proiect final ovine

EFICIENTA ECONOMICA A UNEI FERME DE OI DE 1000 DE CAPETE ORIENTATA PE TREI DIRECTII DE

PRODUCTIE:LAPTE, CARNE SI MIXT(CARNE SI LAPTE)

2008

1

CUPRINS

Partea a-I-a

Date generale

Capitolul I

IMPORTANŢA ECONOMICĂ ŞI SITUAŢIA CREŞTERII OVINELOR…………………….5

1.1. Importanţa economică a creşterii ovinelor…………………………………...5

1.2. Situaţia creşterii ovinelor pe plan mondial şi în ţara noastră……………..5

Capitolul II

RASELE DE OVINE…………………………………………………………………………….72.1.Originea ovinelor…………………………………………………………………..7

2.2. Clasificarea raselor de ovine…………………………………………………...7

2.2.1. Rasele locale de ovine……………………………………………………...7Capitolul III

TEHNICA REPRODUCŢIEI OVINELOR…………………………………………………….103.1. Vârsta de reproducţie şi sezonul de montă la ovine………………………………103.2. Inseminarea oilor………………………………………………………………………...103.3. Gestaţia şi fătarea………………………………………………………………………..11Capitolul IV

TEHNICA CREŞTERII MIEILOR ŞI A TINERETULUI OVIN……………………………..12

4.1. Înţărcarea mieilor……………………………………………………………….12

4.2. Hrănirea şi îngrijirea mieilor după înţărcare………………………………12

Capitolul V

TEHNICA CREŞTERII OVINELOR ADULTE………………………………………………135.1. Hrănirea oilor adulte…………………………………………………………….13

5.2. Hrănirea berbecilor de reproducţie…………………………………………..13 5.3. Sisteme de întreţinere folosite în creşterea ovinelor……………………..13

5.4. Îngrăşarea ovinelor……………………………………………………………..14 5.4.1. Îngrăşarea mieilor………………………………………………………...14 5.4.2. Îngrăşarea oilor adulte…………………...............................................15 5.5. Tunsul oilor……………………………………………………………………....15

5.5.1.Organizarea şi tehnica tunsului………………………………………....15 5.5.2. Sisteme de tuns……………………………………………………………15ANEXA 1RATII DE HRANA………………………………………………………………………………17Capitolul VIAMELIORAREA OVINELOR…………………………………………………………………23

2

Partea a-II-a

Elaborarea proiectului tehnologic pentru o ferma de productie cu ovine cu capacitatea de 1000 capete

Capitolul VII

CALCULUL BILANŢULUI TERITORIAL..............................................................................25

7.1Dimensionarea adăposturilor....................................................................25

ANEXA 2

PLANURI SI SCHITE ALE CONSTRUCTIEI PROPRIU- ZISE………………………………26

Capitolul VIII

CALCULUL EFICIENTEI ECONOMICE UNEI FERME DE 1000 DE CAPETE…………….33

8.1Calculul eficientei economice unei ferme de 1000 de capete specializata pe productia de lapte……………………………………………………………………..33

8.2Calculul eficientei economice unei ferme de 1000 de capete specializata pe productia de carne………………………………………………….368.3Calculul eficientei economice unei ferme de 1000 de capete specializata pe productia mixta (carne si lapte)………………………………….39

CONCLUZII………………………………………………………………………………………..42

3

PARTEA A-I-A

DATE GENERALE

4

CAPITOLUL 1

IMPORTANŢA ECONOMICĂ ŞI SITUAŢIA CREŞTERII OVINELOR

1.1. Importanţa economică a creşterii ovinelor

Oaia este un animal poligastric ce valorifică superior, ca şi taurinele, furajele fibroase, furnizând crescătorilor atât produse alimentare (carne, lapte), cât şi materii prime pentru industria uşoară (lână, pielicele, piei etc), contribuind la bunăstarea populaţiilor care o cresc. În ţara noastră creşterea ovinelor a constituit o preocupare străveche, ale cărei începuturi se pierd în negura vremurilor odată cu formarea poporului român.Principalele produse ce se obţin de la oi sunt: lâna, carnea, laptele, blănurile, pielicelele etc.Lâna. Principal produs al ovinelor, este materie primă de foarte mare importanţă pentru industria textilă. Cu toate succesele obţinute de industria chimică (fibre sintetice), prin calităţile ei, lâna nu a fost egalată, mărturie stând evoluţia ascendentă a consumului mondial de lână.Carnea. Cerinţele pe piaţa mondială pentru carnea de ovine au crescut foarte mult în ultimul timp, în special cererea pentru carnea de miel îngrăşat, mai ales în Orientul Apropiat şi vestul Europei, unde ajunge la preţuri mai mari faţă de carnea de taurine şi suine.Datorită acestei situaţii, în ţara noastră s-au constituit îngrăşătorii mari cu capacităţi de 25000-30000 capete/an, unde mieii preluaţi la înţărcare sunt îngrăşaţi până la 35-37 kg. În multe unităţi, pentru îmbunătăţirea calităţii cărnii se practică metisări cu rase de carne importate ca: Romney-Marsh, Texel, Lincoln etc.Pielicele. În special cele provenite de la rasa Karakul şi metişii acesteia cu Ţurcana neagră şi Ţurcana brumărie, sunt foarte căutate pe piaţa internă şi externă. Blăniţele de la mieii din rasele Ţigaie şi Merinos sau de la populaţia Spancă, precum şi pieile provenite de la oile adulte sunt mult întrebuinţate pentru diverse confecţii şi obiecte de marochinărie.Laptele de oaie. Este apreciat pentru producerea diferitelor brânzeturi de calitate deosebită, fermentate, mult solicitate pe piaţa internă şi externă. Ţara noastră este considerată o mare producătoare de brânzeturi din lapte de oaie.Gunoiul de grajd obţinut de la ovine are o foarte bună valoare fertilizantă, fiind folosit în zona de munte şi deal unde, prin "târlire", se îngraşă suprafeţe mari de păşune, ceea ce duce, în final, la creşterea producţiei de masă verde.Oile contribuie la rentabilizarea agriculturii prin valorificarea economică superioară a subproduselor vegetale, precum şi a păşunilor slab productive, de altitudine, pe care au păşunat în prealabil taurinele.

1.2. Situaţia creşterii ovinelor pe plan mondial şi în ţara noastră

Răspândirea oilor pe glob este strâns legată de baza furajeră şi în special de condiţiile climatice locale. De aceea, în zonele ecuatoriale calde şi umede, precum şi în zonele nordice foarte reci se creşte un număr mai mic de oi. În zonele cu clima temperat, oile se cresc în număr foarte mare.Dacă în 1951-1952, în lume existau 775,3 milioane oi, în 1980 s-a ajuns la 1120 milioane, iar în 1992 la 1138,3 milioane capete. În ceea ce priveşte producţia mondială de lână, Australia produce 28%, C.S.I. 15%, Noua Zeelandă 10% etc.În privinţa densităţii oilor la 100 ha teren agricol, pe primul loc se află Noua Zeelandă cu 289 capete, urmată de Uruguay cu 184 capete, Bulgaria cu 180,2 capete, Franţa cu 25 capete, C.S.I. cu 20 capete etc. România ocupă o poziţie intermediară, având o densitate de 91,4 capete la nivelul anului 1999. Aceasta a scăzut dramatic într-o perioadă de doar câţiva ani, faţă de 115,4 capete în 1990.Dacă urmărim evoluţia creşterii ovinelor pe plan mondial, observăm că aceasta a cunoscut mai multe etape. De la domesticire, până în sec. al XVIII-lea, creşterea ovinelor a avut un caracter empiric, fără vreo preocupare de specializare. În etapa apariţiei şi dezvoltării manufacturilor, creşterea a fost orientată spre o lână cu fineţe cât mai bună, necesară fabricării stofelor fine.Din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, odată cu perfecţionarea maşinilor folosite în industria textilă şi a mijloacelor de transport dotate cu instalaţii frigorifice, creşterea oilor este

5

orientată spre carne-lână sau lână-carne, deci spre rase mixte, în special în ţările mari exportatoare ca: Australia, Noua Zeelandă, Argentina etc.Consumul de carne de oaie creşte mult din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în special în ţările din vestul Europei şi în Orientul Apropiat, unde reprezintă 8,3% din consumul mondial de carne, astfel că o serie de ţări producătoare au orientat creşterea ovinelor în special spre producţia de carne, ca de exemplu: Franţa, Germania, S.U.A., Anglia etc. Greutatea medie la sacrificare, pe plan mondial, a fost de 15 kg, cu variaţii între 21 kg în America de Nord şi 14 kg în Africa.După bovine, ca pondere, în ţara noastră urmează ovinele. Efectivul total în 1989 a fost de 15612000 capete, din care 11157000 oi şi mioare. Carnea de oaie reprezintă, în medie, 8-10% din consumul intern de carne la noi în ţară. Dacă ar fi îngrăşaţi toţi mieii obţinuţi până la 32-35 kg, sunt mari posibilităţi ca acest procent să crească mult. Producţia totală de carne de oaie a scăzut de la 182 mii tone în 1980 la 169 mii tone în 1995, dată după care scăderea s-a accentuat şi mai mult.În trecut, creşterea oilor în ţara noastră se caracteriza prin extensivitate datorită utilizării de rase primitive puţin ameliorate, practicării exclusive a transhumanţei, fenomen ce s-a menţinut până în jurul anului 1950, când se pun bazele creşterii semiintensive şi intensive.După 1950, efectivul de ovine a sporit şi, în acelaşi timp, s-a îmbunătăţit, iar în structura de rasă a crescut ponderea oilor cu lână fină şi semifină în defavoarea celor cu lână grosieră. După anul 1990, odată cu desfiinţarea fostelor C.A.P., efectivele de ovine au scăzut continuu, astfel că în 1996 efectivul total a ajuns la 12079000 capete.Producţia cea mai mare de lână s-a înregistrat în 1980, fiind de 37376 mii tone, din care 25411 mii tone lână fină şi semifină, cantitate ce nu asigura în întregime necesarul industriei noastre. Producţia medie pe cap de animal, cu toate că a crescut de la 1,6 kg în 1950 la peste 3,2 kg în 1997, este încă mult sub posibilităţi. Producţia medie de lapte de oaie în ţara noastră rămâne staţionară în perioada 1980-1998, la 33-35 litri/cap.Pentru creşterea cantitativă şi calitativă a efectivelor, se vor urmări: selecţia ovinelor şi îmbunătăţirea structurii de rasă; introducerea tehnologiilor moderne de exploatare; asigurarea bazei furajere atât cantitativ cât şi calitativ; asigurarea sănătăţii animalelor prin acţiuni de prevenire a bolilor infecţioase şi parazitare, a avorturilor, a mortalităţii şi morbidităţii.

