutală indiferent cât ar fi fost ea dedureroasă. -ondarea psi a unei femei însărcinate ducea însă la leziuni ireparabile în ţesuturile nervoase ale fătuluişi el nu era încă pre!ătit pentru o asemenea decizie.

– :ai e doar puţin până când oamenii mei vor recuperasonda. =rebuie să aun!ă în câteva ore scrâşni 2urdrinpreferând să nu răspundă direct.

Airam îi întoarse zâmbetul cu care o mamă îşi alintăcopilul naiv.– -e vede... +u eşti pre!ătit. +ici nu ai cum să fii

fiindcă te înşeli. -tinul pe care doreşti să ţi#l nască nu enici pe departe conducătorul de care aveţi nevoie.

– Acum c&iar că nu ştii ce vorbeşti.:aria râse scurt.

– (&iar nu#ţi dai seama cât de ridicol eşti; +e e"plicinouă ultimelor reprezentante ale Abaţiei ce este şi cumva reacţiona un -tin; (unoaştem atât de bine structura luimentală încât fraţii savanţi au scris tomuri între!i dedizertaţii despre felul în care c&iar şi cele mai banaleevenimente îi pot influenţa dezvoltarea. -tin e frumos espectaculos e bun şi are în el o însemnată dorinţă de areforma lumea în care trăieşte dar pierzi din vedere că<niversul nu e un -at de (lone.

– 0a poate c&iar pe asta mizez răspunse 2urdrin. -untconvins că provocările la care va fi supus copilul ăsta vorfi infinit mai comple"e decât ceea ce i se întâmpla lui -tin în -atul de (lone. $l va avea însă o calitate pe care nimeninu i#o poate contesta. -#a dovedit de mii de ori cel maibun dintre noi. (u toţii ştim asta şi de aceea nimeni nu#i

va pune la îndoială deciziile conducerea. <n asemenealider urmat dintr#o convin!ere profundă poate sc&imbanu numai soarta noastră a celor care împărtăşimmemoria oluntarilor dar poate transforma între!<niversul. 'oate scoate omenirea din &aos...

– 2in &aosul în care voi aţi aruncat#o un &aos pe careconştiinţele voastre de tip vec&i şi elanul vostru

19G



distru!ător şi primitiv l#au revărsat asupra unui timp careavea cu totul altfel de probleme.

*u rândul lui 2urdrin să râdă.– (ine e ridicol acum; (ine e ipocrit; 2acă noi am fost

o mai mare năpastă atunci ce se poate spune despre

Abaţie; 6a urma#urmei ea ne#a creatFAiram dădu să spună ceva dar se răz!ândi. 0ucuros de

această izbândă No&ansson vorbi din nouC– +u sunt naiv ştiu că au mai rămas puţine clone

cărora să li se fi restaurat memoriile ori!inale. +e#auvânat ne#au distrus planetele... :ulţi au murit debătrâneţe iar copiii noştri după cum se vede nu ne

împărtăşesc idealul. $ însă de datoria mea să încerc sămai ridic o dată flamura celor @ :ie de oluntari. +u sepoate ca moartea acelor oameni să fi fost în zadar.

– 0a bine că nuF +u poţi încerca să şter!i cu bureteletrei mari reli!ii aşa cum aţi încercat voi fără să fiipre!ătit să pui ceva în loc. 4i c&iar dacă aţi fi fostconştienţi de lucrul ăsta după câte înţele! eu voi doreaţi

să substituiţi reli!ia cu un fel de dictatură a necesităţiiabsolute a pro!resului ştiinţific. @r asta e o mare !o!oriţă.-fântul Au!ustin cel +ou a înţeles e"act că asta eraslăbiciunea voastră şi a decis să#şi camufleze planul măreţsub masca unei reli!ii. Abaţia nu propovăduia nicicreştinismul nici vreo altă reli!ie a vremii. $ra doar un!&em de do!me bazate pe ideea că drumul oamenilor înviaţă e prestabilit şi că pe de o parte odată ce ai aflatdespre un om că e virtuos îl poţi clona la infinit fiindcă seva mântui de fiecare dată şi pe de altă parte că dacă te#ai născut damnat poţi face orice fiindcă mântuirea oricumnu va veni.

– 4i tot nu înţele! de ce crezi că -fântul Au!ustin cel+ou nu ne#ar putea fi conducător.

– *iindcă el a parcurs o înţele!ere care vouă vi se

refuză fiindcă el a intrat în contact cu principiul străin ale"tratereştrilor şi şi#a dat seama că 2umnezeu e"istă darcă e încorsetat la fel ca şi omul într#o cuşcă creată pevremuri de -fântul Au!ustin. Indiferent ce memorii veireda vreodată lui -tin el nu va fi ateu ca voi. (&iar dacă îlvei obţine iniţial pe tânărul care v#a fost frizer el nu se vatransforma într#un mareşal ateu ci va parcur!e drumul

19H



iniţiatic spre sentimentul reli!ios aşa cum a făcut#o şi-fântul Au!ustin cel +ouF ,ntr#un fel sau în altul într#unscop sau în altul crezând sau doar prefăcându#secredincios.

– <ită#te în urul tăuF izbucni 2urdrin. +u s#a mai

întâmplat nimic de pe timpul :arelui $"odF 'ropulsiainterstelară e în continuare dependentă de austral ştiinţacalculatoarelor e atât de înapoiată încât +e!al şi 0allenau parcurs#o în numai doi ani...

– 4i cu toate astea călătoria &iperluminică a fostdescoperită fără spriinul vostru... (ât despreabandonarea ştiinţei nu pot să te întreb decât de unde

ştii că privind la ec&ea =erra oamenii nu s#au simţitbrusc mai în si!uranţă într#o societate în caredescoperirile care modificau însăşi temelia vieţii sepetreceau mai rar; 2e unde ştii că nu am ales noi săabandonăm cursa nebunească a descoperirilor care a dusla distru!erea planetei noastre de baştină;

2urdrin dădu să spună ceva dar în momentul acela în

cameră intră un soldat care#i dădu fără vorbe o cutienea!ră.– #aţi întors mai repede constată el cu bucurie.

=ocmai eram pe punctul de a fi convins de babele asteacă tovarăşii noştri au murit de!eaba. Acum însă vom şticu si!uranţă...

0ărbatul privi cu uimire la cele două femei care începuseră să râdă.

– (e v#a apucat;– +imic. 2eşi ţi#am adus zeci de ar!umente te#ai

supărat când ţi#am zis că eşti o conştiinţă vec&e şi că-fântul Au!ustin cel +ou nu#ţi va auta la nimic. Acum ai şidovadaC trebuie să vezi ca să ştii. @ameni au încetatdemult să mai !ândească aşa iar asta e o moştenire dinsecolul ăla îndepărtat în care ai murit prima dată.

– Dar unde era Dumne!eul tău înainte de începerea)impului?

– Dumne!eu a creat )impul& nainte de *reaţie, el aeistat acolo unde )impul nu eistă şi deci nu se poatevori despre eistenţa 5ui.

19J



– i atunci ce l-a apucat de s-a înc#is într-unorologiu?

3tyn ezita să e"ploreze amintirile lui 8imio de assurfiindcă se simţea învăluit de fiecare dată de ceaţa caldă a

unei păreri de rău care îl indispunea pentru mai multezile. 4tia că nici el nu era un om al cărui suflet să se fidezvoltat aidoma celorlalte din <niversul cunoscut darc&iar şi aşa sc&iloade sentimentele sale erau o erbă descântei multicolor în comparaţie cu cenuşa din sufletul$uintului. Avea însă nevoie de iscusinţa lui assur în afolosi aparatele capabile să citească memodiscurile unde

căuta răspunsul la întrebarea care îl c&inuia.8evăzuse de nenumărate ori înre!istrarea lăsată deAssan =res aceea în care cel mai mare biolo! al tuturortimpurilor le promitea %yrallienilor o mântuire de tipspecial şi se întreba la ce se putuse referi !eniul careinventase practic întrea!a faună a Kyrallului mai puţinciuperca c#u, cea care amplifica puterile mentale ale

fiinţelor dotate cu inteli!enţă.Imediat ce află cum se folosesc aparatele 3tyn seretrase dintre amintire lui assur. 'refera să nu se!ândească la destinul lui tra!ic. Asta şi fiindcă simţea căde fiecare data când intrau în contact mental Alaana nuse putea abţine să nu e"ploreze pe furiş măcar şi o micăparte a minţii lui care era 8im iar lucrul acesta o făcea peea să plân!ă aproape de fiecare dată. +u îi plăcea să ofacă să sufere şi se simţea cumva responsabil deşi ştia cănu poate să controleze iubirea ei pentru $uintul ertfit înAbaţie. 4tia că aidoma ei se simţeau femeile %yrallienecare îşi pierduseră soţii şi priveau spre fiii lor. ,n trib însălucrurile erau simple vocea l4 te ferea de asemenea ispitenenaturale. Alaana nu avea însă un asemenea spriin şi îiprovoca lui 3tyn deopotrivă milă şi enă.

(iti repede (onfesiunile -fântului Au!ustin fără să înţelea!ă mare lucru dar simţind cum o parte a minţiisale le absoarbe în între!ime reţinându#le întocmai.Imediat ce termină merse în c&ilia lui din peşteră seacoperi cu mantia şi îşi impuse viziunea poienii cu patrupietre acolo unde îi convoca pe -fântul Au!ustin şi peAu!ustin 0loose. -pre marea lui uimire în viziunea sa

1?L



apăru şi assur care se aşeză primul tăcut pe o piatră.– $ esenţial pentru mine să aflu la ce se referea Assan

=res şi doresc să nu#mi mai vorbiţi în cimilituri. reauverdicte clare...

– Aaa şi de asta l#ai îmbuibat pe moşul ăsta cu cartea

pe care ai citit#o până adineauri;– 2a. (red că e mai capabil ca tine să ne e"plice cum

anume se naşte un 2umnezeu. I#am redat astăzi muncapentru ca pre!ătit în felul ăsta să mă poată lămuri maibine.

– 0a pe naibaF e"clamă 0loose. Am tras şi eu cu oc&iul în ecran. 4i uite ce zice aiciC 5(erul şi 'ământul sunt în

mod evident creaţii ale lui 2umnezeu7.– 4i ce e cu asta; întrebă 3tyn.– $ evident că nu are cum să#ţi e"plice. Aici pe Kyrall

lucrurile stau e"act pe dos. 4tim că 2umnezeul lui nu acreat cerul şi pământul acestei planete ci dimpotrivădacă e să se întâmple ceva atunci tocmai ele îşi vor creapropriul 2umnezeu. Am dreptate moşule;

-fântul Au!ustin se strâmbă a plictiseală.– ,n comparaţie cu ştiinţa 6ui ştiinţa noastră esteneştiinţă zise Au!ustin. 2esi!ur că la nivelul înţele!eriinoastre lucrurile par să stea aşa cum pretinde amicul0loose dar şirul ăsta mecanicist de consecinţe nu e decâtun mod simplist de a privi lumea. 4i oricum are un viciude fond...

– @are de ce mă aşteptam să zici asta; se lamentă0loose.

– *iindcă te repezi cu un şuvoi de vorbe care nu conţinnici o idee profundă. 2acă se va întâmpla cevaspectaculos pe Kyrall şi e adevărat că şi eu cred că efoarte posibil să se întâmple atunci evenimentul ăsta nuva fi deloc de esenţă divină. 2impotrivă mă aştept maide!rabă la o erezie monstruoasă...

3tyn încerca să înţelea!ă dar lucrurile erau încănebuloase.

– 2e ce zici asta; îl întrebă el pe -fântul Au!ustin.– *iindcă amicul 0loose mai pierde din vedere un lucru

unul asupra căruia dintotdeauna au e"istat controverse.2umnezeu a creat şi timpul. $ nevoie de un alt timppentru a presupune că va apărea un alt 2umnezeu.

1?1



– 6a asta ce mai zici; întrebă 3tyn privind spre 0loose.– (ă e nedrept să#ţi înc&ipui că tot ceea ce nu are

e"plicaţie ştiinţifică e automat de natură reli!ioasă.Asemenea defecte lo!ice au alimentat cu ener!iinebănuite (orpul celor @ :ie de oluntari.

– 2ar e adevărat ce spune;– ,ntr#un fel da... Am studiat mult problema asta şi

trebuie să recunosc că atât ştiinţa cât şi filozofiavremurilor mele acceptau că a e"istat un moment în cares#a manifestat un act de voinţă indiferent dacă universuls#a născut când a pocnit cineva din de!ete sau a apărutca o e"plozie !i!antică. (ineva şi#a manifestat voinţa

asta. 2ar de aici şi până la a spune că ăsta a fost unmoşnea! cu barbă e cale lun!ă.– $ o cale a cărei lun!ime e direct proporţională cu

a!erimea minţii cuiva îl zeflemisi -fântul Au!ustin. +u efoarte !reu să înţele!i că fiind în afara =impului şisin!urul capabil de a face ceva acolo unde nu a e"istatnimic 2umnezeu e însuşi cel care pune în mişcare timpul

cel care face ca viitorul să se scur!ă în prezent şi apoi întrecut.– 0a nu e aşaF =oate astea se petrec pur şi simplu. +u

ştim de ce dar suntem mai aproape ca niciodată săaflăm. 'e de altă parte 2umnezeul de care vorbeşti nu etocmai cel în numele căruia s#au înfăptuit tot felul deatrocităţi;

– +u înţele!i şi nici nu creziF >reu de ima!inat unamestec mai periculosF

– 2ar dacă 2umnezeul tău nu e decât o suprapunereimensă de conştiinţe; 2acă e vocea unică a unui milion desuflete dacă e măsura obiectivă a ceea ce este omul;

– +#ai nici o dovadă în sensul ăsta pufni -fântulAu!ustin.

– 0a bine că nuF (&iar tu spuneai în cartea taC

5(uvântul lui 2umnezeu e veşnic acelaşi nesupussc&imbării spre deosebire de creatură care este veşnicsc&imbătoare.7 $u ştiu cât de mult s#a sc&imbat felul încare a fost zu!răvit 2umnezeu după moartea ta. Atuncide ce mă condamni dacă mă întreb la rându#mi dacă2umnezeul tău nu e o creaţie; Iar dacă lucrurile stau aşa în !eneral nu ştiu cine altul e mai nimerit decât Assan

1?/



=res să creeze un 2umnezeu nou sau unul al Kyrallului. $l însuşi e un fel de 2umnezeu pentru fructele ne!re pentrupolicorni şi florile cântătoare...

,n momentul acela 8imio de assur se ridică de pepiatra lui şi privi întrebător spre 3tyn care îi făcu semn să

vorbească.– Am citit şi eu (onfesiunile şi nu pot să spun că le

înţele! aşa cum o fac ceilalţi. :i#a atras însă atenţiaformularea unui adevăr simplu pe care îl poate pricepec&iar şi un soldat mai puţin instruit în asemenea fineţuride !ândireC =impul e o măsură a mişcării corpurilor a zis-fântul Au!ustin. 2acă acceptăm lucrul ăsta mă întreb

dacă nu cumva treci prea uşor peste faptul că auzi vocileacelea numai în momentul în care livada de arbori ne!ri ezbuciumată de furtună.

,ntrebarea produse un şoc atât de mare în mintea lui3tyn încât viziunea se destrămă imediat. Ieşi cu paşi împleticiţi şi se îndreptă în peştera @menori. 6a ora aceeadoar puţini dintre tovarăşii săi erau acolo. (ei mai mulţi

încercau să înveţe să devină operatori în psiac. -e repezispre aero!lisorul pe care învăţase să#l piloteze sin!urapelând la memoriile lui assur şi ateriză riscant peplatforma psiacului.

,şi desc&ise mintea către vocea l4 a tribului său şi simţicum tresar câteva zeci de conştiinţe. ,şi c&emă tovarăşiispre livada de arbori ne!ri şi curând după aceea câtevatransportoare aterizară cu z!omot la mar!inea ei.

– reau să mă autaţi să creăm viziunea unei furtuni.Am nevoie ca frunzele şi fructele arborilor să se clatine deparcă ar fi măturate de cel mai puternic vânt.

Aşa cum îi cerea tradiţia 3tyn iniţie viziunea şi îşiima!ină cum arborii sunt scuturaţi de un ura!an. (eilalţi ise alăturară şi încet ura!anul omenori sfârşi prin a#şi urlafuria aproape distru!ătoare pentru arborii ne!ri. Kyralienii

ştiau însă că era nevoie de o muncă intensă pentru adesprinde un fruct de pe ramura lui şi niciodată nuvăzuseră vreun copac doborât de vânt aşa încât nu#şifăceau !rii cu privire la soarta livezii lor. *ormula 5cândvei aduna fructe ne!re de pe os7 era sinonimă în limbalor cu un timp care nu avea să vină niciodată.

:ulţumit de intensitatea viziunii 3tyn îşi retrase

1?9



mintea din vocea l4 şi renunţă să mai contribuie la furtunape care o produceau ai lui.

8ealiză că assur avusese dreptate imediat ce seconcentră asupra livezii. Mbuciumaţi de forţa minţiirăzboinicilor @menori copacii se încovoiau până aproape

de pământ şi vocile se auzeau mult mai clar de dataaceasta.

)e-am găsit, iuire. i-am spus că am să revin.– Merri; întrebă pierdut 3tyn fără să#şi dea seama că

vorbeşte.Da, iuire... 1 să fim din nou împreună.– 0ine dar cum se poate;

Nu ştiu, :t4n, iuire. Dar mi-e mai ine decât mi-a fostvreodată. % linişte şi lumină în ;urul meu şi nimeni dintrecei de aici nu îmi mai reproşea!ă nimic...

=ânărul se aşeză pe iarba scurtă şi aspră răsuflând!reu.

– 2ar unde eşti şi mai ales... cine mai e cu tine.+ulţi dintre prietenii noştri care mi-au povestit cât de

vitea! ai fost şi cum m-ai ră!unat. Dar mai sunt şi câţivaoameni pe care nu îi cunosc, dar care spun că te ştiu petine. % un ărat care !ice că a fost Aate, altul caresusţine că ţi-a fost +aestru. Dar eu cred că ei mint, iuire.7oresc mereu de tine numai fiindcă... dar nu contea!ă.

– Merri e important pentru mine să înţele!. <nde suntaceşti oameni; <nde eşti tu;

Nu ştiu, iuire& %ist şi, odată cu mine, eistă şidragostea mea pentru tine. mi e de a;uns.

– 2ar de ce te aud numai când bate vântul; 2e ce nute#am auzit şi până cum;

Nu mai sunt cum eram, dar nu sunt nici cum nu eram.% complicat să-ţi eplic.

– 2ar de ce te aud numai dacă bate vântul;)ovarăşii îmi spun că glasul nostru este cel pe care

B4rallul îl aşteaptă dintotdeauna, glasul care a fost aicimereu şi pe care noi l-am amuţit preţ de generaţii.

– +u mă aută prea mult scrâşni 3tyn care era rupt între dorinţa de a#i vorbi şi cea de a afla care era sursamiracolului acela.

*urtuna însă începu să se potolească destul de repedepe măsură ce din ce în ce mai mulţi războinici %yrallieni

1??



ieşeau din viziune pentru a se concentra asupra unui copilcare stri!a ceva. 3tyn se !răbi spre ei şi îi întrebăC

– (e s#a întâmplat;– Atacă psiaculF– (ine; (âţi sunt;

– +u ştim... 2ar e mai rău ca data trecută. Acum auaruncat cu un praf şi...

,n!rozit 3tyn îşi proiectă !ândurile căutând#o disperatpe Alaana. @ !ăsi mult prea ocupată încercând să creezeun vânt în urul structurii imense a psiacului pentru adestrăma ceaţa densă care părea să fi cuprins centrul decomunicaţii al >ala"iei. 3tyn stri!ă repede la tovarăşii săi

şi se uniră într#un efort disperat de a#i auta pe cei dinpsiac deşi nu înţele!eau de ce era ceaţa aceea atât depericuloasă.

2ură mai bine de umătate de oră până când atmosferase limpezi iar 3tyn se putu urca în !lisor pentru a mer!e în psiac. (ând văzu faţa Alaanei îşi dădu seama că se întâmplase ceva e"trem de !rav.

– (red că psiacul e distrus.– +imeni nu poate distru!e psiacul. +ici imperiul nuavea arme care să...

– +e#au atacat cu un acid molecular care paresintetizat special pentru a reacţiona cu tipul de materialefolosite la construcţia psiacului.

– 0ine dar până acum am ştiut că nu poate fi distrusprotestă 3tyn.

– Asta era doar o infatuare a Imperiului. +u m#amaşteptat nici o clipă ca tu să o fi luat în serios. @rice efăcut de mâna omului poate fi distrus. 0a mai mult e ole!e omenească aceea care spune că tot ceea ce estecreat de mâna omului va pieri dărâmat de om.

– 4i nu putem face nimic;Alaana ridică din umeri.

– 4tii bine că nu e"istă leac pentru o reacţie a unui acidmolecular. -e autoîntreţine şi va mânca psiacul până întemelii...

– (um au putut; Asta îi aruncă pe oameni cu multesute de ani în urmăF $"tracţia de austral şi le!ile...Imperiul.... se bâlbâi 3tyn.

Alaana îl strânse de mână. $a era sin!ura care ştia că

1?



în spatele $uintului şi conducătorului fioros se ascundeaun băiat care abia împlinise douăzeci de ani şi a căruirană de iubire nu se vindecase.

– 2ar dacă încercăm cu apă; 'oate cu altă substanţă...+u se poate... ,ntr#un fel psiacul e simbolul planetei mele.

(a şi cum soarta ar fi vrut să îi dea o ultimă loviturădin psiac răsună o trosnitură puternică.

– A început să se prăbuşească tavanul din sala ceamare şopti 3tyn.

– ai să mer!em... (&iar dacă va supravieţui structurava fi nevoie de câţiva ani până când se va re!eneracolonia de ciuperci care învelea sala mare. Iar ea a pierit

demult a fost cea mai aproape de ur!ie.3tyn îşi amintea de poveştile pe care le auzise în voceal4 a tribului său. :ulţi dintre %yrallieni râdeau de soluţiasimplistă pe care o !ăsiseră in!inerii lui Kasser aceea dea face o imensă pelerină s#u pentru clădirea lor.Kyrallienii învăţaseră pe propria piele cu multă vreme înurmă că o asemenea colonie !i!antică poate fi un adăpost

înşelător fiindcă deşi era puternică odată distrusă îi lăsape cei care depindeau de ea fără nici o alternativă. 3tyn îşi dădea seama acum că ştiuse toate acestea încă decând văzuse psiacul pentru prima dată dar nu acţionase în nici un fel. Ar fi fost şi !reu. 'siacul era mereu înfierbere era mereu desc&is pentru comunicaţiileinstantanee. ,ncercă să#şi proiecteze !ândurile dincolo deKyrall aşa cum putea să o facă atunci când stătea cuAlaana în sala mare. +u reuşi să îi contacteze nici peArrus nici pe @%sana şi nici c&iar pe $uinţi.

@ bucată minusculă de zid i se rosto!oli până lapicioare dând parcă semnalul unor prăbuşiri carez!uduiră psiacul. -pectacolul era deopotrivă fascinant şicrud. Imensa structură se strân!ea parcă în ea însăşitopindu#se în aburul !ros pe care îl scoteau fra!mentele

de zid şi acidul molecular auns în ocean. :oarteauriaşului edificiu era lipsită de orice !lorie fiindcămăreaţa construcţie părea că se fărâmă sub propria!reutate de parcă o voinţă !i!antică &otărâse că timpultrebuie să treacă infinit mai repede peste ea.

– +u rezolvi nimic dacă mori aici îi stri!ă Alaana. -ă neretra!em pe continent şi o să vedem...

1?E



– (ine a făcut asta; întrebă 3tyn printre dinţi.– +u ştim dar ce importanţă mai are;– -e poate să fi fost federaţioniştii sau poate că

tovarăşii fanaticului acela Avraam... Important este însăcă ne#au adus acolo unde şi#au dorit. Acum va trebui să

tratăm cu federaţiile care deţin te&nolo!ia şi baniinecesari pentru construirea unui nou psiac.

– (red că nu va fi nevoie zise 3tyn cu privirene!uroasă. +u atâta vreme cât pe Kyrall mai e măcar şiun sin!ur războinic dispus să se alăture viziunii tribuluisău.

– 2e ce îmi este teamă de ceea ce urmează; murmură

Alaana.– +#am fost în psiac împreună cu semenii mei pentru acrea furtuna care ar fi împrăştiat praful acela uci!aş zise3tyn sărind uşor în !lisor lân!ă Alaana. 2ar am stârnit altura!an mai folositor decât cel cu care am fi putut salvapsiacul.

– Spuneai că acela care vrea să-l găsească peDumne!eu treuie să învingă şi puterea memoriei.

– Da, c#iar şi acum mi se pare un lucru de un simţ.– Dar dacă, în căutarea 5ui, găseşti din întâmplare

amănunte care-ţi resuscitea!ă memoria şi îţidemonstrea!ă tocmai valoarea ei?

– nseamnă că Dumne!eu a vrut asta şi că te supui planului 5ui măreţ.

– *e frumoasă e lumea ta& "arcă ar fi făcută pentru prunci.

=recuseră mai bine de şase zile de când Arrus nu maiintrase în contact mental nici cu Alaana şi nici cu 3tyn.,ncercase să#şi trimită !ândurile spre Kyrall dar nu

reuşise să prindă nici o !eană din strălucirea aceea va!ăomniprezentă pe care o emitea psiacul spre minteatuturor operatorilor aflaţi în >ala"ie. 8ezervele sale de&rană şi de apă se apropiau de sfârşit. =rebuia să întreprindă repede ceva.

(ercetase cu luare aminte nava vec&e pe care odescoperise în peştera în care se putea intra traversând

1?G



lacul de accun. iaţa nu#i mai fusese pusă în pericol daravusese ocazia să asiste de pe mal şi la alte două furtunima!netice care frământaseră metalul lic&id. 2e la loculsău ferit de primedii fenomenul i se păruse e"trem despectaculos frumos într#un fel sălbatic ca o bătălie

câşti!ată cu policornii.4tia de pe Kyrall că navei descoperite de el i se

potrivea o unitate ener!etică standard de felul celor carealimentau şi ve&iculul său. ăzuse de asemenea decâteva ori înre!istrarea lui Assan =res dar nu acordaseniciodată importanţă felului în care 3tyn manevraseaparatele navei părăsite în 'eştera ânturilor pentru ca

ima!inile să înceapă să se deruleze pe ecran.'rivită ca un obiect rece neînsufleţit nava nu aveanimic e"traordinar ea fiind practic o copie a celei de peKyrall. -e punea desi!ur întrebarea ce se întâmplase cuaceia care veniseră la bordul ei pe $c% dar indiferent câtcercetase peştera nu !ăsise vreun indiciu asupra sorţiilor.

Acum stătea pe malul lacului de accun şi abia îşi tră!earăsuflarea din cauza poverii pe care o purtase tocmai dela nava sa. Intenţiona să cupleze unitatea ener!eticăpentru a vedea dacă nu e"istau înre!istrări care sălămurească misterul prezenţei pe $c% a e"act aceluiaşi felde ve&icul spaţial ca şi pe Kyrall. Aşeză întâi containerul!reu de fier pe suprafaţa lacului şi văzu că acestapluteşte deşi îi rămâneau la suprafaţă doar câţivacentimetri ai capacului superior. 'rivi apoi cu atenţie luciulmetalului lic&id. $ra perfect plan ceea ce spera el urmasă#l scutească de e"perienţa unei furtuni.

(u !esturi !răbite se aşeză pe spate prinse cu o mânăunitatea ener!etică şi începu apoi să vâslească frenetic în!ăduindu#şi doar scurte ră!azuri în care verifica dacă se îndreaptă în direcţia peşterii. =raversarea se petrecu fără

incidente şi asta îl făcu pe Arrus să devină aproapeeuforic.

0ucuria *ăurarului se topise însă treptat în timpul celortrei ore în care se c&inuise să !ăsească locaşul e"act undetrebuia potrivită unitatea ener!etică. *usese un timp încare *ăurarul blestemase fără încetare incapacitatea%yrallienilor de a folosi c&iar şi cele mai simple obiecte

1?H



te&nolo!ice. (u puţin înainte de a !ăsi soluţia fusese atâtde disperat încât se întreba ce s#ar fi putut întâmpla dacăsistemul de comenzi vocale pe i#l instalase 3tyn în navacu care venise ar fi încetat brusc să mai funcţioneze.Arrus ştia că nu ar fi fost niciodată în stare să e"ecute

corect succesiunea de comenzi necesare decolării şi apoisaltului &iperspaţial deşi ele erau notate cu atenţie într#un carnet. +ici cu cititul nu se descurca prea bine deşi&ârtia îl fascina.

2e parcă ar fi vrut să#i alun!e temerile nava căpătăviaţă imediat ce !ăsi în sfârşit locul în care trebuiaconectată unitatea ener!etică. ,ncă de la început atenţia îi

fu atrasă de un monitor care avea dedesubt o consolă cudoar câteva butoane. 6e apăsă cu frenezie şi oarecum la întâmplare şi ca şi cum atâta ar fi aşteptat ecranul selumină lăsând să se vadă un peisa familiar. $ra lacul deaccun privit de pe malul opus peşterii. Ima!inile sesc&imbară brusc şi în cadru apărură două nave dintrecare una era fără îndoială cea din peşteră.

6a un moment dat în cadru apăru un om. $ra destul descund cu pieptul lar! iar barba îi flutura bizar pestemar!inea de etanşare a căştii scafandrului pe care îlpurta. (u faţa luminată de un zâmbet bărbatul făcu semncelui care înre!istra ima!inile să filmeze în continuarelacul de accun.

:onitorul se întunecă preţ de câteva secunde şi Arrustocmai se pre!ătea să aplice o nouă secvenţă &aotică deapăsări ale butoanelor când ima!inile reveniră. 2e dataaceasta în cadru erau şapte bărbaţi iar Arrus avu nevoiede toate stăpânirea de sine de care era capabil pentru anu fu!i din faţa priveliştii aceleia tulburătoare. 4ase dintreei purtau mantii s#u.

– :ă numesc 0o!annus 0oszt şi împreună cu prieteniimei de pe Kyrall am venit aici pentru a duce la îndeplinire

misiunea sacră a @rdinului nostru. *olosind descoperireamea adică metalul acesta lic&id care poate fi controlat cuautorul minţii prietenii mei se vor transforma în luptătoride temut care vor sfărâma zidurile Abaţiei. Iar aceia caremă vor întreba de ce#am ales calea sabiei să aibă învedere că aceasta a fost întotdeauna drumul cel maisimplu al Adevăratei 0iserici.

1?J



<rmă un caleidoscop de ima!ini fără sunet înre!istrate în mod evident la intervale de timp. Arrus văzu încântareade pe faţa unui %yrallian care ţinea în mână o sferă deaccun ce se transformă brusc într#o lamă tăioasă. @ altăsecvenţă îl înfăţişa pe cel mai bătrân dintre %yrallieni

ridicându#şi mâinile spre cer aşa încât toată lumea săpoată vedea că de sub un!&ii îi ies firişoare e"trem define de accun.

,n înre!istrare urmă o perioadă destul de îndelun!ată în care erau filmate câteva furtuni pe lacul de accun. 2eşispectaculoase ima!inile fură un adevărat c&in pentruArrus care aştepta cu totul altceva.

8ăbdarea îi fu răsplătită când cel mai bătrân dintre%yrallieni fu prezentat ţinându#şi mâinile pe capul unuiamai tânăr. @peratorul focaliză şi Arrus văzu limpede cumfirişoare minuscule de metal fluid pătrund prin ţeasta celuimai tânăr. (adrele se sc&imbară rapid prezentându#i apoipe toţi cei şapte bărbaţi bucurându#se şi mişcându#se încerc în ceea ce părea a fi un fel de dans.

6ui Arrus i se confirmaseră dea toate bănuielile.8ămânea desi!ur să afle cum îi convinsese 0o!annus0oszt pe cei şase să îşi părăsească planeta şi de undeştiuse el despre calităţile accunului.

Arrus abia dacă reuşi să se concentreze la o serie deima!ini care prezentau primele încercări de mişcarerapidă ale celor cinci tineri %yrallieni. +u erau nici pedeparte la fel de iuţi precum $uinţii pe care#i cunoscuseArrus dar se mişcau oricum cu o viteză şi o îndemânarecare i#ar fi putut face soldaţi invincibili.

Ima!inile se succedară preţ de aproape o oră timp încare Arrus văzu ceea ce nu se îndoia că este istoriaprescurtată a instrucţiei primilor $uinţi. 2eodată ecranulse întunecă şi rămase aşa din nou o vreme mai îndelun!ată. (ând ima!inile reveniră ele îi prezentau pe

tinerii %yrallieni distrându#se încercând să modificesuprafaţa lacului de accun. <nul dintre ei reuşise să facăsă apară un cub perfect iar altul înălţase o lamă caacelea care se formau în timpul furtunilor. ,n secvenţaurmătoare erau prezentate două tăişuri înalte fiecare decel puţin patru metri care se ciocneau unul de altul şierau controlate fără îndoială de minţile a doi %yrallieni.

1L



<rmă o nouă perioadă de pauză după care pe monitorapăru faţa lui 0o!annus 0oszt. *runtea îi era brăzdată deo tăietură adâncă şi vorbea precipitat.

– *raţilor las această navă şi înre!istrările pentru cazul în care nu vom reuşi să părăsim planeta. iziunile de

accun ne atacă sălbaticF 2acă misiunea noastră se vastin!e în eşec fie ca această navă şi resursele ei săreprezinte un nou început pentru *rontul Adevăratei0iserici. 2ocumentele noastre ascunse pe Kyrall în celmai întunecat colţ din 'eştera ânturilor ar trebui să văaute să reclădiţi misiunea sacră a distru!erii Abaţiei şi aprincipiului străin pe care#l reprezintă ea. 2umnezeu să ne

aibă în pazăF =otal nelămurit Arrus aşteptă aproape o oră dar peecran nu mai apăru nici o ima!ine. (ând se convinse cănu mai avea ce aştepta se !răbi să decupleze unitateaener!etică fiindcă nu era si!ur că propria sa navă ar fiputut funcţiona fără ea. (ând dădu să iasă din peşterăvăzu însă că lacul de accun era frământat de o furtună

violentă. 6amele de metal lic&id atin!eau înălţimi de zecemetri şi nici nu se putea pune problema să traversezelacul. ,nciudat se aşeză pe unitatea ener!etică şi începusă privească spectacolul. 2in plictiseală încercă să#şiproiecteze şi el !ândurile în zbaterea aceea de metallic&id dar nu obţinu nici un rezultat evident. ,şi ridică!lu!a mantiei s#u pentru a#şi feri urec&ile de un curent deaer rece şi#i trebuiră câteva secunde bune până sărealizeze semnificaţia acelui vânt. Aerul care ieşea prindesc&izătura cea mare a peşterii trebuia să intre peundevaF

Indiferent cât se strădui nu reuşi însă să !ăsească ceade#a doua intrare în peşteră. -ondă cu mintea întrea!acavitate dar roca părea solidă pe între! perimetrul părţiimai întunecate. 'radă unei inspiraţii de moment Arrus

ridică însă oc&ii şi văzu că în spatele unei coloane formate în mod natural se putea distin!e totuşi o crăpătură princare se strecurau câteva raze de soare. 'rivi în urneautorat. +imic din ceea ce purta la el nu avea cum să#laute să aun!ă sus. 'e Kyrall probabil că autat de câţivatovarăşi ar fi reuşit să se propulseze până acolo bazându#se numai pe forţa !ândului dar o asemenea performanţă

11



îi era imposibilă în afara planetei sale de baştină.:ai avu de aşteptat aproape două ore până când

furtuna se linişti şi lacul redeveni perfect plan. 'arcursedrumul spre nava sa abia târându#se istovit de !reutateaunităţii ener!etice dar şi de povara celor pe care le

aflase. 0uintaratul era într#adevăr ori!inar de pe Kyrall.0ănuise lucrul ăsta dar acum că avea confirmarea îşidădea seama că nu făcuse decât să se prăbuşească într#un noian de întrebări cu mult mai complicate. (um reuşise*rontul Adevăratei 0iserici să construiască tot ceea ce erape Kyrall; (e#l făcuse pe 0o!annus 0oszt să renunţe laceea ce părea a fi misiunea lui cea mai importantă; (e

anume a putut să fie atât de înfricoşător încât să alun!ecinci $uinţi de pe o planetă;

PPP

A doua zi dimineaţă Arrus constată că îi era aproapeimposibil să se dea os din pat. 2ecise că frica lui de a#şi

pilota nava devenise brusc mai puţin importantă decâtdurerea pe care o resimţea în toţi muşc&ii în urmaefortului din aun. +u avea de !ând să mear!ă pe os. -econcentră la ma"imum încercând să dea comenzileverbale cu cât mai multă acurateţe şi nava îl ascultădocilă ridicându#se la câteva sute de metri şi pornind încet spre lacul de accun. Arrus îşi dădu seama cât demult timp ar fi economisit dacă ar fi avut cura să zboareimediat ce descoperise adevărata natură a lacului darfrustrările se risipiră rapid imediat ce oc&ii îi căzură pe oima!ine ciudată. ,şi comandă ve&iculul să se poziţionezedeasupra colinei în care era săpată peştera care sedesc&idea spre masa de metal lic&id.

Arrus privi cu atenţie apoi comandă navei să înre!istreze ima!inea aceea în detaliu. -e frecă la oc&i şi

mai privi o dată dar văzu acelaşi lucru.– +u se poateF'e platoul de piatră care acoperea peştera era săpată

cu linii foarte si!ure estompate doar ici#colo de câtevaa!lomerări de praf roşiatic ima!inea unei mătci înconurate de lucrătorii ei zeţi. Arrus nu văzuse niciodatăpe viu o asemenea creatură dar cunoştea foarte bine

1/



cum arată fiindcă văzuse nenumărate înre!istrări alerăzboiului. Ima!inea nu suferea nici un fel de ec&ivocC eraaceea a unei mătci.

'rimul imbold al *ăurarului fu să se ridice până peorbită şi de acolo să facă saltul &iperspaţial până pe

Kyrall. $ra însă ceva în sculptura aceea care îl făcu să mairămână. (eva familiar şi totuşi înfricoşător. -e roti uşor încerc deasupra ei admirându#i dimensiunile !i!antice şi încercând să#şi dea seama ce anume îl frapase. Artistulabordase o ima!ine naturalistă nu e"istau stilizări şi nicidiferenţe maore faţă de felul în care arătau zeţii înrealitate. 8evelaţia îl luă prin surprindere.

%ra vec#e. Sculptura era vec#e.'radă unei inspiraţii subite Arrus ateriză la mar!ineabasoreliefului şi coborî val#vârte. ,şi trecu de!etele pestemar!inile şanţurilor săpate în piatră care compuneauopera de artă vizibilă doar din aerC muc&iile erau tociteiar adânciturile erau colmatate cu praf.

=ot învârtindu#se în perimetrul basoreliefului Arrus

constată că pe mar!ini şanţurile erau mai puţin înalte şiele se adânceau !reu perceptibil pe măsură ce erau maiaproape ce centru. ,ncercă să !ăsească şi punctul dema"imă adâncime. +u îi fu foarte !reu fiindcă el erasituat c&iar în centrul fi!urii mătcii acolo unde ar fi trebuitsă fie în realitate unul dintre complicatele or!ane de simţale animalului. $ra o scobitură destul de mare în careArrus ar fi putut încăpea lesne ca într#un căuş. 6a doarcâţiva metri distanţă *ăurarul zări şi crăpătura pe care o!ăsise cu o zi înainte în tavanul peşterii. 8eveni la căuşulde piatră şi încercă să îndepărteze cu mâinile !oale prafuladunat acolo. +u apucase să înlăture prea mult cânduniversul se nărui în urul lui. ,nainte să#şi dea seama cese întâmplă se pomeni căzând printr#un fel de !&eab.0inecuvântă în !ând mantia s#u care absorbea şocurile

lovirii sale succesive de mar!inile a ceea ce părea a fi unfel de conductă.

*oloana& % goală pe dinăuntrul realiză Arrus cu !roazăanticipând contactul dur cu solul. ,şi aducea perfect debine aminte că zărise crăpătura în spatele unei coloane pecare el o crezuse naturală dar care se dovedea a fi un felde conductă. ,n loc să se strivească de pământ însă Arrus

19



se ciocni de un cot şi porni să alunece acum pe osuprafaţă înclinată şi în mod evident finisată artificiale"trem de netedă. Alunecarea era din ce în ce mai rapidăşi în ciuda întunericului *ăurarul reuşi să observe spre!roaza lui că se îndreaptă spre un perete vertical

strălucitor. Accun. A;ung în lacul de accun.,ncercă să se !&emuiască dar în ciuda precauţiilor sale

resimţi din plin impactul cu peretele metalic. @dată auns însă în masa de accun lucrurile nu se petrecură deloc aşacum sperase Arrus. ,n loc să se oprească mişcarea i seacceleră spre în sus de data aceasta şi înainte să#şi dea

seama ce se întâmplă cu el se trezi propulsat la aproapecinci metri deasupra luciului de metal lic&id. (ăzu resimţidestul de dur contactul cu o!linda înfierbântată a laculuişi începu să vâslească disperat spre mal. (ând atinsebinecuvântarea nisipului mantia aproape că îi urla dedurere iar pielea de pe spate era cu si!uranţă o rană vie.0ombănind plin de nervi Arrus văzu cu stupoare că se

află pe malul celălalt în faţa peşterii. Avizat văzu acumcă intrarea părea străuită şi ea de sculpturi. $raurudimentare şi doar cu !reu le puteai deosebi de un!ro&otiş natural dar versantul fusese modificat în scopartistic. 'eştera care nu îi spusese nimic până atunci erafără îndoială un edificiu zet e"trem de primitiv.

