Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova

Cu titlu de manuscris CZU 343.37

PRODAN Svetlana

RĂSPUNDEREA PENALĂ PENTRU

INFRACŢIUNILE LEGATE DE CREDITARE

Specialitatea: 12.00.08 Drept penal (drept penal)

Autoreferat al tezei de doctor în drept

Chişinău 2007

2

Teza a fost elaborată la Catedra Drept penal şi Criminologie a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova

Conducător ştiinţific: Sergiu BRÎNZĂ, doctor habilitat în drept,

profesor universitar Referenţi oficiali: Alexei BARBĂNEAGRĂ, doctor habilitat în drept,

conferenţiar universitar,Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

Alexandru MARIŢ, doctor în drept, conferenţiar universitar, Universitatea de Studii Europene din Moldova

Susţinerea va avea loc la ___________________ 2007, ora ____,

în şedinţa Consiliului Ştiinţific Specializat DH 30.12.00.08-06 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova (MD 2069, Republica Moldova, mun. Chişinău, str. Gh.Iablocikin 2/1, bir.103 ).

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a CNAA (http://www.cnaa.acad.md), la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova şi la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova.

Autoreferatul a fost expediat la ________________ 2007.

Secretar ştiinţific al Vitalie STATI Consiliului Ştiinţific Specializat, dr. Conducător ştiinţific, dr. hab. Sergiu BRÎNZĂ Autor: Svetlana PRODAN

© Svetlana PRODAN, 2007

3

CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII

Actualitatea temei investigate. Ultimele două decenii sunt marcate de construirea şi consolidarea în Republica Moldova a mecanismelor economiei de piaţă. În procesul de tranziţie de la economia planificată spre economia de piaţă a sporit considerabil rolul creditelor. Susţinerea creditară a activităţii de întreprinzător şi a necesităţilor crescânde de consum ale populaţiei influenţează stimulativ întreaga economie. În special, aceasta se exprimă în dezvoltarea pieţei de muncă interne pe calea creşterii ratei de ocupare şi reducerii şomajului. Deschiderea unei noi afaceri care implică şi şomerii, extinderea activităţii de întreprinzător care va atrage noi forţe de muncă, sprijinul dezvoltării sectorului produc-tiv al economiei naţionale, creşterea bunăstării comunităţilor locale, a familiilor şi a cetăţenilor aparte – toate acestea sunt doar unele dintre premisele dezvoltării durabile a economiei naţionale, premise datorate intensificării activităţii de creditare.

Factorii extensivi ai creşterii economice practic s-au epuizat. De aceea, societatea moldovenească urmează să pună temelia unei noi economii, bazate pe valorificarea deplină a potenţialului intelectual al ţării, ţinându-se cont de particularităţile economice şi sociale ale Repub-licii Moldova. Pentru scăderea nivelului de sărăcie ce a afectat o bună parte din populaţia ţării noastre, este necesar un sector privat puternic. Acesta poate fi sursa de bază a creşterii economice, a gradului de ocu-pare şi a oportunităţilor pentru persoanele cu venituri scăzute. În acest fel, prosperitatea cetăţeanului se regăseşte într-o economie de piaţă funcţională în care creditelor le revine rolul de forţă motrice. Înlăturarea barierelor din calea iniţiativei private, prin fortificarea sistemului credi-tar, este principalul factor de stimulare a liberei iniţiative, atât de nece-sare apariţiei unei clase de mijloc puternice.

Însă, sistemul creditar, ca şi oricare alt organism, trebuie să dispună de sistemul său imunitar, adică de partea sănătoasă a participanţilor la piaţa de capital. Pentru ca această piaţă să funcţioneze corect, este nece-sară aplicarea remediilor de natură economică, dar şi de natură juridică. Numai astfel participanţii la raporturile de creditare pot fi ţinuţi să acţioneze în cadrul actelor normative în materie de creditare. În acelaşi timp, în condiţiile în care în sfera creditării pătrund defraudatorii, care încearcă să submineze funcţionarea corectă a mecanismelor ei, un rol

4

substanţial în asanarea situaţiei în această sferă îi revine legii penale menite să sancţioneze cele mai periculoase fapte legate de creditare. Situaţia economică în Republica Moldova este de aşa natură, încât acti-vitatea de creditare este de neconceput fără o asigurare juridico-penală.

Până la intrarea în vigoare a Codului penal din 2002, erau destul de frecvente cazurile de prezentare cu bună-ştiinţă a unor informaţii false în scopul obţinerii unui credit sau majorării proporţiei acestuia, fie pentru obţinerea unui credit în condiţii avantajoase. Însă, problema pornirii urmăririi penale în cazul săvârşirii a astfel de fapte era soluţionată, de cele mai dese ori, negativ. Aceasta deoarece nu existau suficiente ele-mente pentru a califica cele săvârşite ca escrocherie (art.122 CP RM din 1961) sau ca dezafectare a creditului (art.1553 CP RM din 1961). Până la folosirea ilegală a creditului, precum şi în lipsa unor probe suficiente privind scopul de sustragere, era dificilă (dacă nu chiar imposibilă) trage-rea la răspundere penală a celor care prezentau informaţii false în scopuri legate de creditare. Dificultăţi similare erau atestate în cazul acordării unui credit cu încălcarea intenţionată a regulilor de creditare. Noile norme incluse în Codul penal din 2002 referitoare la dobândirea creditului prin înşelăciune (art.238) şi la încălcarea regulilor de creditare (art.239) au redus din acuitatea problemei examinate.

Totuşi, prin adoptarea normelor sus-menţionate chestiunea tragerii la răspundere penală a celor care săvârşesc infracţiuni legate de creditare nu a fost tranşată definitiv. Aceasta deoarece destinatarul legii penale întâm-pină greutăţi în aplicarea art.238 şi 239 CP RM. Ca rezultat, practica de aplicare a acestor norme nu permite constatarea eficacităţii apărării juridico-penale a relaţiilor sociale din sfera creditării.

