www.referat.ro

APRAREA SI SECURITATEA NAIONAL SI COLECTIV N NOUL CONTEXT EUROPEAN

Sistemul de securitate naionaln concordanta cu pozitia geostrategic a Romniei n spatiul sud-est european tara de frontier a NATO si a Uniunii Europene politica de aprare national are ca obiectiv aprarea si promovarea intereselor vitale ale Romniei, precum si participarea activ a trii noastre la asigurarea securittii zonelor de interes NATO si UE.

Lucrarea de fat si propune s abordeze o tem de actualitate: aprarea si securitatea national n paradigma integrrii Romniei n structurile europene si euroatlantice.

ntreg continutul lucrrii este astfel conceput si elaborat, nct s serveasc scopului propus, acela de a evidentia multiplele conditionri reciproce si legturi conexe ntre dou concepte fundamentale ce reflect esenta mediului politic international: securitatea si aprarea nationalsi colectiv.

Lucrarea este centrat pe dezbaterea aprrii si securittii nationale si colective n noul context european, a locului si rolului Romniei ca membru cu drepturi depline a NATO si UE. Sunt evidentiate transformrile NATO si impactul acestor transformri asupra mediului de securitate n urma Summit-ului din 2-4 aprilie 2008 de la Bucuresti, ca factor de stabilitate regional si international. Privitor la Uniunea European sunt prezentate aspecte privind Politica European de Securitate si Aprare, precum si conceptul de Identitate European si Securitate si Aprare.

Lucrarea de fat reprezint un punct de plecare pentru un studiu aprofundat asupra importantei securittii si aprrii nationale si colective. Bibliografia este de actualitate, substanta teoretic a lucrrii fiind argumentatsi concretizat pe baza unei documentri laborioase asupra lucrrilor de specialitate.

1. Procesul de transformare a NATO si implicatiile acestuia asupra securittii nationale si colective

n noul context de securitate, procesul de transformare siadaptare a NATO la noile realitti relev fenomenul de revalorificare a factorului militar n calitatea sa principal de sursa de credibilitate, care va fi determinat si n viitor de capabilittile militare puse la dispozitie de natiunile membre.

Transformarea Aliantei are ca scop dezvoltarea de noi capabilitti militare care vor permite fortelor acesteia s desfsoare operatii n ntregul spectru de amenintri, cu asigurarea procesului decizional (mentinerea consensului) n conditiile extinderii si ale stabilirii unui nou tip de relatii cu UE, Rusia, Ucraina si cu statele din spatiile Caucaz, Asia Centrala si Mediterana.

Strategiile care definesc procesul transformrii abordeaz domeniile culturmilitar, planificarea si transformarea capabilittilor. Procesele aferente acestor domenii se sprijin pe patru piloni:

-ntrirea operatiilor ntrunite,

-exploatarea avantajelor informationale,

-conceptul de dezvoltare,

-dezvoltarea capabilittilor de transformare[1].

ntrirea capabilittilor operatiilor ntrunite garanteaz, practic, atingerea obiectivelor ntregii game de misiuni NATO.

Exploatarea avantajelor informationale fundamenteaz strategia de transformare prin utilizarea informatiei si vizeaz cresterea capabilittilor fat de cererile de informatii, crestereacapabilittilor de aprare n domeniul informatiilor si capabilitti de culegere a informatiilor adaptate conceptului de rzboi n retea.

Prin conceptul de dezvoltare si experimentare se verific modul n care conceptele operationalesicapabilittile rspund provocrilor sau situatiilor de criz.

Prin dezvoltarea capabilittilor de transformare se urmreste realizarea unor mecanisme

puternice de implementare a rezultatelor experimentrilor si dezvoltrii conceptelor ntr-un timp foarte scurt.

n ciuda succeselor obtinute pe palierele de transformare conceptualsi operational exist o serie de evaluri sceptice referitoare la capacitatea Aliantei de a rspunde tuturor provocrilor si, n special, a celor noi, neconventionale, cu care se confrunt n prezent. Dup crizele anilor trecuti, datorate diviziunilor existente ntre unii aliati europeni si SUA, pornind de la incapacitatea acestora de a actiona n afara spatiului european, summit-ul de la Istanbul (28-29 iunie 2004) a relevat nc o dat adncirea acestor dispute, att din perspectiva elementelor de transformare a NATO n domeniile adoptrii deciziilor si a planificrii, ct si pe problematica Afganistanului si Irakului. Deciziile s-au bazat pe o serie de compromisuri fat de cerintele explicite ale documentelor de planificare NATO, ceea ce a condus implicit la amnarea unor decizii n domeniile planificrii si desfsurrii operatiilor. Chiar n aceste conditii NATO continu s ramn cea mai de succes aliant militar a epocii contemporane[2].

Tendinta central, dup summit-ul de la Istanbul[3], este de confirmare si intensificare a procesului de transformare a misiunilor, capabilittilorsi fortelor sale, ca rezultat al necesittilor de a rspunde mai eficient la crize prin utilizarea unor forte rapid dislocabile si sustenabile n teatre de operatii foarte ndeprtate. Acest proces determin realizarea unui proces flexibil de adaptare a deciziilor si de generare a fortelor necesare.

Prin abordarea extensivsi prospectiv a riscurilor de securitate, prin noile misiuni si capabilitti, NATO si dezvolt n prezent rolul de proiectare a stabilittii si securittii, transferndu-se de pe palierul exclusiv-defensiv pe palierul defensiv-ofensiv. Viitorul Aliantei se proiecteaz pe confruntarea cu fenomenul terorist si pe asigurarea securittii membrilor si fat de instabilittile care caracterizeaz Asia Centralsi de Sud, Caucazul, Orientul Mijlociu si Africa de Nord.