6

CAPITOLUL 2

RASELE DE OVINE.

2.1.Originea ovinelor

Genul Ovis cuprinde speciile sălbatice care trăiesc şi astăzi în Europa de Sud (Sicilia, Corsica, Sardinia), în Asia Mică şi nordul Asiei, în Africa şi America de Nord. Se consideră că aceste specii sălbatice stau la baza originii actualelor oi domestice, cu toate că de la formele primitive la cele actuale oile au suferit numeroase transformări morfologice, fiziologice şi etologice, datorate factorilor de mediu naturali şi artificiali. Intervenţia omului a imprimat diferenţe morfo-fiziologice, care au dus la marea diversitate de rase actuale.O altă cauză în greutatea stabilirii precise a originii ovinelor actuale este şi faptul că la nici o altă specie de animale domestice nu s-au produs atâtea amestecuri, încrucişări şi dizlocări datorită transhumanţei, ca la ovine. Oamenii de ştiinţă, bazându-se pe descoperirile arheologice şi caracterele morfo-fiziologice comune, au stabilit că cele mai multe rase de ovine actuale provin din Muflon, Arkar şi Argal, deci ovinele au origine polifiletică.

2.2. Clasificarea raselor de ovine

Criteriul cel mai frecvent folosit în clasificarea raselor de ovine este fără îndoială criteriul economic potrivit căruia rasele de ovine se împart în: rase de lână, de carne, de lapte sau cu producţie mixtă (lapte-carne, carne-lapte). Clasificarea raselor poate însă fi făcută şi după criterii mai complexe ţinând seama de locul de formare şi de caracterul sau fineţea lânii respectiv: Rase locale: cu lână fină: Merinos de Palas, Merinos transilvănean, Spanca ameliorată; cu lână semifină: Ţigaie; cu lână semigroasă: Stogoşă; cu lână groasă: Ţurcană. Rase importate: cu lână fină: Merinos australian, Merinos caucazian, Merinos de Stavropol, Merinos

ascanian, Merinos de Groznensk, Merinolandschaf; cu lână smifină: Corriedale, Lincoln, Romey Marsh, Polwarth; cu lână semigroasă: Friză; cu lână groasă: Karakul.

2.2.1. Rasele locale de ovine

Cele mai răspândite rase şi varietăţi locale de ovine crescute în ţara noastră sunt Ţurcana, Ţigaia, Spanca, Stogoşa, Merinosul de Palas şi Merinosul transilvănean.Rasa Ţurcană. Provine din Arkar fiind cunoscută sub diferite denumiri în funcţie de ţara unde se creşte: Ţurcană sau oaie bârsană (România), Razca (Ungaria), Zakel (Germania) etc. În ţara noastră rasa Ţurcană este răspândită în zonele muntoase şi de deal, reprezentând împreună cu metişii săi peste 40% din efectivul total de ovine.Însuşiri morfo-productive: este o rasă cu talia de 63 cm la femele şi 72 cm la masculi, cu trunchiul lung, potrivit de larg şi adânc, cu uşoară tendinţă spre dolicomorfism. Este o rasă rustică şi rezistentă, care se pretează foarte bine la transhumanţă. Producţia de lână este de 2,2 kg la femele şi 3,2 kg la masculi, cu şuviţă de formă conică alcătuită din fibre lungi şi groase, având o fineţe ce variază între 50-60 microni.Producţia de lapte este în medie de 70 kg pe lactaţie. Producţia de carne este relativ slabă. Mieii cântăresc la naştere 2,8-3,0 kg şi 14-15 kg la înţărcare, iar ovinele adulte 32-35 kg şi berbecii 53-68 kg. Prolificitatea este de 103%. Culoarea este albă dar există şi varietăţi de culoare în sânul rasei. Producţia de pielicele prezintă importanţă în special pentru varietăţile brumărie şi neagră, fiind răspândite în centrul şi nordul Moldovei, varietăţi ce sunt supuse încrucişărilor industriale cu rasa Karakul. De asemenea, în Banat se întâlneşte varietatea Raţca, ce prezintă coarnele în formă de tirbuşon şi cojocul de bună calitate.

7

Perspective: În viitor va fi crescută în zonele montane ale ţării şi în Podişul din centrul şi nordul Moldovei. Ameliorarea vizează în special mărirea greutăţii corporale la 40-50 kg la oi, a producţiei de lână la 3,5-4,0 kg şi a celei de lapte la 150-170 litri.Rasa Ţigaie. Este o rasă ce derivă din Arkar, fiind considerată una din cele mai vechi rase de ovine din ţara noastră, cât şi din alte ţări.Însuşiri morfo-productive: este o rasă a cărei talie variază între 65-68 cm având toracele adânc şi larg, iar membrele puternice cu aplomburi corecte şi cu unghii rezistente, bine adaptată transhumanţei.Producţia de lână variază la o tunsoare între 1,8-3,5 kg în funcţie de sex, cu fineţea de 31-33 microni şi randament la spălare de 42-65%. Cojocul este format din şuviţe cu aspect prismatic. Producţia de carne este destul de bună, mieii cântărind la naştere între 3-4 kg în funcţie de sex. Greutatea corporală la ovinele adulte variază între 35-45 kg iar la berbeci între 50-60 kg, cu un randament la sacrificare de 43,3% la Ţigaia de şes şi 41,9% la cea de munte.Este apreciată ca o rasă semiprecoce ce se pretează bine la îngrăşare, dând o carne superioară calitativ şi fără miros specific, în special când păşunează pe păşuni sărăturate. Producţia de lapte variază între 70-100 kg pe lactaţie.Sub raportul culorii, în sânul rasei se disting următoarele varietăţi: albă, bucălaie, la care lâna de pe corp este albă iar jarul de pe faţă şi membre este de culoare neagră, fiind cea mai numeroasă în cadrul rasei şi neagră la care atât lâna cât şi jarul au culoare neagră.Perspective: ameliorarea rasei Ţigaie va fi orientată spre obţinerea unui tip care să întrunească următoarele cerinţe: greutate corporală de 50 kg la oile adulte, producţie de lână de 4 kg cu fineţe de 30 microni, lungimea şuviţei de 10 cm şi un randament la spălare de 50-53%, producţia de lapte-marfă de 40-45 kg şi greutatea mielului la 150 zile de 36 kg. Prolificitatea oilor va trebui să ajungă la 110%.Varietatea Spancă. Reprezintă un produs de încrucişare dintre berbeci de rasă Merinos şi oi de rasă Ţigaie, fiind răspândită în Dobrogea, sud-estul Munteniei, Banat şi Crişana.Însuşiri morfo-productive: lâna oilor Spancă se aseamănă mult cu cea a rasei Merinos. Oile adulte au greutatea corporală de 38-47 kg, iar berbecii de 58-72 kg cu un randament la sacrificare ce variază între 45-50%. Mieii cântăresc la naştere 2,6-3,0 kg, iar la înţărcare 16-20 kg. Producţia de lână la femele variază între 3,5-6,0 kg iar la masculi între 4,0-8,0 kg, cu randamentul la spălare de 40%; lungimea şuviţei este de 6-10 cm cu fineţea de 25-29 microni.Varietatea Stogoşă. Este de culoare albă sau neagră şi reprezintă un produs de încrucişare între rasa Ţigaie (berbeci) şi Ţurcană (oi). Lâna are însuşiri intermediare între cele două rase. Producţia de lână este de 1,8-2,4 kg, iar lungimea şuviţei de 10-16 cm, cu fineţea medie de 36-47 microni. Animalele sunt viguroase, cu aptitudini bune pentru producţia de carne, masa corporală fiind de 38-40 kg.Rasa Merinos de Palas. S-a format la I.C.P.C.O.C. Palas-Constanţa de către prof. N. Teodoreanu şi colectivul său de cercetători. La baza formării rasei stau încrucişările complexe dintre rasele locale Ţigaie şi Ţurcană cu rasele Merinos Rambouillet, Merinos semiprecoce german, cu infuzie ulterioră de Merinos de Stavropol, însoţite de o selecţie minuţioasă, o îngrijire şi o întreţinere foarte bune. Este răspândit în cea mai mare parte din Dobrogea şi în sud-estul Munteniei.Însuşiri morfo-productive: rasa este specializată pentru producţia de lână fină, caracterizându-se prin constituţie robustă cu trunchi potrivit de lung, larg şi adânc. Pielea de pe corp prezintă cute fine, iar la gât o salbă mijlocie cu 1-3 cravate. Producţia medie de lână este de 5-6 kg la femele şi 12-13 kg la masculi. Lungimea şuviţei este de 7 cm, fineţea 20-22 microni, iar randamentul la spălare 31-42%. Greutatea medie după tundere este de 60 kg la oi şi de 90 kg la berbeci. Producţia de lapte a rasei este în medie de 142 kg pe lactaţie iar prolificitatea 121%.În ţara noastră, merinosul a fost introdus începând cu anul 1805 dar mai mult după 1850 când, între 1851 şi 1897 se fac importuri din Franţa. între anii 1926-1930 se importă masiv Merinosul Rambouillet din Franţa şi Merinosul semiprecoce din Germania, rase care au participat la formarea Merinosului de Palas şi a celui transilvănean. După anul 1950 au fost organizate şi alte importuri de Merinos cum ar fi: Merinosul de Stavropol, M. ascanian, M. caucazian, M. de Groznensk, Merinosul de munte german, M. australian etc.Rasa Karakul. Derivă din Arkar şi s-a format în Persia de unde s-a răspândit mult în Asia de Vest şi Turkmenistan. Se creşte mai ale în C.S.I., de unde a fost importată şi în ţara noastră. Este răspândită în centrul şi nordul Moldovei şi reprezintă împreună cu metişii săi cca 2% din

