ARGUMENT

Am ales ca temă a proiectului meu “Tastatura si mouse-ul” deoarece

întotdeauna am fost interesată să folosesc calculatorul , să navighez pe

internet. Calculatorul mi-a fost util în mai multe ipostaze, nu numai in sensul

divertismentului, ci şi pentru a efectua teme, referate, proiecte şcolare.

Acest lucru, care imi ocupă o mare parte din timp m-a determinat să

vreau să aflu ce se întâmplă în interiorul acestui “aparat” care este capabil de

atât de multe lucruri, care sunt componentele acestuia, rolul fiecăruia,

întreţinerea lor, calitatea,compatibilitatea, fiabilitatea şi nu în ultimul rând

întreţinerea lui. Deşi, personal nu sunt foarte interesată de electronică,

electrotehnică deoarece le consider ocupaţii mult prea masculine, vreau să

aflu cât mai multe din domeniul calculatoarelor. Deoarece de calculator mă

folosesc oricând am nevoie, este util în multe cazuri.

1

TASTATURA

Tastatura este componentă hardware a calculatorului ce permite

utilizatorului să introducă date prin apăsarea unor taste. Cele mai folosite

tastaturi sunt cele QWERTY. Denumirea vine de la primele şase taste de pe

rândul al treilea. Tastatura este probabil cel mai vechi dispozitiv de intrare,

ea existând înainte de apariţia monitoarelor şi evident înainte de apariţia

mouse-ului. Fiecare tastă are asociat un număr de identificare care poartă

denumirea de cod de scanare. La apăsarea unei taste, tastatura trimite

sistemului de calcul codul de scanare corespunzător tastei respective (un

număr întreg de la 1 la n - numărul de taste).

La primirea codului de scanare de la tastatură, calculatorul face conversia

între numărul primit şi codul ASCII corespunzător. Tastatura reţine nu

numai apăsarea unei taste, dar şi eliberarea acesteia, fiecare acţiune fiind

înregistrată separat. Există două categorii de taste :taste comutatoare – au

2

efect indiferent dacă sunt apăsate sau eliberate; taste de control - au efect

numai atunci când sunt acţionate.

Modele de tastaturi

Tastaturile calculatoarelor personale pot fi împărţite în patru mari

categorii:

1 tastaturi-standard

2tastaturi-ergonomice

3 tastaturi fără fir

4 tastaturi speciale

3

Tastatura constă dintr-o serie de comutatoare montate într-o reţea,

numită matrice a tastelor. Când se apasă o tastă, un procesor aflat în tastatură

o identifică prin detectarea locaţiei din reţea care arată continuitatea. De

asemenea, acesta interpretează cât timp stă tasta apăsată şi poate trata chiar

şi tastările multiple.

Interfaţa tastaturii este reprezentată de un circuit integrat denumit

keyboard chip sau procesor al tastaturii. Un buffer de 16 octeţi din tastatură

operează asupra tastărilor rapide sau multiple, transmiţându-le sistemului

succesiv.În cele mai multe cazuri, atunci când apăsăm o tastă, contactul se

face cu mici întreruperi, respectiv apar câteva clipuri rapide închis – deschis.

Acest fenomen de instabilitate verticală a comutatorului se numeşte bounce,

iar procesorul din tastatură trebuie să îl filtreze, adică să îl deosebească de o

tastare repetată intenţionat de operator. Lucrul acesta este destul de uşor de

realizat deoarece întreruperile produse de instabilitatea verticală sunt mult

mai rapide decât tastările repetate cele mai rapide.Există mai multe tipuri de

tastaturi, însă cele mai răspândite sunt tastaturile cu 101 sau 104 taste,

diferenţa între tipuri fiind dată, în principal, de prezenţa sau absenţa unor

taste care intră în componenţa lor. De exemplu, tastatura 101 nu are inclusă

o tastă numită Window Logo, în timp ce tastatura de tipul 104 are inclusă

această tastă. Această Tastatura este conectată în spatele unităţii centrale

printr-un fir introdus într-o mufă specială.

Tastatura este un dispozitiv a cărui folosire este extrem de simplă,

fiind necesar doar să apăsăm pe butoanele ei (numite "taste") la fel cum am

face în cazul unei maşini de scris.

4

Grupuri de taste

Tastatură computer:

Esc F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F10 F11 F12PtSc

ScLk Brk

~ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 - =← Bkspc

InsHome

PgUpNum

/ * -

Tab ↹

Q W E R T Y U I O P [ ] | Del End PgDn 7 8 9+

Caps A S D F G H J K L ; ' ⏎ Enter 4 5 6Shift⇧ Z X C V B N M , . ? Shift⇧ ↑ 1 2 3

EntCtrl

⌘/Win

Alt/⌥ s p a c e b a r (spaţiu)

Alt/⌥

⌘/Win

Menu

Ctrl ← ↓ → 0 .

Tastele sunt în mai multe grupuri şi sunt aşezate astfel încât să uşureze

procesul de introducere a informaţiilor în calculator (amplasarea literelor pe

tastatură a fost facută ţinându-se cont de frecvenţele diverselor litere într-o

anumită limbă, de

aceea o tastatură pentru Germania are literele aşezate altfel decât una

americană).Cel mai important grup este cel care ocupă cea mai mare parte a

tastaturii şi el contine atât taste a căror apăsare produce apariţia pe ecranul

monitorului a unor litere (Q, W, E, etc.), cifre (1, 2, 3, etc.) sau simboluri

(@, #, etc.), cât şi taste speciale (Enter, Shift, Control, Alt, etc.) a caror

5

funcţionalitate variază în functie de programul folosit şi care va fi explicată

mai jos.