Una din cele mai importante probleme creia NATO i acord o atentie special este reducerea deficientelor referitoare la gradul de utilizare a fortelor de care dispune, cauzate n special de fondurile bugetare sczute alocate aprrii si de mentinerea n unele state ale Aliantei a serviciului militar obligatoriu. Chiar dac persist nc deficiente majore, se poate aprecia c se nregistreaz progrese n mbunttirea capabilittilorAliantei.

Securitatea colectiv presupune abordarea unor noi dimensiuni ale parteneriatului, bazat pe cooperare extins n reforma sectorului de securitate si promovarea stabilittii n regiunea euro-atlantic. Mediul de securitate impune o deplasare a centrelor de greutate ctre est. Acest aspect include si concentrarea tot mai pregnant asupra unor programe de sprijin pentru statele partenere din Caucaz si Asia Central.

La nivelul parteneriatului cu Rusia se profileaz un nou tip de relatie, relatie accentuat la summit-ul de la Bucuresti, ce deschide perspective largi de dezvoltare, care n timp poate conduce la lansarea unor operatiuni comune NATO-Rusia.

Transformarea Aliantei are implicatii si asupra Romniei, ca membr NATO. Transformarea Armatei Romniei este un imperativ strategic, fiind modelatsi influentat de realittile competitiei erei informationale si de conceptul Rzboiului bazat pe retea; un imperativ tehnologic, deoarece dezvoltarea stiintific creeaz tendinte semnificative n evolutia strategiei si planificrii aprrii, si un imperativ determinat de amenintri cu implicatii multiple si complexe.

La nivelul Romniei, scopul principal al transformrii l constituie adaptarea structurilor militare la mediul de securitate actual si viitor, care s asigure realizarea angajamentelor asumate n corelatie cu formele si procesele pe care le implictransformarea Aliantei. Structurile militare ale trii noastre trebuie s fie n msur s execute ntreaga gama de misiuni ale Aliantei.

Pentru Romnia, transformarea armatei sale constituie o miz important care are rolul de a-i asigura o pozitie stabil ntr-un mediu schimbtor si competitiv. Lipsa transformrii nseamn investirea unor fonduri enorme n capacitti cu eficient redus. Singura optiune este adaptarea la o schimbare rapid a cmpului de lupt cu dezvoltarea rapid a capacittii competitorilor. Se obtine, astfel, siguranta realizrii unei securitti nationale cu riscuri minime. Cheia realizrii spiralei transformrii este de a se pune n aplicare solutii care, ntr-o manier oportun, s permit realizarea unui sistem de conducere capabil de abordarea provocrilor viitorului.

Derularea procesului de transformare va avea ca rezultat crearea de capabilitti militare caracterizate prin flexibilitate, viteza de reactie crescutsi interoperabilitate. Structurile militare nu se vor transforma prin ele nsele, ci prin schimbarea de mentalitate si capacitatea de adaptare la nou a militarilor. Se d, n acest fel, decidentilor politico-militari posibilitatea realizrii obiectivelor urmrite. Din aceasta perspectiv se poate afirma c viitorul nu va apartine neaparat armatelor cele mai dotate tehnologic, ci acelora care vor fi capabile s nteleag natura conflictelor si vor reactiona eficient n fata lor.

2. Uniunea European. Aparitia conceptului de Identitate European de Securitate siAprare

La acest nceput de secol, Europa unit si propune continuarea procesului de completare a dimensiunii economice cu una de politic externsi de aprare. Este un obiectiv ambitios, pentru realizarea cruia trebuie depsite att reticentele aliatului transatlantic, ct si cele interne, legate ndeosebi de chestiunile suveranittii nationale si cheltuielilor militare. Politica European Comun de Securitate siAprare reprezint o nou provocare pentru Uniunea European, desi ideea unei Politici Comune de Aprare nu este de dat recent.

Ideea crerii unui sistem defensiv comun pentru ansamblul trilor europene a fost conceptualizat imediat dup ncheierea celui de-al doilea rzboi mondial, n scopul anihirii unei eventuale reluri a politicii de agresiune din partea Germaniei. O primncercare a fost, astfel, facut n anii 50, dup fondarea Comunittii Europene a Crbunelui si Otelului, ns proiectul unei Comunitti Europene de Aprare nu a trecut de Parlamentul Francez, n 1954. Mai trziu, apar alte cteva proiecte, ns nici unul nu are succes. Primul moment de cotitur este marcat de Tratatul de la Maastricht (1992), un rspuns la cderea Zidului Berlinului si la prbusirea Uniunii Sovietice: acest tratat a pus bazele Uniunii Economice si Monetare (implicit, a monedei unice Euro) si a Politicii Externe si de Securitate Comun (PESC). Acest document stabilea pentru PESC urmtoarele obiective:

-conservarea pcii si ntrirea securittii internationale n concordant cu principiile Cartei ONU, Actului final de la Helsinki si Cartei de la Paris;

-dezvoltarea si consolidarea democratiilor si statului de drept;

-respectarea drepturilor omului si a liberttilor fundamentale.

Din momentul intrrii n vigoare a tratatului, Consiliul de Ministri a adoptat aproximativ 70 de pozitii comune n domeniul politicii externe, pe probleme acoperind zona ntins din Balcani pn n Timorul de Est, de la neproliferarea armelor nucleare pn la lupta mpotriva terorismului. Tratatul de la Maastricht a nsemnat proiectul unei politici comune de aprare, ce ar fi putut conduce la o aprare comun. Acest tel nou a existat mai mult n teorie pn n octombrie 1998, cnd Marea Britanie si-a modificat radical atitudinea fat de Europa. La sedinta neoficial a Consiliului European de la Portschach s-a discutat n termeni mai concreti implementarea acestei prevederi din Tratatul de la Maastricht. Acest eveniment a fost punctul de plecare pentru Declaratiile care au urmat, cele mai importante fiind cele de la Saint-Malo, Toulouse si Londra[4].

