strategia de securitate a ro

8/8/2019 Strategia de securitate a RO

http://slidepdf.com/reader/full/strategia-de-securitate-a-ro 1/10

1 / 10

Constructia si viabilitatea strategiei

de securitate nationala

Candidat:

Ivan C. AdrianFlorian

BUCUREŞTI2009



INTRODUCERE

Secolul XXI a debutat abrupt şi violent, printr-un cutremur politic de

amploare planetară – atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 care au vizatobiective simbolice importante pentru lumea democratică şi au ucis, aproapeinstantaneu, mii de civili inocenţi. Aceste evenimente au fost urmate, rapid, de alteacţiuni criminale asemănătoare, în mai multe părţi ale lumii, declanşând un procesde transformare profundă a mediului de securitate şi generând consecinţe ceafectează, pe termen lung şi în profunzime, comunitatea internaţională.

Strategia de securitate naţională, ca instrument ce dă forţă şi valoare practică, reprezintă un factor integrator de sinteză ce se operaţionalizează printr-unansamblu de decizii, planuri, măsuri şi acţiuni menite să prevină şi să

contracareaze eficient riscurile şi ameninţările ce pun în pericol valorile şiinteresele naţionale, precum şi valorile ce dau identitate şi unitate construcţieieuropene. Ca factor cumulativ, securitatea naţională urmăreşte să asigure starea denormalitate democratică la care aspiră societatea – cetăţenii, comunităţile şi statul –

pe baza eforturilor ce vizează deplina instaurare a legalităţii, făurirea prosperităţiieconomice, echilibrul social şi stabilitatea politică.

Securitatea naţională se realizează în cadrul ordinii democratice prin:• exercitarea deplină a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti;• asumarea conştientă a responsabilităţilor;• perfecţionarea capacităţii de decizie şi de acţiune a statului;• afirmarea României ca membru activ al comunităţii internaţionale.

Ea se adresează cetăţenilor români şi, în egală măsură, tuturor celor care, înexercitarea dreptului la liberă circulaţie şi iniţiativă, trăiesc, muncesc sau se aflătemporar în România.

Strategia are ca scop atât prevenirea şi contracararea pericolelor generate demediul internaţional, cât şi garantarea stării de securitate internă, în ansamblul său,a siguranţei personale şi securităţii comunităţilor. Strategia vizează, totodată,

securitatea energetică şi alimentară, securitatea transporturilor şi a infrastructurii,securitatea sănătăţii publice, sanitară, ecologică şi culturală, securitatea financiară,informatică şi informaţională.

Ca urmare, strategia de securitate naţională integrează atât activitatea de politică externă, diplomatică şi de colaborare internaţională, cât şi pe cea ainstituţiei militare şi a forţelor de ordine publică, activitatea structurilor deinformaţii, precum şi pe cea a altor agenţii guvernamentale cu responsabilităţi îndomeniu. Integrarea şi armonizarea eforturilor vizează atât cadrul naţional, cât şidinamica relaţiilor în spaţiul comun de securitate şi apărare european, precum şi în

spaţiul euroatlantic.

2 / 10



ASPECTE GENERALE PRIVINDSECURITATEA NAŢIONALĂ

Consider că asigurarea securităţii naţionale trebuie gândită având în

vedere următoarele aspecte: Însăşi titulatura documentului, Strategia de Securitate Naţională poate fi

motivul unei neînţelegeri, întrucât creează impresia că în centrul atenţiei se aflăsiguranţa naţională şi nu cea individuală. Când ne gândim la siguranţa naţională,deja proiectăm o entitate care trebuie apărată cu orice preţ. Riscul unei asemeneaabordări este acela de a transforma un mijloc în scop în sine. Siguranţa naţionalănu trebuie să fie un scop în sine, ci un mijloc de apărare a libertăţilor indivizilor ceaparţin unei naţiuni. Conceperea unei asemenea strategii trebuie să se debarasezede maniera metafizică de a vedea naţiunea ca pe o fiinţă absolută pe care individul

trebuie să o slujească chiar cu preţul vieţii. O întoarcere la aristotelism ar fi benefică, socotind astfel naţiunea ca o asociaţie de indivizi creată în vederea uneivieţi mai bune. Scopul naţiunii este fericirea indivizilor şi nu invers, cum ne spunideologiile totalitare. Astfel, Strategia trebuie să fie, în ultimă instanţă, una asecurităţii indivizilor, acest fapt presupunând protejarea libertăţii lor.

