ANUL 11 – Nr.21

BISERICA FILADELFIA

22 mai 2016

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi

nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVUL BISERICII PENTRU ANUL 2016

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Prin harul lui Dumnezeu, pentru anul 2016 ne propunem să ne adâncim privirile în legea

desăvârşită care este legea slobozeniei – Cuvântul lui Dumnezeu, să stăruim în această lege nu ca nişte ascultători uituci, ci ca nişte împlinitori cu fapta, pentru că doar astfel vom putea fi fericiţi în umblarea noastră cu Hristos, conform Epistolei lui Iacov 1:16-27 – „16Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi: 17orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. 18El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui. 19Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; 20căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. 22Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. 23Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; 24şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. 25Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. 26Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. 27Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”

Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 18.00 – 19.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

A doua venire a lui Cristosde M. R. DeHaan - în româneşte de Doru Motz

Capitolul 6 (Continuare din numărul trecut)

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Dumnezeu are un plan, care are la bază atotştiinţa Sa cu privire la lucrurile viitoare, pe

care El le-a plănuit din veşnicie. Conform planului Său, Regele urma să vină la poporul Său, oferindu-u Împărăţia. Dar evreii aveau să-L respingă. Drept urmare, Regele avea să-Şi respingă [temporar] poporul, şi să îngăduie ca ei să fie împrăştiaţi şi să rătăcească, un timp, printre popoare, până la o vreme când aveau să-L recunoască şi să-L primească. Apoi, avea să fie întemeiată Împărăţia de o mie de ani şi să urmeze pacea propovăduită cu mult timp înainte. Inclusă în acest plan mare al veacurilor era şi Biserica lui Cristos. Aceasta era o taină ascunsă în Vechiul Testament, care a fost dezvăluită numai după ce Dumnezeu a respins pentru o vreme poporul Israel, ca urmare a faptului că L-au răstignit pe Regele lor. Conform acestui plan etern, Dumnezeu a îngăduit ca Israel să respingă pe Domnul lui şi apoi să fie pus deoparte, pentru o vreme, timp în care El avea să-Şi adune din toate neamurile un popor pentru Numele Său şi pentru slava Sa. Acest popor urma să devină mireasa Regelui, în timpul epocii Împărăţiei. Naţiunea la care a venit Cristos a fost pusă deoparte, în vreme ce El Îşi alege şi apoi Îşi cheamă Biserica, Mireasa Sa. Când se va împlini numărul deplin al neamurilor, Domnul Se va întoarce cu mireasa Sa. Apoi, poporul Israel Îl va primi pe Acela „pe care L-au străpuns”. Îl vor primi pe Mesia al lor şi pacea pe pământ va deveni o realitate. Ascultaţi cuvintele lui Pavel din Romani 11:25-27: „Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţinea până va intra numărul deplin al neamurilor. Şi atunci, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de Ia Iacov. Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele” (Romani 11:25-27). Până atunci însă trebuie să existe război. Speranţa Bisericii, a individului, a lumii şi a neamurilor este Domnul Isus Cristos. Când va veni El a doua oară, orice genunchi se va pleca înaintea Lui şi orice limbă va mărturisi spre slava lui Dumnezeu că Isus Cristos este Domnul. Atunci „El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare, aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare. Niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul” (Isaia 2:4). Dumnezeu să grăbească venirea acelei zile! Iată, deci, imaginea: Isus a venit ca Prinţ al Păcii şi a fost vestit ca atare de îngeri. Dacă Israel L-ar fi primit de prima dată, atunci Cristos Şi-ar fi întemeiat Împărăţia Sa şi ar fi adus pacea pe pământ – o pace veşnică. Dar, în măreţul plan al lui Dumnezeu, şi Biserica trebuia să fie adusă la Dumnezeu şi răscumpărată prin sângele Prinţului Păcii. Dumnezeu ştia că Isus avea să fie respins la prima Sa venire şi astfel, El a făcut ca respingerea lui Cristos de către aceia cărora le-a oferit El împărăţia să devină tocmai ocazia pentru indispensabila moarte a Domnului şi vărsarea sângelui Său, pe care se bazează mântuirea Bisericii şi pacea necurmată.