Politica Externsi de Securitate Comun a fost reafirmatsi reconfirmat prin prevederile Tratatului de la Amsterdam (1999), fiind introdus ca rezultat al necesittii de a echipa mai bine Uniunea European pentru a face fat multiplelor provocri care apar la nivel mondial, prin asigurarea unor noi mijloace de actiune n planul relatiilor externe, altele dect cele traditionale (cooperare si dezvoltare economicsi politici comerciale). Consiliul European, organismul care defineste liniile principale de actiune n cadrul PESC, are dreptul s defineasc, prin consens, strategiile comune n acele zone n care statele membre au interese importante n comun.

Cinci obiective fundamentale stau n spatele Politicii Externe si de Securitate Comune:

( aprarea intereselor fundamentale si a independentei Uniunii;

( ntirea securittii Uniunii;

( mentinerea pcii si ntrirea securittii internationale;

( promovarea cooperarii internationale;

( consolidarea democratiei, a statului de drept si respectarea drepturilor omului.

Misiunile tip Petersberg (misiuni umanitare, de salvare si de mentinere a pcii) au fost ncorporate n Tratatul de la Amsterdam. Acesta a constituit un pas crucial ntr-o vreme n care resurgenta conflictelor locale ameninta securitatea european.

Declaratia de la Koln (iunie 1999) a adoptat si ea principiul conform cruia Uniunea European va avea un rol complet pe scena international n cadrul misiunilor de tip Petersberg. n acest sens, UE trebuie sa detin capacitatea necesar pentru actiuni autonome, sustinute de forte armate credibile (misiuni umanitare, de salvare si de mentinere a pcii) pentru a face fata crizelor internationale far a aduce prejudicii actiunilor NATO.Pentru a-si putea asuma responsabilittile referitoare la ntreaga gama a misiunilor de prevenire a conflictelor si managementul crizelor, statele membre ale UE trebuie s dezvolte capabilitti militare mai eficiente si s stabileasc noi structuri politice si militare, pentru adoptarea deciziilor si conducerea actiunilor. Este adevarat c Europa, ca organizatie, nu detine necesarul de baz pentru un rzboi, ca, de pild, transport aerian de armament greu, armament de nalt tehnologie, etc., precum si trupe suficiente care s fie desfsurate, chiar dac are mai multi soldati dect Statele Unite. Este evident c Europa trebuie s fie, nainte de toate, responsabil pentru propria securitate: nu poate cere Statelor Unite s intervin ori de cte ori apare vreo criz pe continent. Mai mult, dac se doreste mentinerea legturii transatlantice, trebuie dezvoltat un parteneriat real cu Statele Unite si mprtit sarcina securittii comune.

Enumernd cteva dintre riscurile sfrsitului de secol XX tentatia unui izolationism american si noile tensiuni dintre Washington si Beijing -, presedintele francez Jacques Chirac sublinia cun sistem cu adevarat multipolar nu poate exista dect dac Uniunea European devine ea nssi o putere real. Dup crearea Euro, continentul trebuie s deschid al doilea mare santier, cel al Aprrii: Kosovo a confirmat pe deplin necesitatea si chiar urgenta afirmrii unei Europe a Aprrii, care s actioneze fie n snul Aliantei Atlantice, fie de maniera autonom, n functie de natura crizelor.

Criza din Kosovo a evidentiat necesitatea unei reechilibrri a balantei ntre SUA si Europa privind participarea la solutionarea crizelor si conflictelor n spatiul european, prin cresterea rolului continentului nostru dotat cu o politic externsi de securitate comun.

Obiectivul Uniunii Europene este de a avea capacitate autonom de a lua decizii si, cnd NATO, ca aliant, nu este angajat direct, s declanseze si apoi s desfsoare operatiuni militare, ca rspuns la crizele din spatiul de interes. Cert este c o comunitate european extins favorizeazcresterea stabilittii prin sporirea ncrederii bazate pe securitatea colectiv, unitate politicsi legturi comerciale. Unul din marile riscuri pentru securitatea Europei este acela al decuplrii SUA si al fiintrii unei Europe nc incapabile s se apere singur n fata primejdiilor. Dorinta europenilor de a se afirma n domeniul securittii siaprriise loveste nu numai de rezistenta americanilor, care nu se arat prea ncntati de posibilitatea aparitiei unui pol pur european n NATO. Complexitatea cooperrii militare ntre membrii Uniunii este marcatsi de diferentele ntre acestia n ceea ce priveste statutul lor militar: patru state sunt neutre (in mod traditional sau constitutional), n timp ce celelalte apartin Aliantei Nord-Atlantice, o bun parte dintre ele prefernd protectia umbrelei americane cheltuielilor de modernizare a armatei. n plus, multe state au ncheiat ntre ele tratate bilaterale si multilaterale de cooperare militar.

Prelundu-si mandatul de secretar general al Aliantei, George Robertson a afirmat: legtura transatlantic rmne calea eficacittii NATO, nu este vorba de a cheltui mai multi bani pentru apraresi securitate, ci de a-i cheltui mai bine.

Securitatea depinde de stabilitate, dupa cum stabilitatea nu poate fi atinsa far o economie sntoassi numai o economie sntoas este capabil s sustin eforturile de securitate.

Elaborarea unei Politici Europene Comune de Securitate siAprare va contribui la crearea unui climat de stabilitate, inclusiv cu efecte preventive n zonele cu potential ridicat de insecuritate de pe continent, ct si la conturarea unui rol mai pregnant al Uniunii Europene, ca actor de prim rang pe scena international.