Nu trebuie pierdut din vedere faptul că termenul „securitate” are unconţinut foarte vast, referindu-se la aproape toate componentele vieţii cetăţeanului:economic, social, politic, militar, juridic etc. La noi, termenul este perceputîndeosebi în componenta sa militară, existând impresia că de securitate se ocupă

instituţii de profil precum armata, poliţia şi serviciile secrete. Dar, aşa cum reiese şidin Strategie, toate instituţiile concură la asigurarea strategiei de securitate. Singuracondiţie pe care ele trebuie să o îndeplinească este să funcţioneze. Orice disfuncţieinstituţională poate afecta securitatea naţională. Deci, securitatea naţională nu esteapanajul exclusiv al instituţiilor de profil.

Acestea trebuie în principal să identifice cauzele disfuncţiilor tuturor instituţiilor publice şi să propună măsuri de prevenire a lor. A socoti că extindereaariei de acţiune a serviciilor secrete este o soluţie pentru securitatea naţională mi se

pare o concepţie reducţionistă, care operează cu un sens restrâns al termenului

„securitate”. Secretul este sursă de putere. Mărirea ariei secretului de stat înseamnă omărire a puterii statului. Dar, sub titulatura „secret de stat” se poate ascunde uninstrument de dominare. Cred că secretomania ce caracterizează serviciileromâneşti nu este neapărat o formă de apărare a securităţii naţionale, ci furnizează

pârghii ale puterii unei oligarhii transpartinice. În materie de securitate, consider că nimic nu trebuie extins sau inventat,

ci doar trebuie aplicate prevederile existente. Nu absenţa unor prevederi legale caresă permita lucrătorilor din cadrul serviciilor să culeagă informaţiile este cauza unor

atentate la siguranţa naţională, de la căderea Bancorex până la răspândirea gripeiaviare, ci incompetenţa sau asocierea lucrătorilor din servicii cu infractorii, la oricenivel s-ar afla ei.

3 / 10



O modalitate de a eficientiza acţiunile de asigurare a securităţii naţionalede către servicii este controlul intern al lor. Este cunoscut faptul că despre multeevenimente ce au afectat securitatea naţională s-a ştiut la nivelul lucrătorilor, dar informaţia a fost blocată la diferite niveluri.

Securitatea naţională reprezintă condiţia fundamentală a existenţei naţiuniişi statului român care are ca domeniu de referinţă valorile, interesele şi necesităţilenaţionale.

Analizând modul de evoluţie al evenimentelor, pe plan internaţional, dinultimii 15 ani, concluzionăm că România are nevoie de o nouă strategie desecuritate naţională, care să fie aliniată la nivelul strategiilor statelor dezvoltate, şicare poate preîntâmpina şi contracara ameninţările la adresa cetăţenilor,comunităţilor şi statului român, să gestioneze operativ şi eficient situaţiile de crizăşi să participe activ la procesele de integrare şi cooperare. Strategia de securitate

naţională va trebui să se alinieze modificărilor mediului de securitate intern şiinternaţional, datorate realităţii şi tendinţelor globale. Ea este parte integrată asecurităţii europene şi euroatlantice şi constituie un tot unitar fundamentat pe efortnaţional, pe acţiune comună, cooperare şi parteneriat.

Securitatea naţională se asigură atât prin eforturi proprii cât şi princolaborare cu aliaţii şi partenerii, în conformitate cu prevederile programelor naţionale ale strategiei de securitate a Uniunii Europene şi ale conceptelor strategice ale Alianţei. Aceasta trebuie să vizeze armonizarea eforturilor naţionalecu angajamentele internaţionale şi modificarea modalităţilor apte să prevină şi să

contracareze oportun ameninţările. Eforturile vizează totodată promovareademocraţiei, păcii şi stabilităţii în vecinătăţile şi în zonele de interes strategic,reducerea vulnerabilităţilor, dezvoltarea capacităţilor naţionale şi transformarea

profundă a instituţiilor de securitate.Securitatea naţională este un drept impresacriptibil care derivă din

suverantitatea deplină a poporului, se fundamentează în ordinea constituţională şise înfăptuieşte în contextul securităţii regionale, euroatlantice şi globale.

Strategia de securitate naţională răspunde nevoii şi obligaţiei de protecţielegitimă împotriva riscurilor şi ameninţărilor ce pun în pericol drepturile şi

libertăţile fundamentale ale omului, precum şi bazele existenţei statului român, şivizează în mod prioritar, domeniile şi activităţile consacrate stării de legalitate,siguranţei cetăţeanului, securităţii publice şi apărării naţionale. Ea se realizează

prin măsuri active de natură politică, economică, diplomatică, socială, juridică,administrativă şi militară, prin activitatea de informaţii, contrainformaţii şisecuritate, în conformitate cu normele de conduită ale comunităţii democraticeinternaţionale.

