1

Vol. 4. Oasele, articulaţiile şi muşchii

Scheletul Funcţiile scheletuluiModelarea scheletului

ArticulaţiileFuncţiile articulaţiilorMuşchii

Functiile muşchilorEvaluarea sistemului musculo-scheleticLeziuni articulare generalizate

Osteoartrita Artrita reumatoidăSpondilartrita anchilozantăArtrite reactive

Artrita reactivă (Sindromul Reiter)Artrite în bolile inflamatorii intestinaleArtrita psoriazică Artrite infecţioase

Artrita bacteriană Artrita gonococică

Guta

Boli ale oaselorOsteoporozaOsteomielita

Osteomielita acutăOsteomielita cronică

Osteita deformantă sau Boala PagetNecroza aseptică

Coloana vertebralăDegenerarea discurilor intervertebrale,Durerea joasă de spate

Hernia de disc, Sciatica, Stenoza vertebrală,Tratamente pentru durerea cronică de spate

Leziuni ale muşchilor şi tendoanelor BursitaTendinite TenosinoviteSindromul de tunel al carpului Contractura DupuytrenDistrofia simpatică reflexăFibromialgia

2

Dureri osteo-articulare regionaleDureri articulare cervicale Entorsele cefeiHernia de disc cervicalăSpondiloza cervicală (Lezinuni artritice cervicale)Sindromul de ieşire din toraceDurerea de umărOsteoartrita acromioclavicularăOsteoartrita glonohumeralăCapsulita adezivăEpicondilitelitaDurerea de genunchiRuptura de meniscEntorsa de genunchi Durerea patelo-femurală Entorsa de gleznă Durerea de piciorDureri la călcâi şi în spatele piciorului. Tendinita AhilleDurerea la arcul picioruluiPiciorul platAccentuarea arcului piciorului Bursita călcâiuluiExostoza călcâiului Fasciita plantară Durerea la nivelul degetelor

Bătăturile Unghiile încarnateBunionulCalusurileDegetul în ciocan NeuromaFractura de stres Sesamoidita

FracturileCrampele musculare

OASELE, ARTICULAŢIILE ŞI MUŞCHII

Scheletul

Scheletul are patru componente: oase, cartilagii, tendoane şi ligamente.

3

Funcţiile scheletului: sprijină greutatea corpului şi protejează organele;. cartilagiile uşurează mişcările multor articulaţii; ligamentele sunt benzi fibroase puternice ataşate de oase care menţin articulaţiile;. depozit de minerale în special calciu, fosfor şi grăsime în măduva osoasă;. producerea celulelor de sânge în măduva osoasă;

muşchii scheletici ataşaţi de oase prin tendoane permit mişcările voluntare ale corpului.

Fig. Scheletul uman.Sursa: forumpompieri.info

Legenda: 1. Fibula (Peroneul), 2. Tibia, 3. Patela (Rotula), 4. Femurul, 5. Ulna (Cubitus), 6. Radius, 7. Humerus, 8.Scapula (Omoplatul), 9.Clavicula, 10. Craniul, 11.Mandibula, 12.Sternul;13.Coastele, 14.Ileonul, 15.Sacrul, 16. Pubisul, 17.Carpul, 18.Metacarpul, 19.Falangele, 20. Ischionul, 21.Tarsul, 22.Metatarsul, 23.Falangele.

Modelarea oaselor

Ca şi alte organe din corp oasele sunt organe vii, fiind dizolvate şi reformate continuu. Această transformare este necesară pentru creşterea, repararea leziunilor mici ce rezultă din stresul zilnic şi menţinerea optimă a funcţiei organismului. În fiecare an este remodelat 10-30% din scheletul adultului.

4

Fig. Rezorbţia şi remodelarea osului.Legendă:

1. Celule la suprafața osului ( periost),2. Precursor de osteoclast,3. Osteoclast (care absoarbe osul),4. Celule cu un singur nucleu,5. Precursor de osteoblast,6. Osteoblast, celulă care formează osul,7. Suprafața osului (periostul) în repaus,8. Procesul de activare al osteoblastului,9. Rezorbția osului,10. Începe formarea osului,11. Suprafața osului dur,12. Formarea osului cu celule tinere,13. Mineralizarea osului.

Scheletul conține 99% din calciul corpului; restul circulă în sânge și are rol major în funcțiile de bază ale organismului, de ex.: coagularea sângelui, funcțiile nervilor și contracția mușchilor.

Articulaţiile

Funcţiile articulaţiilor: - mobilitate; permit mişcările corpului, inclusiv respiraţia;- vorbire;- protecţia organelor, inclusiv protecţia de şocuri.

Muşchii

5

Fig. Vedere anterioară şi posterioară a mușchilor superficiali.Sursa: esanatos.com

Legendă:Gluteus (fesierul) mediu, Sartorius (croitorul); Marele dorsal (Latissimus dorsi)

Muşchii sunt trei feluri de muşchi: scheletici, netezi (de ex. în intestin) şi cardiaci (miocardul).

Funcţiile muşchilor:- mişcările corpului ca mersul şi mânuirea obiectelor;- meţin poziţia corpului prin tonusul constant al muşchilor scheletici; - comunicarea ca: vorbirea , scrisul manual sau la computer, arta grafică, gesticularea, expresia feţei; - respirţia prin mişcarea muşchilor toracelui;- contracţia organelor şi vaselor de sânge prin acţiunea muşchilor netezi din pereţii organelor interne. Aceste contracţii permit mişcarea alimentelor în tubul digestiv, eliminarea secreţiilor din glande şi reglarea fluxului de sânge prin vase;.- contracţiile inimii care împinge sângele în organism; - contracţia muşchilor scheletici produce căldură care contribuie la menţinerea temperaturii corpului.

LEZIUNI ARTICULARE (Generalizate)

Osteoartrita

Osteoartrita, denumită şi osteoartroză, artroză, artrită hipertrofică sau boala degenerativă a articulaţiilor, este o deteriorare treptată a cartilagiului articular care produce deformări şi durere. Este forma cea mai frecventă de artrită.

Cauze:

6

- uzura dezvoltată cu înaintarea în vârstă. Uzura zilnică produce degenerarea treptată a cartilagiului şi excrescenţe (osteofite) ale extremităţilor osoase din articulaţii. . La vârsta de 40 de ani, 90% din adulţi au semne radiologice de osteoartrită.

- ereditatea- articulaţiile cele mai frecvent afectate sunt degetele, gâtul, coloana vertebrală,

picioarele, genunchii şi şoldurile.

Fig. Articulaţiile frecvent asectate în osteoartrită.Sursa: mojareuma.sk

Legenda:1.Genuchii; 2.Coloana vertebrală, inclusiv gâtul; 3.Şoldurile; 4. Mâinile; 5.Picioarele.

- poate apare în plus după fracturi, boli de metabolism (de ex. hiperparatiroidism) sau boli neurologice (de ex. tabes).

Factori agravanţi: stilul de viaţă nesănătos, obezitatea, sexul feminin, deficitul de hormoni estrogeni, suprasolicitarea articulaţiilor, de ex. maşinişti, alergători de cursă lungă, slăbirea musculară, pantofi cu toc înalţi, ş.a.

Fig. Pantofii cu tocuri inalte favorizează artrita genunchilor.Sursa:prevention.com

Simptome: - începutul este insidios, cu rigiditate articulară trecătoare. Mai târziu mişcările devin

limitate şi agravate prin activitate şi suportul greutăţii corpului, dar sunt uşurate de repaus;- simptomele sunt de obicei minore şi chiar dispar; la alţii însă ele se agravează treptat

putând deveni debilitante;- durere şi crepitaţii (trosniri) audibile la mişcări; - articulaţii dureroase şi umflate, rigiditate, mai ales dimineaţa sau după activitate fizică;

7

- limitarea mişcărilor în articulaţiile respective, excrescenţe nodulare la articulaţiile apropiate de vârful degetelor (noduli Heberden) sau de la mijlocul degetelor (noduli Bouchard).

Anchiloza şi manifestările generale lipsesc, iar inflamaţia articulală este uşoară.

Fig. Schița unei articulații normale și a altora cu osteoartrită progresivă.Sursa: 3bp.blogspot.com

Legendă:A. Articulație normală.

1.Cartilajul acoperă extremitățile osoase,2.Periostul,3.Osul articulației,4.Cavitatea sinovială cu lichid,5.Capsula articulară,6.Periostul,7.Membrana sinovială,8.Os articular.

B. Stadiul incipient al osteoartritei,1. Degenerarea cartilagiului.

C. Stadiul tardiv al bolii.1. Excrescențe osoase,2. Îngroșarea osului,3. Particule de cartilagiu, 4. Pierderea cartilagiului.

D.Fuzionarea articulației.

Examinarea sistemului musculoscheletic

Metodele medicale folosite mai des pentru evaluarea sistemului musculoscheletic includ:

Probe de sânge pentru a diferenţia diferite forme de artrită: viteza de sedimentare (VSH) numărarea de globule roşii şi celule albe nivelul de acid uric profilul artritei care măsoară anticorpi.

Probe de imagistică

8

- Radiografii simple- tomografie computerizată (CT scan)- Probe de MRI (imagini de rezonanţă magnetică)- Scanare osoasă cu substanţe radioactive injectate intravenos.- Analiza lichidului din articulaţii

Artroscopia- foloseşte un tub luminat, flexibil, de grosimea unui creion, introdus în articulaţie printr-o mică incizie.

Medicul ortoped foloseşte artroscopul pentru diagnostic şi tratament. Prin artroscop el introduce instrumente subţiri cu care poate curăţa meniscurile genunchiului lezat, extrage un cartilagiu rupt sau poate chiar sutura ligamente din articulaţii.

Evoluţie:Rigiditatea articulaţiilor provoacă fracturi microscopice urmate de formarea de calus,

rigiditate tot mai mare şi alte fracturi mici. Părţile moi din jurul articulaţiei se inflamează iar tonusul muşchilor scade.

Fig. Deformări ale degetelor în ostreoartrită.Sursa: 3.imperial.ac.uk

Persoana se mişcă tot mai greu şi starea de sănătate se deterioarează.

Prevenire:- menţinerea normală a greutăţii corpului şi a mişcărilor articulare; - menţinirea nivelului normal de vitamină D prin expunere la soare timp de 15 minute pe

zi, sau supliment de vitamină D3;- tratamentul inflamaţiei cronice; - antioxidanţi, - alimentaţie corectă;( vezi alimentaţia cu profil antioxidant).

Diagnostic:- istoricul şi examinarea fizică- nu sunt probe de diagnostic pentru osteoartrită. Rareori când diagnosticul este nesigur,

se face examen radiologic.

9

Tratament:

- exerciţii fizice recomandate de un kinetoterapeut. Scopul lor este de a menţine flexibilitatea, a întări muşchii slăbiţi şi a îmbunătăţi condiţia fizică.

Instructorul observă activitatea fizică a persoanei, cum îşi perie dinţii, cum se îmbracă sau pregăteşte mâncarea şi recomandă modalităţi de a o îmbunătăţii, eventual folosind unelte ajutătoare.

- limitarea stresului la încheieturile afectate prin atele, colac la gât, folosirea bastonului, cârje şi altele;

- adaptarea încălţămintei;

Fig. Încălţător lung.Sursa: hayfever.buyden.co.uk

- comprese calde şi/sau reci, lămpi termice, băi sau duş cald pot calma temporar durerea şi uşura mişcările;

- scăderea în greutate la cei graşi sau obezi.

Exerciţii fizice de mobilizare a articulațiilor în osteoartrită.

Gâtul

Fig. Mişcări pentru articulaţiile gâtului.

Pumnul

10

Fig. Mişcările articulaţiei pumnului în diferite direcţii pentru osteoartrita mânii. Sursa: sportmadicineclinicdelhi.com

A, B, C: Mișcări în diferite direcții din articulația pumnului:Întinderea mâinii din articulația pumnuluiÎntinderea articulației pumnului prin presiuneÎntinderea prin flexie a articulației pumnuluiMișcări de pronație și supinație ale antebrațuluiExerciții de flexie ale mâiniiExerciții de extensie ale mâiniiPrindere pentru întărirea mușchilor mâinii

Umeri

11

Fig. Mişcări articulare, predominent ale umărului (A - F). Sursa: thefreedictionary.com

Spatele

abdomene (exerciții de întărire a mușchilor abdominali)Sursa: healthline.com, by George Krucik

12

Fig. Exerciţii pentru durerea de spate joasă Sursa: blog.harvardvanguard.orgLegenda:Întinderea pentru rugăciuneRotaţia trunchiului inferiorUn genunchi la pieptAmbii genunchi la pieptBascularea pelvisului și contracția abdomenului

Șolduri

Fig. Exerciţii pentru artrita şoldurilorSursa: orthohyd.comLegenda:Bascularea pelvisuluiRidicarea piciorului din poziţia laterală Ridicarea piciorului flexat din poziţia laterală Alunecarea pe pereteRidicarea braţului şi a piciorului din poziţie laterală.

13

Genunchii

Fig. Exerciţii pentru artrita genunchiului, cu sau fărăfolosirea unei benzi elastice.Sursa:biltmore-pt.com

Exerciţii vesele pentru ameliorarea osteoartritei.Sursa: exercisesforosteoarthritis.com

Picioarele

14

Fig. Exerciţii pentru picior şi gleznăSursa: summitpost.orgLegenda: Întinderea gleznei către şi spre perete; a mulchilor tibial anterior şi posterior, muşchiului peronier

şi exerciţiu pentru echilibru.

Fig. Nu lăsați osteoartrita să vă oprească dela o viaţă activă şi optimistă.Sursa: exercisesforosteoarthritis.com

- creme şi unguente locale, de ex. capsaicin, oferă un efect contrairitant,- educaţie pentru a preveni leziunile cartilajului, care de obicei nu se mai vindecă,- începe cu medicamente anti-inflamatorii nesteroide (de ex. ibuprofen, naproxen,

salsalate)- medicină complementară:

- suplimente nutritive ca glucozamina, chondroitin, deşi larg folosite nu par să reducă simptomele mai mult decât placebo (medicament inactiv, cu efect subiectiv) - MSM (metil sulfonil metan) poate ajuta la refacerea cartilagiului;

- inhibitori COX-2 sunt medicamente noi împotriva durerii şi inflamaţiilor, cu risc mai scăzut de sângerare sau ulcer gastrointestinal decât precedentele, de ex. celecoxib (Celebrex)

- injecţii intra-articulare cu triamcinolone, corticosteroizi sau hyaluronate;- antidepresanţi uşori, seara la culcare, când se asociază depresia;-intervenţii chirurgicale: artroscopie cu debridare, artrodeză (anchiloză chirurgicală),

osteotomie de realiniere, artroplastie (înlocuirea articulaţiei) la şold şi genunchi.Unii medici recomandă tratament conservator (program de exerciţii şi scăderea greutăţii

corporale) în loc de medicamente sau intervenţii ortopedice.

Artrita reumatoidă

15

Artrita reumatoidă, reumatică sau poliartrita reumatoidă este o boală generală autoimună, produsă prin atacul sistemului imun asupra unor celule proprii din corp şi manifestată prin inflamaţia cronică a articulaţiilor, în special a celor periferice.

Fig. Articulație normală și în artrită reumatoidă.Sursa: wikipedia.org

Legendă:A. Articulație normală.

1.Mușchi, 2. Cartilagiu, 3. Tendon, 4. Os, 5. Membrană sinovială, 6. Lichid sinovial,7 Capsula articulației, 8. Os.

B. Articulație afectată de artrită reumatoidă.1. Eroziune osoasă, 2. Pierdere de cartilagiu, 3. Membrana sinovială inflamată,4. Capsula artuculației umflată, 5. Os rarefiat.

Cauzele nu se cunosc. Este probabil produsă de răspunsul autoimun a unei persoane predispusă genetic la un agent din mediu, ca infecţia bacteriană sau virală.

Cum se manifestă :

16

- simptome generale: oboseală, indispoziţie, slăbiciune, febră uşoară, micşorarea poftei de mâncare, scădere în greutate;

- rigiditate şi dureri matinale în articulaţiile afectate. Rigiditatea se accentuează după activitate intensă;

- articulaţiile, în special cele ale mâinii şi pumnului sunt calde, umflate, sensibile, dureroase simetric. Pot fi prinse şi articulaţiile de la falcă (temporomandibulare), gât, cot, umăr, şold, genunchi, gleznă şi picior, dar nu şi din regiunea sacrală;

Fig. Principalele localizări ale artritei reumatoide.Sursa:health-line.com

- leziunile articulare pot provoca subluxaţii şi anchiloze; - durerile articulare limitează activitatea şi duc la atrofia muşchilor;- nodulii reumatoizi sub piele, mai rar în plămâni şi ochi; - manifestări oculare: uscăciunea ochilor împreună cu a gurii şi a altor mucoase pe

măsură ce boala avansează (sindromul Sjӧgren);- se pot asocia inflamaţii ale ochilor, inimii şi plămânilor.Alte simptome în afara articulaţiilor:- înroşirea palmelor;- inflamaţia pericardului şi a pleurei;- rareori fibroză pulmonară;- mărirea ganglionilor limfatici;- lezarea vaselor poate provoca rareori complicaţii grave (de ex. ruptura aortei).

Diagnostic:- istoricul bolii- examenul fizic; pentru stabilirea diagnosticului poate fi necesară observaţia repetată a

leziunilor articulare; - probe de sânge pentru factorii reumatoizi autoimuni şi pentru anemie;- radiografii articulare, arată leziuni caracteristice în jurul articulaţiilor;- analiza lichidului sinovial.Diagnosticul de artrită reumatoidă (AR), după Colegiul American de Reumatolgie, se

bazează pe prezenţa a patru din următoarele şapte criterii, dintre care primle patru prezente pentru cel puţin 6 săptămâni:

1. rigiditate matinală de peste o oră2. artrită cu edem în trei sau mai multe articulaţii

17

3. umflarea încheieturilor mâinii 4. artrită simetrică 5. noduli reumatoizi6. modificări radiologice tipice pentru AR7. factor reumatoid pozitiv (prezent în sânge).Examene de laborator: sunt prezenţi factorul reumatoid şi anticorpi relativ specifici

pentru artrita reumatoidă.

EvoluţieBoala apare între 20 şi 50 de ani; începe prin inflamaţia şi îngroşarea membranei

sinoviale, care provoacă durere şi limitarea mişcărilor. Treptat cartilagiul şi extremităţile oaselor sunt erodate şi articulaţia se deformează.

Speranţa de viaţă este influenţată de leziunile cardiovasculare provocate de AR.

Prevenire:Nu sunt metode sigure de a preveni artrita reumatoidă. Se recomandă totuşi următoarele

pentru a-ţi întări sistemul imuntar:- exerciţiile aerobice combinate cu cele de întărire, întinderi sau elongaţii;- mănâncă sănătos. Încearcă dieta vegetariană. Evită fumatul şi alcoolul, iar dulciuri

consumă puţin şi rar:- creşte consumul de acizi graşi omega-3;- evită alcoolul, tutunul, excesul de cafea; râzi pe cât de mult posibil; găseşte un sens în viaţă. Întreabă-te ce-ţi dă energie când te trezeşti dimineaţa; asociază-te cu persoane pozitive; încearcă lucruri noi pe care n-ai îndrăznit să le faci. Ţine un jurnal personal, fă o listă cu

lucrurile care te-au făcut fericit. Mişcă-te mai mult. Fă-ţi timp de joacă; fii creativ/ă: dansează, scrie poezii sau proză, învaţă să cânţi la un instrument, meditează.

Tratament: - este necesară cooperarea dintre medicul de familie, reumatolog, fizioterapeut şi eventual

ortopedist;- educaţia pacientului despre evoluţia bolii, alimentaţie ş.a.;- mult repaus;- exerciţii fizice cu evitarea celor viguroase care pot agrava simptomele; la început sub

îndrumarea unui kinetoterapist.

18

Fig. Kinetoterapie .Sursa: Active rehab center.com EMH physical therapy.com

Activităţile fizice uşoare pot menţine sau chiar creşte forţa muşchilor din jurul articulaţiilor, mărind stabilitatea lor.

Unele exerciţii se pot efectua în apă sau în lacuri sărate, ca Amara, Ocna Sibiului.

Fig. La băi în Ocna Sibiului.Sursa: infopensiuni.ro

- dieta alimentară de tip antiinflamator; Vezi piramida alimentară antiinflamatorie.

19

Fig. Piramida alimentară antiinflamatorie.Sursa: :Dr-Weil-Anti-Inflammatory-Food

Legendă:A.

1. Zarzavaturi, 4-5 porții/zi min.2. Fructe, 3-4 porții/zi.

B.3. Cereale integrale, 3-5 ori /zi.4. Paste făinoase din făină integrală, 2-3/ săptămână.5. Fasole, linte, mazăre, 1-2 /zi.

C.6. Grăsimi sănătoase, 5-7 /zi.

D.7. Pește și fructe de mare, 2-4 /săptămână.

E.8. Preparate din soia, 1-2/ zi.

F.9. Ciuperci comestibile, ori de câte ori ai ocazia.

G.10. Alte surse de proteină: brânză și iaurt scăzute în grăsime, ouă bogate în acizi

omega 3, carne de pasăre fără piele, carne roșie slabă, 1-2 ori/săptămână.H.

11. Ierburi și plante sănătoase, ori de câte ori ai ocazia. I.

12. Ceaiuri, verde, etc. 2-4 cești / zi.

20

J.13. Suplimente alimentare, zilnic.

K.14. Vin roșu (opțional), nu mai mult de 1-2 pahare mici /zi.

L.15. Dulciuri sănătoase, ciocolată neagră, rareori.

