Revista școlară

FIRUL ARIADNEI

Nr. 17 SEM. I

AN ȘCOLAR 2016-2017

Dragii noştri, După cum ştiţi, scopul revistei noastre este de a promova şi încuraja tinerele speranţe ale condeiului. Lăsându-vă purtaţi pe „Firul Ariadnei” , veţi pătrunde în labirintul creaţiilor elevilor noştri talentaţi care au dat glas gândurilor inocente de copil. Au îmbinat „slova de foc” şi „slova făurită”, au căutat „cuvinte potrivite” şi au aşternut pe hârtie, cu sensibilitate şi dăruire, o lume a lor. Vă invităm pe toţi acum, în proaspătul început de an, cu nespusă bucurie, ca de fiecare dată, să vă delectaţi cu pagini din sufletele gingaşe ale celor mici, pe care le-au pregătit cu dragoste, aşa cum au putut ei mai bine. Sunt texte pentru toate gusturile: sobre sau ghiduşe, mature sau naive, concise sau extravagante, simple sau expresive, dar toate emană entuziasmul şi candoarea specifice vârstei, fapt pentru care micile imperfecţiuni sunt scuzabile. Vă îndemnăm să nu le citiţi cu ochi critic, ci să lăsaţi inima să se încălzească, iar fruntea să se descreţească, fiindcă aceste minunate creaţii izvorăsc din prisosul de frumuseţe interioară care se cerea împărtăşită şi celor apropiaţi. Numărul 17 al revistei şcolare Firul Ariadnei aduce în atenţia tuturor principalele activităţi cu care Şcoala Mea se mândreşte şi care dovedesc devotamentul elevilor şi profesorilor deopotrivă. Nu dăm nume, pentru că fiecare membru al acestei instituţii a contribuit într-un fel sau altul la realizarea acestei publicaţii, iar rezultatele vă aşteptăm să le descoperiţi.

Cuprins Festivitatea de premiere Pag. 2 - 4 Creațiile noastre literare în versuri și-n proză Pag. 5 - 45 Activități din cadrul LTSM –ENGLISH WEEK Pag. 18-21 Ziua Holocaustului Pag. 25 Târg de Crăciun Pag. 34-35 Anti-Detention League Pag. 38 Vizită SIVECO Pag. 46 Aniversare Mihai Eminescu Pag. 47 Picturile sunt realizate de elevi în timpul orelor de Artă Plastică sau în atelierul de pictură al școlii, sub îndrumarea domnului profesor de desen, Ionuț Barbu. Poeziile din paginile acestui număr al revistei se numără printre poezii participante la diferite Concursuri de creație literară în anul școlar 2015-2016.

2

Festivitatea de absolvire a claselor a VIII-a – PROMOȚIA 2016

Clasa a VIII –a A

Punctul culminant al bucuriei –și al emoțiilor – noastre a fost Festivitatea de absolvire a claselor a VIII-a A şi a VIII-a B. Le mulțumim domnilor diriginţi, profesorilor, tuturor colegilor care au fost alături de clasele a VIII-a – și le urăm un drum plăcut şi plin de succese spre anii de liceu! În clasamentul rezultatelor la Examenul de Evaluare Națională 2016, Liceul Teoretic Școala Mea s-a situat din nou printre şcolile de top din București!

3

Clasa a VIII –a B

Suntem în top. Din nou. Media generală la Evaluarea Naţională ne situează pe locul 4 în clasamentul celor mai bune şcoli din Bucureşti şi în primele 20 la nivel naţional. Nu este o premieră, ci, mai degrabă, o constantă a ultimilor ani, pentru care le mulţumim deopotrivă elevilor şi profesorilor noştri.

4

Şcoala noastră Şcoala noastră este mare Şi-are multe profesoare, Care, zilnic, ne învaţă, Tot ce e folositor în viaţă. Vin elevii bucuroşi, Silitori, dar şi frumoşi, Mereu, mereu zâmbitori, De succese doritori. Aşa este şcoala noastră, Cu zâmbete la fereastră! Ilinca GABURA Clasa a V-a C

Calcule la mate Calcule cu împărţiri Multe, multe, de te miri. Când un rezultat găsesc În gând minţii-i mulţumesc Căci aşa este firesc Şi apoi îl împărtăşesc. Când la test un zece primesc, Înţeleg că ştiu să gândesc. Dar, dacă greşesc, Ştiu să nu mă mai grăbesc. Ana GRIGORE Clasa a V-a C

Spre şcoală parcă zbor Wow! Şcoala! Aflu-atât de multe-n ea: Să citesc, să socotesc, Să învăţ până sporesc. Noaptea, ziua, dimineaţa… Pân’mă cuprinde roşeaţa Că mă strâng, mă enervez Când problemele nu-mi ies. Viaţa merge înainte Cu obstacole, cu spor… Şi eu merg doar înainte! Spre Şcoală parcă zbor! Alexia JUGĂNARU Clasa a V-a A

Din nou mândri! 20 de calificative „Pass with Distinction”, 12 „Pass with Merit” şi 15 calificative „Pass at Grades A, B, C”. Acesta este bilanţul rezultatelor pe care elevii noştri le-au obţinut la examenele Cambridge KET, PET şi FCE, examene recunoscute în peste 20.000 de organizaţii din întreaga lume. Este un pas important către un viitor strălucit. Congrats!

Unii dintre elevii noştri merituoşi care au absolvit gimnaziul cu media generală 10. Toţi elevii noştri de nota 10 au fost premiaţi de către Primăria Municipiului Bucureşti, primind şi câte o diplpmă de excelenţă.

FELICITĂRI! 5

De ce sunt importante cărţile? Astăzi, mama, îngrijorată, m-a trimis la bibliotecă să învăţ temeinic pentru testul de la sfârşitul săptămânii. Ajungând, am pus numaidecât mâna pe o carte de limba română frumos colorată, dar, când s-o deschid, văd că (de necrezut!) i s-a deschis un ochi! Apoi şi celălalt! Şi, in final, a început să vorbească! - Salutare, drag elev! - Aăă! - Ssst! spuse bibliotecara. - Bine, dar... - Ssst! Mi-a atras atenţia din nou. - Bine, bine! Dacă tot eşti vie, poate îmi răspunzi la o întrebare care ne macină pe noi, copiii. De ce sunt atât de importante cărţile? - Este foarte inteligentă întrebarea şi mă bucur că vrei să afli. Ele au diferite roluri, în funcţie de conţinut, dar toate contribuie la dezvoltarea omului, la formarea unor deprinderi frumoase, cum ar fi lectura, la îmbogăţirea vocabularului. De asemenea, ele ne învaţă multe despre viaţă, despre ceilalţi şi dezvăluie comorile sufletului uman. În concluzie, ne ajută să fim mai buni sub toate aspectele. - Dar ce se întâmplă cu cei care nu au descoperit sensul şi plăcerea cititului? Mulţi cred că nu mai este necesar să citim cărţi. - Să le spui acelora că orice carte este ca o poartă deschisă spre inimă şi minte şi că există cărţi pentru toate gusturile, pentru toţi cititorii. - M-ai convins. Şi acum îmi dai voie să te citesc? - Te invit! Theodor SEIDNER Clasa a IV-a B

FESTIVITATEA DE PREMIERE DE LA CLASELE PRIMARE

6

ÎNAPOI LA ŞCOALĂ

7

Halloween Noi scobim măreţi dovleci Şi pe geam avem lilieci. În şcoală avem fantome Şi nişte stafii enorme. Bomboanele sunt gustoase Şi pălăriile frumoase. O păpuşă-nfiorătoare Stă pe post de sperietoare. Noi cu toţii am decorat Şi copiii s-au speriat. Cu fustele lor verzulii Şi cu rochiile kaki. Maria PATRAULEA Clasa a VII-a B

8

Din programul „înspăimântător”: vânătoare de indicii, practici magice, concursuri pe mătură pentru cei mici, Mystery Room şi spectacol de cinema pentru cei mari. La Grădiniţa Mea, prichideii s-au bucurat de teatru interactiv cu Bombonica şi s-au întrecut în cursa fantomiţelor. Nu au lipsit costumele scary şi dovleceii zâmbăreți. Doar priviţi şi vă „îngroziţi”!