Deasupra grupului principal se află un sir de taste numite

"funcţionale" (F1, F2, F3, etc.) al căror rol este să lanseze în mod direct

comenzi pentru calculator, comenzi care sunt diferite în funcţie de softul pe

care îl folosim la un anumit moment. Ele sunt folosite foarte mult în jocuri,

dar şi alte softuri le pun în valoare. La dreapta grupului principal se afla un

grup impărţit în mai multe (de obicei trei) subgrupuri şi care contine taste

folosite în principal pentru navigare pe ecran (tastele care au desenate săgeţi

pe ele, Tastele Page Up sau Page Down, etc.) dar şi unele taste cu functii

speciale (cum este tasta Delete).

La extremitatea (marginea) dreapta a tastaturii se afla un grup de taste

care sunt folosite în special pentru scrierea de cifre şi pentru efectuarea de

operatii aritmetice (adunare, scadere, etc.), tastele fiind asezate foarte comod

pentru lucrul cu mâna dreapta. O parte a tastelor din acest ultim grup are o

funcţionalitate dublă, ele putând fi folosite şi pentru navigare. Unele taste

(Shift, Ctrl, Alt, Windows) sunt prezente în dublu exemplar şi sunt asezate

simetric fata de axul tastaturii, ambele taste avind de obicei aceeasi

functionalitate. Unele softuri (de ex. jocurile) profita de faptul ca o tasta este

prezentă în două exemplare şi specifică cite o comandă separată care să fie

executată la apăsarea tastei drepte, respectiv stângi. Tastaturile mai noi au o

serie de butoane care sunt incluse special pentru a fi folosite cu aplicaţiile

multimedia (filme, melodii) sau pentru navigarea pe internet. Ele nu vor fi

luate în discuţie aici pentru că nu sunt prezente pe majoritatea tastaturilor iar

aşezarea lor nu este supusă nici unui standard, ele fiind grupate după

criteriile de ergonomie ale companiei producătoare a tastaturii.Caracterul

6

alfanumeric (litera, cifra, simbolul) care poate fi scris cu ajutorul unei taste

este imprimat pe tasta respectiva şi poate fi pus în evidenta cu ajutorul unui

editor de text (de ex. Notepad, inclus în SO Windows) în care deschidem un

nou document şi incepem săapasam pe taste. Anumite taste permit scrierea a

două caractere alfanumerice distincte, dintre care unul apare dacă apăsăm

tasta în mod obişnuit, iar celălalt doar dacă se apasă şi tasta Shift impreuna

cu tasta în cauză.

Tastele speciale

Tastele speciale nu produc apariţia nici unui caracter alfanumeric la

apăsarea lor, ci au funcţia de a lansa direct comenzi în cazul în care sunt

apasate singure sau în cadrul unei combinatii cu alte taste. Ele sunt

urmatoarele :

ENTER : Este cea mai mare tasta şi are de obicei o forma

caracteristică, aceea a literei "L" privita în oglindă. Tasta Enter are în

principal rolul de a lansa în executie softurile, dar şi de a determina

calculatorul să execute o comandă importantă care este specificată de softul

care se afla în funcţiune în momentul respectiv. Tasta Enter are într-o mare

masură aceeaşi funcţionalitate ca şi butonul stâng al mausului. În cazul

editării de text apăsarea tastei Enter duce la crearea unui paragraf nou de

text, sub cel curent.

BACKSPACE : Se găseste de obicei deasupra tastei Enter şi are rolul

de a sterge ultimul caracter (litera, cifra, etc.) scris în cadrul unui text. Dacă

este ţinută apăsată ea va determina ştergerea tuturor caracterelor aflate la

stânga cursorului.

7

SHIFT : Este o tasta dublă, cea dreaptă găsindu-se de obicei sub tasta

Tasta Enter iar cea stingă pe acelaşi rând însă la marginea stingă a tastaturii.

Tasta Shift este cel mai des utilizată pentru scrierea cu litere majuscule,

pentru acesta trebuind să apăsam în acelaşi timp tasta Shift (indiferent care

din ele) şi tasta literei în cauză.

CONTROL (CTRL) : Este o tastă dublă, cea dreaptă găsindu-se de

obicei sub tasta Tasta Shift iar cea stângă pe acelaşi rând însă la marginea

stângă a tastaturii. Tasta Ctrl este cel mai des utilizată pentru comenzi care

sunt lansate în execuţie la apăsarea unei combinaţii de taste.

ALT : Este o tastă dublă care se găseşte pe rândul cel mai de jos al

tastaturii la ambele capete ale unei taste alungite ("Spacebar"). Tasta Alt este

cel mai des utilizată pentru activarea barei de meniuri a ferestrelor softurilor,

dar şi pentru comenzi care sunt lansate în executie la apăsarea unei

combinaţii de taste.

WINDOWS (WIN) : Este o tasta dublă având desenat pe ea logoul

("simbolul") SO Windows şi care se gaseşte pe rândul cel mai de jos al

tastaturii, lângă tastele Alt. Tasta Windows este cel mai des utilizată pentru

comenzi care sunt lansate în execuţie la apăsarea unei combinaţii de taste.