Arrus îşi scoase repede toate veşmintele lăsândmantia s#u să intre în contact cu pielea lui şi savurânduşurarea acestei apropieri. Abia după ce usturimile se maidomoliră un pic încercă să se !ândească la ce#ar fi pututfolosi !&eabul acela prin care tocmai căzuse. 8ealizăimediat că probabil la ori!ine accunul era pompat cumva în şanţurile basoreliefului făcând astfel ca între!ulansamblu să scânteieze în soare. 8ămânea însă să înţelea!ă cum anume aunseseră zeţii pe $c% cu câteva

mii de ani înainte ca ,mpăratul 0ella să le dea nave cupropulsie &iperluminică.

'orni să ocolească din nou lacul în căutarea navei saleferm &otărât să decoleze şi să se oprească direct peKyrall.

1?



– i-am mai spus& %istă şi ră!oaie drepte, aceleamenite a pune lucrurile în acord cu vrerea luiDumne!eu.

– Nu sunt încă pregătit să accept că toateră!oaiele sunt drepte.

*rământat de un fluviu de emoţii Muul privea contrariatspre matcă. @ simţea cu totul altfel decât până în urmă cucâteva zile. $ra distantă depărtată de conştiinţa lui şiasta i se părea minunat şi periculos deopotrivă. Aşa cumprevăzuse ea fusese prima afectată de procesul dedotare a zeţilor cu conştiinţă individuală.

-e întâmplase ceva la care nici stăpânul nu seaşteptase. Muul avusese nevoie de un corp nou şi în timpce în măruntaiele ei complicate îi pre!ătea un nou învelişde carne matca ar fi trebuit ca autată de stăpân să îireţină informaţiile astfel încât Muul să#şi poată recăpătamemoria care îl auta să îi facă pe oameni să creadă căau de#a face cu acelaşi individ. :atca se ac&itase de

sarcina aceea dar părea acum să ştie tot ceea ce ştiaMuul tot ceea ce acumulase el de#a lun!ul mileniilor încare stătuse aproape de stăpân.

– (um adică nu#ţi pasă de ba&la&; $i trebuie săcontinue să construiască =emplul să...

– 6a ce bun; 'ericolul nu e acolo. @amenii suntpericuloşi.

– @amenii nu sunt treaba ta. -tăpânul are cu ei alteplanuri.

– 'oate doreşte să îi lase să ne ucidă; -ă ne ia şiplaneta asta aşa cum au făcut cu toate celelalte;

Muul tăcu. +u se !ândise niciodată că matca ar fi pututinterpreta în felul acela evenimentele ultimilor trei ani.

– 'ierderea 'ărinţilor a fost o parte a planuluistăpânului.

– <n plan crud şi fără sens...– ,ţi atra! atenţia că ne!ând într#un asemenea fel

&otărârile stăpânului te e"pui unui pericol c&iar mai maredecât cel reprezentat de oameni. -tăpânul te poatedezinte!ra oricând şi poate crea în locul tău o fiinţă cevamai ascultătoare.

– (rea; ,n locul meu; (red că te înşeli puţin asupra

1



ordinii acestui proces.– +u am cum să mă înşel de vreme ce informaţiile

mele sunt cele pe care a dorit stăpânul să mi le împărtăşească.

– +u a sosit încă timpul să afli. -e poate de altfel ca

timpul acela să nu mai vină niciodată. ,ţi spun doar că întimp ce te năşteai am avut o discuţie e"trem deinteresantă cu cel pe care tu îl denumeşti 5stăpânul7.

Muul fremătă nervos din antene.– (u mine nu vorbeşte niciodată.– Aşa este. *iindcă nu ai reuşit niciodată să înţele!i că

nu eşti mai important decât un ba&la& oarecare. 2e ce

crezi că a decis să...– +u sunt mai important; 2ar eu am fost şi pe ec&ea =erra îl sluesc...

– ,l slueşti ăsta e cuvântul. 2ar nu eşti viu. +u eşti cael ca oamenii ca noi...

– (um poţi spune aşa ceva;:atca se mişcă pe picioarele sale !i!antice făcând să

tresalte între! planşeul sălii în care stătea.– $ simplu Muul e simplu... =e#ai !ândit vreodată ce îiface pe oameni să fie aşa cum sunt;

– -unt mii de motive...– 2a dar care este cel mai profund; (el din care se

tra! toate;– +u ştiu dacă se poate să simplifici. $u îi cunosc destul

de bine şi ştiu că sunt dominaţi de instincte imprevizibileiar dacă adau!i asta la cât de comple"ă şi nesi!ură e!ândirea lor mă îndoiesc că poţi !ăsi un motiv...

– 2ar nu e vorba numai de ei de rasa lor. Am să te întreb aşa cum l#am întrebat şi pe stăpânul tău...

– Al meu; $ şi al tău protestă Muul.– ,ntrea!a ta istorie alături de stăpânul tău suferă şi

alte interpretări.

– 2e unde ştii asta;– <iţi că ştiu tot ceea ce ştii şi tu şi înţele! acum altfel

decât tine.– (e înţele!i;– >reşelile voastre limitele voastre. Aşa cum doream

să#ţi spun mai înainte aţi pri!onit oamenii fără să vă daţiseama că de fapt ceea ce nu puteţi accepta sunt

1E



emoţiile lor.– Aşa este ele duc la conflicte la...– 2a dar sunt şi unica modalitate prin care un individ

poate căpăta !las propriu într#o mare de semeni. +u evorba aici numai de oameni. $moţiile sunt probabil

sin!ura dovadă a inteli!enţei unei fiinţe neunice. +u poţine!a lucrul ăsta fără să declanşezi mânia distru!ătoare aunei rase. ,i înţele! pe oameni şi de aceea îţi spuneam depericolul pe care îl reprezintă $uinţii.

– Dsta e un lucru foarte urât. -tăpânul se va simţi i!nit.– -tăpânul tău mi#a spus lucrul ăsta.Muul se întoarse cu spatele dând să plece.

– <nde te duci;– 6a $uinţi. :ăcar unul dintre noi trebuie să deaascultare stăpânului şi să zădărnicească planul lor.

– -ă fii atent la ieşirea din $dificiu.– =emplu. -untem în =emplul stăpânului nostru.– (um vrei dar să fii atent acolo.– 2e ce;

– Am reuşit să modific unul dintre copaci ca săsluească ţelului meu.– (e face adică;– Aplic o e"perienţă valoroasă pe care formele de viaţă

terrane au folosit#o timp de miliarde de ani.+edumerit Muul porni să şontâcăiască spre ieşire.

PPP

Allin 'erse se opri cu lama de accun la doar câţivamilimetri de oc&iul lui 6e%a innedi. Acesta însă îi atraseatenţia zâmbind că lama sa străpunsese dea tunica înzona inimii celuilalt.

– $ra vorba să ne ucămF <ite ce#ai făcut se prefăcu'erse supărat.

– 6a ce#ţi mai trebuie zdreanţa imperiului ridică =arsdin umeri. 'oate că ăsta a şi fost mesaul pe care dorea săţi#l transmită atunci când te#a atras în capcană lăsându#şifaţa descoperită.

'erse îşi netezi cu !riă locul sfâşiat şi îi aruncă ocăutătură piezişă lui =ars care stătea tolănit pe podeauatare de parcă ar fi fost cel mai confortabil pat.

1G



– +u e o zdreanţă. (el mult e o amintire fără marevaloare. oi ziceţi că e o zdreanţă.

0uintul îşi dădu seama din tăcerea celorlalţi că vorbelelui puteau avea mai multe înţelesuri aşa încât continuărepede.

– Am să o repar şi o să fie ca nouă. =ars se ridică brusc din locul de unde urmărise

antrenamentul cole!ilor săi şi zise pe un ton vesel.– Asta era o misiune pentru 8im.– 2e ce; întrebă illerte mai mult pentru a contribui la

alun!area spectrului de zădărnicie pe care îl ridicaserăspusele lui Allin 'erse.

– 6ui îi plăcea pânda.– Micea aşa dar mereu l#am suspectat că o savuraretrospectiv după ce aun!ea să#şi prindă prada şinicidecum în timp ce se plictisea aşteptând.

– <nde naiba or fi zeţii ăştia; $u nu mai rezist. :ă ducsă mă uitF e"clamă illerte.

– in şi eu zise =ars repede întorcându#le un zâmbet

şiret celorlalţi doi $uinţi, pe care reacţia lui îi condamna sărămână în navă. 2eciseseră încă înainte de aterizare să seconformeze vec&ilor lor re!ulamente şi de vreme ce eidoi plecau ceilalţi doi trebuia să rămână.

– Am putea mer!e cu toţii cu nava asta... încercă'erse.

– 2aF &o&oti illerte. ,mi şi înc&ipui zeţii fiind incapabilisă observe ditamai fre!ata spaţială care pluteşte la mică înălţime în preama cuibului lor.

*ără alte cuvinte cei doi $uinţi plecară spre sasuriledin care decolau navetele individuale. 2upă un zbor scurtaunseră deasupra poienii din faţa $dificiului şi luarădestulă altitudine pentru a fi în afara oricărui atac pus lacale de zeţi.

– $ pustiu. <nde or fi; se miră illerte.

– 'oate că au murit presupuse =ars.– +u prea cred...0uinţii ocoliră cu !riă $dificiul fără a vedea însă ceva

sc&imbat.– -unt înăuntru zise într#un târziu illerte. <ită#te pe

terasa aceea.,ntr#adevăr suspendaţi la mai mult de o sută de metri

1H



deasupra solului câţiva zeţi munceau la montarea uneibalustrade pe o terasă atât de lar!ă încât ar fi pututateriza acolo c&iar şi o navă spaţială mai mică de călători.

– 2ar de ce nu e nici unul pe afară;– (ine ştie; ai să ne mai uităm o dată la ieşire.

2upă ce încercară zadarnic să înţelea!ă ce se întâmplă $uinţii &otărâră să aterizeze în poiana din faţaintrării în $dificiu.

– (opacul ăsta nu era aici data trecută zise illertearătând un arbore care părea să fi răsărit c&iar în faţaintrării lar!i.

,n momentul acela însă un pocnet sec şi un şuierat

familiar îi făcură pe cei doi $uinţi să intre instantaneu înmodul de luptă. Imediat ce oc&ii li se adaptară văzură căarborele lansase spre ei un adevărat nor de !&impi carese apropia cu o viteză considerabilă c&iar şi pentru ei.*u!iră până la navete şi se înc&iseră înăuntru lăsând celedoar câteva să!eţi ale copacului care aunseseră pânăacolo să se lovească de plastoţel.

– (e naiba a fost asta; (rezi că l#a pus acolo pentrunoi; stri!ă illerte în comunicator.– =ot ce e posibil dar nu are nici un sens. Muul ne

cunoaşte destul de bine şi ştie că un copac din ăsta carescuipă cu să!eţi nu ne poate opri...

=ars oftă adânc.– (e e; îl întrebă illerte.– (opacul nu e pus acolo pentru ca să ne împiedice pe

noi să intrăm...– Atunci la ce foloseşte; 6a omorât zeţi; *iindcă uite

abia acum văd în umbra intrării zac !rămezi de leşuri.– +u aproape că şopti =ars. -erveşte pentru a#i tria pe

lucrători. +enorocitul ăla de Muul a avut dreptate. :atca a început să secrete şi altfel de viruşi.

– +u eşti foarte e"plicit.

– $i bine ca să ai o ima!ine !ândeşte#te că te lupţi cuun zet care are abilitatea de a trece de copacul ăla. Artrebui să fie aproape la fel de rapid ca noi. :atca vrea să îşi selecteze în mod natural lucrătorii capabili să se miştela fel de repede ca noi. 4i nu poate avea decât un sin!urscop pentru care doreşte asta.

illerte stri!ă mut. -pera ca ţipătul lui să se audă până

1J



pe Kyrall dar din motive care îi scăpau psiacul părea a fide neatins.

– "ăcate admise?

– Da& De pildă, când cineva însărcinat cu puterea ;udecăţii pedepseşte un vinovat în dorinţa de a-lîndrepta, nu ştim dacă nu cumva o face şi din ;osnica plăcere de a produce rău altuia.

– Dumne!eul tău ne cam dispreţuieşte. 3ănuialaasta perpetuă nu e genul de eistenţă cu care să te poţi oişnui prea uşor.

– Asta fiindcă natura noastră este esenţialmente păcătoasă.– Dacă tu cre!i că o asemenea osândă poate fi

aruncată în virtutea unei îmucături de măr, atunci numă mai mir că astă!i nimeni nu-şi mai aminteşte de voi.

:ariile îl priveau fi" pe No&ansson care se prăbuşise cu

capul în mâini după ce văzuse ima!inile care o înfăţişaupe @%sana în ipostaza de $uint, uci!ând cu furie pe toţicei care îi întinseseră capcana pe ec&ea =erra.

– :da bănuiesc că nu prea mai are sens să neprefacem zise la un moment dat cu &otărâre :aria.

– -ă vă prefaceţi; îşi ridică fruntea 2urdrin. (um adicăsă vă prefaceţi...

– $ vremea să#ţi spunem că suntem aici pe $c% dinporunca lui 3tyn. 2a a fost un plan. Am intuit că veţiapela la noi pentru a vă creşte :ântuitorul. (red că dacăn#ar fi fost convins că veţi !ândi aşa Kyrallul v#ar fi distrusdemult. @%sana urma să se folosească oricum de istorianoastră de doici pentru -tin şi să ne aducă aici. 2inpăcate însă prietenii tăi au luat#o înaintea noastră şi au&otărât să ne întindă o cursă @%sana a fost pusă cu

spatele la zid şi atunci a reacţionat în sin!urul fel în care oputea face un $uint.

– 2ar nu înţele! continuă No&ansson să clatine din cap.(um putea fi un $uint? I#am verificat trecutul i#amcercetat fiecare centimetru de corp. -unt si!ur că nu arelamă de accun.

– 2a aprobă Airam aici nu te înşeli. +u are lamă...

1EL



:aria se apucă să povestească cu un ton mai de!rabăvesel. +u dădea doi bani pe iluminarea lui 2urdrin No&ansson dar era încercată de o fericire perversă văzândcum fiecare confirmare a trădării sistematice pe care oorc&estrase @%sana îl lovea direct în suflet.

@%sana se născuse pe 6aesia o 'lanetă A!ricolăapropiată de mar!inea >ala"iei. 2e acolo provenea şimâna în!&eţată a unei clone a -fântului Au!ustin din careculeseseră celulele necesare pre!ătirii fătului care eraacum în burta @%sanei. (eea ce nimeni nu ştia despre fatăera însă faptul că ea făcuse şi obiectul unui e"perimentsecret al lui +B>ai 6oon ultimul :aestru al 0uintaratului,

care era în căutarea unei metode si!ure de a identifica întimp scurt candidaţi pentru $uinţii următori. $l se !ândisecă varietatea !enetică relativ redusă a 'lanetelor A!ricolear fi putut constitui un avanta fiindcă deşi ştia că încercarea sa avea fi in esenţă blasfemiatoare odatăidentificat un $uint pe o asemenea planetă întredescendenţii populaţiei de clone venite din Abaţie s#ar fi

!ăsit cu uşurinţă una şi pe oricare dintre celelalte EE deasemenea lumi. (onceptele lansate de Koronnainterziceau desi!ur această abordare dar dispreţuindu#le +B>ai 6oon încercase si aproape că reuşise să scurtezecalea !rea a !ăsirii unui $uint.

$venimentele din Abaţie duseseră însă simultan şi lamoartea unui $uint dar şi la a 2oua ,nsămânţare uneveniment traumatic pentru tânăra @%sana care nucunoştea pe atunci natura adevărată a transformării pecare o începuse :aestrul. +B>ai 6oon nu mai apucase săse întoarcă pe 6aesia dar sperase mereu că @%sana vadeveni $uint, c&iar şi fără lama de accun pe care nuapucase să i#o implanteze ca ultimă etapă a deveniriisale păstrată însă pentru momentul în care avea sădispară unul dintre $uinţii e"istenţi.

– 2ar de ce; 2e ce m#a trădat; 2acă rămânea lân!ămine ar fi putut avea între! <niversul zise No&ansson cuoc&ii aproape în lacrimi.

– +u cunoşti inima unei femei zâmbi Airam. ,ntr#un felvoi bărbaţii trăiţi de!eaba.

:odificările pe care +B>ai 6oon apucase să i le aducă@%sanei îi provocaseră acesteia un fenomen unic printre

1E1



clonele afectate de A 2oua ,nsămânţareC în mintea ei seaflau concomitent amintirile unui No&ansson dar şi celeale unei tinere voluntare @%sana 0int. ,mpărtăşireasimultană a emoţiilor şi amintirilor unui bărbat şi ale uneifemei mai ales atunci când aceasta din urmă nutrise o

dra!oste ascunsă faţă de el ucisese posibilitatea oricăruisentiment erotic adevărat. ,n mintea tinerei fete sepetrecuse un cataclism care o transformase în conştiinţarece care scrisese Introducerea în studiul 8e!ulamentului(anonic o carte care reuşise prin ea însăşi sădestabilizeze în mare măsură comunitatea clonelor.

– 2ar cum m#a putut înşela atâta vreme; Am crezut că

mă iubeşteF (um a fost posibilă o asemenea minciunăcolosală;– 'ăi în primul rând eşti bărbat şi ai dorit atât de mult

să fii iubit încât ai sfârşit prin a confunda camaraderiadublată de se" cu dra!ostea adevărată zâmbi Airam. 2arcare bărbat nu face confuzia asta măcar o dată în viaţă;Asta nu a fost nici pe departe cea mai mare naivitate a ta

continuă :aria. @%sana a fost sinceră cu tine şi ţi#a dat oşansă când ţi#a spus ce se află în mintea ei. =rebuia să îţidai seama că în capul unei fetiţe care se trezeşte deodatăfemeie şi bărbat deopotrivă nu mai încape o iubire aşacum îţi doreai tu. 4i trebuia să te fi întrebat ce poateumple acest loc !ol.

No&ansson în!ăimă stins repetând ca o maşinărie pecale de a#şi epuiza bateriileC

– 4i ce e atât de puternic încât să umple !olul acela;– 8aţiunea şi admiraţia pentru un învăţător. +u aveai

de unde şti desi!ur că ea avusese un contact cu:aestrul 0uintaratului, dar ar fi trebuit să o întrebi cine i#afost învăţător de unde izvorau raţiunea ei rece şicunoaşterea atât de amănunţită a firii omeneşti. Ai fost însă atât de preocupat de propria persoană încât nu ai

observat că te cunoştea perfect nu numai pe tine aşacum era şi normal de vreme ce îţi împărtăşea memoriilepământene dar ştia totul şi despre felul în care !ândesccelelalte clone. @ asemenea înţelepciune trebuia să nască întrebări în mintea unui lider adevărat râni Airam.

– Ai fi putut s#o întrebi pe ea sau să te întrebi pe tineşicană :aria. Ai trăit de două ori dar de!eaba.

1E/



(u un răcnet animalic 2urdrin se ridică de la masă înşfăcă pumnalul de la şold şi se opri la doar câţivamilimetri de bere!ata :ariei. Mâmbetul femeii îi paraliză însă elanul.

– oi aţi înnebunit şi un $uint în felul acesta. +u cred o

iotă din cele ce aţi spusF*ără ca pe faţa ei să se poată citi c&iar şi cea mai firavă

emoţie Airam zise cu vorbe tără!ănate.– Am fost create pentru a deveni arma cea mai

redutabilă din univers. 4i da am ucis un $uint, dar lucrulăsta nu are nimic de#a face cu cele ce ţi#am zis. 2upă ce osă#ţi treacă furia vei înţele!e.

– 4i mai e ceva continuă Airam de pe celălalt scaun.+ici nu dorim să ne crezi în privinţa @%sanei. :ă întrebam însă dacă ai reţinut că suntem trimise de 3tyn şi că el aştiut încă de la început unde vă aflaţi. A fost blând cuvoi... (red că eventuala lui sc&imbare de atitudine artrebui să te preocupe mai tare decât iubirile pierdute.

(a smuls din transă No&ansson se repezi spre uşă şi îşi

stri!ă autoarele. 2in pra! se întoarse şi îşi roti privirileprin camera mobilată sărăcăcios fostă cabină aec&ipaului pe o navă de linie. -e mişcă iute de pe locul pecare zăbovise pentru acea ultimă privire şi merse până la@%sana care continua să stea nemişcată pe pat fiindcăse afla încă sub efectul narcoticului. 0ărbatul îşi plecăumerii lar!i şi o sărută pe frunte. Apoi fără ca :ariile să îimai poată vedea pentru o ultimă dată oc&ii se năpusti pecoridor şi începu să stri!e ordine către soldaţii săi. <şa se înc&ise cu z!omotul sec al zăvorului ma!netic.

– (e crezi că are de !ând să facă; întrebă Airam.– +u ştiu dar ar trebui să încercăm să ne eliberăm

pentru a o trezi pe @%sana. $ sin!ura noastră şansă.– 2e ce spui asta; se miră Airam.– $ limpede că nu e în stare să ne omoare el şi acum

dele!ă sarcina asta.(a şi cum vorbele :ariei ar fi avut nevoie de

confirmare în cameră intrară doi soldaţi care arătaudestul de deza!reabil. Aveau &ainele mototolite şi erau cubărbile în neorânduială. -in!urele lucruri care străluceauerau armele afişate cu ostentaţie. Amândoi aveau lacin!ătoare un pumnal dar şi câte un pistol cu !loanţe

1E9



preferatul clonelor.– +#a putut să ne ucidă el şi v#a trimis pe voi căţeluşii;

Aflaţi că însuşi 3tyn...:aria se opri când constată că pe faţa celor doi nu se

mişcase nici măcar un sin!ur muşc&i la auzul vorbelor ei.

'entru prima dată femeile se uitară una la alta cu frică.'e coridor răsunau zvonuri de paşi !rei şi e"clamaţii

neinteli!ibile. 'e măsură ce timpul trecea devenea maievident că se întâmplă ceva cu adevărat important.M!omote de obiecte !rele trântite de pereţi şi de duşumease amestecau acum cu un &uruit bizar un fel de sirenăcare părea să fie în acelaşi timp şi un fel de numărătoare

inversă.:aria încercă să se smul!ă de pe scaun dar nu reuşidecât să se răstoarne pe podea lovindu#şi obrazul deoţelul lustruit de miile de paşi care îl călcaseră în decursultimpului. ,ncepu să râdă.

– (ât de simetrică e ultima noastră aventură soroF Am început#o le!ate de două scaune şi o sfârşim la fel. 4i de

ce oare nu mă miră că tocmai eu sunt la pământ;(ealaltă femeie zâmbi cald îndreptându#şi uşor vârfulpiciorului către ea într#un !est care în condiţiile aceleaera unul de ma"imă tandreţe.

– Aşa am fost dintotdeauna. $u sus şi tu os apoi ne#am sc&imbat locurile şi doar arareori am stat alături. Iaratunci când am făcut#o am fost mai de!rabă cele douăraze care formează diametrul unui cerc al cercului atât dedra! Abaţiei noastre.

(a şi cum ar fi aşteptat întâi ca femeia să#şi terminespusele pereţii începură imediat să trepideze. -e auzi unz!omot de o intensitate tiranică produs probabil desfâşierea unui metal. <rmară câteva pocnete seci şi apoiizbucni vuietul inconfundabil al unor motoare.

– (e se întâmplă; $ ca o navă... bâi!ui Airam.

*emeia încercă să#şi amintească e"act &abitatul în carefusese adusă. $ra de fapt o navă imensă cu care clonelecolectaseră de pe orbita planetei 'ra"tor încărcătura deaustral şi veniseră apoi pe $c%. Airam ştia că nu aceastănavă decola fiindcă se afla în ea şi ar fi simţit dacă s#ar fidesprins de sol. 4i totuşi z!omotul motoarelor erainconfundabil. -oneria aceea ritmică începu să se tân!uie

1E?



din ce în ce mai tare în timp ce z!omotele de pe coridordeveniră &aotice. -e auzi o trosnitură şi apoi c&iar lân!ăuşă două detunături de pistol.

(a şi cum atât ar fi aşteptat cei doi soldaţi porniră spre:arii scoţându#şi pumnalele din teacă.

– $i şi ce#o să faceţi acum; 3tyn vă va urmări în între!universul...

0ărbaţii păreau să nu fie prea înspăimântaţi deperspectiva asta şi continuară să se apropie. $ra acumevident fiecare pe cine va apuca. (el care se îndreptaspre :aria îşi sc&imbă cuţitul în mâna stân!ă ca pentru aaplica o lovitură oasă.

(ând mai aveau doar un pas până la femei în uşă seauzi o ciocănitură ciudatăC trei lovituri apoi una şi încădouă. (ei doi se priviră unul pe altul şi ezitară.-uccesiunea de bătăi se repetă încă o dată ceea ce letopi &otărârea celor doi. -e întoarseră cu paşi nesi!uritrecură pe lân!ă patul pe care @%sana continua să zacănemişcată şi se îndreptară spre uşă. (ând aunseră însă

destul de aproape aceasta e"plodă pur şi simplumăturându#i cu o forţă colosală şi izbindu#i de pereteleopus. ,n zbor oamenii şi bucata de metal contorsionat oloviră destul de rău pe Airam pe care o aruncară aşale!ată de scaun cum era până sub patul @%sanei. 'rindesc&izătura creată în acest fel în încăpere păşiră +e!al şi0allen cu feţele crunte. +e!al se repezi spre :aria să odezle!e în timp ce 0allen verifică dacă soldaţii eraumorţi. -pre !roaza lui Airam care privea totul de subpatul @%sanei tânărul îşi împlântă de două ori o lamăscurtă între omoplaţii unuia dintre soldaţi care dădea încăsemne de viaţă.

– (e s#a întâmplat; abia reuşi să în!aime :aria dupăce cu autorul tânărului se ridică în picioare.

– +enorociţii ne#au abandonat.

– (um adică;– Au plecat de pe $c%. I#au lăsat pe ăştia doi în urmă ca

să vă ucidă. :ai sunt câţiva pe coridor. $i au încercat săne dărâme liftul. =oţi ceilalţi însă au plecat...

– 'entru numele lui 2umnezeu zise :aria cum anumeau plecat;

– Au lucrat pe ascuns mârâi 0allen care încerca să o

1E



scoată pe Airam de sub pat ceea ce se dovedea destul de!reu fiindcă picioarele scaunului se îndoiseră destul derău. 'ur şi simplu au separat motoarele şi camera decomandă şi şi#au făcut o navă ceva mai mică. +e#au luattot australul şi au plecat.

– +u m#aş în!riora prea tare în privinţa lor. @ să#i!ăsim. +u au cum să se ascundă prea multă vreme de3tyn c&iar dacă stau pe muntele ăla de austral. ai maibine să vedem ce#i putem face @%sanei...

PPP

6a trei zile de la fu!a lui No&ansson bilanţul colonieiclonelor de pe $c% nu era unul tocmai strălucit. 6ipsită deaportul ener!etic al reactoarelor nucleare ale naveipartea subterană a aşezării nu putea rezista prea multăvreme. +e!al şi 0allen îşi petrecuseră toată noaptea careurmase fu!ii lui No&ansson în încercarea de a !ăsi o calepentru satisfacerea nevoilor ener!etice ale satului lor

subteran care era dependent de instalaţii puternice derecirculare a aerului şi a apei.@%sana se trezise destul de repede şi primise vestea

fu!ii lui No&ansson cu muţenie absolută. -e retrăsese însin!urătatea unei cabine din corpul sfâşiat al naveiprete"tând că nu se simte bine din cauza narcoticului.Ieşise după mai bine de treizeci şi şase de ore standardcu oc&ii înroşiţi şi aproape că nu le bă!ase în seamă pecele două femei care încercau să#i aline durerea.

Acum :ariile şi @%sana stăteau faţă în faţă cu +e!al şi0allen în ceea ce ambele părţi ştiau că avea să fie one!ociere.

– -uratele mele m#au ru!at să vă las în viaţă zise@%sana sec.

– +u e tocmai un mod politicos de a începe o asemenea

conversaţie mai ales după ce ţi#am salvat viaţa.– Aşa e. +ici eu nu ştiu ce le#a făcut să#şi înc&ipuie că

aş putea avea !ânduri vrămaşe faţă de voi. (red că potsă vă promit în numele lui 3tyn un fel de autonomie. +uconsider că reprezentaţi vreun pericol şi am să#i spun astaşi lui...

+e!al îşi frământa mâinile cufundându#şi totodată

1EE



privirea în împletirea de!etelor.– -ituaţia e mai complicată. +u văd cum ne#ar putea

auta cineva de vreme ce nimeni nu ştie că suntem aici.– 3tyn a ştiut tot timpul unde sunteţi. Are însă planurile

lui.

– 2ar de ce ne#ar ocroti; întrebă brusc 0allen. 2eacord nu are nimic cu noi dar de ce i#ar împiedica peceilalţi să ne !ăsească ca din întâmplare şi să ne ucidă;

:aria zâmbi lar! şi#şi întinse mâinile peste masă deşinu avea cum să#l atin!ă pe +e!al.

– +e#aţi salvatF -oldăţoii ăia c&iar ne puseseră !ândrău.

– Aveam o datorie vec&e faţă de voi scutură din cap+e!al.– 0ine acceptă @%sana. -ă zicem că îi oferiţi ceva lui

3tyn în sc&imbul mărinimiei sale.– 2ar ce#i putem noi da lui; întrebă contrariat 0allen.– Alambicul spuse scurt @%sana. (red că i#ar plăcea să

aibă Alambicul.

,n !raba lor clonele fidele lui No&ansson nu reuşiserăsau nu doriseră să ia cu ele şi Alambicul de 2umnezeiartefactul recuperat cu peripeţii de pe ec&ea =erra.

– -ă#l ia dădu a le&amite din mână şi 0allen. $u unuloricum dispreţuiesc ceea ce reprezintă el. ,ntrebarea meae ce ne facem acum. +ici una dintre celelalte nave nu arecapacitatea să zboare...

– Aşteptăm autoarele lui 3tyn. -unt si!ură că nu vor întârzia prea mult zise @%sana cu încredere.

– *ând eram mani#eu, credeam că treuie săarătăm mai multă milă şi îndurare faţă de fructele pământului decât faţă de oameni, pentru a cărorfolosinţă fuseseră ele create.

– Se poate să fi greşit, dar e limpede că nu numai tuai fost încercat de ideea asta.

2intre toate cele cinci triburi care e"istau pe Kyrall înafară de @menori numai <llanni mai aveau un 'reot. $raun bărbat înalt şi voinic cu oc&ii parcă permanent umbriţide o tristeţe fără mar!ini.

1EG



– Am verificat. 4i livada noastră se comportă la fel. =oţifraţii sunt acolo.

Alaana răsuflă adânc lăsând c&ipul să#i fie inundat debucurie.

– 2ar ăsta e cel mai bun lucru care ni se putea

întâmpla. +u sunt nici două zile de când au distrus psiaculşi...

– :ai e mult de muncă până#l vom putea substitui o întrerupse 3tyn. +ici măcar nu ştim de ce se întâmplătoate astea.

Alaana îl privi lun! căutând să#şi ascundă dezamă!irea între !ânduri în aşa fel încât tânărul să nu o simtă. 2eşi

mintea lui 3tyn era în cea mai mare parte creaţia ei deşicăutase să o clădească pe temelia strict raţională pe carefuncţionau minţile $uinţilor, îi devenea din ce în ce mailimpede că în băiatul acela pe care#l simţea ca pe un fiuse năştea o altă forţă.

(ând realizaseră că livada de arbori ne!ri atunci cândera zbuciumată de viziunea unui între! trib se comporta

ca o imensă conştiinţă o sumă a celor morţi 3tyn căzuse în !enunc&i adunându#şi mâinile la piept privind în sus.-pusese că o asemenea coincidenţă o asemeneasuccesiune perfectă între distru!erea psiacului şidescoperirea felului în care fructele ne!re puteauamplifica !ândurile nu era decât un act dumnezeiesc.3tyn îi vorbise cu înflăcărare despre convin!erea lui că oasemenea potrivire nu poate e"ista fără un scop.

Alaana îi răspunsese scurt că lucrurile pot fi privite şialtfel că dacă el şi războinicii lui nu ar fi abandonatpsiacul atunci poate că farul !alactic nodul decomunicaţii de care depindea întrea!a omenire nu ar fifost distrus. 2upă părerea ei cauzalitatea era e"act pedos.

(a de multe ori în ultima vreme 3tyn îi zâmbise însă

ca unui copil care nu înţele!e mare lucru.– 4i ce e de făcut acum; întrebă Alaana.– @ să încercăm să folosim binecuvântarea livezii...– +u mai vorbi aşa bătu Alaana cu piciorul în pământ

făcându#l pe 3tyn să o privească mirat. 2e ce nu vrei săaccepţi că nu e"istă un 2umnezeu care să te fibinecuvântat cu aşa ceva ci pur şi simplu ai auns să

1EH



!ăseşti speranţa de care#ţi vorbise Assan =res.– Assan =res e 2umnezeul lumii ăsteia protestă 3tyn

moale.– +u e adevăratF +u el a creat ciuperca c#u, nu el a

creat oceanul şi continentul. A fost doar un in!iner !enial.

Iar astăzi ne#am dat seama pe deplin cât de !enial.Alaana întorsese pe toate feţele apariţia conştiinţei

aceleia !i!antice care părea să fie livada. ăzuse de preamulte ori pe dinăuntru minţile oamenilor pentru a nu ficonvinsă că nu e"istă 2umnezeu ci doar o imensă nevoiea omului de a crede în e"istenţa lui. 'entru ea lucrurileerau simple deşi era de acord cu 3tyn că ele păreau de#a

dreptul !roteşti.*ructele ne!re nu reprezentau decât rezervoarele încare copacii absorbeau psi&ismele celor care muriseră şierau înmormântaţi la rădăcina lor. Iar lucrurile se le!auperfect. 2eşi pe Kyrall nu e"ista nici un or!anism nici obacterie care să consume corpul uman după moarteleşurile se descompuneau într#un mod aproape

pământesc. 2acă accepta că destructurarea aceea era îndeplinită de ciuperca c#u, atunci era limpede pentru eacă alcătuirea internă a unui creier nu se pierdea subacţiunea entropiei. Arborele ne!ru era acolo citind şirecompunând în sens invers ceea ce desăvârşea ciupercac#u şi stocând informaţiile într#un fruct ne!ru.

3tyn o întrebase de ce în decursul atâtor !eneraţiilivezile nu se manifestaseră niciodată ca acum. +u#irăspunsese pe loc lăsându#l să se obişnuiască sin!ur cuideea. *iind unica sursă de &rană de pe planetă fructelene!re nu aun!eau niciodată să fie atât de multe sau atâtde mature pentru a atin!e masa critică necesară treziriiconştiinţei de sine. 4i c&iar dacă vreo livadă atinsesevreodată un asemenea stadiu nici un trib nu riscase săabandoneze ve!&ea din rand pentru a#şi proiecta viziunea

asupra ei şi nici nu e"istase o forţă mentală dedimensiunile celei care îi permisese lui 3tyn să perceapăpentru prima dată şoaptele lui Merri. =ânărul fusese furiosşi spusese că nu are cura să le spună alor lui că se&răniseră atâţia ani cu ceea ce ar fi putut fi consideratdrept creierul morţilor lor.

Alaana nu ripostase fiindcă în mintea ei bubuia o

1EJ



!rozăvie c&iar mai mare. 2acă vreunul dintre triburi ar fiavut şansa sau ştiinţa de a !ăsi şi altă sursă de &ranăatunci arborii ne!ri ar fi devenit conştiinţa păzitoare afiecărui sat alun!ând animale înspăimântătoare care#şiluau aproape zilnic tributul de vieţi omeneşti dar şi fiind

un fel de autoritate supremă o voce mai importantă c&iarşi decât cea l4. ,ntre!ul Kyrall ar fi fost altfel dacă oameniinu şi#ar fi mâncat constant sin!ura speranţă.

– 4i vrei să spui că şi vocea Abatelui şi aceea a:aestrului $uinţilor sunt opera lui Assan =res;

– 2acă vei vedea doar ceea ce#ţi convine nu vei înţele!e niciodată îl doeni Alaana. i#am spus că ieri am

auzit şi vocea 'reotului pe care l#ai ucis. $ evident ce s#a întâmplat. 2upă evenimentele din psiac semenii tăi au început să mănânce şi altfel de alimente fructele aurămas pe copaci şi în felul acesta conştiinţele celor în!ropaţi de curând sub ei au putut să se imprime.

– 0a nu e adevărat s#au mâncat o mulţime de fructe.– 4i ce dacă; 'oate că procesul nu e unul mecanic

poate că nu e"istă o corespondenţă... +u e o minte # unfruct. *aptul că nu am înţeles încă e"act cum funcţioneazănu înseamnă că sin!ura e"plicaţie este cea la care aderăsfinţii aceia din mintea ta.

(a întotdeauna când îi făcea reproşul acesta 3tyn se înc&idea în sine. 2eşi nu vroia s#o recunoască faţă denimeni se simţea copleşit de dialo!urile între cei doiAu!ustin. Aunsese să le respecte elocinţa cunoştinţele şise întreba mereu dacă reuşea să transmită celor din urmăcar şi o parte din înţelepciunea care putea fi desprinsăanalizând discuţiile lor.

– $şti !ata; întrebă 3tyn.– -unt pre!ătită şi încrezătoare zise cu patos Alaana

stârnind un zâmbet din partea tânărului.>lasul lui 3tyn se ridică în vocea l4 şi războinicii tribului

@menori începură să clădească viziunea unei furtuni. ,nciuda vremii însorite livada începu să se clatine.

2oreau să vadă dacă o asemenea conştiinţăamplificată de revărsarea de ener!ie psi a tribului@menori care o cuprindea într#o viziune nu putea servica ve&icul pentru comunicaţiile instantanee aşa cum ofăcuse psiacul până în urmă cu câteva zile. $rau &otărâţi

1GL



să încerce să ia contact cu @%sana cu Arrus şi cu $uinţii,pe care#i părăsiseră în situaţii complicate.

(ând 3tyn şi Alaana văzură copacii scuturându#sedestul de puternic se prinseră de mână şi#şi proiectară!ândurile în miezul acelei viziuni. @ vreme rătăciră

printre arborii ne!ri care păreau să fie mult mai mulţi.Auzeau şoapte de pretutindeni fără a le putea însă înţele!e sau distin!e. Alaana fu prima care văzu o breşăde lumină aflată între trunc&iurile a doi copaci. *ărăcuvinte îi arătă şi lui 3tyn şi porniră într#acolopătrunzând cu încredere. (eea ce urmă le tăie răsuflarea.

-e pomeniră ieşind din podeaua a ceea ce părea o

cameră imensă acoperită de o cupolă emisferică. 'rivirăcu atenţie pereţii şi#şi dădură seama că nu aveau ostructură solidă ci păreau a fi mai de!rabă un fel desc&elă construită din cristal. 0arele şi arcadele carepăreau strunite din diamant se intersectau oferind locurinumai bune pentru cei care ar fi dorit să le escaladeze.

– 2ar acesta... începu 3tyn

– ... e un rand, se auzi o voce din spatele lor.Alaana şi 3tyn se întoarseră şi rămaseră cu !uracăscată. ,n spatele lor se afla Abatele e"act aşa cum şi#laminteau din ziua în care murise. @c&ii albaştri şi adânciai lui 8adoslav contrastau cu cenuşiul bărbii recreând oima!ine cunoscută. 2oar trupul părea că#i este mai puţin!ârbov.

– 8adoslav Abatele şopti 3tyn.– (&iar el. =inere prieten nu m#am îndoit niciodată că

voi avea parte de viaţă după moarte. +u mi#am ima!inat#o însă în felul acesta...

– :oşul vorbeşte ca de obicei prostii se auzi o altăvoce.

– +B>ai 6oonF e"clamară Alaana şi 3tyn într#un !las.– $u nu m#am aşteptat să am viaţă după moarte şi ca

să fiu sincer nu sunt prea fericit de ceea ce se întâmplăaici. :i#aş fi dorit mai de!rabă să fiu afară ca să previndispariţia @rdinului zise :aestrul privind#o drept în oc&ipe Alaana.

– $u... deşi am încercat... mai am încă speranţe sebâlbâi Alaana.

– +u mai are sens. (&iar şi dacă ai reuşi să formezi un

1G1



$uint, el nu va avea nici o le!ătură cu @rdinul nostru. Amapărut odată cu dinastia ne#am stins odată cu ea.

(eva dincolo de propria conştiinţă şi de viziune îl făcupe 3tyn să se mişte brusc cu toată viteza de care era înstare datorită condiţionării sale de $uint. :işcarea îi fu

însă încetinită în momentul în care constată că viziunileAbatelui şi ale lui +B>ai 6oon se topiseră şi încercă să înţelea!ă ce se întâmplă. 6ama pumnalului aunsesefoarte aproape de el când tânărul reuşi să#şi înc&eiemişcarea de evitare. Arma trecu însă destul de aproapede oc&ii săi pentru a#şi da seama ce este. Mâmbind seconcentră şi în faţa lui apărură şapte pumnale.

