Pronumeledin limba romn

Pronumele este compus din urmatoarele grupuri de cuvinte: (pro + nomen = pentru nume)Pronumele este partea de vorbire flexibila care inlocuieste un tantiv (nume).

PRONUMELE PERSONAL tine locul persoanelor ( I, a II-a, a III-a, singular si plural).PERSOANA ICazuriIntrebareSingularPluralFunctie sintactica

Forme accentuateForme neaccentuateForme accentuateForme neaccentuate

N.cine?eu-noi-subiect

Ac.(pe) cine ?(pe) minema, m-(pe) noinecomplement direct

D.cui?mieimi, minouane, nicomplement indirect

G.al, a, ai, ale cui?-----

V.------

PERSOANA a II-aCazuriIntrebareSingularPluralFunctie sintactica

Forme accentuateForme neaccentuateForme accentuateForme neaccentuate

N.cine?tu-voi-subiect

Ac.(pe) cine ?(pe) tinete-(pe) voiva, v-complement direct

D.cui?tieiti, ti-vouava, vi, v-complement indirect

G.al, a, ai, ale cui?-----

V.-tu!-voi!--

ObservatiiPronumele de persoana I si a II-a au aceleasi forme pentru masculin si feminin, iar cele de persoana a III-a au forme speciale pentru masculin si feminin.Pronumele personale de persoana I si a II-a nu au forme pentru cazul genitiv. Vocativ au numai pronumele personale de persoana a II-a singular si plural (tu; voi).Pronumele personal la acuzativ are forme accentuate si neaccentuate.

PERSOANA a III-a (masculin)CazuriIntrebareSingularPluralFunctie sintactica

Forme accentuateForme neaccentuateForme accentuateForme neaccentuate

N.cine?el-ei-subiect

Ac.(pe) cine ?(pe) elil, l-(pe) eiii, i-complement direct

D.cui?luiii, i-lorle, licomplement indirect

G.al, a, ai, ale cui?lui-lor-atribut pronominal genitival

V.-- ----

PERSOANA a III-a (feminin)CazuriIntrebareSingularPluralFunctie sintactica

Forme accentuateForme neaccentuateForme accentuateForme neaccentuate

N.cine?ea-ele-subiect

Ac.(pe) cine ?(pe) eao-(pe) elele-complement direct

D.cui?eiii, i-lorle, licomplement indirect

G.al, a, ai, ale cui?ei-lor-atribut pronominal genitival

V.------

La persoana a III-a in afara de pronumele el, ea, ei, ele se folosesc si pronumele personale: dansul, dansa, dansii, dansele.

Pronumele personal de politete are forme numai pentru persoanele a II-a (dumneata, dumitale, dumneavoastra) si a III-a (dumnealui, dumneaei, dumnealor).Pronumele personal neaccentuat la dativ poate determina un substantiv la nominativ sau la acuzativ : palaria-mi, palaria-ti, palaria-i. In asemenea constructii pronumele la dativ are sens posesiv: palaria mea, palaria ta, palaria ei (lui). Acest dativ se numeste dativ posesiv.Determinand un substantiv, pronumele personal la dativul posesiv are functie sintactica de atribut pronominal.Formele neaccentuate ale persoanei I si a II-a singular la cazul dativ (mi-, ti-, imi, iti) se intrebuinteaza cu rol stilistic in basmele si baladele populare pentru a arata ca povestitorul participa sufleteste la desfasurarea actiunii. Dativul folosit in acest scop se numeste dativ etic:Setila repede-repede mi ti le-a supt pe toate de-a randul. (I. Creanga)

