PROTECŢIE ŞI SECURITATE ÎN MUNCĂ

Protectia muncii face parte integranta din procesul de muncă şi are ca scop asigurarea celor mai

bune conditii de munca, prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale.

Obligatia si raspunderea pentru realizarea depina a masurilor de protectia muncii o au cei ce

organizeaza, controleaza si conduc procesul de munca.

PRECAUŢII UNIVERSALE (PU)

Conceptul de PU se refera la: măsurile care se aplică în vederea prevenirii transmiterii HIV;HBV

şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sangvină în timpul actului medical.

Scopul aplicarii PU constă în prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere sangvină la

locul de muncă al personalului

Reguli de bază în aplicarea Precauţiilor Universale:

1. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi;

2. Consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu

HIV,HBV,deoarece:

- cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, HBV sau alţi agenţi microbieni sunt

asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj;

- testarea sistematică pt. HIV HBV s-a dovedit neeficientă şi chiar mai mult, o încălcare

a drepturilor omului la viaţa privată.

3. Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după

utilizare.

Contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse trebuie considerat la RISC:

- sânge;

- lichid amniotic, pericardic, peritoneal, pleural, sinovial, LCR;

- - sperma, secreţii vaginale;

- ţesuturi;

- orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge.

Aplicarea precauţiilor universale se referă la:1. utilizarea echipamentului de protecţie: mânuşi, halate, mască;

2. spălarea mâinilor;

3. prevenirea accidentelor la locul de muncă (evitarea obiectelor ascuţite, acele vor fi adunate în recipiente

speciale; decontaminarea şi dezinfecţia instrumentarului; atenţie sporită în cabinetele stomatologice,

laboratoare clinice);

4. în caz de inoculare percutantă accidentală. înţepătură, tăietură:

- spălarea cu jet de apă 5 min;

- aplicarea de antiseptice, dezinfectante, spălare cu apă şi săpun sau detergent Expunerea

mucoaselor:

- clătirea gurii cu apă curată;

- clătirea mucoaselor oculare cu apă curată sau ser fiziologic.

Raportarea evenimentului medicului personalului imediat după expunere

Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de personal medico-sanitar în funcţie de

contactul cu sânge şi alte lichide biologice:

I. contact permanent, inevitabil, consistent;

II. contact imprevizibil, inconstant;

III. contact inexistent;

Pt. categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiile universale. Pentru cele din categoria a

IlI-a sunt suficiente precauţiile obişnuite.

UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE ADECVAT,

COMPLET, CORECT

1.1. Definiţie "echipament de protecţie": bariera între lucrător şi sursa de infecţie, utilizată în

timpul activităţilor care presupun risc de infecţie.

1.2. Categorii de bariere utilizate pentru aplicarea precauţiunilor universale:

1.2.1. MÂNUŞI când a):

- anticiparea contactului mâinilor cu sânge, lichide biologice contaminate, alte lichide

biologice cu urme vizibile de sânge, ţesuturi umane;

- abord venos sau arterial; .

- recoltare de LCR;

- contact cu pacienţi care sângerează, au plăgi deschise, escare de decubit,

- manipularea, după utilizare a instrumentarului contaminat, în vederea curăţirii,

decontaminării.

b) felul mănuşilor

- de uz unic : chirurgie; examinare internă;

- sterile

- intervenţii care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile; uneori

sunt necesare mănuşi duble;

- abord vascular prin puncţie;

- tegument pacient cu sol. de continuitate;

- manipularea unor materiale potenţial contaminate;

- nesterile: curate

- examinări curente, care implică un contact cu mucoasele, dacă nu există o

recomandare contrară;

reutilizabile

- manipularea de materiale contaminate;

- curăţenie, îndepărtare de produse biologice contaminate

- de uz general, menaj, de cauciuc: activităţi de întreţinere, care implică un contact cu sânge şi alte

produse biologice considerate a fi contaminate: colectare materiale contaminate, curăţire şi

decontaminare instrumentarului, material moale, suprafeţe contaminate.

c) mod de folosire

- schimbare după fiecare pacient;

- după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuşi, după care acestea se îndepărtează,

prinzând marginea primeia prin exterior, aruncând-o în containerul pentru colectare;

- după îndepărtarea mănuşilor, se spală din nou, 10-15 secunde, chiar dacă mănuşile nu

prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activităţii încheiate.

1.2.2. HALATE OBIŞNUITE

- in timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale.

1.2.3. ŞORTURI, BLUZE; IMPERMEABILE - completează portul halatelor atunci când se producerea d stropi,picături,

jeturi cu produse biologice potenţial contaminate, protejând tegumentele personalului medical.

1.2.4. MASCA protejează:

- tegumentele;

- mucoasele bucală, nazală ale personalului medical prestator.

1.2.5. PROTECTOARE FACIALE (ochelarii, ecran protector), protejază:

-tegumentele:

- Mucoasele: bucală, nazală, oculară;

1.2.6. ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE, protejează mucoasa bucală în timpul instituirii

respiraţiei artificiale;

1.2.7. BONETE - simple (textile) sau impermeabile;

12.8. CIZME DE CAUCIUC.

2. SPĂLAREA MÂINILOR şi a altor părţi ale tegumentelor:

Este cel mai important şi uneori singurul mod de prevenire a contaminării, a diseminării agentilor microbieni

Este cea mai importantă procedură pentru prevenirea infectiei intraspitalicesti deoarece mâna este

principala cale de transmitere.

Se face:

-la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă; la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi;

-înainte şi după examinarea fiecărui bolnav; atenţie la bolnavii cu mare receptivitate

- înainte şi după aplicarea unui tratament;

-înainte şi după efectuarea unor proceduri invazive;

-după scoaterea mănuşilor de protecţie;

-după scoaterea măştii folosită la locul de muncă;

-înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor administrate peros;

după folosirea batistei;

- după folosirea toaletei;

-după trecerea mâinii prin păr;

-după activităţi administrative, gospodăreşti.

Procedura:

- îndepărtarea bijuteriilor (inele, brăţări) a ceasurilor;

- unghii îngrijite, tăiate scurt;

- utilizare de apă curentă , săpun, periuță pentru spălarea obişnuită;

- doua sapuniri consecutive timp de 2 min.pe toata suprafata mainii si in spatiile interdigitale , se usuca mana

cu prosop de unica folosinta.

- în cazuri de urgenţa este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al săpunului, dar nu ca rutină

Spălare de decontaminare a mâinii

- în unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor;

- după manipularea bolnavilor septici, a bolnavilor contagioşi şi a celor cu imunosupresie severă

- înainte şi după efectuarea tratamentelor parenterale, schimbarea pansamentelor termometrizare intrarectală, clisme, toaleta

lehuzei;

- după efectuarea toaletei bolnavului la internare;

- după manipularea şi transportul cadavrelor;

- înainte şi după efectuarea examenelor şi tratamentelor oftalmologice,ORL stomatologice şi în general înainte

şi după orice fel de manevră care implică abordarea sau producerea unor soluţii de continuitate (atenţie -

mănuşi);

- după uscare se aplică de 2ori câte 5 ml de sol antiseptica, după care nu se mai usucă mâna.

Spălarea şi dezinfecţia mâinilor şl portul mănuşilor de unică utilizare este obligatorie în

următoarele situaţii

-recoltarea de produse biologice pentru examinări de laborator sau alte scopuri;

- efectuarea puncţiilor lombare sau vasculare;

- la orice manevre prin care se vine în contact cu sânge, secreţii şi excreţii ale asistaţilor;

- examenele şi tratamentele stomatologice;

- tuseul vaginal, tuseul rectal;

- sondaje., cateterizări vezicale;

- tubaj gastric, duodenal, alimentarea prin gavaj;

- intubaţie oro-traheală;

- endoscopie;

- toate intervenţiile chirurgicale;

- asistarea naşterilor;

- aplicarea şi îndepărtarea cateterelor venoase şi arteriale.

