UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA”LEGISLATIE COMUNITARA SI CARIERA JUDICIARA

DREPTURILE SI OBLIGATIILEPROCESUALE ALE APARATORULUI

IN PROCESUL PENAL

Masterand Negrea (Valcu) Monica

Brasov2011

CUPRINS

1) Dreptul la aparare si dreptul de aparare...............................3

2) Cazuri in care intervine reprezentarea procesual penala....4

3) Pozitia procesuala....................................................................5

4) Principiul garantarii dreptului de aparare...........................8

A. Asistenta juridica facultativa................................................12

B. Asistenta juridica din oficiu sau obligatorie.........................13

5) Drepturile si obligatiile aparatorului...................................14

6) Jurisprudenta.........................................................................17

Bibliografie...................................................................................25

2

1) Dreptul la aparare si dreptul de aparare

Consacrat inca de pe vremea dreptului roman cand nimeni nu putea fi judecat, nici macar sclavul, fara sa fie aparat, dreptul la aparare a fost recunoscut de mult timp in legislatia noastra penala, dar a primit un continut mai larg prin modificarile recente ale Codului de procedura penala si ale Constitutiei Romaniei.

Dreptul la aparare ca totalitate de drepturi si reguli procedurale ofera partilor posibilitatea de a-si valorifica pretentiile sau de a dovedi netemeinicia pretentiilor adversarului. In aceasta acceptiune larga se include si apelarea la serviciile unui avocat.

Acceptiunea mai restransa are insa o utilitate mai mare si presupune ca in proces partile au dreptul la asistenta din partea unui avocat. Acesta este un drept al persoanei pe care il poate exercita sau nu, pe riscul sau1.

Intr-o alta opinie, dreptul la aparare este definit ca totalitatea mijloacelor instituite de lege pentru constatarea si invocarea imprejurarilor ce sustin apararea, precum si pentru aplicarea dispozitiilor favorabile partii care se apara2.

In privinta terminologiei utilizate pentru desemnarea dreptului in discutie, se poate constata ca se impune a fi facute doua precizari:

In primul rand, atat in legislatie, cat si in doctrina romaneasca pot fi intalnite doua denumiri: "drept la aparare"3 si "drept de aparare"4. Apreciem ca este corecta formularea de "drept la aparare" in special din ratiuni de ordin semantic si gramatical, sustinute si de folosirea prepozitiei "la" si pentru alte drepturi, precum "drept la acces". Nu trebuie omis si argumentul potrivit caruia trebuie acordata intaietate formularii din actul fundamental - articolul 24 din Constitutia Romaniei.

In al doilea rand, legislatia si doctrina din Romania, desi vizeaza mai multe realitati juridice, a preferat adoptarea unei denumiri generalizatoare pentru acestea, respectiv de drept la aparare, in timp ce doctrina si jurisprudenta europeana au pledat pentru o conceptie extinsa a apararii, considerand ca institutiile juridice calificate ca modalitati de realizare a dreptului propriu-zis la aparare au un statut superior, si sunt chiar drepturi la aparare.

1 L. Muraru – “Drept constitutional si institutii politice, vol. I, Editura Proarcadia, Bucuresti, 1993, p. 254. 2 Gr. Theodoru – “Drept procesual penal. Partea generala”, Ed. Cugetarea, Iasi, 1996, p. 81. 3 Constitutie, Legea nr. 304 din 2004, Gr. Theodoru, op. cit., p. 814 Codul de procesura penala, V. Dongoroz si altii, - “Explicatii teoretice ale codului de procedura penala Roman , vol I Partea generala, Editura Academiei 1975, pag 176;., p. 349”, I. Neagu “Drept procesual penal. Tratat”, Editura Global Lex, Bucuresti, 2002, p. 57

3

2) Cazuri in care intervine reprezentarea procesual penala

Daca am precizat ca in cazul partii vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente, reprezentarea poate interveni la efectuarea oricarui act procesual si in orice stadiu al procesului penal, alta este situatia in cazul invinuitului sau inculpatului – reprezentarea invinuitului sau inculpatului se poate realiza numai in acele situatii prevazute expres de lege. Restrangeri ale regulii (privind celelalte parti in procesul penal) nu apar decat in putine cazuri limitate de caracterul strict personal al activitatilor (de exemplu, audierea nemijlocita a unei parti in cadrul ascultarii ei, astfel cum este reglementata in art. 76-77 Cod Procedura Penala sau acordarea la sfarsitul dezbaterilor a beneficiului ultimului cuvant)5.

In faza de urmarire penala, reprezentarea invinuitului sau inculpatului este posibila numai la acele acte de urmarire penala la care legea indica expres aceasta. Astfel, conform art. 104 Cod Procedura Penala, cand invinuitul sau inculpatul se afla retinut sau arestat si nu poate fi adus la o ridicare de obiecte sau perchezitie, la activitatea respectiva el poate fi reprezentat. La fel, in cazul cercetarii la fata locului, cand invinuitul sau inculpatul este retinut sau arestat, daca nu poate fi adus la cercetare, organul de urmarire penala ii pune in vedere sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea (art. 129 Cod Procedura Penala).

Anterior modificarii Codului de Procedura Penala prin Legea nr. 281/2003, art. 174 alin. 1 prevedea faptul ca in cursul judecatii, inculpatul poate fi reprezentat, numai in urmatoarele ipoteze:

la judecarea cauzei in prima instanta ori la rejudecarea ei dupa desfiintarea hotararii de apel sau dupa casare de catre instanta de recurs, numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda sau inchisoarea de cel mult 1 an;

la judecarea cauzei in caile de atac.Dupa modificarea legislativa, textul art. 174 alin. 1 Cod Procedura

Penala a devenit “In cursul judecatii invinuitul si inculpatul, precum si celelalte parti pot fi reprezentati, cu exceptia cazurilor in care prezenta invinuitului sau inculpatului este obligatorie”.

Totusi, chiar si in cele doua situatii mentionate anterior, daca instanta considera necesara prezenta inculpatului la judecata poate dispune aducerea acestuia6.

5 Grigore Theodoru, Lucia Moldovan – “Drept procesual penal”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979, pag. 66.6 Nicolae Volonciu – “Tratat de procedura penala, Partea generala”, vol I,Editura Paideia, Editia a III-a revizuita si adaugita, pag. 146.

4

3) Pozitia procesuala

Trebuie retinut si faptul ca dreptul de a reprezenta pe una din parti confera persoanei mandatate calitatea de subiect procesual si nu de parte in proces7. Astfel, desi este un participant important, reprezentantul are calitatea doar de subiect al procesului penal si nu de subiect al cauzei penale, intrucat reprezentantul, aparand in locul partii vatamate (de exemplu), nu se confunda niciodata cu pozitia procesuala a celui reprezentat.

In literatura de specialitate8 s-a facut mentiunea ca reprezentantii sunt obligati, in limitele prevazute de lege si a imputernicirii pe care o au ca mandatari sa faca tot ce este necesar pentru apararea intereselor partii pe care o inlocuiesc.

