sanatatea fara medicamente - p.v. marchesseau

8/2/2019 Sanatatea Fara Medicamente - P.v. MARCHESSEAU

http://slidepdf.com/reader/full/sanatatea-fara-medicamente-pv-marchesseau 1/48

P.V. MARCHESSEAU

Sãnãtatea fãrã medicamente prin Naturopatie

Baze Filosofice, Ştiinţifice şi Tehnice ale Naturopatiei Ortodoxe(sau Higiena Vitalã)

Editat de cãtre autor

Colecţia "Mici Tratate de Umanism Biologic"

1



" Dumnezeu nu a fãcut boala şi încã mai puţin medicii şi

remediile"

Sãnãtatea fãrã medicamente prin naturopatie

de biologul P-V Marchesseau

N. B - Copyright de P-V Marchesseau(toate drepturile de reproducere rezervate) 1974

2



- Capitolul I -

Sãnãtatea cu ajutorul medicamentelor este un non-sensştiinţific

3



"Adevãratul medic

lucreazã pentru dispariţia oricãreimedicini"

P.M

Sãnãtatea prin intermediul medicamentelor (otrãvuri) esteun non-sens ştiinţific

Sau este demonstrat fãrã nici o opinie preconceputã, cãnaturopatia, sub forma sa dublã igienicã şi terapeuticã,reprezintã viitorul în materie de sãnãtate.

În lipsa posibilitãţii de a schimba boala, bolnavul schimbã adeseamedicul. De fapt, el nu schimbã nimic. Ar face mai bine sã

schimbe...medicina.

Într-adevãr, metodele valabile nu lipsesc, dincolo de orice oficialitate.Se vorbeşte de medicinã paralelã; ceea ce este de fapt o denumirenepotrivitã, care lasã sã se înţeleagã cã metodele sale nu se conjugã niciodatãşi chiar se opun.

În principiu, toate mijloacele preconizate sunt convergente şicomplementare, şi niciodatã paralele sau antagoniste.

Aceastã noţiune fundamentalã de "medicinã integralã" admisã, deschidecalea problemei în ceea ce priveşte modul în care bolnavul se poate regãsi în"labirintul terapeutic" care se oferã lui.

Iatã aici firul conductor care o sã-i permitã de a urma calea cea mai pertinentã.(calea cea bunã)

4



Jos Mãştile

A) Prima regulã care trebuie observatã, atunci când suntembolnavi, este de a cãuta un medic grijuliu şi conştient de faptul cã nutrebuie sã risipeascã puţina sãnãtate care ne-a mai rãmas.

În acest spirit, cel mai bun practician va fi întotdeauna cel care se va preta cât mai puţin la un tratament medicamentos şi va încerca sã reeduce câtmai mult.

Acest practician de elitã nu foloseşte decât rar, doar în caz de urgenţã,drogurile toxice obişnuite, foarte eficace la nivel de simptome, dar foarte

prejudiciabile individului şi speciei.

El preferã sã acţioneze, conform fiziologiei, prin intermediul agenţilor naturali (sau fizici), şi se strãduieşte sã surprindã cauza generalã şi profundãa rãului trecând dincolo de localizãrile simptomatice (boli clasice) care nusunt decât mãşti.

El vegheazã mai presus de orice sã ocroteascã autonomia Forţei Vitale,care se aflã în sistemul neuro-endocrin. El ştie, în acest sens, cã ea luptã cuinteligenţã împotriva dezordinilor interne, şi cã el este destul de inteligent dea o face "asociatã" în aceastã luptã împotriva bolii.

B) Acest gen de medic, plin de înţelepciune hipocraticã, hrãnit înpura tradiţie esenianã, existã, dar este rar.

Fie cã este format cu ajutorul unor studii clasice, sau îşi are matcasapienţialã în facultãţile libere urmând modul anglo-saxon, acest lucruconteazã mai puţin. Formaţia sa veritabilã rezidã, înainte de toate, într-o

profundã meditaţie asupra fenomenelor Vieţii, departe de conceptele fizico-chimice, dragi materialiştilor. Gândirea sa, din contrã, îşi bazeazãrãspunsurile sale pe sursele cele mai vii ale Vitalismului.

5



Acest "preot" al sãnãtãţii cunoaşte delicateţea mecanismelor vitale carene animã pe fiecare în parte; el le cunoaşte natura lor ascunsã, percepeoriginea şi sfârşitul lor, şi în consecinţã nu le violenteazã niciodatã, îndorinţa sa, uneori justificatã de a le stimula.

C) Dacã vi se întâmplã, din fericire, de a întâlni un medic deaceastã calitate pe drumul vostru într-o zi de mare suferinţã în urmaunei boli, atunci, binecuvântaţi pe Dumnezeu !

În marea sa mensuetudine, şi în ciuda erorilor voastre,ar fi fost totulfãcut pentru voi. Într-adevãr, graţie acestei întâlniri providenţiale, o mare

parte din sãnãtatea voastrã, pierdutã din cauza greşelii voastre, vã va fireadusã.

Cât despre medicii cotidieni care se amuzã sau i-au în derâdere regula pe care o sã o enunţãm, sã nu aveţi încredere în ei ca în ciumã, oricare ar fi prestigiul sau diplomele lor.

D) Aceastã "regulã" de bun simţ se rezumã la trei aforisme, pe carear trebui sã le gravãm în litere de aur pe toate şcolile medicale din lume.

Iatã-le aici :

1. Mai întâi, a preveni pentru a nu trebui sã vindeci (deoarece ceamai bunã terapeuticãnu restituie niciodatã sãnãtatea în totalitatea ei iniţialã);

2. Apoi, dacã trebuie sã îngrijim, sã o facem fãrã sã dãunãm sau sãaducem prejudicii (deoarece un remediu mai rãu decât rãul înceteazã sãmai fie un remediu);

3. În final, pentru a ajunge la aceastã finalitate, urmaţi proceselecurative ale organismului (deoarece corpul ştie, mai bine decât cel mai bunmedic, ceea ce trebuie sã facã).

6



Victorie à la Pyrrhus

A) Aceastã regulã de prudenţã este adesea uitatã nu numai demedic dar şi de bolnav.

"Sãnãtate mai întâi", se reclamã, fãrã a mai reflecta, în sub-înţelesul eichiar : "şi prin orice mijloc pentru ca mersul sãu, repede şi bine, pe caredurerile noastre se eludeazã, pe care disconfortul nostru se estompeazã, şi pecare noi putem sã trãim ca înainte". Criteriul de succes este în aceastãeficacitate îndoielnicã.

Remediul bun este cel care ”reuşeşte"; medicul valoros, cel care îl prescrie. Bolnavul nu îşi pune alte probleme. El nu are dreptate, cãci nutrebuie sã ne dorim orice sãnãtate.

Aceasta se mãsoarã întotdeauna cu mijloacele utilizate pentru a odobândi.

Deviza noastrã : "Sãnãtate naturalã înainte de toate" precizeazã mai bine coneptul de calitate la care suntem ataşaţi.

B) Desigur, Sãnãtatea, Dragostea şi Banul reprezintã fãrã îndoialã,Trilogia fericirii umane.

Nimeni nu se îndoieşte de aceasta. Şi în aceastã lume unde boala şimoartea au apãrut aşa repede, Sãnãtatea apãrea ca prima dintre acestebunuri.

Nu trebuie, deci, sã ne mirãm cã facem tot ceea ce credem util pentrua regãsi ceea ce am pierdut.

"Sãnãtate mai întâi" este deci primul strigãt care urcã din profunzimileinstinctului nostru de conservare; dar trebuie sã gãndim,mai degrabã, la ceeace ar putea fi aceastã "sãnãtate", şi cât este de stângaci de a se satisface de oSãnãtate artificialã ne-având decât aparenţele adevãrului. Existã succeseterapeutice care sunt veritabile eşecuri şi care costã scump în ceea cepriveşte vitalitatea bolnavului.

7



C) Din pãcate, Sãnãtatea actualã, pe care noi o propunem, este unadin formele detestabile ale acestei artificialitãţi.

Ea este obţinutã şi întreţinutã, urmând moda ştiinţificã a momentului, prin intermediul marilor lovituri a ceea ce înseamnã

remediile anti-simptomatice, şi, de surplusuri toxice, care înãbuşã reacţile de auto-apãrareale organismului, nu ating totuşi niciodatã cauza generalã şi profundã arãului, şi ne otrãvesc în mod inexorabil.

Medicina oficialã "care dispenseazã aceastã Sãnãtate artificialã", şicare se numeşte singurã ştiinţificã şi din acest motiv se vede suficientã sieşişi se vrea exclusivã, obţine astfel victorii care, în definitiv, se soldeazã cu

înfrângeri.

Noi ştim, într-adevãr, cã aceastã medicinã nu protejeazã "pseudo-vindecaţii" care recidiveazã la cea mai micã alertã, şi observã adesea noiafecţiuni care se succed la cele vechi prin transferurile morbide rezultânddin brutalitatea represiunilor şi a otrãvurilor medicamentoase.

D) Pe de altã parte, şi acest lucru este foarte grav, aceastã formã de"sãnãtate artificialã" compromite longevitatea individului şi viitorulchiar al speciei alternând capitalul genetic.

Ea costã scump colectivitãţile care se întreţin cu aceasta. În ritmul încare merg lucrurile, bugetele naţionale nu vor mai suporta atât.

Securitatea Socialã este o lucrare admirabilã în sine; dar aşa cum esteea conceputã, axatã pe o concepţie falsã despre Sãnãtate, şi sprijinindu-se pemetode medicale adecvate, ea devine paradoxal forma cea mai perfectã ainsecuritãţii şi sãmânţa revoluţilor viitoare deoarece mizeria socialã ca

pârâiaşele umple râurile pânã la inundaţie finalã.

8



Ochi de cârtiţã

A) Nu vor lipsi unii sã gãseascã propunerile noastre exegerate. În

acest caz, decadenţele succesive care lovesc pe toţi bolnavii, fãrãexcepţie, supuşi timp de câţiva ani unei chimioterapii intense.

Sau sã se întrebe, încã, din ce motive oamenii cei mai civilizaţi, decicei mai bine îngrijiţi, sunt în acelaşi timp cei mai bolnavi şi cei maidegeneraţi ?

Totuşi, dacã cei care ne contrazic îşi menţin poziţile lor critice, ei vor afla aici toate elementele filosofice, ştiinţifice şi tehnice, care le lipsesc

pentru a asimila învãţãturile noastre.