Sursa: drweil.com

- consum crescut de alimente bogate în acizi graşi, omega-3 şi omega-9;- înlăturarea factorilor care agravează boala : cafea, tutun şi alcool şi dacă se suspectează

intoleranţă la produsele lactate, citrice, nuci şi făină de grâu, acestea se suspendă din dietă pentru 2 săptămâni după care se reintroduc treptat urmărind reapariţia eventuală a simptomelor;

- vitamine cu rol antioxidant: vitamina C, E împreună cu seleniu; controlul obezităţii; este nevoie deseori de 10 ore de somn pe noapte, sau opt ore noaptea şi două ore

ziua; meditaţie, exerciţii de relaxare şi de a face faţă stresului; comprese calde sau reci pe articulaţii pot scădea durerea; creme sau loţiuni (de ex. capsaicin) pentru dureri uşoare; aleză pentru a micşora durerea prin imobilizarea articulaţiilor afectate în

perioadele cu dureri mari; folosirea de proteze care pot corecta deformaţiile.

Medicamente:- anti-inflamatorii nesteroide de ex.ibuprofen (Motrin), naproxen (Naprosyn); - inhibitori cox-2 (de ex. celecoxib);- corticosteroizi: doze mici de prednison pentru scurt timp pot scade rapid simptomele

bolii. Pot fi folosite temporar pentru a uşura fizioterapia sau pentru tratamentul altor manifestări grave, ca leziuni ale inimii sau ochiului. Pot fi folosiţi şi intra-articular în una sau două articulaţii. Datorită efectelor lor secundare multiple şi grave, nu se folosesc pe timp îndelungat;

- medicamente antireumatice care modifică boala: methotrexat, ciclosporină, hidroxychlorokină (antimalaric), sulfasalazină, leflunumidă (poate provoca malformaţii congenitale; contraindicat la femeile înainte de menopauză şi bărbaţii care vor să fie taţi). Asemenea medicamente necesită supravegherea atentă, deoarece pot fi toxice; ele acţionează lent şi necesită 8 săptămâni pentru a fi eficace;

- factorii inhibitori de necroză tumorală au scopul de a întrerupe procesul inflamator : etanercept, abatacept, rituximab, infliximab, adalimumab. Sunt medicamente puternice cu efecte secundare multiple care necesită supraveghere medicală atentă. În plus sunt şi scumpe. Asemenea medicamente sunt mai eficace când sunt administrate în combinaţii.

Plante medicinale: ginger, turmeric ş.a.Tratament pentru trup şi suflet:

meditaţie zilnică pentru a privi îndeaproape legătura dintre corp, minte şi suflet; exerciţii de relaxare şi folosirea metodelor de a face faţă stresului (vezi capitolul stres); yoga şi thai-chi pot include o componentă meditativă;

Tratamentul ortopedic: artroscopie, artroplastie ş.a..

21

Tendinţa modernă este de a trata pacienţii cât mai devreme cu medicamente antireumatice puternice, dacă anti-inflamatoriile nesteroide iniţiale nu au dat rezultat sau de îndată ce s-a stabilit diagnosticul de AR.

Spondilartrita anchilozantă

Spondilartrita anchilozantă este o boală inflamatorie cronică a coloanei vertebrale manifestată prin durere şi rigiditate progresivă a spatelui.

Fig. Formă avansată de spondilatrită anchilozantă. Sursa: Reed Group

Legendă:1. articulațiile costovertebrale osificate,2. articulațiile vertebrale sudate,3. articulațiile sacroiliace, anchilozate.

Cauze: necunoscute. Factorii genetici au un rol important.

Cum se manifestă:- rigiditate matinală a spatelui sau şoldurilor, ameliorată de activitate;- dureri în partea de jos a spatelui, continui sau întrerupte, mai severe noaptea;- oboseală, lipsa poftei de mâncare, scădere în greutate;- limitarea mişcării coloanei vertebrale lombare; curbura regiunii lombare rămâne dreaptă

când pacientul se apleacă înainte, iar curbura toracică se accentuează;- în formele avansate întreaga coloană vertebrală devine rigidă, nepermiţând mişcare în

nici o direcţie;- dureri la ceafă şi piept;- limitarea extinderii toracelui, datorită rigidităţii coastelor;- manifestări extra-articulare: cardiovasculare (insuficienţă aortică, bloc de ramură, inimă

mărită), fibroză pulmonară, inflamaţia porţiunii colorate a ochiului (uveită);- dureri la locul de inserţie a tendonului lui Ahile şi la talpa piciorului (fasciită plantară).

22

Diagnostic: se bazează mai ales pe istoricul bolii, examenul clinic şi radiologic. Nu sunt probe de laborator specifice, deşi există o probă de antigen.

Criterii de diagnostic: - durere joasă de spate cu durată de cel puţin 3 luni, ameliorată prin activitate fizică, dar

nu prin repaus la pat;- limitarea mişcărilor coloanei în regiunea lombară,- scăderea extinderii toracelui;- leziuni sacroiliace (între osul sacru şi pelvis), de o parte sau de ambele părţi;- probe de sânge; pot detecta un antigen specific; VSH-ul este crescut;- proba pentru factorul reumatoid este negativă;- primele manifestări sunt la început vizibile doar la MRI, apoi la radiografie;- radiografia poate arăta semne de leziuni articulare la coloană, pelvis sau şolduri;

calcificările ligamentelor vertebrale dau aspectul radiologic de coloană în bambus.

Fig. Spondilita anchilozantă, radiografie.Sursa: Wikipedia.org

EvoluţieBoala începe între 15 şi 35 de ani, de obicei la nivelul articulaţiior sacroiliace, unde

vertebrele sacrale întâlnesc pelvisul şi progresează în sus către vertebrele gâtului. Cartilagiile dintre vertebre sunt lezate treptat şi înlocuite cu ţesut fibros care fuzează împreună vertebrele şi scade flexibilitatea. Este mai frecventă la bărbaţi.

Evoluţia cronică a bolii nu ameninţă viaţa, cu excepţia leziunilor la inimă sau rinichi. Folosirea timpurie a medicamentelor moderne a îmbunătăţit mult evoluţia multor pacienţi cu spondilită anchilozantă.

23

Tratament:Nu există tratament specific. Principiile generale de îngrijire a artritei cronice se aplică şi

aici;- urmăreşte în special menţinerea flexibilităţii, apoi micşorarea şi calmarea simptomelor;- trebuiesc practicate exerciţii respiratorii şi de postură pentru întărirea muşchilor;- corsetele şi suporturile nu ajută şi nu sunt recomandate;- vei fi instruit cum să stai în poziţie ridicată şi să eviţi a sta aplecat, pentru a evita

curbarea accentuată a coloanei, care poate deveni atât de gravă încât să nu mai poţi privi înainte;- trebuie să dormi pe spate, pe o saltea tare fără perne sub cap sau genunchi;- anti-inflamatorii nesteroide: indometacin este cel mai eficace, deşi este destul de toxic.

Trebuie folosită cea mai mică doză eficace;- medicamente mai noi folosite: sulfasalazină, etanercept, infliximab.

Artritele reactive

Artrita reactivă numită şi Sindromul Reiter este o asociere clinică de uretrită (inflamaţia uretrei), conjunctivită, leziuni musculo-cutanate şi artrită aseptică.

Manifestări clinice:- apare mai frecvent la bărbaţi tineri, la câteva zile sau săptămâni după infecţie

dizenterică (salmonela, ş.a.) sau transmisă sexual cu chlamydia; - artrita este asimetrică, afectează puţine articulaţii, ca glezna, genunchii şi coloana vertebrală;

Fig. Artrită reactivă la genunchi după infecție gonoreicăSursa: Wikipedia

- se asociază cu febră şi scădere în greutate;- leziunile musculo-cutanate apar pe penis şi în gură, iar cele de pe piele şi unghii imită

psoriazisul;- se pot asocia leziuni la inimă şi aortă.

Evoluţie:- cele mai multe semne ale bolii dispar în câteva zile sau săptămâni, dar artrita poate

persista luni sau ani şi poate fi urmată de sechele permanente.

24

Tratament:- analgezice, antiinflamatorii nesteroide (de ex. acetaminofen, ibuprofen, aspirină,

naproxen) sunt pe primul plan; când nu sunt eficace se apelează la sulfasalazină sau methotrexat. Antibioticele pentru tratamentul precoce al infecţiei sexuale negonococice reduc riscul

apariţiei artritei. Pentru artrita reactivă refractară se administrează medicamente anti TNF (etanercept,

infliximab, adalimamab) folosite în spondilita anchilozantă. Inhibitorul de TNF este un medicament care suprimă factorul de necroză tumorală, o parte din reacţia inflamatorie.

Artrite în bolile inflamatorii intestinaleArtrita complică deseori boala Chron şi colita ulcerativă; cuprinde articulaţiile mari, fără

deformări sau poate imita simptomele spondilitei anchilozante. Uneori manifestările articulare sunt mai puternice decât cele intestinale.

În boala Whipple (sindrom de malabsorbţie provocat de o bacterie filamentoasă (actinomicet) aproape 2/3 din bolnavi prezintă dureri de articulaţii sau artrită cu ani înainte de manifestările gastrointestinale şi pot dispare pe măsură ce apare diareea.

Artrita psoriazică

Artrita psoriazică este o spondilartrită inflamatorie apărută la 10-15% din pacienţii cu psoriazis,

predomină între vârsta de 30-55 de ani

o Manifestări clinice: artrita începe treptat după apariţia psoriazisului; apare mai frecvent la cei cu manifestări cutanate întinse; este de obicei asimetrică, iar degetele sunt umflate, cu aspect de cârnaţi.

o Tratamentulo este simptomatic;

repaos; atele pentru protecţia articulaţiilor; fizioterapie; antiinflamatorii nesteroide în cazurile uşoare; când nu sunt eficace se foloseşte

methotrexat, care poate ameliora leziunile cutanate şi articulare. Cazurile refractare pot beneficia de tratamentele cu etanercept sau infliximab;

corticosteroizii nu sunt indicaţi, deoarece sunt puţin eficace şi pot intensifica manifestările cutanate;

tratamentul cu succes al leziunilor psoriazice cutanate se asociază cu ameliorarea simptomelor de artrită;

inhibitori de TNF; de ex. halefacept în injecţii subcutanate par promiţătoare pentru leziunile cutanate şi articulare psoriazice.

Artrite infecţioase

25

Artrita infecţioasă sau septică este inflamaţia distructivă a articulaţiei datorită infecţiei cu microorganisme; infecţia poate proveni de la un focar din apropiere sau este transmisă prin sânge din alte părţi din organism.

Se deosebesc două forme: artrita septică (bacteriană) acută negonococică şi cea gonococică.

Artrita bacteriană debut brusc într-o articulaţie umflată, dureroasă şi caldă, asociată cu febră; formele negonococice apar în special la o singură articulaţie mare ca genunchiul

sau glezna, într-o articulaţie lezată anterior (artrită reumatoidă), la cei cu abuz de droguri injectate (endocardită), sau cu imunitatea scăzută (alcoolism, ciroză, diabet, insuficienţă renală, tratament imunosupresiv);

agentul cel mai frecvent este stafilococul auriu; lichidul intra-articular (sinovial) este purulent iar inflamaţia distruge articulaţia, în

lipsa unui tratament eficace. Culturile de sânge pot fi pozitive pentru microbi.

Artrita gonococică apare de obicei la persoane sănătoase anterior, mai frecventă la femeile tinere în timpul

menstruaţiei sau sarcinii; este migratoare, cuprinde pe rând mai multe articulaţii; se asociază cu inflamaţia tendoanelor din jur şi erupţie cutanată tipică (pustule) pe corp

sau extremităţi; răspunde prompt la antibiotice (de ex. ceftriaxone).

Evoluţia artritei septice depinde în parte de agentul cauzal şi de promptitudinea tratamentului; unele grupe de stafilococ auriu sunt rezistente la antibiotice (meticilină). Mortalitatea este ridicată, iar anchiloza articulaţiei rezultă frecvent dacă tratamentul este întârziat sau necorespunzător.

Tratament: spitalizare de urgenţă; antibiotice cu spectru larg, intravenos, imediat după aspiraţia lichidului sinovial şi

examinarea microscopică a lichidului sinovial, până la obţinerea rezultatelor culturii de sânge;

aspirarea zilnică a lichidului intraarticular urmată de drenaj chirurgical după 2-4 zile, dacă tratamentul medical nu produce ameliorări;

comprese calde şi imobilizare prin atelă în poziţie ridicată sau tracţiune pentru durere;

exerciţii de mişcare activă începute cât de curând în limitele toleranţei, pentru a preveni anchiloza.

Guta

26

Guta este o boală metabolică cu manifestări în articulații şi rinichi, care se prezintă cu artrită bruscă, acută şi foarte dureroasă.

Predomină la bărbaţi între 30-50 de ani, iar la femei după menopauză.

Cauzele gutei şi creşterii acidului uric în corp: producerea excesivă de acid uric, scăderea eliminării lui prin rinichi sau ambele; guta primară rezultă din tulburări înnăscute de metabolism; creşterea acidului uric secundară apare ca o complicaţie a alcoolismului,

leucemiei sau folosirea unor medicamente ca diuretice, chimoterapeutice, exces de alimente bogate în purine, deshidratare.

Factori precipitanţi: excesul de alcool, în special berea, medicamente (diuretice, aspirina

şi alţi salicilaţi, suplimente de vit. C şi niacin) sau chiar postul cu scădere în greutate.

Fig. Aspectul piciorului în atacul de gută.Sursa:health-answers.co.uk

Manifestări clinice: începe printr-o artrită acută repetată, urmată de deformarea articulaţiei; atacul acut apare de obicei noaptea într-o singură articulaţie; localizarea la baza degetului mare de la picior (haluce) este numită podagră.

Ştefan cel Mare a suferit de podagră; inflamaţia şi durerea puternică pot fi declanşate de abateri dietetice, activitate

fizică sau stres; articulaţia este umflată, caldă şi roşie; se asociază cu febră, creşterea frecvenţei pulsului şi alte semne generale; după atacul iniţial pot trece ani sau luni fără simptome; boala cuprinde cu timpul mai multe articulaţii, durerea devine mai intensă şi se

formează depozite de uraţi numiţi tofi, în ţesutul subcutan, cartilagii, tendoane, oase, rinichi şi alte ţesuturi. Tofii se dezvoltă ani după atacul iniţial de gută şi pot fi găsiţi pe picior, mâini, urechea externă, cot, genunchi;

pietrele la rinichi se pot manifesta prin crize dureroase; netratată, creşterea uraţilor (acidului uric) evoluează în poliartrită deformantă

cronică a extremităţilor, asemănătoare artritei reumatoide.

27

Prevenire: stil de viaţă: activitate fizică, hidratare, dietă sănătoasă, greutate corporală normală,

evitarea stresului şi a excesului de alcool; pentru scăderea reapariţiei crizelor- doze zilnice de colchicină; evită alimente bogate în purine, ca: organe de vită ș.a. (vezi tabelul următor); consumă cireșe negre, struguri negri, mure, afine și căpșuni; evită suplimente de vitamină C; sursele alimentare de vitamină nu sunt dăunătoare; acizi omega 3 din alimente sau suplimente.

Tabel Conţinutul în purine al alimentelor Conţinut scăzut Conţinut crescut

cereale prelucrate: făină albă, pâine, paste, tapioca,

zahăr, dulciuri, gelatină lapte, produse lactate, ouă unt, margarină şi alte grăsimi fructe şi nuci, salată, roşii, unele

zarzavaturi verzi supe fără carne apă, sucuri de fructe.

cărnuri, organe, peşte, fructe de mare

făina integrală cu tărâțe, fasole, mazăre, linte, spanac, sparanghel, conopidă, ovăz, ciuperci, drojdie de bere, bere, alte băuturi alcoolice, cacao,cafea,ceai.

evită medicamente care cresc acidul uric : unele diuretice, aspirină, niacin.

Tratament:

Atacul acut de gută: repaos la pat în prima zi; nu începe acum tratamentul preventiv deoarece ar putea agrava simptomele; bea lichide dacă ești deshidratat; antiinflamatorii nesteroide (preferabil): indometacin, ibuprofen (contraindicate în

ulcerul peptic), colchicină pe gură sau prin injecţii intravenoase, steroizi pe gură sau intraarticular;

Intervalul dintre crizele de gută: dietă: proteine în cantitate moderată, grăsimi şi alcool scăzute, creşterea

consumului de lichide pentru a favoriza eliminarea acidului uric, controlul obezităţii şi al hipertensiunii, dacă există;

modificarea dietei; evitarea alimentelor bogate în purine.

Tratament îndelungat. Scopul este de a preveni atacurile, a elimina tofi și a menţine scăzut nivelul de urat (acid

uric) din sânge: colchicină pe gură: timp de câteva săptămâni, înainte de a începe tratamentul

pentru scăderea acidului uric;

28

allopurinol; medicamente care cresc eliminarea acidului uric: probenecid sau sulfinprazonă, dietă, hidratare.

Plante: Coacăze negre sau roşii, fragi, căpşuni şi zmeură, agrişe, citrice, struguri, mere şi

pere, ceapă, fasole verde, pătrunjel, ţelină, praz, hrean, napi, salată verde, dovlecel şi varza aplicată extern;

acetazolamidă; corectarea stilului de viaţă; tratamentul hipertensiunii şi obezităţii, dacă este cazul.

BOLI ALE OASELOR

Osteoporoza

Osteoporoza este o boală caracterizată prin pierderea ţesutului osos datorită dezechilibrului dintre formarea şi resorbţia osului. Oasele afectate devin poroase, fragile şi se fracturează mai uşor.

Fig. Vertebre normale și compresie vertebrală prin osteoporoză.Sursa: en.wikipedia.org

Osteopenia – este o fază mai ușoară de osteoporoză, pe care o precede.

Factori de risc: vârsta; genetici: femei, osteoporoză în familie, greutate corporală scăzută; hormonali: prima menstruaţie după vârsta de 15 ani, amenoree prelungită, menopauză

precoce (înainte de vârsta de 45 de ani), scăderea estrogenilor după menopauză, deficit de testosteron la bărbaţi;

stil de viaţă şi nutriţie: sedentarism, expunere scăzută la soare, deficit de calciu din alimentaţie, abuzul de alcool, fumatul, excesul de cafeină, de carne, sare, băuturi dulci, creme de protecţie solară, consum scăzut de vit. D şi K, dieta vegetariană;

- boli generale: artrita reumatoidă, glandele paratiroide şi tiroidă, Cushing, malabsorbţie intestinală, anorexie, boli de ficat, boli pulmonare cronice, depresie ş.a.

29

- medicamente: anticonvulsivante, chimioterapeutice, corticosteroizi ş.a., tratament prelungit de peste 3 luni de steroizi şi heparină;- fracturi de compresie vertebrală prin fragilitate osoasă; se produc datorită presiunii mari

pe os. Se dezvoltă de obicei la femei după menopauză între 45 şi 55 de ani, în special la cele slabe.

Cum se manifestă:La început simptomele lipsesc. La jumătate din cazuri nu apar simptome. Alteori simptomele sunt bruşte cu dureri mari

în partea de jos a spatelui. Apar la mişcare, în mers sau activităţi zilnice obişnuite. Cu timpul produc deformarea coloanei şi aplecarea înainte a capul şi gâtului. După vârsta de 65 de ani: scăderea treptată în înălţime şi poziţia aplecată înainte, dureri de spate datorită fracturii prin compresie a vertebrelor.

Fig. Schimbările corpului cu vârsta, prin evoluția osteoporozei. Sursa: National Osteoporosis Society (UK)

Diagnosticul: istoricul pacientului, examinarea medicală şi probe de laborator; radiografiile coloanei pentru evaluarea fracturilor vertebrale de stres; ele nu detectează însă

osteoporoza până ce nu s-a pierdut 25% din masa osoasă; - ultrasunetele măsoară densitatea oaselor la extremităţi şi foloseşte o formulă pentru a

calcula densitatea osoasă; ajută diagnosticul dar nu şi evaluarea evoluţiei bolii; scanarea prin absorbţie dublă de raze X (DEXA); este o metodă precisă, relativ ieftină şi cu

mică expunere la radiaţii; măsoară densitatea minerală osoasă la coloana vertebrală şi şold şi compară datele cu alţi indivizi din acelaş grup; rezultatele prezic riscul de fractură;

30

Fig. Proba de osteoporoză (DEXA). Sursa: sanatate.unica.ro

screeningul pentru osteoporoză poate fi repetat între 5 şi 10 ani la femeile tinere şi la fiecare 2 ani după menopauză pentru femeile care prezintă factori de risc.

Prevenire: ieşi la soare zilnic timp de 10- 15 minute pe zi, fără a te arde; activitate fizică de orice fel: exersează intenţionat, mergi pe jos, cară-ţi sacoşele de la

piaţă, urcă scările, practică grădinăritul, întinderi musculare, yoga, sporturi care necesită echilibrul corpului;

alimentaţie bogată în fructe şi zarzavaturi, inclusiv cele bogate în calciu şi vit. K, de ex. brocoli şi soia, în acizi graşi omega-3 şi scăzută în proteine animale;

suplimente: vitaminele D, K şi C; evită fumatul; consumă moderat alcool; ia măsuri de prevenire a căderilor.

Tratament:- activitate fizică: dacă este posibil încadrează-te într-un program zilnic de exerciţii aerobice,

cu greutăţi şi rezistenţă, asociate cu altele pentru întărirea echilibrului corpului, ca dansul, yoga sau tai chi.

Nutriţia: inlcude în alimentaţie componente ale dietei antiimflamatorii;- bifosfonaţi (alendronat, risedronat, etidronat) sunt principala formă de tratament preventiv,

la femeile după menopauză cu densitate osoasă scăzută sau cu osteoporoză, ca şi la bărbaţi; se administrează săptămânal;

- calcitonin pe cale nazală sau injecţii, pentru tratamentul durerii provocate de fracturi vertebrale recente şi la femei cu osteopotoză în post-menopauză;

31

Fig. Structura osului normal, osteoporotic și după tratament.