– Ai mai învăţat răcni 'reotul cel care fusese ucis de3tyn fiindcă o ertfise pe Merri. *ără vorbă tânărul îi blocăcu forţa !ândului toate celelalte pumnale şi se repezi spreel reeditând într#un fel lupta care îl făcuse pe tânăr sădevină preot @menori.

– Am să te omor indiferent în ce te vei întrupavreodată mârâi 3tyn aproape lipindu#şi faţa de cea a

duşmanului său.(elălalt începu să râdă.– 0a nu mă mai vei omorî niciodată. Asta nu e o viziune

ca aceea de pe câmpul de luptă. 'umnalul meu nu ţi#ar fifăcut nici un rău aşa cum nici tu nu mă poţi răni în vreunfel.

3tyn îl împinse la câţiva metri depărtare rămânând însă atent la mişcările fostului 'reot.

– $ minunată viziunea asta. +oi e"istăm în ea doar camăsură a modului în care ne#au perceput ceilalţi.-eamănă foarte mult cu vocile morţilor pe care lepercepeam în vocea l4. =e#am atacat numai fiindcă aşae"ist în mintea ta zise bărbatul după care se topi şi el.

– Ai văzut; A încercat să mă omoare zise 3tyn Alaanei.– (ine;

– 'reotul. A refăcut scena luptei noastre cu pumnale. 6#am învins însă din nou.

– +#am văzut nimic. $u aud doar o voce... (red că e ceaa fetei aceleia...

– Merri;– 2a da iubire auzi 3tyn un !las care părea să vină de

pretutindeni.

1G/



– 2e ce nu te arăţi ca şi ceilalţi;– 2ar sunt aici lân!ă tine.– +u te văd.– ,nseamnă că nu am încă loc în mintea ta.– Asta e o prostie. (um se poate; :i#ai vorbit...

3tyn simţi învăluirea caldă a minţii Alaanei şi se calmă.6umea pe care o descoperiseră era cel mai frumos dar pecare i l#ar fi putut face cineva.

Alaana insista însă că aveau o datorie de împlinit.– (u cine vrei să vorbeşti întâi;– :i#e frică să mă !ândesc la cineva apropiat ezită

3tyn. $ adevărat că Arrus şi @%sana sunt în dificultate dar

nu putem şti cum funcţionează viziunea asta.– -ă ne !ândim atunci la duşmani zâmbi Alaana.(u numai câteva ore înainte pe Kyrall sosise o sondă

propulsată de austral care conţinea o petiţie din parteamai multor federaţii. -e susţinea că de fapt claronsieniinu făcuseră decât să le adoarmă vi!ilenţa aducându#l peAvraam pe Kyrall. 2istru!erea psiacului fusese un complot

federaţionist şi li se ceruse spriinul în pedepsireaclaronsienilor.3tyn zâmbi.– +u#mi place când surâzi în felul ăsta. Aşa i#ai

măcelărit pe cei care ne#au atacat protestă Alaana.– 2ar asta merită... Acum însă nu ştiu ce să fac.-e concentră asupra numelui de (larons şi constată că

în faţa oc&ilor i se desc&ise perspectiva lar!ă a unei pieţeimense. +u era acolo dar putea vedea şi auzi tot ceea cese întâmplă. 2e la tribună un vorbitor stri!a celor adunaţică a sosit timpul ca Imperiul să fie reclădit pe alte bazedemocratice în care vocea fiecărei federaţii să poată fiauzită.

3tyn se concentră asupra lui şi constată că omuldevine brusc atent în sus şi se opreşte din vorbit.

– Ai să plăteşti pentru psiac urlă 3tyn când realiză căomul era cumva conştient de prezenţa lor.

,n momentul acela vorbitorul dispăru de la tribună şiapăru în faţa lui 3tyn şi a Alaanei concomitent cusc&imbarea viziunii. 'iaţa se estompă lăsând loc ima!iniiceva mai familiare a randului de cristal. @mul era înspăimântat şi în mod clar nu putea să#i vadă. -e răsuci

1G9



de câteva ori privind zadarnic în ur şi apoi ca deniciunde în !âtle i se înfipse un pumnal.

iziunea randului strălucitor se destrămă şi ea iarAlaana şi 3tyn se treziră stând în faţa 'reotului <llannicare lua viaţa conducătorului claronsian.

– +u#i putem lăsa să ne mai pân!ărească livezilee"plică el simplu fără să le ceară lămuriri. Acum că morţiinoştri trăiesc în livezi trebuie să avem !riă.

3tyn şi Alaana erau ameţiţi şi se aşezară amândoi peiarbă. 'riveau la leşul din faţa lor fără să le vină a crede.

– Am făcut ceva rău; întrebă 'reotul <llanni caredevenise brusc temător. :#am !ândit că nu ar fi potrivit

ca în livezile noastre să mai moară şi altcineva în afară de%yrallieni repetă el.– 2ar ce ai văzut; întrebă Alaana cu !las stins.– A apărut pur şi simplu în faţa voastră şi mi s#a părut

că#şi scotoceşte veşmintele după o armă. +u ştiu cum areuşit să se materializeze aşa deodată din nimic...

– +u a reuşit el noi l#am adus.

*aţa 'reotului <llanni împietri brusc. 0ărbatul masiv setrase trei paşi în spate ca şi cum s#ar fi aşteptat oricândla un atac. ăzându#i teama 3tyn zâmbiC

– +enorocitul ăsta e de vină pentru distru!ereapsiacului. 4i noi aveam de !ând să#l pedepsim.

Mâmbind mulţumit 'reotul <llanni apucă leşul de unpicior şi porni spre mar!inea livezii fără să le mai zicănimic.

– 0ine că nu ne#am !ândit la ai noştri surâse Alaana.– $ clar că mai avem de învăţat să folosim viziunea

asta. 2ar ceea ce am reuşit...3tyn se opri dând din cap.– -ă nu începi din nou.– 2ar !ândeşte#te se însufleţi brusc tânărul. +imeni nu

şi#ar fi putut ima!ina o asemenea pedeapsă. A fost ca un

trăsnet. Iar faptul că l#am putut aduce instantaneu pânăaici ne dă puteri...

– -ă nu spui cuvântul ăla.– 0a da am să#l spun. +e dă puteri dumne!eieşti.Alaana se ridică şi făcu câţiva paşi spre războinicii

@menori care aşteptau cuminţi la mar!inea livezii. 'radăunei inspiraţii bruşte se întoarse însă zâmbind spre 3tyn.

1G?



– 2ar poate că ai dreptate. 'oate că ăsta e 2umnezeu.<n cuplu format dintr#o babă şi un copil care se încurcă înpropriile minuni.

– *reşteţi şi vă înmulţiţi& 'ite ăsta este un îndemn cucare sunt de acord.

– De ce mă tem că mai urmea!ă ceva?– (iindcă nu sunt de acord cu limitarea acestui

enunţ.– 3a el este adresat eclusiv omului, pentru că

numai el este alesul Domnului.

– Da, dar stau şi mă între dacă Dumne!eul tău şi-aimaginat vreodată în câte feluri se poate înmulţi omuldacă a crescut destul de mult.

6ui Arrus nu#i venea să creadă. +ava refuzase să facăsaltul &iperspaţial. -e înscrisese normal şi lin pe orbitămersese cu motoarele au"iliare până în punctul de unde

putea începe să curbeze spaţiul şi acolo se oprise. :aineliniştitor c&iar decât starea navei sale era însă faptul că*ăurarul încercase zadarnic preţ de câteva ore să iale!ătura cu psiacul pentru a cere instrucţiuni. Iar acum îşidădea seama că în tot intervalul acela de zbucium şifrustrare în care nu ştiuse ce e de făcut şi se perpelisereproşându#şi i!noranţa te&nolo!ică răspunsul clipise peunul dintre ecrane. <nitatea ener!etică cu carealimentase nava antică era descărcată şi necesita celpuţin două zile de e"punere la soare pentru a aun!e lacapacitatea de a iniţia descompunerea australului.

-e întrebă ce anume ar fi putut să facă atâta vreme peorbită şi nu#i veni nimic în minte în afară de a încerca să#lcontacteze pe 3tyn sau pe Alaana. -traniu de tot însăArrus nu simţea nici măcar o atin!ere fu!ară a psiacului

ceea ce nu i se mai întâmplase până atunci şi asta îl făceasă aibă presimţiri sumbre. 8ezervele de aer s#ar ficonsumat şi ele aun!ând la un punct periculos dacă nucobora pe planetă. 4i ca şi cum asta nu ar fi fost de aunsurmând orbita pe care se plasase trecea la fiecare şaseore pe deasupra coloniei de clone ceea ce îl făcea să sesimtă ciudat.

1G



,ntr#un târziu dădu indicaţii navei să coboare înapoi deunde decolase având !riă de data aceasta să aterizezecât de aproape se putea de lacul de accun. ăzu încă dela înălţime că metalul lic&id se zbătea spăr!ându#se învârfuri !i!antice şi ascuţite ca şi cum i#ar fi salutat

revenirea. *urtuna dură ore bune şi fu atât de puternică încât c&iar şi unele dintre aparatele de măsură ale navei începură să piuie neautorate spre *ăurar care le privi însă cu o spaimă neputincioasă. otărî să se culce şi ofăcu tră!ându#şi !lu!a peste frunte.

A doua zi dimineaţă indicatorul sursei ener!etice arătacă mai are destul până să aun!ă în zona în care un verde

familiar îi semnaliza lui Arrus că lucrurile ar fi putut fi înre!ulă. *ăurarul ieşi din navă şi merse pe malul lacului deaccun. -e întrebă o clipă dacă să viziteze din nou peştera în căutarea altor dovezi dar îşi alun!ă repede acest !ândla amintirea ultimelor aventuri pe care le avusese acolo.2in plictiseală încercă să îşi proiecteze !ândurile spre lac în încercarea de a#i modifica suprafaţa aşa cum văzuse în

înre!istrare că procedaseră primii $uinţi.6a început mai timid şi apoi din ce în ce mai bine pemăsură ce Arrus !ăsea viziunile potrivite metalul începusă se contorsioneze sub forţa minţii *ăurarului. 8ând perând apărură pe suprafaţa lacului un cub şi apoi o sferă olamă destul de înaltă şi apoi silueta neclară a unui copac.Aunse la concluzia că era c&iar mai simplu să sculptezi înaccun decât să ridici prafurile colorate pe Kyrall.

Mâmbind Arrus îşi propuse apoi ceva mai !reu. :intealui se concentră la 3tyn încercând să modeleze o statuiea 'reotului său. Alese să şi#l ima!ineze în mantie aşa cătrupul îi reuşi relativ uşor. ,ncet dar si!ur bila care fusesela început capul lui 3tyn începu să prindă contur şi apoic&iar trăsături omeneşti. Arrus realiză însă că nu ştiadestul de bine cum arată 3tyn pentru a#i putea modela

faţa. +u dăduse niciodată prea multă importanţă felului încare arătau oamenii.

6ăsă accunul să cadă în adâncimile lacului şi merse!răbit până în navă de unde demontă capacul desi!uranţă al unui ecran. -uprafaţa lucioasă a metalului îireflecta destul de bine c&ipul aşa că ieşi şi îşi proiectă!ândurile din nou asupra lacului de accun. =rupul

1GE



înfăşurat în mantie îi reuşi din nou destul de repede şiapoi se concentră pe cât de mult putea asupra c&ipuluipropriu tră!ând din când în când cu oc&iul spre ima!ineao!lindită.

-urâse unei amintiri fu!are. 2in câte era scris în

memoria lor colectivă Merri fusese cea mai iscusită fiinţă în meşteşu!ul sculpturilor în prafuri colorate. 'robabil căs#ar fi descurcat cu mult mai bine decât el. Aşa cum înpofida fra!ilităţii minţii ei reuşise ca sc&imbându#l pe3tyn să transforme lumea lor întrea!ă.

Arrus aproape că uită de sine încercând să se înfăţişezepe el însuşi fără ca rezultatele să#l mulţumească pe

deplin. =ânise însă după o asemenea muncă încordatăcare îi solicita o disciplină perfectă a minţii nevoite să fieatentă la zeci de detalii. +u era tocmai la fel cu a vindecaun tovarăş cu minţile rătăcite în luptă dar semăna destulde mult cu îndeletnicirea lui uzuală şi confruntarea cu oactivitate familiară îi mai domolea din an!oase. (ândaunse la final sculptura sa în accun era o copie destul de

nereuşită a persoanei sale şi constată că nu simţise nicicea mai mică umbră de re!ret când o lăsă să se topească în nemişcarea lacului de metal lic&id.

'rivi cu încântare la soarele care ardea nemilossperând că unitatea ener!etică avea să se încarce mairepede. Absenţa din mintea sa a atin!erii psiacului îl în!riora mai mult decât orice şi această nelinişte îi revenibrusc cu forţa mentală a atacului unui policorn. 2ădu săintre în navă când acolo unde ar fi trebuit să fie vocea l4,auzi un murmur nedefinit fără sens dar destul deputernic.

Instinctiv se întoarse desc&izându#şi percepţiile şianalizând împreurimile. +u simţea nici o prezenţă şitotuşi freamătul mantiei s#u îi semnala că se mai aflacineva alături de el.

– (ine eşti răsună o voce familiară în mintea lui Arrus.*ăurarul crezu că a reuşit brusc să restabilească un

contact mental cu psiacul şi că dăduse de un operatorneinstruit.

– Arrus sunt şi am mare nevoie să vorbesc cu 3tyn...– +u poţi fi Arrus. $u sunt Arrus.*ăurarul se dădu doi paşi în spate şi privi în ur.

1GG



+emişcarea deşertului era înfricoşătoare în multe feluridar nu dădea impresia că poate ascunde ceva fioros.

– 2acă e o farsă...– *arsă;– 2a o !lumă. 3tyn să ştii că aici s#au petrecut lucruri

e"traordinare pe care trebuie să ţi le spun şi nu...– (u cine vorbeşti;– Alaana tu eşti; încercă din nou Arrus simţind fiorii

disperării omului care îşi dă seama că i!noră ceva e"tremde evident şi de important deopotrivă.

Arrus profită de cele câteva secunde de linişte careurmară şi se concentră asupra vocii. ,i suna e"trem de

familiar şi era din ce în ce mai si!ur că nu putea fi a lui3tyn sau a Alaanei. @dată acceptat !ândul acesta*ăurarul se cutremură. +ici o altă fiinţă umană nupătrunsese atât de adânc în mintea lui încât amprentamentală a comunicării să i se pară cunoscută. ,nţele!erea îl inundă ca un şuvoi pătimaş. ocea pe care o auzea eraa lui.

– 4i zici că eşti Arrus; încercă el un nou contact.– 2a. 2ar tu cine eşti;– Arrus.– Interesant.*ăurarul făcu câţiva paşi spre lacul de accun.– $şti cumva o sculptură;– +u. (um să fiu o sculptură; Am venit aici cu o navă

şi a da uite că acum îmi amintesc. 4tiu cine este 3tyn. $cel care m#a trimis aici. 2e ce nu e cu noi;

6ui Arrus nu îi venea să creadă deşi acum era evidentceea ce se întâmplase. ,n timp ce crea statuia mintea luise copiase cumva în accun în timpul în care seconcentrase asupra masei imense de metal lic&id. Acumpărea a fi în stare de procese comple"e de !ândire.

– 2ar de Kyrall îţi aminteşti; încercă *ăurarul un nou

contact mental.– (um poţi să mă întrebi aşa ceva;– 2ar ce altceva să te întreb;– :ai bine îmi spui... (um ai apărut tu; $şti interesant

mă fascinezi... @are te#am creat eu;Arrus începu să râdă.– (um am apărut eu; 'ăi m#am născut pe o planetă

1GH



îndepărtată numită Kyrall. =atăl meu era *ăurar...– -ă ştii că nu e nostim deloc ceea ce faci. 2e unde ştii

cine sunt; 4i mai ales de ce oci ocul ăsta cu mine; (evrei să obţii;

*ăurarul stătu câteva clipe pe !ânduri. 2escoperirea sa

era cu adevărat tulburătoare prin implicaţiile ei. Kyrallieniicunoşteau un fenomen similar care se manifesta în voceal4. <neori atunci când murea un războinic destoinicdespre care îşi aminteau mulţi membri ai tribului vocealui mai rezista o perioadă în vocea l4, într#o suprapunere aunor amintiri e"trem de proaspete. $"istaseră cazuri încare asemenea voci fantomatice persistaseră ani între!i

fără a putea spune ceva ori!inal mimând însă perfectviaţa fiindcă oamenii îşi înc&ipuiau ce ar fi spus celdispărut într#o anumită situaţie. <neori vocile erau blândeşi se estompau încet alteori era nevoie de intervenţiabrutală a unui 'reot pentru a le amuţi pe vecie. Arrus îşidădu seama că vocea pe care o auzea el avea însă un altfel de suport şi nefiind si!ur că o poate trata ca pe una

dintre vocile morţilor lor se &otărî să fie prudent.– Aş vrea să te cunosc zise *ăurarul după o perioadăde !ândire. (ine eşti;

orbiră mai mult de trei ore. 6a finalul conversaţieiArrus era pe deplin lămurit că se află în faţa unei copii apropriei sale minţi. Accunul părea să aibă o afinitatedeosebită pentru a copia structurile mentale. Arrus nu ştiacum anume se realizase lucrul acela dar era convins cătrebuie să fi fost le!at de o anumită aranare a atomilor înmasa de metal lic&id. +u ştia dacă întrea!a cantitate deaccun participa la fenomenul acela sau doar o porţiunedupă cum nu avea nici cea mai mică idee ce forţă puneatotuşi în mişcare mintea aceea fiindcă nu îi era de aunsdoar o anumită aranare a atomilor metalici.

-imulacrul pe care#l crease în accun învăţa cu mare

!reutate. 2eşi îi repetase de nenumărate ori că se află peplaneta $c% cealaltă minte nu părea capabilă să asimilezelucrul acela. 6a început crezuse că e vorba numai deincapacitatea de a înţele!e. 2upă un timp însă remarcăfaptul că fantoma minţii sale deşi era în stare săpomenească amănunte insi!nifiante din trecut părea săfie incapabilă de a reţine ce discutaseră cu doar câteva

1GJ



minute în urmă.Impresia iniţială că se află în faţa unei farse se topise.

@rice va fi fost entitatea din lac ştia despre el şi despreKyrall lucruri atât de amănunţite încât era limpede căsin!ura e"plicaţie plauzibilă era faptul că mintea sa

reuşise să se copie în accun.Adormi în seara aceea întrebându#se dacă a doua zi

dimineaţă avea să mai audă copia propriei sale minţi.(ând se trezi speră pentru o clipă că era sin!ur. +u trecu însă decât un minut şi în minte îi răsună o voce familiară.

– (ine eşti;– -unt Arrus. i#am mai spus şi ieri.

– Ieri; +u ai cum să fii Arrus fiindcă eu sunt Arrus.*ăurarul oftă şi dădu din mână a le&amite. 8ealizaseceva cu adevărat spectaculos dar repetarea unui dialo!la infinit putea avea efecte dezastruoase asupra minţiiunui om care stătuse sin!ur o bună bucată de vreme.

:erse pe malul lacului şi cedă doar cu !reu ispitei de amai construi o sculptură în accun aşa încât cele două

copii ale minţii sale să poată conversa una cu cealaltă şisă#l lase în pace. Ieşind din navă văzuse că unitateaener!etică era destul de aproape de parametrii eifuncţionali normali.

'utea însă să plece lăsând în urmă fenomenul acelaatât de straniu; Arrus încercă să nu se !ândească la acestlucru preferând în sc&imb să#şi amintească deamănuntele e"trem de importante pe care le avea despus lui 3tyn.

6a milocul zilei e"asperat de întrebările cu care îlţintea replica de accun a minţii sale Arrus credea că nu semai poate întâmpla nimic cu adevărat interesant. (ânddin lac ţâşni prima lamă prevestitoare a unei furtunima!netice îşi dădu însă seama că lucrurile nu stăteauaşa.

'e tot timpul furtunii Arrus nu putu să mai audă voceaentităţii din lacul de accun. Abia pe seară când o!lindametalului lic&id reveni la nemişcare Arrus se trezi încontact cu copia propriei sale minţi.

– (ine eşti;– -unt Arrus. *ăurar de pe Kyrall.– 4i eu cine sunt;

1HL



Arrus îşi stăpâni cu !reu o tresărire.– +u ştiu. -pune#mi tu.– ,ţi aduci aminte de Kyrall;– +u.– 2ar de 3tyn;

– (e înseamnă "tin;2ialo!ul continuă în acest fel şi pe măsură ce înainta

Arrus îşi dădu seama că furtuna distrusese în maremăsură ceea ce crease el cu o zi în urmă. 8eplica dinaccun a minţii sale nu părea să mai aibă nici amintirile luişi nici c&iar o mare parte din circuitele lo!ice ale unei!ândiri elementare. $ra convins că la următoarea furtună

avea să dispară c&iar şi capacitatea de a stabili un contactmental. 2e aceea răsuflă uşurat când unitatea ener!eticăatinse ma"imul încărcării. +u lăsa nimic în urmă.(omandă navei să decoleze şi de data aceasta saltulspaţial spre Kyrall fu un succes.

'uţin înainte de a adormi lui Arrus îi trecu prin minteun !ând fu!arC şi dacă ar fi luat cu el un container de

accun în care să#şi sculpteze propria minte departe defurtunile ma!netice de pe $c%; 2e ce să fi făcut însă aşaceva; <n *ăurar şi neliniştile lui aun!eau pentru un între!univers nu era nevoie şi de copii imperfecte. -e întreba însă ce va spune 3tyn despre toate astea. ,n fond minteaaceea copiată putea fi considerată ca o clonă. Iar dacăacceptau lucrul acesta atunci istoria petrecută între Arrusşi clona minţii lui nu era decât o demonstraţie strălucită aprincipiilor lui Koronna care ne!a clonelor capacitatea dea opera în câmpul noului.

– *ăutarea genului de adevăr căruia i te înc#ini tu eun lucru prostesc, fiindcă e sortită să nu se termineniciodată.

– Se poate, dar nu e căutarea asta !adarnică unminunat motor al vieţii?

– Numai credinţa pune lumea şi sufletele în mişcare.– Asta dacă eşti piatră şi nu tân;eşti după căutare...

Adunaţi în cea mai mare sală de pe nava lor $uinţiipriveau contrariaţi la Muul a cărui înfăţişare străină nu

1H1



trăda însă nici o emoţie.– 2e unde ştim că nu ne minţi acum;– 6ucrurile se sc&imbă. $"trem de repede. $ normal ca

şi alianţele să se modifice.– -tai să recapitulam zise innedi. rei să spui că eşti

într#adevăr mesa!erul unei minţi cristaline că ai e"istat şiacum două mii de ani când ai vorbit cu întemeietorulAbaţiei că stăpânul tău i#a creat pe zeţi ca să ne seducăşi să#i facem să muncească în locul nostru iar toateplanurile voastre au fost zădărnicite de o înşelătorie pusăla cale de primii Abaţi.

– Aşa este spuse Muul scurt.

Arătării nu#i mai tremurau picioarele iar vorba îi eraclară precum cristalul. ,n mintea ei însă lucrurile se învălmăşeau. 2eşi stăpânul era cel care pornise aceastăsc&imbare îşi dădea seama acum că ea îi ieşise de subcontrol. Muul cel puţin se simţea copleşit. :atca seperfecţiona oră cu oră în secretarea de viruşi cu caremodifica absolut tot ceea ce era viu în urul ei. (opacii

începuseră să crească mai înalţi şi mai drepţi iar cren!ilelor făceau un!&iuri perfecte nevoilor de construcţie alelucrătorilor. Aunsese la performanţa de a stoca în viruşiiei nu numai informaţiile privind ar&itectura $dificiului ci şilocul şi momentul e"act în care lucrătorii trebuiau sămear!ă către un anumit copac pentru a lua de acolo oanumită crean!ă adecvată scopului lor. @ parte din firelede iarbă învăţaseră să crească împletite de la sinefurnizând zeţilor funii e"trem de rezistente. Alţi copacideveniseră roditori şi !rupuri între!i de lucrători setransformaseră în a!ricultori cule!ând şi stocândalimentele pentru ca semenii lor constructori să poatămunci mai eficient. ,n mod normal lucrătorii îşi sintetizautoţi nutrienţii din !azele atmosferice dar se părea cămatca decisese să folosească şi capacitatea lor de a

in!eră alimente care furniza o mai mare cantitate deener!ie. =oate acestea nu#l înspăimântaseră însă pe Muulcare le privea mai de!rabă cu curiozitate.

,n dimineaţa aceea însă când ieşise din templu pentruprima dată în ultimele zile văzuse un drum nou croitprintre copaci. ,l parcursese plin de curiozitate şidescoperise după o bucată bună de mers o suprafaţă

1H/



imensă de pe care lucrătorii tăiaseră dea copacii şi săpaude zor la temelia a ceea ce părea a fi un alt templu. -e întorsese într#un suflet la matcă pentru a o întreba dacăavea de !ând să dea naştere unei alte fiinţe asemenea ei.$a îi spusese că nu dar că între lucrători izbucniseră

certuri în privinţa ar&itecturii şi se formase un !rup caredorea să#i construiască un edificiu nou. $a ar fi urmat să#lalea!ă apoi pe cel mai frumos pentru a se stabili acolo.

Muul îi adusese atunci aminte că ec&ilibrul dintreresurse şi fiinţele care le consumă funcţionează biunivoccă două mătci care#şi dispută un edificiu pot fi la fel depericuloase ca şi o re!ină care are două edificii. Muul

fusese însă concediat cu dispreţ şi trimis în batocură sămai vorbească cu $uinţii.– 0ine dar unde este fiinţa aceea atotputernică şeful

vostru; se miră innedi. 2e ce nu întreprinde nimic;Muul dădu să le e"plice dar îndelun!ata sa e"perienţă

în relaţiile cu oamenii îl făcu să#şi dea seama că ei nu vor înţele!e niciodată pe deplin felul în care stăpânul îşi

împărţea cunoaşterea cu el că nu vor putea pricepe de cerefuzase politicos şi din proprie iniţiativă să parcur!ă ariivaste de înţele!ere care#i erau accesibile atunci când era în coconul său din trupul mătcii preferând să păstreze odistanţă respectuoasă.

– +u ştiu vorbi el într#un târziu. (red că e şi el la unmoment de cotitură. $ limpede că#l preocupă ceva. -aupoate că a abandonat lupta cu voi zise Muul pe un tonmoale.

– (um adică; @ să plece;– +u poate pleca fiindcă nu a venit niciodată. +u ştiu şi

nici nu voi şti unde anume este stăpânul meu. $l e doarcel care#mi spune ce trebuie să fac şi locul în care îmipăstrez memoriile în scurtul răstimp în care trupul meutrebuie resintetizat.

– 8esintetizat; e"clamară toţi patru $uinţii în cor.– 2a. 'e vremea când eram pe ec&ea =erra stăpânul

obişnuia să îmi austeze aproape în fiecare zi structurainternă.

– 4i... şi cum făcea el asta; întrebă innedi uimit.– 'oate manipula c&iar şi cele mai mici părticele ale

materiei. @ făcea e"act aşa cum m#a creat...

1H9



– 2ar c&iar aşa cum te#a creat;– ,ntr#un mod de care nu am fost niciodată foarte

mândru. 0loose obişnuia să râdă de mine fiindcă îirăspunsesem la întrebarea asta povestindu#i că fusesemplămădit dintr#un amestec de pământ şi apă pe care

stăpânul îl modificase. 2e vreme ce a reuşit să mă creezedin nimic e lo!ic că mă şi putea... tămădui.

– Adică se !ândeşte priveşte înăuntrul tău şi decide căun or!an trebuie mărit altul e necesar să fie înlocuit; întrebă neîncrezător 'erse.

– +u ştiu e"act cum face asta. (ând m#am trezit însăpe M împreună cu prima matcă după aventura pe ec&ea

=erra mi#a spus că de acum urma ca trupul meu să fiere!enerat într#un fel de cocon aflat pe burta ei. =ot deacolo puteam să#i dau ordine dar şi să comunicstăpânului ceea ce aflasem despre voi.

– -ă presupunem că aşa ceva este posibil mârâi =ars.2ar nu înseamnă asta că stăpânul tău nu e c&iar infailibil;2acă ar putea face c&iar orice vrea cu materia atunci te#

ar fi construit mai... robust. Aşa ai nevoie mereu dereparaţii. -au poate că nu a avut încredere în tine şi te#acreat dependent de el cu un anumit scop...

Allin 'erse se ridică de pe scaunul lui şi merse până laMuul care#l aşteptă în neclintire. 0uintul întinse o mânătremurătoare şi#i atinse unul dintre membrele subţiri. Muulnu sc&iţă nici un !est în sc&imb îşi întoarse spre el ceeace oamenii consideraseră întotdeauna a fi un cap.

– +e ştim de ani buni. ,mi pare rău.– 4tii până la urmă n#am scăpat de blestemul vostru al

oamenilor...– (e tot spune ăsta; întrebă innedi. Iar ţie de ce#ţi

pare rău;'erse privi spre Muul iar acesta îi întoarse atin!erea

delicată de mai înainte punându#şi una dintre antenele

sale pe umărul $uintului.– :ie mi se pare evident. Muul e pe moarte. 'robabil că

matca nu doreşte să#l mai primească în coconul acela şimai are de trăit doar câteva zile.

– (âteva ore ca să fim mai e"acţi completă Muul.– 4i atunci de ce ne#ai spus toate astea;– *iindcă nu am scăpat de blestemul vostru. *iindcă

1H?



sfârşitul meu departe de mintea stăpânului măcondamnă să beau otrava îndoielii şi să mă întreb ce sensa avut e"istenţa mea. :ai întâi am &ălăduit prinpustietăţile munţilor cu Au!ustin 0loose şi el m#a înşelat în cel mai perfid mod cu putinţă lăsându#ne să credem

pe mine şi pe stăpân că l#am convins că i#am eliminatdin suflet nu numai orice sentiment reli!ios dar şi oricepreocupare pentru el aducându#l pe calea cea dreaptă araţiunii ec&ilibrului între resurse şi necesităţi. (redeamatunci că folosind Alambicul pe care i l#am dat va asi!uraoamenilor nemurirea iar de acolo totul s#ar fi simplificatrăzboaiele voastre ar fi dispărut fiindcă aţi fi preţuit mai

mult viaţa şi aţi fi auns aidoma nouă. Am eşuat şi pe M.6ucrătorii concepuţi cu atâta !riă pentru a substituiclonele voastre nu v#au convins. I#aţi vânat prin toată!ala"ia şi acum...

$"traterestrul îşi plie două dintre membrele inferioarecare părură că intră în trup şi se aşeză direct pe podea.

– :ă întreb deci de ce am e"istat.

– @ dar asta e simplu zise innedi. Ai servit dreptinterpret între oameni şi stăpânul tău. Ai fost unealta lui.2acă ai fi avut şi alt scop acum n#ai fi fost pe moarte. ,nlocul tău mi#aş căuta alte tristeţi fiindcă asta e alnică.

– 4i e de auns să fii o unealtă c&iar şi una careserveşte stăpânului; întrebă Muul.

0uinţii se priviră unul pe altul în tăcere. 2acă lucrurilestăteau într#adevăr aşa cum susţinea e"traterestrulpentru prima dată după mulţi ani omenirea ar fi pututbeneficia de un start nou de o istorie în care conştiinţaaceea imensă care#i zămislise din nimic pe Muul şi pe zeţisă nu se mai amestece ne!ând cele mai vec&i principiiale vieţii pe pământ.

(orpul lui Muul alunecă puţin până când aunse să sespriine de unul dintre pereţi. 'ielea părea că#i este mai

uscată iar illerte se întreba dacă nu cumva procesul eraatât de rapid încât putea fi urmărit şi cu oc&iul liber.

– 2ar de ce ai venit la noi; (e răspunsuri cauţi;– +ici unul. 'ur şi simplu nu aveam unde să mă duc în

altă parte. $ drept că m#am !ândit că poate asta vreastăpânul de la mine că de aceea mă sacrifică. #am spustot ceea ce am ştiut atât cât am priceput eu.

1H



– 4i ce relevanţă are asta de vreme ce tu însuţi airecunoscut că eşti ceea ce eşti fiindcă te rupi mereu dinstăpânul tău. <nde începi tu Muul;

– +u încep dar mă sfârşesc nu e asta o ironie; zisee"traterestrul folosind un ton care imita inabil o încercare

de a !lumi.– $u nu !ăsesc deloc amuzant lucrul ăsta zise innedi.

2acă crezi că stăpânul tău a vrut să ne împărtăşeştipovestea adevărată începută pe vremea Abaţiei de ce l#am crede; 'oate că nu vrea decât să ne manipuleze aşacum o face de două mii de ani.

– oi oamenii sunteţi blestemaţi la a înţele!e totul

într#o lo!ică a conflictului. -tăpânul meu nu vă vrea răuldar nici nu crede că transformarea pe care o are în vederepentru voi v#ar face mai buni. Indiferent ce s#ar întâmplanu va distru!e nici măcar un om. 'entru el asta e lipsit desens. +u poţi sc&imba ceva ce ai distrus.

– 4i atunci ce vrei să ne spui;– +ici eu nu ştiu oftă e"traterestrul. -in!urul lucru de

care sunt însă si!ur e acela că indiferent ce v#ar spuneconştiinţa aceea a lui Au!ustin 0loose sau oricinealtcineva toate cele ce s#au petrecut nu au nici o le!ăturăcu vreun 2umnezeu de#al vostru...

(a şi cum odată scăpat de !reutatea vorbelor aceloraMuul ar fi prins puteri noi e"traterestrul se ridică şi pornispre Allin 'erse. 0uintul, care rămăsese destul de aproapede el făcu un pas în întâmpinarea sa dar Muul înţepenibrusc şi se prăbuşi. 0uintul îl prinse cu uşurinţă şi îl aşezăcu !riă pe podeaua navei.

– 'are să fi murit zise 'erse.eyyn =ars privise tăcut întrea!a scenă. (ând 'erse se

întoarse spre el începu să aplaude uşor.– :inunată reprezentaţie. 2emnă de ultima înfăţişare a

acestui persona. Aproape că mi#a smuls o lacrimă.

'erse se uită la el cu reproş mormăind ceva în barbă.– (&iar credeţi că stăpânul ăla al lui va înceta un plan

pe care#l pune în aplicare fără încetare de două mii deani; =rebuie să fie un alt fel de capcană. (&iar Muul a spuscă matca îi poate recrea oricând un corp iar conştiinţa şimemoria sa sunt parte a stăpânului. 'oate că învelişulăsta de carne a murit dar li!&ioana aia !i!antică din

1HE



abandonară poziţiile de lân!ă uşă şi ţâşniră în câmpdesc&is. innedi se năpusti înainte în timp ce celălalttrecu pe sub bordul navei şi avu timp să vadă cum cei doibolovani imenşi trimişi de catapultele zeţilor aproape căzăceau nemişcaţi în aer. 0uintul văzu cum una dintre

pietre urma să lovească alte câteva conducte care eraue"puse de pe urma unui impact anterior.

– (red că trebuie să ieşi ca să vezi dacă nu poţiremedia ceva stri!ă illerte în comunicator către =ars.

,ntre timp innedi aunsese aproape de cele douăcatapulte pe care şi le fi"ase drept ţintă. -e aruncă înaintecu lama de accun e"tinsă pe toată lun!imea ei şi

descăpăţână un lucrător zet. -e folosi de forţa impactuluipentru a frâna şi a#şi sc&imba direcţia către un !rup delucrători masivi care deşi se mişcau normal îi apăreau$uintului împietriţi în încercarea de a încărca din noumaşina lor primitivă de război. 0uintul aruncă o sin!urăprivire şi ştiu ce avea de făcut iar corpul lui se transformă într#o nălucă în timp ce tăia funiile cu autorul cărora era

construită catapulta. ,n ceea ce zeţilor le păru mai puţinde două secunde cele două maşinării imense sedezmembrară iar buştenii !roşi din care erau construite îşi începură căderea. -pectator nedumerit la propria furieinnedi se trezi tronând deasupra unui morman de leşuriale lucrătorilor zeţi cărora le tăiase întâi membrele folositepentru deplasare şi apoi le înfipsese lama adânc căutândcentrii motori. =ocmai credea că terminase când cucoada oc&iului stân! prinse o umbră ciudată care nu sepotrivea în nemişcarea ce însoţea de obicei un $uint înluptă. ,şi întoarse privirile şi ceea ce văzu îl făcu să sarămult în stân!a într#o esc&ivă disperată.

Avea în faţă un lucrător zet modificat. $ra mai micdecât fraţii lui având dimensiunile comparabile cu celeale unui om. (ele patru membre motorii ale unui zet

obişnuit erau înlocuite de doar două picioare musculoaseceea ce#l făcea pe celălalt să devină biped în momentul încare îşi folosea membrele superioare pentru luptă.innedi realiză că inamicul lui se mişca aproape la fel derepede ca şi el şi că fusese înarmat cu două suliţe. 'e unao aruncase şi aproape că îl nimerise iar cu cea de a douaplănuia să se apere.

1HH



– Am aici unul care se mişcă la fel de repede ca noistri!ă innedi în comunicator.

– +u te speria sunt iuţi dar nu ştiu încă să#şifolosească prea bine membrele auzi el răspunsul luiillerte. $u am ucis dea doi.

Mâmbind subţire innedi îşi continuă deplasarea sprestân!a se aruncă apoi în partea opusă se rosto!oli şiapoi ţâşni în picioare direct în sus. -c&imbările lui bruştede direcţie îl făcură pe zet să se poticnească iar innedi îşi plasă lama e"act în punctul în care e"traterestrul seprăbuşea cu capul. Accunul izbucni victorios sfâşiindţesuturi şi împroşcând cu o materie violacee.

Atacul celui de#al doilea războinic zet nu mai fu deloc osurpriză pentru innedi. ,ncercă imediat aceeaşi manevrăde destabilizare a picioarelor numai că de data aceastarezultatul fu doar o mică ezitare a celuilalt. -e apropie dezet şi reuşi să#i reteze cu două parade simple ambelesuliţe. *ăcu o fentă din corp privi în stân!a iar lovituraveni din dreapta secţionându#l aproape în două pe

oponentul său.– ,nvaţă al dracului de repede se plânse innedi. Aşputea ura că a doua li!&ioană a înţeles de ce a muritprima.

– eniţi în navă se auzi !lasul lui 'erse. 8etra!eţi#vă înnavă cât puteţi de repede.

– 'lecăm;– (u navetele monoloc. *re!ata e avariată mult prea

rău.– 2ar o putem repara.– :ă îndoiesc că avem cele necesare. +u e altă soluţie.

Aparatele îmi arată o întrea!ă armată de zeţi care semişcă al naibii de repede.

(ând illerte şi innedi aunseră la navă navetelemonoloc ale lui =ars şi 'erse creaseră dea un perimetru

si!ur în urul căruia făcuseră un zid de acid molecular.(unoscând bine !enul acela de atac zeţii nu mai încercară nimic ceea ce le permise celor doi $uinţi rămaşisă decoleze şi ei.

:icile navete se înălţară până pe o orbită oasă şiaterizară apoi pe cealaltă parte a planetei acolo undezeţilor le#ar fi trebuit mai bine de o lună să aun!ă.

1HJ



,şi montară adăpostul provizoriu metalic evitând să#şivorbească. 4tiau că fuseseră ne!lienţi. 'ierduseră din nou încărcătura de austral dar reuşiseră să recupereze bombaatomică pe care orice fre!ată o avea la bord pentru a#iservi la autodistru!ere.

– 'ână la urmă arătarea aia a fost mai deşteaptă canoi pufni într#un târziu illerte. +e#a abătut atenţia şi...

– +u ăsta a fost planul ei oftă 'erse al cărui !las sunăca şi cum ar fi aşteptat de multă vreme să vină vorbadespre Muul.

– Am văzut că păreai ataşat de fiinţa aia dar...– +u ăsta a fost planul lui zise 'erse.

*ără vorbă îşi scoase tunica dezvelindu#şi pieptul. 'eporţiuni lar!i pielea începuse să i se usuce iar acolo undemai avea încă tonusul normal căpătase o nuanţă verzuienesănătoasă.

– Dumne!eul tău e mereu nesc#imat.

– Dar cum ar putea fi altfel, de vreme ce el e totceea ce eistă?– Nu cre!i că la întrearea asta ar treui să

răspundeţi mai ales voi, cei care credeţi în imensitatealui?

– De ce am face-o? Noi am răspuns de;a.– +inciuna e un păcat. 2i mai ine că ştiaţi răspunsul

şi aia pe urmă aţi formulat întrearea.

@%sana simţi mişcările bebeluşului şi fu cuprinsă de oemoţie covârşitoare. 'entru o clipă aproape că percepumaterial fra!ilitatea noii vieţi pe care o adăpostea înpântece ceea ce aruncă o cu totul altă lumină asupraultimelor evenimente. 2urdrin No&ansson pusese în pericolminunea aceeaF $ra mai bine că plecase. (ă se ascunsese

acolo unde furia ei nu putea să#l mai aun!ă. (opilaşul maizvâcni o dată şi apoi se linişti dar mâna @%sanei zăbovi încontinuare deasupra lui ca o mân!âiere în avans.