B) Noi spunem de ce "igiena falsã"(cea a vaccinãrilor şi asterilizãrilor ) fragilizeazã rasa mai mult decât ea o protejeazã; şi motivelecare fac ca "medicina rea" (cea a represiunilor brutale şi a drogurilor toxice) nu aduce sãnãtatea, ci creeazã din contrã vicieri umorale de neşters,surse de putreziri morbide.

C) Şi, în faţa tarelor deja înscrise, noi vom indica modalitatea prin care panta fatalã a degenerscenţei şi a reda oamenilor calitãţile lor ancestrale

pierdute; într-un cuvânt, este încã posibil de a reface o "aristrocraţie biologicã"prin practica generalizatã a NATUROPATIEI.

9



Medicamentul Otravã

Înainte de a expune bazele sistemului nostru, mai precizãm încã unele puncte rãspunzând la întrebãrile obişnuite care ne sunt puse întotdeauna, cu

prilejul conferinţelor noastre.

A) Abuzurile, pericolele, erorile, carenţele "medicinei oficiale"legitimeazã noua metodã pe care noi o propunem.

Iatã ceea ce marele public gândeşte. Contestarea, care caracterizeazãepoca noastrã, nu este limitatã doar la domeniile politicii sau a moravurilor.Ea a câştigat ştiinţele şi medicina. Dar, în ultimul domeniu, contestarea aluat o formã foarte specialã, cea a inchietudinii.

Bolnavul din zilele noastre, se teme de de violenţa terapeuticã şi desalturile chirurgicale. Sigur, dupã Moliere, întotdeauna s-a glumit pe seamamedicilor; dar criticile vizau mai mult, dincolo de persoana ca atare, adicãcarenţele ştiinţei.

Se râdea de medici crezând în medicinã; totuşi, lumea s-a schimbat.Publicul, mai instruit, mai bine informat, nu mai crede la fel de naiv caaltãdatã în virtuţile remedilor, pe care o presã în delir le prezintã periodic încalitate de panacee. Se ştie, din experienţã, ce valoreazã aceste "remedii

miracol", care se succed în ritmul trecerii timpului.

Acest tam- tam pseudo-ştiinţific, este foarte bine definit de numelemagic "progres", dar nu mai impresioneazã pe nimeni. Astfel, eşeculantibioticelor dupã cel al sulfamidelor, care nu mai protejeazã în faţarezistenţelor microbiene crescute, a fost în mod crud resimţit de opinia

publicã.

Îndoiala a succedat întotdeauna şi în orice lor încrederea.

B) Bolnavii ezitã, acum, sã se îngrijeascã.

Faimoasa "bandã roşie" care niciodatã nu trezea interesul lor, îiînspãimântã literalmente. Şi fãrã avantajul rambursãrii, ei ar delãsa mediculîn favoarea vindecãtorului. El se teme de remediu mai mult decât de rãu. La

10



ce bun sã disparã o afectare pentru a o face sã se nascã o alta, adesea mainedreaptã.

Ar merita mai bine sã fie salvat în afara regulilor decât a muri în

cadrul regulilor.

Rãbdarea pacienţilor

A) Ea are limitele sale. Bolnavii îşi refuzã rolul de consumatori demedicamente, şi mai mult, rolul de cobai.

Este adevãrat cã accidentele, semnalate din timp în timp mare grabã, nusunt fãcute pentru a calma neliniştea lor. Un produs oarecare, înzestrat cutoate sigilele oficiale, face monstre în serie; un alt produs, de asemeneatestat, este retras de pe piaţã deoarece este responsabil de dermatoze grave,de albuminurie, de accidente cerebrale, etc.

Pentru a lupta împotriva impresiei proaste produse, se vorbeşte desupramedicaţie prin imprudenţã. Se vrea sã se creadã cã bolnavii cumpãrãde capul lor orice pentru a se îngriji.

Însã, în realitate, bolnavii nu sunt atât de nebuni cã sã se otrãveascã în

mod voluntar; în plus, vânzarea de produse periculoase este reglementatãsever în farmacii, şi farmaciştii îşi cunosc de altfel foarte bine meseria. Dacãexistã abuzuri, acestea se datoreazã medicilor care acordã prea multã

încredere în produse farmaceutice, lãudate de laboratoare. Ei sfãtuiescutillizarea pe încredere a unui prospect fãrã ai cunoaşte destul de bineefectele secundare (care ignorã chiar inventatorul).

Ordonanţele unor practicieni, ne zicea un prieten care era farmacist,sunt prea des veritabile capodopere de imtoxicare inconştientã.

Şi pe de altã parte el ne încredinţa cã era nevoie sã reducã dozele sau sãspaţieze utilizarea pentru a evita accidentele.

Confirmând aceastã judecatã asupra practicii neconsiderate a chimieimedicale, un medic (S...din Paris) ne declara altã datã : "Medicii suntsingurii care pot sã ucidã...în mod legal".

11



B) O anchetã recentã, realizatã în USA, a relevat faptul cã 50 % dindiagnostice erau false, şi cã mai mult de 40 % din cazurile demortalitate în mediu spitalicesc erau datorate violenţei remediilor.

Chirurgia face în mod egal ca oamenii sã se teamã. Sunt rari cei caremerg în prezent la operaţie cu liniştea pe care au avut-o în trecut. Scandalultransplantãrilor de ţesuturi nu a schimbat lucrurile.

Deziluzia îşi face loc chiar în cadrul facultãţi, unde profesorii nu se maitem de a denunţa în mod deschis riscurile expuse prin desfrâul demedicamente otravã, şi exploatarea chirurgicalã pe care nu o justificã nimic.Este un semnal cã, cunoaşterea medicalã actualã, aşa cum este ea redactatãîn învãţãmântul sãu analitic, experimental şi materialist, nu mai rãspundenevoilor cotidiene, şi cã ar conveni sã facã mai bine, totuşi fãrã a abandona

ceea ce conţine preţios, adicã instrumente în cazuri excepţionale. Sã nucãdem dintr-o extremã în alta. Adevãrata judecatã se depãrteazã de oriceextremitate.

Le Pave de L'Ours

A) Dar, vor zice scepticii, ce faceţi voi cu progresul medical ? Foartemulţi pacienţi nu supravieţuiesc ei graţie descoperirilor moderne ?

Rãspunsul nostru va fi fãrã echivoc. Noi ni negãm aceastã formã de progres. Medicina oficialã, în calitate de metodã represivã a simptomelormaligne, a fãcut remarcabile progrese, ce ar fi stupid de a o refuza printr-oidee preconceputã, ceea ce nu vom face.

În urgenţã, în faţa marilor dureri, instabilitãţilor microbiene (rãuîntreţinute), sau gravele leziuni (ireductibile), chimioterapia modernãrealizeazã în fiecare zi veritabile "tururi de forţã" fãcând sã trãiascã persoane

12



condamnate. În acest sens, ea este indispensabilã. Totuşi, nu este vorba aicidecât de cazul speciei. Majoritatea populaţiei este foarte îndepãrtatã deaceste stãri extreme şi reclamã griji care privesc mai mult reeducareafuncţionalã decât represiunea simptomaticã. Aceastã carenţã a mediciniioficiale noi ne oferim sã o acoperim prin învãţãmântul nostru naturopatic.

În concluzie, noi nu negãm eficacitatea drogurilor clasice; noi nusfãtuim altceva decât utilizarea lor în doar 20 % din cazuri.

B) Faptele urmãtoare dovedesc cã folosirea de remedii ar putea sãfie limitatã într-o manierã importantã, fãrã nici un prejudiciu pentrubolnavi, ci din contrã.

În mai multe rânduri, şefi de clinici cunoscuţi au împãrţit bolnavii lor în

douã grupuri : Unii trataţi urmând medicina oficialã, alţii îngrijiţi cu"placebos" (apã distilatã). Cei care s-au vindecat au fost mai mult din rândulcelor care nu au fost asistaţi de un program clinic.

În timpul rãzboiului din Vietnam, americanii rãspândiţi nu- şi dãdeauasistenţa decât rãniţilor consideraţi recuperabili. Era mai mult succes printre"abandonaţi".

Ultimul exemplu, ca urmare a grevei medicale din Italia şi din Israel, o

scãdere importantã a mortalitãţi (mai mult de 30 % ) a fost înregistratã.Oficialii nu au ştiut niciodatã cauza, şi de fapt o cautã întotdeauna.

13



Pietrele care cad nu mint niciodatã

A) "Totuşi, zic cei ireductibili, statisticile de longevitate suntindiscutabile. Nu demonstreazã ele de o manierã foarte netã cã noi

trãim în prezent mult mai mult decât cei vechi, graţie mediciniimoderne şi descoperirilor ei ? "

Sã judecãm bine :

1 Dacã este stabilit cã noi trãim mai mult, de ce sã atribuim aceastãlongevitate numai actului medical şi nu vorbim de bineafacerile igieneişi a legilor sociale. Baia, sportul, ziua de lucru de 8 ore, concedile plãtite,etc., au fãcut cu siguranţã mai mult pentru sãnãtate decât penicilina şi altecortizoane.

2 În prezent, rãmâne de stabilit autenticitatea acestei longevitãţi pestatistici (!), la care noi ne aplecãm urechile.

Noi le credem prefabricate. Sã ne explicãm. Se pretinde cã oameniiating în zilele noastre o vãrstã mai avansatã decât altãdatã. Se afirmã, deexemplu, cã durata noastrã de viaţã s-a dublat în raport cu cea de oamenilor care trãiau în epoca lui Ludovic al XIV de exemplu. Un asemenearaţionament este fãrã fondament. Cine poate calcula longevitaea unui popor

când au existat mai multe secole în urma lui, şi într-un timp când registrelede stare civilã erau ca şi cvasi- inexistente.

Procedând în aceastã manierã, am putea sã afirmãm fãrã zâmbete pe buze cã galii din vechime mureau cu toţii înainte de a atinge faza adultã, şicã luptele lor cu romanii nu au fost decât bãtãlii ...de copii.

3 Şi apoi, de ce sã lãsãm sã intre, în calculul longevitãţii, câştigurileobţinute prin reducerea mortalitãţii infantile datorate igienei ?

Aceasta relevã mijloacele, dar înşealã rezultatele. Contra-expertizanoastrã este revelatoare. Am mers în vechul cimitir şi am notat numãrul de

persoane care au atins vârsta centenarã înainte de a muri. Aceeaşi anchetã încimitire mai recente ne-a dat un procent net inferior.