Toate acestea suscită interesul faţă de tematica ce vizează valorile şi relaţiile sociale afectate de infracţiunile legate de creditare şi îndeamnă la o abordare de pe poziţii noi a chestiunilor ce ţin de calificarea acestora. Or, adoptarea normelor penale referitoare la infracţiunile legate de credi-tare a pus în faţa organelor judiciare, dar şi în faţa ştiinţei dreptului penal o serie întreagă de probleme ce ţin de înţelegerea, interpretarea, aplicarea practică corectă şi perfecţionarea continuă a modelelor teoretice ale aces-tor infracţiuni. Cu certitudine, studiul detaliat asupra problemelor privind răspunderea penală pentru infracţiunile legate de creditare va contribui la rezolvarea lor, va facilita căutarea mijloacelor de depăşire a deficienţelor existente.

5

Gradul de studiere a temei investigate. Monitorizarea gradului de studiere a temei investigate ne permite să afirmăm că problema răspun-derii penale pentru infracţiunile legate de creditare deocamdată este insuficient cercetată în ştiinţa dreptului penal. Mai ales aceasta se referă la răspunderea penală pentru infracţiunea de încălcare a regulilor de creditare (art.239 CP RM): nici în plan istorico-juridic, nici sub aspect juridico-comparativ nu există vreun model de sancţionare pentru această faptă infracţională. Nivelul de elaborare a concepţiei privind calificarea infracţiunilor legate de creditare nu poate fi recunoscut pe deplin satisfă-cător, dat fiind că: a fost ignorată condiţionarea reciprocă a economicului şi juridicului în contextul stabilirii răspunderii penale pentru numitele infracţiuni; s-a acordat puţină atenţie problemei concurenţei normelor penale şi a normelor nepenale în procesul de apărare a ordinii de drept împotriva ilegalităţilor legate de creditare; s-a neglijat abordarea unor probleme din Partea Generală a Dreptului penal în contextul stabilirii răspunderii pentru infracţiunile legate de creditare etc. În acelaşi rând, nu a fost întreprinsă analiză comparativă a prevederilor de la art.1553 CP RM din 1961, pe de o parte, şi a celor de la art.238 şi 239 CP RM, pe de altă parte.

În consecinţă, s-a dorit ca prezentul studiu să constituie o investigaţie ştiinţifică complexă, având ca determinantă tocmai necesităţile sociale curente. Sintetizând stadiul gândirii juridico-penale relativ la infracţiu-nile legate de creditare, autorul consideră că soluţia adecvată ar consta în tratarea interdisciplinară (juridico-penală, juridico-financiară, juridico-civilă, economică, axiologică etc.) a problemei investigate.

Scopul şi obiectivele lucrării Scopul lucrării consistă în elaborarea concepţiei teoretice de soluţio-

nare a problemei privind răspunderea penală pentru infracţiunile legate de creditare, precum şi în elaborarea principiilor de aplicare practică a acestei concepţii, în stabilirea naturii juridice a infracţiunilor legate de creditare şi în formularea recomandărilor de perfecţionare a normelor penale privind răspunderea pentru aceste infracţiuni.

Scopul propus se concretizează prin următoarele obiective: • orientarea destinatarilor şi beneficiarilor legii penale spre aplicarea

şi respectarea înaltelor standarde ale justiţiei, fapt important mai ales în condiţiile procesului de pre-aderare la Uniunea Europeană;

6

• punctarea direcţiilor prioritare ale politicii penale în vederea asigu-rării securităţii sistemului creditar al Republicii Moldova;

• elucidarea naturii juridice a ilegalităţilor săvârşite în sistemul cre-ditar prin prisma exigenţelor reformei de drept şi judiciare din Republica Moldova;

• argumentarea clară, completă şi convingătoare a limitelor aplicării răspunderii penale pentru infracţiunile legate de creditare, a interpretării legii penale în cauze concrete, a motivării şi corectării erorilor comise în practica judiciară la aplicarea incriminărilor privind faptele legate de creditare;

• exegeza juridico-istorică şi juridico-comparativă a cadrului norma-tiv ce vizează infracţiunile legate de creditare;

• analiza legislaţiei penale privind răspunderea pentru infracţiunile legate de creditare şi evaluarea acesteia prin prisma conformităţii cu sarcinile protecţiei penale a economiei naţionale;

• trecerea în revistă a aspectelor juridico-financiare şi juridico-civile ale activităţii de creditare, în vederea clarificării esenţei juridice a cate-goriei indicate de infracţiuni;

• analiza juridică a elementelor constitutive şi a elementelor circum-stanţiale agravante ale faptelor infracţionale prevăzute la art.238 şi art.239 CP RM;

• relevarea convergenţelor şi divergenţelor dintre normele penale şi normele nepenale aplicate în procesul de apărare a ordinii de drept împotriva ilegalităţilor legate de creditare;

• examinarea şi soluţionarea unor probleme din Partea Generală a Dreptului penal în contextul stabilirii răspunderii pentru infracţiunile legate de creditare;

• stabilirea imperfecţiunilor normelor penale privind răspunderea pentru infracţiunile legate de creditare şi formularea de propuneri menite să contribuie la îmbunătăţirea lor calitativă.

Obiectul cercetării îl reprezintă răspunderea penală pentru infracţiunile legate de creditare, ca reacţie imediată a societăţii faţă de persoanele care săvârşesc numitele fapte. Totodată, cercetării au fost supuse temeiul real al răspunderii penale pentru infracţiunile legate de creditare – faptele prejudiciabile prevăzute la art.238 şi art.239 CP RM – precum şi temeiul juridic al răspunderii pentru infracţiunile specificate, constând în componenţele de infracţiuni corespunzătoare.

7

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Caracterul novator al rezultatelor obţinute e determinat de faptul că investigaţia autorului reprezintă una dintre primele încercări de a efectua o cercetare complexă a componenţelor de infracţiuni prevăzute la art.238 şi art.239 CP RM, în baza căreia au fost formulate concluzii şi recomandări teoretice în vederea perfecţionării continue a legislaţiei.