Ştergerea şi uscarea este obligatorie

-cu hârtie prosop;

-prosop de unică întrebuinţare;

Spalarea chirurgicală a mâinilor

Spalarea chirurgicala pe langa procedura standard, include dupa umezire cu apă sterilă, sapunire

si clatire, o frecare cu perie sterila si sapun lichid antiseptic, a unghiilor timp de 30” pentru fiecare mana

urmata din nou de clatire. Se continua cu o noua sapunire , clatire si dezinfectie cu solutie antiseptica prin

aplicare si frecare pana la patrunderea completa in tegument. Uscarea finala a mainilor se face prin stergere cu

prosop steril incepand cu degetele si terminand cu coatele sau prin expunerea la aer cu ţinerea mâinilor în sus.

Abia apoi se pot pune mănuşile necesare procedurilor sterile. Procedura este lunga de aproximativ 5-10’,

greoaie, motiv pentru care s-a propus o varianta scurta care include sapunire, clatire, uscare si dezinfectie cu 2

tipuri de solutie antiseptica, urmată de punerea mănuşilor sterile.

Metodă alternativă – mai rapidă (pentru tehnica antiseptica si chirurgicala), utilă în urgenţe şi în

spaţii ce nu permit spalarea mâinilor (ambulanţe) consta in frecarea mainilor cu soluţii antiseptice timp de 15

sec. inainte si între manevre, cu condiţia ca anterior să se fi practicat o spălare simplă sau aseptică de 2-3 min.

şi ca frecarea cu antiseptice să nu se efectueze pe mâini murdare de substanţe organice.

3. PREVENIREA ACCIDENTELOR ŞI A ALTOR TIPURI DE EXPUNERE PROFESIONALĂ

EXPUNEREA PROFESIONALA

-prin inoculări percutante: înţepare;tăiere;

-contaminarea tegumentelor care prezintă soluţii de continuitate;

-contaminarea mucoaselor;

- în timpul:

-efectuării de manopere medicale invazive cu ace şi instrumente ascuţite;

-manipulării de produse biologice potenţial contaminate;

-manipulării instrumentarului şi a altor materiale sanitare, după utilizarea în activităţi care au

dus la contaminarea cu produse biologice potenţial infectate.

-prin intermediul:

-instrumentelor ascuţite;

-materialului moale;

-suprafeţelor, altor materiale utilizate în activitatea din unităţile sanitare;

-reziduurilor din activitatea medicală.

METODE DE PREVENIRE

a) obiecte ascuţite:

-reducerea de manevre parenterale la minimum necesar;

-colectarea imediat după utilizare în containere rezistente la înţepare şi tăiere, amplasate la

îndemână şi marcate corespunzător, pentru:

-pregătire în vederea utilizării;

-distrugere;

-evitarea recapişonării, îndoirii, ruperii acelor utilizate.

b) lenjerie:

-manipularea lenjeriei contaminate cu sânge şi alte produse biologice potenţial contaminate cât mai

puţin posibil;

-sortare şi prelucrare cu echipament de protecţie potrivit, în spaţii special destinate;

-colectarea în saci impermeabili, marcaţi în mod corespunzător;-evitarea păstrării lor îndelungate, înainte de prelucrare;

-asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare;

c) curăţenie şi decontaminare

■ folosirea mănuşilor la îndepărtarea urmelor de sânge, alte lichide biologice;

■ decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene, îndepărtarea cu hârtie absorbantă car se colectează în

containere sau saci de plastic marcate;

■ dezinfecţie cu soluţie germicidă;

■ uscarea suprafeţei prelucrate;

* folosirea de tehnici standard în vederea efectuării curăţeniei, sterilizării, decontaminării echipamentului

medical, a pavimentelor, pereţilor, mobilierului, veselei, sticlăriei, tacâmurilor:

d) reziduuri infectante

- neutralizare prin ardere sau autoclavare;

- colectare - recipiente impermeabile, marcate pentru diferenţierea clară prin culoare etichetare;

e) igiena personală

- spălarea mâinilor ;

- spălarea altor părţi ale corpului care au venit în contact cu produse biologice potenl contaminate, sau

cu materiale potenţial contaminate;

- evitarea activităţilor cu risc de expunere:

-existenţa de leziuni cutanate;

-prezenţa unui deficit imunitar;

-graviditate;

f) asistenţa de urgenţă, principii- viaţa pacientului este preţioasă;

- obligatorie aplicarea precauţiunilor universale;- chiar şi în situaţii imprevizibile, se vor asigura cele necesare respectării principiilor precauţiunilor

universale,

SERVICIILE DE STOMATOLOGIE utilizează:-masca;-ochelari, ecran protector,

-mănuşi,

-halat şort impermeabil când se anticipează producerea:

-epanşamentelor;

-sânge;

- salivă cu urme vizibile de sânge;

-alte recomandări:

-sistem de aspiraţie rapidă;

-poziţia adecvată a scaunului; -instrumentar:

-corect utilizat;

-corect colectat, spălat, decontaminat şi/sau dezinfectat.

SERVICIILE DE ANATOMIE PATOLOGICĂ utilizează:-mască, ochelari, ecran protector, mănuşi, halat, şorturi impermeabile, cizme, bonete;

■ decontaminare după efectuarea necropsiilor:

-instrumentar; suprafeţe, mobilier.

LABORATOARE CLINICE ŞI DE CERCETARE

Regulile generale de aplicare a precauţiunilor universale trebuie completate cu:-colectarea flacoanelor care conţin produse biologice în containere marcate, care să

împiedice răsturnarea, vărsarea, spargerea;-evitarea contaminării pereţilor exteriori ai flacoanelor colectoare;-utilizarea echipamentului potrivit cu prestaţiile laboratorului:

-mănuşi;

-mască, ochelari de protecţie, ecran protector;

- halat, şort impermeabil, bonetă;

■ spălarea atentă a mâinilor ;

■ utilizarea de echipamente de pipetare automate, pentru înlăturarea tehnicilor de pipetare cu gura;

* atenţie la utilizarea de material ascuţit în activitatea de laborator;

* curăţenia, dezinfecţia, sterilizarea în mod corect, standardizat;

■ instrumentarul contaminat, colectare, decontaminare:

chimică; fizică - ardere; autoclav;

■ aparatura defectă - decontaminare înainte de reparare;

■ la terminarea activităţii, echipamentul utilizat rămâne în laborator până la colectarea şi

îndepărtarea în vederea prelucrării;

■ amplasarea de afişe avertizoare asupra riscului de contaminare.

ATITUDINEA ÎN CAZUL EXPUNERILOR PROFESIONALE CU PRODUSE

BIOLOGICE CARE FAC OBIECTUL PRECAUŢIUNILOR UNIVERSALE

INOCULARE PERCUTANTĂ - înţepătură, tăietură:

-spălarea la jet de apă curentă timp de 5 minute;

-aplicarea de antiseptice, dezinfectante, spălare cu apă şi săpun sau detergent.

EXPUNEREA MUCOASELOR:

- clătirea gurii cu apă curentă (gargarisme);

- clătirea mucoaselor oculare cu apă curentă sau ser fiziologic.

RAPORTAREA EVENIMENTULUI:

-medicului personalului;

- imediat după expunere;

- înregistrarea datelor de identificare a pacientului-sursă (dacă este posibilă identificarea);

- înregistrarea unor date legate de personalul care s-a expus: momentul, felul expunerii, primul ajutor.

MEDICUL PERSONALULUI decide:

■ asupra personalului;

■ asupra pacientului.

■ testare privind statutul imunitar şi infecţios (HBV,HIV) în dinamică;

■ urmărirea clinică, profilaxie (vaccin HBV),tratament complicaţiiale expunerii.