Experienta acumulat pe parcursul unei lungi perioade istorice a creat imaginea abordrii si definirii politicii de securitate la baza creia vor sta anumite valori, principii si linii cluzitoare. Uniunea European este fondat pe principiile de libertate, democratie, respectarea drepturilor si liberttilor fundamentale ale omului, principii comune statelor membre cu aceleasi valori. n conceptia Uniunii Europene, scopurile politico-militare si puterea sunt analizate ca prti ale unui cadru mai vast ce integreaz toate aspectele actiunii externe, att la nivelul obiectivelor, ct si al instrumentelor. Pentru instabilitti si insecuritate de o diversitate si amplitudine far precedent este necesar o abordare preventiv n locul uneia reactive sau curative, concentrat asupra obiectivelor politicii si nu asupra amenintrilor.

Conceptul de Identitate European de Securitate siAprare (European Security and Defence Identity) a aprut si s-a dezvoltat n cadrul NATO, n a doua jumatate a anilor 80, pe fondul reactivrii, dup o lung hibernare, n urma Declaratiei summit-ului UEO de la Roma, a Uniunii Europei Occidentale. Declaratia de la Roma confirm dorinta celor sapte membri ai UEO de a coopera n interiorul organizatiei prin armonizarea punctelor de vedere asupra problemelor specifice legate de securitatea european. Revigorarea UEO a fost impulsionatsi de Actul Unic European din 1986. ntr-o prima formulare, conceptul de Identitate European de Securitate siAprareapare explicit formulat n acest document, prin dezvoltarea si aplicarea la sfera securittii siaprrii a ideii de identitate european, nscris n paragraful 14 din Documentul asupra identittii europene, dat publicittii la Copenhaga, la 14 decembrie 1973.

n prima jumatate a anilor 90 Uniunea Europei Occidentale a cunoscut un proces de consolidare, prin accederea n organizatie a Spaniei, Portugaliei (n 1990) si Greciei (n 1992), prin integrarea ca membri asociati n Consiliul UEO, a Islandei, Norvegiei si Turciei (n 1991), prin nfiintarea, sub impuls francez, a unor structuri institutionale permanente Comitetul Militar, Institutul pentru Studii de Securitate de la Paris (1990), Centrul Satelitar de la Torrejon (1991), Celula de Planificare (1992), Grupul Vest-European de Armamente (Western European Armaments Group, WEAG, 1992) si Centrul Situational (1995) , precum si prin aparitia fortelor multinationale europene EUROCORP (Corpul European), EUROFOR (Forta European de Uscat), EUROMARFOR (Forta MaritimEuropean), Grupul Aerian European, Divizia Central Multinational, Forta Amfibie Britanico-Olandez, etc.

Europa ramne vulnerabil n fata amenintrilor globale. n scopul cresterii ncrederii si securittii populatiei europene, Uniunea Europeansi statele membre s-au narmat cu instrumente noi, moderne: mandatul de arestare european, cadrul definirii terorismului, eurojustitia, care respect n totalitate liberttile civile si Constitutia european. Adoptarea unei clauze de solidaritate asigur evolutia statelor membre ctre o comunitate politic angajat la furnizarea de ajutor reciproc si asistent n fata riscurilor de orice natur, ceea ce va face posibil folosirea mecanismelor securittii europene si politicii de aprare n situatii de criz pe teritoriul Uniunii Europene.

Asigurarea pe termen lung mpotriva unor viitoare posibile amenintri este servit de angajamentele defensive ale statelor membre precum si de perspectiva unei mai strnse colaborri asupra aprrii comune n cadrul UE.

Deschiderea, manifestat n toate actiunile ntreprinse, accesibilitatea si transparenta politicilor au impus crearea unui climat de accesibilitate si n vecintatea Uniunii Europene. Prin forta de atractie si nu prin coercitie s-a reusit neutralizarea disputelor minoritare si a conflictelor de granite.

Mediul de securitate din vecintatea Uniunii Europene difer de cel din interiorul acesteia prin zonele de instabilitate regionalsi existenta unor dispute ndelungate, att pe continentul european, ct si n jurul acestuia. Principalul instrument pentru promovarea stabilittii n vecinatatea apropiat l reprezint dezvoltarea pe mai departe a politicilor sale de vecinatate, pozitie care ofer beneficii concrete si relatii preferentiale cu statele vecine, n numeroase aspecte, dar, n particular, asupra accesului la piete si a promovrii investitiilor.

Principalele obiective ale politicii de vecintate sunt:

1)prevenirea conflictelor si a actelor de agresiune n vecintatea apropiat;

2)aplanarea disputelor n curs si asigurarea unui climat de liniste pe termen lung;

3)stabilirea de parteneriate politico-economice strnse, bazate pe mpartsirea principiilor UE., pe aplanarea conflictelor, pe valori, prosperitate si securitate;

4)controlul migratiei si a oricror forme de trafic ilegal ctre UE.;

5)protejarea securittii cettenilor UE. ce triesc n afara Uniunii.

Consolidarea stabilittii n Balcani si integrarea lor progresiv n Uniunea European sunt parte integrant a politicii de vecintate. Stabilizarea si Procesul de asociere sprijin reforma n Albania, Bosnia si Hertegovina, Croatia, Serbia si Republica Federala Iugoslavia. O conditie esential este stabilirea unei colaborri regionale ntre aceste state. Un alt aspect important l reprezint parteneriatul intensificat, att n beneficiul UE, ct si cel al statelor balcanice, n domeniul combaterii crimei organizate si a terorismului, deoarece vestul Balcanilor reprezint poarta principal de intrare n UE a emigrrii ilegale, traficului de persoane, prostitutiei si drogurilor.