Pace în cer - Există pace, deşi nu i se văd urmele printre naţiuni. Oriunde Se află Isus este pace; oriunde El este absent asistăm la război. Cât a trăit El pe pământ, a fost pace – chiar şi valurile sălbatice ale mării L-au ascultat şi s-au potolit atunci când El le-a cerut să tacă. Acum El Se află în cer şi acolo e pace, pentru că oriunde este El prezent este pace. Observaţi ce au spus ucenicii la ultima ofertă publică făcută de Cristos, aşa cum o găsim consemnată în Luca 19:37,38: „Când S-a apropiat de Ierusalim, spre povârnişul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu, cu

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile prea înalte!” Notaţi cuvintele: „Pace în cer!” Ucenicii nu spun, aşa cum au spus îngerii: „Pace pe pământ”! Acea pace anunţată de îngeri a fost la începutul lucrării Sale pe pământ. Dacă Regele ar fi fost primit atunci, ar fi urmat pacea pe pământ. Dar acum Regele a fost respins de conducătorii evreilor, iar El Se afla în drum spre Cruce, nu spre tron. Cu siguranţă, Duhul Sfânt i-a inspirat pe ucenici să strige aceste cuvinte profetice: „Pace în cer!” Da, pacea n-a venit pe pământ de data aceasta, însă El este şi acum Prinţul Păcii. Peste câteva zile, El avea să fie răstignit pe Cruce, dar El încă avea să fie şi atunci Prinţul Păcii. La câteva zile, El avea să fie pus într-un mormânt, dar El tot Prinţul Păcii rămânea! Apoi a înviat şi a ieşit la iveală ca Prinţ al Păcii, când le-a spus ucenicilor: „Pace vouă!” Apoi, Prinţul Păcii, respins de lume, S-a suit în cer, luând pacea cu El. În timp ce El continuă să fie respins de lume, în cer există pace. Acolo este singurul loc, prietenul meu, unde vei găsi şi tu pace. Nu există decât două locuri unde se poate găsi pacea: Există pace în cer, fiindcă Isus este acolo, şi există pace în inima oricărui credincios, din pricina faptului că Isus este prezent acolo. Da, acolo unde este El e pace, şi în afara Lui nu poate exista pacea!

El va veni din nou pe acest pământ. Israel Îl va recunoaşte şi Îl va primi. Atunci El va instaura Împărăţia Sa mesianică, plină de pace şi neprihănire, când lumea aceasta nu va mai cunoaşte războaie timp de o mie de ani. Nu va mai fi sărăcie, nici apăsare, ci pace între oameni, în natură şi între animale. Ziua aceea este aproape. Privind în jurul nostru, vedem astăzi norii tot mai negri ai războiului, care prefigurează epoca păcii din viitor. Domnul Isus a zis: „Când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul Omului este aproape, este chiar la uşi”.

Pace în inima ta - În mod individual, tu poţi avea pace chiar acum, în mijlocul acestei lumi a războiului. Această pace desăvârşită poate fi obţinută şi posedată lăsându-L pe Prinţul Păcii să intre în inima ta. „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). „Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos” (Romani 5:1). Celui cu inima tare Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3).

