ulise si jocul de sah, ofelia prodan

1Ulysses and the game of chess .

OFELIA PRODAN

Ulise şi jocul de şahUlysses and the game of chess

2 . Ulise şi jocul de şah 3Ulysses and the game of chess .

OFELIA PRODAN

Ulise şi jocul de şah

Ulysses and the game of chess

Traducere din română de Florin Bican Translated from the Romanian by Florin Bican

EDITURA CHARMIDES,2011

© 2011 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii Charmides

Editor: Gavril ŢĂRMURECoperta:

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Editura Charmidesstr. Mihai Eminescu 13, ap. 31Bistriţa, 420041, România Tel: 0263 236257www.societateadeconcerte.org


Ofelia Prodan s-a născut la Urziceni, în 12 ianuarie 1976. Debut absolut cu volumul Elefantul din patul meu (Ed. Vinea, 2007), care a primit Marele Premiu Ion Vinea (2007), Premiul pentru Debut al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2008), Premiul pentru Debut al revistei Luceafărul (2008) şi a fost nominalizat la Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu – Opera Prima (2008). Au urmat: Cartea mică (Ed. Brumar, 2007); Invincibili (Ed. Vinea, 2008); Ruleta cu nebun (Ed. Vinea, 2008) şi În trei zile lumea va fi devorată (Ed. Paralela 45, 2010), de asemenea premiate şi nominalizate la câteva dintre cele mai importante premii literare din România. A fost inclusă în antologiile Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc (Daniel D. Marin, Ed. Paralela 45, 2010) şi Cele mai frumoase poeme din 2010 (Claudiu Komartin şi Radu Vancu, Ed. Tracus Arte, 2011), în volumele de studii critice Douămiismul poetic românesc (Ştefania Mincu, Ed. Pontica, 2007), Cititorul de poezie (Gellu Dorian, Ed. Convorbiri literare, 2008), Anticanonice. Cronici stresate (Felix Nicolau, Ed. Tritonic, 2009) şi în volumul Memorii întârziate (Constantin Ţoiu, Ed. Cartea românească, 2009). A avut lecturi publice în Spania şi Germania şi i-au apărut poeme în reviste din Spania, Belgia şi Ungaria.

Ofelia Prodan was born in Urziceni, January 12, 1976. She made her debut with the volume The Elephant in My Bed (Elefantul din patul meu, 2007), which was granted The Grand Ion Vinea Award (2007), The Debut Award of Bucharest Writers’ Association (2008), The Debut Award of Luceafărul Magazine (2008) and was nominalized for The Mihai Eminescu National Poetry Award – Opera Prima (2008). There followed The Little Book (Cartea mică, 2007), Invincible (Invincibili, 2008); Roulette with a Fool (Ruleta cu nebun, 2008) and In Three Days the World Will Be Devoured (În trei zile lumea va fi devorată, 2010) which were also nominalized for and granted a few of the most important literary prizes in Romania. She features in the anthologies Antiutopian Poetry. An Anthology of the Romanian Poets of the Generation 2000 (Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc, Daniel D. Marin, 2010) and The Most Beautiful Poems of 2010 (Cele mai frumoase poeme din 2010, Claudiu Komartin şi Radu Vancu, 2011), in the volumes of criticism Romanian Poets of the Generation 2000 (Douămiismul poetic românesc, Ştefania Mincu, 2007), The Poetry Reader (Cititorul de poezie, Gellu Dorian, 2008), Anticanonical. Stressed Chronicles (Anticanonice. Cronici stresate, Felix Nicolau, 2009) and in the volume Delayed Memories (Memorii întârziate, Constantin Ţoiu, 2009). She went on reading tours to Spain and Germany and her poems have been published in Spanish, Belgian and Hungarian magazines.


Postapocalyptic Loft HiStory

Cînd eram copil, am primit la un moment dat primul cassette recorder din viaţa mea. Mă fascina faptul că îmi puteam înregistra vocea şi, de vreme ce accesul la muzica occidentală era foarte restrîns, cea mai mare plăcere a mea în relaţie cu aparatul era să înregistrez, împreună cu prietenul meu, mici scenarii de piese de teatru. Odată, am avut ideea de a comenta un meci fi ctiv de fotbal între echipa materiilor de la şcoală şi cea a personajelor istorice. Mihai Viteazu, Decebal, Cuza şi, desigur, Ceauşescu pasau, se apărau, băteau cornere şi ratau cu seninătate. Fără să ştim, îi umanizaserăm, voievozii erau în faţa noastră, copii de gimnaziu. Istoria zăbovea puţin într-o încăpere de provincie din România anilor 1980, şi-n mintea unor copii.

N-avea însă cine să extragă poezia din această scenă. Ofelia Prodan ar fi putut-o face, dar nu era acolo. Acum, însă, iat-o în rolul artistului care ştie că citească discursurile mute ale istoriei culturii, ale tipurilor umane pe care aceasta le consacră de-a lungul timpului. Le interpretează în mod propriu în acest volum-concept, o epopee simulată în care epoci, personaje şi fi guri istorice par deopotrivă de cenuşii, singure şi dezafectate.

Estetica poemelor se sprijină pe o dublă operaţiune: umanizarea mitului istoric şi reifi carea umanului supralicitat. Avem, pe de o parte, transformarea personajelor încărcate de umanitate în păpuşi mecanice, cum se întîmplă în poemul Kafka: “Kafka scoate uşor indignat actele din buzunar / poliţistul le verifi că atent şi îi reţine pantofi i / pentru un nou interogatoriu”. Aici, calitatea poetică a textelor Ofeliei Prodan este dată de tensiunea dintre devenirea-mecanică a personajelor şi vocea care o urmăreşte. Spre mijlocul cărţii, mişcarea liberă a devenirii ia consistenţa conceptului, într-una dintre piesele cele mai hard ale volumului: „ghelasie gheboşatul / ia un cleşte de fi er şi cu o mişcare îndemânatică

Postapocalyptic Loft HiStory

When I was a child I received at a certain moment the very fi rst cassette recorder in my life. I was fascinated by the fact that I could record my own voice and, since our access to the western music was at that time quite limited, I took great pleasure at recording short screenplays, along with my friend. Once, I had the idea of commenting on a fi ctional football match between the class subjects’ and the historical characters’ teams. Michael the Brave, Decebalus, Cuza and, of course, Ceauşescu were passing the ball, defending themselves, shooting corner kicks and missing them serenely. Without even knowing it, we had instilled life into them, got them back to life: the voyevods showed up right before our eyes, the eyes of secondary school pupils. History lingered for a while in a province room of the 1980’s Romania, and in some children’s minds.

But there was none to see the poetry in it. Ofelia Prodan could have done it for us, but she wasn’t there. Nevertheless, here she is now, in the coat of an artist capable of deciphering the silent speeches of the history of culture, of human typologies, consecrated by time. She gives her own interpretation in this concept-book of poetry, a feigned epic in which epochs, characters and historical fi gures alike seem grey, lonely and recycled.

The poems’ aesthetics is based on a double operation: the humanization of the historical myth and the reifi cation of the overwrought human. We fi nd, on the one hand, the characters’ metamorphosis from beings full of humanity into mechanical rag dolls, as it is the case with the poem Kafka: “Kafka produces the documents out of his pocket slightly offended / the policeman is checking them carefully then takes the shoes in custody /for further cross-examination”. Here the poetic dimension of Ofelia Prodan’s texts is rendered by the tension between the characters’ mechanical becoming and the voice surveying her. Towards the middle of the volume, the free motion of becoming takes the consistency of a concept in one of the hardest passages: “ghelasie the hunchback / gets

8 . Ulise şi jocul de şah 9Ulysses and the game of chess .apucă / nimicul de cap şi îl scoate afară”. Tensiunea dintre imaginar (religios în cazul nostru) şi particularul reprezentărilor nu e totuşi marca poetei. Avem aici o tehnică estetică întîlnită în poezia românească de astăzi, poate în primul rînd la poetul maramureşean Ioan Es. Pop. Dacă mizează pe ea, poeta nu o face decît rar.

Departe de investirea lui romantică, trecutul – ca timp şi ca spaţiu – din care se hrăneşte poezia Ofeliei Prodan apare mereu insolitat. Limbajul este cel care îl face mereu prezent şi comun, ca o mărturie retrospectivă a substanţei lui omeneşti. În poemul-omagiu adus lui Madame Bovary, Charles îi scrie soţiei: „Vezi că n-am păpat chiar tot, până mâine / mai ai ce mânca, uff!”. Pe de altă parte, mitul apare redus la scara umană încă de la primele poeme, vezi de pildă Sandalele lui Hermes: „Paris se apropie plutind pe la spatele / Elenei care întoarce brusc capul / şi se trezeşte cu un sărut pe buzele / întredeschise de uimire”.

Volumul Ofeliei Prodan seamănă cu o expoziţie de artă vizuală contemporană. Spre deosebire de culegeri de texte postmoderne prevăzute cu indicaţia unei lecturi aleatorii, acest volum cere să fi e parcurs cartezian. E ca o carte de colorat: conturul este dat, poeta vine şi îl umple cu propriile combinaţii de culori. Dar nu poţi înţelege semnifi caţia combinaţiilor cromatice decît după ce în prealabil ai înţeles contururile pe care le umplu. Avem astfel o primă parte „antică”, o a doua parte „orientală şi medievală” şi o ultimă parte „modernă”, iar evoluţia registrelor de limbaj depinde de miturile culturale vehiculate. Dacă pentru antichitate, ceea ce insolitează cronotopul este „banalizarea” şi detaşarea vocii care povesteşte, în secţiunea orientală, populată de fi guri care ne spun nouă, europenilor, mult mai puţin, deja poeta este cea care leagă fi re epice în noduri dramatice. Despre poemele din ultima parte a volumului ei ar putea vorbi Peter Sloterdijk, cel din trilogia Sfere, ca despre o conversie estetică a “nevrozei modernităţii”, ca imposibilitatea de a „se gîndi pe sine ca limitat, conţinut, înconjurat şi ocupat. Aceasta este nevroza fundamentală a culturii occidentale: să fi i forţat de a visa la

hold of a pair of iron tongs and with an exquisite move he pinches / the nothing by the head and then pulls it out”. Nevertheless, the tension between the imaginary (a religious one in this particular case) and the singularity of representations is not the poet’s trademark. We rather have an aesthetic technique employed – maybe for the fi rst time - in contemporary Romanian poetry by the poet from Maramureş, Ioan Es. Pop. If the poet chooses to bet on it, she does it fairly seldom.

Far from the romantic investment, the past – as time and space – on which Ofelia Prodan’s poetry feeds, always seems defamiliarized. It is the language which makes it present and ordinary at all times, like a retrospective testimony of its human essence. In the poem in homage to Madame Bovary, Charles writes to his wife: “I do have to tell you I haven’t quite fi nished my food, / will your food last until tomorrow, ugh!” On the other hand, the myth is pared down to human size right from the fi rst poems, see for instance Hermes’ Sandals: “from behind her Paris is hovering closer / Helen’s turning her head without warning / and out of the blue a kiss is alighting upon her lips / agape with amazement”.

Ofelia’s Prodan volume looks like an exhibition of contemporary visual art. Unlike the anthologies of post-modern texts that provide indications for a random lecture, this volume asks for a Cartesian reading. It’s like a colouring book: the outline is given, the poet comes and fi lls it in with her own colour combinations. But one cannot understand the signifi cation of the chromatic mixture unless one has previously understood the signifi cation of the outline to be fi lled in. We have, thus, a fi rst “ancient” part, a second “oriental and medieval” part, and a last “modern” part, and the evolution of the language registers depends on the revisited cultural myths. If in the case of Antiquity, what refreshes the chronotope is the “trivialization” and the detachment of the narrative voice, in the oriental section, peopled by characters who don’t mean a lot to us, the Europeans, it is the poet who weaves the epical threads into dramatic nodes. Peter Sloterdijk, the one from the Sphere trilogy, may speak of the poems in the last part of her volume, as of an aesthetic conversion of the “modernity neurosis”, as the impossibility of thinking oneself as limited, contained, surrounded and fi lled in. This

10 . Ulise şi jocul de şah 11Ulysses and the game of chess .un subiect care observă, numeşte, posedă orice fără a se lăsa el însuşi conţinut, numit sau posedat de ceva”1.