14



Gropile mortuare spun adevãrul pe care statisticile trucate îlascund. Se trãia mult mai mult altãdatã.

4 Pe de altã parte, dacã "medicina" avea o influenţã oarecare

asupra longevitãţii, aceasta s-ar observa la nivelul bolilor.Or rãul nu a scãzut cu nimic. Unele afecţiuni sunt chiar mai violente ca

altãdatã. Cancerul roade specia la ambele capete. Bebeluşi se nasc culeucemie. Cât priveşte bolile cardio-vasculare, ele domnesc cu precãdere; şiafecţiunile nervoase şi mentale nu le cedeazã cu nimic.

Se vorbeşte, pentru a se scuza, de "boli de civilizaţie", ca şi cum aceasta puteau schimba ceva. În realitate, nu este un mâine în care spitalele vor închide porţile lor, şi unde medicii vor trebui sã se recicleze. Aceasta este,

totuşi, criteriul unei veritabile sãnãtãţi sociale.

Unde este deci progresul sanitar în societãţile noastre moderne ?

De la Homeopatie la cel care vindecã

A) În faţa acestei medicinii savante, care calmeazã fãrã a vindeca şiintoxicã adesea, ce o sã facã bolnavul care - trãdat în speranţele sale- i-a

brusc cunoştinţã de aceastã situaţie paradoxalã ?

El o sã respingã în bloc alopatia (care este o situaţie contrarã bunuluisimţ), şi o sã se întoarcã hotãrât spre homeopaţi, sau vindecãtori(magnetizori, fitoterapeuţi, acupunctori, ciropractori şi alţi manipulatori carefãrã se fie medici se pun în postura de a vindeca de fracturi sau luxaţii şifalşi- Naturopaţi). Aceşti practicieni sunt, incontestabil, mai puţin periculoşi

pentru bolnavii care refuzând metodele noastre se aruncã în braţelemedicinei chimiste.

B) Din pãcate, ei îngrijesc ei înşişi simptomele, şi uitã cauzahumoralã.

Totuşim, recunoaştem cã ei nu uzeazã de produse toxice. În acest sens,ei nu aduc nici o pagubã, şi din acest motiv meritã consideraţia pe care le-o

purtãm. Totuşi, practicile lor sunt insuficiente.

15



Medicina de adâncuri

A) Pe aceastã cale, existã mai mult şi mai bine de fãcut, noi am zis :este Naturopatia, în toatã ortodoxia ei.

Întreţinerea şi cãutarea sãnãtãţii trebuie sã fie consideratã sub o nouãformã. Trebuie, mai întâi, sã avem în atenţie ceea ce noi numim triunghiulmedical.

1. Represiunea simptomelor alarmante trebuie sã fie lãsate, zicemnoi, medicinii alopatice clasice, a cãrei vocaţii este.

Nu s-ar putea face mai bine ca ea. Activitatea sa, totuşi, trebuie sã selimiteze la cazurile de urgenţã, aproximativ 20 % din bolnavi.

2. Dincolo de aceasta, terapeuticile trebuie sã fie mai puţin violenteşi ajustate mai rezonabil la nivel individual.

Homeopatia reprezintã, atunci, ceea ce convine la 30 % din cazuri, defiecare datã când bolnavul, ne-relevând din alopatie, nu este în stare de asuporta marile manevre naturopatice (copii, bãtrâni, pacienţi în cãlatorie,etc....)

3. Pentru restul de 50 %, Naturopatia este indicatã. Ea se adreseazãla toţi bolnavii cu tulburãri funcţionale rãu definite, şi la toţi cei care,cronici în general, sunt atinşi de leziuni reversibile.

Ea se adreseazã şi la cei sãnãtoşi, care fãrã excepţie au nevoie de oigienã activã, pentru a rãmâne într-o bunã formã şi a evita astfel boala.

B) Ajunşi la acest punct, trebuie în acelaşi timp sã avem în minteceea ce caracterizeazã adevãratul Naturopat de cel fals.

Adevãratul, Naturopatul ortodox, nu respinge sistematic orice îngrijirelocalã, dar el stabileşte întotdeauna ca prioritate o "metodã de sãnãtategeneralã", care este suficientã pentru a provoca auto-vindecarea.

Bine înţeles, el nu a recurs niciodatã la otrãvuri, chiar cele care suntextrase din plante. Îngrijirile pe care le dã sunt de mari stimulãri organice

16



realizate cu elementele mediului ambiant (specific), unde a vãzut cã se naşteviaţa, mediul înconjurãtor care ne conduce la destinaţie, şi din acest motiv,este singurul capabil sã ne refacã.

Pe de altã parte, îngrijirile, susţinute de Naturopatie, se situeazã într-uncadru de aplicaţie denumit CURES, unde apãreau sub forma ierarhizatã de

procedee aparţinând la toate tehnicile, fãrã excepţie (noţiune de sintezã).Altfel zis, asistenţa naturopaticã nu este decât un mozaic de practici, izolateuna de alta, alese şi utilizate la întâmplare. Practicianul, specialist într-unasau douã tehnici naturale (acupuncturã chinezã, chiropractie americanã,etc)şi care pretind sã facã totul, şi în afarã de orice curã generalã, nu este oNaturopatie adevãratã.

Naturopatia, demnã de acest nume, face apel la ansamblul de mijloace

naturale de care dispune şi dispune de un plan prestabilit. Auto-vindecareaare acest preţ.

O astfel de concepţie nu este utopicã, atunci când ştim sã semnalãmlimitele, care sunt cele în care se exercitã "Forţa Vitalã". Peste aceasta, nueste domeniul Naturopatiei.

În final aceastã întoarcere la naturã nu semnificã faptul cãNaturopatia este o metodã care constã în a nu face nimic şi a atinge

adesea teza unor puritani. Din contrã, Naturopatia este foarte activã. Eaascultã de principii, de legi şi de reguli pe care noi o sã le examinãm.

"Viaţa se învaţã în Naturã şi nu în laboratoare" P.M

17



- Capitolul II -

Bazele filosofice, ştiinţifice şi tehnice

Regrupând într-o vastã sintezã toate fenomenele Sãnãtãţii, ale bolii şicele ale vindecãrii, se observã cã ele nu pot sã fie interpretate decât prinintermediul a trei mari învãţãminte, de care noi o sã vorbim.

Nu existã alte concepţii posibile. Cine îngrijeşte face cu necesitate unadin cele trei metode; şi orice tehnicã (şi orice procedeu nou) procedeazãîntotdeauna în una din cele trei maniere posibile. Sã amintim pe scurtcaracteristicile fiecãreia.

A) Alopatia : metodã medicalã, oficialã, axatã pe bolile locale(clasice), şi vizând represiunea simptomelor (efecte) care lecaracterizeazã.

În acest scop, se utilizeazã remedii, zise "specifice", foarte variate (maimult de 100 000 de specialitãţi) pentru a rãspunde la toate formele de

patologie observate.

Criteriul de vindecare este represiunea simptomelor.

Diagnosticul bolii simptomatice şi alegerea remediului specific suntcele douã chei ale acestei metode. Noi am amintim caracterul particular alalopatiei, la care trebuie sã ne gândim. De aceea nu vom mai reveni.

18



B) Homeopatia : metodã mai puţin violentã decât prima, uzând deremedii diluate (sau micro-doze), şi foarte individualizatã (boala estevãzutã din prisma bolnavului).

Slãbiciunea sa,dupã pãrerea noastrã, rezidã în multiplicitate, .......

Pe de altă parte, homeopatia, în ciuda ..........,nu constituie o veritabilămedicină de profunzimi humorale, aşa cum noi o înţelegem.

N.B- In acest plan de igienă, homeopatia, la exemplul alopatiei,uzează de vaccinuri şi de sterilizări, mijloace net insuficiente pentru aproteja şi a revaloriza ansamblul ...... uman.

C) Naturopatia : metodă, la întâlnirea celor precedente, vizând în

mod esenţial să normalizeze terenul.

Auto-vindecarea se realizează cu ocazia acestei repuneri în stare demari funcţii fiziologice. Toate reparaţile locale procedează în aceastămanieră.

In acest sens, Naturopatul caută inainte de toate să atingă răul cauzal,responsabil de tulburările locale. Diagnostice, remedii specifice, îngrijirianti-simptomatice nu pot să intereseze adevăratul Naturopat. Pentru cel

din urmă, orice organism activ este drenat cu abilitate (la nivelul unorilor)este pe calea vindecării.

Naturopatia este, înainte de toate, o igienă a eliminării. Fără niciun drog, numai prin intermediul agenţilor fizici (b1i, plante, exerciţii,alimente, etc), izvorâte din mediul biologic uman, Naturopatul îşi atingescopul. Pentru a ajusta această metodă, el face un examen de Vitalitate a

pacientului. Continuând studiul formelor exterioare corpului (morfologie,tipologie, irodologie, etc) acest examen ajunge la a măsura masa desuprasarcini humorale, permeabilitatea emonctorială, şi resursele vitale

disponibile (forţa vitală). Curele sunt reglate în funcţie de acest examen, dar ele nu se schimbă în funcţie de de fiecare bolnav; ele variează înintensitate.

In final, igiena este foarte importantă în Naturopatie. Foarte activă, eavizează dezvoltarea la maxim a imunităţilor naturale, creînd un mare

potenţial vital în loc de a-l epuiza prin intervenţii parţiale, rezultând din

19



excitaţile artificiale. Tehnicile utilizate sunt aceleaşi ca în terapeutică. Nueste nimic de surprinzător în aceasta.

Nu există diferenţe, pe planul imperativelor fiziologice, între un

bolnav şi un om care este sănătos, aşa cum nu este între diversele tipuride boală. Orice cură naturală variează, deci, în cantitate, şi niciodată încalitate.

Pentru Viaţă şi prin Viaţă

A) Bazele igienei vitale, şi a medicinii naturale (Naturopatie) sunt înmod clar puse în evidenţă atunci când se studiează în paralel cucele ale alopatiei.

Orice activitate umană de la cel simplu la cel mai complex procedează întotdeauna de o idee generală care se situează în filosofie.Pornind de la acest principiu general se construieşte orice cunoaştere (acărei formă actuală este Ştiinţa); în final, vine tehnica, sau ansamblul de

practici făcute posibile de cunoaşterea dobândită.