8

efectivul total de ovine. Printre ţările mari crescătoare ale rasei Karakul menţionăm: C.S.I., Iran, Afganistan, Africa de Sud etc.Însuşiri morfo-productive: se caracterizează prin profilul capului berbecat, urechile lungi şi aplecate, crupa teşită şi prezenţa la baza cozii a unui depozit de grăsime. Lâna este grosieră şi variază ca producţie între 1,8-2,7 kg în funcţie de sex şi condiţiile de hrănire. Greutatea corporală a oilor adulte este de 40-50 kg, iar a berbecilor de 55-70 kg. Producţia de lapte este de 56 kg pe o lactaţie iar prolificitatea de 105-123%. În sânul rasei se disting sub raportul culorii următoarele varietăţi: neagră (arabi), care reprezintă cca 92-94% din efectivul de oi Karakul; brumărie (shiraz), cafenie (kombar sau komor), piersicie (guligaz) şi culoarea cafelei cu lapte (aguti).Perspective: la noi în ţară va fi crescută atât în rasă curată cât şi prin încrucişare cu rasa Ţurcană (varietăţile neagră şi brumărie) în vederea obţinerii unor pielicele cu un buclaj de calitate.Rasa Romney-Marsh. Este originară din Anglia fiind mult apreciată pentru producţia sa de carne şi lână, remarcându-se printr-o masivitate şi precocitate accentuată. La vârsta de 4 luni mieii ating greuăţi de 28-30 kg iar îngrăşaţi, la vârsta de un an, 65-68 kg. Ovinele adulte, în stare de ingrăşare, pot realiza greutăţi de 100-120 kg. Producţia de lână semifină este de 4,0-4,5 kg, cu fineţea de 34-47 microni. Se creşte în ţara noastră pentru a fi folosită la încrucişări industriale cu rasele Ţurcană, Ţigaie şi Spancă din Banat, Transilvania şi Oltenia, în vederea sporirii producţiei de carne.Rasa Corriedale. Este originară din Noua Zeelandă unde s-a format prin încrucişări complexe în care rolul principal l-a avut rasa Lincoln. Se caracterizează printr-o conformaţie tipică de carne, cu trunchiul lung, larg şi adânc. Greutatea oilor este de 55-70 kg, iar a berbecilor de 80-100 kg. Producţia de lână este de 4,5-5,0 kg la oi şi de 7-8 kg la berbeci, cu lungimea şuviţei de 10-12 cm şi fineţea de 25-39 microni. În ţara noastră se foloseşte la încrucişare cu rasa Ţigaie şi Merinos de Palas.Rasa Polwarth. Formată după anul 1880 în statul Victoria din Australia, are în structura genetică 3/4 sânge Merinos australian şi 1/4 sânge Lincoln, fiind specializată pentru carne-lână. Se adaptează uşor, este precoce, rustică, masivă şi cu o constituţie robustă. Masa corporală este de 60-65 kg la oi şi de 80-100 kg la berbeci. Producţia de lână este de 4,5-5,0 kg la oi şi 6-7 kg la berbeci, cu lungimea şuviţei de 10-12 cm. Este o rasă precoce, mieii ajungând la 4 luni la greutatea de 35-40 kg. Prolificitatea este de 135%. A fost importată în ţara noastră pentru încrucişări cu rasa Ţigaie.Rasa Friză. Derivă din muflon şi este originară din Germania, de unde a fost importată în ţara noastră începând cu anul 1895. Este o rasă specializată pentru producţia de lapte, producţie care variază între 200-250 l pe lactaţie la efectivul importat în ţara noastră, faţă de 400 l în ţara de origine, recordul rasei fiind de 1500 l. Dă o producţie medie de lână de 3 kg cu fineţea cuprinsă între 37-40 microni. Este o rasă care se caracterizează printr-o prolificitate ridicată de 2-4 miei la o fătare. Pentru ţara noastră prezintă importanţă fiind folosită la încrucişări de infuzie cu rasa Ţurcană în scopul măririi producţiei de lapte a acesteia.

9

CAPITOLUL 3

TEHNICA REPRODUCŢIEI OVINELOR

Manifestarea instinctului genezic are loc la vârsta de 6-8 luni la berbecuţi şi la 5-7 luni la mieluţe când, pentru preântâmpinarea împerecherilor prea timpurii a căror consecinţe sunt grave, se practică separarea pe sexe la vârsta de 4-5 luni.

3.1. Vârsta de reproducţie şi sezonul de montă la ovine

Variază în funcţie de rasă, de factorii de mediu (în special de nivelul de hrănire), condiţiile de exploatare etc. Ca regulă generală, în ţara noastră toate rasele se introduc la reproducţie la vârsta de 18 luni. Tineretul rasei Merinos provenit din fătări de toamnă (septembrie-noiembrie) şi timpurii de iarnă (decembrie) poate fi introdus la montă la vârsta de 10-12 luni, cu condiţia unei furajări optime. Durata de folosire la reproducţie a ovinelor este de 7-8 ani.Ciclul sexual are la ovine o durată medie de 17-21 zile iar căldurile propriu-zise durează 24-36 ore. După fătare căldurile apar dacă oaia este înţărcată la 6-8 săptămâni. Secreţia lactogenă şi suptul mielului au însă efecte inhibitoare asupra ovulaţiei şi în acest caz căldurile se manifestă după 2-3 luni de la fătare.Ovulaţia se produce la oaie la circa 28-30 ore de la apariţia căldurilor. Însămânţarea se recomandă să fie făcută la 10-12 ore de la declanşarea căldurilor. Dacă oaia nu a rămas gestantă, ciclul de călduri se repetă după 21 zile.Sezonul de montă. În unităţile cu condiţii bune de hrănire şi adăpostire, monta oilor poate fi începută vara devreme. În unităţile care nu dispun de condiţii corespunzătoare de cazare şi hrănire, monta va începe mai târziu în lunile de toamnă. În condiţiile ţării noastre, perioadele de montă, în funcţie de situaţie pot fi: iulie-august; septembrie-octombrie; noiembrie-decembrie. Durata sezonului de montă, se recomandă să fie cât mai scurta (30-45 zile) pentru a obţine miei uniformi sub raportul dezvoltării corporale.Pregătirea oilor pentru montă. Înaintea începerii sezonului de montă (cu 35-40 zile) oile vor fi supuse unei pregătiri speciale în acest scop. Oile mânzări (care alăptează) vor fi înţărcate şi trecute pe păşuni mai bogate unde vor primi zilnic un supliment de concentrate de 0,2-0,3 kg, format din amestec de uruieli de ovăz, orz, porumb, tărâţe, şroturi etc.Berbecii de reproducţie vor primi 0,5-0,6 kg amestec de concentrate cu predominarea ovăzului şi 1-2 kg fân de leguminoase în funcţie de calitatea păşunii. Este indicat ca în alimentaţia lor să se administreze morcov.

3.2. Inseminarea oilor.

Se execută fie prin montă, fie prin însămânţări artificiale. în cazul montei pot fi utilizate mai multe variante şi anume: monta liberă, când berbecii sunt întreţinuţi în turma oilor de prăsilă pe care le montează

pe măsură ce acestea intră în călduri. Se consideră ca suficient un berbec la 25-30 oi; monta pe clase, variantă superioară montei libere, deoarece oile din turmă sunt grupate

după aptitudinile lor productive pe clase zootehnice, fiecărui grup repartizându-i-se câte 2-3 berbeci dintr-o clasă superioară clasei oilor;

monta în harem prin care fiecărui berbec i se repartizează un număr de 40-50 oi, fără a mai ţine seama de clasa acestora;

monta dirijată ce poate fi făcută în mod individual, variantă potrivit căreia oaia aflată în călduri este adusă la boxa berbecului şi montată. După acest procedeu, un berbec poate monta într-un sezon 50-80 oi;

Însămânţarea artificială reprezintă un procedeu economic, raţional şi igienic de inseminare, cu sperma unui berbec putând fi inseminate într-un sezon între 300 şi 2500 oi. Berbecilor tineri li se vor face una-două recoltări pe zi, iar celor adulţi trei-patru recoltări, dându-li-se după fiecare două zile de activitate o zi de pauză pentru a-şi reface cantitativ şi calitativ sperma.Materialul seminal se foloseşte la însămânţări artificiale sub formă brută, diluat, refrigerat la 2-5 oC şi congelat. În prezent se foloseşte frecvent materialul seminal diluat şi refrigerat, deoarece materialul seminal congelat dă valori ale fecundităţii reduse (30-60%), iar metoda este în faza de perfecţionare.

10

În fermele de selecţie se practică numai monta dirijată sau însămânţarea artificială, pe baza unui plan de împerecheri. În ambele situaţii, prima operaţiune importantă este de depistare a oilor în călduri, care se face cu "berbeci încercători" prevăzuţi cu şorţ.Depistarea se face în padocuri amenajate în care se introduc câte 150-200 oi (calculând câte 1 m2/oaie), pentru a asigura deplasarea uşoară a berbecilor printre oi. Berbecii încercători trebuie să fie viguroşi, tineri, cu instinctul genezic dezvoltat, socotind câte un berbec pentru 60-70 oi.Depistarea oilor în călduri se face odată pe zi, dimineaţa înainte de scoaterea animalelor la păşune. Cele în călduri, care acceptă saltul berbecului, sunt separate de turmă într-un padoc unde are loc monta sau însămânţarea.