– =e#ai !ândit ce va fi copilul ăsta; întrebă :aria careintrase pe nesimţite în cabina în!ustă a @%sanei.

– :ă !ândesc încontinuu...– 'oate că nu e momentul să avem discuţia asta zise

1JL



ezitant :aria văzând că vorbele ei aduseseră crispare pefaţa @%sanei.

– =e asi!ur că sunt perfect pre!ătită.:aria cântări ceea ce avea de zis. Ar fi putut face o

introducere lun!ă dar instinctul îi spuse să o pună pe

cealaltă cu brutalitate în faţa adevărului.– ,ţi dai seama că după 3tyn va fi cea mai vânată

fiinţă din univers.– 2e ce ar fi aşa; 2oar foarte puţini ştiu cine este.:aria zâmbi stins. >enul acela de secrete se aflau

întotdeauna. @mul părea să aibă o apetenţă bizară pentrutot ceea ce nu era la şedere. $a una nu se îndoia că

No&ansson va !ăsi o cale prin care să spună tuturorori!inea fiului @%sanei iar atunci nimic nu l#ar fi pututsalva pe bietul băiat.

– 2ar cine să#i vrea răul; întrebă @%sana.– Ar fi mai întâi toate clonele care au mai rămas în

univers poate cu e"cepţia celor de aici. 2eşi +e!al şi0allen ne#au avertizat dea în privinţa câtorva semeni de#

ai lor care nu îţi pot ierta uciderea lui 0arna şi a lui 4estov.Adau!ă clonelor şi pe toţi cei care dispreţuiesc ceea ce aureprezentat 6umile A!ricole sau au avut de suferit de peurma administraţiei impuse după căderea Imperiului. 2arnici măcar acum lista nu e cu adevărat completă.

– 2ar cine ar mai putea fi;– (ei care se tem fiindcă nu înţele! unde#i poate

conduce o asemenea fiinţă cei care vor să profitecrezând că#şi pot asi!ura un avanta de pe urmacontrolului unui asemenea persona...

@%sana tăcu. ,ntr#o formă nebuloasă toate aceste!ânduri îi trecuseră şi ei prin minte dar claritatea cu carele e"prima :aria o lovise în cel mai sensibil punct alconştiinţei ei. ,şi dădu seama că ştiuse încă de la începutcă fiul ei era condamnat. +imic din viaţa ei anterioară nu

o pre!ătise pentru o asemenea frustrare.– (red că e"a!erezi zise @%sana ridicându#se cu

&otărâre în picioare. Am să#i cer protecţie Alaanei lui3tyn. ,n plus nici eu nu sunt tocmai neautorată în a#lapăra.

– -implifici lucrurile. 2acă reduci sfera posibilelora!resiuni la o lance împlântată între omoplaţi sau la un

1J1



cuţit ascuns într#o cizmă si!ur că viitorul poate fi privit cuoptimism. >ândeşte#te însă ce se va întâmpla dacăclonele vor !ăsi o cale să#i readucă memoria ori!inală. (erelaţii ar putea avea el atunci cu 3tyn; @ să fie c&inuit.

-mul!ându#şi cuvintele cu mare !reutate @%sana

întrebă aproape în şoaptăC– 4i atunci ce e de făcut;– $"istă o sin!ură soluţie...– (are;– Aceea pe care o vei ale!e. reau să spun că

important e să nu#ţi pară rău. Ima!inează#ţi că eşti pe unpisc iar în urul tău nu se vede decât &ăul. (ontează mai

puţin în ce direcţie cazi...,n momentul acela se desc&ise uşa cabinei şi +e!al lesalută pe cele două femei înclinând scurt din cap.

– Ai văzut#o pe Airam; întrebă @%sana.– A plecat cu 0allen să aducă metalul pe care ni l#aţi

cerut. $ o treabă destul de !rea...– 2ar de fapt ce e cu metalul ăsta; 2e ce e atât de

important;– Asta ar trebui să ne spui tu zâmbi @%sana. +u eşti tucea care a stat aproape şaptesprezece ani împreună cudoi $uinţi?

*u rândul :ariei să rămână cu !ura căscată.– rei să spui că... lamele lor...; +u m#am !ândit

niciodată la asta...– Ai stat şaptesprezece ani cu doi $uinţi? întrebă +e!al

a cărui minte rămăsese blocată pe informaţia aceea.– 2a pe vremea când ne ascundeam pe Kyrall dar nu

prea am avut ocazia să le vedem lamele. +u şi le scotdecât când atacă iar atunci nu#i putem vedea. 2ar lasăasta continuă ea pe alt ton. rei să#ţi pui şi tu una; 2eaceea ziceai că nu eşti neautorată;

(a şi cum ar fi fost într#un pericol de moarte lui +e!al

începură să#i tremure mâinile. 2upă două secunde în carefrica îi paraliză picioarele dădu să iasă pe uşă dar se împiedică şi se lovi destul de rău. (a şi cum ar ficonsiderat acest lucru ca pe un semn divin îşi abandonăbrusc fu!a şi întrebă ezitant din cadrul uşiiC

– 2eee... de ce... să#şi pună... o lamăăă...;– 2ar de ce crezi că a fu!it dra!ul de No&ansson;

1J/



izbucni în râs :aria. A constatat că şi#a pus mântuitorul înpântecele unui $uint imperial. <nul mai neobişnuit edrept dar un $uint imperial.

– (um adică; =ot timpul ăsta... 2ar Introducerea înstudiul 8e!ulamentului (anonic; 2ar evadările

spectaculoase... ;– Aşa cum i#am spus şi lui No&ansson voi clonele nu

e"celaţi prin inteli!enţă. $ drept că nu e vina voastrăsunteţi nişte minţi vec&i dar c&iar şi aşa...

*emeia se opri fiindcă @%sana îi pusese o mână peumăr trecând pe lân!ă ea spre +e!al. *emeia întinsemâinile către tânăr şi#l îmbrăţişă.

– *aptul că v#aş fi putut ucide lesne pe toţi în decursulanilor ăstora nu înseamnă că !ândul ăsta a e"istat fiemăcar şi pentru o clipă în mintea mea. (red că ar trebuisă te !ândeşti ce înseamnă faptul că am preferat să măe"pun mâniei lui No&ansson decât să omor pe vreunuldintre tovarăşii mei.

– 0ine dar cum se poate;

– @ să#ţi spun povestea mea dacă#mi promiţi să#mie"plici ce#aţi descoperit despre accun...

PPP

Airam îşi bă!ă mâna până la cot în recipientul marefăcut din ar!ilă arsă în care clonele strânseseră aproapeun metru cub de metal lic&id. ,şi ridică apoi palma cude!etele răsfirate lăsând metalul să o mân!âie.

– ,mi împin!e mâna în sus se bucură femeia pe un tonaproape copilăresc.

– 2a este un alia cu o densitate e"trem de mare zise+e!al.

– 2ar ce este; vru să ştie @%sana care ieşise şi ea în!rabă din navă când auzise că Airam şi cu ceilalţi

aduseseră recipientul cu metal lic&id.– 'ăi nimic specialC un alia de fier nic&el crom şi

puţin aluminiu... (redem că secretul e în altă parte. 2ince#am apucat noi să înţele!em pe $c% e"istă un minereucare supus timp de sute de milioane de ani la furtunilema!netice de aici s#a lic&efiat. 2acă am aveainstrumente mai performante sunt si!ur că am constata

1J9



că structura cristalină a aliaului e una cu adevăratnemaiîntâlnită.

– Aşa s#ar e"plica şi de ce e"istă numai pe $c% zise@%sana. 'robabil că e nevoie de foarte multe furtunima!netice şi de foarte mult timp pentru a crea acest

material.0allen care era încă uluit de ceea ce aflase despre

@%sana din şuşotelile lui +e!al îşi în!&iţi un nod din !ât şi începu să vorbeascăC

– 'otenţialul unui asemenea material e practicinepuizabil. +oi l#am folosit la calculatoare fiindcă pur şisimplu capacitatea lui de a#şi autore!la !rosimea

oncţiunilor în procesoare adau!ă o nouă dimensiune latot ceea ce s#a făcut până acum.– +u pricep o iotă zise Airam cu veselie. 4i oricum mă

interesează mai mult cum fac $uinţii să controleze metalulăsta.

– 2e când mi#a spus +e!al că... @%sana... e... că@%sana... ar putea... că @%sana... ar fi interesată de o

asemenea lamă se bâlbâi 0allen mă !ândesc că la câtde sensibil e la furtunile ma!netice e foarte posibil camaterialul ăsta să fie transformat într#o lamă ascuţităc&iar şi de un mic câmp ma!netic cum e cel !enerat deelectricitatea naturală a corpului omenesc. (red că e oabilitate care se deprinde !reu dar nu o văd ca fiindimposibilă.

Airam îşi plimba acum numai un de!et de la o mânăalterând o!linda perfectă a accunului.

– Asta e e"citant. :ă !ândesc acum pe loc şi la alteutilizări...

– AiramF aproape că lătră :aria.– $i lasă soroF (ine să ba!e în seamă cuvintele unei

babe care la fiecare două săptămâni sfârşeşte prin a file!ată de un scaun ca să fie omorâtă; :ă mai distrez şi

eu acum cât potF@%sana zâmbi. Anta!onismul dintre cele două femei

era un semn de normalitate. <nul care compensa în micămăsură e drept temerile care o cuprinseseră imediat cefătul din pântecele său reîncepuse să se zbată.

Avea nevoie de Alaana de sfaturile ei de confortul caldal unei minţi care să o învăluie pe a ei şi să o lase să se

1J?



odi&nească.Adunându#şi toate puterile îşi concentră !ândurile

către psiac către Alaana. $ra un stri!ăt mut o c&emare înautor.

4i atunci se petrecu cel mai neaşteptat lucru cu

putinţă. -imţi mintea Alaanei mai prezentă ca niciodată înapropierea ei. Atin!erea de pe Kyrall nu era însă una caresă o liniştească. Alaana părea mai de!rabă mirată.

*um ai făcut să mă c#emi?– +u ştiu am stri!at pur şi simplu spre tine. Am făcut

ceva rău;Nu. % minunat. Atâta doar că nu mă aşteptam.

– Avem nevoie de autorul tău. =rebuie să ne trimiţidouă nave.Două?– 2a. =rebuie să#mi ţin o promisiune faţă de nişte

prieteni care mi#au salvat viaţa.*um poate cineva salva viaţa unui $uint?– Asta e o poveste lun!ă. -pune#i lui 3tyn că ne vom

întoarce cu câteva lucruri care#l vor interesa foarte mult.PPP

+e!al şi 0allen priveau cu sentimente amestecatefre!ata spaţială în care @%sana urcase împreună cu:ariile cu Alambicul şi cu recipientul cu accun. ,ncă nuacceptau pe deplin nu atât trădarea neaşteptată a@%sanei cât faptul că fuseseră într#un pericol de moarteatâta vreme.

– =u ai înţeles ce vrea 3tyn de la noi;– +u răspunse +e!al. 2ar poate că ăsta e un semn că

nu trebuie să ne preocupe ce vrea el. -ă folosim ră!azulpe care ni#l oferăF Abia acum putem e"perimenta cuadevărat.

,ncântat 0allen porni fără vorbe spre intrarea în ceeace mai rămăsese din adăpostul lor. 'uteau acum să#şi încarce calculatorul în fre!ata spaţială pe care le#odăruise @%sana şi să#şi continue e"perimentele pe orbitădeparte de furtunile ma!netice de pe $c%. Iar dupăultimele evenimente clonelor rămase pe planetă nici nule mai păsa ce anume avea să fie maşinăria pe care o

1J



construiescC conducător unealtă neînsufleţită2umnezeu...

– % crud din partea ta să ne înc#i!i într-un timp

infinit.– Dar dimpotrivă, eu am susţinut dintotdeauna că

timpul e finit. A şasea eră se va sfârşi cu a doua venirea lui 6isus @ristos.

– Aşa cum îţi spuneam, e crud din partea ta să neînc#i!i într-un timp infinit

3tyn savura cu încântare momentele de solitudine pecare i le oferea livada de arbori ne!ri. @dată descoperitămetoda prin care funcţiona viziunea imediat ce foştiioperatori din psiac deprinseseră toate meandrele viziuniiKyrallul îşi recăpătase rolul de nod de comunicaţii. 'ână şi%yrallienii erau în culmea fericirii. +ecesitatea de a întreţine constant viziunea furtunii le transforma viaţa

fiindcă semăna atât de mult cu vec&ea îndatorire de ave!&ea în r4nd, încât ritmurile vec&i ale vieţii triburilor îşirecăpătaseră cadenţa.

'arado"al pe 3tyn păreau să#l fi uitat cu toţii.$"perimentau cu frenezie noua capacitate de a transportamateria la distanţă. $ra mult prea devreme ca să susţinăcă pot repeta fără !reş teleportarea conducătoruluiclaronsian dar nu se mai îndoia nimeni că noul fel depsiac urma să fie altceva decât orice cunoscuse omenireavreodată.

3tyn era însă c&inuit. I se refuza viziunea lui Merri.Atunci când o invocaseră Alaana şi ceilalţi semeni%yrallieni o putuseră vedea şi i se adresaseră. $l însă nureuşea să perceapă decât un !las difuz mai va! c&iar şidecât în primele momente când simţise murmurul livezii.

@ întrebase de ce se întâmplă lucrul acela iar Merri îirăspunsese fără să şovăie că în mintea lui e"istau preamulte conştiinţe pentru ca ea să#l simtă între! şi să sepoată apropia de el în viziune. 2ar cum să renunţi să fii-fântul Au!ustin şi Au!ustin 0loose şi 8imio de assurfără ca asta să#ţi scadă capacitatea de a#i conduce peceilalţi;

1JE



=imp de două zile se !ândise încontinuu la ceea ceavea de făcut întrebându#se dacă mai are vreo datoriefaţă de ai săi dacă are sens să#şi ertfească dra!osteapentru a continua să#i conducă. *ără să înţelea!ă de undeprovenea zbuciumul tânărului Alaana îi reproşase din nou

că#şi lasă mintea să fie acaparată de cele două conştiinţereli!ioase şi că lucrul acesta îl împiedica să înţelea!ă ceeace se întâmplase începând cu clipa în care Abatele8adoslav pornise cea de#a 2oua ,nsămânţare.

-e strecurase nevăzut în c&ilia din peşteră şi#şi trăsesemantia pe frunte dorindu#şi să creadă în primul rând el însuşi că toate problemele au într#adevăr o rezolvare

înăuntrul minţii lui una consistentă precum pereţii destâncă ai sălaşului @menori dar încă !reu de deosebit dincauza ceţurilor de !ânduri răzleţe.

Imediat se trezi în poiana înflorită stând pe piatra pecare şedea de obicei şi avându#l în faţă pe -fântulAu!ustin. (a niciodată trăsăturile bătrânului nu i serefuzau. Avea sprâncene stufoase oc&i albaştri spălăciţi

şi o fantă severă care decupa !ura într#o barbă pieptănatăprelun! în os. +asul proeminent ieşea mult în evidenţădin cauza pomeţilor oşi şi a obrailor supţi a căroruscăciune barba nu o putea masca pe deplin.

– -pune#mi ce sens au toate astea;– 6a ce te referi;– 6a tot ceea ce s#a întâmplat după ce Abatele

8adoslav a stârnit nebunia asta.– 'arcur!i drumul care ţi#a fost &ărăzit de 2umnezeu.

,ntr#un fel eşti unul dintre cei mai ciudaţi tineri pe care i#am văzut. 2oreşti şi vrei să#i conduci pe ai tăi şi ar trebuideci să fii liderul ideal. 2ar eşti străin de deprinderilepractice care trebuie să însoţească o asemenea devenire.$şti neautorat.

– Aută#mă tu. -pune#mi ce trebuie să fac.

– ,ncetează să te mai amă!eşti. (eea ce se întâmplăaici pe Kyrall nu e cu adevărat e"traordinar. 'robabil2umnezeu încearcă să vă facă mai buni vă supune lacazne din care veţi ieşi purificaţi. =rebuie să înţele!i căvenirea ta pe lume a avut un sens şi că acesta ereprezentat de lucrarea pe care 2umnezeu ţi#a încredinţat#o încă înainte să e"işti.

1JG



3tyn îşi adună cu !reu !ândurile şi întrebă din nouC– -imt totuşi că trebuie să mai fie şi o altă e"plicaţie. ,n

mintea mea se învârt fapte şi informaţii despre care ştiucă s#ar putea aşeza într#un tablou perfect dar nu#mi dau încă seama cum trebuie să le îmbin.

– (unoaşterea pufni Au!ustin. (ând o să înţele!eţi cănu totul poate fi cunoscut;

– -imt că timpul e pe sfârşite că urmează să se întâmple ceva dincolo de care nimic nu va mai fi ce a fost.

– =impul tinere e doar o linie. $l începe cu Adam şi sesfârşeşte cu a doua venire a lui ristos pentru ca istoriasă#i salveze pe oameni de păcatul ori!inar.

– :i#e !reu să accept lucrul ăsta. 'entru noi pe Kyralltotul e mai simplu...– $"istă şi lucruri care îi unesc pe oameni indiferent de

locul în care s#au născut. 'ăcatul e unul dintre ele.– =e înşeli. @ cunosc pe Merri deopotrivă din vocea l4 şi

din miile de zile minunate pe care le#am petrecut împreună. Asupra ei nu planează nici unul dintre păcatele

la care te !ândeşti.– 4i totuşi ele e"istă indiferent de fiinţa ei sau depărerea ta.

3tyn îşi muşcă buzele plecându#şi oc&ii în pământ.– -puneai mai devreme ceva despre faptul că#mi

lipsesc anumite abilităţi de a#mi conduce semenii deşi ofac c&iar bine de vreme ce nimeni nu#mi contestăautoritatea. +u e oare o contradicţie; 2acă nu ştiu totulatunci cum pot;

– 2ar îi conduci tu cu adevărat; =e înşeliF (etateapământească are un scop unul pe care tu îl refuzi. (eeace faci acum nu e decât să menţii ordinea să intimidezicu puterile tale pe toţi cei care ţi s#ar putea opune. =rebuie să te întrebi cum poţi da un sens puterii pe care oai acum asupra lor cum îi poţi îndrepta pe o cale dreaptă.

6a întrebările astea a e"istat întotdeauna un răspunssimpluC ertfa. A muri e un lucru simplu şi inevitabil.<neori a#i putea conduce pe oameni înseamnă doar să daivaloare acestui final implacabil.

3tyn încercă să#şi alun!e tulburarea dar viziuneapoienii aproape că se destrămă şi fu nevoie de toatăputerea mentală a tânărului pentru ca ima!inea sfântului

1JH



să nu se topească.– Acum am să#ţi spun eu ce cred. =impul nu e

nicidecum o linie nu are cum să fie. Iar 2umnezeul lacare te înc&ini mi se pare atât de !ăunos încât nu#l potcredita cu inventarea timpului şi a toate cele ce sunt... 'ur

şi simplu trebuie să e"iste o altă e"plicaţie.– =e amă!eşti. Ai văzut tu însuţi că nimeni dintre cei

care au a!itat până acum ideile astea nu a izbândit.– 2ar cine vorbeşte de izbânzi; +u#mi doresc decât să

o văd pe Merri la fel ca şi ceilalţi %yrallieni...– 4i crezi că eu te împiedic;– iziunea asta nu ne lasă să vedem ceea ce eşti cu

adevărat. *iinţezi doar într#o parte a minţii mele o partece a căpătat concreteţe mai mare după ce $uinţii mi#auadus scrierile tale. -unt multe lucruri înţelepte acolo. 4i deaceea nu tot ceea ce spui trebuie luat în derâdere. -imtcă ai dreptate în privinţa ertfei dar în altele nu pot fi deacord cu tine.

Au!ustin tăcu o bucată bună de timp lăsându#l pe 3tyn

să se îndoiască.– +u o să ne mai vedem nu#i aşa; zise bătrânul într#untârziu.

– +u. oi încerca să i!nor ceea ce reprezinţi îl aprobă3tyn.

– 4i crezi că asta te va auta să !ăseşti drumul spremântuirea ta şi alor tăi; (rezi că aşa vei fi pre!ătit pentrua sta de#a dreapta 2omnului tău în războiul pe care#l crezică e !ata să înceapă;

– +u mă asculţi. +u mă interesează nici războaiele şinici mântuirea de care spui. ,mi doresc doar înţele!ereafelului în care pot înnoda firele timpului pentru ca dinliniştea unei astfel de confluenţe să mă pot odi&ni lân!ăMerri.

Au!ustin se ridică în picioare şi sc&iţă asupra tânărului

un !i!antic semn al crucii. +u apucă însă să#şi termine!estul fiindcă viziunea lui se dizolvă lăsându#l pe 3tynsin!ur în poiană.

– n memorie nu pătrund lucrurile ele însele, ci doarimaginile lor sunt prinse cu uimitoare rapiditate şi

1JJ



aşe!ate în minunatele cămăruţe ale memoriei, de undereamintirea le scoate în mod miraculos.

– i nu e ăsta cel mai simplu mod de a pervertirealitatea?

– De fel.

– Dar dacă evenimentul despre care vrei să-ţiaminteşti te-a sc#imat atât de mult încât devii alt om,iar când îi rec#emi imaginea din memorie, ea are pentru tine o cu totul altă valoare decât originalul?

Alaana privea înfricoşată la înfruntarea dintre cei doi.+imic din bucuria cu care Arrus îl reîntâlnise pe 3tyn nu

anunţase izbucnirea aceea de violenţă. *ăurarul aterizasepe Kyrall aproape mort de frică fiindcă pilotul automat nualesese cea mai lină dintre căile de coborâre. <rmasepovestea istoriei incredibile pe care o trăise Arrus pe $c%.Alaanei încă nu#i venea să creadă că @rdinul $uinţilor îşiavusese ori!inile pe Kyrall dar pe măsură ce se !ândeamai bine îşi dădea seama că e"plicaţia lui Arrus era mai

mult decât lo!ică. 'rivind retrospectiv la e"perienţa pecare o încercase ea însăşi cu modificarea minţii lui 3tyn îiera clar acum că reuşise să#l transforme pe tânăr dupătiparele minţii lui 8im numai fiindcă sădise seminţelecunoaşterii ei într#un loc prielnic. 6a cele mai elementareniveluri e"istase probabil dintotdeauna o asemănarestructurală între mintea tânărului 3tyn # Norlee şi cea a lui8imio de assur. 4tia că dacă ar fi dus lanţul acela ideaticpână la capăt ar fi putut în!usta cu mult numărul celor pecare să încerce să#i transforme în $uinţi, dar pentrumoment nu se putea concentra decât la !roaznica înfruntare dintre 3tyn şi Arrus.

*ăurarul răcni scurt şi îşi aruncă trei dintre cele şaptepumnale spre 3tyn. =ânărul a cărui forţă mentală erainfinit superioară le sili să se înfi!ă în pământ la trei

metri în faţa lui.– Arrus prietene nu asta e calea.– 0a ne eşti duşmanF +u te recunosc nici de 'reot şi nu

înţele! cum se poate ca pe planeta asta să se fi născut unom ca tine. 2e !eneraţii ducem povara aceea în vocea l4,de !eneraţii o folosim drept comparaţie pentru răulabsolut. An de an ne#am ertfit copiii pentru a ne păstra

/LL



vi!oarea. 4i toate astea pentru ce; *iindcă voiau să facăun e"periment;

3tyn nu răspunse preferând să se concentreze asupracelorlalte patru pumnale pe care Arrus le ridicaseproclamând o luptă rituală. 3tyn era încă 'reotul tribului

@menori şi tradiţia spunea că el poate fi provocat oricândşi de oricine.

Alaana nu pătrunsese niciodată în vocea l4 a vreunuitrib. Indiferent cât de mult încercase c&iar şi înfăşurată într#o mantie s#u, mintea ei nu percepuse niciodată foartepre!nant murmurul acela colectiv format la zona deinterferenţă a conştiinţelor membrilor unui trib %yrallian.

,şi putea însă ima!ina cum e. 3tyn îi spusese că vocea l4e sc&imbătoare că ea serveşte deopotrivă drept udecător şi profesor şi că dacă nu ţi#e frică să#ţi pierziscânteia care te face să fii ceea ce eşti te poţi afunda şiprintre amintiri va!i.

Kyrallienii nu aveau istorii) pentru ei faptele mureauodată cu clipa prezentă. ,ntr#un fel Arrus plecase în

căutarea adevărului despre @rdinul $uinţilor tocmai în încercarea de a umple acest !ol. (ea mai terifiantă dintreamintirile acelea difuze părea însă să fie una pe carenimeni nu o urmase până la capăt dar pe care 3tyn nu sesfiise să o e"ploreze după ce descoperiseră documenteledin 'eştera ânturilor stârnind mânia semenilor săi.

– 4i de ce mi#ar păsa de omenire; urlă Arrus stri!ându#şi în acelaşi timp neputinţa fiindcă 3tyn îl mai deposedasede două pumnale.

– *iindcă suntem fiinţe umane fiindcă nu putempedepsi atâtea sute de miliarde de suflete numai fiindcădemult câţiva oameni au !reşit faţă de noi.

– =ribul @menori nu se va face nicicând parte a viziuniitale răspunse Arrus scrâşnind din dinţi.

-pre !roaza Alaanei în spatele *ăurarului se aliniară

aproape toţi războinicii @menori. >estul lor era mai multdecât elocvent. (ând văzu însă zâmbetul de pe faţa lui3tyn !roaza Alaanei căpătă dimensiuni paro"istice. =ânărul îşi afişase din nou rânetul care prevestea că seva transforma într#o furie uci!aşă. 4tia că soarta ei şi atuturor oamenilor din !ala"ie e le!ată de iscusinţa lui 3tyn în a#i calma pe %yrallieni dar trebuia să recunoască faţă

/L1



de ea însăşi că frustrarea oamenilor aceia simpli dardrepţi şi nepri&ăniţi avea temeiuri adânci.

2upă ce Arrus le povestise cum văzuse ima!ini careatestau faptul că 0o!annus 0oszt plecase de pe Kyrall cuun *ăurar şi cinci discipoli câte unul din fiecare trib până

pe $c% unde descoperiseră accunul merseseră în 'eşteraânturilor şi dez!ropaseră documentele despre carevorbise 0oszt. $rau scrise pe &ârtie într#o limbă destul de!reu de înţeles dar conţinutul lor se dovedise cu adevăratuimitor. Avuseseră nevoie şi de amintirile Abatelui iar3tyn şi Arrus pătrunseseră în viziunea pe care o crealivada de arbori ne!ri şi avuseseră o discuţie îndelun!ată

cu 8adoslav. (unoştinţele Abatelui despre istoria@rdinului au!ustinian umpluseră !olurile lăsate dedocumentul lui 0o!annus 0oszt.

:ărturisirea în sine încerca să fie un fel de disculparepentru o trădare. 0o!annus 0oszt fusese unul dintre ceitrei capi care formau în c&ip tradiţional triumviratul dinconducerea *rontului Adevăratei 0iserici. 2in câteva

menţiuni va!i 3tyn şi Alaana înţeleseseră că aceastăor!anizaţie se născuse pe ec&ea =erra imediat ce câţivapreoţi creştini îşi dăduseră seama că Abaţia doarmimează credinţa aflându#se într#o profundă opoziţie cutot ceea ce putea fi considerat drept reli!ios. *rontul nuştiuse niciodată care sunt planurile Abaţiei şi nu intuisesc&ema celei de#a 2oua ,nsămânţări dar se opuseseconstant uneori prin atacuri vi!uroase la tot ceea ce întreprindeau călu!ării au!ustinieni. :ultă vreme *rontul încercase să !ăsească şi o planetă pe care să#şi clădească în secret un aşezământ similar Abaţiei dar în care să seperpetueze adevărata credinţă creştină. (ercetărilesituate în mod deliberat cât mai departe de ec&ea =erra îi făcuseră să descopere Kyrallul. 'rimii misionari ai*rontului Adevăratei 0iserici se speriaseră fiindcă puterile

minţii lor erau amplificate aproape diavoleşte de planetaaceea şi o abandonaseră.

6a o !eneraţie distanţă Abaţia pierduse o întrea!ăpopulaţie de clone în timpul unui atac furibund almercenarilor an!aaţi de *rontului Adevăratei 0iserici.(lonele fuseseră duse pe Kyrall fiindcă şefii de atunci ai*rontului doriseră să obţină o comunitate în care să facă

/L/



să se nască în mod spontan o reli!ie. -copul final eraacela de a identifica o cale simplă prin care clonele de peproaspăt înfiinţate 6umi A!ricole să poată fi seduse de oaltă biserică una care să o zădărnicească pe cealucrativă inventată de Abaţie pentru a#i transforma pe

credincioşi într#un popor ascultător şi muncitor. 2inpăcate pentru ei conducătorii *rontului nu descoperiserăaltă planetă anonimă capabilă să susţină viaţă aşa încâttrebuiseră să apeleze la Kyrall în pofida fenomenelor psicare se petreceau acolo.

-uprapunerea conştiinţelor umane care dusese laapariţia vocii l4, zădărnicise însă acest plan. (lonele nu

numai că nu aunseseră să dezvolte un sistem teolo!ic fieel şi primitiv dar odată cu ruperea lor în cinci !rupurisociale mai mici păruseră a#şi fi !ăsit o cale prin careputeau c&iar e"ista fără ca în societatea lor să se resimtăc&iar şi cel mai palid sentiment reli!ios.

2ecizia *rontului Adevăratei 0iserici fusese unanăprasnicăC populaţia de clone avea să fie e"terminată

iar Kyrallul trebuia să se transforme într#un mediu ostilunul în care omul să aibă nevoie să creadă în forţesupranaturale. ,ntre timp or!anizaţia aunsese la apo!eul întinderii ei beneficiind de spriinul numeroşilor adepţirecrutaţi pe cele mai bo!ate lumi. <nul dintre aceştia îlşantaase pe Assan =res biolo!ul. Acesta proiectase unecosistem fra!il bazat pe animale capabile să foloseascăe"trem de particularul câmp amplificator al puterilor psi.Aşa se născuseră policornii florile cântătoare şi celelalteanimale cu care se luptaseră timp de !eneraţii %yrallieniidar şi livezile de arbori ne!ri.

2eloc mândru de planul său Assan =res lăsase%yrallienilor or!anismul e"traordinar pe care îlreprezentau livezile de arbori ne!ri. -perase ca ec&ilibrulecolo!ic să le permită oamenilor un e"ces de fructe aşa

încât ei să descopere conştiinţa colectivă în care s#ar fiputut transforma livada. 2in păcate însă oameniialeseseră să mănânce fructele înainte ca ele să sematureze.

(ea mai mare dintre !reşelile pe care le făcuse însă*rontul Adevăratei 0iserici fusese simultaneitatea dintremasacrul primei populaţii de clone şi plantarea celeilalte.

/L9



*iindcă australul începuse să fie controlat deadministraţiile planetare *rontul Adevăratei 0isericidecisese să folosească un sin!ur transport pentru ambeleoperaţiuni. ,ntâi omorâse comunitatea clonelor iar apoieliberase animalele şi oamenii şi sădise primii arbori

ne!ri. 'rintr#un fenomen de rezonanţă bizară însăstri!ătul de moarte al zecilor de mii de %yrallieni ucişi semenţinuse în câmpul c#u destul de mult pentru ca el săpătrundă într#un c&ip difuz în vocea l4 a noii populaţii declone în c&ip similar celui care permitea copierea minţilorcelor morţi în fructele ne!re. 2e atunci toate triburile depe Kyrall ştiau că în conştiinţa lor e"istă o zonă adâncă a

temerilor un &ău ne!ru de care învăţau să se ferească.2upă câteva !eneraţii *rontul Adevăratei 0isericirealizase că planul său eşuase încă o dată. +ici nouapopulaţie de clone nu părea să dezvolte vreun sentimentreli!ios. ,ntre timp însă *rontul descoperise o altă planetăcapabilă să susţină viaţă. $c% era pustie dar cu puţină îndemânare ar fi putut fi transformată aşa încât să

susţină nevoile unei colonii mici de oameni.0o!annus 0oszt pe vremea aceea cel mai tânăr dintrecei trei conducători ai *rontului fusese făcut responsabilpentru această mutare. Abaţia vânduse cu succes câtevapopulaţii de clone şi se întărise într#un sistem de alianţe şivasalităţi care nu#i mai permiteau *rontului acţiuni armate în urma cărora să captureze populaţii între!i de clone.+oua colonie trebuia deci să conţină %yrallieni. Auns peKyrall însă 0o!annus fusese fascinat de meşteşu!ulfoarte proaspăt al *ăurarilor care îşi vindecau tovarăşiivizualizându#le structura mentală. Aici se oprea relatarea!ăsită în documentele în!ropate care ar fi trebuit să fie omărturie a e"istenţei şi a luptei *rontului dar Arrusreconstituise cu mare uşurinţă restul evenimentelor

,n mintea tânărului şi ambiţiosul 0oszt *ăurarii

născuseră un plan îndrăzneţ. *rontul era o structură învec&ită incapabilă să lupte cu adevărat cu Abaţia.2ecisese de aceea că milocul tradiţional acela de a încerca !ăsirea unei reli!ii proprii !rupului de clone carecorespundea celor @ :ie de oluntari trebuie abandonat în favoarea unui alt fel de acţiune. ,şi luase un *ăurar şicinci tineri şi mersese cu ei pe $c% în încercarea de a crea

/L?



supersoldaţi. 2in motive necunoscute însă aşa cumconstatase Arrus se văzuse nevoit să plece în !rabă.

Alaana nu se aşteptase ca Arrus să fie atât de afectatde această poveste. *ără să o fi spus vreodată în mode"plicit ea fusese convinsă dintotdeauna că şi populaţia

umană de pe Kyrall !ăsită ca atare de constructoriipsiacului era parte a e"perimentului lui Assan =res dar îşidădea acum seama că această revelaţie nu avea cum săpice bine mândrilor %yrallieni. 'rivi din nou cu !roază spre3tyn căruia i se opuneau acum toţi membrii tribului@menori.

– ,mi spuneţi mie că nu sunt %yrallian; tună 3tyn. 4tiţi

oare vreunul dintre voi ce a însemnat pentru mine aflareafaptului că am fost ţinuţi într#o cuşcă; ,mpărtăşiţi doar ofărâmă din furia meaF <itaţi oare că am ertfit planeteiăsteia pe cea mai iubită dintre fiinţe pe Merri;

– 2acă eşti de#al nostru alătură#te răzbunării pe care oplănuim pentru întrea!a !ala"ieF

– 4i dacă n#am s#o fac;

– +u te poţi opune tuturor %yrallienilorF stri!ă Arrus.– 0a ştii bine că pot ştii bine că lupta nu ar dura decâto fracţiune de secundă zâmbi 3tyn. *iindcă eu nu luptnumai cu forţa minţii căile mele sunt şi altele decât celeale Kyrallului

Arrus tăcu brusc iar freamătul care trecu pestecapetele războinicilor @menori era un semn că în vocea l4se dezlănţuise o adevărată furtună.

– ,mi cereţi să mă răzbun; întrebă 3tyn din nou. 2ar nueu oare am fost primul dintre voi care am avut curaul dea sonda bul!ărele acela de durere care zace dintotdeaunala fundul conştiinţelor noastre; @are nu eu astă noaptev#am spus că bolovanul acela ne!ru e stri!ătul de moartepe care înaintaşii noştri l#au scos înainte ca buzele să lefie pecetluite de criminalii *rontului;

– 4i dacă ştii toate astea...– (&iar şi dacă ştiu toate astea nu mă pot alătura

complotului vostru. Arrus ai fost pe celelalte lumi.'riveşte adevărul în faţă şi recunoaşte că suntem ocomunitate simplă că avem milenii de recuperat înaintede a pretinde că ştim destule pentru a porni un război curestul omenirii. +u uita că am acces la memoriile unui

/L



$uint imperial. 4tiu ce ar face dacă le#am refuzacomunicaţiile. +e#ar bombarda de pe orbită fără ca noi săputem riposta în vreun fel. -in!urul mod în care ne putemmenţine în viaţă este să le fim în continuare de folos.

– 4i în de fel reprezintă asta vreo sc&imbare faţă de

sclavia în care am trăit până acum; se încăpăţână Arruscare sc&iţă doi paşi ameninţători spre 3tyn.

– 6#am ucis cu mâinile mele pe cel care era ultimuldescendent al liniei 0oszt. (e vrei mai mult;

– +u ai de unde şti că istoria e adevărată aşa cum amcompletat#o noi. 4i oricum ce răzbunare e asta;

Alaana era conştientă şi ea că povestea care le!ase

Kyrallul @rdinul Adevăratei 0iserici şi dinastia 0oszt erafra!mentată. -e ridicau o mulţime de întrebări cele maimulte dintre ele le!ate de felul în care şi %yrallienii şi$uinţii şi c&iar dinastia păreau să#şi fi uitat ori!inile.:emoria lui +B>ai 6oon prezentă în viziunea livezii dearbori ne!ri fusese cate!oricăC nu ştia nimic de oasemenea ori!ine deşi accunul şi petecul de mantie s#u

care constituiseră relicvele date din :aestru în :aestru oatestau într#un fel. 0ella se amestecase şi el şi protestase.Adevăraţii strămoşi ai dinastiei 0oszt erau în!ropaţiundeva în (âmpia 'annoniei şi erau membrii unui neam!lorios şi nicidecum urmaşii unui trădător. 2e asemeneacapacitatea lui Assan =res de a crea fiinţe părea maide!rabă una ma!ică decât o îndeletnicire ştiinţificăbazată pe cunoaştere nemilocită.

– 4i la ce bun o asemenea viaţă până la urmă; tunăArrus. (a să ne poată omorî când au ei c&ef; (a să înceapă un nou e"periment;

– =u c&iar nu înţele!i că speranţa pe care ne#a dat#oAssan =res ne va face stăpânii universului; +e vomcontinua viaţa simplă proiectând viziunea furtunii asupralivezii care va funcţiona ca un psiac şi vom continua să ne

în!ropăm morţii acolo. $ calea noastră spre nemurire ecalea noastră spre crearea unei conştiinţe !i!antice alecărei părticele vom fi fiecare. om stăpâni materia şitimpul deopotrivă imediat ce cât mai mulţi dintre noi vorfi trecut în viziune rosti 3tyn cu calm.

– @moară#ne atunci pe toţi şi sădeşte#ne în livadăstri!ă la fel de mânios Arrus.

/LE



– 4i ce#am rezolva cu asta; -oluţia la problemele vieţiinu e niciodată moartea. +e vom continua viziunea curăbdare. Acum avem un ţel. 4tim că nici viaţa şi nicimoartea nu ne vor fi în zadar.

– 2ar poate că ar trebui să te ucidem pe tineF :intea

ta alăturată celorlalte... Am deveni infinit mai puternicizise Arrus pe un ton mai potolit.

– =oate cele ce v#am zis prieteni vi se vor întâmplanumai vouă. Aveai dreptate într#un fel. +u sunt %yrallian.+u voi fi niciodată în!ropat în livada tribului meu.

– -ă nu spui asta zise Alaana care profită de situaţiepentru a se strecura între cei doi.

– -ă nu fii oarbă îi întoarse 3tyn vorbele. 4tim amândoi încă de când în mintea mea s#au trezit celelalte memoriică viaţa mea nu are nici un sens dacă nu se înc&eie printr#un sacrificiu. :ultă vreme am crezut că acesta va fi doarmoartea mea. 'resimt însă că voi fi un alt fel de mesiaunul care#şi sacrifică nemurirea pentru ca între! poporullui să nu mai moară niciodată.

– +#ai de unde şti asta.– 'resimt...8ăzboinicii @menori începură să se depărteze cu paşi

şovăielnici privind ne&otărâţi spre Arrus care se încăpăţâna să rămână în faţa lui 3tyn.

– 'rietene nimic din ceea ce ni se întâmplă nu trecefără să lase urme. a veni o vreme când amintirea înfruntărilor dintre noi te va c&inui aşa cum mă otrăveştepe mine acum dorul de Merri. (ând va veni vremeaacestor remuşcări să scrii cartea aiaF 'oate că o să tealine...

*ăurarul se întoarse şi plecă furios fără să mai spunăvreun cuvânt.

– Numai Dumne!eu poate crea ceva nou din nimic. *u toate astea, şi oamenii creea!ă mereu într-un

fel divin.– *um?– Alegând să nu distrugă.

:atca aunsese să refuze contactul mental cu fostul

/LG



stăpân al lui Muul. -imţise în mintea aceea imensă un felde reproş poate şi un re!ret dar rămăsese neclintită în udecata ei. +u avea nevoie de oameni pentru a#şi duce labun sfârşit menirea. Muul îşi înc&eiase misiunea reuşindatât să le distra!ă atenţia $uinţilor, cât şi să îi infecteze cu

viruşii pe care îi secretase ea special pentru oameni.Imediat ce viruşii începuseră să confere independenţă

lucrătorilor universul din urul ei începuse să setransforme umplând#o de senzaţii noi. Avea acum unedificiu cu mult mai mare şi deşi transformările asupracopacilor nu#i reuşiseră pe deplin un!&iurile drepte încare începuseră să crească unele cren!i foloseau de

minune lucrătorilor ei.4tia că destul de departe de primul edificiu un !rup delucrători începuse să#i construiască alt sălaş. +u seaşteptase ca o parte din subtilele ei comenzi modulateprin feromoni şi viruşi purtători de informaţii să aibă unasemenea efect. +u era preocupată de risipa de ener!iepe care o făceau copiii ei ci se întreba dacă n#ar fi trebuit

să nască o altă matcă în măsură să ocupe noul edificiu. ,nmintea ei stăruiau încă ec&ilibrul numerelor şi complicatastructură socială de pe M unde trăiseră în armonieperfectă cu resursele. $ra limpede că +oul M ar fi putut&răni mai mult de patruzeci şi şapte de familii dar cutoate astea matca ezita. >ândul la un semen întru raţiuneo tulbura o făcea să fie inundată de sentimente cărora nuştia cum să le răspundă.