Reprezentantii pot indeplini toate actele procesuale care stau la indemana partii cu exceptia acelora care au un caracter strict personal. De aceea, in doctrina9 s-a precizat ca reprezentantul nu poate exercita drepturile procesuale ale invinuitului sau inculpatului prevazute “intuitu personae” si nici nu poate renunta la vreunul din drepturile acestuia fara un mandat special de renuntare. Astfel, pot fi art. 368 alin. 3, art. 369 alin. 2 si art. 3854 alin. 2 Cod Procedura Penala privind renuntarea sau retragerea apelului ori a recursului.

Cand la o activitate procesuala participa in locul partii reprezentantul acesteia, se aplica regimul juridic corespunzator situatiei in care ar fi fost de fata insasi persoana reprezentata. In practica judiciara10 s-a decis ca pentru partea civila care a lipsit atat de la dezbateri cat si de la pronuntare, fiind insa reprezentata de un aparator ales, termenul de declarare a caii de atac curge de la pronuntarea sentintei, ca si cum partea ar fi fost prezenta in cursul judecatii, si nu de la data comunicarii acestei sentinte.

In ceea ce priveste pozitia procesuala a aparatorului ca reprezentant, acesta, la fel ca o persoana participara oarecare, nu are pozitia procesuala de parte, deoarece nu are drepturi si obligatii izvorate din exercitarea unei actiuni penale sau civile intr-un proces penal, ci drepturi si obligatii care isi au izvorul in contractul de asistenta juridica incheiat cu clientul si in lege. El este subiect procesual care se situeaza numai pe pozitia procesuala a partii

7 Alexandru Pintea, “Drept procesual penal. Partea generala si speciala”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002 op. cit., pag. 578 Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, George Antoniu, Constantin Bulai, Nicoleta Iliescu, Rodica Mihaela Stanoiu – “Explicatii teoretice ale Codului de Procedura Penala roman. Partea generala”, Ed. Academiei, Bucuresti, 1976, vol. I”9 Grigore Theodoru, “Drept procesual penal. Partea speciala”, Ed. Cugetarea, Iasi, 1998 op. cit., pag. 73; Vasile Pavaleanu,”Drept procesual penal. Partea generala”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, op. cit., pag. 89.10 Tribunalul Suprem., s. pen., dec. nr. 10/1979, in C.D., 1979, pag. 507

5

pe care o apara fara insa a se confunda cu aceasta. Deci, se poate afirma ca aparatorul are o pozitie procesuala “sui generis“, distincta atat de cea a partilor, de care se apropie numai prin natura activitatilor specifice apararii, constand in exercitarea drepturilor partilor, cat si de cea a organelor judiciare, datorita functiei procesuale proprii pe care o indeplineste in procesul penal.

In exercitarea functiei procesuale fundamentale a apararii de pe o pozitie procesuala distincta, aparatorul trebuie sa fie un colaborator al organelor judiciare pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei. Acesta este motivul pentru care asa cum corect s-a subliniat in literatura de specialitate11, aparatorul serveste in procesul penal nu numai interesul privat al partii pe care o asista sau o reprezinta (dupa caz), ci si un interes general, interesul infaptuirii justitiei in cauzele penale.

Aparatorul trebuie sa dea dovada de o temeinica pregatire juridica de specialitate si de o vasta cultura generala. De asemenea, trebuie sa stapaneasca instrumentele logicii juridice si sa aiba talent oratoric, sa fie un bun psiholog, sa dea dovada de cinste, corectitudine, loialitate si probitate profesionala, atat in relatiile cu clientul, cat si in relatiile cu organele judiciare penale. In exercitarea drepturilor si obligatiilor ce-i revin potrivit legii si contractului civil incheiat cu clientul, aparatorul trebuie sa manifeste o inalta constiinta profesionala si sa slujeasca cu cinste si devotament interesele justitiei pentru aflarea adevarului si realizarea scopului procesului penal.

Pozitia procesuala a aparatorului se impune a fi analizata din perspectiva a doua categorii de raporturi:

raporturile aparatorului cu organele judiciare penale cu care vine in contact in indeplinirea functiei de aparare, adica atat cu organele de urmarire penala, cat si cu instantele de judecata, in functie de faza procesuala in care actioneaza;

raporturile dintre aparator si clientul sau.Aparatorul intretine relatii stranse cu organele judiciare penale, insa

numai in masura in care acestea sunt necesare scopului apararii, pentru realizarea actului de justitie si afirmarea rolului sau educativ. Raporturile cu organele judiciare trebuie sa aiba un caracter strict profesional de colaborare in vederea realizarii scopului procesului penal, in raport de fiecare faza procesuala. In cadrul acestor raporturi, se nasc drepturi si obligatii corelative, astfel, organele judiciare sunt obligate sa garanteze realizarea dreptului la apararea al partilor si execitarea de catre aparator a drepturilor

11 Gheorghita Mateut – “Aparatorul – subiect al procesului penal in lumina ultimelor modificari legislative” in Dreptul nr. 5/1996, pag. 86.

6

prevazute de lege pentru infaptuirea apararii12. Corelativ aceste obligatii, aparatorului ii revine la randul sau datoria de a apara doar interesele legitime ale partilor si de a actiona doar in limitele legii, cu mijloacele juridice prevazute de lege. Aparatorului nu ii este permis sa se serveasca de mijloace care au ca scop ascunderea sau denaturarea adevarului ori amanarea nejustificata a cauzelor penale. El are obligatia sa apere interesele legale ale partilor doar prin intermediul cunostintelor juridice de specialitate si a experientei sale in profesie.

In literatura de specialitate13 s-a subliniat ca “bara constituie o linie de unire intre o instanta si aparator, intre care una imparte dreptatea ceruta de cealalta”. Raporturile dintre aparator si organele judiciare penale nu trebuie sa se lase influentate in mod negativ de celelalte raporturi dintre aparator si parte si nici sa nu influenteze in mod negativ la celelalte raporturi (de exemplu, sa conduca la pierderea increderii partii in aparaorul sau). In contextul acestor raporturi, aparatorul este liber si independent. Organele judiciare penale nu-i pot prescrie sau limita activitatea profesionala specifica, decat atunci cand apararea ar depasi cadrul legal.

In mod inevitabil, in exercitarea functiei procesuale a apararii, aparatorul intretine raporturi stranse cu clientul sau, raporturi izvorate din contractul de asistenta juridica sau de reprezentare. Potrivit legii, acestea trebuie sa se bazeze pe onestitate, probitate, corectitudine, sinceritate si confidentialitate. In cadrul acestor raporturi, obligatia aparatorului este de a depune toate diligentele necesare pentru realizarea serviciului avocatial pentru care a fost angajat. El este obligat sa pastreze secretul profesional si sa nu divulge informatiile incredintate in afara de acelea care aduc atingere sigurantei statului. De asemenea, aparatorul nu poate depune ca martor impotriva partii aparate fara consimtamantul acesteia. Contractul dintre avocat si client poate fi denuntat prin acordul ambelor parti; partile pot denunta unilateral contractul de asistenta juridica, in conformitate cu prevederile expres mentionate in contract. In orice caz, in ipoteza in care avocatul renunta la prestarea serviciilor de aparator pentru motive intemeiate, potrivit clauzelor contractului, are obligatia sa asigure substituirea sa de catre un alt avocat pentru a nu prejudicia clientul sau.