Valorile naţionale constituie premisele pe baza cărora statul român îşiconstruieşte sistemul de organizare şi funcţionare a societăţii prin intremediul

instituţiilor, organizaţiilor democratice şi al acţiunii civice.

4 / 10



Construcţia şi viabilitatea unei strategii de securitate naţională, caretrebuie printre altele, să fie prospectivă, este dată de modul de abordare aurmătoarelor domenii:

a) domeniul politico-administrativ;b) domeniul economic;c) domeniul social;d) domeniul educaţiei;e) domeniul siguranţei naţionale şi ordinii publice;f) domeniul apărării naţionale;g) domeniul politicii externe.a) Domeniul politico-administrativ Modernizarea societăţii româneşti presupune acţiuni ferme pentru întărirea

funcţiei de reglementare a statului şi a autorităţii instituţiilor sale. Realizarea

obiectivelor de securitate naţională solicită dezvoltarea capacităţii normative astatului român, prin măsuri adoptate în mod democratic, care să respecte principiulseparării puterilor şi să asigure reforma instituţională şi administrativă.

Activitatea de legiferare trebuie să aibă în vedere un cadru conceptual unitar şi coorent, pe deplin compatibil cu legislaţia europeană. Este necesară, deasemenea, adaptarea mai explicită a cadrului legislativ la cerinţele de combatere aterorismului şi crimei organizate, precum şi la cerinţele care decurg din necesitatea

participării forţelor din sistemul de apărare la operaţiuni şi misiuni comuneîmpreună cu forţele altor state, pe teritoriul naţional sau în afara acestuia.

b) Domeniul economicRelansarea economiei constituie o prioritate a securităţii naţionale, respectiv

a politicii economice a statului. Direcţiile avute în vedere în acest domeniu sunt:• Consolidarea stabilităţii macroeconomice, adoptarea unor politici fiscale

coorente, prin reglementări simplificate şi stimulative, reforma impozitelor,reducerea cheltuielilor interne şi restructurarea marilor companii ale statului, o

politică monetară şi a cursului de schimb adecvată;

• Îmbunătăţirea mediului de afaceri, diminuarea birocraţiei;• Stimularea prin reglementări eficiente şi sub diferite forme a IMM-urilor.• Dezvoltarea cooperării economice pe plan internaţional, mai atractive şi

mai stimulative;• Amenajarea teritoriului şi a infrastructurii de transport;• Promovarea noilor tehnologii eficiente şi trecerea la realizarea efectivă a

funcţionalităţilor unei societăţi informaţionale;• Orientarea pentru atragerea de investiţii străine, îndeosebi din spaţiul

european şi euroatlantic.c) Domeniul social

5 / 10



Problemele securităţii sociale trebuie să se refere, printre altele, la starea deinsecuritate individuală, la declinul demografic şi fragilizarea stării de sănătate a

populaţiei, la imigraţia tineretului instruit şi superdotat. Politica în domeniulsecurităţii sociale trebuie să vizeze toate aceste aspecte, cu accent pe combatereasărăciei, consolidarea dialogului şi a solidarităţii sociale şi alinierea la nivelul

mediului European în domeniul ocupării forţei de muncă. Principalele fenomenecare alterează coeziunea societăţii româneşti şi accentuează vulnerabilitateaacesteia pe timp de criză şi conflicte sociale sunt determinate de evoluţiinegativiste la nivel macroeconomic şi de coerenţa sistemului legislativ.

În acest sens strategia trebuie să stabilească necesitatea realizării unor modalităţi de stimulare a solidarităţii naţionale şi responsabilităţii civice, ainteresului pentru muncă, a egalităţii între sexe şi a protecţiei sociale.

Ca urmare, eforturile instituţiilor cu atribuţii în domeniu trebuie să aibăîn vedere:

- Reforma sistemului de securitate socială şi diminuarea deficitului definanţe a protecţiei publice;

- Elaborarea, în cooperare cu partenerii sociali, a unui plan naţional deacţiune în domeniul ocupării forţei de muncă, care să asigure coerenţa acţiunilor pe

piaţa muncii;- Instituirea unor politici salariale corespunzătoare performanţelor şi

domeniului de muncă;- Perfecţionarea sistemului de asistenţă socială;

- Dezvoltarea civismului, a solidarităţii sociale şi a dialogului intercultural.d) Domeniul educatieiProblemele de fond ale acestui domeniu – ce ar putea fi numite “probleme

de securitate culturală” în sens larg – sunt în mod direct legate de nevoia afirmăriiunor noi mentalităţi şi atitudini care să contribuie la definirea dimensiuniiculturale, cerute de condiţia României de stat European şi Euroatlantic. Potenţialulcultural şi ştiinţific reprezintă de care dispune România constituie o componentă şio resursă esenţială a securităţii naţionale şi a modernizării societăţii româneşti.