Pronumele la dativul etic nu are functie sintactica.Model de analiza pentru pronumePeste gatul incordat al calului, cu fruntea ridicata sus, ochii lui privesc si piata goala dimprejurul lui parca se umple de lume. Indaratul ei un ceas a batut si tot soiul de oameni au inceput sa roiasca spre vechile curti unde tinea el sfat odata. (D. Anghel)lui = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival.dimprejurul lui = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul genitiv, precedat de prepozitia compusa dimprejurul, functie sintactica de atribut pronominal prepozitional;indaratul ei = pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul genitiv, precedat de prepozitia indaratul, functie sintactica de complement circumstantial de loc.el = pronume personal, persoana a III-a, genul masculin, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de subiect.Si stepa toata imprejur La strigatu-mi va rasari Cu dansa slobod m-oi iubi, Uitand de oasele-ti pustii (I. Pillat)mi = pronume personal, persoana I, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal;cu dansa = pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numarul singular, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla cu, functie sintactica de complement indirect;ti = pronume personal, persoana a II-a, numarul singular, cazul dativ posesiv (oasele tale), forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal.Pronumele de intarire insoteste un pronume personal (el insusi) sau un substantiv (eleva insasi) cu scopul de a-l preciza; este folosit numai ca adjectiv pronominal de intarire.Aceste forme sunt alcatuite din vechile pronume personale ins(u), carora li s-au adaugat formele de dativ ale pronumelor personale sau reflexive neaccentuate : mi, ti, si, ne, va, le.SINGULARPLURAL

MasculinFemininMasculinFeminin

ins (u)ins (a)ins (i)ins (e)

-mi (eu)-mi (eu)-ne (noi)-ne (noi)

-ti (tu)-ti (tu)-va (voi)-va (voi)

-si (el)-si (ea)-si (ei)-si (ela)

Insotind un pronume personal sau un substantiv, devin adjective pronominale de intarire si se acorda in gen, numar si caz cu pronumele personal sau cu substantivul determinat. Si cea dintai scolarita a fost insasi Smarandita popii.(I. Creanga)Noi insine am intarziat.

Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv inlocuieste obiectul asupra caruia se exercita in mod direct sau indirect actiunea unul verb.Pronumele reflexiv prezinta particularitati morfologice si sintactice distincte :- are numai cazurile acuzativ si dativ, iar formele au aceeasi persoana si acelasi numar ca si subiectul verbului determinat.- reprezinta aceeasi persoana ca si subiectul, avand forme proprii numai pentru persoana a III-a.Ac.pe sine, se, s-

D.siesi, sie, isi, si-

- aceste forme sunt nediferentiate dupa gen si numar, iar la persoanele I si a II-a se folosesc formele neaccentuate de acuzativ si de dativ ale pronumelui personal.In cadrul pronumelui reflexiv putem distinge : reflexivul dinamic, care exprima o actiune cu participarea intensa a subiectului, construit cu pronume in acuzativ, dar si in dativ: ma gandesc, se teme, isi inchipuie, isi imagineaza; reflexivul obiectiv exprima coincidenta dintre subiectul si obiectul actiunii: a se imbraca, a se trezi; reflexivul reciproc arata ca actiunea este savarsita de doua sau mai multe persoane, fiecare suferind rezultatul actiunii celuilalt: a se certa, a se iubi, a se bate, a se saluta.In multe constructii, pronumele reflexive neaccentuate la dativ determina un substantiv, au sens posesiv si functie sintactica de atribut pronominal (dativul posesiv).Model de analiza pentru pronumele reflexivIsi ia palaria de pe cap.Costel si-a bagat banii in chimir.Pronumele reflexive isi, si- determina substantivul palaria, respectiv banii si arata ca subiectul (el Costel) este posesorul obiectului palaria, respectiv banii.isi = pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal,si- = pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata, functie sintactica de atribut pronominal.Specificul pronumelor reflexive cu sens posesiv consta, deci, in faptul ca ele determina un substantiv, care denumeste obiectul posedat de subiect.Pronumele reflexiv sine, construit cu diferite prepozitii are urmatoarele functii sintactice : atribut pronominal prepozitional:Iubirea de sine inseamna egoism. complement direct:Cine nu se pune pe sine jertfa nu-i vrednic sa stapaneasca. complement indirect:Vorbeste mereu despre sine. complement circumstantial de loc:L-a asezat langa sine.

