PBSERVATH A S I P R Y APOCOPEI i\ ROMAXACOXTEMPORAXA

RODICA ZAFir

1. Trunchierea cuviutelor prin suprimarea partii lor finale — prin<t}>»n,f>a — este uu fenomen curent in variantele i'amiliare si argotiee alemai multor linibi moderne. In franceza _contemporana s-au inregistratin j u r de 1000 de exeinple (George, 1980). In romana, fenomenul e extremde liinitat; cliiar daca la t'orniele deja inregistrate pina aeum vom adauga,in cele ce urinea/ii, citeva inai noi, inai mult sau mai putin raspindite,prinm iinpresie—lipsa de productivitate a procedenlui—mi poate fi modi-ficata. Faptul poate sa surprinda daoa e pus in legatura cu relativa frfe-venta regional a sau istorioa in limba romana a apocopei ea a.cide.nl t'o-netic; de fapt , aparenta contradietic se rezolva prin delimitarea dintrea-pi'ctul strict fonetic si eel de procedeu lexical al apoeoi)ei. O iiitrebarepe care ne-o puuem este daca in acest gen de trunehiere se manifesta oteridinia general;! _a linibii sail doar accidentul istoric al conlactuhu cuanumite inodele. In primul caz, malerialul existent, destul de redu.s, ar

parerea ca pi'ocedeul .,nu se potriveste deluc cu sistemul nostril" (Tordaii, 1943 : 246), ca incercarile de a-1 utilixa ,,par a fi for-

si cant rare spiritului linibii romane1' (Braescu, 11)58 : 99); consideramtotu>i ctl nu e in cauza ,,spiritul linibii" {ar £i de altfel destul de ffreu depret-izat in ce ar consta el. in acest caz), ci doar constituirea treptata amodelelor.

Pentru romana fejiomenul a fost cercetat mai amanuntit inai ales inultima vreme {Hristea, 1981. Carabulea, 1983). Studiul eel mai recentsi mai bogat in date si interpretari — Carabulea. 1983 — reuneste maimulte aspect e inrudite ale trunchierii {apocopa, aiereza, reducerea lainitiale), vizibile in imprumuturi si in formatii interne. In cele ce urmeazavoni incerca .sa delimit am doar o categorie de forme trunchiate. cea maiomogena si. eredem, cea mai productive! astazi.

Se impune de la inceput o optinne terminologies : fenomenul pe careilluam in diseutie nu e desemnat intotdeauna in mod clar si univoc. Ter-menul a b r e v i e r e are dezavantajul de a genera confuzii, fiind folositmai adesea pentru prescurtarile grafice, simple conventii ale eoduluiscris. sau pentru sistemul de siglare care produce compuse preluate side codul oral (pentru aces tea, v. DOOM, p. 690 — 693 : Dumitrescu. 1986 ;Dumitrescu. Surjicov, 1987 s.a.). T r u n c h i e r e, folosit in mod curentin lingvistica romaneasca (Hristea. 1981, Carabulea, 1983, M. Avram, 1987a, b) acopera situatii diferite ; ni s-au parut de aceea preferabili termeniifoivt ici a f e r e z a si a p o c o p a, care au avantajul de a desemna dife-rL ' i i t i a t scurtarea produsa la inceputul sau la sfirsitul cuviritului.

1.1. Ca procedeu de ereaue lexieala cu aplicatie limitata la anumiteregistre stilistice ale linibii, trunchierea la care ne referim se distinge de

SCL, XLIII, nr. 1, p. 1X3 —13J, Bucurefti. 1992

124 • • - . Rodica Zafiu

apocopa product din ratiuni str ict fonetice l. Desi»-ur ca ideea de creati-lvitate lexieala invocata aici are o acceptie putin mai larga dec-it cea cardi se acorda de obieei, pentru <•;! prin tmnehierea finalei cuvintului se obtiE!forme liii£'vistice noi, dar perfect eclnvalente semantic en eele de 1;\ carese porneste. Modificarea formal;!, adesea considerabila, nu atrajre dupSjsine schimbari de sens, diferenf ierea plasindii-se doar la nivelnl siilistic.

Ca fenonien esentialmente t'onetic, apoeopa propriu-xisa produceforme lipsite in <^enere de autonomie lexieala : cuvintele scurtate in vor-lbirea familiara (peutru a slabili distirtetia pe un teren comun eel or donafenoineiie), in tempo rapid, pot t'i reeurente, dar depind de un numfirl imitat de eontexte in eare pot sa apara (tre'.s-r) n"«r<, poa'-sv; n/ea)'f/a. un'wifnci ? ) : o multiplicare a contextelor e posibila (un\s'rt wa due ? ), tlar rtiminunele pozitii (de exeni]>ln — inainte de pauza) in care aparitia respectivelonforme este mai putin probabila (Jhir de ce / re1? ; -V'/ stiu nn' j. FormeHprodnse in acest fel nu au flexinne projirie si 1111 pot indej>lini toate t'nnc-1liile sintactiee specit'i(-e cuvintelor din care provin, (.'hiar forme foarte'freevente in vorl)irea familiara si popnbira, en antonomie l imit mai pro-]nuntata, ea juma, sint exeliise in ainimite eontexte — de exemplu in celecare impun artieidarea sun plnralul. In caznl apocopei freevente in ami-mite "Taiui'i populare, luerurile sint mai complicate; si acolo aparitia!fenonienuHii e totusi (iependenta de tempo-ill vorbirii. de context Epo-zitia in lantul sonor), de situatia de eomnnicare (strig-at la distant;! vsadresare in conversatia uzualS. —Pasca, 1936 : 117 — 118. Fuscnrin. 1959:166-.170, Vulpe, 19S3: 128).

In selnmb, suprimarea unuia sau mai multor foiieme din finaluliimii cuvintj folosita constient pentru obtinerea nnei noi forme marc-ate;stilistic, produce cuvintc en autonomie lexieala, independente de tempo^si de context, articulabile, potentinle baze derivative. Una din diferenteleformale eele mai evidente intre cele dona cate^orii de sciulari ale finalei(pur fonetiea si lexical;!) priveste rolnl aeentului : in majoritatea eazurilor,aecidentul fonetio afec-leaza segmentnl plasat dima silaba accentuata (cain O pan'1 de hatnuri, i/ai in Brea), ciiderea acestuia explicindu-se printr-o.,nei;lijare a articnlatiei in silabele neaeeentnate' ' (Pnseariu, 1959: 170,371) . Apoeopa prodnetiva lexical nu este conditionata din acest puiictde vedere : corpul fonetic pastrat poate proveni din silaba sau silabeleneaeeentuate ale cuvintulni i n i t i a l (prof — din profesor, *«,/• din saxo/otietc.) ; se observa ehiar ca aceasta situatie este de departe eea mai frec-venta, din exemplele pe care le vom disciita in continuare iimil singur(smej pastrind silaba aeeentuata a ciivintiilni-surs;!. Cnvintele bisilabiceobpnute in urma abrevierii prin disparitia silabei initial accentuate pri-jnesc nn mm accent, de obicei pe prima lor silaba (xecu, libi, /cTcvr, mate;exceptie : dirty).