9

Halloween Pe drumuri, în curți și-n case, Monștrii stau câte șase, Își etalează efectele Și își ascund defectele. Copiii sunt plecați, La colindat lăsați, Să primească o bomboană, Să le-ajungă pân’ la iarnă. Halloween-ul e pentru toți, Pentru frați, copii cu moț, Toți sunt bineveniți Și în case sunt primiți. Copii, Dar să nu uitați, Costumați, necostumați, De Halloween să vă distrați. Rareș RUS Clasa a VII-a B

10

Cearta legumelor Suntem la a douăsprezecea ediţie a paradei legumelor. Legumele stau după cortina din frunze de țelină. Toamna își aranjează rochia de frunze ruginii. Vinetele, cu rochii lucioase și mov, stau îngâmfate, morcovii tineri au costume portocalii și pălării cu pene, iar mazărea înaltă si semeaţă are o rochie lungă și verde, cu nasturii mari; ardeii, cu pantalonii bufanți își pun pantofii lucioși, iar cartofii dolofani şi pietroşi se ceartă cu o gulie cheală. Vine Toamna şi îi calmează pe toți, anunţând intrarea pe scenă. Toată lumea se grăbeşte să urce, iar un morcov, mai împiedicat, cade peste o mazăre mândră. Și uite așa, pe scenă, în faţa tuturor gâzelor şi a animalelor, începu o ceartă cum nu se mai văzuse până atunci. - Mi-ai stricat rochia! strigă mazărea, plesnind de furie. - Nu te mai plânge atât! Uite ce mi-ai făcut la costum! strigă un Ardei, înroșindu-se de tot. Toată lumea s-a aprins, în afară de morcovul împiedicat care încerca să instaureze pacea. Chiar atunci veni Toamna şi îi conduse după cortină. Când erau doar ei cu Toamna, aceasta îi dojeni atât de tare, încât nimeni nu mai spuse nimic. De atunci, toate legumele încearcă să aibă o relaţie de prietenie! Sofia ENACHE Clasa a IV-a B

Lucrări efectuate de copiii noştri în cadrul cercului de desen

Toamna

11

Povestea gutuii înțelepte Într-o dimineață mohorâtă de toamnă, pornesc prin livadă, ca să descopăr minunile coapte din copaci. Brrr! Mama natură și-a pus pătura groasă, multicoloră, iar soarele stă ascuns pe cerul înnorat. Este frig, îmi dezmorțesc piciorușele și alerg puțin pe coasta împădurită. Verdele copăceilor s-a transformat în ruginiu, roșcat, galben-auriu. Din când în când, o ploaie de frunze zglobii cade pe pământul reavăn. În colțișorul livezii, zăresc un gutui semeț, plin de roade. Mă apropii! O gutuiță se ivește printre frunzulițe. Parcă este un copilaș cu părul gălbui, învelit într-o păturică pufoasă, verzuliu-maronie. În imaginația mea, îi aud glăsciorul: - Cât de isteață ești! Te aperi de frigul autumnal! am exclamat. - În fieacare toamnă, eu și surorile mele gutui țesem o păturică fină, care ne protejează de frig. Bruma, ploaia deasă și vântul înțepător nu trec prin acest strat călduros! - Dar, în curând veți fi culese! - Da! Asta ne și dorim! Cuvertura ne păstrează gustul bun și proaspăt, iar tu, draga mea, vei savura cea mai bună dulceață la iarnă! Câtă înțelepciune se află într-o gutuie! Aceste fructe de toamnă sunt o minune a naturii. Flavia COMĂNICI Clasa a V-a C

Toamna Frunzele cad neîncetat Și vântul bate necondiționat. Cu haine groase noi ne îmbrăcăm, Fructe bune noi mâncam. Soarele se vede printre nori, Totul este plin de culori. În parc noi nu mai putem merge, Astea sunt semne că toamna sosește. Ana MOCANU Clasa a VIII-a A

12

Toamna Crizantemele-s brumate, Toate florile-s îngheţate, Dimineaţa-i rece, Toamna trece. Pădurea-i supărată, Şi-a pierdut podoaba toată, Păsările îi pleacă iară, Vor veni la primăvară. Mara Andreea PIETRUSCHEVICI Clasa a VIII-a A

13

Despre Omenie Într-o zi din vacanţa de vară, mergeam prin oraşul Braşov, unde am zărit, în faţa bisericii Triaj, un copil, ce părea că avea vreo şase ani. Aștepta ceva de mâncare sau ce puteau oamenii să-i dăruiască. Eram peste drum de el și îi priveam fața. Era trist, dar privea încrezător către trecători. Nu întindea mâna, nu țipa, nu striga după ei. Doar aștepta cuminte... Deodată, un grup de copii gălăgioși s-a oprit în fața lui. M-am uitat surprins la ei, așteptând cu inima bătându-mi nebunește. Mi-era teamă că aceia vor râde de micuț, că îl vor supăra. Când, ce să vezi?! Şi-au deschis ghiozdanele, și-au scos sandvișurile și merele și i le-au dăruit micuțului. Gestul lor m-a impresionat profund. Am mers după ei, se duceau spre biserica Triaj. Acolo am aflat că erau copii din familii mai nevoiașe, care uneori luau masa la biserică. Și m-am gândit, ce frumos este că, din puținul lor, au dat mai departe... Ce bine că, deși erau mai mari, nu au râs de bietul copil, ci dimpotrivă, i-au arătat că nu e singur, că oamenii sunt buni și se ajută unii pe alții. Am înţeles atunci de la nişte copii sărmani ce înseamnă omenia! Rareş RUS Clasa a VII-a B

Pescăruşul care ştie să citească A fost odată un pescăruş care ştia să citească, El ştia, de asemenea, să ciugulească, Şi, când citea el un roman, Văzu un borcan. Înăuntru era un gem de mure, Deci, s-a dus şi l-a deschis, vrând să îl fure. Iar un om a venit Şi l-a gonit. El s-a întristat, Deci, un stăpân şi-a căutat. A găsit o fetiţă Care mânca cu o furculiţă, Şi a întrebat-o dacă o primeşte la ea acasă Stăpân să aibă, ca lumea să nu mai fie furioasă,

Că îi e poftă de gem de mure Şi că vrea să îl fure. Fetiţa a spus că vrea. Şi, uite aşa, Pescăruşul are un stăpân bun Care nu e nebun. Catrina ŢIGĂNILĂ Clasa a V-a C

14

Vine toamna, O doamnă bătrână, Cu pelerină brună, Cu părul ca vântul, De bântuie pământul. Aduce fructe-n dar, Călcând peste hotar, Cu ploi în buzunar, Bătând ca un fierar, În geamuri de cleștar. Mara Ilinca TANASĂ Clasa a V-a C

Toamna vine de la munte, Şi ar vrea să facă multe. Trece-ntâi pe la ogoare, Şi adună multe roade. Toamna ajunge la mare, Şi se întinde la soare, Dar, pentru că nu mai este, Ea se vestejeşte tare. Teodora VLAD Clasa a V-a C

Ritmuri melancolice Lungă, arămie sau sumbră, Toamna este ca o umbră. O umbră a nopților melancolice În care aștepți ca cineva moralul să ţi-l ridice, Dar acum cine s-o facă? Nu tu barză, nu tu rândunică, Nu tu soare vesel pe cer, Nu tu vânt înmiresmat și ușurel! Au rămas șiruri de nori lungi Care, credeți-mă, n-au pantaloni în dungi! În geamuri, ploaia nu știe să bată ritmul de jazz Pe care în surdină îl fredonez... Alexandru LUCA Clasa a V-a B

Eu mă uit pe fereastră Și văd cu nostalgie Cum toamna măiastra Mă învăluie cu a ei magie. Toți copacii îngălbenesc Și vântul nebunatic Poartă frunzele ce plutesc Într-un dans salbatic. Alice BRADIN

Clasa a V-a B

Toamna

15

Plecarea păsărilor A sosit toamna . Este frig si vânt. Frunzele cad încet si liniștit. Pe o ramurică stă o rândunică. Ea plângea că se despărţea de casă. S-a mai gândit că ar putea să-și pună o frunză pe ea. Dar a venit momentul pentru înălțarea în zbor .Săraca, se uita în sus, în jos , în dreapta, în stânga, dar nu putea scăpa,dar la un moment dat, trece fluent si drept un cocostârc care o întrebă: - Rândunică, de ce plângi? -Dragă cocostârc, trebuie să mă despart de casă și nu vreau! Cocostârcul se uită uşor cum o lacrimă mică şi cristalină căzu din ochii rândunicii şi spuse: -Mică Rândunică, dacă n-o să pleci, o să te străpungă frigul şi n-o să ai de mâncare! -Mai bine să mor decât să fiu luată cu forţa, spuse ea, prelingându-i-se un diamant mic din ochişori. - Mică rândunică, eu îţi vreau binele! - Bine, o să vin, spuse ea şi plecă. Se scurse timpul şi încet-încet ajungeau la destinație. Când văzu rândunica toată veselia din ţările calde, se bucură. -Ai avut dreptate! spuse rândunica. - Nu te-aş fi lăsat acolo să mori. Ştiam câtă tristeţe era în sufleţelul tău!. Rândunica abia aştepta să se întoarcă iar la cuibul său! Daria POP Clasa a IV-a B