Există două efecte de antropologizare în literatură: efectul romantic, cel criticat odată de Alain Robbe-Grillet (care voia să termine cu „sufl etul romantic al lucrurilor”), prin care impersonalul este investit cu fantasmele absolutului şi cu intensitatea dorinţei. Asta face orice bard, orice poeta vates. Şi mai există efectul modern (pe care nu îl pot numi nici modernist, pe care ezit să îl numesc postmodern), prin care orice reprezentare codifi cată univoc, orice imagine aşteptată şi orice sens de la sine sînt proiectate într-un decor lingvistic neobişnuit. De la Victor Hugo încoace, care-l punea pe un rege să întrebe cît e ceasul, în celebra piesă Hernani, modernitatea se defi neşte, în arte, prin resemantizare. Modernul îşi arogă puterea de a fi oriunde şi oricînd, tocmai pentru că prezentul lui a ieşit din Istorie şi el nu mai poate fi , nu mai este nicăieri în particular. Cînd vorbeşte despre Ulise sau despre Kafka, despre ieromonahul Ghelasie, despre Mike sau despre soldatul D, Ofelia Prodan are o voce egală, ca şi cum n-ar fi acolo, ca şi cum – de fapt aşa şi este – singura raţiune a prezenţei acestor personaje este aceea de a fi gura semne de recunoaştere a unei umanităţi care şi-a încheiat povestea, pe care nu o poţi privi decît dintr-o margine, singura în care poezia se poate spune fără să se dezvăluie ea însăşi ca un mit ruinat. De la începutul destul de recent al carierei de poetă, Ofelia Prodan şi-a construit o voce lipsită de accente dure, de ideologie determinată sau de vreo artă poetică severă. Propriul poetei este un aer detaşat, care o ajută să străbată locuri dintre cele mai diferite, transformându-le în locuri poetice, fără să spună nimic despre „eu”. Despre această poezie s-ar putea spune că e postapocaliptică – nici modernistă, nici postmodernă, iată aşadar scrupulele mele nominaliste – dintr-un motiv simplu de formulat: la distanţă egală de voinţa de dominare manifestată de avangardă, ca şi de fi delitatea faţă de tradiţie a unei literaturi conservatoare, versurile Ofeliei Prodan deschid o lume ambiguă, în care

1 Peter Sloterdijk, Bulles, Spheres, p.58, Paris, Pauvert, 2002.

is the fundamental neurosis of the western culture: to be compelled to dream of a subject that observes, names and possesses everything without letting itself be contained, named or possessed by anything.”

There are two effects of the anthropologization in literature: the romantic effect, once criticised by Alain Robbe-Grillet – who wanted to do away with „the romantic soul of things” – by which the impersonal was invested with the phantasms of the absolute and with the intensity of desire. This is what any bard does, any poeta vates. And there is also the modern effect (which I cannot call modernist, which I hesitate to name postmodernist) through which any univocally encoded representation, any expected image and any simple meaning are projected into an unusual linguistic scenery. Since Victor Hugo who, in his famous play Hernani, got the king to ask the time, the modernity has been defi ned in arts by resemantization. The modern arrogates the power to be everywhere forever, just because its present got out of History and it can no longer be, it is nowhere in particular. When she speaks about Ulyses or Kafka, about the hieromonk Ghelasie, about Mike or the soldier D, Ofelia Prodan does it in an even voice, as if they weren’t there, as if – and it is actually the case – the only reason for these characters’ presence were to represent tokens of a humanity whose story ended, at which you can only look from the outskirts, as it is the only way in which poetry can be told without revealing itself as a ruined myth.

Since the very beginning of her rather recent poetical career, Ofelia Prodan has build for herself a voice devoid of harsh accents, of determined ideology or of a certain severe poetical art. What makes her singular is a detached perspective, which helps her scour different places and turn them into poetical topoi, without claiming any „I”. One may call this poetry post-apocallyptical – neither modernits, nor postmodernist; behold, thus, my nominalistic scruples on account of a simple reason: at equal distance between the will to power manifested by the Avantguard and the fi delity to tradition vowed by a conservative literature, Ofelia Prodan’s stanzas open up an ambiguous world, where nothing good or bad can happen in a decisive manner. A world which,

12 . Ulise şi jocul de şah 13Ulysses and the game of chess .nu se mai poate întîmpla nimic bine sau rău în mod decisiv. O lume care, nu întîmplător, se situează după Antichitate, Orient, Evul Mediu european, modernitate şi prezentul nostru hipermediatic. De la primul poem, Ulise şi jocul de şah, pînă la ultimul, Klingonianul, piesele acestui volum concentrează o întreagă istorie antropologică. O istorie care nu are defel aparenţa muzeului, şi în care nimic din ceea ce o alcătuieşte nu sugerează ideea de tezaur. De ce spun asta? Pentru că poeta alege să-şi construiască poemele în jurul unor semne decisive ale patrimoniului cultural mondial, fără nici o paradă şi fără nici o desfăşurare livrescă. Ea trece agale şi cu capu-n nori prin Istorie cu majusculă, şi o simplă privire aruncată, lui Ulise, Afroditei, unor zei nordici sau, pe măsură ce vine înspre zilele noastre, unor personaje din ce în ce mai banale sau devenite mituri culturale de masă (Adela sau Klingonianul), ajunge pentru a le transforma în membrii unei fratrii anonime. Socrate, care „sforăie de se crapă zidurile / temniţei se mişcă agitat prin somn / şi vorbeşte fără noimă” nu apare într-o fotografi e cu nimic diferită de Marx, Malraux sau Rachela, evreica de la Auschwitz.

În loftul Ofeliei Prodan, scriitori, fi lozofi , înţelepţi, personaje de cărţi sfi nte, de mitologii, de roman sau de fi lm trăiesc laolaltă într-un spaţiu care, deşi are o identitate conformă cu Istoria, nu iese decît arareori din cotidian. Despre Rachela, bunăoară, putem citi această mărturisire: „dar noi ştim de la străbunica / multe lucruri despre Rachela / şi tare am vrea s-o vedem şi noi / să ne povestească şi nouă / cum au ras-o nemţii în cap / în lagărul de la Auschwitz / şi au făcut o perucă minunată”.

Dar toată această lume pe care Ofelia Prodan o poetizează nu stă în devălmăşie. Dacă aveţi în faţă nu o culegere de poeme, ci un volum atent structurat, dacă poezia Ofeliei Prodan nu se opune lumii, ci o întrebuinţează ca materie primă, asta se întîmplă pentru că nu puteţi descifra obiectul numit Ulise şi jocul de şah decît parcurgîndu-l în ordinea în care a fost conceput şi realizat. Dincolo de poezie, să nu trecem cu vederea efectul estetic al defi lării rapide a unei întregi istorii în faţa ochilor privitorului neimplicat. Este de altfel singurul punct de

not by chance, is located after the Antiquity, Orient, European Middle Ages, Modernity and our over-mediatized present. From the fi rst poem, Ullyses and the Game of Chess, to the last, The Klingonian, the pieces of this volume concentrate a whole anthropological history. A history that looks nothing like a museum and in which, none of its parts suggests any idea of thesaurus. Why do I claim this? Because the poet chooses to build her poems around some landmarks of the world cultural heritage, without any parade or bookish deployment. She strolls, head in clouds, through History with capital „H”, and a simple glance cast at Ulysses, Aphrodite, at certain Northern gods or, as she is getting closer to our days, a look at certain characters – ever more trivial or transformed into mass cultural myths (Adela or the Klingonian) – is enough to turn them into members of an anonymous brotherhood. Socrates, who “is snoring so loud cracks appear in the walls / of his prison he’s thrashing about in his sleep / and he raves”, is not portrayed in any different manner than Marx, Malraux, or Rachela, the Jewish woman from Auschwitz.

In Ofelia Prodan’s loft, writers, philosophers, pundits, characters from sacred books, mythologies, novels or fi lms live together in a space which, though in accordance with historical reality, rarely sticks out of the ordinary. About Rachela, for instance, we can read the following testimony: “but we do know from great-grandma / a lot about Rachela / and oh how we’d like to see her ourselves / and fi nd out from her / how the Germans shaved off her hair / in the Auschwitz concentration camp / and made a beautiful wig”.

But all this world that Ofelia Prodan poetically renders is not chaotical. If you have before your eyes not a mere compilation of poems, but a carefully structured volume, if Ofelia Prodan’s poetry does not stand against the world, but uses it as a raw material, it is simply because the object called Ulysses and the Game of Chess can only be deciphered by scrolling it in the very order it was conceived and put together. Poetry aside, we should not overlook the aesthetical efect of the swift deployment of a whole world history before the detached seer’s eyes. It is, as a matter of fact, the only common point with what has done

14 . Ulise şi jocul de şah 15Ulysses and the game of chess .convergenţă cu ceea ce face de vreo două decenii, în proza franceză, Michel Houellebecq. Deşi mai greu de prelucrat poetic, abisal este efectul însuşi al acestei imagini: „din viitorul îndepărtat / apăru la o oarecare distanţă / de centrul sistemului solar / nava Enterprise la bordul căreia / mai era un singur supravieţuitor”, unde sfârşitul apare de dincolo de el, ca în Posibilitatea unei insule, de pildă. Postapocaliptic, spuneam.

Alexandru Matei

in the French literature, for a couple of decades, Michel Houellebecq. Despite the obvious diffi culty taken in the poetical processing, the effect of this image is stunning: “from the distant future / the Starship Enterprise materialized / some distance away / from the centre of the solar system / with one last survivor on board”, and the ending occurs beyond it, as in The Possiblity of an Island, for instance. Like I said, post-apocalyptically.

Alexandru Matei


pe când zeii încă se mai iubeau cu muritoarele

back in the days when gods would still love mortal women

18 . Ulise şi jocul de şah 19Ulysses and the game of chess .Ulise şi jocul de şah

Ulise joacă şah cu sine însuşide aproape 24 de ore şi încă nu s-a plictisit

între timp nu mai ştiedacă Ulise cel cu piesele albeare cumva mai multe partide câştigatedecât Ulise cel cu piesele negre

când trece dintr-o parte în cealaltăa tablei de şah priveşte gânditorcu un deget la tâmplă pieselecalculează următoarea mutare atât de precisîncât părul şi barba i se încreţesciar sandalele devin brusc prea strâmte pe picior

Ulise zdrăngăne sabia enervatşi de teama sabiei barba şi părul se descreţesciar sandalele revin la forma iniţială

când dă şah mat Ulise sare într-un picior de bucurie când face remiză se uită îndelungla tabla de şah reaşază piesele şi reconstituiefi nalul partidei

atunci parcă aude suspine de admiraţiedin partea privitorilor însă Ulise nu-şi face iluzii: Ahile şi Menelau sunt cam perfi zi uneoriiar deseori beau până îşi uită rangulşi se cred simpli pioni

Ulysses and the game of chess

Ulysses’s playing chess against himselfhe’s been at it for some 24 hours andstill no sign of boredom

by now he can’t recallwhether Ulysses-playing-the-white-sethas chanced to win more games over Ulysses-playing-the-black-set

as he moves round the chessboardfrom one side to the other he thoughtfully takes in,one fi nger to his temple, all the pieceshe computes the next move so preciselythat his hair and his beard curl upwhile his sandals suddenly shrink on his feet

Ulysses rattles his sword in a temper and for fear of the sword his hair and his beard uncurlwhile his sandals resume their initial size

when checkmating a king Ulysses is skippingwith glee; when the game ends in a draw he’s looking at lengthat the chessboard resets all the pieces and replaysthe end of the game

at such times he seems to make out admiring sighsfrom the audience yet Ulysses entertains no illusions: Achilles and Menelaus are occasionally slick and more often than not they drink till they forget their statusbelieving themselves to be mere pawns

20 . Ulise şi jocul de şah 21Ulysses and the game of chess .de când joacă şah cu sine însuşiUlise crede că poate câştiga orice bătălieaşa a uitat gustul mâncării al băuturii şi mai ales a uitat cum să stăpâneşti o femeielucru oarecum neimportant în economia jocului

totuşi un fapt incredibil de reala rămas consemnat în istorie: Ulise a jucat şah cu sine însuşi fi x 24 de ore şi nu s-a plictisit deloc

since playing chess against himselfUlysses believes he can win any battleso he’s forgotten how food and drink tasteand more to the point he’s forgotten how to master a woman a matter of lesser importance in the game’s economy

a fact, nevertheless, and incredibly real at that,is recorded in history:Ulysses once played chess against himselfFor 24 hours exactly and he never got bored

22 . Ulise şi jocul de şah 23Ulysses and the game of chess .Sandalale lui Hermes

Paris i-a şterpelit sandalele înaripatezeului Hermes pe când dormeacu gândul să zboare până la Elena să-i fure un sărut Elena stă cuminte în gineceu şi brodează o cămaşă pentru Menelau în timp ce brodează cântă gingaşşi oftează din când în când Paris se apropie plutind pe la spateleElenei care întoarce brusc capulşi se trezeşte cu un sărut pe buzeleîntredeschise de uimire Elena se înfurie şi când Elenase înfurie niciun zeu nu tremură Elena aruncă broderia şi îi aratăcu un gest hotărât uşa bietuluiParis care abia dezmeticindu-sede frica Elenei zboară direct pe fereastră gândindu-se cu groază că între timp Hermes s-a trezit şi îşi caută mânios preţioasele sandale

Hermes’ sandals

Paris fi lched the winged sandals from Hermes the god while he was asleepplanning to fl y off to Helenand steal a kiss from her

Elena sits quietly in the gyneceumstitching a shirt for Menelaus as she’s stitching she’s humming alone to herself ever so softlyand sighs ever so often from behind her Paris is hovering closerHelen’s turning her head without warningand out of the blue a kiss is alighting upon her lipsagape with amazement

Helen fl ies into a temper and when Helenfl ies into a temper not one god dares to tremble