1.2. Diferenta dintre cele doua fenomene asimilabile doar prin derm-mirea eomuna si printr-o definire incompleta se constata si in tratarea invorbire a numelor proprii. Apoeopa ])oi)ulara (Clheo, lua ), accidentalssi dependenta de locul accentnlui in euvint , a]iare intotdeanna ea esen-tialmente diferita de prodneerea de abre\"ieri hipoeoristice (Sicu, Alec,Teoj (Pasca, 193H ; 117; Constaritinescu. 19(i.'i : XXXIX. Graur. 1965:63 — 61).'

apare, de piidii. In l iLIK nu si in 1)!., s. v. apacojiii.

Observatii asupra apocopci in romana contemporana 125

Apropierea dinti'e e i iv inte le limbajuhii familiar supuse trunehie.riiprin apocopa si antroponimele scurtate in aeelasi mod poate t'i verificataatit in :ceea ce priveste afectarea exclnsiva a f" o r in e i, fan! conseeinteseninntiee (desi, desigur. eu conotalii afective. ironiee etc.), eit si in ra-portul dintre tendinlele interne, favorizate de debitnl rapid si de negli-jenta in pronnntare, si modelele moderne, adesea provenite din impru-mntnri. Cnvinte le coinune >int deei tratate, prill proeedenl lexical alapix-opei. .ca niste nu ine proprii ~ t'a[>t continual si de eategoria grama-tirHhl a noilor forme, care sint doar subs tan t ive sau adjective.

l.J{. A])ocopa lexicalizanta ediferitadeaccidenti.il fonet ic si d in punc-tnl He \edere al unei relatii mai complexe intre scrieve si oralitale: feno-mcmil are statnt lingvistie exelusiv in eudul oral, dar snrsa Uii pare <a fie,femai multe eazuri, scrisul — doar validat de pronuntare. ( ' i t t imp raniiuext-lusiv iirafice, alirevierile tin de codul scrierii, nereprezentind t'apteproprin-zis !in->-vistice ; cind sint preluate de cnnnmiearea orala. ele sintinttTpretabile ca a ]) o e o p e. Scrisul pare a sta la baza vnior fonne pre-i'iim i'onj\ dirif/, pi't'x, p>'<>f, sold, t<».'. Surprinzatoare est<' abrevierea f/agtel'Ayaf/ix : ea pastreaza o identitate grafi<-a si nn t'onematica a ult imuluielement eonservat din euvintul-sursa : acesta e ^rafennil q, nn africatayj — cum ar t'i lost <le asteptat in nnna unei transfonnari orale : imniaio;i existenta nnei al)revieri scrise pentrii respeetivultermen ari>'otic esteo pur;l imposibilitate -. Kxeniplul arata eit de i>-reu si riscant este <a re-eonstitui inecanisinul scris sau oral al t rum-h ie r i i .

'2.1. IVntru a dovedi ca procedeul abrevierii }>vin aj)ocO]>a t'nnctio-netiza {in aspectul <j ra l . in stilnl familiar al limbii roniane actuale). e^te

'jiecesara eliminarea tu turor formelor in care se recuuoaste o prescurtare,ilav care sint imprumuta te ca at are si nu produse ])e teren roinane^c.Multe d in t re acestea an ca element in i t ia l un prefix sau im prefixoid'international; reznltatul abrevierii este, de nmlte ori. ehiar izolarea ace^tuiprefix sau j)ret'ixoid, fie cu un sens general, abstract, eoniun mai inultor|crivate / compuse — sensul ])ropriu-zis al respectivului morfein lexical;t'ie en un sens particular, specific acelni derivat ' conipus ('are a stat labaza abrevierii, si nun i a i lu i .

Limba romana a imprumutat din franceza destul de nmlte cuvintecare reprezeutau rezultatul unor al>revieri familiare preluate de uzult'omun (Tlristea, 1US1, Carabulea, 1983). Sint asadar total neinteresaiitenenti'U romana exemple ea ntetrou (f'r. metro, abveviere din metropolitain)sail iJtieu (f'r. jiueu, abreviere din pneumatique}, pentru ca ele nu an preluatdecit forma deja t runcl i ia ta . In schimb, in alte cazuri coexisla in romanaperechi de neolo^isme pruvenite dintr-un dublu imprumut : atit al formeiinitiale a unui c u v i n t . eit si al celei abreviate : taj'i si ta.riinctni (d in fr.(tf.fi. iaximtfre ), cinema si cinematograf (din f'r. cinema, einematographe),punm si pornografic (din t'r. porno, pornor/raphiqne) etc. Perecbile respec-tive constituie un posibil — ba chiar probabil — model pentru extin-derea procedeului abrevierii in romana. La o intreaga serie de asemeiieapercchi neologice se pune totusi intrebarea daca uu cumva abreviereaw-a produs ehiar in romana, independent de fenomenul paralel din franceza.0 abreviere produsa m interiurul limbii romane s-ar putea identifiea,

a Se sus(ine dec?, iruii ciirind. opinia c& in acost ca/ estt1 vorba de o den'vare rei;resiva(Hristea, 198!).