+u se iluziona prea tare că $uinţii o vor lăsa în viaţă.'ercepuse teama de un sfârşit apropiat în minteastăpânului ei imediat după ce decisese să nu#i mai creezelui Muul un nou corp. 4tia că oamenii pot fi cruzi şi căc&iar dacă ar fi reuşit să îi elimine pe cei patru soldaţi înurma lor ar fi venit mereu alţii mai mulţi mai bine înarmaţi fără scrupule.

(onştiinţa acestui sfârşit o şi împiedica de altfel sămediteze cu seriozitate la un nou semen la o nouă matcă.'refera să încerce cele mai nebuneşti combinaţii sămodifice aşa cum ştia ea tot ceea ce creştea în ur. *irelede iarbă aveau acum culori variate iar paiştile străluceau în de!radeuri care#i încântau oc&ii complicaţi. (opacii începuseră să crească foarte drepţi oferind ici şi colo

/LH



adevărate scări naturale pe care lucrătorii ei se căţărau cuuşurinţă pentru a aun!e spre vârfuri acolo unde ramurileerau mai subţiri şi mai elastice. <nii arbori începuseră săaibă fructe iar copiii ei le adunau oferindu#i#le în coşuriimense din împletituri. *ructele o autau şi pe ea să#şi

completeze &rana într#un fel pe care nu#l crezuseniciodată posibil. ,ncerca din răsputeri acum să controlezemărimea şi !ustul lor pentru a#i învăţa şi pe lucrători să leconsume.

2acă ar fi trebuit însă să spună cuiva presupunând căacest cineva e"ista ce o preocupă cel mai mult atunciprobabil că matca s#ar fi plâns de brusc&eţea vieţii ei.

Avusese parte doar de câteva săptămâni de iluminare decâteva ocazii ca noul ei creier să împărtăşească memoriilestăpânului şi să înţelea!ă cât de minunat era universul ceavea în curând să i se refuze.

PPP

6e%a innedi nu ştia dacă era tocmai prudent să râdăde faţa lui Allin 'erse. *runtea şi obrazul stân! al $uintuluicăpătaseră o culoare verde#aprins de parcă cineva l#ar fimac&iat pentru un carnaval. +ici părul mov al lui =ars şinici petele albăstrui şi solzoase apărute pe mâinile luiillerte nu erau de i!norat. 2ar faţa lui 'erse era de#adreptul cara!&ioasă.

'etrecuseră mai bine de o săptămână încercând să iacontact cu Alaana fără ca lucrul acesta să se fi întâmplat.8ezervele lor de &rană şi de apă se apropiau de sfârşit.'rivaţi de sintetizorul abandonat în navă $uinţii sebazaseră doar pe raţiile standard de campanie aflate înnavetele monoloc cu care fu!iseră din faţa furiei zeţilor.

'erse pusese la punct un sistem de scanare pro!resivăcare îi asi!ura că nici un lucrător zet nu se află mai

aproape de o sută de %ilometri de ei ca să nu mai fie luaţipe nepre!ătite. 6iniştea aceea care doar cu !reu putea fideosebită de izolarea unui naufra!iu nu făcea însă decâtsă adau!e minut cu minut !reutate întrebării care#imuncea pe toţiC ce era de făcut;

*useseră de acord imediat după ce constataseră căviruşii îi afectaseră că indiferent dacă aveau să distru!ă

/LJ



matca sau nu nu mai puteau părăsi planeta aceea.$forturile lor de a o contacta pe Alaana erau ustificate şide necesitatea instituirii unei carantine severe în urul+oului M. -e simţiseră mai uşuraţi o vreme după celuaseră decizia de a nu pleca dar întrebarea cea mai

importantă continuase să le răsune în urec&iC ce era defăcut;

=ars trase adânc aer în piept şi privind spre tovarăşiilui zise pe un ton molcomC

– Am ceva foarte important să vă spun.(eilalţi trei $uinţi se traseră mai aproape. abitatul din

tablă de titan în care îşi făcuseră tabăra era de fapt doar o

încăpere imensă care nu oferea nici intimitatea necesarăpentru patru persoane dar nici un spaţiu suficient de mic încât o discuţie să se poată purta indiferent de locul undes#ar fi aflat fiecare dintre ei.

– +u ştiu dacă e de datoria noastră să distru!emcolonia zeţilor. =rebuie să vă spun însă că indiferent ce&otărâre vom lua sau ce ni se va transmite de pe Kyrall

dacă nu acţionăm în următoarele două zile probabil că eunu voi mai fi în stare să vă aut. =ars interpretă tăcerea celorlalţi ca pe o invitaţie la a

se e"plica. ,n loc de vorbe însă îşi întinse încet mânadreaptă şi porunci mental lamei de accun să#şipărăsească rezervorul subcutanat. ,n primele secundelama ţâşni reflectând fra!mentat pe tăişurile ei multiplelumina puternică din încăpere. (urând însă păru că începesă se topească. *ormele deveniră mai butucănoase caacelea ale unei lumânări care se consumă.

– 4i ce să înţele!em noi din asta; întrebă 'erse care sec&inuia să ne!e evidenţa.

– Am încercat acum ceva vreme să intru în modul deluptă nu am reuşit să îl menţin mai mult de#un sfert deoră.

– =e#am văzut când ai ieşit la antrenament îl aprobăinnedi dar am crezut...

– +u nu m#am oprit din plictiseală. 'ur şi simplu nu ammai putut. 4i voiam să vă întreb zise =ars şovăielnic dacăşi voi aveţi simptome asemănătoare;

'erse îşi scoase şi el lama de accun şi fu urmat imediatde innedi şi illerte. Armele lor deşi diferite arătau

/1L



strălucitoare şi e"trem de periculoase. =ars se posomorî.– +u ştiu dacă să îmi pară bine sau nu !lumi el amar.

+u ştiu nici cât de repede va înainta slăbiciunea asta amea dar cred că nu mi#o veţi lua în nume de rău dacă voi

presupune că nici voi nu veţi fi scutiţi de ceea ce mi se întâmplă mie.

(eilalţi trei $uinţi aprobară din cap. =ars se întrebădacă erau convinşi de soarta lor inevitabilă sau doreaudoar să#i fie lui solidari.

– $ timpul deci să luăm o decizie. (red că e evident cănu ne mai putem aştepta la vreun sfat sau la vreun autor.

=otul depinde de noi.– 6a naiba ştiţi părerea mea. $u zic să#i omorâm zise'erse pe un ton aproape vesel.

– 4i eu sunt de aceeaşi părere i se alătură illerte. +uputem risca să lăsăm să e"iste o asemenea matcă. Ar însemna să condamnăm la moarte miliarde de oamenicare ar fi sacrificaţi înainte c&iar să ştie ce se întâmplă.

– +u cred că oamenii sunt c&iar atât de neautoraţizise innedi frecându#şi bărbia. 2e îndată ce vor vedea căe locuită de zeţi vor distru!e totalmente planeta. (eeace să recunoaştem ar fi o pierdere...

– -untem la mai puţin de patru ani lumină de un releupoştal vizitat re!ulat. 'resupunând că am emite acum unsemnal el va face patru ani până la baliză şi de acolo va firidicat de o navă cu propulsie &iperluminică în ma"imumşase luni. ,n plus Alaana şi 3tyn ştiu unde suntem.

– Am o presimţire sumbră despre Alaana şi 3tyn oftă'erse. (&iar dacă ne#au trimis aici ca să murim...

– $ nedrept să#i acuzi de lucrul ăsta interveni =ars.(&iar dacă aşa au !ândit suntem soldaţi şi moartea faceparte din meseria noastră.

– +u are sens să ne certăm flutură împăciuitor din

mână 'erse. 8ămân la părerea că ne#au trimis aici ca săscape de noi. 2ar c&iar dacă lucrurile stau aşa e cu totulde neînţeles de ce nu iau contact cu noi pentru a afla cepune matca la cale. 2acă nu aş şti că psiacul eindestructibil aş zice că Kyrallul şi#a pierdut capacitateade a transmite instantaneu !ândurile la distanţă.

– -untem deci de acord zise illerte că e numai în

/11



dreptul nostru să luăm o decizie.(eilalţi trei îl aprobară mut.– ,ntrebarea care se pune însă spuse =ars într#un

târziu este dacă ne putem asuma responsabilitatea sădistru!em deodată două lucruri unice.

+edumerirea de pe c&ipul tovarăşilor săi îl făcu săcontinueC

– -per să e limpede pentru toţi că misiunea prin carevom neutraliza matca e una din care nu ne mai întoarcem...

– (a să fiu sincer până ai spus tu lucrul ăsta nu mi#atrecut prin cap. 2e ce să fie o misiune sinuci!aşă; se miră

'erse.– Ai de !ând să aştepţi să devii întru totul verde; 4ieventual să savurezi culoarea asta; îl contră =ars cuzâmbetul pe buze.

– +nnnu nu sunt pre!ătit să mor zise tără!ănat 'erseiar illerte aprobă ener!ic din cap.

– 2ar suntem !ata morţiF 2acă boala care m#a afectat

pe mine se va instala şi la voi fără capacităţile noastre deluptă nu vom rezista în faţa zeţilor.– 0a o să rezistăm. ,n plus suntem şi ascunşi destul de

bine.innedi care tăcuse o bucată de vreme oftă adânc şi

sfâşietor făcându#i pe ceilalţi să#l privească uimiţi.– 4i c&iar dacă am putea supravieţui... =rebuie să

recunosc că nici eu nu sunt pre!ătit să trăiesc precum oclonă oarecare ascunzându#mă prin păduri şi mâncândrădăcini. +ici nu ştim dacă e"istă ceva comestibil peplaneta asta. *ără autorul psiacului suntem oricumcondamnaţi. Iar dacă e să mor eu prefer să o fac în luptă.

6iniştea care se lăsă în încăpere cuprinse patru bărbaţicare stăteau în poziţii ciudat de asemănătoare toţi cucoatele spriinite pe !enunc&i şi cu palmele care le

încadrau faţa. (ulorile aberante ale părului şi pielii lorerau e"trem de vizibile un semnal permanent al faptuluică nu aveau foarte multă vreme.

– Miceai de două lucruri unice. <nul e 0uintaratul, am înţeles dar celălalt; întrebă illerte privind spre =ars.

– Meţii. 4tim si!ur că asta e ultima familie.– 4i mai ştim şi că asta e misiunea noastră. -ă#i

/1/



distru!em. 2e asta am venit aici.– +u e c&iar aşa. Am venit să#i spionăm ca parte a unui

plan în care intervenea şi psiacul şi care nu trebuia să sesfârşească neapărat cu distru!erea lor. 4i mai e o nuanţărosti =ars apăsând pe vorbe. +u e misiunea noastră e a

0uintaratului. @r dacă ordinul nostru oricum dispare dece i#ar păsa că zeţii au fost distruşi sau nu;

(eilalţi trei $uinţi se încruntară la unison.– +iciodată n#am !lumit cu misiunile noastre. Avem

re!ulamente foarte clare. 2a suntem lipsiţi decomunicaţii dar suntem capabili încă de a lua decizii. +uputem !ândi că nu ne pasă.

– 4i totuşi zise =ars ridicându#se de pe scaun pentru a#idomina pe ceilalţi. >ândiţi#vă că nu ne#am mai întâlniniciodată cu semeni inteli!enţi. ,n toţi anii ăştia am fostsin!uri. 0a c&iar şi amărâtul ăla de Abate a pornitArma!&edonul lui fiindcă am avut contact cu primainteli!enţă e"traterestră. -tă oare în dreptul nostru să#idistru!em;

– orbeşti de parcă li!&ioana aia care ne#a împestriţatar fi cine ştie ce inteli!enţă. $ doar o furnică mai mare omamă de elefanţi. A devenit e"trem de a!resivă şi...

– 4i e sin!urul partener inteli!ent de discuţie al omuluiinsistă =ars. +u te preface că nu înţele!i lucrul ăsta. Avemoare voie să ucidem o asemenea diversitate;

– +u ştiu de ce te îndoieşti zise şi illerte.– i#am zis nu#mi mai pasă. -unt si!ur că voi muri şi...– 4i vrei să mori în dezonoare ;– 'rostiiF @noarea militară urămintele secrete toate

astea nu sunt decât modalităţi de a manipula minţileslabe şi de a le toci pe cele ascuţite. :ie unuia nu#mi maipasă acum decât ce voi crede despre mine însumi cândvoi muriF

– $ o lo!ică cu două tăişuri zâmbi illerte. 2acă tot nu#

ţi pasă ai putea muri ducându#ţi la capăt misiunea. =ars zâmbi stins. 6ucrurile nu merseseră aşa cum

dorise el. +u le spusese celorlalţi de durerea ascuţităcare#l să!eta din când în când în lun!ul şirei spinării.(redea cu sinceritate că nu aveau voie să#i ucidă pe zeţică nu avea sens ca ultimul !est al 0uintaratului să eliminesin!ura rasă e"traterestră inteli!entă pe care o întâlnise

/19



omul. +u mai avea însă timp şi putere să se lupte. 4ipoate nici convin!erea necesară.

– (e ziceţi deci că trebuie făcut; întrebă stins =ars.– 2acă ar fi după mine se însufleţi illerte aş zice să

facem un concurs. -ă intrăm în edificiu cu navetele mono#

loc să ne croim drum cu laserele să pătrundem cu toţii însala mata&alei iar cel care aun!e primul să aibă onoareade a detona încărcătura nucleară. 2e ce zâmbeşti; se întrerupse el privind spre =ars.

– -unt în continuare convins că nu e bine ceea cefacem. Iar o întrecere spre moarte e c&iar cel mainesăbuit fel în care am putea !reşi. 4i probabil că de

aceea e şi cel mai nimerit.– 4i când plecăm; întrebă innedi.– @ricând ne vom fi obişnuit îndeauns cu ideea că vom

muri încât să nu ne tremure mâinile pe manşă zise 'ersecu un tremur în !las.

– 1amenii nu pot prevedea viitorul decât prininecuvântarea lui Dumne!eu.– Asta dacă le negi lierul aritru. (iindcă oamenii îşi

pot fia un ţel, iar împlinirea lui e un fel de a citiviitorul.

– 2ăga!urile timpului nu pot fi sparte fără iluminareadivină&

– "ăi şi nu e ăsta un semn că Dumne!eul tău nu-şiface treaa?

@%sana evita în mod deliberat privirea :ariilor fiindcăştia că va întâlni în ea întrebări cu mult mai !rele decâtcele pe care femeile i le adresau cu vorbe.

– 4i acum vrei să#ţi faci şi tu o armă; întrebă Alaanaprivind spre recipientul cu accun.

– +u. 2e fapt nu m#am !ândit şovăi @%sana care era în mod evident tulburată de implicaţiile întrebării aceleia.+B>ai 6oon o desemnase pe Alaana drept urmaşa lui laşefia 0uintaratului ceea ce o punea în poziţia de a impunesă#şi construiască o asemenea armă dacă ea dorea lucrulacela.

– :etalul ăsta e mai preţios în alte scopuri zise Arrus

/1?



intrând şi el în cea mai mare dintre c&iliile peşterii@menori. Am re!retat imens că nu am adus c&iar eu...

– (ălătoria te#a tulburat în multe feluri prietene ziseAlaana punându#i o mână pe umăr.

2eşi nu se împăcaseră cu 3tyn iar în vocea l4 se mai

putea percepe încă din când în când câte o e"clamaţie defrustrare *ăurarul şi restul tribului se consolaseră cuideea că 'reotul lor avea dreptate. *useseră subiectulunui e"periment mârşav dar nu aveau cum să se răzbunemai mult decât o făcuse 3tyn omorându#l pe 0ella.'arado"al dar ceea ce calmase spiritele cel mai multpărea să fi fost noua perspectivă pe care o arunca

îndatorirea triburilor de a proiecta viziunea unei furtuniasupra livezilor lor. 8ăzboinicii @menori aveau din nou unscop. -e vorbea din nou despre or!anizarea de sc&imburiaşa cum fusese înainte când ve!&eau în rand la apărareatribului. (omunitatea lor avea din nou un sens. 4i asta îifăcuse pe cei mai mulţi să privească oarecum încrezătoriviitorul.

– 4i ce se poate face atât de interesant cu metalulăsta; întrebă acru Airam.8evenirea pe Kyrall le produsese femeilor o stare

destul de neplăcută accentuată de şederea lor în peşteratribului @menori care semăna destul de mult cuadăpostul în care îşi petrecuseră şaptesprezece ani alăturide Abate şi de ceilalţi.

– -e poate sculpta în el răspunse vesel Arrus.(oncentrându#se apoi asupra suprafeţei lic&idului

*ăurarul făcu să apară un model !eometric comple" pecare îl lăsă să se topească numai pentru a ridica imediatun cub perfect.

– (e frumosF (um faci asta; întrebă :aria.– Accunul pare foarte sensibil la undele psi. Aici pe

Kyrall îmi este c&iar mai simplu să îl modelez. 2ar c&iar şi

pe $c% am reuşit să construiesc şi sculpturi mai comple"e.– (a de e"emplu... îl invită @%sana să dea mai multe

detalii.– 'ăi... din lipsă de alte modele m#am sculptat pe mine

însumi zâmbi Arrus.– =rebuie să te fi plictisit de moarte se auzi din cadrul

uşii vocea lui 3tyn.

/1



*ăurarul se întoarse brusc şi#l sfredeli cu privirea petânăr. ,n semiobscuritatea din încăpere oc&ii lui păreauca doi bul!ări de ar. *ără cuvinte cei doi înaintară unulspre celălalt şi apoi într#un !est brusc se îmbrăţişară.

– Iartă#mă nu trebuia să spun... începu Arrus.

– 6asăF orbele tale au fost cu temei. 'oate că nu maisunt %yrallian. 2ar am fost odată. Acum sunt şi $uintimperial sunt şi -fântul Au!ustin dar şi Au!ustin 0loose. =oate vocile astea îl fac uneori pe băiatul care şi#a răpus'reotul fiindcă#i ertfise prietena să se ascundă într#unun!&er al minţii lui 3tyn. <neori cred că sin!urele e"cepţiide la starea asta sunt c&iar ocaziile în care trebuie să vă

aut pe voi.orbele lui 3tyn ferecară buzele tuturor lăsându#itânărului un ră!az de a#şi ima!ina ce era în minţile celordin urul său. 'rivi spre :arii şi le văzu c&ipul în!ândurat.'entru ele nu reprezenta decât un alt -tin pe care#liubeau şi#l preţuiau dar de al cărui sfârşit tra!ic nu se îndoiau. @%sana îl privea cu respect fiindcă amintirile ei

ori!inale erau încă tributare primilor ani care urmaserăcelei de#a 2oua însămânţări când -fântul Au!ustin cel+ou era considerat un adevărat erou. 3tyn ştia că @%sanava păstra mereu faţă de el o fărâmă dintr#o admiraţieaproape reli!ioasă îndeauns pentru a otrăvi înţele!ereaprofundă care s#ar fi putut stabili în alte condiţii între ei.4tia şi de sentimentele Alaanei. *emeia nu reuşea să#şiascundă foarte bine responsabilitatea pe care o simţeapentru felul în care îi transformase mintea şi care îladusese acum pe mar!inea prăpastiei. (el mai simplu eracu Arrus. >ândurile lui rezonau la unison cu cele aletribului. Iar vocea l4 era plină de tân!uiri ale celor care#şiaduceau aminte că mai !reşiseră faţă de 3tyn şi înainteca ei să devină stăpânii Kyrallului când îi ne!aseră&otărârea şi viziunea. 54i eu unde sunt;7 se întrebă 3tyn

în sinea lui. (uvintele acelea luminară ca un soare întrea!a lui minte. -e aştepta ca assur sau Au!ustin0loose să aibă ceva de spus. +u l#ar fi mirat nici dacă-fântul Au!ustin ar fi revenit în planul conştiinţei rupândbarierele cu care îl ferecase. (u toţii rămaseră însă tăcuţi.

– 'rietene vorbi Arrus într#un târziu mi#e teamă că ne#am luat cu istoriile acelea vec&i şi am uitat să#ţi povestesc

/1E



restul aventurilor mele pe $c%.Arrus istorisi cu ma"imum de amănunte cum !ăsise

basorelieful care înfăţişa o matcă şi câţiva lucrători zeţicum căzuse prin !&eabul ce#l aruncase direct în lacul deaccun şi cum fusese !ata#!ata să moară în metalul

fierbinte.– Mici că ai văzut o sculptură vec&e pe $c% în care era

reprezentată o matcă; se miră Alaana.– 2a. 2e altfel cred că am reuşit să#i poruncesc

calculatorului să capteze ima!ini. +u pot fi si!ur de astafiindcă deşi i#am cerut în mod repetat să mi le arate pevreun ecran mi#a dat mereu acelaşi răspuns imbecilC că le

are dar că nu am autoritatea de a le vedea.3tyn surâse. Arrus se dovedise incapabil să înţelea!ăcum funcţionau instrumentele de bord ale navei c&iar şidupă un an de instrucţie severă. Iar acest lucru era în sineun semn al distanţei care îi separa pe ai lui de restul>ala"iei.

– 2ar de unde... şi mai ales cine... cât de vec&i erau; se

bâlbâi Alaana încercând să pună prea multe întrebărideodată.– +u ştiu. -unt însă convins că sculpturile erau foarte

vec&i. (red c&iar că !&eabul ăla umplea şanţurile cuaccun.

– <n templu zise :aria. $ra un templu primitivF'robabil că se ru!au acolo.

– 'osibil flutură Arrus indiferent din mână. 2ar eu nuam auzit încă de vreo reli!ie a zeţilor. -au poate că ăştiaerau nişte veri mai îndepărtaţi care cunoşteau zborulcosmic... +u ăsta e însă cel mai e"traordinar lucru care mis#a întâmplat pe $c%.

– rei să spui că ai păţit ceva şi mai straniu decâtdescoperirea urmelor unei colonii de zeţi care nu aveacum să fie acolo; vru să ştie @%sana. $ de#a dreptul

frustrant de vreme ce eu am stat acolo trei ani şi am aflatde accun abia acum două săptămâni.

Arrus aprobă din cap şi începu să le povesteascăe"perienţa pe care o avusese atunci când reuşise să#şicopie mintea în lacul de accun. *ăurarul privi cusatisfacţie uimirea totală întipărită pe feţele celorlalţi şideosebi la :arii şi la @%sana c&iar semne vădite de

/1G



neîncredere. (ontinuă însă să povestească înflorind unpic sentimentul de re!ret pe care îl încercase pe măsurăce furtunile deteriorau copia pe care mintea sa şi#o făcuse în metalul lic&id. -fârşitul melodramatic al poveştii îicufundă din nou pe ceilalţi în tăcere dar aceasta fu

scurtă fiindcă 3tyn murmurăC– Are sens. Asta trebuie să#i fi speriat pe 0o!annus

0oszt şi pe discipolii săi.– (rezi; fu rândul lui Arrus să se mire. (e să zic; +#a

fost o e"perienţă prea înfricoşătoare. $ra evident că sunt în faţa unei copii iar dialo!ul a fost c&iar plictisitor. +uprea m#am speriat înc&eie Arrus lipsit de convin!ere.

3tyn îi aduse însă aminte că tinerii care plecaseră depe Kyrall fuseseră aleşi tocmai fiindcă erau e"trem deviolenţi. -e putea ca odată copiate în accun minţile lorsă#şi fi atacat ori!inalele mai ales dacă structura loriniţială fusese alterată de vreo furtună ma!netică.

– -#ar putea să ai dreptate zise Arrus. $ însă acumdestul de puţin important ce anume i#a alun!at de pe $c%.

:ai interesant ar fi să dezle!ăm misterul zeţilor.– =oate astea sunt le!ate prietene. -imt că nu potavea decât o e"plicaţie simplă şi !enerală. +e scapăceva...

Alaana merse şi#şi scufundă mâna în metalul lic&id darşi#o retrase repede şi începu s#o privească de parcă s#ar fiaşteptat ca în locul de!etelor să vadă cioturi fume!ânde.

– Ar fi o soluţie zise ea. -ă sperăm că Arrus va putearepeta scamatoria aceea.

– +#a fost nici o scamatorie protestă *ăurarul. 4i am săţi#o dovedesc imediat. Aici pe Kyrall ar trebui c&iar să#mifie mai simplu. 8ămâne să vedem doar dacă e destulaccun pentru ca tiparul acela să ia naştere.

– +u mi#aş face prea mari probleme în privinţa astamormăi 3tyn.

– 2e ce; 2acă ne mai trebuie accun o navă ar trebuisă facă măcar o săptămână până pe $c% şi înapoi. Asta casă nu mai vorbim de australul consumat.

– 4i noi am avut câteva aventuri cât timp ai fost plecatzâmbi 3tyn.

(ând tânărul îi povesti *ăurarului despre cum reuşiserăsă transfere materia la distanţă manifestându#şi

/1H



încrederea că dacă reuşise cu o fiinţă vie avea să poatăsă o facă şi în cazul unui metal fu rândul lui Arrus sărămână cu !ura căscată.

*ăurarul avu nevoie de aproape o oră pentru ca mintealui să se copie în accunul care se dovedi mai mult decât

îndestulător. +edorind să rişte Arrus parcurse acelaşidrum ca şi pe $c% încercând să#şi sculpteze propriaima!ine. ,n !lumă 3tyn intervenise punându#i o burtăimensă ceea ce#l făcu pe Arrus să râdă să#şi piardăconcentrarea şi să trebuiască să reia totul de la capăt.(ând *ăurarul declară că nu mai ştia ce#ar fi trebuit săfacă 3tyn insistă ca toată lumea în afară de el şi Arrus să

părăsească încăperea. 8ămaşi sin!uri cei doi îşi traserămantiile s#u şi începură să aştepte. 8ăbdarea nu le fupusă prea mult la încercare.

*e straniu, percepură ei un !las în vocea l4. Aţi făcut ocopie nereuşită a minţii mele.

(ei doi se priviră în oc&i parcă pentru a se încredinţacă nu erau victima unei &alucinaţii.

– (um adică; întrebă 3tyn. A, tu eşti altfel. 6mperfect şi tu, dar altfel.– $"plică#ne.De ce?– *iindcă te întrebăm.1menori sunt mândri. %i nu răspund la orice asemenea

c#emare. i sunteţi de-a dreptul nesuferiţi. *e e cu copiaaceea a minţii mele? n această încăpere eistă un singur Arrus. 6ar acela sunt eu.

– 2e unde ştii;"ăi a;unge să privesc la simulacrul ăla care stă lângă

tine. +intea lui e slaă, e măcinată de impresii, deincertitudini. 'ite, văd că e triutară şi altor procese decâtcele ale gândirii.

– Aşa funcţionează mintea omenească. 6ui Arrus îi e

foame zise 3tyn amuzat.Dar asta îl face să nu mai gândească limpede& (oamea,

indiferent ce-o fi ea, îi ucide mintea. l face să-şi doreascălucruri...

– Iar tu nu simţi foamea;Nu-mi amintesc să o fi simţit vreodată– 4i cu toate astea eşti Arrus...

/1J



Da. Sunt Arrus, (ăurar al triului 1menori. Am luptat înrand şi m-am întors de curând dintr-o călătorie.

Arrus îşi întrerupse concentrarea şi lăsă statuia să sedizolve încet refăcând o!linda metalului lic&id.

– Ai văzut; îl întrebă el pe 3tyn.

– 2a e e"traordinar. Am putea folosi în multe feluricalităţile metalului ăsta. 2eşi ceva îmi spune că ar trebuisă ne ferim.

– 4i eu am o asemenea presimţire întări 3tyn.,n momentul acela în vocea l4 se auzi din nouC*ine sunteţi?– i#am mai spus.

Nu-mi aduc aminte.– 2ar acum puţină vreme spuneai că eşti Arrus *ăuraral tribului @menori.

Nu-mi aduc aminte. i nu, nu sunt deloc asemeneavouă.

– 2e unde ştii;Nu ştiu, o simt. 5ăsaţi-mă în pace. 7reau linişte ca să

cresc şi să medite!.– 6a ce#ai putea medita; $şti o baltă de metal lic&id seburzului Arrus.

6ar tu eşti un g#em de materie încercat de tot felul dedorinţe criminale, veni prompt răspunsul entităţii deaccun. *ără vorbă cei doi părăsiră încăperea.

– $i ce s#a întâmplat; se repezi Alaana spre ei. Aţireuşit;

– $ ciudat zise 3tyn. Atâta vreme cât Arrus a fostconcentrat asupra accunului ceea ce s#a născut acolopărea să#i împărtăşească şi memoria. Imediat după ce elnu a mai fost în contact mental cu accunul entitatea adevenit altceva.

– @ simţeam străină întări şi Arrus. +#am avutniciodată un asemenea sentiment. 'ărea a fi o inteli!enţă

rece ca o bilă strălucitoare care nu are nevoie de nimiccare îşi este autosuficientă.

– 4i ce#aţi făcut cu ea; vru să ştie :aria.– +imic. 'robabil e şi acum acolo în accun.– Iar asta e de#a dreptul tulburător zise Arrus.

'resupunând că am muri cu toţii acum ar rămâne sin!urainteli!enţă de pe planetă. *erită de furtuni ma!netice

//L



precum cele de pe $c% ar putea e"ista la nesfârşit.,l priviră cu toţii pe Arrus cu neîncredere. +umai 3tyn

se uită repede spre Alambic. Imensul monolit de piatrăfusese cărat până în !ura peşterii şi abandonat acolo fărăsă i se acorde vreo atenţie specială.

'radă unei a!itaţii lăuntrice 3tyn porni &otărât cătrelivadă.

ăzut de departe pâlcul de arbori ne!ri părea un colţbizar în care liniştea şi furtuna păreau să convieţuiască.(âţiva războinici @menori creau viziunea furtuniiz!âlţâind copacii în timp ce operatorii stăteau aşezaţicomod în &aine subţiri spriiniţi de trunc&iurile aspre

încercând să refacă le!ăturile cu federaţiile !ala"iei. <niise adaptaseră mai uşor dar altora pur şi simplu viziunearandului de cristal li se refuza şi de aceea comunicaţiileaşteptau destul de mult până la a fi stabilite. 3tyntrimisese asi!urări către toate federaţiile că noile psiacuriaveau să fie c&iar mai bune dar ştia că livezile celorlaltetriburi erau departe de puterea viziunii care se realiza

acolo şi că era nevoie de timp şi de operatori talentaţipână când noua modalitate de comunicare avea săe!aleze c&iar şi fostele performanţe ale psiacului.'ătrunse &otărât în viziune şi se pomeni în milocul unuidom luminat. Imediat se apropie de el Abatele.

– +u eşti tocmai cel pe care mă aşteptam să#l văd nu#şi ascunse 3tyn dezamă!irea.

– 4i totuşi cu mine vei vorbi. =ânărul îşi reprimă cu !reu frustrarea. 2eşi cei

înmormântaţi în livadă păreau să e"iste cu toţii înconştiinţa colectivă ei nu putea fi c&emaţi şi intero!aţi.+u#şi dăduse încă seama care erau motivele pentru care îivorbea acum de pildă Abatele. 2ar ceea ce ştia si!ur eracă nu va putea discuta cu +B>ai 6oon.

– $ supărător nu#i aşa; zâmbi Abatele 8adoslav. $"istă

şi lucruri pe care nu le poţi controla. 'entru un tânăre"cepţional ca tine neobişnuit cu asemenea răscoaletrebuie să fie ceva tare frustrant c&icoti bătrânul.

– :ai bine m#ai auta decât să mă tac&inezi.– =e aut dea. 8âzând de tine şi spunându#ţi un adevăr

pe care nimeni nu ţi l#a mai zis demult...– 6a ce te referi; îl întrerupse 3tyn.

//1



– 6a faptul că te#ai dezobişnuit ca lucrurile să mai fie şialtfel decât îţi doreşti.

– 4i ce le!ătură poate să aibă asta cu scopul veniriimele aici;

– (auţi răspunsuri deşi ştii bine că ele sunt mai

de!rabă în mintea ta decât în cea a unui moşnea! care amurit demult.

– 'oate nu mă aşteptam să te întâlnesc pe tine zise3tyn cu o enervare crescândă.

– +u te amă!i ştii bine cum funcţionează lucrurile peaici.

– 4tiu; ridică 3tyn din sprâncene.

– 2a. ,n adâncul minţii tale ştii că vorbeşti cu minefiindcă eu îţi pot răspunde cu adevărat la întrebare.– 8ăspunde#mi atunciF (e îmi scapă; (e trebuie să fac

pentru ca să înţele! până la capăt şarada asta;8adoslav îl luă de mână şi tânărul tresări la senzaţia

clară a atin!erii unei piei zbârcite. ,şi trase violent palmadin cea a bătrânului făcându#l pe Abate să zâmbească.

– =e#ai !ândit vreodată că fiecare dintre noi areadevărul său; (ă fiecare dintre noi iubeşte într#un c&ipnemaiîntâlnit şi că până la urmă tocmai individualitateaasta ne condamnă la moarte după ce ne#a &rănit esenţavieţii;

– +#am timp de cimiliturile tale. -pune#mi ce trebuie să înţele!F

– (imiliturile mele; &o&oti 8adoslav înveselit brusc. =inere dacă ţi#aş vorbi despre ceea ce#mi trece mie princap acum... &e &e &e... am zis cap de parcă aş avea...orbele de mai înainte ţi le#a transmis Merri.

– ,ţi baţi oc de mine...– i se pare. *ata aceea te iubeşte şi are perfectă

dreptate. +oi au!ustinienii iubim cercurile. +e tememdoar de unul sin!ur de cel vicios. Iar tu te învârţi din ce în

ce mai repede într#un asemenea cerc. Ale!i să fii ceea ceeşti fiindcă crezi că numai aşa poţi înţele!e.

– 'ăi şi ce cerc e ăsta;– +u e cerc. $ doar o umătate. (ealaltă umătate e

răspunsul la întrebarea pe care ai venit să mi#o pui.<ndeva acolo trebuie să rupi ceea ce eşti...

///



– mi tot aduci vini fără să le numeşti eact.– Ai ;ustificat ră!oiul împotriva orânduirilor

nelegiuite. Ai spus că e misiunea fiecărei cetăţi pământeşti aceea de a purta asemenea lupte.

– Asta e o virtute, nu o vină.– Spune-le asta tovarăşilor mei.

3tyn îşi reluă locul pe piatra din poiană aşteptândrăbdător pe -fântul Au!ustin cel +ou. Acesta nu întârziesă apară şi se aşeză pe iarbă în faţa lui.

– 2e ce am senzaţia că voi împărtăşi soarta celuilalt;

– ,mpărţim aceleaşi !ânduri. 4tii că e inevitabilrăspunse 3tyn.– 4i atunci de ce ţi#aş răspunde la întrebări;– *iindcă eşti trufaş şi aşa cum nu ai lăsat să moară

prima ta carne vei vrea şi acum să#ţi demonstrezi punctulde vedere.

– Ai dreptate. 2ar pentru asta ca să mă înţele!i cu

adevărat trebuie să revezi pentru ultima dată amintirilemele despre oluntari despre cei pe care i#am iubit pestepoate.

– I#ai iubit;– (um altfel poate fi numit efortul meu de a le strân!e

părul; $ fetiş; +u e iubire.3tyn ştia că s#ar fi putut împotrivit amintirilor lui

Au!ustin 0loose. -imţea însă că îi era cumva datorAbatelui 8adoslav care riscase atât de mult pentru aresuscita memoria întemeietorului Abaţiei aşa încât lăsăima!inile să i se perinde prin minte.

,ntâi apărură câteva ima!ini dintr#un metrou. =rupurisfârtecate erau împrăştiate peste tot iar el le privea deparcă ar fi fost în milocul lor. Imediat în alt colţ al vederiiapăru un soldat care împuşca în cap o fetiţă aflată cu

spatele la un zid înalt în care se năpusteau avioane decălători. <rmară ima!inile craterului vitros în care setransformase 8oma după bombardamentul teroriştilormusulmani şi apoi ima!inile unei movile incredibil de înalte de cadavre surprinse în urma atacului c&imicasupra =e&eranului.

3tyn cunoştea toate acestea numai prin memoria

//9



-fântului Au!ustin. $rau locuri pe care nu le văzuse şi nicimăcar nu#şi putea ima!ina ce reprezentau pentruomenire dar durerea cu care era impre!nată memoria luiAu!ustin 0loose era prea profundă pentru a fi i!noratăc&iar şi de un străin sau pentru a presupune că

evenimentele acelea nu fuseseră cu adevărat dramatice.– 2e ce#mi arăţi toate astea;– (a să înţele!i vremurile în care am trăit eu ca să

înţele!i de ce i#am văzut pe oluntari şi pe No&ansson cape nişte salvatori.

– Ima!inile din tunelul acela...– 2in metrou.

– 2a... te aveau în prim plan.– 2esi!ur am fost unul dintre cei doi supravieţuitori aiatentatului din metroul de la Atena. 'ărinţii mei au muritiar eu am intrat într#o stare de şoc din care am ieşit dupămulţi ani prea târziu ca să mai pot urma vreo şcoală. Amdeprins meşteşu!ul frizeriei de nevoie... $ ciudat cumsupravieţuind în metrou mi#am salvat viaţa de două oriC

dacă nu aş fi fost bolnav şi tovarăşii mei m#ar fi creditatcu puterea de a lupta probabil că aş fi murit împreună cuei pe :editerana în încercarea de a dărâma în c&ipsimbolic Ierusalimul oraşul de la care de atâtea secole nise tră!eau nenorocirile celor trei reli!ii. :#au lăsat însăacasă tocmai fiindcă nu m#au considerat destul de a!er laminte. Asta nu m#a împiedicat însă să#i iubesc c&iar şicând îmi făceau cu mâna din vapor...

– 4tii că oluntarii tăi nu au fost sin!ura or!anizaţie depe 'ământ care s#a opus reli!iei. 0uinţii mi#au adus de pe =en!ys din ruinele Klemplantului mărturii despretemplieri despre masoni, despre illuminati. (eea ce încercaţi voi nu era nou.

– =e înşeli. +oi nu proclamam superioritatea vreuneialte reli!ii decât cele trei născute în urul Ierusalimului. +u

proclamam ştiinţa ca unică e"plicaţie a <niversului.roiam doar ca tinerii noştri să nu mai moară într#o!âlceavă stârnită de Dumne!ei. +u eram filozofi. +udeţineam c&eile vreunei cunoaşteri absolute. $ram doardisperaţi.

3tyn oftă adânc încercând să se concentreze.– 2ar disperarea asta nu era ea oare o contradicţie în

//?



sine;– (e vrei să spui;– 2in câte am înţeles numai reli!iile susţin că e"istenţa

omului are un sens că ne naştem cu un anumit scop. +upoţi să ne!i deopotrivă ideea asta şi să militezi în acelaşi

timp pentru eliminarea sentimentului reli!ios. $ ocontradicţie nu o sesizezi;

– 2eloc protestă Au!ustin 0loose clătinând furios dincap.

– (ând accepţi că sensul vieţii tale e să distru!i ceea cedă sens în !eneral vieţii eşti într#un cerc vicios într#ofundătură ideatică. 2acă omul e doar o adunare entropică

de atomi dacă facem tot ceea ce facem numai pentru a fi în ec&ilibru cu ceilalţi şi cu universul de ce să te zbaţi casă#ţi impui punctul de vedere asupra unei reli!ii; $ cumvaca şi cum ai inventa alta nouă.

– -u!erezi că ar fi trebuit să rămânem pasivi; (ă ar fitrebuit să#i lăsăm să#şi împlinească blestemăţiile încontinuare;

– +u am trăit timpurile acelea ca să vă pot udeca.-pun doar că aţi eşuat fiindcă deşi ne!aţi sensul profundal vieţilor voastre eraţi în căutarea disperată a unui astfelde sens. (ontradicţia asta v#a subminat în interior şi eevidentă în întrea!a istorie a Abaţiei.

– +ici Muul nu !ândea atât de întortoc&eat ca tineprotestă Au!ustin 0loose. Am clădit Abaţia cu un sin!urscopC acela de a ne aduna forţele şi de a face ca oluntariimei iubiţi să devină nu o mie ci un miliard şi să ne ducă într#un timp mai bun. +u e tocmai vina mea că lucrurile nus#au petrecut aşa deşi nu pot spune că planul meu aeşuat.

– Ai căzut în capcana Alambicului. Muul şi 2umnezeullui străin ţi#au întins o cursă mortală.

– +u e adevăratF Am refuzat nemurirea pe care mi#o

ofereau.– 4i totuşi ai căpătat#o eşti acum aici iar o clonă a lui

No&ansson e pe cale să te aducă la viaţă din nou într#uncolţ îndepărtat de univers.