Pronumele posesiv

Pronumele posesiv inlocuieste numele obiectului posedat si indica persoana posesorului.Din structura sa face parte articolul posesiv (al, a, ai, ale) si are forme diferite dupa persoana, gen, numar si partial, dupa caz. Articolul posesiv al, ai, a, ale se schimba dupa genul si numarul obiectului posedat inlocuit.cartea / cartile / pomul / pomii a mea / ale mele / al meu / ai mei.Pronumele propriu-zis se modifica in functie de persoana si numarul posesorilor:Cartea este a mea. (persoana I, numarul singular)Cartea este a ta. (persoana a II-a, numarul singular)Cartea este a noastra. (persoana I, numarul plural)Pronumele posesiv are genul, numarul si cazul substantivului substituit.Pe banca sunt ale noastre (cartile) genul feminin, numarul plural, cazul nominativ.Pe-al meu (caietul) l-a corectat genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ.

Functii sintactice subiect: Ai nostri au plecat. nume predicativ (in nominativ): Cartea este a ta. nume predicativ (in acuzativ): Darurile sunt pentru ai tai. atribut pronominal prepozitional: El nu privea lumea cu ochi ca ai nostri. atribut pronominal genitival: Am ascultat parerea alor sai. complement direct: I-am vazut pe ai vostri. complement indirect (in acuzativ): Discutam despre ai tai. complement indirect (in dativ): Le-am spus alor mei vestea. complement circumstantial de loc: Gigel s-a intors la ai sai plin de trofee. complement de agent: Banca a fost reparata de ai nostri.Observatii:Cazurile dativ si genitiv se exprima prin articolul posesiv, care are forma alor, urmat de formele pronumelui care arata mai multe obiecte posedate: alor mei, alor tai, alor sai, alor nostri, alor vostri.Le-am dat alor tai cartea. (complement indirect)Sfatul alor mei l-am ascultat. (atribut pronominal genitival)Ei au navalit asupra alor nostri. (complement indirect)Cand determina un substantiv care denumeste obiectul posedat, pronumele posesiv isi schimba valoarea gramaticala, se acorda cu substantivul determinat in gen, numar si caz si devine adjectiv pronominal posesiv, cu functie sintactica de atribut adjectival.Sora mea a plecat cu prietenii sai.

Model de analizaSinan se mira de indrazneala alor nostri. El gasi de cuviinta sa spuna si alor sai.(N. Balcescu)

alor nostri = pronume posesiv (un singur obiect posedat, mai multi posesori), persoana I, numarul plural, genul masculin, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival.alor sai = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular, genul masculin, cazul dativ, functie sintactica de complement indirect.

Acel imparat mare si puternic isi intinsese marginile imparatiei sale si toti imparatii erau indatorati a-i da cate un fiu de-ai sai ca sa-i slujeasca.(P. Ispirescu)

sale = adjectiv pronominal posesiv (un singur obiect posedat, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular, genul feminin, cazul genitiv, functie sintactica de atribut adjectival.de-ai sai = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a, numarul singular, genul masculin, cazul acuzativ, precedat de prepozitia de, functie sintactica de atribut pronominal prepozitional.