126 Rodica Zafiu

clupii mi criterin morfolofjic si implicit semantic, ori de cite ori clasa eimorfologica dil'era de cea a presnpusei surse. A pare, do altfel. ibarte frec-vent situatia in care o forma, obtimua priii apocopa in frarieeza e un sub-staiitiv. iar tbrnia scurta corespunzatoare din romana are doar valoareadjectivala : fr. auto e substantiv feminin (Lexin), rom. auto apare cadelertninant in sinta^me de tipul ,,condneatori auto" (Gram1, 1968 : 2 < > 9 ) ;fr. dadf/lo are dona sensuri, ca substantiv feminin : .1. dactilo^rala ; 2.dactilograt'ie (.Le.ris); rom. dactilo are valoare adjectival;!: ,,multipli-care daclilo" (Sevban, Evseev, 11)78: 279}; sa se compare si fr. wo/o.s.f .'motocicleta' en rom. mo to adj. invar. — .,atelier moto"', ..sectie tnot(FC T : 25); fr. In meteo cu rom. ,,buletin metco" s.a.m.d. Cmu insa infranceza exista totusi determinari adjecti\'ale care intra in acest liji(George, 1980 : 30), iar inforinatia dietionarelor poate t'i incomplete inmaterie de fapte de oralitate mai jn id t san inai put in recenta. ipotexasursei externe nn e total exclusa nici in aceste caznri.

i.2. Peiit.ru a stabili sursa interna san cxterna a abrevierii, criterhilstrict semantic- e mai jfreu de aplicat in cazul unor noi cminte care pa^-treaza sensnl abstract, general alprefixelorsan prefixoidelor din cuvinteleiniliale (aero,fo1oj — si mai usor, cind sensul^e particularizat, dependentde nn context-tip lingvistk: san situational. In asemenea caznri, asemu-narea formala intre o limba si alta mascheaza divergenta sensnrilor (caree dovada unei t'onnari independente) : fr. micro ,,microfon" (.Lexis) nua influentat in nici un fel aparitia rom. micro l ,,microradiofotografie"f in examenul medical pnlmonar) (Uraur, 19(18: 269) san micro a ,,micro-raion ; cartier mic" (DOE)3. Un caz foarte clar este eel al snl>staTiti\'uluirom. xnpra, al earni sens, in limbajul familiar si arjjol.ic, nn evoca snrses train e, nici nu se bazeaza pe izolarea sensnlui general al prefixnlui (in-dicind o pozitie superioara), ci t r imite pur si simpln la cnvintul din carepro vine : wpracontrol {al biletelor de treri) (Petre, 1978). Un prefix nltra-prodm-tiv, ca re-, poate ramine, ca rezultat al abreviei'ii di\*erselor derivate,pnrtatorul unor semnificatii ft>arte diferite, specificabile doar in fnrictiede context. !Xe vom afla deci in fata mai inultor unitati lexicale — deexemplu re L (in argoul stndentese, in constrnctiile la re, a treoe la re,Petre, 1978) ,,reexaminare'' (cf. si rere ,.1'e-reexaminare1', id.; FC IT : 9),dar si re 2 ,,1'evedere1', in formula de saint ,,La re" = ,.la revedere" (v.infra).

(•uvintele reduse la elementnl initial — ]>refix sau prefixoid — ,dintre care mai frecvente sint aero, auto, cinema, dactilo, disco, extra,foto, liipo, ldl(o), tacto, inaxi, meteo, micro, mini, moto, oUyo, porno,radio, re, retro, schizo, stereo, supra, taxi, tele, tipo, video, zoo, se pot deciincadra pe o scara. de probability!ti : de la imprumntul cert (pentru cinema,maxi, mini, porno, radio, retro, taxi, zoo s.a.) la inipruinutul posibil (disco,extra, foto, k i l f o ) * , schizoj.ln eel itifirtnat de diferente de clasa gramati-cala (auto, dactilo, meteo, moto... ) si? in sfirsit, la eel cu origine siguni inlimba romana (supra, re).

3 lordaii (1943 : 216) citeazi, din prcsa vreniii, o incercure nercusita de a adopta forma|r. micio cu sensul ^mifrofon".

4 Cazu! lui /;i/ (scris chil, DEX) osLe mai complicat, in discutie inlrind si existeniaantcrioara in roni. a snbst. chila (din tc., v. DA).

Observalii asupra apocopei in romana contemporana 127

2,3. Gradul de probabilitate ea abrevierile de inai sus sa fie producein I'nmana se verif'ica si prin aparlenenta lur la anumite. nivele stilistlee.luviritele preluate ea atare din liinba stntina in care s-a produs abre\ iereasini ineadrate in liinbajnl standard, pe eind eele formate in romana anin fffcnere o inai pronuntata marca familiara. Oa.racteristica loi1 comunaeste, in orice caz, modernitatea.

2A. Fiind vorba de fenomene de oralitate, datarea apoeopelorlexical? autohtone nu ,se poate face eu eertitndine. Totusi , e simptomaticI'aptTil ea intre numeroasele liste si stndii despre argon intoemite in lingvis-tiea romaneasca in deceniile al treilea si al patrulea ale acestui secol -abrevierile prin apoeopa sint aproape absente. TJn exemplu izolat oferitde (.'helaru (1937), bal, ca abroviere din halof, in l imbajul hamalilor, econtestat de Jordaii (1937), care triinite la DA, re^pecliv la deja inregis-trainl substantiv bal ,,paeliet mare de marfuri", din fr. balle, san germ.BaUen. Sirigurul exemplu Talabil ramine, se j>are, xme (despre care aratamsimai sus ea este o adevarata exceptie. prin conser\-area aceentnlni initialsi clisparitia segmentnlui 1'onie postaccentual ) — eitat de Cota (1036).Ca forma e aiitentiea si rexistenta ne-o dovedeste I'eaparitia ei intr-outiliisarc recent a (S. .Freda, 1988, 43 v. ;j, s.v.). Pnscarin (1959 : 171) inre-gistreaza Forma, azi iesitil din 11%, juxia (din tradm-ere juxtalineara; v.^i FC TT : 149, Carabulea, 1983 : 5121) — caraeteristica mini grup socialrestrms:al elevilor de licen (celelalte dona exemple oferite an fost in-firmale ulterior: prota nu e o abrevtere din prolopop, ci nn imprnmntdin sirba, iar prefd nu reprezirita truncliierea euvintului preferans, avindun eehivalent in noogreaca, v. U L K ) . Doar articolele a])arute in ultimiiani despre limbajul argotic al diferitelor grupuri umane (s tudent i , militari)contin inai midie exemple de truncltieri prin apoeopa : la ljetre (1978)apar ".s1, con, f/fig, prof, re, rere ; la Ivis (1.980) bibla, i-as, eonf; la Moi.se(1982) libi, piuti, Hold, ta. D('K inregistreaza cuvintele cas, dirty, mat/, prof.Cu exceptia unora d in abl'evierile et'lii\"alente formal en prefix e sau ele-mente de t-ompunei'f1 internationale, imprumutate eel mai adesea caatare (deja abreviate in limba de origine), dictionarele explicati\ 'e curentenu inregistreaza aceste forme truiu-hiate, considerindu-le probabil nuatit pln.sate slilistic in afara zoiiei lur de interes (limbajul con temporal!standard), cit ei'emere.