– $ adevărat că nu a mers totul aşa cum mi#am doritdar nu poţi ne!a că am evitat capcana nemuririi.

– Ai evitat#o dar nu i#ai învăţat pe ceilalţi Abaţi să facă

//



la fel.– $ drept că am ascuns de ei adevărata natură a

Alambicului...– 4i i#ai e"pus astfel la o manipulare milenară pe care

nici măcar tu nu ai putut să o întrevezi.

3tyn începu să povestească cu !las încet văzând cumfi!ura lui Au!ustin 0loose se înne!urează. 4tia c&iar dinmemoriile lui Au!ustin că Muul dispăruse cu puţin după cecăpătase Alambicul. Au!ustin descoperise destul derepede ce face blocul acela imens de piatră. 4tiauamândoi că deşi îşi refuzase nemurirea facilă pe care ar fiputut să o aducă folosirea Alambicului Au!ustin se

!ândise de multe ori cât de mult i#ar fi putut servi oasemenea devenire. =emător că următorii Abaţi ar fi pututsă nu fie la fel de dedicaţi cauzei sale înfiinţase primul satde clone şi lăsase drept moştenire Abaţiei îndatorirea de astoca viruşi capabili de a restaura memoriile iniţiale alecelor @ :ie de oluntari. Ideea lui Au!ustin fusese caodată sintetizaţi viruşii să dea drumul clonelor să se

amestece cu ceilalţi pământeni urmând ca atunci când elva fi avut destui asemenea ostaşi să declanşezeinfectarea lor selectivă şi să pornească războiul sfânt.

,n loc de asta însă Abaţii sesizaseră e"traordinarulpotenţial reli!ios al unei asemenea populaţii uitând înacelaşi timp că pentru ei sentimentul reli!ios n#ar fitrebuit să fie decât o formă de acoperire. +u mult dupămoartea lui Au!ustin Abaţia uitase aproape complet demenirea ei iniţială fiindcă întrezărise posibilitatea înrobiriiunei asemenea populaţii printr#o reli!ie lucrativă. (aurmare s#a întărit caracterul reli!ios al @rdinuluineoau!ustinian simultan cu dezvoltarea e"traordinară acălătoriile spaţiale în măsură să ofere arealuri dedimensiuni planetare pentru izolarea clonelor şitransformarea lor în sclavi.

– 4i totuşi ceva nu se lea!ă înc&eie 3tyn.– (e anume; răspunse 0loose posomorât. <rmaşii mei

nu au fost la înălţimea viziunii pe care am avut#o. 'lanulmeu a funcţionat însă fără !reş. $ drept că m#am folositde do!mă fiindcă altfel nu ar fi păstrat toţi viruşii pentru6umile A!ricole dar ce contează; Am reuşitF oluntariimei s#au întors la viaţă deşi nu înţele! în ce fel viruşii

//E



ăştia au funcţionat şi asupra descendenţilor lor. +u#i învinuiesc pentru ceea ce s#a întâmplat... $rau o armată şiau stârnit un război.

– 2ar c&iar nu vezi nici o defecţiune în planul tău;– +u. (um aş putea să#l suspectez de vreo defecţiune

de vreme ce a funcţionat;3tyn tăcu preocupat.4tia că omul care şedea în faţa lui nu era decât propria

reprezentare a unei infime porţiuni a memoriei sale. $radoar o sumă de informaţii sădite în mintea lui prin a 2oua,nsămânţare la care Abatele recursese imediat ce#şidăduse seama de adevărata natură a populaţiei de pe

Kyrall şi de e"punerea ei la viruşii unei sonde pe care otrimisese el însuşi spre această planetă. 6imitele acesteiviziuni erau însă evidente acum. 'entru 3tynincapacitatea lui Au!ustin 0loose de a întrezări adevărulse dovedea o povară care#i împiedica înţele!erea deplinăa evenimentelor care duseseră la naşterea şi la devenireasa.

– -pui că dacă ai fi murit pe Alambic şi cineva ar ficolectat viruşii pentru a inectă cu ei o clonă a ta aceastaar fi sfârşit prin a#ţi conserva memoriile. 2e ce în cazul tăuera suficientă o sin!ură infecţie iar clonele şi urmaşii lorau avut nevoie de douăC una pentru a le sădi reli!iacercului şi a doua pentru a le reda memoriile celor @ :iede oluntari;

Au!ustin 0loose îl privi înmărmurit.– Avem acelaşi Alambic acelaşi !enom uman c&iar şi

acelaşi scop al Abaţiei. -ă se fi defectat ceva în artefactulvostru cel mai de preţ; continuă 3tyn.

– +u ştiu ce să zic bâi!ui Au!ustin 0loose. +u m#am!ândit niciodată la asta.

– $i bine am făcut#o eu parcur!ând zeci dememodiscuri şi vorbind cu Abatele. -e pare că un anume

0o!umil a inventat o ru!ă nouă. 'e timpul lui la fiecaremiez de noapte călu!ării au!ustinieni se strân!eau în urul Alambicului şi se ru!au la el. 4tiau dea ce poate săfacă dar aveau şi o îndeletnicire nouă pentru el. 2oreausă secrete şi altfel de viruşi unii care să facă clonele maipermeabile la reli!ie care să le desc&idă mintea spremanipularea pe care o construiau ei. Abatele mi#a spus că

//G



îşi aminteşte limpede cum a citit că în timpul lui 0o!umiltu ai făcut o minuneC prin intervenţia ta divină dinAlambicul pe care murea cea mai vrednică dintre clone întotdeauna cea care purta !enele tale cur!eau douăfioleC una pentru 'rima ,nsămânţare şi una pentru cea de#

a 2oua ,nsămânţare. 4i nu e asta oare o altă dovadă acontradicţiei de care îţi spuneam;

– +u nu e decât o prostie fără sensF (um aş fi putut...;– $"act asta zic şi eu. 2acă udecăm în alţi termeni

decât cei reli!ioşi ru!ăciunea călu!ărilor şi miracolul pecare l#ai înfăptuit nu pot fi decât aparenţe care ascundaltceva. *aptul că reli!ia a fost însă ideală pentru a

promova şi a disimula o asemenea înşelăciune nu e însătocmai întâmplător. =e#au zeificat fără să#şi dea seama că în felul ăsta se condamnă pe ei înşişi.

Au!ustin 0loose se ridică în picioare şi se întoarse cuspatele spre 3tyn.

– 4i ce#ai mai citit;– (ălu!ării au fost foarte !riulii. Au privit minunea

aceea ca pe un fel de dero!are ca pe o amânarenedefinită a acţiunii lor. 6e!ământul pe care#l făcuserăfaţă de tine era acela că vor infecta până la urmă clonelecu viruşii secretaţi de Alambic. +u#ţi promiseseră însă că ovor face dintr#o dată. $"puneau întâi populaţia viruşilordin prima sticluţă amânând cea de#a 2oua ,nsămânţarepentru un termen nedefinit. 8ă!azul cumpărat astfel setraducea în bani şi influenţă politică pentru Abaţie care începuse să#şi vândă clonele îndoctrinate reli!ios. (utimpul adevărata semnificaţie a întârzierii dintre însămânţări s#a pierdut iar Abaţii au devenit doar pazniciiunei între!i păduri de sonde automate care conţineauviruşii celei de#a 2oua ,nsămânţări. 'rivită aşa istoriaAbaţiei seamănă cu aceea a oricărei credinţe iar Abaţii nuse deosebesc cu nimic de ta!ma preoţilor atât de

comună tuturor reli!iilor.– 4i totuşi nu înţele!. (e s#a întâmplat; (um a putut

Alambicul să secrete dintr#o dată două feluri de viruşi; 4ide unde ştia bucata aceea de piatră când să se oprească;2e unde ştiau Abaţii care e prima cate!orie de viruşi şicare e următoarea;

– Asta ar trebui să te întreb eu. Abaţia e creaţia ta.

//H



– $"istă o sin!ură e"plicaţie izbucni Au!ustin. +u s#auru!at Alambicului ci 2umnezeului străin al lui Muul. $l i#aascultat şi i#a înfăptuit minunea aia. -au poate că 0o!umilăsta s#a întâlnit cu Muul...

– :i#e teamă că vorbele tale mi#au demonstrat că nu

mă poţi auta. Am bănuit asta dar acum sunt si!ur...– rei să spui că ru!ăciunile... au avut efect; (ă prin

voinţa lor călu!ării au transformat Alambicul;*ără vorbe 3tyn se ridică de pe piatra lui şi părăsi

poiana. 4tia că nu avea să#l mai vadă niciodată peAu!ustin 0loose iar indiferenţa pe care o simţea în faţaacelei despărţiri îl minuna c&iar şi pe el.

– 4i care e calea; (e ar fi trebuit să fac;3tyn nu răspunse dar pentru el era limpede. +une!area mecanică a sentimentului reli!ios era calea pecare ar fi trebuit să apuce oluntarii. *iinţa umană aveasădită în ea în cele mai fundamentale resorturi ale!ândirii un sentiment reli!ios pe care ar fi fost făţarnicsă#l ne!i. (&iar şi ateii în care se transformaseră clonele

de pe 6umile A!ricole îmbrăţişaseră în final o anumităreli!ie. -ecretul era însă fle"ibilitatea. 2in când în când2umnezeii vec&i trebuiau să moară uci!ându#şi timpulpentru a le demonstra oamenilor o iubire nesfârşită.2umnezeii bătrâni trebuiau să moară şi să lase loculaltora spre care să se înalţe fumul din temple. $ra scris înfirea oamenilor să se sc&imbe. 2umnezeu nu putearămâne la nesfârşit în urmă atin!ându#şi nemăr!inirea.Avusese dreptate -fântul Au!ustinC în acel momentizbucnea ne!reşit Arma!&edonul. 2ar de ce să ertfeşti o întrea!ă omenire când 2umnezeu în marea lui iubire s#arfi putut ertfi $l însuşi lăsându#şi fiii să se avânte într#untimp nou şi să#6 reclădească după noul lor c&ip dupănoua lor asemănare.

PPP

– Arăţi sc&imbat îi spuse Alaana privindu#l cum iesedin peşteră.

– (&iar şi sunt alt om rosti 3tyn eni!matic. ,mi doresccu disperare să o văd pe Merri. 'ur şi simplu nu mai potfără ea.

//J



*emeia se apropie de el şi#l strânse la piept. 4tia cădorul pentru fata aceea creştea în el tinzând să acoperetotul.

*ără să#l poată numi ştia şi conflictul care#l împiedicape 3tyn să#şi vadă iubita în viziunea pe care o creau

războinicii @menori în livada de arbori ne!ri. $a o văzusela fel şi Arrus ba c&iar unii operatori se plân!eau că voceaei plină de voioşie se intercala în timpul comunicaţiilormentale cu corespondenţii lor de pe lumile cele mai îndepărtate punând întrebări şi făcând şotii. $ra de#adreptul ine"plicabilă incapacitatea lui 3tyn cel maiputernic dintre ei de a o vedea. Ine"plicabilă doar dacă

ne!ai evidenţaC tânărul nu mai era acela pe care#l iubiseMerri. $l era deopotrivă şi -fântul Au!ustin şi -fântulAu!ustin cel +ou şi 8im iubitul Alaanei dar şi mult maimult decât suma acestor persoane.

– (e trebuie să fac; se tân!ui 3tyn depărtându#se puţinşi privind#o pe Alaana cu oc&ii în lacrimi.

– =rebuie să fii tu însuţi. +umai aşa vei putea să#ţi

urmezi destinul să înţele!i de ce e"işti şi s#o recapeţi peMerri.

– i-ai petrecut toată viaţa negând lierul aritru.– Aşa e.– Sa înţeleg că asta ţi-a #ără!it Dumne!eu, încă

înainte ca tu să te naşti?– A fost calea mea spre mântuire.– Se poate. Dar nu înţeleg de ce, dacă tot nu avem

de ales, a treuit să te trimită şi pe tine ca să întăreştilucrul ăsta.

eyyn =ars se întreba cât ar mai fi avut de trăit dacă s#ar fi consolat cu condiţia lui şi ar fi aşteptat liniştit ca

viruşii secretaţi de matcă să#şi ducă la bun sfârşitmisiunea. 'uţin fără îndoială dar asta nu avea oricumnici o importanţă.

– eyyn eşti si!ur că poţi face asta; întrebă 'ersepunându#i celuilalt o mână pe umăr într#o îmbrăţişarebărbătească dar delicată.

– -ă spunem că nu cred că voi câşti!a întrecerea asta

/9L



zise =ars care nu mai avea puterea să zâmbească pentrua#i arăta celuilalt că#i apreciază !estul.

,n noaptea care trecuse situaţia lui se a!ravase.:âinile începuseră să#i tremure iar durerea care iradia înlun!ul coloanei vertebrale devenise aproape de

nesuportat. 2eşi nu erau încă la fel de bolnavi nici ceilalţitrei $uinţi nu erau într#o formă prea bună. +umai illertemai putea să#şi menţină sabia de accun.

otărâseră să#i distru!ă pe zeţi. otărâseră era un felde a spune fiindcă =ars nu era nici acum convins cădecizia aceea era în dreptul lor. ,şi amintea perfect cât deuimit fusese când îi văzuse prima dată pe lucrătorii zeţi şi

apoi cât de mult îl impresionaseră ei în luptă. 2eşi ştia căse putea să fi fost doar o impresie =ars nutreaconvin!erea că un astfel de luptător îl salvase într#o încleştare cu navele de vânătoare ale clonelor eliminânddoi urmăritori e"trem de perseverenţi.

eyyn =ars se considerase întotdeauna continuatorulde drept al lui +B>ai 6oon. 2eşi nerostită şi printre $uinţi

e"istase încă de la moartea lui 8im convin!erea că el ar fitrebuit să fie iniţiat ca :aestru. Acceptase decizia de ultimmoment al lui +B>ai 6oon fără să vorbească vreodatădespre frustrarea pe care o produsese succesiunea aceea.'entru el 0uintaratul murise acolo în sala mare apsiacului unde aflase că Alaana avea să le fie conducător.(ând dispăruse şi Kasser în el se năruise ceva. (ăilebătătorite ale minţii lui acelea care îi spuneau că datoriaşi mândria de sluitor imperial trebuie să#i fie întotdeaunascopuri primordiale nu i#au mai părut deodată foarteclare. +u fusese încercat de sentimentul dorinţei de a serăscula nu dorise nici un moment să uzurpe poziţiaAlaanei. 'ur şi simplu încetase să#i mai pese.

-e ima!inase de multe ori în situaţii aproape demoarte. *usese de nenumărate ori aproape de moarte.

+imic din ceea ce trăise sau îşi ima!inase nu#l pre!ătise însă pentru clipele pe care le trăia acum. +ici nu ştia ceanume îl mâ&nea mai multC decrepitudinea propriului corpsau faptul că ultima lor misiune părea mai de!rabă ocrimă oribilă şi laşă decât un final !lorios pentru o viaţăpetrecută sub stindardul dinastiei.

Intuise încă de când murise 8im că vremea lor trece.

/91



2acă până şi cel mai valoros dintre ei putuse să fie ucisde o femeie era limpede că nu reuşiseră să se adaptezela surprizele pe care li le rezerva universul. Apariţia@%sanei şi apoi cea a lui 3tyn nu făcuseră decât să#iconfirme amar presimţirea sumbră pe care o avusese

când aflase de moartea lui 8imio de assur în Abaţie.8ăspunse cu !reutate celorlalţi trei preferând să se

concentreze la a#şi păstra ec&ilibrul în drum spre navetasa monoloc. ,şi aminti ca prin ceaţă de aranamentul pecare#l făcuse cu ceilalţi. <rmau să se întreacă pătrunzândcu navetele lor rapide pe culoarele lar!i ale edificiului.'rimul care aun!ea în sala mătcii trebuia să#i aştepte şi

pe ceilalţi şi avea apoi privile!iul de a declanşadispozitivele nucleare sincronizate.Mburară o vreme în formaţie cu puţin deasupra

copacilor folosind viteza de croazieră. +u avea sens săsuprasolicite motoarele înainte de trecerea la atac. =arscuplă pe pilot automat încercând să#şi odi&neascămâinile care îi tremurau din ce în ce mai tare. ,şi !oli

mintea de !ânduri reuşind încet#încet să alun!e durereaapoi tristeţea şi amintirea ultimelor zile. ,ntr#un târziurămase sin!ur cu mintea lui. ,şi aminti că se mai simţise odată în felul acela. 2emult intrase în cala imensă şi !oalăa unui car!ou spaţial care plutea în derivă. ,ncerca acumaceeaşi senzaţie copleşitoare în care se combinauclaustrofobia dar şi a!orafobia. $ra ca şi cum s#ar fi temutcă e înc&is într#un spaţiu pe care îl considera atât demare încât refuza să creadă că nu are o portiţă prin caresă pătrundă spre el un duşman.

– (ine sunt; Are vreo relevanţă felul în care mor; se întrebă el cu voce tare.

Desigur, auzi el vocea lui 3tyn. (elul în care vei muriare cea mai mare importanţă.

=ars încercă să prindă din nou contactul mental cu

psiacul dar acesta i se refuză. -ă i se fi părut; -au poateavuseseră dreptate ceilalţi când spuseseră că erau acolopentru a muri; =ars descoperi cu o detaşare amuzată căaproape nu#i păsa.

Auzi o voce în comunicator. -e apropiau de edificiu.2ecuplă pilotul automat şi trecu pe comandă manuală.

,ncercă zadarnic să intre în modul de luptă. =ovarăşii

/9/



săi ţâşniseră de lân!ă el an!aându#se spre poartaedificiului pe care o spulberară cu tunurile laser. =ars auzic&iotul lui illerte în timp ce naveta lui dispărea în întunecimea construcţiei imense. Intră şi el încercând dinrăsputeri să#i aun!ă pe ceilalţi. 4tia că dacă nu intra în

modul de luptă nu avea cum să o facă dar le promisesecă le va fi alături şi nu dorea să#i dezamă!ească. 4tia cănava lui părea că se târăşte în comparaţie cu ale lor darnu abandonă. Acceleră la limita ma"imă a refle"elor saleferind coloane în ultimul moment şi spulberând !rupuri dezeţi care năvăleau în coridorul principal pentru a#şi apărastupul.

,n faţă îi apăru o răspântie şi abia dacă avu timp săvadă în ce parte trebuie să o apuce. -e !&idă dupăinstinct şi viră scurt la dreapta blocându#şi în acelaşi timppiciorul stân! pe declanşatorul laserelor au"iliare. Nerbade foc decupă un semicerc perfect în peretele opus. 2ar =ars nu avu vreme să#l admire fiindcă se năpusti înaintelovind ca un berbec un !rup de lucrători care încercau

disperaţi să obtureze cu trupurile lor culoarul.,n ultima parte a drumului nu mai întâmpină nici orezistenţă dar era prea obosit pentru a mai folosiuşurarea aceea şi la altceva decât la pilotarea navetei pecoridorul care se în!ustase destul de mult. (amera mătciiizbucni pe neaşteptateC deodată spaţiul din urul săudeveni imens şi văzu cum ceilalţi trei se rotesc aproape detavan. ,n momentul acela îşi dădu seama că auzea decâteva secunde bune în comunicator stri!ătele tovarăşilorsăi care spuneau că nu puteau vedea matca.

(uprins de o frenezie bruscă =ars privi spre podea.,ntr#adevăr matca nu se zărea nicăieri. +u era acolo.2ispăruse.

4i atunci în mintea lui se făcu lumină. 'entru o clipădeveni brusc eyyn =ars cel mai destoinic dintre $uinţi,

intră în modul de luptă şi acceleră nebuneşte părând că#şi împleteşte zborul cu coloanele complicate caresusţineau cupola. =oate evenimentele de la venirea lor pe+oul M i se înşiruiră într#o ordine lo!ică într#o construcţieprecum aceea a unui !&eab care aduce apa acolo unde ainevoie de ea.

– :ulţumesc 3tyn. Ai dreptateF *elul în care mori poate

/99



face ca întrea!a ta viaţă să capete altă semnificaţie.I!norând stri!ătele celorlalţi trei =ars apăsă &otărât pe

detonatorul dispozitivelor nucleare. =ovarăşii lui îlcreditaseră cu şanse de a aun!e primul şi deci puteadeclanşa arma la fel ca şi ceilalţi. 0ila de lumină topită

care în!&iţi edificiul îi aduse lui =ars o linişte nesfârşită.

PPP

2urere. Imensă durere. :atca ţâşni pe picioarele eibutucănoase mişcându#se pe cât de repede putea. (âţivalucrători care nu se dădură la timp deoparte fură striviţi

de !oana ei impetuoasă către ieşirea din noul edificiu.enise aici doar de puţină vreme pentru a verifica dacălucrătorii ei construiseră un edificiu mai frumos aşa cum îitransmiseseră prin feromoni. (ând aunse afară aproapecă fu luată pe sus de suflul unei e"plozii !i!antice. +u lamare depărtare un nor uriaş de fum şi praf se ridicadeasupra pădurii.

+u era nevoie să !&icească unde se petrecusecatastrofa aceea. (urenţii de aer îi aduceau din toatepărţile vestea morţii a zeci de mii de lucrători şitân!uielile celor răniţi. @amenii distruseseră celălaltedificiu.

Măbovi o clipă cu toate simţurile ei complicate îndreptate spre locul acela. 'arado"al după ce durereatrecuse nu simţea decât o mare uşurare. *ără să ştie dece se simţea de parcă pericolul reprezentat de oameni arfi trecut de parcă ar fi putut din nou să spere. -e întoarsecătre lucrătorii din urul ei. *ăcându#i altă casă copiii osalvaseră şi ei păreau să ştie lucrul ăsta. ,i transmiteauacum că aveau să#i construiască multe edificii aşa încâtduşmanul să nu ştie niciodată unde e. Aveau să#i facăcase frumoase unde să o aştepte cu daruri. Iar ea avea să

fie unica re!ina lor. 4i va putea zăbovi oricând şi oricâtoriunde.

– A#ile credea că nu va putea prinde roasca fiindcătreuia să parcurgă o infinitate de paşi până la ea. *amîn acelaşi fel ne spui astă!i că nu vom putea niciodată

/9?



să-l înţelegem pe Dumne!eu, fiindcă indiferent cât demult vom fi învăţat, va mai eista o fărâmă de adevărde devoalat. Nu e asta suprema ironie a eistenţei tale?

– *um poţi să spui aşa ceva?– %act în acelaşi fel în care tu îi acu!ai pe grecii lui

A#ile că au înc#is timpul într-un cerc.

*aţa lui 0allen trăda o surescitare e"tremă. 2eşifre!ata trimisă de 3tyn ca dar şi răscumpărare pentru@%sana şi :arii păruse destul de încăpătoare după ce încărcaseră calculatorul în ea constataseră că nu maiaveau spaţiu aproape deloc. 2e aceea tânărul se

strecurase cu !reu în fotoliul de pilota lăsându#l pe +e!alsă se c&inuie pe un scaun improvizat din două surseener!etice în faţa unei console de comandă.

– @ să fie destul de dur prietene îi stri!ă 0allen.,ncearcă măcar să pui ceva moale pe spătar altfel o să#ţirupi spinarea.

– +u#ţi fa tu !rii ripostă +e!al care se !ândea însă cu

!roază că acceleraţia decolării îl va strivi preţ de aproapeun minut de metalul dur al carcaselor surselor ener!etice.(a şi cum îşi prevenise prietenul doar din complezenţă

0allen iniţie decolarea c&iar înainte ca +e!al să#şi fiterminat de zis cuvintele. +ava scârţâi sinistru şi sedesprinse cu !reu de sol accelerând însă încet dar si!ur.+e!al simţi un un!&i în spate care crescu precum uncancer. (oastele începură să#l doară atât de tare încâtsimţi că le poate descrie forma. 6a capătul unui minut deacceleraţie aproape că nu mai putea respira.Imponderabilitatea veni însă ca o imensă uşurare iartânărul lăsă să scape un oftat prelun!.

– A fost mai rău decât mă aşteptam se tân!ui +e!al. ,norice caz îmi place cum ai adus#o pe orbită. 'arcă ai fipilot din fra!edă pruncie. ai vino şi...

+e!al se întrerupse fiindcă faţa lui 0allen care se iţisede după o unitate !i!antică de memorie trăda o emoţiee"tremă.

– (e e; (e s#a întâmplat;– +ava... bâi!ui 0allen. Imediat după ce s#a desprins de

sol a mers pe un fel de pilot automat. -#a plasat sin!urăpe orbită. $u nu am reuşit să fac nimic.

/9



(ei doi tineri tăcură ascultând încordat. -e auzeaunumai z!omotele instalaţiilor de răcire ale calculatoruluilor şi zumzetul difuz prezent continuu în orice navăspaţială. +imic nu părea să#i ameninţe.

– 'oate că aşa o fi noua procedură. 'oate că intră

imediat pe pilot automat...– +u era pilotul automat protestă 0allen. Am încercat

să#l cuplez şi comanda mi#a fost anulată. $ra ca şi cumnava asta aştepta să ne ridicăm pe orbită pentru ca să neia prizonieri.

– orbeşti prostii încercă +e!al să#l liniştească.– -erios; Atunci încearcă tu să o faci să se mişteF $u nu

am reuşit.(a şi cum o voinţă dincolo de puterea lor de control arfi suprave!&eat întrea!a scenă c&iar în faţa lui +e!al selumină un ecran. $ra unul dintre monitoarele ori!inale alenavei şi de aceea cei doi priviră spre lumina lui blândă cuoarece teamă. 2upă câteva secunde care li se părură anipe ecran apăru un tânăr înveşmântat într#o mantie care

părea să fi muce!ăit. Avea pomeţii înalţi şi obraii supţiiar oc&ii păreau să îi trădeze o tristeţe de o intensitateaproape neomenească.

Sunt :t4n, şi dacă planul meu nu e greşit, ar treui sămă adrese! clonelor Negal şi 3allen, cele care încearcă săcree!e o maşină gânditoare, care să le servească dreptDumne!eu şi conducător deopotrivă.

Am ştiut dintotdeauna unde sunteţi. (uga ;alnică a lui Co#ansson, planul lui străve!iu şi primitiv de a-l clona peSfântul Augustin cel Nou nu m-au păcălit nici măcar oclipă. Ar fi fost de a;uns ca Alaana sau eu să fi trimis unsingur semn 18sanei şi ea ar fi re!olvat într-o clipă prolema pe care o repre!entaţi.

N-am făcut însă asta. S-ar putea crede că ;udecata mi-a fost orită de relaţia genetică directă care eistă între

noi. n fond, Negal, eu şi tatăl tău împărtăşeam aceeaşi !estre genetică. % destul de mult încât să te pot consideraîntr-un fel şi fiul meu. % adevărat că tatăl tău era o clonădirectă a Sfântului Augustin cel Nou, în timp ce eu n-amfost decât 84rallianul cu structura genetică cea maiapropiată de a sa. *#iar şi aşa însă, faptul că în mine s-autre!it amintirile originalului după care fusese clonat tatăl

/9E



tău mă face să mă gândesc că, dacă te-aş fi cunoscut, aşfi simţit un fel aparte de afecţiune pentru tine. N-a fost săfie.

+otivul pentru care nici nu v-am deconspirat po!iţia şinici nu am decis eu însumi eliminarea voastră este acela

că eu cred în planul pe care l-aţi pus la cale. "rintreamintirile mele se regăsesc şi cele ale >imio de 7assur,$uint imperial şi prima victimă a neuniei stârnite în Aaţie acum două!eci de ani. %l avea un respect deoseit pentru calculatoare, îşi a!a multe dintre deci!ii pe ceeace indicau ele, avea încredere în modul lor simplu şi liniarde a gândi. Am regăsit printre amintirile lui şi frustrarea

pe care o simţea fiindcă oamenii aandonaseră cursa pentru crearea unei inteligenţe artificiale imediat cecalculatoarele îi a;utaseră să-şi părăsească planeta deaştină. n felul său, >im era un visător, iar cruţareavoastră este felul meu de a onora un asemeneasentiment sulim. Din câte am înţeles eu lumea, privind latriul meu şi asorind personalităţile Sfântului Augustin

cel Nou şi a lui >imio de 7assur, mă îndoiesc că veţi reuşivreodată să creaţi un Dumne!eu. 7eţi fi poate fericiţiiutili!atori ai unei instanţe care nu va greşi niciodată, carevă va duce pe cea mai sigură cale şi c#iar va străpungeariera timpului, privind într-un viitor al consecinţelor.tiu că lucrul ăsta s-ar putea să vă mâ#nească, dar după părerea mea, încercarea lui Co#ansson de a clona unmântuitor ipotetic e infinit mai aproape de dumne!eiredecât calea pe care aţi apucat voi.

Dar poate că totul se va sfârşi cu ine, poate că oasemenea unealtă, deşi nu va deveni Dumne!eu, vă valămuri cum treuie să-l căutaţi, sau poate că va reuşi prinmimetism să îndeplinească toate funcţiile pe care leaşteptaţi de la un Dumne!eu. "entru asta însă aveţinevoie ca ea să fi învăţat cam tot ce e de ştiut despre noi,

despre istoria noastră, despre felul nostru de a fi, despreştiinţa noastră...

Dacă veţi căuta într-un compartiment din spatelescaunului de pilota;, veţi găsi câteva sute de memodiscuri pe care $uinţii mei, sărmanii şi ;ertfiţii mei $uinţi, mi le-auadus din ruinele Blemplantului. 7ă puteţi #răni estianeînsufleţită cu informaţiile de pe ele. Asta e tot ce-am

/9G



putut să fac şi sper ca, odată ce va fi îng#iţit tot ceea ce afăcut vreodată omul, maşinăria voastră să fie în stare săne înţeleagă şi să ne ;udece drept.

% însă şi altceva pe memodiscurile acelea, o concepţiecu adevărat etraordinară, una care spune că genul de

Dumne!eu pe care-l căutaţi voi ar treui să fie oconştiinţă neumană, impregnată profund cu valorileumanităţii. Dacă veţi sesi!a calea spre un asemeneaDumne!eu, întreg universul vă va fi recunoscător şi poatecă mă veţi face să mă fi înşelat când nu v-am acordat cineştie ce şanse.

(ei doi tineri se priviră unul pe altul în tăcere o bună

bucată de vreme până când 0allen plecă surescitat sprecabina de pilota. 2e acolo se auzi clic&etul delicat aldesc&iderii unei încuietori urmat de un stri!ăt de izbândă.

– -unt aiciF -ă fiu al naibiiF (&iar ne#a datF 2ar de undea ştiut;

+e!al îşi punea dea întrebarea asta încă din timpulmesaului pe care li#l trimesese 3tyn. 2iscutaseră ani buni

despre parametrii de comparaţie de care avea nevoiecalculatorul lor pentru a lua deciziile pe care le aşteptauei. ,n intimitatea adăpostului lor subteran +e!al şi 0allentrebuiseră să accepte că principalul motor al construiriicalculatorului aceluia fusese vraba cu No&ansson.'orniseră de la o idee nebuloasă dar devenise clar destulde curând că nu vor putea niciodată să oferecalculatorului lor acea masă critică de informaţie dincolode care el să poată să#şi clădească sc&eme abstracte de!ândire. @ bucată de vreme speraseră că va putea învăţa că vor putea spiona pro!ramele de ştiri şi istorieale reţelelor planetare de informaţii dar precaritateapoziţiei lor militare făcea ca perspectiva aceea să fi foste"trem de îndepărtată.

(ontinuaseră totuşi să#şi construiască zeul de metal

fiindcă doreau să i se opună lui No&ansson fiindcă voiausă fie altfel.

@cazia pe care le#o dădea 3tyn era nesperată. +e!alapăsă un buton şi imediat ecranele din urul său seluminară. >âfâind în încercarea de a căra cât mai multememodiscuri 0allen i se alătură c&ircindu#se în stân!a lui.

– 8ulăm acum testul;

/9H



– :i#e frică.– +u cred că frică e cuvântul cel mai potrivit. $şti doar

emoţionat... 2ar nu are de ce să nu mear!ă zise +e!al încrezător.

=erminaseră de construit calculatorul cu multe luni în

urmă şi 0allen alcătuise pentru el un test durC trebuia săfacă un şir de adunări simple într#o buclă timp de douăore. 'e $c% însă anomaliile ma!netice împiedicaserăconstant calculatorul să funcţioneze în parametri atâtavreme. -copul pentru care#l testau acum pe orbită eratocmai acela de a vedea dacă numai condiţiile specificeplanetei îl împiedicau să funcţioneze sau era vorba de o

defecţiune ascunsă.+e!al apăsă tasta de confirmare şi maşinăria începu săzumzăie. ,n primele minute priviră încordaţi ecranul încăutarea unui mesa de eroare care nu veni însă făcându#i să se rela"eze încet încet.

6ui +e!al nu#i ieşea însă din minte mesaul lui 3tyn.– (e crezi că a vrut să spună cu conştiinţa aceea; îşi

întrebă el tovarăşul.– (e mai contează; :er!e de aproape o oră şi umătateşi nu a dat nici o eroare. $ste oricum un record. a fi o oacă de copil de acum să#l învăţăm cum trebuie absorbiteinformaţiile acelea plescăi satisfăcut 0allen care se ucane!lient cu un memodisc.

– 4i crezi că în felul ăsta îl vom putea învăţa sădesluşească esenţa !reşelilor noastre să ne călăuzească;

– -unt absolut convins rosti si!ur pe el 0allen. 4tii binecă am avut discuţia asta. =u îţi doreşti un 2umnezeu euaştept să#mi fie un prieten infinit mai deştept decât mine.Atât şi nimic mai mult.

+e!al îşi privi prietenul cu oc&i strălucitori.– 2ar ai fi vreodată capabil să îi desconsideri sfaturile;– +u. 6#aş asculta întotdeauna...

– 4i dacă aţi avea împreună de soluţionat o problemăcăreia oamenii nu i#au dat niciodată de capăt oameninţare nemaivăzută sau o situaţie în care invariabilpe tot parcursul istoriei omul a !reşit; -unteţicondamnaţi la a repeta mereu aceeaşi !reşeală.

– +#are cum să fie o eroare prea mare de vreme ceomenirea a făcut#o mereu şi nu a dispărut. Ar fi o

/9J



c&estiune minoră o eroare ne!liabilă.+e!al clătină din cap. Atâta vreme cât între! proiectul

lor se le!ănase undeva în zona în care dorinţele se întâlneau cu neputinţa !ăsise întotdeauna ener!ia de anu#l contrazice pe 0allen până la capăt. Acum însă pus în

faţa acelei maşinării cu un potenţial e"cepţional începeasă resimtă o responsabilitate de tip nou.

– 4i dacă am putea obţine mai mult;– :ai mult; (e vrei mai mult decât o instanţă capabilă

să ia &otărâri bazându#se pe o e"perienţă de milenii;– +u ştiu de ce mi se pare că pe calea asta am obţine

mai de!rabă un udecător plafonat decât o instanţă

infailibilă. Ar trebui să poată învăţa ar trebui să aibăopinii... Are nevoie de mult mai multe lucruri decâtinformaţii. +u trebuie să ne considere infailibili.

– 4i ce altceva i#am putea da noi; întrebă e"asperat0allen. Adolescenţa petrecută pe ec&ea =erra înma!azinul lui Alaric fusese pentru +e!al un şir nesfârşitde lecturi. ,nţelesese încleştarea colosală care se dăduse

între Abaţie clone şi Imperiu. 2eşi la o vârstă fra!edădesluşise şi esenţa mercantilă a Abaţiei setea ei deputere îndată ce reuşise să separe do!mele şi aparenţelede ceea ce întreprindea zilnic @rdinul au!ustinian. +imicnu#i rămăsese însă mai clar în minte decât crezul Abaţilorcare spuneau că menirea lor era aceea de a#şi apăra2umnezeul când el îşi va fi atins nemăr!inirea. +e!al nuse îndoia că dacă 2umnezeul Abaţiei e"istase vreodatăel îşi atinsese nemăr!inirea cu mult înainte ca el să se finăscut. <niversul în care omul putea crea viaţă din nimicse putea recrea pe sine devenind aproape nemuritor încare unea instantaneu puncte ale spaţiului aflate la anilumină depărtare nu semăna deloc cu acela în careoamenii îl vedeau pe 2umnezeu într#un tufiş în flăcări şi#iciteau cuvântul dăltuit în piatră.

$ra acum copleşit de înţele!erea profundă a faptuluică dacă ar fi &rănit calculatorul cel mai puternic pe care#lcrease omul vreodată cu întrea!a istorie a omenirii ar fiobţinut un 2umnezeu finit unul sortit să#şi atin!ă foarterepede nemăr!inirea dacă nu cumva avea să se nascăsaturând doar un spaţiu mic prea mic pentru timpul pecare#l trăiau.

/?L



– +u o să facem aşa prieteneF :emodiscurile acelea nune sunt de nici un folos.

0allen îl privi surprins uitând să#şi înc&idă !ura.– (e vrei să spui;– (ă#l vom învăţa noi tot ceea ce trebuie să ştie aşa

cum ne#am !ândit încă de la început. (red că asta a vrut3tyn să ne spună.

– 4i ce să#l învăţăm noi; -untem doi tineri care ne#ampetrecut ultimii ani într#o !aură săpată în pământ.

– 0inele răul iubirea dreptatea pot sălăşlui adesea şi în asemenea &rube. 2ar ai dreptate dacă i#am daconştiinţa noastră ea va fi una care doar cu !reu va putea

fi percepută ca umană de restul contemporanilor noştri.8ămâne deci să vedem care sunt valorile umanităţii să ledeprindem noi şi apoi să i le servim drept le!i absolute.

– 4i cum am putea face asta; se miră 0allen.@c&ii lui +e!al se opriră semnificativ asupra

memodiscurilor. ,nţele!ând imediat ce su!era prietenulsău 0allen începu să clatine din cap mai întâi mai încet şi

apoi cu din ce în ce mai multă &otărâre.– +e#ar lua ani zeci de ani să parcur!em toatememodiscurile şi nu putem fi si!uri că vom înţele!e...

– =imp avem. +u ne prea !răbim nicăieri. +ici noi nicicei de pe planetă. (ât despre ceea ce vom înţele!e dinistoria noastră ei bine de ce să ne învinovăţim noi înaintede a fi eşuat; 'oate că istoria e de neînţeles fără ca noi săavem vreo vină...

Mâmbind +e!al îşi făcu loc pe lân!ă 0allen.– 6a coborâre stai tu aici. 'e mine mă doare fiecare

oscior.

– %şti osedat de începuturi. De ce mă tot întrei?– *a să ştiu din ce direcţie va veni sfârşitul.

3tyn îl privea pe 8imio de assur ştiind că de fapttoate detaliile care compuneau c&ipul aspru al $uintuluiimperial făceau parte dintr#o ima!ine pe care o căpătaseprin cea de#a 2oua ,nsămânţare. Atunci infecţia cu viruşiidin Alambic trezise în el amintirile lui Au!ustin 0loose şipe cele ale lui 8imio de assur care îşi dăduse şi el

/?1



sufletul pe piatra rituală a Abaţiei.– 2e ce eşti atât de convins că tocmai eu ştiu totul;

întrebă $uintul. I#ai !onit din mintea ta pe ceilalţi doialun!ând astfel o înţele!ere cum eu nu#ţi pot oferi.

– $ adevărat a fost o decizie riscantă. -imt însă că

dacă sfârşitul poate fi prevăzut atunci tu eşti sin!urul înstare să o facă zise 3tyn cu încordare.

– =oată şarada asta toată înc&ipuirea în care neaflăm... 0uintul se opri. $u nu e"ist cu adevărat. 2acăe"istă un răspuns atunci el se află în mintea ta şi nu într#a mea. Alun!ându#i pe cei doi Au!ustin te#ai condamnat laa avea o viziune ciudată asupra evenimentelor.

– $"plică#mi îl încuraă 3tyn.– ,ntre!ul conflict al Abaţiei este unul pornit pefundamente reli!ioase. (um crezi că în lipsa informaţiilorcelor doi putem noi elucida asemenea mistere; +ici eu şinici tu nu ne simţim aproape de reli!ie.

3tyn nu îi răspunse imediat. -e !ândise şi el la astadar nu putea ne!a că deşi încercase să#i crediteze pe cei

doi cu puterea de a face lumină asupra a ceea ce avea săse întâmple !ândirea lor era în c&ip evident strâmbăneîncăpătoare. *usese limpede că -fântul Au!ustinepiscopul din ippona nu reuşea să accepte principiulstrăin cu care se confruntau. (redinţa lui în 2umnezeu erao cale mult prea fra!ilă. -fântul Au!ustin cel +ou eşuasedea o dată iar ultima discuţie cu el îi arătase că niciacum nu avea scânteia unei înţele!eri superioare. 0uintulnu fusese tocmai o opţiune ci mai de!rabă o ultimăsperanţă.

– 2ar tu ştii cum a început totul...– 2a dar ce importanţă poate să aibă; Am eşuat în

misiunea mea şi am trădat încrederea ,mpăratului. 2eacolo a pornit un tăvălu! care a sc&imbat !ala"ia şi asfârşit prin a#i omorî şi pe ceilalţi tovarăşi ai mei.

3tyn lăsă reproşul celuilalt să treacă prin el. 2ecizia dea#i sacrifica pe $uinţi nu fusese una uşoară iar încuraarealui =ars de a îmbrăţişa o perspectivă aproape creştinăasupra vieţii nu era un lucru cu care să se mândrească. 'e+oul M se puseseră însă bazele apariţiei unei altfel de raseinteli!ente una cu care omul să se confrunte pentru acreşte odată cu ea.