Adevărata Naturopatie nu scapă acestui demers de spirit. Baza safilosofică este Vitalismul, în timp ce cea a alopatiei este materialismul.

Pe plan ştiinţific, din care rezultă, apărea umorismul Naturopatiei,care se opune solidismului alopatiei. In final, în practică, Naturopatia sesupune unor reguli ale Naturismului, şi nu celor ale chimismului carecomandă în alopatie.

Alopatia, care îngrijeşte în propria sa manieră tulburarea locală,recunoscută după diagnostic, şi caută să facă să dispară această tulburarecu ajutorul unor remedii chimice, rămâne logică cu ea însăşi, adicărămâne fidelă filosofiei sale. In acelaşi fel, Naturopatul, care dincolo desimptome vrea să normalizeze umorile, făcând apel la Forţa vitală şi laagenţii fizici, acţionează conform principiului său filosofic.

20



Totul este, deci, şi se abandonează mecanismelor careprezidează existenţa noastră.

N.B 1 Nu putem spune că una (alopatia) este o ştiinţă şi alta

(Naturopatia) şi fiecare îşi extrage din aceasta practicile salecorespondente.N.B 2 Eroarea (dacă există aceasta) nu este la nivelul Ştiinţei

sau tehnicii, ci la nivelul filosofiei. Or, la acest stadiu, este dificil de a judeca. Este acelaşi lucru ca în politică sau în religie.

B) Dar ce este de fapt Vitalismul ¿

Contrar opiniei savanţilor materialişi care caută să explice viaţa pornind plecând de la reacţile fiziochimice ale materiei, Vitaliştii

gândesc că Viaţa este străină materiei, dar că ea poate să o treacă şichiar să o locuiască sub unele condiţii electronice (calorism, fotonism,magnetism, galvanism).

Atunci când aceste condiţii sunt îndeplinite, Viaţa se instalează înmaterie, şi o organizează în profitul său (legi biologice), în funcţie de şică nici un principiu fiziochimic nu poate să se explice.

Nimic nu este deci făcut la întâmplare, cum pretind

materialiştii; totul, din contră, este prestabilit, şi “forţa vitală” care neanimă face întotdeauna mai bine intereselor noastre organice.

21



Contrariul nu se poate gândi, deoarece inteligenţa creatoare careface Viaţa nu poate sã îşi desfãşoare activitatea pentru a se distruge. Chiar

în perioada de boalã, contrar aparenţelor, Viaţa îşi exercitã corectforţele.

Noţiunea de "maladie de auto-apãrare", dragã Naturopaţilor este ceacare intrã în discuţie. "Crizele curative" care se exprimã asupra modului deeliminare (boli centrifuge) nu sunt nimic altceva decât manifestarea acesteiauto-apãrãri, care tinde sã readucã puritatea în sânul lichidelor umorale,

pentru a proteja organele care depind de ele.

Boala, în acest context, nu mai este un accident, imprevizibil, ci unrãgaz, pe care îl vedem venind, şi care rezultã din erorile noastre decomportament, contrar legilor biologice ale speciei noastre.

Boala nu mai este numai o sancţiune, ci asigurã un avertisment, şi mai bine efortul oricãrui organism pentru a repara dezordinile.

Este actul auto-vindecãrii (care nu se realizeazã întotdeauna).

C) "Maladia bolii" este aceastã formã centripetã, nu care vindecã.

22



Ea survine în principal dupã o lungã represiune a "bolilor simptomaticede auto-apãrare", ca urmare a slãbirii forţei vitale. În acest caz, boala numai vindecã.

Într-adevãr, este necesar pentru ca acţiunea terapeuticã a bolii sã fiecorectã ca aceasta sã se manifeste, şi pentru aceasta ca subiectul sã posedeîncã o "forţã vitalã" importantã.

Un potenţial "neuro-endocrin", insuficient, reduce şansele de auto-vindecare sau le anihileazã; şi acţiunea naturopaticã care depinde de acest"potenţial vital" este redusã sau este fãcutã nulã.

În cazul 'forţei vitale", slãbitã, recursul la procedeele terapeutice de

substituţie (remedii) a medicinei uzuale (alopatice) este de rigoare.

D) "Forţa vitalã" se cultivã prin intermediul agenţilor "mediuluispecific"a fiinţei pe care o locuieşte, şi cã ea are exigenţe pentru a semanifesta şi a se menţine.

Fiinţa viatalã, oricare ar fi specia sa (şi orice ar zice materialiştii), nuse adapteazã la un mediu pentru care nu a fost fãcutã. Noţiunea deadaptare şi cea de "mutaţii" fericite sunt erori. Nu existã niciodatã adaptare,ci supravieţuire mai mult sau mai puţin lungã cu degenerescenţã şi

moarte (final al rasei).Artificialitatea unui mediu anti-specific alungã viaţa, naturalul şi mediul

biologic o fixeazã şi o dezvoltã la maxim.

Viaţa, astfel înscrisã într-o fiinţã în sânul unui mediu specific, ne oferãîn fiecare zi dovada întregii sale puteri creatoare, protectoare şireparatoare.

Nutriţia, creşterea, reproducerea, nu sunt fenomene uimitoare de

inteligenţã ascunsã ?

Cum simple molecule materiale (electroni), ne-organizaţi în afaragravitaţiei lor atomice şi a legãturii lor, ar putea ele sã dobândeascã prin eleînsele o aşa putere de organizare şi de direcţie, în care joacã memoriatrecutului, ajustarea momentului şi previziuni pentru viitor ? Un materialisteste incapabil de a ne explica prin ce cale misterioasã inferiorul

23



electronic ar putea naşte, urmând teza sa, superiorul biotonic; cum puţincalciu, de fier şi de fosfor ar putea prin ele însele, de exemplu, sã decidã înceea ce priveşte confecţionarea unui ţesut osos, i-ar putea da forma unuivertebru, şi încã cea de atlas, la om.

În final, fenomenul indiscutabil de auto-vindecare, puse în evidenţã laanimalele bolnave, şi de mii de ori experimentat în Naturopatie, pledeazãîncã într-o manierã magistralã , pentru "forţa vitalã", inteligenţã care neanimã. Oasele fracturate ale unui mort, chiar puse în gips, nu se rezolvã peun cadavru, o ranã, chiar foarte bine dezifectatã, nu se cicatrizeazã. Oricineştie acest lucru, dar nu trage din aceasta nici o concluzie. Este necesar caviaţa sã fie prezentã pentru ca sã se producã aceste fenomene; şi mai mult"forţa vitalã' este mai mare, cu atât mai rapide sunt reparaţile, oricare ar ficondiţile exterioare de îngrijire. O ranã infectatã şi ne-tratatã, se vindecã

întotdeauna la un "super-vital", atunci când o ranã bine curãţatã antreneazã,vindecatã rãu, riscurile de a se infecta la un sub-vital.

Viaţa ne apare, deci, ca principiul director , de care vorbea ClaudeBernard în disperare de cauzã, şi pe care medicina "experimentalã"refuzã sã îl admitã.

Puterea vindecãtoare nu este în medici, ci în forţa vitalã pe carefiecare fiinţã vie o deţine într-o manierã inegalã, şi cã tare de comportament

şi de terapeutici o pot reduce la zero. Naturopatul, din acest motiv, respectã Viaţa, cautã sã-i înţeleagã legile,

şi de a urma regulile sale.

Corpul este o baie

Se poate considera cã 80 % din organismul nostru este fãcut din lichidevariate (5 litri de sânge, 10 l de limfã circulantã, 20 l de serum extra-celular imobil sau aproape imobil, şi 20 l de serum intra- celular completimobil).

24



Aceste cantitãţi sunt cele ale unui subiect de 75 de kg de exemplu.Fuziunile se fac în vitezã descrescãtoare cu mãsura de adâncime.

Sângele este mişcat cu 5 litri pe minut; limfa circulantã nu este maimult decât 1 litru/ 24 h; terenul umed extra-celular nu suportã decât mişcãrifoarte rare.

Exerciţile, bãile, masajele, posturile activeazã toate aceste lichide, şireînoieşte mediul celular.

Solidele (sau organele) corpului sunt, în raport cu aceste lichideumorale, de o importanţã secundarã.

A) Viaţa se manifestã, în primul rând, şi are cea mai micã ocazie, la

nivelul acestor lichide, de unde numele de UMORISM, dat ŞtiinţeiNaturopatiei.

Orice boalã este mai întâi generalã, şi se naşte sub forma unei tulburãrifuncţionale foarte discrete, care rezultã din alterarea acestor lichde ca urmarea saturãrii lor în deşeuri şi reziduri de metabolism.

Tulburarea creşte, şi puţin câte puţin se manifestã rãul local, a cãruilocalizare originarã se aflã într-un organ. Leziunea organicã apare puţin mai

târziu.Tulburarea funcţionalã este cea care "sapã " într-un fel leziunea.

Organul cel mai puţin rezistent suportã efectele necrozante ale necrozeiumorale. Localizarea rãului este, pentru Naturopat, o agravare patologicã, şisemnul unei tulburãri funcţionale mai vechi, rãu tratatã sau trecutã cuvederea.

Alopatia raţioneazã diferit. Cercetãrile sale se poartã imediat asupra

organului, de unde numele de Solidism care este dat formei cunoaşterii saleştiinţifice.

Dacã un subiect se plânge, alopatul va examina rând pe rând organelesale cu ajutorul unor mijloace de investigaţie de care el dispune (auscultaţie,raze X, analize diverse, etc). Fãrã leziune, tulburarea este consideratã...imaginarã (sau psihicã); şi subiectul este pus sub observaţie (adicã o sã se

25



aştepte ca rãul local sã se precizeze). Invers, atunci când o leziune, benignãsau inocentã, este descoperitã, ea este învinuitã ca responsabilã pentrutulburarea funcţionalã (de unde eroarea diagnosticului).

Leziunea în alopatie, precede şi explicã tulburarea. Rãul de început estelocal şi tinde sã se generalizeze decã se intervine prin îngrijiri precise lanivelul sãu.

Pentru Naturopat, rãul este mai întâi general, apoi tinde sã selocalizeze dacã erorile de comportament se accentueazã. Adevãrataintervenţie este de a face cã sã înceteze aceste "erori".

B) Ce se întâmplã în sânul lichidelor ?