Helen’s fl inging her work to the fl oor and then points to the door with a resolute gesturepoor Paris barely comes to his sensesfl ies away straight through the window to avoid Helen’s temper terrifi ed at the thought that meanwhileHermes might be awake and is angrily searchingfor his precious sandals

24 . Ulise şi jocul de şah 25Ulysses and the game of chess .Styx

Ahile nu mai are nicio drahmă Ahile este falittoată noaptea a jucat ţintarcu Ulise şi a pierdut partidă după partidă

Ahile e convins că Ulise a trişatse închide îmbufnat într-o cămăruţăşi plânge în hohotepoate vreo zeiţă mai cumsecadese va înduioşa şi îi va alinacumplita suferinţă şoptindu-i secretul vreunei comori ascunse

însă Olimpul rămâne impasibile ora la care zeiţele se îmbăiazăapoi se gătesc pentru a duce în ispităbieţii muritori

Ahile se opreşte ruşinat din plânsîşi priveşte călcâiul curiosîntinde mâna dreaptă şi se apucă bine de călcâiţinându-se suspendat deasupra râului Styx

Ulise aleargă ca un centaur după Ahilese jură pe toţi zeii că n-a trişat nici măcar o partidăAhile nu îl crede delocintră în atac de panică şi îşi dă drumulla călcâi

Styx

Achilles hasn’t got a drachma to his name Achilles’s brokeall night long he’s been playing Nine Men’s Morris against Ulysses and he lost game after game

Achilles has no doubt Ulysses has been cheatingsulking he locks himself in a chamber and blubbershoping some charitable goddess will be moved to succourhis torment by letting him in on the secretof some hidden treasure

the Olympus however rests largely unaffectedit is the time when goddesses are bathingand then make ready to seduce poor mortals

slightly ashamed, Achilles gives up cryinghe’s curiously watching his own heelhe reaches forth his right hand and takes hold of his heeldangling above the river Styx Ulysses runs after Achilles like a centaur he swears by all the gods he’s never cheated, not even in one game,Achilles won’t believe him he succumbs to a panic attack and lets goof his heel

26 . Ulise şi jocul de şah 27Ulysses and the game of chess .Platon şi Socrate

Socrate sforăie de se crapă zidurile temniţei se mişcă agitat prin somn şi vorbeşte fără noimă Platon intră tiptil în temniţăşi stă cu urechea ciulită lângă gura luiSocrate să nu piardă un cuvânt are cu el o tăbliţă veche de ceară şi un stil cu care zgârie sârguincios fi ecare cuvânt rostit prin somn de Socrate în răstimpuri Socrate se opreştedin vorbit şi-i înjură groaznic de înfocat pe toţi atenienii Platon se opreşte uimit din scrisşi rămâne cu stilul în aer gândindu-se cu fruntea încruntată dacă este sau nu un lucru bun să scrie asemenea înjurături grozave pe tăbliţa lui dar cum Socrate începu să vorbească din nou Platon hotărî să se gândească la această problemă importantă în cu totul alte împrejurăriba chiar hotărî că ar fi o foarte bunăidee să încerce maieutica pe bunul său maestru înainte ca atenienii înfuriaţi la culme să-i facă felul

Plato and Socrates

Socrates’s snoring so loud cracks appear in the wallsof his prison he’s thrashing about in his sleepand he raves

Plato steals into the prisonand lowers his ear next to Socrates’mouth so he won’t miss a word he’s brought along an old waxed tabletand a stylus; he’s diligently scratching everyword Socrates utters in his sleep

at times Socrates makes an end of speaking to swear with utmost fervour at all Athenians Plato breaks up his writing in amazementstylus poised in mid air debating in himself with furrowed browwhether he should put down such frightful oathsupon his tablet but as Socrates takes up where he’s left offPlato resolves to dealwith that momentous problemunder entirely different circumstanceshe even resolves it might be an excellent idea to try out maieutics on his excellent master

before the Athenians, piqued to distraction, might just do him in

28 . Ulise şi jocul de şah 29Ulysses and the game of chess .în luminiş

Atena are cel mai ruginit scutîn scutul ei nu se oglindesc nici măcar sandalele

Atena e cu nervii la pământcoboară într-un luminişia o lance şi bate zgomotos cu ea în scut

de prin păduri de pe câmpiile Eladei din râuri şi din munţi coboarăse strâng dintr-o sufl are în luminişnimfele şi faunii voioşidănţuiesc goi în jurul Atenei se împreunează cântă şi benchetuiesc până-n zori

Atena abia îşi mai aminteştecum creştetul lui Zeus s-a despicatîn două iar ea a ţâşnit triumfătoare în lumenici bucuria nimfelor şi a faunilornici înţelepciunea nu o mai ajută cu nimic

Atena cade într-o stare ciudatăniciodată parcă n-a mai fost aşastă apatică în mijlocul lorîşi priveşte din când în cândcu ochi goi scutul ruginit Atena e depresivăşi e desăvârşită când e depresivă

down in the glade

Athena’s the most tarnished of all shieldsher shield wouldn’t refl ectas much as her sandals

Athena’s nerves are frayedshe descends to a gladegets hold of a spear and starts banging it hard on her shield

from the forests and fi elds of Ellada from the rivers and crags they come downthey converge with one breath in the glade –the merry nymphs and fawns they’re dancing naked all around Athenathey mate they sing they feast till day breaks out

Athena can hardly remember how Zeus’ skull was split in two as she was thrust upon the world triumphantlyneither the mirth of nymphs and fawnsnor wisdom are any more help to her

Athena falls into a weird stateshe’s never felt like that as far as she recallsshe’s languishing on in their midstcasts the odd glanceat her shield her eyes utterly emptyAthena’s being depressiveand when depressive she’s perfect

30 . Ulise şi jocul de şah 31Ulysses and the game of chess .în orbire

pe când zeii încă se mai iubeau cu muritoareleOedip cutreiera cetatea Tebei cu un toiag noduros de lemn în mânăpicioarele îi sângeraupărul lui lung şi alb fl utura în vântorbitele lui goale vedeau acum lucruri tainice

tot mergând Oedip vorbeşte de unul singuroamenii cred că îi cere iertare chiar Iocasteilucru întrutotul neadevărat

ei n-au deloc habarcă aseară Oedip a vizitat o tavernă mizerăunde a întâlnit o preafrumoasă hetairăcare în doar câteva ore i-a dezlegatmisterul naşterii sale

Oedip a plâns apoi a râs apoi iar a plânsşi a început să meargă pe toate drumurile cu pletele albe-n vântcontinuându-şi absorbit discuţia cu preafrumoasa hetairă pe care în grabă o uitase goală şi pradă poftelor trupeştiîn taverna mizeră

in blindness

back in the days when gods would still love mortal womenOedipus roamed the city of Thebes a coarse wooden staffin his handhis feet were bleedinghis long white hair was waving in the windhis empty eye sockets were then able to see secret things

as he walks Oedipus is taking to himselfpeople think he is begging forgiveness of Iocaste herselfwhich is entirely not true

and little do they knowlast night Oedipus patronized a fi lthy tavern where he picked up a beautiful hetaerawho took not many hours to unravelthe riddle of his birth

Oedipus cried then laughed then cried againand started following all roadswhite hair teased by the windfully engrossed in the discussionwith the beautiful hetaerawhom in the fever of departurehe’d left behind all naked and a prey to carnal lustdown at the fi lthy tavern

32 . Ulise şi jocul de şah 33Ulysses and the game of chess .Afrodita Afrodita e teribil de înfuriată de la o vremedupă ce se îmbăiază în apa măriise priveşte cu mare atenţie într-o oglinjoarăşi i se pare că chipul ei nu mai este aşa de proaspătca altădată

Afrodita aruncă oglinjoara cât-colo se ghemuieşte într-o scoică şi plânge cu lacrimi albe sidefi i ca perlele

muritoarele trec cu braţele încărcate de ofrandecătre templul ei muritoarele se roagă în templul ei luminosard tămâie şi dansează goale pentru fertilitate dragosteşi multe alte treburi tainice

Afrodita vede totul cu încântare se ridică din scoicăprimeşte ofrandele primeşte rugăciunilele îndeplineşte în funcţie de dispoziţie sau prioritateapoi se aruncă în apa mării plângând amarnic cu lacrimialbe şi sidefi i ca perlele

Aphrodite Aphrodite’s been terribly irritated of lateafter she bathes in the waves of the sea she’s carefully watching herself in a pocket mirrorand gets the impression her face is no longer as fresh as it used to

Aphrodite fl ings the mirror away in disgustcurls up in a shell and starts crying withpearly-white tears

mortal women pass by bearing armfuls of offeringson their way to her temple mortal women are praying in her brightly lit templethey burn incense and dance all naked for fertility love and lots of other secret things

Aphrodite is watching it all with delight stands up from the shellaccepts the offerings accepts the prayers answers them according to mood or prioritythen casts herself into the waves of the sea bitterly cryingpearly-white tears

34 . Ulise şi jocul de şah 35Ulysses and the game of chess .Nevermore

Odin porneşte sub chip de cerşetorcu Hugin şi Munin pe câte un umărla drum lung prin lume

nimic nu mai este aşa cum ştiaoamenii s-au schimbat multde când n-a mai fost printre eişi dacă le cere cu glas sfârşit câţiva bănuţi sau un codru de pâine ei îl prind şi-i toarnă o vadră de mied pe gât apoi îl alungă în batjocura copiilor

dar nu asta îl supără cel mai tareci mai degrabă eroii îngâmfaţi şi nevolnicicare trândăvesc din zori până-n noapteciocnesc cupele cu mied şi zarurile chiar sub ochii lui Odinbulbucaţi şi înroşiţi ca para focului de ciudă şi de mânie

nici măcar fecioarele care danseazănoaptea pe malul râuluisub razele palide ale lunii plinenu-i mai domolesc fi erbinţeala sângeluiele sunt cu mult mai fragede şi ademenitoare decât însăşi puternica şi tăcuta Frigg

Nevermore

Odin sets out in the guise of a beggarwith Hugin and Munin perched on one shoulder eachon a long trail through the world

not one thing is the way he rememberspeople have changed a great dealsince he last was among themif he as much as asks them in a voice faint with hungerto spare some small change or a dry crust of breadthey get hold of him and pour a pailful of mead down his throat then chase him away while children are mocking

yet that isn’t what piques Odin mostbut rather the heroes as cocky as they’re punywho do nothing but slouch from dawn till late at nightclinking mead cups and diceright under Odin’s very eyesbulging and glowing redlike unto live coals with resentment and rage

not even the maidens dancingat night upon the riverbankunder the pale light of he full mooncan still the fever of his boiling bloodthey’re tenderer by far and more enticingthan Frigg herself, the powerful, the silent


cu minţile furate de miedul cel dulceOdin pândeşte fecioarele din umbra unui copac bătrân visând nesfârşite nopţi de desfrâu prin cele mai tainice locuri din văzduh când Hugin şi cu Munin croncănesc deodată: Nevermore!

his senses drifting freely with the sweet meadhid by the shadow of an ancient treeOdin is prowling on the maidensdreaming of endless nights of dissipationin the most secret corners of the heavens when both Hugin and Munincroak out in unison: Nevermore!

38 . Ulise şi jocul de şah 39Ulysses and the game of chess .trei dromaderi

nici Tora nici Coranul nu-mi vor mai alina inima îngreţoşată de mârlăniile vameşilor şi blestemul fariseilor

căci trei drahme am dat să trec darul meu dincolo de Iordan şi ce-mi văzură ochii: chiar pe mal, o masă cât râul de lungăunde împreună chefuiau şi beau vin până cădeau ca porcii în Iordan, pângărind apa unde s-au botezat în pruncie!

apoi toţi săreau din apă ca peştii zburdalnici şi toţi aveau deasupra capului o aură de lumină albă cerească şi prooroceau în toate limbile, încât barba mi s-a încreţit până la brâu de ciudă

nenorociri fără număr prooroceauînsă inima mea s-a oprit din lucrarea-i neîntreruptănumai când blestemul fariseilor s-a pogorât ca un duh înşelător asupra darului meu: trei dromaderifi ecare cu câte şase desagi pline cu tămâie învechităpentru care în van trei drahme am dat vameşilor mârşavi!

three camels

neither the Torah nor the Koran will ever sooth my heart nauseatedthe uncouthness of the tax collectors and by the curse of the Pharisees

for it cost me three drachmae to cross with my gift over Jordanand what did I see: right out on the riverbank, a table as long as the riverwhere they were feasting all together drinking wine until they tumbled just like pigs intothe Jordan, defi ling the waters where they’d been baptized in their young days

then they would all jump out of water like just as many nimble fi shes and all hadabove their heads a halo of white heavenly light and all would prophesyin all tongues so that my beard shrunk up to my waste with frustration

they’d prophesy misfortunes without numberso that my heart ceased from its constant labouronly when the Pharisee’s curse descendedlike a deceiving spirit upon my gift: three camelseach of them bearing six saddlebags bulging with ancient incensefor which I’d paid to no avail three drachmae to those unworthy tax collectors…