Aportul autorului la ridicarea gradului de investigaţie a celor mai litigante probleme ale ştiinţei şi practicii dreptului penal relativ la infrac-ţiunile legate de creditare rezidă în următoarele: 1) a fost argumentată necesitatea apărării juridico-penale a investiţiilor în Republica Moldova; 2) a fost analizată noţiunea de înşelăciune în contextul examinării laturii obiective a infracţiunii prevăzute la art.238 CP RM; 3) a fost stabilită natura prejudiciului cauzat prin infracţiunile legate de creditare; 4) a fost evaluată credibilitatea vizând rambursarea creditului la scadenţă în contex-tul analizei laturii obiective a infracţiunilor legate de creditare; 5) au fost supuse examinării caracteristicile categoriilor de subiecţi ai infracţiunii prevăzute la art.238 CP RM; 6) au fost explicate regulile concurenţei de norme şi ale concursului de infracţiuni, privite în raport cu calificarea infracţiunilor legate de creditare; 7) au fost examinate problemele partici-paţiei şi ale tentativei în cazul stabilirii răspunderii penale pentru infrac-ţiunile legate de creditare; 8) a fost explicat mecanismul înlăturării răspun-derii penale pentru infracţiunile legate de creditare în ipoteza existenţei riscului întemeiat; 9) au fost stabilite interconexiunile între conceptele „economie”, „activitate economică”, „economie de piaţă”, „activitate de întreprinzător”, „activitate financiară” şi „activitate creditară”; 10) a fost stabilit rolul şi locul creditelor în economia naţională a Republicii Moldova; 11) a fost explicată necesitatea stabilirii răspunderii penale pentru cele mai periculoase forme de ilicit juridic săvârşit în sfera de creditare; 12) a fost definită noţiunea obiectului juridic de subgrup şi a obiectelor juridice spe-ciale ale infracţiunilor legate de creditare; 13) a fost supus examinării conţinutul noţiunii „documentaţia de credit” în raport cu cele mai importante bănci comerciale din Republica Moldova; 14) a fost efectuată clasificarea creditelor în vederea clarificării naturii juridice a obiectului material al infracţiunii prevăzute la art.239 CP RM; 15) a fost argumen-tată necesitatea prevederii răspunderii penale pentru dobândirea creditu-lui prin înşelăciune, îmbrăcând forma inacţiunii; 16) a fost elucidată ambianţa în care se execută latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.239 CP RM; 17) a fost determinat tipul de intenţie în cazul infracţiu-nilor legate de creditare etc.

8

Printre cele mai importante propuneri de perfecţionare a legii penale trebuie de specificat următoarele: 1) modificarea denumirii art.238 CP RM din „Dobândirea creditului prin înşelăciune” în „Înşelăciunea legată de creditare”; 2) completarea art.238 CP RM cu alineatul (2) în care să fie agravată răspunderea dacă fapta respectivă a fost urmată de obţinerea creditului, prin care instituţiei financiare i s-au cauzat daune în proporţii mari; 3) completarea Codului penal cu o normă care ar incrimina înşe-lăciunea privitoare la investiţii; 4) concretizarea dispoziţiei de la alin.(1) art.239 CP RM, astfel încât să fie specificate expres modalităţile norma-tive ale infracţiunii corespunzătoare etc.

Baza teoretico-metodologică a studiului. Pentru realizarea scopului şi obiectivelor trasate, în calitate de metode de cercetare au fost utilizate metoda logică (analiză şi sinteză), istorică, sistematică, juridică compara-tivă etc. Cercetările întreprinse se bazează pe studierea doctrinei, legisla-ţiei şi a practicii judiciare existente în domeniul dat. La realizarea studiu-lui, drept punct de reper a servit legislaţia penală şi bancară a Republicii Moldova şi a altor state (România, Federaţia Rusă, Republica Belarus, Germania, Franţa, SUA etc.).

Printre oamenii de ştiinţă care s-au preocupat activ de elaborarea concepţiei teoretice de soluţionare a problemei privind infracţiunile legate de creditare se numără: D.Aminov, V.Revin, S.Astapkina, S.Maximov, A.Vakurin, A.Diacikov, V.Esipov, A.Krâlov, A.Kuzneţov, T.Krivenko, E.Kuranova, O.Stepanov, A.Şcerbakov, V.Abramov, A.Andreev, V.Van-ţev, Ia.Vasilieva, R.Garifulina, P.Kobzev, A.Mamedov, Iu.Merzoghitova, I.Serbina, O.Şulaga, V.Belov, G.Tosunean, F.Şahkeldov, I.Şişko, L.Gauh-man, V.Hiliuta, P.Iani, V.Kozlov, V.Laricev, N.Lopaşenko, A.Pleşakov, A.Sapojkov (Rusia); A.Ciopraga, M.Boier, Gh.Voinea, A.Ungureanu (România); V.Stati, C.Gurschi, V.Berliba (Moldova) etc. Lucrările acestor autori consacraţi reprezintă baza teoretică a investigaţiei, realizate de Svetlana Prodan, care vine să întregească studiile întreprinse anterior în domeniu, evidenţiind unele tendinţe şi aspecte noi, specifice pentru etapa actuală de dezvoltare a societăţii.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Chestiunile pe care le ridică studiul infracţiunilor legate de creditare generează noi şi noi discuţii. În acest sens, autorul pune accentul pe aspectele mai puţin cercetate ale acestei problematici. De asemenea, semnificaţia teoretică a

9

lucrării se exprimă în detalierea chestiunilor care au fost doar conturate în doctrina penală, prin prisma necesităţilor destinatarului legii penale naţionale. Deloc neglijabil este şi faptul că investigaţia autorului are, cu prioritate, o altă destinaţie decât cea didactică formativă sau cea de comentare a legii penale. Concepută şi realizată conform rigorilor ştiinţifice, aceasta este pasibilă să implice soluţii originale pentru ştiinţa şi practica dreptului penal al Republicii Moldova. Incontestabil, toţi cei abilitaţi cu aplicarea legii penale simt nevoia acută a unui instrumentariu adecvat în aplicarea prevederilor vizând infracţiunile legate de creditare. Satisfacerea acestei trebuinţe a practicienilor reprezintă sarcina primor-dială a tezei. Astfel, dincolo de semnificaţia sa teoretică, teza vădeşte o semnificativă utilitate practică, constituind un instrument de cercetare, explicare şi orientare în labirintul ştiinţei dreptului penal.