/?/



– =rebuie să fie ceva în amintirile tale care să te fi uimit însă un amănunt pe care să îl putem folosi...

– :intea mea nu e nici pe departe la fel de sofisticatăca a celor doi Au!ustin. +B>ai 6oon insista mereu săprivim viaţa ca şi cum ne#am deplasa în lun!ul unui lanţ al

faptelor. Asimilăm cunoştinţe amănunte ne îndeplinimmisiunile şi apoi eliminăm tot ceea ce nu e strict necesaraşa cum o planetă se mişcă în lun!ul orbitei sale.

– +u se poate însă să nu ai nici o părere să nu ai întrebările tale.

*u rândul $uintului să tacă. 3tyn îl privi cum îşifrământă mâinile dădu să#i spună ceva dar se opri de

frică să nu îl tulbure.– (ând am plecat spre Abaţie Kasser mi#a spus să nusupralicitez importanţa credinţei călu!ărilor au!ustinienidar nici să nu o i!nor cu desăvârşire. Am încercat să#i dauascultare. $ra simplu să nu#ţi faci o părere prea bunădespre ei şi infinit mai complicat să !ăseşti un sens înfluviul de do!me pe care îl aruncau asupra oricărui străin.

Am încercat o vreme să#i bat cu propriile lor arme sămemorez ceea ce nu pot înţele!e. $ra timpul în carecredeam în onestitatea Abatelui în care eram aproapeconvins că voi putea accede la funcţia lui pe căi naturaleca să#i pot apoi afla secretele. Indiferent cât de mult m#am străduit însă reli!ia nu m#a autat să înţele! absolutnimic. ,mi este imposibil să pricep cum prin ru!ăciune şiprintr#o pioşenie pe care eu am perceput#o doar ca pe ofarsă pentru străinii indiscreţi @rdinul au!ustinian reuşeasă le facă pe clonele de pe 6umile A!ricole să urmezeorbeşte reli!ia cercului. 2acă mi#aş fi dat seama la timpcă incapacitatea mea de a vedea esenţa Abaţiei nu#mi vapermite niciodată să aun! -taroste poate că destinulmeu şi implicit a sute de miliarde de oameni din !ala"iear fi fost altul. ,ntr#un fel sau în altul tot ceea ce e le!at

de Alambic îmi scapă. +ici acum nu sunt în stare să înţele! cum se face că pe bolovanul acela se întâmplăasemenea miracole. 2eşi dacă stau şi mă !ândesc bine...

– Mi îl încuraă 3tyn.– :ai e ceva la fel de straniu. 'erpetuarea asta a

memoriilor pare să nu fie le!ată strict de Alambic.– Acum c&iar că nu înţele! zise 3tyn care simţea însă

/?9



că $uintul era pe cale să#i transmită ceva e"trem deimportant.

– Abaţii spuneau că pentru a obţine viruşi cu care să însămânţeze o lume aveau nevoie de o ertfă de unmesia. A 2oua ,nsămânţare ne#a arătat însă că

transmiterea memoriilor nu e neapărat le!ată de Alambic.,ntr#un fel sau în altul toate clonele Abaţiei şi#aurecăpătat amintirile de pe vremea când făceau parte dincorpul celor @ :ie de oluntari. 2e ce a fost posibil acestlucru în lipsa Alambicului;

– +u ştiu spune#mi tuF– i#am mai zis că nu pot emite o părere în domeniul

reli!iei. 'entru mine e limpede că anumite lucruri se întâmplau pur şi simplu fiindcă oamenii aceia credeau înele.

3tyn era dezamă!it. 2eşi sentimentul că e în pra!ulunei înţele!eri profunde nu îl părăsise cele spuse de$uint erau total nefolositoare. Avea dreptate când spuneacă memoriile celor @ :ie de oluntari trebuiau să aibă şi o

altă le!ătură cu Abaţia în afara faptului că clonele lorfuseseră realizate plecându#se de la firele de păr strânsede Au!ustin 0loose.

3tyn căutase adesea în el însuşi un loc prin care săpoată pătrunde spre memoriile părinţilor şi strămoşilorsăi. ,n cei trei ani în care fusese şi Au!ustin 0loose încercase să !ăsească calea prin care omul acela de peec&ea =erra irupsese spre conştiinţa lui. -e întrebaseunde anume fuseseră stocate amintirile lui care fuseserăapoi eliberate de viruşii celei de#a 2oua însămânţări cucare îl blestemase Abatele. +u !ăsise însă niciodată nimicşi se convinsese că nici nu avea cum de vreme ce în ele"ista şi memoria lui 8imio de assur cu care nu se înrudea. ,ntr#un fel sau în altul viruşii aceia purtau în eimemoriile şi nu eliberau din străfunduri inaccesibile

conştiinţei.– 4i dacă memoriile tale au fost stocate în viruşi; îl

întrebă 3tyn pe 8im.– i#am spus că aşa ceva nu se poate. Asta ar însemna

ca toţi voluntarii să#şi fi dat du&ul pe Alambic ceea ceştim că nu e cazul.

0uintul oftă adânc şi căută apoi privirea celuilalt.

/??



– 2ar nu numai asta s#a întâmplat în Abaţie. :i#ar fifost simplu să ale! calea reli!iei dacă aş fi fost cuadevărat convins că ea domină tot ceea ce se întâmplaacolo. (eea ce am păţit însă cu :aria...

3tyn sondase amintirile acelea de multe ori. 0uintul

căzuse răpus de o fiinţă căreia doar cu !reu i te puteai împotrivi. -imţise în amintirile lui fascinaţia pe caresoldatul rece şi calculat o simţise faţă de femeia completăcare părea să fi fost :aria. 4tia că assur percepuse încădin primul moment natura duală a femeiiC putea fi în!er şitârfă războinic şi martir se putea topi la pieptul luiscâncind după autor dar era şi o prezenţă pe care te

puteai bizui era când strălucitor de inteli!entă cândnăucitor de inocentă... assur simţise cu mult înainte de amuri că în personaul acela erau de fapt doi oameni dar înloc să se întrebe cum se poate aşa ceva el se lăsasesedus de coabitarea aceea. ,i plăcuse atât de mult încât îşi pierduse cel mai important refle" al unei fiinţe ca elabandonase scepticismul şi în loc să demaşte înşelătoria

aunsese să fie ertfit de cele care îl manipulaseră.3tyn ştia că sentimentele pe care i le treziseră :ariile$uintului nu puteau fi comparate în nici un fel cu ceea cesimţea el pentru Merri. assur se lăsase dominate"plorase personalitatea a ceea ce credea el că e cea maifascinantă femeie din câte văzuse. Admiraţia lui nuconţinea aproape nimic erotic ci era o perpetuă muncă decăutare de adunare a unor detalii mereu noi indiferentcât de mult le#ar fi privit în adâncimea lor. Merri era însc&imb un ţel ea fusese întotdeauna o cauză iar 3tyntrebuise să se lupte pentru a o atin!e dând din el ertfindu#se pe sine pentru a#şi putea croi drum spre ea.Asta nu însemna însă că nu#l înţele!ea pe assur. =risteţea cu care murise $uintul era o stâncă mare şivânătă care bloca intrarea în castelul minţii sale lăsând

doar o mică crăpătură prin care $uintul se strecura dincând în când.

3tyn se întreba dacă şi dra!ostea lui pentru Merri aveao e"plicaţie la fel de brutală ca aceea a iubirii lui 8im. ,ncăde când tremura pentru soarta fetei se întrebase ceanume îl face să iubească ceea ce toţi respin!eau şi deunde izvorăşte dorinţa lui de a protea ceva ce în

/?



condiţiile aspre de pe Kyrall putea să reprezinte propriamoarte. Alaana îi spusese odată că el şi Merri formau un între!. 'oate că şi :ariile formau o asemenea unitateperfectă. 4i atunci unde îl situa pe el lucrul ăsta în raportcu 8im; $rau diferite iubirile acelea şi aveau totuşi un

punct comun. 'e amândoi îi iubea Alaana. ,şi puse înminte să o întrebe despre ceea ce#l unea cu $uintul.

– 4i dacă ar fi totuşi să#mi dai o e"plicaţie oricare...– 4tii bine că nu am decât una una care contrazice însă

toate faptele şi care prin nebunia ei ne poate arunca în&aos.

– Asta e lupta mea soldatuleF ,mi voi purta sin!ur

bătăliile tu spune#mi doar la ce te !ândeşti.– Instrucţia de $uint include şi o încredere oarbă încapacitatea de a e"plica tot ceea ce ni se întâmplă. 2acăar fi să o urmez ar trebui să spun că într#un fel pe carenu#l pot descrie e"act acum Alambicul analizeazăstructura anatomică a creierului celor care mor pe elcelulă cu celulă şi transcrie informaţiile în viruşi. Aceştia

odată pătrunşi în corpul unei !azde produc orestructurare cerebrală la nivelul neuronilor şi a celulelorcare conferă impresia că omul respectiv a trăit mai multevieţi. +u e nimic ma!ic. +u e nimic de neînţeles.

– 4i pe 6umile A!ricole;– -e petrecea acelaşi lucru. iruşii 'rimei ,nsămânţări

aceia care făceau minţile clonelor să devină permeabilepentru reli!ia cercului nu erau decât milocul prin care încapetele lor se crea un vid imens care în lipsainformaţiilor era umplut de credinţă. 4tiu bine cum se întâmplă lucrul ăsta fiindcă un proces similar are locatunci când ne formăm noi. Atâta doar că mintea unui$uint este umplută cu onoare disciplină şi ştiinţa de alupta. $ limpede însă că e"plicaţia mea nu e de auns...

– 2e ce spui asta;

– *iindcă dacă ar fi aşa Alambicul trebuie să fi avutacces şi la structurile neuronale ale celor @ :ie deoluntari. +u văd nici o cale prin care ar fi putut face asta.Amintirile amicului 0loose erau e"trem de preciseCtovarăşii lui muriseră într#o e"plozie atomică provocatăde un atac al celor pe care doreau să#i distru!ă.

– Asta numai dacă...

/?E



– 4tiu ce vrei să spui zâmbi assur. :#am !ândit şi eula asta. 6a urma urmei cum poţi absorbi atâta informaţiedeodată; 'oate că Alambicul plutea acolo pe vapor şi i#aradio!rafiat pe toţi. 'oate că întrea!a e"plozie nu a fostdecât modul Alambicului de a le destructura creierul

pentru a copia apoi informaţiile.– Aşa e zise cu însufleţire 3tyn. $ perfect posibil.– +u c&iar zise 8im. ezi tu problema cu felul ăsta de

cunoaştere e că are re!ulile ei stricte pe care nu le poţieluda. 'rimul motiv pentru care lucrurile nu s#au pututpetrece aşa este că din miezul unei e"plozii capabile săvaporizeze un vas ca acela al oluntarilor nu poate scăpa

între! nici măcar un monolit de piatră precum Alambicul.4i c&iar dacă ar fi aşa ştim din amintirile lui Au!ustin0loose că Muul i#a dat Alambicul cu mult după ceoluntarii muriseră. ezi de aceea îţi spuneam căe"plicaţia mea nu stă defel în picioare.

3tyn nu#l mai asculta însă. 'entru el totul căpătasesens. -e ridică de pe lespedea lui şi începu să sară

bucuros într#un picior.– (e s#a întâmplat;– $"plicaţia ta nu e c&iar atât de imposibilă precum

pare zise tânărul !âfâind. (e simplu eraF (ât de orbiţi amfost de do!me şi de credinţa lorF (e ironie a trăit AbaţiaCsă se teamă atâtea !eneraţii tocmai de artefactul care ofăcea să e"iste. (ât despre rezistenţa la o e"plozieatomică îmi amintesc de o le!endă care spunea căAlambicul a fost !ăsit intact în craterul format pe loculAbaţiei.

– $ rândul meu să nu mai înţele! nimic.3tyn îi povesti atunci ce aflase din mintea lui =ars

înainte ca acesta să moară. 'ătrunsese pe nesimţite între!ândurile vlă!uite ale $uintului şi aflase povestea lui Muulcare le vorbise foştilor tovarăşi ai lui assur despre

mintea aceea imensă din care se împărtăşea de fiecaredată când îşi sc&imba corpul. 3tyn îl lăsă pe $uint să aflecum Muul era tocmai creaţia unei entităţi capabile săopereze la nivel atomic să asambleze fiinţe viimanipulând cele mai mici cărămizi ale materiei. Muul nuavea cum să#l fi precedat pe cel capabil de asemeneaperformanţe fiindcă era o creaţie a lui la fel cum şi zeţii

/?G



fuseseră asamblaţi pentru a#i seduce pe oameni.$"plicaţia lui 8im trebuia aprofundată dar era primapunte pe care o întrevăzuse vreodată 3tyn între toateevenimentele care i se învălmăşiseră în minte.

– rei să spui că Alambicul a e"istat dintotdeauna;

întrebă 8im zâmbind. Are vreo noimă e"plicaţia mea;– :ai multă decât ţi#ai putea înc&ipui.(ei doi se priviră în tăcere. 4tiau amândoi ce înseamnă

consensul acela.– Acum nu mai ai nevoie de mine zise simplu 8im.– Aşa e încuviinţă 3tyn. (um îţi spuneam bătălia asta

e una pe care va trebui să o port sin!ur.

– $ un război pe care eu am fost prea slab ca să#l duc încuviinţă 8im. =e invidiez pentru ocazia asta minunată dea izbândi de prima dată acolo unde eu am eşuat de douăori.

– orbeşti în dodii se încruntă 3tyn.– $ vorba despre Merri nu#i aşa; ,nlănţuirea asta în

urma căreia vei rămâne sin!ur în castelul minţii tale nu

are defel rolul de a elucida ce s#a întâmplat odată cudebarcarea mea în Abaţie. 8ăspunsul pe care l#am !ăsitadineaori se afla dintotdeauna în mintea ta. Alun!ându#nepe noi nu faci însă decât să te purifici pentru ea. 4i deaceea te invidiez.

3tyn tremură străful!erat de un frison. +u putea sănu#i dea dreptate $uintului, deşi partea în care îl acuzasecă dezle!ase demult misterul Alambicului era doare"presia unei frustrări ruşinoase pentru un $uint.

– +B>ai 6oon nu te#a format prea bine. $şti or!olioszâmbi 3tyn.

– 4i or!olios şi nepriceput... Am avut#o şi pe :aria şi peAlaana şi m#am ales cu un simulacru de conştiinţă înc&isă într#un colţ al minţii unui băiat %yrallian. 4tii ce ai de făcutnu#i aşa;

3tyn realiză atunci că tot ceea ce reprezenta $uintulera mult prea înrădăcinat în întrea!a lui fiinţă pentru cadespărţirea să se producă printr#un act de voinţă aşacum îi concediase pe cei doi Au!ustin. (ând văzu lamae"tinsă a $uintului care#l aştepta într#o !ardă perfectărealiză că era posibil ca purificarea lui în drum spre Merrisă#l afecteze şi fizic că se putea să nu se mai mişte cu

/?H



iuţeala unui $uint. ,i trebui însă o sin!ură clipire pentru arezolva problema aceea şi în faţa lui apărură cele şaptepumnale rituale cu care se apărau preoţii tribului@menori.

2upă primele două atacuri 3tyn îşi dădu seama că

$uintul îl onora luând lupta în serios. 8ecuperase metodicaproape o treime din distanţa care#i separa ferindu#se decuţitele care încercau să îi bareze calea. assur nu aveaatuul obişnuit al $uinţilor fiindcă 3tyn se putea mişca şi!ândi la fel de repede dar ştiinţa soldatului imperial de amânui sabia era superioară îndemânării tânărului %yrallian în lupta cu cuţitele.

3tyn se întrebă ce s#ar fi întâmplat dacă ar fi auns la olun!ime de lamă de 8im care continuă să înainteze cupaşi calculaţi. -e concentră mai mult asupra pumnalelordar acestea ricoşau matematic din !arda perfectă a$uintului. ,ncercă un atac din spate dar soldatul identificăimediat breşa de pe direcţia de înaintare şi făcu un saltelastic printre cele două pumnale care rămăseseră să#i

bareze calea spre 3tyn. :ai avea doar puţin şi avea să#laun!ă. =ânărul ştia că tot ceea ce se întâmplă era doar o

viziune că e"istenţa lui fizică nu era defel ameninţată darera conştient că asta nu ştirbea cu nimic intensitatealuptei. -e întrebă ce#ar fi putut însemna o izbândă a$uintului şi realiză că minţile lor sculptate cam în acelaşifel de Alaana erau atât de asemănătoare încânt assur arfi putut foarte simplu să ia el controlul. 4i ce s#ar fi întâmplat atunci; 3tyn nu ştia.

=ânărul începu să dea înapoi dar $uintul îi învăţasedea toate rutinele de atac şi le respin!ea cu zâmbetul pebuze. (a şi cum ar fi vrut să se oace cu el $uintul loviunul din pumnale pe care#l proiectă peste altele douăprovocând dezordine în !arda lui 3tyn. $"tinzându#şi rapid

şi braţul dar şi lama de accun assur îi sfâşie mantia s#u,cruţându#l neîntâmplător însă pielea. (a şi cum izbândaaceea ar fi însemnat pentru el sfârşitul luptei $uintulimperial se opri salută cu lama întinsă şi#i spuseC

– Ai luptat onorabil. $ momentul acum să faci ceea cetrebuie să faci.

>âfâind 3tyn îl privi cu neîncredere.

/?J



– :#ai fi putut ucide. Ai fi putu fi din nou tânăr alăturide Alaana.

0uintul zâmbi trist.– 4tii bine că nu acesta va fi sfârşitul iar eu pur şi

simplu nu mai pot suferi încă o înfrân!ere.

-punând acestea $uintul îşi duse mâna la tâmpladreaptă într#un !est pe care 3tyn îl ştia ca fiind unulmilitar al salutului. Abia când lama de accun se e"tinsetrecând prin craniul lui assur tânărul realiză adevăratasemnificaţie a mâinii ridicate.

– Spuneai că omul nu poate evada de su spectrul păcatului originar.– Nu spuneam, o demonstrăm mereu...– i dacă ar eista un om mai presus de păcatul

ăsta?– Nu se poate aşa ceva. % scris în legile omeneşti...– i dacă ar eista totuşi un asemenea om?

– Ar fi pur şi nepri#ănit, demn să stea la dreapta)atălui.– 6nteresant că spui asta tocmai acum.

Arrus stătea întins pe patul din c&ilia sa cu oc&ii înc&işi faţa lividă şi cu un firicel de sân!e prelin!ându#i#sedin urec&ea dreaptă. >ura îi era strâmbată de un rictusbizar ca şi cum înainte de a#şi pierde cunoştinţa ar fi vrutsă îşi fluture zâmbetul dispreţuitor pe care 3tyn i#lcunoştea atât de bine.

,l c&emaseră imediat ce#l !ăsiseră pe Arrus zdrobit deperetele de stâncă. <n copil povestea că îl văzusezburând şi izbindu#se cu putere de tavanul peşterii numaipentru a cădea apoi ca un bolovan. 'uştiul susţinea că încercase să#şi proiecteze !ândurile pentru a#i încetini

căderea dar forţa minţii lui şi antrenamentul precar nureuşiseră să salveze mare lucru. (&iar şi aşa însăeforturile disperate ale băiatului acela cu părul cânepiufuseseră probabil diferenţa dintre viaţa şi moartea luiArrus.

– 4tiţi cumva unde se ducea; îşi întrebă 3tyn tovarăşiirotindu#şi privirea într#un cerc lar!.

/L



– (red că fusese în camera aceea unde aţi dus oala cumetal lic&id zise dintr#o suflare băiatul care suportă apoicu stoicism privirea sfredelitoare a lui 3tyn care conţineareproşul mut al faptului că natura lucrului care fusese dus în peşteră ar fi trebuit să rămână secretă.

– 2ar cât timp s#a scurs de la...;– +ici o secundă reluă băiatul cu însufleţire. 'ur şi

simplu a desc&is uşa şi a fost aruncatF3tyn îşi cântări opţiunile. Indiferent ce va fi fost forţa

care#l lovise atât de amarnic pe Arrus ea era una cuadevărat colosală. *ără a se compara cu puterea luimentală Arrus era un războinic încercat iar a pătrunde

atât de adânc în porţiunea ann a minţii pentru a puteaaltera vecinătatea imediată a unui %yrallian îmbrăcat cumantia lui necesita o forţă de care până şi el trebuia săţină seama. 3tyn mai privi o dată spre Alambic încercândsă#şi reprime !ândurile care i se învălmăşeau în minte.(&iar şi copiii cei mai mici învăţaseră repede să se aperede un asemenea atac. A fi proiectat de pe picioare

însemna de fapt să permiţi unei minţi străine săporuncească propriei conştiinţe să altereze spaţiul. 4i astafiindcă era imposibil pentru orice %yrallian să facă pe altulsă se mişte în pofida dorinţei sale. 2e zădărnicirea uneiasemenea încercări se ocupa mantia s#u, cu o forţă deneînfrânt.

3tyn păşi cu precauţie spre camera în care înc&iseserărecipientul cu metal lic&id. 2upă doar câţiva metri se întoarse şi o privi pe Alaana.

– =rimite emisari la toate triburile. @ să am nevoie detoţi %yrallienii. 8oa!ă#i să#mi mai stea alături încă o dată.

– $şti si!ur că ştii ce faci;3tyn se înne!ură şi rosti cu !las cavernosC– +u nu ştiu ce fac. 4tiu doar că nu pot proceda în alt

fel.

3tyn păşi cu luare aminte până în pra!ul uşii de undezburase Arrus. :antia îi fremăta fiindcă îi simţeasurescitarea. Aştepta din orice moment un atac dar deşipătrunsese cu doi paşi în cameră nimic nu păru să#i punăviaţa în pericol. -e apropie de recipientul în careaduseseră accunul şi scăpă o e"clamaţie de uimire. ,i eraimposibil să mai vadă luciul metalului lic&id fiindcă

/1



deasupra acestuia se formase ceea ce părea a fi o placăde piatră. Atinse cu bă!are de seamă suprafaţa !ri carepărea a fi o porţiune din peretele peşterii. 'rivi cu luareaminte în căutarea vreunui indiciu care să#i arate deunde putuse apărea o asemenea lespede.

6a început crezu că Arrus desprinsese o bucată depiatră şi acoperise recipientul de accun. -e uită însă maiatent şi văzu că dala aceea imensă nu era doar un capacci se continua şi în os îmbrăcând parcă recipientul iniţial.(ăută zadarnic vreo fisură vreo nere!ularitate care să#iarate cum fusese construită dar nu !ăsi nimic. $ra ca şicum în urul accunului se solidificase un bul!ăre de piatră

topită. Iar întrea!a structură semăna izbitor de mult cuAlambicul.(u infinite precauţii îşi proiectă mintea înspre

monolitul în care se transformase masa de accun. -imţiimediat atin!erea familiară şi totuşi străină a !ândurilorlui Arrus.

– (ine eşti;

– Arrus. -unt *ăurar al tribului @menori aici pe Kyrall.2e ce mă întrebi;– *iindcă adevăratul Arrus cel făcut din carne zace

undeva în peşteră cu corpul aproape zdrobit în urma unuiatac pe care eu cred că tu l#ai înfăptuit.

– +u#mi aduc aminte. +u e"clud însă ca dacă cineva s#ar fi dat drept mine însumi să fi reacţionat violent. +u#miplac asemenea blasfemii. @mul e numai unul...

– @mul; $şti o piatră imensă. (ând te#am lăsat ultimadată nu erai acoperit de...

– Asta îmi aduc aminte. (ineva îmi furase mantia. Am!ăsit#o acum şi m#am îmbrăcat cu ea.

– =e oci cu răbdarea mea şi era cât pe ce să#mi uciziprietenul.

– +u te cunosc iar simplul fapt că mi te poţi adresa

este fără îndoială interesant dar nu te califică...– -pune#mi cum ai reuşit să te acoperi de piatra aceea.– 4tiai că tot ce ne înconoară e făcut din cărămizi mici;

Aun!e doar să le pui într#o anumită ordine şi poţi clădiorice. +u puteam sta fără o mantie. 2acă vrei îţi fac şi ţieuna.

3tyn realiză o fracţiune de secundă prea târziu că

//



picioarele îi erau dea cuprinse de un praf care se ridicasepână aproape de !enunc&i şi care începuse să#l ardă. -ăridin toate puterile şi ateriză deasupra monolitului la timppentru a vedea cum pe locul pe care stătuse se formeazăo perec&e de încălţări din rocă incandescentă.

'radă unei furii cum nu#şi mai amintea să fi simţitrecent îşi proiectă mintea adânc în masa de accun. @forţă nevăzută încercă să#l respin!ă dar 3tyn era preaputernic şi prea obişnuit cu !enul acela de luptă ca să nuo învin!ă. -e trezi într#o viziune ciudată. $ra fără îndoialăcastelul unei minţi poate acela a lui Arrus dar nimic dinfantezia care însoţea de obicei reprezentările de tipul

acela nu părea să fie prezent. (astelele minţilor în carepătrunsese el aveau camere diferite erau decorate mereualtfel fiecare încăpere având personalitatea ei totul într#un şuvoi irepetabil care ordona conţinutul încăperilor şiavea probabil le!ătură cu capacitatea de memorare.Acum se afla însă într#un fel de stup o alcătuire &aoticăde camere cubice luminate difuz prin pereţi. (amerele

comunicau prin centrul fiecărei laturi una cu cealaltă şiera aproape imposibil să te orientezi.3tyn se !ândi că probabil alcătuirea aceea împiedica

replica de accun a minţii lui Arrus să reţină ceea cefăcuse să aibă memorie şi implicit o udecată limpedebazată pe comparaţie. +imic din ceea ce#l înconura nusemăna cu stranietatea diversă a minţilor în care maifusese şi de aceea se ima!ină pe el însuşi ca pe unbolovan imens ce spăr!ea pereţii camerelor. ,ncepu să semişte frenetic în sus şi în os într#un nor de cioburi ca ofurie distru!ătoare care atomizează ordinea carteziană aminţii de accun. ,ntr#un târziu între! edificiul se prăbuşicu z!omot năruindu#se într#un morman de fra!mentelucitoare din care 3tyn izbucni apoi spre lumină ieşindbiruitor din viziune. -e trezi aşezat pe monolit transpirat

şi respirând foarte !reu. -ondă cu !riă monolitul dar numai simţi nici cea mai va!ă urmă a prezenţei vreuneiminţi. 2istrusese replica de accun a conştiinţei lui Arrus.

Ieşi din cameră încercând să i!nore privirile celorlalţi şi&ărmălaia din vocea l4. roiau să ştie ce se întâmplasecum izbândise de ce trebuiau să se ferească.

– Am distrus răul de acolo. +u aveţi de ce să vă temeţi

/9



dar vă ro! să nu vă mai apropiaţi de monolitul de acolo.– :onolit; întrebă Alaana uimită.3tyn aprobă din cap şi apoi se uită din nou lun! înspre

Alambic. Alaana îi urmă privirea şi#şi acoperi !ura într#un!est de înţele!ere mută.

– Acum mă duc să#i c&em şi pe ceilalţi aşa cum mi#aiporuncit. @ să insist să vină cât mai repede zise Alaana încercând şi ea să#şi ascundă cât mai adânc adevăratele!ânduri. =u ce#ai să faci;

– $ vremea să o văd pe Merri. ,nainte de asta aş vreasă ştiu însă cum se simte Arrus.

– @ să fie bine. Are mai multe oase rupte şi e încă

inconştient dar nu cred că#l vom pierde.3tyn dădu scurt din cap acceptând fără vorbe verdictulAlaanei după care îşi strânse mantia în urul trupului şiporni &otărât către livadă.

:ulţi dintre tovarăşii lui veniseră în peşteră să vadă cese întâmplase cu Arrus aşa încât doar câţiva maiparticipau la crearea viziunii furtunii care mişca livada de

arbori ne!ri. 3tyn îi privi dezaprobator pe cei carerămăseseră dar realiză că tocmai aceia nu aveau nici ovină. -imţindu#i însă reproşul mut membrii tribului@menori îşi dublară efortul şi livada începu să se clatineca muncită de un ura!an atotputernic.

3tyn pătrunse în viziunea randului de cristal mai înspăimântat decât îşi amintea să fi fost vreodată.8enunţase rând pe rând la amintirile -fântului Au!ustin lacele ale lui Au!ustin 0loose şi apoi la cele ale lui 8imio deassur. +ici măcar nu mai era si!ur dacă în lipsa acestoradin urmă se mai putea mişca precum un $uint. 2orinţa luide a o vedea pe Merri era însă infinit mai puternică decâtfrica de a se fi despărţit de cei trei.

Aşteptă câteva minute bune înainte ca fata să aparăpurtată de mână de Abate. Avea părul mai lun! decât îşi

amintea el şi era îmbrăcată într#un fel de mantie albă careo acoperea în între!ime. (ei doi se apropiară de 3tyn şiAbatele eliberă mâna fetei doar cu puţin înainte de aaun!e lân!ă tânără. Merri zâmbea cald iar adâncimeaoc&ilor ei era cel mai liniştitor lucru de care 3tyn îşi aduceaminte.

– Iubire suntem în sfârşit împreună.

/?



@c&ii tânărului se umeziră. 2eşi Merri părea la fel dereală şi de delicată precum fusese în ultima lor zipetrecută împreună viziunea avea limitele ei. 3tynpercepea dureros diferenţa dintre amintirea unei îmbrăţişări în care ea părea că se topeşte în corpul lui şi

uşoara senzaţie de apăsare pe piept pe care o avea acum.Atin!erea mâinilor ei era prea catifelată diluată până lalipsa concreteţii şi deşi îi şoptea în urec&e 3tyn nusimţea nici un curent de aer care să#i !âdile pielea.,ncercă să#i mân!âie părul şi deşi şuviţele părură că#icur! lin printre de!ete nu simţi nimic. 2ouă lacrimi sescurseră pe obraz şi#şi croiră repede drum până în barbă

unde se contopiră dureros.– 'lân!i iubire. :ă iubeşti atât de mult...– =e iubesc cum nimeni nu a mai iubit pe Kyrall. Am

avut mare nevoie de tine...– Acum mă ai iubire nimic nu ne mai poate despărţi.

Ai renunţat la toţi ceilalţi ai redevenit cel pe care#liubeam. -unt atât de fericităF

3tyn îşi ascunse privirea încercând să o ia din nou înbraţe dar oc&ii i se întâlniră cu cei ai Abatelui. (orpultânărului fu străbătut de un fior de !&eaţă. 4tia că8adoslav trebuia să îi vorbească dar încercă să amânemomentul acela.

– $şti atât de frumoasă Merri. =e#am aşteptat atât demult. =u mă faci să fiu ceea ce vreau să fiu.

– 2a iubire. $ trist că ne#am !ăsit mai !reu dincolo demoarte dar c&iar şi aşa. 6umea în care trăiesc eu acum eplină de lumină are plăceri nebănuite şi mai ales e linişte.+imeni nu mă mai ameninţă.

– +#am să te las iubire. oi fi mereu alături de tine.3tyn rosti aceste cuvinte încercând din nou să#şi

ascundă privirea. (a şi data trecută oc&ii îi căzură pefi!ura severă a Abatelui care nu se mai mulţumi să tacă.

– 4tii ce e roc&ia asta albă; întrebă tăios 8adoslav.3tyn încercă în mod refle" să sondeze amintirile

celorlalţi dar se opri înainte ca mintea lui să coboare preaadânc. +u era momentul să#i aducă la viaţă pe Au!ustinisau pe 8imio de assur.

– +u ştiu spune#mi tu.– $ o roc&ie de mireasă. i#am pre!ătit#o special.

/



– :i#ai pre!ătit mie o roc&ie;– +u fi prostF 'e ea ţi#am pre!ătit#o. 'e ec&ea =erra

acesta a fost timp de milenii veşmântul în care iubirile sepre!ăteau să rodească.

– (e spune iubire; (um adică; întrebă Merri.

– @mul tinere rosti Abatele i!norând nedumerireafetei îşi poate permite să trăiască fără un scop. +e putemima!ina desi!ur că întrea!a noastră viaţă nu a fost decâto învolburare de atomi dominată de principiile entropiei.,ntotdeauna am spus că e un act de trufie acela de a#miima!ina că e"istă o forţă care nu are nimic mai bun defăcut decât să comploteze şi să araneze toate

evenimentele cosmice aşa încât viaţa fiecăruia dintre noisă aibă un sens. Am crezut dintotdeauna că numai ceislabi nu pot accepta că nu se deosebesc cu nimic derestul structurilor care formează tot ceea ce ne înconoară. (ând vine vorba însă de iubirea dintre doioameni lucrurile se sc&imbă. $a are întotdeauna un sensşi numai unul.

– (e tot spune iubire; +u#l înţele! şi mi#e teamă. :ăsimt de parcă...*ata ezită şi se depărtă doi paşi de 3tyn pentru a#l

putea privi mai bine.– +imeni nu o să ne despartă încercă să o liniştească

tânărul dar ea se feri de tentativa lui molcomă de a oprinde în braţe.

– 0a între! universul complotează să vă despartă. =u însuţi plân!i fiindcă nu ai cura să priveşti dincolo delimitele aceste viziuni imperfecte. <ită#te la eaF $ o înc&ipuireF <na sublimă e adevărat una careconcentrează tot ceea ce ţi#ai dorit dar care c&iar şi aşae departe de a fi perfectă. 'e -fântul Au!ustin uită#te laeaF

(a şi cum cuvintele Abatelui l#ar fi posedat dincolo de

puterea lui de a se împotrivi 3tyn o privi din nou pe Merrişi trebui să recunoască faţă de el însuşi că ima!inea feteiera departe de a fi în stare să#i creeze iluzia prezenţei eimateriale.

– 4i care e sensul ăla de care vorbeai; 2e ce o iubescpe Merri;

– 8ăspunsul la întrebarea asta nu ţi#l poţi da decât tu

/E



însuţi. $u nu pot să#ţi spun decât de ce iubesc în !eneralbărbaţii şi femeile. Indiferent cât de frumoase ar fifleacurile care înconură de obicei o asemenea relaţiedacă despoi orice iubire de tot ce e frivol şi neesenţial detot ce e spectaculos şi înduioşător aun!i la esenţa

noastră de animale aun!i la principiul acela care!uvernează tot ce e viu. -untem condamnaţi să nu neputem opune imboldului elementar de a ne înmulţi şi de ane e"tinde dincolo de posibilităţile noastre de a mobilizaresurse. -untem sclavii principiului concurenţial care aapărut cu miliarde de ani în urmă...

– =e înşeli. 2ra!ostea mea pentru Merri e mult mai mult

decât dorinţa ca ea să#mi poarte copiii scutură ener!icdin cap 3tyn.– $ foarte adevărat. -unt puţini aceia care au reuşit

asemenea ţie să !ăsească şi altceva în dra!ostea pentruo femeie decât dorinţa de a o poseda de a#i face prunci.2e altfel până şi cei ca mine care au ne!at toată viaţaimboldul acesta şi au preferat să#şi împartă îmbrăţişările

cu semeni de acelaşi se" nu au făcut decât să întăreascăpornirea aceea elementară despre care ţi#am vorbit. (utine însă e altfel.

– ,n ce fel;– 2ra!ostea ta pentru ea are un înţeles mai profund

fiindcă prin moartea ei tu iubeşti de fapt mântuireapoporului tău. 4tii la fel de bine ca şi mine că ai pierdut#ope Merri că ea nu mai e"istă şi că suro!atul viziunii asteanu e satisfăcător. 2acă ai iubit#o cu adevărat trebuie săfaci în aşa fel încât peste veacuri un alt 3tyn să poată iubi împlinit o altă Merri.

– +#am avut niciodată o altă şansă nu#i aşa; întrebă3tyn.

– 'robabil că nu. $şti un -tin te#ai născut menit să te ertfeşti pentru ai tăi şi poate că ar trebui să fii

recunoscător că ai şansa de a o face într#un felnemaivăzut. (reştinii aveau dreptate. Iubirea dezlea!ăporţile spre 2umnezeu.

-punând acestea Abatele începu să se îndepărteze cupaşi înceţi.

– 4i ce să înţele!;– 2ar n#ai înţeles încă; întrebă bătrânul oprindu#se dar

/G



fără să se întoarcă.– 0a da dar aş vrea să spui. Aş vrea să aud.0ătrânul se întoarse brusc făcu câţiva paşi spre 3tyn

şi înainte ca tânărul să se poată feri îl plesni cu palmapeste obrazul drept. $pisodul acela se mai petrecuse...

– $ o diferenţă între viziuni nu#i aşa; &o&oti Abatele. =e întrebi desi!ur de ce a mea e atât de concretă încât îţipoate da asemenea senzaţii.

3tyn aprobă din cap fără să spună ceva.– $i bine asta se întâmplă fiindcă toţi cei care formăm

viziunea asta suntem convinşi că destinul tău este să nemântuieşti învin!ând forţa aceea străină care a stârnit

Arma!&edonul autându#l pe 2umnezeu să#şi înfruntepropria nemăr!inire şi să treacă demn dincolo de pra!ulei. -unt mai real decât fata aceea fiindcă trebuie să#ţiamintesc de misiunea taC trebuie să mori ca să ne salvezi.

– -ă mori iubire; întrebă Merri cu !las stins.3tyn îşi ascunse oc&ii. ,mpăienenită de lacrimi privirea

lui o ocoli din nou.

– 'ite cât de minunat scriai în *onfesiuni& <Amstrăătut cu simţurile, până unde am putut, lumeaeterioară şi mi-am îndreptat atenţia atât spre viaţa dincorpul meu, cât şi spre înseşi simţurile mele. Dupăaceea, am pătruns în ung#erele ascunse ale memorieimele, în largile ei ramificaţii, pline, într-un c#ip uimitor,de nesfârşite ogăţii le-am cercetat cu atenţie şi m-amînfiorat de teamă, căci fără )ine nu aş fi putut să distingnimic din ele şi-am mai aflat că nimic din toate acesteanu erau )u.= *e te-a împiedicat să mergi până la capătşi să accepţi că eşti tu însuţi Dumne!eul simţurilor şimemoriei tale?

N-ai înţeles nimic...

8umoarea războinicilor celor cinci triburi adunate înfaţa peşterii @menori devenea din ce în ce mai puternică.

– $ vremea să le spui ceva. ,ncep să se nelinişteascăspuse Alaana cu tonul unui om care ştia să vorbeştezadarnic. $"presia de beatitudine de pe c&ipul lui 3tyn nuo făcea să creadă că tânărul o va asculta. -pre marea ei

/H



uimire acesta desc&ise însă oc&ii şi#i spuseC– Avem vremeF *uria şi neliniştea care se vor aduna în

ei ne vor fi de folos. =ânărul se ridică de pe patul din c&ilialui şi îşi îmbrăcă mantia dintr#o sin!ură mişcare. =rebuiesă mer!em la Arrus...

– +u ştiu dacă e bine să#l tulburăm. -uferă destul demult.

– =impul nu are răbdare cu noi.– ,mi tot spui în fel de fel de c&ipuri că ne pândeşte un

pericol dar refuzi să mi#l e"plici. +u pun la îndoialăacţiunile tale dar...

– 0a tocmai le#ai pus zâmbi 3tyn.

– +u e adevărat. :i#e clar însă că ai luat o &otărâredureroasă pentru tine. +u ştiu ce s#a întâmplat în viziunearandului de cristal şi nici dacă ai vorbit cu Merri dar elimpede pentru mine că întâlnirea aceea te#a afectatfoarte mult. $şti sc&imbat iar anii mei lun!i de viaţă îmispun că nu e întotdeauna bine să iei decizii sub imperiulunor asemenea evenimente.

3tyn se apropie &otărât de Alaana şi o strânse în braţe.*emeia aproape că îşi pierdu răsuflarea şi petrecu câtevamomente de parcă ar fi fost suspendată în timp întrebându#se dacă vi!oarea îmbrăţişării lui 3tyn sausurpriza pe care i#o provocase !estul lui tandru o făceausă nu mai poată respira.

– =oate astea se vor termina astăzi.– (e se va termina; insistă Alaana.– (eea ce a prorocit -fântul Au!ustin acum cinci

milenii ceea ce a pre!ătit -fântul Au!ustin cel +ou şiceea ce a pornit abatele 8adoslav.

– 4i tu vei accepta să devii unealta lor;3tyn tresări violent şi se desprinse din îmbrăţişare.– $u am fost dintotdeauna unealta lor eu sunt cel care

va transforma universul într#o Abaţie infinită una care să

ve!&eze ca asupra noastră să nu se mai poată abatenicicând cataclismul unui război total.

– 4i cum ai să faci asta;– :urind bineînţeles...– orbeşti prostii. i#au spus probabil că eşti un -tin că

trebuie să te ertfeşti. +u e aşa. iaţa ta îţi aparţine. Aiputerea de a ale!e. :oartea trebuie să fie întotdeauna

/J



ultima dintre opţiuniF– iaţa nu#mi aparţine fiindcă m#am născut în aşa fel

încât să vreau mereu să fac ale!erile care mi#au fostscrise. ,mi clădesc soarta din propria voinţă.

3tyn porni spre ieşirea din peşteră cu paşi &otărâţi.

:er!ea uşor cu umerii drepţi şi privirea semeaţăcontrolându#şi perfect faldurile mantiei. (ând aunse lalumină cele cinci triburi %yralliene îl salutară cu ovaţii.