40 . Ulise şi jocul de şah 41Ulysses and the game of chess .Merlin

regele Arthur stă singur la Masa Rotundăşi scrie o misivă către Merlin

Merlin stă singur într-o peşterăşi prepară poţiuni magice deşi e cam bătrân şi mult prea plictisit

Guinevere şi Lancelot stau singuriîntr-un pat iubindu-se printre cearşafuri mototolite şi nu le pasă de nimic

regele Arthur fi erbe de indignareaşa că misiva lui e scrisă cu sânge otrăvit

Merlin primeşte misiva o citeştesimte cum sângele otrăvit îi intră în venele bătrâne şi se uită într-un cazan plin ochi cu apă limpede

apa se tulbură câteva clipe apoi se face ca oglinda şi Merlin o vede cu uimirepe regina Guinevere la pieptul lui Lancelot

Merlin mormăie blesteme în barbădeschide o carte veche dă pagină după pagină căutând cu înfrigurare o vrajă împotriva dragostei

în timp ce Merlin rosteşte vraja cu vocea lui răguşită

Merlin

King Arthur sits on his ownat the Round Tablewriting a letter to Merlin Merlin sits on his own in a cavemixing magic potionsthough he’s old and fed up with it all

Guinevere and Lancelot lie on their ownin a bed making love in a tangle of sheets and don’t care a straw

king Arthur is beside himself with rageso his letter is written in poisoned blood

Merlin gets the letter and reads ithe feels the poisoned blood as it entershis old veins and looks in a cauldronfi lled to the brim with cold water

the water’s troubled for a spell than gets as clear as a mirror and Merlin beholds in amazementqueen Guinevere upon Lancelot’s breast

Merlin’s muttering curses under his breathopens up a grimoire turns pageafter page after page in feverish searchof a cure against love

while Merlin’s reciting the spellin his hoarse voice


Lancelot se transformă în MerlinGuinevere se transformă tot în Merlinşi toţi trei bolborosesc mânioşică nu mai sunt bune de nimic cărţileastea vechi de magie

Lancelot turns into MerlinGuinevere in her turn turns into Merlin herselfand all three of them mumble in anger about them ancient grimoiresbeing no good anymore


sub smochin under the fig tree

46 . Ulise şi jocul de şah 47Ulysses and the game of chess .cea mai cumplită minune

ghelasie gheboşatul este ucenicul sfântului ghelasie cel drept.el cară în fi ecare noapte o imensă psaltire de fi erîn spinare până în vârful munteluiunde se afl ă chilia sfântului. în psaltirea de fi ersunt scrise cu litere mari de fi er rugăciuni de fi er încins.ghelasie cel drept citeşte cu glas mocnit din psaltire.ghelasie gheboşatul îşi deschide urechilemintea şi sufl etul ca să primească aşa cum se cuvine rugăciunile.cu fi ecare rugăciune mintea şi sufl etul luise întăresc ca fi erul scos din apă rece. tot cu fi ecare rugăciunespinarea lui se gheboşează şi se întăreştepână când ghelasie ucenicul devine perfect rotundşi din fi er forjat. atunci, sfântul ghelasie cel drept îi dă un ghiontcu dosul mâinii drepte din vârful muntelui.ucenicul se rostogoleşte din vârful muntelui şi se izbeştede oameni scoţând scântei de rugăciune încinsă.oamenii îl binecuvântează,dar ghelasie gheboşatul se rostogoleştenestingherit până în iad, unde se topeşte în câteva secundeşi abia atunci se întâmplă cea mai cumplită minune – în tot iadul se ridică aburi fi erbinţi de rugăciuni de fi er.

the most terrible miracle

ghelasie the hunchback is the disciple of saint ghelasie the straight-backedhe hauls every night on his backan immense iron Psalter to the top of the mountainwhere the saint has his cell. the iron Psalter has written in it in big iron letters red-hot iron prayers. ghelasie the straight-backed reads from the Psalter in a glowing voiceghelasie the hunchback opens his ears,his mind and his soul in order that he may receive the prayers as he should.with each prayer his mind and his soulharden like iron plunged into cold water. and also with each prayer his back is bending double and gets harderuntil ghelasie the disciple ends up perfectly roundand forged of hard iron. whereupon saint ghelasie the straight gives him a shovewith the back of his right hand from the top of the mountain.the disciple rolls down from the top of the mountain and bumps intopeople shooting off sparks of incandescent prayer.people bless himbut ghelasie the hunchback rolls onundeterred all the way down to hell, where he melts up in a matter of secondsand that’s when the most terrible miracle happens –all over hell the hot steam of iron prayers is rising.

48 . Ulise şi jocul de şah 49Ulysses and the game of chess .biserica de sare

în centrul lumii, ghelasie cel drept a înălţato biserică din sare. ghelasie gheboşatul nu mai doarmede mult, ci plânge în fi ecare noapte. lacrimile luise transformă în timp ce cad în granule de sarecare se aştern strat după strat peste biserica de sare.de când nu mai doarme ghelasie gheboşatulbiserica de sare a crescut atât de dreaptă şi înaltă,încât a ajuns chiar lângă limba lui Dumnezeu,şi Dumnezeu, cu mare îngăduinţă, gustă din biserica de sare.dar, pe limba lui Dumnezeu, sarease transformă la loc în lacrimile lui ghelasie gheboşatul.Dumnezeu se înduioşează şi îl ridicăîntre palme până la marginea raiului, unde,peste măsură de ostenit, ghelasie gheboşatulînchide ochii şi adoarme, sforăind atât de straşnic,că întreg raiul râde şi se minunează.

the church made out of salt

right in the centre of the world, ghelasie the straight has raiseda church made out of salt. ghelasie the hunchback has long sinceceased to sleep and cries instead each night. his tearschange as they fall into salt grainscoming to rest in layer upon layer on top of the church made of salt.since ghelasie the hunchback ceased sleeping,the church made out of salt has kept growing so straight and so highthat it reached all the way to God’s tongueand God, in his infi nite mercy, tastes from the church made of salt.however on God’s tongue the saltchanges back into the tears of ghelasie the hunchback.God is moved with compassion and lifts himupon the palms of his hands up to the edge of heaven where,utterly tired, ghelasie the hunchbackcloses his eyes and falls asleep snoring so loudlythat the entire heaven laughs and marvels greatly.

50 . Ulise şi jocul de şah 51Ulysses and the game of chess .nimicul

sfântul ghelasie cel drept s-a smintit. în loc de rugăciuni,din gura lui ies blesteme groaznice şi hulă. ghelasie gheboşatulascultă şi se apucă de treabă – ia în mâna dreaptă un ciocanşi în stânga o daltă, apoi cu străduinţă mare îi deschide pieptulsfântului. se uită cu atenţie înăuntru şi vede nimic.în pieptul lui ghelasie cel drept, se pare că nu mai batenicio inimă, ci şi-a făcut sălaş nimicul. ghelasie gheboşatulia un cleşte de fi er şi cu o mişcare îndemânatică apucănimicul de cap şi îl scoate afară. îl ţine bine în mâna stângăşi cu dreapta face o groapă mică unde pune cu grijă nimicul.în fi ecare zi stropeşte locul cu apă vie şi se roagă.după 40 de zile, din locul unde ghelasie gheboşatula îngropat nimicul, răsare inima vie a sfântului ghelasie cel drept.

the nothing

saint ghelasie the righteous fl ipped his lid. Instead of prayershis mouth spews terrible profanities and blasphemy. ghelasie the hunchbackis listening to him and then gets down to work – he grasps a hammer in his right handand a chisel in his left, then with great effort he carves openthe saint’s chest. he is peering inside and sees nothing.within the chest of ghelasie the righteous it appears there’s no beatingheart anymore – it’s the nothing that dwells there. ghelasie the hunchbackgets hold of a pair of iron tongs and with an exquisite move he pinches the nothing by the head and then pulls it out. He holds fast in his left handwhile with his right he digs a small hole where he lays the nothing carefully.every day he sprinkles the spot with living water and offers up prayer.40 days later, out of the spot where ghelasie the hunchbackhas buried the nothing, up springs the living heart of saint ghelasie the righteous.

52 . Ulise şi jocul de şah 53Ulysses and the game of chess .Apolodor cel limbut şi preoţii

lui Günter Grass

vocea lui Apolodor este divinăe sufi cient să rostească două-trei silabedintr-un cuvânt şi se petrec minuni

dar Apolodor este cam limbutşi la cât de mult vorbeşteminunile se petrec fără contenire

în ţara lui Apolodor oameniis-au obişnuit atât de mult cu minunileîncât nu mai deosebesc cu niciun chipo minune de o întâmplare obişnuită

preoţii sunt exasperaţiţin concilii peste conciliişi discută aprins problemapână când ajung la concluziacă cea mai bună soluţieeste să-i retezede la rădăcină limba lui Apolodor

iau cu ei un cuţit de măcelarşi în miez de noapte intră tiptilîn casa lui Apolodor care doarme neîntors

îi leagă mâinile la spateApolodor se trezeşte şi vrea să ţipedar imediat un preot îi apucă bine limbai-o retează şi o pune într-un săculeţ

Apollodorus the loose-tongued and the priests

to Günter Grass

Apollodorus’ voice is divinehe barely utters two, three fractionsof a word and wonders occur

the only thing is Apollodorus is loose-tonguedand at the rate he’s talkingwonders occur on a permanent basis

in the land Apollodorus comes frompeople got used to those wonders to such an extentthey can’t tell apart any morewonders from everyday things.

the priests are at the end of their tethersthey convene non-stop councilsand hold heated debates on the matteruntil they reach the conclusionthat the best they can dois cut offApollodorus’ tongue from the root

they take along a butcher’s knifeand in the dead of the night tiptoeinto the house of Apollodorus who sleeps like a babe

they tie his hands behind his backApollodorus wakes up and struggles to screamas if on cue a priest grabs up his tonguelops it off, drops it into a small sack


limba se zvârcoleşte se răsuceşte de durerevrea să vorbească şi chiar vorbeştedinăuntrul săculeţului şi iar se petrec minuni

fără şovăială preoţii aprind un rugscot limba din săculeţ şi o aruncă în fl ăcăriprivind satisfăcuţi cum limba se face scrum

acum preoţii şi toată lumea aşteaptăo minune oricât de micădar degeaba – Apolodor e mut ca un peşte

the tongue writhes and wriggles in painit essays to speak, speak it doesfrom inside the small sack and wonders occur all over again

without a moment’s hesitation the priests light up a pyrethey take out the tongue from the sack, cast it into the fl amesand then watch contently as the tongue turns to ashes

now the priests and the rest of the people all waitfor a wonder no matter how smallbut in vain – Apollodorus is as mute as a fi sh

56 . Ulise şi jocul de şah 57Ulysses and the game of chess .Lainic

pe ţărmul mării în hruba lui călduroasă doarme de o mie de aniLainic cel nebun şi sfânt

doarme cu un ochi deschis în lumea aceastasă vadă ce mai trebăluiesc oameniişi cu un ochi deschis în lumea cealaltăunde nu este linişte cum ne-am puteaînchipui ci o încrâncenată gâlceavă

Lainic vede multă ticăloşie prin somnşi-n lumea asta dar şi-n cealaltăse mânie grozav şi-i ceartă cu glas smintitcând pe oameni când pe morţi

o femeie milostivă are grijă de eloamenii văd cu ochi răi străduinţa eise gândesc s-o cumpere cu bani şi mătăsuri fi neLainic se mânie şi mai tare deschide ambii ochi în lumea aceasta se ridică în picioare ca un uriaş şi le trage cu toiagul lui sfânt o mamă de bătaiepe care oamenii au ţinut-o minte încă o mie de ani

Lainic

Lainic the mad and the holyhas been sleeping for one thousand years in his warmcave by the seashore

he’s been sleeping with one eyeopen into this worldto see what the people are up toand with one eye open intothe next worldwhere, contrary to what we might imagine, there is nopeace but strife without relief

and Lainic sees great evil in his sleepboth in this world and the nexthe gets terribly angry and he scolds in a crazed voicethe dead and the living by turns

a charitable woman looks after himpeople frown on her effortsthey’re planning to buy her with money and bolts of fi ne silkLainic’s anger fl ares upHe opens both eyes on this worldstands up tall on his feet like a giantand with his holy staff gives them a thrashingpeople are bound to remember for the next thousand years

58 . Ulise şi jocul de şah 59Ulysses and the game of chess .minunatele lucruri

pe minunata insulă a lui Clencise învârt şi se tot învârt de secole minunatele lucruri inventate de Clenci

el inventează pe întunericminunate lucruri cărora le găseştecel mai potrivit loc pe minunata sa insulă

piraţii îl urmăresc piraţii cruzi şi nesătuipiraţii nepricepuţi nu înţelegnimic din ceea ce inventează Clenci

piraţii înarmaţi până-n dinţidistrug fi ecare lucru minunat inventat de Clenciîn timp ce Clenci tocmai inventează un lucru nemaivăzut şi cu mult mai minunat

pe minunata insulă a lui Clencitoate lucrurile minunate inventate de Clenci sunt praf şi pulberenumai unul singurcu mult mai minunat decât toatestă în centrul insuleişi se învârte cu o precizie astronomicăîn jurul Pământului

those wonderful things

on Knack’s wonderful islandall the wonderful things Knack’s inventedhave been spinning and spinningfor ages

he invents in the darklots of wonderful things and then fi ndstheir most suitable placeon his wonderful island

the pirates are after himcruel and insatiable piratesthe no-good pirates understandnot a thing out of whatever Knack’s been inventing

pirates armed to their teethdestroy every wonderful thingKnack has ever inventedjust as Knack is inventinga thing yet unseenand more wonderful still

on Knack’s wonderful islandall the wonderful thingsKnack’s invented have crumbled to dustall but onemore wonderful by far than all the othersit stands right at the centre of the islandand spins with astronomic precisionaround the earth