Dacă pacientul refuză testarea, sau dacă sursa expunerii este imposibil de identificat:

- consiliere pretest-persoanal;

- testare în dinamică, urmărirea clinică.

Persoanele expuse în timpul activităţii în unităţi private se vor adresa Inspectoratului de Poliţie Sanitară

şi Medicină Preventivă, dacă nu au acces la medicul personalului sanitar din unităţile de stat.

Întreaga asistenţă acordată persoanelor implicate în expunerea profesională se va desfăşura numai

pe bază de consimptământ şi confiden-ţialitate, cu asigurarea documentelor medicale.

Personal infectat cu HIV:-respectarea drepturilor omului;-schimbarea locului de muncă, având acordul celui infectat, sau la cererea acestuia când:

- se dovedeşte că nu-şi protejează pacienţii;

- este necesară protecţia sa medicală;

-conducerea unităţii va asigura un alt loc de muncă.

Evaluarea riscului pe categorii de locuri de muncă şi activităţi prestate de person medico-sanitar

în funcţie de contactul cu sânge şi alte lichide biologice.

I. - contact permanent, inevitabil, consistent;

II. - contact imprevizibil, inconstant;

III. - contact inexistent.

Pentru categoriile aparţinând grupelor I şi II se vor aplica permanent precauţiunile universale

Pentru cele din categoria a IlI-a sunt suficiente precauţiunile obişnuite.

INFECȚIA INTRASPITALICEASCĂ SAU NOSOCOMIALĂ

Definiția: Infectia intraspitaliceasca (nosocomiala) este infectia contactata in spital sau in alte unitati

sanitare si se refera la orice boala datorata micro-organismelor, boala ce poate fi recunoscuta clinic sau

microbiologic, care afecteaza bolnavul, datorita internarii lui in spital sau ingrijirilor primite, fie ca pacient

spitalizat sau in tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorita activitatii sale, indiferent daca

simptomele apar, sau nu, in timp ce persoana respectiva se afla in spital.

▪ Definitia infectiei nosocomiale se bazeaza pe date clinice, date de laborator si alte teste de diagnostic.

Dovada clinica deriva din observarea bolnavului sau din analiza informatiilor din foaia de observatie a

pacientului, si alt evidente din salon sau unitate.

▪ Pentru ca o infectie sa fie dovedita nosocomiala, trebuie sa nu existe dovada ca infectia era prezenta sau in

incubatie, in momentul internarii in spital. Trebuie considerate ca nosocomiale si infectiile dobandite in spital

dar dignosticate dupa externare.

▪ Nu se considera infectie nosocomiala, infectia asociata cu o complicatie sau o extindera a unei infectii

prezente la internare daca nu s-a schimbat agentul patogen, sau daca semnele nu arata o noua infectie.

Fiecare caz de infectie nosocomiala trebuie dovedit ca se datoreaza spitalizarii sau ingrijirilor medico-sanitare

ambulatorii in unitatile sanitare.

Sursele din care provin infecţiile intraspitaliceşti sunt numeroase. Ele se pot schematiza în felul

următor:

Purtători de germeni aparent sănătoşi din rândul personalului medico-sanitar, elevilor şi studenţilor veniţi în

practică şi vizitatorilor.

Bolnavii din salon, internaţi pentru cauze diverse chirurgical şi care pot fi purtători de boli grave ca: hepatita,

febra tifoidă, gripa, SIDA şi altele.

Însoţitorii bolnavilor internaţi care ies şi intră în spital putând aduce cu ei cei mai variaţi germeni (gripă).

Instrumentar sau alte soluţii injectabile contaminate datorită nerespectării regulilor de asepsie.

Lenjeria intimă şi de pat, saltelele şi păturile fiind mai greu de dezinfectat.

Aeroflora din saloane la care nu s-a executat dezinfecţia ciclică obligatorie.

Dezinfecţia incorectă a ploştilor, urinarelor, tăviţelor renale, veselei şi tăcâmurilor.

Efectuarea incorectă a unor tehnici chirurgicale cum sunt: injecţiile, perfuziile, cateterele prelungite, care pot

provoca infecţii locale sau generale (hepatita epidemică, SIDA ş. a).

Efectuarea unor sondaje urinare infectante prin toaleta incompletă a organelor genitale murdare, lipsa de

mănuşi sterile sau sonde sterilizate incomplet.

Aglomeraţia în saloane, săli de pansamente, săli de aşteptare.

Lipsa de saloane septice pentru izolarea bolnavilor cu supuraţii şi dezinfecţia incorectă a blocurilor operatorii

şi sălilor de tratamente.

Circuite deficitare în spital care permit intersectarea hranei cu rufele murdare, bolnavii şi aparţinătorii, datorită

lipsei de lifturi sau de personal care le deservesc.

Rezistenţa scăzută a unor bolnavi cu afecţiuni care le micşorează puterea de apărare contra infecţiilor

(afecţiuni imuno-depresoare).

Tratamente cu substanţe imuno-depresoare (citostatice, iradieri terapeutice sau corticoterapii).

Abuz de antibiotice care selectează flora microbiană cea mai virulentă, strică echilibrul biologic şi favorizează

apariţia micozelor (candidoze).

Clasificarea infecțiilor nosocomiale:

1.Infecția de plagă chirurgicală

2. Infecția sangvină primară (confirmată în laborator prin hemocultură( infecția în sânge)

3. Pneumonia

4. Infecția tractului urinar ( în urma unei sonde)

5. Infecția osteoarticulară ( la nivelul oaselor și articulațiilr) se numește- osteomielită- osoasă

-bursită- a articulațiilor

6. Infecția sistemului cardio-vascular

7. Infecția SNC

8. Infecția urechilor, nasului, ochilor, farigelui și a cavității bucale

9. Infecția aparatului digestiv( Hepatita A)

10. Infecția tractului respirator inferior( Bronșita)

11. Infecția aparatului de reproducere (Endometrita- efectul secunadra al avorturilor, sau după naștere)

12. Infecția pielii și a țesurilor moi (Escarele de decubit )

13. Boli infecțioase de origine virală cu transmitere aerogenă sau transmitere parenterală( pe cale sangvină

care ocolește tubul digestiv)

Infectiile intraspitalicesti sunt de natura infectioasa si se impart in 2 mari categorii:

A. Boli transmisibile contactate in spital si determinate de germeni patogeni

B. Infectia cu germeni conditionat patogeni, care apar la grupuri cu rezistenta scazuta la infectii (nou nascuti,

varstnici, bolnavi cronici sau cu defecte imune)

Pentru prevenirea infectiilor intraspitalicesti masurile care se iau, tin seama de cauza, fracventa, gravitate si

particularitati clinico-epidemiologice.

Transmiterea infectiei se face de la om la om si este un proces tip lant, ce prezinta 6 verigi.

Fiecare etapa a lantului depinde de succesul realizarii etapei precedente. Daca se reuseste ruperea acestui lant,

boala nu se mai propaga. Soliditatea lantului depinde de soliditatea verigilor sale.

Prevenirea infecțiilor nosocomiale

Dintre măsurile de prevenire şi combatere, fac parte:

- controlul riguros al modului în care se efectuează asepsia instrumentarului şi materialelor

sanitare;

- dezinfecţia ciclică obligatorie a blocului operatoriu, sălilor de tratamente şi saloanelor;

- respectarea circuitelor corecte pentru bolnavi, alimente, rufe curate şi rufe murdare, etc;

- purtarea uniformei reglementare şi comportamentul igienic al personalului bolnavilor şi

aparţinătorilor, precum şi a elevilor şi studenţilor care fac stagii în unităţile sanitare;

- efectuarea controalelor periodice pentru depistarea purtătorilor de germeni la personalul medico-

sanitar, elevi, studenţi şi aparţinătorilor bolnavilor

- educaţia sanitară a bolnavilor, aparţinătorilor şi vizitatorilor care intră în unităţile sanitare.