Pronumele relativ

Pronumele relativ stabileste relatia intre o propozitie subordonata si regenta ei. Se foloseste numai in fraza si are acelasi rol ca si conjunctiile subordonatoare sau adverbele relativePronumele relativ se deosebeste insa de conjunctii prin faptul ca indeplineste in propozitia pe care o introduce o anumita functie sintactica, in timp ce conjunctia nu este decat un element introductiv al propozitiei subordonate, lipsit de functie sintactica.Formele pronumelui relativ sunt: care, cine, ce, ceea ce, cat, cata, cati, cate. Pronumele relativ cine se refera la fiinte, care si ce se pot referi atat la fiinte cat si la lucruri, iar cat se refera la cantitatea obiectelor.Fiecare dintre pronumele relative poate introduce atat propozitii in relatie cu un substantiv (propozitii atributive), cat si propozitii in relatie cu un verb.Functia sintactica a pronumelui relativ care introduce o propozitie atributiva se poate recunoaste usor inlocuind pronumele cu substantivul din regenta al carui loc il tine, la cazul pronumelui:-subiect: Am apreciat eleva 1/ care se pregateste temeinic.2/-nume predicativ: Nu stiam 1/ care este rezultatul concursului.2/ -atribut pronominal genitival:El s-a asezat langa o fantana 1/ a carei apa se scurgea. 2/-complement direct: Zmeul acesta este mai puternic decat fratii lui 1/ pe care i-a lovit.2/- complement indirect (in acuzativ): Am citit cartea 1/ despre caremi-ai vorbit. 2/-complement indirect (in dativ): El a chemat elevul 1/ caruia i-a dat caietul. 2/ -complement circumstantial de loc: Admiram muntii 1/ spre care ne indreptam pasii.2/- complement circumstantial de timp: Mi-am amintit ziua1/ in care am primit vestea. 2/- complement circumstantial de cauza: Stiam 1/ din cauza caruiam-am suparat.2/Pronumele relativ care la cazul genitiv asezat la inceputul propozitiei este atribut al substantivului si este precedat de articolul posesiv:Am curatat pomul 1/ ale carui ramuri s-au uscat.2/

masculin singularfeminin pluralmasculin singularfeminin plural

Pronumele relativ se acorda in gen si numar cu substantivul inlocuit in propozitia regenta (pomul), iar articolul posesiv (ale) se acorda in gen si numar cu substantivul determinat din propozitia subordonata aflat la dreapta (ramuri).Insotind un substantiv, pronumele relative care, ce, cat, cata, cati, cate se acorda cu acesta in gen, numar si caz si au functie sintactica de atribut adjectival:A cumparat 1/ care carte i-a placut.2/Am aflat 1/ ce elev intarzie.2/Ei au luat 1/ cate flori au dorit.2/Model de analizaAcum Victoria se abatea iarasi intr-o tara cu totul necunoscuta, cu nume de sate si munti pe care nu le mai auzise. A facut popasul obisnuit intr-un sat caruia ii zice Sabasa (M. Sadoveanu)

pe care = pronume relativ, simplu, genul neutru, numarul plural, cazul acuzativ, precedat de propozitia simpla pe, functie sintactica de complement direct,caruia = pronume relativ, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul dativ, functie sintactica de complement indirect.

In casa bunicilor am simtit nevoia sa notez ceea ce era chiar sub ochii mei.(I. Teodoreanu)

ceea ce = pronume relativ compus, forma neutra, numarul singular, cazul nominativ, functie sinatctica de subiect.Observatie:Ceea ce este un pronume relativ compus cu sens neutru, cand se refera la un fapt, la o situatie anterioara : Vom discuta 1/ ceea ce ai propus.2/Vedeam 1/ cat adevar, cata culoare se gasesc aici.2/cat = adjectiv pronominal relativ, genul neutru, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de atribut adjectival.cata = adjectiv pronominal relativ, genul feminin, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de atribut adjectival.

Pronumele interogativ

Pronumele interogativ substituie anticipat obiectul, cuvantul sau grupul de cuvinte asteptat ca raspuns la un enunt interogativ. Se caracterizeaza printr-o intonatie specifica.Pronumele interogative care, cine, ce, cat, cata, cati, cate sunt folosite, de obicei, in propozitii interogative.

Care dintre aceste timbre iti plac ?Cine te ingrijeste ?Ce mi-ai adus ?Cati au sosit ?Pronumele interogativ care distinge opozitii de gen, numar si caz numai la G. si D.:N./Ac.- care;

G./D.- caruia (numarul singular, genul masculin);

- careia (numarul singular, genul feminin);

- carora (numorul plural).