Strategia european de securitate si toate celelalte instrumente direct relationate acesteia pot fi considerate un rspuns la Strategia de Securitate National a SUA sau la Conceptul Strategic al NATO, dar nu reprezint, n fapt, dect dovada c factorii de decizie europeni consider c dimensiunea de aprare a Europei trebuie dezvoltatsi sprijinit cu mijloace si eforturi proprii. Datorit puterii sale economice (a doua dup SUA), Uniunea European trebuie s-si asume si responsabilitti strategice globale. n cooperare cu NATO, UE trebuie s-si consolideze cadrul institutional si operational pentru a rspunde adecvat crizelor si conflictelor regionale. Viitorul PESA depinde n mare masur de acordul celor 25 de state membre asupra unei agende comune privind interesele strategice. Aceasta va nsemna n principal:

-o perceptie comun asupra amenintrilor la adresa securittii;

-vointa politic pentru a aplica n mod punctual si coerent instrumentele diplomatice, economice si de gestionare a crizelor;

- mbunttirea capabilittilor civile si militare existente.

Probabil c UE nu dispune nc de instrumente militare adecvate, ns experienta sa n domeniile nonmilitare, precum comert extern, dezvoltare, politic privind mediul, cooperare n domeniul politiei, justitiei siinformatiilor, politica de imigrare si diplomatie multilateral constituie o baz care contribuie la contracararea amenintrilor tot mai mult nonmilitare. Proiectia securittii si stabilittii dincolo de granitele Uniunii prin mijloace diplomatice, economice si, n ultima instant, militare, reprezint o initiativ laudabil a UE, ce a cunoscut numeroase progrese. n perspectiv este de asteptat ca PESA sa evolueze n directia transferului tot mai mare de suveranitate ctre institutiile Uniunii Europene, aprarea national devenind subsidiara celei europene, iar adoptarea unei Carte Albe a Securittii siAprrii Europene va asigura detalierea obiectivelor politice stabilite n Strategia de Securitate a UE.

Politica extern a UE este multifunctionalsi se constituie, n principal, din interventii civile si militare n procesul de gestionare a crizelor. ns, capabilittile militare ale UE sunt nc n faza de dezvoltare. Romnia poate s contribuie la efortul de mbunttire a acestor capabilitti prin furnizarea de forte, echipamente si pregtire la Forta de Reactie Rapid a UE. De asemenea, tara noastr poate avea contributii semnificative la capabilittile civile pentru prevenirea crizelor, prin participarea la evaluarea comun a amenintrilor si la eventualele initiative diplomatice.

3. Romnia n noul context de securitate alturi de NATO si Uniunea European

Romnia a luptat dintotdeauna, asa cum a putut sau i s-a impus pentru a-si pstra valorile nationale: independenta, suveranitatea, integritatea si unitatea teritoriului si cettenilor si, asa cum se stipuleazsi n normativele statului de drept[5].

Dup 18 ani de tranzitie post-comunist, Romnia a ajuns n final la vrsta maturittii nvtnd s treac de la totalitarism la un regim democratic. A nteles c integrarea n structurile cele mai puternice existente n prezent n lume o vor face mai puternic pe ea nssisi ca, ajutndu-le pe acestea s si ndeplineasc scopurile si le va ndeplini pe cele proprii. n acest sens, dup ce a realizat demersurile si a ndeplinit criteriile de aderare a ajuns membru deplin n Uniunea European, dup ce, la 29 martie 2004, a psit n NATO ca stat aliat. n prezent, Romnia trebuie s fac fat unor noi provocri: valorificarea calittii de membru al UE si NATO. La rndul lor, n prezent, UE si NATO sunt entitti aflate ntr-un dinamic proces de transformare si reform institutional ca urmare a mediului international de securitate.

n acest context, profilul si conduit viitoare a Romniei trebuie s valorifice oportunittile existente n cadrul organizatiilor europene sieuroatlantice, n scopul promovrii unor politici coerente, avnd ca obiectiv continuarea si aprofundarea procesului de modernizare a societtii romnesti, implicnd att consolidarea economicsiinstutional, ct sicresterea standardelor de viat ale cettenilor si.

3.1. Pozitia Romniei fat de Politica European de Securitate siAprare

Printre primele capitole de negocieri deschise de Romnia cu Uniunea European dup nceperea negocierilor de aderare, la 15 februarie 2000, au fost Capitolul 26 (Relatii externe) si Capitolul 27 (Politica Externsi de Securitate Comun, PESC). Aceste capitole au fost nchise provizoriu nc din iunie 2000. n Documentul de pozitie a Romniei, referitor la Politica Externsi de Securitate Comun, se arat c: Romnia este pregatit s accepte si s aplice acquis-ul n domeniul Politicii Externe si de Securitate Comune (PESC) a Uniunii Europene (UE). Politica externsi de securitate a Romniei se bazeaz pe aceleasi principii si are aceeasi orientare cu cea promovat de Uniunea European.

Formele si mijloacele uzitate de Romnia pentru implicarea n PESA sunt multiple:

a.consultri periodice pe probleme ale securittii europene;

b.participarea la elaborarea deciziilor legate de gestionare aspectelor militare si civile ale crizelor;

c.implicarea n activittile curente ale organismelor UE cu atributii n sfera securittii (Consiliul Afacerilor Generale, Comitetul Politic si de Securitate, Comitetul Militar, Statul Major, Institutul de Studii de Securitate al UE etc.) si participarea la sesiunile Adunrii UEO, respectiv ale Adunrii Interparlamentare de Securitate siAprare;

d.participarea la exercitiile si operatiunile de gestionare a crizelor conduse de UE.

Consultrile periodice pe probleme ale securittii europene, vizeaz n principal dezvoltarea capacittilor europene de aprare, (Obiectivul Global al UE adoptat n iunie 2004). Se au n vedere optimizarea instrumentelor de generare a capacittilor militare prin introducerea unui sistem de monitorizare a procesului de ndeplinire a obiectivelor asumate, acoperirea deficientelor n materie de capacitti, n anumite domenii, includerea conceptului Grupurilor tactice de lupt[6] (Battle Groups - BGs), asumarea de noi angajamente din partea statelor membre.

