1

Turnarea Cuprinde urmatoarele operatiuni:

− alegerea aliajului − topirea aliajului − introducerea aliajului in tipar

1. Alegerea aliajului

Pot fi realizate din aliaje - Inalt nobile – bazate pe Pt, Au, Pd, aliate cu Ag, Cu, Zn.

Acestea contin minimum 60% metale nobile, din care cel putin 40% este aur. Exista trei mari clase de aliaje: Au-Pt-Pd (aur-platina-paladiu), Au-Pd-Ag (aur-paladiu-argint), Au-Pd (aur-paladiu)

Metalele nobile ofera rezistenta si ductilitatea, Ag deschide culoarea si aduce un plus de ductilitate, Cu creste rezistenta si duritatea, iar Zn reduce oxidarea.

- Nobile, unde intra aliajele care contin cel putin 25% metale nobile. Sunt trei categorii in aceasta clasa, respectiv aliaje de Pd-Ag (paladiu-argint), Pd-Cu-Ga (paladiu-cupru-galiu) si Pd-Ga (paladiu-galiu). Proprietatile mecanice si usurinta in manevrare sunt similare cu cele ale aliajelor nobile, insa sunt mai putin rezistente la coroziune.

- Nenobile, bazate pe Ti si aliaje ale acestuia, Cr-Co (crom-cobalt), Cr-Ni (crom-nichel), acesta din urma fiind cel mai popular. Problemele aliajelor de Cr-Ni sunt reprezentate de oxidarea excesiva, finisare si lustruire dificila precum si probleme de biocompatibilitate. In ceea ce priveste Ti, acesta are o foarte buna biocompatibilitate, are un pret redus, o conductibilitate termica redusa, insa este foarte dificil de turnat.

2. Topirea aliajului

Definitie: rezultatul unui proces fizico-chimic prin care aliajul trece din starea solida in

starea lichida. Pentru topirea aliajelor din care se confectioneaza microprotezele, sursele de caldura

trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: − sa dezvolte temperaturi care sa topeasca in timp optim intreaga cantitate

de aliaj − sa nu impurifice aliajul cu atomii unor elemente straine − sa poate fi utilizate in laboratorul de tehnica dentara fara a prezenta pericol

in timpul incalzirii Topirea aliajului poate fi facuta cu flacara produsa de arderea gazelor, fie cu ajutorul

curentului electric.

2

a. Flacara produsa de arderea gazelor − gazele naturale ( metan, propan, butan ) impreuna cu oxigenul sub

presiune, ard dezvoltand temperaturi de 1000 – 1200OC − vaporii de benzina in prezenta oxigenului, dezvolta temperaturi de 100-

1200OC − amestecul de hidrogen si oxigen, dezvolta temperaturi de pana la

3000OC, si este cunoscut sub numele de flacara oxihidrica − acetilena cu oxigenul dezvolta temperaturi de pana la 3000OC, si este

cunoscuta sub numele de flacara oxiacetilenica Amestecul gazelor se realizeaza intr-un instrument cunoscut sub numele de

pistol. Cele doua gaze se combina intr-o camera de amestec si sunt eliminate printr-un orificiu mic, cunoscut sub numele de duza, la extremitatea careia se produce aprinderea.

Flacara rezultata din arderea gazelor are patru zone : zona rece, in care exista un amestec de gaze neaprinse,situata in

apropierea duzei zona de aprindere, unde gazele intrate in amestec produc flacara zona reductoare, de in care nu exista oxigen liber si are cel mai ridicat

punct termic zona oxidanta, in care predomina oxigenul care se poate combina cu

aliajul, influentandu-i negativ proprietatile fizico-chimice. Este reprezentata de extremitatea libera a flacarii

b. Curentul electric ca sursa de caldura este folosit sub forma de:

− arc voltaic

3

− curent de inalta frecventa − curent de joasa frecventa − laser

3. Introducerea aliajului topit in tipar

Introducerea aliajului in tipar este fortata, si se obtine prin centrifugare sau cu ajutorul unor aparate de turnare in vacuum si presiune. Forta de impingere trebuie sa fie suficient de mare pentru a invinge rezistenta gazelor din interiorul tiparului, precum si tensiunea superficiala mare a metalului topit.

a. Aparatele de turnat prin centrifugare − centrifuga verticala manuala – cunoscuta sub numele de fronda − centrifuga orizontala manuala – cunoscuta sub numele de rotax − centrifuga semiautomata – miscarea de rotire este determinata de un

resort lamelar

− centrifuga automata – cunoscuta sub numele de Castomat. Realizeaza

atat topirea cat si introducerea aliajului in tipar

b. Aparatul cu vacuum si presiune Realizeaza absorbtia gazelor din tipar si introducerea aliajului sub presiune. Favorizeaza

obtinerea unor piese protetice de mare exactitate.