Toamna pe sfârşite În paner de toate sunt Adunate de pe câmp... Toamna asta a fost bogată, Cum n-a fost ea altădată. Dar se pare că de-acum, A-nceput vântul nebun, Şi ne dă de veste, poate, Că toamna-i pe terminate! Georges TOHME Clasa a VIII-a A 16

Imaginaţie Într-o zi frumoasă de toamnă, când razele soarelui se împleteau printre ramurile copacilor, Irina mergea liniştită pe drum. Pe margine erau narcise, garoafe, lalele, tot ce nu-ţi imaginezi. Peisajul era magnific. Era o linişte profundă. Nu avea cum să-ţi sece imaginaţia acolo. Copila plecase să facă poezii. Zburau fluturi, libelule, parcă erai în pădure. Dar, de fapt, era pe o cărare din lumea mare. Îşi luase carneţelul după ea şi pixul din catifea. Se aşeză pe iarbă şi începu, deodată, să scrie o poezie, despre o fată. Ea a început aşa: „ Sunt în pădure, Ce caută ea, oare, Să culeg mure. Aici în muşuroaie? Mă uit deodată Nu sunt doar eu cea care La o fată. Caută relaxare?’’ Continuarea nu a făcut-o, pentru că i-a sărit dintr-o tufă o pasăre lungă. Cine să fie ea, oare? O pasăre călătoare, poate şi migratoare? Mai mult n-a aflat, pentru că a sărit din pat. A fost doar un vis, ce s-a terminat trist. Sper să nu se mai întâmple şi-o să scriu mult mai multe. Vor fi multe poezii, dedicate pentru copii. Ilinca GABURA Clasa a V-a C

Lumea pe dos Mă numesc Ilinca. Am 10 ani şi sunt elevă. Mai nou, toată lumea este ciudată. Nimeni nu face ceea ce trebuie. Am mers la magazinul de biciclete. Ghiciţi ce! Nu era nimic acolo. Ştiam că vecina mea are un căţel, dar acum are o pisică! Eu ştiam că la test am luat nota nouă, dar în catalog apare zece. Ce ciudat! Lumea toată s-a întors pe dos! Parcă am iluzii. Fratele meu avea două tricouri pe el şi exact în acelaşi timp avea unul. Parcă i l-a luat cineva pe al doilea deodată! -Cine? Asta este o întrebare bună. -Cine întoarce lumea pe dos? Universul? Nu cred. Oamenii de ştiinţă zic că Pământul se mişcă de zece ori mai repede, dar adevărul adevărat este... -Aşteptaţi! Am uitat să vă zic. Până şi poliţiştii au luat-o razna. Maşinile merg în sens invers ca şi maşinuţele buşitoare, iar ei nu zic nimic. Eu visez tot timpul lucruri care se întâmplă de-adevăratelea! Chiar atunci când toată lumea s-a schimbat, am visat că un Uriaş Mare a schimbat totul. A luat planeta în mâini, ne-a zguduit şi pe urmă... ne-a întors cu capul în jos! Nu am simţit nimic, dar sigur asta s-a întâmplat. Lucrul acesta a apărut la ziar, toată lumea a aflat... şi BUUUM! Lumea a uitat de toată zăpăceala. Inseamnă că uriaşul ne-a întors înapoi. Ce bine! Într-adevar, a doua zi am visat cum uriaşul a întors planeta şi minţile oamenilor înapoi. În sfârşit, a început toată lumea să se comporte normal. Lumea şi-a revenit la loc! Ilinca GABURA Clasa a V-a C

17

Prichindeii de la Grădiniţa Mea s-au aventurat cu entuziasm în Regatul de gheaţă. Le-au fost alături Elsa, Anna şi Olaf, care i-au captivat cu întâmplări de poveste, jocuri şi cântece antrenante.

Finalul: bulgăreală generală cu rotocoale din hârtie.

Teatru interactiv - REGATUL DE GHEAȚĂ

18

English WEEK - Protect Your Dream – The Pursuit of Happiness

English WEEK – Art – Poster

Jocuri şi prezentări interactive, Passport Hunt, târg de carte şi o inedită competiţie de scurt-metraje sunt elementele unei săptămâni transcurriculare fascinante. English Week a încheiat astăzi seria activităţilor didactice care au avut în prim plan visul. Mai jos, mărturii ale provocărilor care au stârnit curiozitatea şi creativitatea elevilor nostri.

English WEEK – Karaoke and Salsa Dance

English WEEK

19

Concurs de desene “ROMÂNIA MEA”

20

Activitate culinară de ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

21

Tomiţă Motănelul meu pufos Mi-a întors casa pe dos. El crede că "nu-i nimic", Dar n-o să-i mai dau lăptic Până nu o învăţa Că asta e casa mea Şi nu poate zi de zi Să facă numai prostii! Ai grijă, pisoi Tomiţă, Că te scutur de blăniţă! Perdeaua de o mai rupi, Papa-bun tu nu mai pupi. Şi floarea de-o răstorni iară, Cred că o să dormi afară. Numai că eu te iubesc şi-napoi te tot primesc. Asta-i slăbiciunea mea: Un pisoi de catifea. Armin TIMOFEI Clasa a V-a C

Motanul Am acasă un motan Care-i gras și dolofan. Toată ziua-i pe divan, De-ai zice că-i sultan. Alb și gri e blana lui, Mătăsoasă și pufoasă Ca orice motan de casă. Poftă mare de mâncare Stampu (că așa îl cheamă) are. După o masă copioasă, Începe fuga prin casă. Îl iubesc și-l îngrijesc, De când era pui îl cresc. E amicul meu cel bun, Credeți-mă în tot ce spun. Vlad COSTACHE Clasa a V-a B

Planeta Moluscuritas şi Planeta Uriasicuras Departe, departe, în galaxia Microstata, unde soarele şi luna erau unite formând o soană, se aflau două planete opuse ca dimensiune: Moluscuritas şi Uriasicuras. Moluştele au luat viaţă din praf şi microorganisme. Acestea sunt tare ciudate, nu ca cele de pe pământ, ele întineresc odată la cinci anişori. Pe această planetă, copacii vorbesc, apa plânge, pământul se contrează cu iarba şi merele aurii se ceartă cu perele verzi şi cu căpşunile sângerii. Fetiţele sunt tare frumuşele, ele se îmbracă în rochiţe galbene şi verzi, portocalii sau roz. Băieţeii au voie doar în tricouaşe, pantalonaşi şi, desigur, pantofiori. Preşedintele lor, Micostros, e mai scund decât toţi, are părul negru şi cârlionţat, fiind verde. Uriasicuras este de două ori mai mare decât toate planetele noastre şi soarele la un loc! Uriaşii sunt tare prietenoşi, dar şi haioşi, se înţeleg prin semne bizare. Ei poartă haine mult prea mici pentru ei, dar nu îi deranjează, fetiţele poartă fundiţe, iar băieţeii papion. Preşedintele lor, Coco, este cel mai înalt locuitor al planetei. Uriaşii aceştia se hrănesc cu iarbă, căci există 101 specii vegetale. Mai ştiu şi alte detalii inedite despre aceste făpturi neobişnuite, deci, dacă vreţi să aflaţi, trebuie să mai aşteptaţi: eu voi continua cu interes povestea şi în următorul număr al revistei o voi publica. Catrina ŢIGĂNILĂ Clasa a V-a C

22

Lumea pe dos M-am trezit într-o dimineaţă şi i-am văzut pe mama şi pe tata jucându-se cu jucăriile mele şi ale fratelui meu. Mama era cu o păpuşă în mână, iar tata cu două maşinuţe. Din moment ce mama şi tata se purtau ca nişte copii, a trebuit să îi îmbrac şi să îi spăl pe dinţi. Şi, pe deasupra, părinţii mai făceau şi boacăne. Dar cea mai mare problemă era cum o să-i explic asta şoferului de pe bus care vine să ne ia de dimineaţă de acasă şi să ne ducă la şcoală. In fiecare dimineaţă coboram din bloc cu mama. Deodată, mi-a venit o idee: s-o învăţ să spună "Bună dimineaţa"! Am ajuns la şcoală. Ce credeţi că am văzut în clasă? Pe doamna dirigintă îmbrăcată în pijamale, cu părul dezordonat, de parcă acum s-ar fi sculat din pat. Ziceai că toată lumea era întoarsă pe dos! Am spus: - Bună dimineaţa! - Bună! spuse diriginta, cu spatele la mine. Când s-a întors, am văzut că faţa ei era plină cu ruj. Am ieşit pe hol să anunţ pe cineva, dar toţi profesorii dansau, cuprinşi de o muzică ameţitoare… Peste o oră, cu toţii şi-au revenit ca prin minune, uimiţi de cele întâmplate. Parcă se treziseră dintr-un somn adânc! A fost o zi tare ciudată şi haioasă care a scos la iveală o întrebare ce mă frământa în ultima vreme: cum ar fi dacă părinţii s-ar transforma din nou în copii? Părea atât de real, încât nu îmi mai dădeam seama dacă a fost aievea sau doar un vis. Maria Antonia POPESCU Clasa a V-a C