TASTA PENTRU MENIUL CONTEXTUAL : Este situată intre

tastele Win şi Ctrl din partea dreaptă. Apăsarea ei duce la apariţia unui

meniu contextual care constă dintr-o listă de comenzi utile, listă care este

specifică fiecărui soft în parte şi contextului particular de folosire a acestuia.

ESCAPE (ESC) : Este tastă poziţionată de obicei în colţul din stânga

sus al tastaturii. Tasta Esc are într-o anumită măsura o funcţionalitate opusă

8

celei a tastei Enter şi anume ea ne permite să evitam executarea unei

comenzi în situaţia în care nu suntem siguri ca am facut alegerea cea mai

buna. Numele tastei este sugestiv, "escape" insemnind fugă, evitare a unei

situaţii. Apăsând tasta Esc ne întoarcem la o situaţie în care putem să

cântărim inca o dată decizia pe care dorim să o luăm în privinţa unei anumite

comenzi. De exemplu atunci când instalăm un soft, tasta Esc ne permite să

revizuim deciziile luate asupra componentelor acestuia pe care dorim să le

instalăm, înainte de a declanşa procesul de instalare propriu-zis.

TAB : Este poziţionată la marginea stângă a tastaturii şi are desenate

pe ea doua săgeţi îndreptate în directii opuse. Tasta Tab este folosită în

principal pentru navigarea rapidă între elementele importante ale ferestrei

unui soft (de ex. atunci cind avem de ales între mai multe opţiuni şi dorim să

trecem rapid de la o opţiune la alta fără a folosi mausul) sau între legăturile

conţinute într-o pagină web.

SPACEBAR (BARA DE SPAŢIU) : Este tastă lungă aflată pe rândul

cel mai de jos al tastaturii. Este folosită exclusiv pentru introducerea de

spatii goale în texte, de exemplu atunci cind dorim să despărţim cuvintele

dintr-o frază. Datorită mărimii şi aşezării ei este folosită şi în foarte multe

jocuri pentru că este usor de apăsat fără a ne desprinde ochii de pe ecran.

CAPS LOCK : Este poziţionată pe rândul cel mai din stinga ala

tastaturii, intre tastele TAB şi SHIFT. Are functia de a bloca ("lock") corpul

de litera pe care il folosim intr-un text. Tasta este activată prin apăsare şi din

acest moment textul va fi scris cu majuscule. Dezactivarea se face tot prin

apăsarea pe tasta şi ca urmare textul va fi scris cu litere mici. în cazul în care

9

tasta este activata se va aprinde un led (dioda luminescenta) aflat în partea

din dreapta sus a tastaturii.

NUM LOCK : Determină care este funcţionalitatea tastelor aflate în

grupul situat în partea dreapta a tastaturii, grup în care este situata şi tasta

NUM LOCK. Tasta este activata şi dezactivata prin apăsare. Atunci cind

tasta este activata (situaţia obişnuită) grupul de taste din partea dreaptă este

folosit pentru scrierea de cifre. În cazul în care tasta este dezactivată grupul

de taste poate fi folosit pentru navigare, în mod similar cu tastele

navigationale. În cazul în care tasta este activată se va aprinde un led aflat în

partea dreapta sus a tastaturii. Dupa încărcarea SO (Windows 98SE, ME)

tasta este activată şi în consecinţă grupul de taste din dreapta poate fi folosit

pentru scrierea de cifre. în cazul SO Windows XP tasta nu este însă activată

şi de aceea poate apare impresia ca tastatura este defectă în momentul în care

dorim să scriem cifre cu tastele din dreapta. Soluţia este să activăm tasta

apăsând-o dupa încărcarea completă a SO, în acest fel putând să o folosim şi

pentru a scrie cifre.

Tastele navigationale : Grupul tastelor navigaţionale este împărţit în

două subgrupuri şi anume tastele HOME, END, PAGE UP, PAGE DOWN

pe de o parte şi tastele direcţionale (care au desenate niste săgeţi pe ele) pe

de alta parte. sunt folosite pentru navigarea în cadrul ferestrelor diverselor

softuri sau în cadrul unei pagini de text. Tasta HOME ne duce la începutul

unui text, tasta END ne duce la sfârşitul unui text, tastele PAGE UP şi

PAGE DOWN ne urcă, respectiv ne coboară cu o pagină (ecran) în cadrul

unui text. Tastele cu săgeţi (stânga, dreapta, sus, jos) ne permit navigarea în

cadrul unui text cu câte un caracter la stânga sau la dreapta, respectiv cu câte

un rând în sus şi în jos.

10

DELETE : Este folosită pentru ştergerea unor elemente prezente în

fereastra unui soft (fişierele în Windows Explorer, mesajele de poştă

electronică în Outlook Express, etc.) dar cel mai frecvent este folosită pentru

a şterge caracterele aflate la dreapta cursorului în cadrul unei pagini de text.

Poate fi folosită pentru ştergerea unui singur caracter (dacă o apăsăm o

singură dată) sau pentru ştergerea unui şir de caractere (dacă o ţinem apăsată

mai mult timp).