Cine ca pronume interogativ distinge opozitia de caz:N./Ac.- cine?

G./D.- cui?

Ce este un pronume interogativ invariabil si se refera la nume neanimate.Cat, cata, cati, cate se refera la cantitatea sau numarul obiectelor si distingem opozitii de gen si numar:N./Ac.- cat, cata, cati, cate;

G./D.- cator (numai de caz).

Functia sintactica a pronumelui interogativ corespunde cu aceea a cuvantului asteptat ca raspuns la intrebare, adica cu a cuvantului caruia ii tine locul.Functiile sintactice ale pronumelui interogativ cine:N.Cine a venit? (subiect)

Cine esti tu? (nume predicativ)

Ac.Pe cine ai lasat acolo? (complement direct)

Cu cine discutai? (complement indirect)

D.Cui i-ai comunicat vestea? (complement indirect)

G.Al cui baiat esti tu? (atribut genitival)

Al cui este baiatul acesta? (nume predicativ)

Cand insotesc un substantiv si-l determina, pronumele interogative isi schimba valoarea gramaticala, devin adjective pronominale interogative, se acorda cu substantivul in gen, numar si caz si au functie sintactica de atribut adjectival.Cine nu poate deveni adjectiv pronominal intergoativ.Ce rochie este mai frumoasa?Care floare o oferi colegei?Cati elevi vor participa la concurs?Propozitiile construite cu pronume interogativ sau adjective intergogative sunt folosite in fraza ca propozitii subordonate fata de regenta.Spuneti-mi 1/cine lipseste? 2/Nu stii 1/care elev a intrat in clasa? 2/In asemenea constructii pronumele sau adjectivul interogativ are rolul de a stabili relatia intre subordonata in care indeplineste functia sintactica si regenta ei. Pronumele interogativ a devenit pronume interogativ relativ, iar adjectivul interogativ a devenit adjectiv interogativ relativ.Model de analizaDumneavoastra, cinstiti oaspeti, se vede ca pasteti bobocii, de nu va pricepeti al cui fapt este acesta?- Cine nu stie? (I. Creanga)al cui = pronume interogativ relativ, numarul singular, cazul genitiv, precedat de articolul posesiv genitival al, functia sintactica de atribut pronominal genitival, cu rol de conjunctie in fraza;cine = pronume interogativ relativ, numarul singular, cazul nominativ, functia sintactica de subiect.Auzi tu, mama, cate-mi spune?Si-alearga-n sat sa mai aduneSi cate porecliri pe-ascunsImi pune? (G. Cosbuc)cate = pronume interogativ relativ, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functia sintactica de complement direct, cu rol de conjunctie in fraza;cate = adjectiv pronominal interogativ relativ, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functia sintactica de atribut adjectival, cu rol de conjunctie in fraza;

Pronumele nehotrt

Pronumele nehotarat substituie un substantiv fara sa dea indicatii precise cu privire la obiect.Dupa structura, pronumele nehotarate sunt: simple: unul, altul, tot,, atat, mult, putin, realizand distinctii:-de gen unul/una, putin/putina, tot/toata;- de numar unul/unii, mult/multi;- de caz:N./Ac.Singular: unul / altulPlural: unii / altii

G./D.Singular: unuia / altuiaPlural: unora / altora

compuse, din elemente de compunere: ori-, oare-, fie-, alt-, -va, vre-, cu pronumele relative ce, cine, cat, care, rezultand formele: orice, oricine, oricat, oricare, oarece, oarecine, oarecare, fiece, fiecine, fiecare, ceva, cineva, careva, catva, altceva, altcineva, altcineva, altcareva etc.este pronume nehotarat compus din elementul de compunere vre- si pronumele nehotarat unul.Pronumele nehotarat compus flexioneaza dupa modelul pronumelui relativ sau nehotarat component:N./Ac.oricine;

G./D.oricui;