4

Dezambalarea Definitie: este operatiunea de degajare a apiesei protetice din masa de ambalat. Dupa turnarea protezei unitare, tiparul este lasat sa se raceasca aproximativ 5min,

dupa care este introdus in apa rece. Piesa protetica rezultata se decaleste, ramanand cu caracteristicile fizice ale aliajului, iar masa de ambalat se fragmenteaza si se desprinde de pe metal.

Indepartarea piesei protetice din masa de ambalat se face prin distrugerea acestuia. Indepartarea totala a masei de ambalat se face cu ajutorul aparatului de sablat, in care un jet de particule abrazive este proiectat cu ajutorul aerului comprimat pe suprafata piesei protetice.

Dupa turnare, este necesara indepartarea oxizilor de pe suprafetele protezelor unitare, care realizeaza diferit in functie de tipul aliajului. Astfel:

− pentru aliajele nobile – 2-3min in solutie de HCl 15-20% − aliajele seminobile – solutie de acid acetic10-15% − aliaje nenobile – firbere 2-3min in HCl 10-15%

In cadrul acestei etape, este sectinata si tija de turnare, la aproximativ 2mm de locul

implanterii.

Defectiuni ale piesei protetice la turnare

1. Lipsurile Lipsurile pot fi partiale sau totale

a. Lipsurile partiale pot fi determinate de urmatoarele cauze: − cantitate insuficienta de aliaj − sursa de caldura nu a topit suficient aliajul, care a ramas prea vascos − tiparul nu a fost incalzit la temperatura optima − prezenta gazelor in tipar − obstruarea unei zone din tipar de catre un fragment rupt din peretii acestuia − forta de impingere a aliajului a afost insuficienta

5

b. Lipsurile totale sunt determinate de urmatoarele cauze: − aliajul a fost insuficient topit si s-a solidificat in palnia tiparului 2. Plusurile Plusurile pot prezenta urmatoarele forme: sferice, lamelare si aciforme. Ele sunt

determinate de modificarile aparute in volumul si forma cavitatii tiparului fata de cele ale machetei. Aceste modificari pot sa apara in doua momente diferite: la ambalarea machetei si la incalzirea tiparului pentru turnare. Cauzele pot fi multiple:

− suprafata machetei nu a fost degresata, ceea ce face ca masa de ambalat sa nu fie intim aplicata la suprafata machetei

− nu s-a respectat proportia apa/pulbere la prepararea masei de ambalat − nu s-au indepartat prin vibrare bulele de aer din interiorul masei de ambalat − incalzirea brusca a tiparului, duce la evaporarea apei, iar presiunea vaporilor

rezultati duce la aparitia unor fisuri in peretii tiparului

3. Forma de microcavitate (porii) Pot sa apara la nivelul suprafetelor sau in interiorulmasei de aliaj. Dimensiunile porilor

pot fi diferite, vizibile cu ochiul liber sau evidentiabile numai cu lupa. Porii apar determinati de urmatoarele cauze: − aliajul a fost supraincalzit − rezervorul de aliaj fluid are un diametru mic si nu asugura cantitatea necesara de

aliaj − distanta dintre rezervorul de aliaj fluid si cavitatea tiparului este mai mare de 3mm − istmul are un diametru mai mic de 2-2,5mm − pozitia rezervorului de aliaj fluid nu este in centrul ambalajului − forta de impingere a aliajului in tipar a fost insuficienta ca intensitate si durata

6

Prelucrarea mecanica Prelucrarea mecanica se realizeaza doar la nivelul suprafetelor , si consta in

indepartarea plusurilor si in lustruirea piesei protetice.

COROANA DE INVELIS

Definitie: proteza unidentara care se agrega extracoronar la suprafetele coroanei dentare pe care o acopera in totalitate.

Pot fi realizate din diverse materiale, astfel incat coroanele de invelis pot fi metalice, nemetalice si mixte.