Un pisoi cam supărat … Dolofan și rotunjor Stă la masă un pisoi Leneș și vorbitor. Se gândea la felul doi, Și cât era el zapoi Cade-acesta în gunoi. Și se simte rătăcit Și foarte dezamăgit Că a întârziat la balul mascat Unde urma să fie machiat De frumoasa lui soție Ca să fie lăudat Și foarte aplaudat. Cu noroc și cu magie Ajunge acesta, într-o virgulă târzie În salonul de înfumusețat Ca să fie aranjat. După un lung festin meritat, Tot se-ntoarce acasă supărat Că și-a pătat sacoul Și și-a stricat tabloul. Pisica supărată a venit, Dar și mai mâhnită a devenit. Iva KOKONOZI Clasa a V-a B

23

Când doi se ceartă, al treilea câştigă Într-o zi de primăvară, în revărsat de zori, pe o baltă limpede, soarele iese vioi şi jucăuş. Pe apă se reflectă astrul auriu, încălzind priveliştea încă somnoroasă. Liniştea dimineţii îi încânta pe toţi. Deodată, se aude '' oaac'' şi o broscuţă îşi face apariţia. Două berze ajung în acelaşi timp la ea, iar una dintre ele afirmă:

Ce bine arată, acum o să îmi potolesc foamea! Eu sunt norocoasa care o voi mânca, pentru că eu am ajuns prima! a adăugat cealaltă. Iar eu sunt cea mai puternică! Ba eu! se răsti cea de a doua, supărată. Atunci, hai să facem un concurs! căzură de acord, în cele din urmă.

În timp ce ele se luau la întrecere, o altă barză mâncă broasca şi plecă bucuroasă. Ele nu ştiau proverbul ''Când doi se ceartă, al treilea câştigă''. Sofia VERDEŞI Clasa a IV-a B

Banca amintirilor În parc se află o băncuţă veche, uitată, care are o mulţime de amintiri. Ea vedea în fiecare zi, pe marginea lacului, răţuştele care se luau la ceartă pe motiv că una e mai pufoasă decât cealaltă, privea frunzele care cădeau toamna şi iar apăreau în copac primăvara, ca prin minune. Dar cea mai frumoasă amintire a fost cea legată de o prietenie adevărată. Un câine părăsit îşi căuta stăpân, dar nimeni nu îl băga în seamă, ba unii oameni, răutăcioşi, îl loveau. Trecea pe acolo zilnic un copil sărman, de câţiva anişori, împreună cu tatăl lui. Acesta a fost încântat să aibă un animal de companie şi l-a luat acasă pentru a-l îngriji, dar şi pentru a avea un partener de joacă. Curând, cei doi au devenit prieteni nedespărţiţi. Banca se emoţiona când îi vedea în parc şi zâmbea nostalgic. Simţea că nu mai era singură. Sofia VERDEŞI Clasa a IV-a B

24

Ziua Holocaustului, comemorată la Şcoala Mea. Elevii au avut astfel prilejul de a cunoaşte istoria evenimentelor şi de a conştientiza drama evreilor, dramă pe care clasele a VII-a au surprins-o apoi într-o manieră artistică. Mai jos, lucrările colective cu tema “Memoria durerii”.

ZIUA HOLOCAUSTULUI

25

A venit Iarna! Este iarnă. Suntem în anotimpul cel mai rece, dar totodată şi cel mai cald. Cald pentru că în decembrie, la Crăciun, toţi oamenii sărbătoresc împreună într-o atmosferă caldă iubirea, dragostea, pacea, iertarea, intimitatea. După ce toamna s-a pregătit de somnul cel lung al său, soseşte iarna cea lungă. Parcă totul şi pretutindeni este într-un peisaj neclintit. Soarele e mai slab, palid, fără putere şi somnoros. Temperatura scade în continuu. Din cauza aceasta, şi flora şi fauna îşi încep somnul de iarnă. Păsările călătoare părăsesc ţara plecând pe plaiuri mai calde. Animalele se ascund în pământ, în scorburi, în bârloguri, dominându-şi somnul cu care supravieţuiesc iarna. Parcă şi natura îşi începe somnul ei, fiind îmbrăcată în haina de iarnă albă, minunată, curată. Totul e alb: copacii, pământul, drumurile, câmpurile, dealurile. Covorul de zăpadă alb strălucitor acoperă natura. Ninge peste tot. Casele, satele, oraşele parcă sunt pierdute, ascunse, adormite în haina strălucitoare. Hornurile, însă, arată că în case este viaţă. Ferestrele sunt împodobite cu flori de gheaţă. Oamenii sunt mai puţini afară, fiindcă frigul e mare. Toţi se grăbesc acasă la căldură, în casa ocroti- toare. Uneori se aude glasul copiilor care se dau cu săniuţa, fac patinaj sau se dau cu bulgări de zăpadă ori fac om de zăpadă. Fulgii de nea parcă nu vor să se mai oprească. Covorul alb creşte întruna. E foarte frumos când din camera caldă privim la acest peisaj. Trecând zilele, şi iarna pierde din puterea sa, soarele mult dorit se trezeşte din somn, devenind tot mai puternic. Razele sale dau din ce în ce mai multă căldură. Frigul, norii parcă sunt alungaţi de soare. Primăvara se apropie. Zilele sunt mai lungi şi mai calde. Ursul îşi întrerupe somnul, iese din bârlog să vadă cât trebuie să mai aştepte până la primăvară. Apar ghioceii, vestitorii primăverii. În grădina noastră privesc cu mult drag această plantă puternică, uimindu-mă că o astfel de mică floricea atât de tare este, încât poate să se lupte cu frigul, îngheţul şi zăpada. Apare de sub pământul îngheţat ca să le arate oamenilor că nu trebuie să mai aştepte mult pentru căldură, ca să se trezească din somnul cel adânc. Natura este minunată. Fiecare anotimp îşi are frumuseţea lui. Iarna, natura se odihneşte. Primăvara, se trezeşte; vara, străluceşte; iar toamna, munceşte. Sau mai putem spune că primăvara e dimineaţa, vara e ziua, toamna e seara şi iarna e echivalentă cu noaptea. Noaptea aceasta a fost frumoasă, însă cam lungă. Aştept să sosească dimineaţa! Bună dimineaţa, natură! Vino, primăvară! Riana SCARLAT Clasa a VIII-a A

Iarna – Regina de Gheaţă Iarna a venit, Și a și topit Culorile ce le împrăştia odată, Toamna cea înmiresmată. Afară viscolul domneşte Şi pe oraş îl cucereşte, El aruncă peste tot, Cu cel mai pufos omăt. Iarna, cu paltonul ei de gheaţă, A sosit şi ne învaţă, Că ea e regina, Care a pornit domnia, Peste toată România! Luca-Andrei PETRIȘOR clasa a IV-a A

Iarna

26

Iarna, anotimpul preferat A venit iarna cu fulgii de nea dansatori, care se aștern lin pe pământul înghețat. Flori de gheaţă sunt pictate pe geamuri, bucurând copiii. Cerul gol de viaţă, dar plin de nori cenuşii, ne priveşte cu discreţie. Vietățile stau ferite de ger, iar unele dorm – ca urşii. Altele, puţinele rătăcite şi zgribulite, încă mai caută pic de mâncare pe sub troienele de zăpadă. Afară ninge puternic, iar viscolul întinde neaua pe câmpuri, munţi şi pe acoperişurile caselor, ca o blană albă ca spuma laptelui. Copacii goi se leagănă pe cântecul viforului năpraznic, zbătându-şi crengile pline cu cristale de argint. Lacurile îngheaţă, formând o oglindă ca-n poveşti. Copiii zburdalnici merg la săniuş cu zâmbetul dulce pe buze, nasul îngheţat şi obrăjorii roşii. Se împrietenesc, se mai lovesc, mai povestesc, mai fac schimb de sănii, dar nimic nu se compară cu veselia lor care răsună în văzduhul lăptos. Când intră în casă, se grăbesc să se încălzească în jurul şemineului, în timp ce mamele şi bunicile pregătesc fursecuri aromate, turtă dulce cu scorţișoară şi brioşe pufoase pentru a fi savurate alături de lapte cald. Apoi spun glume, poveşti, basme şi se îmbrăţișează. Iubesc iarna, deoarece este un anotimp plin de bucurii şi pentru că petrec mult timp cu familia mea, prietenii mei şi rudele mele îndrăgite și iubite! Alexa GHEORGHIU-MILICIN Clasa a IV-a A