În vreme ce norii războiului se adună la orizont, tunurile bubuie şi inimile oamenilor se perpelesc de frică, tu poţi avea pace, acea pace care intervine atunci când Îl primeşti pe Prinţul Păcii ca Mântuitor personal. Vei avea apoi pace, ştiind că păcatele îţi sunt iertate şi, indiferent ce s-ar întâmpla, tu eşti salvat pe veci de veci! Vei avea pace, pentru că vei şti că tot ceea ce se întâmplă este în conformitate cu un plan divin şi cu un scop măreţ, şi că Dumnezeu, Cel căruia îi aparţine acest plan, este încă pe tron şi veghează la împlinirea lui. Vei cunoaşte că El pregăteşte şi rânduieşte totul pentru venirea Prinţului Păcii. Dacă Îl cunoşti pe El, atunci vei avea pace, pentru că vei şti în mod sigur că El Se va întoarce în curând, ca să aducă pace acestei lumi tulburate. Dumnezeu să grăbească ziua aceea, când „Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi” ! (Evrei 10:37)

„În vremurile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte, se va înălţa deasupra dealurilor şi popoarele vor veni grămadă la el. Neamurile se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi, haideţi să ne suim la muntele Domnului, la

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui!” Căci din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim Cuvântul Domnului. El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice depărtate. Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare; niciun neam nu va mai trage sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa să facă război, ci fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit” (Mica 4:1-4).

Strigătul universal al inimii omeneşti în aceste zile în care trăim este „pace”. Dar popoarele doresc nu numai o încetare a ostilităţilor, pentru o vreme, şi nu doar un simplu armistiţiu, care să fie doar o răsuflare, pentru ca apoi să înceapă din nou bătălia, ci o pace trainică, necurmată, în care bogăţia naţiunilor să nu mai fie risipită pentru clădirea imenselor arsenale ale lumii, ci să fie folosită spre fericirea şi bunăstarea omenirii întregi. Această pace necurmată şi trainică este visul de azi al popoarelor, sătule şi istovite de atâtea războaie. Unii cred că această pace va veni într-un fel, alţii luptă ca s-o obţină într-alt fel. Totuşi, naţiunile angajate în război doresc pacea şi visează încă la ea.

Biblia ne învaţă, într-un şir neîntrerupt de profeţii, că o astfel de epocă a păcii va veni cu siguranţă. Pasajul din Mica 4:1-4, aşezat la începutul acestui capitol, nu e decât unul din sutele de referiri aflate în Cuvântul Domnului, care atestă faptul că în programul lui Dumnezeu există o perioadă de adevărată binecuvântare şi pace ce urmează să vină. În această perioadă, toată lumea se va afla sub domnia şi stăpânirea Prinţului Păcii. Această epocă de pace nu poate veni însă decât la timpul rânduit de Dumnezeu şi doar atunci când desfăşurarea programului Său, rânduit mai dinainte, a ajuns la acest punct şi toate profeţiile s-au împlinit. Orice pace contrară programului rânduit de Dumnezeu este, din capul locului, sortită eşecului. O pace durabilă fără Prinţul Păcii este un produs al visului şi o dorinţă zadarnică a omului. Epoca aceasta de pace va veni la timpul cuvenit, când împărăţiile acestui pământ vor deveni împărăţiile Domnului şi ale Cristosului Său.

Înainte ca să vină această epocă de aur, în care va domni cu adevărat pacea, va exista un timp de război şi nimicire, care le va eclipsa pe toate celelalte perioade de război din istoria omenirii. Nu există niciun singur verset în Biblie, nici măcar o frântură de dovadă, care să susţină că această epocă de aur ar fi introdusă de Biserică, de către naţiuni sau de către oameni.