Prevenirea infectiilor nosocomiale este un obiectiv permanent a intregii activitati a spitalului, si se realizeaza

in principal prin:

1. Masuri de igiena spitaliceasca

- conditii de cazare

- microclimat

- alimentatie

- aprovizionare cu apa

- indepartarea reziduurilor

- sterilizare

- curatenie si dezinfectie

2. Alegerea procedurilor de tratament cu risc minim de infectie

3. Aplicare tehnicilor aseptice, a masurilor antiseptice

si utilizarea judicioasa a antibioticelor

Asepsia este o metoda profilactica de prevenire, prin care organismul este ferit de

infectia microbiana si este realizata prin curatenie si sterilizare

Antisepsia este o metoda curativa care lupta impotriva infectiilor, prin utilizare de antiseptice.

4. Aplicarea exacta si prompta a potentialului infectios si receptivitatii bolnavilor, prin aplicarea masurilor de

izolare a surselor si de protectie a receptivilor.

5. Supravegherea clinica a bolnavilor pentru depistarea infectiilor nosocomiale si a celorlalte boli infectioase,

supravegherea satarii de sanatate a personalului, aplicarea masurilor de control, asigurarea informarii

epidemiologice, a inregistrarii analizei si a raportarii cazurilor.

6. Asigurarea pregatirii profesionale corespunzatoare a intregului personal a spitalului.

Scopul principal al activitatii de prevenire si control a infectiilor nosocomiale este diminuarea transmiterii

parenterale, pe cale sanguina a HIV si HBV, evitarea izbucnirii epidemiilor si reducerea mortalitatii prin aceste

infectii.

Un loc important in activitatea asistentului medical trebuie sa-l ocupe prevenirea si controlul infectiilor

nosocomiale, mai ales in sectiile de copii, care au rezistenta minima.

Atribuțiile asistentului medical privind prevenirea infecțiiloe intraspitalicești

1. Anunță imediat asistenta șefă privind deficiențele: de igienă, alimentare cu apă, instalațiile sanitarea,

încălzire.

2. Respectă permanent și răspunde de aplicarea regulilor de igienă cât și a regulilor de tehnică aseptică în

efectuarea tratamentelor prescrise.

3. Pregătește materialele pentru sterilizare și respectă condițiile de păstrare a sterilelor și utilizarea lor( în

limita termenului de valabilitate, sterilizarea fiind valabilă 24 ore)

4. Răspunde de curățenia saloanelor, controlează igiena însoțitorilor și face educație sanitară

5. Ajută la păstrarea igienei personale a bolnavilor, în secțiile de copii- asigură schimbarea scutecelor și

înfășatul

6. Pregătește saloanele pentru dezinfecția periodică împreună cu personalul din subordine

7. Respectă măsurile de izolare stabilite

8. Declară imediat asistentei șefe orice îmbolnăvire acută pe care o prezintă, precum și bolile transmisibile

apărute la membrii familiei sale

9. Supraveghează și ia măsurile de respectare a normelor de igienă de către vizitatori

10. Efectuează schimbarea la timp a lenjeriei de pat și de corp a bolnavilor, precum și a lenjeriei din sălile de

tratament și consultații

11. Asigură sau efectuează personal punerea ploștilor bolnavilor imobilizați, transportul, curățenia și

dezinfecția recipientelor respective.

12. Supraveghează menținerea condițiilor de igienă și a tualetei bolnavilor imobilizați

13. Asigură curățenia și dezinfecția aparaturii pe care o are în dotare.

14.Supraveghează curățenia și dezinfecția mâinilor precum și portul echipamentului de protecție de către

infirmiere, în cazul în care acestea sun folosite la transportul și distribuirea alimentelor alimentare, bolnavilor

imobilizați sau a copiilor.

15. Asistenta medicală care lucrează în serviciul internări răspunde și după caz efectuează prelucrarea sanitară

a bolnavilor internați.

Măsuri ce determină întreruperea lanțului infecțios.

1.Respectarea regulamentului privind circuitele functionale ale spitalului. Circitul functional reprezinta sensul de circulatie in interiorul unitatilor sanitare a persoanelor, materialelor,

alimentelor, lenjeriei si instrumentelor.

1. Circuit septic - sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare, care in introducerea germenilor

patogeni generatori de infecţii şi infestaţii.

2. Circuit aseptic - sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare care asigură con de protecţie

împotriva infecţiilor şi infectaţilor.

Unităţile sanitare funcţionează pe baza separării circuitelor septice fată de cele aseptice.

Scop: cunoaşterea componentelor şi sensului de circulaţie (de desfăşurare) pentru: circuitul

intrare/ieşire a personalului: circuitul de primire a bolnavilor în spital; circuitul lenjeriei, alimentelor şi

veselei, circuitul de sterilizare al instrumentelor şi materialelor, circuitul vizitatori

1. Circuitul de intrare al personalului: exterior - dulapuri pentru haine de oraş - cabine duşuri şi

spălătoare - dulapuri pentru îmbrăcămintea de protecţie - spre secţie.

2. Circuitul de primire al bolnavilor în spital: exterior - sala de aşteptare - înregis dezbrăcare,

consultare - îmbăiere (deparazitare), îmbrăcare + magazia pt. rufe curate - trans internare în secţie.

3. Circuitul lenjeriei: cărucior pt. adunarea lenjeriei murdare, introducerea lenjeriei în c dublate

cu pânză impermeabilă - transportul lenjeriei murdare - spălătorie (dezinfectare, sp~ uscare, călcare magazia

de rufe curate - distribuirea lenjeriei curate în saloane).

4. Circuitul alimentelor şi veselei: oficiul alimentar al secţiei - se pun alimentele în \ colective -

apoi porţionare - se pun pe farfurii şi pe cărucior şi se repartizează la bolnavi - ape adună resturile alimentare

şi se aruncă la ghena de gunoi.

5. Circuitul de sterilizare al instrumentelor şi materialelor: instrumente utilizate - camen

recepţionare a instrumentelor - camera pentru curăţire mecanică şi chimică a instrumentelor fol

- camera de sterilizare - depozitarea instrumentelor - instrumentele sterile se vor repartiza dt ghişeul de

eliberare.

6. Circuitul vizitatorilor: vizitatori - primire de halate - papuci - vizita la bolnav în stabilite -

ieşirea vizitatorilor.

EVIDENŢA ŞI MIŞCAREA BOLNAVILOR IN SPITAL

Primirea bolnavului la biroul de internări

Păstrarea efectelor bolnavului (haine, dezinfectare, deparazitare), păstrarea documentelor bolnavului.

Primirea bolnavilor internaţi şi repartizarea lor în secţia cu paturi de către sora de salon (bolnavul este

ajutat să-şi aranjeze obiectele personale, va cunoaşte regulamentul de ordine interioară, i se vor explica

investigaţiile ce i se vor face.

Întocmirea condicii de evidenţă a mişcării bolnavilor în secţie (zilnic se totalizează numărul intrărilor

şi ieşirilor, numărul bolnavilor în saloane şi nr. paturilor libere). Foile de observaţie se vor păstra într-o

mapă în fiecare salon.

Completarea datelor generale ale foii de observaţie şi a documentelor de mişcare ale bolnavilor: foaia

de observaţie, biletul de trimitere cu care este internat bolnavul, eliberarea biletului de ieşire, a scrisorii

medicale.

Organizarea şi efectuarea ieşirii sau transferului unui bolnav.

Organizarea şi luarea măsurilor corespunzătoare în caz de deces (pregătirea documentaţiei, se anunţă

administraţia spitalului pentru a anunţa aparţinătorii, transportarea cadavrului, bolnavul decedat va fi

scos din evidenţele clinicii.