COROANELE DE INVELIS METALICE Pot fi realizate prin mai multe procedee tehnice ( turnare, stantare, lipire la coroana

din doua bucati ), insa cel mai frecvent se relizeaza prin turnare. Indicatii in scop de refacere morfofunctionala si profilactice

− dinti cu distructii coronare intinse sau cu obturatii multiple , pentru consolidarea mecanica a acestora

− cand pierderile de substanta dentara dura nu mai pot fi reconstituite prin obturatii

− prevenirea proceselor de uzura dentara datorita frictiunii exercitate de elementele de mentinere, sprijin si stabilitate ale protezelor mobilizabile

− pentru refacerea ariilor de contact − in abrazii patologice − refacerea zonei de sprijin

7

Indicatiile protetice − elemente de agregare in protezarea fixa − elemente de ancorare in protezarea mobilizabila − in scop de imobilizare, ca elemente ale sinelor de contentie

Contraindicatiile protezelor unidentare sunt:

− dinti cu parodontiul marginal afectat, pana la rezolvarea acestor probleme

− dinti cu mobilitate dentara avansata − dinti cu tratamente endodontice incorecte − dinti a caror inclinatie fata de planul ocluzal depaseste 30o − dinti cu resorbtii alveolare care ating treimea apicala − dinti izolati, fara antagonisti − dinti foarte scurti, care dupa preparare nu mai prezinta suficienta

retentie Avantaje:

− consolideaza coroana unui dinte afectat − retentivitate buna − carioprofilactice

Dezavantaje:

− necesita indepartarea unei cantitati mari de tesut dentar dur − ablatie dificila − nefizionomice

Obiectivele umarite prin realizarea coroanelor de invelis sunt:

− sa reproduca morfologia, proportiile si functiile dintelui − sa se incadreze in ocluzia functionala − sa realizeze raporturi netraumatice cu parodontiul marginal − sa aiba o buna retentie si stabilitate

Prepararea bontului dentar

Prepararea bontului consta in slefuirea reductionala a suprafetelor coronare intr-o succesiune care variaza in functie de autor. Cel mai frecvent este folosita ordinea ocluzal-vestibular-oral-proximal.

8

Etapele de preparare ale bontului dentar sunt:

1. Slefuirea reductionala a suprafetei ocluzale 2. Slefuirea fetelor vestibulara si orala 3. Slefuirea reductionala a fetelor proximale 4. Rotunjirea muchiilor 5. Slefuirea la nivelul zonei terminale 6. Finisarea

Slefuirea trebuie sa se faca uniform, din punct de vedere a cantitatii de tesut dentar

dur indepartat, urmarind reperele anatomice si respectand morfologia coronara. Se urmareste obtinerea unui bont tronconic sau cilindro-tronconic cu o morfologie ocluzala asemanatoare cu a dintelui din care a provenit. Grosimea tesuturilor indepartate trebuie sa

9

fie egala cu grosimea piesei protetice ce urmeaza a fi realizata. Asfel, pentru o coroana de invelis metalica este necesara indepartarea aprox. 1mm de tesut dentar dur de pe toate suprafetele dintelui, iar in zona cuspizilor de sprijin reducerea este de aprox. 1,5mm.

Prepararea dintilor in zona coletala este manopera cea mai delicata in cadrul prepararii

bontului dentar. Prepararea la acest nivel prezinta doua aspecte importante: • plasarea preparatiei

− subgingival − juxtagingival − supragingival

• tipul preparatiei − fara prag – tangentiala − cu prag

Slefuirea fara prag are avantajul ca este simpla, nepretentioasa si se obtine o adaptare transversala buna la colet. Dezavantajul major al acestui tip de preparatie este traumatizarea parodontiului marginal si adaptarea axiala imprecisa.

10

Preapararea coletala cu prag are avantajul unei adaptari corecte atat axial cat si transversal a coroanei, realizarea unui sprijin si pe prag nu numai ocluzal, si obtinerea unei rezistente mai bune a protezei unidentare prin peretii laterali mai grosi.

Dezavantajul acestui tip de preparatie il reprezinta dificultatea realizarii lui si a amprentarii.

Prepararea trebuie facuta de cate ori este posibila cu plasarea pragului supragingival, deoarece in acest mod prepararea este mult mai usoara, ceea ce imbunatateste calitatea acesteia, este mai putin iritanta pentru parodontiul marginal iar igienizarea de catre pacient este mult mai usoara.

Plasarea pragului subgingival este indicata in special in zonele frontale, sau oriunde considerente estetice o cer, cand coroana clinica este redusa, pentru cresterea retentivitatii acesteia, sau cand exista obturatii care se extind subgingival.