3. List a pe care o prezentam in continual e cuprinde forme obtinutepiin apoeopa inregistrate deja in stndii despre argou si in dictionary sauhitiluito in texte literare si in ehcT.dai.ia orala (in cazul color din urnutnu se indica, mai jos, nici o sursa). Freeventa si stabilitatea lor sint ine-gale, unele forme hind destul de^rare, nmrginaJe, cliiar accidentale saudubioase (as. coitf, libra, -uaspaj. In citeva situatii n-am inclus in aceastaserie torineni pentru care dispunem de cite o atestan; — in masnra in careera mai probabil ca ace^tia sa fie imprumuturi : si»ipa (.,spiridusul mene simpa" - "RL, nr. 198, L990, 1) pare sa fie preluat din franceza (undesympa e foarte freovent ^i atestat de la inceputul secolului — \T . Le.ris).Am oxclus din calegoria t i a t a t a si dasa compuselor rednse la primul lorelement (prim. rice;. Xu am avut in \edere nici cuvintele obtinnte prinabrevierea combinnla en leduplicare (sisi f. nici derivatele regresi\-e -

5 Provenit probal'il din sii'ilHit; cvi scimil (alcslat in ULR) ,,nebiin".

Hodica Zat'iu

asemunatoare intr-o oarecare maxurf i en abt'evierile si destul de i'recvcntein l inibaj i i i f ami l i a r si ar^otic (potul, ntozol, bilba, subsl. liininln s.n.}.Dintre al>revier i le ee l i ivalente cu prefix e sau prefixoide enumerate maisns (2.1. — 2.'2.), le-ani inclus doar pe cele formate eu niai mare jiroba-l)ilitate pe leren romanesc si care an autonomie, put ind sa apara in con-texte diverse (ca adject ive, dar si ea substantive): homo, o/igo, xcitiso,supra etc. Am considerat asadar ca exista dona modele dil'erite morfu-isintactic si s l i l i s i i e si cu evol i i l i i separate ale acestor truncliieri : vuijee-tivele invariable si subs tan t ive le nsor accept ate de limba staudanl,pentru ca au o sursa lehnica sau publicistica. dar care nupot aparea (tecitin a n u i n i t e constriictii sintaclice (auto, e.rjm. folo, tneteo etc. ; o lista fovulehogata se piseste in C'aralmlea. 1983) — si truncliierile cu jirad msive deautonomie, dar de circulat ie n ia i restrinsa, specit'ice l i m b a j u l u i familiar.Extra (adjectiv in \ - a r i a )> i l sau adverb) e un cuvint familiar, care w-nr fipntnt ( jb t ine si direct in romana (din e.druonlhuu'), <lar pei i t ru care ipo-teza imjinmuitiilui (fr. extra) pare mai credibila. data f i ind irire^'istrareasa in diclionare foarle circumspecte f a t a de formatiile uovatoare, intr-operioada cin<!, in plus, procedeul abrevierii era si mai | inlin productivdecit in prezent pe teren romanesc ( \ ' . Saineanu, J ) .U. : , .vin exlm'1'1).Dintre cuvintele pan- si circa, inx ivoi i i te din abrevieri j;raficc ale cuviti te-lor parcelare si circumscriptie (Fischer, 19.r)6), am inclus-o pe cea de-a doiw,care, desi perfect asimilata de limba cormma (deci pro].>abi] pierzind. le^'a-tura en sursa), intra in aceeasi serie cu mai recentele si instabilele bibla,libra — nu insa si pe prima, la care ni se pare mai probabila explica(.iaprin confuzie extinsa in nz Uecit prin intentie creatoare. Xn am cnprinsaici, in st'irsit, nici acele i'orme provenite din imprnmntnri recente la caretrimchierea e itulisoeiabila de procesul adaj>tarii la limba romaua : itltwi,citinga. f/rep, trend etc. (Hristea, 1981, Carabnlea, 1983).

Projmnem deci urmatorul inventar de nnitai i :1. as s. in. (Stud.) = asisteii t . Pelre (1978), Carabulea (1983).2. bac s. n. (Scol.) ^ examen de bacalaureat. Ts'iculescn (1979),

Hristea (1981), Carabulea (1.983). La bac ne-a-u la.wt m copiem.22, m-. IB, 1991, 10. Ce bac, ce admitere, ce teza (...)! Arteviirul,nr. 388,1991, 3. A'-rt/- putea -S'« nu ludin ,7bac"-ul. TL. nr. 423,1991. 3.

3. bihla s. f. (Stnd.) = biblioteca. Kis (1980).4. boso s. m. = bosorog. Niciodatn it-am sa accept sa (tjung tin boso.

A<lamesteanu (1989), 188..1. cas s. n. = casetofon. ^iculescn (1979), Kis (1980), DCK, Cara-

bulea (1983).6. circa s. f. = circumscriptie. Fischer (1956), DEX, Hristea (1981).

Carabulea (1983).7. elo s. n. ^= closet.8. eol'e s. f. = coMarie. Hrislea (1981), Carabulea (1983).9. con s. n. (Stud.) = coniac. Petre (1978), Carabnlea (1983).

10. con If s .m. (Stud.) = conferentiar universitar. Braescu (1958)6,Kis (1980).

* Braescu (1958 : 99) citeaza, dintr-o piesa dc teatru con tempo ran 5, trunclnerije profitsi confii, con side rindu-le insa ,,forme dinlrt; care eel putin a doua n-a circulat niciodata".

Observatii asupra apocopei in romana contemporaria 129

11. dirijj s. in . (Scol.) = profesor dir i^inlo. .Niculescu (11)79), Ilristea(1981). DCR, Carabulea (1983). D e r i v a t : di ruja s . f . Nu-ii-lescu (1979). llai, title, cii cine diriga la ora. (). Chelaru (1980),47. Hristea (19S1). \ u le t'« in/ri pn'nde FoftHti j c<i sa te Hp'tinaIf diriya din iio'ti. C ft rt arose u (1985), 87. M. Avran i (19,87 a).J/-« /(isvf/ iliriga cofif/eiila. S. Tanasc (1990), .1(1.

12. gay s. in . ( S t u d . ) = tftttfiu ; I n d i v i d , baiat. retro (1978). Fli-islea.(1981), Carabulea (1983). I) e r i v a l : ;jm|a s. t. .Hristea (1981),Carabnle;) (1983).