3.3. Gestaţia şi fătarea

Starea de gestatie se recunoaşte prin aceea că oaia nu mai intră în călduri, liniştindu-se şi recăpătându-şi pofta de mâncare. Durata gestaţiei la oaie este de 150 zile, putând fi influenţată de precocitate (fiind mai scurtă la rasele precoce), sexul fetusului (în cazul masculilor este mai lungă), numărul fetuşilor (fiind mai lungă în cazul fătărilor gemelare comparativ cu fătările simple).Pe timp favorabil oile se ţin în padocuri prevăzute cu iesle sau grătare pentru administrarea nutreţurilor, adăpători şi bulgări de sare sau brichete minerale. Uşile saivanului se lasă permanent deschise pentru ca oile să se poată mişca în voie, deoarece mişcarea favorizează uşurinţa fătării.Diagnosticul gestaţiei se pune prin palpare (lunile 3-4 de gestaţie), vizual, prin dezvoltarea asimetrică a abdomenului (coborât în partea dreaptă), dezvoltarea glandei mamare cu 1-1/2-2 luni înainte de fătare, prin analize biochimice sau prin aparatură specială (cu ultrasunete).Hrănirea oilor gestante. Va fi făcută cu multă atenţie deoarece s-a constatat că până în a 70-a zi de gestaţie fetusul realizează doar 15% din greutatea de la naştere, în timp ce în a doua perioadă de gestaţie el relizează 85% din această greutate. De aceea, în primele 3 luni de gestaţie, alimentaţia oilor poate fi axată mai mult pe furaje fibroase şi suplimente mici de concentrate.În a doua perioadă de gestaţie (ultimele 2 luni) este bine ca raţiile să fie mărite cu 15-20% faţă de valoarea totală, iar proteina cu 30-40%. Pe timp de toamnă, scoaterea oilor la păşune va fi făcută numai după ce bruma s-a ridicat, iar în timpul iernii, înainte şi după adăpat, oile vor fi hrănite cu un supliment de fân. Se va evita hrănirea oilor gestante cu nutreţuri alterate, mucegăite, îngheţate şi mai ales adăparea cu apă rece, în special din surse naturale, pentru a nu produce avorturi.Întreţinerea oilor gestante va fi făcută în saivane curate şi mai ales uscate şi lipsite de umezeală, prevăzute cu un aşternut uscat, gros şi călduros. Temperatura interioară trebuie să varieze între 6-8 oC, iar umiditatea relativă să nu depăşească 65-70%. Saivanul va fi compartimentat în boxe pentru oi fătătoare, pentru oi cu miei şi boxe pentru fătare.Fătarea. La ovine, fătarea se desfăşoară relativ uşor, comparativ cu alte specii. Cu 2-3 săptămâni înaintea fătării, compartimentele pentru fătare vor fi curăţate, dezinfectate şi se va pune aşternut proaspăt, uscat şi curat, făcându-se în acelaşi timp şi instruirea personalului care asistă fătarea.Oaia va fi introdusă în compartimentul pentru fătare cu 2-3 zile înaintea acesteia. Momentul fătării se recunoaşte prin aceea că oaia este agitată, se culcă şi se scoală des, bătând pământul cu piciorul. Fătarea durează 15-20 minute, iar eliminarea învelitorilor fetale are loc după 2-3 ore.Mielul odată fătat, va fi curăţat de mucozităţi, după care împreună cu mama va fi trecut în boxa de oi fătate. La 1/2 ore după fătare, oaia va fi adăpată cu puţină apă călduţă, hrănită cu barbotaje de tărâţe, iar în continuare cu fân de lucernă sau otavă de bună calitate. În zilele următoare, oaia va intra pe raţie normală potrivit normelor de hrănire pentru oile ce alăptează.

11

CAPITOLUL 4

TEHNICA CREŞTERII MIEILOR ŞI A TINERETULUI OVIN

Practica a dovedit că la majoritatea raselor de ovine, chiar şi la cele tardive, aparatul termoregulator al mieilor în primele zile după fătare nu asigură homeotermia la temperaturi coborâte. Valorile temperaturii optime, când organismul nou născut nu mai apelează la termogeneză, sunt de 8-12 oC, în condiţiile în care umiditatea relativă maximă nu depăşeşte 75%.Problemele ce se ridică privind îngrijirea mieilor cruzi trebuie să stea în atenţia crescătorilor şi a tehnicienilor. Acestea se referă la suptul colostrului cât mai rapid posibil (în prima jumătate de oră), dar nu mai târziu de 2-3 ore de la fătare. Aceeaşi atenţie trebuie acordată mieilor slabi sau orfani care trebuie alăptaţi la oi-doici sau hrăniţi artificial cu lapte de oaie sau vacă în cantitate de 400-600 g/zi, în 2-3 tainuri.După scurgerea timpului de 1 săptămână, oile cu miei cruzi se grupează în cârduri de câte 20-30 capete. Când mieii au vârsta între 20-30 zile de la naştere, se numesc mijlocaşi, iar după ce au depăşit această vârstă cârdurile sau turmele pot să ajungă la 200 oi, iar mieii se numesc zburaţi. Începând de la vârsta de 15 zile mieii sunt hrăniţi în afară de lapte şi cu fân de cea mai bună calitate şi concentrate bogate în proteină. Hrănirea se face în compartimente speciale în care numai mieii au acces. La vârsta de 5-7 zile, la mieii din rasele cu lână fină se vor amputa cozile.

4.1. Înţărcarea mieilor

Data înţărcării mieilor variază în funcţie de rasă, de sistemul de creştere, de greutatea acestora şi de sex. În practica creşterii ovinelor din ţara noastră se cunosc mai multe procedee de înţărcare.Înţărcarea tradiţională nu se face deodată pentru toţi mieii ci pe serii, în funcţie de dezvoltarea corporală, treptat în 3-4 zile. Înţărcarea tradiţională a mieilor va fi făcută la vârsta de cca. 60 de zile, prin trecerea treptată a mieilor de la regimul lactat la regimul obişnuit de hrană al oilor. Înţărcarea se realizează în 4-6 zile.Înţărcarea timpurie a mieilor va fi făcută la vârsta de 30-35 zile în cazul tineretului destinat îngrăşării.Înţărcarea precoce se realizează în cursul primelor 30 zile după fătare folosind substituienţi de lapte.Înţărcarea extraprecoce poate fi făcută la vârsta de 21 zile folosindu-se în acest scop alăptarea artificială. În unele ţări, înţărcarea timpurie se practică chiar începând cu vârsta de 15 zile, tot pe bază de înlocuitori de lapte. Trebuie reţinut că înţărcarea precoce nu se aplică tineretului ovin destinat prăsilei, ci numai în cazul celui destinat producţiei de carne.În cazul hrănirii artificiale a mieilor imediat după perioada colostrală s-au obţinut rezultate mai bune faţă de situaţia în care acest sistem de hrănire a început la 15 zile. Mieii se obişnuiesc mai bine cu hrănitorile, iar oile se înţarcă mai bine dacă mieii au fost retraşi după perioada colostrală.Substituienţii de lapte sunt folosiţi până la vârsta de 30-35 zile, când tineretul ovin este deja obişnuit să consume fân de bună calitate şi nutreţuri combinate.

4.2. Hrănirea şi îngrijirea mieilor după înţărcare

Turmele de miei se formează din 300-500 capete. Este recomandabil ca tineretul ovin să fie păşunat pe cele mai bune păşuni, bogate în leguminoase, să fie ferit de razele puternice ale soarelui şi să aibă la dispoziţie apă curată şi proaspătă.În această perioadă (3-6 luni) care corespunde lunilor martie, aprilie, mai şi iunie, la tineretul din fătările de toamnă şi de iarnă, respectiv lunile iulie august la tineretul rezultat din fătările de primăvară, se administrează 150-300 g amestecuri de concentrate formate din uruieli de ovăz, orz, porumb, mazăre, şroturi. Dacă sunt posibilităţi, se pot administra nutreţuri combinate. Se va face cântărirea obligatorie lunară a tineretului.

12

De la 8-10 luni şi până la 14-16 luni, este perioada stabulaţiei din timpul iernii, când tineretul este recomandabil să fie hrănit cu fân de lucernă de bună calitate în cantitate de 1,0-1,5 kg, vreji de mazăre şi paie de ovăz 0,5-1,0 kg, nutreţ murat 1-3 kg şi concentrate 0,2-0,4 kg.În perioada de vârstă cuprinsă între 16 luni şi 18-20 luni, tineretul este hrănit pe păşune până în toamnă, când intră la reproducţie. Dacă păşunile sunt bune nu se mai administrează supliment de concentrate. Sporul de creştere în această perioadă este mai scăzut, deoarece animalele se apropie de faza de animal adult, când se termină creşterea.

13

CAPITOLUL 5

TEHNICA CREŞTERII OVINELOR ADULTE.