60 . Ulise şi jocul de şah 61Ulysses and the game of chess .mocasinul

o călăuză are un mocasin. ea estecălăuza cu un mocasin. două călăuze audoi mocasini. o altă călăuză aretot doi mocasini. dacă sunt 3 călăuze,atunci au 4 mocasini. dar dacăsunt 4 călăuze, mă enervez la culmeşi le fur toţi mocasinii.gata! i-am furat şi sunt foarte trist.ce să fac eu cu atâţia mocasini?mă duc la şaman, iar şamanul îmi dănişte ciuperci. le halesc pe loc de foame.încep să văd tot felul de animaleşi să am tot felul de senzaţii dubioase.şamanul îmi spune că el este călăuzacu un mocasin, iar eu suntcălăuza cu 5 mocasini şi să nu uit cumvasă-i dau un mocasin înapoicând mă întorc din lumea bunilor strămoşi.după un timp, mă întorc hipnotizatşi îi dau hipnotizat mocasinul înapoi.plec împăcat. în drum spre saloon,mă dezmeticesc de tot şi realizezcă sunt călăuza cu 5 mocasini,dar am doar 4. îmi ies din fi re.beau 1 litru de apă de foc,apoi mă duc să îl bat măr pe şaman.numai că şamanul s-a înălţat la cer şise strâmbă de acolo la mine. face băşcălie.eu îi arăt pumnul. el îmi arată victorios mocasinul.

the moccasin

a pathfi nder has a moccasin. he isthe pathfi nder with one moccasin. two pathfi nders havetwo moccasins. another pathfi nder also has two moccasins. if we’ve got 3 pathfi nders,will consequently have 4 moccasins. but if we’ve got 4 pathfi nders, I fl y in a rageand steal all of their moccasins.there! I’ve stolen the lot and I’m utterly sad.what am I to do with all them moccasins?I go to the shaman, and the shaman gives mesome mushrooms. I gulp the whole lot on the spot out of hunger.I start seeing all sorts of animalsand I experience creepy sensations.the shaman tells me he is the pathfi nder with one moccasin and I amthe pathfi nder with 5 moccasins and warns me not to forgetto return one moccasin to himon my return from the world of our good ancestors.after a while I do return hypnotized and hypnotized I return the moccasin. I leave feeling at piece with myself. on my way to the saloon, I recover completely and realize I am the pathfi nder with 5 moccasins,Yet I only have 4. I am beside myself.I gulp down one litre of fi rewater,then I go beat the daylights out of the shaman.only, the shaman has ascended to the sky andpulls faces at me from up there. he’s mocking me.I’m shaking my fi st at him. he’s victoriously shaking the moccasin back.

62 . Ulise şi jocul de şah 63Ulysses and the game of chess .harem

baiazid are un harem tare miştola care râvneşte în taină însuşi mircea cel bătrân

deghizat în ienicer mircea cel bătrânpătrunde în miez de noapte în haremşi îşi face de cap cu toate cadânele

a doua zi baiazid tună şi fulgerăîi execută pe toţi eunucii şi-i transmiteofi cial lui mircea cel bătrân că unde-i stau picioarele îi va sta şi capul

mircea cel bătrân îi transmite tot ofi ciallui baiazid că se simte ca-n raiul lui Allah şi că nu-şi mai face griji pentru capcă oricum şi l-a pierdut în noaptea cu pricina

baiazid ascultă răspunsul lui mircea cel bătrânşi cu un ochi râde în hohote iar cu celălalt plânge de-i sare turbanul

harem

Bayezıt’s got himself a really cool haremwhich even Mircea the Old secretly craves

disguised as a yenissary, Mircea the Oldsteals into the harem at midnightand has his way with all of the odalisques

the next day Bayezıt fl ies into a ragehe executes all the eunuchs and sends wordto Mircea the Old on offi cial channelsto the effect that his head will be joining his feet in the dust

Mircea the Old replies on offi cial channels as wellto the effect that he feels just like in Allah’s paradiseand no longer worries about losing his headsince he’d lost it anyway on the night in question

Bayezıt takes in Mircea the Old’s replyand he’s laughing in fi ts with one eyewhile with the other he’s crying till his turban falls off

64 . Ulise şi jocul de şah 65Ulysses and the game of chess .sub smochin

Sancho Panza stă sub un smochinşi mănâncă smochine

fără pic de sfi ală Sancho Panzaîşi imaginează cum o răpeştepe Dulcineea şi face dragoste cu easub smochin

în tot acest timp Don Quijotesforăie atât de aprig încât din smochincad smochine

Sancho Panza şi Dulcineease iubesc fără sfi ală sub smochinsub smochin sforăie cumplit Don Quijoteîncât din smochin cad în cascadă smochine

priponită de smochincu ochii ei mari şi umeziRosinanta priveşte totul cu îngăduinţă

under the fi g tree

Sancho Panza sits under the fi g treeeating fi gs

having no qualms about it Sancho Panzaimagines himself abductingDulcinea and making love to herunder the fi g tree

all this time Don Quixote is snoring so fi ercely that fi gs constantly drop from the fi g tree

Sancho Panza and Dulcineamake unrestrained love under the fi g treeunder the fi g tree Don Quixote snores fi ercelyso that fi gs tumble down in an avalanche

tethered under the fi g treeRocinante, eyes dewy and large,watches everything with acceptance

66 . Ulise şi jocul de şah 67Ulysses and the game of chess .Ioana d’Arc

grozavă fată Ioana d’Arccică vine de la ţară nu ştie o boabă cartespun unii că aude voci divineei şi ce dacă aude vocimulţi nebuni aud voci şi nu-i bagănici dracu’ în seamădar de Ioana ascultă toţide la ultimul oştean pân’ la regecare o fi doamne secretul eiare curaj mai mare decât orice bărbatcine e în spatele acestei fetenimeni şi nimic n-o opreşteceva necurat e la mijlocunii spun că aude chiar vocea Fecioareidar asta e prea de totaşa ceva noi n-am mai întâlnitia s-o prindem noişi s-o luăm la întrebărică prea o ascultă toată lumeaprea câştigă bătălie după bătălieşi nouă chiar nu ne convine treaba asta

Joan of Arc

this Joan of Arc gal, she’s, like, great they she’s just a country galas rumour has it, she’s hearing divine voicesso what if she’s hearing them voiceslots of loonies hear voices and no one givesa bloody damn yet everyone pays Joan good mindfrom the last of the soldiers up to the kingoh Lordy, Lord what might her secret beshe’s got guts more than a manwho’s behind this girlno one and nothing will stop herthere’s something fi shy about itI’ve heard it said she even hears the voice of the Virginbut that’s over the topnever saw anything like itwhy don’t we get hold of herand ask her some questionsfor everyone’s paying her way too much mindfor she keeps winning way too many battlesand we don’t really like that

68 . Ulise şi jocul de şah 69Ulysses and the game of chess .visul lui Robespierre

aseară am visatcă eram un păduchelocuiam sub peruca unui nobil franţuzcare mai apoi a fost ghilotinateram carevasăzicăun păduche de luxmergeam împreună cu nobilul franţuzla amantele lui nobile şi perversecare mai apoi au fost ghilotinateîi studiam atent şi admirativ tehnicile de seducţiene desfrânam împreunăne îmbuibam cu cele mai delicioasebucate împreunătot împreună pierdeam sau câştigambani la jocurile de norocaşadar aveam un trai fără grijie drept că din când în cândnobilul meu franţuz se scărpinacu o andrea de fi ldeşîncât mă scotea din săritedar nu asta a fost problema cea mai gravăproblema cea mai gravă a venitodată cu Revoluţiacând bietul de el a fost prinsapoi ghilotinat în piaţa publicăîn uralele de bucurie ale mulţimiiiar eu, cuprins de groază silă disperareşi multe alte sentimente confuzemi-am luat avânt şi-am sărit direct în capul călăuluiun ţăran desăvârşit cu o groază de păduchi

Robespierre’s dream

Last night I dreamt I was a louseI dwelt beneath the wig of a French aristocratsubsequently guillotinedI was, so to say,a luxury louseI’d accompany the French nobleman to his perverse aristocrat loverssubsequently guillotinedI used to study closely and with due admiration his seduction techniqueswe’d be indulging in debauchery togetherwe’d be gorging ourselves on the most exquisitefare togetherand together we’d lose or we’d win money gamblingmy life was therefore carefreetrue, from time to time,my French aristocrat would scratch himselfwith an ivory knitting needlewhich bugged me no endyet that wasn’t the worst of it allthe worst of it all happenedonce the Revolution beganand the poor fellow was caughtand subsequently guillotined in the public squareto the crowd’s happy cheerswhile I, overtaken with terror disgust desperation and a variety of suchlike confused feelings,took the plunge straight into the executioner’s hair –the executioner was a perfect yokel with plenty of lice of his own,


sărăntoci şi revoluţionarisetoşi de sângele meu albastruşi care în furia lor neaoşăm-au încolţit şi fără prea multă vorbăriem-au ghilotinat

all of them dirt-poor and revolutionaryand thirsty for my blue bloodin their straightforward furythey cornered me and without further adohad me guillotined

72 . Ulise şi jocul de şah 73Ulysses and the game of chess .răvaş de iarnă

Dragostea mea Emma, mai aşteaptă şi tu puţin-o noapte doar! Sunt înzăpezit cu trăsuraîn drum. Vezi că n-am păpat chiar tot, până mâinemai ai ce mânca, uff! ce frig e şi lupiiîmi dau târcoale. Vezi să nu te încurci cu desfrânatulde Baudelaire. Adică bine, pentru o noaptecât lipsesc eu ai putea s-o faci,fi reşte cu îngăduinţa mea. Însă te avertizez că uneori,când are cu cine adică, face dragosteîntocmai ca un vampir. Ştiu că tu nu crezi în vampiri,oare cine mai crede azi, însă deseori draga mea Emmamă înspăimânţi mai rău decât un vampir adevărat.Să ai mare grijă să nu afl e chiar tot satul.Mâine ajung şi eu. Şi să mai ai grijă să găsesc toateaşternuturile curate, altfel jur: o dau afară pe servitoarea aia leneşă!Mă înclin şi dulce te sărut pe fruntea-ţi pură, Întotdeauna al tău, Charles Bovary.

winter missive

Emma, dearest love, do wait just a little bit longer –just one more night... my carriage is snowboundon the way home. I do have to tell you I haven’t quite fi nished my food, will your food last until tomorrow, ugh!, it’s so cold and the wolvesare prowling about. and don’t you take up with that lecherBaudelaire. well, come to think of it, for one night,while I am away, you could do it,with my permission, of course. yet I do have to warn you that sometimes,when he’s got the right company, he makes lovejust like a vampire. I know you do not believe in vampires,who does, after all, yet many a time, dearest Emma,you frighten me worse than a real vampire. and please do your best so that the rumour won’t spread all over the village.I’ll be there by tomorrow. And please see to it that I fi nd the bed sheets all clean, else I swear: I’ll kick out that indolent servant.I bow to you and sweetly kiss your purest brow,

yours for ever, Charles Bovary.