Combinaţiile de taste

Fiecare soft în parte are disponibile câteva combinaţii de taste care

permit lansarea unor comenzi fara a mai apela la maus. Numărul de

combinaţii posibile este mare şi în general se folosesc combinaţii de două

sau de trei taste. O combinaţie de doua taste se scrie sub forma tasta1 +

tasta2 unde în loc de tasta1 şi tasta2 poate fi orice combinaţie de taste (de ex.

Ctrl+A). Semnul + care apare intre taste este o conventie de scriere şi

semnifica faptul ca tastele trebuie apasate în acelasi timp pentru ca să fie

lansată în executie comanda. Combinaţiile de taste trebuie să includă în mod

obligatoriu o tastă specială dar celelalte taste pot fi atât taste speciale (Shift,

Tab, etc.) cât şi taste obişnuite (tasta A, tasta C, etc.) sau funcţionale (F2, F6,

etc.).

Exemple de combinaţii de taste:

Ctrl+Alt+Del repornirea calculatorului in situaţii de urgenţă (sau

apas butonul RESET de pe unitatea centrală)

Ctrl+Home/Ctrl+End realizează saltul cursorului la

inceput/sfârşit de document

Alt+F4 inchiderea ferestrei

11

Tastatura românească- ideală pentru persoanele care scriu mult in

limba romană, ( elevi, studenţi, scriitori, profesori, notari, edituri ).

Poate vindeca anumite migrene si reduce stresul la birou considerabil

pentru anumite profesii.

Avantaje:

- O tastatură confortabilă din punct de vedere al scrisului in limba

română

- O amplasare conformă cu realitatea tastaturilor „de la noi” a literelor

Y si Z, precum si a majorităţii simbolurilor (cum ar fi !, @, etc.)

- Acces simpu la simbolul € (Euro)

- Gasirea usoară a caracterelor româneşti atunci cand aveţi mult de

scris în limba română.

- Amplasarea corectă a scrisului pe taste atunci când este selectată

tastatura in limba romănă din Windows.

- Funcţiile Office si Multimedia uşurează deseori munca

dumneavoastră.

- Culoarea neagră este mai puţin obositoare pentru ochi, găsirea

tastelor fiind uşoară datorită contrastului ridicat.

- Soluţiile obişnuite de utlizare a unor bucăţi de hârtie lipite sau a unui

marker pentru a nota tastele pe o tastatură obişnuită americană necesită

12

reinnoire constantă, sunt incomplete, murdăresc si nu în ultimul rând sunt

neplăcute la vedere.

- ... nu in ultimul rând, suntem in România, nu este normal sa stăm cu

adezive si markere să transformăm o tastatură americană in una românească.

Următoarele Taste sunt disponibile in setul extins pe lângă cele

Româneşti obişnuite ( ş ţ Ţ Î Â ă etc.) atunci când activaţi tastatura in limba

română în Windows, cu o tastatură obişnuită US ele sunt virtual imposibil de

găsit, unele fiind uneori utile alteori absolut necesare:

~ ? ^ ° ` ? ´ ¨ % ! $ & ( ) „ ‚’ # * ¸| ÷ × d d l l $ ß @ ( ) §

< > €

Necesitatea editării corecte caractere româneşti:

- Lege privind utilizarea codificării standardizate a setului de caractere

în documentele in forma electronică, legea nr. 183/2006

- Prezenta lege stabileşte obligaţia autorităţilor si a instituţiilor

publice, precum şi a notarilor publici de a utiliza codificarea standardizată a

setului de caractere româneşti şi tastatura standard românească în scopul

elaborării şi procesării documentelor in forma electronică în limba română.

- Documentele oficiale necesită obligativitatea editării cu caractere

diacritice

- Se citeşte mai usor, mai corect

- Respectă cititorul

- Respectă caracterul limbii naţionale

Caracteristici tehnice:

- Segventa taste: QWERTZ (Specific pentru limba română)

- Driver optional: inclus (oferă incă niste funcţii suplimentare)

- Număr taste: 126 (105 + 21 suplimentare)

- Taste multimedia: 10

13

-Taste internet: 5

-Taste office: 6

-Tasta Space mărită

-Tasta Enter format normal (mare)

-Conectare: PS2.

Scurt istoric al fişierului „ro” din XFree86 şi X.Org

Prima mapare românească pentru XFree86 a fost cea scrisă în anul 2000 de

Cristian Gafton. Ea doar adăuga mapării implicite „us” cele cinci diacritice

româneşti: Ă, Â, Î, Ş şi Ţ în cunoscutele poziţii: AltGr+a, AltGr+q, AltGr+i,

AltGr+s, AltGr+t (pentru majuscule se ţine apăsată şi tasta Shift). Precum în

alte fişiere xkb existente, s-au utilizat nivelurile trei şi patru ale tastelor A,

Q, I, S şi T pentru generarea diacriticelor folosind ca modificator AltGr

(tasta Alt din dreapta barei de spaţiu). S-au evitat astfel discordanţele dintre

ce este inscripţionat pe tastaturi (care în România sunt într-o proporţie

covârşitoare tastaturi US) şi maparea xkb. Acest aranjament, cunoscut şi sub

denumirile „ro_us” sau „ro-programmers”, este foarte convenabil pentru cei

care nu folosesc intens diacriticele, dar care vor să le aibă disponibile

permanent.