- tratamentul de substituţie hormonală nu se mai recomandă pentru prevenirea osteoporozei de după menopauză, datorită riscului de boli cardiovasculare, accidente cerebrovasculare, cancer de sân invaziv;

- raloxifen (Evista) oferă beneficiile estrogenilor asupra densităţii osoase, cu riscuri mai mici. Este tratamentul principal pentru prevenirea şi terapia osteoporozei de după menopauză. Efecte secundare asociate sunt: bufeuri de căldură, tromboembolii venoase şi pulmonare;

- teriparatide (forteo) injectat sub piele zilnic, împreună cu calciu şi vitamina D creşte densitatea osoasă cu 10-15% pe an şi scade riscul de fracturi cu circa 50% la femeile aflate în post menopauză sau la cele la care alte tratamente au eşuat;

- hormonul paratiroid este bine tolerat, deşi uneori provoacă crampe la picioare şi ameţeli. Trebuie evitat la pacienţii cu risc crescut de metastaze osoase.

Osteomielita

Osteomielita este o infecţie gravă, acută sau cronică, a osului. Cele mai des afectate sunt oasele picioarelor, braţelor, coloanei vertebrale si ale pelvisului.

Cauze. Bacteriile pot infecta osul după o fractură deschisă, operaţie sau infecţie din vecinătate

sau mai rar, infecţia poate porni din alte părţi din corp, de ex. piele, faringe sau leziuni tuberculoase, şi se răspândeşte prin sânge la os.

Osteomielita poate fi acută sau cronică (îndelungată).

Fig. Abces dentar al maxilarului superior.Sursa: aafp.org

Osteomielita acută

Manifestări clinice:- dureri, deseori intense, ale osului afectat;- umflare, căldură, roşeaţă şi limitarea mişcărilor în zona respectivă;- febră mare apărută brusc, frisoane, transpiraţie;

32

- oboseală, stare generală proastă;- osteomielita vertebrală, transmisă prin sânge, se manifestă prin febră, dureri localizate şi

deficit neurologic motor sau senzorial.

Osteomielita cronică

Cauze: numeroşi microbi, mai frecvent stafilococul auriu, rareori ciuperci.Poate apare după:-osteomilită acută rezistentă la tratament;-diabet complicat cu insuficienţă vasculară; este localizată în special la picior şi gleznă.

Infecţia porneşte de la o ulceraţie la piele;- hemodialize repetate, cancer de piele, abuz de droguri i.v.

Diagnostic: - istoricul şi examinarea pacientului. Durerea şi febra pot fi absente sau scăzute. Alte

manifestări: scădere în grutate, oboseală, anemie, leziuni renale ş.a;.- culturi de sânge; - CT scan sau MRI; - radiografia de os; detectează osteomielita doar la 2-3 săptămâni după apariţia

simptoelor;- biopsia de os sau puroi pentru examen microscopic atunci când cultura de sânge nu este

concludentă.

Complicaţii: cronicizarea infecţiei cu anemie, întinderea la oasele şi articulaţiile vecine, scădere în greutate, leziuni renale, dificultăţi de tratament.

Prevenire: tratament prompt şi complet al oricărei infecţii bacteriene, înainte de a se răspândi la alte organe. Îngrijeşte-ţi imediat orice rană, oricât de mică.

Tratament: - durează cca 6 săptămâni pentru osteomielita acută şi mai mult pentru cea cronică;- tratament cu antibiotice intravenoase în funcţie de rezultatul biopsiei;- drenarea abceselor şi debridarea (excizia) chirurgicală a tuturor ţesuturilor şi

segmentelor de os devitalizate;- imobilizarea osului afectat prin atelă sau tracţiune, dacă osul este instabil;- tratamentul cu oxigen hiperbaric poate fi util;- tratamentul osteomielitei acute transmisă pe calea sângelui (hematogenă) se rezolvă de

obicei fără complicaţii, dar în cea apărută prin leziuni din apropiere, osteomielita reapare deseori;- tratamentul osteomielitei cronice poate necesita grefă osoasă sau chiar amputaţie.

Osteita deformantă sau Boala Paget

Constă în slăbirea osului datorită creşterii şi remodelării anormale a ţesutului osos.

33

Cauzele nu se cunosc. Afectează mai frecvent piciorul, craniul, coloana vertebrală şi pelvisul.

Cum se manifestă- durere şi rigiditatea articulaţiei la şold şi spate, dureri de cap şi ţiuit în urechi.

Radiografia arată un aspect caracteristic, iar biopsia de os confirmă diagnosticul.Evoluţie.Progresul bolii poate duce la scăderea auzului şi la complicaţii cardiace şi neurologice.Tratament.Nu există tratament curativ.Antiinflamatorii nesteroide.Calcitonină şi bifosfanaţi.Intervenţii chirurgicale de corectare a osului.

Necroza aseptică

Necroza aseptică este moartea celulelor din os, a măduvei osoase şi a ţesutului mineralizat.

Cauze. Necroza osoasă nu este o boală specifică, ci rezultatul final al multor tulburări ale circulaţiei de sânge la os, de obicei capul femural.

Necroza avasculară de os este o complicaţie după tratamentul cu corticosteroizi, traumatisme, alcoolism, gută, pancreatită, lupus, anemie cu hematii în formă de seceră sau boli infiltrative, ca boala Gaucher.

Zonele cele mai frecvent afectate sunt extremităţile femurului, cu dureri la coapsă sau genunchi, mai rar umărul, cotul sau glezna.

Manifestări clinice: - simptomele pot lispi;- durerea localizată este mărită prin mişcare sau presiune;- mişcările articulaţiei scad progresiv;- în faza iniţială de osteonecroză nemanifestă lipsesc simptomele, iar imaginile pentru

diagnostic sunt normale; există doar modificări microscopice (histologice) la biopsie. În stadiile următoare leziunile osteoarticulare avansează până la distrugerea articulaţiei.

Prevenire:- tratamentul bolilor cauzale- micşorarea consumului de corticosteroizi

Tratament- evitarea presiunii pe zona afectată, timp de câteva săptămâni;- câmpuri elecromagnetice pulsatile aplicate pe piele; este o metodă aflată încă în faza

experimentală;- vasodilatatoare, ca dihydrogotamină, cu efecte nesigure;- grefe de os vascularizat sau nevascularizat pentru a evita nevoia de artroplastie totală la

adulţii tineri, fără boală avansată;

34

- când leziunile articulare sunt întinse se poate face înlocuirea totală de şold.

COLOANA VERTEBRALĂ

Coloana vertebrală, situată la spatele trunchiului, este un organ complex, format dintr-o coloană de oase mici, numite vertebre, care suportă greutatea corpului şi articulaţiile dintre ele.

Coloana este grupată în 3 părţi curbate alternativ: cervicală, toracică, lombară.

Fig. Segmentele coloanei vertebrale.Legendă:

1. 7 vertebre cervicale2. 12 vertebre toracice3. 5 vertebre lombare4. 5 vertebre sacrale plus 3 -5 oase coccigiene sudate5. și 7. Axa verticală6. Discuri intervertebrale

Vertebrele lombare sunt mai mari şi suportă cea mai mare parte din greutatea corpului şi stresul prin cădere. Sub ele este situat sacrul, osul care leagă pelvisul de articulaţiile sacro-iliace. Sub sacrum există un os mic numit coccis, rudimentul cozii.

35

Fig. Pelvisul. Sursa: answers.com

Legendă:1. Creasta iliacă,2. Ileonul,3. Articulația sacro-iliacă,4. Sacrul5. Spina ischiatică6. Pubisul,7. Gaura obturatorie,8. Ischionul,9. Simfiza pubiană,10. Acetabulul,11. Coccisul.

Fiecare vertebră este numită printr-o literă şi un număr care reflectă poziţia în coloană: C-cervical (în regiunea cefii), T-toracic, L-lombar; de ex. C5- a cincea vertebră din regiunea cervicală.

Vertebrele sunt separate între ele prin cartilagii numite discuri intervertebrale. Discul e format din 2 părţi: în interior o substanţă gelatinoasă numită nucleu pulpos înconjurat de un inel fibros rezistent. Discurile conţine 80% apă şi nu au circulaţie proprie de sânge, ele primesc sânge de la vasele din jur.

. Fig. Componentele discului intervertebral.Legenda:

1. Inelul fibros

36

2. Nucleul pulpos

Fiecare vertebră are un număr de prelungiri osoase numite apofize (procese), pe care se ataşează muşchii şi acţionează ca pârghii, iar alte prelungiri formează încheieturi între vertebrele alăturate.

Vertebrele formează o deschidere centrală aliniată de-a lungul coloanei, numită canalul vertebral, care cuprinde şi protejează măduva spinării.

Fig. Schița unei vertebre lombare. Legendă:

1. Apofiza spinoasă,2. Suprafață articulară,3. Apofiza transversă,4. Orificiul vertebral.5. Apofiza mamilară

Sursa: frca.co.uk

Măduva spinării este o formaţie nervoasă centrală care leagă creierul de restul corpului. Rădăcinile nervilor ies din măduva spinării în diferite zone ale corpului prin deschideri mici de pe laturile coloanei vertebrale. La nivelul regiunii lombare, măduva spinării se desface în rădăcini nervoase numite coada de cal.

Coloana vertebrală poate provoca dureri prin lezarea diverselor oase, nervi, muşchi, ligamente şi alte structuri.

Durerea de spate joasă

Durerea de spate joasă este o tulburare frecventă la adulţi.

Durata durerii de spate poate fi:- acută: apare brusc şi cedează în interval de 6 săptămâni; este forma cea

mai des întâlnită;- subacută, persistă până la trei luni;- cronică, durează peste 3 luni, începe brusc sau treptat şi este mai frecventă

în partea inferioară (lombară) a coloanei vertebrale.

37

Fig. Durere de spate joasă.

Durerea de spate joasă are cauze şi manifestări multiple; unele forme au denumiri specifice, de ex. sciatica.

Cauze şi simptome:

Cele mai frecvente cauze ale durerii de spate sunt lezarea discurilor dintre vertebre, artrita coloanei vertebrale şi spasme sau întinderi musculare. Deseori cauza rămâne necunoscută iar studiile de imagistică pot să nu ajute.

Întinderile şi lezarea muşchilor şi ligamentelor care suportă spatele. Durerea cuprinde muşchii din apropierea coloanei, se poate asocia cu spasmul acestor muşchi şi se întinde la fese, dar rareori la picioare

Osteoartrita lombară. Degenerarea discurilor şi a suprafeţelor dintre articulaţiile vertebrelor lombare. Osteoartrita lombară apare cu vârsta, uzura execesivă, traumatisme, fracturi şi hernii de disc. Coloana lombară devine treptat mai rigidă, discurile intervertebrale se subţiază, canalul spinal se îngustează şi apasă pe nervi. Manifestările sunt asemănătoare cu cele ale herniei de disc sau stenoza spinală (vertebrală).

Fracturi de compresie a vertebrelor prin osteoporoză. Vertebrele osteoporotice sunt fragile şi se pot rupe uşor prin comprimare. Sunt afectate deseori mai multe vertebre din regiunea toracică şi lombară. La început nu provoacă dureri până când vertebrele nu se turtesc mult. Comprimarea vertebrelor produce aplecarea înainte a spatelui (cifoză) şi scăderea în înălţime. Alte simptome pot fi: amorţeală, slăbiciune şi furnicături, agravate de mers. Cele mai multe fracturi de compresie nu produc simptome neurologice.

Alunecarea vertebrelor lombare una peste cealaltă sau peste sacru. Cauza cea mai frecventă, la adult, este artrita, iar la sportivi, fracturile de stres.

Simptome. Durere joasă de spate, la fese şi coapse agravată de mişcare şi ameliorată de repaos, contracturi musculare şi sensibiltate dureroasă la nivelul vertebrei deplasate, cel mai frecvent între a 4-a şi a 5-a vertebră lombară.

o viscerale- proiectată de boli ca: inflamații pelvine cronice, chist de ovar, boli de prostată, de rinichi, pancreatite, gastrointestinale, anevrism de aortă ş.a.

o fibromialgia

38

o artrite inflamatorii:o artrita reumatoidă a coloanei cervicale produce dureri de ceafăo spondilita anchilozantă este contopirea vertebrelor

TratamentÎn faza acută:

- comprese reci;+ repaos.

Repaos pentru durerea acută de spate. Sursa: cfpc.ca

Exerciţii fizice, preferabil după îndrumarea unui kinetoterapist/ fizioterapeut.

Exerciţii pentru durerea de spate joasă.Sursa: blog.harvardvanguard.org

Legenda:Întinderea pentru rugăciuneRotaţia trunchiului inferiorUn genunchi la pieptAmbii genunchi la pieptBascularea pelvisului

Dureri de spate care necesită tratament de urgenţă:

39

o tumori:o cancer prin metastaze, mai frecvent de la: plămân, prostată, colon sau sân;o cancer osos de ex. mielom multiplu;o tumori benigne: ca osteoblastomul;

o infecţie (osteomielită);o traumatism.

Sciatica

Sciatica sau lombosciatica este o formă frecventă de durere de spate joasă şi amorţeală de-alungul nervului sciatic, care radiază în picior uneori până la degete.

Fig. Traseul nervului sciatic și proiectarea durerii în sciatică.Sursa: exerciseadd.blogspot.com

Sciatica nu este un diagnostic, ci doar o descriere de simptome.

Cauze: hernierea şi degenerarea discului, stenoza spinală şi alte anomalii ale vertebrelor din partea inferioară a coloanei vertebrale care presează nervul sciatic.

Sindromul piriform O formă deosebită de sciatică, manifestată prin amorţeala, furnicături sau durere la fesă

este provocată de un mic muşchi situat profund (muşchiul piriform) care presează nervul sciatic şi provoacă sindromul piriform.

40

Fig. Proiecţia durerii şi poziţia muşchiului piriformSursa: glasgowosteopath.com

Cauze: urcatul scărikor, şezutul îndelungat sau alergatul fără încălzire prealabilă.Sindromul beneficiază de gimnastică la sol.

Fig. Exerciţii pentru tratarea sindromului piriformSursa: triatlonrosario.com

Manifestările sciaticei.Furnicături, amorţeli, senzaţii de arsură şi durere care radiază la fese, coapsă, gambă şi

picior. Durerea poate fi surdă, alteori intensă, necesitând imobilizare. Durerea începe deobicei pe o parte deşi uneori poate fi intensă la un picior sau fesă şi amorţeală de partea cealaltă.

Durerea de sciatică este agravată în timpul nopţii, după statul prelungit în picioare sau pe scaun, la tuse, strănut sau râs, după aplecarea înainte sau mers de peste 50 de metri, mai ales când e produsă de stenoza vertebrală. Piciorul dureros se simte moale şi rece.

Când se asociază cu febră sau pierderea de urină şi/sau fecale, sciatica este o urgenţă şi necesită îngrijire medicală imediată.

Durerea de sciatică cedează în interval de 6 săptămâni dacă nu are o cauză gravă. Durerea care se prelungeşte peste o lună sau se agravează la tuse, strănut sau poziţia în picioare, indică o recuperare mai lungă.

Hernia de disc rezultă din ieşirea porţiunii centrale, gelatinoase, a discului dintre vertebre, care apasă pe un nerv sau pe măduva spinării. Hernierea discului poate fi parţială sau totală. Este o cauză frecventă de durere de spate joasă şi de sciatică.

41

Fig. Exemple de leziuni ale discului intervertebral.Sursa: biblelife.org

Legendă:1. Disc normal2. Disc deteriorat prin compresie3. Disc proeminent4. Disc herniat5. Disc subțiat6 și 7. Discuri deteriorate cu formare de osteofite.

Unii oameni pot avea hernie de disc fără a suferi de durere de spate. Durerea în picior poate fi mai puternică decât cea din spate.

Când hernierea discului apasă pe ultimii nervi ai măduvei spinării poate provoca incontineţă urinară sau fecală ale vezicii urinare şi intestinului. Această complicaţie gravă numită sindrom de coadă de cal se manifestă prin:

- dureri de spate surde, - amorţeală, - slăbirea puterii feselor până la picioare, - dificultăţi în mers sau statul în picioare, - neputinţa de a controla urinatul şi defecaţia şi uneori febră. Aceasta este o urgenţă care necesită intervenţie chirurgicală imediată, deoarece

poate produce incontinenţă permanentă.

Stenoza vertebrală este îngustarea canalului vertebral sau a deschiderilor prin care nervii ies din măduva spinării. Cu înaintarea în vârstă discurile vertebrale se deshidratează şi se subţiază iar oasele şi ligamentele se măresc datorită artritei şi inflamaţiei cronice.

42

Fig. Diferite forme de stenoză vertebrală, schiță.Legenda:

1. Vertebră normală2. Stenoză congenitală a canalului vertebral3. Stenoză degenerativă a canalului vertebral4. Stenoză vertebrală prin hernie de disc5. Stenoză degenerativă și hernie de disc6. Stenoză congenitală și degenerativă

Durerea poate apare la ambele picioare sau se simte ca sciatică, se agravează progresiv şi se asociază cu slăbiciune sau greutate în fese sau picioare. Chiar leziuni minore produc iritarea rădăcinilor nervoase şi declanşează durere.

Simptomele stenozei vertebrale se agravează la statul în picioare sau la mersul drept şi se micşorează stând pe scaun sau mergând aplecat înainte, împingând un cărucior sau mergând pe bicicletă, deoarece aceste poziţii măresc spaţiul canalului vertebral şi micşorează presiunea pe nervi.

Fig. Poziția de mers, aplecat înainte, la persoană cu stenoză vertebrală. Sursa: backpainhelptoday.com

Diagnostic.

43

Examenul medical este deobicei insuficient. O probă specifică care arată hernierea de disc constă în ridicarea piciorului pacientului – care stă întins pe spate. Dacă ridicarea piciorului produce durere de-alungul nervului sciatic, proba este pozitivă (semnul Lasegue).

Tratament.Tratamentul conservator, adică nechirurgical, nu se mai bazează pe repaosul la pat ca în

trecut. Se recomandă menţinerea activităţilor zilnice în limitele toleranţei durerii. Medicamente contra durerii ca ibuprofen şi naproxen.Kinetoterapia (Fizioterapia) ajută intărirea muşchilor şi ligamentelor din jururl coloanei

vertebrale şi micşorarea presiunii pe discurile dintre vertebre. Exerciţiile fizice se pot face sub supraveghere medicală sau la domiciliu.

Fig. Alte exerciţii pentru tratarea durerii sciatice.Sursa: sciaticnervedamage.net

Injecţii de corticosteroizi cu sau fără un anestetic local (de ex. xilină) în coloana vertebrală dau rezultate nesigure şi nu sunt lipsite de riscuri.

Tratamentul chirurgical este uneori indicat dacă cel conservator nu a dat rezultate după 6-8 săptămâni. Operaţiile pe discul intervertebral înătură mai rapid durerea de sciatică dar tratamentul conservator este deseori tot aşa de eficace pe termen îndelungat.

Peste 80% din bolnavii de sciatică cu deplasare de disc se ameliorează fără operaţie. De aceea se recomandă să nu te grăbeşti la bisturiu.

Factori de riscVârsta. Incidenţa durerii de spate şi de sciatică creşte cu vârsta. Discurile dintre vertebre

încep să se deshidrateze şi subtieze după vârsta de 30 de ani, deşi puţini dintre adulţii tineri au simptome.

Condiţie fizică slabă.Poziția incorectă a corpului.Fumatul.Ocupaţii cu risc crescut care includ ridicare, aplecare şi torsiuni în poziţii anormale,

vibraţii ale întregului corp, de ex. şoferii de camioane, folosirea de pickamer etc. Folosirea de brâuri de suport la lucru este utilă pentru cei cu dureri de spate, dar nu pentru a le preveni.

Osteoporoza – prin scăderea densităţii şi subţierea oaselor.Fracturile de stres prin suprasolicitarea vertebrelor la sportivi.

44

Infecţii: osteomielita, artrita septică, artrita virală, endocardita bacteriană ş.a.Boli generale: osteoartrita, artrita reumatoidă, boala Crohn, fibromialgia, Parkinson,

abcese, cancer.Medicamente: steroizii folosiţi îndelungat pot provoca fracturi de compresie.

Anticoagulantele pot provoca sângerări interne. Genele: moştenirea unor anomalii ale vertebrelor, cu slăbirea prematură a discului

intervertebral.Sarcina: femeile înalte au un risc crescut. Factori psihologici: - depresia; - modul de a percepe durerea;- stresul social.

Diagnosticul durerii joase de spatePentru stabilirea diagnosticului medicul foloseşte aproape totdeauna istoricul medical şi o

examinare a pacientului.

Istoricul medical. La consult fii pregătit/ă să răspunzi la întrebările medicului despre:- episoade anterioare de durere la spate, lovituri sau accidente la gât, spate sau şolduri,- scădere în greutate neintenţionată sau infecţie cronică;- frecvenţa, durata, felul şi când apare durerea de spate;- dacă durerea a fost declanşată de ceva (ca de ex. ridicarea unui obiect greu);- ce agravează şi ce ameliorează durerea;- slăbiciune sau amorţeli în picioare, rigiditate corporală matinală;- eventuale tulburări urinare sau de scaun;- raportează medicului orice simptom de gravitate :

- durerea care creşte când stai culcat sau asociată cu febră;- agravarea slăbiciunii musculare la picioare;- greutăţii în evacuarea vezicii sau scaunului;- scădere recentă în greutate;- asocierea cu cancer.

Examenul fizic. Medicul va încerca să găsească sursa durerii şi limitarea mişcărilor.Ţi se va cere:

- să stai pe scaun, în picioare şi să mergi fără pantofi, pe vârfuri sau pe călcâie pentru a testa slăbirea mersului pe vârfuri sau călcâie, care poate indica stenoza vertebrală;

- să te apleci înainte, lateral şi să te răsuceşti. În timp ce stai culcat/ă ţi se va cere să ridici membrul inferior și să flexezi în sus talpa piciorului; aceasta măreşte durerea produsă de sciatică (Semnul Lasegue).

Această durere este intensă, localizată şi asociată cu amorţeli. Durerea provocată de inflamaţie este mai surdă, mai generelizată şi neinfluenţată de ridicarea piciorului întins.

45

Medicul îtî poate măsura circumferenţa coapselor şi gambelor pentru semne de atrofie musculară şi va căuta reflexele lovind genunchiul şi glezna cu un ciocan de cauciuc. Îţi va atinge apoi uşor pielea cu o compresă, pentru a testa amorţeala şi sensibilitatea, din diferite părţi din corp.