Avand in vedere caracterul unilateral al functiei de aparare, se poate spune ca aparatorul serveste doar partial si subiectiv legea, deoarece urmareste numai lamurirea imprejurarilor ce pledeaza in favoarea partii ale 12 Ioan Doltu – “Rolul procurorului in prima faza a procesului penal cu privire la respectarea normelor procesual penale care asigura si garanteaza dreptul la aparare al invinuitului si inculpatului” in Dreptul nr. 7/1994, pag. 51-57.13 Grigore Theodoru, Lucia Moldovan, “Drept procesual penal”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979, op. cit., pag. 20.

7

carei interese le sustine si le apara. Astfel, aparatorul inculpatului, de exemplu, trebuie sa se refere numai la aspectele favorabile acestuia, in limitele legii, si cu utilizarea mijloacelor legale. Din acest punct de vedere, aparatorul se afla intr-o situatie de relativa independenta si libertate fata de partea pe care o apara, intrucat este obligat sa sustina numai interesele legitime ale acesteia si sa utilizeze doar mijloacele prevazute de lege.

4) Principiul garantarii dreptului de aparare.

Astfel, potrivit articolului 6 alineatul 1 din Codul de procedura penala, se garanteaza dreptul de aparare invinuitului, inculpatului i celorlalte parti in tot cursul procesului penal. In 1948, dreptul de aparare a fost inclus in Declaratia Universala a drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. De asemenea, articolul 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului garanteaza dreptul persoanei de a avea acces la o justitie echitabila i precizeaza ca persoana careia i se imputa savar irea unei infractiuni trebuie sa dispuna de timpul i facilitatile necesare pentru pregatirea apararii sale.

Dreptul de aparare este mai larg in continut decat dreptul la aparare care exprima doar dreptul invinuitului ori al partii de a fi asistata de un avocat ales sau din oficiu. Dreptul de aparare mai presupune obligatia organelor judiciare de a-l incuno tiinta pe invinuit sau pe inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea juridica a acesteia i despre dreptul de a fi asistat de un aparator, despre faptul ca are dreptul sa nu faca nici o declaratie. In cazurile prevazute de lege, daca invinuitul sau inculpatul nu are un aparator ales, se va dispune de catre organul judiciar numirea unui aparator din oficiu. Totodata, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege i sa le administraze probele necesare in aparare.

Analizand continutul dreptului de aparare asa cum este reglementat in legislatia interna si internationala se poate concluziona ca el include:

posibilitatea partilor de a se apara singure in cursul procesului penal

obligatia organelor judiciare de a avea in vedere din oficiu i aspectele favorabile partilor angajate in procesul penal

posibilitatea ori obligatia, dupa caz, de acordare a asistentei juridice in cursul procesului penal

8

Pentru a functiona in mod deplin in cursul procesului penal, dreptul de aparare este insotit de numeroase garantii prevazute de dispozitiile legii.

O garantie fundamentala a dreptului de aparare o constituie asistenta juridica acordata oricarei parti din procesul penal de catre o persoana cu calificare juridica – avocatul14. Asistenta juridica are in principiu caracter facultativ, insa in cazuri speciale legea instituie pentru organele judiciare obligatia asigurarii asistentei juridice.

O alta garantie a dreptului de aparare o constituie institutia prezentarii materialului de urmarire penala. Prin intermediul ei invinuitul sau inculpatul are dreptul sa ia cunostinta de materialul de urmarire penala si isi va putea organiza apararea in deplina cunostinta de cauza.

Ascultarea invinuitului sau inculpatului in diferitele faze ale procesului penal reprezinta nu doar un mijloc de proba, ci posibilitati concrete de exercitare a dreptului de aparare. De exemplu, arestarea invinutului sau a inculpatului nu se poate face fara ascultarea acestuia de catre procuror i de catre instanta de judecata. Cu toate acestea, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa nu declare nimic cu privire la invinuirea adusa, dreptul la tacere fiind astfel tot o forma a dreptului sau de aparare.

O alta garantie a dreptului de aparare este formata din ansamblul conditiilor cerute de lege pentru valabilitatea unor acte procesuale (de exemplu: judecata se amana daca comunicarea citatiei i a actului de sesizare catre inculpat s-a facut cu mai putin de 5 zile inaintea termenului de judecata, judecata nu se poate desfa ura decat in prezenta inculpatului arestat, etc.).

Intre participantii la procesul penal, aparatorul are o pozitie speciala, in sensul ca nu este parte in proces, dar se situeaza pe pozitia procesuala a partii ale carei interese le sustine i poate exercita, in principiu, toate drepturile acesteia. Aparator in procesul penal poate fi numai un avocat, membru al unui barou de avocati. Legea nr. 51/1995 pentru organizarea i exercitarea profesiei de avocat stabile te conditiile necesare pentru dobandirea calitatii de avocat. Profesia de avocat se exercita numai de avocatii inscri i in tabloul baroului din care fac parte, iar baroul este constituit din toti avocatii dintr-un judet sau din municipiul Bucuresti.

14 “Misiunea avocatului –Art 1.1 - Intr-o societate intemeiata pe respect fata de justitie, avocatul indeplineste un rol eminent. Misiunea sa nu se limiteaza doar la executarea fidela a unui mandat in cadrul legii. Intr-un stat de drept, avocatul este indispensabil justitiei si justitiabililor si are sarcina de a apara drepturile si libertatile acestora: el este deopotriva sfatuitorul si aparatorul clientului sau”( Codul deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana din 28 noiembrie 1998 emis de Consiliul Barourilor Uniunii Europene )

9

Pentru a dobandi calitatea de avocat, membru al unui barou, o persoana trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

este cetatean roman si are exercitiul drepturilor civile i politice, este licentiat al unei facultati de drepr sau este doctor in drept, nu se afla in vreun caz de nedemnitate prevazut de lege, este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei.

Cazurile de nedemnitate sunt: condamnarea definitiva la pedeapsa cu inchisoarea pentru

savarsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei;

savarirea de abuzuri prin care au fost incalcate drepturi si libertati fundamentale ale omului

aplicarea pedepsei de interzicere a exercitiului profesiei printr-o hotarare judecatoreasca sau disciplinara

falitul fraudulos, chiar si reabilitat.

Exercitarea profesiei de avocat este incompatibila cu:o activitatea salariata din cadrul altor profesiio exercitarea nemijlocita de acte sau fapte de comerto activitatile care lezeaza demnitatea si independenta profesiei de

avocat sau bunele moravuri. Pe langa aceste incompatibilitati generale, legea mai prevede si cazuri

speciale de incompatibilitate cum ar fi:o reprezentarea partii cu interese contrare in aceea i cauza sau in

cauze conexe, interdictia de a pleda impotriva partii care l-a consultat mai inainte in legatura cu aspectele litigioase concrete ale pricinii

o interdictia de a fi angajat ca aparator intr-o cauza in care avocatul a fost anterior ascultat ca martor.

o profesia de avocat nu poate fi exercitata la instantele sau la parchetul unde sotul avocatului ori ruda sau afinul sau pana la gradul al treilea inclusiv indeplinste functia de magistrat.