Aranjamentul iniţial a fost apoi adaptat în 2001 pentru a funcţiona în

XFree86 4.x de către Mişu Moldovan. Acesta a fost şi momentul în care

Marius Andreiana a adăugat o variantă „comma” pentru generarea

diacriticelor cu virgulă dedesubt, precum cele din standardul ISO-8859-16.

În 2003 însă, Manfred Pohler a creat un aranjament asemenea celui din

Windows şi l-a propus în XFree86 Bugzilla pentru a înlocui fişierul xkb „ro”

14

existent. Ivan Pascal, dezvoltatorul responsabil, a inclus aranjamentul său ca

mapare implicită în fişierul xkb „ro” alături de celelalte existente deja. Mai

multe detalii în bug-ul 300 din XFree86 Bugzilla. În prezent (octombrie

2005), acest aranjament tip Windows este încă cel implicit în ultimele

versiuni X: XFree86 4.5 şi X.Org 6.8.2. Unele noi distribuţii Linux

utilizează XKeyboardConfig, un proiect ce îşi propune să unifice

configurările de tastatură din sistemele X Window free/opensource şi

comerciale. Acest proiect include din septembrie 2005 echivalentul versiunii

1.2 a aranjamentului disponibil în secţiunea Files a acestui proiect.

Standardul românesc de tastatură

Primul standard oficial pentru o tastatură românească a fost SR-13392

din anul 1998, care nu a fost implementat în nici un sistem de operare.

Există însă un driver „third-party” pentru sistemele Windows care

implementează această mapare, disponibil pe site-ul Institutului de Memorie

Culturală. În paralel au existat mai multe încercări de definire a unor noi

aranjamente, mai ergonomice şi pe cât posibil compatibile cu modelele US

ale tastaturilor de pe piaţa românească. Cele mai stăruitoare eforturi i-au

aparţinut lui Cristian Secară, care a constatat existenţa a două categorii

distincte de utilizatori de diacritice. Unii erau obişnuiţi cu poziţia

diacriticelor din maparea românească de la Microsoft, dar erau nemulţumiţi

de neajunsurile sale (inversarea tastelor Y şi Z, remaparea caracterelor @#$

%^&*()-_=+). Alţii, de regulă utilizatori de Linux sau programatori, nu

doreau ca diacriticele să fie mapate în contradicţie cu ce e inscripţionat pe

tastaturile US.

15

Din iniţiativa lui Cristi Secară, în perioada iulie 2003 - iulie 2004 au

avut loc cinci întruniri la care au participat specialişti din partea mai multor

instituţii publice (ASRO, CIMEC, Universitatea Bucureşti), firme private

(Microsoft, IBM) şi comunităţi de utilizatori (Windows, MacOS, Linux). În

urma dezbaterilor pe marginea propunerilor iniţiatorului a rezultat un nou

standard românesc de tastatură, ce a fost înaintat Asociaţiei de Standardizare

din România pentru omologare. În cursul lunii decembrie 2004 acesta a fost

adoptat cu numărul SR 13392:2004. (În imaginea din dreapta, Dan Matei,

directorul Institutului de Memorie Culturală, la a treia întrunire pe tema unui

nou standard de tastatură românească, ce a avut loc în data de 25 noiembrie

2003 la sediul Institutului Bancar Român).

Aranjament primarNoul standard de tastatură cuprinde două

aranjamente: unul primar derivat din cel prezent în Windows, dar în format

QWERTY, fără să schimbe caracterele de pe nivelul doi al tastelor

numerice, şi unul secundar, derivat din cel original din XFree86, cu

diacriticele pe nivelurile trei şi patru ale tastelor A, Q, I, S şi T. Ambele

aranjamente mapează noul caracter Euro „€” pe nivelul trei al tastei E (se va

utiliza combinaţia AltGr+E) şi includ ca taste moarte (cu roşu în imaginile

alăturate) toate accentele necesare generării diacriticelor specifice limbilor

celor mai importante minorităţi de pe teritoriul României: maghiară,

germană, turcă, polonă, sârbo-croată, alte limbi slave cu grafie latină. Cred

că acelaşi lucru se poate spune şi despre limba romanes vorbită în România,

dar informaţiile disponibile nu sunt întrutotul relevante.

16

Noua implementare pentru X.Org şi XFree86

Odată cu definitivarea noului standard a devenit necesară implementarea

celor două mapări româneşti de tastatură din standardul SR 13992:2004 în

X.Org şi XFree86. La fel ca în Windows, din motive de compatibilitate

trebuia păstrat şi aranjamentul de tip QWERTZ implementat de Martin

Poehler în 2003. Însă mai exista o problemă majoră, cea a diacriticelor din

ISO-8859-16, adică Ş şi Ţ cu virgulă dedesubt. Din motive de

compatibilitate cu platforma Windows (mai multe detalii în acest articol

scris de Cristi Secară), nu s-a putut evita înlocuirea Ş-urilor şi Ţ-urilor din

ISO-8859-16 cu cele din ISO-8859-2 în noua mapare xkb, adoptându-se

acelaşi compromis ca în cazul driver-ului de Windows ce implementează

noul standard disponibil la secarica.ro. În plus au mai trebuit create două

variante ce implementează diacriticele din standardul ISO-8859-16 pentru

cele două mapări din noul standard. În concluzie, aranjamentele rezultate

sunt:

implicit este aranjamentul secundar din noul standard, cu diacriticele

pe literele AQIST, se setează cu comanda: setxkbmap ro . Acest

aranjament are o variantă secundară, numită comma ce generează

diacritice cu virgulă dedesubt şi se iniţializează cu comanda:

setxkbmap ro comma

std este aranjamentul primar din standard, cu diacriticele în dreapta,

dar în format QWERTY, se setează cu: setxkbmap ro std. Varianta

secundară a acestuia este aranjamentul academic ce generează

diacritice cu virgulă dedesubt şi se iniţializează cu: setxkbmap ro

academic

winkeys este aranjamentul nemodificat al lui Martin Poehler, identic

17

cu cel QWERTZ din Windows, cu diacritice în dreapta şi caractere

@#$%^&*()-_=+) remapate, a se utiliza comanda: setxkbmap ro

winkeys .

Observaţie: În versiunea 1.1, denumirile ultimelor trei variante erau:

standard, ideal şi ms, schimbarea numelor s-a făcut odată cu acceptarea noii

implementări în proiectul XKeyboardConfig, mai multe detalii în Bugzilla

freedesktop.org.

Instalarea manuală a noii mapări

Deoarece noul fişier xkb nu a fost inclus încă în X.Org şi XFree86,

pentru a utiliza noilor aranjamente trebuie să le instalaţi manual. Fişierele

necesare pot fi descărcate din secţiunea Files a proiectului „Diacritice”. Cele

două fişiere incluse trebuie despachetate în locaţiile prinse în structura

arhivei. Faceţi o copie de rezervă a celor două fişiere

/etc/X11/xkb/symbols/ro şi /etc/X11/xkb/symbols/pc/ro înainte de a le

suprascrie cu cele descărcate. Pentru a putea genera toate diacriticele

posibile, utilizaţi setări locale UTF-8. Notă: Există un mic bug în

implementarea tastelor moarte în GTK+ 2.x care împiedică generarea

caracterelor ţ şi Ţ utilizând tasta moartă „dead_cedilla” de pe tasta „=”, mai

multe detalii în GNOME Bugzilla.

Distribuţiile ce utilizează XKeyboardConfig 0.6 sau mai vechi (Ubuntu

5.10, SuSE 10 etc.) includ o versiune a fişierului „ro” ce nu conţine

aranjamentele din noul standard. Pentru o instalare manuală, descărcaţi din

CVS-ul proiectului versiunea echivalentă celei disponibile aici şi suprascrieţi

fişierul /etc/X11/xkb/symbols/ro (după ce aţi făcut o copie de backup).

18

Mouse-ul

Mouse-ul este un dispozitiv de indicat pentru calculatoare care se ţine

în mână şi care constă dintr-un obiect mic echipat cu unul sau mai multe

butoane şi modelat astfel încât să stea în mod natural sub mână. Partea

inferioară a mausului conţine un dispozitiv care detectează mişcarea

mausului relativ la suprafaţa pe care stă. Mişcarea 2D a mausului este de

obicei transformată în mişcarea unui cursor pe ecran , astfel prin intermediul

lui sunt comunicate informatii catre calculator.

Denumirea de mous provine din limba engleză (mouse) şi înseamnă

şoarece. Această denumire a fost atribuită deoarece firul modelelor timpurii

semăna cu coada unui şoarece şi pentru că mişcarea cursorului pe ecran

seamănă cu mişcarea unui şoarece.

Figura 1.1

Prin intermediul acestei figuri putem arata funcţionarea unui mous .

Mişcarea mousului învârte bila(1).

Cilindrii X şi Y apucă bila şi transferă mişcarea (2).

Discurile opace au fante prin care trece lumina (3).

LED-uri cu infraroşu iluminează aceste discuri (4).

19

Senzorii captează pulsurile de lumină pentru a le converti în deplasări pe

cele două axe (5).

Mousul a fost inventat de Douglas Engelbart la Stanford Research

Institute în anul 1963 după un vast test de utilizabilitate. Dispozitivul a fost

denumit şi bug (în engleză, ceea ce înseamnă gândac), dar denumirea a

dispărut în favoarea celei de maus (mouse). A fost unul din cele câteva

dispozitive de indicat dezvoltate pentru Sistemul On-Line al lui Engelbart

NLS computer, care era un sistem atât hardware cât şi software. Celelalte

dispozitive au fost dezvoltate pentru a se folosi de alte mişcări ale corpului;

cum ar fi dispozitive montate pe cap şi ataşate de bărbie sau nas; dar în cele

din urmă mausul a câştigat datorită simplităţii şi comodităţii sale.

Conform perioadei dezvoltarii tehhnologiei in crestere, au aparut

astfel de mousuri:

1 mousuri mecanice;

2 mousuri optice;

3 mousuri cu laser.