27

O iarnă de poveste Ce desene întortocheate au apărut deodată pe geamuri? Parcă ar fi ţesute din fire de argint şi bătute cu diamante... Ce frumos strălucesc! Sunt nişte steluţe fără seamăn. Te-ai uita la ele toată ziua. Deschid gura şi suflu. Aburul meu le topeşte: erau de gheaţă. În depărtare, afară, totul e alb: casele, copacii, dealurile. Toate s-au trezit cu haine noi. Se confundă cerul cu pământul. Soarele nu mai are putere, altfel ar topi zăpada. Vreau să ies afară, să simt aerul de iarnă, să mă joc cu prietenii mei! Mă îmbrac gros şi ies. În pragul uşii, închid ochii. Mă dor de atâta alb şi lumină. Fac câţiva paşi. Pe obrazul cald simt atingerea fulgilor uşori ca pana. Se topesc numaidecât. Incerc să-i prind în mână sau în gură. E distractiv! Fraţii mei se joacă deja: mai au puţin şi termină omul de zăpadă. I-au pus nasturi de cărbune, nas dintr-un morcov, o oală pe cap şi un fular roşu. Ha!Ha! Au furat mătura mamei şi-o înfig într-una din mâinile omului de zăpadă. Gata! Acum e perfect! Mă întreabă dacă-mi place. Sunt încântată de el! Pornim spre derdeluş cu săniile după noi şi cu căţeii care fac tumbe prin stratul pufos de omăt. Şi ei se distrează iarna! Natura e amorţită. Lacul pare de sticlă. Casele au căciuli albe şi coşuri fumegânde. Ici-colo, mai vezi câte-un gospodar care taie lemne. Se aud glasuri cristaline. Prietenii ne întâmpină cu câţiva bulgări ştrengari. Urcăm pe săniuţe şi facem un trenuleţ: parcă zburăm! Brazii ne privesc încremeniţi! Ştiu că pe unii dintre ei îi aşteaptă seara de ajun. Sunt bucuroşi că vor fi împodobiţi, dar trişti că, după o vreme, se vor usca. Ajungem acasă. E destul de târziu... Mama ne va mustra puţin, dar în scurt timp ne va pofti la masă. Ştie că suntem morţi de foame. După miros, ştim ce ne va da la desert: plăcintă de dovleac. Ce mult îmi place iarna! Ce mulţumit o fi anul să aibă patru anotimpuri diferite, dar toate frumoase şi încântătoare! Gabriel VÎLCEA Clasa a VIII-a A

Oceanul de zăpadă Dacă aş fi într-un avion, cred că ţara mea s-ar vedea ca un ocean îngheţat, acoperit de zăpadă. De câteva zile, ninge fără încetare. Bucuria copiilor! Din cauza frigului, nici nu am mai făcut şcoală. Aş vrea să mă joc toată ziua, dar îmi vine foame. Mama mă ţine în casă vreo două ore, cât să mă încălzesc bine, dar apoi i se face milă de mine şi mă lasă din nou afară. Îmi spune iarăşi să nu stau prea mult în frig. Eu nici n-o mai aud, sunt deja pe drum! Ce caraghioase sunt casele: parc-ar fi nişte ciupercuţe din care iese fum! Sub streşinile lor atârnă, ca nişte cristale, ţurţurii de gheaţă. Ajung la căsuţa noastră secretă. E făcută numai din zăpadă. Ne imaginăm că suntem la Polul Nord, aşa că încercăm să realizăm totul din zăpadă: dulapul, patul, scaunele, masa. Chiar acum trebuie să fac o farfurie din zăpadă! Am creat atât de multe obiecte! Toţi prietenii mei mă ajută: băieţii fac vasele, iar fetele mâncarea din zăpadă. Avem la cină friptură de porc. Va fi delicioasă! În căsuţă e mai cald decât afară. Ce bine e la Polul Nord! Căsuţa noastră secretă se află pe un deal. Daca aş fi acum într-un avion? Aş zbura peste un ocean de zăpadă... Gabriel VÎLCEA Clasa a VIII-a A

28

Visul unei vulpi Într-o noapte, o vulpe hoţomană s-a culcat cu burta goală. Ea visă că întâlneşte o găinuşă dolofană. În vis, pasărea ii dădu o adresă: era tocmai adresa coteţului ei. A doua zi, şireata făcu după cum îi spuse găinuşa şi suspină cu poftă: - Offff, vai, ce foame îmi e! În cele din urmă, ajunse în acel loc. Cuprinsă de lăcomie, nu văzu că acolo era coteţul câinelui şi intră, iar căţelul, pe nume Grivei, îi spuse: - Hai, că te-am prins! Câinele o apucă bine, o smotoci şi o lăsă ciufulită. Vulpea ieşi buimacă şi zări găina care îi spuse: - O să-mi pun lacăt la coteţ, hahaha! Atunci, roşcata şi-a dat seama că, de fapt, găinuşa i-a şoptit această adresă intenţionat, întrecând-o de data asta în viclenie. Mălina NECULA Clasa a IV-a B

Vulpea şi găina Odată, un boier cinstit îşi cumpără o găină de la un ţăran. Acea găină nu părea una obişnuită, căci era din cale-afară de obraznică, nu stătea locului şi nu mânca ce i se dădea. Intr-o zi, păsării îi veni o idee: săpă o goapă pe sub gard şi o luă la sănătoasa. Merse ea cât merse şi ajunse într-o pădure îndepărtată şi neasemuit de frumoasă. Găina întâlni o vulpe foarte şireată, care îi făcu imediat cu ochiul. Ascunzându-şi duşmănia, se prefăcu a-i fi prietenă, iar găina, în naivitatea ei, o crezu, lăsându-se păcălită. Au plecat amândouă spre locuinţa vulpii, unde au petrecut trei zile şi trei nopţi. Apoi vulpea nu a mai rezistat lăcomiei şi a început s-o fugărească, spre a-şi potoli pofta cu ea. Noroc că boierul a pornit în căutarea ei şi, găsind-o la timp, a reuşit să o salveze. De atunci, găina a învăţat lecţia şi nu mai pleacă de acasă! Andrei CAPRIOARA –SORODOC Clasa a IV-a B

29

Piticii de la Grădiniţa Mea, actori adorabili pe scena Teatrului Ţăndărică. Spectacolele care au captivat publicul cu magia Crăciunului: „Little Snowflakes”, „Waiting for Santa in Pyjamas”, „Santa’s Hat”, „Alice in Winterland”, „Chiristmas for penguins”. Ropote de aplauze au răsplătit, la final, prestaţiile strălucite.

Iarna Moşule , moşule, Te-aş ruga să ne vizitezi Cu alai de jucării, Cu copii fericiţi Şi cu brazi împodobiţi.

Moşule, te-aş ruga Să-mi aduci ceva, Ceva mic, ceva pitic, Sau să fie un pisic.

Dacă tu crezi că am fost cuminte, Îmi aştept cadoul dorit, să te ţin minte, Printre miresme de Crăciun, Cu mâncăruri bune te aştept de pe drum. Mara PIETRUSCHEVICI Clasa a VIII-a A

30

31

FERICIREA FACE PARTE DIN NOI Viaţa este ca o pană ce pluteşte peste apă. Fericirea este un vânt tainic spre un nou început. Acest lucru şi faptul că fericirea este viaţa noastră l-am descoperit din următoarea poveste personală. Era o zi uimitoare de toamnă. Coloritul frunzelor se juca între suspinele naturii. Eu mă pregăteam să mă duc la un festival de muzică pentru a susţine un concert în altă localitate. Emoţiile mă copleşeau mai mult decât de obicei, deşi nu era primul meu eveniment. Când am ajuns, m-am grăbit să mă duc în culise pentru a mă pregăti. Inima îmi bătea din ce în ce mai tare. Scena lumina ceilalţi concurenţi. Dansatorii evidenţiau vocea lor minunată. Şi pasiunea pentru muzică, cea care ne unea pe toţi, era ca o aromă vestitoare de bucurie. Chiar în acel moment, de mine s-au apropiat două fetiţe, cam de vârsta mea. Se prezentară: -Noi ne numim Maria şi Diana. Festivalul a durat trei zile, aşa că m-am gândit să mă împrietenesc cu ele. (De atunci am rămas prietene bune. Am mers la discoteca festivalului împreună.) Să revenim la poveste... În momentul când eram cu fetele, emoţiile mele treceau, parcă se afundau în apele cele mai adânci, purtate pe aripi de argint, într-o lume fermecată. În acele clipe, simţeam fericire, şi cu această fericire m-am dus pe scenă, înfiptă, cu gândul că o să câstig. Aşa s-a şi întâmplat. DE ATUNCI MI-AM DAT SEAMA CĂ SUCCESUL ESTE FERICIREA! Fericirea face parte din noi şi, oriunde am fi, dacă noi ne dorim, ea ne va veni imediat în ajutor. De când sunt mică, îmi place să observ oamenii. Oamenii mi se par talismane norocoase. Aşa că ... a fi fericit înseamnă a-ţi trăi viaţa şi a-ţi face cupole de vise. A fi fericit înseamnă a preţui lumea din jurul tău şi tot ce te înconjoară... Eu sunt mereu fericită, din cauza faptului că îi mulţumesc foarte mult lui Dumnezeu pentru familia mea minunată, pentru natură şi pentru că exist. Poveştile noastre personale au toate în ele câte puţin din fericire şi din amintiri frumoase. În ele găsim un univers fantastic, unic şi nemărginit. Mă simt mândră pentru cine sunt şi eu cred că cel mai important lucru este că feicirea face parte din noi ... Alexia DRAGAN - Fragment – “Fericirea face parte din noi” Clasa a V-a B