Planul European de Actiune n domeniul Capacittilor de Aprare (ECAP), lansat n 2001, are ca scop remedierea deficientelor n domeniul capabilittilor UE n care functioneaza 13 grupuri de proiect: trei vor fi (coordonate de ctre EUMC), majoritatea vor fi transferate ctre EDA, si unul va fi nchis.

Agentia european pentru dezvoltarea capacittilor de aprare, cercetare, achizitie si armamente a fost nfiintat n iulie 2004. Are ca obiective dezvoltarea capabilittilor n domeniul aprrii, cooperarea n materie de armamente, crearea unei piete europene competitive n domeniul armamentului si echipamentelor de aprare, promovarea de proiecte de cercetare n domeniul tehnologiilor strategice de vrf din sectorul aprriisicapabilittilor de securitate. Romnia a participat doar la activittile Grupului Vest-European pentru Armamente a crei activitate a fost preluat n cadrul Agentiei.

Abordarea capacittii global de deplasarea trupelor (GAD) este o initiativ a UE, la propunerea Frantei, ce vizeaz optimizarea coordonarii ntrunite n domeniul transportului strategic pentru sustinerea operatiilor de gestionare a crizelor. Are ca obiectiv accesul tuturor statelor membre la sistemul ADAMS al NATO (SHAPE) de planificare a transportului; crearea sistemului de coordonare a transportului terestru, prin aplicarea unei abordari integrate, multimodale; necesitatea asigurrii unui echilibru ntre prezentrile care sunt fcute celor dou centre europene de coordonare a transportului si miscrii (Atena si Eindhoven).

Participarea la elaborarea deciziilor legate de gestionarea aspectelor militare si civile ale crizelor, vizeaz urmtoarele aspecte:

(Coordonarea civil-militar planificarea integrat mbunttirea Coordonrii Civil-Militare a UE pledeaz pentru o planificare integrat/comprehensive planning a cooperarii civilo-militare n operatiunile de gestionare a crizelor, cresterea rolului grupurilor de lucru geografice, mbunttirea cooperarii inter-pilieri, mbunttirea procesului de analiz a situatiilor de criz, operationalizarea listei de observare a statelor susceptibile pentru o criz iminenta, mbunttirea conceptului de gestionare a crizelor, utilizarea unor instrumente de planificare suplimentare, mbunttireasistemului de finantare a operatiilor civile PESA, mbunttirea capacittii de coordonare a EUSR (reprezentant special al UE), dezvoltarea unei abordri integrate a activittilor n teatru, stabilirea unui proces de instruire pre-dislocare, co-locarea actorilor UE din teatru, rotirea personalului UE n functie de expertiza acumulat n teatru.

(Conceptia UE privind sprijinul PESA n domeniul reformei sectorului de securitate (SSR) de COPS .- vizeaz asistenta destinat statelor partenere pe acest domeniu, pe baza urmatoarelor principii: responsabilizare local, asigurarea coerentei actiunilor externe, respectarea normelor democratice siinternationale referitoare la respectarea drepturilor omului si a statului de drept. Prevede cooperarea UE si cu ONG-urile, n domenii precum: sectorul de aprare, politie, justitie si statul de drept, finantarea sectorului de securitate, controlul la frontiere si domeniul vamal, demobilizare, dezarmare si reintegare (DDR).

(Celula civil-militar a UE. Din 13 decembrie 2004 Romnia se afla n cadrul Statului Major al UE (EUMS), sub autoritatea directorului general al EUMS, compus din compartimentul de planificare strategicsi nucleul permanent. Rolul acestei celule este de a mbuntti capacitatea UE de gestionare a crizelor, prin integrarea sistemelor de planificare a operatiilor mixte civil-militare conduse de UE. Celula are functii de planificare strategicsi operational pentru rspuns la crize (inclusiv operatiile civile).

Implicarea n activittile curente ale organismelor UE cu atributii n sfera securittiisi participarea la sesiunile Adunarii UEO, respectiv ale Adunarii Interparlamentare de Securitate siAprare.

Experienta participarii Romniei la Parteneriatul pentru Pace este benefica, din punct de vedere militar, pentru ndeplinirea obiectivelor PESA. Din punct de vedere militar, Romnia se poate constitui ntr-un pilon important al PESA n partea centralsi sud-estic a continentului european, fapt demonstrat de participarea sa la Forta Multinational de Pace din Sud-Estul Europei (MPSEE), la Brigada Multinational cu Capacitate de Lupt Ridicat a Fortelor ONU n Asteptare (SHIRBRIG), la Grupul de cooperare naval n Marea Neagr (BLACKSEAFOR), la constituirea unei brigzi de mentinere a pcii a trilor din centrul Europei (CENCOOP) si a unor unitti militare mixte un batalion romno-ungar de mentinere a pcii, o unitate romno-ucrainiano-ungaro-slovac de geniu.

Participarea la exercitiile si operatiile de gestionare a crizelor conduse de UE. Operatiunea Militar EUFOR - ALTHEA din Bosnia-Hertegovina.

Efectivele participante sunt de aproximativ 6.300 militari, din partea a 22 state membre UE si a 11 state terte, ntre care si tara noastr. Operatia ALTHEA este considerat un succes din perspectiva aplicrii mecanismului NATO-UE Berlin plus si a angajamentului multidimensional european n teatrul de operatii din Bosnia- Hertegovina.

n urma semnrii Tratatului de aderare a Romniei la UE la 25 aprilie 2005, Romnia a dobndit dreptul de a exercita rolul de observator activ la nivelul tuturor institutiilor comunitare, fiind necesar asigurarea prezentei reprezentatilor romni la nivelul institutiilor europene si al grupurilor de lucru ale acestora.