5.1. Hrănirea oilor adulte

Pentru obţinerea rezultatelor scontate, hrănirea oilor trebuie să ţină seama de diferitele stări fiziologice. Astfel, o atenţie deosebită trebuie acordată alimentaţiei ovinelor în ultimele două luni de gestaţie, în perioada de lactaţie şi de montă.În timpul lactaţiei se urmăreşte obţinerea unei cantităţi maxime de lapte. Trebuie să se ţină cont de faptul că, în această perioadă, cerinţele cresc foarte mult şi chiar se dublează în comparaţie cu raţia de întreţinere. În primele două luni de lactaţie, când unele rase produc 0,8-1,0 l/zi cerinţele, în special pentru proteine, cresc foarte mult, ceea ce solicită dirijarea alimentaţiei după curba de lactaţie.Sărurile minerale, care se elimină în mare parte prin lapte, trebuie, de asemenea, asigurate (calciu 8-10 g, fosfor 5-7 g pe zi), iar sarea se asigură la discreţie. Pentru producerea unui kg de lapte cu 7,5% grăsime, raţia trebuie să conţină, pe lângă necesarul pentru întreţinere, câte 0,4 UN şi 120 g PBD, 3,6 g Ca şi 2,5 g P.În general, raţia se compune din 0,8-1,0 kg fân de leguminoase, 2,5-3,0 kg suculente şi concentrate până completarea necesarului de UN şi PBD. Dacă păşunea este slabă se va face obligatoriu completarea cu concentrate. În hrănirea oii se va ţine cont de faptul că producţia de lână creşte zilnic cu aproximativ 12 g lână brută. Nivelul de hrănire al oilor Karakul gestante, şi în special nivelul proteic, influenţează puternic calitatea buclajului în perioada de formare a acestuia. S-a stabilit că pentru 1 UN trebuie să se asigure 95-100 g proteină digestibilă.În raţia oilor în faza de vârf a lactaţiei trebuie să intre fânul de lucernă de bună calitate în cantitate de 1,0-1,5 kg. Nutreţurile suculente care stimulează secreţia lactogenă, trebuie să reprezinte în mod obligatoriu o constantă a raţiei. Din această grupă se pot administra următoarele sortimente: nutreţ murat 1-2 kg, sfeclă furajeră 1-3 kg.

5.2. Hrănirea berbecilor de reproducţie

Aceasta urmăreşte menţinerea capacităţii de reproducţie, favorizarea spermatogenezei, iar în perioada de pregătire pentru montă şi de montă propriu-zisă, menţienerea lor în "condiţie de reproducţie", fără a favoriza îngrăşarea. Se consideră că pentru fiecare recoltare sau montă trebuie suplimentat necesarul cu 35-45 g PBD şi 0,1-0,2 UN. Normele de hrană se calculează după activitatea sexuală şi masa corporală.

5.3. Sisteme de întreţinere folosite în creşterea ovinelor

În creşterea tradiţională a ovinelor se practică următoarele sisteme de întreţinere: pe păşune, în semistabulaţie şi în stabulaţie permanentă.Întreţinerea oilor pe păşune. Este cel mai vechi sistem, care se practică şi astăzi în zona de deal şi de munte, unde oile valorifică terenurile ce nu pot fi exploatate decât prin păşunat. Oile se grupează în turme, după starea lor fiziologică, astfel:- oi mulgătoare ("mânzări"), în turme de 400-500 capete, deservite de 2-3 ciobani;- mioare sau tineretul de un an şi oile sterpe, în turme de 300 capete, deservite de 1-2 ciobani;- berbeci de reproducţie, câte 80 capete, iar batalii în turme de 300-400 capete, deservite de 1-2 ciobani. În perioada de muls şi de fătări personalul se suplimentează.Pentru folosirea raţională a păşunii, aceasta se parcelează astfel ca fiecare parcelă să fie păşunată în 5-6 zile, apoi se lasă să se refacă 15-20 zile când iarba ajunge la 8-10 cm înălţime. Păşunile cele mai bune vor fi repartizate pentru turmele de miei, oile mânzări şi berbecii reproducători. Frontul de păşunat trebuie să fie de 200-300 m lungime şi de 40-50 m latime. Se va urmări ca înaintarea oilor să se facă încet şi ordonat. De obicei, în faţa turmei stă ciobanul care dirijează viteza de înaintare a turmei. El este ajutat de câini dresaţi care întorc oile, adună turma etc.Programul zilei este următorul: între orele 4,00-5,30 mulsul; între orele 5,30-11,00 păşunatul şi adăpatul oilor; între 11,00-12,00 mulsul; între orele 12,00-14,00 adăpatul şi odihna, de

14

preferinţă la umbră; între orele 14,00-19,00 păşunat; între orele 19,00-20,00 mulsul; între orele 20,00-22,00 păşunat şi adăpat; între orele 22,00-4,00 odihna de noapte.Întreţinerea în semistabulaţie. Constă în păşunat limitat la 2-3 ore pe zi, mai mult pentru plimbare. În rest oile sunt ţinute în saivan unde, la iesle, primesc furaje suculente, fibroase şi concentrate.Întreţinerea în stabulaţie permanentă. Constă în întreţinerea oilor, atât vara cât şi iarna, în stabulaţie, fie în saivan fie în tabere amenajate special. Sistemul se aplică în zonele fără păşuni şi ridică o serie de probleme legate de mişcarea animalelor, organizarea hrănirii (existenţa conveierului verde şi mecanizarea administrării hranei), organizarea reproducţiei, mecanizarea evacuării dejecţiilor etc. Suprafaţa de adăpost necesară pe cap de animal va fi următoarea: pentru berbeci 1,80 m2, pentru oi 1,0 m2 şi pentru tineretul ovin 0,3 m2.

5.4. Îngrăşarea ovinelor

Carnea tinde să devină produsul principal în exploatarea ovinelor, urmat de lână, lapte şi pielicele.În ţările mari crescătoare de ovine se observă că peste 80% din veniturile realizate din creşterea lor provin din producţia de carne şi numai 20% din producţia de lână. O tonă de carne de ovine este echivalentă, pe plan internaţional, cu 1,1 to carne de bovine, 1,2 to carne de porcine, 1,3 to carne de pasăre, cu 22000 ouă, 1,1 to telemea de vaci sau cu o tonă de unt.Reproducţia intensivă constituie cea mai eficientă cale de sporire rapidă a producţiei de carne de ovine, urmată de mărirea greutăţii la sacrificare şi înlăturarea pierderilor prin mortalitate la tineret. Dacă facem o analiză sumară, în ţara noastră se sacrifică anual circa 5 milioane de miei la greutatea medie de 8-10 kg. Dacă aceşti miei s-ar înygrăşa la 35-40 kg s-ar realiza, în plus, circa 150000 to carne, adică un plus de 7,0 kg carne pe locuitor şi pe an, fără a mai calcula valoarea blănurilor şi a lânii obţinute.Pentru îmbunătăţirea calităţii cărnii şi a precocităţii productive, respectiv pentru exploatarea fenomenului de "heterozis", s-au făcut încrucişări industriale cu rase specializate pentru carne.

5.4.1. Îngrăşarea mieilor.

Se face în două sisteme: intensiv şi semiintensiv.Îngrăşarea semiintensivă. Se bazează pe folosirea tuturor resurselor locale de hrană (păşuni, fâneţe naturale etc.). În ultima perioadă a îngrăşării, tineretul este "finisat" cu cantităţi moderate de concentrate. În unele unităţi, masa verde se administrează cosită, la iesle.Îngăşarea intensivă. Se extinde tot mai mult, în ultimul timp, prin organizarea unor unităţi specializate cu 10000-15000 capete, chiar 30000 capete într-un ciclu. Se realizează sporuri în greutate de 180-200 g/zi, cu consumuri specifice de 6-7 UN/kg spor, astfel încât mieii sunt livraţi la 5-6 luni, când ajung la masa corporală de 35-37 kg.Se utilizează adăposturi tip "şopron", cu lăţimea de 6 m şi lungimea variabilă, compartimentate din 4 în 4 m, astfel că un compartiment de 24 m2 va fi populat cu 70-74 miei. Pardoseala este din şipci de lemn sau fier beton cu fante de 2 cm. În faţa şopronului este aleea asfaltată pe care circulă remorca autodescărcătoare. Frontul de furajare este de 6-8 cm pe cap. Apa se asigură la discreţie, prin adăpători automate în fiecare compartiment.În ţara noastră mieii sunt achiziţionaţi la vârsta de 50-60 zile, când au greutatea medie de 14-18 kg. La introducerea în unitate se execută tratamentele antiparazitare, cântărirea şi lotizarea după provenienţă şi masă corporală. Dacă mieii nu sunt obişnuiţi cu consumul concentratelor şi al fânului, în unitatea de creştere se va face obişnuirea lor cu acest regim, timp de 10-15 zile, prin administrarea treptată a acestor două sortimente de nutreţ.Durata îngrăşării este de 100 zile, iar sporul mediu zilnic de 220-230 g. Pe lângă nutreţul combinat care se administrează în mod obişnuit, trebuie să asigurăm mieilor fân tocat, în cantitate minimă de 100g pe zi/cap, pe toată perioada îngrăşării, pentru evitarea tulburărilor digestive.Finisarea mieilor se face după ce aceştia ajung la 30 kg, când furajul combinat cu conţinut proteic ridicat se schimbă cu unul ce conţine 10-11% proteină digestibilă, dar cu valoare energetică mai mare. Cu acest furaj mieii sunt hrăniţi circa 35 zile, când ajung la 35-37 kg şi se livrează. Raportul calciu fosfor se păstrează de 2:1, apa trebuie să fie la discreţie, iar

15

clorura de sodiu din furaj trebuie să reprezinte cel puţin 1% primăvara şi 2% vara, asigurându-se bulgări de sare pentru lins în permanenţă.

5.4.2. Îngrăşarea oilor adulte

Ovinele reformate, de obicei în stare slabă de întreţinere, sunt supuse o perioadă de 40-50 zile îngrăşării, cu scopul îmbunătăţirii cantităţii şi calităţii cărnii. De regulă, această îngrăşare se realizează toamna.Prima perioadă de 10-20 zile este de pregătire şi acomodare, în care animalele se obişnuiesc cu raţia, aceasta fiind formată din 10-20% fibroase, 60-70% suculente şi 20-30% concentrate. Perioada a 2-a, de finisare, durează 20-35 zile, animalele depun seu pe carcasă şi în interiorul acesteia. Raţia va fi formată din 10-20% fibroase, 50-60% suculente şi 30-40% concentrate. Pentru îngrăşarea ovinelor adulte se poate folosi masă verde (păşuni bune), cu adaos de concentrate, sau reziduuri de la fabricile de bere, zahăr etc.