De mulţi ani încoace, există oameni care propovăduiesc învăţătura potrivit căreia aşanumitul „aluat al Evangheliei”, prin educaţie, prin reforme şi printr-o mai bună înţelegere între naţiuni, această epocă în care trăim va deveni tot mai bună, până când, în cele din urmă, prin eforturile unite ale omului şi prin vestirea Evangheliei de către om, lumea va învăţa, în sfârşit, lecţia şi naţiunile îşi vor rezolva diferendele pe baza regulii de aur şi a Predicii de pe Munte, iar apoi va urma Mileniul. După o mie de ani, va veni Domnul să judece lumea. Teoria aceasta se numeşte „postmilenism”, din pricina faptului că amână venirea Domnului cu o mie de ani. Această teorie idealistă, care nu are nicio bază scripturală, a primit o lovitură puternică în ultimele decenii. Tocmai când omul începea să creadă că a făcut progrese reale, a izbucnit primul război mondial, cu brutalitatea, barbarismul şi nemaipomenita sa cruzime, materializată prin atâtea vieţi distruse. Şi totuşi, omul a continuat să spere. A urmat, apoi, în această ţară (Statele Unite, n.tr.) Prohibiţia şi experţii teoriilor postmileniste, după care omul singur este acela care se înalţă pe scara

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>morală (ceea ce seamănă foarte bine cu imaginea unuia care ar vrea să se ridice din mocirlă, trăgându-se de păr în sus!) au exclamat: „Vedeţi cât de mult am progresat? Am cucerit demonul alcoolului şi, în curând, îl vom ucide şi pe celălalt demon, al războiului!” Dar exuberanţa aceasta a fost şi ea de scurtă durată, căci la numai câţiva ani după o aşa-zisă perioadă de secetă în privinţa băuturilor alcoolice, a fost dezlegat din nou demonul alcoolului. Asemenea duhului rău din pilda Mântuitorului, demonul alcoolului, după ce a rătăcit prin locuri pustii, s-a întors înapoi şi, găsind casa curată şi goală, a ieşit din nou, aducând cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el însuşi, astfel că starea de pe urmă a fost mai rea decât cea dintâi. Se poate ca Domnul nostru să Se fi gândit tocmai la această perioadă de interzicere a tuturor băuturilor spirtoase din istoria americană, când a rostit această pildă, căci, asemenea casei din pilda Domnului Isus Cristos, ţara aceasta a fost blestemată de demonul alcoolului. Vina este a noastră, căci atunci când l-am aruncat afară pe acest demon, prin instituirea Prohibiţiei, am lăsat casa goală. În loc să-L rugăm pe Cristos să intre, noi ne-am rezumat să-l scoatem afară pe acest groaznic demon. Dar el a rătăcit prin locuri uscate câţiva ani, şi apoi, când am respins legea Prohibiţiei băuturilor alcoolice, el s-a întors. După numărul de restaurante şi birturi, de case de la marginea drumului, de aşa-zise saloane şi chiar băcănii, care vând acest lichid al diavolului, alcoolul, noi avem motive să ne temem că acest demon l-a întrecut pe demonul din pilda rostită de Cristos. Se pare că acesta nu a adus cu el numai şapte demoni, ci şaptezeci!

A urmat apoi o eră în care oamenii au vorbit din nou despre pace. Au fost conferinţe, tratate de limitare a armamentului, Liga Naţiunilor şi atâtea pacte comerciale încheiate între state! Din nou, postmileniştii au prins curaj şi au sperat că visurile lor de pace, prin eforturi umane şi prin răspândirea Evangheliei, vor da rezultate. A urmat apoi o explozie în Asia şi apoi în Europa, care a sfărâmat cele mai frumoase speranţe ale acestor utopişti idealişti, făcându-le ţăndări toate visele şi aducându-i la încâlcita teorie a „amilenismului”.

Totuşi, Biblia, fără nici un înconjur şi în mod categoric şi invariabil, mărturiseşte că programul lui Dumnezeu este cu totul altul. Nu există niciun singur verset în Scriptură, care să afirme că această dispensaţie se va sfârşi în pace, ci, din contră, se arată clar că se va termina cu război. Nu există nicio dovadă în Biblie că, pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul acestei dispensaţii, lumea va deveni mai bună, din punct de vedere moral, economic, social, religios, ci, mai degrabă, condiţiile acestei epoci se vor înrăutăţi tot mai mult. Descriind zilele dinaintea încheierii actualei dispensaţii, Domnul Isus spune: „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie; vedeţi să nu vă spăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi” (Matei 24:6, 7).