3.2. Romnia si Organizatia Tratatului Nord-Atlantic, cooperare si modernizare

Odat cu admiterea Romniei ca stat membru cu drepturi depline n NATO, politica de aprare national dobndeste un caracter pro-activ pronuntat. Ca o consecint, responsabilittile Romniei nu se mai limiteaz la politici care asiguraprarea teritoriului national ori la diplomatia preventiv, ci si la politici care promoveaz ofensiv interesele Romniei si care sprijin stabilitatea global n orice regiune n care NATO are misiuni. n consecint, pentru acest prim deceniu al secolului al XXI-lea obiectivele politicii de aprare a Romniei sunt:

-consolidarea statutului Romniei ca stat membru NATO si UE si dezvoltarea unui profil strategic adecvat n cadrul acestor organizatii;

-continuarea reformei organismului militar pentru dezvoltarea unei capacitti de aprare credibile, moderne si eficiente;

-ntrirea controlului civil si democratic asupra armatei si perfectionarea mecanismelor de realizare a acestuia, n conformitate cu principiile si valorile democratiei constitutionale;

-consolidarea statutului Romniei de contributor la securitatea regionalsi global[7].

n concordant cu pozitia geostrategic a Romniei n spatiul sud-est european tara de frontier a NATO si a Uniunii Europene politica de aprare national are ca obiectiv aprarea si promovarea intereselor vitale ale Romniei, precum si participarea activ a trii noastre la asigurarea securittii zonelor de interes NATO si UE.

Lrgirea Alianteisi a UE, transformrile la care sunt supuse cele doua organizatii si misiunile asumate de acestea au impactul cel mai important asupra arhitecturii de securitate a spatiului euro-atlantic si la nivel global. Noii membri ai UE, n egal msursi membri ai NATO, vor sustine probabil n continuare complementaritatea ntre NATO si UE, plecnd de la rolul vital pe care l juca Alianta n asigurarea securittiisistabilittii spatiului euro-atlantic. Pe termen mediu, nu este exclus consolidarea nucleului atlanticist n cadrul UE, cu posibile implicatii asupra dezvoltrii PESA. Pe termen lung, trebuie luat n calcul si ipoteza reorientrii ctre curentul europenist al statelor din cadrul Uniunii care au o capacitate de aprare mai redus. Marea Britanie si va dezvolta probabil optiunea pentru o politica de echilibru n relatiile cu SUA si partenerii din UE, considernd pro-atlanticismul traditional ca o implicare cu consistente sporite n dezvoltarea PESA[8].

Prin asumarea unor responsabilitti mai mari n zona Balcanilor, UE va urmri n continuare consolidarea credibilittii sale n domeniul securittii, iar NATO va dori ca una din misiunile sale, pe termen lung, s fie declarat un succes. Ca urmare a schimbrii statutului Mrii Negre din mare nchis n mare deschis, n zona s-au produs modificri radicale, proces care nu este definitivat si va influenta mediul de securitate n zona, att pe termen mediu, ct si pe termen lung.

Romnia si-a asumat un rol activ n sud-estul Europei si reprezin un factor de stabilitate n regiune, promovnd relatiile de bun vecinatate cu toate statele vecine sicontribuind la ntrirea cooperarii regionale. Localizarea geografic a Romniei oferAliantei o nou deschidere ctre zone importante cum sunt zona Caucazului si Asia Central, zone n care Romnia are o influent deosebitsi, de aceea, implicarea sa trebuie sa fie maxim[9].

Transformrile vor fi produse att de redistribuirea bazelor militare, ct si de pozitiile strategice detinute de riverani si de prezenta strin n regiune n format bi si multinational. Practic, toate statele din regiune au relatii institutionalizate cu NATO, ca membri sau ca parteneri.

Dezvoltarea societtii globale, cresterea impactului comunicatiilor si al schimbului de informatii n politica international, ct si mai ales definirea noilor parametri de evolutie si a noilor actori internationali vor reprezenta oportunitti, dar si riscuri la adresa securittii Romniei. ntr-o lume a interdependentei globale, a multiplicrii actiunilor actorilor non-statali pe scena international, securitatea Romniei nu mai poate fi definit n parametri exclusiv nationali si va depinde fundamental de asigurarea stabilittii n plan regional si global. Securitatea national va fi proiectat n interiorul NATO si UE, n functie de politicile specifice celor dou organizatii. Esenta securittii Romniei o va constitui asigurarea unei coeziuni si logici interne a tuturor transformrilor n curs de desfsurare sau care vor fi impuse de necesittile ulterioare, n cadrul unui sistem care va permite continuitatea politicilor macro si adaptarea la nivel micro a cerintelor interne siinternationale.

CONCLUZII

Actualele tendinte planetare, proliferarea asimetric a unor noi amenintri si riscuri la adresa securittiiinternationale sunt o certitudine care pun n stare de alerta aprarea national la nivelul supozitiilor sale n ceea ce priveste conceptia si planul actiunilor concrete.

Statutul Romniei de membru a structurii de securitate euroatlantice si de membru a Uniunii Europene, coroborat cu caracteristicile evolutiei relatiilor geopolitice din zona Mrii Negre si din regiunile adiacente acesteia determin, n mod inevitabil, transformarea strategiei de securitate nationalsi, implicit, a strategiei militare, cu implicatii majore asupra rolului, locului si destinatiei fortelor armate, n general, si a fortelor navale, n particular. Acest nou statut al Romniei presupune, n afara garantrii stabilittiisisecurittii nationale, responsabilitti n domeniul generrii de stabilitate/securitate regionalsieuropean.

Politica extern a Romniei trebuie s se focalizeze asupra protejrii intereselor sociale si economice ale cettenilor romni, precum si promovrii si protejrii intereselor economice, politice si militare ale trii noastre, n concordant cu pozitia sa geopoliticsi geostrategic. De asemenea, politica extern trebuie s ia n considerare participarea activ la constructia instutionalsi cultural a Europei Unite.