Caracterul aplicativ al lucrării constă în următoarele: 1) interpretarea dată de autor noţiunilor şi termenilor ce apar în

art.238 şi art.239 CP RM este importantă pentru aplicarea reuşită a acestor norme în practica judiciară, precum şi pentru dezvoltarea ulterioară a concepţiilor ştiinţifice;

2) critica neajunsurilor, de care, în opinia autorului, nu sunt lipsite art.238 şi art.239 CP RM, poate fi luată în consideraţie de către legiuitor în procesul de perfecţionare a acestor norme;

3) interpretarea prevederilor normelor vizând răspunderea penală pentru infracţiunile legate de creditare va avea o contribuţie certă la dez-voltarea polemicii ştiinţifice pe marginea calificării corecte a infracţiuni-lor legate de creditare;

4) datele culese, materialul faptic şi generalizările efectuate pot fi utilizate în procesul de predare-învăţare a materiei dreptului penal în cad-rul instituţiilor de învăţământ mediu şi superior cu profil juridic, precum şi în cadrul perfecţionării profesionale continue a destinatarilor legii penale.

Aprobarea rezultatelor. Ideile de bază ale tezei au fost comunicate şi discutate la şedinţele Catedrei Drept Penal şi Criminologie a Universi-tăţii de Stat din Moldova. Principalele idei ale investigaţiei sunt reflec-tate în 18 publicaţii. Rezultatele lucrării au fost raportate la Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică „Probleme teoretice şi practice ale econo-miei proprietăţii intelectuale” (Chişinău, 24-25 noiembrie 2005).

10

Volumul şi structura tezei. Lucrarea cuprinde: introducerea; trei capitole; unsprezece secţiuni; sinteza rezultatelor obţinute; concluziile şi recomandările; bibliografia; adnotarea; cuvintele-cheie ale tezei; lista abrevierilor utilizate în teză. Teza este expusă pe 194 pagini.

EXPUNEREA CONŢINUTULUI LUCRĂRII

În Introducere se argumentează actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia, sunt determinate scopul şi obiectivele tezei, este reliefată noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute, se elucidează semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării, este relevată apro-barea rezultatelor.

Capitolul I – „Consideraţii generale asupra infracţiunilor legate de creditare”. În Secţiunea I – „Condiţionarea reciprocă a economicului şi juridicului în contextul stabilirii răspunderii penale pentru infracţiu-nile legate de creditare” – este conturată interdependenţa dintre factorul juridic şi factorul economic prin prisma incriminării faptelor economice, în general, şi a faptelor legate de creditare, în special. Sunt definite concep-tele „economie (activitatea economică)”, „finanţe (activitatea financiară)”, „credite (activitatea de creditare)” etc. Autorul explică cauzele săvârşirii infracţiunilor legate de creditare în baza analizei indicatorilor financiari ai tuturor băncilor comerciale din Republica Moldova. Din această per-spectivă, reprezentările de ultimă oră privind legităţile economico-finan-ciare, conţinutul şi specificul mecanismelor de creditare şi influenţa lor asupra desfăşurării relaţiilor economice ajută la conştientizarea adecvată a problemei răspunderii penale pentru infracţiunile legate de creditare.

În Secţiunea II – „Problema concurenţei normelor penale şi a norme-lor nepenale în procesul de apărare a ordinii de drept împotriva ilegalită-ţilor legate de creditare” – autorul stabileşte criteriile în baza cărora o ilegalitate să fie susceptibilă nu numai de influenţare juridico-civilă, dar şi de influenţare juridico-penală. Se constată că aplicarea răspunderii civile pentru iregularităţile legate de creditare nu exclude în mod automat posibilitatea aplicării răspunderii penale pentru acestea. Se demonstrează că la stabilirea răspunderii pentru faptele legate de creditare, atunci când ele conţin indicii încălcării unei norme de drept civil, precum şi elemen-tele constitutive ale unei infracţiuni, este corect să se vorbească nu despre concurenţa dintre normele penale şi normele civile, dar despre aplicarea complexă a acestora. În acelaşi timp, aplicarea concomitentă a răspunde-

11

rii „bancare” şi a răspunderii penale faţă de aceeaşi persoană, pentru aceeaşi faptă, ar constitui o încălcare gravă a principiului non bis in idem.

În Secţiunea III – „Evoluţia reglementărilor privitoare la infracţiunile legate de creditare pe teritoriul actual al Republicii Moldova” – sunt investigate fenomenele sociale extrapenale, având o natură economică, ce au stat la baza creării reglementărilor privitoare la infracţiunile legate de creditare pe teritoriul actual al Republicii Moldova. Astfel, sunt punc-tate stadiile de evoluţie a sistemului creditar începând cu sec. XIX, când apar germenii activităţii creditare în Moldova. Sunt analizate reglemen-tările în materie din Codul Calimach, Pravilniceasca Condică, Pravila lui Vasile Lupu, Codul penal român din 1865, Codul rus de pedepse crimi-nale şi corecţionale din 1845, Codul penal rus din 1903, Codul penal „Carol al doilea”, Codul penal al RSS Ucrainene din 1922, Codul penal al RSS Ucrainene din 1927, Codul penal al RSSM din 1961 etc. Se men-ţionează că reglementările propriu-zise, referitoare la infracţiunile legate de creditare, au apărut în legislaţia Republicii Moldova abia în anii ’90 ai secolului trecut. Până la acel moment au existat doar germenii unor asemenea reglementări, fiind aplicat cadrul general vizând înşelăciunea în convenţii, sau, în dependenţă de perioada istorică, escrocheria. Desele modificări ale modelului legislativ al infracţiunilor legate de creditare, operate în ultimul deceniu, mărturisesc despre lipsa unor repere clare pentru crearea unei baze solide de încadrare juridică a numitelor infracţiuni.