13. jjeo s. f. (Scol.) = geografie. Carabulea (1983).14. homo s. UK. adj. = homosexual.15. li l i i 1 s. f. (Sold.) — liberarc. ( K x p r . ) Hai libi! (ade.sea ca

formula do sa lu t . eu sei isul :) Sa \ ' i n a cil inai repede liberaroa!"Moise (1982). ,SV(/w/, hatrin<>. HAl LIJ1I.' S. .Freda (1988), 131.I l t t i fihif (sct'ifi mare $"i ttpasutj. id. 258. *SV mai auzea cite untilstrigind prelung ->•/ in dirccliu litnii : ,JIfd h'bi !"* id. 208. 1) e r i -v a t : lihisor. (E x pr .) llai libiftor! Moise (1982). C o ni p u s :l i l ) i in ( 'Mni n ie l ru de troitorie t'olosit ])entru masurarea xilelovramase pina la liberare.

10. l i l> i - adj . invar. = liljidiuos. Niste babelelibi. Adainesteaiiu (1989),154.

17. Ultra s. t'. — librarie.18. HiJiJi s. n. = majrnetofon. ^'iculescu (1979). «SV ni-ugul, 't'ert sa nu

faca e-cplo-ie ceva. .. O. Chelaru (1.980), 51. Hristea (1981),DCH, Oaral)ulea (1983), M. Avrani (1983). ,\> low mag cu bore.Cosmin (1987), 145. .SV7 tie" tnagn mai inc-et. S. Tanase (1990),79. Mam cu tntznt aplecdi )>esie vn mag hirbuit. larn (1990), 63.

19. male s. f. (Scol.) = matematic^. Serban, Evweev (1978), ('ara-bulea (1983)', M. Avram (1983, 1987 a). A aflat ta-sii c-a lamt-ola male. lAisti^ (1990), 6. Tuchi, mergem la mate! 22, nr. l(i,1991,10. C o m p u s : miilc-fiziea = (liceu, sectie de) mateniatica-fiziea. 8-a in-scris la real (mnte-fizica). TL, nr. 440, 1991, 5.

20. mate-i'i subst. (Scol.) — maternalica-fizica. Ffi-miUa fie in-gincriliter emu en Cdtalin o problema de ,,-inatefi". "H. Lit., iir. 40, 1991,14.

21. naspa adj. invar. — nasj>aiiiu. Vom acorda premiul de eel maina$pa student. O. Stud.', nr. 24,1991, 3.

22. oliyo adj. invar., s. m, si f. = oli^ofren.23. pli'iti s. m. (Sold.) = plutonier. Moise (1982).24. pres s. m. = presedinte. Hristea (1981), Carabulea (1983).

D e r i v a t : presa s. f. C o m p u s (dar inai probabil apocopaa lui viceprcsedinte) : vicepres s. in. Hristea (1981). Carabulea(1983).

25. prof s. m. (Scol.. Stud.) — profesor. Braescu (1958), Petre (1978),Serban, Bvseev (1978), Niculeacu (1979), Hristea (1981), DCI?,Carabulea (1983), M. Avram (1983,1987 a). Praful de sport.S. I'reda (1988), 127. Dionisie, eel mai popular prof! S. Tanase(1990), 154. Nu pentru ca la- scoald n-ar avea ,,profi buni", darn-are chef. 22, nr. 10, 1991, 10. -,V-« r en sit proful in noud Iwiisd-l invete matematwa. Adevarul, nr. 388, 1991, 3. D e r i v a t e :

130 Rodica Zafiu

proi'a sau proafa s. f. Petre (1978), Serban, Evseev (1978), ^"icu-Jescu (1979), Hristea (1981), Carabulea (1983), M. Avram (1983).A .. , ! proffi de nasa .' EM nr. 0,1992,18 ; profit*, s. m. Petre (1978).psihi s. f. = psiliiatrie. Vreunti (scapula de la psihi, se sice. R.Lit. nr. 39, 1991. 15.

27. re1 s. f. (Stud.) = reexaniinare. Petre (1978), Carabulea (1983).I) e r i v a t ( !) : rore s. f. = re-ivexaminare. Petre (1978). FC II :9; Carabulea (1983).

28. re - s. f. ( E x p r . ) La re = la revedere. Te £«s, *Z»f jjmi* e»pregatirile. — J^a re. si-mi pare ran. Luslii;- (1990), 12.

29. sax s. n. = saxofon. ixi ttf/ata sv.rtil >te git. S- Tanase (1990),110. J^e-a ramais tsfi.rui, pianul. id. 12o. ~ Posibil imprunmt :

30. sehizo adj. in \ ai'.. s. in. si f. =31. seen subst. =1. 8ecuritatea. Toate iufvnneazd s-t-c" zihtic. S.

Tanase (1990). 30. AiHjajatii c-icili ai minaxlirii XfiCV. JMnescu j(1990), 90. $a fie. totusi,' vizitalorii fJt la tiecu't Goma (1991),49. 2. securist.

32. sold s.m. (Sold.) = soldat. ^Foise (1982).33. soni adj. invar. — sonal ; nebiin, aiurit.3-i. supra nubst. = ^ipracontrol (al biletelor. in tren) ; supracontrolor. j

A face blat en supra. Petre (1978).35. sine s. in. = smeclier. Cota (1930), lordan (1943 : 500), Carabulea

(1983). tie crede xme de Bucuresti. S. .Freda (1988), 43.'3(3. susa s. .f. == snsanea. ; spectacol improvizat, de proasta calitate.

Va fi ceva moHfstnt, en lucre? inunai in mare, fdra fleacuri, detestsusele. 8. Tanase (1990), 103. Exti u.n artist pi'ea mare ca sfi tecobori la o sn.^a. id. 109. An yasit cea mai buna seen a pentruyuse. SLATL/ nr. 10, 1991, 10.

37. ta s. m. (Sold. ; E x p r.) ta major = sergenl major. Mni^e(1982). — Abreviere din tablayiu.

38. tov s. m. = tovaras. lordan (1943 : 246), Serban, Evseev (1978),llristea (1981). Trezise interest/I tor>'lni <le la tancn.n. S- Preda(1988), 73. Mir<n'?a competent a, a toi-uhd <le istone. id. 127. D e r i -v a t : tova s. f. Serban, Evseev, (1978), llristea (1981), Carabufea(1983).

39- triyo s. f. (Scol.) = trijjouometrie. Carabulea (1983).40. tat-a adj. invar . = tacanit ; nebiin. aiurit. Tit e$ti taca de-a

binelea, ie-ai serin tit. 8- Tanase (1990). 292.41. zurli adj. in\-ar. = zurliu ; nebun. aiurit.