Principalele direcţii de acţiune în acest domeniu sunt:

- Promovarea societăţii educaţionale în cooperare cu societatea civilă şi înconformitate cu Carta Albă a educaţiei şi formării, elaborată de UniuneaEuropeană ;

- Racordarea sistemului educaţional la cerinţele sociale şi economice;- Promovarea în sistemul educaţional a cerinţelor societăţii informaţionale;- Dezvoltarea şi promovarea tehnologiei informaţiei şi creşterea numărului

de specialişti în acest domeniu;- Revigorarea politicilor în domeniul tineretului;

- Îmbunătăţirea cadrului juridic şi instituţional în domeniul relaţiilor interetnice.e) Domeniul siguranţei naţionale şi ordinii publice

6 / 10



Prin situarea sa la confluenţa apărării intereselor statului şi ale cetăţeanului,acest domeniu reprezintă o componentă importanată a securităţii naţionale aRomâniei. Acţiunile specifice în domeniul menţinerii ordinii publice şi siguuranţeinaţionale, vor viza prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, protejareacetăţenilor, a proprietăţii private şi publice şi a infrastructurii de interes strategic.

Direcţiile de acţiune în acest domeniu sunt:- Armonizarea legislatiei si a procedurilor specifice cu reglementarile

internationale si cu standardele UE privind fortele si serviciile de ordine publica.- Consolidarea relatiilor de parteneriat cu structurile similare ale statelor

membre NATO si UE, precum si dezvoltarea legaturilor cu cele apartinand altor state, continuarea participarii fortelor de ordine publica, civila si militara laoperatiuni internationale.

- Reglementarea raspunderii Ministerului Admionistratiei si Internelor si aMinisterului Justitiei, pentru eradicarea abuzurilor si ilegalitatilor.

- Inatarirea actiunilor de prevenire si control pentru limitarea si stopareacriminalitatii.

- Dezvoltarea permanenta a controlului civil asupra institutiilor dindomeniul sigurantei nationale si implivarea societatii civile in apararea ordinii

publice.- Combaterea eficace a terorismului, coruptiei si crimei organizate,- Securizarea frontierei de stat.f) Domeniul apararii nationale

Romania trebuie sa actioneze in vederea continuarii reformei armatei, inconformitate cu standardele statelor membre NATO si UE, pentru dezvoltarea uneicapacitate de aparare credibile, moderne si eficiente, prin acestea urmarindu-seconsolidarea statutului Romaniei de generator de securitate, prin continuarea siimbunatatirea contributiei la stabilitatea regionala.

Principalele direcţii de acţiune sunt:- Îndeplinirea obiectivelor asumate în cadrul NATO;- Dezvoltarea cooperării militare bi- şi multilateral, în vederea îndeplinirii

obiectivelor asumate de România ca membru cu drepturi depline al Alianţei ;- Constituirea şi consolidarea capacităţilor necesare pentru îndeplinirea performantă a obligaţiilor asumate de România, de a participa în cadrul unor operaţii de menţinere a păcii, de salvare, de răspuns la crize, de combatere aterorismului şi de asistenţă umanitară la nivel subregional şi regional ;

- Transformarea şi modernizarea Armatei Române, îndeosebi modernizareastructurală a forţelor şi a sistemelor de instruire şi continuarea armonizarii cadruluilegislativ naţional din domeniul apărării cu cel existent în ţările membre NATO şiUE;

- Adaptarea la condiţiile contemporane a sistemului de mobilizare şi planificare integrată a apărării şi asigurarea concordanţei dintre obiectivele propuseşi resursele alocate;

7 / 10



- Operaţionalizarea forţelor destinate participării la misiuni ale UE în cadrul politicii de securitate şi apărare precum şi ale NATO şi ONU sau alte forumuriregionale;

- Managementul eficient al resurselor umane şi restructurarea forţelor concomitent cu creşterea gradului de profesionalizare a personalului armatei şi

modernizarea învăţătmântului militar;- Asigurarea stocurilor de echipamente, tehnică de luptă, muniţii şi

materiale;- Îmbunătăţirea colaborării dintre serviciile de specialitate pe linia

schimbului operativ de informaţii vizând potenţialii factori de risc la adresasecurităţii şi stabilităţii interne;

- Redimensionarea corpului de comandă prin transformare şi modernizare;- Reglementarea pensionării cadrelor militare şi a reconversiei profesionale

pentru personalul disponibilizat;- Planificarea coerentă a activităţii de înzestrare şi achiziţii de privatizare aindustriei naţionale de apărare, dezvoltarea şi achiziţionarea de echipamente noi;

- Întărirea controlului parlamentar asupra organismului militar;- Sprijinirea autorităţilor publice în caz de urgenţe civile, dezastre sau

calamităţi naturale.