Probe de sânge şi urină sunt folosite pentru a testa infecţii, artrită sau altele. Alte teste sunt rareori făcute, deoarece cei mai mulţi pacienţi cu dureri de spate

recuperează parţial sau complet în 6 săptămâni.

Tehnici de imagistică pot fi rareori indicate, atunci când durerea:- durează peste o lună, este foarte gravă sau progresivă, asociată cu amorţeli sau slăbiciune

musculară. Pot fi indicate în prima lună şi când:- se suspectează o fractură, infecţie, sindrom de coadă de cal sau o boală neurologică

progresivă; apare în urma unui accident sau traumă anterioară care ar fi putut afecta spatele; este asociată cu febră, cancer sau scădere în greutate neexplicabilă; apăre la persoane în vârstă de peste 65 de ani.Radiografia coloanei vertebrale rareori ajută în stabilirea diagnosticului la bolnavii cu dureri

de spate acute şi necomplicate. Dacă însă durerea persistă după 6 săptămâni, radiografia este necesară şi poate arăta semne de leziune, infecţie, stenoză, tumori, sau modificări ale vertebrelor ce comprimă nervii.

Discografia (radiografia discurilor dintre vertebre); necesită injecţii în discul suspectat şi se foloseşte preoperator rareori, pentru a localiza discul lezat.

Dacă datele nu sunt concludente, se continuă cu tomografie computerizată (CT) sau imagine de rezonanţă magnetică (MRI). Scanul de MRI oferă imagini clare ale ţesuturilor moi şi oaselor. Proba poate detecta leziuni ale discurilor, hernia de disc, stenoza spinală, infecţii ale vertebrelor şi metastaze canceroase de la alte organe. MRI poate arăta însă leziuni vertebrale ale coloanei care nu provoacă niciun simptom şi nu necesită tratament. Ecografia nu este utilă.

Proba de osteoporoză: DEXA.Tehnici de imagistică avansată: neurografie prin rezonanţă magnetică şi scintigrafie osoasă

(scanare de os), se poate folosi doar când se suspectează infecţie, leziuni nervoase sau cancer.

Evoluţia sau prognosticul. Cele mai multe persoane cu durere de spate joasă se refac complet în câteva luni.La numeroşi pacienţi durerea de spate reapare în primul an. Unii medici consideră că durerea de spate nu este vindecabilă şi necesită o participare activă

continuă a pacientului pentru a preveni revenirea ei.

Tratamentul Cele mai bune rezultate se obţin cu tratament conservator adică nechirurgical, mai puţin

agresiv. nu se mai bazează pe repaosul la pat ca în trecut. Se recomandă menţinerea activităţilor zilnice în limitele toleranţei durerii.

Îngrijirea proprie- rămâi cât mai activ(ă), în limitele toleranţei durerii, dacă nu ai cauze provocatoare grave.Repaousul la pat nu mai este recomandat deoarece poate întârzia vindecarea.

46

- Evită eforturi intense, în special ridicarea de greutăţi sau răsucirea trunchiului dacă ai dureri acute.

- comprese calde ~ 40 C pe zona dureroasă;- comprese calde alternând cu cele reci, la fiecare 3-4 minute, repetate de câteva ori pe zi; ele

pot fi mai eficace decât medicamentele, însă nu au efect în sciatică;- încearcă să iei medicamente ca aspirină, ibuprofen sau acetaminofen;- încearcă să dormi suficient, somnul ajută vindecarea. Calmează-te înainte de culcare cu o

baie caldă sau tehnici de relaxare; evită cafeina după amiaza sau seara. Uneori e nevoie de un medicament pentru a calma durerea din timpul nopţii sau a trata insomnia;

- stilul de viaţă: alimentaţia, activitatea fizică, greutatea şi stresul influenţează puternic durerea de spate; schimbarea lor poate reduce sau preveni aceste dureri;

- evită fumatul deoarece scade circulaţia sângelui şi se asociază cu un stil de viaţă nesănătos. Adulţii fumători au risc dublu de durere joasă de spate, decât nefumătorii.

Viaţa sedentară favorizează durerea de spate prin: -muşchi încordaţi care îngreunează mişcările de rotaţie şi îndoire a spatelui; -muşchii abdominali slăbiţi măresc efortul muşchilor de spate şi deplasează pelvisul în

poziţie anormală;-muşchii spatelui slăbiţi cresc riscul de hernie de disc;-creşterea greutăţii corporale măreşte presiunea pe vertebre şi pe discuri.

- Activitatea fizică intensă sau incorectă poate deasemenea creşte riscul de durere de spate, de ex. la ciclişti, ridicat de greutăţi, vâslit.

Felul cum stai, cum te mişti sau cum dormi joacă un rol important în durerea de spate.

Sugestii privind poziţia corpului şi mişcările uzuale:- postura (poziţia) corpului corectă înseamnă menţinerea urechilor, umerilor şi coapselor pe o

linie dreaptă, cu capul ridicat şi abdomenul strâns;- evită să stai în picioare timp îndelungat;- mişcă-te cât mai mult şi foloseşte pantofi cu tocuri joase şi cu branţuri căptuşite;- sprijină piciorul alternativ pe un scaun mic;- scaunul trebuie să aibă spatele drept sau suport pentru spate cu posibilitatea de a se răsuci

pentru a evita răsucirea taliei, cu spate ajustabil şi suport pentru braţe;- şezi cu genunchii puţin mai ridicaţi decât şoldul şi cu picioarele sprijinite pe un scăunel;- foloseşte la spate un prosop rulat sau pernă mică pentru a micşora presiunea când stai sau

şofezi;- când şofezi fă pauze dese şi când e posibil mergi puţin în jur şi mişcă înainte bancheta

pentru a evita să te apleci în faţă, cu scaunul banchetei ridicat uşor în faţă; spatele scaunului nu trebuie înclinat peste 30o. Evită să ridici obiecte grele imediat după ce ai şofat.

Sugestii pentru ridicarea greutăţilor: - cere ajutor dacă obiectul e prea greu;- depărtează picioarele pentru a-ţi mări baza de sprijin;- stai cât mai aproape de obiectul pe care-l ridici;- îndoaie-te din genunchi, nu de la talie;- încordează muşchii abdomenului şi ai feselor;- ridică,folosind muşchii picioarelor nu cei ai spatelui, fără a te apleca înainte din talie;

47

- nu te îndoi din talie în timp ce te apleci sau ridici un obiect greu. Dacă trebuie să-l pui deoparte, îndreaptă-ţi degetele picioarelor în direcţia aceea.

Kinetoterapia este călduros recomandată în durerea joasă de spate cronică.Fiecare adult a cărui durere de spate joasă nu s-a ameliorat după 3-4 săptămâni ar trebui să

urmeze un program de exerciţii fizice sub îndrumarea unui terapeut competent.

- kinetoterapia include: - Instructajul pacientului pentru mişcări corecte de ex. postură şi mers.- Manipulări ale coloanei vertebrale pentru durerea de spate necomplicată, urmăresc

realinierea osteoarticulară prin întinderi manuale scurte şi repetate (uneori practicate de chiropractic)

- Exerciţiile fizice includ forme de întinderi, întărire musculară, de rezistenţă şi aerobice sau o combinare între ele.

- întinderile musculare ajută scăderea durerii, exerciţiile de întărirea muşchilor îmbunătăţesc funcţia iar cele aerobice întăresc inima şi plămânii;

- mersul, ciclismul şi înotul, întăresc muşchii abdomenului şi spatelui fără a forţa spatele. Inotul este în special indicat pentru cei cu durerea de spate; mersul poate fi ajutat de folosirea beţelor alpine;

- exerciţii care te ajută să menţii şira spinării în poziţie normală în toate activităţile zilnice;- exerciţile pentru întărirea şi stabilizarea spinării au ca scop întărirea muşchilor abdominali,

îmbunătăţirea mobilităţii, forţei şi rezistenţei spatelui, întărirea flexibilităţii la şolduri şi a muşchilor şi tendoanelor coapsei;

- întinderile musculare se fac după mers şi alte exerciţii aerobice;- yoga şi alte practici orientale care combină mişcările blânde cu meditaţia pot obţine un

echilibru fizic şi mintal folositor în prevenirea reapariţiei durerii de spate;- exerciţii de flexibilitate ajută scăderea durerilor mai ales când sunt asociate cu cele de

întărire a muşchilor.Exerciţiile ar trebui să facă parte dintr-un program mai larg de revenire la activităţile normale

de acasă, la lucru şi în societate. În acest fel efectul favorabil al exerciţiilor va afecta nu doar întărirea şi flexibilitatea corpului dar şi atitudinea faţă de durere şi handicap.

Exerciţiile fizice au un rol foarte bun cu condiţia de a fi repetate; trebuie să perseverezi. Ori de câte ori poţi, asociază asemenea exerciţii cu un program de educaţie emoţională şi a voinţei.

- În durerea acută de spate exerciţiile fizice nu ajută; exagerarea lor o poate chiar agrava. În faza acută poţi calma durerea aşeazându-te cu spatele pe podea, picioarele îndoite la genunchi şi sprijinite pe un scaun; rămâi astfel relaxat timp de 10 minute.

Fig. Poziţii de relaxare în durerea acută de spate.Surse: cfpc.ca şi vemus.org

48

- După două săptămâni de durere începe progresiv un program de activitate fizică prin mers, bicicletă staţionară sau înot. Evită exerciţii care forţează spatele ca flotările, până când muşchii s-au tonificat îndeajuns. Nu te forţa să exersezi dacă acestea sunt dureroase.

Folosirea incorectă a aparatelor pentru exerciţii fizice ca de ex. ridicarea de greutăţii, aparate de vâslit pot provoca dureri mari de spate.

Exerciţiile fizice pentru durerea cronică de spate joasă.

Gimnastica medicală la domiciliu pentru durerea de spate.Întărirea muşchilor coloanei vertebrale:- tonifică muşchii abdomenului - măreşte mobilitatea, forţa şi rezistenţa spatelui - creşte flexibilitatea şoldurilor, a muşchilor şi tendoanelor feselor şi picioarelor şi - ajută persoana să menţină coloana în poziţie neutră în toate activităţile zilnice.

Flotări parţiale pentru întărirea muşchilor abdominali:- stai cu genunchi îndoiţi, mâinile pe piept şi spatele pe podea în timp ce ridici umerii 8-15

cm.; inspiră în timp de cobori şi expiră pe când te ridici; repetă încet de 8-10 ori.

Fig. Exerciţii suplimentare pentru întărirea regiunii joase a spateluiSursa: en,allexperts.com

Exersează de cel puţin trei ori pe săptămână:

- Bascularea pelvisului; calmează încordarea sau oboseala muşchilor de jos ai spatelui; o stai pe spate cu genunchi îndoiţi şi picioarele pe sol;o încordează fesele şi abdomenul aşa încât să se ridice uşor;o presează-ţi partea de jos a spatelui pe podea timp de câteva secunde, apoi

relaxează-te; creşte progresiv durata apăsării spatelui;o nu uita să respiri ritmic;o treptat întinde picioarele şi menţine presiunea pănâ la 5-6 secunde.

49

Fig. Alte exerciţii de întărire a muşchilor spatelui Sursa: painbehindkneecure.com

o Stai pe spate cu genunchii îndoiţi; picioarele alăturate şi mâinile pe laturi. Mişcă genunchii pe o parte cât poţi de mult, rămânând relaxat. Rămâi în această poziţie până numeri la 20 în timp ce respiri ritmic şi repetă întorcându-te pe partea cealaltă.

o Stând pe spate, ţine un genunchi cu mâinile şi trage-l uşor către piept. Râmăi aşa până numeri la 20 şi repetă pe partea cealaltă.

o Sprijinit pe mâini şi genunchi ridică şi ţine întinse în acelaşi timp mână stângă şi piciorul drept la aceeaşi înălţime. Rămâi în această poziţie pentru 3-6 secunde contractându-ţi muşchii abdominali. Menţine spatele drept, alternează cu celălalt braţ şi picior şi repetă de fiecare dată de câte 10-20 ori.

Atenţie! – Nu face exerciţii care necesită îndoirea spatelui de îndată ce te-ai trezit dimineaţa, deoarece discurile dintre vertebre sunt pline cu lichid şi vulnerabile la presiune prin această mişcare.

Yoga şi Tai-chi conbină mişcările lente cu meditaţia.

50

Fig. Set de poziţii yoga pentru calmarea durerilor de spate.Sursa: throughthetollbooth.com

Fig. Exerciţii tai chi. Sursa: prevention.com

Balneoterapia: Cură de nămol la Techirghiol cu efect antiinflamator.

51

Fig. Cură de nămol la Techirghiol.Surse: faredetective.com şi muddnet.com

Medicina integrativă/complementară (Complementară înseamnă folosită împreună cu medicina clasică.):

- Acupunctură- Masajul poate fi util când este combinat cu exerciţiile fizice- Psihoterapie : 1. reducerea stresului prin metode de relaxare şi meditaţie2. educarea pacientului prin terapie cognitiv-comportamentală de schimbare a părerii

greşite faţă de el însuşi şi modificarea felului cum simte durerea. Pacienţii folosesc auto-observarea şi anumite tehnici care-i ajută să schimbe felul cum gândesc.

Treptat ei îşi schimbă sentimentul de neajutorare faţă de durere care le domină viaţa, în convingerea că durerea este doar o parte negativă printre multe altele pozitive pe care până la un punct o pot controla.3. terapia de grup sub supravegherea unui terapeut - brâurile sau corsetele de suport pot oferi ameliorare temporară, dar trebuiesc folosite

pentru scurt timp, deoarece cu timpul pot scade tonusul muscular;- acupunctura poate ajuta unii pacienţi cu durere cronică de spate în special femeile

gravide care trebuie să evite medicamentele.Evită tratamente inutile sau periculoase; de ex. terapia prin magneţi.

Fitoterapie: Plante care pot scade durerea de spate de ex.:

-coajă de salcie (conţine salicilaţi); -plante cu efect antioxidant şi antiinflamator: coacăze, agrişe, lămâi, vişine şi cireşe, struguri, mere şi pere;- fasole verde, hrean, pătrunjel şi păstârnac, ţelină;- comprese locale cu ardei iute;- aplicaţii locale cu muştar sau hrean, usturoi, varză sau chiar biciuirea cu urzici proaspete.

Masajul poate calma durerea;Stimularea electrică percutană a nervilor spinali nu este eficaceDurerea de spate datorită sarcinei dispare de la sine.

52

Medicamente: - antiinflamatorii nesteroide:

acetaminofenul cel mai sigur, aspirina (mai riscantă decât ibuprofen), ibuprofen-(Motrin) (cel mai riscant), naproxen, diclofenac, indometacin ş.a.- sunt mai

eficace în durerea acută decât în cea cronică. Trebuiesc folosite pentru perioade scurte; dozele mari pot provoca ulcerare şi sângerare

gastrointestinală, creşterea tensiunii arteriale şi leziuni renale; cremele, gelurile sau plasturele lor nu sunt eficace în durerile articulare cronice;

- tramadol (Ultram) cu proprietăţi asemănătoare opiaceelor fără a fi adictiv, deşi s-a descris dependenţă şi abuz de acest medicament. Poate provoca greaţă sau prurit, dar nu sângerare gastrointestinală gravă;

- narcoticele sunt medicamente foarte puternice care calmează durerea (analgezice) şi produc somn (hipnotice). Sunt de 2 feluri: opiacee, derivate din opiu natural, ca morfina şi codeina, şi opioide sintetice: oxicodon (Percodan, Percocet), hidrocodon (Vicodin şi oxymorphone), numorphan, fentanyl; ultimul poate fi administrat printru-un plasture pe piele.

Efectele secundare ale opioizilor includ constipaţie, greaţă şi vărsături, somnolenţă, agitaţie, retenţie urinară, încetinirea respiraţiei şi rareori adicţie. De fapt folosirea corectă a opioizilor poate fi mai puţin riscantă decât folosirea prelungită a antiinflamatoarelor nesteroide. Datorită riscului de abuz la persoanele tinere, nu se recomandă folosirea lor de rutină, dacă durerea nu este extrem de puternică. - inhibitori de COX-2: sunt medicamente anti-inflamatorii nesteroide, de ex. celebrex; au efecte secundare şi folosirea îndelungată poate provoca leziuni cardiovasculare, gastrointestinale şi erupţii cutanate, iar unele dintre ele au fost retrase de pe piaţă;

- corticosteroizii reduc inflamaţia şi pot calma durerea sciatică pentru scurt timp; - anestezice locale (de ex. xilina sau marcaina), cu rezultate mixte;- injecţii epidurale cu steroizi, rareori folosiţi în prezent; - toxina botulinică (botox) pare utilă în tratamentul durerii de spate şi în sciatica produsă de

sindromul piriform.Medicamente în faza experimentală:- plasturele cu xilină, un anestezic local, şi etanercept pot calma durera în sciatică şi cea de

spate cu foarte puţine efecte secundare. - Infliximab; blochează o proteină care are rol în procesul inflamator. - oxidul nitric (NO) combinat cu antiinflamatorii nesteroide (acetaminofen, aspirina,

ibuprofen, naproxen) are potenţialul de a micşora durerea şi scade riscul de complicaţii gastrointestinale.

Intervenţii chirurgicaleIn general este mai bine să încerci toate tratamentele nechirurgicale mai înainte de a opta

pentru operaţie, deoarece în majoritatea cazurilor nu este nevoie de tratament medical agresiv sau chirurgical pentru durerea de spate.

Indicaţiile chirurgicale cele mai frecvente pentru durerea de spate sunt hernia de disc şi stenoza vertebrală. Operaţia oferă în asemenea cazuri rezultate mai bune pe termen scurt la anumiţi bolnavi, dar pe termen lung tratamentele nechirurgicale sunt tot atât de eficace.

Intervenţia chirurgicală nu ameliorează totdeauna evoluţia şi în unele cazuri o pot chiar

53

înrăutăţi. Chirurgia poate fi însă foarte eficace la anumiţi pacienţi a căror durere de spate nu a cedat la tratamentul conservator.

Tehnici chirurgicale pentru durerea joasă de spate

- Discectomia: înlăturarea chirurgicală a discului lezat pentru a micşora presiunea pe măduvă şi nervi. Se efectuează de peste 40 de ani.

Indicaţii: hernie de disc care produce:- durere şi amorţeală puternică în picior care împiedică pacientul în activitatea sa zilnică;- slăbiciune în muşchii picioarelor sau feselor;- pierderea controlului urinării şi defecaţiei.Hernia de disc se tratează la început cu repaus şi medicamente pentru durere şi inflamaţie,

urmate de exerciţii fizice. Intervenţia chirurgicală pentru scoaterea porţiunii herniate a discului intervertebral poate fi necesară doar dacă durerea şi simptomele persistă după tratamentul conservator.

De reţinut că multe din simptomele durerii joase de spate produse de hernia de disc se ameliorează sau dispar în timp fără operaţie.

Tehnicile recente, tot mai puţin invazive, oferă rezultate imediate mai bune decât tratamentul

medical, dar beneficiile tardive de peste 5 ani sunt nesigure. Variante minim invazive folosite în prezent:

- microdiscectomia – extirparea unei porţiuni de disc dintre vertebre printr-o mică incizie. Intervenţia nu lezează articulaţiile, ligamentele sau muşchii coloanei vertebrale. Este folosită frecvent.

Alte intervenţii putin invazive includ: discectomia endoscopică, discectomia percutană, discectomia cu laser. Beneficiile îndelungate ale acestor intervenţii sunt totuşi necunoscute.

Pacienţii se trezesc şi merg curând după intervenţia pe discul inetrvertebral. Cei mai mulţi pacienţi au durere, amorţeală şi furnicături mai puţine şi se pot mişca mai uşor după aceste operaţii minim invazive. Aceste simptome nu se ameliorează sau dispar însă dacă nervul a fost lezat de către hernia de disc înainte de operaţie. Recuperarea completă necesită 4-6 săptămâni. La început se recomandă exerciţii blânde iar după 4-6 săptămâni exerciţii intense care grăbesc recuperarea.

- laminectomia: este operaţia de înlăturare a lamelor vertebrale, două oscioare care înconjoară canalul vertebral. Operaţia deschide canalul vertebral şi măreşte spaţiul vertebral şi se foloseşte în unele cazuri grave de stenoză spinală sau de decomprimare a nervilor. Nu are totdeauna succes. Se experimentează variaţii tehnice mai puţin invazive.

- fuziunea spinală. Se practică împreună cu alte operaţii pe vertebre ca: scoaterea discului herniat sau laminectomie, cu scopul de a preveni mişcările coloanei într-o anumită zonă. Chirurgul foloseşte o grefă osoasă sau metalică pentru a imobiliza vertebrele. Se pare că nu dă rezultate mai bune decât recuperarea intensivă prin fizioterapie şi psihoterapie.

54

Alte procedee chirurgicale:

- vertebroplastia percutană include injectarea unui ciment, drept înlocuitor de os, pentru o vertebră cu fracturi de compresie. Cimentul este injectat în vertebre prin endoscopie sub control radiologic. Există riscul de a leza nervii şi ţesuturile din jur.

- chifoplastie percutană : se injectează ciment în jurul unui vertebre fracturate

- înlocuirea cu disc artificial a discului intervertebral sau doar a nucleului pulpos cu beneficii nesigure

- blocajul nervilor spinali prin anestezice locale pentru sciatică are efect tranzitoriu dar eficace; este rareori folosit

- distrugerea nervilor prin radiofrecvenţă foloseşte curentul electric pentru a încălzi discul dureros. Intervenţia agravează iniţial durerea după care discul intervertebral se micşorează şi devine nedureros. Rezultatele sunt inconstante.

- tratament cu celule tinere, stem (suşă) în viitor.

LEZIUNILE MUŞCHILOR ŞI TENDOANELOR

BursitaBursita este inflamaţia unei burse din jurul articulaţiei. Bursa este un sac membranos

umplut cu lichid, care înconjoară articulaţiile sau tendoanele, cărora le reduce frecarea.