*Exemplelor de mai su< li s-ar putea adauga o serie de toponime

(mime de slrazi, eladiri, inst i tut i i) , mai put in senmit'icaTi\ e — din eauzacircular iei lor limilate 7. Foarte frecventul Inter, de jtilda (abrevierepentru ,,Hotelul Intercontinental" din Bucurcsti), e interesant in masurain care confirma tendinta, deja observata la substantivcle comune si laadjective, de a pastra, in unna trunchicrii. doar prefixnl din ciivintnl-sursa.

7 l)c oxcmplu : ,,Yoclca — 50 la- Dobro » (Catavencu. nr. 35, 1991, 7 : din Dobroycanu',denumirea cnrenta a nnui Restaurant Dobroyean ).

Observatii asupra apocopei in romana contemporana I'M

4.1. Desigut incomplete (dar largirea ei ar aduee in plus, pentrumoment, doar formatii spontane si de circulatie restrinsa), lista de mai*Us per mite eite\a observatii de natura fonelU'a : constituent.!! ei sintcuvinte aproape in egala masura mxmosilabice si bisilabice — si doar inmod exceptional trisilabice (oligo). Bisilabieele sinl terminate in vocala?i au aecentul pe prima silaba — cu o singura exceptie (dirif/J, la carefinala consonantica si aceentul par asociate. Monosilabicele, in schimb,au in majoritate finala consonantica (in genere o eonsoana, rareori doua -si nu la cele mai frecvente, de altfel : conf, soW, saxj ; finala vocalicaapare, nu intimplator, la cuvintele folosite mai ales sau numai in construct!!fixe (ceea ce le sustrage de t'apt modelului monosilabic) : la re, to. major.

Kinalele vocalice in -o apartin de regulii elementelor de compunere(homo, oliyo, schizoj. dar nu numai lor (vezi boxo, do J 8; finala nespeei-fica limbii roinane mareheaza ralierea la uri model general — initial ex-tern, dar tot mai extins in interiorul l imbi i contemporane. In francezaaeeasta structura fonica a finalei este extrem dc raspindita ((?eor^e, 198(1 :

126); comparatia cu franeeza seoate, de altfel, in evidenta inulte asemanaricare nu se pot explica pur si simplu prin imprunmt (in romana din francezasau in atn]>ele dinU'-o sursa conmna) : ele se manifests! in raportul dint.refinala vocalica si consonantica si, partial, in raportul dintre monosila.be§i bisilabice — in sensul ca franceza prefera totusi, in mod. evident, abre-vierile bisilaliice (George, 1980 : 2(i). De fapt, pentru romana numarulmic de uuitati luate in disculie face oa >statisfica sa fie destul de putiiirelevanta. 8e poate totusi obser\'a un fenomen specific situatiei din ro-mana : singura \rocala finala riemoti^'ata uneori de structura fonet.ica acuvintelor sursa este -i (din UbiL. pluti, soni — mi si din Ubi2,pxihi,zurli, unde e perfect normal9)— a carui prezenta se oxplica prin mo<leluikipocoristieelor de la antroponime (extinderea acestuia la substantivecoinune e urmarita de Caraliulea, 1973).

4.2. Din punct de \'edere morfologic, toate cuvintele proveriite dinapocopa inregistrate aici sint substantive (care pastreaza genul substan-tivelor din care provin) si adjective. Adjectivele .sint in totalitate inva-riabile; substantivele au in inulte caxuri forme de plural (profi, maguri)§i sint articulabile cu articolul liotarit — aceste doua posibilitati fiinddirect dependente de structura fonetica a formei de singular (respectivrespinse de finalele \'o(-alice in -o : boso, oligo, in -i : Ubi l — si, la primavedere surprinzator, pentru ca nu sint nespecifice limbii romane, cliiarde cele in -e : xmc, -a : ta sau -u : xecuj. In domeniul morfologic, compa-ratia cu franceza conteniporana e posibila doar in privinta claselor morfc-logice ale formelor apocopate : cu mici exceptli (in frauceza inregistriudu-se§icite\'a cazuri de apocope verbale, George, 1980, 31) situatiile sint similare.

-5..U. Capacitate derivativa nu au, cum se observa, dec-it putine dinabrevierile curente in romana ((liriy, Ubi1, prof, tov, toatc supusc su-fixiirii; un caz ca re re este contro\'ersabil si prea^ putiii con\-ingator pentruprefixare) — ceea ce confirma relativa iioutate si productivitatea limitataa fenomenului iu momentul actual.

s Dauzat (1929 : 111) considers ca in franceza abrcvicrca incepula la conipuse a facutca in tot mai niulte cazuri laietura sfi fie atrasa dupii vocala o din interiorul unui cuvint(pentru a izola un segment asemanator olemcntclor tie compuaerc) ; v. si Bracscli (1958 : 96).

3 0 forma ca iubi — din iubit(a) sau iubire ar parea sa intre in aceeasi serie, dar efolositii doar ca apclativ.

132 _ ^_ Rodica Zafiu 10

\.\. Din puncl de vedere semantic, se rentarca faptul ea nnilte dmabrevierilo contemporane denumesc functii socialc si pe ind ivmi care leindeplinesc : a-v, conf, diriy, yay, plttti, ftres, }>rof. wtlil, (or. Alte citevaiKerii ar pulea i'i constitute de ninne de i n s t i t n t i i (bibld, (.'off. libra), dematerii scolare fgeo, mute, f i } 1 ( } , de ins t rnmenle sau ap;irate mimcale(sa,r, can, rtiat/J.

O categoric bine reprexentata printre abrex ierile fa.niilia.re din romanSeste cea a adjectivelor si a subsUmtivelor expr imhid idei neplacute si ris-cind sa devina insulle ; in a semen ea ea/airi, abrevierea (la care se adaugauneori terininatii specif ice hipocoristicelor) are un rol enfeinistic. In bo$o,libi 2, idea, xoni, znrli, whizo, oliyo. Si»inn, jtxihi - prescnrlarea eonferacnvintelor o conotatie ,,ameliorativa", "lunieata. a tenuind din duritateaeticlietarii. O funct;ie asen iana toare , n i t i i apropiata de ]>vesu]msa orio-inein tabu a eufemismnlni, s-a inanii'estal; in foarle r;lspindita abre\ iere xeeuperitru nuniele institutiei represive — sccuribi tea ; in ipunerea cu\-intuluia tost probabil favorizata de crearea nnov o i n o n i i n i i — i'avorahile jocu-rilor de euvinte aureate de liml>ajiil t 'amiliar (en sec sau cu MdnastireASeen). De a l t fe l , relatiile de oinoni in ie intre abrevieri nu [jar snparatoare^intrucil ele s int orieinn I'oarte depemlente de context i i l dezambiguizatorjiar stabilirea de omoriimii cu c u v i n t e preexistente esle chiar cantata, cuintentii ludice fa se vedca prey, as, poate si wlrf). Omonimia ]>oate dec-ichinr inta,ri utilixarea unei abre\"ieri. Sinoniniia intre elenientele de in-v en tar prezentate e incil I'oarte redusa (lac.a•— zurli) • indiferent deaeest Ineru, e e\'ident c;l si ea se ]ioate transl 'orma in l r -nn factor de sus-tinere a oricarei forme create accidental , dar incadrabile apoi intr-o serielexicala.