Predarea şi preluarea serviciului: predarea în scris a datelor privitoare la fiecare bolnav (data şi ora

schimbului, numărul salonului, numărul patului, numele şi prenumele bolnavului, diagnosticul,

starea acestuia, tratamentul, sarcinile legate de recoltare), predarea verbală la patul bolnavului.

2. Curățenia și dezinfecția în unitățile medicle

Curăţenia - metodă de decontaminare care asigură îndepărtarea microorganismelor de pe suprafeţe,

obiecte, tegumente, odată cu îndepărtarea prafului şi a substanţelor organice (care sunt suport nutritiv pentru

microbi). Prin aplicarea ei corectă se obţine o decontaminare de 95 - 98%. foarte apropiată de cea obţinută

prin dezinfecţie.

Această metodă se aplică înaintea metodelor de dezinfecție și sterilizare.

Curățenia începe întotdeauna cu spațiile curate, se face zilnic și oridecâteori este nevoie.

Metode generale de efectuare a curăţeniei

1. Spălarea - se îndepărtează prin udare, concomitent cu procedurile mecanice, pulberile

şi -stanţele organice. Se realizează prin folosirea de apă caldă şi substanţe tensioactive. Apa caldă la 55 -

45°C, are putere de spălare superioară apei reci (dezavantaj: poate coagula proteinele la peste 55*C ). La apa

caldă se adaugă carbonat de sodiu 1-2%, săpun sau detergenţi anionici sau produse avizate de MSF.

Spălarea poate fi:

- simplă - în igiena individuală, spălarea mâinilor, curăţenia pavimentelor, mobilierului

- asociată cu un ciclu de dezinfecţie prin căldură umedă (ex. folosind maşini de spălat

pentru lenjerie, veselă, program inclus de spălare şi dezinfecţie) şi se completeazăcu dezinfecţie chimică

cu produse avizate de MS (ex. suprafeţe în blocuri operatorii, de naştere, suprafeţe de lucru în laborator).

2. Ştergerea umedă a suprafeţelor (lambriuri, mobilier) pt. îndepărtarea microorganismelor. Se

practică pt. întreţinerea curăţeniei în intervalele dintre spălări. Se folosesc lavete (ştergătoare) + sol. avizate

de MSF ca detergent, dezinfectant.

3. Aspirarea - curăţenia prin aspirare cu aspiratoare cu proces umed.

4. Metode combinate - pt. pavimente şi mochete.

5. Alte metode de curăţenie - periatul.

6. Curăţenia şi dezinfecţia în încăperi se asociază întotdeauna cu aerisirea.

Curăţenia se practică ca metodă de decontaminare profilactică: în bolile infecţioase cu itere aeriană

(rujeolă, rubeolă, varicelă) aerisirea este singura metodă de decontaminare în focar.

Produse utilizate pentru efectuarea curăţeniei

1. Săpunuri

Săpun tare - pt. suprafeţele cu ceramică, ulei. oţel inoxidabil.

Săpun moale (săpun negru) - curăţare grosieră (mozaic, gresie).

2. Detergenţi

Detergenţi neutri - detergenţi lichizi, universali pt. paviment, mobilier, veselă, etc.

Detergenţi alcalini (decapanti ) - pt. spălarea zilnică a pavimentelor sau întreţinere de fond.

Detergenţi acizi sau detartranţi - curăţarea depunerilor de piatră.

Detergenţi dezinfectând sau detergenţi cationici - au proprietatea de curăţare şi dezinfectare.

3. Abrazive - pt. suprafeţele dure, obiecte sanitare, pavimente.

4. Produse pentru lustruit - de ceruire.

Reguli pentru utilizarea produselor de curăţenie

-folosirea doar a produselor avizate de MSF;

- respectarea recomandărilor producătorului,

- respectarea regulilor de protecţia muncii;

- închiderea ermetică a recipientelor;

- nu se amestecă produsele.

Depozitarea produselor şi ustensilelor de curăţat se va face în spaţii cu:

- paviment uşor de curăţat;

-cu aerisire naturală;

-cu iluminat corespunzător;

-gradul de umiditate optim.

Reguli de întreţinere a ustensilelor folosite pentru efectuarea curăţeniei:

- zilnic, după curăţirea spaţiului de lucru, la sfârşitul zilei de lucru se vor curăţa şi dezinfecta

ustensilele de lucru;

- personalul care efectuează curăţenia şi dczinfecţia materialului va purta mănuşi

- dezinfecţia se va face cel puţin o dată/săptămână

DEZINFECTIA

O metoda de decontaminare prin care se urmareste distrugerea in proportie de 99–99,99% in mediul fizic

inconjurator a formelor vegetative ale microorganismelor, in scopul prevenirii infectiei si a bolilor

transmisibile, fiind o punte de legatura intre asepsie si antisepsie.

Dezinfectantul – Substanta chimica care poate distruge unele microorganisme patogene.

Solutia dezinfectanta este un amestec de lichid bactericid, constituit din doua substante: una dizolvata

si una dizolvanta.

Dezinfectantul se aplica in cazurile in care curatenia nu elimina riscul de raspandire a infectiei iar

sterilizarea nu este necesara.

In orice actiune de dezinfectie trebuie sa se aplice metode de protectie a muncii, pentru a preveni

accidentele si intoxicatiile.

Dezinfectia se poate realiza prin metode fizice si chimice

Metode fizice

1. Prin caldura uscata – flambarea si incinerarea

2. Prin caldura umeda – pasteurizarea si fierberea

3. Cu raze ultraviolete

Flambarea– Utilizata in laboratoare pentru anse, interzisa pentru instrumentarul chirurgical, fiind ineficace.

Incineararea – Utilizata pentruobiecte contaminate, fara valoare si reziduuri septice de la sali de operatie si

tratament, piese anatomice rezultate din interventii chirurgicale, cadavre si cadavre de animale din

laboratoarele de cercetare. De asemenea in cuptoare speciale se incinereaza si obiecte de unica folosinta

(seringi, ace, perfuzii, manusi)

Pasteurizarea – O metoda de dezinfectie a lichidelor la temperaturi cuprinse intre 35-95ºC, la o durata de

expunere variabila cu rezistenta germenilor. Prin pasteurizare sunt distruse 90-95% din microorganismele

patogene.

Dezinfectarea prin spalare – La temperaturi de 60-95ºC este un proces complex la care pe langa actiunea

caldurii umede se adauga si actiunea detergentilor sau a altor substante, cat si actiunea mecanica de spalare.

Acest procedeu se foloseste la spalarea si dezinfectarea lenjeriei, veselei, sticlariei de alborator si

instrumentarului.

Fieberea – in apa la temperatura de 100ºC, sau utilizarea aburului de 100ºC realizeaza distrugerea in interval

de 10-20 minute, a formelor vegetative de microorganisme patogene, precum si a unor forme sporulate mai

putin rezistente la temperaturi ridicate.

Fierberea alimentelor este una din metodele curente de profilaxie a bolilor transmisibile cu poarta de intrare

digestiva. In anumite cazuri pentru prevenirea acestor boli, apa de baut se consuma fiarta, racita si aerata.

In absenta masinilor de spalat cu ciclu de dezinfectie prin caldura, fierberea este indicata pentru dezinfectarea

lenjeriei, tacamurilor si veselei.

Fierberea la temperaturi de peste 100ºC se poate obtine prin adaosul unor substante care ridica punctul de

fierbere.

Dezinfectia cu fierul de calcat – se face prin caldura umeda care completeaza decontaminarea lenjeriei,

distrugerea formelor vegetative ale bacteriilor in 5-10 secunde si a sporilor. Metoda este aplicabila pentru

tesaturile care suporta acest tratament si este eficace daca tesatura tratata este umezita uniform.