Fig. Bursita cotului.Sursa: noelhenley.com

Cauze: traumatism, infecţie, artrită sau boli ca artrita reumatoidă, guta sau osteoartroza. Traumatismul poate fi provocat de activităţi sportive ca tenis şi alergat, prin activitatea casnică zilnică, prin poziţia în genunchi pe o suprafaţă tare fără perniţe (genunchere) protectoare sau chiar aplecarea îndelungată cu coatele pe masă sau birou.

Localizările cele mai frecvente sunt la umăr, cot, şold, şale (între osul ischion şi sacru), genunchi.

55

Simptome:- edem, roşeaţă şi durere, de obicei în jurul unei articulaţii;- reducerea mişcărilor active şi pasive din încheietură.

Diagnosticul se face prin examinare şi istoricul bolii, eventual radiografie. Medicul poate extrage lichid din bursă cu acul şi seringa pentru a exclude posibilitatea unei infecţii.

Evoluţia: cu tratament: bursita se vindecă de obicei în 1-2 săptămâni..

TratamentTratamentul simptomatic: - repaosul zonei afectate; evită presiunea pe zonele inflamate până la cedarea edemului;- aplică pungi cu gheaţă local, timp de 20-30 minute de 3-4 ori pe zi, pentru a micşora

durerea;- ia medicamente antiinflamatorii, ca ibuprofen, pentru a scade durerea şi edemul;- mişcă uşor din articulaţia respectivă pentru a evita să devină rigidă;- creşte treptat forţa muşchilor din jurul articulaţiei prin exerciţii uşoare.- aşteaptă 3-6 săptămâni înainte de a reveni la activitatea sau sportul care a provocat

bursita.

Fig Exercitii de recuperare pentru bursită Sursa: stylecraze.com

Dacă simptomele persistă, medicul poate aspira lichidul din bursă cu acul şi seringa şi injecta un corticosteroid pentru a scădea edemul şi durerea şi bandaja articulaţia când este posibil.

În cazuri rare, când leziunea dureroasă persistă în ciuda tratamentului, bursa periarticulară se poate extirpa chirurgical.

56

Tendinite

Tendinita este inflamaţia unui tendon, cordonul fibros care leagă muşchiul de os. Zonele cele mai afectate sunt umărul, cotul (denumită cotul jucătorului de tenis), pumnul

sau articulaţia pumnului, degetele şi glezna (inflamaţia tendonului lui Ahile).

Cauze:- mişcări prelungite, repetitive ca în dulgherie sau sport; produc rupturi microscopice şi

edemul dureros în tendon;- traumatisme prin cădere, răsucire sau ridicarea de obiecte grele;- leziuni degenerative de uzură;- insuficientă condiţionare fizică sau încălzire înainte de activitate fizică.

Simptome:- durere accentuată noaptea, în zona afectată;- limitarea mişcărilor;- spasme musculare dureroase.

Diagnosticul: - istoricul, inclusiv acivitatea fizică recentă, - examinarea pacientului prin palparea şi mişcarea articulaţiei, - radiografie eventual cu substanţe de contrast, ecogramă şi MRI pentru a identifica

leziunile mici.

Prevenire:- evitarea mişcărilor intens repetitive sau întreruperea lor şi folosirea altor grupe

musculare;- program de activitate fizică moderată pentru a menţine forţa musculară şi flexibilitatea

în articulaţii;- încălzirea înainte şi întinderile musculare după efort;- schimbarea temporară cu activitate fizică mai puţin stresantă pentru tendoane, ca

înnotul.

Tratament:- repaos; - pungi cu gheaţă cât mai devreme, în reprize de cel mult 20 de minute;- bandajare sau atelă timp de câteva zile, pentru a imobiliza regiunile afectate;- comprese calde după 3 zile, pentru a creşte circulaţia şi uşura vindecarea;- antiinflamatorii: ibuprofen, naproxen sau aspirină;- corticosteroizi injectaţi local;- reparaţia chirurgicală a tendonului.

Tenosinovite

57

Tenosinovita este inflamaţia tendonului împreună cu aceea a membranei sinoviale care căptuşeşte articulaţia.

Sindromul de tunel al carpului

Sindromul de tunel al carpului (STC) este compresia dureroasă a nervului median la nivelul articulaţiei pumnului.

Alcătuirea pumnuluiTunelul carpal este un ligament transvers care leagă oasele pumnului (carpului) sub

formă de arc. Prin acest tunel trec tendoanele mușchilor flexori ai degetelor şi nervul median. Ele flexează degetele şi strâng pumnul. Nervul median inervează muşchii de la baza degetului mare şi senzaţia primelor 4 degete.

Fig. Alcătuirea pumnului.Sursa: drwolgin.comLegenda: 1. Ligamentul transvers al carpului; 2. Tunelul carpal; 3. Tendoane; 4. Nervul median; 5. Oasele

pumnului.

Mecanism de formareSindromul de tunel carpal se dezvoltă când ţesuturile din jurul nervului median se umflă

şi apasă pe nerv. La început procesul este reversibil. Cu timpul însă, lezarea nervului poate deveni permanentă.

Cauze:

leziuni de uzură profesionale şi traumatice ale pumnului, tenosinovită, fracturi; sarcină; boli generale: artrita reumatoidă şi alte tulburări reumatice, leziuni ale muşchilor,

articulaţilor şi oaselor pumnului, insuficienţă renală cronică; medicamente care afectează sistemul imun, de ex. interleukin; boli endocrine: hipotiroidism, diabet, acromegalie, obezitate, folosirea corticosteroizilor

şi altele; compresia rădăcinilor nervoase la nivelul coloanei vertebrale cervicale; deseori necunoscute,

58

Factori de risc:- vârsta;- femei, în special după naştere, la menopauză, la cele cu activitate manuală intensă (de

ex. la computer), sau cele care suferă de boli reumatice;- boli asociate sus menţionate;- muncă manuală la computer, instrumente muzicale, casieri, sudori, şoferi de camioane,

persoane cu încheietura pumnului groasă (faţă de cele dreptunghiulare), fumatul şi abuzul de alcool, malnutriţie, creşterea colesterolului ''rău'' (LDL, lipoproteine cu densitate scăzută).

Cum se manifestă: - simptomele iniţiale includ durere la încheietura pumnului şi la mâini. Chiar când doar o

mână e dureroasă, cealaltă arată semne de conducere nervoasă anormală la examinare;- durerea apare mai ales noaptea, şi se asociază cu furnicături sau arsuri la degetul mare,

index, mediu şi o parte din inelar, inervate de nervul median, care pot radia la antebraţ sau umăr. Durerea este mărită de activitatea manuală, în special îndoirea pumnului. Degetul mic nu are simptome.

Fig. Proiecţia durerii în sindromul de tunel al carpului.Sursa: arthritiscenter.com

- atrofia muşchilor mâinii la nivelul degetului mare, în formele cronice;- presiunea cu degetul pe articulaţia pumnului sau ridicarea mâinii deasupra capului timp

de 2 minute îţi provoacă durere, furnicături şi arsuri;- cu timpul mâna amorţeşte şi nu mai simţi cu mâna căldura sau răceala; muşchii mâinii

slăbesc şi poţi scăpa obiectele din mână. Ai senzaţia că mâinile îţi sunt umflate, ceea ce este un simptom important de gravitate a bolii;

- examenul electromiografic arată o întârziere a conducerii senzoriale şi motorii la mână.

Prevenire:- micşorarea factorilor de risc; - instruirea şi adaptarea la locul de muncă a echipamentului şi a poziţiei de lucru pentru a

pune mai puţin stres asupra încheieturii pumnului şi a mâinilor;- înlocuirea aparaturii vechi cu echipament ergonomic;- postura corectă şi programe de exerciţii pentru întărirea degetelor, mâinilor, pumnilor,

antebraţelor, umerilor şi gâtului; - perioade frecvente de repaus; - evitarea mişcărilor repetate ale mâinilor şi degetelor, în special împingeri forţate şi

prinderi prelungite;

59

- evitarea poziţiei prelungite a pumnului în extensie sau flexie extremă;- evitarea strângerii prelungite în mână a uneltelor vibratoare;- evitarea mişcărilor izolate ale degetelor, ca aceea de scris la computer, pe timp

îndelungat; - pauze multiple, mici de 3 minute, folosite pentru scuturarea şi îndinderea extremităţilor;- întinderea spatelui pe scaun;- apropierea omoplaţilor prin strângerea în spate a umerilor;- respiraţii adânci;- poziţia corectă la lucru (de ex. la computer):

- aşezarea pe scaun cu spatele pe spătar şi umerii relaxaţi; -cotul sprijinit pe latura corpului, iar pumnul drept;- picioarele pe podea sau pe un sprijin de picior;- ecranul la nivelul ochilor, aşa încât gâtul să nu fie aplecat când lucrezi;- mobilă de birou potrivită cu scaune ajustabile pentru înălţime şi suport la spate;- folosirea tastaturii şi mouse-ului:

- tensiunea clapelor ajustată aşa încât să fie apăsate fără forţă excesivă;- mâinile şi pumnul rămân în poziţie relaxată;- suport pentru pumn spre a menţine mâna în poziţie confortabilă;- poziţia mouse-lui şi a tastaturii aproape de corp pentru a scade mişcările

de şold;- mouse-ul trebuie ţinut uşor, cu pumnul şi antebraţul relaxat;- tastaturi inovative care reduc stresul mâinilor şi permit modificarea

poziţiei mâinilor şi tensiunea pe clape;- tastaturi fără clape.

Tratament:- trebuie început precoce;- urmăreşte înlăturarea presiunii pe nervul median;- evitarea mişcărilor care agravează simptomele.

Tratamentul conservator- comprese cu gheaţă pentru durerea acută. Uneori alternarea compreselor calde şi reci

calmează durerea;- bandaje sau atele ergometrice timp de 2-6 săptămâni;- doze mici de corticosteroizi pe gură timp de 1-2 săptămâni;- injecţii de corticosteroizi în tunelul carpal, cu evitarea nervului median, de 3 ori pe an;- fizioterapie - exerciţii fizice; beneficiază cei cu forme uşoare sau moderate de boală.

Exerciţiile izometrice şi de întindere pot întării muşchii mâinii şi pumnului ca şi pe cei ai gâtului şi umerilor, ameliorând circulaţia în aceste regiuni. Se recomandă folosirea lor timp de 4-5 minute la fiecare oră.

60

Fig. Exerciţii pentru mână şi degete.Sursa: carpal-tunnel-symptoms.com

Pentru mâini şi degete:1. Strânge degetele mâinii în pumn strâns. Relaxează-le îndepărtând degetele. Repetă de 5 ori la fiecare mână.2. Îndoaie degetul mare pe palmă către degetul mic timp de 5 secunde. Depărtează degetele cu palma sus timp de alte 5 secunde. Repetă de 10 ori la fiecare mână.3. Întinde degetul mare în afară şi în spate timp de 5 secunde

Pentru articulaţia pumnului:s1. Strânge pumnul mâinii drepte cu palma în jos şi cu cealaltă apasă-l în jos.

Rezistă timp de 5 secunde forţei cu pumnul ţinut drept, fără a-l îndoi. Întoarce pumnul drept cu degetul mare sus şi presează timp de 5 secunde. Repetă la mâna stângă.

2. Ţine mâna întinsă, la nivelului umărului, cu degetele împreunate şi palma în jos. Cu cealaltă mână îndoaie spre spate mâna întinsă timp de 5 secunde. Apoi îndepărtează degetele în timp ce mâna este împinsă înapoi şi ţine-o aşa timp de 5 secunde. Repetă de 5 ori cu fiecare mână.

3. Cercuri în aer cu pumnul. Ţine în sus degetul 2 şi 3 şi strânge-le pe celelalte. Fă 5 cercuri în aer cu vârful celor 2 degete. Formează alte 5 cercuri în sens invers. Repetă şi cu cealaltă mână.

Pentru antebraţe:1. Împreunează mâinile pe piept cu degetele în sus, într-o poziţie de rugăciune. Cu

palmele împreunate ridică coatele pentru a întinde muşchii antebraţului şi menţine această poziţie timp de 10 secunde. Scutură apoi mâinile pentru a le relaxa timp de câteva secunde. Repetă frecvent când mâinile sau braţele sunt obosite.

Pentru umeri şi gât:1. Aşează-te drept şi pune mâna dreaptă pe umărul stâng. Împinge umărul în jos şi

apleacă capul la dreapta. Menţine faţa înainte sau chiar întoarce-o uşor către dreapta. Menţine această întindere uşoară timp de 5 secunde şi repetă şi la partea cealaltă.

2. Stai în picioare în poziţie relaxată cu braţele de-a lungul corpului, întinde umerii în jos, apoi înainte. Repetă exerciţiul care durează cam 7 secunde.

- Ultrasunete pe zona inflamată care provoacă căldură în zona afectată, dilată vasele de sânge şi ameliorează ciruclaţia locală. Durata tratamentului este de cel puţin 7 săptămâni.

61

- Antiinflamatorii nesteroide (acetaminofen, aspirină, ibuprofen)-Inhibitori COX-2 (coxibi) blochează o enzimă, numită COX-2, care favorizează

inflamaţia; pot provoca însă infarct de miocard şi accident vascular cerebral.-Injecţii locale cu xilină.

Tratament complementar:- acopunctură;- injecţii locale cu toxină botulinică A;- micşorarea anxietăţii, a depresiei şi a stresului;- manifestările din sarcină nu necesită tratament deoarece cedează spontan după naştere;- magneţii ataşaţi la pumn nu prezintă nici un beneficiu.

Tratament chirurgical- intervenţia chirurgicală pentru decomprimarea nervului, când tratamentul conservator a

eşuat sau a apărut atrofia musculară. Incizia operatorie este de obicei largă, la nivelul pumnului. Tehnici moderne folosesc incizii mici doar de 2,5 cm. Endoscopia foloseşte 1 sau 2

incizii de câte un centimetru prin care introduce endoscopul şi bisturiul cu care taie ligametul transvers pentru a decomprima nervul median.

- grefe musculare sau de ţesut gras din corp sunt implantate la nivelul nervului lezat. Rezultă formarea de vase noi şi posibilă regenerare nervoasă.

- informaţii suplimentare pe Internet: www.aanem.org Advancing Association of Neuromuscular and Electrodiagnostic Medicine.

Contractura Dupuytren

Contractura Dupuytren este o leziune a fasciei palmei produsă prin îngroşarea fibroasă, cu contractura progresivă a palmei şi flexarea degetelor.

Fig. Contractura degetelor in sindromul Dupuytren Sursa: med.und.edu

Predomină la bărbaţi între 40-60 de ani.

Cauza este necunoscută.

Manifestări: de obicei nu sunt simptome. Pacientul se plânge de deformarea şi dificultatea de a folosi mâna, datorită degetelor

flexate şi contractate. În palmă apar noduli nedureroşi care se întăresc şi formează o coardă ce se

62

întinde la deget. Procesul începe de obicei la degetul inelar şi se poate întinde la degetul mic. Degetul se întinde mai greu şi poate rămâne în poziţie flexată. Deformarea este de obicei nedureroasă.

Se poate asocia cu fibromatoză la picior (plantară) sau cu boala Peyronie (contractura marcată a penisului ).

Tratament:- căldură aplicată local şi exerciţii de întindere a mâinii;- injecţii în noduli cu triamcinolon (corticosteroid);- intervenţie chirurgicală când contractura este accentuată, nu poţi pune mâna întinsă pe

masă şi nu mai poţi folosi mâna; - după operaţie este nevoie de fizioterapie timp de 1-2 luni;- revenirea bolii este posibilă postoperator, uneori după ani de zile.

Distrofia simpatică reflexă

Distrofia simpatică reflexă (DSR) este un sindrom rar al extremităţilor, caracterizat prin durere regională şi instabilitate motorie. Alte denumiri: Sindrom dureros posttraumatic, cauzalgie, sindrom umăr-mână sau atrofia Sudeck, distrofia simpatică posttraumatică reflexă.

Cauze Cauza nu se cunoaşte; poate fi o tulburare a sistemului nervos simpatic. Orice traumă

poate declanşa DSR, de ex. arsuri, degerături, traumatism, intervenţie chirurgicală, osteoartrită, sindrom de tunel carpal, accident vascular cerebral, boala Parkinson, infarct de miocard, diabet, hipertiroidism, ş.a.

Manifestări cliniceDurere într-o extremitate, intensă şi constantă, asociată cu tulburări vaso-motorii şi

transpiraţie, fără o leziune nervoasă evidentă.

Evoluţia are 3 faze:- faza acută la câteva ore sau zile după un traumatism chiar minor; arsuri sau dureri în

extremitatea lezată, sensibilitate crescută la atingere, edem, sensibilitate crescută la cald sau rece;- faza distrofică după 3-6 luni: durere cu caracter de arsură ce radiază de la locul traumei;

este intensă si agravată de stimuli mici, chiar de o atingere uşoară; edem, transpiraţie, senzaţie de rece şi învineţirea regiunii, tremurături şi spasme musculare;

- faza atrofică la 6 luni după traumă: durerea se întinde în corp, pielea este palidă, cianotică şi rece, atrofie subcutană, anchiloză şi contracturi musculare.

Diagnosticul se pune pe criterii clinice, este foarte dificil şi poate necesita consult reumatologic, neurologic, ortopedic sau psihiatric.

Prevenire: mobilizarea precoce după traumatism, intervenţie chirurgicală sau infarct de miocard scade riscul de apariţie a acestui sindrom.

63

Tratamentul urmăreşte micşorarea durerii şi ameliorarea atrofiei prin fizioterapie. fizioterapia constituie baza tratamentului; blocaj nervos regional; tratamentul medicamentos: în special antidepresante, de ex. nortriptilină; în cazuri

refractare, prednison; tratamentul precoce oferă şanse mai bune de recuperare.

Fibromialgia

Fibromialgia este o tulburare reumatică asociată cu dureri musculare prelungite, uneori debilitante, în tot corpul. Alte denumiri: fibrozită, fibromiozită, sindrom de durere musculo-facială, reumatism nearticular sau psihogen.

Este mai frecventă la femeile între 30-50 de ani.

Factori de risc: experienţe dificile în copilărie, abuz de către părinţi, temperament sensibil, vulnerabilitate la stres, condiţii stresante de viaţă.

Cauze: Fibromialgia primară nu are o cauză cunoscută; cea secundară, mai frecventă, este

asociată cu tulburări de somn cronice, leziuni traumatice, de ex. ale coloanei cervicale după un accident auto, artrită reumatoidă, lupus, endometrioză, stres post-traumatic, infecţii, de ex. hepatita C, boala Lyme, anxietate, depresie.

Manifestări: - durerea poate fi într-un singur loc sau peste tot, situată în cel puţin 11 din cele 18 zone

dureroase posibile;

Fig. Zonele dureroase în fibromialgieSursa: rocketswag.com

64

- poate fi localizată în anumite zone dureroase de obicei la gât, coate, genunchi, spate, şolduri şi umeri, de unde se răspândesc în alte zone;

- durerea începe la muşchi iar articulaţiile nu sunt afectate; lipsesc semnele de inflamaţie.

Diagnostic:- după Colegiul American de Reumatologie diagnosticul este sugerat de istoricul de

durere răspândită în corp şi durere la palparea cu degetul în 11 din 18 puncte specifice, în special la coloană, coate şi genunchi;

- durerea şi tensiunea din muşchi, articulaţii şi în alte părţi din corp, diferă de la o zi la alta şi tinde să migreze de la un loc la altul;

- simptomele se asociază cu boli reumatice, stres acut sau după accidente auto în regiunea cervicală;

- datele uzuale de laborator sunt normale. Studii recente ale activităţii hormonilor de stres (hipotalamic, hipofizar, suprarenal, de creştere), activităţii metabolice şi substanţelor chimice din creier (serotonină) arată însă numeroase anomalii. Nu este sigur dacă acestea apar drept rezultat al durerii sau sunt cauza lor.

Alte simptome frecvente: - oboseală; fibromialgia se asociază deseori cu sindromul de oboseală cronică care se

tratează aproape la fel. Diferenţe majore: durerea în punctele specifice se întâlneşte mai ales în fibromialgie, iar oboaseala este simptomul dominant în sindromul de oboseală cronică;

- dureri de cap de tip tensiune sau migrene; - tulburări de somn şi de memorie;- ameţeli;- dureri de stomac, simptome de intestin iritabil;- depresie, anxietate;- durerea poate semăna cu cea de artrită şi se poate modifica cu schimbarea de vreme,

activitatea fizică sau situaţii stresante; este intensificată de tulburări de somn.

Examinarea medicală este normală cu excepţia durerii produse prin palparea punctelor nevralgice, ca muşchiul trapez la ceafă, porţiunea internă a genunchiului sau laterală a cotului.

Fibromialgia este un diagnostic de excludere a altor boli. Sunt necesare istoricul detaliat al pacientului şi examinarea medicală repetată pentru a evita investigaţii extinse de laborator.

Medicul va ezita să pună uşor diagnosticul de fibromialgie la pacienţii în vârstă de peste 50 de ani şi nu-l va folosi pentru a explica febra, pierderea în greutate sau alte semne obiective mai grave.

Evoluţia este nesigură. Simptomele vin şi trec timp de ani în şir, în ciuda tratamentului. Deşi boala poate dura toată viaţa, nu se agravează şi nu este fatală.

Prevenire:o Investighează-ţi personalitatea, încearcă să faci lucruri de care ti-e teama, râzi cât mai

mult posibil. o Citeşte cărţi comice, vizionează comedii. La început te vei jena dar vei vedea mai târziu

că are efect. o Notează-ţi lucrurile stresante. Fă o listă cu lucrurile pentru care eşti recunoscătoare.

65

SugestiiCrează ceva. Dansează, cântă la un instrument, scrie proză sau poezie. Meditează.

Gaseşte-ţi un scop în viaţă. Întreabă-te ce-ţi dă energie când te trezeşti dimineaţa? Iubeşte oamenii. Alătură-te de persoane cu temperament pozitiv. Fă-ţi prieteni de sprijin.

Exersează fizic. Combină mişcări aerobice cu cele de rezistenţă şi de întinderi. Fă-ţi timp de joacă !