5. Din eele a rat ate mai sus apare, credem. ca destul de putin pro-babila iputeza unei ( e n d i n 1 e naturale a linibajului oral, familiar,catre ])rescurtarea cLn' intelor prea luno-i , o-reoaie. e\'eritual de sursa sa-vanta sau tehnica . In roinana, in conversa t ia cnrenta, termeni dintre ceimai frec\'enti din domeninl vieti i cotidiene faufobuz, iramnn, trlefonetc.) isi pastreaza integral forma, desi ar parea sa existe toate premiselescurtarii lor ] 1 , Formele abreviate deja existent e alcatuiesc, de altfel, ocategorie destul de eterogena, inf luentata pe de o parte de prescurtariledin sens, pe de alta de modelele extei'ioare (din francexa si eno-leza, liinbiin care mnl te Forme apocopate au intrat in variant a coinuna) ; nn rol delocne^lijabil par sa-1 joace si altrevierile hipocoristice ale antroponhnelormoderne. Kas])iii(lir( ia procedeului t i n e insa mai cnrind de inodele si dei i K K l f i decit de o tend int. a na tura la ; din pnnc t de \edere strict lingvistit1,in i 'oinana se regasesc, la scarti redusa. aproape to»te caracteristicilefenomennlui corespondent din franceztl. S-ar ]>utea ca neproduetivitateaprocedeului in plan intern sa ^e expliee si prin blot-area, in ultimele deceniija canalului presei. al carui liml)aj de lemn exclndea prexenta formelorfamiliare : chiar daca initial este vorba de mi fenomen de oralitate, ras-phidirea inovatiilor sale se face, in mare masura. si ])rin scris. Existind

0 Xn am inclus in lista precedents doua substanlive atcstate in forma lor articulata,dar care ni s-au parut cle circulatif reslrinsa ; oricnin. i'le intra in acecasi serie : roma (= romana),laid (^ laliiui} — v. Sorhan, Kvsccv, 197S, 279.

11 V. si Bracscu (1958 : 9!)).

CbservaUL asupra apocopei in romana contemporana

dejn uu uucleii de termcni care Eunctioneaza capotential model — si soiuneale tendintei prozei si publieistk-ii ooutemporane de a-l velucula, o i'oarteposibil fa mmiilrul si t'recventa t'ormclor apocopate sil oreasca.

I. Carti :Adamc-sleanu (198?)

Cartarescu (1985)0. C.lmlaru (1980)

Cosmin (1987)

Dincscu (1990)

Goma (1991)lam (1990)

I.uslit} (1990)S. PrtrUi (1988)S. Tirnase (1990)

II. I-Vriotlicc :Adt'varulCatavoncuEM0. Stud.RL

P.. t . i i .TLSLATL22

SURSE

r.abriela Adame§tcanu, Yard — j>iiinai>ar<i, liiicuresli. Car lea Uo-injincasca, 1989.Mircca Cartarescu, Tatul, Jiiu-nresli, t'.arlca lloinant'iiscti, 1985.Oana (liielani. ('ti floareu noarelui l<i btttaniera, Ci-aiova. Scrisiil lioma-iicsc, 19S(i.Sniara tu l i i Cosmin, .\iflepl pnwincia, liucurt 'sli, C.arlt-a liomaiu-ascii.1987.

Mircca Dint'scu. Moaitca cileyle "ianil, Huciircsli, Carti-a Komaiieasca,1990.Paul C'ronia, llotiifacid. r i i tfiircsli , Omcya, 1991.T'lorin him, liuiebuiieac si-mi pare ran, liiiciircslt, (Jartca Homaiieascaj1990.Adrian Luslii", I'n ccui rti tipclc dc .timbittfi, TUicuresli . AU'\, 1990.Sorin 1'rt-da, I'lu* —minus " :i, Buciirosti. ICcl i tura Mililara, 19S8.Slc-liun Taniisc, (lorpuri dr ilumiiial, Hiicnresli. Carlua Komaaeasca,1990.

Adcvfii tit. C.ol idiun independent. Hiu-iLresli.(^alai'i'iicti. Sa[»lani inal . l i ncu res l i ,/•.".i'/j/c.s M(t(]ti:in. Sa|)t;lminal. Hucurtsli .Of)ini<i xludenfrdyca. Saptanimal . lasi.liamt'initi liln'ru. Xiar independent de o]»inie, i n fomia t i f $i reportaj.Kucuresti.J'driKinia iilrrtiru. Sop ta in inu l al I ' l i i u n i i Scriilorilor. Uuciire^li.Tincrrlu! liber. Xiar inc lependcn l . Hnenrcsli .Stiplinipntitl literar-dilitilic ,,Tincrfltil librr".2:!, Publk-alic saplaniinala editnti i tie Grnpnl penlru Dialog Social.Buciiresti.

M. Avram, 1983

M. Avrarn, 1987 a

M. Avram, 1987b

Braescu, 1958

Carabulca, 1973

Carabulea, 1983

Chelarn, 1937

Constantinescu, 1&G3

Cola, 1936

Dauzal, 1929

BIBLIOGIIAFIE

Mioara A\ rain i'onnai-ca ciiiiinldor in „ PraQrnma de limbartunt'iiifi-'. in l.L, 1. 198."., p. 100 — 10.").Mioara . \ \ rani , I-'ciiiimciic' lingnistice caracteristice elevilvr, in LL1\,X\"i , 1987, nr . '.',, p. 3—4.Mioai'a A\'i'ain. 'I'rublcmc ulc exprimarii cmecic, Bucurcsti, Edi-lura Acadeiniei, 1987.Ion Hracscit. Obscrpatii asupra abreincrii ciwinlcltir in limba j'tan-cc:ii, in ..llevisla de fi lolojj ie romanicu ^i germanica", II, 1958,nr. 1, p. 93 —104.1'liena Carabulea, Suj'ize ({imiiiulii'alc neologies in limba romanitconlemporanS, in SCI,. X X I \ , 197o, p. (In5 —fiBS.lilcna Carabulea. Aspectr (tic Inuichici-ii cuinnlclci' in limlxt ronianfi,In SCI,, XXXIV. 198:;, p. 5)7 —,">2:i.Valentin (.Jr. Clielarn. /)//; limlxtjul malialalelor, in H. Ph., I\,)9;s7, p. 102 — 1:51.N. A. Coiislanlinesc'U. Jlictionai aiiomaslif romfmesc, Bucure§ti,.r.ditnj-a Academies, 19(33.V. Cola. Arytil-ui i:p(iyi!(>r. liiclUiiiattil tiinbii smecJieriloi; Bucii-resti [1930].'Alberl DLUi /u l , J.c.s- uryuh, 1'aris, Delatfrave, 1929.