Dezinfectia cu ultraviolete – se foloseste la dezinfectarea suprafetelor de laborator, sali de operatii si alte

spatii inchise, pentru completarea masurilor de curatenie si dezinfectie chimice. Se utilizeaza numai lampi

dezinfectiei care pot fi fixe sau mobile.

Spatiul in care se utilizeaza trebuie sa fie perfect curat, temperatura mediului sa fie intre 15-30ºC, iar

umiditatea de maxim 60%. Numarul lampilor necesare se calculeaza in functie de debitul de aer dezinfectat de

fiecare aparat. Nu este permisa expunerea persoanelor la radiatia directa a lampilor cu ultraviolete.

Dezinfectia prin mijloace chimice – au un rol bine definit in ansmblul deprevenire si combatere a bolilor

transmisibile, in aplicarea masurilor de dezinfectie si impune respectarea unor criterii care conditioneaza

eficienta lor:

· factorii care influenteaza comportarea dezinfectantelor chimice

· criteriile de alegere ale dezinfectantelor si regulile generale de utilizare a lor

Criteriile de alegere sunt:

- spectrul si puterea germicida

- numarul initial de bacterii de pe suportul de tratat

- natura suportului, temperatur, concentratia, volumul, Ph-ul, timpul,

eficacitatea, usurinta de preparare, economicitatea

Regulile generale de utlizare:

- dezinfectia profilactica copleteaza curatenia dar nu o suplineste si nu poate

inlocui sterilizarea

- eficienta dezinfectiei este conditionata de o curatenie riguroasa prealabila

- dezinfectia chimica se aplica numai in cazurile in care nu se poate practica

dezinfectia prin caldura umeda

- - in dezinfectia chimica se utilizeaza un numar redus de dezinfectante cu

spectru larg bactericid si virulicid

- in preparea si utilizarea dezinfectantelor sunt necesare cunoasterea exacta a

concentratiei in substanta activa, folosirea de recipiente curate si utilizarea

solutiilor in ziua respectiva

- pentru dezinfectia in focar se utilizeaza dezinfectante cu actiune asupra

agentului specific

- utilizarea dezinfectantelor se face in conditii de protectie a muncii care sa

previna accidentele si intoxicatiile

Cloramina B – contine 20-25% clor activ si este o pulbere cristalina alba sau foarte slab galbuie cu miros de

clor, gust amar si neplacut.

Este solubila in alcool, glicerina si aps. Incalzita se descompune cu explozie.

Are efect bactricid si virulicid, indicata in dezifactia suprafetelor si obiecatelor pentru pavimente, lenjeriei de

corp si de pat, jucarii si obiecte de sticla, vesela si termometre. Solutia de cloramina se schimba la 12h. Se

poate mai folosi ca antiseptic pentru dezinfectia mainilor.

Tinctura de iod si betadina – solutii ce elibereaza iod care are o toxicitate redusa si o actiune germicida cu

spectru larg, efectul instalandu-se rapid

Formolul – o solutie transparenta, incolora, cu miros intepator care se amesteca in orice proportie cu apa si

alcoolul.

Are un spectru larg bactericid, virulicid, si fungicid.

Timpul de actiune in operatiunile este de 6-24h.

Este folosit in special pentru conservare in recipiente bine astupate si pastrate la o temperatura de sub 10ºC.

Toxicitatea sa este foarte mare si poate da frecvent intoxicatii.

Simptome ale intoxicatiei:

iritatia mucoaselor, tulburari de vedere, migrene, senzatia de constrictie toracica, palpitatii, edem sau spasm

glotic.

Metodele folosite in dezinfectia cu formol sunt pulverizarea si vaporizarea sau inmuierea

Pulverizarea – o metoda usor de aplicat dar slab eficienta.

Pentru a realiza o pulverizare corespunzatoare, trebuie respectate urmatoarele masuri:

Etanseizarea incaperilor, incalzirea lor la 22ºC, umiditatea de 80-90% iar cantitatea de solutie sa fie de 40-

60ml/m²

Vaporizarea – se efectueaza cu un aparat de formolizare si se impun urmatoarele masuri:

Stabilirea volumului incaperii, etanseizarea usilor si ferestrelor, acoperirea prizelor, protejarea aparatelor

electronice, asezarea saltelelor si pernelor suspendate sau oblic.

Pregatirea aparatelor se face in exterior iar teava de iesire a vaporilor se introduce prin orificiul cheii. Aparatul

se mentine in functiune pana se evapora cantitatea de formol necesara. Incaperea ramane inchisa 6-24h, iar

dupa acest interval se deschid usile si ferestrele, se aeriseste 2-4h.

Dezinfectia prin inmuiere – solutia de formol poate fi folosita si la dezinfectia prin inmuiere, insa in mod

obisnuit se folosesc preparate pe baza de formol.

NITRAT DE ARGINT – Substanta ce se prezinta sub forma de cristale alb-negricioase, iar solutia de nitrat de

argint se prepara punand 1g de pulbere in 100ml de apa distilata. In solutie concentrata este toxic iar in

concentratie mai mare de 2-3% este caustic.

ACIDUL BORIC – Se gaseste sub forma de cristalemici si se intrebuinteaza ca atare sau sub forma de solutie

2-4%. Este un antiseptic slab, care se utilizeaza mai ales pentrucombaterea infectiilor cu bacilul piocianic.

Prezenta acestui bacil este recunoscuta in plaga dupa culoarea verde pe care o au compresele imbibate cu

puroi.

DEZINFECTIA TEGUMENTULUI

Este o etapa obligatorie inaintea executarii unor tehnici precum injectii, punctii, si interventii chirurgicale. In

functie de tehnica executata dezinfectia este de tip 1, 2 sau 3.

TIP 1 – se face in cazul unui risc redus de infectie. Este indicata in infectia intradermica, subcutanata,

intravenoasa si in recoltarile de sange.

Tehnica – se aplica dezinfectant pe piele cu un tampon imbibat, durata de actiune fiind de 30sec.

TIP 2 – se aplica in cazul unui risc mediu de infectie. Este indicata in cateterizarea venelor in vederea perfuziei

continue, injectia intramusculara si recoltarea sangelui pentru hemocultura.

Tehnica – se curata pielea cu tampon imbibat in dezinfectant apoi cu un tampon steril, efectuandu-se inca

odata acelasi procedeu. Durata de actiune este de 30sec.

TIP 3 – se aplica in cazul unor infectii de risc mare si este indicata in interventii chirurgicale si punctii.

Tehnica – se curata pielea cu apa si sapun, se epileaza si se degreseaza, se aplica dezinfectantul de 2 ori la

interval de 2,5 minute. Durata totala de actiune este de 5 minute. Persoana care executa dezinfectia de tip 3

poarta manusi sterile.

CURATENIA GENERALA SI DEZINFECTIA CICLICA A SALOANELOR

consta in spalarea cu apa calda si detergent lichid dezinfectant, a ferestrelor, usilor, lambriurilor, mobilierului

si pavimentului. Dezinfectia se face prin pulverizare si stropire a suprafetelor mobilierului, saltelelor, paturilor,

pernelor, cu solutie de formol sau alte dezinfectante. Curatenia si dezinfectia curenta consta in indepartarea

prafului si a reziduurilor solide si se face prin metode care evita impurificarea aerului.

Spalarea pavimentului se face cu apa calda si detergent folosind 2 galeti, una pentru solutie curata si alta in

care se descarca. Spalarea se face cel putin de 2 ori pe zi, sau ori de cate ori este nevoie. Mobilierul se curata

cu carpe curate, umezite in solutie de dezinfectant care vor fi schimbate la fiecare salon. Este interzisa

folosirea pentru curatenia mobilierului a carpelor si recipientelor intrebuintate la curatenia pavimentului. Dupa

efectuarea curateniei, galetile se spala si se dezinfecteaza cu solutii clorigene si se tin uscate pana la

urmatoarea utilizare. Chiuvetele se intretin prin spalare cu apa si detergent.