Calitatea de aparatori o pot avea in unele situatii si magistratii (judecatorii si procurorii). Potrivit articolului 10 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, acestora le este permis sa pledeze in conditiile prevazute de lege, numai in cauzele lor personale, ale ascendentilor e descendentilor, ale sotilor, precum i ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Atunci cand pledeaza insa in asemenea cauze,

10

magistratilor nu au voie sa se foloseasca de calitatea pe care o au pentru a influenta solutia instantei de judecata sau a parchetului si trebuie sa evite a se crea aparenta ca ar putea influenta in orice fel solutia.

Aparatorul nu este parte in proces, el avand o pozitie procesuala distincta. Sub aspectul pozitiei procesuale, aparatorul se apropie de aceea a partii pe care o asista, fara insa a se identifica cu aceasta. Calitatea procesuala de aparator presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

A. Sa aiba calitatea de avocatPentru ca o persoana sa devina avocat trebuie sa devina membru al

unui Barou de avocati si sa nu fie incompatibil, potrivit legii. In prezent, avocatura este organizata si functioneaza in baza Legii 51/199515. Aceasta lege se inscrie pe linia democratizarii avocaturii, situand la baza avocaturii principiul autonomiei profesiei de avocat.

Avocatul nu este functionar, el nu poate fi subiect activ al luarii de mita, insa, desi nu este functionar, el este asimilat lui, atunci cand este subiect pasiv al unor infractiuni.

Conform prevederilor legii speciale referitoare la organizarea si exercitarea avocaturii, la baza profesiei de avocat sta principiul legalitatii, pentru ca avocatul, la fel ca orice subiect oficial trebuie sa actioneze numai in baza legii si are obligatia sa apere doar drepturile si interesele legitime ale persoanei, nu si cele nelegitime. Avocatul poate uza doar de mijloacele pe care i le confera legea.

La baza profesiei de avocat sta si principiul independentei. Astfel, avocatul este independent atat in relatiile cu clientii, cat si in cele cu autoritatile judiciare, el neputand fi supus influentelor si presiunilor exterioare.

La baza avocaturii sta si principiul libertatii, astfel ca avocatul este liber sa-si aleaga cauzele. Avocatul este liber sa stabileasca strategia apararii, nimeni neputandu-i impune o anumita strategie. Aceasta libertate nu poate fi folosita impotriva interesului clientului.

Un alt principiu este principiul impartialitatii. Avocatul slujeste justitia in mod partial, avand obligatia deontologica de a invedera doar imprejurarile favorabile si nu cele nefavorabile persoanei pe care o asista.

Principiul deontologiei profesionale face ca, sub aspectul pozitiei procesuale, avocatul sa intre atat in raport cu autoritatile, cat si in raport cu proprii clienti. In privinta raporturilor dintre avocat si autoritati, ele trebuie sa fie raporturi de colaborare profesionala, aceasta presupunand ca avocatul 15 Legea nr. 51/1995, pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

11

sa aiba un comportament demn, sa nu jigneasca autoritatile si sa actioneze numai in temeiul legii si pentru respectarea acesteia. Avocatul trebuie sa promoveze drepturile omului.

In privinta raporturilor cu clientii, acestea sunt raporturi bazate pe confidentialitate. Avocatul are obligatia pastrarii secretului profesional, fiindu-i interzis sa divulge fapte de care a luat cunostinta cu ocazia exercitarii profesiei. El nu poate depune marturie impotriva clientului sau, decat cu consimtamantul expres al acestuia.

B. Sa fie introdus in proces in calitate de aparator, intr-una din modalitatile prevazute de lege

Introducerea in proces are loc pe doua cai:

A. Asistenta juridica facultativa Este regula care desemneaza situatia in care oricare dintre parti isi

alege avocatul pe care il doreste, in raport de propriile interese. Aceasta exprima regula dupa care orice persoana are dreptul sa-si

aleaga avocatul pentru ca se prezuma ca fiecare dintre persoanele implicate intr-un proces cunoaste cel mai bine care ii sunt interesele.

Alegerea avocatului se face pe baza unui contract ce se incheie intre cel interesat si forma de exercitare a profesiei de avocat, care poate sa fie, dupa caz, un cabinet individual, cabinete asociate sau societati civile profesionale.

In cuprinsul contractului este mentionata intinderea puterii conferite avocatului, materializata in obiectul asistentei juridice. In contract se mentioneaza onorariul si cheltuielile pe care urmeaza a le suporta cel in cauza. Onorariul este negociabil, pornindu-se in stabilirea lui de la nivelul minim stabilit de Consiliul uniunii avocatilor. Onorariile nu trebuie justificate. Cheltuielile pot fi justificate, la cererea expresa a clientului.

In baza contractului de asistenta juridica se elibereaza o imputernicire avocatiala (semnata de avocat si client) cu care avocatul se legitimeaza in instanta sau in fata organelor de urmarire penala.

B. Asistenta juridica din oficiu sau obligatorie Este exceptia care intervine numai atunci cand cel interesat nu si-a

angajat un avocat. Are loc pe baza unei adrese scrise, emise de catre

12

autoritatea judiciara competenta si inaintata serviciului de asistenta judiciara din cadrul Baroului care procedeaza la numirea unui avocat in calitate de aparator.

Efectuarea asistentei judiciare din oficiu este obligatorie pentru avocat. Pentru motive intemeiate avocatul poate refuza aceasta insarcinare.

Cazurile de asistenta juridica din oficiu sunt prevazute expres de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.

In tot cursul procesului penal, atat in cursul urmaririi penale, cat in cursul judecatii, asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului este obligatorie in urmatoarele cazuri:

Daca invinuitul sau inculpatul este minor la data efectuarii actelor de procedura. Daca ulterior a devenit major, nu mai este obligatorie. Pentru faza de judecata, legea pretinde ca inculpatul sa fie minor doar la data sesizarii instantei, care este data inregistrarii rechizitoriului la secretariatul Parchetului.

Invinuitul sau inculpatul este militar in termen, in termen redus, rezervist concentrat sau elev al unei institutii militare de invatamant. Calitatea trebuie sa existe in momentul efectuarii actului.

Invinuitul sau inculpatul este internat intr-un centru de reeducare sau intr-o institutie medicala. Este avuta in vedere situatia in care internarea dureaza peste varsta de 18 ani.

Invinuitul sau inculpatul este arestat chiar si in alta cauza.

Asistenta juridica: Este obligatorie si in cazul retinerii, potrivit prevederilor art. 23 (5)

din Constitutie. Este obligatorie si in cazul inchisorii contraventionale, precum si

in cazul internarii medicale provizorii, in procedura de incetare, inlocuire sau revocare a masurii ca masura de siguranta, daca invinuitul sau inculpatul este internat.