În Secţiunea IV – „Răspunderea penală pentru infracţiunile legate de creditare în conformitate cu legislaţia altor state” – autorul porneşte de la premisa că metoda istorică, de una singură, este insuficientă pentru perfecţionarea reglementărilor în materie. Din aceste considerente, se efec-tuează o analiză comparativă, axată pe ideea asimilării şi receptării celor mai avansate modele legislative în materie de incriminare a faptelor legate de creditare. Astfel, sunt supuse analizei reglementările în materie apar-ţinând sistemelor de drept român, ucrainean, rus, bielorus, kazah, leton, polonez, german, francez, american etc. Se consemnează că pentru per-fecţionarea continuă a reglementărilor autohtone în materie prezintă interes două din aspectele modelelor nominalizate mai sus: 1) existenţa răspun-derii penale pentru inacţiunea constând în omiterea înştiinţării creditorului despre apariţia unor împrejurări ce pot ameninţa rambursarea creditului; 2) prevederea răspunderii pentru prezentarea informaţiilor false în vederea obţinerii unor investiţii (în special, din partea Uniunii Europene).

12

Capitolul II – „Caracterizarea juridico-penală a infracţiunilor pre-văzute la art.238 şi art.239 CP RM” . Secţiunea I – „Obiectul infracţiu-nilor legate de creditare” – este axată pe studiul trăsăturilor obiectului juridic, obiectului material şi pe identificarea victimei infracţiunilor prevăzute la art.238 şi art.239 CP RM. Este elucidată esenţa economică a creditului, după care autorul defineşte noţiunea de credit. Se analizează conceptul „documentaţia de credit” în contextul cercetării obiectului material al infracţiunilor legate de creditare. Este argumentat că obiectul juridic de subgrup al infracţiunilor legate de creditare îl constituie an-samblul relaţiilor sociale care se desfăşoară şi se dezvoltă în cursul acti-vităţii de creditare a instituţiilor financiare. Este pusă în atenţie necesita-tea apărării juridico-penale a investiţiilor în Republica Moldova. Întru dez-voltarea ideii date, sunt prezentate argumente privind imposibilitatea aplicării art.190, 196 şi 252 CP RM în vederea apărării ordinii de drept împotriva înşelăciunii privitoare la investiţii. Pe cale de consecinţă, se propune incriminarea distinctă a înşelăciunii privitoare la investiţii, după modelul §264a din Codul penal german. La fel, în contextul identificării victimei infracţiunilor legate de creditare, se stabileşte conţinutul noţiunii „instituţie financiară”. Se demonstrează că, dacă persoana juridică nu are statut de instituţie financiară, ea acordă nu credite, ci împrumuturi. Deci, se supune unui alt regim juridic şi nu poate evolua ca victimă a infrac-ţiunilor prevăzute la art.238 şi art.239 CP RM.

În Secţiunea II – „Latura obiectivă a infracţiunilor prevăzute la art.238 şi art.239 CP RM” – se efectuează o analiză detaliată a semnelor care constituie expresia materialităţii infracţiunilor legate de creditare. Astfel, autorul examinează noţiunea de înşelăciune în contextul analizei laturii obiective a infracţiunii prevăzute la art.238 CP RM. Se circum-stanţiază deosebirile dintre conţinutul înşelăciunii în cazul dobândirii creditului prin înşelăciune şi conţinutul înşelăciunii în cazul escrocheriei. Este argumentată oportunitatea incriminării în legea penală autohtonă a faptei de omisiune a înştiinţării creditorului despre apariţia unor circum-stanţe care pot face imposibilă rambursarea creditului. La fel, autorul relevă că, deşi este o infracţiune formală simplă, dobândirea creditului prin înşelăciune este susceptibilă de faze în executarea ei. Drept argument serveşte faptul că momentul de consumare a acestei infracţiuni este mo-mentul recepţionării informaţiilor false de către victima infracţiunii, iar nu momentul prezentării acestor informaţii de către făptuitor. De asemenea, este evaluată credibilitatea vizând rambursarea creditului la scadenţă în

13

contextul analizei laturii obiective a infracţiunii prevăzute la art.239 CP RM. În acest sens, se întreprinde o amplă cercetare a conţinutului noţiunii „încălcarea regulilor de creditare”, cu numeroase referiri la actele norma-tive în materie. De asemenea, e stabilită natura prejudiciului cauzat prin infracţiunile legate de creditare.

În Secţiunea III – „Latura subiectivă a infracţiunilor prevăzute la art.238 şi art.239 CP RM” – se fundamentează teza că, în cazul dobân-dirii creditului prin înşelăciune, vinovăţia nu se poate exprima şi în inten-ţie indirectă. De asemenea, sunt examinate modalităţile nenormative ale intenţiei (intenţia premeditată şi intenţia subită; intenţia determinată şi in-tenţia nedeterminată; intenţia simplă şi intenţia calificată; intenţia iniţială şi intenţia supravenită etc.) în raport cu faptele incriminate la art.238 şi art.239 CP RM. Se cercetează motivele şi scopurile care determină săvârşirea infracţiunilor legate de creditare. În special, se acordă atenţie celor trei forme sub care se prezintă scopul special al infracţiunii de dobândire a creditului prin înşelăciune: 1) scopul obţinerii unui credit; 2) scopul majorării proporţiei creditului; 3) scopul obţinerii unui credit în condiţii avantajoase. Se argumentează că sintagma „cu bună-ştiinţă”, din dispoziţia art.238 CP RM, nu reprezintă o caracteristică a laturii subiec-tive a dobândirii creditului prin înşelăciune. În realitate, această sintagmă desemnează un procedeu special de legistică formală ce vizează intenţia făptuitorului.