5.5. Tunsul oilor

Operaţia de tundere se stabileşte în funcţie de rasă şi condiţiile climatice. De obicei, oile cu lână groasă, autohtone, se tund mai devreme, chiar în prima jumătate a lunii mai. Oile cu lână fină (Spancă, Merinos) se tund mai târziu (1-10 iunie). În cazul în care oile sunt duse la munte se tund mai devreme, astfel ca lâna să crească cu 1-2 cm până la urcarea lor pe păşunile alpine.

5.5.1.Organizarea şi tehnica tunsului

În unităţile cu efective mari, pentru reuşita acţiunii trebuie să se prevadă următoarele: necesarul de lucrători-tunzători, inventarul necesar, data planificării la tuns pentru fiecare turmă, amenajările necesare bunei desfăşurări a acestei acţiuni etc.Punctul de tuns va fi împărţit în aşa fel încât să aibă un compartiment de aşteptare pentru oile ce merg la tuns, unul de tundere propriu-zisă şi un loc acoperit pentru oile tunse. Compartimentul de tundere va fi dotat cu mese de sortare, prelate, cântare, magazie pentru lână, saci etc.Înaintea tunsului, timp de 10-12 ore, oile nu vor fi hrănite şi adăpate, pentru ca în timpul manipulării acestora să nu se înregistreze accidente. Ordinea de tundere este următoarea: batali, oi sterpe, mioare, oi cu miei, berbeci. În cazul în care în unitate se cresc mai multe rase, la început se tund rasele cu lână de calitate mai slabă. Oile bonave de scabie se vor tunde la sfârşit, lâna lor se va ambala separat, iar pe saci se vor pune etichete speciale.

5.5.2. Sisteme de tuns

La noi în ţară se folosesc două sisteme: manual şi electromecanic.Sistemul manual de tuns constă în folosirea foarfecelui manual.Sistemul electromecanic constă în folosirea agregatelor electrice de tuns, cel mai utilizat fiid agregatul ATO-1, dotat cu maşini de tuns cu motorul electric montat în mâner. Este compus din 12 maşini de tuns, 6 mese de tuns, un aparat de ascuţit şi accesorii (masă de înregistrare, cabluri electrice, stâlpi de susţinere etc.).

16

Sistemul permite o reducere considerabilă a preţului de cost, o creştere a productivităţii muncii datorită sporirii producţiei de lână şi a îmbunătăţirii calităţii acesteia. Datorită faptului că maşina taie firele uniform şi în apropierea pielii, cantitatea de lână creşte cu 150-300 g pe cap de animal, iar lungimea firului este cu 0,5 cm mai mare decât în cazul tunderii manuale. Productivitatea muncii creşte de 3 ori şi se uşurează foarte mult munca oamenilor.Regulile tunsului sunt următoarele: maşina trebuie să taie cu toată lăţimea ei şi cât mai aproape de piele; pentru a evita pătrunderea pliurilor pielii între dinţii maşinii, pielea se va întinde cu mâna

în urma maşinii; maşina va fi ţinută aplicată pe piele; nu se permite revenirea cu maşina peste locurile deja tunse pentru a nu "toca" lâna; se va tunde lâna "cojoc", adică urmărindu-se păstrarea formei avute pe animal; aparatele trebuie ascuţite după 5-6 oi.Lâna de calitate inferioară (murdărită sau de pe extermităţi) poartă numele de "codină" şi se ambalează separat. Se va evita pe cât posibil lezionarea prin tăiere a corpului oii. Dacă aceasta s-a produs, locul va fi tratat cu tinctură de iod, creolină, unguent cu tetraciclină sau alt antibiotic etc. Se va evita bruscarea oilor în timpul tunsului. Oile după tuns se vor cântări. Imediat după tundere lâna este cântărită, examinată de către specialişti şi sortată pe categorii conform standardului în vigoare.Deoarece în primele 5-6 zile oile sunt sensibile la răceală, vor păşuna în apropierea adăposturilor. Pentru prevenirea scabiei, după 10-12 zile de la tundere se face tratamentul antiparazitar, obligatoriu pentru tot efectivul. Mieii sunt tunşi la vârsta de 4-5 luni, când şuviţele au 4 cm lungime. Operaţiunea se numeşte miţuire, contribuind la o bună dezvoltare corporală a mieilor datorită intensificării metabolismului acestora.Numărul tunzătorilor se stabileşte în funcţie de metoda folosită şi rasa ovinelor. În cazul tunsului manual, un muncitor poate tunde într-o zi 20-25 oi Merinos, 30-35 oi Ţigaie şi 40-45 oi Ţurcană, iar în cazul tunsului mecanic, un muncitor poate tunde de trei ori mai mult.

17

ANEXA 1RATII DE HRANA

18

RAŢIE DE HRANĂ PENTRU MIEI DE O - 3 LUNI

IARNA

NUTREŢ kg0,7 0,75 82 82 5,7 2,3 0,8 PRET

(ron)kg SU UFL PDIN PDIE CO P UIDOI

FAN NATURAL 0,24 0,21 0,15 13 16 1 0,5 0,35 0.024

FAN LUCERNA 0,28 0,238 0,15 25 21 3,68 0,59 0,27 0.0364

PORUMB BOABE URUIT

0,18 0,157 0,2 13 19 0,55 0,047 - 0.0504

ŞROT SOIA 0,05 0,043 0,05 15 10 0,14 0,3 - 0.0392SARE 0,002 - - - - - - -

TOTAL 0,942 0,818 0,75 78 83 5,5 2,1 0,62 0.194

RAŢIE DE HRANĂ PENTRU MIEI LA VÂRSTA DE 3 - 6 LUNI

VARA

NUTREŢ5

kg0,8 0,93 84 84 64 2,6 0,9 PRET

(ron)kg SU UFL PDIN PDIE CO P UIDOI

PAJIŞTE NATURALĂ

3 0,54 0,45 51 48 4 2 0,6 0.09

FAN NATURAL 0,17 0,16 0,1 10 12 0,8 0,4 0,27 0.0425ORZ 0,16 0,14 0,16 10 14 0,1 0,56 - 0.0368

PORUMB BOABE URUIT

0,19 0,17 0,22 14 20 0,6 0,05 - 0.0665

CRETA FURAJ

0,002 0,002 - - - 0,9 - - 0.0003

SARE 0,004 0,004 - - - - - - 0.0003

TOTAL 3,52 1 0,93 85 94 6,4 -> 0,87 0.2367

19

IARNA

NUTREŢ kg0,8 0,93 84 84 64 2,6 0,9 PRET

(ron)kg SU UFL PDIN PDIE CO P UIDOIFAN NATURAL 0,42 0,36 0,28 22 27 1,98 0,9 0,6 420

PORUMB SILOZ

1,08 0,27 0,25 25 20 0,81 0,54 0,3

54.0616PORUMB BOABE URUIT

0,22 0,19 0,25 25 25 0,66 0,057

ORZ 0,15 0,13 0,15 12 13 0,09 0,52 - 0.0345

(Z'-RJE I i^i.

FURAJ0,007 0,007 - - - 2,9 - - 0.00105

SARE 0,002 - - - - - - - 0,002

TOTAL 0,942 0,818 0,75 78 83 5,5 2,1 0,62 0.1940

SCHEMA DE ALIMENTAŢIE PENTRU MIEI DE 0 - 3 LUNI

SPECIFICARE VÂRSTA ( SĂPTĂMÂNI) TOTAL(kg)1 2 - 3 4 - 6 7 - 8 9 - 1 2

LAPTE (g/cap/zi)

0,325 0,400 0,550 0,450 0,475 31,84

AMESTEC CONCENTRATE

( g )

- 50 100 200 250 13,35

FÂN - 30,9 100 200 300 14,6

RAŢIE OI PENTRU ÎNTREŢINERE IN

PRIMA PARTE A GESTATIEINUTREŢ

5

Kg 2,1 1,34 137 137 8,8 4 2,3 PRET(ron)

FAN NATURAL

kg SU UFL PDIN PDIE CO P UIDOI

PAJIŞTENATURALĂ

7,9 1,4 1,25 132 125 10,5 5,6 1,56 0.237

20

IARNAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

PORUMB BOABE URUIT

0,03 0,023 0,03 2 3 0,08 0,007 - 0.0091

TARATE GRÂU

0,076 0,066 0,06 8 6 0,099

0,8 - 0.026

SARE 0,007 0,007 - - - - - - 0.001

TOTAL 8 1,49 1,34 142 134 10,68

6,7 1,56 2737,5

NUTREŢ Kg 2,1 1,34 137 137 8,8 4 2,3 PRET(ron)