Alimentează-te sănătos cu suficiente proteine şi vitamine. Încearcă o dietă vegetariană. Elimină cafeaua, alcoolul şi tutunul. Consumă dulciuri rareori şi puţin.

Elimină alţi factori agravanţi în familie sau la lucru. Când te simţi copleşit/ă, consultă un psiholog sau un psihiatru.

Tratament:Scopul tratamentului este ameliorarea simptomelor;- modificări ale stilului de viaţă; schimbări în relaţiile de familie pentru a lua controlul

asupra vieţii;- activitate fizică zilnică, repaus. Activitatea fizică este componenta cea mai eficace în

tratamentul fibromialgiei. Exerciţiile fizice previn atrofia musculară, cresc senzaţia de bună stare, reduc oboseala şi durerea. Exerciţiile trebuiesc făcute progresiv, crescând săptămânal gradul de dificultate. Exemple: mersul, înnotul, folosirea de biciclete staţionare şi aparate care acţionează pe grupele mari de muşchi;

- kinetoterapia scade oboseala musculară provocată de poziţia incorectă a corpului şi ajută întărirea muşchilor slăbiţi;

- exerciţiile trebuiesc făcute regulat, cu respectare orelor de somn, chiar în week-end şi vacanţe (vezi capitolul insomnia);

- dieta vegetariană sau cea anti-inflamatorie este o componentă eficace în tratamentul fibromialgiei;

- tehnicile de relaxarea şi de scădere a stresului ameliorează durerea cronică, inclusiv fibromialgia, de ex.: exerciţii de respiraţie profundă, de relaxare musculară, tratamentul prin masaj, meditaţia, hipnoza, bio feed-back.

Alte tratamente (cu efecte mai puţin constante): - acupunctura;- balneoterapia (Techirghiol, Amara); - fitoterapia : ginger şi turmeric;- suplimente alimentare: acizi graşi omega 3, vitamina D, multivitamine, seleniu, calciu;- hipnoza;- terapia comportamentală foloseşte auto-observaţia şi alte metode pentru a învăţa să gândeşti despre durere ca nefiind un factor negativ ce îţi controlează viaţa. Cu timpul nu te mai simţi fără speranţă şi înveţi să faci faţă durerii. Un asemenea program include:

- menţinerea unui jurnal personal;- controlul gândurilor negative sau descurajante;- stabilirea de limite pentru a menţine stresul emoţional şi fizic la nivele tolerabile, de ex.

prin fragmentarea în etape a unei situaţii stresante şi abordarea treptată a fiecărei etape;- intercalarea în program a unor activităţi plăcute; - eliminarea activităţilor mai puţin importante şi solicitarea de ajutor;- acceptarea revenirii temporare a unor simptome.

66

Tratamente nemedicamentoase, cu efecte slabe: masajul, electroterapia, ultrasunete. Tratamente medicamentoase:

- analgezice uşoare- mai eficace: amitriptilina, cyclobenzapirina;- efecte moderate: tramadol, fluoxetine, pregabalin; - efecte slabe: hormoni de creştere 5-HT (receptori de neurotransmiţătorul serotonină); -efecte neclare: corticosteroizi, antiinflamatorii (acetaminofen), valium, hipnotice,

opiacee, magneziu, DHEA;- inutile: injecţii în punctele dureroase.- un medicament nou, pregabalin (Lyrica), aprobat în 2007 de Food and Drug

Administration din SUA, pentru tratamentul fibromialgiei a arătat că poate scade durerea timp îndelungat, cu cel puţin jumătate, în 63% din pacienţi;

- evitarea narcoticelor;- consult cu reumatologul, psihiatrul şi medicul de reabilitare fizică; - tratamentul este deseori combinat, folosind mai multe metode, se face prin încercări

pentru a găsi metoda ce dă rezultate cât mai bune;Recomandările medicului pot fi însă diferite.Tratamentul este îndelungat, poate dura toată viaţa şi nu trebuie să te descurajezi de

reapariţia simptomelor. Cere ajutorul familiei şi prietenilor, eventual al unui grup de bolnavi diagnosticaţi cu aceeaşi boală ca şi tine, pentru sprijin şi încurajare.

Informaţii pe Internet: - National Fibromyalgia Foundation: www.frnaware.org- Fibromyalgia Network: www.fmnetnews.com

Dureri osteo-articulare regionale

Dureri articulare cervicale

Gâtul are 37 de articulaţii şi se mişcă în medie de 600 de ori pe oră. Nu e de mirare că este foarte susceptibil la durere. Aproape 12% din femei şi 9% din bărbaţi au dureri de gât la un moment dat.

Consultă de urgenţă medicul când:- durerea cervicală este asociată cu ameţeli, furnicături şi slăbiciune musculară: necesită

consult neurologic urgent şi examene de imagistică pentru diagnostic;- ai dureri la ceafă noaptea sau durerea nu se ameliorează când stai culcat pe spate: poate

fi datorită unei tumori;- durerea puternică la ceafă este asociată cu febră: poate fi datorită meningitei, până când

medicul nu are alt diagnostic.

Cauze:- traumatism cervical care produce întinderi musculare şi entorse ale ligamentelor; apare

imediat sau tardiv, de ex. în sindromul de hiperextensie (întinderea spre spate a gâtului); - leziuni degenerative, ca spondiloza cervicală şi hernia de disc;

67

- cele mai multe sunt datorate ţesuturilor moi şi includ poziţia incorectă, activitate repetitivă la muncă sau leziuni sportive.

Durerea de ceafă proiectată poate proveni din aproape orice organ din corp; poate fi datorită infarctului de miocard, ulcerului gastrointestinal, colecistului (boli de colecist), herniei hiatale şi pancreatitei.

Dacă durerea cervicală se asociază cu dureri articulare în alte regiuni, medicul va suspecta o boală reumatică de ex. osteoartrită, artrită reumatoidă, spondilită anchilozantă sau gută.

Durerea de ceafă mai poate porni de la cap sau braţe: leziuni dentare (leziuni ale dinţilor, articulaţii temporo-mandibulare), de rotare a umărului.

Alte surse de dureri de ceafă pe care medicul le va examina pot fi arterele carotide, vertebrale, ganglionii limfatici şi glanda tiroidă.

Factori de risc:- stilul de viaţă, care include fumatul; - obezitatea, suprasolicitarea ocupaţională;- lipsa de control asupra condiţiilor de muncă;- activitatea monotonă;- satisfacţia profesională scăzută; - poziţiile neobişnuite şi ridicarea de greutăţi la locul de muncă;- depresia, abuzul de droguri;- alţi factori: înaintarea în vârstă, dureri de cap în trecut.

Prevenire:- menţine o greutate corporală normală;- evită tutunul şi alte droguri;- exersează regulat, incluzând activităţi care întăresc muşchii gâtului;- asigură-te că menţii curbura normală a gâtului când dormi, folosind o pernă;- la locul de muncă evită ridicarea de greutăţi sau fă-o în mod corect;

Fig. Ridicarea corectă de greutăţiSursa: drjigregor.com

- încearcă pe cât poţi să ai un control asupra condiţiilor la locul de muncă unde să găseşti şi satisfacţii;

- ameliorează-ţi poziţia corpului: menţine poziţie corectă când citeşti sau foloseşti computerul, nu ţine telefonul între umăr şi ureche, nu prelungi purtatul rucsacului în spate;

- aderă la o dietă care reduce inflamaţia;- micşorează-ţi nivelul de stres; - menţine o reţea de prieteni.

68

Evoluţia:- durerea de ceafă începe cu iritarea într-a anumită regiune, produsă prin folosirea sau

imobilizarea îndelungată a gâtului, uzura articulaţiilor, anomalii anatomice, stres emoţional sau traumatism;

- iritarea produce durere, iar durerea provoacă spasm muscular;- rezultă inflamaţie, care măreşte durerea şi creează un cerc vicios; - se formează edem, acumulare de produse toxice şi scade fluxul de sânge local; - inflamaţia cronică alterează funcţia muşchilor, tendoanelor şi articulaţiilor;- dacă aceste tulburări nu sunt întrerupte la timp, leziunile se cronicizează şi se agravează.

Tratament:- modificări în stilul de viaţă: activitate fizică; - tratament postural pentru a întării muşchii cervicali;- menţinerea curburii normale a gâtului în timpul somnului; perne în C;

Fig. Pernă in formă de C Sursa: physioworks.com.au

- evită întinderea musculară prelungită: aplecare peste birou, privire peste umăr, aşezarea telefonului pe umăr;

- nutriţia: creşte consumul de alimente bogate în acizi graşi omega 3 (peşte de apă rece, seminţe de in, nuci, zarzavaturi cu frunze verzi);

- scade consumul de alimente bogate în acizi omega 6 şi trans (margarină solidă, uleiuri vegetale hidrogenate chiar parţial, alimente procesate, râncede);

- scade consumul de grăsimi saturate;- consumă alimente bogate în antioxidanţi, inclusiv fructe şi zarzavaturi de culori diferite;- suplimente: capsule cu ulei omega 3, 1-3 grame pe zi pot scade inflamaţia;- plante antiinflamatorii: tincturi de urzici, de plop şi frasin, ginger, gheară de pisică,

iarba dracului, turmeric şi coajă de salcie;- kinetoterapie ( fizioterapie);- acupunctură; - tratamentul stresului emoţional cronic pentru a reduce depresia şi anxietatea;- medicamente: antiinflamatorii: ibuprofen; antidepresante: amitriptilina şi fluoxetina;

relaxante musculare: ciclobenzaprina; în cazuri extreme pentru durere intensă, narcotice pe termen scurt: hidrocodone-acetaminofen.

69

Entorsele cefei

Entorsa gâtului este o întindere bruscă sau ruptură de muşchi sau tendon.

Cauze mişcarea forţată a capului şi gâtului prin leziuni traumatice de hiperextensie sau sport de

contact; după poziţia incorectă în timpul somnului sau lucrând la computer.

Simptome:- simptomele apar de obicei la 24-48 de ore după efortul fizic neobişnuit;- durere la ceafă, agravată de mişcarea gâtului; poate radia la toracele anterior, braţe şi

mână;- muşchii gâtului sunt contractaţi şi sensibili la palpare;- spasmul muscular poate provoca dureri de cap;- rigiditatea cefei, ameţeli, arsuri sau înţepături.Scăderea forţei de contracţie musculară (pareză) şi a sensibilităţii cutanate, depind de

eventualele leziuni ale rădăcinilor nervilor sau a măduvei spinării.

Tratament:- analgezice; - se recomandă revenirea treptată la activitatea fizică normală;- colac cervical la gât de scurtă durată, deoarece poate întârzia recuperarea;- acupunctura şi manipularea cefei nu au un rol terapeutic sigur;- injecţiile cu corticosteroizi în articulaţii nu sunt eficace.

Hernia de disc cervicală

CauzeProlapsul nucleului pulpos din discul cervical spre măduva spinării.

Simptome- dureri ce radiază de-a lungul braţului (rădăcina C6-7), agravate prin tuse, strănut sau

alte mişcări; - scăderea sesibilităţii cutanate şi atrofie sau scăderea tonusului muscular la antebraţ sau

mână.

Tratament:- repaus la pat;- tracţiune cervicală;- analgezice nesteroide;- imobilizarea gâtului;- injecţii epidurale în regiunea cervicală cu steroizi pentru cei care nu răspund la

tratamentul conservator;- decompresia chirurgicală este indicată ca ultimă resursă; poate da rezultate foarte bune.

70

Spondiloza cervicală

Spondiloza cervicală sau artrita degenerativă descrie leziunile degenerative în articulaţiile dintre vertebrele gâtului, cu sau fără leziuni neurologice.

Leziunile pot începe în adolescenţă dar sunt mai frecvente după vârsta de 40 de ani. Proliferările osoase numite osteofite şi cele cartilaginoase apar în jurul corpului vertebrei

şi formează prelungiri care irită sau comprimă nervii spinali. Nervii comprimaţi se inflamează şi produc durere la ceafă care radiază spre braţe.

Aproape fiecare persoană după vârsta de 50 de ani prezintă leziuni degenerative în coloana cervicală, dar nu oricine va avea dureri.

Simptome:- dureri cervicale cronice în special la mişcare;- slăbirea muşchilor cu amorţeli la gât şi braţe, uneori până la degete;- rigiditatea gâtului cu limitarea mişcărilor;- dureri de cap;- tulburări de echilibru.

Osteoartrita coloanei cervicale

Osteoartrita cervicală este o deteriorare a cartilagiilor articulare la nivelul cefei care produc deformări şi durere.

Simptome- Deseori simptomele lipsesc.

La cei cu leziuni ale rădăcinilor nervoase sau ale măduvei spinării:- tulburări ale sensibilităţii cutanate ;- furnicături la mâini;- mers nesigur;- urinări frecvente şi incontinenţă urinară; - senzaţie de şoc electric la mişcările gâtului; - scăderea tonusului muscular.TratamentTratament conservator:

- imobilizarea coloanei cervicale cu un colac sau perne cervicale pe termen scurt; - repaus;- medicamente antiinflamatorii nesteroide (acetaminofen, aspirină, ibuprofen); - comprese calde; - masaj uşor; - fizioterapie sub formă de ultrasunete; - tracţiune cervicală.

Tratamentul chirurgical - recomandat când durerea sau alterarea funcţiei nu răspund la alte forme de tratament;

71

- constă în sudura oaselelor, extragerea unui disc lezat sau lărgirea canalului spinal (rahidian) datorită osteofitelor.

Subluxaţia atlanto-axială între prima şi a doua vertebră cervicală; survine după un traumatism mai ales la pacienţii cu artrită reumatoidă sau spondilită anchilozantă.

Fig. Subluxaţia atlanto-axială. Se observă o creştere marcată a distanţei dintre prima şi a doua vertebră cervicală (linia neagră) de la 3 mm (normal) la 14 mm.

Sursa: learningradiology.com

Inflamaţia erodează şi slăbeşte ligamentele care duc la simptome neurologice grave de

compresie a măduvei spinării. Tratamentul diferă de la un colac cervical sau proteze rigide până la tratament chirurgical

pentru stabilizarea coloanei vertebrale.

Sindromul de ieşire din torace

Sindromul de ieşire din torace rezultă din comprimarea nervilor şi vaselor de sânge la ieşirea lor din torace.

Fig. Schiţa regiunii ieşirei din torace.Sursa:innova-pain.com

Cauze:- poziţia la locul de muncă, cu umerii căzuţi şi capul aplecat înainte;

72

Fig. Poziţie incorectă şi corectă pe scaun.Sursa: computer-posture.co.uk

- mişcarea repetată a braţelor deasupra capului;- contractură musculară;- sarcină;- traumatism;- coastă cervicală (supranumerară).

Simptome:- furnicături sau amorţeli la degete, mâini, braţ, umăr sau gât;- slăbirea muşchilor şi edem la mână şi braţ;- dureri în umăr sau ceafă, agravate prin ridicarea braţului deasupra umărului.

Tratament:- exerciţii de:

.. îmbunătăţire a poziţiei corpului, pentru a sta mai drept;

.. întărire a muşchilor şi tendoanelor umerilor şi gâtului;- modificarea locului de muncă, pentru a avea o poziţie mai bună a corpului;- evitarea somnului cu braţul în poziţia deasupra capului;- scăderea în greutate, dacă eşti gras/ă;- medicamente antiinflamatorii după nevoie; atenţie: folosirea lor îndelungată poate

provoca hemoragii gastrointestinale;- fizioterapie pentru a restabili activitatea cât mai curând în limitele siguranţei;- rareori intervenţia chirurgicală poate fi necesară.

Evoluţie- activitatea prea timpurie poate agrava leziunea şi duce la leziuni permanente;- reluarea activităţii este determinată de îmbunătăţirea simptomelor, nu de calendar; - cu cât ai început tratamentul mai târziu, cu atât mai lungă va fi perioada de recuperare.

Umărul dureros

Durerea de umăr poate avea cauze multiple:- leziuni ale muşchilor şi tendoanelor care dau umărului o mişcare circulară;- inflamaţia bursei subacromiale; - osteoartrita şi instabilitatea umărului;- activităţi care necesită ridicarea braţelor;- uneori nu poate fi găsită o cauză specifică.

73

Manifestări: - durere localizată la umăr, mai accentuată noaptea când eşti aşezat pe partea afectată sau

când ridici braţul; - senzaţie de blocare a umărului la mişcarea de îndepărtare a braţului;- durerea produsă de muşchii rotatori este de obicei în faţa sau în afara umărului;- pacienţii cu ruptură completă de tendon au braţul căzut şi nu pot îndepărta braţul în mod

pasiv peste 90 de grade.

Tratament:- repaus şi evitarea activităţilor dureroase, în special ridicarea braţelor; - comprese reci pe umăr; - acetaminofenul ajută oarecum;- exerciţii uşoare, de întindere şi întărire a muşchilor umărului, de ex.:

-- apropiere omoplaţilor;-- întinderea progresivă a umărului pe piept;-- mişcări circulare ale braţului;-- plimbarea degetelor pe perete.

Figs. Exerciţii de întindere a muşchilor umerilor.Surse: back-care-health-knail.com şi bezutza.wordpress.com

- kinetoterapia este valoroasă în cazurile refractare pentru a întări muşchii umărului, a-i menţine mobilitatea şi a evita anchiloza

- injecţii cu un corticosteroid (triamcinolon) amestecat cu xilină, când simptomele persistă mai mult de 2 săptămâni de tratament conservator sau când durerea te impiedică să faci kinetoterapie;

- intervenţiile chirurgicale au mai puţin succes. Multe din intervenţiile pe umar se fac prin artroscopie; cele cu incizii mari necesita 4-6 luni de recuperare.

Osteoartritele umărului Pot fi situate între articulaţiile omoplatului (acromion) şi claviculei sau între humerus şi

omoplat.

74

Fig. Articulaţiile umăruluiSursa: news.rapgenius.com

Legenda: 1. Humerusul; 2. Acromionul; 3. Apofiza coracoidă; 4. Clavicula; 5.Omoplatul; 6. Articulația umărului.

Osteoartrita acromio-claviculară

Cauze: leziuni ale articulaţiei dintre acromion, omoplat şi claviculă; ridicarea de obiecte grele.

Manifestări: sensibilitate la palparea articulaţiei; durere la proba de ridicare a antebraţului peste corp; rotaţia internă accentuată sau flexarea înainte a braţului.

Radiografia este greu de interpretat deoarece majoritatea persoanelor după vârsta de 40-50 de ani au osteoartrită acromioclaviculară.

Osteoartrita glenohumerală

Afectează articulaţia dintre capul humerusului şi cavitatea glenoidă a omoplatului

Manifestări:- durere şi scăderea treptată a mişcărilor umărului la pacienţii de peste 50 de ani; - crepitaţii (trosniri) locale, asocierea cu artrită;- radiografiile ajută diagnosticul.

Capsulita adezivă

Cauze: dislocaţii sau subluxaţii anterioare dintre capul humerusului şi cavitatea glenoidă a omoplatului.

Manifestări Umărul dureros are mişcări foarte limitate; durerea şi rigiditatea (anchiloza) se instalează treptat; porţiunea laterală a muşchiului deltoid este amorţită; radiografia de umăr este utilă.

75

Epicondilita

Articulaţia cotului este formată din extremitatea osului superior, numit humerus, şi două oase de la antebraţ: ulna (cubitus) şi radius. Extremităţile inferioare ale humerusului sunt numite epicondili.

Fig. Oasele articulației cotului. Sursa: hughson.com

Legenda: 1. Humerus, 2. Epicondilu median (intern), 3. Tohleea umărului, 4. Ulna (cubitus), 5. Radius, 6. Epicondilul lateral, 7. Capitelul (capul humerusului).

Inflamaţia epicondilului lateral sau cotul jucătorului de tenis şi epicondilita medială (internă) sau cotul jucătorului de golf sunt inflamaţii dureroase de pe laturile cotului.

Cauze: - uzura excesivă a muşchilor şi tendoanelor produce rupturi mici în tendon la locul de

inserţie pe os şi inflamaţie (tendinită). Rezultă un tendon slăbit, fibrozat, calcificat și nevrotic. Se întâlneşte la tâmplari, maşinişti, dactilografe şi sporturi cu aruncare, de ex. tenis.- ridicarea obiectelor grele.

Simptome:- durere sau jenă pe laturile cotului;- durere la mişcarea pumnului când se prinde un obiect, se dă mâna sau se întoarce clanţa;- durerea poate radia de la cot în antebraţ sau la braţ. Prevenire:- foloseşte o tehnică corectă în orice activitate, în muncă sau sport;- rezervă o perioadă de încălzire înainte şi o alta de întinderi musculare după activităţile

sportiv- la cea mai mică durere la cot, opreşte-te, pune comprese reci şi poartă un bandaj elastic.

76

Tratament:- comprese cu gheaţă pe cot 20-30 de minute la fiecare 3-4 ore timp de 2-3 zile sau până

la dispariţia durerii;- masarea cotului cu cuburi de gheaţă;- bandaj elastic la cot;- atelă pentru articulaţia pumnului şi a cotului;- evitarea activităţilor care accentuează durerea;- antiinflamatorii ca ibuprofen;- fizioterapie după cedarea durerii ; exerciţii zilnice de întindere a muşchilor şi

ligamentelor din jurul articulaţiei;

Fig. exerciţii pentru tratarea epicondilitei. Sursa: abcbodzbuilding.com

- infiltraţii locale cu corticosteroizi şi xilină, doar de către medici cu experienţă pentru a evita lezarea nervului ulnar;

- întinderea zilnică a muşchilor flexori şi extensori;- în afară de tratamentul prescris de medic, odihneşte-te îndeajuns şi evită activităţile care

îţi provoacă durere- rareori poate fi recomandată intervenţia chirurgicală.

Evoluţia:- leziunile uşoare se vindecă în câteva săptămâni iar cele severe în 6 săptămâni sau chiar

12 luni și pot chiar reveni.- cu cât ai început tratamentul mai târziu cu atât va dura mai mult până te vindeci;- evită activităţile care îti provoacă durere până când cotul s-a vindecat, pentru a evita

revenirea lor.