Secţiunea IV – „Subiectul infracţiunilor prevăzute la art.238 şi art.239 CP RM” – este consacrată examinării aspectelor caracteristice ale persoanei fizice sau juridice care comite infracţiuni legate de credi-tare. În acest plan, se arată că este îndreptăţită poziţia legiuitorului de a fixa vârsta minimă a subiectului infracţiunilor legate de creditare anume la 16 ani. De asemenea, se aduc argumente în sprijinul tezei că este redusă posibilitatea evoluării persoanelor având vârsta între 16 şi 18 ani ca subiecţi ai acestor infracţiuni. Autorul identifică categoriile de subiecţi ai infracţiunii prevăzute la art.238 CP RM: 1) persoana fizică ce nu des-făşoară activitate de întreprinzător; 2) persoana fizică ce desfăşoară acti-vitate de întreprinzător; 3) persoana fizică ce poate încheia contractul de credit în numele unei persoane juridice; 4) persoana fizică ce a intrat în relaţii de creditare cu instituţia financiară în baza procurii eliberate de solicitantul de credit. După care sunt relevate condiţiile în care subiecţii, aparţinând fiecăreia din aceste categorii, săvârşesc infracţiuni legate de creditare. De asemenea, se analizează participaţia la infracţiunile prevă-

14

zute la art.238 şi art.239 CP RM (în special, participaţia sub forma coautoratului). La fel, autorul cercetează trăsăturile persoanei juridice care săvârşeşte infracţiuni legate de creditare. Se susţine că răspunderea persoanei juridice poate fi angajată ori de câte ori persoanele decidente, reprezentând organele acesteia, cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine, săvârşesc dobândirea creditului prin înşelăciune sau încălcarea regulilor de creditare.

Capitolul III – „Abordarea unor probleme din Partea Generală a Dreptului penal în contextul stabilirii răspunderii penale pentru infracţiunile legate de creditare”. În Secţiunea I – „Concurenţa de norme şi concursul de infracţiuni, privite în raport cu calificarea faptelor conform art.238 sau art.239 CP RM” – se stabileşte ce are loc în ipoteza săvârşirii corelative a infracţiunilor legate de creditare şi a altor infracţiuni: concurenţa normelor penale sau concursul de infracţiuni? În special, se relevă că concursul ideal între infracţiunea de dobândire a cre-ditului prin înşelăciune şi infracţiunea de escrocherie este imposibil. La fel, autorul conchide că este imposibilă concurenţa normelor penale de la art.190 şi art.238 CP RM.

În Secţiunea II – „Problemele tentativei şi participaţiei în contextul stabilirii răspunderii penale pentru infracţiunile legate de creditare” – se analizează etapele activităţii infracţionale în cazul infracţiunilor prevă-zute la art.238 şi 239 CP RM. Din această perspectivă, sunt specificate condiţiile în care devine posibilă tentativa la aceste infracţiuni. De ase-menea, se examinează problemele ce derivă din examinarea infracţiuni-lor legate de creditare săvârşite: 1) de către o persoană care are semnele subiectului infracţiunii împreună cu o altă persoană care nu are aceste semne; 2) de către o persoană care are semnele subiectului infracţiunii prin intermediul unei alte persoane care nu are aceste semne; 3) în participaţie simplă; 4) în participaţie complexă; 5) de un grup criminal organizat; 6) de o organizaţie (asociaţie) criminală.

În Secţiunea III – „Riscul întemeiat în calitate de cauză care înlă-tură răspunderea penală pentru faptele prevăzute la art.238 şi art.239 CP RM” – autorul investighează riscul întemeiat, privit drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei de încălcare a regulilor de creditare. De asemenea, se analizează măsurile de evitare a riscului legat de posibilita-tea rambursării creditului de către un întreprinzător: asigurarea realis-mului afacerii preconizate; monitoringul influenţei inflaţiei şi a modi-

15

ficării cursului valutar; organizarea scenariului de utilizare a creditului conform destinaţiei etc.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

În încheiere, ca o trecere în revistă a obiectivelor realizate în cadrul investigaţiei, se impun anumite concluzii:

1. Aplicarea răspunderii civile pentru faptele legate de creditare nu exclude în mod automat posibilitatea aplicării răspunderii penale. La stabilirea răspunderii pentru aceste fapte, atunci când ele conţin indicii încălcării unei norme de drept civil, precum şi elementele constitutive ale unei infracţiuni, este corect să vorbim nu despre concurenţa dintre nor-mele penale şi normele civile, ci despre aplicarea complexă a acestora.

2. Aplicarea concomitentă a răspunderii „bancare” şi a răspunderii penale faţă de aceeaşi persoană, pentru aceeaşi faptă, ar constitui o încălcare gravă a principiului „non bis in idem”.

3. Este necesară menţinerea incriminării faptelor prevăzute la art.238 şi art.239 CP RM. Există o necesitate socială evidentă în apărarea juridico-penală a drepturilor şi intereselor participanţilor de bună-credinţă la rela-ţiile de creditare.

4. Obiectul juridic de subgrup al infracţiunilor legate de creditare îl constituie ansamblul relaţiilor creditare care se desfăşoară şi se dezvoltă în cursul activităţii de creditare a instituţiilor financiare.

5. În contextul obiectului material al infracţiunii, prevăzute la art.238 CP RM, este aplicabilă noţiunea de document în accepţiune largă. În esenţă, se are în vedere suportul de hârtie, magnetic, optic sau de alt gen al infor-maţiei care este inteligibilă şi perceptibilă pentru destinatarul ei. Obiectul material al infracţiunii, prevăzute la art.239 CP RM, îl reprezintă creditul.

6. Protecţia penală a investiţiilor în Republica Moldova, mai ales a celor care provin din fondurile organismelor economice europene, este indispensabilă.