CURATENIA SI DEZINFECTIA BLOCURILOR OPERATORII SI A SALILOR DE NASTERE

La sfarsitul programului operativ se face stergerea almpii scialitice cu o bucata de panza curata inmuiata in

solutie dezinfectanta. Mobilierul se curata cu apa si detergent iar dupa uscare se sterge cu o panza inmuiata in

dezinfectant.

Salile de operatie si salile de nastere se curata si se dezinfecteaza dupa fiecare operatie sau nastere. Dezinfectia

ciclica se face saptamanal in ziua de repaus a salii prin formolizare sau cu alte dezinfectante. In actiunile de

curatare si dezinfectie sunt cuprinse atat salile de operatie cat si cele de spalare a instrumentarului, cele de

spalare chirurgicala si echipare sterila. Aparatura din blocurile operatorii se decontamineaza prin demontarea si

curatarea minutioasa si dezinfectare iar orice piesa care suporta sterilizarea se sterilizeaza.

In saloanele de nou nascuti dezinfectia ciclica se efectueaza dupa evacuarea fiecarui salon in interval de 10-15

zile.

Dezinsectia – reprezinta totalitatea procedeelor de prevenire si distrugere a inmultirii insectelor care au rol in

transmiterea bolilor infectioase (muşte, gândaci, ţînţari)

Dezinsectia profilactica consta in masurile igienico-sanitare a beciurilor, subsolurilor si in masuri individuale

ale personalului pentru a impiedica dezvoltarea insectelor.

Dezinsectia se face prin metode fizice, chimice, si biologice.

Procedee fizice – constau in indepartarea mecaica a insectelor, pieptanarea sau perierea parului, scuturarea

lenjeriei, calcarea cu fierul de calcat, indepartarea resturilor alimentare din incaperi si depozitarea lor

temporara in cutii de resturi alimentare.

Asezarea de plase contra mustelor si tantarilor la ferestre. Astuparea crapaturilor la locurile de patrundere a

tevilor pentru a impiedica patrunderea si adapostirea gandacilor.

Pastrarea alimentelor se face in dulapuri si frigidere bine inchise, in cutii si vase acoperite.

Se va face golirea zilnica a noptierelor de alimente si curatarea lor.

Mijloace chimice – se utilizeaza substante chimice sub forma de pulberi, solutii aerosol, gaze cu efect imediat

sau prmanent, 1-2 saptamani sau luni, urmarind distrugerea insectelor.

Deratizarea – Prin deratizare se intelege totalitatea procedeelor folosite pentru prevenirea si distrugerea

rozatoarelor, care au rol in transmiterea bolilor infectioase.

Deratizarea profilactica consta in masuri luate inca din constructia cladirilor, pentru a preveni patrunderea

rozatoarelor.

Deratizarea de combatere consta in folosirea de mijloace mecnico-chimice sau biologice.

Procedee mecanice: Folosirea de capcane de diferite marimi, cu momeli alimentare, la care nu se va lucra

direct cu mana, mirosul de om alungand rozatoarele.

Mijloace chimice: Folosirea de substante raticide care omoara pe cale digestiva sau inhaltorie.

GESTIONAREA SI INDEPARTAREA REZIDUURILOR SI DESEURILOR

Reziduurile solide colectate din saloane, sali de tratament, sali de operatie, sali de nastere, se indeparteaza

dupa fiecare interventie si se colecteaza in recipiente impermeabile marcate cu diferite culori. Spitalele sunt

dotate cu crematorii pentru arderea deseurilor considerate infectate. Reziduurile lichide se indeparteaza prin

reteaua de canalizare. Resturile alimentare de la pacienti se indeparteaza dupa ce au fost fierte, pentru

distrugerea germenilor patogeni. Recipientele, containerele colectoare se spala si se dezinfecteaza dupa

folosire. Deseurile reciclabile si curate(hartie, plastic) se aduna in containere speciale.

CODUL DE CULORI PENTRU CONTAINERE

1. GALBEN – Pentru deseuri infectioase compuse din sange precum si totalitatea materialelor care au

venit in contact cu acesta sau alte lichide biologice. Deseuri din sectiile de hemodializa,

instrumentarele intepatoare, taietoare si materiale de unica folosinta (manusi, seringi, bisturie).

2. VERDE – folosit la deseuri anatomo-patologice si anatomice precum fetusi, placente, parti anatomice

si material biopsic rezultata din blocurile operatorii de chirurgie si obsterica-ginecologie. Parti obtinute

din laboratoarele de autopsii, cadavre de animale rezultate in urma activitatilor de cercetare si

experimentare.

3. ROSU – pentru deseuri cu risc infectios major si pentru cele intepatoare-taietoare, pipete, ace, seringi,

lame de bisturiu, sticlarie de laborator sau alta sticlarie sparta, sau care a intrat in contact cu material

infectat.

4. NEGRU – pentru deseuri nepericuloase, fara risc infectios si cele asimilabile deseurilor menajere.

3. Sterilizarea

Metoda principala de asepsie şi cea mai perfectă care realizează distrugerea microbilor, a formelor sporuale

microbiene, a ciupercilor şi virusurilor, poarta numele de sterilizare.

Metodele de sterilizare sunt de trei feluri, după sursa folosită:

A. Metode fizice:

-prin caldura:-uscată ( flambarea, Poupinel)

-umedă ( fierbere, autoclavare)

-prin iradiere

B. Metode chimice:

-formolizarea

-sterilizarea

C. Metode biologice:

-sulfamide

-antibiotice

-vapori cu Oxietilenă

Sterilizarea este precedată de pregătirea instrumentelor și materialelor.Clasificarea instrumentelor

Pentru acţiuni practice, instrumentele şi obiectele utilizate în asistenţa medicală au clasificate în trei categorii, după riscul de transmitere a infecţiilor pe care îl presupune utilizarea acestora

Cele trei categorii sunt:

■ instrumente critice;

■ instrumente semi-critice;

■ instrumente non-critice.

Instrumente critice - sunt cele care vin în contact cu ţesuturile sterile sau sistemul vascular,

instrumente care penetrează pielea sau mucoasele.

Ex.: - bisturie, ace, catetere vasculare, implanturi;

- alt instrumentar chirurgical invaziv.

Necesită sterilizare între utilizări.

Instrumente semi-critice - sunt cele care vin în contact cu mucoasele, cu excepţia mucoasei

periodontale sau cu soluţii de continuitate ale pielii.

Ex.: - endoscoape, laringoscoape, tuburi endotraheale;

- echipament de anestezie şi respiraţie asistată.

Necesită sterilizare sau dezinfecţie de nivel înalt între utilizări:

- termometre orale sau rectale şi

- suprafeţe netede, dure

Necesită dezinfecţie de nivel intermediar până la scăzut între utilizări.

Instrumente non-critice - lenjerie, muşamale, aleze, etc.

Reguli de alegere a procedurilor de dezinfecţie şi sterilizare

-instrumentele care penetrează ţesuturile normal sterile şi instrumentele prin care curge sânge,

trebuie sterilizate înainte de utilizare.

-Instrumentele reutilizabile sau obiectele care vin în contact cu mucoasele trebuie să fie

sterilizate sau dezinfectate de nivel înalt înainte de reutilizare.

-Instrumentele care necesită sterilizare trebuie să fie curăţate înainte, pentru a reduce gradul de

încărcătură bacteriană.

O atenţie deosebită se va acorda suprafeţelor de lucru: suprafeţele pe care se pregătesc

tratamentele injectabile, separate de cele pentru depozitarea probelor biologice prelevate

pentru laborator, trebuie să fie curăţate şi dezinfectate, pentru evitarea transmiterii germenilor

ce recunosc drept cale de transmitere sângele (virusurile hepatitice B. C şi HIV).