32

Farmecul nopţii Noaptea e limpede şi îngheţată. De la una dintre ferestrele acestei mănăstiri îmi las privirea-n jos, pe valea adormită sub farmecul lunii. Din cer cădeau mărgăritare. Astrul favorit al îndrăgostiţilor trona falnic pe cerul negru ca abanosul. Mă aflam în mijlocul naturii feerice, la o mănăstire din lemn cu familia mea. Era o noapte friguroasă de decembrie. Pomii erau încărcaţi de o haină de omăt. Pe cristalul de pe pământ, lăbuţele căţeluşului meu alunecau. Satul era acoperit de un cojoc gros de nea. Ies afară cu prietena mea cea mai bună, Dixie, pentru a mă juca în zăpadă. - Ham! Ce zăpadă imaculată! Ce noapte frumoasă! Mă simt bine. - Știu, Dixie! Şi eu. Mă simt minunat alături de tine! Căţeluşa era în al nouălea cer. Pe năsucul ei negru şi catifelat se aşezau fulgişorii zglobii, iar pe blăniţa ei aurie dansul picăturilor îngheţate mă ameţea. Se rostogoleşte în plapuma albă, vine la mine Şi mă îmbie la o bine meritată bulgăreală. Mă ocheşte, mă nimereşte, iar mingea albă mă atinge. Dixie este un câine care ştie foarte bine să câştige o luptă cu bulgări. A fost o noapte minunată alături de prietena mea cea mai bună. Nu mă va trăda niciodată şi o iubesc aşa cum este ea. Câteodată aş vrea ca timpul să stea în loc. Mara Andreea PIETRUSCHEVICI Clasa a VIII-a A

Un vis creionat Văd pe geamul fumuriu Un strop de polaie vişiniu. Natura plânge şi jeleşte Şi ploaia imediat se opreşte. Visul meu de azi-noapte a fost Să primesc în cadrul fabulos Florile cântând frumos Şi gărgăriţele desenând armonios. În pădurea întunecată m-am trezit, Vântul zburdalnic şuiera de neoprit, O frunză scrijelită se loveşte de un pom Şi fluturele rozaliu iese din cocon. Vieţuitoarele aleargă speriate, Un covor arămiu de frunze se arată Şi pe drumul cel pustiu Apare un tată şi un fiu. Dar ce să vezi? Ce este oare? Totul a fost o visare. Maria-Caterina PATRAULEA Clasa a VII-a B

33

TÂRGUL DE CRĂCIUN

Târg de toamnă Lume, lume, mame, taţi, Copii dragi, surori şi fraţi, Vă poftesc, cu mic, cu mare, Într-o zi de sărbătoare Să mâncăm şi să jucăm, Târgul să îl onorăm! Cu bucate atent făcute, Sucuri, vin şi fructe multe, Cu a noastră frumuseţe, Toamnei să îi dăm bineţe! Căci ne-aduce bogăţie, Mie, lui, şi ei, şi ţie! David POLIVANOV Clasa a VII-a B

34

35

Tragedia S-a întâmplat o tragedie: Moşul este supărat . Nu mai vrea să vină în sat. S-a întâmplat aşa, mai exact: Aseară a venit îmbufnat, Cu barba încâlcită și părul ciufulit. Pe canapea s-a așezat, Mormăind neanunțat: ,,Nu mai vin în sat!” (Apropo, sunt un elf ce face jucării Și trebuie să scriu în Cartea Întâmplărilor, copii, Cartea Întâmplărilor Petrecute În Sediul Crăcuin, mai exact, E treaba mea să scriu tot ce s-a întâmplat.) Și ne-a povestit pe-ndelete Că un copil l-a tras de plete, Altul i-a încâlcit barba, I s-a mai și luat salba. Am înțeles toți de ce s-a supărat, Și i-am zis : ,,Tu ai un motiv întemeiat Să fii îmbufnat! Dar mâine, când e vremea de culcare, Nu ți-o fi milă oare De copilașii cei cuminţi Ce-au ascultat de părinţi Să aștepte în zadar Pentru un dar?” Asta s-a întâmplat aseară Şi aşteptăm aşadar să apară Răspunsul Moşului. Suspans … Da ! A acceptat să vină! Până la urmă i-a fost milă, Dar s-a hotărât de îndat’ Că nu va lăsa un cadou frumos și colorat Copiilor ce l-au mâniat,

Ci le va spune printr-o scrisoare: ,,Dragi copii, Voi să nu-i mai supărați Pe părinții voștri minunați, Ci de ei să ascultați! Anul ăsta voi m-ați înfuriat Barba de ce mi-ați încurcat ? De aceea nu v-am mai lăsat Niciun cadou. Am încheiat. Ascultați de al meu sfat!” Eu am scris o întâmplare Cu o trudă mare, mare, Toată noaptea am stat Și am tot lucrat Și cu asta am încheiat, Iar acum v-am urat CRĂCIUN FERICIT ȘI CU BUNĂTĂȚI ÎNCĂRCAT! Catinca LAZĂR clasa a V-a B

36

Moş Crăciun a revenit Ştiţi ce m-a-ntrebat aseară Frumuşica mea surioară? Cine este Moş Crăciun? Şi de ce-i aşa de bun? Cum de zboară ca-n poveşti? Cum de ştie ce-ţi doreşti? Unde stă el peste an? Cum de strânge ban cu ban? Mă întorc în timp un pic, Când eram şi eu mai mic, Căci răspunsul nu-l găseşti, Dac-ai apucat să creşti. Caut printre amintiri, Sentimente şi simţiri De pe vremuri, când stăteam Moşul de îl aşteptam. Şi-l zăresc pe Moş. Tresar. Oare ce-mi aduce-n dar? Căci demult nu i-am mai scris, Nici treaz fiind şi nici în vis. David, zice Moşul blând, Ce ai mai făcut de când Tu nu mi-ai mai dat vreun semn, Vreo scrisoare, vreun îndemn...

Eu...nimic deosebit, Doar că am crescut un pic. Iartă-mă, te rog, de-acum Reiau obiceiul bun Ca în prag de sărbători Să îţi pun în geam scrisori.

Şi a venit seara mult aşteptată, când Moşul trece pe la copii şi lasă sub brad cadouri. Bradul nostru era mai frumos ca niciodată. Mă întrebam dacă Moşul îmi va asculta rugămintea. Nu îmi dădeam seama dacă visasem sau nu întâlnirea cu el. Ca să fiu sigur, i-am scris poezia. A doua zi, plicul dispăruse, ca în vremurile de demult. Aveam emoţii. Ii povestisem o grămadă de lucruri surioarei mele depre moş. Doar avusese atâtea întrebări şi curiozităţi. Nici nu îi răspundeam bine la o întrebare, că ea îmi punea o alta. Se pare că era tare fascinată de personaj. Deodată, s-a stins lumina. Inima a început să îmi bată tare. Am luat-o pe surioara mea în braţe. Tata mi-a spus să mergem în camera ei, să nu se sperie. Zis şi făcut. După cinci minute, lumina şi-a revenit. M-am dus la brad, să verific luminiţele. Am văzut atunci un căluţ şi o păpuşă...şi multe alte cadouri. Cea mai mare surpriză pentru mine a fost să îl redescopăr, în acea seară minunată, pe Moş Crăciun.

Acum am şi o surioară, Aşa că, te rog, diseară Vino pe la noi puţin Cu al tău sac extra plin. Să îi iei ceva drăguţ, O păpuşă şi-un căluţ.

37

LTSM prezintă cu mândrie clasamentul Anti-Detention League! Cele mai puţine consemnări disciplinare, pe parcursul primelor două luni ale anului şcolar, au înregistrat elevii claselor a V-a C (locul I), a VI-a B (locul II) şi a VI-a A (locul III). Recompensa: o sesiune antrenantă de escaladă. FELICITĂRI TUTUROR PENTRU CONDUITA EXEMPLARĂ!