FAN DE GRAMINEE

kg SU UFL PDIN PDIE CO P UIDOI

PORUMB SILOZ

2,64 0,66 0,6 35 42 1,98

1,3 0,85 0.1320

FAN NATURAL

0,5 0,43 0,3 27 32 2,3 1 0,72 0.1250

FÂN LUCERNA

0,41 0,35 0,22 37 31 5,4 0,87 0,4 0.0820

PORUMBBOABE URUIT

0,054 0,06 « 6 0,16

0,14 - 0.0189

TARATE GRÂU

0,11 0,1 0,09 11 10 0,15

1,28 - 0.0385

ŞROT SOIA 0,069 0,06 0,07 21 14 0,20

0,42 - 0.0585

SARE 0,007 0,007 - - - - - - 0.00105

TOTAL 3,78 1,64 1,34 135 135 10,2

4,88 1,97 0.4506

RAŢIE PENTRU OI ÎN LACTATIE

21

VARA

RAŢIE PENTRU OI LA ÎNCEPUTUL LACTAŢIEI

IARNA

NUTREŢ kg2,4 1,86 207 207 15,3 6,5 2,6 PRET

(ron)kgSU UFL PDIN PDIE CO P UIDOI

FAN LUCERNA

0,77 0,66 0,42 71 59 10 1,6 0,75 0.1540

FAN GRAMINE

E

0,62 0,53 0,32 31 37 1,3 1 0,87 0.1240

PORUMB SILOZ

2,48 0,62 0,56 33 40 1,8 1,2 0,79 0.1240

ŞROT SOIA

0,15 0,13 0,15 45 31 0,4 0,9 - 0.1275

TARATE GRÂU

0,25 0,22 0,2 25 21 0,3 2,8 - 0.0875

PORUMBBOABE URUIT

0,18 0,16 0,21 13 19 0,5 0,048 - 0.0630

CRETA FURAJER Ă

0,0026 0,0025 - - - 1 - - 0.0004

SARE 0,07 0,07 - - - - - - 0.0010

TOTAL 4,52 2,4 1,86 218 207 15,3 7,55 2,4 0.6814

RAŢIE PENTRU OI LA SFÂRŞITUL LACTAŢIEI

22

TOTAL CANTITATE APĂ CONSUMATĂ PE UN AN = 659,791 m3

CALCULUL NECESARULUI DE APA

23

CAPITOLUL 6

AMELIORAREA OVINELOR

Direcţia prioritară în ameliorarea acestei specii, cel puţin pentru perioada imediat următoare, o constituie îmbunătăţirea producţiei cantitative şi calitative de carne. în paralel, se va urmări ameliorarea producţiei de lapte, respectiv a producţiei de lână.Activitatea de ameliorare a ovinelor va fi orientată spre realizarea următoarelor obiective: creşterea masei corporale şi îmbunătăţirea conformaţiei corporale

(dezvoltarea lărgimilor în general şi a trenului posterior în special); creşterea producţiei de lapte în vederea realizării unor sporuri ridicate

de creştere la miei şi a unei cantităţi cât mai mari de lapte-marfă; creşterea prolificităţii pentru realizarea unui număr mare de miei

necesari pentru îngrăşare şi înlocuirea efectivului matcă; îmbunătăţirea producţiei de lână şi a însuşirilor calitative ale acesteia

(lungime, uniformitate, extindere, fineţe etc.).Metodele de ameliorare folosite în creşterea ovinelor sunt: ameliorarea în rasă curată şi ameliorarea prin încrucişare.Ameliorarea în rasă curată va fi metoda de bază folosită şi organizată pe sistem piramidal pentru fiecare rasă.

24

PARTEA A.II.A

ELABORAREA PROIECTULUI TEHNOLOGIC PENTRU O FERMA DE PRODUCTIE CU OVINE CU CAPACITATEA DE

1000 CAPETE

25

CAPITOLUL 7

CALCULUL BILANŢULUI TERITORIAL

Intreaga suprafaţă are 10.000 m ocupaţi cu: construcţii productive, construcţii reproductive, căi de acces, spaţii verzi.

7.1Dimensionarea adăposturilor

Pentru dimensionarea corespunzătoare a adăposturilor se ţine sema de suprafaţa necesară pe cap de animal specifică fiecărei categorii de animale şi anume:

> oi adulte - 0,8 m2 / cap> oi + miei - 1,5 m 2 / cap> tineret 1 an - 0,5 m2 / cap> tineret peste 1 an - 0,7 m2 / cap> berbeci - 1,9 m 2 / cap

Saivanul are următoarea dimensiune:> lungime maternitate 2000 cm> lăţime 700 cm> înălţime perete faţă 250 cm> înălţime perete spate 150 cm> înălţime coamă 370 cm> lungime şopron 3800 cm> lăţime şopron 700 cm> lăţime padoc 2000 cm

Fanarul are capacitatea de 610 - 620 m (65 t) Patului are capacitatea de 5 6 - 60 m (39 t) Magazia are capacitatea de 45 - 50 mJ

Silozul are capacitatea de 210 - 220 m (104 t) Platforma de dejecţii are capacitatea de 310-320 m3 (165 t).

26

ANEXA 2

PLANURI SI SCHITE ALE CONSTRUCTIEI

PROPRIU- ZISE

BAIE PENTRU DEZINFECŢIA OVINELOR

27

Vedere in plan orizontal

Secţiune longitudinala

28

INSTALAŢIE DE ADĂPARE CU BAZIN CENTRAL CU NIVEL ' CONSTANT SI JGHEABURI

JGHEABURI DE HRANIRE

SECTIUNE TRANSVERSALA

29

VEDERE LATERALA

30

ADAPOST SEMINCHIS IN UNGHI DREPT PENTRU 1000 DE OI MATCĂ

VEDERE DIN FATA

VEDERE IN PLAN ORIZONTAL

32

PLANUL GENERAL AL FERMEI ZOOTENICE

1) adăpost pentru tineretul ovin femei, 2) adăpost pentru tineretul ovin mascul, 3) adăpost pentru oi de reproducţie, 4) adăpost pentru oile mame cumiei (creşă), 5) maternitate, 6) padoc acoperit, 7) iesle, 8) iesle mobile cu dimensiuni de 4,00 x 0,80 m, 9) compartimente pentru 180-200 capete,10) compartimente pentru 150 oi cu miei, 11) boxe comune pentru 8 10 oi cu miei, 12) boxe individuale (10 bucăţi) pentru oile care nu primesc mieisă sugă, 13) jgheaburi pentru apă, 14) amenajarea pentru îmbăierea ovinelor, 15) pavilion sociaî-administrativ, 16) basculă, 17) preş de dezinfecţie,18) punctul de preparare a furajelor (DI), 19) post trafo, 20) fanare, 21) pătule pentru porumb ştiuleţi, 22) parc de furaje.

SCHITA CENTRULUI DE TUNS

33

CAPITOLUL 8

8.1Calculul eficientei economice unei ferme de 1000 de capete specializata pe productia de lapte

Linia de Lapte-Palas – a fost creată la ICDCOC Palas prin încrucişarea raselor Ostfriză şi Awassi cu rase de tip merinos urmată de izolare reproductivă şi selecţie în direcţia sporirii producţiei de lapte. Linia este competitivă pe plan internaţional şi poate fi omologată ca o nouă creaţie a institutului.

Caracteristicile liniei:

producţia totală de lapte – 180-220 litri/cap;

durata lactaţiei – peste 180 zile;

producţia de lapte marfă – 120-140 litri/cap.

Linia poate fi folosită pentru producerea de berbeci taţi de oi hibride de lapte sau poate fi exploatata pentru productiile de lapte si carne. Din această linie se livrează anual berbeci şi material seminal în crescătoriile din Dobrogea şi judeţele învecinate: Brăila, Călăraşi, Ialomiţa pentru ameliorarea producţiei de lapte la rasele locale.

34

EFICIENTA ECONOMICA A UNEI FERME DE OVINE PENTRU LAPTE DE 1000 DE CAPETE

DATE TEHNICO-ECONOMICE NECESARE

NR.CRT

SPECIFICARE U.M. MARIMEINDICATOR

1 EFECTIV EXISTENT LA INCEPUTUL ANULUI CAP 10002 GREUT. MEDIE LA INCEPUTUL ANULUI KG/CAP 453 VALOAREA MEDIE A EFECTIV LA INCEPUTUL ANULUI RON/KG 4.54 EFECTIV INTRAT DE LA ALTE CATEGORII(0-3 LUNI) CAP 05 GREUTATEA ANIMALELOR INTRATE KG/CAP 06 VALOAREA ANIMALELOR INTRATE RON/KG VIU 07 SPOR MEDIU ZILNIC DE CRESTERE KG/ZI 0.158 EFECTIV ANIMALE IESITE DIN CATEGORIE CAP 09 GREUTATEA ANIMALELOR IESITE DIN CATEGORIE KG/CAP 0

10 EFECTIV LA SFARSITUL ANULUI CAP 100011 GREUTATEA MEDIE LA SFARSITUL ANULUI KG/CAP 5012 VALOAREA MEDIE LA SFARSITUL ANULUI RON/KG VIU 450013 EFECTIV ANIMALE REFORMATE CAP 15014 GREUTATEA ANIMALELOR REFORMATE KG/CAP 4015 VALOAREA ANIMALELOR REFORMATE RON/KG VIU 3.516 EFECTIV ANIMALE CUMPARATE CAP 017 VALOAREA ANIMALE CUMPARATE RON/CAP 018 NR.TOTAL ZILE ANIMALE FURAJATE ZAF 36500019 CHELTUIELI TOTALE CU FURAJELE RON 51274

20

ALTE CONSUMURI INTERMEDIARE DEPRODUCTIE-TOTAL:

RON/CAP/AN 298

DIN CARE:MEDICAMENTE SI MATERIAL BIOLOGIC RON/CAP/AN 5.066REPARATII CURENTE SI CAPITALE RON/CAP AN 4.172

AMORTIZARE SPECIFICA RON/CAP/AN 3.874ENERGIA RON/CAP/AN 3.278

APA RON/CAP/AN 2.682APROVIZIONARE SI TRANSPORT RON/CAP/AN 6.3

ALTE CHELTUIELI MATERIALE DIRECTE RON/CAP/AN 4.4721 IMPOZIT PE FONDUL DE SALARII % 1622 C.A.S. SI ALTE IMPOZITE % 3023 COTA DE CHELTUIELI COMUNE % 524 COTA DE CHELTUIELI GENERALE % 725 CANTITATEA DE GUNOI T/CAP 0.1826 PRETUL LANII RON/KG 227 PRETUL PIELICELELOR RON/BUC 3528 PRETUL GUNOIULUI RON/T 8029 TARIFUL PE ZI-OM RON/ZO 53.3330 PRET INTERN DE DECONTARE(VANZARE) RON/KG VIU 3.8