CONCLUZIIActivităţile din acest domeniu urmăresc stabilitatea securităţii regionale şi

prevenirea sau contracararea unor ameninţări transnaţionale (terorism, crimăorganizată internaţională etc.) şi se realizează prin acţiuni desfăşurate pe multiple

planuri: diplomatice, asistenţă internaţională, controlul armamentelor, iniţiative deneproliferare, activităţi militare, cooperarea internaţională în domeniul legislativ,iniţiative privind mediul înconjurător.

Există o corelaţie semnificativă între securitatea naţională şi apartenenţa ţării

la Alianţa nord-atlantică.Integrarea României în NATO şi aderarea la UE influenţează consistent

evoluţia sa democratică şi rolul de generator de securitate în regiune şi în lume.Poziţia geostrategică şi geopolitică a ţării noastre reprezintă un factor

important în cadrul Alianţei nord-atlantice.Este extrem de benefică studierea securităţii naţionale din perspectiva

integrării, pentru că oferă posibilitatea structurării unei strategii de răspuns, care, pornind de la cauzele crizei generalizate, să reducă insecuritatea statelor. Întrucâtexistă o determinare globală şi regională a securităţii naţionale, concomitant cu

procesul de deschidere dinamică a statelor spre exterior şi de sporire a conlucrăriişi cooperării internaţionale în domeniu, eforturile multiple ale comunităţii

8 / 10



internaţionale se cer îndreptate spre pacea, securitatea şi stabilitatea regiunilor şiale lumii.

Înţelegând că lucrează pentru sine, statele trebuie să contribuie activ laadâncirea caracterului sistemic al securităţii, la o abordare preventivă şi coordonatăa securităţii globale, sprijinind din toate puterile reforma instituţiilor de securitate,

realizarea noii arhitecturi de securitate. Se impune a fi acordată o şansă mai maresecurităţii cooperative, care, sprijinită pe prevedere şi parteneriat, oferă o

perspectivă optimistă securităţii globale şi, implicit, celei naţionale, iar aceastaincumbă politici active, singurele în măsură să facă faţă noilor ameninţări.

În opinia mea, acestea se referă la:

creşterea resurselor generatoare de securitate naţională, în contextulconsolidării securităţii colective;

sporirea operativităţii sistemelor de securitate colectivă, în prezent foartelimitată;

dezvoltarea, pe plan regional, a apărării cooperative;

sporirea cooperării economice, pe fondul diminuării, prin demersuricomune, a efectelor negative ale globalizării;

dezvoltarea unor mecanisme viabile de reglare şi control al mediului decooperare internaţională, cu accent pe factorii generatori de insecuritate: mediulfinanciar-bancar, cel economic, cel infracţional, terorist al lumii interlope;

dezvoltarea sistemelor de gestionare şi combatere a ameninţărilor.

9 / 10



BIBLIOGRAFIE

1. Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti, 2007,http/www.presidency.ro;

2. Carta Albă a Securităţii şi Apărării, Bucureşti, 2004.3. Programul de guvernare 2008-2012, http://www.gov.ro/4. Sava Ionel Nicu – ”Studii de securitate”, Centrul Român de Studii

Regionale, Bucureşti, 2005.5. Marc Crepon – „Securitatea individului şi securitatea statului, o relaţieambivalentă”, http://idea.ro http://idea.ro. Joffe, Josef, - „Viitorul marilor

puteri”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 2002.6. Legea 51/1991 privind siguranţa naţională a României, în „Monitorul

Oficial”, nr. 163 din 7 august 1991;7. Legea nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor

clasificate, în „Monitorul Oficial”, nr. 248 din 12 aprilie 2002;8. H 585/2002 privind aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a

informaţiilor clasificate în România9. Hotărârea nr. 353 din 15 aprilie 2002 pentru aprobarea Normelor privind protecţia informaţiilor clasificate ale organizaiţiei Tratatului Atlanticuluide Nord în România, în „Monitorul Oficial”, nr. 315 din 13 mai 2002

10 / 10

http://idea.ro/

http://idea.ro/

strategia de securitate a ro

Documents