Exista mai multe variante de praguri, dintre care cele mai raspandite sunt: • pragul orizontal – in unghi drept, shoulder • pragul rotunjit • pragul excavat – chanfrein, chamfer • pragurile duble, bizotate – drept (shoulder bevel) si rotunjit

11

Macheta coroanei de invelis Tehnici pentru obtinerea machetei:

Modelarea aditiva − izolarea bontului − ceara este topita intr-o baie speciala − bontul este scufundat cu partea coronara pentru cateva secunde in

baia de ceara − in jurul bontului se formeaza un strat de ceara cu grosime de 0,3-

0,4mm − forma definitiva a machetei se obtine se obtine prin depunerea cerii,

picatura cu picatura , astfel incat pe fetele laterale sa se obtina convexitatile specifice si punctele de contact cu dintii vecini. Pe fata ocluzala se picura ceara pentru realizarea reliefului ocluzal in concordanta cu dintii antagonisti, incepand cu portiunile cele mai proeminente (cuspizi si creste marginale)

− modelajul final se realizeaza prin razuire cu spatula

Tehnica prin picurare − izolarea bontului − depunerea cerii fluide, picatura cu picatura in mod progresiv pe toate

fetele bontului, cu ajutorul spatulei, pana se ajunge la un volum usor marit fata de cel al unei coroane dentare

− modelarea fetelor este realizata prin razuire cu spatula din aproape in aproape

12

COROANELE DE INVELIS NEMETALICE

Sunt cunoscute si sub numele de coroane fizionomice, si pot fi realizate din rasini acrilice, rasini compozite sau mase ceramice.

Coroanele de invelis acrilice

Se realizeaza din polimetilmetacrilat prin polimerizare. Indicatiile coroanelor acrilice:

− coroane provizorii Avantajele coroanelor acrilice:

− foarte ieftine − tehnologie simpla − aspect cromatic satisfacator

Dezavantajele coroanelor acrilice:

− contractia neuniforma a acrilatului in timpul polimerizarii, in functie de grosimea machetei

− porozitate − placofile, produca gingivite − se dilata termic − modificari volumetrice in timp prin absorbtia de apa − modificari cromatice in timp − rezistenta redusa la abrazie − reflectare redusa a luminii − elasticitate mare, care in timp poate duce la descimentari

Fazele clinico-tehnice de realizare a coroanei acrilice:

1. Examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului si a planului de tratament 2. Prepararea bontului dentar 3. Amprentarea campului protetic 4. Confectionarea modelului 5. Realizarea machetei 6. Ambalarea machetei, realizarea tiparului si introducerea acrilatului in tipar 7. Polimerizarea 8. Dezambalarea si prelucrarea mecanica 9. Cimentarea

13

Prepararea bontului Se reduce un strat de 1,5-2mm de tesut dentar dur, de pe toete suprafetele si

marginea incizala, in concordanta cu morfologia acestora, pana la obtinerea unui bont neretentiv.

La nivel cervical, preparatia poate fi fara prag sau se poate realiza un prag de 1mm. Realizarea machetei Modalitatea de realizarea a machetei variaza in functie de tipul de PMMA folosit. In

cazul PMMA clasice, macheta se realizeaza din ceara, iar in cazul PMMA moderne, proteza unidentara se realizeaza prin modelare directa pe model.

Realizarea coroanei de acrilat prin metoda clasica Realizarea machetei Macheta se realizeaza din ceara si se poate obtine prin urmatoarele procedee:

− Picurare − Modelare aditiva

Realizarea tiparului Tiparul pentru coroana acrilica este o cavitate reprodusa dupa forma si volulmul

machetei, in care este introdusa pasta acrilica pentru a fi polimerizata. Tiparul prezinta urmatoarele caracteristici:

− masa de ambalat folosita este reprezentata de ghips dur − macheta poate fi introdusa in masa de ambalat in doua pozitii, vertical sau

orizontal − conformatorul este alcatuit din doua jumatati care se asambleaza, fiecare

jumatate fiind formata dintr-un inel si un capac Tiparul este obtinut prin urmatoarele procedee de ambalare:

• Ambalarea orizontala − in interiorul machetei, indepartata de pe model, se introduce ghips dur − in interiorul unei jumatati de chiuveta se introduce pasta de ghips − macheta este aplicata In pasta de ghips intr-o pozitie orizontala, cu fata

orala in jos. Macheta ramane cu fata vestibulara neacoperita. − se asteapta priza ghipsului, dupa care se izoleaza − se aseaza inelul celei de-a doua jumatati de chiuveta si se toarna pasta de

ghips pana la umplere, urmata de asezarea capacului − se preseaza pe durata prizei ghipsului − chiuveta este scoasa din presa si introdusa intr-un vas cu apa fierbinte

pentru 5min

14

− chiuveta este desfacuta in doua jumatati, ceara plastifiata este indepartata din ambalaj