Deşeurile şi rezidurile, care satureazã puţin câte puţin lichidele sauumorile , provine din diverse metabolisme (schimburi) digestive şi celulare.

Noi invitãm cititorul sã-şi procure cartea "Ce este Naturopatia" ?,deja apãrutã în aceastã colecţie. Va gãsi acolo precizãri utile interesândumorismul.

Aceste deşeuri şi reziduri se prezintã sub tripla formã de Lipici, deCristale şi de Substanţe Mixte.

Substanţele cristaloidale (pulberi) provin din alimentele azotate(aciduri aminate tamponate cu baze minerale organice, alcaline) şi aciziliberi mai mult sau mai puţini neutralizaţi în aceaşi manierã şi apãruţi înurma degradãrilor sau a combustiei (acizi carbonici, lactici, citrici, butirici,

benzoici, acetici, malici, tartrici, etc).

Responsabilitatea "falselor alimente" (antispecifice pe de o parte, şidenaturate pe de altã parte) este, deci, foarte mare în reproducereaacestor deşeuri şi reziduri care satureazã lichidele umorale şi nasc boala

şi bolile.

"Lipicii, insolubili se ţin de preferinţã în limfã şi în serumuri."Cristalele", mai solubile, rãmân în suspensie în sânge. Totuşi, substanţemixte pot sã satureze toate lichidele.

Mixajul este regula la subiecţii în curs de bãtrâneţe.

26



C) Porţile de evacuare a deşeurilor şi a rezidurilor sunt marileemonctori

Cristalele urmeazã calea sanguinã şi trec prin glandele renale şi celesudoripare (urinã şi sudoare). Lipicii se sfârşesc spre exterior trecând prinficat, vezicula biliarã şi intestin (calea legalã). Uneori, în caz de insuficienţãhepaticã, mucoasele respiratorii sunt solicitate (plãmâni şi faţa: nas, urechi,ochi, gât, vagin la femei), sau glandele sebacee(acnee, etc).

La subiecţi bãtrâni, emenctorialele tind sã-şi piardã rolul lor specific.Un bãtrân gripat expulzeazã pe gurã cristale prin plãmânii sãi.

Insuficienţa emenctorialã, mai mult sau mai puţin generalizatã, este

al doilea factor de saturare şi de boalã, dupã alimentaţia falsã.

D) Enervarea (supuneri, emoţii, etc) contribuind la închidereaemenctorialelor este o sursã de supra-încãrcare.

Aceasta este explicaţia fenomenelor nervoase, generatoare de tulburãri.Enervarea este, deci, al treilea factor de boalã.

Furtunile "neuro-hormonale"

A) În faţa saturãrii hormonale crescute, organismul nu rãmâneinactiv.

Atunci când pragul de toleranţã este depãşit, se produce o furtunãneuro-hormonalã (mai mult sau mai puţin violentã în funcţie de resurselevitale disponibile). Cu cât forţa vitalã este mai mare, cu atât criza de auto-apãrare (sau boalã generalã centrifugã) va fi explozivã. Este tipul de boalãascuţitã, generalã, intensã, rapidã aşa cum ea se manifestã în tinereţe sau laadulţii încã viguroşi (gripa de exemplu).

La un potenţial vital mai scãzut îi corespunde o maladie de eliminare(explosivã), mai localã, mai limitatã, mai puţin violentã, şi adesea

27



periodicã. Este tipul de maladie cronicã a adulţilor care au trecut de 40 sau50 de ani.

Orice represiune violentã şi stângace (abuzivã) a bolilor de auto-apãrare (ascuţite sau cronice) creşte automat nivelul de saturaţii interne,deci, a bolii originale.

Din acest motiv, se produc agravãri multiple. Acestea sunt recidivedin ce în ce mai importante (întotdeauna dupã tratamente specifice,considerate satisfãcãtoare), sau transferuri morbide, trecute cu vederea dar generatoare de boli locale, noi.

Cel mai grav este atins atunci când boala este înãbuşitã, şi câştigã în profunzime. Din explozivã, ea devine implozivã, şi din centrifugã, devine

centripetã, cu leziuni care se poartã pe organele nobile (celule nervoase,alterare muscularã, mãduva osoasã).

B) Orice maladie centrifugã, foarte explozivã, este întotdeaunapreferabilã bolilor mai atenuate în ceea ce priveşte eliminarea lor.

Ea stã dovadã pentru existenţa unei mari forţe vitale.

Astfel, urmând gravitatea rãului, se distinge în Naturopatie, trei grade

patologice :Primul grad : boalã de mare suprafaţã, mai mult sau mai puţin

violentã, cu participare emenctorialã intensã.

Al doilea grad : maladie de suprafaţã mai micã, cu participareemenctorialã, mai mult sau mai puţin localizatã, însoţitã adesea de micileziuni periferice sau semi-periferice (ulcere, calculi, etc).

Al treilea grad : boalã centripetã, fãrã nici o eliminare de suprafaţã,

nici medie, cu leziuni reversibile şi cel mai adesea ireversebile, atingândorganele nobile (nervi şi ţesuturi celulare).

În Naturopatie, se încearcã de a se ridica aceastã scarã a morbiditãţii,fãcând în aşa fel încât pacientul sã treacã de la gradul III, în final ajungând lagradul I.

28



C) În cursul manevrelor naturopatice, "crize curative", semne aleacestei ascensiuni spre Sãnãtate, se manifestã. Aceste crize suntprevãzute şi dominate de cãtre practicianul Naturopat. Cu cât subiectuleste mai în vârstã şi caracterizat de surplus saturat, cu atât prudenţa în

acţiune este de rigoare.Criza curativã este provocatã de stimularea emonctoarelor, a cãrei

acţiune este de a epura lichidele. Stimularea emonctorialã se opereazã graţieacţiunii agenţilor fizici, ieşiţi din mediul biologic uman. Aceastã practicã

poartã numele de Naturism. Agenţii fizici sunt grupaţi în 10 tehnici , care searticuleazã în sânul a trei cure.

Alopatia, fidelã materialismului şi solidismului sãu de bazã, nu neurmeazã pe acest teren. El cautã remediul specific pe care îl oferã

laboratoarele chimice. Acest remediu, analizat experimental, este capabil dea readuce ordinea în aparenta dezordine simptomaticã; chimismul este celcare vrea acest lucru, mult din ceea ce dispune şi foarte puţin din ceea ceeste în afara domeniului sãu de activitate.

1 Prima curã de dezintoxicare, care are ca şi scop de a drenasurplusurile, înţelegând aici trei faze :

a) usacre a sursei de surplusuri;b) eliberare a diencefalului şi a anexelor sale

c) deschidere sistematicã a celor 4 emenctori2 Cura de revitalizare, care are ca şi scop de a umple carenţele,

comportã la rândul ei fazele urmãtoare :a) constituirea fondului nutriţional corect, şi alegerea unor alimente

de toleranţã;b) adãugarea de Nutrimente, şi ferirea de devitalizante; alimente de

toleranţã;c) stimularea fondului şi formei, şi reglare a comportamentului

cotidian

3 Cura de stabilizare, care are drept scop echilibrarea schimburilor, înfinal, realizându-se prin urmãrtoarele manevre :

a) întoarcere integralã la regimul biologic uman, fãrã nici otoleranţã;

b) cãutare de condiţii fundamentale a habitatului uman originar, şia unor activitãţi care rezultã din acesta;

29



c) culturã sistematicã a insuficienţelor ereditare şi perfecţionare înplanurile personalitãţii.

Noi vom studia, în alte broşuri, ultimele douã cure (revitalizare şistabilizare). Noi ne vom mãrgini în acest context la la examenul

curei dedezintoxicare.

Aceastã curã, am vãzut, cuprinde trei faze, care vizeazã drenareasuprasarcinilor (lipici şi cristale), cauze a relelor pe care le suferim.Acest drenaj se realizeazã prin manevre pe care le vom studia în cele ceurmeazã.

- Capitolul III -

Cele 10 Tehnici şi cele 5 Cure în Naturopatie

30



"Agenţii naturali stimuleazã

emenctorii, care epurând umorilecauzeazãvindecarea"

Cele 10 tehnici şi cele 3 cure în NaturopatieAcest ansamblu de mijloace reprezintã marea tehnicã naturopaticã,

numitã NATURISM, nãscut din UMORISM (ştiinţã naturopaticã) şi dinVITALISM (filosofie naturopaticã).

"Naturismul" este deci studiul practic a tuturor procedeelor igienice decare dispune Naturopatia.

Aceste "procedee" sunt extrase din elemente ale mediului uman,

specific, originar şi natural, de unde numele care le este dat de agenţi fizici.

Iatã aici clasificarea lor în 10 grupe, sau tehnici particulare, din carefiecare este prevãzutã cu zeci sau sute de mijloace speciale de aplicaţie.

Cele 10 Tehnici

31



1 Tehnica prin alimente (BROMATOLOGIA).Ansamblu de procedee de restricţie dieteticã, şi procedee de distribuire

prin Nutriţie, care utilizeazã alimentul (regimuri şi cure de orice formã).

2 Tehnica prin intermediul plantelor (FITOLOGIA).Ansamblu de procedee activând drenajul emenctorial şi suplinind

dacã este nevoie, carenţele, prin intermediul plantelor non-toxice,potagere sau medicinale.

3 Tehnica cu ajutorul exerciţilor (KINESILOGIE).Ansamblu de procedee care permite exercitarea sub toate formele sale,

cu condiţia ca apliacţile sã vizeze esenţial scopuri fiziologice, conforme cuSãnãtatea.

4 Tehnici cu ajutorul mâinii (sau CHIROLOGIE).Ansamblu de procedee care autorizeazã mâna, masajele şi

mobilizãrile variate, cu condiţia formalã ca aceste practici sã respecteimperativele naturopatice.

5 Tehnici folosind bãile (HIDROLOGIE).Ansamblu de procedee de balneaţie pe cale internã sau pe cale

externã, localã sau generalã, caldã sau rece; cu acoperiri şi bãlţi.

6 Tehnica prin gaze (PNEUMOLOGIE)Ansamblu de procedee de ventilaţie pulmonarã şi de aerare în mediu

oxigenat, ozonizat şi ionizat sau negativ (gimnastici respiratorii variate. )

7 Tehnici prin reflexie (REFLEXOLOGIE).Ansamblu de procedee de stimulare bulbarã şi simpaticã, la nivelul

pielii, a mucoaselor, a emergenţelor nervoase, şi a tuturor zonelor sensibile(în contextul naturopatic).