74 . Ulise şi jocul de şah 75Ulysses and the game of chess .Freud

eram doi în acelaşi trupşi ne înţelegeam de minunene înţelegeam aşa de binecă nimeni nu bănuia că suntem doiîntr-un singur trupba chiar complet diferiţi

când aveam chef de vorbăne cedam bucuros locul unul altuiacând pofteam vreo mâncare mai delicioasăaveam grijă ca fi ecare să fi e satisfăcutdacă muream după vreo femeiegăseam fi ecare cea mai elegantă soluţiesă ajungem între coapsele ei

treaba naibii a fost însă cândne-am îndrăgostitatunci am devenit brusc agresivicertăreţi îngrozitor de geloşinu ne mai suportam delocîncercam să ne furăm locul unul altuiapână când trupul sătulpână peste cap de mofturile noastreîl chemă pe Freud şi Freudne-a luat fără nicio remuşcare locurileşi a rămas într-un mod trist şi banalsingur într-un singur trup

Freud

there were two of us in one bodyand we got on so famously tooso well did we get onno one ever suspected there wastwo of us sharing one bodyand so unlike each other at that

when we felt like a chatwe would gladly make room for each otherwhen we’d crave for some exquisite dishwe made sure each of us had enoughif we happened to lust for some womanwe’d work out the most elegant wayto get into her pants

the trouble started whenwe fell in lovethen we both got aggressiveand bitchy and jealous like hellwe just had enough of each otherwe’d try to steal each other’s placeuntil the body pissed offwith our tantrums and moodscalled on Freud and then Freudwith no hint of remorse took our placesand was thus left mundanely and sadlyalone in one body

76 . Ulise şi jocul de şah 77Ulysses and the game of chess .pantofi i lui Kafka

Kafka îşi priveşte cu duioşie pantofi ipantofi i încep să meargă încet prin faţa lui Kafka

Kafka se apleacă îşi ia pantofi i în mânăşi iese în parc să privească lumea

pe o bancă în parc Kafka îşi bălăngănepicioarele goale şi vorbeşte tot felul de chestiiintime cu pantofi i

un poliţist gras într-un costum ponosit se apropie de Kafka învârtind ameninţător bastonul şi îl întreabăunde locuieşte şi dacă are acte pentru pantofi

Kafka scoate uşor indignat actele din buzunar poliţistul le verifi că atent şi îi reţine pantofi ipentru un nou interogatoriu

Kafka’s shoes

Kafka is tenderly watching his shoesthe shoes start slowly pacing to and fro in Kafka’s sight

Kafka stoops to pick up his shoesand goes out in the park to look at the world

as he sits on a bench Kafka is swinging his bare feet and talking all sorts ofintimate things with his shoes

a fat policeman in a seedy uniform walks upto Kafka threateningly swinging his truncheon and asks himwhere he lives and whether he has documents for his shoes

Kafka produces the documents out of his pocket slightly offendedthe policeman is checking them carefully then takes the shoes in custodyfor further cross-examination

78 . Ulise şi jocul de şah 79Ulysses and the game of chess .mahmureala

vine Marx cu o mutră lungăşi zice miorlăit băieţi nu-ş cum dracuda’ n-am dormit prea bine azi-noaptem-o futut un dj la cap vodca şi sucul deroşii aveau gust de borhotn-aveţi ceva bun pe aiciabia respiră Marx şi făcu nişte ochide focă umezi de poftă în care se refl ectausânii Katiuşeiatunci se dezlănţui infernulbombardierele înnegriră cerulsirenele o luară raznaMalraux privea totul liniştitprintr-o lunetă şi mormăiace frumos ce sublim acesta e extazulbăi Marx fundul Katiuşei e deja arşiceia priveşte aicise desprinse cu greu Marx din încleştareaerotico-eroică şi zbieră cu barba zburlitădu-te dracu Malrauxşi dă luneta aia încoa să văz şi ioşi într-adevăr Marx era sublim gol cu luneta în mânăprivind bombardierele

the hangover

Marx turns up with a long face and affectedly slurs boys, ah don’t know why the hellbut ah slept badly last nighta dj fucked with mah brain the vodka and tomato juice tasted like watered-down horse pissgot any goodies at handMarx gasps his eyes starting to shinelike a seal’s moist with desire refl ectingKatyusha’s breastsit’s then that all hell breaks loosebombers blacken the skysirens go haywireMalraux watches everything serenelythrough a spyglass and mumbleshow lovely how sublime that’s ecstasy indeedthere, Marx, Katyusha’s ass s’been blown to smithereenshave looksee, Marx pries himself loose from theheroic-erotic clash and cries out his beard in disarrayfuck you Malrauxan’ give us a loan of that spyglass to see what’s to be seenand sure enough, Marx looked simply sublime stark naked and spyglass in handwatching the bombers

80 . Ulise şi jocul de şah 81Ulysses and the game of chess .Scrisoare din Siberia

Dragă mamă Dragă tatăiertare îmi cer de v-am greşit cu cevaaici în Siberia mă căiesc pentru totcrimă îmi pare să ucid şi o muscăaş mânca ceva mai bunîntr-una din seri simţeam cum mă roadeo gheară de fi er în stomac aşa mi-am pârlit la foc miclimba de piele a bocancului şi-am mâncat-odragă mamă să ştii că nu eu l-am omorât pe Alioşadeşi îl visez noapte de noaptecum se roagă în genunchi în faţa icoaneişi părul lui bălai străluceşte în lumina luniiîn visul meu se întoarce spre mineşi mă întreabă voios Serghei când vii pe-acasă că ţi-am meşteritun pat din lemn de brad miroase frumosşi vreau să te îmbrăţişez că dor mi-e de tineşi Alioşa mă îmbrăţişează în vis şi eu mă zbat dragă mamă aici în Siberia mi-e teamă şi de minecrimă îmi pare şi-un gândac să strivescîn rest totu-i bine dragă tată doar iarna-i a dracu’ de greaabia mai facem faţă numa’ Tătuca Stalin are mare grijă de noine-a trimis de curând un camioncu o grămadă de haine groase şi hranăce mult ne-am bucuratacum stau înfofolit ca un burghez într-ocojoacă lungă călduroasăşi citesc până-n miez de noaptePuşkin şi Esenin la lumina lămpii cu gaz.

A letter from Siberia

Dear Mom Dear DadI do beg your forgiveness in case I’ve done wrong by youhere in Siberia I fully repent for all thingsin my eye it is murder even killing a fl yI’d like something nicer to eatone of these evenings I felt like an iron claw gnawing at my stomach and over a low fi re I cookedthe leather tongue of my boot and I ate itdear Mom I’d like you to know it wasn’t me that killed Alyosha even if I dream of him every nightpraying on his knees to the iconand his sand-coloured hair glows in the light of the moon in my dream he is turning to me and cheerfully asks me Serghey,when you gonna come home for I’ve carved youa bed out of pine wood it smells oh so sweetand I want to embrace for I miss you so muchand Alyosha embraces me in my dream and I struggle to escapedear Mom here in Siberia I’m even afraid of myselfin my eye it is murder even squashing a bugfor the rest all is well, dear Dad,only the winter’s beastly cold around herewe can hardly get bydon’t where we’d be if not for Daddy Stalin who takes such good care of ushe’s recently sent us a lorrywith lots of warm clothes and good foodand weren’t we gladnow I’m snugly wrapped up like a bourgeoisin a nice long warm sheepskinand read until midnightPushkin and Esenin at the light of the oil lamp.

82 . Ulise şi jocul de şah 83Ulysses and the game of chess .Rachela

pe când trăia străbunicaauzisem vorbe-n şoaptă prin casăcum că ar fi dat în mintea copiilorşi că vorbeşte cu o femeie ciudatăpe care doar ea o vedevorbeşte cu Rachelaşi nimeni nu poate s-o vadă sau s-o audă pe Racheladar noi ştim de la străbunicamulte lucruri despre Rachelaşi tare am vrea s-o vedem şi noisă ne povestească şi nouăcum au ras-o nemţii în capîn lagărul de la Auschwitzşi au făcut o perucă minunatădin minunatul ei păr roşcatcum mânca ea împreună cu un şobolan grasdar ei i se vedeau coasteleşi genunchii îi împungeau fusta cenuşieşi Rachela, ne-a spus străbunicaîntr-o noapte, l-a botezat pe şobolanulăla gras Fritz aşa ca pe logodnicul eicel care în ziua nunţii a suit-oîn trenul cu deportaţidar mai întâi a sărutat-o cu disperareşi i-a ţipat la ureche, făcea trenulun zgomot infernal, i-a ţipat aşaRachela, să nu uiţi niciodată că te iubesc!apoi a fugit ca un nebun plângând în hohoteşi Fritz era foarte simpaticchiar dacă era grasacum Rachela vorbeşte cu şobolanul Fritz

Rachela

back in the days great grandma was aliveI’d hear whispers around the houseto the effect she’d gone all barmy talking to some strange womanno one but her could seetalking to Rachelaand no one else could see or hear Rachelabut we do know from great-grandmaa lot about Rachelaand oh how we’d like to see her ourselvesand fi nd out from herhow the Germans shaved off her hairin the Auschwitz concentration camp and made a beautiful wig out of her beautiful red hairhow she was sharing her food with a fat ratyet you could number her ribsand her knees were piercing her grey skirtand Rachela, great-grandma would tell us,one night went and baptised that fat ratcalling him Fritz, like her own fi ancéwho on her wedding day helped her upinto that train of deporteesthough not before kissing her desperatelyand screamed into her ear, the trainwas making a terrible racket, that’s what he screamedRachela, never forget I love you!then ran like a man out of his mind sobbing his heart outand Fritz was very cutethough he was fatnow Rachela is talking with Fritz the rat


împarte mâncarea cu eljumate ea jumate Fritzcare o priveşte în ochi exactcum o privea logodnicul eicând mergeau la picnic pe vremuridar într-o zi un bărbat mort de foamel-a văzut în mâinile Racheleişi era aşa dolofan Fritz încâtbărbatul ăla l-a smuls dintre mâinile Racheleil-a omorât apoi l-a jupuitşi l-a gătit cu boabe de fasoleşi l-a mâncat chiar sub ochii Racheleicare de durere a înnebunit şi vorbea singurăatunci am întrebat-o noi pe străbunicade ce nu putem s-o vedem şi noi pe Rachelaşi străbunica ne-a spuscă nimeni în afară de ea n-a mai văzut-o pe Rachelade când a murit şobolanul Fritz

sharing her food with himhalf and halfand he looks in her eyes justjust like her fi ancé used toback when they went picnicking together but one day a man starving to deathsaw him in Rachela’s handsand Fritz was so plump thatthe man pried him out of Rachela’s handskilled him and skinned himand cooked him with beans,then ate him under Rachela’s eyeswho lost her mind out of grief and started talking to herselfit was then that we asked great-grandmawhy we couldn’t see Rachelaand great-grandma told usno one except her had ever seen Rachela againafter Fritz the rat’s death

86 . Ulise şi jocul de şah 87Ulysses and the game of chess .kamikaze

de curând ziarele vuiescs-a afl at că distinsul şi bătrânul domn Kentaroa fost pilot kamikaze în al doilea război mondialşi a supravieţuit miraculos

jurnaliştii îi iau interviuriîi pun tot felul de întrebări indiscreteîncât distinsul domn Kentarose supără şi se închide în casărefuzând solemn să mai răspundăla vreo întrebare

singur-singurel în casa luidistinsul domn Kentaro scoate dintr-un sertarfotografi a cu el tânăr în costum de pilot lângă un avion aşa cum numai în fi lmele vechide la Hollywood mai poţi vedea

„totul parcă s-a întâmplat ieri!” oftează el pune fotografi a pe dulap şi se aşază greoi să mănânce sushi

avionul din fotografi e accelerează toate motoarele la maxim purtându-l pe tânărul şi distinsul pilot Kentaro până la fereastră de unde poate privi uluit cum se aprind în noapte reclamele uriaşe din Tokyoapoi zboară chiar pe fereastră

kamikaze

it’s been all over the papers of latethe news is out that Mr Kentaro, an elderly distinguished gentleman,was a kamikaze pilotduring the second world warand miraculously survived

journalists keep interviewing himthey ask him all sorts of indiscreet questionsso that distinguished Mr Kentarogets fed up and locks himself up in the housesolemnly declining to answerany further questions

all alone in his house distinguished Mr Kentaro takes out of a drawera photo of himself as a young man wearing a pilot uniformstanding next to one of those old-timer aeroplanesnow to be seen only in Hollywood war fi lms

“it all seems to have happened yesterday”he sighs as he returns the photo to the cupboardand sits down heavily to have some sushi

the aeroplane in the photo fully revs upits engine takingyoung and distinguished pilot Kentaroto the window whence he can watch in amazementhow the night lights upwith the huge advertisements of Tokyo before he fl ies off through the window


în timp ce bătrânul domn Kentaro oftează şi mânâncă sushi tânărul pilot Kentaro zboară nestingherit prin Tokyo mirându-se ca un puşti de câte ori vede vreo minune a tehnologieiuitând astfel cu desăvârşire cum a scăpat ieri ca prin urechile acului de la o glorioasă sinucidere

while old Mr Kentarois sighing and eating his sushithe young pilot Kentaro fl ies undeterredall over Tokyo gasping in boyish wonderwhenever he sees some technological marvelthus completely forgetting how yesterday he escapedby the skin of his teeth from a glorious act of suicide.