Metode de curăţire:

- pt. masa de operaţie, mese instrumentar - ştergere, stropire, pulverizare;

- băiţe pentru copii - ştergere;

- ploşti, oliţe, recipiente pt. colectare de produse patologice - imersie după golire şi spălare

prealabilă, folosind 1 voi. soluţie pentru 1 voi. recipient;

- mobilier, paturi şi noptiere - ştergere, stropire, pulverizare.

Pregătirea în vederea sterilizării instrumentarului medico-chirurgical utilizat cuprinde 8 etape :

1.Sortarea materialelor( critice,non critice, semicritice)

2. Curățarea și decontaminarea- se face imediat după utilizarea instrumentului,se pune in sol.Thor 0,5%

timp de 15 min, apoi se face curățatea propriu-zisă,prin care se elimină materiile organice cu ajutorul

unei perii

3. Clătirea instrumentarului-se face sub jet de apă caldă pentru a elimina orice urmă de detergent ,

dezinfectant,sau alte impurități.

4. Dezinfecția- se face prin submerjarea instrumentelor în dezinfectant timp de 15 min.Ex. Lysetol sau

Gigasept

5. Clătire- sub jet de apă caldă

6. Uscarea instrumentelor- se face prin ștergere individuală(cu ajutorul unor cârpe sau tifon).

7. Lubrefierea- se face cu ulei de parafină, pe toată suprafața instrumentului

8. Verificarea integrității și funcționalitatea instrumentelor

În urama acestor etape urmează aranjarea în cutii (casolete si truse)

Lamele bisturieleor trebuie învelite in vată sau tifon pt protejare.

Cutiile metalice cu instrumente se sterilizează la Poupinel sau Autoclav folosindu-se fiole martor.

Când instrumentele nu se vor mai utiliza o perioadă de timp mai îndelungată, vor fi păstrate în locuri ferite de

umiditate, unse cu un strat subțire de vaselină,sau parafină mai ales la îmbinări.

Sterilizarea la Poupinel

Metoda optima de sterilizare prin caldura uscată se ralizeaza la POUPINEL. Acesta este un aparat

cu pereţi de metal, rezistenti dubli, între care se afla azbest isolator. Sursa de caldura este electrica şi trebuie sa

asigure temperaturi ridicate la care sterilizarea sa fie realizata. În aparat exista un ventilator care omogenizeaza

aerul din interior, pentru a avea temperatură corectă în toate compartimentele. Pe rafturi se pun cutii cu

instrumente de metal sau de sticla care rezista la temperaturi ridicate. Un termometru la exterior permite

urmarirea temperaturii din aparat care trebuie sa atinga 160 grade eficiente după două ore, 170 grade după o

ora şi jumatate sau 180 grade pentru o durata de 45 minute de sterilizare. Evident, ca în acest aparat nu se pot

steriliza materilale care nu rezista la asemenea temperaturi. De obicei se sterilizeaza instrumentarul chirurgical

sau de metal. Avantajul acestei strerilizări constă în faptul că obiectele sunt perfect uscate, după sterilizare și

nu deteriorează obiectele metalice.Ciclul complet de sterilizare are 3 timpi:

- Încălzirea la temperatura indicată pentru sterilizare

- Menținerea temperaturii realizate în tot timpul indicat

- Răcirea aparatului.

În timpul ciclului de sterilizare este interzis să se deschidă ușa aparatului.

Sterilizarea la Autoclav

Autoclavul este un aparat cu pereţi rezistenti pentru a rezista la presiunile mari. Este prevazut cu o

sursa de caldura capabila sa atinga temperaturile dorite amplificate de presiune. În interiorul autoclavului se

gasesc rafturi pe care se aseaza casolete şi cutiile de instrumente. Casoletele sunt cutiile de metal rotunde,

prevazute cu un manson reglabil care acopera o serie de orificii care permit patrunderea aburilor în interior si

care se inchid după sterilizare pentru a evita patrunderea microbiilor.

Principiul de funcţionare a autoclavului este realizarea de vapori sub presiune prin incalzirea apei

care se afla într-un recipient situat deasupra sursei de caldura. Presiunea şi temperatura dicteaza timpul necesar

pentru o sterilizare corecta.

La exteriorul aparatului exista un manometru care marcheaza presiunea din interior şi un

termometru care arata temperatura.

Raportul dintre presiune şi temperature creşte puterea de sterilizare. Astfel, la o atmosfera se

realizează o temperature de 120 grade, la 1,5 atmosfere se realizează 128 grade, la 2 atm. Se obţine la o

presiune de 2,5 atm. şi o temperature de 144 grade timp de 30 minute, la care cei mai rezistenti spori,

ciupercile şi virusurile mor.

Pentru controlul eficientei sterilizarii se folosesc teste speciale care contin substanţe incolore care

isi modifica coloarea la temperaturile de 120 grade sau temperaturile mai crescute. Aceste substanţe se gasesc

în flacoane ermetic inchise în care se introduc în casolete şi cutiile de instrumente. Tubul Brown are trei

variatiuni de culori în nuante diferite, în funcţie de temperatura O metoda ingenioasa foloseste stampile cu

soluţii incolore cu amprenta de “steril”care la temperature devine vizibila. În lipsa acestora se pot folosi

eprubete inchise cu germeni şi spori care se verifica după sterilizare în laboratorul spitalulului pentru a vedea

eficienta sterilizarii.

Sterilizarea cu vapori de Oxietilenă

Este sterilizare chimică la rece,care protejează materialele de cauciuc sau plastic.

Acesti vapori sunt penetranti şi putem introduce pentru sterilizare şi materiale şi instrumente

ambulate. Vaporii patrund prin materiale de plastic, lemn sau hartie.

Se introduc materialele într-o încăpere perfect închisă , se pornește aparatul și se lasă ca gazele să

atingă o presiunede 1-1,5 atm , La atingerea presiunii de1,5 atm aparatul se oprește singur.

Ușa încăperii se deschide numai după ce gazul a fost evacuat printr-o conductă înafara clădirii.

Materialele sterilizate se ambalează în folii etanșe și se pot utiliza începând cu a doua zi.

Menținerea sterilizării

Pentru menținerea sterilizării obiectelor și materialelor este necesar să se asigure etanșietatea

cutiilor cu sterile și păstrarea acestora, până la distribuire într-un loc special amenajat pentru strile.

Durata de vlabilitatea a sterilelor este de 24 ore cu condiția de a se menține cutia închisă, imediat

după sterilizare , pe ambalaj sau pe cutii se aplică o banderolă de hârtie , care se rupe cu ocazia deschiderii

înainte de folosire.

Banderola trebuie să cuprindă următoarele date:

-ziua și ora sterilizării

- data si ora la care expiră valabilitatea sterilizării

- conținutul ambalajului

- indicativul persoanei care a sterilizat

Bibliografie

C. Mozes ”Tehnica îngrijirii bolnavului” Editura Medicală București, 1997.

L. Titirca ” Ghid de nursing ”Editura Viata Medicala Româneasca Bucuresti

Legea 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical, infiintarea, organizarea si

functionarea Ordinului asitentilor medicali din România cu completarile si modificarile

ulterioare

Legea 46//2003 privind drepturile pacientului

O. Marginean ”Lecțiuni de nursing general”Universitatea de Medicina si Farmacie Tg Mures

2005

Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 560/1999 cuprinzând fisele de atributii pentru asitentii

medicali

Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 984/1994 privind prevenirea si controlul infectiilor

nozocomiale

Ordinul Ministerului Sanatatii 219/2002 Cod de procedura privind gestionarea deseurilor

periculoase

Ordinul Ministerului Sanatatii si familiei nr.185/2003 privind normele tehnice , asigurarea

curațeniei, dezinfecției, efectuarea sterilizării si pastrarea sanatatii obiectelor si materialelor sanitare

in unitatile sanitare de stat si private