8 Tehnici cu raze (ACTINOLOGIE).Ansamblu de procedee care utilizeazã soarele (şi toate sursele de

luminã, calde sau reci) şi diverşi curenţi electrici, care nu prezintã pericol.

9 Tehnica prin fluide (MAGNETOLOGIE).Ansamblu de procedee care au suportat diverse magnetisme (mineral

sau electronic, vital sau animal, fizic sau mental, mediumnic sau spiritual).

32



10 Tehnicã prin idei (PSIHOLOGIE).Ansamblu de procedee care vizeazã sã elibereze "creierul

organic"(diencefalul) de influenţele cortexului (relaxare) ca sã utilizezeenergia corticalã normalizatã (sugestie sau hipnotism), şi a reîncãrcasubstanţa albã sub-corticalã (energie nervoasã).

N.B (1)- Aceste tehnici particulare intrã cu necesitate în curelenaturopatice prin una sau mai multe din procedeele lor. Nu existãaplicaţie tehnicã, izolatã (dieteticã, bãi, reflexii, plante, etc), în farasintezei care reprezintã planul general al unei cure naturopatice.

N.B (2)- Pe de altã parte, orice procedeu trebuie sã fie aplicat înlocul sãu exact în acest plan general. Nu existã aplicaţie tehnicã fãcutã

de justapunere a procedurilor, fãrã legãturã între ele. Fiecare procedeu joacã un rol bine determinat în locul care i-a fost acordat. Acest lucru sepoate denumi ca ierarhie între mijloace. Curele naturopatice sunt, deci,sintetice şi ierarhizate.

Într-o carte intitulatã "Evanghelia Pãcii", sfântul Ioan Botezãtorulreproduce în parte tehnica de îngrijiri naturale pe care le utiliza Iisus. El

pune în evidenţã legea ritmurilor în dezintoxicare, şi formuleazã perioada de7 ori/7 zile pentru a atinge vindecarea.

Învãţãmântul naturopatic vine de foarte departe. El urcã pânã laînceputurile umanitãţii, dincolo de civilizaţia noastrã, nãscutã în Sumer (4000 de ani înainte de Hristos). Cunoaşterea şi înţelepciunea oamenilor antediluvieni (Atlantida şi Mu) a fost transmisã în "cele patru colţuri alelumi", dupã catalysme, graţie coloniilor constituite.

Esenienii, la începutul erei noastre, au învãţat acest sistem naturopatic pe lângã Regii divini bai Egiptului de N, moştenitori ai civilizaţiei Mu.Hristos frecventa preoţii egipteni şi a trãit pe lângã Esenieni; El a primit de

la ei arta îngrijirilor naturale, dar Hyppocrate (460- 377 a.Ch) primiserã dejaaceste tradiţii orale înaintea lui Iisus.

N.B- Citiţi cartea noastrã "IIsus Naturopat".

Cele trei cure

33



"Curele naturopatice", am amintit deja, sunt în numãr de trei; elereprezintã reprezintã diferitele faze ale refacerii fiziologice. Sã le amintim :

A) Curã de dezintoxicare : ea este prima din cele trei; ea este aplicatãde la începuturi(obligatoriu). Finalitatea sa este de a drena suprasarcinileumorale, responsabile.

B) Cura de revitalizare : este a doua; ea trebuie sã urmeze cunecesitate pe prima.

Scopul sãu este de a suplinii carenţele, care sunt nãscute dinsurplusurile primitive(carenţe morbide) şi de drenaj naturopatic destinat sã lerezolve (carenţe autolitice).

N.B- "Dezintoxicarea" dupã cazuri, dureazã de la câteva zile lacâteva sãptãmâni. "Revitalizarea", care o urmeazã este întotdeauna deo duratã dublã.

Exemplu : 10 zile de dezintoxicare vor fi urmate de 20 de zilerevitalizare. Acest ritm trebuie sã fie observat de fiecare datã ce"dezintoxicartea" nu a fost atât de profundã, şi cã trebuie sã revenim periodicla ea.

Iisus Hristos care a învãţat Naturopatia pe lângã Esenieni, sfãtuia 7ori/7 zile de dezintoxicare (pentru a ni se ierta toate pãcatele sau bolile).Ritmul, în acest caz, va fi de 7 zile + 14 zile, pânã la 7 ori în total.

Noi sfãtuim personal cure de dezintoxicare foarte scurte, de 3-4 zile.Preferãm sã repetãm aceste cure urmând acest ritm (de exemplu, de 4+8zile), pânã la satisfacere.

Este foarte evident cã înainte de a intra în cura a treia, cea de

Stabilizare, pacientul trebuie sã fie în stare perfectã de echilibru umoral (fãrãsurplusuri sau carenţe).

Aceastã stare nu se realizeazã în câteva zile. Refacerea profundã, lanivelul lichidelor cele mai subţiri, cere uneori mai multe luni, chiar ani.

34



Lichidele cele mai dificil de curãţat sunt mai puţin mobile (serumuricelulare).

Atunci când se ştie, de exemplu, cã deşeurile de medicamente pot sãrãmânã în corp 20 sau 30 de ani, mai ales în sistemul limfatic, veritabildepozitar organic, se poate calcula timpul necesar pentru a repuraorganismul.

C) Cura de stabilizare : este cura numãrul 3, care aplicatã la finalulasistenţei, atunci când subiectul şi-a regãsit echilibrul. Orice stabilizare preagrãbitã este întotdeauna o greşealã de procedurã.

Scopul acestei cure terminale este de a normaliza schimburile,pentru a face imposibil întoarcerea la boalã.

Aceastã curã este dificil de atins şi de realizat. Am cunoscut, totuşi,câţiva subiecţi de elecţie, mari naturopaţi, care, prin înţelepciunea lor, au

putut sã ajungã la acest stadiu de auto-perfecţionare şi sã se menţinã astfel.Toţi au trãit mai mult de 100 de ani, fãrã nici o boalã.

N.B- Marii duşmani ai "stabilizãrii" (în afarã de prea maregurmandism, de obişnuinţe, de ocazii de trai rãu care nu lipseşte însocietatea noastrã) sunt poluãrile de orice fel (de aer, de apã, de

alimente) împotriva cãrora, individual, nu putem nimic, şi marile stãriide enervare (griji, emoţii, etc.) pe care nu le putem evita întotdeauna, celpuţin de a fi atins de un egoism, ceea ce nu amelioreaza într-atâtindividul.

35



- Capitolul IV -

Istoria Naturopatiei

36



A) Preoţii Medici

La început lupta împotriva bolii conta în a putea reconcilia zeii. Primiimedici au fost deci preoţii.

Mai târziu, boala a fost atribuitã cauzelor materiale şi nu doar înexclusivitate celor supranaturale, şi preoţii au lãsat tratamentul înresponsabilitatea medicilor. De la debutul artei medicale, dublul curent

alopatic şi naturopatic se remarcã cu predominanţã, alternativ, de la unul laaltul.

B) 40 de secole de istorie

Mult înainte de era noastrã, Egiptenii dezvoltau arta masajului şi amanipulãrilor, venitã din extremul Orient şi din China. Israeliţii vor adãugala masaj, reguli de dieteticã.

Vechii greci au fost maeştrii în gimnasticã, şi romanii au fãcut ohabitudine cotidianã din bãile calde.

Din totdeauna, şi la toate popoarele, o cunoaştere aprofundatã a plantelor nu înceta niciodatã sã existe. China a fost leagãnul fitoterapiei. ÎnOrient, "medicii de ierburi" erau ţinuţi la mare stimã şi primeau aceleaşionoruri ca şi preoţii.

37



Dupã Renaştere, 'Curele naturale" au cunoscut o mare vogã în Europacentralã şi în Germania (legãn al Naturopatiei).

În Grecia Anticã, cultul dominant în materie de vindecare a fost cel allui Esculap. Erau în acea vreme aproximativ 300 de centre, dintre carefaimoasa şcoalã a lui Cos în care Hippocrate care învãţau arta vindecãriiurmând doctrina Naturopatiei (Igiena şi Medicina Naturalã). Şcoala luiCnide era cea a învãţãmântului alopatic, şi deja în opoziţie cu şcoala lui Cos.

Spre 1050 era noastrã, în mare parte graţie medicilor arabi, primaUniversitate îşi deschidea porţile la Salerna (Italia). La Salerna, concepţiadespre umori a fost readusã în prim plan. Venirea lui Hippocrate şi a lui Cos,umorismul avea sã gãseascã, secole de-a rând, confirmarea sa strãlucitoare

cu naturopaţii moderni (Khune şi alţii) şi cu activitãţile ştiinţifice ale unor savanţi ca Lumière, Tissot, etc....

În secolul XVII, va surveni o nouã redeşteptare a ştiinţei medicale.Universitãţile din Bologna, Oxford şi Montpelier au fost fondate. În aceastãepocã a apãrut Paracelsus.

La sfârşitul secolului X, Mesmer atrãgea atenţia asupra megnetismuluişi fenomenele psihice care ofensarã spiritul ştiinţific şi au fost o injurie gravã

pentru clerul contemporan. Charcot declara cã nevropaţii şi istericii puteau fiinfluenţaţi prin sugestia hipnoticã.

În general, pânã la timpurile moderne, şi în toate ţãrile, curele naturale(prin apã, mâini sau plante) erau metoda terapeuticã mojorã, adãugatã, din

pãcate, la câteva superstiţii şi practici religioase. Aceste metode naturaledãdeau plinã satisfacţie. Ca dovadã: romanii au ignorat medicii timp de 600de ani.

Medicina tradiţionalã a tuturor popoarelor şi în forma sa naturalã; ea a

suferit de-a lungul secolelor. Chimioterapia nu va avea acest timp deexerciţiu. Ea risipeşte capitalul de sãnãtate al omenirii.

C) "Vrãjitoria medicinalã"

38



Cã primele practici au fost influenţate de superstiţii era de aşteptat. Deexemplu: un sabot de mãgar ataşat de picior era un remediu contra gripei.

Mai mult, nu trebuie sã ignorãm "puterea psihicã"(psihosomaticã) aunor formule (eticheta flaconului, renumele medicului fac adesea mai multdecât produsul în sine sau ştiinţa): veritabilã putere a creierului.Aceasta estenumitã "suporturi" de idei forţe vindecãtoare. Este un procedeu de hetero-sugestie valabil în psihoterapie.