38

Poezia despre cal Într-o zi mergeam pe-un deal Şi-am văzut în vârf un cal. Era mare cât un val Şi mergea ţanţoş defel, Credea că-i un cal model. Uşor m-am apropiat Şi a scos un nechezat, De-am crezut că acest cal Este un dragon de-un an. Era mare, furios Şi părea cam arţăgos. Am stat, m-am gândit puţin… Ca să fac un plan…divin. „O fi calul din poveste? Şi-atunci Harap-Alb unde este?” Gata! Ştiu! Mi-a dat prin cap Cum să fac să-i vin de hac?! Mi-am zis c-a mâncat jăratic De-i atât de nebunatic. Şi de asta, dragii mei, I-am pus în tavă cenuşă. După ce-a mâncat o dată S-a făcut mic deodată. L-am dus repede acasă, I-am dat nişte iarbă grasă, A mâncat-o frumuşel Şi-acum am căluţul meu. Daria ROMAN Clasa a V-a A

39

Pe aripi de poveste Cititul este un lucru relaxant. Cartea este ca o floare cu multe petale, plină de lumi încântătoare. Există mai multe feluri de cărţi: de aventuri, despre viaţa oamenilor şi fantastice. V-aţi gândit vreodată cine scrie cărţile acestea, şi cât de mult îi ia? Cu siguranţă durează un veac! Iar noi le citim într-o săptămână! Trabuie să respectăm cărţile. Ele sunt ca nişte îngeri pe pământ şi, odată ce le deschizi, sunt ca nişte porumbei în zbor. Invăţăm lucruri multe “punând mâna pe carte”. Este ca un izvor de înţelepciune. Ne vin idei interesante, citind. De asemenea, ne îmbunătăţim vocabularul şi limbajul expresiilor. Mie îmi place să citesc. Cel mai mult îmi plac cărţile despre viaţa oamenilor. Mi se par cele mai interesante. Sunt în acelaşi timp şi educative. Ne învaţă cum să ne purtăm în public, să fim buni cu prietenii noştri şi să ne purtăm singuri de grijă. Sper ca toţi să apreciem cărţile şi munca autorului! Ilinca GABURA Clasa a V-a C

Steaua Când e noapte şi nu se vede, O stea îţi stă de veghe. Simţi cum străluceşte, Parcă te ocroteşte. Luminează în fiecare noapte. De pe cer îţi şopteşte: „Noapte bună, îngeraş! Adormi, copil drăgălaş!” Alexia MÎRŞOLESCU Clasa a V-a A

Norii Norii pufoşi, Drăguţi şi prietenoşi De-astă dată sunt furioşi. Soarele n-a ascultat Şi ei astfel au strigat: „ – Ploaie, vino! Soarele-şi face de cap!” Bietul soare-acum e trist Şi se simte ruşinat. Dacă el n-a ascultat, Noi de greutăţi am dat: Pământul nu s-a mai luminat Şi norii multă apă ne-au dat. Dara GEORGESCU Clasa a V-a A

40

Universul copilăriei Noi, copiii, avem un univers al nostru, un tărâm magic, ai cărui stăpâni suntem. Adulţii respectă acest spaţiu şi ni-l facilitează, oferindu-ne totul pentru a ne dezvolta propriul stil. Departe de responsabilităţi, trăim într-o libertate supremă, căci facem doar ceea ce ne place, pentru noi totul este o joacă, iar viaţa-o minune. Când am nevoie de ajutor, nu trebuie să mă zbat, căci se iveşte imediat o soluţie, mereu este cineva lângă mine, suferinţa să îmi aline. Ocupaţia noastră de bază este să ne bucurăm de ceea ce primim, să dăruim zâmbete, să ne jucăm folosindu-ne imaginaţia, să iubim tot ceea ce ne înconjoară. Acest univers îi captivează şi pe adulţi, fiindcă ei l-au pierdut cândva şi îl recâştigă acum, prin ochii copiilor. Poate că totul se va termina într-o bună zi, dar aş vrea să îi păstrez un loc în sufletul meu, amintindu-mi, de fiecare dată când îmi este greu, ce uşor şi frumos era atunci. Maria Antonia POPESCU clasa a V- a C

Jucăriile Avem jucării frumoase Părăsite-acum prin case. Trece timpu-n mare grabă „- Azi te joci? ele mă-ntreabă” „-Of, of, maşinuţe şi păpuşi, Mi-aş dori, dar cred că nu. Mai am teme de lucrat Şi cam mult de învăţat. Şi, în plus, vedeţi şi voi Sunt şi mare şi vioi… A trecut vârsta aceea Când în ochi sclipea scânteia Dacă-n braţe vă luam şi-mpreună ne jucam. Dar vă rog ceva: Nu vă supăraţi, Ştiţi că voi purtaţi Anii din copilărie Spre care mă-ntorc cu mândrie. Carla ISACHE, Maria ROLEA, Darius CORLAN şi Filip IANCU (Blandianii) Clasa a V-a A

ÎNA

PO

I LA

GR

ĂD

INIŢ

Ă

41

Gogoşi vs. Clătite Era odată o planetă pe care trăiau numai gogoşi. Da!!!!! Chiar există o planetă pe care sunt numai gogoşi! Acolo totul este colorat şi vesel. Totul era ROZ şi accesorizat cu bomboane şi glazură R.O.G.V.A.I.V.A. , dar acolo nu există tristeţe sau non-culorile alb şi negru. Exista şi o lume în care totul era pe dos! Acolo ABSOLUT totul era făcut din cocă şi mai mereu cam toata lumea era posomorâtă şi moleşită. A…. şi am uitat să precizez că aceste două lumi nu se înţelegeau deloc!!! Ele se certaseră acum mult timp din cauză că Regele Ciocolată (era regele care deţinea cele două lumi) nu le lăsase pe clătite să fie şi ele colorate, luând naştere războiul Clatite vs. Gogoşi. Gogoşile aveau o idee! Ele voiau ca cele două lumi să se înţeleagă mai bine! Nu mai suportau această neînţelegere. Aveau un plan: voiau să vorbească cu Regele Ciocolată şi să îi spună să le cheme pe Clătite la palat, iar acolo Gogoşile să le aştepte şi să lămurească lucrurile. Aşa au şi făcut! Acolo s-au întâlnit cu Clătitele şi a început discuţia: - De ce ne-aţi chemat aici? Poate ca să mai facem un război? Spune Gemuleţ. - Nu! Spune Glazurici, v-am chemat ca să lămurim lucrurile! - Aaaaaaa, ok! spune clar Clătituţa (el era un pic mai găgăuţă). - Deci. Văd că voi nu vă înţelegeţi din cauza acelui mic război din 1245, spune Regele Ciocolată. - Exact! Spune Cocăcel. - Am o idee!!! Deci, voi, clătitelor, veţi fi colorate, iar voi, Gogoşilor, veţi fi prietene cu Clătitele! YEEEEEEY!!!! SUPER! Strigară toţi în cor! De atunci, ambele lumi au fost fericite şi s-au înţeles superdulce! Ilinca-Maria GHILINŢĂ Clasa a V-a C

Vacanța de iarnă Cum școala s-a terminat, Eu acasă am plecat, Athos în zăpadă a sărit, Iar o prietenă la mine a venit. La un moment dat, Cu bradul împodobit, Biscuiții în cuptorul încălzit, Eu cu părinții mei La colindat am plecat. În Ajun, După ce a plecat Moș Crăciun, Am avut un cadou frumos, Pentru părinți, și un os, Pentru Athos. Revelionul cu o prietenă l-am petrecut, Căci teme nu am avut. A fost o vacanță bucuroasă Și o zi frumuoasă. Cristina VELICIU Clasa a V-a B