scaunul rotativ the swivel chair

92 . Ulise şi jocul de şah 93Ulysses and the game of chess .e-mail către mike dear mike nici nu ştiu cum de n-am apucat să-ţi scriu dar te cunosc de numai trei minute si 47 de secunde de pe facebook mi-a plăcut în primul rând poza ta semeni perfect cu un terorist arab eu însă ador tenul măsliniu şi sprâncenele stufoase împreunate cât despre mustaţă şi turban mai bine nu mai zic am remarcat întrebarea ta dacă la noi în USA femeile se autofecundează şi nasc copii cu gene de informaticieni eu însă te întreb pe tine dear mike (oare ăsta e nume arab)dacă la voi în Irak femeile îşi dau cu petrol pe gene şi se reproduc pe cale naturală ştiu o să-mi spui că sunt o naivă dar tu mikey eşti un naiv simpatic ei bine la noi în USA femeile nu se autofecundează ci au regulat fantezii erotice cu terorişti Al Qaeda desigur nu e cazul meu iar în urma acestor perversiuni sexuale reprobabile nu rezultă copii hibrizi cu ten aproape măsliniu şi sprâncene aproape stufoase ci rezultă nenumărate complexe şi tulburări psihice care le predispun pe aceste nefericite femei la hărţuire sexuală la locul de muncă de unde ajung direct la tribunal şi sunt despăgubite cu sume exorbitante ceea ce le oferă posibilitatea unor aventuri extreme în Orientul Extrem

e-mail to mike dear mike can’t tell how I got into writing to youI only know you for three minutes and 47 seconds from FacebookI liked your photo the moment I saw it you are the perfect impersonation of an Arab terroristI for one am crazy ’bout olive-skinned men and bushy meeting eyebrowsas for the moustache and turban I’d rather not tellI’ve noticed your question about the women here in USA –whether they fertilize themselves and give birth to children having the genes of informaticiansnow let me ask you, dear Mike, (is that an Arab name, I wonder)whether out there in Iraq women reproduce naturally I know you’re gonna tell me I’mnaïve but you mikey are both naïve and cute now thenhere in the USA women do not fertilize themselves but have – on a regular

basis – eroticfantasies with Al Qaeda terrorists that does not apply to me of courseand that objectionable sexual perversiondoes not result in hybrid children with almost olive complexions and

eyebrowsgrowing almost bushy but rather results in numberless complexes and

psycho-disturbancesmaking these most unhappy women prone to sexual harassmentat their places of work whence they go straight to courtand get paid exorbitant sums in damage claimswhich enables them to afford extreme adventures right in the middle of

the middle east

94 . Ulise şi jocul de şah 95Ulysses and the game of chess .În tren

lui Italo Calvino

Viteazul soldat D. călătorea în acelaşi tren,în acelaşi compartiment, cu viteaza şi rotofeiavăduvă M. Soldatul D. se întorcea cu o rană la picior,o rană pe care o îndrăgea şi cu care se mândrea,din război. Văduva M. se întorcea cu o sacoşăburduşită cu carne macră la care se gândeacu mândrie şi cu un fel de dragoste canibalică,din oraş, de la piaţă. Soldatul D. îi aruncă o privirefurişă văduvei M. aranjându-şi pansamentul.Văduva M. întoarse capul şi se gândi că soldatul D.nu poate fi decât un soldat viteaz de vreme ce areo rană pansată atât de frumos. Soldatul D. îşi întinsepiciorul rănit oftând şi, în treacăt, piciorul luise frecă uşor de piciorul durduliu al văduvei M.oprindu-se chiar lângă sacoşa cu carne macră.Văduva M. roşi în ambii obrăjori rotofei, soldatul D.se gândi că vecina lui de compartiment e cu siguranţăo văduvă vitează de vreme ce se întoarce cu oaşa sacoşă burduşită din oraş, de la piaţă.Soldatul D. fu inundat din creştet până-n tălpide o ciudată căldură şi îi puse mâna pe genunchivăduvei M. care începu să tremure şi să asudedin creştet până-n tălpi. Soldatul D. se gândică a îndrăznit prea mult şi, răcindu-se din creştetpână-n tălpi, îşi retrase mâna de pe genunchiulvăduvei M. Văduva M. se gândi că nu este sufi cientde atrăgătoare, aşa că îşi ridică doar cu o palmăfusta neagră deasupra genunchiului. Soldatul D.tocmai se uita pe fereastră, aşa că nu a observat

On the Train

To Italo Calvino

The brave soldier D. was riding on the same train, in the very same compartment, with the brave and chubbywidow M. Soldier D., coming back from the war, had a wound in the leg, a wound he was fond of and took great pride in. Widow M., coming back from the market,had a bag stuffed with meat, and lean meat at that, in which she took great pride and thought of with a kindof cannibal love. Soldier D. cast a glance,furtively, at widow M. while he fumbled with his wound dressing.Widow M. turned to look and thought soldier D.was a brave soldier, no two ways about it, since he hadsuch a neatly-dressed wound. Soldier D. then stretched out his leg with a sigh, and his leg accidentally touchedwidow M.’s plumpish legcoming to rest next to the bag stuffed with lean meat.Widow M. blushed with both of her rubicund cheeks, soldier D.assumed that the widow that shared his compartment must needs bea brave widow no doubt since she was returning with such a stuffed bag from the market.From the crown of his head to the soles of his feet, soldier D. was immersedsuddenly in a strange sort of heat and rested his hand on the knee of widow M., who thereupon started shaking and sweatingfrom the crown of her head to the soles of her feet. Soldier D. thoughthe’d gone too far and, cooling off from the crown of his headto the soles of his feet, he withdrew his hand from the kneeof widow M. Widow M. thought she wasn’t attractive enough, so she pulled back – no more than a handbreadth – her black skirt revealing her knee. Soldier D.was looking out of the window at that exact moment, so he failed


deloc manevra. Văduva M. se gândi că nu a fostsufi cient de îndrăzneaţă aşa că îşi desfăcu decolteul.Soldatul D. întoarse capul şi se înroşidin creştet până-n tălpi. Îşi puse chipiul pe cap,o salută milităreşte pe rotofeia şi viteazavăduvă M. şi ieşi pe hol să fumeze o ţigară.

to notice the stratagem. Widow M. thought she wasn’tbold enough so she exposed a more ample expanse of her cleavage.Soldier D. turned towards her and blushedfrom the crown of his head to the soles of his feet. He put on his bonnetgave a military salute to the chubby, the brave widow M. and left the compartment to light up a cigarette.

98 . Ulise şi jocul de şah 99Ulysses and the game of chess .planning familial

Căutam o scuză şi găseam mai multe. Alegeam una la întâmplareşi o spuneam pe un ton indiferent.De obicei, eram crezut, dar acumfemeia asta de vreo 30 de ani mă priveafi x cu ochii întredeschişiinvitându-mă parcă să continui.Dacă aş fi continuatîn mod sigur m-aş fi dat de gol.Aşa că am tăcut şi am începuts-o privesc într-un mod carea făcut-o să roşească puţin,dar acel puţin însemna atât de mult.Deja mă imaginam într-un patimens, mângâindu-i spatele arcuitşi catifelat. Ceva îmi spunea să fi u totuşi prudent. Altceva îmi dilatapupilele de parcă picurasematropină. Auzeam vocea femeii uşor tremurată, dar nu mai înţelegeamnimic. Nici când palma eidelicată m-a lovit peste obrazdin senin, n-am înţeles nimic.Nici când bodyguardul m-adat în şuturi afară n-am înţelesmare lucru. Şi nici acumdupă ce au trecut 3 ani de zilenu mă pot lăuda cu vreun dramde înţelegere, deşi suntem un cupluaş spune aproape reuşit, un cuplu care iese la plimbare

family planning

I’d look for an excuse and I’d fi ndseveral. I would choose one at randomand mouth it indifferently.As a rule they’d believe me, but this time aroundThis woman of thirty or so was watching mefi xedly, eyes half-openas if urging me to go on.Had I gone onshe would have called my bluff for sure.So I just held my peace and startedwatching her in a waythat made her blush slightlyyet “slightly” meant a lot in this case.I already imagined myself in aking-sized bed, caressing her velvet-soft,arched back. Something told me, I felt.I ought to watch out. Something else was dilating my pupils as if I’d drippedatropine in them. I could hear the woman’s voicetrembling slightly, though nothingmade sense any more. Not even when the palm of her delicatehand slapped my faceout of the blue, did it make any sense.Not even when the bouncerkicked me out of the place did I make too much sense out of it. And not even now, three years latercan I claim things make an ounce of sensethou we do make a coupleI could call almost perfect,


în fi ecare duminică împreună cu alte cupluri,aş spune la fel de reuşite,pentru a găsi soluţii rezonabile la plictisitoarele probleme de planning familal.

a couple going for walks of a Sunday alongside other couplesI could call just as perfect,trying to fi nd reasonable solutionsto boring family-planning problems.

102 . Ulise şi jocul de şah 103Ulysses and the game of chess .Eu, misoginul

Eşti un nimic! a ţipat la mine,apoi a luat-o la fugăpe scări, împiedicându-se,acoperindu-şi ochii cu mâna.Eu, calm, în pragul uşii,stăpân al unui teritoriuvast şi neutru. Eu, cel singur,îmbărbătat de un misoginismcrunt, o urmăream.Ea, jos, cu mâna la ochi,stăpânindu-se să nu plângăsau plângând deja. Ce e de făcut?Să-mi iau un animal de casă,să citesc toată bibliotecasau mai bine să plecla Polul Nord? Şi pe cândea dispărea defi nitivdin raza mea vizuală, mă şivedeam eroul expediţiei,cu o vulpe argintie după umeri,o vulpe pentru care aveamsă dau seamă peste numai un anorganizaţiilor pentru protecţiaanimalelor, în timp ce eadefi la sub fulgii uimitor de marişi albi, îmblănită şi completinocentă.

I, misogyn

You’re a nothing, she yelled at me,then ran offdown the stairs, stumbling occasionally,hand covering her eyes.I, calmly standing in the doorway,ruling supreme over a territoryneutral and vast. I, the alone,emboldened by rabid misogynism,chose to watch her.She, at the foot of the stairs, hand to her eyes,fi ghting back tearsor already shedding them. What am I to do?Get a pet,read all the books in the houseor better still leavefor the North Pole. And as she was vanishing for goodout of my view, I could alreadysee myself as the hero of the expedition,a white fox skin draped on my shoulders,a fox skin I’ll be called to account for within the yearby animal rights organizations, while shewould be strutting under the incredibly large and white snowfl akes covered in fur and utterly innocent.

104 . Ulise şi jocul de şah 105Ulysses and the game of chess .Vecinul de la etajul 9

Mă uitam la lume de pe balconşi aud vâjâindu-mi pe lângăurechi un obiect de dimensiunimari. Se sparge de trotuarcu zgomot, în mii de bucăţiîncât nici n-apuc să-mi dauseama ce a fost. Mă uit în susşi îl văd pe vecinul de laetajul 9 rânjind satisfăcutşi frecându-şi palmele.Afară e cald, e soareşi fetele se plimbă douăcâte două. Aud iar un vâjâitpe lângă urechi. Iar n-apucsă văd despre ce este vorba.Mă uit în sus şi îl vădpe vecin frecându-şi palmelebucuros. Aşa ceva nu se poate!îmi zic în gând, tot privind în susşi exact atuncivecinul plonjează în golfăcându-mi în cădere cu mânaun simpatic semn de adio.

My neighbour on the ninth fl oor

I was looking at people from my balconywhen I heard something whizz pastmy ears – a sizeableobject. It crashed against the pavementwith a mighty big noise into a zillion piecesbefore I had a chance to realize what it was. I looked upand saw my neighbour on the ninth fl oor grinning pleased with himselfand rubbing his hands.The weather was warm, it was sunnyand the girls were walking twoby two. Once again I heard something whizzpast my ears. Once again I failed to make out what it was.I looked up and sawthe neighbour rubbing his handspleased with himself. That’s not on!I said to myself as I kept looking upand just as I did sothe neighbour took a leap into the voidwaving to me as he fella cute farewell sign.

106 . Ulise şi jocul de şah 107Ulysses and the game of chess .Scaunul rotativ

Mama, o femeie zdravănă de altfel,cu picioare scurte butucănoase – îşi pune ciorapii fl auşaţi, apoi o pereche de pantaloni.E ger afară şi mama nu vrea să răcească.Merge prin zăpadă cu paşi mărunţi,merge cu grijă să nu alunece cumva şiface planuri pentru ziua de azi.Mintea ei ageră de contabilă lucreazăalert căutând soluţii efi ciente.Miopia avansată o împiedică să vadăclar persoanele care o salută. Dar răspundecu o politeţe aproape englezească.În sfârşit, ajunge la birou. Se dezbracăde haina groasă şi o pune în cuier. Se aşazăgreoi pe scaunul rotativ. Verifi că actele contabileşi zâmbeşte mulţumită. Sunt în regulă.Azi totul este în regulă. Scaunul rotativse învârteşte rapid de 3 ori şi mama întinereştecu 10 ani la fi ecare rotaţie. Acum estetânără suplă şi frumoasă. Privirea îi alunecăîntâmplător pe oglindă. Încremeneşte.În mintea ei de contabilă caută rapidexplicaţii logice. Între timp îşi pipăiecu cochetărie obrajii albi catifelaţi. Îşi admirăchipul cu uimire în oglindă. E în culmea fericirii.Nu mai are nevoie de nicio explicaţie.De atâta fericire se învârteşte de 3 ori în sensinvers cu scaunul rotativ. La fi ecare rotaţieîmbătrâneşte cu fi x 10 ani.