Încã şi astãzi, în Africa, "medicul vrãjitor" domneşte ca stãpân. Întimpul lui Washington, alopaţii administrau la anemici, fier care provenea dela clemele cu care erau prevãzute sicriele criminalilor (!). Se mai utilizaşerpi, cranii, etc...pulverizate. Marele W. Scheele a fost cel care s-a ridicatîmpotriva acestor practici.

D) Hippocrate Maestrul nostru

Istoria Naturopatiei (medicinã prin intermediul agenţilor naturali), rândla rând, confundatã cu chimia (sau alchimia) şi religia, urcã pânã la 400 a.Ch.

Hippocrate rãmâne nu numai "pãrintele medicinei ", dar ceea ce estemai bine parintele Naturopatiei şi cel mai mare medic al antichitãţii.

În scrierile sale, el insistã asupra efortului corpului uman de a sevindeca el însuşi. "Majoritatea bolilor noastre, zice el, sunt simptome deapãrare şi nu rãul în sine".

Natura era pentru el "vindecãtoarea" oricãror boli. Dupã el, Gallien,apoi Paracelsus a continuat într-o oarecare mãsurã doctrina magistrului.

Hipnotismul şi magnetismul au jucat totdeauna un rol însemnat înartele curative naturale. Paracelsus, Cagliostro, Helmont, Mesmer au fostmari magnetoterapeuţi. Pãrintele hipnotismului modern a fost James Braid(1841). Astãzi Anglia şi USA recunosc hinotismul ca ştiinţã respectabilã,valabilã şi utilã.

Priessnitz a fost fondatorul hidroterapiei moderne. În ciuda urmãririlor legale angajate împotriva lui, guvernul austriac i-a luat apãrarea. El a

39



cunoscut un mare succes. Dupã el, Winternitz, medic din Viena, se interesade curele de apã.

Acum aproximativ 75 de ani, doctorul Trall a scris prima enciclopedieîn materie de hidroterapie. Apoi au apãrut Hahn şi Bilz care vor popularizaapa şi alte practici naturale. Menţionãm încã pe Rickli (1823-1926), Berg(dietetician), Coue (fizician) şi Schroth (1798- 1856) autor al "dietei uscate"sau curã de grijã.

Christian a fost unul din primii mari dieteticieni. Buckley a fost primulmedic care sã vorbeascã de dietoterapie în ceea ce priveşte cancerul.

E) Igienismul pur

Jennings îndrãzni sã combatã alopatia şi va profesa în mod deschisigienismul, preluat de Shelton, Wilslatter fãcând primele studii asupraclorofilei şi va propune tratarea anemiei prin acest procedeu. Mac Faddeneste la începutul Culturii Fizice (cu, în Franţa, Desbonnet şi, în Anglia,Sandow).

F) Cei trei "mari"

Vorbim de cei trei mari "vulgarizatori" ai Naturopatiei : KNEIPP,KHUNE şi LUST.

Sebastien Kneipp (1821-1894) va crea un sistem de afuziune (locale),reci, care avurã un mare succes. El s-a instalat la Worishofen, unde existauîntodeauna numeroase stabilimente de curã, lucrând urmând aceastã metodã.

Benedict Lust, pionerul Naturopatiei în USA, a fost un elev al luiKneipp, spre 1900. El fonda Şcoala de Naturopatie la New York, cu unsistem foarte complex.

Louis Khune, care a murit în 1907, practica la Lepzig. El formulãremarcabila teorie a unitãţii bolilor (monism morbid). Aceastã teorie se

poate exprima astfel : umorile noastre (sânge+ limfã+ lichide celulare) se

40



suprasolicitã cu substanţe strãine (lipici şi cristale nãscute din metabolismulnostru digestiv şi nutritiv : deşeuri şi reziduri). Aceste "substanţe" stagneazãsau se deplaseazã în corp în conformitate cu unele legi care constituiepatologia naturopaticã, cu bolile sale de apãrare, descãrcãrile saleemenctoriale şi transferurile morbide. Aceastã stare umoralã, primitivã,cauzeazã toate bolile se numeşte crasã.

"Monismul morbid" al lui Khune completeazã în mod admirabilfilosofia naturopaticã a vitalismului şi ştiinţa naturopaticã a umorismului.La aceste noţiuni trebuie sã adãugãm floculaţia biologistului A. Lumière şimutaţile celulare ale doctorului Tissot.

Lust, care era implicat în afaceri în domeniul cãrţilor, muri în 1939. Elera de origine elveţianã şi scrise de-a lungul vieţii multe cãrţi. El fusese un

mare vulgarizator al Fangoterapiei (bãi de baltã) şi unul dintre primii careau afirmat cã "crizele intense" erau dovada unei mari energii vitale de auto-vindecare.

Ar conveni sã mai citãm pe doctorul Lehmann şi mulţi alţii: Platen,Schmessle, Ehret, Heusel, etc. Dacã aceşti pioneri reveneau în zilelenoastre, ar fi în mod surprinzãtor miraţi sã vadã strãlucirea actualã a

Naturopatiei, în lumea întreagã în faţa medicinei chimice alopatice care,totuşi, prin descoperirile sale recente, s-a dovedit mai mult ca niciodatã o

concurentã acerbã.Putem spune cã Naturopatia, nãscutã la începuturile umanitãţii, s-a

degajat în mod treptat de practicile religioase, oculte (superstiţii şi chimiealopaticã) pentru a deveni o ştiinţã distinctã, având o finalitate şi metodecare îi sunt proprii.

G) Germania, legãn al Naturopatiei

Marea mişcare a Renaşterii Naturopatice se plaseazã în secolul XIX, înGermania mai întâi şi apoi în USA. Germania, aşa cum am afirmat, a fostleagãnul Naturopatiei moderne şi USA, pãmântul de alegere unde ea s-adezvoltat liber. În prezent, Naturopatia (medicina prin agenţi naturali) esterecunoscutã în America, Canada, în Anglia, în Indii, în Africa şi în

41



majoritatea ţãrilor din Europa : Belgia, Elveţia, Austria, Spania, Portugalia şimai ales în Germania unde ea este oficialã.

Pionerii americani au fost Lust, Schultz, Lahn, Lindlahr, Bocricke,

Dewey, etc.Ştiinţa naturopaticã a progresat şi tehnicile s-au perfecţionat. O curã nu

mai este un miracol, dar rezultatul aplicaţiei terapeutice cunoscute şi precise,izvorâte din lungile şi savantele observaţii clinice. Naturopatia nu mai estelegatã de empirism; ea are filosofia sa, ştiinţa şi tehnicile sale, pe scurt, eaare o doctrinã.

Alţi pioneri au contribuit la avansarea Naturopatiei. Citãm pe Still, pãrintele Osteopatiei, Palmer care a fost la originea chiropracticii, Kellog

fondatorul Sanatoriului Battle Creek, Lorenz (chirurgie manipulatoare).

A fost stabilit în 1955 cã mai mult de 30 milioane de americanirecurseserã la medicina naturalã pentru a se îngriji.

În USA forma foarte democraticã a guvernãrii şi chiar forma principilor liberale, au fãcut sã admitã în constituţie cã "orice om are dreptul sã-şialeagã medicul sãu şi terapeutica sa şi chiar şi metoda sa de igienã.

Totuşi, acolo ca şi oriunde, Naturopatia trebuie sã se apere de atacurilealopaţilor dogmatici şi geloşi. Noi dorim ca, în toate ţãrile din lume, Naturopatia sã fie toleratã, şi admisã, ca o artã de a trãi, dublatã de o artãmedicalã distinctã de Alopatie, şi ca toţi naturopaţii din lume sã se uneascã

pentru a apãra mai bine idealul lor şi sã se respecte proprile lor drepturi, înnumele Sãnãtãţii şi a Regenerãrii Fizice şi Morale a rasei, pe care "medicinamedicamentoasã", toxicã şi chimicã, simptomaticã, în opinia tuturor, chiar şia proprilor sãi practicieni, este neputincioasã sã asigure.

H) 1933, Marcheazã debutul fiinţei naturopatice

În Franţa, trebuie sã citãm eforturile izolate ale a doctorilor A. şi G.Durville, a doctorilor P. Carton, şi G. Rouhet, a biologistului Mono careau pregãtit venirea mişcãrii naturopatice care debuta oficial, în 1935, prinactivitãţile, scrierile şi publicaţile biologistului P.V. Marchesseau, care

poate fi considerat pãrintele Naturopatiei Moderne în toatã ortodoxia sa.

42



Dupã ce a trecut bacalaureatele şi au obţinut o licenţã de filosofie şidiploma de Profesor de Stat, P.V. Marchesseau emigreazã în SUA. Dupã unsejur la New York şi în California, el obţinu mai multe titluri universitare,mai ales cel de doctor în filosofie şi în medicinã naturalã (Universitatea dinCalifornia) , el revine în Franţa şi începe sã facã cunoscutã doctrina şidisciplinele naturopatice. El publicã cãrţi ("Curenţi de apã", "Curele desudare", "Medicina prin alimente", etc), ziare şi reviste ("Academos",Medicina Naturalã", "Sãnãtate- Frumuseţe") şi în prezent "Verité". El fondã"Societãţile Savante" (din care ultima, întotdeauna existentã, este "FederaţiaFrancezã de Naturopatie") şi Institute de Învãţãmânt, difuzând peste 20 decursuri în diversele discipline a Ştinţelor despre Om, scrise tot de el. În

prezent aceastã activitate a fost preluatã de "Institutul de Igienã Naturalã". Ela parcurs Franţa în întregime şi a ţinut conferinţe peste tot unde a fost

chemat. El este promotorul Congreselor anuale de Naturopatie. Este membrude onoare a unor asociaţii canadiene, australiene, engleze, etc. El este decan-delegat a mai multor universitãţi, încã membru al Academiei de Ştiinţã (la

New York). Comandor al Ordinului de Malta, marele Premiu Umanitar alFranţei, etc.

- Capitolul V -

A propos de Cura de Stabilizare

Cura de Stabilizare (Echilibru al Schimburilor)

Aceastã curã terminalã permite, atunci când se atinge, de a nu maicãdea vreodatã bolnav. Este aceasta posibil ? - Da; este facil ? - Nu.

43



În general, condiţile sociale, stresante, se opun acesteia. Activitate profesionalã, climat prea rece, poluãri a marilor centre sunt condiţii "anti- biologice" prin excelenţã, pe care trebuie sã le învingem printr-o nouãorganizare practicã vieţii, sub pedeapsa de a recãdea sub toate plictiselile

bolii şi a degenerescenţei.