In mod exceptional, in virtutea Legii speciale 83/1992, asistenta juridica este obligatorie si in cazul faptelor de coruptie, precum si in procedura urgenta de urmarire si judecare pentru infractiunea de furt calificat (art. 209 (3), C.pen.), asa cum este modificat prin Legea 20/2002.

Pentru faza de judecata a procesului penal, in afara celor 4 cazuri de asistenta juridica a inculpatului, aceasta este obligatorie daca:

Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita e mai mare de 5 ani

Instanta apreciaza ca, din cauza starii de sanatate fizica sau mentala, inculpatul nu si-ar putea face singur apararea.

13

5) Drepturile si obligatiile aparatorului

Aparatorul nu este parte in proces, el are o pozitie procesuala distincta, intrucat se apropie de aceea a partii pe care o asista, fara insa a se identifica cu aceasta.

Acesta care are calificare profesionala, cunostinte de specialitate si are dreptul sa acorde asistenta juridica sau sa reprezinte partile intr-un proces. Baroul este constituit din toti avocatii inscrisi pe Tabloul avocatilor, care au sediul profesional principal in localitatile de pe raza acestuia.

Aparatorul ca si ceilalti participanti la procesul penal are obligatii si drepturi procesuale conform legislatiei procesuale penale art.46.c.p.p.

Avocatul poate participa la desfasurarea procesului penal in temeiul unui contract incheiat in forma scrisa, care dobandeste data certa in momentul inscrierii in registrul oficial de evidenta, in cazul in care este ales, sau in urma desemnarii sale de catre barou, atunci cand este numit din oficiu. In ambele cazuri, proba calitatii de aparator se face prin imputernicire avocatiala. In ipoteza in care aparatorul cumuleaza si calitatea de reprezentant, pentru exercitarea anumitor drepturi ale partilor, are nevoie, pe langa delegatia de aparator, si de un mandat special.

Aparatorul poate participa in cursul urmaririi penale la efectuarea oricarui act de urmarire penala. Nu este necesara incuviintarea prealabila a organului de urmarire penala. Organul de urmarire penala este obligat sa-l incunostiinteze pe aparator cu privire la data si locul efectuarii oricarui act de urmarire penala. Neprezentarea aparatorului nu impiedica efectuarea actelor, cu exceptia cazului cand participarea aparatorului este obligatorie, potrivit legii.

Exista regula dupa care aparatorul nu poate participa la efectuarea actelor de urmarire penala in absenta invinuitului sau inculpatului pe care il asista. Prezenta personala a acestuia este indispensabila pentru efectuarea asistentei juridice, in afara cazurilor de reprezentare.

Spre deosebire de aparatorul invinuitului sau inculpatului, aparatorul celorlalte parti poate participa numai la anumite acte de urmarire penala:

ascultarea partii pe care o asista efectuarea unei cercetari la fata locului

14

perchizitia autopsia prelungirea arestarii preventive precum si la orice alte acte de urmarire penala, dar cu

incuviintarea prealabila a organului de urmarire penala.

Din momentul din care aparatorul a fost admis sa participe la proces, aparatorul este in drept:

sa ia cunostinta de procesul-verbal de retinere a invinuitului in procesul examinarii de catre instanta de judecata a demersului privind aplicarea fata de el a masurii preventive sub forma de arest

sa participe la examinarea de catre judecator a demersului privind prelungirea duratei tinerii sub arest;

sa asiste la interogarea invinuitului sau inculpatului, la aducerea acuzatiilor, la efectuarea altor acte de ancheta cu participarea invinuitului sau inculpatului, precum si celor indeplinite la cererea invinuitului sau inculpatului sau a aparatorului lui;

cu autorizatia persoanei care efectueaza cercetarea penala, a anchetatorului sau procurorului sa puna intrebari invinuitului sau partii vatamate, martorului si expertului in timpul desfasurarii actului de ancheta la care participa;

sa faca observatii in scris vizand corectitudinea si deplinatatea celor scrise in procesul-verbal al actului de ancheta, la care a participat;

dupa prima interogare a clientului sau care este retinut sau arestat preventiv, sa ia intrevederi cu el fara a se limita numarul si durata lor, in afara cazurilor cand exista interdictii din partea procurorului; la judecata, participarea aparatorului oricarei parti este nelimitata (art. 172 c.pr.pen)

dupa terminarea cercetarii penale sau anchetei penale preelimenare sa ia cunostinta de toate materialele din dosar si sa transcrie din ele datele necesare;

sa prezinte probe; sa faca recuzari si demersuri; sa participe la examinarea de catre instanta de judecata a recursului

privind legalitatea aplicarii fata de invinuit a masurii preventive sub forma de arest sau privind prelungirea duratei tinerii sub arest, la dezbaterile judiciare in prima instanta, in instantele de apel si de recurs;

sa faca plangeri impotriva actiunilor si hotararilor persoanei, care efectuaza cercetarea penala, anchetatorului, procurorului si instantei de judecata;

15

sa foloseasca oricare alte mijloace si metode de aparare ce nu contravin legii.

Aparatorul acorda partii pe care o apara asistenta juridica, aceasta constand in:

consultatii si cereri asistenta si reprezentare in fata organelor judiciare redactare de acte, etc.

Aparatorul este obligat sa foloseasca toate mijloacele si formele de aparare prevazute de lege pentru a lamuri imprejurarile, care ar putea sa determine achitarea invinuitului ori sa-i atenueze raspunderea si sa-i acorde banuitului, invinuitului asistenta juridica necesara.

Corelativ drepturilor pe care le are aparatorul in procesul penal, legea instituie numeroase obligatii impuse de continutul profesiei de avocat, precum si de continutul obligatiilor prevazute expres in art. 172, c.pr.pen. Dintre acestea se remarca obligatia aparatorului de a se prezenta in fata organelor de urmarire penala si a instantelor judecatoresti la toate termenele stabilite si de a uza doar de mijloacele legale, in vederea exercitarii dreptului la aparare. In ipoteza neindeplinirii obligatiei aparatorului de prezentare la termenele stabilite in fata autoritatii judiciare in caz de asistenta juridica obligatorie, acesta poate fi sanctionat cu amenda judiciara, pentru ca fapta constituie abatere, in conditiile prevazute de art. 198, c.pr.pen.

In ipoteza in care se constata un comportament de rea-credinta al aparatorului, neprezentarea acestuia la efectuarea actelor de urmarire penala la care este obligat nu este de natura sa impiedice efectuarea acestora, ci organele de urmarire penala sunt obligate sa faca dovada incunostiintarii, in timp util, a aparatorului cu privire la data si locul efectuarii actelor, dupa care pot efectua acte de urmarire si in absenta aparatorului. Dovada incunostiintarii se poate face prin orice mijloc de proba (chiar si printr-o nota telefonica). Singura conditie e sa se faca aceasta dovada.