35

CALCULUL PRINCIPALILOR INDICATORI ANALITICI SI SINTETICI

NR.CRT


1 EFECTIV MEDIU CAP 10002 NR.TOTAL DE ZILE FURAJATE ZAF 3650003 PRODUCTIA TOTALA DE LANA T 54 PRODUCTIA TOTALA DE LAPTE HL 2200

5NR.TOTAL DE MIEI CAP 1000

`DIN CARE FOLOSITI PENTRU:-REFORMA CAP 360 -VALORIFICARE CAP 640

6 NR.TOTAL DE MUNCITORI OM 7

7

TOTAL CHELTUIELI ANUALE DE PRODUCTIE RON 238405.197.1)TOTAL CHELTUIELI DIRECTE: RON 212862.15

7.1.1TOTAL CHELTUIELI CU FORTA DE MUNCA RON 136258.15DIN CARE:SALARII:DIRECTE RON 73580.8

IMPOZIT PE SALARII RON 21801C.A.S. SI ALTE IMPOZITE RON 40877.7

7.1.2TOTAL CHELTUIELI MATERIALE: RON 76604DIN CARE:CHELTUIELI CU FURAJELE RON 51274

ALTE CONSUMURI INTERMEDIARE-TOTAL RON 25330DIN CARE:MEDICAMENTE SI MATERIAL BIOLOGIC RON 5066

REPARATII CURENTE SI CAPITALE RON 4172AMORTIZARE RON 3874

ENERGIA RON 3278APA RON 2682

APROVIZIONARE SI TRANSPORT RON 6258ALTE CHELTUIELI MATERIALE DIRECTE RON 4470

7.2)TOTAL CHELTUIELI INDIRECTE: RON 25543.47.2.1CHELTUIELI COMUNE RON 10643.1

7.2.2CHELTUIELI GENERALE RON 14900.38 CANTITATEA TOTALA DE GUNOI DE GRAJD T 180

9

VALOAREA PRODUCTIEI SECUNDARE-TOTAL RON 96600DIN CARE: VALOARE LANA RON 10000

VALOAREA GUNOIULUI RON 14400VALOAREA PIELICELELOR RON 22400

VALOAREA ANIMALELOR REFORMATE RON 21000VALOAREA MIEILOR VALORIFICATI RON 28800

10 VALOAREA PRODUCTIEI PRINCIPALE RON 251428.5711 CHELTUIELI AFERENTE PRODUCTIEI PRINCIPALE RON 141805.1912 COST DE PRODUCTIE LAPTE RON/HL 64.4613 PRODUCTIA GLOBALA RON 348028.5714 PROFIT BRUT RON 109623.3815 PRODUCTIVITATEA MUNCII RON/PERS 58004.76

36

8.2Calculul eficientei economice unei ferme de 1000 de capete specializata pe productia de carne

Linia de Carne-Palas – a fost creată la ICDCOC Palas-Constanţa prin încrucişarea raselor Ile de France şi Merinos de Palas urmată de izolare reproductivă şi selecţie în direcţia sporirii producţiei de carne. Linia se aseamănă genetic în proporţie de 55,47% cu rasa Ile de France şi 39,83% cu rasa Merinos de Palas. Linia este competitivă pe plan internaţional şi poate fi omologată ca o nouă creaţie a institutului.

Caracteristicile liniei:

sporul mediu zilnic – îngrăşare intensivă – 300-320 g;

greutate la vârsta de 150 zile – 38-48 kg;

randament la sacrificare – 50%;

carcase de calitate – clasele U şi R din grila europeană SEUROP.

Linia poate fi folosită pentru producerea berbecilor terminali necesari în programele de hibridare care au ca obiectiv principal obţinerea de miei îngrăşaţi, competitivi pe piaţa Uniunii Europene. Din această linie se livrează anual reproducători şi material seminal crescătorilor interesaţi de creşterea producţiei de carne la ovine.

37

EFICIENTA ECONOMICA A UNEI FERME DE OVINE PENTRU CARNE DE 1000 DE CAPETE


NR.CRT



10 EFECTIV LA SFARSITUL ANULUI CAP 100011 GREUTATEA MEDIE LA SFARSITUL ANULUI KG/CAP 5012 VALOAREA MEDIE LA SFARSITUL ANULUI RON/KG VIU 450013 EFECTIV ANIMALE REFORMATE CAP 10014 GREUTATEA ANIMALELOR REFORMATE KG/CAP 4015 VALOAREA ANIMALELOR REFORMATE RON/KG VIU 3.516 EFECTIV ANIMALE CUMPARATE CAP 017 VALOAREA ANIMALE CUMPARATE RON/CAP 018 NR.TOTAL ZILE ANIMALE FURAJATE ZAF 36500019 CHELTUIELI TOTALE CU FURAJELE RON 62329.7

20


RON/CAP/AN 298





38


NR.CRT






7

TOTAL CHELTUIELI ANUALE DE PRODUCTIE RON 2507887.1)TOTAL CHELTUIELI DIRECTE: RON 223917.85



7.1.2TOTAL CHELTUIELI MATERIALE: RON 87659.4DIN CARE:CHELTUIELI CU FURAJELE RON 62329.7





7.2)TOTAL CHELTUIELI INDIRECTE: RON 26871.27.2.1CHELTUIELI COMUNE RON 11195.9


9

VALOAREA PRODUCTIEI SECUNDARE-TOTAL RON 164828.6DIN CARE: VALOARE LANA RON 10000


VALOAREA ANIMALELOR REFORMATE RON 14000VALOAREA LAPTELUI RON 91428.6

10 VALOAREA PRODUCTIEI PRINCIPALE RON 20250011 CHELTUIELI AFERENTE PRODUCTIEI PRINCIPALE RON 85959.412 COST DE PRODUCTIE CARNE RON/T 1910.213 PRODUCTIA GLOBALA RON 367328.614 PROFIT BRUT RON 116540.615 PRODUCTIVITATEA MUNCII RON/PERS 52475.5

39

8.3Calculul eficientei economice unei ferme de 1000 de capete specializata pe productia mixta (carne si lapte)

Rasa Ţigaie de Ruşeţu – a fost creată la SCPCO Ruşeţu, judeţul Buzău, în perioada anilor 1962-1985 prin încrucişarea oilor Ţigaie cu berbeci Corriedale şi Romney Marsh, urmată de izolare reproductivă şi selecţie în direcţia sporirii producţiilor de lână semifină şi carne. A fost omologată ca rasă în 1988.

Caracteristicile rasei:

producţia de lână: berbeci – 6-8 kg, oi – 4-5 kg;

greutate corporală: berbeci – 80-90 kg; oi 45-50 kg;

sporul de creştere la miei – 250-280 g/cap/zi;

producţia totală de lapte – 150-170 litri;

prolificitatea – 115-130%.

Rasa Ţigaie de Ruşeţu a fost folosită la ameliorarea producţiilor de lână, carne şi lapte la efectivele de ovine Ţigaie crescute în zona de influenţă a staţiunii.

40

EFICIENTA ECONOMICA A UNEI FERME DE OVINE PENTRU CARNE SI LAPTE (MIXT) DE 1000 DE CAPETE


NR.CRT



10 EFECTIV LA SFARSITUL ANULUI CAP 100011 GREUTATEA MEDIE LA SFARSITUL ANULUI KG/CAP 5012 VALOAREA MEDIE LA SFARSITUL ANULUI RON/KG VIU 450013 EFECTIV ANIMALE REFORMATE CAP 12014 GREUTATEA ANIMALELOR REFORMATE KG/CAP 4215 VALOAREA ANIMALELOR REFORMATE RON/KG VIU 3.516 EFECTIV ANIMALE CUMPARATE CAP 017 VALOAREA ANIMALE CUMPARATE RON/CAP 018 NR.TOTAL ZILE ANIMALE FURAJATE ZAF 36500019 CHELTUIELI TOTALE CU FURAJELE RON 58254.4

20


RON/CAP/AN 298





41


NR.CRT






7

TOTAL CHELTUIELI ANUALE DE PRODUCTIE RON 246223.67.1)TOTAL CHELTUIELI DIRECTE: RON 219842.55



7.1.2TOTAL CHELTUIELI MATERIALE: RON 83584.4DIN CARE:CHELTUIELI CU FURAJELE RON 58254.4





7.2)TOTAL CHELTUIELI INDIRECTE: RON 263817.2.1CHELTUIELI COMUNE RON 10992.1


9

VALOAREA PRODUCTIEI SECUNDARE-TOTAL RON 77600DIN CARE: VALOARE LANA RON 10000


VALOAREA ANIMALELOR REFORMATE RON 2100010 VALOAREA PRODUCTIEI PRINCIPALE RON 325600

VALOARE LAPTE RON 160000VALOARE CARNE RON 165600

11 CHELTUIELI AFERENTE PRODUCTIEI PRINCIPALE RON 168623.612 COST DE PRODUCTIE LAPTE RON/HL 48.2

COST DE PRODUCTIE CARNE RON/T 1878.713 PRODUCTIA GLOBALA RON 40320014 PROFIT BRUT RON 156976.415 PRODUCTIVITATEA MUNCII RON/PERS 57600

42

CONCLUZII

In urma efectuarii calculelor s-a demonstrate eficienta economica a infiintarii unei ferme de oi cu un efectiv de 1000 de capete cu diferite directii de productie:lapte , carne , mixt(carne si lapte).In toate cele trei cazuri investitia reprezinta o afacere profitabila aducand un profit brut substantial in fiecare an, dar cea mai indicate afacere din cele trei propuse s-a dovedit a fi varianta in care directia de productie este orientata spre doua produse principale (carne si lapte), afacere care aduce cel mai mare profit daca se foloseste o rasa indicate, in cazul de fata rasa Tigaie de Rusetu

43

proiect final ovine

Documents