The swivel chair

Mamma, to all intents and purposes a sturdy woman,having short stumpy legs,puts on her fl uffy socks and then a pair of trousers.It’s bitter cold outside and Mamma’s loath to catch a cold.She walks in the snow with small steps,walks cautiously lest she should slip asshe makes plan for today.Her quick accountant’s mind is workingfull time searching for effi cient solutions.Her advanced short-sightedness prevents her to seeclearly the persons that greet her. Yet she replieswith a politeness verging on Englishness.She arrives at the offi ce at last. She takes offher top coat and hangs it. She eases herself heavily into her swivel chair. She checks ledgersand smiles pleased with herself. They’re OK.Today everything is OK. The swivel chairspins rapidly three times and Momma grows ten yearsyounger with each rotation. Now she isyoung lithe and beautiful. Her eyes driftunawares to the mirror. She’s rigid with shock.In her accountant’s mind she’s rapidly searchingfor logical explanations. In the meantime she’s pattingcoquetly her soft white cheeks. She admiresher face in the mirror, amazed. She’s as pleased as can be.She needs no explanation after all.She’s so happy she spins three times in theopposite direction with her swivel chair. With each rotation she turns exactly ten years older.

108 . Ulise şi jocul de şah 109Ulysses and the game of chess .Nicole

Nicole, fată de provincie cu picioarelungi subţiri şi studii superioarese omoară după maşinile decapotabile.Dar Nicole, fată de provincie încercatăde ispite lumeşti are câteodată gânduripioase. În miez de noapte, opreşte o decapotabilă şi zâmbind sfi os îi spune şoferului: Du-mă, te rog la cea mai apropiată mănăstire, căci vreau să mă reculeg!Şoferul, mut de uimire, dă maneaua mai încet şi privind-o pofticiosîi spune cu un nod în gât: Urcă!Nicole se aşază ca o domnişoarăde pension cu genunchii apropiaţişi mâinile în poală, ascultând fermecatăcum şoferul îi povesteşte cu o voceguturală despre credinţă, rugăciune,post şi toate cele sfi nte. Nicole se vededeja la mănăstire sub o rasă lungă şi neagră,urmând calea credinţei fără nicio abatere.Decapotabila zboară pe şoseaîn miez de noapte, maneaua se aude în surdină,Nicole visează îngeri cu mâinile încrucişateîn poală, Nicole se visează în rai, şoferulse visează în rai, virează maşinaspre stânga şi opreşte în curtea vilei sale cu piscină şi două etaje.

Nicole

Nicole, small-town girl with longshapely legs and a degree in something or other,is crazy about soft tops.But Nicole, small-town girl triedby worldly temptations sometimes haspious thoughts. In the dead of the night she fl ags downa soft top and, smiling shyly, addresses the driver: Take me, please,to the nearest convent,for I’m longing for prayer.The driver, gasping with shock, turns down the blareof the car radio and as he ogles her lustfullyand answers, a lump in his throat, Just get on.Nicole lowers herself in the seat like aclassy young lady, knees neatly togetherand hands folded in her lap, as she listens enchantedas the driver is telling her in a throaty voice about faith, prayer, fasting and all them spiritual things. Nicole canalmost see herself at the convent, draped in a long black soutane, walking the straight narrow path without fail.The soft top shoots forth down the roadin the dead of the night, the radio’s blare dimmed to a hum,Nicole is dreaming of angels, hands folded in her lap, Nicole dreams she’s in heaven, the driverdreams he’s in heaven, takes a turnto the left and pulls up outside his two-storied villacomplete with swimming pool.

110 . Ulise şi jocul de şah 111Ulysses and the game of chess .Karina

Karina merge pe treişpeînsă e trupeşă cu sânii mari rotunzidimineaţa Karina plonjeazăpe un scaun gol din metrouşi-i aruncă ocheade lui Cezar apoi lui Molie

nu-l cunoaşte prea bine pe Molieînsă îi place enorm cum Molie îşi scutură mâinile pesteoameni şi răspândeşte praful acela argintiu

Molie doarme în magazin printre haine de fi rmăsub razele laser ale sistemului de alarmădar nimic nu tulbură somnul liniştit al lui Molie

Cezar, culturist, fi lozof, mahmur, cu ochelari de soareşi iarna şi vara, s-a enervat fără motivpe Karina şi a lovit-o în cap cu Fenomenologialui Hegel, Karina a uitat după două ore aproape tots-au întâlnit apoi într-un spaţiu îngustşi Karina a savurat cu ochii întredeschişi primul sărut

Karina vrea să fi e actriţăstă pe scaun în metrou şi scoate rujuldin gentuţa roşie, îl scapă ca din greşeală pe josCezar şi Molie sar dintr-un foc şi se izbesccap în cap

Karina

Karina is going on thirteenthough she’s well-formed and having full round breastsin the morning Karina dropson an empty seat in the undergroundand eyes Cesar, then Moth

Moth she doesn’t know wellyet she’s totally crazy about the way Moth is shaking his hands all overpeople and scatters that silver dust

Moth sleeps in the boutique among exquisite labelsunder the alarm system laser beamsyet nothing can trouble Moth’s peaceful sleep

Cesar, body builder, philosopher, having a constant hangover, wearing shadeswinter and summer, got mad at Karina with no reasonat all and knocked her over the head with Hegel’sPhenomenology, within two hours Karina had forgotten almost everything about it,then they met in a narrow spaceand Karina savoured, eyes half closed, her fi rst kiss

Karina wants to be an actressshe sits down in the underground and takes out her lipstickfrom her little red purse, she drops it as if by mistake to the fl oorCesar and Moth jump off as if on cue and bang their headsagainst each other


Karina râde, iese repede din metrouajunge la şcoală, se aşază în prima bancăşi desenează pe caiet o navetă spaţialăapoi un cosmonaut cu zâmbetul fermecător al lui Kennedy

Karina laughs, exits the underground quickly,makes it to school, sits down in the fi rst rowand sketches a spaceship in her notebookthen an astronaut with Kennedy’s charming smile

114 . Ulise şi jocul de şah 115Ulysses and the game of chess .Adela

Suntem adunaţi în acelaşispaţiu închis. Nicio insectă,niciun fi r de praf, nici măcaradierea aerului condiţionat.Unul dintre noi facepase magnetice. Părul de pemâna mea se ridică şi secoboară încărcat de electricitate.Adela e colega noastrăşi ne spune să încetăm.Doar nu ne-am strâns aicisă turnăm un fi lm SF.Adela e colega noastrăşi e foarte bună şifoarte blondă. Acest lucrutotal aleator îi sporeştefarmecul. Dar ce să facem cuspaţiul? Se dilată la nesfârşit,în schimb trupurile noastrerămân la aceleaşi dimensiuni.Adela crede că o să explodezeceva. E foarte familiarizatăcu experimentele de genu’.Adela aduce pompa de vid şi toţine strecurăm în ea. E foartebine înăuntru. E şi târziu,dar asta nu mai conteazăpentru că spaţiul se contractăla loc şi Adela apasăcu delicateţe pe butonul eject.

Adela

We’re gathered in the sameencapsulated space. Not one insect,not one speck of dust, not even the breeze of the air conditioning.One of us makes magnetic passes. The hairs onmy arm stand on end then lie fl at charged with electricity.Adela’s our colleagueand she tells us to quit.We’re not here to makesome science-fi ction movie.Adela’s our colleagueand she’s extremely kindand extremely blond, too. Thistotally random thing increasesher charm. Yet what are we to do withspace? It keeps expanding endlessly,while our bodies keep to the same dimensions.Adela reckons something’s gonnaexplode. She’s quite familiar with that line of experiment.Adela brings the vacuum pump and we allcreep in. It’s extremely pleasant inside. Plus it’s latebut that doesn’t really matter any morebecause space contracts back and Adela pressesever so gently the eject.

116 . Ulise şi jocul de şah 117Ulysses and the game of chess .klingonianul

din viitorul îndepărtatapăru la o oarecare distanţăde centrul sistemului solarnava Enterprise la bordul căreiamai era un singur supravieţuitor

cum se scoborî din navăo ploaie acidă îi topi scăfârliaînsă klingonianul, căci se pareel fu cel mai dotat în tehniciledure de supravieţuire, klingonianulpăşi spre oameni cu pieptul scos în afarăfără să se sinchisească

şi se auziră voci instigatoareîn stânga şi-n dreaptacă e o făcătură a Hollywood-uluiîl dezbrăcară de haineîi jupuiră pielea scalpul prepuţulîl dădură prin mieresă-l năpădească viespileşi-l legară la stâlpul infamieisă-l scuipe toate muierile şi toţicopiii sub 15 ani ai rasei umane

the klingonian

from the distant futurethe Starship Enterprise materializedsome distance awayfrom the centre of the solar systemwith one last survivor on board

the moment he got offa shower of acid rain melted his patestill the klingonian, apparentlythe most adept at the tough techniquesof survival, the klingonian, I say,walked on towards the humans chest out, chin up,completely unconcerned

seditious voices were heard left and rightto the effect that he was a Hollywood fakethey stripped him of his clothesthey skinned him alive, scalp and foreskin included,rolled him in honeyto attract swarms of waspstied up at the stakefor all the females and kids under fi fteen of the human raceto be spitting at him


Florin Bican a studiat limba engleză la Universitatea din Bucureşti, devenind un fervent traducător al literaturii române în Marea Britanie, Irlanda, Statele Unite ale Americii şi România. Traducerile sale din limba engleză în limba română includ The Hunting of the Snark de Lewis Carroll şi Old Possum’s Book of Practical Cats de T.S. Eliot. Când nu se ocupă cu traducerile, Florin Bican scrie articole pentru reviste din Anglia şi America şi lucrează “subversiv” la literatura pentru copii. Primul său volum de poezii, Cântice mârlăneşti (2007), este o colecţie de rime incorecte politic. Cartea sa în lucru Tropice tâmpe este o încercare de avertizare în proză, la fel de incorectă politic. În 2009 a editat şi contribuit la Bookătăria de texte şi imagini, o antologie de literatură română pentru copii. Din 2006, Florin Bican este coordonatorul programului de burse pentru traducători în formare, din cadrul Institutului Cultural Român. Până în prezent, aproximativ 60 de traduceri au fost publicate în străinătate ca urmare a acestui program.

Florin Bican studied English at the University of Bucharest, Romania, where he became a compulsive translator of Romanian literature. The resulting translations have been published in Britain, Ireland, The United States and Romania. His translations from English into Romanian include Lewis Carroll’s The Hunting of the Snark and T.S. Eliot’s Old Possum’s Book of Practical Cats. When not translating, Florin Bican writes articles for British and American Magazines and works on subversive children literature. His fi rst volume of poetry, Cântice mârlăneşti (A Slob’s Treasury of Verse), Bucharest, 2007, is a collection of politically incorrect cautionary rhymes. His work in progress, Tropice tâmpe (Torpid Tropics), is an attempt at cautionary prose, and just as politically incorrect. In 2009 he edited and contributed to Bookătăria de texte şi imagini (The Cook-a-Book Pancyclopedia of Texts and Images), an anthology of Romanian children’s literature. Since 2006 Florin Bican has been in charge of the Romanian Cultural Institute programme Translators in the Making, training foreign students to translate Romanian literature into their respective languages. So far some sixty translations have been published abroad as a result.


CUPRINS

Postapocalyptic Loft HiStory. Prefaţă de Alexandru Matei / 6

pe când zeii încă se mai iubeau cu muritoarele

Ulise şi jocul de şah / 18Sandalale lui Hermes / 22

Styx / 24Platon şi Socrate / 26

în luminiş / 28în orbire / 30Afrodita / 32

Nevermore / 34trei dromaderi / 38

Merlin / 40

sub smochin

cea mai cumplită minune / 46biserica de sare / 48

nimicul / 50Apolodor cel limbut şi preoţii / 52

Lainic / 56minunatele lucruri / 58

mocasinul / 60harem / 62

sub smochin / 64Ioana d’Arc / 66

visul lui Robespierre / 68

CONTENTS

Postapocalyptic Loft HiStory. Foreword by Alexandru Matei / 7

back in the days when gods would still love mortal women

Ulysses and the game of chess / 19Hermes’ sandals / 23

Styx / 25Plato and Socrates / 27down in the glade / 29

in blindness / 31Aphrodite / 33Nevermore / 35

three camels / 39Merlin / 41

under the fig tree

the most terrible miracle / 47the church made out of salt / 49

the nothing / 51Apollodorus the loose-tongued and the priests / 53

Lainic / 57those wonderful things / 59

the moccasin / 61harem / 63

under the fig tree / 65Joan of Arc / 67

Robespierre’s dream / 69

122 . Ulise şi jocul de şah 123Ulysses and the game of chess .răvaş de iarnă / 72

Freud / 74pantofii lui Kafka / 76

mahmureala / 78Scrisoare din Siberia / 80

Rachela / 82kamikaze / 86

scaunul rotativ

e-mail către mike / 92În tren / 94

planning familial / 98Eu, misoginul / 102

Vecinul de la etajul 9 / 104Scaunul rotativ / 106

Nicole / 108Karina / 110Adela / 114

klingonianul / 116

winter missive / 73Freud / 75

Kafka’s shoes / 77the hangover / 79

A letter from Siberia / 81Rachela / 83kamikaze / 87

the swivel chair

e-mail to mike / 93On the Train / 95

family planning / 99I, misogyn / 103

My neighbour on the ninth floor / 105The swivel chair / 107

Nicole / 109Karina / 111Adela / 115

the klingonian / 117

ulise si jocul de sah, ofelia prodan

Documents