42

În căutarea identității Trei lucruri sunt clare: ne naștem, trăim și murim. Aceste trei lucruri le știa și Mihai despre viața lui. Pe lângă ele, mai știa și că are o soră mai mică, pe Sabina, și o mamă adoptivă. „Mamă” nu este chiar cel mai potrivit cuvânt pentru femeia care l-a găsit abandonat în spatele unui bloc, într-o zonă atât de pustie, încât nici urmă de picior de om sau animal nu putea fi zărită. Doamna Elena Marinescu nu este chiar cea mai potrivită mamă. Când l-a găsit pe Mihai, în urmă cu șaisprezece ani, acesta nu avea nici măcar o lună. Pe atunci, sufletul Elenei era mai dezghețat. După ce a murit sora ei și ea a fost nevoită să o ia în grijă și pe Sabina, Elena a devenit altă persoană. Era rece și dură, îi lipsea sora pe care o iubise nespus de mult. Doar pe ea o avusese, având în vedere că părinții ei locuiau tocmai la Iași, mult prea departe de Timișoara. Și, oricum, Elena nu fusese prea apropiată de mama ei. Poate din cauza asta nu este deloc apropiată nici de Mihai și nici de Sabina. Zilele mereu treceau pe lângă Mihai, fără să bage în seamă gândurile ce-i fugeau prin cap ca trenurile prin haltă. Deși mereu ignora întrebările ce îi veneau în minte, o dimineață se arătă mai curioasă decât cele dinaintea ei. Mihai, după un vis ce îl bulversă, se trezi într-o zi gândindu-se la identitatea lui. Își dorea să afle de unde vine, cine e el, cine sunt părinții lui. Voia să îi privească în ochi și să îi întrebe de ce l-au lăsat în urmă, de ce l-au abandonat și cu ce a greșit față de ei ca să merite această soartă. Își dădu seama repede că este mult prea greu să aibă măcar un punct de plecare în ancheta lui, totuși nu voia să se dea bătut, își dorea să afle măcar un lucru despre el, despre trecutul lui! Mihai știa că singura persoană care i-ar fi putut da informații minime despre trecutul lui era Elena. Singura problemă era că nu avea cum să vorbească cu ea. Era foarte distantă, mai ales când venea vorba despre acea zi, ziua în care luase o decizie atât de importantă. Mihai era, în schimb, apropiat de vecina lui, doamna Ioana. Știa că în fiecare joi, la ora cinci, Ioana și mama lui se întâlnesc la un ceai, să mai bârfească, să mai povestească. Imediat, băiatului i-a venit o idee, că doar era deștept și creativ. O rugă pe Ioana să o mai tragă de limbă pe Elena, în timpul bârfei de după-amiază, în legătură cu decizia importantă luată în urmă cu șaisprezece ani, în ziua care i-a schimbat viața și ei, și sufletului pe care l-a luat în grijă. Ziua caldă de octombrie trecu ca vântul și ca gândul, iar ora cinci își aștepta ceaiul. În sufrageria apartamentului cochet de pe strada Glastrei, soarele ce își făcea loc printre blocuri să apună mai lăsa câteva fire de lumină roșie să pătrundă printre perdelele prăfuite. Liniștea din cameră era deja deranjantă. Ioana se gândi că ar fi bine să îi pună capăt: -Vecinii ăștia! Nu le mai tace gura! Sunt foarte băgăcioși, și, pe deasupra, și extrem de curioși.

43

- Ți-am mai spus, Ioano! Eu nu plec urechea la toți oamenii. Să zică ce-or vrea să zică. -Doamne, Elena, așa e, ai dreptate că nu e bine să pui la suflet, dar chiar nu știu ce-i cu ei. În ultimul timp, se poartă ca niște copii mici. Mai nou, s-au împărțit în două tabere. Unii sunt siguri că Mihai este fiul tău, iar alții susțin că nu este posibil așa ceva, că băiatul este mult prea deștept. - Stai, măi Ioano, puțin! Ăștia, carevasăzică, mă fac proastă și tu, de geniu nemuritor ce ești, stai și-asculți toate bârfele clasice de scară de bloc, la care numai niște inculți, niște bătrâni ar putea să le dea naștere. Uite ce e, poate că nu sunt mama copilului ăstuia, dar eu l-am crescut, și uite că s-a făcut mare și sănătos și până la șaisprezece ani am făcut o treabă destul de bună, deci n-oi fi chiar atât de proastă. -Te admir, Elena! Ești o femeie atât de puternică și o luptătoare. Nu trebuie să dai doi bani pe vorbele ăstora, chiar dacă ei zic că ai devenit o morocănoasă distantă și nesuferită de când a murit Ștefania. - Poftiiiiim!? a urlat Elena de au surzit pereții. - Ușoor, nu urla în halul ăsta, că ne-a auzit tot blocul. -Uite, Ioana! Tu știi că eu nu plec urechea la vorbele astea, dar știi foarte bine că, atunci când cineva se ia de sora mea sau aduce aminte de ea, îmi ies din minți. Sora mea a fost o femeie prea bună și uite că nici în mormânt nu-i dau ăștia pace. Atâta tot că a adus pe lume un drac împielițat, dar tot m-am descurcat și cu încăpățânata, răsfățata asta de Sabina, și până la paisprezece ani am crescut-o cum am putut de bine. - Tu știi că oamenii vorbesc mult și degeaba. - Da, dar acum chiar m-am enervat. Cu o trântire de ușă subtilă, ce fu auzită de toți vecinii, se încheie ceaiul de joia aceasta. A doua zi, pe la ora nouă, Mihai aștepta în scara blocului sosirea Ioanei. Afară cerul negru plângea în hohote și fulgerele îl săgetau asemenea unor sulițe necruțătoare. Lumina din scara blocului pâlpâia, era cam proastă și cam veche. Două becuri erau deja arse de mai demult. Îndată ce o zări pe Ioana, Mihai începu să o interogheze: -Și? Cum a fost? Ai aflat ceva de la ea? Știi ceva despre ziua în care am fost găsit? Știi ceva despre mine, despre locul unde m-am născut? -Nu am reușit să aflu nimic. Jur, maică-ta e ca o bombă cu ceas. Nici nu am reușit să ajung la subiectul ziua în care ai fost găsit, că a și explodat. - Nu e mama mea. - În fine. Nu am reușit să aflu nimic. - Minunat! Până acum nu am nici măcar un punct de plecare. -Uite, Mihai! Eu știu două lucruri despre tine, îți știi numele și ești un băiat foarte deștept. Eu zic că merită să încerci. - Da, sigur! Mă duc la Evidența Populației și le zic că am un nume și că sunt deștept. - Știu că ești confuz și nervos, dar dacă nu încerci, nici nu o să reușești. Ioana nu era chiar cea mai strălucită femeie din lume, dar avea un suflet bun și aparent putere de convingere, din moment ce peste două zile Mihai era deja la Evidența Populației. Nu avea decât un nume, un nume și atât: Mihai Penculescu. Pe lângă acest nume, mai avea și multă încredere în el. După ce și-a lăsat datele, adică numele și data de naștere falsă, pe care nu înțelesese niciodată cum a reușit Elena să o obțină în certificatul de naștere, a plecat acasă cu speranță în suflet.

44

Când s-a întors după câteva zile la Evidența Populației, pentru a lua lista cu toți cei declarați cu numele de Penculescu, nici nu a apucat să deschidă plicul în care se afla hârtia, că o voce cunoscută l-a trezit: - Mihai! - Ioana? Ce faci aici? - Deschizi plicul degeaba. -Poftim? Tu m-ai trimis aici, zicându-mi că trebuie să am încredere în mine, că pot să aflu cine sunt. -Da, știu, doar că am fost la discuția de joi cu mama ta și am mai aflat niște lucruri importante. Știi că fostul soț al mamei tale avea relații în toate domeniile. Se pare că au reușit cu greu să te declare cu un nume fals. Mihai Penculescu nu e numele tău. Elena ar fi făcut orice ca să nu ajungi într-un orfelinat. Ea chiar te iubea. - Da, bine zis, mă iubea. Mihai a ieșit afară. Soarele cald de octombrie îi mângâia fața, iar în lumina unei raze blânde îi luceau ochii ce pluteau în lacrimi. Ioana îi spuse: - Mihai! Nu te supăra! -Cum să nu mă supăr? Cum să nu mă supăr?! Nici măcar nu îmi știu numele, sunt un nimeni, nu am o identitate. Mihai era dezamăgit, trist, nervos, iar amalgamul de sentimente din sufletul lui îl făcea să fie și confuz. A rămas îngândurat, cu ochii în zare, pe treptele de la intrarea sediului Evidenței Populației, până seara. La un moment dat, o cerșetoare ce îl privise curioasă întreaga seară își făcu în sfârşit curaj să îl întrebe: - De ce ești trist? - De ce n-aș fi? Nu am un nume, nu am o dată de naștere, nu am o identitate. - Identitatea nu înseamnă un nume, o dată de naștere, un certificat. Toate acestea sunt lucruri nesem- nificative în viață, ce nu ne definesc. Identitatea înseamnă ce ești tu în interior. - Da, dar nu știu nimic despre trecutul meu. -Trecutul a trecut. Dar ai toată viața înainte. Depinde de tine cum vrei să îți clădești viitorul. Poate că nu poți să schimbi ceea ce a fost în trecut, dar poți să decizi ce va fi în viitor! Ilinca PIȚIGOI Clasa a VIII-a B

Christmas drama show Clasa a IV-a B

45

Hour of code – SIVECO România

LTSM s-a alăturat proiectului internaţional Hour of Code. Elevii noştri au avut parte de o întâlnire revelatoare cu programarea în cadrul SIVECO. Aşa au descoperit tehnologii noi şi au testat aplicaţii de ultimă oră. Entuziasm debordant, succes absolut!

46

Complexă şi pătrunzătoare, poezia eminesciană cucereşte prin lirismul desăvârşit, profunzimea ideilor şi deosebita frumuseţe artistică. La 167 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, suntem în continuare absolut fascinaţi de geniul său.

47

Revista școlară FIRUL ARIADNEI Nr. 17 Redactor: Prof. Limba Română ANDREEA ȘANDOR

Și elevii Liceului Teoretic Școala Mea