7. Este îndreptăţită poziţia legiuitorului de a fixa vârsta minimă a subiectului infracţiunilor legate de creditare anume la 16 ani. În acelaşi timp, este redusă posibilitatea evoluării persoanelor având vârsta între 16 şi 18 ani ca subiecţi ai acestor infracţiuni.

8. Concursul ideal între infracţiunea de dobândire a creditului prin înşelăciune şi infracţiunea de escrocherie este imposibil. La fel, este imposibilă concurenţa normelor penale de la art.190 şi art.238 CP RM.

16

9. Deşi este o infracţiune formală simplă, dobândirea creditului prin înşelăciune este susceptibilă de faze în executarea ei. Drept argument serveşte faptul că momentul de consumare a acestei infracţiuni este momentul recepţionării informaţiilor false de către victima infracţiunii, iar nu momentul prezentării acestor informaţii de către făptuitor.

În legătură cu investigaţiile întreprinse în cadrul tezei, autorul vine cu un şir de recomandări ce pot fi luate în calcul la perfecţionarea legis-laţiei naţionale (în special, a legii penale), şi anume:

• Completarea alin.(4) art.38 din Legea instituţiilor financiare, după cum urmează: „Faţă de una şi aceeaşi persoană – fizică sau juridică – nu pot fi aplicate în paralel şi măsurile sau sancţiunile prevăzute la prezentul articol, şi răspunderea penală sau alte forme de răspundere juridică pre-supunând coerciţie”.

• Reformularea denumirii art.238 CP RM din „Dobândirea creditu-lui prin înşelăciune” în „Înşelăciunea legată de creditare”.

• Completarea dispoziţiei art.238 CP RM, astfel încât după cuvintele „condiţii avantajoase” să fie introdusă următoarea sintagmă: „fie omiterea comunicării către instituţia financiară a unor informaţii despre circumstan-ţele care pot îngreuna esenţial posibilitatea de rambursare a creditului”.

• Completarea art.238 CP RM cu alineatul (2) a cărui dispoziţie ar avea următorul conţinut: „Aceeaşi faptă dacă a fost urmată de obţinerea creditului şi a cauzat instituţiei financiare daune în proporţii mari”.

• Modificarea sancţiunii pentru proiectatul alin.(1) art.238 CP RM din „se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1500 la 3000 unităţi con-venţionale sau cu închisoare de la 6 la 12 ani” în „se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2500 unităţi convenţionale sau cu închi-soare de la 3 la 6 ani”. Formularea sancţiunii de la proiectatul alin.(2) art.238 CP RM după cum urmează: „se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2500 la 4000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 6 la 12 ani”.

• Completarea Codului penal cu art.2381 CP RM, acesta având urmă-torul conţinut:

„Articolul 2381. Înşelăciunea privitoare la investiţii (1) Prezentarea investitorului a unor informaţii cu bună-ştiinţă false

cu privire la starea economico-financiară a persoanei care practică activitate de întreprinzător, în scopul obţinerii investiţiilor

se pedepseşte cu amendă de la 1500 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.

17

(2) Aceeaşi faptă: a) săvârşită în privinţa unei organizaţii sau asociaţii create în urma

unui tratat între state sau alte subiecte de drept internaţional; b) care a cauzat daune în proporţii mari se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani”.

PUBLICAŢII LA TEMA TEZEI:

1. Prodan S. Obiectul material al infracţiunilor legate de creditare // Analele Ştiinţifice ale USM. Seria „Stiinţe socioumanistice”. Vol.I. – Chişinău: CEP USM, 2004, p.305-307, 0,4 c.a.

2. Prodan S. Obiectul juridic al infracţiunilor legate de creditare // Analele Ştiinţifice ale USM. Seria „Stiinţe socioumanistice”. Vol.I. – Chişinău: CEP USM, 2004, p.308-310, 0,4 c.a.

3. Prodan S. Evaluarea credibilităţii vizând rambursarea creditelor la sca-denţă în contextul prevenirii infracţiunii prevăzute la art.238 CP RM // Analele Ştiinţifice ale USM. Seria „Ştiinţe socioumanistice”. Vol.I. – Chişinău: CEP USM, 2005, p.366-368, 0,5 c.a.

4. Prodan S. Particularităţile laturii obiective a infracţiunii prevăzute la art.238 CP RM // Analele Ştiinţifice ale USM. Seria „Ştiinţe socio-umanistice”. Vol.I. – Chişinău: CEP USM, 2005, p.369-371, 0,5 c.a.

5. Prodan S. Evoluţia reglementărilor privitoare la infracţiunile legate de creditare pe teritoriul actual al Republicii Moldova // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria „Ştiinţe socio-umanistice”. Vol.I. – Chişinău: CEP USM, 2006, p.505-512, 1,1 c.a.

6. Prodan S. Problema concurenţei normelor penale şi a normelor nepe-nale în procesul de apărare a ordinii de drept împotriva ilegalităţilor legate de creditare // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria „Ştiinţe socioumanistice”. Vol.I. – Chişinău: CEP USM, 2006, p.513-520, 1,2 c.a.

7. Prodan S. Răspunderea penală pentru infracţiunile legate de creditare în legislaţiile unor state ex-sovietice // Revista Naţională de Drept. – 2005. – Nr.4. – P.23-26, 0,3 c.a.

8. Prodan S. Analiza comparativă a infracţiunilor legate de creditare, prevăzute în legislaţia unor state vecine Republicii Moldova // Revista Naţională de Drept. – 2005. – Nr.5. – P.17-19, 0,3 c.a.

18

9. Prodan S. Creditul în economia de piaţă // Revista Naţională de Drept. – 2005. – Nr.12. – P.75-78, 0,3 c.a.

10. Prodan S. Vulnerabilităţile sistemului creditar din Republica Moldova în contextul prevenirii şi combaterii fenomenului infracţional // Revista Naţională de Drept. – 2006. – Nr.1. – P.57-61; Nr.3. – P.80-83, 0,4 c.a.