Durerea de genunchi

Genunchiul funcţionează ca o balama şi un absorbant de şocuri în timpul mersului, alergării, săriturilor, urcării şi loviturilor. Ligamentele, tendoanele şi muşchii din jur oferă stabilitatea genunchiului şi le menţin împreună.

77

Fig. Componentele genunchiuluiSursa: katsized.comLegenda: 1. Fibula (Peroneul); 2. Ligamentul lateral colateral (LCL); 3. Ligamentul cruciat anterior (LCA);

4. Cartilgiul anterior; 5.Femur (muşchiul coapsei); 6. Muşchiul quadriceps; 7. Patela; 8. Lig. Cruciat post. (LCP); 9.Meniscul; 10. Lig. patelar; 11. Lig. colat. medial (LCM); 12. Tibia.

Cauze:- traumatism brusc, leziuni prelungite de uzură (suprasolicitare), entorse şi artrită.

Ruptura de menisc

Meniscul este o bucată de cartilagiu în mijlocul genunchiului, deasupra tibiei, la contactul cu femurul şi acţionează ca un absorbant de şoc. Există un menisc medial (către partea internă) şi altul lateral (spre partea laterală a genunchiului).

Leziunile meniscului medial sunt de 10 ori mai frecvente decât ale celui lateral.Cauze:- răsucirea puternică a genunchiului, în timp ce piciorul suportă greutatea corpului;- uneori apare după un efort minim ca atunci când stai pe vine.

Simptome:- poţi să ai senzaţia de trosnire (prin palpare sau auz); - durere la genunchi; - umflarea genunchiului apare în câteva ore şi este maximă a doua zi, spre deosebire de

aceea produsă prin ruptura ligamentelor, în care hemoragia produce umflarea imediată a articulaţiei;

- neputinţa de a întinde sau îndoi complet genunchiul; - genunchiul se blochează într-o anumită poziţie, datorită spasmului muscular şi

acumulării lichidului în articulaţie: - diagnosticul este confirmat prin MRI, deoarece meniscul nu este vizibil la raze X.

Prevenire:- dezvoltarea de muşchi puternici, întinderi musculare, încălţăminte şi echipament sportiv

adecvat, deşi cele mai multe accidente nu pot fi prevenite.

Tratament:- ridicarea genunchiului pe perne;- comprese cu gheaţă la 20-30 minute la fiecare 3-4 ore, timp de 2-3 zile sau până ce

dispar durerea şi edemul;- bandaj elastic în jurul genunchiului;

78

- minimalizarea presiunii pe genunchi timp de câteva zile după leziune şi purtarea de cârje;

- medicamente antiinflamatorii;- fizioterapie cu exerciţii pentru întărirea muşchilor coapsei;- intervenţia chirurgicală prin artroscopie este rezervată pentru pacienţii la care

simptomele reapar la reluarea activităţilor normale sau la cei cu blocaj al genunchiului. Chirurgul ortoped poate de obicei repara sau scoate meniscul lezat prin artroscopie,

păstrând în articulaţie o parte cât mai mare de menisc posibil. Operaţia durează circa o oră. Poţi merge acasă în aceeaşi zi cu odihnă la pat timp de 2-3 zile.

Recuperarea postoperatorie durează circa o lună.

Evoluţia:- o ruptură mică de menisc nereparată permite funcţia normală a genunchiului deşi uneori

edemul, rigiditatea, blocajul sau durerea pot reapare după efort;- reluarea activităţii normale este indicată când:

- genunchiul lezat poate fi îndoit complet fără durere;- genunchiul şi piciorul şi-au recăpătat forţa normală comparativ cu piciorul

nelezat;- genunchiul nu mai este umflat;- te poţi apleca, sta pe vine sau merge fără durere.

Entorsa de genunchi

Entorsa este o leziune articulară care produce întinderea sau ruperea unuia sau a mai multor ligamente. Poate fi uşoară, moderată sau gravă.

Ligamentele sunt benzi puternice de ţesut fibros care conectează oasele împreună. Principalele ligamentele la genunchi sunt ligamentele cruciate anterior şi posterior şi

colaterale medial şi lateral.

Fig. ligamentele genunchiuluiSursa: kneeguru.co..uk

Legenda: MCL: ligamentul colateral medial; LCL: ligamentul colateral lateral; Notch: ligamentele încrucişate anterior şi posterior.

Cauze:- accidente prin cădere şi răsucire;

79

- forţa exersată pe o parte a genunchiului lezează ligamentul de partea opusă;- ligamentele cruciate sunt lezate prin mişcarea de răsucire bruscă sau lovitură directă.

Simptome:- trosnire şi durere în momentul accidentului;- umflarea genunchiului; poate fi imediată sau treptată.

Diagnosticul se face prin examenul medical, raze X sau MRI.

Prevenire:- condiţie fizică bună;- întărirea muşchilor şi exerciţii de întinderi musculare la picioare.

Tratament:- repaus;- ridicarea piciorului;- pungi cu gheaţă;- antiinflamatorii nesteroide ( acetaminofen, aspirină, ibuprofen, naproxen);- după cedarea durerii: bandaj elastic în jurul genunchiului, atelă la genunchi, folosirea

cârjelor;- exerciţii timp de câteva săptămâni, recomandate de (fizioterapist) kinetoterapist;

Fig. Exerciţii de recuperare după entorse de ligament colateral.Sursa: oortho-one.in

- operaţia nu este de obicei necesară, doar dacă un ligament a fost complet rupt sau mai multe ligamente au fost lezate.

Practică următoarele exerciţii după scăderea durerii de genunchi:1. Întinderea pasivă a genunchiului. Practică acest exerciţiu de mai multe ori pe zi dacă nu poţi să întinzi complet genunchiul. Stai pe spate cu un prosop rulat sub călcâi pentru a-l ridica cu 15 cm. Relaxează muşchii

piciorului şi lasă gravitatea sa-ţi întindă treptat genunchiul. Poţi simţi uşoară tensiune sau discomfort în acest timp. Menţine poziţia timp de 3 minute şi repet-o de 3 ori. Acest exerciţiu poate fi făcut şi când stai pe un scaun cu genunchiul întins, cu călcâiul sprijinit pe alt scaun.

2. Ridicarea piciorului întins.

80

Stai pe spate cu picioarele întinse. Încordează muşchii coapsei de la piciorul lezat şi ridică piciorul cu circa 20 cm de pe podea, cu muşchii încordaţi. Coboară încet piciorul şi fă 3 seturi de câte 10.

3. Alunecarea călcâiului. Stai cu spatele la perete şi picioarele întinse în faţă. Alunecă încet călcâiul piciorului

lezat către fesă, apropiind genunchiul. Revin-o la poziţia iniţială. Fă 3 seturi de câte 10.4. Îndoirea genunchiului din poziţia cu faţa în jos. Stai culcat pe burtă cu picioarele întinse. Îndoaie genunchiul aşa încât călcâiul se apropie

de fese. Menţine-l timp de 5 secunde. Relaxează-l şi revino cu piciorul la podea. Fă 3 seturi de câte 10. Ulterior poţi adăuga greutăţi la gleznă.

5. Alunecarea pe zid. Stai cu spatele, capul şi umerii sprijiniţi pe zid şi privirea înainte. Ţine umerii relaxaţi şi

picioarele la 30 cm de zid şi depărtate la nivelul umerilor. Cu ceafa pe zid coboară de-a lungul zidului apropiindu-ţi fesele de podea, până când coapsele sunt paralele cu podeaua. Menţine poziţia aceasta timp de 10 secunde. Revino încet la poziţia iniţială, menţinând muşchii coapsei încordaţi. Fă 3 seturi de câte 10, crescând durata în poziţia joasă.

6. Stai cu talpa piciorului lezat pe un suport de lemn înalt de 8-12 cm. Mută-ţi greutatea pe piciorul lezat şi îndreaptă genunchiul, pe măsură ce ridici piciorul

sanătos de pe podea. Coboară apoi încet pe podea piciorul nelezat. Fă 3 seturi de câte 10 exerciţii.

7. Stabilizarea genunchiului. Leagă o bandă elastică de glezna piciorului nelezat iar cealaltă extremitate leag-o de o

masă fixă. Stai cu faţa la masă şi îndoaie uşor genunchiul lezat, menţinând muşchii încordaţi. Din această poziţie mişcă înapoi piciorul nelezat. Fă 3 seturi de 10. Repetă aceste mişcări din alte 3 poziţii întorcând corpul cu câte 90 de grade. Ţine-te de un scaun dacă ai nevoie să-ţi menţii echilibrul.

8. Întinderea genunchiului contra unei rezistenţe. Fă o buclă dintr-o bandă elastică legată de piciorul unei mese fixe, cu cealaltă

extremitate în jurul genunchiului lezat. Ridică de pe sol piciorul nelezat, sprijinindu-te de un scaun pentru echilibru la nevoie. Îndoaie-ţi genunchiul cu 45 de grade. Îndreaptă-ţi încet piciorul, menţinând contractaţi muşchii coapsei. Poţi începe acest exerciţiu stând pe ambele picioare. Repetă 3 seturi de câte 10.

Durerea patelo-femurală

Alte denumiri: sindromul dureros patelo-femural sau genunchiul alergătorului.

Patela (rotula) este un os situat înaintea femurului, ataşat de partea inferioară a muşchilor anteriori ai coapsei numiţi cvadriceps.

Cauze:

îndoirea repetată a genunchiului provoacă iritarea dureroasă a suprafeţei interne a patelei; alinierea anormală a membrelor inferioare, dacă ai şoldurile late sau muşchii coapsei

nedezvoltaţi, genunchii apropiaţi sau picior plat.

81

Simptome: - durere în spatele patelei când mergi, alergi sau stai pe scaun timp îndelungat;- durerea se agravează când cobori pe scări sau în mers;- uneori genunchiul se umflă sau trosneşte. O leziune asemănătoare este tendinita patelară sau genunchiul săritorului datorită

inflamării tendonului patelar care leagă patela de tibie (osul principal al gambei). Simptomele sunt asemănătoare cu genunchiul alergătorului însă durerea este localizată

sub patelă, la nivelul tendonului patelar.

Diagnostic: medicul va evalua simptomele, va examina cum mergi în mod obişnuit şi uzura încălţămintei, va examina genunchiul, prescrie radiografii de genunchi şi rareori MRI.

Evoluţia: durerea poate reveni sau deveni cronică, dacă exerciţiile de recuperare nu sunt făcute regulat.

Prevenire: - evitarea greşelilor de antrenament (alergând prea repede, prea departe sau prea

devreme);- nu creşte distanţa de alergare mai mult de 10% pe săptămîmă;- limitează distanţa parcursă săptămânal la maxim 72 km; - nu alerga pe teren accidentat sau dacă ai dureri;- dacă te doare, aplică local pungi cu gheaţă şi odihneşte-te 2-3 zile. Dacă durerea

continuă, consultă medicul;- alternează zilele de activitate intensă cu altele mai lejere;- schimbă-ţi pantofii de alergat la fiecare 800 km, când puterea lor de absorbire a şocului,

scade;- poartă suport pentru talpă, mai ales dacă piciorul are tendinţa de pronaţie;- practică încălzirea înainte de o activitate fizică riguroasă şi relaxează-te după aceasta

prin mers şi întinderile musculare;- întăreşte-ţi muşchii coapsei şi gambei, creşte treptat intensitatea şi durata efortului fizic

de la o săptămână la alta;- aliniază-ţi genunchii cu picioarele în timp ce exersezi;- poartă pantofi stabilizatori cu suport de arc al tălpii pentru absorbţia şocului;- pe bicicletă, asigură-te că şaua are înălţimea corectă;- alternează felurile de exerciţii;- reluarea activităţilor normale este indicată atunci când poţi întinde şi îndoi fără durere

genunchiul lezat. Genunchiul şi piciorul şi-au recăpătat puterea normală şi poţi merge, apleca sau sta pe vine fără dureri.

Tratament: - pungi cu gheaţă pe genunchi timp de 20-30 minute la fiecare 3-4 ore în primele 2-3 zile

sau până la dispariţia durerii;- ridicarea piciorului pe perne;- medicamente antiinflamatorii ca ibuprofen;- exerciţii recomandate de medic sau fizioterapeut;

82

- medicul mai poate recomanda folosirea de suport al tălpii piciorului purtat în încălţăminte pentru a evita pronaţia excesivă (îndoirea internă a tălpii);

- genuncheră; - limitarea şi modificarea mişcărilor genunchiului (de ex. ciclism sau înot în loc de

alergat).

Entorsa de gleznă

Entorsa de gleznă este o leziune produsă prin întinderea sau ruperea unuia sau mai multor ligamente din articulaţia gleznei. Ligamentele sunt benzi fibroase puternice care leagă oasele la nivelul articulaţiei.

Cele mai frecvente entorse afectează ligamentele din afara gleznei (entorsă laterală de gleznă). Ligamentele de pe partea internă (medială) a gleznei şi cele din partea superioară (entorsă înaltă de gleznă) sunt afectate mai rar.

Cauze: Entorsa se produce prin răsucirea gleznei înăuntru.

Simptome:- durere uşoară sau bruscă la picior;- edem;- învineţirea pielii (echimoză);- neputinţa de a mişca corect glezna.

Diagnostic: medicul va cerceta împrejurările în care s-au produs durerea şi simptomele. Va examina

glezna şi va cere radiografii.

Prevenire:- poartă încălţăminte potrivită cu activitatea fizică;- întinde-ţi muşchii uşor înainte şi după efortul fizic;- evită mişcări cu întoarceri bruşte;- consideră bandajarea gleznei pentru activităţi sportive forţate, mai ales dacă ai avut

leziuni anterioare.

Tratament:- pungi cu gheaţă;- ridicarea gleznei pe perne;- bandaj elastic; - medicamente antiinflamatorii;- foloseşte cârje până când poţi merge fără durere;- exerciţii din gleznă pentru a întări puterea gleznei şi a ajuta revenirea la activităţile

normale;

83

Fig. Exerciţii de recuperare după entorsa de gleznă.Surse: anklesprainrecovery.org şi activehealthcenter.com

- dacă entorsa se asociază cu ruptura completă de ligament, este necesar tratamentul chirurgical, după care vei purta atelă în gips timp de 4-8 săptămâni.

Durerea de picior

Piciorul este o structură complexă formată din 26 de oase şi 33 de articulaţii aşezate într-o reţea de peste 120 de muşchi, ligamente şi nervi.

Funcţiile piciorului: suportă greutatea; într-o zi picioarele sprijină câteva sute de tone; acţionează ca un absorbant de şocuri; serveşte ca o pârghie pentru a împinge înainte membrele inferioare; ajută menţinerea echilibrului.

LocalizareDureri la călcâi şi în spatele piciorului:

Tendinita Ahile;Accentuarea arcului piciorului (Arcul piciorului accentuat, picior scobit

durerea la arcul piciorului, plantară, picior în ghiară, pes cavus);

84

Piciorul plat;Bursita călcâiului;Deformaţia Haglund;Fasciita plantară.

Durerea la nivelul degetelor:Bătăturile;Unghiile încarnate;Bunionul;Degetul în ciocan.

Cauze:- încălţămintea nepotrivită; pantofii cu tocul înalt concentrează presiunea pe degete şi

agravează sau cauzează durerea; - poziţia incorectă a corpului;- schimbări în mărimea şi forma piciorului;- frigul contractă şi căldura lărgeşte picioarele în funcţie de vreme sau dacă persoana

merge sau stă pe loc;- boli care îngreunează circulaţia sau afectează echilibrul: artrite, diabet, hipertensiune,

obezitate, sarcină, osteoporoză, insuficienţă cardiacă, boli de rinichi, anorexie, fumat;- inegalitatea membrelor inferioare;- activitatea forţată ca joghingul sau exerciţiile aerobice puternice; - stresul repetitiv, profesional, halux valgus, neurom, sindrom de tunel tarsal;- deformitatea degetului mare, dureri de călcâi, picior plat sau osteoartrită de picior sau de

gleznă;- unele profesii ca poliţişti, balerine/i;- vârsta înaintată.

Prevenire: inspectează-ţi picioarele regulat; urmăreşte modificări de culoare şi temperatură: îngroşarea sau decolorarea unghiilor, semn de micoză şi crăpături ale pielii; descuamarea călcâiului poate indica micoza (picior de atlet); orice excrescenţă la picior este anormală; spală-ţi picioarele regulat, în special între degete şi usucă-le complet cu prosopul; taie-ţi unghiile drept, nu prea scurte; tăierea unghiilor la margine creşte riscul de unghie încarnată; poartă pantofi potriviţi pe picior; cumpără pantofi după amiaza, seara, sau după o plimbare îndelungată, când piciorul are

tendinţa să se lărgească. Trebuie să fie o distanţă de 1 cm între degetul mare şi vârful pantofului, iar degetele să poată fi mişcate în sus;

când cumperi pantofi noi, trebuie să stai în picioare; probează ambii pantofi; pentru sport: încălţăminte specială căptuşită suficient pentru a absorbi şocul şi

presiunea, flexibili la mijlocul piciorului, cu suport al arcului şi talpa desemnată pentru a preveni alunecarea;

85

pentru mers: pantofii ar trebui să fie uşori, permeabili pentru aerisire, toc jos pentru stabilitate, bun suport pentru arcul piciorului, partea din faţă să ofere suport şi flexibilitate;

pentru ciclism: suport rigid al arcului piciorului pentru a preveni tasarea în timpul mersului, călcâiul ridicat;

pentru tenis: permite alunecarea laterală dar cu talpă nealunecoasă, călcâiul ferm dar căptuşit şi largi în faţă, cu suport moale al arcului;

dacă-ţi permiţi, nu purta aceeaşi pereche de pantofi în fiecare zi; trebuie să-i simţi confortabil încă din prima zi; femeile care poartă pantofi cu toc înalt ar trebui să aibă mai mult spaţiu la degete, iar

talpa căptuşită şi purtaţi pe o durată cât mai scurtă; persoanele cu diabet trebuie să acorde o atenţie deosebită îngrijirii picioarelor (vezi capitolul Diabet); foloseşte cremele de piele care menţin moliciunea şi supleţea pielii; fă o baie la picioare timp de 10 minute de 2-3 ori pe săptămână pentru relaxare; foloseşte piatra ponce pentru călcâie cu pielea îngroşată; masajul picioarelor la baie este relaxant şi plăcut; se folosesc primele 3 degete ale mâinii pentru a rota fiecare deget într-o mişcare circulară, apoi apasă încet, circular, cu pumnul pe talpa piciorului;- mergi des şi corect pentru a preveni durerea de picioare. Capul trebuie să fie ridicat,

spatele drept, braţele relaxate; termină pasul apăsând pe degetul mare.

Fig. Poziţia corectă de mersSursa: nuclearvision.com

Exerciţii care ajută menţinerea flexibilităţii picioarelor:

1. Ridică şi îndoaie degetele timp de 10 ori menţinând fiecare poziţie până numeri la 5.2. Pune o bandă elastică de cauciuc în jurul fiecarui deget mare şi îndepărtează picioarele

până numeri la 5 repetă de 10 ori. 3. Prinde un prosop cu degetele şi repetă de 5 ori.4. Ridică-te pe vârfuri şi apasă pe călcâie timp de 2-3 minute pentru a întări muşchii gambei.

Dureri la călcâi şi în spatele piciorului. Tendinita Ahile

Este inflamaţia tendonului care leagă muşchii posteriori ai gambei de osul călcâiului (calcaneu).

86

Cauze: rupturi mici în tendon prin uzura intensă sau leziuni prin jogging, tenis ș.a. Tendonul

inflamat produce durere intensă şi micşorează mobilitatea. Factori de risc:

purtarea de pantofi cu toc înalt; cei care au tendiţa să răsucească piciorul prea înăuntru când merg; tendonul Ahile scurt congenital.

Tratament:- înlăturarea durerii şi scăderea inflamaţiei prin antiinflamatorii nesteroide ca

acetaaminofen, aspirină, ibuprofen şi aplicarea de gheaţă local de 4-5 ori pe zi;- întinderea uşoară a muşchilor gambei pentru a scade durerea şi spasmul muscular; se

poate practica atunci când călcâiul nu mai este umflat, chiar dacă durerea persistă; opreşte însă imediat dacă durerea creşte cu exerciţiul;

- masaj profund al zonei dureroase, urmat de imobilizare cu leucoplast.

Fig. Masaj al tendonului călcâiului urmat de imobilizare.Sursa: lermagazine.com

- dacă durerea continuă tendonul rupt necesită atelă gipsată şi eventual intervenţie chirurgicală;

- tratament cu laser de intensitate scăzută direcţionat la punctele dureroase, fără beneficii evidente;

- injecţiile cu corticosteroizi nu ajută şi în plus pot produce ruptură de tendon;- tratamentul conservator este suficient în multe cazuri, cu riscul însă de ruptura

tendonului la o treime din cazuri. Se recomandă intervenţie pentru persoanele active şi tratament nechirurgical pentru persoanele vârstnice;

- imobilizarea postoperatorie durează circa 6 săptămâni; complicaţii: cicatrice chirurgicală mare, infecţie şi atrofie musculară. Operaţia scade însă durerea şi menţine funcţia piciorului pe termen lung.

- intervenţii mai puţin invazive includ internarea timp de câteva zile şi folosirea de atelă de picior specială care mişcă continuu piciorul.

Durerea la arcul piciorului

Durerea în talpa piciorului este datorată deseori comprimării nervilor locali. Se poate asocia cu artrită, dureri de spate, leziuni ale gleznei sau diabet.

87

Tratament:- suport ortopedic al tălpii care redistribuie greutatea şi înlătură presiunea de pe nerv;- injecţii cu corticosteroizi;- intervenţia chirurgicală efectuată când simptomele durează peste un an are beneficii

discutabile;- rezultate mai bune se obţin atunci când se extirpă o formaţine cunoscută, de ex. chiste

sau tumori.

Piciorul plat

Piciorul plat este un defect al piciorului care elimină arcul.

Cauze:Congenital, de cele mai multe ori; mai frecvent la femei după 50 de ani.