Avantajele ambalarii orizontale: − repartizarea nuantelor de culoare la nivelul fetei vestibulare − controlul repartizarii culorilor − interventii ulterioare pentru a modifica culoarea

Dezavantajele ambalarii orizontale:

− indepartarea cerii din cavitatea tiparului se realizeaza cu dificultate − izolarea tiparului este neuniforma, sub bont poate sa ramana neizolat − introducerea cu dificultate a pastei de acrilat sub bont, care se poate

fractura − asamblarea incorecta si presarea insuficienta a celor doua jumatati ale

chiuveteti mareste grosimea fetei vestibulare a coroanei

• Ambalarea verticala − in ineriorul unei jumatati de chiuveta se introduce pasta de ghips − macheta este introdusa in pasta de ghips vertical, cu marginea incizala in

jos, pana la marginea cervicala − se asteapta priza ghipsului, dupa care se izoleaza − se aseaza inelul celei de-a doua jumatati a chiuvetei, si se toarna pasta de

ghips pana la umplere, dupa care se aseaza capacul − se preseaza chiuveta pe durata prizei ghipsului − chiuveta este scoasa din presa si se introduce in apa fierbinte timp de 5min − se desface chiuveta si se indeparteaza resturile de ceara. − in jumatate de chiuveta vom avea cavitatea tiparului, iar in cealalta

jumatate bontul artificial. Avantajele ambalarii verticale:

− ceara se indeparteaza usor din tipar − peretii tiparului sunt usor de izolat − pasta de acrilat este usor de introdus in tipar

Dezavantajele ambalarii verticale:

− repartizarea dificila a nuantelor cromatice pe fata vestibulara − asamblarea incorecta sau incompleta a celor doua jumatati ale chiuvetei

duce la ingrosarea marginii cervicale

Realizarea tiparului Tiparul se obtine prin desfacerea celor doua parti ale chiuvetei. Separarea se realizeaza

introducand chiuveta in apa fierbinte, la 80-90OC timp de 5min, dupa care cu ajutorul

15

spatulei separam cele doua jumatati. Cerara machetei este indepartata prin spalare cu apa fierbinte..

Izolarea tiparului Se face pentru a aimpiedica aderarea acrilatului la ghips. Se realizeaza prin pensularea

tiparului fierbinte cu lacuri, solutuu alginice ( Pectizol, Izodent ). Pensularea se face in doua, trei reprize, astfel incat se formeaza o pelicula izolanta la suprafata tiparului.

Pregatirea pastei de acrilat Rasina acrlica este o masa plastica ce se obtine prin amestecul unui lichid (monomerul)

si a unei pudre (polimerul). Introducerea pastei de acrilat in tipar Este o etapa care se mai numeste si stoparea acrilatului. Culoarea dintilor in zona frontala nu este uniforma, ci este impartita in trei zone:

treimea incizala, medie si cervicala. Pentru a obtine o culoarea asemanatoare cu a dintilor naturali, este necesara preparea unei cate unei paste de acrilat pentru fiecare zona, cu culoarea respectiva.

Polimerizarea acrilatului Reactia de polimerizare are nevoie de un anumit regim termic pentru initiere si

finalizare. Regimul termic poate fi reprezentat de caldura uscata sau umeda. In general este preferarta caldura umeda datorita unui timp mai redus de polimerizare.

Regimul termic de polimerizare cu caldura uscata poate atinge 12 ore. Chiuveta este introdusa intr-un recipient cu apa, asezat desupra unei surse de caldura.

Regimul termic parcurge urmatoarea curba: timp de 30min se ridica temperatura la 60OC , unde se mentine constanta timp de 60min, apoi se ridica in timp de 30min la 100OC unde se mentine 30min. Urmeaza racirea lenta.

Realizarea machetei prin metoda moderna

Pasta de acrilat se depune pe bomt strat cu strat, apoi se modeleaza cu spatula.

Depunerile succesive se fac cu scopul obtinerii unei cromatici corespunzatoare. Polimerizarea se face in aparate speciale, gen miniautoclave, prin barotermopolimerizare.

Pasta de acrilat se depune pe bontul mobil strat cu strat, apoi se modeleazâ cu spatula. Depunerile succesive se fac cu scopul de a obţine o cromatică corespunzătoare.

Această tehnologie exclude o serie de etape de laborator cum ar fi: machetarea, tiparul, dezambalarea. Apariţia RDC şi mai ales dezvoltarea materialelor fotopolimerizabile au permis elaborarea coroanelor de înveliş din aceste materiale net superioare.