Cele 5 stress-uri care ne omoarã

Societatea şi civilizaţia trebuie sã fie regândite în funcţie de Uman şi deînflorirea sa integralã; şi ele trebuie sã înceteze de a fi în serviciul exclusiv alunui elan economic, fãrã limitã, care se întoarce împotriva vieţii şi a fericiriiindivizilor, pe care o astfel de dezvoltare pretinde sã o serveascã.

La oamenii de bunã voinţã care citesc şi sunt convinşi cã noi avem

dreptate, la toţi cei care vreau sã ne ajute pentru a încerca sã repunãumanitatea pe calea rezonabilã a perfecţionãrii integrale şi a evoluţieinaturale, este convenabil de a semnala marile stress-uri care ne uzeazã fãrãmilã pentru ca ei sã ştie sã le îngroape, sã le neutralizeze de cãtre marele

public. Aceasta este prima condiţie a regenerãrii. Este raţiunea doctrineinoastre.

Stress-urile majore sunt în numãr de 5. Sã le studiãm în manierãexpeditivã.

Primul Stress: Poluãrile atmosferice

Aerul marilor oraşe este supraîncãrcat de impuritãţi şi devine din ce înce mai impropriu de respirat. Plãmânii noştrii au nevoie de oxigen şi nu decarbon, de praf, de uleiuri, de gudron, de carbon şi de acizi pe care îi eliminãîn fiecare zi şemineele, uzinele şi autoturismele.

Pe de altã parte, radio-activitatea artificialã ambiantã creşte periculos demult datoritã experienţelor nucleare şi a industriilor atomice (care nu ştie

unde sã-şi arunce deşeurile). Sã ne amintim cã redutabilul Strontium esteduşmanul oaselor şi a genelor, şi cã el pregãteşte monştrii pentru viitor.

Ar fi înţelept sã degajãm oraşele, de a dezvolta spaţile verzi, de a filtragazele şi toxinele, de a interzice tehnicile atomice şi de a ocroti locurilenaturale pentru a putea sã ne bucurãm de vacanţe sãnãtoase în plinã naturã.

44



Al doilea Stress: Alimentele denaturate

Se vorbeşte mult, în acest moment, de acest fapt în revistele medicale.Acum mai bine de 30 de ani noi semnalam acest pericol. Alimentele noastresunt din ce în ce mai chimice şi înceteazã de a mai fi nutrimente pentru adeveni otrãvuri.

La fermã, la uzinã, la magazin, randamentul şi productivitatea impunartificiul. Îngrãşãminte, dezierbanţi, insecticide, hormoni, antibiotice, rafinaj,sterilizare, antiseptice ... denatureazã pânã la moarte pâinea noastrã, ouãle,vinul, carnea şi toate alimentele. Una dintre cauzele proliferãrii cancerului ar fi aceastã chimicizare a alimentelor. Rare sunt alimentele care ajung pe masanoastrã aşa cum naatura le-a fãcut. Este timpul sã revenim la o alimentaţienaturalã, de a cãuta şi de a consuma alimente sãnãtoase, de a avea exigenţe

fãţã de producãtori, la orice scarã, în ceea ce priveşte garanţia de ''non-denaturare", de a interzice prin intermediul puterilor publice orice produschimic din alimente, chiar într-o dozã foarte micã, şi de a evita rafinajeleabuzive şi mãsurile de conservare excesive.

Al treilea Stress: Asfixia cutanee

Pielea nu este un sac inert. Învelişul cutaneu, cu glandele sale sebacee şisudoripare, pãtura bazalã epidermicã şi capilarele sale, este un imens organ

cu funcţii multiple. Ea dreneazã organismul, colaborând cu activitateavezicii biliare şi a plãmânilor, eliminând urina şi mucus-ul (sebum). Eaneutralizeazã deşeurile, rezidurile şi toxinele; ea secretã hormoni şi fabricã,graţie unei activitãţi de auto-sintezã încã necunoscutã, vitamine, minerale,diastaze. Ea creezã un întreg chimism de apãrare care contribuie la salvareaedificiului celular pe care ea îl acoperã.

Rãul este cã purtarea de îmbrãcãminte interzice pielii de a-şi exercita înîntregime funcţile sale, şi aceastã asfixie cutanee perturbã metabolismulnostru.

Pentru a se activa, pielea are nevoie de radiaţii solare şi luminoase, decãldurã, de excitaţii variate venite din mediul exterior. Pielea celor civilizaţinu primeşte nimic : ea moare.

"Pentru a regenera omul, trebuie refãcutã o piele care sã trãiascã cuadevãrat", zicea Riekli.

45



Pentru a stimula pielea şi ai aminti rolul sãu, trebuie sã luãm bãi de aer,la fiecare ocazie, trebuie sã cãutãm bronzarea solarã integralã, stimularea

pãturii bazale prin fricţiunile în esenţe vegetale aromatice şi prin exerciţiu,trebuie, în final, sã uzãm de apã caldã şi rece cu artã şi a face bãi de vaporiregulat.

Al patrulea Stress- Carenţa muscularã

Uitãm prea adesea sã vorbim despre aceasta. Sportul, care este dãunãtor prin exces, nu compenseazã lipsa de activitate muscularã a maselor.

Supra-antreamentul unora nu este remediul sub-antrenamentului tuturor.

Pierderea de volum şi de relief muscular, pe care o constatãm lamajoritatea oamenilor moderni, antreneazã o periculoasã atomie a organelor

interne, mai ales pe osatura coloanei vertebrale şi a tubului digestiv.Circulaţia şi inima suferã de încã de insuficienţa diafragmei şi a muşchilor

periferici care sunt pompe aspirante şi care conduce lichidul sanguin. În finalfonta muscularã este cauzã de enervare. Muşchii, în acest sens, suntcontraponderea fiziologicã a nervilor. Femeia, mai mult decât bãrbatul,suferã de carenţã muscularã şi, mai mult decât el, este victima nevrizismuluisãu.

Gimnastica musculara, sistematicã, adicã cultura fizicã, analiticã, la

haltere, ar trebui sã fie cotidianã pentru toţi, la toate vârstele vieţii. Nu existãexcepţie, nu existã contra-indicaţie.

Omul, animalul purtãtor prin excelenţã, îşi pierde sãnãtatea şidemnitatea sa pierzând muşchii proprii şi se regenereazã prin haltere. Micile

braţe şi burţile lenevite ignorã legea activitãţii musculare şi beneficile carerezultã din acestea. Sportul în general (competitiv sau nu), cu specializãrilesale, antrenamentele sale (adesea anti-fiziologice), campionatele şirecordurile sale nu este şcoala unei musculaturi sãnãtoase.

Trebuie sã practicãm cultura fizicã acasã sau la salã, în fiecare zi(precum Edmond Desbonnet a codificat-o odatã pentru totdeauna) şi sã nevirilizãm prin culturismul cu greutãţi medii şi mari, cicloturismul, mersul cusacul pe umeri la munte şi atletismul intens.

Femeia culturizatã va afla în dans o completare la activitãţile sale fizice,fãrã ca sã-i fie interzise detenţile în plin aer.

46



Al cincilea Stress: Intoxicaţile medicamentoase

Ele sunt reale şi adesea grave. S-a vorbit de pericolul sulfamidelor şi aantibioticelor care creeazã mãtci de microbi rezistente.

Pentru a vindeca de un rãu mai mic, nu trebuie sã fie provocat un altul,adesea mai mare, prin abuzul de medicamente toxice. Doctorii Carton şiDurville au semnalat, în scrierile lor, pericolele medicamentaţiei chimicecare naşte, la un procent de 9/10, o intoxicaţie care se readaugã celei ale

bolii propriu-zise.

Medicul George Rouhet zicea : "Drogul trebuie sã fie rezervat însingurul caz de urgenţã, în caz de dureri insuportabile, de simptome grave

sau de profuziuni microbiene care pun viaţa pacientului în pericol; atuncicând ne arde casa chemãm pompierii, dar fiecare ştie cã apa, care stingefocul, face de asemenea distrugeri".

În viaţa curentã., supra-medicamentaţia este inversul sãnãtãţii, trebuiesã se ştie bine a se comporta şi a acţiona fãrã utilizarea medicamentelor.

Femeile însãrcinate care i-au tranchilizante (zise "inofensive' !) riscã sãaducã pe lume 'copii fãrã braţe sau picioare." 8000 de mici monştrii sunt

nãscuţi în lume în mai puţin de 2 ani. Am putea cita alte sute de exemple lafel de edificatoare. Sã se aminteascã doar cã mania medicamentelor, la oriceorã din zi, este un comportament periculos care aduce prejudicii echilibruluişi libertãţii funcdilor noastre.

Sãnãtatea nu se cumpãrã cu pilule, aşa cum un fortifiant nu face unatlet.

Înţelepciunea constã în a trãi sãnãtos printr-o igienã activã (naturalã), ase vindeca prin agenţii vitalogeni (naturopatici) şi de a nu recurge la droguri

decât în ultimã instanţã, atunci când forţele vitale de auto-apãrare se relevãinsuficiente.

Concluzii

47



Toate aceste principii a unei vieţi mai bune nu se relevã din ştiinţã ci dinsimplul "bun simţ". Aplicate în funcţie, bine înţeles, de imperative sociale,ele pot sã salveze rasa zisã civilizatã dintr-o decadenţã rapidã, a cãror ravagii

deja le vedem.A învãţa oamenii sã respire un aer pur, sã mãnânce alimente sãnãtoase

(specificice şi naturale), sã profite de binefacerile soarelui pentru piele, sã-şicultive muşchii şi de a se îngriji natural sunt elemente fundamentale aleacestei reforme a Vieţii pe care le predicãm dintotdeauna şi care pot sã facãca pãmântul sã parã un paradis.

Ziua în care guvernele, dincolo de certurile politice, vor înţelege aceastaşi le vor pune în aplicare, guvernele vor fi, în final, fericite sub toate

regimurile; o erã nouã de civilizaţie umanã se va naşte în lumea occidentalãşi speranţele cele mai mari ne vor fi permise.

De asemenea dacã existã o igienã a sãnãtãţii, trebuie sã existe deasemenea o politicã a sãnãtãţii.

sanatatea fara medicamente - p.v. marchesseau

Documents