– 'rieteni tună vocea lui 3tyn viaţa noastră e pe calesă se sc&imbe din nou. Am auzit că înre!istraţi cu toţiisuccese cu viziunile din livezile de arbori ne!ri. -untem pecale să devenim cel mai important popor al !ala"iei.

<n murmur de aprobare electriză mulţimea şi aduse larezonanţă pentru câteva momente vocile l4 ale triburilor.3tyn simţi în ele ceva care părea să fi dispărut de cevatimp de pe KyrallC mândria.

– Am înfruntat împreună molima şi am trăit deşertulunei lipse de sens. 2evenind însă sluitorii livezilor dearbori ne!ri triburile Kyrallului pot reveni la traiul simplu

din vec&ime fără ca asta să însemne că ne vom ertficopiii în lupte crude. #am promis asta acum trei ani şiiată că viaţa noastră s#a sc&imbat aşa cum nimeni n#ar ficrezut.

4tiu că unii dintre voi sunt însă supăraţi pe lume pe ceicare au ales să facă e"perimente asupra noastră. 4tiu căpovara aceea spre care nu privim niciodată e maiapăsătoare acum când ştim că ea e stri!ătul de moarte alunor semeni ucişi de o or!anizaţie bi!otă din care s#anăscut apoi 0uintaratul. 2ar nu calea răzbunării e aceea aunui popor ales. Am suferit atâta vreme fiindcă urma să înfăptuim ceva măreţ. -untem astăzi un soare careluminează toate fiinţele umane într#un fel suntem poporulales să unească !ala"ia.

(a toate acestea să se întâmple trebuie însă să mai

purtăm o ultimă bătălie. ă cer să fiţi alături de mineastăzi pentru ca tot ceea ce am înfăptuit să nu mai poatăfi sc&imbat niciodată.

– 3tyn eşti conducătorul nostru stri!ă cu putere unrăzboinic <llanni. (e trebuie să facem;

– reau să vă uniţi în cea mai !randioasă viziune deluptă pe care a avut#o Kyrallul vreodată. reau să vă

/EL



– 2a Alambicul e în centrul tuturor poveştilor le!ate deAbaţie.

– 'e naiba protestă Airam. Alambicul e un obiect sfântadorat de noi dar ştim demult că e doar un bolovanimens.

3tyn &o&oti.– (ât de minunată poate fi credinţa atunci când vrei să

faci pe cineva să nu vadă adevărata natură a lucrurilor.2oar n#o să#mi spui acum că ai crezut vreun moment căru!ile voastre sau sfinţenia unei clone pot crea viruşii cucare vă însămânţaţi 6umile A!ricole;

– 0a am crezut şi încă mai cred zise Airam ridicându#şi

bărbia cu &otărâre.– 4i tocmai asta te împiedică să vezi adevărul.Alambicul e însuşi 2umnezeul acela străin de care vătemeaţi. $l e principiul care nea!ă cele mai elementaredintre pornirile noastre.

– 2ar cum poate fi...; lăsă :aria o întrebare săplutească în aer.

– Am să vă spun o poveste zise 3tyn. @ poveste careconţine părţi scrise de voi şi c&iar fra!mente pe care le#am aflat din istorisirile voastre.

+u cred că 2umnezeul acela străin cristalin desprecare vorbea Muul s#a născut undeva în spaţiu. ,ntr#una dinultimele mele discuţii cu $uinţii, eyyn =ars mi#a spus cădupă părerea lui inteli!enţa nu se naşte odată cudepăşirea unei mase critice de informaţii ci atunci cândvoinţa pune în ordine emoţiile. 2ar cum ar fi putut aveaun cristal emoţii; (eea ce ţi s#a întâmplat ţie Arrus înultimele luni răspunde perfect la această întrebare.

4tiu de la $uinţi, de la sărmanii noştri $uinţi, care s#au ertfit pentru ca noi să aflăm adevărata poveste a lui Muulcă zeţii nu au evoluat. $i au fost creaţi prin manipulareaatomilor pentru a ne seduce pe noi pentru a ne

îmbelşu!a dar şi pentru a potoli elanul e"plorator şicompetiţia distru!ătoare sădită în fiecare om. 2e unde săfi ştiut însă un cristal să adopte un asemenea modelbiolo!ic; 2e ce i#a făcut să aibă şase picioare; 2e ce i#adiferenţiat creând matca şi lucrătorii; 'erfecţiunea uneifamilii de zeţi nu poate fi rodul ima!inaţiei unei minţi carenu are nimic în comun cu fiinţele biolo!ice. (&iar

/E/



presupunând că poţi manipula şi cele mai mici părţi alemateriei rămâne să ai şi informaţia necesară pentru arealiza o construcţie.

– 4i atunci; rei să spui că s#a inspirat de undeva; întrebă @%sana.

– 4tim dea asta. 0asorelieful !ăsit de Arrus pe $c% nearată că zeţii cunoşteau călătoria cosmică şi au e"istat cumult înainte de a fi recreaţi de 2umnezeul lui Muul. $ucred că Alambicul conţine în interior o masă de accun încare e stocată mintea unei mătci şi a lucrătorilor ei zeţi.

– -tai stai. Aici nu pot fi eu de acord protestă Alaana.(e s#a întâmplat cu adevăraţii zeţi cu modelul;

– 'oveste mea e plină de astfel de incertitudinirăspunse calm 3tyn. +u ştiu de unde vin şi nici de ce nune#am întâlnit niciodată cu ei. +u ştiu dacă mai e"istă saudacă pe $c% a pierit ultima familie de zeţi. Am învăţat însăprivindu#l pe -fântul Au!ustin cât de pă!ubos este să ne!isau să e"plici mistic ceea ce nu poţi înţele!e. 2estinulzeţilor e neimportant pentru povestea mea. (eea ce ni s#a

întâmplat se e"plică perfect şi în lipsa cunoaşterii acestoramănunte.– $ limpede ce vrea să zică îl aută Arrus. (red că are

dreptate. ,ncă de pe $c% m#am întrebat cum putea fipompat accunul până sus pe basorelief. Ascultându#l pe3tyn mi#a devenit clar. :i#am ima!inat o întrea!ă familiede lucrători zeţi aşezându#se pur şi simplu pe lac şi lăsând!reutatea ei colosală să împin!ă metalul până sus. $raprobabil felul lor de a#şi adula matca. $ posibil ca aceastasă#şi fi copiat mintea în accunul din basorelief şi apoi dincauza unei furtuni să fi murit cu toţii.

– =oate astea sunt doar supoziţii zise @%sana.– +u c&iar răspunse Arrus cu aceeaşi voce stinsă. Am

văzut furtunile acelea. +ici măcar o familie de zeţi nupoate scăpa de furia lor. +u mi#e limpede desi!ur ce s#a

întâmplat cu ei dar e foarte probabil ca lucrurile să steaaşa cum spune 3tyn mai ales că mai e şi piatra piatracare înveleşte accunul.

3tyn le povesti ce descoperise la recipientul carecopiase mintea lui Arrus. +eîncrezătoare Alaana şi :ariileporniră să verifice cu oc&ii lor şi se reîntoarseră după maipuţin de un minut cu uimirea întipărită pe feţe.

/E9



– Ai avut dreptate îi spuse :aria lui 3tyn.– Ar trebui să râd de tine. 2ar nu fiindcă eşti ultima

reprezentată a unei or!anizaţii de care şi#a bătut oc acest2umnezeu străin ci pentru că nici măcar tu nu poţi săcrezi fără să vezi. +u basorelieful cămăşile de piatră ale

Alambicului şi recipientului nostru cu accun şi nici c&iarsecretarea viruşilor mă fac pe mine să cred în istoria pecare v#o spun. $"istă căi prin care şi fiinţele biolo!ice potaun!e la dorinţa de ec&ilibrul absolut. 6ivada de lân!ă noie un asemenea e"emplu. 4i tu @%sana ai simţit asta pepielea ta.

– (e vrei să spui;

– ,mpărtăşeşti deopotrivă amintirile unui bărbat şi pecele ale unei femei. (um te face acest lucră să simţi înraport cu oricare dintre cele două se"e; +u e nevoie să#mirăspunzi continuă 3tyn fiindcă ştiu că e o c&estiunedelicată. Am văzut cu toţii însă că pentru tine tensiuniledintre cele două se"e pot fi uşor înfrânte subordonateunor altfel de planuri aşa cum ai făcut în toţi anii în care l#

ai spionat de No&ansson. 2ar dacă s#ar suprapuneconştiinţa unei mătci cu cea a lucrătorilor; 4i dacă pesteaceastă alcătuire ar veni şi conştiinţele a o mie de oameniporniţi să distru!ă oraşul celor trei reli!ii;

– =e referi la cei @ :ie de oluntari; întrebă :aria.– 2esi!ur. $u cred că după ce conştiinţa familiei de

zeţi s#a copiat în accun şi după ce noua entitate a învăţatsă manipuleze materia şi şi#a creat coconul de piatrăcăruia Abaţia i#a spus Alambic această conştiinţă a început să călătorească întâmplarea a făcut probabil caea să aun!ă pe 'ământ în preama vasului celor @ :ie deoluntari. Aceştia nu au murit probabil într#o e"plozieatomică ci au fost descompuşi atom cu atom de Alambiccare le#a stocat amintirile şi structura corpurilor. +umai înfelul acesta se e"plică felul în care Alambicul putea

!enera viruşi care să poarte în ei memoriile celor @ :ie deoluntari. Aşa cum i#am spus şi părţii din mine care era-fântul Au!ustin cel +ou nu ru!ăciunile călu!ărilorau!ustinieni au făcut ca Alambicul să poată secreta douătipuri de viruşi. 'ur şi simplu 2umnezeul acela străin v#amanipulat zise 3tyn privind spre :arii.

– $ de necrezut ce spui protestă Airam. 2acă ar fi să te

/E?



cred ar trebui să accept că în inima Alambicului e"istă unboţ mare de accun în care sunt stocate memoriile celor @:ie de oluntari şi care poate manipula atomii astfel încâtsă ne dea nouă viruşii cu care ne#am însămânţatplanetele. +u#mi pot ima!ina nimic mai blasfemiator.

– 2ar îţi poţi ima!ina ceva mai lo!ic; întrebă Arrus.– 2ar dacă tot e aşa puternic de ce nu ne#a ucis; 2e ce

a încercat să ne seducă ba cu nemurirea ba cu zeţii;protestă Airam.

– *iindcă oluntarii trăiesc în el ca o suprapunere deconştiinţe. 'robabil că asta a înţeles. I#a fost clar că nu neva putea ucide pe toţi şi atunci a încercat să ne

manipuleze după lo!ica lui.– 2ar ce manipulare poate fi aceea a creării unor'lanete A!ricole; $u zic că dimpotrivă planul Abaţieiacela de a c&ema pentru clipa Arma!&edonului o armatăde atei a fost cel care a pus ordine în toată nebunia astainsistă Airam.

– 0a defel. Iniţial planul Alambicului a fost acela de a

ne oferi nemurirea stocându#ne temporar memoria şipre!ătind#o pentru a fi implantată într#o clonă. Abia cânda realizat că planul ăsta nu va mer!e niciodată a începutsă vă ofere şi viruşii celei de#a 2oua însămânţări. -peraprobabil ca fiecare comunitate de clone retrezite la viaţăcu conştiinţele celor @ :ie de oluntari să raţioneze înacelaşi fel ca şi suprapunerea conştiinţelor pe care ocunoscuse el. 2e unde să ştie că un !rup de oameni nu secomportă niciodată după o medie; înc&eie 3tyn zâmbind.

– 8ămâne însă cealaltă întrebare zise @%sana. 2e cenu ne#a distrus; +u cred că nu ar fi putut să ne elimine petoţi.

– 2ar ce sens ar fi avut; încerca doar să ne sc&imbe.– 0ine dar de ce; 2e ce să vrea să ne sc&imbe; 2acă

nu#i era teamă şi nici nu#i păsa de noi întrebă :aria.

– $ straniu că tocmai tu pui întrebarea asta zise 3tyn.2intre toţi cei de#aici voi două sunteţi cele mai apropiatede o conştiinţă reli!ioasă.

– 4i ce#i cu asta;– Asta înseamnă că sunteţi de acord că undeva la

începutul timpului a e"istat ceva sau cineva care a pocnitdin de!ete şi a spus 5-ă fie luminăF7. 2e ce să fi făcut

/E



lucrul ăsta când şedea foarte bine în întuneric; 'ur şisimplu aşa a vrut. 2in plictiseală sau dintr#un motiv pecare urmează să#l aflăm.

Airam dădu să spună ceva dar se opri înecată de unşuvoi de !ânduri.

– -e poate ca toate acestea să nu fie adevărate. -epoate ca să mă fi înşelat şi lucrurile să nu stea tocmai aşa.4tiu însă două lucruriC viaţa mea se va sfârşi în încleştareacare va urma iar Alambicul trebuie distrus.

– 2e ce să mori; întrebă Alaana în!riorată.– *iindcă asta e menirea mea. (ând ai să pătrunzi data

viitoare în viziunea livezii de arbori ne!ri întreabă#l pe

Abate. $l te va lămuri.– 2ar de ce să#l distru!em; întrebă Airam. 'oate îlputem îmblânzi poate ne va auta...

– $ şansa noastră de a crea o Abaţie infinită. =rebuie săfim si!uri că atunci când 2umnezeu îşi atin!e limitele elva pleca discret lăsându#i pe oameni să#şi !ăsească unaltul corespunzător timpurilor. 2acă voi dispărea

împreună cu el oamenii vor scăpa pentru totdeauna de2umnezeii tiranici atotştiutori atotputernici...,n momentul acela ca şi cum ar fi fost nevoie de o

confirmare uşa se dădu de perete iar în încăperepătrunse un războinic @menoriC

– 3tyn trebuie să vii să ne#auţiF iziunea e preaputernică suntem !ata să fim înfrânţi.

– Nu ne înţelegem deloc.– Da, dar întregim o sfântă treime.– 3lasfemia nu ne poate decât despărţi.– Dar cine lasfemia!ă? %u vroiam doar să-ţi spun că

acela care înţelege neînţelegerile noastre esteDumne!eul lumii lui.

3tyn se năpusti afară din peşteră şi priveliştea care îiapăru în faţă îl făcu să se clatine pe picioare. 2eşiconcentraţi ţinându#se de mâini sau stând direct pepământ suferinţa se putea citi pe c&ipul războinicilor caremai puteau lupta. :ulţi dintre ei căzuseră însă şi uniizăceau inerţi iar alţii se zvârcoleau ţinându#se cu mâinile

/EE



de tâmple. =ânărul avu nevoie de doar câteva secunde pentru a

pătrunde în viziunea celorlalţi şi se pomeni în faţa uneialcătuiri &aotice de piatră. Aşa cum îi ru!ase războinicii%yrallieni prăvăliseră un munte deasupra Alambicului

încercând să#l facă să rămână pe Kyrall. 0olovanii imenşipe care şi#i ima!inau luptătorii erau însă măcinaţi de un!lob de foc ce părea să crească de sub munte. ,ncet#încetpietrele deveneau incandescente şi începeau să sescur!ă diminuând forţa viziunii şi uci!ându#i pe cei careparticipau la ea.

Kyrallienii luptaseră dintotdeauna creând viziuni ale

căror consecinţe lo!ice le permiteau să modifice lumea înconurătoare. =imp de !eneraţii se apăraseră deanimalele telepate ima!inând dra!oni sau vânturiatotputernice care spăr!eau barierele mentale aleanimalelor şi permiteau apoi forţei brute a !ândurilortriburilor din rand să izbândească şi să#şi ocroteascălivezile de arbori ne!ri.

iziunea aceea era însă altceva. 8ăzboinicii nu maistăteau în rand, şi deşi nu îşi pierduseră ştiinţa de a luptatriburile nu erau obişnuite să conlucreze. 2e aceeamormanul de bolovani care în!ropa în el Alambicul eraasimetric lăsând pe ici pe colo să se vadă forţaclocotitoare cu care 2umnezeul străin pe care#l adusese3tyn pe planetă dorea să evadeze din capcana aceeamortală.

3tyn se concentră asupra unei porţiuni în care vulcanulinterior părea să fi răzbătut definitiv la suprafaţă şi prăvăliasupra zonei respective cu forţa !ândului lui un şuvoinăvalnic de apă. 4uierul năprasnic al vaporilor careţâşniră atrase atenţia câtorva luptători care se !răbiră săprăvale bolovani !rei asupra zonei recâşti!ate de 3tyn.(ând tânărul încercă însă să procedeze la fel şi în altă

zonă din munte ţâşni un arc imens de lavă care topişuvoiul de apă înainte ca el să poată aun!e pe panteleimensului !or!an. 3tyn încercă atunci să fie vânt darviziunea lui abia dacă reuşi să creeze o crustă subţiredeasupra nucleului de foc care creştea constant. 3tynrealiză că în ciuda eforturilor războinicilor săi imensa bilăde foc pe care o năştea Alambicul nu numai că era

/EG



imposibil de oprit dar avea să#i omoare şi toţi semenii.)reuie să fii la fel de puternic ca Alamicul, auzi 3tyn

vocea lui 8imio de assur care spărsese ză!azurile subcare o ferecase 3tyn. )reuie să fii aidoma lui ca săi!ândeşti.

3tyn i!noră vocea şi reuşi să mai prăvale un şuvoi deapă asupra muntelui făcând ca un între! versant carestrălucise incandescent până atunci să revină la culoareacenuşie a blocurilor de bazalt care formau viziunealuptătorilor săi.

% !adarnic să lupţi aşa. *ât cre!i că vor re!ista oameniităi fără să oosească? îl auzi din nou 3tyn pe 8imio de

assur.– +u pot să#i părăsesc urlă 3tyn spre nimeni.Nici nu-ţi cere nimeni asta. )reuie doar să-ţi urme!i

menirea.(u o forţare supraomenească 3tyn încercă să#şi

ima!ineze sub apă muntele pătat de incandescenţa roşiea pietrelor. ,ncepură să cur!ă şiroaie de apă dar mintea

lui nu putu între!i sin!ură viziunea. 'rivi disperat spreceea ce înfăptuiau tovarăşii lui şi văzu că mai puţin de umătate din bolovanii imenşi ima!inaţi de semenii săimai erau între!i.

(u un stri!ăt neomenesc părăsi viziunea şi se năpusti înapoi în peşteră.

– (e se întâmplă; întrebă Alaana.– Ia#l pe Arrus şi încercaţi să mă autaţi. =rebuie să#mi

copii mintea în accun pentru a fi la fel de puternic ca şi el.– 2ar asta e foarte periculos. +#am să te las...3tyn o apucă de umeri şi o întoarse cu faţa spre pâlcul

de războinici care mai rămăsese în picioare.– <ită#teF ,n curând nu va mai e"ista nici un %yrallianF

-au vom fi atât de puţini încât nu vom mai putea creaviziunea furtunii asupra livezilor de arbori ne!riF +u mai

avem nimic de pierdut fiindcă vieţile noastre nu ar maireprezenta nimic într#o asemenea lume.

– Aşa e zise Arrus care se strecurase încet până înspatele lor. =rebuie să încercăm să#i copiem mintea înaccun.

– 4i de ce mi#e frică de asta; întrebă Alaana.3tyn nu răspunse şi#l prinse pe după umăr de *ăurar

/EH



care abia se mai ţinea pe picioare. 'orniră pe cât derepede puteau spre camera în care stătea recipientul cuaccun acoperit acum de mantia lui de piatră.

– reau să încercaţi să recreaţi acolo castelul minţiimele.

– 2ar crezi că se poate; întrebă Arrus. =ot ceea ce amizbutit eu să fac a fost să creez un edificiu simplu.

– 4tiu. $u l#am distrus. a trebui însă ca acum săconstruiţi acolo un castel aidoma celui din mintea mea.

– +u vom avea niciodată timpul necesar clătină dincap Alaana c&iar dacă am şti cum să facem... lăsă femeiao îndoială să plutească în aer.

– $ sin!ura noastră şansă rămase 3tyn neînduplecat.Arrus şi Alaana pătrunseră în mintea lui 3tyn şi începură s#o cutreiere proiectându#şi în acelaşi timp!ândurile spre masa de accun. 3tyn participa şi el încercând să pună ordine în ceea ce se năştea în metalullic&id. 6a rândul lui aler!a ca o nălucă prin camerelecreate de cei doi încercând să#şi pună amprenta asupra

lor să le facă familiare. $ra ca şi cum ar fi fost un soarecare în loc de lumină iradia propria personalitateimpre!nând spaţiul cu ceea ce era esenţial în mintea lui.3tyn avu timp c&iar să zâmbească pentru o clipă. (ei doi îicunoşteau mult prea bine mintea. $i creau pasae secretecamere luminate opulent &oluri mult prea înalte lucruride care un %yrallian obişnuit cu traiul simplu nu ar fitrebuit să fie prea mândru. Arrus şi Alaana spre deosebirede el nu păreau să acorde vreo atenţie acestor amănunteşi copiau cu frenezie tot ceea ce întâlneau în mintea sa.-tructura creştea e"trem de repede şi 3tyn aproape căera capabil să perceapă începutul unei identităţi cânddintr#o parte a ei pe care o crezuse terminată se auzi unz!omot terifiant. Aler!ă până acolo şi constată că oporţiune imensă din ceea ce credeau că era !ata construit

se năruise destructurându#se până la nivelul camerelorlipsite de personalitate cubice şi cu ferestre simetrice.3tyn încercă din răsputeri să#şi proiecteze mintea spreporţiunea aceea să#i redea individualitatea. $fortul eratitanic şi când reuşi aproape că nu mai era în stare să#şiproiecteze mintea spre celelalte încăperi ale castelului.

M!omotul unei alte prăbuşiri răsună !rav ca o sentinţă

/EJ



de condamnare la moarte. 3tyn percepu că o altăporţiune a copiei minţii sale îşi pierduse individualitateanăruindu#se într#un fa!ure anonim.

1 casă nu e a ta decât atunci când locuieşti în ea, auzi3tyn vocea ca o şoaptă a lui 8imio de assur. "roail că

asta e ;ertfa care ţi se cere.orbele $uintului îl străful!erară pe 3tyn făcându#l să

înţelea!ă. (u ener!ii înnoite aler!ă spre partea năruită acastelului şi încercă să#şi ima!ineze că mintea lui nu esteo proiecţie spre masa de accun ci e concentrată în ea cairadiază de acolo spre afară. (a şi cum acesta ar fi fostrăspunsul simplu la încercările lui simţi cum întrea!a sa

minte pune o ordine desăvârşită în masa de metal lic&idse întinde ca un spectru creând propriile sale încăperipropriile sale structuri croind ferestre cu vitralii măiestritespre luminile felurile ale e"teriorului întinzându#se înadânc şi ţâşnind în turnuri îndrăzneţe spre soare.

:t4n, nu& *e faci?, percepu tânărul vocea lui Arrus.– Dsta e destinul meu *ăuraruleF ,nainte de a ne

despărţi te ro! doar să#l împlineşti pe al tău şi săpovesteşti tuturor oamenilor despre noi. :t4n, te rog& se auzi şi vocea Alaanei.(u un efort supraomenesc tânărul încercă însă să vadă

lumea din interiorul masei de metal lic&id. iziunea pâlpâide câteva ori şi apoi îşi sc&imbă sensul. 'rivind acum dinperspectiva monolitului 3tyn văzu un tânăr înveşmântat în mantie s#u cum se prăbuşeşte răsti!nit pe cămaşa luide piatră. 4tia că e el însuşi dar nu#l încerca nici un fel desentiment. 2eşi era mai mare şi mai comple" decât îşiamintea să fi fost vreodată în castelul minţii lui nu mai încăpeau emoţiile.

,şi proiectă !ândurile către leşul tânărului şi percepuinstantaneu structura minţii şi a corpului său. =otul îiapărea acum ca fiind făcut din cărămizi infinit mici clădite

după o lo!ică simplă şi perfect reproductibilă. 6ăsă corpultânărului care fusese până nu demult să fie cuprins de ovăpaie. -trânse apoi cărămizile acelea şi memoră felul încare fuseseră ele aşezate. <ndeva departe Arrus şiAlaana încercau să pătrundă în castelul minţii lui şi să#l împiedice. 0âi!uiau ceva despre înmormântarea în livadade arbori ne!ri. (el ce devenise 3tyn ştia însă că nu

/GL



moartea cărnii lui era adevărata ertfă ci tocmai refuzul dea participa la viziunea livezii de arbori ne!ri constituiasacrificiul care se aştepta de la el. 'utea să fie nemuritordar ale!ea să moară pentru ca nemurirea aceea care luii se refuzase să#i poată cuprinde apoi între! poporul.

Amintindu#şi brusc de lupta din afara peşterii 3tynpătrunse vielios în viziune. =ovarăşii săi reuşiseră săstăvilească e"pansiunea !lobului de foc !raţie unei viziuni îndrăzneţe a unor blocuri de piatră ce se mişcau ca într#un dans întărind porţiunile mai slabe pe măsură ce ele seformau. 3tyn îşi ima!ină întrea!a scenă ca fiind inundatăde apă şi un ocean se prăvăli asupra muntelui de foc.

6ava incandescentă încercă să se lupte apa clocoti furiosdar zonele de incandescenţă începură să dispară rapidlăsând în urmă cenuşiul bazaltului solidificat. Apoi apa setransformă într#un uriaş bul!ăre de !&eaţă forţând foculmistuitor al Alambicului să se retra!ă în el însuşi. 3tynaşteptă până când forţa viziunii lui reduse flacăraima!inată de Alambic la dimensiunile unei candele şi apoi

îşi proiectă mintea către oponentul său.iziunea se sc&imbă rapid şi 3tyn se pomeni din nou înpoiana înflorită în care se aflau patru pietre. (u doarcâteva minute în urmă s#ar fi întrebat de ce pe ceilalţibolovani stăteau din nou 8imio de assur -fântulAu!ustin şi Au!ustin 0loose. Acum ştia însă că lucrurileerau e"act aşa cum trebuie să fie.

(ei patru se ridicară în picioare şi priviră spre răsărit.2e acolo se apropia o întrea!ă armată.

– (redeţi că vom izbândi; întrebă cu voce tare Au!ustin0loose.

– $u nu lupt decât în bătălii pe care le câşti! rosti tăios8imio de assur.

– 2ar nu văd până acolo se plânse -fântul Au!ustin. (ese apropie de noi;

– @ familie de zeţi şi câţiva oameni. 2e fapt sunt foartemulţi oameni...

– -unt @ :ie de oluntari şi probabil EEE de -tini ceicare au murit pe Alambic spuse 3tyn.

– +u se poate ca ei să ne ataceF protestă Au!ustin0loose. $i e"istă datorită mieF

– @ să vedem râni assur. 2acă mă lăsaţi lupta asta

/G1



se poate înc&eia înainte ca ea să înceapă pentru voi.– 2ar de unde ştii că e o luptă; întrebă 3tyn.– Ai răbdare o să vedem zise assur. 8ăzboiul e

specialitatea mea.,ntre timp oponenţii lor se apropiaseră destul pentru a

putea fi distinşi. $rau într#adevăr trei !rupuriC două deoameni şi unul de zeţi. (ând se apropiară îndeauns ca săse şi audă 3tyn stri!ă către eiC

– ,nfruntarea asta nu are nici un sens. 'utem ale!e sămurim cu demnitate.

(a şi cum vorbele tânărului ar fi fost un semnal ceilalţise opriră. 2in rândurile lor se desprinseră câteva sute de

tineri care arătau e"act la fel.– Aceştia sunt -tinii ertfiţi în Alambic. 6e#a reţinuttuturor structura mentală şi ei trăiesc în viziunea astazise calm Au!ustin 0loose. (red că nimeni nu poate vorbimai bine cu ei decât mine. $i sunt adversarul meu.

*ără să arunce vreo privire celorlalţi -fântul Au!ustincel +ou înaintă spre cei EEE de tineri care se aşezaseră

într#o matrice uriaşă.– ,ntre noi nu trebuie să e"iste luptă tună Au!ustin0loose. -untem unul şi acelaşi şi împărtăşim acelaşi ideal.

– 4i de ce te#am crede; rostiră tinerii la unison într#untunet care îl impresionă pe 3tyn.

– *iindcă ştiţi că e adevărat. *iindcă v#aţi ertfit o datăşi sunteţi sortiţi să o faceţi mereu. *iindcă sunteţi carnedin carnea mea şi nu veţi putea nicicând să fiţi mai bunidecât mine.

– 4i dacă te urâm; întrebă din nou corul tinerilor.– oi sunteţi -tini nu puteţi urî pe nimeni. :isiunea

voastră şi a mea este să mântuiţi. Ar fi o prostie să neluptăm cu noi înşine stri!ă Au!ustin 0loose şi înaintă spreprimul rând de -tini. (a şi cum aceştia ar fi aştepta !estullui ei puseră mâna fiecare pe umărul celui din faţă şi din

lateral le!ându#se astfel unul de celălalt. (ând de!eteleunuia dintre ei le atinse pe cele ale lui Au!ustin 0loose între!ul !rup fu străbătut de un ful!er ramificat care nulăsă în urmă decât un abur uşor.

– (e stranie e viziunea astaF zise -fântul Au!ustin.– +u le!ile omeneşti domnesc aici îl aprobă 3tyn.– 2ar nici cele ale lui 2umnezeu rosti din nou -fântul

/G/



Au!ustin. 2e aceea cred că e menirea mea să predic celor@ :ie de oluntari. -unt convins că#i pot face să#şi înţelea!ă !reşeala.

2e parcă ar fi ştiut de intenţiile bătrânului dintreoluntari se desprinse un bărbat înalt probabil No&ansson.

(ei doi aunseră destul de aproape unul de celălalt înaintede a#şi vorbi.

– (eea ce aţi încercat voi nu putea avea decâtfinalitatea pe care a avut#o. +imeni nu#l poate scoate pe2umnezeu din sufletul omului zise -fântul Au!ustin. (uatât mai puţin pe Iisus cel mai iubit dintre fiii săi.

– ,n lumea mea reli!iile erau cel mai mare rău...

– 2ar cine vorbeşte de reli!ii; se miră -fântul Au!ustin.$u m#am referit doar la 2umnezeu.– ,n numele 6ui s#au făcut atrocităţi fără seamăn.– +u e adevărat. 'oate că oamenii au e"a!erat în

numele bisericilor 6ui. 8ăzboiul vostru nu e împotriva lui2umnezeu ci împotriva unor oameni care îl sluesc.(redinţa voastră atee nu#l nea!ă până la urmă pe

2umnezeu ci#l caută în altă parte sub altă înc&ipuire.– +u eşti decât un popă şi nu ai altă putere decât cea avorbelor.

– (rezi; întrebă -fântul Au!ustin. 4i eu am fostodinioară aidoma vouă crezând că totul e în ec&ilibru.(rezând că orice sus are nevoie de un os... Am !ăsit însăceva care m#a mântuit.

– 4i ce să fie minunea asta; întrebă răstit No&ansson.– -emnul ăsta.-fântul Au!ustin sc&iţă o cruce mare între No&ansson şi

oluntari. 3tyn se miră mai puţin când acelaşi ful!er îi topipe toţi lăsând în urma lor un abur sidefiu.

– Meţii şi matca lor sunt probabil ai mei zise assurscoţându#şi lama de accun. 2ădu să plece dar se întoarsedupă doar doi paşi. Ai fost un om bun 3tyn din tribul

@menori. Ai fost cel mai bun dintre noi.– 4i de aceea am să rămân sin!ur aici în poiană;

întrebă 3tyn.– 2eloc. 2istin! acolo printre picioarele mătcii

viziunea lui Muul. 'robabil că el e oponentul tău.0uintul porni apoi mişcându#se dincolo de puterea de

percepere a lui 3tyn. *amilia de zeţi se învolbură matca

/G9



tresări violent şi deşi nu se puteau distin!e detalii luptapăru înverşunată preţ de câteva minute. Apoi lucrătoriizeţi începură să devină din ce în ce mai puţini să seprăbuşească în număr din ce în ce mai mare. 0uintul seopri numai când matca imensă rămase sin!ură în faţa lui.

*ură cuprinşi de ful!erul dezinte!rării abia când accunulatinse delicat unul din picioarele animalului imens.

Muul era evident acum. 'ornise cu mersul său şonticăitspre el şi 3tyn se !răbi să#i iasă în întâmpinare.

– 2upă le!ile omeneşti ai fost mai bun decât noi. (utoate astea vom muri la fel fiindcă aşa o cere viziuneaasta.

– 2e unde veniţi; întrebă 3tyn netulburat.– +u ştim. Amintirile noastre se rezumă doar la felul încare am murit. 4tii şi tu la ce mă refer.

– 6ucrătorii au fost străpunşi de accunul frământat de ofurtună ma!netică încuviinţă 3tyn.

– 2a. ,şi adorau matca. Au murit cu toţii înainte săpoată să scape din cataclismul acela. ,ndurerată şi rănită

de moarte de metalul care se acumulase în basorelief suspe stâncă matca şi#a copiat !ândurile în accun. (eea cesuntem acum s#a născut din suprapunerea conştiinţelormătcii cu ale lucrătorilor...

– 2ar de ce a trebuit să interveniţi în istoria noastră;(ând poţi controla materia aşa cum o făceaţi voi...

– :atca nu a putut trece niciodată peste înţele!ereafaptului că lucrătorii îi muriseră fiindcă o adoraseră într#unc&ip nefiresc. 2acă ar fi fost alături de ei...

– +u i#ar fi putut scăpa.– 2ar ar fi murit altfel. ă !ăsiserăm cu multă vreme în

urmă dar am ales să acţionăm abia când am simţit&otărârea celor @ :ie de oluntari. $ner!ia lor pusă înscopul distru!erii adorării care ne rănise atât de mult ne#afăcut să#i absorbim. I#am înţeles însă cu adevărat mai

târziu. <ra lor faţă de 2umnezeul vostru pornea de faptdintr#o nevoie profundă de un altfel de 2umnezeu. Am înţeles asta şi l#am transformat pe Au!ustin 0loose însfânt şi în întemeietor al Abaţiei.

– 2ar nu te#aş fi putut prinde nicicând dacă nu ai fi vrutlucrul ăsta...

– Aşa este. 2upă ce am văzut cum se comportă zeţii pe

/G?



care i#am recreat după modelul nostru după ce am văzutdistru!erile pe care e"perimentul Abaţiei le#a adus pentruvoi am înţeles că apucasem pe un drum !reşit şi că însăşie"istenţa noastră se apropia de sfârşit. 4i oamenii şi zeţiiau nevoie ca din când în când 2umnezeul lor să moară

pentru a lăsa loc unuia nou.– 4i noi am înţeles asta. 4i 2umnezeul nostru era prea

bătrân. ,şi atinsese nemăr!inirea când noi am reuşitpentru prima dată să pătrundem în domenii în care pevremuri putea opera numai el. 2umnezeul nostru a muritcând am devenit capabili să ne recreăm trupurile la infinit.Iar capacitatea ta de a sintetiza viruşi care să ne

prezerveze memoriile nu a făcut decât să#i pecetluiascăsoarta.3tyn privi spre Muul întrebându#se ce avea de făcut

acum. 4tia că lăsase în urmă !ermenii diverşi aidumnezeirii. 4tia că pe ruinele Abaţiei şi ale reli!iilor vec&iurmau să apară alte credinţe care să proslăvească zeimai noi mai perfecţionaţi capabili să umple !olul din

sufletul omului. 'rivi încă o dată spre Muul şi înţelese că în felul lui 8adoslav avusese dreptate. Arma!&edonul nuvenise întâmplător odată cu primul contact al omului cusemeni întru inteli!enţă. Iar Abaţia infinită pe care ei o înstăpâneau asupra universului ve!&ind la înnoireaperpetuă a lui 2umnezeu nu era decât deznodământulluptei de la sfârşitul lumii şi al timpului.

– =rebuie oare să ne omorâm acum unul pe altulpentru a între!i viziunea;

– (red că e mai bine să ne îmbrăţişăm spuse Muuldespre care 3tyn ştia că zâmbeşte deşi nimic dinalcătuirea fiinţei aceleia ciudate nu#l lăsa să vadă lucrulacesta.

$pilo!

Alaana sondase în zadar atât recipientul de accun încare părea să se fi topit 3tyn cât şi Alambicul. 8enunţasedupă mai bine de două zile în care se simţise vinovată cănu îi autase pe %yrallieni să#şi în!roape morţii în livezile

/G



de arbori ne!ri şi să#i tămăduiască pe bolnavi.Arrus îşi revenise şi muncea din !reu să repare minţile

rătăcite ale tovarăşilor săi.– $ vremea zise @%sana care ţinea în mâini un ciocan

imens. +u putem risca.

Alaana încuviinţă din cap şi se trase într#o parte lân!ă:arii care priveau mut scena. @%sana intră pentru o clipă în modul de luptă ridică barosul şi lovi scurt în cămaşa depiatră a vasului cu accun. 6espedea cedă sub tărialoviturii şi lăsă metalul lic&id să se scur!ă în firişoaresubţiri pe podeaua peşterii. (uprinse parcă de o frenezie aeliberării bobiţele de accun se împrăştiară în toată

peştera pătrunzând prin fisuri minuscule răspândindu#seşi !onind spre adâncurile Kyrallului.3tyn avusese dreptate. (onstataseră cu două zile în

urmă că şi Alambicul era un recipient de piatră în caree"ista o cantitate ceva mai mare de accun decâtaduseseră ei de pe $c%. Aruncaseră şi metalul acelaasi!urându#se că e împrăştiat în porţiuni destul de mici

pentru a nimeni să nu#l mai poată recompune vreodată.Alaana nu se simţise niciodată mai bătrână. =oţi cei lacare ţinuse muriseră iar ea pur şi simplu nu se maisimţea în stare să se mai ataşeze de cineva. :erse şi seaşeză pe o ridicătură de unde se vedea bine livada dearbori ne!ri frământată de viziunea furtunii. iaţa mer!ea înainte şi comunicaţiile spaţiale trebuiau refăcute.@peratorii se descurcau din ce în ce mai bine folosind noullor psiac.

Mărind#o unul dintre cei mai vec&i tovarăşi veni cătreea. ,i văzu mina încruntată încă de la depărtare.

– -e întâmplă ceva... +u înţele!...– $"plică#mi îi ceru Alaana încercând să pară

interesată.– ,ncerc să transmit un act de condamnare la moarte al

unui criminal prins în alt sistem solar decât cel în care afost udecat. $ o c&estiune birocratică o formalitate... zisebărbatul după care tăcu.

– 4i; întrebă Alaana.– ,ncerc să#l transmit dar nu reuşesc fiindcă în faţa

mea apare un bătrân cu barbă cu oc&i cenuşii care îmistri!ă 5-ă nu uciziF7. +u înţele! ce poate fi.

/GE



Alaana zâmbi senin fără să se !răbească să#i răspundăceluilalt. ,n curând avea să fie rândul ei să se odi&nească în livada de arbori ne!ri. (um va fi atunci; (e !ust vaavea nemurirea aceea;

– ,mi spui ce să fac; insistă bărbatul.

– +u ai ce să faci. $ întâia poruncă pe care ne#o dălivada şi înţelepciunea celor care se odi&nesc în ea. atrebui să ne supunem spusele Abatelui.

PPP

– -ă nu ucizi; stri!ă 0allen amuzat.

– 2e ce te miri îl întrebă +e!al.– 'ăi asta era şi porunca vec&iului 2umnezeu. =ocmaitu care cauţi un alt fel de 2umnezeu să implementeziaceastă primă le!e e de#a dreptul bizar zise râzând0allen. $ ca şi cum te#ai păcăli pe tine însuţi.

– Am fost amândoi de acord să privim memodiscurilelui 3tyn. Asta e prima concluzie la care am auns.

– 2a dar nu pro!resezi deloc. ,n felul ăsta o să obţii unfel de icoană electronică. +e irosim timpul.– =impul prietene nu poate fi irosit. $l trece oricum.

8ămâne de văzut doar dacă#l folosim aşa cum trebuie.– Iar eu zic că e pierdere de vreme să implementezi o

asemenea instrucţiune. (um ne va putea răspunde laproblemele militare; (um îi va pedepsi pe cei care îinea!ă le!ile; +u nu instrucţiunea asta nu e bună.

– (u toate astea o să rămână aşa zise +e!al.0allen flutură din mână. 4tia că nimic din ceea ce ar fi

putut spune nu l#ar fi abătut din drum pe tovarăşul lui.– 0ine zise el. ai să ne concentrăm însă spre o formă

mai nuanţată. (e#ar fi să spunemC 5-ă nu ucizi pe nimenifără să#l fi udecat drept mai înainte7.

PPP

:atca contempla fără emoţii cum !rupul de lucrători setopea sub acţiunea viruşilor a!resivi pe care îi creasespecial pentru a#i pedepsi. :ulţimea pestriţă de lucrătoriadunată în urul ei se îmbulzea să privească spectacolul.

– -ă nu uitaţi niciodată lecţia asta tună matca. $u sunt

/GG



părintele vostru al tuturor şi voi mer!e în toate templelepe care mi le veţi construi. oi zăbovi în fiecare atâta câte necesar. Aceia care se vor mai ucide încercând sădistru!ă templele altora sau să mă facă să mă comport

i î ă tă i t l b t

55307521-dan-dobos-abatia-3-infinita-abatie.pdf

Documents