Mousurile optice în comparaţie cu mousurile mecanice:

Figura 1.2

20

Mousul optic Logitech iFeel foloseşte un LED roşu pentru a proiecta

lumină pe suprafaţa urmărită.Suporterii mausurilor optice pretind că acestea

funcţionează mai bine decât mausurile mecanice, nu necesită întreţinere şi

durează mai mult deoarece nu au părţi în mişcare. Cu toate că curăţarea unui

mous mecanic este foarte simplă, mousurile optice nu au nevoie de

întreţinere, în afară de aceea de a îndepărta scamele care s-ar putea aduna

sub emiţătorul de lumină. Suporterii mousurilor mecanice pe de altă parte,

susţin că mousurile optice nu pot funcţiona corect pe suprafeţe transparente

sau reflectante (acestea incluzând multe mausepaduri comerciale, care pot

provoca indicatorul mausului să se deplaseze necontrolat în timpul

funcţionării), cu toate că această problemă poate fi rezolvată prin

cumpărarea unui mauspad adaptat mausurilor optice. Mousurile cu putere de

calcul a imaginilor mai slabă, au de asemenea probleme cu mişcările rapide,

dar mousurile performante urmăresc la viteze de peste 100 cm pe secundă.

Probabil cel mai puternic argument în favoarea mausurilor mecanice este

consumul scăzut de putere în configuraţii wireless. Un maus mecanic

wireless are nevoie de un curent electric de aproximativ 5 mA sau mai puţin,

spre deosebire de mausurile optice care au nevoie de obicei de aproximativ

25 mA pentru a pune în funcţiune LED-ul sau dioda laser. Mousuri-le

optice mai vechi pot folosi şi mai mult curent. Asta poate conduce la o

autonomie mult redusă şi schimbări frecvente ale bateriilor, făcându-le astfel

nepotrivite pentru lucrul continuu.Este important de observat că, deoarece

mousurile optice funcţionează pe baza imaginii LED-ului reflectată de

suprafaţa mauspadului, performanţa lor pe mauspaduri multicolore este

uneori nesigură; mausurile mecanice nu suferă de această limitare.

21

Butoane

Spre deosebire de mecanismul de detectare a mişcării, butoanele

mousului s-au schimbat foarte puţin, în principal variind în formă, număr şi

plasament. Primul maus al lui Engelbart avea un singur buton, dar curând

numărul de butoane a fost crescut la trei. Mousurile comerciale au între unul

şi trei butoane, cu toate că la sfârşitul anilor 1990 câteva mausuri aveau cinci

sau mai multe. Cele mai frecvente sunt mousurile cu două butoane. Cel mai

obişnuit scop al celui de-al doilea buton este de a invoca un meniu

contextual în interfaţa utilizatorului, care conţine opţiuni specifice

elementului de interfaţa peste care este poziţionat indicatorul. Aceasta este

folosită de sistemul de operare Microsoft Windows în configurarea lui

implicită, precum şi altele. Butonul principal este poziţionat de obicei în

partea stângă a mousului.Pe sisteme de maus cu trei butoane, apăsarea pe

butonul din mijloc este folosită pentru o acţiune comună sau un macro. În

Sistemul X Windows, clic pe butonul de mijloc copiază conţinutul

bufferului primar la poziţia indicatorului. Multe mousuri cu două butoane

sunt configurate să emuleze un mous cu trei butoane prin apăsarea simultană

a celor două butoane. Clicurile de mijloc sunt folosite des sub forma unui

buton de rezervă în caz că o funcţie nu este alocată uşor.

Există câteva metode de intrare folosind un maus, în afară de

fundamentala mişcare a dispozitivului pentru a face indicatorul să se mişte,

si anume:

1 Un clic de mous reprezintă acţiunea de a apăsa un buton pe un mous cu

scopul de a declanşa o acţiune, de obicei, în contextul unei interfeţe

22

utilizator grafice (GUI) apăsarea unui buton pe ecran sau unui joc video

pentru a trage cu arma într-un first-person shooter;

2 Simplu clic este cea mai comună metodă de a detecta intrarea de la maus.

La mausurile cu un singur buton, aceasta înseamnă folosirea butonului

mausului. La mausurile cu mai multe butoane, aceasta înseamnă folosirea

unuia dintre butoane şi este caracterizată de butonul care este apăsat (ex. clic

stânga pentru apăsarea pe butonul din stânga, clic dreapta pentru apăsarea pe

butonul din dreapta);

3 Un dublu clic apare atunci când un utilizator apasă butonul de două ori în

succesiune rapidă. Aceasta, de obicei, determină o acţiune care este diferită

de cea a unui simplu clic. De exemplu, un utilizator poate face simplu clic

pentru a selecta un fişier sau dublu clic pentru a deschide acel fişier;

4 Clicurile multiple apar când utilizatorul apasă pe un buton de mai multe

ori odată într-o succesiune rapidă. Aceasta generează o acţiune separată de

cele ale unui simplu clic sau dublu clic. Clicul triplu, de exemplu, poate fi

folosit în procesoarele de text cum ar fi Microsoft Word şi browser-web

pentru a selecţiona o secţiune întreagă (de exemplu, o linie sau un paragraf

de text). Aplicaţiile profesionale de tehnoredactare computerizată cum sunt

QuarkXPress şi Adobe InDesign utilizează şi ele clicuri cvadruple (4 clicuri

succesive pentru a selecta un paragraf) şi pentaclicuri (5 clicuri succesive

pentru a selecta o istorie întreagă);

5 Odată ce un utilizator a apăsat pe un obiect, el poate trage (muta) obiectul

dacă ţine apăsat butonul de maus în timp ce mişcă mausul(clic si tragere).