N./Ac.fiecare;

G./D.fiecaruia / fiecareia

Pronumele nehotarat fiecare are forme pentru numarul singular.Compusele cu pronumele ce (ceva, altceva etc) sunt invariabile la fel ca si pronumele ce.Cand pronumele nehotarate determina un substantiv, isi schimba valoarea gramaticala, se acorda cu acesta in gen, numar si in caz si devin adjective pronominale nehotarate.Sunt numai pronume nehotarate, pronumele compuse de la pronumele relativ cine cu elementele de compunere :ori-, (oare-), fie-, alt-, -va, respectiv: oricine, oarecine, fiecine, altcineva, cineva. Pronumele nehotarate altul (alta), unul (una), vreunul (vreuna), devin adjective pronominale nehotarate sub forma alt (alta), un (o), vreun (vreo).Observatii:Pronumele si adjectivele nehotarate orice, oricare, oricat pot fi elemente de relatie intre subordonata si propozitia regenta:Cheama 1/ pe oricine vei gasi. 2/Raman acasa 1/ oricate reprosuri as primi. 2/Model de analizaA trecut, ajutat de cativa, toate piedicile neintelegerii si la capatul atator incercari s-a pomenit acolo sus in cer, zburand. (N. lorga)de cativa = pronume nehotarat, compus, genul masculin, numarul plural, cazul acuzativ, precedat de prepozitia simpla de, functie sintactica de complement indirect.toate = adjectiv pronominal nehotarat, simplu, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functie sintactica de atribut adjectival.atator = adjectiv pronominal nehotarat, simpiu, genul feminin, numarul plural, cazul genitiv, functie sintactica de atribut adjectival.

Pronumele negativ

Pronumele negativ neaga un substantiv, aparitia lui in context presupunand obligatoriu prezenta unui termen de negatie.Nimeni nu stie nimic.Dupa structura, pronumele negative sunt: simple: nimeni, nimic; compuse: nici unul.Pronumele negativ nimeni substituie nume de persoane, distinge opozitii de caz:N./Ac.- nimeni;

G./D.- nimanui.

Pronumele nimic (nimica) substituie nume neanimate si este invariabil.Nici unul substituie orice substantiv si cunoaste opozitii de gen, numar si caz, dupa modelul componentului sau unul: nici una, nici unii, nici unele.Model de analizaNici un om n-a observat nimic.nici un = adjectiv pronominal negativ, compus, genul masculin, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica de atribut adjectival.nimic = pronume negativ, simplu, invariabil, cazul acuzativ, functie sintactica de complement direct.Observatii:Sa nu se confunde adjectivul pronominal negativ nici un, nici o sau pronumele negativ nici unul, nici una cu substantivele articulate nehotarat precedate de conjunctia nici.Nici un lucru nu ramane nerasplatit. (adjectiv pronominal negativ)Nici unul n-a venit. (pronume negativ)El nu este nici un maestru, nici un incepator, ci un profesionist tenace. (conjunctie)Nu stie nici unul, nici altul. (pronume nehotarate, precedate de conjunctia nici)

Schimbarea valorii gramaticalePrin articulare, pronumele personal de persoana I singular eu si pronumele reflexiv, persoana a III-a, cazul acuzativ sine devin substantive.Flecare isi are eul sau.Si-a zis in sinea lui cu durere.Pronumele negativ nimic devine substantiv prin articulare (un nimic, o nimica), cu pluralul nimicuri- cu sensul de lucruri fara importanta, fara valoare.Precedat de prepozitia de si determinand un substantiv, nimic are valoare de locutiune adjectivala (de nimic neinsemnat, josnic).El era un om de nimic. (locutiune adjectivala)Cand determina un substantiv, pronumele negativ nici unul isi schimba valoarea gramaticala si devine adjectiv pronominal negativ. Ca adjectiv pronominal negativ are formele nici un, nici o si neaga numele determinat, acordandu-se cu el in gen, numar si caz.