11. Prodan S. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.238 CP RM // Revista Naţională de Drept. – 2006. – Nr.11. – P.56-62, 0,8 c.a.

12. Prodan S. Examinarea semnelor laturii obiective a infracţiunii de încălcare a regulilor de creditare // Revista Naţională de Drept. – 2007. – Nr.1. – P.47-53, 0,8 c.a.

13. Prodan S. Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.238 şi 239 CP RM // Revista Naţională de Drept. – 2007. – Nr.2. – P.51-57, 0,8 c.a.

14. Prodan S. Subiectul infracţiunilor prevăzute la art.238 şi 239 CP RM // Revista Naţională de Drept. – 2007. – Nr.3. – P.50-57, 0,4 c.a.

15. Prodan S. Condiţionarea reciprocă a economicului şi juridicului // Problemele teoretice şi practice ale economiei proprietăţii intelec-tuale. Comunicări prezentate la ediţia a IV-a a Conferinţei internaţio-nale ştiinţifico-practice (24-25 noiembrie 2005). – Chişinău, 2006, p.211-216, 0,6 c.a.

16. Prodan S. Răspunderea penală pentru infracţiunile legate de creditare în conformitate cu legislaţia altor state // Revista ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”, Seria „Ştiinţe sociale”. – 2007. – Nr.3, p.181-190, 1,4 c.a.

17. Prodan S. Problemele tentativei şi participaţiei în contextul stabilirii răspunderii penale pentru infracţiunile legate de creditare // Revista Naţională de Drept. – 2007. – Nr.4. – P.82-85, 0,5 c.a.

18. Prodan S. Riscul întemeiat şi înlăturarea răspunderii penale pentru infracţiunile prevăzute la art.238 şi 239 CP RM // Revista Naţională de Drept. – 2007. – Nr.5. – P.58-61, 0,4 c.a.

Cuvinte-cheie: infracţiuni legate de creditare, credit, activitate de credi-tare, sistem creditar, instituţie financiară, bancă comercială, înşelăciune.

19

РЕЗЮМЕ к докторской диссертации по теме «Уголовная ответственность

за кредитные преступления», автор Продан Светлана

Диссертация в виде рукописи по специальности 12.00.08 – Уголовное право (уголовное право), Государственный Университет Молдовы, Факультет Права,

Кишинев, 2007

Данная диссертационная работа посвящена научному исследо-ванию вопросов уголовной ответственности за обманное получение кредита и нарушение кредитных правил. Используя метод сравни-тельного правоведения, логический метод, а также метод систем-ного анализа, автор исследовал данные кредитные преступления как явления юридической действительности. Понятие кредита исследо-вано с точки зрения необходимости уголовно-правовой охраны национальной экономики, столь актуальной на нынешнем этапе ее развития. Основываясь на анализе финансовых показателей всех коммерческих банков Республики Молдова, автор объясняет при-чины совершения кредитных преступлений. Также, он приводит убедительные аргументы в пользу необходимости сохранения уголовной ответственности за кредитные деяния.

Были использованы многочисленные нормативные источники, а также теоретические работы отечественных и зарубежных авторов. В результате проведенного исследования, автором показана сущ-ность кредитных преступлений, а также раскрыто содержание составных элементов этих преступных деяний.

В заключении, автором представлены важнейшие теоретические выводы относительно проведенного исследования, а также выдви-нуты предложения по совершенствованию законодательства. Вни-мание уделено правильному толкованию норм, устанавливающих ответственность за указанные преступления, ввиду создания предпо-сылок для их эффективного практического применения. Также, полу-ченные результаты могут быть использованы в правотворчестве, в учебном процессе и в научно-исследовательской деятельности.

Ключевые слова: кредитные преступления, кредит, кредитная дея-тельность, кредитная система, финансовое учреждение, коммерчес-кий банк, обман.

20

SUMMARY for the doctor degree on the top theme The penal responsibility for

the credit crimes, carried out by Prodan Svetlana

Doctoral dissertation is an authentic manuscript at the speciality 12.00.08 – Criminal Law (criminal law). State University of Moldova,

Faculty of Law, Chisinau, 2007

Thesis in question is dedicated to the scientific investigation of the problems of the penal responsibility for the fraudulent receipt of credit and the violation of credit rules. On the grounds of using methods of the comparative jurisprudence, inductive logics, as well as the systemic method, the author researched credit crimes as a phenomenon of legal reality. The notion of credit is treated related to actual necessities of penal protection of national economy. Basing herself on analysis of financial indicators of all the commercial banks of Republic of Moldova, the author explains causes of credit crimes. Also, she gives convincing arguments in order to demonstrate necessity of incrimination of credit deeds.

There was used a plenty of normative sources and learned works of our and foreign authors as well. As a result of the carried out research work, the author demonstrated the essence of the credit crimes in their legal aspect, disclosed the contents and the essence of the constitutive elements of these crimes. It gave her the possibility to form different suggestions and conclusions, considered to be obligatory for our penal doctrine.

The author contributed to the penal science with her own scientific proposals concerning perfection of the Moldavian Criminal Law. Atten-tion is called to correct interpretation of the norms establishing response-bility for those deeds, aiming at creation of effective conditions to apply them into practice. Also, those results, which were obtained, can be applied both in the activity of the legal authorities and in the educational process and further scientific research.

Key words: credit crimes, credit, credit activity, credit system, financial institution, commercial bank, fraud.

21

PRODAN Svetlana

RĂSPUNDEREA PENALĂ PENTRU INFRACŢIUNILE LEGATE DE CREDITARE

Specialitatea: 12.00.08 Drept penal (drept penal)

Autoreferat

al tezei de doctor în drept

Bun de tipar 14.09.2007. Formatul 60×84 1/16 Coli de tipar 1,1. Coli editoriale 1,0.

Comanda 291. Tirajul 50 ex.

Centrul Editorial-Poligrafic al USM str.A.Mateevici, 60, Chişinău, MD 2009

22