23

Rotiţ

e

O inovaţie majoră adusă butoanelor mousului a fost rotiţa de derulare:

o rotiţă mică, având axul paralel cu suprafaţa mousului, care poate fi rotită în

"sus" sau în "jos". De obicei, mişcarea rotiţei este transformată în derularea

în sus sau în jos a ferestrei curente. Aceasta este foarte folositoare pentru

navigarea într-un document lung. Adesea, rotiţa de derulare poate fi apăsată,

înlocuind astfel al treilea buton (cel din centru). Aceasta activează

autoderularea în sistemul de operare Windows, în aplicaţiile care suportă

această funcţie. Câteva modele mai noi de mous permit derulare atât

verticală cât şi orizontală. Rotiţa poate fi folosită cu câteva aplicaţii pentru a

mări sau micşora dimensiunea caracterelor, imaginilor etc., ţinând apăsată

tasta Control (Ctrl) şi derulând în sus sau în jos. Aplicaţiile care permit

această funcţionalitate includ Microsoft Word, Internet Explorer şi Mozilla

Firefox.

Viteza mausului

Viteza unui mous se exprimă deseori în DPI (Dots Per Inch). DPI

reprezintă numărul de pixeli un cursor de maus se mişcă atunci când mausul

este mişcat un inch (25,4 mm). Senzitivitatea mausului este un truc software

care poate fi folosit pentru a face cursorul să accelereze atunci când mausul

se mişcă cu o viteză constantă.O unitate de măsură mai puţin obişnuită,

"Mickey"-ul (denumită după Mickey Mouse), este o măsură a distanţei

raportată de un maus. Nu este o unitate de măsură tradiţională deoarece

indică numai numărul de puncte raportată într-o direcţie particulară.

24

Mauspad

Mauspadul este cel mai popular accesoriu, folosit împreună cu

majoritatea mausurilor. Asigură o suprafaţă netedă pe care să se mişte

mausul, deoarece multe birouri nu sunt potrivite, iar suprafeţele de lemn sau

plastic tocesc picioruşele mausului mai repede. Mauspaduri specializate, de

consistenţă mai tare, sunt disponibile gamerilor. Unele mausuri optice nu au

nevoie de un mauspad, deoarece sunt proiectate să folosească direct

suprafaţa mesei. Un mauspad este, în general, necesar atunci când se

foloseşte un maus cu bilă, deoarece bila necesită aderenţa oferită de

mauspad pentru a se rostogoli bine.

Picioruşele mousului

Picioruşele mousului sunt confecţionate din plastic şlefuit, cu

coeficient de frecare mic. Acest lucru asigură mousului o mişcare de

alunecare fără rezistenţe deasupra unei suprafeţe. Unele modele de calitate

superioară au picioruşe confecţionate din Teflon pentru a îmbunătăţi

alunecarea.

25

NORME TEHNICE ALE SECURITĂŢII MUNCII (NTSM)

1. Pentru protecţia electrocutării prin atingere operatorii trebuie să

cunoască şi să aplice măsuri tehnice si organizatorice. Măsurile

organizatorice le completează pe cele tehnice în realizarea protecţiei

necesare.

2. Operaţiile care se pot efectua fără scoaterea de sub tensiune în

instalaţiile electrice de joasă tensiune sunt:

montarea, demontarea siguranţelor fuzibile, interzicându-se efectuarea

acestor operaţii sub sarcină;

masurări fără demontarea circuitelor;

reglare şi depistare a defectelor;

înlocuirea becurilor de semnalizare

3. Aceste operaţii se execută numai cu scule electroizolante şi cu

utilizarea echipamentului de protecţie electroizolant, care să împiedice

atingerea pieselor aflate sub tensiune.

Protecţia împotriva electrocutării la utilajele sub tensiune:

tuburile metalice flexibile nu sunt admise pentru o astfel de protecţie.

Schimbarea surselor de lumină la corpurile de iluminat este permisă

numai după întreruperea tensiunii din circuitul de alimentare.

Acordarea primului ajutor în caz de electrocutare:

- se scoate electrocutatul de sub tensiune, persoana care efectuează

această operaţiune nu trebuie să se expună pericolului; astfel se face

intreruperea tensiunii sau scurtcircuitarea şi legarea la pământ a fazelor

pentru provocarea unui scurtcircuit, evitându-se acţiunea arcului electric, sau

se folosesc mijloace de protecţie individuale electroizolante.

26

BIBLIOGRAFIE

SURSA:

Baruch Zoltan- Structura sistemelor de calcul. Editura Albastră-

2004;

Aurelian Chivu- Electronica analogică/digitală. Editura Arves 2005;

”Calculatoare personale”- Elemente arhitecturale; Editura ALL.

Autor: Radu Marsanu (2004);

Eugenia Isac- măsurări electrice şi electronice. Editura didactică şi

pedagogică 1993;

“Informatica”; Editura ART(2005). Autor: Conf. universitar ing.

Vladimir Melnic;

Informatica si management- o cale spre performanţă. Autor: Ioan

Radu; Editura UNIVERSITARĂ (2005);

“Memorator de informatica pentru clasa a XII-a “; Editura

BOOKLET. Autor: Anca Ravar(2005);

Teodor Dănilă- Componente şi circuite electronice. Editura didactică

şi pedagogică- 1993;

Vlad Radulescu-Arhitectura calculatoarelor. Universitatea

Alexandru Ioan Cuza-Iasi.

www.referat.ro

www.wikipedia.com

27