6) Jurisprudenta

16

A. Nelegala citare si nepronuntarea instantei asupra unei cereri de amanare pentru lipsa de aparare, incalcari ale dreptului la un proces echitabil

Codul de procedura civila, art. 304 pct. 5

Neindeplinirea formei de procedura prevazuta de dispozitiile art. 85 din C.pr. civ., prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute constituie motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 din C.pr. civ. Aceste dispozitii stabilesc sub sanctiunea nulitatii absolute ca judecatorul nu va putea judeca pricina decat dupa citarea sau infatisarea partilor, aceasta fiind o garantie a respectarii dreptului la un proces echitabil al partii.

Intrucat parata a depus la Tribunal o cerere de amanare a judecatii pentru lipsa de aparare, inregistrata la data de 29.05.2007, adica in urma cu 15 zile de termenul de judecata, instanta era obligata sa se pronunte asupra sa. Inregistrarea cererii la Tribunal este indiscutabila, fata de stampila si semnaturile persoanelor insarcinate cu inregistrarea acestora, prin care s-a acordat data certa, astfel ca orice disfunctionalitati intre serviciul Arhiva si completul investit cu solutionarea cererii nu pot fi imputabile partii, ci instantei

( C.Ap. Bucuresti, sectia a V a Comerciala decizia nr. 20 din 14 ianuarie 2008 )

Prin sentinta comerciala nr. 2371/14.06.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII a Comerciala, s-a dispus admiterea cererii formulate de lichidatorul judiciar al debitoarei SC A.C. O. D. C. SRL, respectiv R.I. S. SPRL impotriva paratei E.M.M. privind atragerea raspunderii patrimoniale a acesteia si obligarea acesteia sa suporte pasivul neacoperit al debitoarei in cuantum de 173188 lei fata de creditoarea AFP sector 2.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul sindic a retinut ca parata, in calitate de angajata a debitoarei se face vinovata de parasirea locului de munca la data de 23.03.2005 si preluarea unor acte si bunuri ale societatii fara aprobarea conducerii acesteia, precum si transferul unor sume de bani din conturile societatii in conturile sale, ceea ce atrage incidenta dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 85/2006.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata E.M.M., ce a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.

In motivarea recursului se arata ca la data de 29.05.2007 parata a depus cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecata, in vederea angajarii unui aparator, iar instanta nu a luat in considerare aceasta

17

cerere si a judecat cauza. Pe de alta parte, instanta nu a administrat nici o proba, judecand cauza la primul termen de judecata, cauza fiind una complexa. In acest fel, arata recurenta, a fost incalcat principiul constitutional la aparare, precum si principiul contradictorialitatii si al aflarii adevarului.

In faza de judecata a recursului, recurenta a depus la dosar cererea de amanare a judecatii cu mentiunea inregistrarii la Tribunalul Bucuresti -Sectia a VII a Comerciala.

Analizand recursul declarat, sentinta recurata, prin prisma criticilor invocate si a dispozitiilor art. 304 pct. 5 si art. 304 1 din C.pr. civ., Curtea a apreciat ca acesta este fondat si a fost admis pentru urmatoarele considerente:

Lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat cerere de atragere a raspunderii paratei pentru suportarea pasivului debitoarei, la data de 19.04.2007 , iar pentru judecarea acesteia, judecatorul sindic a fixat termen la 14.06.2007 . Pentru aceasta, s-a dispus citarea paratei, insa la dosar nu se afla dovada de citare a paratei cu copie de pe cererea de chemare in judecata. Desi in practicaua sentintei s-a mentionat ca procedura de citare a fost legal indeplinita, aceasta nu face dovada indeplinirii actului procedural, fiind necesara existenta procesului verbal de citare, atat potrivit Codului de procedura civila cat si prin Buletinul Insolventei. Acesta este un prim motiv de casare a hotararii, fiind vorba de neindeplinirea unei forme de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute ( motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 din C.pr. civ.). Dispozitiile art. 85 din C.pr. civ. stabilesc sub sanctiunea nulitatii absolute ca judecatorul nu va putea judeca pricina decat dupa citarea sau infatisarea partilor, aceasta fiind o garantie a respectarii dreptului la un proces echitabil al partii. Necesitatea citarii paratei si potrivit Codului de procedura civila a fost stabilita si de Decizia Curtii Constitutionale nr.1137/4.12.2007.

Pe de alta parte, asa cum s-a dovedit in recurs, parata a depus la Tribunal o cerere de amanare a judecatii pentru lipsa de aparare, inregistrata la data de 29.05.2007, adica in urma cu 15 zile de termenul de judecata. Inregistrarea cererii la Tribunal este indiscutabila, fata de stampila si semnaturile persoanelor insarcinate cu inregistrarea acestora, prin care s-a acordat data certa, ceea ce atragea obligatia instantei de a se pronunta asupra sa.

Din practicaua sentintei nu rezulta nici o mentiune cu privire la aceasta cerere, ignorarea totala a unei cereri formulate de parti fiind un alt motiv de casare a sentintei.

18

Este asa deoarece dreptul la aparare al partii este garantat de Constitutia Romaniei prin dispozitiile art. 24, astfel ca ignorarea unei cereri cu privire la acest drept atrage nulitatea hotararii.

Sustinerile lichidatorului judiciar in aparare fata de recursul declarat, in sensul ca cererea de amanare nu este temeinic motivata si, ca atare, motivul de recurs referitor la aceasta este nefondat, nu pot fi primite, deoarece critica retinuta de Curte priveste nepronuntarea asupra cererii, ignorarea sa cu desavarsire de catre judecatorul sindic, iar nu temeinicia sau netemeinicia acesteia. Pe de alta parte, nepronuntarea asupra cererii de amanare a produs paratei o vatamare certa prin aceea ca parata nu si-a putut formula apararile, iar instanta a judecat cauza in ciuda acestei solicitari, ce nu a fost solutionata, vatamare care, in raport de solutionarea cauzei in fond, la singurul termen de judecata, nu ar putea fi inlaturata decat prin casarea hotararii si rejudecarea cauzei.

Prin urmare, indiferent de temeinicia sau netemeinicia cererii de amanare, Tribunalul fiind obligat sa se pronunte asupra sa ( aceasta obligatie fiind una procedurala), nu putea proceda la solutionarea cauzei, mai inainte de solutionarea cererii de amanare pentru lipsa de aparare.

Chiar presupunand ca cererea de amanare nu a fost comunicata de Serviciul " Registratura", judecatorului sindic, acesta nu este un motiv de mentinere a hotararii, deoarece orice disfunctionalitate a serviciilor administrative ale instantei nu poate fi imputabila partii, ci dimpotriva, instantei investita cu solutionarea oricaror cereri.

Avand in vedere astfel, pe de o parte, imprejurarea ca din actele dosarului nu rezulta ca parata a fost legal citata pentru termenul de judecata din 14.06.2007, conform art. 88 din C.pr. civ., iar pe de alta parte, ca cererea de amanare formulata de aceasta in temeiul art. 156 din C.pr. civ. a fost ignorata cu desavarsire, instanta nepronuntandu-se asupra sa, in temeiul art. 312 alin. 2 si 5 rap. la art. 304 pct. 5 din C.pr. civ., Curtea a admis recursul, a casat hotararea a trimis cauza spre rejudecare aceluiasi Tribunal, pentru ca la rejudecare sa se procedeze in conditii de legala citare, de respectare a principiului dreptului la aparare, a principiului contradictorialitatii, precum si a principiului dreptului la un proces echitabil.