134 •Rodica Zafiu

DCR

DLDumitrcscxi, 1986

] Hiroitreseu, Swjicov,

ELIR

FC. I

FC II

Fiselier, 1956George, 1980

Gram-, 1965Graur, 1968

Hristea 1981

Jordan, 1937

Jordan, 1943

KIs, 1980

LexisMoise, 1982Niciitescu, 1979

Pa$ea, 1936

Pelre, )978

Puseariu, 1959

Saineanii, DU

Serban, Evseev, 1978

Vulpe, 1983

AUBJ.LS,

fn limbo

FJoriea Dimitrescu, Dicfionar de cuvinSe recenfe, Bucuresti, Al-Ijatros, 1982.Dictionnaire de. linguistiqut, Paris, I.armissc, 11173.Maria Diiniilrescu. Abrcniereti in limbu romant't, Innr. 35, 1986, p. 92 — 96.

1987 Maria JHunilrcscii, Aurelia Surjicov, Abrevierearomana, In LK, XXXVI, 1987, nr. 5, p. 388-398.Jinviclopedifi limbilur romanicc, J in direst i, liditurasi Kneiclopedica, 1989.luilvia (;ioJ)ann, Finn La Hasan, l-ormurea ciivifitelor in limboI'omciiiti, 1. ('.omptuii'i-fti, IHicurcsti, Jidilm-a Acaclcniioi, 1970.M. Avrani, 1'-. Curabulea, F. (Jiobami, F. Ficsincscu, C. GJiennan,F. Hasan, M. Popescu-Marin, M. Hadulescu, I. Kixcscii, F,. "\'asiliu,1'wmarctt ciwintclor ij> Simba ronittna, I I , Prefixele, Bumresti,Kditura Acadcmiei, 1978.I. Fischer, A'o/e lexirotofficc, In SCL, VII, 195(i. nr. 3 — 4, p. 279.K. K. M. George, L' apocope ct I'aphcrese en franca is famitier,pi/pu!(!irt> /.I aitjotiqur, 5n ,,Le franeais niodernc", -18, 1980, nr. 1.p. 113 — 37.Al. Graur, A"f;/ne de persoane, Biicurcsli, Kdil t i ra Sl i int i f icf i , 1985.A), (ii'aur, Tcndiiitele tictualc (de limbu romctne, liucuresti, Kdi-lura Sliintifica, 1968.Theodor Hrislea, Tninchiereu cuvintelor, in , , l^oii i imja literary",nr. 13, 1981, p. 8.lorgu lordan, Note -vi observe/fit la arlicoMe precedejiie, In }?. Ph.,IV, 1937, p. 150-204.lorgu lordan, J.imba rumtina acluata. O grumaticu u ,,(/rei/elilo]-"tlasi, 1943.KiTicse Kis, Scmioiicii tiryouhii studfiilcsc., in Slutiii de stilisticd,pofticti, st-manticii, C.hij, 1980.Lurousxe (It: In langtic j'rf'n^aise. l.cxis, 1'aris, J.arousse, 1977.Ion Moise, Xotc dK argon mililar, In LH, XXXJ, 1982. p. 33—39,Alexandra Niculescn, Unwr linguistic tiiiercsc, In „ Horn fin ia lile-rara", nr. 29, 1979, p. 9.Stefan Past-a, -\uiiic tie pcrsonnc si mime dc animate in Turn Ottiihii,Bncuresli,' 1936.AMliai Pclre, A'oi contribiiiii hi sliidiul artjoului studenicsc, In LR,XXVII, 1978, nr. 5, p. 489— 494.Sexlil Puseariu, Limbu romCnia, Jl, lioslircii, Kuciiresli, EdiUiraAcademiei, 1959.Laziir Saineami, Dic/ioiiur uiuucmdl ul limbci lon'dnc, Craiova,liditura Scrisul Honianesc, ed. a Vll-a.Vasile Serban, Ivan Jilv&eev, Yocabiilnrul romi'mt'sc contcmporon,Tiniisoara, Kditura Facia, 1 978.Magdalcna Vnlpc, .-\pfjrtipu in tjraiuriie. niantmurfsene, In JW«-tcriale yi ctrcetari dicilertaie, II, Cluj, 1983. p. 419 — 432.

s observations stir I'apoeope en rouimiin contcmporain

(II e s u tn e )

L'auteiu1 so pro])()sc d'eiablir Tinventaire des (.-as les ]ilus frequentsoil le procede lexical de 1'apocope ^'applique en rot inui iu et d'eii explkjuerles in ode! es et les traits caractei'istii[ues. Les exemplcs discuies appavtion-nent. au roumain fanti l ier et ar^otique ou ce procede fonetiormo, bien (jii'ilne «oit c|ue tres pen productif (du inoins pour le moment). L1 etude cherchea delimiter le plienomcne purement phonetique de 1'apoeope fassex bienrepresente en j 'ouii iain, surtout dans le lan.a'aye jtopulaire et dans certains

Observa^ii asupra apocope! In romana contemporana

patois) de sa fovme plus recente (qui produit en frangais <les scries exlre-memeut riclies). Parmi les apocopes en ronmain, il est assez difi'ioile detraci'i' iin« li^ne de demarcation entre les emprimts et lew creations in-ternes. Tl flan I souligner une partionlarite stylist ique de 1'apocope enroumain conteniporain : elle est emjAoyee sou vent de maniere euplie-mislique (sur le inodele des nonis ])ropres liypocoristiqncs) afiri d'atte-nuer la durete des tertues q\ii rist^iient de devenir des insult es. En toutcas, il ne s'agit pas d'uue , , tendance na-turelle1' de la laiiijue jiarlee versce procede mais plntot de Taccident historique du contact avec un ( tu

modeles converent,-;.Felmmrie 1992 t-'actillalea de I.ilere

lliifiire.fti, str. l-'dgar Qttinet nr.