Ceea ce este valabil în cazul naţiunilor este valabil şi în domeniul moral, căci apostolul Pavel ne descrie care vor fi condiţiile morale în zilele de pe urmă, în următoarele cuvinte : „Să ştiţi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu- i puterea” (2 Timotei 3:1-5).

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Din punct de vedere religios, va fi o vreme de apostazie. Întreaga mărturie a Scripturii

spune că tocmai înaintea venirii Domnului Biserica oficială va cădea într-o stare lumească şi se va lăsa de vestirea Evangheliei curate, ca să se îndrepte spre reforme morale, spre politică şi spre predicarea unei Evanghelii superficiale, lipsite de esenţa mântuitoare: sângele preascump al lui Cristos! Citiţi ce spune apostolul Pavel la 2 Timotei 4:3, 4: „Căci va veni o vreme când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” Ascultaţi, de asemenea, ce scrie apostolul Pavel fiului său [în credinţă] Timotei, în prima sa epistolă către acesta: „Dar Duhul spune lămurit ca m vremurile din urmă, unii se vor lepăda de la credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor, pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei care cred şi cunosc adevărul” (1 Timotei 4:1-3).

Am putea continua cu alte pasaje din Scriptură care ne spun că această epocă în care trăim se va sfârşi în război, apostazie, cădere de la credinţă, până când se va părea că creştinismul, morala şi civilizaţia au dispărut cu totul de pe pământ. Dar toate acestea se desfăşoară conform planului dinainte stabilit al lui Dumnezeu. El va îngădui oamenilor să dovedească faptul că inima lor este „nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea” (Ieremia 17:9), indiferent cât de mult te-ai strădui s-o educi. Singura nădejde pentru omenire este Isus Cristos, Prinţul Păcii. Oameni, când aveţi de gând să învăţaţi că toate trebuie să eşueze şi că toate vor eşua, atâta timp cât nu ne predăm pe noi înşine Lui?! „Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii, aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc” (Isaia 40:30, 31).

Să lăsăm acum programul zadarnic al omului şi să vedem care este programul lui Dumnezeu. Următorul eveniment mare din acest program va fi Răpirea Bisericii. Aceasta va fi urmată de perioada Marii Strâmtorări, care se va termina cu marea bătălie Armaghedon şi cu venirea Domnului împreună cu Biserica Sa, ca să-Şi întemeieze împărăţia Sa de pace universală. Dintre numeroasele, foarte numeroasele pasaje din Scriptură, daţi-mi voie să citez doar unul, din Ioel 3:1,2: „Căci iată că în zilele acelea şi în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului [este o referire la sfârşitul epocii, descrise în capitolul 2 din Ioel], voi strânge pe toate neamurile şi le voi pogorî în Valea lui Iosafat. Acolo Mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea.” Observaţi mesajul pe care Domnul ne porunceşte să-l vestim în aceste zile de pe urmă. S-ar putea să te surprindă faptul că Domnul ne porunceşte să spunem naţiunilor să se pregătească de război. Oamenii întreabă, pe bună dreptate: „Trebuie oare creştinii să sprijine programul de apărare al ţării lor?” Răspunsul e clar, dacă avem cunoştinţe despre planul lui Dumnezeu pentru zilele de pe urmă. Nu e altceva de făcut. Dintre toţi oamenii din ţară, care ar trebui să predice apărarea şi să apere necesitatea unui program uriaş de apărare, creştinii ar trebui să fie primii. Ascultaţi pasajul acesta din Ioel 3:9-11: „Vestiţi aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul! Treziţi pe viteji! Să se apropie şi să se suie