B. Prelungirea arestarii preventive. Lipsa de temeinicie a propunerii si incalcarea dreptului la aparare a inculpatei

Incheierea penala nr. 189/28.08.2006

19

Prin incheierea de sedinta din 22.08.2006 pronuntata de Tribunalul Iasi, a fost admisa propunerea formulata de Ministerul Public – D.N.A. – Serviciul Teritorial Iasi si pe cale de consecinta, in baza art. 159 Cod procedura penala, a fost prelungita durata masurii arestarii preventive dispusa impotriva inculpatei T.E. pe o durata de 30 zile, respectiv de la 24.08.2006 pana la 22.09.2006.

S-a aratat in motivarea incheierii ca potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedura penala, arestarea inculpatei in cursul urmaririi penale se prelungeste daca temeiurile initiale impun in continuare privarea de libertate sau daca exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate a acesteia.

Din textul sus-citat rezulta ca pentru prelungirea masurii arestarii preventive in cursul urmaririi penale este suficient sa fie indeplinita una din cele doua conditii alternative.

S-a precizat ca in cauza, temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive fata de inculpata T.E. se mentin si justifica in continuare privarea de libertate.

Astfel, pe de o parte sunt intrunite conditiile prevazute de art. 143 Cod procedura penala in sensul ca, din declaratiile martorilor audiati in cauza, din inscrisurile depuse la dosar si raportul de constatate tehnico-stiintifica, cu caracter provizoriu, rezulta banuiala legitima ca inculpata a savarsit faptele prevazute de legea penala, cu privire la care este cercetata.

Pe de alta parte, instanta a apreciat ca sunt intrunite cumulativ conditiile prevazute de art. 148 lit. h Cod procedura penala, atat sub aspectul cuantumului pedepsei prevazute de lege pentru faptele presupus a fi comise de inculpata, cat si sub aspectul pericolului pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea acestuia in libertate.

Notiunea de pericol pentru ordinea publica este circumscrisa de amploarea activitatii infractionale, caracterul premeditat al acesteia, importanta si multitudinea valorilor sociale lezate, amploarea rezultatului produs si, nu in ultimul rand, de reactia opiniei publice fata de acest tip de fenomen infractional.

S-a mai subliniat ca din analiza actelor aflate la dosar rezulta necesitatea identificarii si audierii tuturor persoanelor care au cunostinta de activitatile desfasurate de inculpata si a finalizarii raportului de constatare tehnico-stiintifica, cu caracter provizoriu, pe baza inscrisurilor prezentate de institutiile de credit.

A apreciat tribunalul ca masura preventiva a fost luata si apoi prelungita cu respectarea tuturor dispozitiilor legale ce reglementeaza aceasta institutie de drept procesual penal si cu respectarea drepturilor

20

procesuale ale inculpatei, iar propunerea formulata de parchet D.N.A. – Serviciul Teritorial Iasi este intemeiata.

Impotriva acestei incheieri a formulat recurs in termen inculpata, invocand nelegalitatea si temeinicia hotararii.

Motivandu-si recursul, inculpata, prin aparatorul ales a sustinut ca prima instanta a judecat-o in lipsa aparatorului ales si cu incalcarea prevederilor art. 171 Cod procedura penala.

Astfel, desi aparatorul ales nu a lipsit nejustificat la doua termene consecutiv si nu a ingreunat astfel in mod voit desfasurarea procesului penal, a desemnat un aparator din oficiu si a judecat in acest mod propunerea de prelungire a arestarii preventive, admitand-o.

A mai precizat aparatorul inculpatei ca propunerea de prelungire a arestarii preventive este si netemeinica. In cauza nu a fost dovedita existenta acelor „indicii” si „probe temeinice” cerute de dispozitiile art. 143 Cod procedura penala si nici indeplinirea cumulativa a cerintelor impuse de art. 148 lit. h Cod procedura penala.

Desi inculpata este cercetata pentru savarsirea unei infractiuni de prejudiciu, de rezultat, acesta nu a fost probat. In cauza nu s-a efectuat o expertiza contabila care sa ateste existenta unui prejudiciu cert, ci doar o constatare tehnico-stiintifica provizorie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii si cercetarea inculpatei in stare de libertate.

Curtea, verificand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor invocate, a constatat ca recursul promovat este fondat, urmand a fi admis pentru urmatoarele: potrivit dispozitiilor art. 171 alin. 41 Cod procedura penala cand asistenta juridica este obligatorie, daca aparatorul ales nu se prezinta nejustificat la doua termene consecutive, ingreunand astfel in mod voit solutionarea procesului penal, organele judiciare desemneaza un aparator din oficiu care sa-l inlocuiasca, acordandu-i timpul necesar pentru pregatirea apararii care, in cazul cererilor privind arestarea preventiva nu poate fi mai mic de 24 ore.

Din actele aflate la dosarul cauzei rezulta ca aparatorul ales al inculpatei nu a lipsit nejustificat la doua termene de judecata.

Referatul cu propunerea de prelungire a arestarii preventive intocmit de D.N.A. – Serviciul Teritorial Iasi si vizand pe inculpata T.E. a fost inregistrat la Tribunalul Iasi la data de 21.08.2006 orele 14:45.

S-a fixat termen de judecata pentru data de 22.08.2006 orele 11:00.S-a dispus citarea telefonica a inculpatei, solicitarea dosarului de

urmarire penala de la D.N.A. - Serviciul Teritorial Iasi si instiintarea telefonica a aparatorului ales al inculpatei.

21

Din referatul intocmit de grefierul de la Tribunalul Iasi rezulta ca la orele 15:00 cand a luat legatura cu aparatorul ales al inculpatei acesta i-a precizat ca se afla in orasul Bistrita, in interes de serviciu si ca in data de 22.08.2006 poate ajunge la instanta in jurul orelor 14:00-15:00, a rugat sa se stabileasca o ora dupa-amiaza pentru solutionarea cauzei.

Din practicaua incheierii pronuntate de Tribunalul Iasi la data de 22.08.2006 in dosarul nr. 13153/2006 rezulta ca la orele 1100 cand a fost strigata cauza in Camera de Consiliu, a raspuns prezent inculpata aflata in stare de arest si avocatul B. care a depus delegatie de substituire pentru aparatorul ales S.M. Avocatul B. a cerut un termen pentru a se prezenta avocatul titular spre a sustine interesele inculpatei.

Instanta a acordat termen in aceeasi zi, la orele 1230 pentru ca aparatorul substituent sa aiba la dispozitie timpul necesar pentru studierea dosarului.

S-a acordat cuvantul pe fond si a pus concluzii procurorul de sedinta, sustinand necesitatea prelungirii masurii arestarii preventive pentru inculpata T.E.; cand s-a acordat cuvantul avocatului B. acesta a aratat ca nu poate pune concluzii intrucat nu cunoaste dosarul si ca aparatorul ales al inculpatei doreste sa se acorde un nou termen de judecata pentru a fi el prezent si a pune concluzii.