Factori de risc:- purtatul îndelungat de pantofi cu toc înalt care scurtează şi îngroaşă tendonul lui Achile; tendoanele şi ligamentele arcului plantar slăbesc, iar arcul se prăbuşeşte;- obezitatea, artrita reumatoidă, corticoterapia îndelungată, diabetul, leziuni locale.

Tratament:- analgezice împotriva durerii;- suport ortopedic al arcului piciorului pentru a preveni progresia;- intervenţii chirurgicale în cazuri grave, care includ lungirea tendonului lui Ahile.

Accentuarea arcului piciorului

Accentuarea arcului piciorului, piciorul în gheară sau pes cavus este o deformitate marcată printr-un arc foarte înalt şi degete lungi. Este mult mai frecvent decât piciorul plat.

Fig. Amprentele picioarelor plat, normal şi cu arc accentuat.Sursa: houstonfootspecialists.com

Cauza este ereditară dar poate apare şi când muşchii piciorului se contractă datorită unor leziuni nervoase sau musculare.

88

Bursita călcâiului

Este inflamaţia bursei, un sac mic cu lichid, situat în spatele osului călcâiului.

Tratament:- aplicarea de comprese cu gheaţă;- masajul călcâiului;- tampoane moi la călcâi, pentru a scade presiunea în timpul mersului;- antiinflamatorii nesteroide ( acetaminofen, aspirină, ibuprofen, naproxen);- injecţii cu corticosteroizi.

Exostoza călcâiului

Exostoza posterioară a călcâiului sau deformarea Haglund este o creştere osoasă înconjurată de ţesut dureros la spatele călcâiului.

Cauze: frecarea repetată la cei care poartă pantofi cu toc înalt şi la alergători.

Tratament:- gheaţă urmată de comprese calde, umede, acetaminofen, aspirină sau ibuprofen;- suporturi ortopedice pentru a controla mişcarea câlcâiului;- nu se recomandă injecţii cu corticosteroizi deoarece poate slăbi tendonul lui Ahile;- intervenţia chirurgicală este necesară în cazuri grave pentru a extirpa creşterea osoasă;

recuperarea durează între 6 luni şi 2 ani.

Fasciita plantară

Ţesutul conjunctiv fibros care formează arcul piciorului; serveşte ca un absorbant de şocuri pentru corp.

Fig. Fascia pantară (1), ţesutul inflamat (2) şi calcaneul (3).Sursa:myphysio.com

Cauze: rupturi mici sau inflamaţia tendoanelor şi ligamentelor care se întind de la călcâi la baza

degetelor;

89

se asociază cu activitatea intensă în sport, încălţăminte nepotrivită, pas inegal şi scăderea flexibilităţii muşchilor gambei.

Simptome:- durere la călcâie care se întinde la arc, cu primii paşi de dimineaţă;- temporară sau devine cronică dacă se ignoră tratamentul;- datorită inflamaţiei fasciei se pot forma depozite de calciu sub osul călcâiului.

Tratamentul - urmăreşte scăderea inflamaţiei şi durerii, a presiunii de pe călcâi şi restabilirea

flexibilităţii şi forţei fasciei;- programul de recuperare trebuie început cât mai curând posibil, împreună cu

antiinflamatorii nesteroide (acetaminofen, aspirina, ibuprofen, naproxen) şi tampoane la călcâi;

Fig. Exerciţii pentru a întări fascia plantară:Surse: Physiotherapy Department SGH şi neatfeetcare.com

- un exerciţiu util include: punerea mâinilor pe perete şi apăsarea pe ele, piciorul sănătos pe podea în faţa celui lezat. Ţine piciorul lezat din spate cu călcâiul deasupra podelei. Întinde uşor gamba şi piciorul din spate.

90

Fig. Exerciţii pe scară pentru fasciita plantară.Sursa: flatfeetpain.com

Fig. Exerciții de rulare a picioruluiSursa :drkanda.com

Masaj plantarSursa: ehow.com

Cu asemenea tratamente de întindere fascia plantară se vindecă aproape totdeauna, dar e nevoie de circa un an, deşi durerea reapare intermitent.

- exerciţii cu presiune moderată ca mersul, înnotul sau ciclism, sunt deasemenea indicate;- încălţămintea trebuie să fie confortabilă dar solidă, cu talpa groasă, tocuri de cauciuc şi

suport interior pentru a micşora presiunea. Noaptea se pot purta splinturi (atele), iar călcâiele trebuiesc ridicate pe pernă;

- corticosteroizii pot fi injectaţi împreună cu un anestezic local (xilină) în cazuri grave sau pot fi introduşi în ţesuturile piciorului folosind un curent electric, prin procedeul numit ionotophoreză;

- injecţii cu toxină botulinică (botox), o proteină folosită pentru paralizia temporară a unor muşchi, scade durerea şi ameliorează mersul;

91

- tratamente cu unde de şoc extracorporeal este o alternativă modernă la operaţie, pentru pacienţii care nu au răspuns la alte tratamente. Se folosesc unde sonore în jurul genunchiului care ajută vindecarea ţesuturilor. Se practică ambulatoriu sub anestezie locală;

- intervenţia chirurgicală este indicată rareori şi include secţionarea fasciei plantare pentru a micşora presiunea pe nervii care provoacă durerea;

- endoscopia plantară este un procedeu mai puţin invaziv dar eficace.

Durerea la nivelul degetelor

Bătăturile

Bătătura este o îngroşare a stratului de celule moarte ale pielii, de formă conică, cu o zonă centrală.

Cauze: frecarea cu încălţămintea, ciorapii sau cu celelalte degete.

Simptome: bătătura poate presa pe nervi şi provoca durere.

Prevenire: - evită încălţămintea prea largă sau prea strâmptă;- poartă sandale deschise la vârf sau pantofi largi în faţă; - poartă ciorapi groşi, pentru a absotbi presiunea;- aplică creme cu lanolină pe bătături pentru a le înmuia;- poartă tampoane de vată rotunde între degete pentru a scade presiune şi frecarea.

Tratament:- scoterea bătăturilor: ţine piciorul în apă caldă timp de 5 minute, apoi freacă-l cu piatră

ponce. Repetă de câteva ori. Nu folosi lamă de ras sau alte obiecte tăioase; nefiind sterile pot provoca infecţie; fiind uşor să alunece şi să taie adânc poate leza piciorul;

- există numeroase medicamente pentru înlăturarea bătăturilor. Ele conţin de obicei acid salicilic şi pot provoca iritare, arsuri sau infecţii, de aceea trebuiesc folosite cu grijă;

- nu este indicat tratamentul acasă pentru bătături la persoanele cu diabet sau la cei cu sensibilitate scăzută, datorită tulburărilor circulatorii sau nervoase şi la cei care nu au flexibilitatea sau vederea bună pentru o manevrare corectă.

Unghiile încarnate

Cauze. Se dezvoltă când încălţămintea strâmtă presează prea mult pe unghiile degetului şi le forţează să crească în carne. Marginea unghiei creşte în pielea degetului. Apar pe orice deget dar mai ales pe cel mare.

Simptome: durere, roşeaţă şi edem în jurul unghiei.

Factori de risc:

92

- tăierea incorectă a unghiilor; - infecţii cu ciuperci;- anomalii în structura piciorului;- traume repetate ale unghiei prin activităţi fizice riguroase.

Îngrijirea unghiilor:- unghiile trebuie tăiate drept şi destul de lungi; - dacă unghia creşte înăuntru, nu-i tăia marginea în unghi deoarece ar continua să crească

înăuntru;- foloseşte un obiect adecvat pentru a curăţa sub unghii.

Tratament:- pentru a micşora durerea poartă sandale deschise în faţă; - înmoaie degetul timp de 5 minute de 2 ori pe zi în apă caldă cu soluţie de betadină; - cei cu risc crescut de infecţie, ca diabeticii, trebuie să ceară ajutor medical;- în cazuri mai grave este nevoie de tratament chirurgical pentru a secţiona o porţiune din

unghie şi din ţesutul afectat;- metode nechirurgicale cuprind folosirea de substanţe chimice (fenol), cauterizare (prin

căldură) sau laser pentru a înlătura pielea.

Bunionul

Bunionul sau (pintenul cocoşului) este deformaţia produsă la capătul primului metatars care produce deplasarea laterală (valgus) a degetului mare. Ţesutul din interior se inflamează şi formează o ridicătură osoasă dureroasă. Când deformitatea avansează, articulaţia degetului mare este împinsă înăuntru iar al doilea deget îl încrucişează formând halux valgus

Fig. BunionSursa: footcare4u.com

Cauze:- pantofi cu toc înalt, ascuţiţi la vârf şi prea scurţi;- leziuni articulare ca artrita reumatoidă, picior plat, guta, ocupaţia, de ex. balet;- factori genetici.

Tratament:

93

- pantofi de piele moi, largi, cu toc jos;- pantofi atletici cu botul moale;- sandale sau pantofi deschişi cu curele care nu ating zona iritată;- tampoane rotunde care protejează proieminenţa şi uneori suportă tălpa, pentru a

redistribui greutatea şi micşora presiunea pe bunion;- antiinflamatorii nesteroide (acetaminofen, aspirină, ibuprofen, naproxen) sau injecţii cu

corticosteroizi pot micşora durerea;- intervenţie chirurgicală în cazuri mai grave, ca halux vargus. Sunt peste 100 de metode

chirurgicale pentru realinierea degetelor. - Bunionectomia, procedeul cel mai frecvent, include raderea osului de pe

articulaţia degetului. Procedee moderne folosesc o incizie foarte mică prin care medicul curăţă excesul

de os uneori sub ghidaj radiologic. Intervenţii mai întinse necesită realinierea articulaţiei degetului şi cuprinde una

sau mai multe din următoarele:- osteotomie (secţionarea şi realinierea articulaţiei). Satisfacţia pe termen lung a

pacienţilor este de peste 90% ;- înlăturarea porţiunii mari a creşterii osoase; este utilă doar când osul degetului nu e

deviat;- artrodeza: scoaterea porţiunii lezate a articulaţiei, urmată de implantarea prin şuruburi,

sârme sau plăcuţe, pentru a menţine oasele împreună până când se vindecă. Aceasta este metoda optimă pentru cazurile foarte grave sau când procedeele anterioare au eşuat;

- artroplastia este înlăturarea porţiunii lezate a articulaţiei cu scopul de a obţine o cicatrice flexibilă. Aceasta permite dispariţia simptomelor şi o recuperare mai rapidă decât artrodeza, dar cu riscul deformităţii şi a slăbirii piciorului; se foloseşte la pacienţii vârstnici;

- procedee mai noi folosesc implanturi biologice sau sintetice pentru a sprijini degetul;- repararea tendonului şi ligamentului, dacă au devenit prea laxe;- grefă osoasă în cazuri grave pentru a restabili lungimea osului după intervenţii

anterioare sau leziuni prin osteoartrită.

Convalescenţa poate ţine 6-8 săptămâni înainte ca pacientul să poată pune întrega greutate pe picior, timp în care trebuie să poarte atelă sau să folosească cârje, iar cei vârstnici, cărucior cu rotile.

Complicaţiile, deşi rare, pot include: continuarea durerii, infecţii, amorţeli, iritaţie de la implant, scurtarea excesivă a osuslui.

Calusurile

Calusul este format din acelaşi material ca şi bătăturile: zone întărite de celule ale pielii. Se dezvoltă la călcâi sau bolta piciorului.

Factori de risc: încălţăminte neadecvată, mersul îndelungat pe suprafeţe tari, picior plat. La diabetici calusul poate fi urmat de ulceraţie.

94

Degetul în ciocan

Este o deformitate permanentă a articulaţiei degetului care se îndoaie uşor, sprijinindu-se pe vârf. Cu timpul tendonul se contractă şi rămâne într-o poziţie de ciocan. Este mai frecvent la al doilea deget.

*Fig. Deget în ciocan şi corectarea prin bandaj adesiv.Sursa: thetoedoctor.com.

Factori de risc: pantofi cu tocuri înalte care înghesuie degetele, stând culcat pe perioade îndelungate, diabet şi boli care afectează nervii şi muşchii locali.

Tratament: - la început când degetul este flexibil durerea poate fi micşorată prin purtarea în pantof a

unui tampon de deget;

Piesă corectoare pentru deget în ciocan.Sursa: colonialmedical.com

- pantoful trebuie să aibă o zonă mare şi adâncă la degete pe măsură ce tendonul se întăreşte şi degetul devine rigid;

- pantofii ortopedici ajută distribuirea greutăţii şi uşurează poziţia degetului;- intervenţia chirurgicală este necesară în unele cazuri grave;- când degetul este încă flexibil este necesară doar eliberarea tendonului urmată de o

singură cusătură şi un plasture;- când degetul a devenit rigid este necesară intervenţia pe os, efectuată ambulatoriu;- procedeul numit artroplastie include eliberarea ligamentelor articulaţiei şi înlăturarea

unei bucăţi mici de os care restabileşte degetul în poziţie normală, menţinut cu o sârmă timp de câteva săptămâni, după care este scoasă. În condiţii tehnice bune rezultatele îndelungate sunt excelente.

95

Neuromul

O tumoră benignă a unui nerv între degete numită neurom interdigital sau neuromul Morton, este de fapt o îngroşare a ţesuturilor din jurul nervilor ce duc la deget. Iritarea nervului produce inflamaţie care provoacă furnicături, arsuri şi crampe în partea anterioară a piciorului.

Cauze: încălţăminte strâmtă, artrită, anomalii osoase

Tratament: masajul regiunii, încălţăminte largă, tampoane, injecţii cu cortizon. Tratamentul chirurgical de extirpare a zonei lezate dă rezultate în majoritatea cazurilor în care tratamentul conservator anterior a eşuat.

Fractura de stres

Cauze. Fractura de stres, de marş sau de oboseală rezultă din ruperea unuia din cele 5 oase metatarsiene, mai ales 2 şi 3. Apar în activitate fizică intensă ca jogging sau gimnastică aerobică puternică.

Evoluţie. Cele mai multe fracturi de stres se vindecă de la sine dacă se evită activitatea viguroasă.

Tratamentul este chirurgical când durerea persistă mai mult de 3 săptămâni sub tratament conservator.

Se recomandă pantofi cu toc jos, exerciţii moderate ca mersul şi uneori bandaj compresiv sau papuci speciali din lemn pentru comfort.

Sesamoidita

Cauze: inflamaţia tendonului din jurul unor oase mici, rotunde (seismoidele), situate la capul primului os metatarsian. Stresul excesiv ca în balet, jogging ş.a. pot provoca inflamarea acestor oscioare.

Fig. Sesamoidită.Sursa: webstershoes.co.uk

96

Tratamentul: repaus şi scăderea apăsării pe picior, pantofi cu tocul jos, perniţe în pantofi şi rareori intervenţii chirurgicale.

Fracturile

O fractură este întreruperea integrităţii osului.

Tipuri de fractură: - închisă: cea în care nici unul din capete nu iese prin piele;- deschisă: cea în care un capăt al osului a fost rupt şi iese prin piele; - transversă: dreaptă, de-a lungul osului;- spirală: este produsă de obicei printr-o mişcare violentă, bruscă, rotativă, de ex.

răsucirea piciorului în timpul unei căderi;- cominutivă: se formează mai mult de 2 fragmente ale osului;- impactată: capetele osului sunt împinse unul în altul;- în lemn verde: se rupe doar o parte din os, fără deplasare; se întâlneşte la copii;(Vezi Fig. de mai jos).

Sursa: en.wikipedia.orgLegenda: 1. Fractură închisă; 2. Deschisă; 3. Transversă; 4. Oblică; 5. Cominutivă; 6. Impactată; 7. În lemn

verde; 8. Oblică.

- fractură completă: osul rupt este complet separat la nivelul fracturii;- incompletă: osul rupt nu a fost complet separat la ruptură. (Vezi Fig. de mai jos).

97

Fig. Fractură completă şi incompletă.Sursa: 2-aofoundation.org

- fractură de compresie: ruperea se produce datorită presiunii mari pe os; se dezvoltă de obicei la femei cu osteoporoză, după menopauză.

Fig. Fractură de compresie a unei vertebre lombare.Sursa: uum.educ.

- fractură simplă: este deseori greu de diagnosticat şi necesită raze X;- cu deplasare: osul şi-a schimbat poziţia;- fractură de avulsie: forţele de fractură acţionează astfel încât muşchiul îndepărtează o

porţiune din os de locul unde este normal ataşat; - de stres: sunt microscopice, produse de scrâşnirea dinţilor şi suprasolicitarea osului.

Sunt mai frecvente în oasele metatarsiene ale piciorului şi vertebre.

Fig. Tracturi de avulsie şi de stres la al 5-lea metatarsian.Sursa: infinityfootandanklle.com

- patologică: se produce într-un os care a fost lezat sau slăbit de boală (osteoporoză, cancer).

98

Fig. Fractură patologica a femurului la un adult.Sursa: tumorlibrary.com

Cauze: accidente, cum ar fi căderile, sunt cauza cea mai frecventă a fracturilor.

Simptome: durere, deformare, sensibilitate şi umflătură locală, dificultatea de a suporta greutatea.

Tratament: - consultă medicul cât mai curând dacă suspectezi o fractură. Muşchii îşi pierd repede

elasticitatea şi tratamentul trebuie făcut repede pentru a asigura o vinecare optimă;- medicul va cere detalii de modul în care s-a produs fractura şi va afla condiţia anterioară

a osului fracturat. Apoi va examina locul fracturii pentru a evalua leziunile vasculare şi nervoase şi va face radiografii care vor include articulaţiile deasupra şi dedesubtul regiunii traumatizate;

- de obicei medicul va realinia oasele rupte în mod conservator, fără operaţie;- când intervenţia chirurgicală este necesară, medicul poate folosi cuie sau şuruburi, sub

anestezie, pentru a menţine împreună fragmentele osoase;- consumă alimente hrănitoare şi foloseşte analgezice pe gură contra durerii.

Îngrijirea imediată după fractură:- repausul leziunii traumatizate pe cât posibil; acoperă persoana cu pături sau cearceafuri

pentru a scădea riscul de şoc. Îndepărtează sau taie hainele fără a mişca zona lezată;- pungi cu gheaţă la locul leziunii pentru a micşora edemul. Compresia articulaţiei lezate

după instrucţiile medicului;- ridicarea segmentului fracturat pentru a micşora edemul; - după un asemenea regim de 48 de ore dacă nu eşti imobilizat în gips poţi avea duş cald

şi unguente, calmante care cresc circulaţia locală şi ajută vindecarea;- foloseşte o pernă sau lampă de căldură pentru a încălzi zona lezată, dacă ai o atelă

gipsată;- după scoaterea gipsului foloseşte masajul profund al regiunii; - exersează grupele musculare neimobilizate pentru a ajuta realinierea fracturii şi grăbi

vindecarea;- vindecarea este completă când capetele fracturii nu se mai mişcă şi radiografia arată

unirea lor completă;- atela funcţională sau proteza permite o mişcare mică a articulaţiilor vecine.Fracturile coastelor nu necesită tratament specific.

Reducerea închisă cu tracţiune. Realinierea în poziţia corectă a oaselor fracturate se face de către medic sub anestezie sau timp de câteva zile prin tracţiunea lentă a membrului lezat

99

Reducerea deschisă şi fixarea internă. Ortopedul face o incizie operatorie deasupra fracturii şi repoziţionează fragmentele

osoase pe care le menţine după operaţie cu şuruburi speciale, cuie, tije sau plăci metalice.

Fixarea externă se face fără incizia pielii.

Fig. Fixare externă a unei fracturi a femurului.Sursa: orthoinfo.aaos.org

Se practică mai întâi reducerea închisă a oaselor fracturate după care se pun şuruburi sau

cuie prin piele, deasupra şi sub fractură. Acestea sunt legate de bare metalice deasupra pielii, formând un suport în jurul fracturii până la vindecarea completă, când sunt scoase.

Exerciţiile sunt foarte necesare înainte şi după vindecarea fracturii. Ele ajută forţa şi flexibilitatea muşchilor şi previn rigiditatea sau anchiloza articulaţiilor.

Contactează medicul dacă în timp când eşti în gips prezinţi următoarele: - amorţeli sau furnicături în zona afectată de fractură;- decolorarea degetelor din jurul protezei;- durere crescută;- febră sau frisoane;- ruperea protezei gipsate.

Crampele musculare

Crampele musculare sunt spasme dureroase, involuntare ale muşchilor. Cauze:- activitatea musculară intensă asociată cu deshidratare sau leziune musculară;- stresul accentuat; - crampele nocturne apar la picioare în timpul somnului, mai ales la gravide;- deshidratare prin transpiraţie sau diaree;- dezechilibrul mineral: scăderea potasiului, calciului, sodiului, fosfatului, mai rar prin

creşterea potasiului;- căldura;- deficitul de vit. B12;

100

- scăderea glucozei în sânge;- insuficienţa vasculară periferică; blocarea parţială a arterelor prin ateroscleroză; - folosirea alcoolului;- leziuni nervoase periferice, în special la diabetici (neuropatie diabetică);- hiperventilaţie;- medicamente de ex. diuretice, statine, Evista /pt osteoporoză/;- în repaus mai ales la picioare, la femei gravide; dispar după naştere;- hipotiroidism sau insuficienţă renală gravă (uremie);- boli metabolice cu deficitul unor enzime din muşchi; - distrofii musculare sau miotonice (vezi capitolul respectiv); - compresia unor nervi periferici;- crampe musculare ce dispar la repaus, posibil claudicaţie (intermitentă) datorită

leziunilor vasculare periferice.

Prevenire- practică exerciţii de întinderi musculare înainte şi după efort;- consumă alimente bogate în vitamine, magneziu şi calciu, ca şi lichide uşor sărate;- ameliorează-ţi poziţia (postura) de lucru la birou.

Tratament:- întinderi musculare, mai ales la gambe;- comprese cu gheaţă în primele 2-3 zile, timp de 20-30 de minute la fiecare 3-4 ore

pentru spasmele provocate de traumatisme; - comprese calde timp de 20-30 minute de câteva ori pe zi pentru spasmele prelungite;- masaj.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&