Securitatea national va fi proiectat n interiorul NATO si UE, n functie de politicile specifice celor dou organizatii. Esenta securittii Romniei o va constitui asigurarea unei coeziuni si logici interne a tuturor transformrilor n curs de desfsurare sau care vor fi impuse de necesittile ulterioare, n cadrul unui sistem care va permite continuitatea politicilor macro si adaptarea la nivel micro a cerintelor interne siinternationale. n acest sens consideram c, este important ca toti actorii internationali majori s actioneze ntr-un mod coordonat, aplicnd un larg spectru de instrumente civile si militare printr-un efort concertat, care tine cont de mandatele si atuurile fiecruia.

[1] http://www.nato.int/docu/facts.htm

[2] Chirac, M. D., Politici si strategii de securitate la nceputul secolului XXI, Editura U.N.Ap., Bucuresti, 2005, pp.41-53.

[3] Summit-ul de la Riga (28-29 noiembrie 2006) a fost dominat de problema misiunii n Afganistan.

[4] Dinu, Mihai-stefan; Bahnareanu, Cristian, Actualitti si perspective n politica european de securitate siaprare, Editura UNAp, Bucuresti, 2006, pp. 7-12.

[5]Constitutia Romniei modificatsi completat prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 (art. 1, 2 si 4).

[6] Grupurile tactice de lupta ale UE (BGs) reprezint pachete de forte coerente si credibile de nivel batalion ntarit (aprox. 1500 militari), incluznd elemente de sprijin de lupta, de sprijin logistic, precum si capacitatile de transport strategic si de sustinere n teatru. Misiunea lor general este de a pregti conditiile pentru interventia fortelor principale (fortele traditionale de mentinere a pcii), putnd actiona si autonom si putnd fi dislocabile n teatru n 5 - 10 zile, pentru 30-120 de zile.

[7]Carta alb a securittiisiaprrii nationale, Guvernul Romniei, Bucuresti, 2004.

[8] Robertson, George, Viitorul Aliantei Nord-Atlantice, n Gndirea militar romneasc, nr.3/2004, p.167.

[9] Raportul privind desfsurarea procesului de reforma si restructurare a Armatei Romniei n perioada 2004-2012, Bucuresti, 2004.

BIBLIOGRAFIE

A. LEGISLAIE1. Constitutia Romniei2. XXX, Legea aprrii nationale a Romniei, n Monitorul oficial, 1994.3. XXX, Legea planificarii aprrii nr. 473, n Monitorul oficial, 2004.

B. LUCRRI DE REFERIN

4. XXX, Carte Alba a Guvernului. Armata Romniei 2010: reforma si integrare euroatlantic, Editura Militar, Bucuresti, 2000.

5. XXX, Carte Alb asecurittiisiaprrii nationale, Bucuresti, 2004.

6. XXX, Manualul NATO.7. XXX, Strategia de securitate a Uniunii Europene, 2003.8. XXX, Strategia nationalsi euroatlentic, Editura U.N.Ap, Bucuresti, 2004.

C. LUCRRI DE SPECIALITATE

9. Antipo Maricel, Securitatea si terorismul. Editura Celsius, Bucuresti, 2004.10. Buzan Barbu, Popoarele, statele si teama, Editura Cartier, Chisinu, 2000.11. Chiriac Mircea,Politici si strategii de securitate la nceputul secolului XXI, Editura U.N.Ap, Bucuresti, 2005.12. Alexandrescu Grigore, Vaduva Gheorghe, Dinu Mihai-stefan, Studii de securitate siaprare, vol.I, Editura U.N.Ap., Bucuresti, 2005.13. Ivin Toffler, Rzboisi antirzboi. Supravietuirea n zorii secolului XXI, Editura Antet, Bucuresti, 1995.14. Maior George Cristian, Politica de aprare a Romniei, n Monitorul Strategic, anul 3, nr.1-2/2002.15. Mostoflei Constantin, Provocri la adresasecurittiisi strategiei la nceputul secolului XXI, Editura U.N.Ap., Bucuresti, 2005.16. Mostoflei Constantin, Securitatea siaprarea spatiului sud-est european n contextul transformrilor de la nceputul mileniului III, Editura U.N.Ap., Bucuresti, 2006.17. Mostoflei Constantin, Dinamica Mediului European de Securitate, Editura U.N.Ap., Bucuresti, 2007.18. Mostoflei Constantin, Exigente ale PESA asupra securittiisiaprrii Romniei, Editura U.N.Ap., Bucuresti, 2007.19. Mostoflei Constantin, Spatiul Sud-Est European n contextul globalizrii, Editura U.N.Ap., Bucuresti, 2007.20. Mostoflei Constantin, DUU, Petre, SARCINSCHI Alexandra, Studii de securitate siaprare, vol.II, Editura U.N.Ap., Bucuresti, 2005.21. Muresan Laurentiu, Pop, Aurel, BONCIU, Florentin, Politica Europen de Securitate siAprare- elemente de influentare a Romniei n domeniul politicii de securitate siaprare, Institutul European din Romnia, Stidii de impact II, Studiul nr. 4, Bucuresti, 2004, n www. Ier.ro.22. Nye Jr., Joseph Schmith, Descifrarea conflictelor internationale. Teorie si istorie, Editura Antet, Bucuresti, 2005.23. Sava Ionel Nicu, Extinderea NATO. Puncte de stabilitate si securitate ctre Est, Institutul Social Romn, 2003.24. Zbignien Brzezinscki, Marea Tabla de sah. Suprematia americansi imperativele sale geostrategice, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2000.D. SURSE INTERNET25. XXX, Strategia de securitate national a Romniei, n www. mapn. ro.26. XXX, Strategia militar a Romniei, 2006 n www. mapn. ro.