A mai precizat ca reprezentantul Ministerului Public cunoaste foarte bine dosarul, iar el se afla in inferioritate din acest punct de vedere.

Fata de aceasta situatie de fapt instanta a apreciat ca cei doi aparatori dau dovada de rea credinta si a fixat un nou termen de judecata la orele 1330 dispunand totodata emiterea unei adrese catre Baroul Iasi spre a-i fi desemnat inculpatei aparator din oficiu.

La orele 13:30 a fost reluata judecata, in prezenta aparatorului desemnat din oficiu si cauza a ramas in pronuntare.

Masura arestarii preventive luata fata de inculpata urma sa expire la data de 23.08.2006 orele 24:00.

Fata de aceasta situatie de fapt, Curtea a constatat ca a fost incalcat dreptul la aparare al inculpatei care avea aparator ales si putea sa se prezinte in instanta dupa orele 14:00-15:00, asa cum a anuntat grefierul de sedinta la data de 21.08.2006.

Trecand la desemnarea unui aparator din oficiu, prima instanta nu i-a acordat nici acestuia termenul de 24 ore prevazut de art. 171 alin. 41 teza finala pentru pregatirea apararii.

In aceste conditii, judecand cauza prin incalcarea dreptului la aparare al inculpatei, prima instanta a pronuntat o incheiere nelegala, sanctionata cu

22

nulitatea absoluta, potrivit dispozitiilor art. 197 alin. 2 Cod procedura penala.

Curtea a mai constatat ca incheierea pronuntata de Tribunalul Iasi este si netemeinica.

Inculpata T.E. a fost retinuta la data de 30.05.2006, iar la 31.05.2006 s-a dispus arestarea preventiva a acesteia pe o durata de 25 zile, respectiv de la 31.05.2006 pana la 24.06.2006.

Prin incheierea de sedinta din 21.06.2006, Tribunalul Iasi a prelungit arestarea preventiva a inculpatei pe o durata de 30 zile, respectiv de la 25 iunie 2006 la 24 iulie 2006, apoi de la 25 iulie la 23 august 2006.

In ultimele referate cu propunere de prelungire a arestarii preventive au fost indicate aceleasi activitati procesuale ce ar urma sa fie intreprinse de organul de urmarire penala, insa in actele de la dosar nu s-au regasit materializarea acestora.

Pe parcursul ultimei prelungiri de 30 zile nu s-a incheiat nici un act de urmarire penala.

Fata de varsta inculpatei, de nivelul de pregatire intelectuala, de lipsa antecedentelor penale si de stadiul in care se afla urmarirea penala, Curtea a apreciat ca lasarea acesteia in libertate nu prezinta pericol social concret pentru ordinea publica.

Pe cale de consecinta, recursul promovat de inculpata este fondat, cazul de casare fiind cel prevazut de art. 385 indice 9 alin. 1 pct. 171 Cod procedura penala – prin hotarare facandu-se o gresita aplicare a legii.

Pe cale de consecinta, in baza art. 385 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, s-a admis recursul promovat de inculpata, a fost casata incheierea recurata si in judecare a fost respinsa propunerea formulata de Ministerul Public – D.N.A. Serviciul Teritorial Iasi, avand ca obiect prelungirea arestarii preventive a inculpatei T.E.

Totodata, s-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatei T.E. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 98/U/30 mai 2006 emisa de Tribunalul Iasi, daca nu este arestata in alta cauza.

NOTA:

Alineatul 4 ind. 1 al art. 171 Cod procedura penala a fost modificat prin art. I pct. 98 din Legea nr. 356/2006 in sensul ca in situatia in care „asistenta juridica este obligatorie, daca aparatorul ales nu se prezinta nejustificat la data stabilita pentru efectuarea unui act de urmarire penala sau la termenul de judecata fixat si nici nu asigura substituirea, pleaca sau refuza

23

sa efectueze apararea, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu care sa-l inlocuiasca, acordandu-i timpul necesar (S.N.) pentru pregatirea apararii”.

Din exprimarea noilor prevederi, rezulta in mod evident ca legiuitorul a avut in vedere „absenta nejustificata” a aparatorului ales care indreptateste organul judiciar sa treaca direct la inlocuirea acestuia cu unul din oficiu. Aceasta se intampla mai ales in procedurile urgente, care nu sufera nici o amanare, fiind subordonate unor termene legale, de regula in procedura din camera de consiliu. In acest sens, art. 159(14) alin. 7 Cod procedura penala, prevede ca „judecatorul solutioneaza propunerea si se pronunta asupra prelungirii arestarii preventive in termen de 24 ore de la primirea dosarului”, iar „recursul se solutioneaza inainte de expirarea duratei arestarii preventive dispuse anterior incheierii atacate” (alin. 8 al art. 159 Cod procedura penala).

Bibliografie

1. Codul de procesura penala 2. Codul deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana din 28

noiembrie 1998 emis de Consiliul Barourilor Uniunii Europene

24

3. Constitutia Romaniei

4. Alexandru Pintea - "Drept procesual penal. Partea generala si speciala", Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002

5. Gheorghita Mateut - "Aparatorul - subiect al procesului penal in lumina ultimelor modificari legislative" in Dreptul nr. 5/1996

6. Gr. Theodoru – “Drept procesual penal. Partea generala”, Ed. Cugetarea, Iasi, 1996

7. Grigore Theodoru - "Drept procesual penal. Partea speciala", Ed. Cugetarea, Iasi,

8. Grigore Theodoru, Lucia Moldovan - "Drept procesual penal", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979

9. I. Neagu – “Drept procesual penal. Tratat”, Editura Global Lex, Bucuresti, 2002

10.Ioan Doltu - "Rolul procurorului in prima faza a procesului penal cu privire la respectarea normelor procesual penale care asigura si garanteaza dreptul la aparare al invinuitului si inculpatului" in Dreptul nr. 7/1994,

11.L. Muraru – “Drept constitutional si institutii politice”, vol. I, Editura Proarcadia, Bucuresti, 1993

12.Legea nr. 304 din 2004 privind organizarea judiciara

13.Legea nr. 51/1995, pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

14.Nicolae Volonciu – “Tratat de procedura penala, Partea generala”, vol. I ,Editura Paideia, Editia a III-a revizuita si adaugita,

15.Tribunalul Suprem, s. pen., dec. nr. 10/1979, in C.D., 1979

16.V. Dongoroz si altii – “Explicatii teoretice ale codului de procedura penala roman” , vol. I Partea generala, Editura Academiei 1975,

25

17.Vasile Pavaleanu - "Drept procesual penal. Partea generala", Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002

18.Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, George Antoniu, Constantin Bulai, Nicoleta Iliescu, Rodica Mihaela Stanoiu – “Explicatii teoretice ale Codului de Procedura Penala roman. Partea generala”, Ed. Academiei, Bucuresti, 1976, vol. I

26