7

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>toţi oamenii de război! Fiarele plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii şi cosoarele în suliţe! Cel slab să zică: „Sunt tare!” Grăbiţi-vă şi veniţi, toate neamurile de primprejur şi strângeţi-vă. Acolo, pogoară Doamne pe vitejii Tăi!” Noi asistăm la împlinirea acestor cuvinte chiar sub ochii noştri. Fiarele de plug şi cosoarele sunt transformate chiar acum în săbii şi săgeţi. Noi ne transformăm uneltele noastre agricole în arme de război. Fabrici şi industrii întregi, care până acum erau angajate în producţia automobilelor, au devenit dintr-odată uzine de armament şi muniţii, în cadrul actualului program de apărare. Toate acestea sunt scripturale. Dumnezeu i-a poruncit lui Ioel să vestească acest lucru printre naţiuni. Când lumea va fi complet înarmată, fiecare naţiune pregătită, armatele constituite şi toată lumea va fi devenit un arsenal uriaş, atunci va veni marea bătălie pentru care se pregăteşte lumea în momentul de faţă. Aşa citim la Ioel 3:14-15: „Vin grămezi-grămezi, în valea Judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea Judecăţii. Soarele şi luna se întunecă şi stelele îşi pierd strălucirea.” Această întunecare a soarelui, a lunii şi a stelelor va fi, probabil, rezultatul norilor de fum din acest groaznic măcel, cauzat de norii avioanelor, care vor da foc acestei lumi. Apoi, când, după toate aparenţele, civilizaţia va începe să se clatine şi să piară, iar omenirea va fi pe punctul de a se distruge cu totul, va veni următorul eveniment. Citiţi şi celălalt verset din Ioel capitolul 3: „Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerul şi pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său; ocrotirea copiilor lui Israel” (Ioel 3:16).

Acesta va fi sfârşitul bătăliei. Domnul Isus Cristos va veni deodată pe pământ. El va pedepsi naţiunile care asupresc în prezent alte popoare; va elibera neamurile, care gem acum din greu sub jugul crunt al asupritorilor, şi va duce poporul Israel înapoi în ţara Palestinei. Isus va sta apoi pe tron ca să domnească şi să conducă lumea. Observaţi descrierea vieţii paşnice care va urma după aceea pe pământ, în versetele de mai jos: „În vremea aceea va picura must din munţi şi va curge lapte din dealuri, toate pâraiele lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieşi de asemenea din Casa Domnului şi va uda valea Sitim” (Ioel 3:18). „Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, iar puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi, copilul înţărcat va băga mâna în vizuina bazilicului. Nu se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr” (Isaia 11:6-9). Domnul să grăbească acea zi a bucuriei, când Cristos va domni peste mare şi uscat; Imperiul Lui se va întinde până la marginile pământului. Da, „Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi!” Amin.

Sfârsit

8

Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 22 - 29 mai 2016„14...Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, 15din

care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, 16şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru,17aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, 18să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; 19şi să cunoaşteţi dragostea lui

Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.20Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi,21a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin. " (Efeseni 3:14-21)

Ne vom ruga pentru toate familiile din Biserica Filadelfia, în special pentru cele care au persoane înaintate în vârsta şi bolnave, precum şi pentru cele care se confruntă cu probleme materiale, de sănătate sau de altă natură, mijlocind pentru ca fiecare, în problemele prin care trec, să trăiască în neprihănire şi să-şi întărească chemarea şi alegerea, ştiind că dacă fac lucrul acesta, nu vor aluneca niciodată.

Ne vom ruga pentru toţi tinerii din Biserica Filadefia şi pentru problemele acestora – întemeierea unei familii, nevoia unui loc de muncă, alte probleme de natura spirituală sau materială.

Ne vom ruga pentru familia fratelui Beniamin Fărăgău, greu încercată prin boala gravă prin care trece fiul lor Filip, mijlocind pentru ca în această încercare credinţa lor să nu se clatine.

Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel, Ţiflea Ion, Matei Elena.

NOTIŢE: