CUVÂNTUL AUTORILOR

Dedicăm această carte tuturor celor ce iubesc muntele şi respectă natura, ce doresc să cunoască frumuseţile Apusenilor şi să admire peisajele pline de contrast şi poezie ale masivului Muntele Mare. De asemenea, ne gândim la cei ce nu au avut prilejul să se lase pătrunşi de farmecul muntelui, şi pe care această carte sperăm să-i ajute să descopere comorile naturale şi etnografice ale zonei descrise.

Acesta este primul ghid turistic al masivului Muntele Mare. Este rezultatul unei îndelungate munci de documentare pe teren, de sute de zile. 90% dintre cele 75 de trasee turistice descrise an fost parcurse, pe jos sau pe bicicletă, cu carneţelul în mână, de Radu Mititean, autorul părţii de turism, restul itinerariilor fiind investigate de alţi membri ai Clubului de Cicloturism "Napoca". Partea generală a fost realizată împreună cu Arnold Kadar, preşedintele Clubului Geografic "George Vâlsan". Ne pare rău că nu putem însoţi textul ghidului de o hartă pe măsură. Autorii aşteaptă cu interes sugestiile, observaţiile şi comentariile Dumneavoastră pe marginea acestei lucrări, care este cu siguranţă perfectibilă.

Tipărirea acestui ghid s-a realizat În cadrul proiectului "Băişoara'96", finanţat Fundaţia Soros pentru o Societate Deschisă, căreia îi suntem recunoscători pentru generosul sprijin acordat astfel dezvoltării turismului în Muntele Mare. Dorim de asemenea să mulţumim locuitorilor din zonă, care ne-au îndrumat şi ne-au omenit, precum şi gazdelor noastre - cabanei "Muntele Băişorii” şi Salvamontului, de a căror ospitalitate şi sprijin am beneficiat.

Cluj-Napoca octombrie 1996Radu Mititean Arnold Kadar

INTRODUCERE

Munţii Apuseni ocupă un loc aparte în cadrul Carpaţilor Româneşti, prin varietatea peisajului, prin gradul ridicat de antropizare, prin valorile naturale şi culturale, istorice şi etnografice ale zonei.

Apusenii s-au bucurat în ultimele decenii de o mare dar inegală atenţie în literatura turistică, majoritatea ghidurilor, monografiilor şi hărţilor referindu-se numai la masivul Bihor-Vlădeasa cu celebrul paradis carstic Padiş şi la câteva atracţii izolate, cum sunt Cheile Turzii. Au rămas "în umbră" alţi munţi ce adăpostesc şi ei nenumărate obiective de mare valoare, iar unul dintre aceştia, ce aşteaptă să fie descoperit de turişti, este masivul Gilău-Muntele Mare.

Acest masiv este format din Muntele Mare şi Miwiţii Gilăului (unii autori disting şi o a treia grupă - Munceii Arieşului), care alcătuiesc din punct de vedere turistic o unitate funcţională. Diferenţa altimetrică şi de peisaj, precum şi gradul de antropizare diferit dintre Muntele Mare şi Munţii Gilăului ne îndreptăţesc însă să tratăm masivul Muntele Mare ca o unitate montană de sine stătătoare.

Staţiunea Băişoara este "inima" turistică a Muntelui Mare, prezentarea ei şi a împerjurimilor suprapunându-se în bună parte celei a masivului Muntele Mare, la care ne vom referi în continuare.

MASIVUL MUNTELE MARE

AŞEZARE. Muntele Mare este situat în Carpaţii Occidentali, în partea de nord-est a Munţilor Apuseni, între 46 grade 22 minute şi 46 grade 45 minute latitudine nordică şi între 23 grade 5 minute şi 23 grade 40 minute longitudine estică. Din punct de vedere administrativ, Muntele Mare se găseşte pe teritoriul judeţelor Cluj şi Alba.

LIMITE. Limita Muntelui Mare faţă de unităţile de relief învecinate se axează de-a lungul unor depresiuni şi văi bine individualizate: La E şi NE linia de separaţie faţă de depresiunea Iara - Vlaha - Săvădisla este marcată de o puternică dislocaţie, un front de falie, care determină o diferenţă de nivel de 300 - 400 de metri faţă de zona depresionară. Valea Arieşului se impune ca o limită clară spre S şi SE, mărginind masivul faţă de Munţii Trascău şi Munţii Metaliferi. Limita vestică este greu de fixat, cea convenţională fiind Valea Bistra, o discontinuitate importantă, dar legată mai mult de aspectul peisajului geografic, despărţind Muntele Mare de Munceii Arieşului, caracterizaţi printr-o mare densitate a aşezărilor de tip crânguri. În continuare, Muntele Mare se învecinează cu Munţii Gilăului, limita între cele două unităţi montane fiind reprezentată de Valea Someşului Rece, până la Gilău.

RELIEF. Masivul Muntele Mare constituie zona cea mai veche a munţilor Apuseni, împreună cu Munţii Bihor şi Munţii Vlădeasa, formează pivotul orografic al Apusenilor, dominând ca un bastion zonele înconjurătoare (Valea Arieşului, depresiunea Iara - Vlaha - Săvădisla, depresiunea Huedin). Nota dominantă a reliefului este dată de larga desfăşurare a suprafeţelor de nivelare, reprezentate de culmi largi cu aspect de platou, şi de văile puternic adâncite, adesea cu caracter de defileu (V. Iara, V. Someşului Rece etc.). Urmele evoluţiei îndelungate a acestor munţi sunt concretizate prin prezenţa celor trei suprafeţe de nivelare sincrone celor din Carpaţii Meridionali: Fărcaş - Cârligati (la 1600 - 1800 m altitudine), de o planitate remarcabilă, Mărişel - Măguri (1000 -1300 m), cu multe aşezări risipite de tip crâng, şi Feneş (600 - 800 m), mai puţin dezvoltată. Fiind înconjurat de zone depresionare joase şi văi adânci, Muntele Mare pare mai înalt şi mai masiv decât este în realitate. Altitudinea maximă se înregistrează în Vf. Muntele Mare, care cu cei 1826 m este al treilea ca înălţime în Apuseni, după Cucurbăta Mare (1849 m) şi Vlădeasa (1836 m).

GEOLOGIE. Substratul geologic prezintă o mare complexitate litologică şi structurală. Fundamentul acestui masiv îl constituie rocile cristaline vechi (din ciclurile orogenice prebaikalian şi baikalian), al căror grad de metamorfozare creşte dinspre periferie spre zonele centrale. Aceste roci metamorfice sunt reprezentate în principal din şisturi cloritoase şi sericitoase, gnaise, filite, amfibolite etc. În axul acestui fundament cristalin a fost injectată o puternică masă de granite sub forma unui batolit imens, cunoscut sub denumirea de Granitul de Muntele Mare. Pe latura sudică şi sud-estică îşi fac apariţia şi rocile sedimentare de diferite vârste. Dispunerea unei bare de calcare carbonifere în partea de SE, coroborată cu acţiunea de eroziune exercitată de factorii externi, a dus la apariţia unor abrupturi şi creste calcaroase spectaculoase (Scăriţa - Belioara, Vulturesele, Leurda - Leaşu) precum şi unor pitoreşti sectoare de chei (Cheile Runcului, Cheile Pociovaliştei, Cheile Poşegii etc.).

CLIMĂ. Muntele Mare prezintă un climat de munte cu anumite nuanţări ce decurg din poziţia

masivului faţă de circulaţia atmosferică dominantă şi masivele muntoase învecinate. Situat mai estic în cadrul Apusenilor, masivul Muntele Mare este "ecranat" de Munţii Bihor şi Vlădeasa, ce "fortifică" Apusenii spre vest. Că urmare, cantitatea medie anuală de precipitaţii este redusă (circa 1000 mm) în comparaţie cu cea din M.Bihor şi Vlădeasa (1200 - 1300 mm/an). Circulaţia generală a maselor de aer este din sector vestic. Această circulaţie explică şi amplitudinile termice anuale mai mici decât în Carpaţii Meridionali sau Carpaţii Orientali. Aceeaşi influenţă vestică determină căderea unor cantităţi mai mari de precipitaţii În vestul masivului şi pe versanţii cu expoziţie vestică.

Pe culmile înalte, la peste 1600 m, temperatura medie anuală se situează în jurul valorii de 2 grade Celsius, pentru ca la poale să se ridice la 7-8 grade Celsius. În luna ianuarie, pe culmi, temperatura medie este de -5 grade Celsius, la poale -l grad Celsius pe versanţii vestici şi sud-vestici şi -3 grade Celsius pe cei nordici şi nord-estici. În luna iulie, temperatura medie este de 10-11 grade Celsius pe culmi, iar la poale 17-18 grade Celsius pe versanţii nordici şi nord-estici şi 17-19 grade Celsius pe versanţii cu expoziţie sudică şi vestică. De exemplu, în staţiunea Băişoara, la altitudinea de 1370 m, temperatura medie multianuală este de 4,7 grade Celsius, iar cantitatea medie de precipitaţii de 977 mm/an, destul de redusă, din cauza situării într-o "umbră" de precipitaţii, cu fenomene evidente de foehn. Nebulozitatea prezintă valori ridicate, cu excepţia câtorva luni de toamnă şi de sfârşit de iarnă (octombrie, februarie).

HIDROGRAFIE. Reţeaua hidrografică aparţine bazinelor Mureşului şi Someşului. Arieşul colectează apele de pe versantul sudic, sud-estic, estic şi nord-estic (văile Bistra, Bistricioara, Valea Mare, Valea Caselor, Lupşa, Sartăş, Sălciuţa, Poşaga Ocolişul, Ocolişelul, Valea Ierii cu afluenţii ei...) iar Someşul Rece de pe versantul vestic şi nord-vestic (Valea Ursului, Irişoara, Săteanu, Făgetu, Negruţa, Păltiniţa, Căpriţa, Bârlogu, Râşca...). Regimul hidrografic reflectă condiţiile climatice specifice, înregistrându-se frecvente viituri iarna şi o scurgere maximă primăvara. De exemplu, Valea Ierii a înregistrat la Iara un debit mediu multianual de 3.16 mc/s ( 6,54 metri cubi/secundă în mai şi 1,73 mc/s în noiembrie). Odată cu realizarea sistemului hidroenergetic Someşul Cald, au fost deviate prin tunele de aducţiune apele văilor Iara, Calu, Şoimu, Dumitreasa, Negruţa, Someşul Rece ş.a. Cu această ocazie au apărut şi micile acumulări Bondureasa, Şoimu I şi Şoimu II, Calul, Dumitreasa, Someşul Rece (Izvorul Băii) şi altele. În mai multe locuri (Bondureasa, Gura Irişorii) se văd urmele vechilor haituri (baraje pentru plutărit).

Aici trebuie amintite fenomenele carstice din bazinul Poşaga: izbucurile de la obârşia Belioarei şi mai ales celebrele izbucuri Feredeu şi Bujor din Cheile Poşegii, din apropierea schitului Poşaga, unul mezotermal şi celălalt intermitent!

FAUNĂ. Fauna zonei este foarte bogată. Dintre mamifere amintim în primul rând ursul (Ursus arctos), care sălăşluieşte mai ales în bazinul superior al Văii Ierii şi Şoimului, de unde face frecvente incursiuni nocturne la nămaşele din munte, dând mult de furcă ţăranilor, apoi lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistreţul (Sus scrofa), cerbul (Cervus elaphus), căprioara (Capreolus capreolus), iepurele (Lepus europaeus), veveriţa (Sciurus vulgaris), nevăstuica (Mustela nivalis). Dintre numeroasele specii de păsări se evidenţiază acvila de stâncă (Aquila chrysaetos), specie foarte rară, ocrotită, ce cuibăreşte pe stâncăriile de la Scăriţa-Belioara, fluturaşul de stâncă (Tichodroma muraria), bufniţa (Buba bubo) şi corbul (Corvus corax). Dintre insecte amintim speciile rare de fluturi întâlnite în rezervaţia Scăriţa-Belioara, cum este Phybalapterie calligraphata.

VEGETAŢIE. Vegetaţia prezintă o evidentă etajare pe verticală. Se succed de la poale spre culmi păduri de stejar şi gorun, păduri de fag, mai sus amestec de foioase cu molid, apoi molidişuri şi în final etajul subalpin. Pajiştile alpine propriu-zise lipsesc, fiind suplinite de pajişti subalpine primare şi secundare, cu caracter de "poieniri", alcătuite în principal din rogoz alpin, păruşcă, tuporişcă, rugină şi tufe de ienupăr pitic. În acest segment al Munţilor Apuseni există elemente de mare interes din punct de vedere botanic. În rezervaţia Scăriţa-Belioara se întâlnesc suprapuneri de componente floristice care la prima vedere se exclud reciproc. Astfel, din stadiile glaciare reci au rezistat, în unica lor staţiune din Apuseni şi sub altitudinea lor obişnuită de apariţie, o serie de plante alpine şi subalpine, genţiana-cupă (Genţiana acaulis), genţiana-cupă de calcar (Genţiana duşii), strugurii ursului (Arctostaphillos itva-ursi). arginţica (Dryas octopetala), sângele voinicului (Nigritella rubra) etc. Tot aici se păstrează din timpul perioadelor mai calde ale erei glaciare o specie mediteraniană într-o staţiune cu totul izolată şi în cel mai nordic punct al arealului: săpunariţa galbenă (Saponaria bellidifolia). Din perioadele uscate şi reci se păstrează relicte stepice, precum laleaua pestriţă (Fritillaria montana), iarba firezului (Serratula raoliata) etc. Nu lipseşte de pe stâncăriile Scăriţei nici celebra albumiţă (Leontopodium alpinum), cunoscută şi sub denumirile (improprii) de floare de colţ sau floarea reginei.

Valoroasă din punct de vedere biogeografic este şi pădurea de pe platoul Scăriţei , alcătuită din

exemplare seculare de pin (Pinus silvestris), molid (Picea abies). Larice (Larix decidua), ienupăr (Juniperius communis şi Juniperius sabina), precum şi din brad. fag, carpen, scoruş, alun etc. într-un uimitor amestec. Pe stâncile Scăriţei apare şi tisa (Taxus baccata), specie ocrotită. Pe versanţii dezvoltaţi pe gresie lângă Belioara (Poşaga de Sus) apare o plantă ce nu creşte nicăieri în altă parte în lume: vulturica Poşegii, endemism strict local cu denumirea ştiinţifică Hieracium praebiharicum.

Masivul Muntele Marc mai adăposteşte elemente biogeografice relicte de mare valoare în turbăriile din zona izvoarelor Someşului Rece. Cunoscute sub denumirea de tinoave, asemenea turbării apar la altitudini ridicate, în condiţii climatice specifice pădurilor de conifere, pe roci silicioase impermeabile şi ape sărace în substanţe minerale nutritive. (Sunt mlaştini de tip oligotrof). Apar predominant pe terenuri plane, supuse unei umidităţi accentuate, unde lipseşte aerisirea şi există condiţii de acumulare a resturilor vegetale. Tinoavele se dezvoltă centrifug, având o formă convexă, bombarea la centru datorându-se creşterii rapide a muşchilor de turbă (Sphagnum şi Polytrichum) situaţi în zona centrală. De jur împrejurul lor se formează un inel mlăştinos cu apă acidă, unde îşi fac apariţia rogozuri, bumbăcăriţa, afinul, merişorul, răchiţele, roua cerului, cărora li se adaugă arbuşti piperniciţi (molid, pin. mesteacăn). Aici întâlnim relicte glaciare caracteristice tundrelor mlăştinoase, păstrate din timpul perioadelor glaciare: Carex mageltanica, Carex limosa, Carex pauciflora, drosera rotundifolia, Eriophorum vaginatum, Vaccinum oxycoccos. Tinoavele sunt cunosucte în această regiune sub denumirea de molhaşuri, iar două dintre ele au fost puse sub protecţie, constituind rezervaţia naturală Molhaşurile Căpăţânii.

Pe versanţii Văii Ierii, în câteva puncte, apare liliacul ardelenesc (Syringa josikea), splendid arbust cu flori roz, întâlnit numai în Apusenii nordici şi în Carpaţii Păduroşi.

AŞEZĂRI. Spre deosebire de Munţii Gilăului şi de Munceii Arieşului, Muntelui Mare nu-i sunt caracteristice satele risipite pe culmi, majoritatea fiind situate pe văi, la periferia masivului (Someşu Rece, Stolna, Finişel, Hăşdate, Liteni, Săcel, Băişoara, Maşca, Cacova Ierii, Iara, Surduc, Buru, Vidolm, Lunca Arieşului, Sălciua, Brăzeşti, Sartăş, Valea Lupşii, Lupşa, Bistra, Măguri-Răcătău etc.) sau pe văi, în interiorul masivului (Caps, Valea Ierii, Muntele Săcelului, Muntele Băişorii, Muntele Cacovei, Valea Vadului, Ocolişel, Lunca Largă, Runc, Ocoliş, Poşaga, Belioara, Săgagea, Orăşti etc.). Dintre puţinele aninate pe culmi, multe sunt situate mai mult în Munceii Arieşului, spre Ţara Moţilor (Runcuri, Novăceşti, Aroneşti, Poiana Bistrei, Cheleteni, Tomnatec, Dealu Capsei) şi puţine în nordul şi estul masivului (Plopi, Muntele Filii, Muntele Bocului, sau cătunele Ghermăneşti, Buşeşti, Oţeteşti, Balta, Vidreni, Râşca, Arsura, Păltinei, Gera, Murgeşti, Vâceşti etc.). De remarcat este faptul că centrul şi vestul masivului sunt total lipsite de aşezări permanente.

În schimb, în Muntele Mare întâlnim la mare altitudine, în locuri adesea foarte izolate, gospodării sezoniere, grupate în "nămaşe". La începutul lunii iunie, ţăranii urcă în fiecare an la munte, la aceste "colibe", case foarte simple, de obicei cu pământ pe jos, cu ferestre minuscule şi paturi acoperite cu paie, având de regulă o singură încăpere. Aici, în mijlocul pădurilor de molid, ei "muntăresc" până la începutul lunii septembrie cu toate animalele, neavând în sat culturi agricole cu excepţia unor mici parcele de cartofi. Satele unde locuiesc sunt situate adesea la zeci de kilometri de nămaş. Casele mari şi foarte arătoase stau astfel aproape părăsite toată vara, cu excepţia perioadei fânului. Astfel de nămaşe sunt Izvorele, Găbriana, Crinţ, Buhuia, Şesul Cald, Lăpşor,Tâlvele, Laita, Marginea, Măcrişi, Bălăcioaia, Făgetele, Pogăceaua, Căprăreţele, Filea, Runculeul Tomnatecului, Prislop, Vârtopeni, Motorăşti, Bărneşti, Smidele, Bucişeni, Căpăţăna, Ştirânifele, Picioragu, Runcu, La -Nedei, Fundoaia, Zboru, Letoasele, Blâjoaia, Fieşu, însoară, Hodireu, Bogdanii, Tina Bogdanului, Dumitreasa, La Popi, Urăşa, Făgetu, Negrele de Jos, Negrele de Sus, Dobrin, Negruţa etc. La majoritatea nămaşelor de pe teritoriul judeţului Cluj. văreazâ moţi din judeţul Alba.

Mai deosebite sunt nămaşele de la obârşia Văii Tisa, situate la o oră de mers de staţiunea Băişoara, şi anume Crucea Crencii, Bocşeşti, Ştiolnele şi Zăpodie, care sunt situate într-o zonă de fânaţ, prin faptul că ţăranii nu locuiesc aici vara decât în perioada fânului, în schimb vin iarna şi locuiesc cu animalele aici, neputând transporta fânul până în sat din cauza drumurilor proaste şi distanţelor mari...

Multe dintre satele de munte sunt într-o accelerată scădere demografică, generată de reducerea natalităţii dar mai ales de migraţia spre oraş, fenomen început încă din anii '20 dar devenit curent în ultimele patru decenii şi acelerat după 1990. Reducerea şi îmbătrânirea populaţiei se reflectă şi în abandonarea multor colibe sau nămaşe întregi (Buhuia, Straja) şi chiar dispariţia unor cătune permanente, cum au fost Inceşti şi Pleşeşti...

CĂI DE COMUNICAŢIE. Masivul Muntele Mare are o reţea de căi de comunicaţie mult mai deasă decât marea majoritate a munţilor din ţară.

Din Măguri-Răcătău până în Gilău, din Gilău prin Săvădisla şi Băişoara până la Buru şi apoi din

Buru pe Valea Arieşului până la Bistra, masivul este înconjurat de şosele modernizate (Din Bistra urcă pe V. Bistra un drum nemodernizat până în culmea principală, la Steaua, de unde trece la izvoarele Someşului Rece şi coboară pe firul lui până în Măguri-Răcătău, închizând patrulaterul).

Alte drumuri modernizate în afară de cele menţionate există numai 2, unul legând satul Băişoara de staţiunea Băişoara (trecând prin satul Muntele Băişorii), celălalt ducând din Băişoara în satul Valea Ierii. În schimb, majoritatea văilor sunt străbătute de drumuri nemodernizate (multe sunt forestiere), ce urcă frecvent până sus pe culmi (chiar pe Muntele Mare. la 1826 m, la unitatea militară) şi se leagă cu altele. De exemplu, se poate trece prin trei pasuri diferite din bazinul Văii Ierii în cel al Someşului Rece; se poate trece din valea Someşului în Irişoara, pe două drumuri, se poate trece şi din Dumitreasa în Negruţa, din Someşul Rece spre valea Răcătăului şi spre Someşul Cald etc.

Există un imens număr de drumuri de car şi de tractor care formează o reţea deasă prin întreg masivul. Interesant este că sunt mai puţine...potecile! Aceasta din cauză că relieful, fiind mai plat ca în alţi munţi, a permis cam peste tot localnicilor să circule cu carul.

TOPONIMIE. Este foarte instructivă o incursiune în toponimia acestui masiv, ca şi a altor locuri, pentru a redescoperi sensul arhaic al unor cuvinte, foste substantive comune ce nu mai au astăzi un înţeles pentru mulţi dintre noi, sau pentru a constata plasticitatea unor denumiri date de popor.

Izvorul Tisei, cu nenumărate meandre, se numeşte Apa Rătăcită, grupurile de stânci de pe Muntele Mare printre care şuieră vântul se cheamă Dubele, respectiv Piatra Cântătoare, iar imensul plat de la sud-vest de vârful Muntelui Mare a fost botezat Neteda. Muntele Mare nici nu putea fi numit altfel, strivind cu masivitatea lui orice "concurent". Vârful Pietrele Mărunte are într-adevăr zone de stâncării şi pietrişuri iar cabana Steaua se găseşte la o adevărată stea de drumuri ce pleacă în toate direcţiile.

Vârful Buscat înseamnă vârf cu tufărişuri, vreascuri (busc = vreasc). Colibele Zboru îşi trag .numele din sobor (= adunare), Runc este sinonim cu laz. curătură, prelucă, oaş, însemnând loc defrişat, poiană; Zăpodie înseamnă loc plat iar Piatra Groşilor şi Vf. Buturi derivă de la "groşi" (pădure cu trunchiuri groase) respectiv butură = buturugă. Crinţ vine probabil de la crintă (sculă utilizată la stână). Valea Huda indică îngustimea ei, Slănina Runcanilor înseamnă stâna runcanilor; Surduc înseamnă vale îngustă, defileu; Arsura indică modalitatea în care a fost runcuit locul respectiv; Boc este un anumit fel de buştean. Numeroase sunt toponimele sinonime cuvântului şa, care'au devenit cu timpul substantive proprii: Prislop, Curmătura, Prihodişte, Tarniţă. Belioara derivă din paleoslavul bel=alb. reflectând culoarea abrupturilor calcaroase, iar Dobrin, Dobruş, Valea Dobrii derivă de la dobru = bun. Bistra înseamnă "Repedea". Muncelul este un munte mic, Căpăţâna indică forma rotundă a acelui vârf iar Smida este o poiană cu zmeură. Şesul Craiului vine de la craină = margine, iar Pogăceaua este o turtă mică. Muntele Şovaru îşi trage numele de la şuvar = rogoz, colibele Ştiolnele de la ştioalnă = bulboană; Boinic este o pasăre răpitoare iar Ghergheleu înseamnă păşune. Irişoara vine probabil de la iris = nisip curat, În care nu cresc plante, in timp ce Iara ar putea deriva de la iar = mal râpos sau braţ sec al unui râu, sau de la iară = grâu de primăvară.

Fântâna Şpirului este legată de şpir - lanţ iar Pociovalişte deriva din paleoslavul pocilavişte = loc de popas. În sfârşit, Băişoara vine de la baie = mină, zona fiind un vechi şi important centru minier. Multe alte toponime sunt legate de vegetaţie (Făget, Arini, Frăsinet, Măcrişi, Plopi, Brădetu, Brădăţel etc.) sau de nume de persoane (Motorăşti, Bărneşti, Ghermăneşti, Oţeteşti, Buşeşti, Vâceşti, Murgeşti, Mâţeşti, Bogdanii, Dumitreasa, Balomireasa etc.).

Numele satului Capa provine de la "Casa Autonomă a Pădurilor Statului" ce avea odinioară o cabană în acele locuri; Despre Şesul Cald se spune în glumă că este un "cald nemţesc" (kalt), fiind o şa cu vânturi puternice şi întotdeauna răcoroasă. Se observă toponimele perechilor de sate ce atestă fenomenul de roire: Băişoara - Muntele Băişorii; Cacova - Muntele Cacovei; Săcel - Muntele Săcelului, Filea - Muntele Filii. Mai amintim faptul că în zonă izvoarele sunt denumite fântâni, iar păşunile din golul montan câmp.

Atragem atenţia asupra confuziilor ce pot să apară în cazul celor două principale sate ale comunei Măguri-Răcătău: Măguri, situat pe o culme înaltă, şi Răcătău, sat mai mic, dar reşedinţă a comunei, situat pe vale, localitate care acum se numeşte oficial "Măguri-Răcătău".

Pe marea majoritate a hărţilor ce cuprind zone din masivul Muntele Mare există numeroase greşeli în ceea ce priveşte toponimia, ca de exemplu: Şesii! Lupşanului apare ca Şesul Lupului sau Şesul Lupşelului, valea Huda este adesea Huza, Cracul Dobrunului figurează ca Cercul Dobrinului. vf. Testieşu ca Trestieşu, Urăşa ca Ureasa, Vf. Târtova apare ca Vf. Târlavii sau Vf. Târvalii, Valea Jgheburoasa ca Jdeburoasa, Valea Sălaşele ca V. Sălaşelor, V. Ierţa ca V. Herţa, V. Podurilor ca V. Pădurilor, în loc de Zboru scrie Sbaru, în loc de Fieşu găsim Tieşu etc.

ARII PROTEJATE. Ariile protejate sunt zone în care există elemente naturale sau construite

foarte valoroase, pentru care s-a instituit un regim deosebit, concretizat prin reguli specifice şi proceduri de supraveghere şi intervenţie în vederea menţinerii calităţii, păstrării echilibrului permanent îritre conservare şi valorificare şi asigurării unor relaţii armonioase cu vecinătăţile. Fiecare arie protejată este supusă prevederilor din actele normative generale cu implicaţii în protecţia mediului şi patrimoniului şi amenajarea teritoriului şi, în plus, are un regulament propriu ce stabileşte detaliat limitele ei, valorile ce fac obiectul protecţiei, restricţiile şi regulile ce trebuie respectate în acea zonă, supravegherea şi administrarea , stabilirea şi sancţionarea încălcărilor regulamentului etc. În masivul Muntele Mare se găsesc mai multe arii naturale protejate de importanţă naţională şi judeţeană, precum şi obiective ocrotite pe linie de patrimoniu cultural, cum sunt Ruinele Cetăţii Lita.

Rezervaţia geobotanică Scăriţa-Belioara (adesea numită, în mod greşit, Scărişoara-Belioara) se găseşte la 3 ore de mers spre sud-est din staţiunea Băişoara, pe teritoriul comunelor Poşaga şi Ocoliş (jud.Alba). Iniţiativa punerii sub protecţie a acestui areal a avut-o savantul Alexandru Borza încă din anii '20. Rezervaţia a fost înfiinţată prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr.886/1941, la propunerea Academiei Române, extinsă în 1958 şi reconfirmată prin decretul 287/1962 şi Deciziile 190/1962 a Sfatului Popular al Regiunii Cluj şi 175/1969 a jud.Alba. Rezervaţia cuprinde fânaţul Şesul Craiului, situat pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, şi în continuare pădurea de pe muntele Scăriţa, precum şi spectaculoasele abrupturi ce străjuiesc obârşiile văii Belioara (afluent al Poşegii), cu pereţi verticali, ţancuri semeţe, vâlcele întrerupte de săritori, brâne, creste ascuţite şi multe grote şi peşteri . Rezervaţia are o suprafaţă de 450 ha şi adăposteşte multe specii rare de plante şi animale anterior menţionate . Până în 1986. rezervaţia a fost îngrijită de un localnic inimos, paznicul Gligor Răfăila. Ulterior, rămasă fără pasionatul ei ocrotitor, a fost puternic agresată de lipsa de conştiinţă ecologică a oamenilor. Un incendiu de pădure a făcut mari pagube în 1993, dar mai grav s-a dovedit păşunatul necontrolat , stopat în 1994 prin reconstruirea gardului ce barează intrarea în rezervaţie (în cadrul unei mai ample acţiuni a Clubului de Ecologie şi Turism Montan "Albamont" din Alba Iulia). Rezervaţia Scăriţa-Belioara este un valoros teren de studiu pentru numeroşi botanişti şi alţi oameni de ştiinţă şi o atracţie turistică majoră, pentru a cărei conservare se recomandă evitarea părăsirii potecii şi se interzice păşunatul, camparea, facerea focului, culegerea oricăror plante şi orice activităţi ce pot dăuna mediului.

Acumularea Bondureasa este situată pe valea Iară. la vest de staţiunea Băişoara (3 ore de mers), între micul lac de acumulare Bondureasa şi confluenţa Văii Ierii cu pâraiele Măruţu şi Galbena.În acest perimetru. Valea Ierii, aflată aici nu departe de izvoaru.formează un mirific amfiteatru cu pereţi stâncoşi, cu creste, limbi de grohotiş şi ţancuri pe care se încumetă să crească ici şi colo mesteceni şi molizi piperniciţi. Zona este destul de izolată, accesibilă cu autovehicule pe drum forestier din Valea Ierii, dar având pentru drumeţi şi cicloturişti montani legături în toate direcţiile. Aici există un canton silvic şi o cabană forestieră Zona se găseşte pe teritoriul comunei Valea Ierii şi a fost pusă sub protecţie la propunerea Clubului de Cicloturism "Napoca", prin Decizia 147/1994 a Consiliului Judeţean Cluj interzicându-se deschiderea de cariere, ridicarea de noi construcţii şi alte activităţi ce pot dăuna mediului.

Staţiunea Băişoara este ea însăşi o zonă protejată (Decizia 147/1994 a Delegaţiei Permanente a Consiliului Judeţean Cluj), fiind interzise activităţile ce poluează sau degradează peisajul.' inclusiv ridicarea de construcţii a căror arhitectură nu se integrează armonios în cadrul natural.

Valea Ierii. Pitorescul Văii Ierii de la gura Văii Şoimului până în satul Caps şi în aval de satul Valea Ierii, până la Băişoara. atrage tot mai mulţi turişti. În ultimii ani s-au ridicat numeroase case de vacanţă iar luncile sunt folosite pentru campare. În vederea conservării frumuseţii ei, zona, situată pe teritoriul comunelor Valea Ierii şi Băişoara, a fost declarată, prin Decizia 147/1994 a Consiliului Judeţean Cluj, arie protejată de importanţă judeţeană, interzicându-se activităţile poluante şi cele ce pot să afecteze valoarea peisagistică. Regulamentul de urbanism se referă la zona satului de vacanţa proiectat la confluenţa cu valea Şoimului, unde valea Ierii se lărgeşte, formând o depresiune înconjurată de păduri falnice de molid şi abrupturi stâncoase, dar şi la celelalte sectoare. Accesul auto se face din satul Băişoara, mai greu pe cele trei drumuri neasfaltate ce vin din valea Someşului Rece. Drumeţii sunt aşteptaţi de cabana "Poieniţa". La gura Şoimului, o cabană găzduieşte vânătorii atraşi de parcul cinegetic din apropiere.

Cheile Ocolişelului sunt situate pe teritoriul comunei Iara, pe valea Ocolişelului, între satele Ocolişel şi Valea Vadului. Deşi mai puţin spectaculoase decât Cheile Runcului, situate mai la vest. Cheile Ocolişelului încântă prin sălbăticia văii, nestrăbătută de vreun drum sau potecă , impunând rarilor vizitatori să sară din piatră în piatră. Versanţii sunt în general împăduriţi, cu limbi de grohotiş şi rari pereţi verticali. Cea mai impunătoare formaţiune este "Cetatea" - un pinten stâncos ce se înalţă semeţ pe malul stâng. Accesul în zonă se poate face din staţiunea Muntele Băişorii, în 3-4 ore, pe valea Vadului sau pe culmea muntelui Boinic, sau de pe valea Arieşului. La propunerea Clubului de Cicloturism "Napoca", cheile au fost

declarate de Consiliul Judeţean Cluj zonă protejată de interes judeţean, prin Decizia 147/1994, fiind interzisă deschiderea de cariere, ridicarea oricăror construcţii şi alte activităţi ce pot degrada peisajul.

Alte arii protejate, situate spre periferia masivului Muntele Mare/zonei turistice Băişoara, sunt: Molhaşurile Căpâţânii, Defileul Someşului Rece, Cheile Dumitresei, Valea Someşului Rece, Cariera Corabia. Defileul de la Surduc.

Molhaşurile Căpăţânii sunt o rezervaţie situată între vârfurile Căpăţâna şi Balomireasa, pe un platou împădurit, la circa 1600 de metri altitudine, la limita Între judeţul Cluj (com.Măguri -Răcătău) şi judeţul Alba. Molhaşurile Căpăţânii sunt tinoave ce adăpostesc specii rare de plante, enumerate anterior. Pentru ocrotirea acestor valori, zona a fost pusă sub protecţie în 1969, fiind interzise orice activităţi de construcţii, exploatare sau alte modificări ale situaţiei actuale . Accesul din staţiunea Băişoara se face în circa 6 ore de mers, pe traseul marcat cu bandă roşie ce duce la Ursoaia, iar cu autovehicule se poate ajunge în apropiere urcând din Răcătău pe drumul de pe pe valea Someşului Rece, apoi până la capătul drumului forestier de pe pârâul Zboru. Drumuri forestiere leagă zona şi de bazinul văii Ierii şi de cel al Răcătăului . Dinspre sud, dinspre valea Arieşului, se poate veni pe drumul forestier ce trece din Bistra peste munte, pe la Steaua, în bazinul Someşului, sau pe jos, pe valea Bistricioarei său pe culmile ce urcă în muntele Balomireasa.

Defileul Someşului Rece. Someşul Rece formează între Gura Negruţei şi locul "La Luncuţă" un defileu adânc, pe vremuri sălbatic, azi străbătut de un drum nemodernizat, ce urcă abrupt, strecurându-se peste limbile de grohotiş şi pe sub pereţii de stâncă. pe unii dintre care există chiar scurte trasee de alpinism. Lângă un impresionant pinten stâncos înălţat în mijlocul văii se află un mic loc de parcare, unicul din defileu. Puţin mai amonte este gura Dumitresei. La capătul superior al defileului ajungem la barajul Someşul Rece. Defileul se găseşte pe teritoriul comunei Măguri-Răcătău şi a fost declarat de către Consiliul Judeţean Cluj ca zonă protejată, prin Decizia 147/1994, la propunerea Clubului de Cicloturism "Napoca", fiind interzise orice construcţii, cariere sau alte elemente ce modifică peisajul.

Cheile Dumitresei. Dumitreasa, după un parcurs domol (însoţit de drum forestier), formează pe ultima porţiune înainte de vărsarea în Someşul Rece un sector de chei sălbatice. Ele se găsesc pe teritoriul comunei Măguri-Răcătău şi an fost declarate În 1994, la propunerea Clubului de Cicloturism "Napoca", zonă protejată de interes judeţean, În care se interzice orice activitate umană, cu excepţia vizitării. O potecă firavă se caţără pe versantul stâng, deasupra apei ce curge vijelios în succesiuni de cascade Amonte de chei, dintr-un mic lac, apa este deviată prin subteran, scăzând debitul în chei şi permiţând turiştilor experimentaţi să meargă chiar pe firul pârâului. Vizitarea se poate face în circuit, plecând din defileul Someşului Rece şi întorcându-ne pe drumul forestier (ce evită cheile) sau continuând pe vale până la colibele La Popi şi apoi Dumitreasa, unde întâlnim marcajul bandă galbenă.

Valea Someşului Rece. Din satul Someşu Rece şi până aproape de Răcătău, valea Someşului Rece a atras prin lărgimea luncilor şi frumuseţea peisajului numeroşi clujeni care vin aici la iarbă verde ori şi-au ridicat case de vacanţă. Din loc în loc se găsesc cătune locuite permanent. Din punct de vedere administrativ, zona aparţine de comuna Gilău. Pentru a menţine calitatea mediului şi un aspect urbanistic atractiv pentru turişti. zona a fost pusă sub protecţie în 1994, reglementându-se ridicarea de construcţii şi interzicându-se activităţile poluante. Accesul În zonă se face pe şoseaua ce vine din Gilău prin satul Someşu Rece spre Răcătău. Numeroase drumuri neasfaltate şi forestiere fac legătura cu valea Ierii şi cu bazinul superior al Someşului Rece şi de acolo spre Arieş sau Someşul Cald. Două cabane întâmpină turiştii.

Cariera Corabia este un monument al naturii, situat pe teritoriul comunei Gilău, pe versantul vestic al muntelui Corabia, care îşi trage numele din forma sa ieşită din comun. Această zonă protejată de importanţă naţională ocroteşte rocile ultrametamorfice foarte vechi, de mare valoare ştiinţifică, care pot fi. numai aici. admirate la suprafaţa pământului de geologi şi turişti. Accesul este facil, pe şosea din Gilău la cabana Someşul Rece. iar de aici în circa 15 minute pe traseul turistic marcat cu cruce roşie ce intră pe valea Bârlogu şi duce apoi prin Păltinei, Mâţeşti şi Plopi spre cetatea Lila şi cabana Muntele Filii. În zonă este interzisă exploatarea rocilor sau altă activitate ce poale degrada acest unicat.

Defileul de la Surduc. Valea Ierii formează pe ultimul ei sector, din satul Surduc până la vărsarea în Arieş, un defileu cu pereţi înalţi, pe care pădurea alternează cu abrupturile stâncoase, duritatea rocii obligând râul să formeze spectaculoase meandre, pe care şoseaua le urmăreşte în serpentine strânse. Frumoasele lunci şi lipsa intervenţiei antropice (cu excepţia şoselei şi a unei cariere închise) atrag numeroşi turişti ce campează pe malul râului. Administrativ, defileul se găseşte pe teritoriul comunei Iara şi, la propunerea Clubului de Cicloturism "Napoca", a fost declarată prin Decizia 147/1994 a Consiliul Judeţean Cluj zonă protejată de interes judeţean, neadmiţându-se ridicarea de construcţii, activităţi industriale

poluante sau alte surse de degradare a peisajului.ALTE OBIECTIVE TURISTICE care merită a fi vizitate în Muntele Mare, accesibile din staţiunea Băişoara, sunt:- Cheile Runcului, situate pe valea Ocolişului, între satele Lunca Largă şi Runc, cu versanţi semeţi, cu

ţancuri şi arcade, străbătute fiind de un drum nemodernizat şi de de marcajul turistic cruce albastră;- Cheile Pociovaliştei, situate pe valea omonimă, amonte de satul Runc, pe traseul marcat cu triunghi

albastru, chei odinioară mai sălbatice, astăzi străbătute de un drum forestier;- Cheile Poşăgii, situate pe valea Poşegii, amonte de schitul Poşaga, prezentând spectaculoase verticale,

ţancuri şi creste, grohotişuri şi vâlcele şi adăpostind două fenomene carstice de excepţie - izbucurile Bujor şi Feredeu, precum şi o carieră în care găsim frumoase cristale de calcit;

- Mănăstirea Poşaga, situată la ieşirea din Cheile Poşegii, amonte de satul omonim, o adevărată bijuterie de sculptură în lemn, cu zidul de incintă decorat cu medalioane din mozaic reprezentând portrete nu ale unor sfinţi biblici, ci ale lui...Burebista, Decebal. Traian, Mircea,Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Cuza, Bălcescu, Brancuşi, Eminescu şi alte personalităţi istorice şi culturale, cu o statuie a lui Avram Iancu în curte şi cu chipul lui Horea, Cloşca şi Crişan sculptate pe poartă... De hramul mănăstirii, de Sântămărie Mare (15 august) se adună mii şi mii de credincioşi;

- Mănăstirea Băişoara, recent construită, situată pe valea Ierţa. pe şoseaua ce urcă din satul Băişoara spre Muntele Băişorii;

- Mănăstirea Lupşa, situată pe Valea Arieşului, amonte de satul Lupşa, cu biserica de lemn datând din sec.XV - printre cele mai vechi păstrate în Transilvania;

- Schitul de la Plopi, recent ridicat pe o muchie de deal, vizibil de la mari distanţe, accesibil din Muntele Rece, Valea Ierii sau Finişel;

- Ruinele Cetăţii Lita, amplasată într-un cadru natural foarte pitoresc, cu pereţi de stâncă şi păduri. Atestată documentar din secolul XIV (1324 - "Castrum Leta"), cetatea a avut un trecut foarte zbuciumat. Grav avariată ca urmare a exploziei magaziilor de pulbere la 12 februarie 1562, în urma unui asediu, cetatea cu zidurile ruinate îşi aşteaptă vizitatorii, conduşi de cele doua marcaje ce trec pe aici, urcând de La Poruţ (confluenţa Văii Ierii cu valea Buda) - cruce roşie, ce duce la Cab.Someşul Rece. respectiv triunghi roşu, ce duce la Liteni;

- Muzeul Etnografic din Lupşa, situat în centrul comunei, unul dintre cele mai interesante din ţară, realizat prin munca de o viaţa a regretatului profesor Pamfil Albu;

- monumentele eroilor de la Băişoara, Poşaga, Lupşa, Someşu Rece şi cimitirele eroilor de la Plopi.De asemenea, din staţiunea Băişoara se poate ajunge, într-o zi de mers, la Cheile Turzii, Defileul

Hăşdatelor, Cheile Borzeştilor, Defileul Arieşului de la Buru, la abrupturile Bedeleului, la peştera Huda lui Papară şi la Mănăstirea Sălciua etc., cu posibilitatea de a ne întoarce a doua zi, pe alt traseu.

Staţiunea Băişoara poate fi punct de plecare şi spre Gheţarul de la Scărişoara, Cheile Râmeţului, Cheile Întregalde, Detunatele, Colţii Trascăului, Cheile Aiudului, staţiunea Beliş-Fântânele etc., toate situate la o distanţă de 2 zile de mers.

INFRASTRUCTURI TURISTICE Spaţii de cazare În afară de staţiunea Muntele Băişorii, masivul nu mai dispune de alte structuri de primire decât la periferie (Cab.Someşul Rece, Hanul lui Popa din Băişoara, Vila "Poieniţa" de pe V. Ierii, camping-ul din Lupşa etc.). Cabana Muntele Filii nu mai funcţionează de mai mulţi ani, iar cabana Muntele Mare (Casa Pogăceaua), prezentă încă pe diverse hărţi editate în anii "80, a fost demolată acum...peste 30 de ani (!). Ideal pentru turele de mai multe zile este cortul. În lipsa lui, drumeţii pot găsi adăpost în satele din zonă, unde se fac primii paşi în agroturism, la mănăstirea Poşaga, la numeroasele cabane silvice şi forestiere din masiv (unele date oficial în circuit turistic) şi eventual la nevoie şi la zecile de "nămaşe"şi la tabăra şcolară Blăjoaia . În situaţii excepţionale se poate apela la unitatea militară de pe vârful Muntele Mare.

Marcaje turistice. Staţiunea Băişoara este punctul nodal al reţelei de marcaje turistice din masivul Gilău-Muntele Mare, de aici plecând marcajele: bandă roşie, spre Gheţarul de la Scărişoara; cruce roşie, spre Lupşa; cruce albastră, spre Ocoliş; cruce roşie, spre Băişoara şi bandă albastră, spre cab. Muntele Filii. Aceste marcaje fac legătura cu altele: triunghi albastru Scăriţa - Cheile Pociovaliştei - Runc; bandă galbenă Smidele -Bogdanu - Dumitreasa - Urăşa - Irişoara - Răcătău; cruce galbenă Piatra Groşilor - Bogdanu - Dumitreasa - Dobrin - Negruţa -Răcătău; triunghi roşu Dobrin - Plopi - Finişel şi triunghiul roşu La Poruţ - Ruinele Cetăţii Lita - Liteni; crucea roşie La Poruţ -ruinele cetăţii Lita - Plopi - Mâţeşti - Cab.Someşul Rece.

Marcajele au fost refăcute parţial în perioada 1985-1990 de Salvamont Cluj în colaborare cu membri actuali ai Clubului de Cicloturism "Napoca" şi un grup de pionieri, dar lipsa de stâlpi de marcaj şi

calitatea inferioară a vopselei, precum şi tăierile de arbori, furtul unor stâlpi şi vandalismul unor (ne)oameni au dus la degradarea lor prematură. Marcajele ce pleacă din staţiunea Băişoara, precum şi triunghiul albastru şi crucea galbenă anterior menţionate au fost din nou refăcute în vara anului 1996 de către asociaţiile turistice clujene Clubul "George Vâlsan" şi Clubul de Cicloturism "Napoca", prin munca voluntară a membrilor celor două cluburi şi a altor inimoşi - echipa Salvamont Cluj şi elevi de la mai multe şcoli din municipiul Cluj-Napoca. În primăvara anului 1997 se vor reface şi restul marcajelor.

Din păcate, modul de organizare a reţelei de marcaje din masiv nu este la ora actuală adaptat specificului Apusenilor şi situaţiei din teren. Sunt trasee ce merg pe vale, câte 10 km de drum forestier (banda albastră pe V. Huzii, crucea galbenă pe V. Negruţa), deşi paralel sunt culmi splendide, cu drumuri clare şi privelişti minunate. Culmea Piatra Groşilor - Cetatea Lita, în bună parte adevărata creastă principală a Apusenilor (cumpăna de ape între Someş şi Mureş), are pe trei porţiuni trei marcaje diferite, două cruci şi un triunghi... Alte marcaje leagă (foste) cabane, la periferia masivului, în timp ce culmi importante, mult mai atractive, nu sunt marcate. Sistemul de marcaje se cere revizuit, dar deocamdată, în lipsa unui for decizional de resort, la nivel naţional, se menţine reţeaua stabilită cu multe decenii în urmă, iar prezentul ghid, ca şi traseele pe teren, îl respectă.

Bibliografie turistică. Această broşură este primul ghid al masivului Muntele Mare. La sfârşitul anilor '80 s-a elaborat un ghid, ce urma să apară în colecţia "Munţii noştri", dar nu s-a mai tipărit. A apărut rezumat, în 1992, la editura Focul Viu, sub forma unei hărţi cu text pe verso: "Masivul Gilău-Muntele Mare" de P.Cocean (harta), C.Mititeanu (trasee turistice), C.Pleşa şi W.Schreiber. Descrierile de trasee sunt exacte, harta are însă inadvertenţe şi omisiuni.

În rest au existat doar articole şi schiţe publicate în diverse periodice ("Almanah turistic", "România pitorească") precum şi abordări sumare în cadrul unor lucrări mai generale (ghiduri de judeţ, ghiduri de văi, pliante ale Ministerului Turismului etc.).

STAŢIUNEA TURISTICĂ BĂIŞOARA

Staţiunea turistică Muntele Băişorii, cunoscută şi sub numele de Complexul Turistic Muntele Băişorii şi denumită în mod curent Staţiunea Băişoara este una dintre cele mai importante staţiuni turistice montane din judeţul Cluj şi din ansamblul Munţilor Apuseni, prin cadrul natural, prin accesibilitate , prin dotările existente, prin valorile naturale şi culturale din împrejurimi. Staţiunea actuală s-a dezvoltat în ultimele două decenii, iniţial aproape exclusiv pentru sporturi de iarnă. Acum este căutată de tot mai mulţi turişti în orice sezon, la sfârşit de săptămână şi în concedii, ca loc de odihnă şi de recreaţie dar şi ca punct de plecare în drumeţii şi de vizitare a diverselor obiective din regiune. Staţiunea este pusă sub protecţie, dar măsurile de asigurare a dezvoltării durabile încă nu au fost puse în practică decât în foarte mică măsură.

Istoric. Pe locul actualei staţiuni au existat, din vechi timpuri, gospodării de vară ale ţăranilor din Muntele Băişorii, sat atestat documentar la 1760 şi format probabil prin roirea satului Băişoara, atestat încă de la 1460. Prima cabană turistică a fost construită de ascociaţia turistică "Frăţia Munteană", înfiinţată la 21 noiembrie 1921 la Cluj (şi devenită ulterior secţia "Munţii Apuseni" a Touring-Clubului României), din conducerea căreia făceau parte Hmil Racoviţă, Valeriu Puşcariu. Iuliu Moldovan. Titus Vasiliu, Leon Daniello şi alte personalităţi. Inaugurată la 30 septembrie 1934 în przenţa a peste 500 de persoane, cabana dăinuie şi astăzi, proprietar fiind Regia Autonomă Judeţeană de Apă-Canal Cluj.

Conturarea actualei staţiuni a început după 1970. când s-au construit primele case de vacanţă iar turiştii au început să închirieze colibele ţăranilor. Evoluţia s-a accelerat după 1977-78. când s-a electrificat zona, s-a construit unui nou drum de acces. modernizat, un hotel şi un teleschi. Dezvoltarea staţiunii cunoaşte un ritm exploziv (şi din păcate puţin controlat) în ultimii ani. Profilul ei înregistrează o diversificare a utilizării, devenind dintr-o staţiune tipică de schi o atracţie turistică pentru, toate anotimpurile.

Aşezare.Cadru natural. Staţiunea este situată la obârşia pârâului Gera (izvor al văii Ierţa), pe culmile ce pleacă spre est din vârful Buscat (1676 m), pe teritoriul comunei Băişoara (jud .Cluj). la 46 de grade şi 32 de minute latitudine nordică şi 23 de grade şi 19 minute longitudine estică, la o altitudine cuprinsă între 1200 şi 1400 m, hotelul fiind situat la 1345 m (şi nu la 1385, cum figurează în multe locuri , de fapt altitudinea vechii cabane). Priveliştea este largă, deschisă spre Câmpia Transilvaniei, Cheile Turzii şi spre zări mai depărtate, în condiţii de vizibilitate bună putându-se admira munţii Maramureşului, Ţibleş. Rodnei. Călimani şi Făgăraş iar uneori şi Carpaţii Păduroşi. Gutâiul. Suhardul, Gurghiul, Munţii Harghita. Ciucaşul. De pe vârfurile din apropierea staţiunii se văd pe cer senin şi Şureanul, Parângul şi Retezatul, iar

în condiţii excepţionale, chiar Tatra Înaltă.Căi de acces. În staţiune se ajunge pe un drum modernizat, ce se desprinde din DJ 107M în

Băişoara şi urcă 10 km pe valea Ierţa până în satul Muntele Băişorii , apoi încă 8 km până în staţiune. (Distanţă Cluj-Napoca - staţiune: 60 km). Din staţiune mai pleacă trei drumuri nemodernizate: unul coboară în valea Vadului, unul urcă până pe Vf. Muntele Mare (1826, al treilea ca înălţime din Apuseni) şi unul coboară în Muntele Băişorii pe pârâul Crinţului. Afluxul turistic este mare, în special iarna şi la sfârşit de săptămână. Accesul obişnuit se face dinspre Cluj-Napoca sau Turda cu automobilul sau cu autobuze până în satul Muntele Băişorii, apoi pe jos 45' sau cu ocazii. Iarna există autobuze până în staţiune . Drumeţii au la dispoziţie itinerarii marcate de acces dinspre Valea Arieşului (Ocoliş . Lupşa), dinspre Someşul Rece (două marcaje din Măguri-Răcâtău). dinspre Valea Ierii sau Liteni, pe la cabana Muntele Filii şi dinspre Cheile Turzii prin Băişoara. În plus, multe alte trasee nemarcate (dinspre Ocolişel, Poşaga, Bistra, Blăjoaia, Bondureasaetc.).

Cazare. Cazarea în zonă se face la hotelul "Cabana Muntele Băişorii", ce dispune de 152 de locuri de cazare în camere cu 2 şi 4 paturi şi dormitoare comune, restaurant, bar de zi, club, centru de închirieri de echipament de schi şi centru de informare şi îndrumare turistică, precum şi la cabana "Metmont". În funcţie de locurile disponibile, se poate găsi cazare şi la cabanele aparţinând RENEL, Armatei , RAJAC, SC CUG, SC Transsilva, SC Electrqmontaj. vila "Ghiocelul" şi cabana "Constructorul" ale SC NAPOCA , cabane care cazează şi turişti obişnuiţi. În staţiune mai există cabana "Pionierul" a Palatului Copiilor din Cluj-Napoca. unde se organizează tabere şcolare şi cantonamente pentru sportivi, o cabană Salvamont , o cabană a Direcţiei Sanitare a jud. Cluj, o staţie meteorologică. Mai există peste 200 de case de vacanţă private precum şi posibilitatea de cazare la localnici, în vecinătatea staţiunii (15-25' de mers) aflându-se două cătune permanente (Vâceşti şi Gera) cu oameni primitori, precum şi mai multe grupe de gospodării sezoniere, unele chiar în staţiune, ce se pot iarna închiria. Loc de campare există vizavi de hotel.

Servicii. Spaţiile comerciale şi de alimentaţie publică sunt încă deficitare: există numai un singur restaurant (la hotel) şi un chioşc. (Alte două chioşcuri funcţionează rar şi neregulat). Staţiunea nu este racordată la reţeaua telefonică publică dar pentru situaţii deosebite se pot utiliza mijloace de telecomunicaţie ale cabanei meteorologice, ale cabanei Salvamont, ale cabanei Renel şi ale cabanei militare. Iarna funcţionează la hotel un centru de închiriere de material sportiv şi există monitori ce oferă cursuri de schi. În hotel funcţionează un salon de biliard şi se pot închiria jocuri ex şah, table, rummy etc. Zona centrală a staţiunii dispune de iluminat public. Toate cabanele mari au canalizare şi alimentare cu apă curentă, adusă de la captările de sub Şesul Cald. În staţiune există un punct Salvamont, ce asigură primul-ajulor iarna, în permanenţă, iar vara la sfârşit de săptămână.

Locuitori. În staţiune locuiesc permanent câteva familii (personalul diverselor cabane) , iar vara circa 10 - 15 familii de ţărani din Muntele Băişorii, staţiunea suprapunându-se peste două vechi nămaşe. În vecinătatea staţiunii se găsesc cătunele Gera (la 15' de mers) şi Vâceşti (la 20' de centrul staţiunii şi 5' de marginea ei). Cele două cătune aparţin satului Muntele Băişorii respectiv Muntele Cacovei.

Agrement. Se pot practica diverse sporturi şi jocuri, baza rămâne însă pe sporturile montane, pentru practicarea cărora există în zonă vaste posibilităţi, în special pentru drumeţie, schi alpin, schi de tură, ciclism montan, parapantă, în mai mică măsură schi fond, alpinism şi speologie. Detalii şi descrieri de trasee se găsesc în capitolele următoare.

În vecinătatea monumentului Crucea lui Avram Iancu, recent construit în centrul staţiunii, se organizează anual, în luna iulie, o serbare câmpenească şi manifestări comemorative.

POSIBILITĂŢI DE PRACTICARE A SPORTURILOR MONTANE ŞI A DIVERSELOR FORME DE TURISM

SCHI. Schiul alpin se practică mai ales în staţiunea Băişoara. care a fost creată chiar în acest scop. Sezonul de schi începe de regulă la sfârşitul lunii decembrie şi ţine până la mijlocul lunii martie, dar pe pantele de pe Buscat se schiază până în mai Staţiunea dispune de un teleschi funcţional , de 1035 m lungime şi 247 m diferenţă de nivel, şi de un altul neutilizat. În trecut au existat mai multe baby-schiuri. Sunt 6 pârtii de schi. de calitate diferită, şi anume: Pârtia Mare. Pârtia Nouă, Pârtia de Slalom (numită curent "Pârtia de special"), Pârtia Pionierul (iluminată, dar închisă publicului). Pârtia Constructorul şi Pârtia Militarilor În trecut a mai existat şi Pârtia Iancului, în prezent ocupată cu case de vacanţă. Dintre toate pârtiile, numai Pârtia Mare este folosii n regulat şi intensiv. Se organizează destul de numeroase competiţii de schi, inclusiv de tip "open".

Recent a apărut snowboarding-ul. Există o pârtie de săniuş naturală . În zonă sunt bune posibilităţi de schi de tură şi de schi fond, dar nu există încă o pârtie amenajată în acest scop.

Schi de variantă. Tot mai mulţi iubitori ai Băişorii, sătui de aglomeraţia pârtiilor, îşi iau schiurile în spinare şi pornesc spre înălţimi. Cea mai îndrăgită ţintă este vârful Buscat, pe care putem schia pe partea superioară a "pârtiei noi", unde zăpada se păstrează până În mai, pe pantele dinspre Bubuia şi dinspre Şesul Cald. Ceva mai depărtate sunt vârfurile Muntele Mare şi Pietrei. Mărunte. Masivul Muntele Mare se pretează însă în mod deosebit la schi de tură (turism pe schiuri), practic toate traseele de drumeţie fiind uşor accesibile cu echipament adecvat.

DRUMEŢIE. Staţiunea Băişoara este placa turnantă a turismului montan în masivul Gilău-Muntele Mare. fiind totodată situată pe axa strategică de circulaţie turistică reprezentată de creasta principală a nordului Munţilor Apuseni. Zona se pretează atât pentru plimbări şi circuite scurte în împrejurimile staţiunii Băişoara, cât şi pentru ture mai lungi, de o zi sau mai multe , în circuit sau de traversare a masivului. În această lucrare au fost descrise un mare număr de trasee. Precizăm că timpii de mers sunt calculaţi pentru un drumeţ mediu antrenat, purtând rucsac mare, adică pentru o viteză de 4 km/h pe teren plat, şi nu include pauzele mai lungi. Cei bine antrenaţi şi fără bagaj mare pot parcurge traseele într-un timp mai redus.

Posibilităţile de turism pedestru sunt practic nelimitate, orice drumeţ cu experienţă putând să parcurgă şi alte trasee în afara celor descrise. Localnicii întâlniţi în cale ne vor fi întotdeauna de folos pentru orientare, hărţile şi busola fiind în multe porţiuni practic inutile din cauza reliefului plat, împădurit şi a numărului foarte mare de ramificaţii. Cu excepţia zonei rezervaţiei Scăriţa-Belioara, traseele de drumeţie se desfăşoară pe drumuri şi poteci late, cu pantă mică şi grad redus de dificultate. Atenţie! În zona înaltă, în pădure, zăpada se păstrează până la sfârşitul lunii mai, creând condiţii asemănătoare turelor de iarnă şi făcând dificilă şi lentă parcurgerea traseelor turistice.

CICLISM MONTAN. Zona este excelentă pentru practicarea cicloturismului/ciclismului montan, fiind foarte bine studiată În acest sens. Toate drumurile forestiere şi de car/tractor şi traseele de drumeţie descrise se pretează, cu câteva rare excepţii, la parcurgerea cu bicicleta de munte.

ALPINISM. Posibilităţi de practicare a alpinismului/escaladei sportive se găsesc pe abrupturile de la Scăriţa-Belioara şi în Cheile Poşegii, mai puţin în Cheile Runcului şi aproape deloc în Cheile Ocolişelului şi Cheile Pociovaliştei. Câteva pitoane există şi în defileul Someşului Rece. În pereţii de la Scăriţa există mai multe trasee pitonate, unele de gradul 5, dar ele sunt extrem de rar parcurse de căţărători.SPEOLOGIE. Există posibilităţi în zona Scăriţa, unde există nenumărate grote şi mai multe peşteri, inclusiv fenomene spectaculoase cum este Coşul Boului, o imensă grotă, cu un portal de peste 60 m înălţime, cu tavanul străpuns de o gaură circulară cu diametrul de zeci de metri... Peşteri se găsesc şi în Cheile Runcului, ca de exemplu Peştera de la Runc, cu o lungime cartată de 378 m şi o denivelare de 63 m.

PARAPANTĂ. Se practică iarna pe pârtiile din staţiune precum şi tot timpul anului pe versanţii Văii Vadului, la Scăriţa-Belioara, pe Vârfuiata (aproape de Ocoliş) şi în zona Cetăţii Lita, ultimele două zone fiind printre cele mai prielnice (şi frecventate) din nordul Munţilor Apuseni.

TURISM DE IARNĂ. Drumeţia în condiţii de zăpadă, eu excepţia traseului sat Muntele Băişorii - staţiunea Băişoara - Şesul Cald şi a potecilor din imediata vecinătate a staţiunii Muntele Băişorii şi a cătunelor din munte, o recomandăm numai celor bine echipaţi, antrenaţi, experimentaţi şi având printre ei un bun cunoscător al masivului, mai ales dacă se aventurează spre zona înaltă! Muntele Mare este departe de sălbăticia şi caracterul alpin al crestei Făgăraşului, Retezatului, Parângului, Pietrei Craiului sau Munţilor Rodnei iarna, dar în perioada decembrie - aprilie marcajele sunt de puţin folos, drumurile şi potecile nu se disting iar viscolul şi ceaţa pot apărea oricând, "din senin", creând probleme nebănuite . În zona Scăriţa, avalanşele sunt frecvente Traseul triunghi albastru este interzis iarna. Pentru turele de iarnă recomandăm schiuri sau rachete de zăpadă.

TRASEE TURISTICE MARCATE

Aşa cum am arătat, există un important număr de trasee marcate , descrise în continuare, în ambele sensuri de mers. Pentru cele în sens invers, notate cu "B"(spre staţiunea Băişoara) descrierea este mai sumară, fiind utilă şi citirea celei a traseului "A". Pentru marcajul bandă roşie, ce urmează creasta principal;!, nu am oprit descrierea la marginea masivului Muntele Mare. în şaua La Steaua, ci am dat-o până la capăt, la Gheţarul de la Scărişoara. Toate descrierile sunt amănunţite, permiţând parcurgerea traseului în cauză şi ftiră ajutorul marcajului turistic.

l A. STAŢIUNEA BĂIŞOARA - ŞESUL CALD MUNTELE MARE - SMIDELE - CĂPĂŢÂNA BALOMIREASA - STEAUA - APA CUMPĂNITĂ PETREASA - ŞAUA URSOAIA - GHEŢARUL DE LA SCĂRIŞOARAMarcaj: bandă roşie Durata: 17-20 ore Caracter: Marcaj ce urmează creasta principală a masivului Gilău - Muntele Mare, făcând în pasul Ursoaia racordul cu munţii Bihor-Vlădeasa. Recomandat drumeţilor antrenaţi ş i cicliştilor montani cu o bună pregătire. Iarna recomandat dincolo de Muntele Mare numai cunoscătorilor buni ai traseului corespunzător echipaţi, de preferinţă dotaţi cu schiuri de tură.

În centrul staţiunii Băişoara, în faţa hotelului, una din săgeţile de pe stâlpul de marcaj ne indică direcţia de plecare, spre vechea cabană, pe lângă care trecem în urcuş, intrând în pădure. După câteva sute de metri intersectăm culoarul teleschiului şi imediat traversăm Pârtia Mare, în zona "platului", unde poteca se bifurcă. Marcajul urmează ramura superioară, urcând prin pădure paralel cu pârtia , apoi prin rarişte, ajungând la 20-30 de minute de la plecare în şaua La Plopiş, unde întâlnim un drum carosabil. Alte drumuri duc spre dreapta, spre Crinţ şi Buhuia. Ne angajăm înainte, pe "drumul militar", pe care îl vom urma, cu mici deviaţii, până pe Muntele Mare. Mergem prin pădure, ocolind vârful Buscat (1676 m) pe versantul dinspre Valea Vadului, care curge în stânga noastră.

După circa o oră de la plecare ajungem la Şesul Cald, poiană în care întâlnim colibele de vară ale locuitorilor din Muntele Cacovei. Din această şa largă între vârfurile Buscat şi Pietrele Mărunte continuăm pe drum, întâlnind curând marcajul cruce roşie, ce vine de la cab .Băişoara pe un alt drum şi ne va însoţi până aproape de Muntele Mare. Urcăm lin, apoi traversăm pe curbă de nivel mai multe izvoare ale Pârăului Negru, ocolind prin dreapta Vf. Pietrele Mărunte (1735 m) şi coborâm în larga şa La Poduri. În stânga. Valea Podurilor izvorăşte dintr-o întinsă mlaştină. În faţă se ridică Vf.Muntele Mare (1826 m). Marcajul taie serpentinele drumului atât la coborâre cât şi la începutul urcuşului, când facem o scurtă pauză la un izvor din dreapta. pentru a ne aproviziona cu apă.

Ajunşi din nou la drumul carosabil îl urmăm spre stânga. Când acesta coteşte spre dreapta, marcajul cruce roşie se desparte de noi, îndreptându-se în direcţia Lupşa. După alţi 500 m pe drum, când acesta coteşte spre stânga, îl părăsim, la 3 ore de la plecarea din staţiune, admirând pentru ultima oară abrupturile Bedeleului şi Scăriţei şi celelalte culmi dinspre est şi sud-est. Prindem un drumeag înierbat. O lungă traversare pe curbă de nivel, în cursul căreia avem splendide panorame spre bazinul Văii Ierii, ne conduce pe sub Vf. Muntelui Mare, care rămâne în stânga.

Când începem coborârea întâlnim un drum de camion ce vine din stânga-spate , dinspre vârf. Trecând peste 7 podeţe de beton ajungem la o cabană pastorală, unde întâlnim două drumuri ce vin din stânga: unul coboară dinspre Neteda, celălalt a urcat din Bistra pe Valea Mare. Continuăm să coborâm până în şaua Prislo/i (1621 m), unde întâlnim nămaşul la care vărează moţi din Bistra Intersectăm un drum de tractor ce urcă din Valea Mare, coborând în dreapta la capul drumului forestier de pe Valea Ierii. Urcăm oblic-dreapta, scurtând serpentinele drumului, apoi îl reîntâlnim şi continuăm pe el, lăsând în stânga vârful Prislop (1729 m). La al doilea podeţ de beton ne aflăm la o bifurcaţie de trasee: Înainte continuă pe drum marcajul cruce galbenă, ce duce spre Răcătău (6 ore) prin Bogdanii - La Tină - Vf. Dumitreasa - Dobrin -V. Negruţa. Marcajul bandă roşie o ia spre faţă-stânga, pe o potecă înierbată. Traversăm Pârâul Şpirului, ce izvorăşte din dreaphi noastră, de sub Vf. Piatra Groşilor (1756 m), şi urcăm lin până la drumul care a făcut un ocol pe sub vârf.

Continuăm încă 300 de metri pe drum şi. când acesta coteşte spre dreapta, (îndreptându-se spre cabana Bogdanii) îl părăsim şi coborâm În faţă pe platul păşunii Munceloasele. Drumul e iniţial înierbat dar se conturează mai bine când panta scade. Cotim uşor spre dreapta, întâlnim un drum ce vine din stânga din valea Devii urcând pe pârâul Şpirului şi intrăm în pădure. Traversăm un pârâu şi ajungem la o bifurcaţie unde ţinem stânga. La următoarea bifurcaţie ţinem dreapta şi ieşim în poiana Smidele. În stânga se văd două nămaşe, Smida Costineştilor şi Smida Şuveieştilor.

Aici, în locul numit Crucea Bătrânei, vine din dreapta, de pe platoul Bogdanu, marcajul bandă galbenă. Urmează o trifurcaţie a drumului, la trecerea unui pârâu. Noi îl urmăm pe cel din mijloc şi urcăm spre platoul Muntele Mic. Ieşim pe platou. Lângă mlaştină intersectăm un drum, apoi traversăm o scurtă pădure. Urmează u succesiune de trei ramificaţii: la prima ţinem stânga, la a doua dreapta, iar la cea de-a treia, întâlnită după ce trecem de un pârâu şi o bancă, lăsăm înainte-stânga drumul ce duce spre Poiana Bistrei şi cotim dreapta - sus, intrând în pădure.

După 1,5 km coborâm în vastitatea poienii Căpăţâna. Trecem un pârâu apoi lăsăm în stânga un

mare nămaş, de la care porneşte un drum înierbat spre Poiana Bistrei. Mai multe drumuri de tractor urcă spre dreapta, apoi. lângă liziera pădurii, un drum bine bătut o ia la stânga pe valea Bistricioara. Intrăm în pădure pe Drumul Clujului. După mai mulţi kilometri ajungem În luminişul La Tină. Porţiunea mlăştinoasă e scurtă dar dificil de traversat Suntem în zona rezervaţiei Molhaşurile Căpăţânii, ce ocroteşte flora relictă din aceste tinoave de altitudine.

În curând traversăm mai multe pâraie şi ajungem în imensul gol al Balomiresei, al cărei vârf (1632 m) rămâne în stânga. Lăsăm câteva drumuri înierbate să coboare paralel cu liziera spre dreapta, pe pârâul Zboru. Când drumul nostru, acum înierbat, coteşte progresiv şi urcă spre stânga (îndreptându-se spre colibele Ştirăniţe), îl părăsim şi continuăm înainte (nord-vest), urmărind marcajul aplicat pe lespezi de piatră "plantate" de marcatori în păşune, întâlnim încă un drum ce urcă din dreapta. O ramificaţie se desprinde spre stânga; Noi urcăm lin spre vest pe axul principal al poienii, ce se îngustează treptat.

În cale întâlnim o cruce de metal. Coborâm şi ajungem la colibele Picioragu. De aici ne orientăm spre dreapta (N-V) prin pădure, într-o poiană întâlnim un drum ce vine din stânga, de la Runcu. La circa 2 km de la Picioragu ieşim în întinsa păşune de la obârşia văii Brădeana, care, împreună cu Zboru. formează în aval Someşul Rece. Drumul coteşte la dreapta, pe vale în jos; noi rămânem pe curba de nivel, pe poteca înierbată, ce înconjoară izvorul Brădenii şi se orientează spre nord, paralel cu valea. Ajungem la colibele La Nedei. Vizavi, peste vale. observăm nămaşul Fundoaia. Drumul nostru coteşte spre stânga şi intră în pădure. Un coborâş de circa 3 km ne scoate la Steaua, unde înnoptăm în cort sau la unul din cele două cantoane silvice.

Aici se sfârşeşte creasta masivului Muntele Mare. În continuare vom pătrunde în Munţii Gilăului. Suntem într-o şa, la izvoarele văii Răcătăului. Spre dreapta-spate urcă un drum forestier ce trece în valea Someşului Rece. pe care coboară spre Gilău, dând o multitudine de ramificaţii. La dreapta începe şi drumul forestier ce însoţeşte Valea Răcătăului până la Dobruş. Spre stânga, şoseaua coboară în Bistra (23 km), în valea Arieşului. dând, după circa 200 m de la şa, o ramificaţie spre dreapta, ce duce în vasta reţea de drumuri ce uneşte puzderia de cătune moţeşti de pe versantul sudic al masivului.

Noi începem urcuşul pe un drum de tractor, uşor de urmărit. Tot prin pădure ajungem într-o tăietură în culme şi. lăsând în dreapta vârful Costeasa, coborâm în poiana La Garduri. De La Garduri, unde întâlnim caracteristicile "colibe", un drumeag coboară spre stânga, un altul se ramifică la dreapta pe valea Izvoru. Peste circa 250 m de mers, la capătul poienii, după ce am început urcuşul, lăsăm succesiv două drumuri ce intră la dreapta în pădure şi imediat părăsim drumul principal (ce o ia la stânga , tot pe curba de nivel, spre versantul arieşean) şi, urcând câteva zeci de metri, prindem un drum de care ce intră la dreapta în pădure.

După aproape un kilometru ieşim într-o plantaţie tânără Drumul devine înierbat şi destul de neclar. Urcăm într-o şa Între Vf. Lămăşoaia (1578 m), În stânga, şi Toaderu (1602 m), în dreapta. Aceste două vârfuri par gemene şi sunt uşor de recunoscut de la mari depărtări . Intersectăm perpendicular un drum mai bine conturat şi începem o coborâre lină pe o potecă înierbată, foarte slab vizibilă , spre nord-nordvest. (Alte două poteci merg spre înainte-dreapta la casele de sub vârful Toaderu. respectiv spre faţă-stânga).

Curând vine din stânga un alt drum de care. Urcăm pe el. printre fâneţe îngrădite, ajungând la nişte izvoare, bun loc de popas. Urmează un coborâş prin pădure şi poiene, spre stânga, ce ne scoate, după circa un kilometru, într-o largă şa. Lăsăm câtevii colibe în dreapta şi intrăm pe versantul sudic al muntelui Citeni (1505 m), începând o lungă traversare, pe curba de nivel (Drumul mai bun coboară spre stânga), ce oferă o largă privelişte spre vale;) Arieşului.

După circa doi kilometri întâlnim un drum foarte frecventat. ce urcă din stânga , din cătunul Pătruşeşti. Suntem în şaua Apa Cumpănită, unde întâlnim un fenomen foarte interesant: Pârâul, iniţial izvor al văii Arada, a fost captat de valea Broscaru, dar incomplet, astfel că el ajunge în şa şi se împarte, îndreptându-ş! apele atât spre Arieş cât şi Spre Someş. În şa există un punct de colectare a fructelor de pădure.Un drum de camion coboară spic dreapta pe valea Broscaru spre Gitipu.

Traseul continuă pe malul drept al pârâului. Peste apă încep mai multe drumuri de car ce urcă spre Vârful. Este unul din puţinii munţi din zonă cu pante pronunţate, cu aspect alpin, fapt pentru care a fost numit simplu Vârful. Intrăm în pădure şi, după circa 1 km de urcuş pe drumul adâncit de ape. ajungem la colibele Şesul Buzii. Lăsăm două ramificaţii spre dreapta-sus (ce urcă spre Vârful şi colibele Zănoagele) şi unul la stânga şi continuăm urcuşul oblic, prin păşune, pe o potecă înierbată, ajungând în şaua Petreasa, în apropierea căreia întâlnim din nou colibe.

Spre Valea Arieşului se deschide o panoramă încântătoare într-un uriaş amfiteatru se desfăşoară crângurile satului Horea (Arada) - Dealul Lămăşoi, Teiu, Preluca, Baba, Pătruşesti. Zărneşti, Giurgiuţi, Şuteşti, Petreasa, Trifeşti, Dârleşti, Mătişeşti... Mai multe drumuri bine conturate urcă din stânga, din

Giurgiuţi. Spre nord, un drum se îndreaptă prin pădure spre Şeştină, dând ulterior nenumărate ramificaţii spre Poiana Horea, Dobruş, Mărişel. La dreapta-spate, un alt drum urcă pe muntele Frânturile.

Noi intrăm după o atentă orientare pe un drum îngrădit, ocolind pe curbă de nivel platul vârf Petreasa, ce rămâne în dreapta noastră, începem un coborâş; la o ramificaţie ţinem dreapta şi, prin pădure, ajungem la un alt grup de colibe. Continuăm pe un drum înierbat, într-o şa ţinem stânga şi ocolim primul vârf al Dealului Coachii (1415 m) şi întâlnim un drum bun ce vine din stânga , dinspre cătunul Petreasa. Ajungem într-o şa (unde se află o gospodărie şi de unde coboară un drum spre dreapta, spre Poiana Horea), apoi, după un scurt urcuş, ţinem tot stânga şi ocolim şi al doilea vârf al Dealului Coachii pe versantul dinspre valea Bulzu.

În uşoară coborâre trecem pe la un izvor bun şi intrăm în pădure. Imediat străbatem poienile Oşorhei (într-una întâlnim o colibă) şi după un parcurs mai lung, urmărind atent marcajul pe drumul de altfel bine conturat, ajungem la nămaşul Stăuin. Aici intersectăm un drum ce vine din dreapta dela Poiana Horea şi coboară spre Mătişeşti. Urmează încă un kilometru de pădure, apoi poiana Ursoaia, şi, imediat, şaua cu acelaşi nume, în care intersectăm şoseaua Huedin - Beliş - Poiana Horea - Albac.

Din şaua Ursoaia intrăm în masivul Bihor-Vlădeasa. Marcajul bandă roşie continuă pe un drum carosabil (accesibil doar vehiculelor de teren) în direcţia peşterii Gheţarul de ia Scărişoara, până la care mai sunt 12 km.

Trecem pe lângă câteva case. apoi, la intrarea în pădure, lăsăm în stânga un drumn de tractor mai greu de observat, care coboară spre izvorul Aradei, la Dârnini, nume cu rezonanţă deosebită pentru speologi. După o succesiune de pâlcuri de pădure şi poieni ajungem în marea poiană Mărşoaia. Drumul, aici foarte pietros, urcă pe vârful Clujului (1399 m) şi ajunge la casele Zăpodie.

De aici, de la Zăpodie, continuăm pe drum şi, după un kilometru, ajungem la o ramificaţie: Spre stânga coboară o şosea prin Cheile Ordăncuşii spre Garda de Sus. Noi continuăm înainte, ajungând după 300 m la Rânjeşti, unde se ramifică spre dreapta traseul marcat cu bandă albastră, ce conduce prin Călineasa la Padiş. Mai departe trecem prin cătunele Stânişoara şi Ocoale, până la Gheţar. Aşezate pe un platou carstic, aceste cătune sunt printre cele mai pitoreşti aşezări din Apuseni. Casele moţilor nu an fundaţie: toate sunt în pantă, sprijinite la colţuri pe bolovani sau stive de butuci. Acoperişurile, de şindrilă (sau de paie, hi grajduri), sunt foarte ţuguiate, reprezentând adesea 2/3 din înălţimea casei. Totul se construieşte exclusiv din lemn, deşi unele case ridicate în ultimii ani nu mai respectă integral stilul tradiţional.

Ajungem la celebra peşteră Gheţarul de la Scărişoara. amenajată parţial pentru vizitare. În fundul unui larg aven, de 50 m adâncime, se află un imens bloc de gheaţă estimat la peste 50000 metri cubi. În adâncuri sunt şi două sectoare fără gheaţă. Rezervaţia Mare şi Rezervaţia Mică, cu regim de rezervaţie ştiinţifică. Bine îmbrăcaţi coborâm în spirală, pe scările metalice observând flora de pe pereţii avenului, organizată în benzi circulare, corespunzătoare temperaturii, care la baza avenului este aproape de O grade Celsius. Este exact stratificaţia vegetaţiei pe ui munte de peste 2500 de metri, dar în miniatură şi inversată! În peşteră se fac studii ştiinţifice de către Institutul de Speologic "Emil Racoviţă" din Cluj-Napoca ( Este cel mai vechi institut speologic din lume!) După vizitarea Sălii Mari şi a "Bisericii" cu stalactitele, stalagmitele şi coloanele ei de gheaţă, ieşim din subteran, putându-ne continua drumul spre Garda de Sus sau spre Padiş.

1B. GHEŢARUL DE LA SCĂRIŞOARA - ŞAUA URSOAIA PETREASA - APA CUMPĂNITĂ - STEAUA BALOMIREASA - CĂPĂŢÂNA - SMIDELE - MUNTELE MARE - ŞESUL CALD -STAŢIUNEA BĂIŞOARAMarcaj: bandă roşie Durata: 17-20 ore Pentru detalii a se vedea şi traseul 1 A.

De la peştera Gheţarul de la Scărişoara avem de mers 12 km pe un drum carosabil (recomandat însă numai vehiculelor "de teren", şi, desigur, bicicletelor de munte!), până în şaua Ursoaia După cătunul Gheţar urmează o porţiune de pădure, apoi trecem prin cătunele Ocoale şi Stânişoara. La casele Rânjeşti se desprinde spre stânga marcajul bandă albastră, ce duce prin Călineasa spre Padiş. Peste 300 m se ramifică la dreapta drumul carosabil ce coboară prin Cheile Ordâncuşii spre Garda de Sus Urcăm prin pădure şi ieşim la casele Zăpodie. Trecem peste Vf. Clujului (1399 m) şi coborâm în marea poiană Mărşoaia. Urmează o succesiune de poieni şi porţiuni de pădure şi ieşim în şaua Ursoaia, unde intersectăm drumul nemodernizat ce vine de pe Someş, din Poiana Horea, şi coboară la dreapta spre Albac.

Continuăm pe culme, intrând în masivul Gilâu-Muntele Mare. În 15 minute ajungem în poiana Stăuin, la colibele locuitorilor din Mătişeşti, unde intersectăm un drum ce vine din stânga, dinspre V. Apa

Caldă, şi coboară spre dreapta, în Mătişeşti. Urmează o succesiune de trei poieni (Oşorhei), după care ieşim în păşunea Dealului Coachii. Acesta rămâne în stânga şi, trecând pe la un izvor, ieşim într-o şa cu o gospodărie. În stânga, dincolo de valea Petreasa, se înalţă vârful Stur (1479 m). Ocolim tot prin dreapta un alt vârf al Dealului Coachii. Atenţie!! La un izvor mai mlăştinos trebuie să părăsim drumul bun, ce duce spre cătunul Petreasa, şi să urcăm în stânga, pe lângă un şanţ adânc, înierbat (fost drum, demult abandonat).

Trecem printre brazi rari şi ieşim din nou în culme, într-o mică şa, unde vine din stânga-spate drumul ce trecea peste vârf, pe la colibe. Trecem pe lângă trei colibe şi intrăm în pădure, unde panta se accentuează. Când ieşim din nou la loc deschis ocolim prin dreapta platul vârf Petreasa (1564 m) şi ajungem în şaua omonimă, la o mare intersecţie de drumuri. Noi nu urcăm în faţă, pe culme, ci continuăm la faţă-dreapta, coborând lin pe un drum înierbat. Ajungem la colibele Şesul Buzii, de unde intrăm în pădure, pe malul unui pârâu. Ieşim în şaua Apa Cumpănită.

Aici avem surpriza să vedem că pârâul, curgând pe vale ajunge în culmea principală (!) şi se bifurcă: o parte curge spre dreapta, spre Arieş, restul spre stânga, pe V. Broscării, spre bazinul Someşului. Lăsăm în stânga drumul ce coboară pe V. Broscării şi, după ce trecem de o căbănuţă silvică, părăsim drumul principal, ce coboară în dreapta, şi ţinem faţă-stânga, pe un drumeag înierbat. Ocolim pe curbă de nivel muntele Citera, al cărui vârf rămâne în stânga. Diverse drumuri coboară în dreapta, spre cătunele Aradei.

Ieşiţi într-o şa (colibe pe stânga) intrăm în faţă, în pădure, urcând 15 minute până la o altă păşune, pe lângă gardul căreia cotim dreapta. Trecem pe la un izvor. Când ieşim dintre garduri părăsim drumul şi urcăm faţă-stânga, pe o potecă înierbată, puţin vizibilă, până în larga şa dintre vf. Toaderu şi vf. Lămăşoaia. Aici traversăm un drum de care şi coborâm în faţă. pe un drum înierbat. printr-o plantaţie. Drumul ţine dreapta, devine orizontal la intrarea în pădurea bătrână şi ne scoate, după încă 15 minute, în poiana La Garduri, unde întâlnim un drum bun ce vine din dreapta, pe curbă de nivel. Trecem pe la colibe (mai multe drumuri se ramifică atât în stânga, cât şi în dreapta), rămânând pe culme. Intrăm din nou în pădure, urcând pe drumul lat de tractor peste Vf. Costeasa şi coborând la Steaua, unde începe masivul Muntele Mare.

Din această şa (1380 m), unde sunt două cantoane silvice, un drum nemodernizat coboară la dreapta, spre Arieş, pe V. Bistra: un altul o ia faţă-stânga, spre izvorul Someşului Rece, iar un drum auto forestier coboară spre stânga, pe V. Răcătăului, spre Dobniş. Noi urcăm pe culme înainte, timp de o oră, prin pădure, lăsând succesiv două drumuri în stânga, ieşind din pădure la colibele La Nedei. În faţă, dicolo de V. Brădeana, se află nămaşul Fundoaia. Noi cotim dreapta (sud) şi mergem paralel cu valea, apoi facem un arc de cerc spre stânga în jurul izvoarelor Brădenii şi intrăm în pădure.

Lăsăm o ramificaţie spre dreapta, spre colibele Runcu, apoi ajungem la colibele Picioragu. De aici urcăm pe un culoar prin pădure spre sud-est, ieşind în imensul gol al Balomiresei. Aici urmează o zonă cu probleme de orientare, deoarece părăsim drumul, ce merge înainte, spre colibele Ştirăniţe, şi luăm direcţia sud-est, în coborâre oblic stânga, dar părăsim drumeagul acesta, ce coboară în stânga, la Zboru, şi continuăm arcul de cerc. spre sud-est, până prindem un drum venind din dreapta-spate. dinspre punctul culminant al Balomiresei (1632 m).

Intrăm În pădure, pe Drumul Clujului, trecând prin poiana La Tină (suntem în zona rezervaţiei Molhaşurile Căpăţânii). După 45 de minute ieşim din nou din pădure, în marea poiană Câpâţâna. Chiar la ieşirea din pădure traversăm un pârâu, venind din stânga, dinspre Vf.Câpâţâna (1599 m). Este chiar izvorul văii Bistricioara, pe care un drum coboară la dreapta. Drumul ne duce. pe curbă de nivel, pe la colibele Căpăţâna. apoi mai trecem un pârâu şi urcăm, intrând în pădure.

După un timp vine din dreapta-spate un drum dinspre Poiana Bistrei. Intrăm în prelunga poiană Muntele Mic, de unde mai multe drumuri intră la dreapta spre colibele Bucişeni. De pe platou coborâm apoi uşor dreapta, în poiana Smidele. Spre stânga se ramifică marcajul bandă galbenă, ce duce pe la Bogdanu şi Vf. Irişoara în Măguri-Răcătău. În dreapta, sub noi sunt nămaşele Smida Costineştilor şi Smida Ştiveieştilor.

Mai multe drumuri urcă spre stânga, pe platou. Noi rămânem relativ pe curbă de nivel şi intrăm în pădure, ieşind apoi în păşunea Munceloasele, unde ţinem stânga şi urcăm, pe drumul înierbat, până la drumul de tractor ce vine de la Bogdanii. Continuăm pe el spre dreapta, dar după 300 m îl părăsim şi intrăm spre dreapta-faţă pe o potecă, pe care traversăm pârâul Şpintlui şi reîntâlnim, după mai mult timp, drumul de tractor, pe care vine, din stânga-spate, marcajul cruce galbenă. Mai departe ocolim prin stânga vârful Prislop şi coborâm în şaua Prislop (1621 m), unde vedem în dreapta colibele bistrenilor.

Intersectăm un drum de tractor ce urcă din stânga, din V. Ierii, şi coboară în dreapta, pe la colibe, în Valea Mare, şi începem urcuşul, într-o şa, la o cabană pastorală, drumul se trifurcă. Noi ţinem varianta

din stânga, dar după al şaptelea podeţ părăsim drumul şi o luăm înainte-stânga, prin păşune. Poteca devine mai clară şi orizontală. Ocolim vârful Muntele Mare. aflat în dreapta noastră. Traversăm o obârşie mai adâncă de vale, numită Groapa Nămetului. De aici mai avem 3 ore de mers până în staţiunea Băişoara.

Ajungem la drumul auto ce vine din dreapta, de pe vârf. Coborâm pe el, întâlnind la o serpentină marcajul cruce roşie, ce vine din dreapta, de la Lupşa. Coborâm (scurtând o serpentină a drumului) în larga şa La Poduri. Trecem un pârâu şi urcăm vizavi, apoi drumul coteşte stânga şi devine orizontal, intrând în pădure. Vârful Pietrele Mărunte (1735 m) rămâne în dreapta. Coborâm în şaua Şesul Cald. Înainte de care marcajul cruce roşie se desparte, coborând spre faţă-dreapta.

Lăsăm în stânga noastră colibele Şesul Cald, apoi drumul ce duce la Buhuia, şi intrăm pe versantul dinspre V. Vadului al muntelui Buscat (1676 m), ce rămâne în stânga. Prin pădure, drumul ne duce până în şaua La Plopiş, de unde marcajul părăseşte drumul (ce coteşte uşor dreapta) şi continuă înainte, pe o potecă. Intrăm în pădure, apoi traversăm pârtia de schi şi culoarul teleschiului şi ieşim în staţiunea Băişoara.

2 A, STAŢIUNEA BĂIŞOARA - ŞESUL CALD -MUNTELE MARE - NETEDA - LA DUBE - LA RUINE -ŞERBOIU -LUPŞAMarcaj: cruce roşie Durata: 7-8 ore Caracter: Marcaj ce urmează culmea cea mai înaltă a masivului Muntele Mare, oferind panorame excepţionale în toate direcţiile. Recomandat drumeţilor cu pregătire medie şi cicliştilor montani antrenaţi. Iarna recomandat dincolo de Muntele Mare numai celor corespunzător echipaţi, dotaţi cu busolă şi de preferinţă având schiuri de tură.

Pornim din staţiunea Băişoara, din faţa cabanei (hotelului), pe drumul carosabil. În faţa cabanei vechi părăsim şoseaua şi marcajul cruce albastră, ce cotesc stânga, şi intrăm pe "drumul militar" . După ce întâlnim o altă variantă a drumului, venind din stânga-spate, ajungem la o bifurcaţie. Drumul carosabil coteşte la dreapta, noi însă continuăm înainte, pe un drum de care, însoţit de o linie telefonică.

După un parcurs orizontal traversăm un pârâu şi începem să urcăm. La o trifurcaţie ţinem dreapta şi, prin pădure, "drumul telefonului" ne scoate, pe lângă captările de apă pentru staţiune, la Şesul Cald, la "drumul militar", puţin mai sus de colibe, unde întâlnim marcajul bandă roşie. În continuare urcăm lin, apoi traversăm pe curbă de nivel mai multe izvoare ale Pârâului Negru. ocolind prin dreapta Vf. Pietrele Mărunte (1735 m) şi coborâm în larga şa La Poduri.

În stânga. Valea Podurilor izvorăşte dintr-o întinsă mlaştină. În faţă se ridică Vf. Muntele Mare (1826 m). Marcajul taie două serpentineale drumului, apoi îl însoţeşte la stânga pe o porţiune lungă. Când drumul face o serpentină bruscă spre dreapta, îl părăsim, despărţindu-ne astfel şi de marcajul bandă roşie, şi ne angajăm pe o potecă, ghidaţi de stâlpii de marcaj. Traversăm un pârâu (apă nepotabilă!) şi urcăm printre ienuperi, ieşind pe nesfârşitul platou al Muntelui Mare, la 3 ore de la plecarea din staţiune.

Curând, lângă o fundaţie, poteca se transformă în drum ele tractor. Vârful Muntelui Mare rămâne în dreapta. După traversarea unui pârâu şi desprinderea spre dreapta a unui drum înierbat ce trece prin şaua dintre Vf. Muntele Mare şi Vf. Neteda, urcăm lin spre acesta din urmă, al cărui punct de maximă altitudine (1784 m) rămâne de asemenea în dreapta noastră. Urmează o coborâre lungă, dar lină. deoarece ne aflăm în continuare pe imensul platou Muntele Mare - Neteda - Şesul Lupsanului. aparţinând suprafeţei de nivelare Fărcaş-Cârligaţi.

Din dreapta-spate vine un drum de camion bine conturat, dinspre şaua Prislop. Ajunşi în şaua dintre Neteda şi La Dube, drumul devine orizontal şi înierbat. În dreapta noastră zărim o stână. (De aici coboară spre dreapta un drum de tractor în Valea Filii). Drumul nostru se conturează din nou, desfăşurat printre bolovani enormi ce-l străjuiesc de ambele părţi. În faţă-dreapta vedem stâncile de pe platul vârf La Dube (1653 m).

Trecem de o fâşie de pădure ce urcă din stânga până aproape de drum şi, după încă 400 m. ajungem, la cinci ore de la plecare, la o importantă ramificaţie: drumul de tractor continuă înainte, peste vârful Şesul Lupsanului (1636 m), de unde coboară spre şaua Poarta întrecailor şi cătunul Novăcesti, dând ramificaţii şi spre colibele Căprăreţe (stânga) respectiv spre V. Neagului (în dreapta). Marcajul cruce roşie însă părăseşte drumul şi o ia stânga-faţă, coborând prin păşune. Privind cu atenţie vom identifica poteca, pe vremuri foarte bătută, acum înierbată.

Traversăm un pârâu, apoi coborâm paralel cu el încă 300 m. până la intrarea în pădure, marcată de o uriaşă cruce roşie, vopsită pe trei brazi alăturaţi. O coborâre de circa trei sferturi de oră prin pădure ne scoate în poiana La Ruine ("La Ziduri"), unde a existat până în anii '50 Casa Pogăceaua (Cab. Muntele

Mare). aparţinând Armatei, dar care găzduia şi turişti. Aici vine din dreapta un drum mare de tractor dinspre Şesul Lupsanului. Încă o porţiune de coborâre pe culme şi ajungem în Tarniţa Târsa. o şa unde intersectăm un drum de tractor ce urcă din stânga, pe Hoanca Târsei, venind de pe Valea Lupşei, şi coboară în dreapta, pe Hoanca Goiei spre Valea Caselor.

Marcajul nostru coteşte dreapta şi continuă pe culme, printre ienuperi. Lăsăm în stânga vf. Şerboiul (1240 m), trecem pe la un izvor, apoi ne abatem din culme spre stânga, pe la colibele Pogăceaua, deasupra cărora trecem pe la un alt izvor şi printr-o zonă mlăştinoasă. Reîntâlnim drumul de culme în şaua Poarta Şerboiului. În continuare trecem pe la un grajd cu pereţii din Piatră şi întâlnim primele case permanente. Lăsăm în stânga un vârf al muntelui Runcuri (l 122 m) şi ajungem într-o şa largă. Mai departe ocolim şi vf. Certege (1026 m) şi ajungem pe dealul Prislop.

Pe această porţiune avem privelişti deosebite spre Munţii Metaliferi, admirând în faţă Gemenele. Colţul Vinţu, dar şi deranjanta imagine a carierei de la Muşca/Roşia Montană, unde versanţii nu au mai fost reîmpăduriţi. Drumul cel mai bătut coboară pe Dealul lui Mihai. Noi însă înainte de intrarea în pădure, cotim brusc la dreapta, prin fânaţ, coborând abrupt câteva zeci de metri, prinzând un drum de care . Printre tufişuri descindem, în serpentine, ajungând la fânaţele numite Obârşia. Aici, pe o potecuţă, se poate ajunge, urcând spre spate-stânga, la un izvor.

Mai departe coborâm pe liziera pădurii, apoi trecem de o şa împădurită şi de nişte case. Drumul intră într-un făget, apoi iese in poieni, pe culmea dintre valea Obârşia (în stânga) şi Valea Caselor (în dreapta). Printre fâneţe îngrădite coborâm în satul Lupşa (centru de comună, aflat pe V. Arieşului, la 516 m altitudine), ieşind la şoseaua principală cu 200 m aval de gară. de unde mai sunt 500 m până în centrul comunei, unde vom vizita neapărat muzeul etnografic.

2B. LUPŞA - ŞERBOIU - LA RUINE - LA DUBE NETEDA - MUNTELE MARE - ŞESUL CALD - STAŢIUNEA BĂIŞOARAMarcaj: cruce roşie Durata: 8-9 ore Pentru detalii a se vedea şi traseul 2 A.

Din Lupşa, mergând pe şosea 700 m din centru în direcţia Turda, cotim, pe lângă casa cu nr. 1 O, la stânga, pe o ulicioară Urcăm printre casc şi fanate pe culme, spre nord. În dreapta avem pârâul Obârşia. Trecem printr-o pădure de fag, apoi pe la nişte case, intrând iar în pădure. Ajungem într-o poiană, de unde avem privelişte spre stânga, peste V. Caselor. În capătul de sus al poienii ne abatem puţin dreapta, pentru a lua apă de la un izvor. Drumul urcă în serpentine şi ne scoate în culmea Prislop, întâlnind un drum ce vine din dreapta, de pe Dealul lui Mihai.

Ocolim vârful Certege, ieşind într-o şa largă. Mai departe ocolim prin stânga un vârf al muntelui Runcuri şi ieşim pe culmea acestuia. Trecem pe lângă câteva gospodării şi un grajd de piatră. La circa 2½ ore de la plecare ieşim în şaua Poarta Şerboiului, la o intersecţie de drumuri. Un drum continuă pe culme înainte: Noi ne orientăm la dreapta, pe curbă de nivel. Trecem pe la un izvor. pe deasupra caselor Pogâceaua, apoi ieşim din nou pe spinarea muntelui Şerboiu, reîntâlnind drumul de culme. Un nou i/\or. apoi lăsăm în dreapta încă un vârf (1240 m) şi coborâm lin în şaua Tarniţa Târsa.

De aici se poate coborî la stânga, în Valea Caselor, pe Hoanca Târsei, sau la dreapta. În V. Lupşii. pe Hoanca Goiei. Noi urcăm pe culme în faţă, ieşind în scurt timp în poieniţa La Ziduri sau La Ruine, unde a existat cândva o cabană. Drumul mai bun urcă oblic stânga, dar noi o luăm în sus (atenţie la ramificaţii!). După o oră de urcuş ieşim în golul montan, unde poteca se cam pierde. Urcăm circa 300 m. apoi traversăm pârâul din dreapta noastră şi urcăm oblic, până ajungem în culme, la drumul de tractor ce vine din stânga, de peste Şesul Lupşanului.

Locurile se numesc La Morminte, în apropiere fiind vizibile până în urmă cu câteva decenii locurile de veci ale moţilor ce au căzut aici în luptă în 1849. Cotim pe drum la dreapta şi mergem orizontal, lăsând în stânga vârful La Dube, cu brazi şi stâncării. Trecem o şa lată. Înierbată (în stânga se vede o stână, de unde un drum coboară în V. Filii), începem urcuşul lin spre Vf. Neteda. Drumul se bifurcă: Cel mai bun. cvasicarosabil, ţine stânga (mergând în şaua Prislop); Noi ţinem înainte-dreapta şi lăsăm în stânga punctul culminant al Netedei (1784 m).

Suntem pe un imens platou uşor vălurit. În faţă este Muntele Mare, la care ajungem după încă o oră de mers. Trecem printre stâncile Piatra Cântătoare (în dreapta) şi baza militară de pe vârf din stânga. Continuăm pe o potecă şi începem coborârea, printre ienuperi, în faţă ni se deschide un peisaj larg, noutatea fiind Vf. Buscat şi izvoarele Văii Ierii. Ajungem la drumul carosabil ce vine de pe vârf, făcând aici o serpentină la stânga. Urmăm drumul, pe care merge şi marcajul bandă roşie. (în continuare vezi traseul nr. 1 A).

La mică distanţă de şaua şi colibele Şesul Cald părăsim "drumul militar" şi coborâm înainte-dreapta pe sub stâlpii unei linii telefonice. Mai multe drumuri vin succesiv din dreapta-spate şi stânga-spate, apoi ajungem înapoi în "drumul militar", pe care ieşim în câteva minute în staţiunea Băişoara.

3 A. STAŢIUNEA BĂIŞOARA - CRUCEA CRENCII -MUNTELE ROMÂNEASA - REZERVAŢIA SCĂRIŢA - BELIOARA - V. BELIOARA - LUNCA LARGĂ - CHEILE RUNCULUI - RUNC - OCOLIŞMarcaj: cruce albastră Durata: 6 ore (3 până în rezervaţia Scăriţa-Belioara) Caracter: Marcaj ce face legătura dintre staţiunea Băişoara şi Valea Arieşului, utilizat însă în primul rând pentru vizitarea, plecând din staţiune, a rezervaţiei Scăriţa-Belioara şi pentru accesul la celelalte obiective din zonă: Cheile Pociovaliştei Cheile Runcului, Cheile şi Mănăstirea Poşaga etc. Traseul este uşor accesibil pentru drumeţie in tot cursul anului, mai ales în porţiunea dintre staţiune şi rezervaţie. Iarna orientarea este însu dificilă, traseul fiind recomandat numai cunoscătorilor.

Pentru cicliştii montani traseul este accesibil, dar necesită experienţă şi antrenament, fiind recomandabilă evitarea porţiunii dintre cabana militară şi V. Vadului (se coboară pe drumul forestier) şi efectuarea primei părţi a coborârii pe V. Belioara pe lângă biciclete.

Din faţa cabanei "Muntele Băişorii" (hotelul), urmăm şoseaua. lăsând suuccesiv spre dreapta "drumul militar" (însoţit de marcajul cruce roşie) şi apoi drumul forestier ce coboară în V. Vadului. ajungând la 15 minute de la plecare aproape de Cabana Militar.!, unde stâlpii de marcaj ne indică să părăsim drumul asfaltai, intrând în dreapta în pădure. Coborâm mult, pe un vechi drum de căruţe pe alocuri adâncit de ape.

Într-o poieniţă avem grijă să cotim stânga, împreună ei; marcajul, ce ne conduce în scurt timp la firul Văii Vadului, pe care îl traversăm. După încă 50 m, într-o poieniţă, cotim aproape 180 de grade spre dreapta, întâlnind drumul de tractor ce vine pe firii Văii Vadului. După câteva zeci de metri cotim la stânga pe o potecă, traversăm drumul forestier (care se sfârşeşte puţin mai la stânga, continuându-se numai cu un drum de tractor) şi urcăm prin pădure. Treptat panta scade iar poteca ne scoate într-un luminiş unde ne orientăm faţă-dreapta, pe lizieră, coborând apoi oblic pe o potecă spre un drum de care ce vine din V. Vadului.

Suntem la Crucea Crencii la limita dintre judeţele Cluj şi Alba. De la plecare a trecut o oră. Un drum de tractor foarte adâncit de ape urcă în dreapta, spre Stăuina Runcanilor. Noi mergem înainte pe drum, apoi, la colibe, un alt drum urcă la stânga, în serpentine, spre culmea ce duce la muntele Boinic, Şovaru şi obârşia văii Jgheburoasa. Drumul cel mai bătut continuă înainte, pe curbă de nivel, noi însă îl părăsim şi ne orientăm spre sud, prin fânaţ, ghidaţi de un stâlp de marcaj. Poteca firavă devine treptat mai bine conturată.

Traversăm Apa Rătăcită, cum plastic a fost denumit izvorul Văii Tisei datorită meandrelor pe care le face în această zonă plată şi mlăştinoasă. Urcăm vizavi, spre colibele numite La Ştiolne. Aici întâlnim un drum ce vine din spate-drcapta. pe culme, de la colibele Bocşeşti (unde se sfârşeşte drumul auto forestier ce urcă din Săgagea). Începem să urcăm pe Muntele Boului, pe un drumeag înierbat, destul de abrupt, lăsând în stânga noastră nişte plopi.

Ajunşi în culme cotim spre dreapta, poposind la stâlpul de marcaj pentru a admira peisajul ce se deschide în direcţia staţiunii: Se vede sub noi firul Apei Rătăcite, colibele Ştiolne, Bocşeşti, Crucea Crencii şi Zăpodie (în dreapta, pe versantul dinspre V. Tisei al muntelui Şovaru). În plan mai depărtat se văd nenumăratele case de vacanţă ridicate în staţiune, iar pe orizont se conturează la vest-nord-vest vârful Buscat, la vest vf. Pietrele Mărunte, continuat spre stânga de Muntele Mare şi Neteda.

Ocolim în urcuş lin, pe drumeagul înierbat, obârşia Văii Boului, aflată în stânga noastră. Tot în stânga rămâne şi vf. Româneasa, în dreptul căruia traseul devine orizontal, iar panorama spre sud, până acum obturată, ni se deschide brusc: Se vede Valea Arieşului şi împărăţia de munţi din sudul Apusenilor şi, în zile cu vizibilitate bună (iarna sau în octombrie), se pot admira la orizont crestele munţilor Făgăraş, Parâng şi Retezat.

Direcţia de mers se schimbă din nou. Ne orientăm spre est, printre ienuperi, şi coborâm într-o şa. Aici părăsim drumul şi urcăm direct prin păşune, ghidaţi de semnele de marcaj aplicate pe pietre, spre vârful Cuntenitu. Este ultimul urcuş. Ajunşi în culme lăsăm în dreapta vârful, cu baliza topo, şi, la 2½-3 ore de la plecare, ajungem la marginea rezervaţiei Scăriţa-Belioara.

Intrarea în rezervaţie este barată de un gard, prevăzut cu un pârleaz. Cu câteva zeci de metri

înainte de gard. În stânga, la obârşia văii Belioara, un stâlp cu săgeţi marchează începutul traseului triunghi albastru (ce traversează rezervaţia şi coboară în Runc prin Cheile Pociovaliştei). Marcajul nostru, cruce albastră, coboară abrupt, prin păşune, ajungând la un izvor. Din stânga vine de pe un picior un drumeag înierbat. Continuăm să coborâm pe linia de cea mai mare pantă şi intrăm în pădurea de fag.

Poteca se transformă treptat în drum de tractor, ce urmează firul apei, scoţându-ne din pădure la o ramificaţie, unde un drum de tractor urcă în serpentine pe versantul din stânga. Continuăm pe firul văii, pe drumul ce devine treptat carosabil. După circa o oră trecem pe lângă cantonul silvic Lunca Largă şi intrăm în satul cu acelaşi nume. Ajunşi în valea Ocolişului, la drumul principal, cotim dreapta şi intrăm curând în Cheile Runcului, a căror versanţi abrupţi se ridică la înălţimi impresionante. Pe vale mai întâlnim vechi mori, vâltori şi alte instalaţii tradiţionale acţionate de forţa apei, unele încă în funcţiune.

După 3,5 km din Lunca Largă ieşim din chei şi ajungem în satul Runc, unde se sfârşeşte traseul marcat cu triunghi albastru, de care ne-am despărţit cu circa 3 ore în urmă, 300 de metri în aval vedem şi confluenţa Ocolitului cu apa Pociovaliştei. De aici urmând în continuare drumul, trecem prin Ocoliş, sat reşedinţă de comună, înşirat pe vale. După 4,5 km parcurşi din Runc ajungem la Gura Ocolişului, la confluenţa cu Arieşul, unde întâlnim drumul naţional, pe care sunt 34 km până la Turda şi, în sens opus, 51 km până la Câmpeni. Gara Ocoliş este la 500 m de mers spre dreapta, mocăniţe circulând de două ori pe zi.

3 B. OCOLIŞ - RUNC - CHEILE RUNCULUI - LUNCA LARGĂ - V. BELIOARA - REZERVAŢIA SCĂRIŢA BELIOARA - MUNTELE ROMÂNEASA - CRUCEA CRENCII - STAŢIUNEA BĂIŞOARAMarcaj: cruce albastră Durata: 7 ore Pentru detalii a se vedea şi traseul 3 A.

În V. Arieşului, la 34 km de Turda şi 51 km de Câmpeni, se varsă Ocolişul, pe a cărui vale intrăm, însoţiţi de marcajul cruce albastră. Drumul nemodernizat ne duce prin satul Ocolit (altitudine 460 m), din care trecem pe nesimţite în satul Runc. În centrul satului vedem venind din stânga apa Pociovaliştei. Cu 300 m mai sus se ramifică la stânga drumul auto forestier pe care urcă marcajul triunghi albastru spre rezervaţia Scâriţa-Belioara. Curând satul se sfârşeşte şi intrăm în Cheile Runcului, unde admirăm versanţii impunători, care însă ating rareori verticalitatea. Ieşind din chei ajungem în satul Lunca Largă. Aici părăsim valea principală şi cotim la stânga, pe drumul auto forestier ce însoţeşte valea Belioara. Trecem pe lângă cantonul silvic "Lunca Largă" şi, după 1½ ore de mers din sat, drumul forestier se termină. Continuăm pe un drum de care, lăsăm în dreapta un drum (ce urcă în serpentine pe o pantă despădurită, printre grajduri şi sălaşe) şi urcăm susţinut, prin pădure,pe lângă pârâu, până ieşim din pădurea de fag. Drumul coteşte la dreapta, pe curbă de nivel. Noi urcăm în faţă, pe la un izvor, pe linia de cea mai mare pantă, ieşind în culme la un stâlp de marcaj cu săgeţi, după 4 ore de la plecare.

Suntem la marginea rezervaţiei Scăriţa-Belioara, limitată de un gard. Din stânga vine, din rezervaţie, marcajul triunghi albastru, ce se sfârşeşte aici. Merită să trecem pârleazul peste gardul rezervaţiei şi să ne abatem 10 minute pe triunghiul albastru pentru a vizita splendidul Şes al Craiului şi a admira impresionantele abrupturi ce se prăvălesc spre bazinul Poşegii. Reveniţi la crucea albastră mergem pe platou, spre vf. Cuntenitu, ce rămâne în stânga. Coborâm direct prin păşune şi ajungem într-o şa, la un drum ce vine pe curbă de nivel din dreapta.

Urmează un urcuş lin pe muntele Româneasa, a cărui vârf rămâne în dreapta. Ocolindu-l, începem să coborâm spre nord pe o culme înierbată, de unde avem o largă panoramă spre staţiunea Băişoara şi culmea Neteda - Muntele Mare - Pietrele Mărunte -Buscat. În dreapta noastră curge V. Boului. Nu cu mult înainte de a ajunge la o insulă de fagi părăsim culmea şi coborâm spre stânga, pe un drumeag înierbat, prin fanate, la colibele Ştiolne. De aici un drum continuă înainte spre colibele Bocşeşti. dar noi ţinem înainte-dreapta (spre nord-vest) şi coborâm oblic la firul văii Apa Rătăcită, pe care o traversăm, admirându-i meandrele.

Menţinem direcţia. Drumul înierbat se pierde. treptat şi ajungem la colibele Crucea Crencii, unde vine din dreapta un drum de care. De aici mai avem o oră de mers până în staţiune., la hotelul "Cab.Muntele Băişorii". Lăsăm o ramificaţie la stânga (drum adâncit, ce urcă spre Stăuina Runcanilor). Continuăm pe drum câteva sute de metri, pe curbă de nivel, apoi îl părăsim şi urcăm abrupt la stânga prin păşune câteva zeci de metri. Poteca devine orizontală, coteşte stânga şi intră în pădure.

Coborâm oblic, traversăm un drum forestier şi dăm într-un drum lat de tractor, pe care coborâm la dreapta câteva zeci de metri până în vale. Aici cotim la stânga-spate, traversăm firul Văii Vadului şi începem un urcuş lung, prin pădure, care ne va conduce în staţiune, într-o poieniţă avem grijă să cotim dreapta, urmând marcajul. Ieşim la şosea, nu departe de cabana militară. Până la hotel mai avem de mers pe

drumul asfaltat încă 15 minute.

4A. REZERVAŢIA SCĂRIŢA-BELIOARA - CORNUL PIETRII - CHEILE POCIOVALIŞTEI - RUNCMarcaj: triunghi albastru Durata: 3 ore (plus 3 ore staţiunea Băişoara - Rezervaţie, plus 1 oră Runc-Ocoliş, total din staţiunea Băişoara la V. Arieşului 7 ore .) Caracter: Marcaj de vizitare a rezervaţiei geobotanice Scăriţa-Belioara şi a Cheilor Pociovaliştei. Reprezintă o variantă a traseului cruce albastră. Traseul are o porţiune abruptă, mai dificilă, precum şi zone expuse, fiind recomandat drumeţilor mediu antrenaţi, dar nefiind recomandat pentru turism pe schiuri sau cicloturism montan. Traseul este interzis iarna, din cauza pericolului de avalanşă!

În apropierea gardului ce marchează intrarea în rezervaţia Scăriţa-Belioara, un stâlp cu săgeţi semnalizează începutul marcajului triunghi albastru, ce se desprinde aici din crucea albastră ce vine din staţiunea Băişoara şi coboară pe V. Belioara. Trecem de gard, peste pârleazul de sub "firma" rezervaţiei, intrând pe minunatul fânaţ ce adăposteşte atâtea rarităţi floristice.

Străbatem Şesul Craiului - acest platou situat la peste 1350 m altitudine, având în stânga pădure iar în dreapta prăpăstiile ce se deschid spre obârşia văii Belioara (afluent al Poşegii, altul decât V. Belioara pe care coboară crucea albastră!). La izvoarele acestei văi vedem, aparent minuscule, casele din Poşaga de Sus (Belioara), situate cu 800 m mai jos decât noi. Poteca, pe care o urmăm cu stricteţe, fiind în zonă de rezervaţie, ne conduce printre molizi rari pe un promotoriu, de unde avem sub noi un mare amfiteatru - obârşia celui mai important vâlcel ce străbate abrupturile Scăriţei.

De aici cotim 90 de grade la stânga, poteca, aici destul de expusă, ducând chiar pe buza abruptului. Pereţii verticali de sub noi impun să mergem cu multă atenţie! Urmărind atenţi marcaj 1 triunghi albastru, cotim la stânga şi intrăm în pădure, coborând în serpentine câteva zeci de metri diferenţă de nivel , până ajungem într-o potecă mai lată. Următoarele 5 minute mergem pe curbă de nivel, având în dreapta creasta îngustă ce limitează abrupturile dinspre bazinul Poşăgii. Versantul dinspre bazinul văii Ocolişului, pe care suntem noi acum, este împădurit şi nu prezintă verticale, deşi este şi el pe alocuri foarte abrupt.

Marcajul ne conduce într-o strungă, spre dreapta. Aici ieşim din pădure, trecând din nou pe versantul dinspre bazinul Poşăgii. având sub noi obârşia aceleiaşi mari văi seci. Poteca îngustă ne conduce pe sub stânci peste obârşiile altor pâraie, după care ajungem pe platoul împădurit al muntelui Scăriţa. Peisajul se schimbă. Străbatem o zonă care a fost devastată de un incendiu, apoi pădurea devine impresionantă prin dimensiunile unor arbori seculari şi mai ales prin uimitorul amestec de specii.

Coborârea devine treptat mai abruptă şi încep serpentine. Poteca trece peste zone stâncoase, coborându-ne mai multe sute de metri diferenţă de nivel, până în poiana Cornul Pietrii, un bun loc de popas după obositorul parcurs de până aici.

Din această poieniţă, situată la obârşia unuia dintre izvoarela văii Pociovaliştei, un drum de care (puţin vizibil) urcă spre dreapta, până într-o şa, de unde putem continua pe cumpăna de ape dintre bazinele Poşăgii şi Ocolişului sau putem cobori pe valea Răstoaca sau pe culmea Brădăţel în Belioara, pe sub impresionantele abrupturi ale Scăriţei, ce pot fi astfel admitrate în toată splendoarea lor, ce rămâne în bună parte ascunsă drumeţilor ce străbat traseele marcate. Traseul nostru, triunghi albastru, coboară din poiana Cornul Pietrii spre stânga, pe linia de cea mai mare pantă.

Trecem pe la un izvor binevenit şi intrăm în pădure. Atenţie! Drumul de căruţe o ia curând pe versantul stâng, spre colibele Lăpşor. Noi însă trebuie să continuăm tot pe firul văii în jos. În partea finală, urmele de tractor intră chiar pe tirul pârâului, înaintarea fiind dificilă din cauza noroiului respectiv a lanurilor de urzici ce străjuiesc poteca. Ajungem la, confluenţa pârâului Scăriţei, pe care am coborât, cu cel al Muncelului, ce vine din dreapta. Suntem la capul drumului auto forestier de pe V. Pociovaliştei, pe care vom coborî până la reîntâlnirea cu crucea albastră.

După un timp lăsăm în stânga drumeagul ce trece apa şi urcă în culmea din stânga (spre poiana Preluca Menii) şi ajungem, după 2 km de mers pe drumul forestier, la confluenţa cu pârâul Tâlvelor, ce marchează intrarea în Cheile Pociovaliştei. Roase de vremi, ele ne oferă imaginea unor chei îmbătrânite, cu versanţi ce şi-au pierdut în mare parte verticalitatea dar îşi păstrează semeţia prin marea diferenţă de nivel. După 3 km ieşim din chei. Întâlnind primele case din Runc. Drumul se îndepărtează de firul apei şi ne scoate, la o oră de la intrarea în chei, la firul Văii Ocolişului, unde marcajul nostru ia sfârşit, întâlnind crucea albastră pe care am părăsit-o cu trei ore în urmă. Cotind la dreapta, Pe drumul principal , mai avem 4,5 km până în Valea Arieşului.

4B. RUNC - CHEILE POCIOVALIŞTEI - CORNUL PIETRII - REZERVAŢIA SCĂRIŢA-BELIOARAMarcaj: triunghi albastru Durata: 3-4 ore (plus 1 oră Ocoliş - Runc, plus 3 ore Rezervaţie -staţiunea Băişoara, total din V. Arieşului în staţiunea Băişoara 7-8 ore.) Pentru detalii a se vedea şi traseul 4 A.

Marcajul se desprinde din traseul cruce albastră (Ocoliş -staţiunea Băişoara) în satul Runc, de unde intrăm la stânga pe valea Pociovaliştei, la 300 m amonte de dispensarul medical Urmând drumul forestier, printre case, ieşim din sat şi intrăm în Cheile Pociovaliştei, între pereţii de piatră. Verticalele apar dom sus, aproape de culme, dar marea înălţime a versanţilor, pe care se agaţă copaci piperniciţi, ne oferă o imagine grandioasă.

După o oră de mers ieşim din chei, mai mergând 30 de minute până la capătul drumului forestier, la confluenţa pâraielor Muncel şi Scăriţa. Ţinem dreapta, pe firul Scăriţei. Poteca merge adesea pe firul apei, ceea ce ne crează dificultăţi la înaintare. Lăsăm un pârâu spre dreapta şi unul spre stânga , iar la următoarea confluenţă ţinem dreapta. Ajungem la un drum de căruţe ce vine din dreapta şi urcăm în continuare pe el până în poiana Cornui Pietrii. Trecem pe la un izvor (unde neapărat ne completăm rezerva de apă) şi apoi, după puţin timp, intrăm în dreapta, în pădure (în faţă, în sus, continuă un traseu nemarcat spre Poşaga).

Urmează un urcuş abrupt, în serpentine, prin pădure, până pe platoul muntelui Scăriţa. Panta scade şi, trecând prin interesante amestecuri de specii, ieşim din pădure, pe marginea marilor abrupturi ce se deschid spre stânga. Pantele accentuate şi pereţii adesea verticali de sub noi ne obligă să mergem cu multă atenţie, fără a părăsi poteca. Dintr-o mică strungă trecem pe versantul opus în pădure, dar după câteva minute urcăm iar în stânga, pe creastă, pe marginea abruptului, ieşind pe un promotoriu ce îndeamnă ia popas.

Cotim dreapta şi ne îndepărtăm de marginea abruptului, mergând prin splendidul fânaţ Şesul Craiului. Fiind rezervaţie, nu părăsim poteca şi ne mulţumim să admirăm şi să fotografiem frumuseţea florilor, fără a culege ceva. Ajungem la gardul ce marchează ieşirea din rezervaţie. Din dreapta vine de jos, de pe V. Belioara, marcajul cruce albastră. Aici trunghiul albastru se termină. Până în staţiunea Băişoara mai avem de mers 3 ore pe marcajul cruce albastră.

5 A. STAŢIUNEA BĂIŞOARA - CĂTUNUL GERA - LA CRUCE - SATUL MUNTELE BĂIŞORII - SATUL BĂIŞOARAMarcaj: cruce roşie Durata: 3½ ore Caracter: Marcaj ce făcea odinioară legătura între cabanele ^Muntele Băişorii şi Cheile Turzii, acum fiind limitat la traseul complex turistic - satul Băişoara, din care de interes efectiv este porţiunea până în satul Muntele Băişorii, restul fiind drum modernizat. Traseul este uşor accesibil în tot timpul anului şi nu necesită pregătire sau echipament specific. Este un traseu uzual de coborâre din staţiune (nu şi de urcare) pentru cicliştii montani.

Din faţa cabanei Muntele Băişorii pornim pe culme în jos. Trecem prin faţa cabanei SC Electromontaj Cluj, coborând apoi printre case de vacanţă. Când drumul devine mai abrupt dă o ramificaţie la dreapta-spate, apoi coboară pe sub molizi bătrâni până în şaua Curmătura, unde se sfârşesc cabanele, iar drumul devine slab conturat. De aici, un drum coboară la stânga, spre Poiana Iancului, iar o potecă în faţă-dreapta. Din şa continuăm în coborâre lină, apoi pe curbă de nivel, pe versantul sud-estic al dealului Gera. După 20 minute de la plecare ajungem în cătunul Gera, unde găsim un izvor bun.

Drumul devine din nou mai abrupt, coborând, după ce lasă două ramificaţii puţin vizibile spre stânga, la şosea, la confluenţa pârâului Gera cu V. Ierţa, loc numit "La Cruce". Şoseaua intră printre casele satului Muntele Băişorii, ajungând după 15 minute în centru, la bufet, unde întorc autobuzele. Până în satul Băişoara mai sunt 10 km de coborât pe şosea. În Băişoara, V. Ierţa confluează cu V. Ierii, iar şoseaua întâlneşte drumul judeţean ce vine dinspre Cluj-Napoca, de la Luna, şi continuă spre sud, spre Buru.

5 B. SATUL BĂIŞOARA - SATUL MUNTELE BĂIŞORII - LA CRUCE - CĂTUNUL GERA - STAŢIUNEA BĂIŞOARAMarcaj: cruce roşie Durata: 4 ore Pentru detalii a se vedea şi traseul 5 A.

Din satul Băişoara, reşedinţa comunei omonime, avem de urcat, din centru, 10 km pe drum

modernizat pe Valea Ierţii până în satul Muntele Băişorii, (există şi autobuze, venind din Turda). În Muntele Băişorii trecem de centrul satului şi ajungem la gura Văii Mămăligii, pe care urcă un drum forestier spre Găbrianei. Mai mergem puţin pe drumul asfaltat şi ajungem "La Cruce". unde lăsăm spre dreapta şi "drumul vechi", ce urcă pe altă vale.

Imediat după pod, înainte ca şoseaua să cotească la stânga, o părăsim şi începem spre dreapta un urcuş pe un drum abrupt de care. Ajungem în cătunul Gera, de unde drumul ne conduce pe curbă de nivel, pe versantul dinspre Pârâul Muntelui (Gera), ce curge în stânga noastră. Ajungem în şaua Curmătura, de unde încep casele de vacanţă. Mai urcăm 10 minute printre cabane până în centrul staţiunii, la hotel.

6 A. STAŢIUNEA BĂIŞOARA - CRINŢ - GĂBRIANA - PRELUCA BONDURESEI - VALEA HUZII - CAB. MUNTELE FILIIMarcaj: bandă albastră Durata: 5 ore Caracter: Marcaj ce face legătura dintre staţiunea Băişoara şi bazinul mijlociu al Văii Ierii, de unde alte marcaje turistice conduc, pe la ruinele cetăţii Lila, spre satul Liteni şi respectiv spre Cab. Someşul Rece, prin Plopi şi Muntele Rece. Traseul este folosit şi ca o componentă pentru multiple circuite cu baza în staţiunea Băişoara. Este accesibil drumeţilor cu pregătire medie dar iarna este accesibil numai celor bine antrenaţi şi echipaţi, de preferinţă dotaţi cu schiuri de tură, din cauza stratului gros de zăpadă. Este un traseu excelent pentru cicloturişti, accesibil chiar şi fără bicicletă de munte.

Din faţa cabanei Băişoara pornim pe "drumul vechi", ce intră în pădure şi ne conduce, iniţial uşor descendent, apoi pe curbă de nivel, la pârtia de schi, pe care o traversăm . Cotim stânga şi intrăm din nou în pădurea de molid. Traversăm peste câteva sute de metri pârâul Clinului, pe care coboară culoarul defrişat în ideea realizării "Pârtiei Noi". Ajungem la pârâul Crinţului, la o intersecţie.

"Drumul vechi" coteşte dreapta, coborând pe vale spre Muntele Băişorii. Un drum de tractor urcă spre stânga. Noi începem urcuşul direct în faţă, pe o potecă , de-a lungul unui culoar în pădure. Intersectăm drumul de tractor şi continuăm urcuşul oblic-dreapta, prin păşune, având deasupra noastră colibele Crinţ. De la un izvor cuibărit la poalele unui falnic molid urcăm direct în sus. ieşind în culme, la drumul de care, după o oră de la plecarea din staţiune.

Săgeata vopsită pe un arbore bătrân ne indică să cotim stânga. În urcuş lin trecem pe lângă colibele de vară, ce rămân în stânga noastră. Dincolo de ele vedem staţiunea şi, mai departe, culmile Scăriţei-Belioara. În partea de sus a poienii intră în pădure numeroase drumuri paralele. Noi însă cotim dreapta, ceva mai jos, ghidaţi de un stâlp de marcaj, şi intrăm în pădure pe un drum de care. El se bifurcă imediat (urmăm ramura superioară) şi continuă apoi pe curbă de nivel. La o nouă ramificaţie cotim pe varianta mai puţin bătută, din dreapta, ieşind în scurt timp în poiana Găbriana.

De la colibele Găbriana urcăm la stânga, pe o potecă, printr-o plantaţie. Ajunşi în culme, într-o şa mlăştinoasă, întâlnim drumul de care ce vine dinspre Vf. Bitscat şi cotim pe el spre dreapta-faţă. (Un alt drum de care coboară spre dreapta-spate). Urmează o succesiune de poieni şi porţiuni de pădure. Urmărind drumul de care trecem peste/pe lângă Colţul cu Apă, Coiful Copiilor (unde un drum de tractor coboară în dreapta, spre colibele Izvorele), Groapa Mare şi Muntele Bocanilor, ajungând în şaua Preluca Bonduresei. la o intersecţie.

Aici, un drum mai slab conturat vine din stânga-spate şi continuă înainte, pe culme. Spre dreapta-spate intră în pădure un drum foarte umblat, ce duce la Izvorele. Noi ţinem drumul ce se orientează faţă - dreapta, începând să coboare lin. Ajungem, după un parcurs mai lung prin pădure, pe o lizieră, având în stânga o mare tăietură de la izvoarele Văii Huzii. Într-o şa, marcajul părăseşte culmea (pe care, continuând, ajungem în Muntele Bocului) şi coboară la stânga, pe un drum abrupt de tractor, în serpentine, la capul drumului forestier de pe valea Huda.

După 10 minute de mers, drumul auto dă o ramificaţie spre dreapta, ce urcă în satul Muntele Bocului. Continuând tot pe vale, trecem pe lângă cantonul silvic Roşala, apoi drumul se depărtează treptat de vale, angajându-se pe versantul drept. Marcajul părăseşte la un moment dat drumul şi coteşte la stânga, începând un coborâş mai abrupt pe o potecă. Ea ne conduce în firul văii şi apoi, după încă 15 minute de mers la o microhidrocentrală.

Curând ajungem la drumul auto forestier ce vine din valea Sălaşele. Urmându-l pe vale în jos întâlnim curând, venind din dreapta, şi drumul anterior părăsit de noi. Apar primele case din satul Muntele Săcelului. La bufet intersectăm un drum ce coboara din dreapta, din satul Muntele Filii, şi urcă în stânga, spre casele de pe versantul stâng al văii. Peste puţin timp ajungem la cabana Muntele Filii ce nu mai prea funcţionează în ultimii ani. Aici se termină marcajul bandă albastră.

Pe drum la vale ajungem după alţi 3 km la confluenţa cu Valea Ierii, în locul numit La Poruţ. Pe şoseaua modernizată, pe care există curse de autobuze, se poate ajunge de aici în Băişoara (d km) sau spre stânga, în satul Valea Ierii. Altă posibilitate este urcuşul vizavi, spre ruinele cetăţii Lita, şi de acolo spre Liteni sau spre Plopi, pe marcajele triunghi roşu respectiv cruce roşie.

6 B. CAB. MUNTELE FÎLII - VALEA HUZII - PRELUCA BONDURESEI - GĂBRIANA - CRINŢ - STAŢIUNEA BĂIŞOARAMarcaj: bandă albastră Durata: 5-6 ore Pentru detalii a se vedea şi traseul 6 A.

Din V. Ierii, din punctul "La Poruţ", intrăm pe V. Huzii şi ajungem, după 3 km, la cabana "Muntele Filii" (550 m), situata în satul Muntele Săcelului !! (satul Muntele Filii este sus pe un deal). De aici începe teoretic marcajul bandă albastră, pe care îl urmăm pe vale în sus. După 25 de minute, drumul forestier se bifurcă. Noi rămânem pe varianta ce ţine valea şi când drumul coteşte dreapta (îndreptându-se spre V. Sălaşele) rămânem pe firii! apei. Trecem pe la o microhidrocentrală şi după alte 15 minute urcăm spre stânga şi reîntâlnim drumul forestier.

Trecem pe lângă cantonul silvic Roşala. După un timp, lâsăi.. În stânga-spate ramificaţia drumului carosabil (unicul) ce urcă în satul Muntele Bocului. După încă 10 minute de mers pe vale ajungem la capătul drumului forestier de pe V. Huzii. Urcăm la stânga, pe un drum de tractor, ajungând într-o şa. O luăm la dreapta pe drumul de culme, intrând în pădure. Vârful Pietrele Încălecate rămâne în dreapta. Ajungem din nou în culme, în poiana Preluca Bonduresei. În faţă drumul se trifurcă. Intrăm pe cel din mijloc (cel din stânga duce la colibele Izvorele). Trecem printr-o succesiune de poieni şi porţiuni scurte de pădure şi, la un moment dat, dintr-o şa mlăştinoasă, părăsim culmea şi coborâm spre stânga pe o potecă, pe marginea unei plantaţii, la colibele Găbriana. La colibe cotim dreapta şi intrăm pe curbă de nivel în pădure, ocolind obârşia Văii Mămăligii.

Ajungem în marea poiană Crinţ, de unde se vede staţiunea. Coborâm pe culme până la colibe, de la care coborâm spre dreapta, pe la un izvor, intersectăm un drum de tractor şi ieşim în vale, la drumul auto nemodernizat, chiar în locul unde acesta părăseşte Pârâul Crinţului. O luăm pe drum înainte, în urcuş lin. Traversăm pârâul Clinului, cu culoarul "pârtiei noi", apoi traversăm şi "pârtia mare", ajungând în staţiunea Băişoara, chiar în faţa hotelului.

7A. SMIDELE - VF. BOGDANU - LA TINĂ - COLIBELE DUMITREASA - URĂŞA - V. IRIŞOARA -MĂGURI-RĂCĂTĂUMarcaj: bandă galbenă Durata: 7 ore Caracter: Marcaj ce face legătura dintre traseul principal de creastă (bandă roşie, ce leagă staţiunea Băişoara de Steaua şi mai departe Ursoaia şi Gheţarul de la Scărişoara), şi Măguri-Răcătău, analog traseului cruce galbenă, cu care are şi o porţiune comună. Prima parte, de la Smidele la Tina Bogdanului, este folosită de cei ce vin dinspre Scărişoara şi se îndreaptă spre Răcătău, această porţiune formând un triunghi de marcaje (Smidele - Piatra Groşilor - Tina Bogdanului) împreună cu crucea galbenă şi banda roşie, Este accesibil drumeţilor cu pregătire medie, dar iarna este accesibil numai celor bine antrenaţi şi echipaţi, de preferinţă dotaţi cu schiuri de tură, din cauza stratului gros de zăpadă. Este un traseu plăcut pentru cicloturiştii montani.

Traseul nostru începe la Smidele - o frumoasă poiană cu colibe, situată în creasta principală, pe traseul marcat cu bandă roşie. Aici putem ajunge venind de la Steaua sau de la Băişoara pe acesta, sau pe trasee nemarcate dinspre sud. din Valea Arieşului.

Chiar deasupra colibelor, în locul numit La Crucea Bătrânei, părăsim banda roşie şi urcăm spre nord, pe un drum de care. Trecând o fâşie de pădure ajungem în scurt timp într-o mare poiană plată, pe alocuri mlăştinoasă, presărată cu pâlcuri de brazi. Poteca devine neclară, înierbată. Drumuri se îndreaptă pe platou în toate direcţiile. Urmărim cu grijă marcajul, pe liziera din stânga, şi în curând prindem un drum de tractor bine conturat. Intrăm în pădurea rară, intens exploatată. Un urcuş lin ne scoate la loc deschis, de unde avem spre stânga o vastă panoramă.

Drumul coteşte stânga şi începe să coboare lin prin păşune în direcţia colibelor Fieşu, ce se zăresc în depărtare. Noi îl părăsim şi menţinem direcţia, paralel cu liziera, pe poteci înierbate. Vechiul drum de care s-a înfundat, iar poteca se despleteşte în nenumărate urme paralele, înierbate, îngreunând mult orientarea pe timp de ceaţă, când o busolă ne este de mult folos pentru a menţine direcţia nemodificată.

Începem să coborâm lin, tot printre pâlcuri de brazi. Acum ni se deschide orizontul spre dreapta,

spre izvoarele Văii Şoimului şi culmea Piatra Groşilor - Bradul Lung. Trecem deasupra stânelor Bogdanii, de unde drumul se conturează mai binc. Urcăm peste vârful Bogdanii (1644 m), apoi drumul coboară, trece de o zonă mlăştinoasă, în care facem echilibristică pe trunchiurile cu care s-a podit drumul, şi ajungem la un drum forestier, unde întâlnim marcajul cruce galbenă.

Pe drumul auto, în dreapta, se ajunge în 10 minute la cabana Bogdanii. Noi cotim stânga şi. În coborâre lină prin păşune, apoi printr-o fâşie de pădure, ajungem în şaua "La Tină", unde intersectăm un drum auto forestier. Pe el se poate coborî la dreapta, pe Valea Şoimului (23 km până în satul Valea Ierii). respectiv în stânga, pe valea Irişoara (10 km până la vărsarea acesteia în V. Someşului Rece). Marcajul nostru, însoţit şi de crucea galbenă, continuă înainte, pe un drum de tractor , începând urcuşul lin, prelung, printr-un frumos culoar lat prin pădure, spre Vf. Dumitreasa (1638 m) ce se ridică în faţa noastră.

După câteva sute de metri, drumul se bifurcă. Crucea galbenă contiună în sus, spre vârf; noi o părăsim şi cotim stânga, intrând pe curbă de nivel în pădure. După o bucată de vreme, drumul începe să coboare. Din dreapta-spate vine un alt drum bine bătut şi ajungem în marea poiană ce adăposteşte colibele Dumitreasa. De aici un drum coboară înainte, oblic-dreapta, îndreptându-se spre colibele La Popi. Noi cotim la stânga, prinzând drumul ce începe să coboare, iniţial destul de abrupt, prin pădure.

După o porţiune mai lungă ieşim în poiana La Grajduri, de unde ni se deschid spre stânga frumoase peisaje peste V. Irişorii, spre care coboară mai multe drumuri. Noi păstrăm culmea, trecând de mai multe fâşii de pădure. La capătul poienii drumul se bifurca. Cel din dreapta se îndreaptă spre colibele La Popi; Noi ţinem faţă-stânga şi intrăm din nou în pădure.

Ieşim într-o poiană în culme. În faţă, în şa, sunt colibele Uraşa, la care coborâm. De la colibe cotim stânga şi începem un coborâş abrupt pe un drum de tractor. Din dreapta-spate vine un alt drum, apoi, când ajungem pe pârâu, întâlnim alt drum de tractor, venind din stânga-sus pe malul pârâului. Coborâm pe pârâu şi ajungem curând în Valea Irişoara, la drumul auto forestier. Cotim la dreapta şi, după un kilometru, ajungem la confluenţa cu valea Someşului Rece, pe care mai sunt de coborât, spre dreapta, 13.5 km până în centrul localităţii Măguri-Răcătău.

Mergând pe drumul auto nemodernizat, ajungem după 2,3 km la locul unde se ramifică spre dreapta drumul auto forestier Dumitreasa. Încă 700 m şi suntem la cabana silvică Lunca Diacului, apoi după alţi 1,5 km ajungem la o ramificaţie importantă. Spre stânga urcă drumul carosabil (unicul) în satul Măguri. Noi continuăm înainte, vedem în dreapta gura tunelului de aducţiune ce aduce apa captată din V. Ierii, V. Lindrului, V. Şoimului, V. Calului, V. Negruţa şi V. Dumitreasa. Undele înspumate se revarsă în lacul Someşu Rece (Izvorul Băii), aflat în stânga noastră.

Trecem un pod înalt şi mergem orizontal până la baraj. Trecând peste coronamentul lui se poate urca pe o potecă în Măguri. Noi continuăm pe drum, ce devine abrupt, intrând în Defileul Someşului Rece. La 2 km de la baraj ajungem la gura Dumitresei, care poate trece neobservată. Încă 3,3 km de coborâre relativ abruptă pe drum şi ieşim din defileu. Suntem la gura Negruţei, ce vine din dreapta, însoţită de un drum forestier şi de marcajul cruce galbenă. Aici este un canton silvic, şi curând încep şi primele case din sat. Împreună crucea galbenă mai mergem pe vale în jos, alţi 3 km, până în centrul Răcătăului, unde marcajele se termină. 40 km de şosea asfaltată ne despart de Cluj.

7B. MĂGURI - RĂCĂTĂU - V. IRIŞOARA - URĂŞA - COLIBELE DUMITREASA - LA TINĂ - VF.BOGDANU - SMIDELEMarcaj: bandă galbenă Durata: 7 ore Pentru detalii a se vedea şi traseul 7 A.

Din centrul Răcătăului urmăm cale de 12.5 km drumul nemodernizat ce urcă pe V. Someşului Rece până la Gura Irişorii. Aici cotim la stânga, intrând pe drumul auto forestier Irişoara. După 1 km părăsim valea şi drumul carosabil şi trecem apa, urcând în stânga pe un drum de care, prin pădure, pe malul stâng al pârâului Urăşa. La un moment dat părăsim pârâul (pe care urcă înainte un drum de tractor) şi urcăm mai lin, spre stânga. La o bifurcaţie ţinem ramura superioară (din dreapta) a drumului, ieşind în culme, într-o şa. la colibele Urăşa.

Ţinem dreapta şi intrăm în pădure, pe un drum frumos de care. ieşind după un urcuş mai lung în poiana La Grajduri. Aici lăsăm un drum spre stânga-spate, ce duce la colibele La Popi, apoi mai multe drumeaguri ce coboară prin poiană spre dreapta, în V. Irişorii. Intrăm din nou în pădure şi mergem până într-o nouă poiană, la colibele Dumitreasa. De aici urcăm la dreapta, pe un drum bine conturat, ce ne conduce prin pădure (lăsând o ramificaţie spre înainte-stânga) în culmea Dumitresei, unde întâlnim marcajul cruce galbenă, ce vine din stânga, de peste vârful Dumitreasa.

Coborâm, pe culme, la dreapta, în şaua La Tină, unde intersectăm drumul auto forestier ce urcă

din V. Irişoara şi coboara spre stânga, în V. Şoimului. Urmăm un drum auto înainte pe culme. După câteva sute de metri părăsim drumul forestier (ce coboară apoi în stânga, la cabana Bogdanii, împreună cu marcajul cruce galbenă) şi intrăm pe un drum înierbat, spre dreapta. Trecem de o zonă mlăştinoasă şi urcăm pe vârful Bogdanu. in continuare mergem pe culme, pe deasupra stânelor Bogdanu. Intrăm în pădure într-o zonă unde drumul devine neclar, înfundat de brazi, cu multe variante paralele.

Ajunşi din nou la loc deschis întâlnim un drum de tractor lat . ce urcă din dreapta, dinspre colibele Fieşu. Continuăm pe el, pe culme, intrând în pădure în coborâre lină, apoi mergând orizontal Ajungem pe platoul muntelui Smidele, unde ţinem uşor stânga şi coborâm printr-o fâşie de pădure, ieşind deasupra colibelor Smidele, în locul numit "La Crucea Bătrânei", unde traseul nostru se sfârşeşte, la întâlnirea cu drumul pe care trece marcajul bandă roşie.

8A. PIATRA GROŞILOR - BOGDANU - LA TINĂ - VF. DUMITREASA - DOBRIN - V. NEGRUŢA – MĂGURI-RĂCĂTĂU.Marcaj: cruce galbenă Durata: 6 ore (plus 4 ore pe banda roşie din staţiunea Băişoara până la începutul crucii galbene total 10 ore). Caracter: Marcaj ce face legătura dintre traseul principal de creastă, ce vine din staţiunea Băişoara, şi Măguri-Răcătău, satul reşedinţă a comunei cu acelaşi nume, situat în inima masivului Gilău-Muntele Mare, poartă de acces pentru multe drumeţii. Marcajul este legat şi cu traseele marcate Finişel-Dobrin (triunghi roşu) şi Răcătău - Smidele (bandă galbenă) precum şi cu multe interesante trasee turistice nemarcate. Este accesibil drumeţilor cu pregătire medie, dar iarna este accesibil numai celor bine antrenaţi şi echipaţi, de preferinţă dotaţi cu schiuri de tură, din cauza stratului gros de zăpadă. Este un traseu excelent pentru cicloturişti, accesibil chiar şi fără bicicletă de munte.

Urmând marcajul bandă roşie din staţiunea Băişoara ajungem, după 4 ore de mers, într-o şa foarte lată, mai degrabă un platou, între vârfurile Prislop şi Piatra Groşilor. Aici, la un podeţ de beton, banda roşie părăseşte drumul de tractor, cotind faţă-stânga, spre nord-vest, iar înainte începe marcajul nostru, cruce galbenă. Drumul de tractor ne conduce printre molizi rari şi bolovani de mari dimensiuni . La circa 100 m în stânga observăm o stâncă izolată. În acest loc, numit La Potcoavă, se ramificau odinioară cele două marcaje. Continuăm în urcuş foarte lin, lăsând în dreapta un vârf cu stânci.

Ajungem într-o şa largă, înierbată, între cele două vârfuri ale muntelui Piatra Groşilor. În stânga noastră este Fântâna Şpirului - un izvor al văii Devii. Suntem la o intersecţie de drumuri: cel mai bine bătut, pe care am venit, coteşte stânga, spre vest, spre păşunea Munceloasele, unde reîntâlnaşte banda roşie. Un alt drum o ia la dreapta (est), spre ruinele unui saivan , de unde putem coborî spre Picioragu sau Urzicaru. Traseul nostru continuă înainte (nord-nord-vest). Urcăm lin, apoi drumul nostru face un larg arc de cerc spre dreapta, pe curbă de nivel.

Urmează un lung parcurs pe culmea dintre V. Şoimului şi V. Galbena (în dreapta), în coborâre lină. după care părăsim drumul de culme (ce continuă spre Motoreşti - Vârtopeni - Bradul Lung) şi cotim brusc spre spate-stânga, tot pe drum de tractor, ce devine treptat mai bun, carosabil . După ce drumul face o serpentină la dreapta mai mergem pe el câteva sute de metri, apoi îl părăsim şi urmăm marcajul ce ne coboară spre stânga, pe linia de cea mai mare pantă, printre pâlcuri de molizi. Reîntâlnim drumul, ce a tăcut o mare serpentină. Urmărindu-l spre stânga trecem imediat pe un pod Valea Şoimului şi ajungem la cabana forestieră Bogdanu.

Un drum de tractor o ia la stânga, urcând, iniţial pe malul stâng al văii. apoi abrupt spre păşunea Munceloasele. Noi urmăm drumul auto forestier ce urcă, iniţial în pantă mare. apoi iese pe platou. Din stânga spate vine, pe un drumeag înierbat, marcajul bandă galbenă. Acesta s-a desprins din marcajul bandă roşie la Smidele, venind peste vârful Bogdanu şi pe la colibele omonime. ce se văd spre sud-vest. Coborând lin pe drum, trecem printr-o fâşie de pădure şi ajungem în şaua La Tină, unde intersectăm un drum auto forestier.

Pe el se poate coborî în dreapta, pe Valea Şoimului (23 km până în satul Valea Ierii), respectiv în stânga, pe valea Irişoarei (10 km până la vărsarea acesteia în V. Someşului Rece). Marcajul nostru, însoţit şi de banda galbenă, continuă înainte, pe un drum de tractor, începând urcuşul lin, prelung, printr-un frumos culoar lat prin pădure, spre Vf. Dumitreasa (1638 m) ce se ridică în faţa noastră.

După câteva sute de metri, drumul se bifurcă. Banda galbenă o ia pe cel din stânga, intrând pe curbă de nivel în pădure şi îndreptându-se spre colibele Dumitreasa. Noi continuăm prin poiană în sus, lăsând imediat un alt drum la stânga. Curând panta scade şi ajungem insesizabil pe platoul vârfului, unde drumul se despleteşte în numeroase fire înierbate. Urmează o coborâre mai abruptă, prin pădure, care ne

conduce în poiana Ţâraiele Dobrinului, unde se află o stână (în stânga noastră).Lăsăm succesiv mai multe ramificaţii spre stânga şi, trecând succesiv prin mai multe poieni şi

lăsând în stânga vârfurile împădurite Încărcătoarele (de unde se poate coborî spre stânga, la izvoarele Negruţei) şi Scoruşet, ieşim pe o lizieră. De aici avem pentru o mai lungă bucată de vreme o panoramă larg deschisă în dreapta, peste V. Şoimului şi V. Ierii, spre culmea Buscat - Pietrele Mărunte - Muntele Mare. Intrând apoi puţin prin pădure, spre stânga, ieşim la colibele Dobrin (aparţinând locuitorilor din Răcătău).

Aici se ţine în fiecare an la Sânpetru (29 iunie) o frumoasă nedeie. Imediat după ce trecem de nămaş vine din dreapta un drum de camion şi o linie electrică. Rămâne în dreapta, dincolo ele o fâşie de brazi, vechiul canton silvic Dobrin şi drumul ce duce la el. După câteva sute de metri, ajungem într-o şa, la o importantă intersecţie de drumuri şi marcaje. Au trecut circa 3 ore. În faţă începe traseul marcat cu triunghi roşu. ce duce prin Plopi spre Finişel. Din dreapta urcă un drum forestier ce vine din Valea Ierii pe Valea Calului; El continuă spre stânga, începând să coboare, însoţit de marcajul nostru, cruce galbenă.

Drumul ne coboară la firul văii Negniţa. Aici am fi putut ajunge direct de la Încărcătoarele. Drumul trece apa peste un pod pe malul stâng şi urmăreşte valea. Trecem pe lângă câteva colibe, lăsăm spre stânga ramificaţia drumului forestier ce trece în V. Dumitreasa. Trecem din nou pe malul drept. Privind cu atenţie, vom observa la un moment dat o potecă ce trece apa şi urcă spre stânga, spre colibele Negrele de Sus. După 40 de minute de mers pe vale drumul trece din nou pe malul stâng. Aici îl părăsim şi rămânem pe firul apei, pe o potecă, ce ne conduce pe lângă o captare ce "fură" apa Negruţei şi o duce prin subteran în direcţia acumulării Beliş-Fântânele. După nici 5 minute reîntâlnim drumul, ce trece iar pe versantul drept, îl urmăm, îndepărtându-ne de vale. Traversăm Pârâul Roşu şi Pârâul Mare, după care o serpentină ne coboară din nou la firul Negruţei. Ultimul kilometru îl parcurgem pe malul stâng şi ajungem la confluenţa cu Someşul Rece. Trecem podul şi cotim la dreapta pe drumul principal, pe care mai avem de mers 3 km pe până în centrul satului Măguri-Răcătău, unde marcajul nostru se termină.

8B. MĂGURI-RĂCĂTĂU - V. NEGRUŢA - DOBRIN - VF. DUMITREASA - LA TINĂ - BOGDANU - PIATRA GROŞILORMarcaj: cruce galbenă Durata: 7 ore (plus 4 ore pe banda „roşie până în staţiunea Băişoara, total 11 ore). Pentru amănunte vezi şi traseul 8 A.

Din centrul comunei Măguri-Răcătău mai mergem în amonte, pe V. Someşului Rece. Încă 3 km. până la gura văii Negruţa, la un canton silvic, unde cotim la stânga. Urcăm lin 1 km pe drumul forestier, până el se bifurcă. Ţinem varianta din stânga, trecem un pod şi urcăm pe versant. Drumul face o serpentină şi ne aduce înapoi la firul văii, unde părăsim drumul şi urcăm pe malul apei, pe o scurtătură, pe la un punct de captare a apei, ajungând înapoi la drum.

Urcăm tot pe drumul forestier. Lăsăm spre dreapta un drum carosabil ce trece în V. Dumitreasa şi. după câteva minute, părăsim valea, urcând spre stânga, pe drum. (Se poate urca şi pe vale înainte, reîntâlnind marcajul în culme, în poiana Încărcătoarele). Ajungem în culme, la o intersecţie. Drumul auto forestier coboară înainte, pe V. Calului. Din stânga vine marcajul triunghi roşu, care se sfârşeşte aici, la Dobrin. Marcajul nostru coteşte la dreapta, pe culme, ajungând în scurt timp la colibele Dobrin.

După un scurt drum prin pădure ni se deschide o largă perspectivă spre culmea Buscat - Pietrele Mărunte - Muntele Mare. Urmează o succesiune de poieni. Rămân pe rând în dreapta vârfurile împădurite Scoruşet, Încărcătoarele şi Ţâraiele Dobrinului. Ajungem după un urcuş susţinut pe vârful Dumitreasa (1638 m) - un larg culoar de păşune, încadrat de ziduri falnice de molizi, începem o coborâre lină. Din dreapta vine, pe un drum de car, marcajul bandă galbenă, ce urcă din valea Ilişoara pe la colibele Urăşa şi Dumitreasa.

Curând ajungem la Tina Bogdanului, o şa unde intersectăm şoseaua forestieră ce vine din dreapta din valea Irişoara şi coboară spre stânga pe Valea Şoimului. Continuăm pe culme încă aproximativ 700 de metri trecând pe lângă două saivane, apoi marcajele bandă galbenă şi cruce galbenă se despart . Marcajul bandă galbenă continuă înainte-dreapta, pe un drumeag spre Smidele. Crucea galbenă ne conduce spre înainte-stânga, tot pe drumul forestier, ce ne coboară la cabana forestieră Bogdanu.

De aici trecem firul Văii Şoimului, şi imediat părăsim drumul, cotind la dreapta-sus, urcând direct prin păşune, printre molizii rari. Reîntâlnim drumul şi cotim pe el la dreapta. Acesta face apoi o serpentină la stânga şi ne conduce în culme, unde o luăm la dreapta şi ajungem , într-o jumătate de oră, într-o şa plată, sub vârful Piatra Groşilor (1756 m).

Aici intersectăm un drum ce vine din stânga (est), de la stânele Picioragu, şi coboară lin, spre dreapta, spre păşunea Munceloascle. Noi continuăm înainte, pe curbă de nivel, până la întâlnirea cu

marcajul bandă roşie, unde crucea galbenă se termină.

9 A. DOBRIN- PLOPI - FINIŞELMarcaj: triunghi roşu Durata: 7 ore Caracter: Marcaj ce urmează cumpăna de ape dintre Someş şi Arieş, continuând traseul cruce galbenă venit din Piatra Groşilor, care de la Dobrin coboară în Răcătău. Din punct de vedere geografic este pe creasta principală a Apusenilor! Traseul face legătura cu multe interesante trasee turistice nemarcate. Este uşor accesibil tot timpul anului pe porţiunea Râşca - Plopi -Finişei. În porţiunea Dobrin -Râşca însă iarna sunt zăpezi mari şi uneori nu este potecă bătută, motiv pentru care acest tronson este recomandat numai turiştilor antrenaţi şi echipaţi corespunzător. Este un traseu excelent pentru schi de tură şi pentru cicloturism, accesibil chiar şi fără bicicletă de munte.

Traseul nostru, marcat cu triunghi roşu, începe la Dobrin, în şaua unde un drum auto forestier trece din valea Negruţa în Valea Calului. Putem ajunge aici urcând pe acesta din Valea Ierii sau din Răcătău, sau venind pe trasee nemarcate, sau pe creastă, pe crucea galbenă, dinspre Piatra Groşilor.

Plecăm spre nord-vest, pe drumul de camion ce ne conduce în urcuş lin. paralel cu linia electrică, spre Vf.Buturi (1549 m). Ajunşi sus avem prilejul să admirăm o panoramă de 360 de grade, urcând pe platforma marii balize topo ridicată pentru a permite să privim peste pădurea ce urcă până aproape de culme. Cotim la stânga şi începem să coborâm. După puţin timp părăsim linia felectrică şi intrăm spre dreapta în pădure, pe drumul lat, bine bătătorit. Ieşim într-o poiană (muntele Scoborăşu), unde drumul iese bifurcă. Ţinem stânga şi, după 1 km, reîntâlnim celălalt drum lângă prima casă din Buşeşti. Din nou însă, drumul se bifurcă. Mergem pe cel din stânga şi trecem pe deasupra pitoreştilor cătune Buşeşti şi Oţeleşti, situate la obârşia văii Păltiniţa. Mai multe drumuri au coborât succesiv în jos, spre case.

Intrăm în pădure pentru o mai lungă bucată de drum. Trecem printr-o succesiune de poiene , din care unele ne permit să admirăm, spre stânga, magnifica desfăşurare a satelor Măguri şi Mărişel, pe fundalul Vlădesei, ce se înalţă la orizont. Lăsăm un drum ce coboară în dreapta, spre V. Calului, precum şi mai multe ramificaţii spre stânga, ce duc în cătunul Balta. Ajungem la un izvor, apoi intrăm pe versantul sudic. Trecem pe lângă câteva case şi ieşim, după 2 km. din nou în culme, unde întâlnim un drum ce vine din stânga-spate însoţit de o linie electrică. În stânga sunt casele cătunului Râşca, aparţinând satului Muntele Rece, răspândite pe ambii versanţi ai Văii Bisericii.

Dintr-o şa, după ce trecem de un izvor, intrăm în pădurice, pe versantul dinspre V. Râşca al vârfului Tărtova (1314 m), ce rămâne în dreapta noastră. Intersectăm mai multe drumuri înierbate. Coborârea, destul de lungă, ne scoate din nou în culme de unde avem o frumoasă privelişte spre dreapta, spre satul Caps de pe Valea Ierii. Urmează o succesiune de şei şi vârfuleţe pe care drumul le ocoleşte, începem apoi un urcuş lin şi ocolim prin stânga vârful Testieşu (1239 m). În stânga, dincolo de valea Râşca, vedem o mare carieră.

Drumul principal coboară apoi spre stânga-faţâ; noi cotim dreapta, urmărind marcajul pe curbă de nivel. Nu peste mult timp coborâm şi noi spre stânga, ajungând la drumul carosabil (ce vine dinspre V. Someşului Rece, trecând prin şaua Plopilor), însoţit de marcajul cruce roşie ce vine de la cab. Somesul Rece. Continuăm pe drum, coborând. Lăsăm spre stânga drumul ce intră în satul Plopi, apoi trecem şi pe lângă releul TV şi, după 1,5 km de mers pe drumul auto, ajungem în şaua Prislop, unde se află o casă şi un mic cimitir militar.

Aici părăsim crucea roşie, ce continuă pe culme înainte spre ruinele cetăţii Lila. Un drum carosabil (tot nemodernizat) coboară spre dreapta, în serpentine strânse, spre satul Valea Ierii. Noi însă cotim stânga şi urmăm drumul auto, coborând pe el cale de 8 km, până în satul Finişel, unde marcajul se termină. De aici mai avem 2 km până în Săvădisla, sat reşedinţă de comună, situat pe şoseaua principală. (20 km de Cluj-Napoca).

9B. FINIŞEL - PLOPI - DOBRIN Marcaj: triunghi roşu Durata: 8 ore • Pentru amănunte vezi şi traseul 9 A.

Traseul începe din satul Finişel, situat la 2 km de Săvădisla, reşedinţă de comună, aflată pe DJ 107 M. Străbatem satul până la capătul din amonte, până la confluenţa Finişelului cu Feneşul. Drumul auto nemodernizat, pe care merge marcajul nostru, urmează valea din stânga (Feneşul), urcând 5 km până în şaua Prislop, unde întâlnim marcajul cruce roşie, ce vine de la Cab. Someşul Rece şi merge la ruinele cetăţii Lita. Un drum coboara în faţă, în Valea Ierii. Noi cotim dreapta, urcând pe drumul pietruit, pe lângă un

releu TV. Un drum se ramifică la dreapta, spre casele din satul Plopi, apoi la următoarea bifurcaţie părăsim crucea roşie şi drumul carosabil, ce coteşte spre dreapta (şi duce în şaua Plopilor, de unde coboară în V. Someşului Rece) şi urcăm în faţă, pe un drum de care.

Cotim apoi dreapta, pe curbă de nivel, întâlnim un drum bun, venind din dreapta, din şaua Plopi. Cotim pe el la stânga şi ajungem într-o şa în culme. Urmează o succesiune de şei şi vârfuri mai mici , pe care drumul în general le ocoleşte. În şaua de după vârful Târtova (1314 m), lângă nişte case, drumul se ramifică. Părăsim linia electrică ce ne-a însoţit până aici şi o luăm înainte-stânga, intrând pe versantul sudic.

După circa 2 km ajungem din nou în culme, întâlnim un izvor, apoi intrăm pentru mai mult timp în pădure. Dintr-una din poieniţele întâlnite ni se deschide o splendidă panoramă spre satele Măguri şi Mărişel, care se numără printre cele mai înalte şi reprezentative sate de munte de tip risipit din Carpaţi.

În această zonă sunt o multitudine de ramificaţii: Din dreapta vine un drum dinspre cătunul Balta, coborând spre stânga spre Valea Calului; în faţă drumul nostru se trifurcă. Urmărim varianta din mijloc şi trecem deasupra pitoreştilor cătune Oţeteşti şi Buşeşti, ce rămân în dreapta, la obârşiile văii Păltiniţa. (Mai multe drumuri coboară printre case..) Lângă ultima casă din Buşeşti, drumurile, reîntâlnite, se despart din nou la intrarea în pădure (cel din dreapta este marcat) pentru un km, până într-o poiană (muntele Scoborâşu).

Urmează un urcuş până la o nouă ramificaţie, unde cotim pe un drum spre stânga. Ajungem pe vârful Buturi unde putem urca pe platforma balizei topo pentru a admira panorama ce se deschide în toate direcţiile. Ne atrage privirea în special imaginea culmilor înalte din apropierea Muntelui Mare. În continuare, coborâm uşor şi ajungem într-o şa, unde marcajul nostru se termină. Suntem la intersecţia cu un drum auto forestier, ce urcă din dreapta, dinspre Răcătău, însoţit de marcajul cruce galbenă, şi coboară în stânga, pe V. Calului, în Valea Ierii. Continuând pe culme înainte ajungem în 10 minute la colibele Dobrin.

10A. CAB. SOMEŞUL RECE - V. BÂRLOGU - PĂLTINEI - MÂŢEŞTI - PLOPI - RUINELE CETĂŢII LITA - LA PORUŢMarcaj: cruce roşie Durata: 7 ore Caracter: Marcaj ce face legătura dintre cabanele Someşul Rece şi Muntele Filii, continuând traseul de culme ce vine din Piatra Groşilor, marcat cu cruce galbenă, apoi triunghi roşu. Acest traseu are diferenţe de nivel apreciabile şi este mai rar parcurs în întregime, dar tronsoane din el sunt excelente pentru scurte plimbări în circuit, în combinaţie cu trasee nemarcate. Este accesibil tot timpul anului, dar în porţiunea finală prezintă iarna dificultăţi de orientare. Altitudinea fiind mai mică, stratul de zăpadă este redus şi parcurgerea pe jos pe timp de iarnă este mai facilă decât a altor trasee. Diferenţele mari de nivel îl fac impropriu pentru cicloturism.

Cabana Someşul Rece este situată pe malul stâng al văii a cărei nume îl poartă, la 31 km de Cluj-Napoca. De la cabană trecem podul, ieşind în şoseaua principală, pe care mai coborâm 250 m până la gura văii Bârlogu. Marcajul ne îndrumă spre dreapta, pe această vale, ce apare pe unele hărţi sub denumirea Râşca Mică. Urcăm până la vechiul baraj, azi dezafectat, aparţinând centralei hidroelectrice Someşu Rece, ce alimenta odinioară Clujul. Aici părăsim drumul forestier şi urcăm spre stânga, pe o potecă, ce taie serpentinele unui drum de tractor. Ajungem într-o minunată poiană, presărată cu bolovani de mari dimensiuni aşezaţi parcă în joacă de nişte uriaşi. În stânga, pe o variantă a drumului pe care am urcat se poate ajunge în câteva minute la Cariera Corabia, monument al naturii.

Din poiana, unde am poposit, urcăm pe drum. printr-o pădure ele fag. apoi prin fanate, până la casele Chirileşti, printre care ajungem într-o şa. În stânga noastră este dealul Corabia, cu forma-i caracteristică ce atrage atenţia. În faţă avem o largă privelişte spre Creasta Plopilor, cu drumul ce urcă în serpentine spre şaua şi satul Plopi şi cu mănăstirea nouă. ce se profilează cer, cu acoperişul strălucind în soare. În spatele nostru, dincolo valea Bârlogu vedem cătunul Arsura, iar la obârşia văii, poiana Dudaia şi în spatele ei Vf. Măgura.

Din şa coborâm oblic spre dreapta, pe un drumeag, prin casele cătunului Păltinei. Drumul devine treptat potecă şi ne coboară în valea Râşca, în satul Mâţeşti (Muntele Rece). După 200 m spre dreapta, pe drumul principal, ajungem la magazinul sătesc, iar după alţi 400 m ne găsim la confluenţa cu un pârâu ce vine din stânga. Trecem apa pe o punte şi urcăm 200 m pe drumul ce însoţeşte pârâul, apoi ieşim în stânga, printre case. Urcăm prin fanate, în serpentine, aproximativ sub linia electrică şi având ca reper Pârâul Baichii, ce curge la circa 200 m în dreapta.

După 2½ ore de la plecare ajungem, trecând printre case cătunului Bordeşti, în drumul carosabil ce

a urcat din Mâţeşti. Imediat, urcuşul se termină în Şaua Plopilor, lângă un cimitir militar datând din al doilea război mondial. În şa sosesc o multitudine de drumuri, mai importante fiind unul ce coboară din stânga-spate, venind din satul Someşu Rece pe dl.Custurii, şi drumul lat ce continuă spre dreapta-faţă-sus, înspre Dobrin. Noi rămânem pe drumul principal şi facem un arc de cerc spre stânga, pe curbă de nivel, în jurul obârşiei unuia dintre izvoarele Iereşului.

De la un izvor drumul începe să coboare. Din dreapta-spatete vine marcajul triunghi roşu, apoi lăsăm spre stânga drumul ce intră în satul Plopi. Trecem pe lângă releul TV şi ajungem în şaua Prislop, unde se află o casă şi un alt mic cimitir militar. Suntem la o intersecţie. Drumul carosabil (nemodernizat) se bifurcă: unul coboară spre dreapta, în serpentine strânse, spre satul Valea Ierii. celalalt, însoţit de triunghiul roşu, coteşte stânga şi coboară 8 km. pună în satul Finişel. Marcajul nostru, crucea roşie, continuă pe culme înainte, spre sud-est, pe un drum de care, în urcuş lin.

Ocolim prin dreapta vârful Boancăş. După 20 de minute de la Prislop ieşim la loc deschis. Mergem pe culmea golaşă, paralel cu Valea Ierii, situată în dreapta noastră. Spre stânga se despletesc culmi cu păduri şi fânaţe. Una dintre aceste culmi este chiar cumpăna de ape între Someş şi Arieş, foarte joasă aici, trecând neobservată. Prin urmare, primele pâraie ce curg spre stânga sunt izvoare ale Feneşului, afluent al Someşului, dar mai apoi pâraiele formează Hăşdatele, pe valea căruia vedem satul omonim. Micul pârâu Hăşdate, înainte de vărsarea în Arieş, a ferestruit culmea calcaroasă a Petreştilor, dăruindu-ne fascinantul monument al naturii Cheile Turzii.

Trecând printre tufărişuri de alun ajungem într-o şa, unde intersectăm un drum. Urcăm, lăsând în stânga un vârf împădurit. Ieşim pe o culme cu păşune şi facem un arc de cerc în jurul obârşiei Văii Ogrăzii, ce curge spre stânga. Pe drumuri de căruţă şi poteci ajungem într-o altă şa unde se află un mic refugiu silvic. Drumul se bifurcă: ţinem stânga şi intrăm în pădure, pe curbă de nivel, apoi în coborâre domoală, ieşind din nou la loc deschis. În continuare ocolim prin dreapta vârful Piatra Mare. cu aspectul său ruiniform, şi ne îndreptăm spre releul TV. Acest platou este un loc de lansare foarte îndrăgit de parapantiştii clujeni şi. În plus, oferă privelişti deosebite în toate direcţiile.

Când apar în dreapta ruinele cetăţii Lita, cocoţate pe o stâncă, coborâm spre ele pe un vâlcel. În şaua de deasupra cetăţii întâlnim marcajul triunghi roşu, ce vine de la Liteni. Merită să facem o tură în jurul cetăţii, pe o potecă firavă ce se strecoară pe sub pereţii surplombanţi de sub ruine . Friabilitatea vechilor ziduri şi caracterul de monument istoric al edificiului ne impun să nu ne căţărăm pe ruine, oricum roase de vreme şi şubezite până în temelii de explozia ce a distrus cetatea la 12 februarie 1562.

Reîntorşi în mica şa, pornim spre dreapta (nord-vest), pe o cărăruie ce intră în pădure. Trecem pe la un izvor, apoi coborâm 15 minute pe malul stâng al pârâului Carpenilor, până într-un fânaţ. Suntem aproape de firul Văii Ierii, pe care îl traversăm, ajungând la şoseaua asfaltată chiar în locul numit "La Poruţ", la confluenţa cu Valea Huzii, pe care mai sunt 3 km până la fosta cabană Muntele Filii. În trecut, marcajul cruce roşie mergea până la cabană, unde făcea joncţiunea cu banda albastră ce duce la staţiunea Băişoara. Acum însă, ducerea marcajului până la fosta cabană nu se mai justifică. Pe drumul asfaltat mai sunt de la Poruţ 6 km spre stânga, pe vale, până în Băişoara, existând curse de autobuze.

10B. LA PORUŢ - RUINELE CETĂŢII LITA - PLOPI - MÂŢEŞTI - PĂLTINEI - V. BÂRLOGU - CAB. SOMEŞUL RECEMarcaj: cruce roşie Durata: 7 ore Pentru amănunte vezi traseul 10 A.

De la confluenţa Văii Ierii cu V. Huzii (pe care se află, la 3 km în amonte, cabana Muntele Filii), începem urcuşul pe un drum de, care. Împreună cu marcajul triunghi roşu. Dintr-un fânaţ urcăm pe malul stâng al pârâului Carpenilor, prin pădure. Ieşim la un izvor, apoi ţinem dreapta şi ieşim într-o mică şa, deasupra pintenului stâncos pe care se află ruinele cetăţii. Ne despărţim de triunghiul roşu, care o ia pe curbă de nivel, şi urcăm pe un vâlcel în culmea principală, în stânga releului TV.

Ajunşi în creastă admirăm panorama ce se deschide în toate direcţiile şi o luăm la stânga , ocolind un vârf stâncos pe versantul dinspre V.Ierii. Trecem printr-o pădure şi ieşim din nou la loc deschis, într-o şa, unde se află un mic refugiu silvic. Mergem tot pe culme, ocolind unele vârfuri pe curbă de nivel, într-o şa intersectăm un drum. Vârful Boancăş rămâne în dreapta. Coborâm lin prin pădure şi ieşim în şaua Prislop, unde intersectăm drumul auto nemodernizat ce vinete la Finişel şi coboară în V. Ierii.

Mai departe urcăm lin pe un drum auto pietruit, împreună cu marcajul triunghi roşu. Trecem de releul TV, lăsăm o ramificaţie la dreapta, spre casele satului Plopi, apoi, la o curbă spre dreapta, triunghiul roşu ne părăseşte şi o ia înainte, pe culme. Ajungem în şaua Plopi, la o multiplă intersecţie. Rămânem pe drumul carosabil şi începem să coborâm în faţă, dar curând îl părăsim şi coborâm la stânga, printre case şi

fânaţe, până jos, în valea Râşca. Coborâm pe vale. trecând prin centrul satului Muntele Rece (Mâţeşti). Cu 200 m aval de magazinul sătesc o luăm la stânga, pe o potecă, urcând oblic până în culme, într-o şa. De aici coborâm, pe lângă casele cătunului Chirileşti, prinzând un drum ce ne duce prin pădure la vale. Ajungem deasupra unei splendide poieni, presărată cu bolovani imenşi, unde părăsim drumul şi coborâm prin ea. Reîntâlnim drumul de tractor şi ajungem în V. Bârlogu, la drumul forestier, lângă barajul unui fost lac de acumulare. Curând valea confluează cu Someşul Rece, pe care mai urcăm 250 m până la podul pe care se intră spre cabana omonimă.

11A. LITENI - RUINELE CETĂŢII LITA - LA PORUŢMarcaj: triunghi roşu Durata: 2-2½ ore Caracter: Marcaj de vizitare a ruinelor Cetăţii Lila, precum şi de acces spre staţiunea Băişoara, dinspre Liteni, continuându-se de la Poruţ cu marcajul bandă albastră. Este accesibil tot timpul (inului. Diferenţa de nivel este apreciabilă, dar este un traseu scurt. Este mult utilizat de parapantişti. Este mai puţin propice pentru ciclism montan şi schi de tură.

Din centrul satului Liteni, de la şosea, coborâm pe o uliţă, trecem apa pe pod şi începem urcuşul, ieşind curând din sat. În faţa noastră se profilează un vârf înconjurat de un brâu de stânci, pe care se înalţă un releu TV. Urcăm prin păşune până după un valău, unde drumul se bifurcă: Noi ţinem faţă-stânga, ghidaţi de semnele de marcaj aplicate pe pietre. Ajunşi în culme ocolim pe curbă de nivel, prin pădurice, vârful stâncos cu releul, ce rămâne în dreapta. Coborâm apoi oblic dreapta şi ajungem întro şa mică , unde întâlnim marcajul cruce roşie.

Sub noi, pe un promotoriu stâncos, se află ruinele cetăţii Lita, într-un cadru natural deosebit de pitoresc, este interesant să facem înconjurul cetăţii, pe firava potecă ce se strecoară pe sub pereţii în ruine, pereţi pe alocuri surplombanţi şi pe care mulţi alpinişti şi i-ar dori în spatele casei, pentru antrenament. Caracterul de monument istoric şi friabilitatea vechilor ziduri ne impun să nu ne căţărăm pe ruine! Ele sunt din păcate neconsolidate şi în continua dezagregare, pradă intemperiilor, ce le rod prin fisurile lăsate de explozia ce a distrus cetatea la 12 februarie 1562.

Reîntorşi în mica şa, pornim spre dreapta (nord-vest), pe o cărăruie ce intră în pădure. Trecem pe la un izvor, apoi coborâm 15 minute prin pădure, pe malul stâng al pârâului Carpenilor, până într-un fânaţ. Suntem practic în Valea Ierii. Traversăm apa şi ajungem la şoseaua asfaltată chiar în locul numit "La Poruţ", la confluenţa Văii Ierii cu Va/ea Huzii. Pe Huda mai sunt 3 km de mers în amonte până la cabană Muntele Filii, momentan dezafectată. În trecut, marcajul triunghi roşu mergea, împreună cu crucea roşie, până la cabană, unde făcea joncţiunea cu banda albastră ce duce la staţiunea Băişoara. Pe drumul asfaltat, pe care există curse regulate de autobuze, mai sunt de La Poruţ 6 km spre stânga, pe vale, până în satul Băişoara, iar spre dreapta 10 km de şosea până în satul Va1ea Ierii.

11B. LA PORUŢ - RUINELE CETĂŢII LITA - LITENIMarcaj: triunghi roşu Durata: 2-2 ½ ore Pentru amănunte vezi traseul 11 A.

De la confluenţa Văii Ierii cu V. Huzii (pe care se află, la 3 km în amonte, cabana Muntele Filii), începem urcuşul pe un drum de care, împreună cu marcajul cruce roşie. Dintr-un fânaţ urcăm pe malul stâng al pârâului Carpenilor, prin pădure. Ieşim la un izvor. apoi ţinem dreapta şi ieşim într-o mică şa, deasupra pintenului stâncos pe care se află ruinele cetăţii. Ne despărţim de crucea roşie şi o luăm la dreapta, pe curbă de nivel. Trecem culmea, lăsând in stânga vârful Piatra Mare cu releul TV. Coborâm oblic până la ui. izvor cu valău, unde întâlnim un drum ce vine din stânga-sus. Îneâ o porţiune de coborâre, pe drum de care, ne duce în satul Liteni, la şoseaua principală.

TRASEE TURISTICE NEMARCATE

Descriem în continuare o serie de trasee turistice nemarcate, dar cel puţin la fel de interesante ca şi cele marcate. Descrierea este în sensul de urcare, dar citind cu atenţie le putem "traduce" şi pentru parcurgerea în sens contrar. În lipsa marcajului, pe lângă descrierea traseului, harta, busola, localnicii întâlniţi în drum şi "flerul" nostru de drumeţi vor avea grijă să nu ne rătăcim în adevăratul labirint de drumuri şi poteci pe care îl constituie Muntele Mare.

I. POŞAGA - BELIOARA - V. RĂSTOACA - BRĂDĂŢEL -CORNUL PIETRIINemarcat. Durata: 4 ore Unul dintre cele mai frumoase trasee de drumeţie din masivul Gilău-Muntele Mare, oferind privelişti deosebite asupra abrupturilor Scăriţei-Belioara. Deşi nemarcat, este accesul cel mai interesant în staţiunea Băişoara (din poiana Cornul Pietrei racordându-se la traseul marcat cu triunghi albastru). Se recomandă turiştilor mediu antrenaţi. Nu se recomandă iarna şi nu este adecvat pentru ciclism montan sau schi de tură, din cauza pantelor mari.

Tura începe de la Poşaga,unde ajungem fie cu autobuzul, fie cu pitoreasca mocăniţă, din Turda, străbătând Valea Arieşului cale de 40 de km. Intraţi pe valea Poşegii străbatem satul omonim şi, după 6 km, ajungem la Mănăstirea Poşaga, bijuterie de sculptură în lemn. După nici 200 sute de metri de la mănăstire, intrând în Cheile Poşegii, întâlnim lângă drum cele două izvoare carstice ieşite din comun: Bujorul şi Feredeul. În mijlocul cheilor trecem pe lângă o carieră. Privind atent la bolovanii de la baza ei, observăm multitudinea de cristale de calcit şi ne luăm ca amintire câteva mai frumoase.

Ieşind din chei străbatem lunci pitoreşti şi ajungem, la 8 km de la plecare, la o confluenţă. Părăsim valea principală şi o luăm la dreapta pe valea Belioara, printre rarele case ale cătunului omonim, ce apare pe hărţi şi ca Poşaga de Sus. Pe dreapta se ridică mai multe ţancuri stâncoase. Drumul devine tot mai îngust Şi după o jumătate de oră de mers de la confluenţa văilor ne găsim la baza impresionantului abrupt al muntelui Scăriţa. Turnuri semeţe de calcar sunt despărţite de vâlcele adânci, de o sălbăticie ce le face nerecomandabile drumeţilor fără coardă şi cunoştinţe de alpinism. Lângă ultima casă luăm apă din izbuc , valea fiind în continuare adesea seacă.

Începem să urcăm ţinând mereu dreapta, pe firul sec al Răstoacei, pe la baza abruptului.într-o poieniţă părăsim valea şi ieşim pe culmea din dreapta, numită Brădăţel. Urcând abrupt prin fânaţ, printre sălaşe răzleţe, paralel cu pereţii, admirăm deschiderea enormă a cavităţii Coşul Boului, a cărui tavan are o gaură de mare diametru, la fel de rotundă ca şi gura peşterii. În partea superioară a poienii cotim la stânga şi, înconjurând obârşia văii Răstoaca, ajungem într-o şa. Aici puteam urca şi dacă urmăream firul văii seci.

Suntem la Cornul Pietrii. Coborând câteva zeci de metri prin poiană întâlnim semnele marcajului triunghi albastru, ce vine dinspre Runc prin Cheile Pociovaliştei şi urcă în rezervaţia Scăriţa-Belioara.

II. SĂLCIUA - DL. BENDII - IZV. SĂLCIUŢEI - DL.TICULUI - ŞAUA VĂII ALBENemarcat. Durata: 6 -7 ore. Traseu lung, ce urmează interfluviul dintre Sălciuţa şi Arieş, apoi dintre V. Sartăşului şi V. Orăşti, până în şaua Văii Albe, unde se racordează la traseul nr. XX şi de unde putem coborî pe V. Lupşei. Traseu recomandat turiştilor experimentaţi, numai vara. Pentru cicloturişti este mai avantajoasă parcurgerea în sens invers.

De la gara Sălciua ieşim la şosea, o traversăm şi începem urcuşul pe unul din drumeagurile ce urcă printre case, având in dreapta valea Sălciuţei. După o oră de urcuş, în care întâlnim multiple ramificaţii, ajungem într-o şa cu o cruce. Peste câteva minute remarcăm roca violetă în care este săpat drumul, apoi. peste încă 5 minute, părăsim drumul principal şi ţinem faţă-dreapta. Urmează o succesiune de poieni şi pădure. La două ramificaţii succesive ţinem oblic-dreapta, iar la a treia faţă-stânga Drumul urcă continuu, devenind neclar. Trecem printr-o nouă succesiune de pădure şi poieni şi ajungem la o altă troiţă.

Panta scade. Ajungem într-o şa în culme. În dreapta e izvorul unui afluent al Sălciuţei, iar în faţă se ridică Dl. Bendii (1215 m). Intrăm spre stânga pe curbă de nivel şi îl ocolim pe versantul dinspre Arieş, trecând pe la un izvor cu valău. După 20 de minute de traverseu ieşim într-o altă şa în culme, având în dreapta un grup de colibe. Intrăm din nou pe versantul dinspre Arieş şi ocolim şi Dl. Bogdan, ajungând din nou într-o şa adâncă. Urmează o succesiune de poieni şi fanate şi ajungem pe Dl. Gesuin, un fânaţ la izvorul Sălciuţei.

Aici, un drum coboară spre stânga, spre Brădeşti, iar imediat un alt drum ocoleşte spre dreapta obârşia văii şi intră pe culmea dintre Sălciuţa şi V. Orăşti (Dl. Turceştilor, pe care vedem multe colibe şi gospodării). În faţă culmea devine împădurită şi se înalţă brusc. Prindem intrarea în pădure şi urmăm drumeagul ce urcă iniţial abrupt, apoi devine cvasiorizontal şi ne scoate la liziera unei tăieturi, de unde ni se deschide spre dreapta o mirifică panoramă peste întregul bazin al văii Poşaga, până la culmea Scăriţei-Belioara.

În următoarele ore urmăm culmea înaltă, de regulă împădurită, a dealului Ticului, trecând prin tăieturi şi rare poieni, depăşind dificultăţile de orientare. Lăsăm spre stânga piciorul înalt al Dl. Cărbunari şi ajungem, după o nouă succesiune de vârfuri şi şei împădurite, pe care le străbatem cu greu, în şaua Văii Albe. La dreapta putem coborî în câteva minute la capul drumului forestier de pe V. Albă, iar la stânga putem ocoli pe curbă de nivel, izvorul V. Lupşii, ieşind în şaua Târsa. la marcajul cruce roşie ce coboară spre Lupşa, sau coborî în stânga în Valea Lupşii.

III. BISTRA - NOVĂCEŞTI - ŞESUL LUPŞANULUI - LA DUBENemarcat. Durata: 5 ore Traseu de acces din V. Arieşului spre staţiunea Băişoara, analog crucii roşii ce urcă din Lupşa, şi cu care traseul nostru joncţionează la Dube. Un bun itinerar de cunoaştere a cătunelor moţeşti. Nu se recomandă iarna decât celor bine antrenaţi, ce cunosc traseul şi au echipament adecvat. Traseu excelent pentru ciclism montan, dar recomandabil în sens invers.

Din centrul comunei Bistra, de la primărie, trecem podul peste V. Mare şi, după 20 m de la biserică şi postul de poliţie, părăsim şoseaua principală şi intrăm la stânga pe o uliţă. Lăsăm două uliţe în dreapta şi, după 10 minute de la părăsirea şoselei, ieşim din sat, începând urcuşul pe un drum de care. Orientarea nu ridică probleme. Suntem pe culmea dintre V. Mare (în stânga) şi V. Dobrii (în dreapta). Trecând prin mai multe cătune, ajungem, după circa 2½ ore de mers, în Novăceşti. În stânga, pe dealul de dincolo de V. Neagului, se vede cătunul Aroneşti.

Încă o jumătate de oră şi ajungem la nişte colibe, la margine pădurii. Un drum bun coboară spre stânga-faţă în V. Neagului. Noi intrăm în pădure, urcând lin până în şaua Poarta Întrecailor. Aici drumul în faţa noastră se trifurcă. Cel spre dreapta duce la colibele Căprăreţe, în şaua Tarniţa, noi însă urcăm pe cel din mijloc. iniţial foarte abrupt, bolovănos. La un moment dat vedem în dreapta, jos, colibele Căprăreţe. Într-o şa dăm de o poieniţă, apoi lăsăm un drum spre dreapta şi urcăm mai abrupt . Într-o altă poieniţă lăsăm o ramificaţie la stânga. Urmează o nouă poieniţă, apoi un drum se ramifică la dreapta şi începem să coborâm moderat până într-o poiană unde întâlnim un izvor (Ţârăul Ştedii) şi o căbănuţă. Aici lăsăm o ramificaţie spre dreapta, apoi încă una, iar după aceea lăsăm succesiv trei drumuri spre stânga. Ieşim din pădure pe Şesul Lupşanului şi. după un sfert de oră, în drumul nostru, foarte bun, urcă din dreapta marcajul cruce roşie ce vine din Lupşa şi duce mai departe, peste Muntele Mare, spre staţiunea Băişoara.

IV. BISTRA - POIANA BISTREI - CĂPĂŢÂNANemarcat. Durata: 5-6 ore Traseu de acces din V. Arieşului spre culmea principală a masivului, parcurgând culmea dintre Valea Mare şi Valea Bistricioara. Un bun itinerar de cunoaştere a cătunelor moţeşti Nu se recomandă iarna decât celor ce cunosc foarte bine zona/au antrenament şi echipament adecvat. Traseu excelent pentru ciclism montan, dar mai facil de parcurs în sens invers.

Din faţa primăriei comunei Bistra trecem podul peste apa săracă a Bistricioarei şi intrăm în stânga, pe o uliţă iniţial îngustă. ce coteşte imediat dreapta. Este chiar drumul forestier ce urcă pe V. Mare. Noi însă îl părăsim după 50 m şi ne orientăm spre stânga pe un drum de care. Un scurt urcuş abrupt ne scoate lângă o troiţă. Intersectăm o ulicioară şi ieşim din sat.

După două ore de urcuş fără probleme de orientare, după ce am lăsat succesiv două drumuri la dreapta-spate, ieşim pe un vîrf de deal. Lăsăm alte drumuri în dreapta, spre case, şi coborâm într-o şa mare, marcată de o troiţă. Suntem în Poiana Bistrei. În această şa, unde trecem pe sub o linie electrică,ajungem în drumul auto forestier ce vine din dreapta, din Valea Mare, şi coboară în stânga în V. Bistricioarei, îl urmăm câteva zeci de metri spre stânga, apoi cotim dreapta şi urcăm din nou pe culme, pe un drum adâncit.

După aproape o oră se ramifică la dreapta un drum de tractor, pe lângă nişte case. Peste puţin timp ajungem la serpentina unui drum auto forestier, ce urcă în stânga noastră. Nu îl intersectăm, ci trecem tangent cu el, ţinând dreapta. Peste 100 m lăsăm un drum înierbat în stânga-faţă şi apoi, după alte câteva minute de mers, părăsim drumul principal şi cotim la stânga-faţă. Mai apoi, un drum vine din spate-stânga:

peste 50 m ajungem la o nouă bifurcaţie, unde ţinem stânga, şi tot stânga ţinem şi la următoarele două bifurcaţii, ajungând într-o şa. Aici intersectăm un drum de tractor.(Coborând pe el în stânga se ajunge în câteva minute la capul drumului auto forestier de pe valea Bistricioara).

Din şa continuăm urcuşul,ajungând după 10 minute într-o poiană, la o bifurcaţie importantă. Dacă ţinem dreapta, vom ajunge la Muntele Mic. Noi ţinem faţă-stânga şi, după o jumătate de oră, ieşim în poiana Căpăţâna, la colibele omonime, unde întâlnim marcajul bandă roşie ce urmează creasta principală a masivului.

V. BISTRA - DEALUL CAPSEI - TOMNATEC -BALOMIREASANemarcat. Durata: 6 ore Traseu de acces din V. Arieşului spre culmea principală a masivului, parcurgând culmea dintre văile Bistra şi Bistricioara. Un interesant itinerar de cunoaştere a extremităţii nord-estice a (arii moţilor. Nu se recomandă iarna decât cunoscătorilor zonei, bine echipaţi şi antrenaţi. Traseu excelent pentru ciclism montan, dar mai facil de parcurs în sens invers.

De la primăria comunei Bistra pornim pe şosea în direcţia Câmpeni şi cotim pe prima uliţă la dreapta, apoi, după puţini metri o luăm la stânga. Drumul este iniţial abrupt, pietros, adâncit de ape. Curând ieşim dintre garduri şi poposim la o bancă, lângă o troiţă. Ţinem tot culmea, trecând prin mai multe cătune. De fapt toate dealurile din jur sunt presărate cu gospodării, aparţinând zecilor de cătune ale Bistrei şi Câmpeniului. În stânga, dincolo de valea Lipaia, vedem satul Dealul Capsei, cu cele două biserici profilate pe cer.

După două ore de mers, trecând de izvorul Lipaiei. Întâlnim drumul ce vine din stânga, din Dealul Capsei. O bancă lângă o troiţă metalică ne îndeamnă la popas. Urmează o şa, (în dreapta se văd casele cătunului Dâmbureni) apoi un urcuş abrupt. Când urcuşul se termină, reîncep casele. Trecem pe lângă o scoală şi ajungem la o intersecţie. Suntem în Tomnatec. Păstrăm direcţia de mers şi întâlnim primii molizi.

Treptat încep insule de pădure. După o jumătate de oră de mers de la şcoală ieşim din pădure şi, după alte zece minute, drumul se bifurcă. Ţinem faţă-dreapta şi trecem apoi prin mai multe poieni cu colibe, ajungând la o trifurcaţie importantă. Orientându-ne pe drumul cel mai din dreapta, începem un urcuş abrupt prin pădure, paralel cu multe drumeaguri adâncile, abandonate.

Panta scade şi ieşim într-o poiană în culme. Un drum se ramifică la dreapta-faţă. Peste 5 minute ajungem într-o altă poiană, unde ţinem stânga, iar la următoarea bifurcaţie la fel . Ajungem la un izvor şi ieşim la luminiş. Drumul se despleteşte în fire paralele, brazii se răresc şi panta scade treptat. Suntem pe imensul platou al muntelui Balomireasa, unde întâlnim marcajul bandă roşie ce urmează culmea principală a masivului.

VI. BLĂJOAIA - IRIŞOARA - HODIREU - LA GRAJDURI - LA POPI - FĂGETU - L. SOMEŞUL RECE.Nemarcat. Durata: 5 ore Traseu interesant, ce traversează, fără diferenţe mari de nivel, o serie întreagă de afluenţi ai Someşului Rece, permiţând vizitarea multor nămaşe pitoreşti din inima acestui masiv muntos. Traseul poate fi făcut pe fragmente, în combinaţie cu alte trasee marcate şi nemarcate şi drumuri forestiere, fiind indicat mai ales pentru plimbări în circuit cu baza la Blăjoaia sau în alte puncte de pe valea Someşului Rece. Este un traseu excelent pentru biciclete de munte şi pentru schi de tură - iarna însă dificultăţile de orientare impun să-l recomandăm numai cunoscătorilor foarte buni ai zonei.

De la tabăra şcolară Blăjoaia mai urcăm puţin pe drumul auto nemodernizat până la podul ce trece peste pârâul Blăjoiţa. Înainte de pod părăsim drumul şi cotim la stânga. Urcăm pe drumul de tractor printre brazi rari, ajungând deasupra taberei, la un grup de colibe, ce rămâne în stânga. Drumul cel mai bine conturat urcă lin, pe alocuri în serpentine, iar când se orientează spre dreapta, spre alte colibe, îl părăsim şi ţinem înainte, ajungând pe o lizieră. Drumul devine foarte umblat şi coboară lin, urmărind limita pădurii din stânga.

Intersectăm un pârâu, apoi, după un scurt urcuş, ajungem la alt pârâu . Atenţie! Drumul mai bun coteşte la stânga; noi însă ne orientăm pe cel mai slab conturat, abrupt, ce urcă spre faţă-dreapta. Trecem o şa, intersectând un drum de culme înierbat, apoi coborâm mai mult timp. Trecem un pârâu, după care ajungem la firul unei ape cu debit mai mare: Valea Ursului. 5 minute de urcuş ne scot într-o şa, unde intersectăm mai multe drumuri, menţinând direcţia de mers. Pe parcursul lungii coborâri ce urmează,

drumul devine tot mai neclar, pădurea se răreşte, şi ajungem la colibele Irişoara, pe valea cu acelaşi nume.Trecem apa şi traversăm drumul auto forestier, începând urcuşul pe un drum lat de tractor. Imediat

ajungem la colibele Hodireu, de unde drumul urcă în serpentine (sunt mai multe variante!) prin marea poiană La Grajduri. Ajunşi în culme, întâlnim marcajul bandă galbenă, ce vine din dreapta, de la colibele Dumitreasa, îl însoţim spre stânga o scurtă porţiune, până la intrarea în pădure. Aici drumul se bifurcă. Marcajul bandă galbenă o ia pe drumul din stânga, spre colibele Uraşa, iar noi intrăm pe cel din dreapta. Coborâm şi traversăm valea Săteanu. Lăsăm o ramificaţie la dreapta-sus, pe lângă vale, apoi una la faţă-stânga (înierbată). După 15 minute, drumul se bifurcă şi intră în poiana La Popi.

De la colibe, un drum o ia la dreapta spre colibele Dumitreasa, un altul coboară înainte, ducând la capul drumului forestier de pe valea Dumitreasa. Noi cotim la stânga pe culme şi intrăm în pădure. După o jumătate de oră de mers pe drumul nu tocmai clar ieşim în poiana Făgetu. În faţă se deschide o frumoasă panoramă spre Chicera Comorii şi nămaşele Crucea. Trunchii Putrezi, Gârde şi Ţigănese. Mai în dreapta se vede la orizont Vlădeasa, iar în plan mai apropiat satele Măguri şi Mărişel. În sfârşit, la spate-dreapta, se văd colibele Negrele şi Dobrinul. Spre stânga vedem Urăşa, iar în zare Vârful şi Lămăşoaia.

Coborâm treptat spre faţă-dreapta, trecem pe lângă colibele Făgetu din Jos şi intrăm în pădure, ajungând peste o jumătate de oră într-o poiană cu o cabană, la drumul auto forestier Dumitreasa, ce vine din dreapta din valea ce poartă acest nume şi coboară în stânga , în V. Someşului Rece. Îl urmărim şi noi spre stânga, sau continuăm în faţă. prin pepinieră, prinzând poteca de vânătoare ce ne coboară la coada lacului Someşn Rece.

VII. CHEILE DUMITRESEI - LACUL DUMITREASA - NEGRELE DE JOS - NEGRELE DE SUS - V. NEGRUŢANemarcat. Durata: 3 ore Traseu de vizitare a Cheilor Dumitresei, dificil, recomandat exclusiv turiştilor experimentaţi, în condiţii meteorologice favorabile, deoarece necesită escaladarea unor săritori şi cascade. Tronsonul superior, amonte de lacul Dumitreasa, este uşor accesibil, putând fi parcurs venind din V. Someşului Rece pe drum forestier.

Dumitreasa confluează cu Someşul Rece în plin defileu, putând trece neobservată. Gura Dumitresei este la 6,5 km de centrul Răcătăului şi 2 km aval de barajul Someşul Rece. Ne angajăm pe potecuţa firavă, prin vegetaţia abundentă. După câteva zeci de metri, sub o cascadă, sărim pe malul stâng şi ne căţărăm până la vechea potecă săpată în stâncă. Pe aceasta, foarte vegetată, sau direct pe firul apei, la debite mici, înaintăm cu greu, folosind mai tot timpul mâinile, timp de o jumătate de oră. printre pereţii de stâncă. Treptat panta scade şi cheile (zonă protejată !) se termină.

Ajungem la micul baraj Dumitreasa, de unde apa este trimisă prin subteran în lacul Someşul Rece. De la lac în sus mergem pe un vechi drum de tractor, ajungând, la o oră de la plecare , la drumul auto forestier ce vine din dreapta, de peste culme, din valea Someşului, şi urcă mai departe pe vale până la colibele La Popi. Putem să-l urmăm spre dreapta, pentru a ne reîntoarce în valea principală, sau în amonte, pentru a face joncţiunea cu banda galbenă, dar traseul descris urcă spre stânga pe un drum de tractor până la colibele Negrele de Jos, sub Vf. Negruţa.

De aici o luăm la dreapta pe culme şi, trecând după un timp pe la Negrele de Sus, ajungem la drumul auto forestier ce face legătura între văile Negruţa şi Dumitreasa. Urmându-l spre stânga ajungem în câteva minute la firul Negruţei, la drumul forestier însoţit de marcajul cruce galbenă.

VIII. MĂGURI-RĂCĂTĂU - V. PĂLTINIŢA - GHERMĂNEŞTI - BUŞEŞTINemarcat. Durata: 2-3 ore Traseu cu urcuş continuu şi important, dar accesibil în orice anotimp, fiind cel mai scurt drum pentru a ajunge din Răcătău în culmea Piatra Groşilor - Dobrin - Plopi, la traseele marcate. Pentru cicloturism montani este recomandabil numai la coborâre, cu frânele în perfectă stare!

Din centrul Răcătăului, de la dispensarul medical, urmăm drumul principal, spre amonte, apoi traversăm pe malul drept al Someşului Rece. După circa 1 km suntem la gura văii Păltiniţa. Cotim la stânga pe uliţă, printre case. Ele se termină curând şi drumul devine mai abrupt. O serpentină ne urcă pe versantu stâng al văii, apoi, când ne apropiem iar de firul ei, părăsim drumul carosabil şi începem să urcăm la dreapta, pe un drum abrupt de care. O scurtătură taie serpentinele drumeagului. Suind prin pădure, ajungem într-o poiană izolată unde avem surpriza să întâlnim o ...şcoală! Aici învaţă copiii din cătunul Ghermăneşti, în care vom ajunge după o nouă porţiune de urcuş prin pădure.

Majoritatea caselor rămân în dreapta. Ne depărtăm de pârâu (care a fost tot timpul în stânga noastră) şi ajungem într-o şa în culme, unde cotim la stânga. Începem un urcuş mai abrupt şi ajungem în cătunul Buşeşti. Putem urca printre case, sau pe drumul de tractor din dreapta, pe sub pădure, ieşind în final în drumul de culme, unde întâlnim marcajul triunghi roşu, pe care îl putem urma spre dreapta, spre Dobrin, sau spre stânga, spre Plopi.

IX. MĂGURI-RĂCĂTĂU - VIDRENII DE JOS - VIDRENII DE SUS - BALTANemarcat. Durata: 3 ore Traseu de urcuş continuu, accesibil în orice anotimp (dar posibil dificil iarna), ce duce din valea Someşului Rece în Balta, urcând pe muchea ce delimitează spre vest valea Căpriţa. Drumul trece prin pitoreştile (şi izolatele) cătune Vidrenii de Jos şi Vidrenii de Sus, oferind o frumoasă panoramă spre celălalt versant al văii Someşului, pe care se înalţă muntele Ijar. Cu bicicleta de munte este mai comod de parcurs la coborâre, în sens invers.

Cam la jumătatea drumului dintre Moara Căpriţei şi centrul localităţii Măguri-Răcătău (adică dintre confluenţa Someşului Rece cu Căpriţa, respectiv Răcătăul - aflate la 4,5 km una de alta), la un grup de case, părăsim şoseaua asfaltată şi traversăm apa pe o punte. Drumul de care coteşte la stânga şi începe să urce intrând curând în pădure. Ajungem în cătunul Vidrenii de Jos, sub case. unde drumul devine neclar înierbat.Urcăm spre deapta, şi ieşim într-un drum de care cotind iar la dreapa (am făcut o serpentină de aproape 180 de grade). Continuăm urcuşul şi ajungem în Vidrenii de Sus. de unde drumul devine mai lat şi mai umblat. Tot timpul avem în stânga, sub noi, abrupta vale Căpriţa, pe versanţii căreia urcă numeroase drumuri de exploatare.

Intrăm pentru scurt timp în pădure. Lăsăm o ramificaţie spre stânga şi continuăm să urcăm destul de abrupt, ieşind pe un vârf, la o intersecţie. În faţa noastră se desfăşoară cătunul Balta, cu case răsfirate şi numeroase uliţe ce se întretaie în toate direcţiile. Coborâm printre case şi, ajunşi la pârâu, avem posibilitatea fie să ţinem stânga, pe vale, pe drumul de care ce ne coboară pe V. Doleşti în Mâţeşti fie să urcăm spre dreapta, ţinând apoi stânga, pe sub Chicera lui Matei, drumul conducându-ne apoi prin pădure până la joncţiunea cu marcajul triunghi roşu.

X. CAB.SOMEŞUL RECE - V. BÂRLOGU - ARSURA -VF. BĂTRÂNA - DUDAIA - PĂLTINEI - CHIRILEŞTI -V. BÂRLOGU - CAB. SOMEŞUL RECENemarcat. Durata: 4-5 ore Circuit in jurul Văii Bârlogu cu baza la Cab. Someşul Rece, cu posibilităţi de racord la alte trasee. Nu se recomandă iarna. Pentru cicloturişti recomandăm parcurgerea în sens invers, dar cu acces din V. Râşca, prin carieră, până pe muntele Paltina, pentru a evita panta mare din prima porţiune.

De la Cab. Someşul Rece până la vechiul baraj urmăm crucea roşie (vezi descrierea traseului nr. 10). De aici continuăm pe vale, apoi cotim pe un drum de tractor la dreapta-spate. Ieşim din pădure la casele cătunului Arsura. De aici urcăm pieptiş, pe linia de cea mai mare pantă (Există drumuri de care în serpentine, dar care fac ocol foarte mare spre dreapta). Ajungem pe vârful Bătrâna (l 190 m), de unde ni se deschide o panoramă excelentă. Dincolo de V. Bârlogu vedem dealul Corabia, peste care se zăreşte valea Someşului, iar mai în dreapta cătunele Chirileşti şi Păltinei. În planul următor remarcăm Vf. Testieşu.

Continuând aproximativ orizontal pe culme, întâlnim un drum de care ce urcă din stânga, apoi ajungem la o bifurcaţie: în faţă se înalţă, împădurit, vârful Măgura (1341 m), iar în stânga, în poiana îngrădită, numită La Dudaie, este izvorul văii Bărlogu. Intrăm pe drumul din stânga, pe curbă de nivel, poposind la binevenitul izvor. În apropiere este o colibă. Continuăm, ocolind complet obârşia văii, şi ieşim în culme, unde întâlnim un drum ce vine din dreapta-spate. Coborâm pe culme, având de data aceasta în stânga V. Bârlogu, iar în dreapta V.Râşca, dincolo de care se vede Vf. Târtova.

Trecem deasupra carierei de feldspat din dreapta, încep casele, iniţial răzleţe, apoi mai grupate. Lăsăm ramificaţii atât în stânga cât şi în dreapta. Coborâm mai accentuat, tot pe culme, până în şaua dinaintea dealului Corabia, unde întâlnim marcajul cruce roşie, pe care îl urmărim spre stânga până la cabană, de unde am plecat.

XI. MÂŢEŞTI - V. DOLEŞTI - BALTANemarcat. Durata: 3-4 ore Drum de acces din V. Someşului Rece în cătunul Balta, pe frumoasa vale Râşca. Traseu uşor, accesibil tot timpul anului. Ideal pentru cicloturism.

La gura văii Râşca ajungem urmând şoseaua pe valea Someşului Rece. Cătunul Gura Râştii este situat la 7 km de satul Someşu Rece şi la circa 1 km aval de cab. Someşul Rece. Părăsind şoseaua asfaltată, drumul nostru, bine întreţinut, urcă în serpentine şi intră apoi pe versantul drept al văii. Trecem deasupra micului lac de acumulare şi coborâm la firul apei. Intrăm în Mâţeşti -component al satului Muntele Rece. Spre stânga se ramifică drumul auto nemodernizat ce urcă în Plopi, de unde coboară în Valea Ierii, respectiv Finişel. Noi rămânem pe vale. Curând vine din dreapta-spate marcajul cruce roşie, cu care mergem o porţiune în comun, după care acesta trece apa şi urcă spre Plopi.

Ieşim din sat. Valea coteşte dreapta, iar drumul devine mai abrupt. Ajungem sub marea carieră Râşca. După ce lăsăm spre dreapta-spate drumul utilizat de autobasculante intrăm în liniştea muntelui . Drumul se transformă treptat în drum de car/tractor şi urcă tot pe malul stâng al pârâului, prin pădure şi poieni. Ajungem la confluenţa celor două izvoare ale Râştii, V. Bisericii (în stânga) şi V. Doleşti (în faţă-dreapta). Pe botul de deal din faţă, dintre pâraie, urcă o potecă spre cătunul Râşca. Noi continuăm pe drum, pe V. Doleşti. Lăsăm succesiv în spate-stânga două drumuri ce trec peste culme spre cătunul Râşca, situat la obârşiile Văii Bisericii.

Mergând cu atenţie, putem remarca un fenomen geografic mai deosebit: La un moment dat valea devine seacă pentru câteva zeci de metri, după care vedem că suntem însoţiţi din nou de un pârâu. Nu este vorba de un curs subteran, ci de văi diferite! Am trecut de izvorul văii Doleşti şi nici nu ne-am dat seama că suntem în...valea Căpriţa, care a interceptat cursul superior al Doleştiului şi l-a deturnat spre bazinul ei pe care îl putem bănui în dreapta noastră.

Ajungem în Balta. Urcăm printre casele răsfirate, ţinând uşor stânga, pe drumul ce ne traversează satul şi ne duce prin pădure, peste Chicera lui Matei, la joncţiunea cu drumul de culme, unde întâlnim traseul nr.9, marcat cu triunghi roşu.

XII. SATUL SOMEŞU RECE - DEALUL CUSTURII -PLOPINemarcat. Durata: 3 ore Cel mai accesibil itinerar de acces în masivul Muntele Mare, plecând din Cluj-Napoca. Traseu uşor, accesibil în orice anotimp, foarte bun şi pentru cicloturism. La Plopi joncţionează cu două trasee marcate şi trei drumuri carosabile, oferind astfel multiple combinaţii: Cea mai interesantă variantă este să mergem înainte, pe creastă, pe triunghi roşu, spre Dobrin.

În satul Someşu Rece, şoseaua asfaltată ce vine din Gilău se bifurcă: înainte - spre Măguri-Răcătău: la dreapta - spre Mărişel. Cu câteva zeci de metri înainte de această ramificaţie o luăm la stânga pe o uliţă pietruită, începând urcuşul. O ulicioară se desprinde spre dreapta, apoi ieşim din sat. În curând, părăsim şoseaua pietruită (care duce spre Stolna) şi cotim la dreapta pe un drum de care adâncit de ape.

Urcuşul este iniţial abrupt dar panta scade repede. În stânga observăm serpentinele drumului pe care l-am părăsit, şi care mai merge un timp paralel cu noi. Urcăm printre fâneţe şi zone de păşune, pe culmea Dealului Custurii. La dreapta noastră, dincolo de valea Someşului Rece, vedem Dealul Cetăţii, pe care coboară o linie de înaltă tensiune şi un alt frumos traseu, ce a parcurs interfluviul dintre văile Someşului Rece şi Cald cale de zeci de kilometri, începând din şaua Petreasa şi trecând prin Mărişel.

Orientarea nu ridică probleme.Trebuie urmat drumul cel mai bătătorit, din el ramificându-se poteci şi drumeaguri înierbate...

Doar într-o şa porneşte un drum bun spre stânga, în coborâre abruptă. Noi ţinem culmea înainte şi începem apoi un vast ocol spre dreapta, parţial prin pădure, în jurul obârşiei văii Brădetul. În continuare, urcăm printre sălaşe răzleţe şi ajungem sub vârful Creasta Plopilor, care va rămâne în stânga noastră. Avem o panoramă cuprinzătoare. Spre E-N-E vedem şi Clujul, dacă vizibilitatea e bună. Drumul continuă pe curba de nivel, apoi coboară ajungând în scurt timp într-o şa, la marginea cătunului Plopi, unde întâlnim traseul marcat cu cruce roşie ce vine de la cab..S'omeşu/Rece.

XIII. GURA ŞOIMULUI - BRADUL LUNG -VÂRTOPENI - MOTOREŞTI - PIATRA GROŞILORNemarcat. Durata: 5 ore Traseu ce urmează culmea dintre Valea Şoimului şi Valea Ierii, joncţionând în final cu marcajul cruce galbenă. Accesibil iarna numai cunoscătorilor zonei, bine antrenaţi şi corespunzător echipaţi. Cicloturiştilor li se recomandă parcurgerea lui în sens invers.

De la confluenţa Văii Şoimului cu Valea Ierii, unde se găseşte o cabană de vânătoare, mai urcăm pe V. Ierii o bucată de drum, apoi ne abatem în dreapta pe un drum de tractor şi urcăm prin pădure, în

serpentine, până în culme. Aici prindem o potecă de vânătoare pe care o urmăm. Trecem prin poiana Bradul Lung. Treptat, poteca devine drum şi ajungem la colibele Vârtopeni. Tot pe culme înainte lăsăm în stânga un drum ce coboară pe pârâul Vârtopeni la lacul Bondureasa, apoi un drum la dreapta, ce duce la nămaşul Bărneşti.

De la colibele Motoreşti un drum coboară oblic-stânga. spre V. Galbena; Noi continuăm pe culme şi ajungem, după alţi câţiva kilometri, la drumul ce urcă din dreapta, de la Bogdanii, marcat cu cruce galbenă.

XIV. DOBRIN - V. ŞOIMULUI - BĂRNEŞTI -BONDUREASA - MĂRUŢA -BUHUIANemarcat. Durata: 5 ore (plus încă o oră până în staţiunea Băişoara) Traseu de traversare a văilor Iara şi Şoimu, făcând o legătură mai scurtă între Dobrin şi staţiunea Băişoara. Mai frecventat este segmentul dintre lacul Bondureasa şi Buhuia, intrând în componenţa moi multor frumoase circuite cu baza la cabana Băişoara. Traseul este mai puţin adecvat pentru cicloturism montan, din cauza diferenţelor de nivel importante. Nu se recomandă iarna.

De la colibele Dobrin, unde putem ajunge pe traseele nr.8 (cruce galbenă, din Răcătău) sau 9 (triunghi roşu, din Finitei prin Plopi), pornim spre est, pe drumul ce însoţeşte linia electrică. Ajungem la un grup de colibe, de unde începem să coborâm, având în dreapta noastră pârâul Piatra Mare. Linia electrică se îndepărtează spre stânga. Trecem pe la alt nămaş şi ajungem în Valea Şoimului, la drumul auto forestier. Coborâm pe vale circa un kilometru şi, la primul pârâu ce vine din dreapta, părăsim drumul forestier şi începem să urcăm în dreapta-faţă, pe un drum de care.

Ajungem la colibele Bărneşti, situate pe un picior, la obârşia Văii Lindrului. De la ultimele colibe ajungem imediat în drumul de culme de pe interfluviul dintre V. Ierii şi V. Şoimului (traseul nr.XIII). Cotim la stânga dar înainte de a ajunge la colibele Vărtopeni, coborâm spre dreapta, pe un pârâu. De la ruina unei cabane, drumul se conturează mai bine şi ajungem la Bondureasa (zonă protejată!), puţin mai sus de coada lacului, admirând frumuseţea şi sălbăticia versanţilor înconjurători. Trecem apa şi, cotind la dreapta pe drumul auto forestier, ajungem la cabanele forestiere/silvice.

Aici drumul se bifurcă. Înainte se merge spre izvoarele Văii Ierii şi şaua Prislop; Noi cotim stânga şi urcăm 2 km pe valea Măruţa, până la urmele unei foste cabane forestiere, la confluenţa Pârâului Negru cu Valea Podurilor. Pe aceasta din urmă, drumul forestier continuă spre dreapta, devenind treptat necarosabil şi iese în şaua La Poduri, la drumul auto, marcat cu bandă roşie, ce urcă din staţiunea Băişoara pe Muntele Mare. (Din el se poate lua la un moment dat pe un drum de tractor la stânga-spate , drum ce traversează, tot pe curbă de nivel, peste Pârâul Negru, şi ne scoate la Şesul Cald).

Noi însă părăsim drumul, ţinem câteva zeci de metri stânga, prin curtea fostei cabane, şi trecem apa Pârâului Negru, începând un urcuş abrupt pe un drum de tractor ce se formează aici şi ne scoate în 30 de minute în şaua Curmătura Măruţului. De aici. drumul urcă spre dreapta, pe culme, ocolind mai întâi prin stânga o insulă de brazi rămasă izolată pe un mamelon, în mijlocul unei plantaţii. După şaua de mai sus de această "insulă", ce constituie un bun reper, vizibil de la mari depărtări , începe o succesiune de pădure şi poieniţe, ce ne scoate în colţul estic al poienii Buhuia.

Întâlnim drumul ce ocoleşte pe curbă de nivel vârful Buscat. aflat în faţa noastră. Spre dreapta se ajunge, trecând pe la colibele Buhuia, la Şesul Cald. Noi continuăm spre faţă-stânga, în direcţia staţiunii, unde ajungem după încă o oră de mers pe traseul nr.XXIIl.

XV. LA PORUŢ - MUNTELE FILII - MUNTELE BOCULUINemarcat. Durata: 3 ore (plus încă trei până în staţiunea Băişoara) Traseu de acces în staţiunea Băişoara, urmând interfluviul dintre V. Huda şi V. Bocu (Săvuleşti). Este o variantă a marcajului bandă albastră (ce vine de la cab. Muntele Filii), cu care joncţionează mai sus de satul Muntele Bocului. Este un traseu mult mai frumos şi bogat în peisaje decât drumul forestier pe V. Huda! Se poate utiliza împreună cu acesta, ca circuit, sau în combinaţie cu alte trasee nemarcate. În principiu accesibil tot timpul anului, dar recomandabil vara. Traseu excelent pentru ciclism montan, mai comod de parcurs în sens invers.

De la confluenţa Văii Ierii cu V. Huzii (loc numit La Poruţ) coborâm puţin pe şosea, în aval, până ce observăm un drum de car ce urcă spre dreapta. Trecem apa şi suim în serpentine, admirând vizavi ruinele cetăţii Lita. Ajungem la un grup de case aparţinând de satul Muntele Filii. Urmează o pădure, unde drumul este neumblat şi destul de neclar, începe o frumoasă succesiune de poieni şi ieşim într-o şa, având

în faţă un deluţ cu casele satului Muntele Filii. Un drum bun coboară în dreapta-jos, spre satul Muntele Săcelului; Noi urmăm drumul înainte-stânga şi trecem pe la un izvor, apoi cotim la dreapta şi urcăm prin sat. pe o uliţă bolovănoasă şi abruptă.

Ieşind din sat, trecem printr-o şa adâncă, de unde se vede în dreapta satul Muntele Săcelului. Din spate, de peste vârful ocolit prin stânga, vine o linie electrică, sub care vom merge până în satul Muntele Bocului, când pe culme, când pe versantul dinspre V. Socului. Trecem o şa lată, înierbată, şi urcăm lin până la case, cocoţate pe o spinare de deal. Rămânem pe culme, nelăsându-ne ademeniţi de drumurile ce coboară spre stânga sau dreapta. Cele spre stânga duc la confluenţa celor două izvoare ale văii Săvuleşli - P. Scoruş şi P. Miercii. (De acolo se poate urca în culmea dintre V. Bocu şi V. Ierţa (traseul nr.XVI), de unde se poate apoi coborî în satul Muntele Băişorii ). La dreapta coboară spre V. Huzii un drumul carosabil şi mai multe poteci.

Ieşim din sat, mergând tot pe culme, orizontal. Intersectăm alte drumuri şi, după circa 2 km, alungem la locul unde din dreapta-jos vine marcajul bandă albastră, de la cab. Muntele Filii, ducând spre staţiunea Băişoara.

XVI. BĂIŞOARA - MUNCEII - DEALUL VOICU -DEALUL PENELOR - GĂBRIANANemarcat. Durata: 4 ore (plus încă o oră până în staţiunea Băişoara) Traseu de acces din Băişoara în staţiunea Băişoara, urmând interfluviul dintre V. Ierţii şi V. Socului. Este mult mai interesant decât cel marcat, cruce roşie, ce merge pe şosea, pe V. Ierţa. Iarna se recomandă numai cunoscătorilor zonei, şi de preferinţă pe schiuri. Este un traseu excelent pentru cicloturism montan, mai comod de parcurs în sens invers, la coborâre.

Din centrul comunei Băişoara părăsim şoseaua, urcând pe o uliţă prin faţa primăriei şi postului de poliţie. Ieşim din sat şi, trecând printre pâlcuri de pădure, ieşim într-o zonă mai plata, având în stânga un abrupt. Drumul de tractor, bine conturat, merge spre nord. Când ajungem pe firul unei văiugi, drumul coteşte spre stânga şi urcă pe ea. scoţându-ne la o mare cruce de piatră la marginea unui întins platou înierbat, îl traversăm şi urcăm apoi mai abrupt, pe un drum ele care adâncit de ape.

Chiar pe marginea drumului apa de ploaie se pierde în subteran. (în 1992 s-a deschis, pentru scurt timp, gura unui "aven", continuat cu o diaclază - dar formate nu în calcar, ci într-o veritabilă "budincă" de argilă şi bolovani. Ulterior s-a prăbuşit şi înfundat cu aluviuni, tot ceea ce putem vedea acum fiind locul unde cantităţi însemnate de pământ sunt "sorbite" spre adâncuri. Este o provocare pentru speologi, cu atât mai mult cu cât în această zonă, la adâncimi apreciabile, în mina Maşca, s-au interceptat goluri carstice). Un drum se ramifică spre faţă-dreapta, apoi panta scade şi ocolim izvoarele unei văi ce curge spre stânga, în V. Ierţii. Lăsăm alte două ramificaţii spre stânga-faţă şi ajungem într-o poiană, de unde se văd în dreapta casele din satul Muntele Filii. O altă poiană, apoi, după două minute de mers printr-o pădurice, ieşim într-o mare poiană. Traversăm uşor stânga şi trecem pe lângă colibe izolate. Ţinem culmea , trecând printr-o succesiune de poieniţe şi lăsând multe ramificaţii spre ambii versanţi. După o şa, în care întâlnim un grajd şi o troiţă, urmează o nouă sucessiune de şei şi diverse ramificaţii, dar orientarea nu ridică probleme.

La obârşia unui vâlcel întâlnim o gospodărie, apoi ajungem într-o şa cu o troiţă de piatră, de unde un drum mai bine bătut coboară spre faţă-stânga. Mai departe trecem pe la un izvor şi o altă gospodărie, apoi se ramifică spre stânga-jos un drum de tractor. Ajungem într-o şa cu o troiţă, la o casă, unde trecem pe sub o linie electrică ce vine din dreapta, din Muntele Bocului.

Peste puţine minute, lângă o troiţă, intersectăm un drum de care ce urcă din dreapta, din V. Bocului (venind din satul Mt.Bocitlui, ce se vede în dreapta noastră), şi coboară la stânga, spre Muntele Băişorii. Peste 100 m lăsăm o altă ramificaţie spre dreapta-faţă, mergând apoi 20 de minute printr-o mare păşune. Urmează o scurtă zonă de pădure, apoi din nou păşune şi colibe pe stânga, de unde vedem staţiunea Băişoara.

Drumul devine adâncit şi urcă mai accentuat. Trecem de o tăietură (pe stânga), apoi ieşim într-o şa de unde se văd în faţă-dreapta colibele Izvorele. Numeroase ramificaţii se desprind spre ambii versanţi; Noi însă păstrăm mereu culmea. La un moment dat, la un un urcuş mai accentuat , drumul se bifurcă. Urmând ramura din dreapta putem vedea, din marginea unei tăieturi, colibele Izvorele. Variantele se reîntâlnesc, pentru a se despărţi din nou după o poieniţă şi a se reîntâlni a doua oară. Intersectăm alt drum de tras lemne şi ieşim într-o frumoasă poiană, cu alte ramificaţii (una la stânga-spate, una la stânga-faţă şi una la dreapta-faţă).

Dintr-o altă poiană, un drum mare, bine bătut, se abate spre faţă-dreapta, înspre colibele Izvorele. Un altul o ia faţă-stânga; noi continuăm înainte şi ieşim la colibele Găbriana, având în stânga obârşia Văii

Mămăligii. Din dreapta vine de pe culme, pe o potecă, printr-o plantaţie, marcajul bandă albastră. Pe el mai avem de mers înainte încă o oră, până în staţiuna Băişoara.

XVII. OCOLIŞEL - DEASUPRA SATELOR CACOVA IERII ŞI MAŞCA - DL. MĂRGHEŞULUI - LA MURGU - STAŢIUNEA BĂIŞOARANemarcat. Durata: 6-7 ore Traseu de acces dinspre V. Arieşului în staţiunea Băişoara. Prima parte poate fi utilizată împreună cu V. Ocolişelului, ca circuit de vizitare a Cheilor Ocolişelului. Tronsonul superior poate fi abordat şi din Băişoara. Tronsonul din Ocolişel până la drumul carosabil ce trece din Valea Vadului în Maşca este uşor de parcurs şi accesibil în orice sezon. Mai departe urmează o porţiune împădurită, nerecomandabilă iarna. Pentru ciclotiiristi, parcurgerea traseului este bine să se facă în sens invers.

La gura Ocolişelului ajungem pe V. Arieşidui. cu autobuzul sau cu mocăniţa. O luăm pe valea Ocolişelului în sus, pe drumul nemodernizat. După ceva mai mult de o oră ajungem în centrul satului Ocolişel. După alte 20 de minute ieşim din sat. Rămânem pe malul drept al apei, pe drumul de care. (Mai multe drumeaguri trec apa şi urcă spre dreapta). După 5 minute părăsim drumul de pe vale şi trecem apa pe o punte, intrând pe un drum de car bine bătut, ce se ramifică. Urmărim ramura din stânga, începând urcuşul. Lăsăm o ramificaţie spre faţă-dreapta şi trecem printr-o pădure de pini . Ieşim pe un picior, la o baracă, unde vine din dreapta-spate un drum. Trecem printr-o şa, apoi un alt drum vine din dreapta.

Suntem acum pe culmea ce separă bazinul Văii Ocolişelului de cel al Văii Ierii. În continuare ţinem culmea, mergând orizontal, pe direcţia generală nord-vest. Diverse ramificaţii coboară în stânga, dar nu ridică probleme de orientare. Ajungem în şaua unde intersectăm drumul carosabil ce urcă din stânga, din satul Valea Vadului, coborând în dreapta, în Maşca.

Noi rămânem pe culme, pe un drum de care, printre tufişuri, apoi prin pădure, unde panta creşte treptat iar drumul devine săpat de ape. Direcţia devine treptat vest , apoi sud-vest. Suntem pe DI.Mergheşului. Lăsăm spre dreapta drumeaguri ce coboară spre Băişoara. Drumul devine neclar şi se pierde pe o coborâre mai abruptă. Ajunşi în şa, întâlnim un drum bine bătut, ce vine din dreapta-spate. Urmează o succesiune de fanate şi porţiuni împădurite.

Ocolim o serie de vârfuleţe stâncoase, apoi ne abatem în coborâre pe versantul dinspre V. Vadului, cum se numeşte Ocolişelul în porţiunea superioară. Mergen apoi pe curbă de nivel, lăsând în dreapta un vârf (Dealul Bilii, 1273 m). Ieşiţi din nou în culme admirăm largul peisaj ce se deschide atât spre stânga (V. Vadului, pe care vedem casele din Muntele Cacovei, dincolo de care se înalţă culmea Boinicului), cât şi în dreapta, spre Muntele Băişorii şi interfluviile dintre văile Ierţa, Bocu şi Huda.

Ajungem la şoseaua asfaltată ce urcă din dreapta (din satul Muntele Băişorii, de la punctul numit "La Cruce"). Suntem La Murgu, unde întâlnim două gospodării. Un drum coboară spre faţă-stânga, spre cătunul Ciribeşti, iar şoseaua o ia înainte pe culme, conducându-ne după încă o oră de mers în staţiunea Băişoara.

XVIII. OCOLIŞEL - CHEILE OCOLIŞELULUI -V. VADULUI - MUNTELE CACOVEI - STAŢIUNEA BĂIŞOARANemarcat. Durata: 6 ore Traseu interesant de acces în staţiunea Băişoara, pe valea Vadului, trecând prin Cheile Ocolişelului. Este accesibil tot timpul anului, dar traversarea Cheilor Ocolişelului ne impune primăvara să mergem prin apă, iar ultimul urcuş, comun cu marcajul cruce albastră ce vine din Ocoliş spre staţiunea Băişoara, poate fi dificil iarna din cauza zăpezii. Pentru ciclotiiristi, parcurgerea traseului este bine să se facă în sens invers, până în satul V. Vadului, de unde se iese în culme, in traseul nr. XVII.

Urmăm traseul nr. XVII până când acesta părăseşte valea. Noi continuăm pe firul apei şi trecem pe lângă o gospodărie izolată, apoi prin lunci pitoreşti ne apropiem de intrarea în chei. Drumul se pierde. Pe dreapta se ridică un colţ de stâncă mai semeţ, numit Cetatea. În dreptul lui suntem nevoiţi să trecem de mai multe ori apa, având dificultăţi dacă debitul este mare. Mai departe, valea se linişteşte. Intersectăm un drum ce traversează valea şi ajungem, la o oră de la intrarea în chei, la primele case din satul Valea Vadului.

Ieşiţi la drumul carosabil, ce vine din dreapta-spate, dinspre Maşca, străbatem satul. Lăsăm în stânga drumul ce urcă pe valea Laita şi mergem tot pe drumul auto, care după un timp devine drum de car/tractor. După circa o oră ajungem la prima casă din satul Muntele Cacovei. Străbătând pitoreasca localitate avem diverse posibilităţi de a urca spre stânga, spre muntele Boinic, sau în dreapta, spre Ciribeşti

sau Murgeşti, la şoseaua asfaltată din culme. Rămânem pe vale până întâlnim marcajul cruce albastră, la capul drumului auto forestier ce vine din staţiune. Dacă suntem cu bicicleta îl vom urma pe acesta, mai lung dar cu urcuş în pantă moderată: Drumeţii însă cotesc la dreapta pe crucea albastră, ajungând după o oră la cabana Băişoara.

XIX. OCOLIŞ - PLEAŞA RUNCURILOR - LAITA - MUNTELE BOINIC - CRUCEA CRENCII - STAŢIUNEA BĂIŞOARANemarcat. Durata: 6 ore Traseu de acces dinspre l'.Arieşului în staţiunea Băişoara, oferind frumoase privelişti in toate direcţiile. Tronsonul superior, de la colibele Laita la Crucea Crencii, poate fi componenta mai multor trasee în circuit cu baza în staţiunea Băişoara. Traseul este accesibil in orice sezon. Pentru cicloturişti, parcurgerea traseului este rezervată celor bine antrenaţi şi este mai facilă în sens invers.

La Ocoliş ajungem pe Valea Arieşului, cu autobuzul sau cu mocăniţa. Mergem pe V. Ocolişului în sus, pe marcajul cruce albastră, până în centrul satului, de unde urcăm în culmea din dreapta, în şaua de la nord-vest de dealul Vârfuiata - un munte cu versanţi abrupţi, zonă de zbor foarte îndrăgită de parapantişti.

Cotim la stânga şi urmărim culmea, pe D/. Mesteacănului. În stânga vedem sub noi. În vale, satul Runc, iar dincolo de vale, spre spate, impresionanta cetate naturală reprezentată de vârful Jidovina, iar mai în faţă, pe aceeaşi culme, muntele Scăriţa-Belioara. Spre dreapta vedem în vale satul Ocolişel. Mai apoi încep în stânga noastră mari abrupturi stâncoase. Ajungem pe Pleaşa Runcurilor, având în stânga abisul Cheilor Runcului, care le putem admira dacă ne abatem din drum (care merge pe versantul dinspre V. Ocolişelului) spre stânga.

Mai departe trecem o succesiune de vârfuleţe şi şei, până ajungem la colibele Laita, la obârşia văii omonime, ce curge spre dreapta, spre satul Valea Vadului, însoţită de un drum. Continuăm pe culme, având în faţă Muntele Boinic. Un urcuş destul de lung ne scoate într-un drum orizontal, pe care cotim la stânga, ajungând după un timp în culmea Boinicului. Mergem timp destul de îndelungat pe spinarea lui ondulată, trecând şi peste punctul cel mai înalt (vf. Boinicul Mare - 1346 m).

Avem o panoramă excelentă în toate direcţiile. Urmează o coborâre mai lungă, trecând pe la o stână, de unde poteca se transformă în drum de care şi ne coboară până într-o şa. De aici se poate coborî la dreapta, în Muntele Cacovei, sau se poate intra în stânga, în valea Jgheburoasa, ce-şi are obârşia în vasta mlaştină din stânga noastră, dincolo de care se înalţă muntele Şovaru. Continuăm pe culme înainte, pe drumul înierbat.

Din stânga-spate vine drumul de pe muntele Şovaru, apoi lăsăm şi mai multe ramificaţii spre dreapta şi ajungem deasupra depresiunii prin care curge Apa Rătăcită. Coborând în serpentine ajungem la colibele Crucea Crencii, unde întâlnim marcajul cruce albastră. Cotind pe el spre dreapta, ajungem într-o oră în staţiunea Băişoara.

XX. STAŢIUNEA BĂIŞOARA - CRUCEA CRENCII -STĂUINA RUNCANILOR - BOCŞEŞTI - DEASUPRA SATULUI SĂGACEA - BĂLĂCIOAIA - CURMĂTURA FĂGETELOR - LEAŞ - V. ALBĂ - TARNIŢA TÂRSA -SUSAI - CĂPRĂREŢE - POARTA ÎNTRECAILORNemarcat. Durata: 10-12 ore Traseu ce străbate, ca un brâu, întreg versantul estic şi sudic al Muntelui Mare, pe la obârşiile văilor Poşaga, Lupşa, V. Caselor, Tomnatec şi V. Dobrii. Poate fi parcurs întreg sau pe segmente, în combinaţie cu alte trasee nemarcate. Neurcând la altitudini mari, se poate parcurge şi primăvara, după 15 aprilie. Este un traseu recomandat drumeţilor şi cicloturiştilor montani antrenaţi. Iarna este accesibil numai cunoscătorilor, bine echipaţi şi antrenaţi, de preferinţă dotaţi cu schiuri de tură.

Din staţiunea Băişoara mergem pe traseul marcat cu cruce albastră până la colibele Crucea Crencii. De aici cotim la dreapta şi urcăm în poiana Slănina Runcanilor, de unde ne orientăm faţă-stânga pe curbă de nivel pe un drum de tractor (înainte, în sus, se ajunge la Şesul Cald), Trecem printr-o mare tăietură, traversăm izvorul Văii Tisei (mai jos ea este "Apa Rătăcită") şi ajungem deasupra colibelor Bocşeşti, la care coborâm în serpentine, la capul drumului forestier ce vine din dreapta . În faţa noastră, nu departe, sunt colibele Ştiolne, pe unde trece marcajul cruce albastră. Noi cotim dreapta, pe drumul forestier, ce începe să coboare lin, cale de mulţi kilometri.

Când ne apropiem de satul Săgagea, pe care l-am văzut tot timpul în stânga noastră, ajungem la o

bifurcaţie: Spre faţă-stânga, drumul coboara în sat; Noi o luăm pe ramura din faţă-dreapta, uşor ascendentă. Tot prin pădure mai traversăm o serie de izvoare ale văii Săgagea, apoi ajungem deasupra colibelor Marginea. situate pe interfluviul dintre V. Săgagea şi V. Ursu (Pleşeşti). picior care se numeşte Dealul Mic. În continuare ocolim obârşiile văii Ursu şi ajungem pe Dealul Mare, picior ce separă V. Ursu de V. Inceşti.

Din stânga-spate urcă drumul (puţin vizibil) ce vine din Săgagea pe la colibele Marginea. Pe Dealul Mare se poate coborî până în Curmătura Zârnei, şi de acolo până la confluenţa văilor Ursu şi Poşaga. Traseul nostru continuă încă o bucată de vreme pe drumul forestier, apoi cotim la stânga şi coborâm pe un drum de tractor, trecem firul văii Inceşti şi ieşim într-o mare poiană, la colibele Bâlăcioaia. De aici ne orientăm spre sud pe curbă de nivel. Drumul se transformă în potecă.

Coborâm în şaua Curmătura Făgetelor, de unde părăsim culmea (ce continuă cu Dl. Căpăţânilor) şi coborâm spre dreapta. Poteca ne duce pe la colibele Făgetele. Ne depărtăm treptat de pârâul din stânga noastră şi coborâm oblic, pe o potecă binc conturată, ce devine apoi orizontală. Intrăm în pădure, trecem prin două poieni cu colibe, apoi coborâm mai accentuat şi ajungem în vale, la cabana silvică Leaş, puţin mai jos de confluenţa V. Creţoaia cu pârâul Coţului. (Pe botul de deal dintre ele vedem nişte colibe, numite Padiile).

Imediat în aval de cabana silvică apare din dreapta (cum coborâm pe drumul forestier , în direcţia Poşaga) Valea Albă. Însoţită de un drum forestier cotim la dreapta pe acesta şi, după circa doi kilometri, ajungem la capătul drumului auto forestier. Continuăm pe drumul de tractor, care după câteva minute se îndepărtează de vale. şi, după 100 m. se bifurcă la o pepinieră şi o cabană în ruină. Ramura mai bine bătută ţine dreapta şi reintră pe firul văii. Noi urcăm spre stânga, în serpentine, ajungând în doar 10 minute în culme, într-o şa. Aici intersectăm un drum ce vine pe culme, din stânga (traseul nr.II). În faţă avem obârşia Văii Lupşii, pe care o vom traversa, urcând vizavi, pe Hoanca Târsei pe un drum de tractor vizibil de aici.

Această traversare ne ia o oră. Ajungem în şaua Târsa, unde intersectăm traseul (nr.2, marcat cu cruce roşie) ce vine din staţiunea Băişoara şi coboară în Lupşa. Traseul nostru continuă în faţă, coborând abrupt pe Hoanca Goiei, pe un drum neclar, bolovănos. După 20 de minute ajungem într-o poiană, la fundaţiile unor foste cabane. Din dreapta vine un alt pârâu, însoţit de un drum de tractor . Trecem printr-o pădure tânără şi ieşim la loc deschis, de unde mai avem puţin şi ajungem la capătul drumului carosabil de pe V. Caselor, chiar la confluenţa cu celălalt izvor principal al ei, ce vine din dreapta.

Coborâm puţin pe valea principală, apoi, la o nouă confluenţă, părăsimn valea şi începem un urcuş în dreapta, pe versant, pe un drum de tractor, urcând în circa o oră (putem alege diverse variante, nefiind un drum clar până sus) în culme, la colibele răsfirate numite Susai. În continuare, pe drumul acum bine conturat, ocolim pe curbă de nivel izvorul V. Tomnatecului, ce curge spre stânga, apoi trecem un picior şi intrăm pe versantul unei văi, deasupra unor colibe. Coborâm apoi într-o şa mai adâncă, întâlnind o troiţă.

Ne angajăm pe curbă de nivel, pe versantul dinspre V. Caselor. Un vârf rămâne în stânga şi ajungem din nou în culme în şaua Tarniţa, la obârşia unuia dintre izvoarele V. Caselor. Precizăm că aici se putea ajunge şi direct din şaua Târsa, dar trecerea este foarte complicată şi cu şanse maxime de rătăcire. În faţă începe pădurea de molid.

Drumuri pleacă în mai multe direcţii. Noi ţinem faţă-stânga, pe deasupra colibelor Căprărefe, pe curbă de nivel, apoi urcând uşor, prin pădure. Traversăm izvorul V. Dobrii şi ajungem, după 20-30 de minute de mers de la Căprăreţe, la o importantă intersecţie în plină pădure: Poarta Întrecailor. De aici. spre faţă-dreapta putem coborî în V. Neagului, spre dreapta-sus putem urca spre Şesul Lupşanului iar în stânga se coboară pe culme în Novăceşti, şi de acolo în Bistra (vezi traseul nr. III).

XXI. STAŢIUNEA BĂIŞOARA (HOTEL) - ŞESUL CALD - STĂUINA RUNCANILOR - CRUCEA CRENCII -V. VADULUI - PRIHODIŞTE - V. GERA - STAŢIUNENemarcat. Durata: 4 ore Circuit cu baza în staţiunea Băişoara, utilizat mai ales pe segmente, în combinaţie cu alte trasee. Nerecomandabil iarna. Cu bicicleta trebuie evitat urcuşul din V. Vadului la Prihodişte, care se va face pe ocolite, pe drumul forestier ce urcă în staţiune.

Din staţiune urmăm marcajul bandă roşie sau cruce roşie până în poiana Şesul Cald. Puţin mai jos de joncţiunea celor două marcaje amintite se desprinde din drumul carosabil ce duce spre Muntele Mare un drum de tractor, ce intră pe curbă de nivel spre stânga, în pădurea tânără. Mergem tot pe el, lăsând în toate direcţiile diverse ramificaţii, într-un loc mai deschis, lângă un molid bătrân (unicul din zonă), vine din stânga un drum pe curbă de nivel, ce duce la captările de apă de sub Şesul Cald (unde se întâlneşte cu marcajul cruce roşie). Spre dreapta se poate merge pe potecă (neclară, cu multe ramificaţii), prin tăieturi , până într-un culoar de tăietură de unde putem ieşi în golul alpin, sub Pietrele Mărunte. (Traseul nr. XXII).

Noi coborâm tot pe drum, în serpentine, apoi reintrăm în pădure, spre dreapta. Urmează traversarea multor pâraie, ce curg în V. Vadului. La un moment dat urcă din stânga fostul marcaj punct roşu, ne însoţeşte câteva zeci de metri şi o ia dreapta, în sus, spre Pietrele Mărunte (Traseul nr. XXII). Reîncepem coborârea, tot prin pădure, ieşind, după o oră de la Şesul Cald, în poiana Stăuina Runcanilor. Din dreapta vin mai multe drumuri de tractor. Coborâm încă 10 minute până la Crucea Crencii, unde întâlnim marcajul cruce albastră.

Cotim pe drum la stânga, pe curbă de nivel. După puţin timp, crucea albastră urcă la stânga-sus; Noi rămânem pe drumul de care. Urmează o coborâre pe un picior, până la firul V. Vadului, la primele case din Muntele Cacovei. Traversăm apa şi drumul ce merge pe vale şi începem să urcăm vizavi, frontal, pe malul stâng al unui pârâiaş. Trecem pe la un izvor şi câştigăm rapid altitudine, urmând tot linia de cea mai mare pantă. Intrăm între casele de vacanţă ridicate în număr impresionant în ultimii ani.

Ajungem în şaua Prihodişte, la şoseaua asfaltată, pe care o traversăm, intrând spre faţă-stânga pe un drum de care, pe curbă de nivel (un altul se ramifică la stânga-sus). În faţă, dincolo de V. Gera (Pârâul Muntelui) se zăreşte staţiunea. Coborâm pe vechiul drum de exploatare, prin zmeuriş. Când acesta coteşte dreapta-jos, coborâm tot în faţă, oblic, spre liziera pădurii, unde drumul se conturează din nou mai clar. Prin pădurea, cu aspect jalnic în urma tăierilor abuzive, ajungem la pârâu.îl traversăm şi dăm într-un drumeag.

Cotim la dreapta, trecem pe lângă o staţie de epurare, apoi drumul de tractor ne urcă spre stânga-faţă, prin pădure. Panta scade şi începe un alt grup de case de vacanţă. Tot printre cabane ieşim la drumul marcat cu cruce roşie, în locul unde acesta începe să coboare mai abrupt, spre Curmătura. Urmându-l spre stânga-sus, printre casele de vacanţă, ieşi în 10 minute înapoi la hotel, în centrul staţiunii.

XXII. STAŢIUNEA BĂIŞOARA - LA PLOPIŞ - VF. BUSCAT - ŞESUL CALD - VF. PIETRELE MĂRUNTE - CORNUL BRAZILOR - DRUMUL TELEFONULUI -STAŢIUNEA BĂIŞOARANemarcat. Durata: 4-5 ore. Traseu în circuit, cu baza în staţiunea Băişoara. Odinioară a fost marcat cu punct roşu, a cărui urme se mai văd încă. Cea mai frecventată parte este cea până la Şesul Cald, atât vara cât şi iarna, când constituie cea mai frumoasă tură de schi pentru cei ce s-au săturat de pârtie. (Din Şesul Cald se poate reveni comod în staţiune, pe drumul militar). Traseul nu se recomandă pentru cicloturişti. Interzis pe timp de ceaţă!

Din staţiune urcăm în şaua La Plopiş pe marcajul bandă roşie sau pe drumul militar. De aici cotim la dreapta, începând un urcuş printre brazi rari, pe un drum de care. Drumul se bifurcă, dar cele două variante se reîntâlnesc unde panta scade. În spate admirăm priveliştea ce se deschide, peste staţiune, spre sud-est, spre Scăriţa-Belioara, abrupturile Bedejeului, Colţii Trascăului şi Cheile Turzii. Peste culmile paralele ce se îndreaptă spre est şi nord-est, vedem Câmpia Transilvaniei, iar în zilele cu vreme bună (iarna sau în octombrie) întreg lanţul Carpaţilor Orientali.

Drumul continuă pe curbă de nivel, spre Buhuia (traseul nr. XXIII), dar noi intrăm în pădure, în urcuş, pe o potecă. Printre molizi şi ienuperi ajungem la limita superioară a pădurii, unde poteca devine neclară. Panta scade. În dreapta putem observa la un moment dat capătul superior al culoarului "pârtiei noi". Ieşim pe prelunga spinare a muntelui Buscat, poteca devenind orizontală.

În faţă (sud-vest) vedem vârful Muntelui Mare, iar în stânga lui, spre sud, dincolo de şaua cu colibele Şesul Cald, sunt Pietrele Mărunte (1731 m, după alte surse 1733 sau 1735). În condiţii de vizibilitate bună, mai ales iarna, printre Muntele Mare şi Pietrele Mărunte se vede...Retezatul) iar spre sud-est Parângul şi Făgăraşii, plus în spate, de la nord-est spre sud-est, Munţii Maramureşului, Gutâiul, Ţibleşul (cu cele trei vârfuri piramidale - Arcerul, Ţibleşul şi Branul), Munţii Rodnei (se distinge la limita stângă Pietrosul, iar în dreapta Inăul), apoi Vf. Omu din Munţii Suhard, după care urmează Călimanii. Mai rar se zăresc Gurghiul, Harghita şi Ciucaşul. În dreapta, de la sud vest spre nord-vest, se desfăşoară bazinul Văii Ierii, limitat de culmea Piatra Groşilor -Dumitreasa - Dobrin - Testieşul. În spate se vede uneori, spre sudvest, o parte din abruptul Cârligaţi (de dincolo de Padiş!) iar spre vest. Vlădeasa.

Ajunşi la baliza topo ce marcează vârful vedem în dreapta, sub noi, colibele Buhuia, dar noi coborâm, prin păşune, în larga şa Şesul Cald. Însoţim timp de 15 minute marcajul bandă roşie în urcuş, pe drumul auto. Când drumul intră uşor dreapta, pe curbă de nivel, îl părăsim şi urcăm faţă-stânga, direct prin păşune, până pe cel mai înalt punct al Pietrelor Mărunte (spre sud-vest mai este un vârf secundar, puţin mai scund). Spre sud-est, pe un picior, ne atrage privirea un grup de stânci, până la care merită să ne abatem.

Reveniţi pe vârf coborâm, tot fără potecă, spre est. Într-o şa, având în dreapta un izvor dincolo de

care se profilează stâncile amintite. Din şa cotim stânga-spate (nord) şi căutăm cu atenţie poteca înierbată ce intră în pădure. După nici 100 m ieşim într-o mare tăietură, unde poteca se pierde. Coborâm circa 100 m, ţinând stânga, şi regăsim poteca, slabă, la marginea culoarului de pădure. Coborâm prin pădure, pe linia de cea mai mare pantă, la mică distanţă de lizieră (tăietura e în dreapta, paralelă cu noi).

Ajungem într-un drum lat de tractor (Care vine din stânga, de la Şesul Cald, şi duce spre Crucea Crencii - traseul nr.XXI). Cotim pe el la stânga, dar îl însoţim foarte puţin, până trecem un pârâu mare, după care cotim în dreapta, pe un drumeag îngust, prin pădurea tânără. Urmează o lungă coborâre, până în V. Vadului, la o plantaţie (Cornul Brazilor). Aici trecem apa şi o luăm dreapta-faţă-sus, pe un drum bun de tractor, ce ne scoate într-o poiană, la "drumul telefonului", la marcajul cruce roşie , ce vine din stânga-spate, de la Şesul Cald. Urmându-l, ajungem în 30 de minute înapoi în staţiune.

XXIII. STAŢIUNEA BĂIŞOARA - LA PLOPIŞ - ŞESUL CALD - BUHUIA - LA PLOPIŞ - STAŢIUNEA BĂIŞOARANemarcat. Durata: 2-2½ ore. Traseu uşor, în circuit, ce înconjoară Vf. Buscat. Comod de parcurs şi cu bicicleta sau iarna pe schiuri. Este cea mai obişnuită plimbare cu baza în staţiunea Băişoara.

Din staţiune urmăm marcajul bandă roşie până la intrarea în poiana Şesul Cald. Aici părăsim drumul carosabil şi marcajul şi ne abatem spre dreapta, pe un drum ce urcă foarte lin. Intrăm în pădure . După nu mult timp, drumul se bifurcă (putem merge pe oricare dintre variante) şi ieşim în poiana Buhuia. În stânga vedem două colibe. În dreapta se zăreşte, nu mult deasupra noastră, baliza topo ce marchează punctul culminant al vârfului Buscat (1676 m). Dincolo de o fâşie de brazi, din stânga-jos vine drumul ce urcă din Valea Ierii, de la lacul Bondureasa, pe la Măruţa. (Traseul nr. XIV)

Reintrăm în pădure. Ajungem la frumosul izvor Fântâna Găbrienii. În faţă începe o plantaţie. Drumul se bifurcă: Cel din faţă-stânga intră pe culmea ce duce prin Găbriana şi Preluca Bonduresei spre Vf. Ghergheleu (pe aici venea mai demult marcajul bandă albastră de la cab. Muntele Filii). Noi alegem varianta din faţă-dreapta. Din această mare tăietură avem spre stânga o largă panoramă, peste întregul bazin al Văii Ierii, până la culmea Piatra Groşilor - Dumitreasa - Dobrin. În ultimul plan se vede Vlădeasa.

Intrăm în pădure şi curând cotim dreapta, loc unde vine din stânga-spate un alt drum de care . Spre stânga, o nouă tăietură ne permite să vedem nenumăratele culmi paralele ce se îndreaptă spre nord-vest, peste care se zăreşte Câmpia Transilvaniei. De aici putem uneori vedea şi Clujul, iar iarna adesea Carpaţii Orientali. Coborâm lin, având mereu pădurea în dreapta. Traversăm culoarul "pârtiei noi", abia vizibil, şi ajungem la o ramificaţie. În dreapta, o potecă urcă spre Vf. Buscat. În faţă, o variantă a drumului începe să coboare, din ce în ce mai abrupt. Noi cotin stânga, pe drumul mai bine bătut,.şi descindem, printre brazii izolaţi, până în şaua La Plopiş, unde întâlnim marcajul bandă roşie, care, urmărit spre stânga, ne conduce în scurt timp în staţiune.

XXIV. STAŢIUNEA BĂIŞOARA - LA PLOPIŞ - COLŢUL HODULUI - DEASUPRA GĂBRIENII - PRELUCA BONDURESEI - IZVORELE - GĂBRIANA - CRINŢ - POTECA DE SUS - STAŢIUNEA BĂIŞOARANemarcat. Durata: 4-5 ore Traseu în circuit, cu baza în staţiune, fără diferenţe mari de nivel. Excelent pentru schi de tură şi ciclism montan. Are o zonă comună cu traseul bandă albastră. Circuitul poate fi scurtcircuitat în Crinţ sau Găbriana, sau părţi din ele utilizate în combinaţie cu alte trasee.

Din staţiune urmăm traseul nr. XXII până unde acesta părăseşte drumul şi începe să urce spre stânga, spre Vf. Buscat. Noi continuăm pe curbă de nivel, pe limita inferioară a pădurii. După un urcuş lin, unde reintrăm în pădure, drumul se bifurcă: Varianta din stânga se îndreaptă spre Buhuia (traseul XXIII), iar noi ţinem faţă-dreapta. Curând ieşim la marginea unei vaste tăieturi, desfăşurată în stânga noastră. Intersectăm un drum ce coboară spre dreapta, spre colibele Crinţ, apoi, la locul unde intrăm din nou în pădure, vine din stânga-spate, din tăietură, un drum de la Fântâna Găbrienii. Suntem pe vechiul traseu (dezafectat) al benzii albastre.

Într-o frumoasă poiană în culme lăsăm un drum ce coboară în dreapta, tot spre Crinţ. Apoi cotim şi. noi treptat dreapta şi coborâm într-o şa. Din dreapta vine, pe o potecă, marcajul bandă albastră (traseul nr.6), pe care îl urmăm pe culme înainte până în şaua Preluca Bonduresei. Aici cotim 180 de grade, spre spate-dreapta, pe drumul de care, bine bătătorit, pe care ajungem în poiana Izvorele, de unde ni se deschide

o frumoasă privelişte spre bazinul superior al văii Bocu (Săvuleşti).Admirăm pitoreştile "colibe" şi reintrăm în pădure pe curbă de nivel (lăsând ramificaţii atât spre

faţă-stânga-jos, cât şi spre faţă-dreapta-sus). Când ieşim pe un picior, la un drum şi el foarte frecventat (traseul nr.XVI), cotim spate stânga, intrând curând în poiana Găbriana, unde întâlnim marcajul bandă albastră, pe care putem într-o oră ajunge în staţiune (şi e chiar indicat să o facem, dacă suntem pe bicicleta de munte sau iarna, pe schiuri).

Traseul propus merge tot prin Crinţ, dar pe un alt drum: Mai întâi coborâm puţin la stânga, spre capul drumului forestier de pe V. Mămăligii, printre colibe, apoi intrăm spre faţă-dreapta, pe un drum de care, ce ne scoale în urcuş lin în poiana Crinţ, unde reîntâlnim banda albastră. O intersectăm şi traversăm poiana pe curbă de nivel/uşor ascendent, deasupra colibelor. Cam în drept cu stâlpul ce marchează ieşirea din pădure a benzii albastre, găsim începutul unei frumoase poteci care ne duce, iniţial uşor descendent, apoi pe curbă de nivel, peste Pârâul Crinţului, până la culoarul "pârtiei noi".

Îl traversăm şi ajungem în Poieniţa Frumoasă, la o intersecţie. Din spate-stânga vine "poteca de mijloc", care continuă la stânga-faţă-jos, ducând tot în staţiune. Noi continuăm spre faţă-dreapta. Urmează un urcuş moderat, apoi ajungem la Pârtia Mare, în zona numită "platul", unde întâlnim marcajul bandă roşie, ce vine din dreapta-spate. Pe el mai avem de mers zece minute până la hotel, în centrul staţiunii.

XXV. STAŢIUNEA BĂIŞOARA - POIANA IANCULUI -V. MĂMĂLIGII - DL.VOICII - V. BOCULUI - IZVORELE -GĂBRIANA - CRINŢ - STAŢIUNEA BĂIŞOARANemarcat. Durata: 5 ore Traseu în circuit, ce propune o traversare oblică, peste mai multe văi, până în V. Bocului, fiind cel mai scurt drum (dar cu diferenţe mai mari de nivel) spre satul Mt. Bocului şi cab. Muntele Filii. În continuare itinerarul de întoarcere ne urcă pe P. Miercii până la Izvorele, joncţionând cu alte trasee descrise. Desigur, returul se poate face pe alte trasee (sau deloc...). Traseul nu este recomandat iarna şi nu este (în prima parte) adecvat pentru ciclism montan.

Din centrul staţiunii, de la hotel, pornim pe drumul vechi, pe marcajul bandă albastră . Când traversăm pârtia părăsim marcajul şi intrăm în faţă-dreapta, prin poieniţe, pe un picior (La început nu se vede drumul, ci doar varianta pârtiei, ce coteşte dreapta). Coborâm destul de accentuat până în vale, unde reîntâlnim drumul vechi, pe care mai avem puţin de mers în aval până în Poiana Iancului. Aici puteam ajunge şi venind prin şaua Curmătura.

Cu câteva sute de metri mai jos de Poiana Iancului, când pădurea face loc pe versantul stâng păşunii, părăsim drumul şi urcăm oblic faţă-stânga, pe o potecă. Ajunşi în culme, într-o şa, coborâm de cealaltă parte pe un drum de care în V. Mămăligii, la drumul forestier. De aici urcăm vizavi, pe o potecă, oblic, prin păşune, până în Dealul Voicii, la drumul de culme (traseul nr. XVI). Luând-o pe culme, spre est-nord-est, ajungem la o intersecţie marcată de o troiţă.

Dacă vrem să continuăm spre Muntele Bocului, mai mergem puţin înainte până la linia electrică şi cotim pe sub ea la stânga, spre vale. Traseul descris o ia de aici pe un drum bun de care, spre stânga-spate-jos, coborându-ne în V. Miercii, unul dintre izvoarele Bocului. Pe vale mergem în amonte, pe drumul de tractor, trecând pe la câteva case, apoi prin pădure.

Ieşim la colibele Izvorele, unde interceptăm drumul ce vine pe curbă de nivel din Preluca Bonduresei (dreapta), mergând spre Găbriana (stânga). Itinerarul nostru însă urcă de la colibe în sus (sunt mai multe variante), ieşind în culme într-o mare poiană, unde întâlnim traseul marcat cu bandă albastră, pe care o luăm la stânga, având de mers încă aproape două ore până în staţiune.

XXVI. STAŢIUNEA BĂIŞOARA - LA PLOPIŞ - CRINŢ - POIANA IANCULUI - CURMĂTURA - STAŢIUNEA BĂIŞOARANemarcat. Durata: 3 ore Traseu în circuit, cu baza în staţiunea Băişoara. Mai frecventată şi uşor de parcurs este prima parte, până la Crinţ, de unde ne putem întoarce pe marcajul bandă albastră său pe poteca descrisă la traseul nr. XXIV. De asemenea, ultima parte, din Poiana Iancului în staţiune, este un drum frecventat, făcând o legătură între "drumul vechi" şi staţiune. Cu excepţia primei părţi, până la Crinţ, traseul nu este adecvat pentru ciclism montan şi schi de tură.

Până La Plopiş urmăm marcajul bandă roşie. De aici cotim dreapta, intrând pe un drum înierbat , pe curbă de nivel, ce se înscrie mai încolo la limita superioară a pădurii (Atenţie! La început mai sunt câteva drumuri cu direcţia asemănătoare). Ocolim obârşiile Pârâului Crinţului, apoi începem să coborâm

spre dreapta, ieşind pe un picior, la colibele Crmt. Mergem pe culme în jos (intersectăm alte drumuri şi trasee descrise) şi intrăm în pădure, prin care mergem timp destul de îndelungat.

Ajungem într-un luminiş/şa în culme. De aici o luăm la dreapta şi coborâm pe drumul de care, abrupt şi destul de săpat de ape, până în V. Ierţa, în Poiana Iancului, un frumnos fânaţ cu două căbănuţe, la confluenţa Pârăului Crinţului cu Pârâul Dâmbului (pe care, dacă urcăm, ajungem la capătul inferior al "pârtiei mari" şi "pârtiei de slalom").

Urcăm vizavi, în faţă-stânga, pe un drum lat de tractor, până în şaua Curmătura, unde încep casele de vacanţă şi unde întâlnim marcajul cruce roşie, care, urmărit spre dreapta, ne scoate în 10 minute în centrul staţiunii, la hotel.

XXVII. STAŢIUNEA BĂIŞOARA (HOTEL) - POTECA DE MIJLOC - POIENIŢA FRUMOASĂ - PÂRTIA NOUĂ -FÂNTÂNA RECE - POTECA DE JOS - STAŢIUNEA BĂIŞOARA (HOTEL).Nemarcat. Durata: 1-1½ ore Plimbare comodă prin pădure, în circuit, cu diferenţă mică de nivel, trecând peste "pârtia mare" şi "pârtia nouă". Nu se recomandă iarna decât pe schiuri. Fiind poteci pe alocuri înguste, parcurgerea cu bicicleta este mai dificilă şi necesită experienţă.

Din centrul staţiunii, din faţa hotelului, pornim pe marcajul bandă roşie. După ce trecem printre cabanele RAJAC (pe stânga) şi Transsilva (pe dreapta), la intrarea în pădure, după rezervorul de apă, părăsim drumul de care ("poteca de sus") marcat cu bandă roşie şi ne orientăm spre faţă-dreapta, pe curbă de nivel, prinzând "poteca de mijloc" (Puţin mai de jos, înainte de rezervor, pleacă şi "poteca de jos", pe care ne vom întoarce).

Traversăm culoarul teleschiului şi pârtia, apoi mergem tot prin pădurea tânără, pe curbă de nivel, ajungând, după un scurt urcuş, în Poieniţa Frumoasă, unde întâlnim "poteca de sus". Ţinem faţă-dreapta şi ieşim, peste circa 100 m, în culoarul "pârtiei noi" - care nu mai este nici nouă (defrişarea s-a făcut în urmă cu peste 10 ani) şi nici pârtie, fiind în curs de reîmpădurire naturală, în absenţa finalizării amenajării ei.

Părăsim poteca şi coborâm pe "pârtie", ajungând la Fântâna Rece, un izvor cu apă excelentă. Este originea Pârăului Clinului, pe care, coborând, am ajunge la "drumul vechi", la marcajul bandă albastră. Noi cotim însă dreapta şi intrăm în pădure, pe curbă de nivel, pe "poteca de jos", care ne conduce în "pârtia mare" (puţin mai jos de locul în care am traversat-o la ducere), la limita dintre "Plat" şi "Zidul mic". Traversând-o, reintrăm în pădure şi ajungem la întâlnirea cu "poteca de mijloc" şi "poteca de sus", închizând circuitul. La trei sute de metri de noi este hotelul.

XXVIII. STAŢIUNEA BĂIŞOARA (HOTEL) - CURMĂTURA - DL.GERA - LA CRUCE - LA MURGU - CIRIBEŞTI - VÂCEŞTI - V. GERA - CURMĂTURA - STAŢIUNEA BĂIŞOARANemarcat. Durata: 2-3 ore Traseu în circuit pe cele două culmi în a căror zonă superioară se desfăşoară staţiunea. Prima parte a itinerarului se poate utiliza ca traseu separat, comod, de plimbare, coborând de pe Dl. Gera spre dreapta. În cătunul omonim, şi revenind în staţiune pe marcajul cruce roşie. Traseu accesibil tot timpul anului. Cu bicicleta trebuie două modificări: De pe Dl. Gera se coboară întâi dreapta, la case, apoi se merge pe marcajul cruce roşie până "La Cruce", iar în ultima parte, din V. Gera se urcă în cătunul omonim, nu direct în şaua Curmătura.

Coborâm pe traseul marcat cu cruce roişie până în şaua Curmătura. Aici urcăm direct pe culme, în faţă, pe un drumeag. Ieşim pe spinarea Dl. Gera, de unde, privind înapoi, avem o frumoasă perspectivă asupra staţiunii. Printre fanate şi pâlcuri de brazi mergem pe culmea care treptat începe să piardă altitudine. Un drum coboară spre dreapta-spate-jos, la casele Gera. Continuând pe culme, poteca devine neclară. Ţinem faţă-dreapta şi ajungem în final tot în marcajul cruce roşie, pe care coborâm până la drumul asfaltat.

Cotim pe şosea la dreapta, trecem apoi podul şi o urmărim în sus, pe deal. Ieşim în culme, la casele Murgu, unde părăsim şoseaua şi intrăm pe un drum de care, spre faţă-stânga. Coborâm lin, admirând adânca V. Vadului, dincolo de care se înalţă Boinicul, pe versantul căruia se văd case izolate. Trecem pe la un izvor, apoi ajungem la casele din cătunul Ciribeşti, aparţinând de satul Muntele Cacovei. Drumul se bifurcă: Unul continuă să coboare în faţă, spre V. Vadului, de unde urcă vizavi la Crucea Crencii (traseul nr.XXIl). Noi alegem drumul ce o ia în faţă-dreapta, în urcuş, şi care ne conduce înapoi în culme, la şosea.

Mai mergem orizontal, pe şosea o bucată, iar când ajungem lângă nişte case (în stânga), intrăm pe un drum de care spre faţă-dreapta şi coborâm în firul pârâului Gera. De aici, drumul coteşte dreapta şi urcă

în cătunul Gera; Noi, dacă suntem pe jos, urcăm în faţă pe o potecă relativ abruptă, ieşind la drumul marcat cu cruce roşie puţin mai jos de şaua Curmătura, închizând astfel circuitul.

XXIX. HOTEL BĂIŞOARA - P. MUNTELUI - "LA STÂNCĂ "- CAB. PIONIERUL - CAB. MILITARĂ - VÂRFUL PÂRTIEI - PÂRTIA MARE - GROAPA - HOTEL BĂIŞOARA.Nemarcat. Durata: 1½ - 2 ore. Traseu în circuit prin/în jurul staţiunii, care se poate face din bucăţi, în combinaţie cu alte drumuri. Nu se recomandă pentru ciclism montan decât porţiunea dintre Cab. Pionierul şi "platul" pârtiei.

De la hotel coborâm abrupt sub acesta, pe "pârtia Constructorul" (foarte rar utilizată astăzi). În colţul de jos-dreapta al poienii prindem o potecă pe care coborâm, prin pădure, până la pârâu, la staţia de epurare. Aici cotim la dreapta pe drumul înierbat. La o confluenţă de pâraie părăsim drumul şi urcăm pe o potecă în faţă, pe botul de deal dintre cele două izvoare ale Pârâului Muntelui. În serpentine, printre brăduţi, trecem de o zonă stâncoasă şi ieşim din pădure la Cabana "Pionierul" a Palatului Copiilor Cluj-Napoca. Aici puteam ajunge mai rapid şi uşor de la hotel, coborând pe drumul auto ce se desprinde de şosea în dreptul cabanei Metmont.

Mergem pe sub cabană, pe drum, pe curbă de nivel, până "La Izvor". Peste tot sunt "colibe", majoritatea transformate în case de vacanţă. Aici drumul se termină. Cotim stânga şi urcăm oblic, apoi cotim dreapta (un drum continuă în faţă, ducând spre Prihodişte) şi ieşim prin păşune în câteva minute la şosea, la "cabana militară". Venim pe şosea înapoi o bucată, spre staţiune, lăsând în stânga marcajul cruce albastră. Intrăm la stânga pe drumul forestier ce duce în V. Vadului, dar după circa 100 m îl părăsim şi o luăm la dreapta pe un drum de tractor, prin pădure. Ajungem la marginea unei tăieturi, la locul unde din "drumul militar" se desprinde "drumul telefonului" cu marcajul cruce roşie.

Mai urcăm puţin pe "drumul militar", apoi prindem un vechi drum de tractor, înierbat, spre dreapta, ce ne conduce prin pădure în vârful pârtiei mari, la motorul teleschiului. De aici se poate ieşi în stânga, pe lizieră, spre şaua La Plopiş; Spre dreapta se poate coborî prin tăietură, pe un drumeag, pe sub linia electrică, până în staţiune (Este o potecă frecventată iarna de schiori).

Coborâm pe pârtie, trecând succesiv pe "zidul de sus", "plat", "zidul mic", "la drum"/"insula", "zidul mare" şi "groapa", intersectând succesiv o multitudine de drumuri şi poteci venite din dreapta (printre care "poteca de sus", "Poteca de mijloc", "poteca de jos" , "drumul vechi". După ce am coborât zidul mare, unde panta scade (începe "groapa"), nu mai coborâm până jos, la teleschi şi joncţiunea "pârtiei mari" cu "pârtia de special", ci cotim la dreapta pe un drum de tractor. Traversăm linia de teleschi şi urcăm prin pădure, ieşind în staţiune între cab. RENFL şi Cab. Salvamont, în imediata apropiere a hotelului.

ALTE TRASEE TURISTICE

Descriem în continuare, foarte pe scurt, 34 de alte posibile itinerarii turistice, atât culmi pitoreşti, cât şi văi, utile pentru legătura cu alte trasee sau pentru cicloturişti sau pentru schi de tură.

XXX. Din satul Valea Ierii urcăm pe vârful Ghergheleu (1372 m), urmând apoi creasta, peste Muntele Agrişului şi Pietrele Încălecate, până în Preluca Bonduresei, unde întâlnim marcajul bandă albastră ce ne conduce în staţiunea Băişoara.

XXXI. De la Cab. Muntele Filii urcăm prin Muntele Săcelului, pe Dealul Sălaşelor, până în culmea principală, coborând apoi pe valea Sălaşele înapoi în V. Huzii.

XXXII. Din valea Iara intrăm pe Valea Becului (Şăvuleşti), mergând pe drumul forestier, care apoi se termină. Urmează o zonă sălbatică, cu nişte mici chei. Ajungem la o casă părăsită, unde un drumeag trece din Arinj spre Dl. Munceilor. O nouă porţiune fără potecă şi ajungem între casele ţinând de Muntele Bocului.

XXXII. Din Lunca Largă (pe V. Ocolişului) urcând în amonte, ajungem la o confluenţă. Ţinem stânga şi intrăm pe valea Tisa. Drumul forestier se termină la confluenţa ei cu V. Boului, de unde ţinem dreapta, pe un drum de care, care ne duce pe la colibele Zăpodie la Crucea Crencii.

XXXIV. Tot din Lunca Largă mergem pe vale în sus, dar la confluenţă ţinem dreapta, pe valea Jgheburoasa, până la capătul drumului forestier (Aici sunt mai multe case de vacanţă). De aici mai avem puţin până pe platoul mlăştinos de la obârşia văii, unde întâlnim traseul venind din dreapta de pe Mt. Boinic.

XXXV. De la intrarea în rezervaţia Scăriţa-Belioara coborâm puţin pe marcajul cruce albastră, apoi îl părăsim în colţul de jos al poienii şi intrăm în dreapta, în pădure,pe un drumeag, pe curbă de nivel. Urmează un lung şir de traversări, ce ne scot în final la colibele Lăpşor. De aici trecem prin poienile Hârtop, Runcuri şi Preluca Menii, de unde coborâm spre dreapta pe pârâul lui Bodor în V. Pociovalişte.

XXXVII. Din Poşaga, din sat, urcăm pe versantul stâng al văii, pe Coasta Satului. Trecem apoi de Vf.Măgura, apoi de abrupturile ce se deschid în stânga, spre Cheile Poşegii. Trecem şi de Dl. Pruni, ajungând pe Muncelul, culme ce oferă privelişti deosebite spre abruptul Scăriţei şi ne scoate în şaua Cornul Pietrii, la marcajul triunghi albastru.

XXXVIII. De la colibele Ştiolne coborâm, pe un drum de care, în Săgagea. Urmăm drumul forestier în amonte, până în locul unde părăseşte valea. De aici urcăm în stânga, pe Pârâul Crişului, la colibele Marginea, ieşind în final pe Dl. Mare, sub drumul forestier ce intră în V. lnceşti. Coborâm pe culme, prin Curmătura Zârnii, pe Dealul Mare şi Dl. Şimon, până la confluenţa văilor Săgagea şi Poşaga.

XXXIX. Din Orăşti (bazinul V. Poşaga) urcăm pe V. lnceşti (unde din fostul cătun a mai rămas numai o casă). Drumul auto forestier continuă cu unul de tractor. Ajungem la o pepinieră şi o colibă. Urcăm în stânga pe un drumeag şi Ieşim în picior, pe care suim pe la colibele Măcrişi până la Bălăcioaia. De acolo putem coborî tot pe culme, pe Dl. Căpăţânilor, până înapoi în Orăşti.

XL. Din Sălciua de Jos urcăm puţin pe V. Sălciuţa, apoi urcăm spre dreapta pe Dl. Holdelor, ieşind în culme. După Dealul cu Brazi urmează o zonă mai dificilă, cu stâncării. În final ajungem la Dl. Gesuin, la izvorul Sălciuţei, unde ne racordăm la traseul nr. II sau XXXIX.

XLI. Din Sălciua de Jos urcăm pe Valea Sălciuţa până la izvoarele ei, la Dl. Gesuin, de unde cotim la stânga şi coborâm în Brăzeşti.

XLII. Din Sartăş ( aproape de Baia de Arieş) urcăm pe Valea Sartăşului până la confluenţa ei cu V. Jimieşului (afluent de stânga). De aici urcăm pe piciorul dintre ele, printre colibe, până în culmea principală ce limitează spre sud bazinul Poşaga (traseul nr.II). Ocolim obârşia V. Sartăşului şi coborâm pe Dl. Cărbunari (mai multe variante) înapoi în V. Arieşului, în satul Valea Lupşii.

XLIII. Din satul Valea Lupşii urcăm pe valea omonimă până aproape de izvoare, întâlnind traseul nr. XX. Urcăm în stânga, pe Hoanca Târsei, până în şaua Tarsa, de unde coborâm pe Hoanca Goiei în Valea Caselor, pe care o urmăm până la vărsarea ei în Arieş.

XLIV. De la Mănăstirea Lupşa urcăm prin cătunul Mănăstire, având în dreapta noastră V. Tomnatecului. Ieşim sub înalta piramidă a Vf. Măgura (l 138 m), care rămâne în stânga. Ajungem pe culme, mergem pe ea o bucată, apoi cotim stânga, prin cătunul Runcuri, ocolind obârşia unei văi şi coborând pe DI.Nămaşului în V. Dobrii, pe care mai avem puţin de mers până în V. Arieşului.

XLV. Din Bistra urcăm pe V. Mare, apoi intrăm în dreapta, pe Valea Neagului, tot pe drumul forestier. Lăsăm ramificaţii spre stânga, spre cătunul Aroneşti, şi spre dreapta, spre Novăceşti şi Poarta

Intrecailor. De la capătul acestuia urcăm pe drumuri de tractor până în golul alpin, pe Şesul Lupşanului, ajungând la traseul marcat cu cruce roşie.

XLVI. Tot din Bistra urcăm pe drumul forestier de pe Valea Mare, lăsăm ramificaţia spre dreapta pe V. Neagului (ce se desprinde mai sus de confluenţa văilor), apoi cea în stânga, ce urcă în Poiana Bistrei. Ajungând la confluenţa V. Mari cu V. Devii. ce vine din stânga, continuăm pe V. Mare până la cabana silvică omonimă, unde lăsăm spre dreapta drumul ce intră pe V. Filii. După alţi kilometri, drumul începe să devină mai abrupt, mai rău, urcându-ne în creasta principală, în marcalul bandă roşie, la o cabană pastorală din apropiere de şaua Prislop, spre care mai avem de coborât spre stânga câteva minute. . XLVII. Mergând pe traseul nr.XLVI până la cab. Valea Mare, intrăm în dreapta, pe Valea Filii. Curând se termină drumul auto forestier. Urcăm în continuare pe un drum de tractor. Spre izvoarele văii, drumul ne urcă în dreapta, pe la fostul nămaş Straja (azi dispărut), ajungând la stâna din şaua dintre Vf. Neteda şi Vf. La Dube, unde întâlnim marcajul cruce roşie.

XLVIII. La fel ca în traseul precedent (XLVII) intrăm pe V. Filii. dar imediat urcăm în faţă-stânga pe un drum de tractor, ce ne duce în culme şi pe ea până în golul alpin, la colibele Filea. De aici mai urcăm puţin spre Vf. Neteda şi întâlnim drumul (semi)carosabil, pe care spre dreapta ajungem în marcajul cruce roşie iar spre stânga în banda roşie, aproape de şaua Prislop.

XLIX. Mergând pe traseul nr.XLVI până la confluenţa V. Mari cu V. Devii, cotim la stânga, pe V. Devii (ramificaţia este cu 50 m mai jos de confluenţă!). După 25 de minute, trecând pe la cantonul silvic "Valea Devii", ajungem la un grup de cabane forestiere. Puţin mai jos cotim dreapta-spate şi urcăm pe un drum de tractor în culme, la colibele Runculeul Tomnatecului. Continuăm pe culme în sus, pe piciorul Tomnatecului, trecând prin alte poieni, până în golul alpin, la Vf. Prislop, dincolo de care întâlnim marcajul bandă roşie.

L. În V. Devii ajungem urmărind traseul precedent. De la cabane nu părăsim valea, ci rămânem tot pe drumul auto forestier, din care se desprind o mulţime de drumuri de tractor. După 40 de minute ajungem la capul drumului forestier, de unde continuăm pe un drum bolovănos de tractor, care la un moment dat merge chiar pe pârâu (numit Şpirul). Lăsăm o vale în dreapta şi după 20 de minute, ajungem la o bifurcaţie, de unde urcăm spre stânga, ajungând în scurt timp în păşunea Munceloasele, la marcajul bandă roşie.

LI. Din Bistra mergem ca şi la traseul XLVI. apoi urcăm în stânga în Poiana Bistrei, de unde drumul auto forestier ne coboară în V. Bistricioarei, pe care o urmăm amonte până la capătul drumului forestier. Aici se poate urca în stânga (ieşind în traseul nr. V) sau în dreapta (ieşind în traseul nr. I V), dar cel mai interesant este să mergem tot pe vale în sus, pe drumul de tractor ce ne urcă foarte lin, pe malul apei, până în poiana Căpăţâna, unde întâlnim banda roşie.

LII. Fiind lungă şi mai circulată, valea Bistra nu este un traseu plăcut de drumeţie, în schimb este un drum bun pentru cicloturişti. Se varsă în Arieş la 2 km amonte de centrul Bistrei şi urcă 21 de km de drum nemodernizat până în culme, la Steaua, unde intersectăm marcajul bandă roşie şi putem continua fie în faţă-stânga, spre Dobruş, fie la dreapta, spre izvoarele Someşului Rece.

LIII. De la Blăjoaia pornim pe drumul auto forestier, în amonte, şi ajungem la o bifurcaţie unde cotim dreapta, ieşind după încă 1,5 km la o altă intersecţie. În faţă se urcă spre Steaua, iar noi cotim stânga ieşind după 100 m la o nouă intersecţie. Ţinem dreapta, pe valea Brădeana, pe care urcăm lin până la capătul drumului forestier, de unde ieşim în dreapta la colibele La Nedei, întâlnind marcajul bandă roşie, îl urmăm spre stânga până după Balomireasa, unde, când se apropie de intrarea în pădure, cotim la stânga-jos şi coborâm pe drum de tractor,-apoi pe drum auto forestier, pe la colibele Zboru, până înapoi la intersecţia de la confluenţa cu V. Brădeana, de unde ne putem reîntoarce la Blăjoaia.

LIV. De la Blăjoaia urcăm amonte 3,5 km până la o bifurcaţie, unde cotim stânga, pe drumul ce duce spre V. Irişoara. La următoarea bifurcaţie o luăm pe drumul auto forestier din dreapta, îl urmăm până la capăt şi ieşim în final (ţinând uşor stânga la diversele ramificaţii) în "câmp", pe Vf. Căpăţâna. În faţă putem ajunge la marcajul bandă roşie; Noi ţinem stânga, ajungem la un grup de colibe, de unde coborâm, prin pădure, la o cabană (Ciungetul din Sus). De aici, un drum auto forestier ne conduce înapoi la drumul forestier principal, pe care, mergând spre stânga, închidem circuitul.

LV. Drum auto de legătură între izvoarele Someşului Rece şi Ilişoarei: Parcurgem traseul anterior (nr.LIV), dar la a doua bifurcaţie rămânem pe drumul principal. În continuare traversăm mai multe văi, lăsând succesiv ramificaţii de drumuri forestiere: spre dreapta DAF Ciunget, apoi DAF Ciungetul din Sus (traseul anterior), apoi trecem prin dreptul colibelor Fieşu şi ulterior lăsăm succesiv două DAF-uri spre stânga-spate (rleşul şi Rotundu), coborând în final în V. Irişoara (traseul nr.LVI). (Desfăşurându-se pe drum auto forestier, traseul se recomandă cicloturiştilor, sau iarna, cu schiuri de tură.).

LVI. Valea Irişoara. Mergem pe bandă galbenă (traseul nr.7), dar unde acesta urcă în stânga, spre Urăşa, continuăm pe vale, tot pe drumul forestier. Lăsăm la dreapta drumul auto forestier Călăţeanu (ce trece peste culme, în Someş), apoi, la colibele Irişoara, intersectăm traseul nr. VI. Trecem pe la nişte cabane silvice, apoi ajungem la locul unde vine din dreapta drumul auto dinspre izvoarele Someşului Rece (traseul LV). Puţin mai sus drumul nostru iese din vale, urcă spre stânga şi ajungem în şaua La Tină. Fiind tot drum forestier, el este interesant pentru cicloturişti, iar iarna uşor de parcurs cu schiuri de tură.

LVII. Drumul auto forestier de pe V. Dumitreasa poate fi un traseu turistic (mai ales cicloturistic) atractiv. Intrăm pe drum din V. Someşului Rece, la 3 km amonte de barajul de la Izvorul Băii (L.Someşul Rece). Trecem culmea (poiană cu cabană) şi coborâm în V. Dumitresei, amonte de chei (vez traseul nr.VII). Urmăm valea, lăsând la un moment dat spre stânga drumul auto de legătură cu V. Negruţa. De la capătul drumului forestier, un drum de tractor de duce la colibele La Popi, de unde în scurt timp ajungem la nămaşul Dumitreasa, la marcajul bandă galbenă.

LVIII. Descriem schematic drumul auto nemodernizat de pe V. Someşului Rece, de la Steaua la Răcătău, important mai ale spentru cicloturişti şi automobilişti, constituind limita masivului Muntele Mare. Considerăm Steaua = km 0. De la Steaua urcăm şi trecem culmea, ajungând la km 4 în V. Someşului, unde se ramifică spre dreapta DAF-ul pe V.Brădeana şi Zboru. La km 5,6 cotim stânga (înainte e drumul spre V. Irişoara). La km 6,6: pe stânga colibele Muntişoru. Km 8,8: Blăjoaia (cabane silvice, tabără şcolară, mai sus pe dreapta şi colibe). Km 11: pe stânga colibele Damiş. Km 12,6: ramificaţie la stânga DAF Tomnatec (trece în V. Răcătăului, de unde se poate ieşi spre Beliş şi Mărişel). Km 15,2: colibele La întorsuri. Km 16,6: cabana silvică Vojăita. Km 17.9: ramificaţie la dreapta DAF Călăţeanu (trece în V. Irişoara). Km.21,1: cabana silvică Durgheul. Km 21,6: Gura Irişorii (ramificaţie la dreapta DAF Irişoara, ce trece peste şaua La Tină în V. Şoimului, coborând în V. Ierii). Km 22.7: ramificaţie la dreapta DAF Dumitreasa. Km 23,7: cabana silvică Lunca Diacului. Km 25: ramificaţie la stânga spre Măguri. Imediat pe dreapta:gura tunelului de aducţiune. Coada lacului Someşul Rece. Km. 26: barajul Someşul Rece. Km 28,1: Gura Dumitresei. Km 30,6: Tabla de intrare în Răcătău. Km 31,2: Gura Negruţei. Ramificaţie la dreapta DAF Negniţa (ce urcă la Dobrin şi coboara pe V. Calului în V. Ierii). Km 33,1: în drept cu Gura Păltiniţei. Km 34,1: Primărie, dispensar...iar la km 34,4: Gura Răcătăului. Până în Cluj mai sunt 40 km.

LIX. Pe Valea Căpriţa intrăm de la Moara Căpriţei, situată pe V. Someşului Rece, la 4,5 km aval de Răcătău. Din abruptul drum auto forestier urcă o mulţime de drumuri de tractor în toate părţile: Pe unele dintre ele putem ieşi în culme, spre Balta. Numai per pedes!

LX. Pe Valea Calului pleacăm din Caps, (puţin amonte de satul Valea Ierii). La confluenţa cu V. Ursului, ce vine din stânga, întâlnim un mic lac de acumulare, de unde apa este dusă prin subteran spre bazinul Someşului. Ieşim în culme la Dobrin, la întâlnirea marcajelor triunghi roşu cu cruce galbenă, unde drumul nostru se racordează la cel venit pe V. Negrufa.

LXI. Urcând pe V. Calului, putem să intrăm spre stânga pe Valea Ursului. Aproape de capătul drumului auto forestier ieşim în stânga pe un drum de tractor (ce devine foarte neclar în ultima parte) şi ieşim în poiană, unde prindem linia electrică ce ne conduce la Dobrin.

LXII. Pe culmea dintre V. Calului şi V. Şoimului putem urca din Caps, mergând peste Dl. Cornului, pe la mai multe grupe de colibe, ieşind în final la Dobrin.

LXIII. Valea Şoimului este parcursă de un drum auto forestier în lungime de 17 km. Pornim de pe Valea Ierii, la 6,5 km amonte de satul omonim. După ce trecem de confluenţa cu V. Lindrului (afluent de dreapta), ajungem la baraj. Din micul lac de acumulare, apa este dusă prin subteran spre sistemul hidroenergetic Someşul Cald. Când valea se deschide ajungem la colibele Tina Bogdanului şi urcăm în serpentine în şaua La Tină, unde întâlnim marcajele cruce şi bandă galbenă şi cu drumul auto forestier ce urcă din V. Irişoara.

LXIV. Valea Ierii este parcursă, amonte de satul Caps, de un drum auto forestier. Trecem de IF Şoimii şi ajungem la Gura Şoimului, lăsând în dreapta DAF Şoimul. Imediat se ramifică spre stânga DAF Huda Mică. Urmează ramificaţia DAF Strâmbii, pe stânga, apoi întâlnim nişte cabane. Mai sus. tot spre stânga, se ramifică DAF Bondureasa Mică. Ajungem la lacul de acumulare Bondureasa (zonă protejată!), şi imediat mai sus la cantonul silvic şi ramificaţia, spre stânga, a DAF Măruţa, pe unde se poate urca. pe mai multe variante, în staţiunea Băişoara (Traseul nr.XIV). Imediat lăsăm în dreapta DAF Galbena (pe această vale putem ajunge la Motoreşti sau la Piatra Groşilor). Mai departe trecem pe lângă diverse cabane părăsite şi nenumărate ramificaţii de drumuri de exploatare, până ajungem la capătul drumului forestier. Un drum de tractor urcă spre dreapta-spate, la colibele Picioragu. Noi continuăm înainte, urcând pe drumul de tractor săpat de ape, ce ne scoate în şaua Prislop, unde întâlnim colibe şi marcajul bandă roşie.

ANEXA 1.

DIN LEGILE MUNTELUI

Nu pleca pe munte decât într-o perfectă stare de sănătate. Nosce te ipsum! Nu-ţi supraestima rezistenţa fizică şi psihică.

Pe munte trebuie să ştii ce, cât, când să mănânci. Să nu rabzi niciodată sete! Pleacă întotdeauna cu echipamentul adecvat anotimpului şi activităţii pe care o plănuieşti Pentru o drumeţie ia-ţi întotdeuna rucsac, bocanci, pelerină, apă, ceva mâncare şi o minimă trusă medicală. Pentru o tură de o zi întreagă sau mai multe, lanterna, hainele groase, căciuliţă şi mânuşile nu trebuie să lipsească, chiar dacă este vară şi se anunţă vreme frumoasă.

Nu pleca pe munte singur. În grup, orice problemă se rezolvă mai uşor. Un grup are un conducător. Un grup nu se desparte. Grupul se adaptează la posibilităţile celui

mai puţin pregătit. Informează-te asupra itinerarului ales. Harta, busola, descrierea lui este bine să fie la tine,

chiar dacă traseul este marcat sau tu sau însoţitorii tăi au mai fost o dată pe acolo. Pe munte, cuvântul cabanierului şi salvamontistului este lege. Învaţă măsurile de prim ajutor şi codul internaţional de semnalizare în caz de accident pe

munte. Ai datoria să ajuţi orice om în dificultate pe care îl întâlneşti. Mergi constant. Nu forţa ritmul, nu tăia serpentinele. Cruţă-ţi forţele. Porneşte devreme în tură. Lasă-ţi totdeauna timp de rezervă pentru situaţii neprevăzute. Nu consuma alcool pe traseu, sub nici un motiv. Fă foc numai cu uscături, în locuri amenajate. Supraveghează-l şi stinge-! Complet la sfârşit

Pentru gătit, primusul este mult mai bun. Nu săpa şanţ în jurul cortului! Dacă totuşi ai fost nevoit să-l faci, la sfârşit potriveşte cu grijă

gliile la loc. Nu rupe florile, nu scrijeli copacii, nu strivi insectele sau ciupercile, chiar otrăvitoare. Fiecare

element din natură are rolul său. Amintirile ia-le în gând său pe pelicula foto. Nu deranja animalele, nu fă zgomot. Cine a venit pe munte preferă ciripitul păsărelelor şi

murmurul izvoarelor în locul chiotelor şi casetofonului dat la maximum. Nu ciopli semnele de marcaj, nu răsuci săgeţile indicatoare, nici în glumă. Nu lăsa după tine ce nu a fost când ai venit. Pungile, hârtiile, cutiile goale de conserve se

compactează şi se pun într-o pungă de plastic binc închisă, înapoi în rucsac Respectă cabana ca pe propria-ţi casă. Ea este loc de odihnă şi adăpost pentru noapte şi vreme

rea, nu crâşmă sau discotecă. Pe pârtie, fiecare trebuie să-şi adapteze viteza şi comportarea la pregătirea şi posibilităţile lui,

la starea vremii şi a pârtiei. Schiorul din deal îl evită pe cel din vale Nu se opreşte şi nu se urcă pe mijlocul pârtiei. Cel ce porneşte sau intră pe pârtie din lateral trebuie mai întâi să se asigure.

Pe pârtia de schi este interzis accesul cu săniuţa, bobul etc. sau cu schiuri neasigurate. Nu-ţi uita acasă buna-cuviinţă. Respectă-ţi semenii, mai ales pe localnici Nu ezita să-i atenţionezi şi să-i sfătuieşti pe cei ce nu cunosc sau nu respectă legile muntelui!

ANEXA II

PREZENTAREA PROIECTULUI BĂIŞOARA '96 - ACŢIUNE DE PROMOVARE A DEZVOLTĂRII DURABILE A ZONEI TURISTICE PROTEJATE MUNTELE BĂIŞORII

Staţiunea Băişoara este unul dintre cele mai importante centre turistice din nordul Munţilor Apuseni, placă turnantă a drumeţiei în masivul Gilău-Muntele Mare şi binecunoscută staţiune de schi. Neîntreţinerea marcajelor turistice, lipsa de materiale documentare, dezvoltarea explozivă, fără un plan de urbahism au pus în pericol în ultimii ani perspectivele unei dezvoltări durabile a zonei

Din acest motiv, asociaţiile CLUBUL GEOGRAFIC "GEORGE VÂLSAN" şi CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" au realizat în vara anului 1996 proiectul "BĂIŞOARA ‘96”, finanţat de Fundaţia SOROS pentru o Societate Deschisă şi care s-a bucurat şi de sprijinul mai multor instituţii şi agenţi economici, dintre care evindenţiem Consiliul Judeţean Cluj, Romsilva RA Cluj, APM Cluj, Palatul Copiilor şi firma White Wolf. La acţiune au participat membrii celor două cluburi organizatoare, precum şi membrii Salvamont Cluj şi grupuri de elevi de la Şcoala Generală 16 şi liceele "George Bariţiu" şi "Nicolae Bălcescu" din Cluj-Napoca.

Acţiunea a cuprins 8 tabere cu durata de o săptămână, cei peste 100 de participanţi la acţiune depunând un volum impresionant de muncă voluntară, dar având şi posibilitatea să cunoască mai bine masivul Muntele Mare prin excursiile ce au alternat cu zilele de lucru şi sa dobândească multe cunoştinţe noi în domeniul turismului, geografiei, biologiei, meteorologiei, alpinismului, ecologiei etc. prin expunerile şi proiecţiile de diapozitive prezentate aproape în fiecare seară.

Au fost refăcute marcajele turistice cruce roşie (Băişoara - staţiunea Băişoara), bandă albastră (staţiunea Băişoara - Cab. Muntele Filii), cruce galbenă (Răcătău -Negruţa - Prislop), bandă roşie (staţiunea Băişoara - Gheţarul de la Scărişoara, deocamdată numai pe tronsonul Băişoara - Căpăţâna), cruce roşie (staţiunea Băişoara -Lupşa), cruce albastră (staţiunea Băişoara - Ocoliş) şi triunghi albastru (rezervaţia Scăriţa-Belioara - Runc), în total peste 100 km. S-au desfundat/defrişat/amenajat circa 10 km de poteci turistice. S-au instalat peste 30 de stâlpi de marcaj, numeroase săgeţi, table indicatoare şi panouri cu hărţi ale masivului şi planul staţiunii. De asemenea, s-au instalat în staţiune coşuri şi containere de gunoi. S-au construit bănci, mese, vetre de foc şi alte amenajări. Pârtia Mare a fost curăţată de pietre, cioate şi alte obstacole. S-a igienizat o mare suprafaţă din zona staţiunii, colectându-se peste 300 de saci de reziduuri, ce au fost transportate la Cluj, la rampa Pata-Rât. S-a editat o broşură - ghid turistic al masivului Muntele Mare, precum şi o hartă şi mai multe pliante. În holul hotelului din staţiune s-a amenajat un centru de infonnare şi îndrumare turistică. Aici se pot procura publicaţiile amintite şi se pot obţine nenumărate informaţii din domeniul turismului, sporturilor montane şi ecologici, legate de zonă, studiind cele 4 afişiere ce conţin hărţi, descrieri de trasee turistice, schiţe, fotografii, instrucţiuni.

ANEXA III.

Asociaţia Turistica Sportivă şi EcologicăCLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA"

Cicloturism Ciclism Montan Ecologic Alpinism Escaladă Speologie Turism Montan Schi Alpin Parapantă

Caracter: organizaţie neguvenamentală pentru tineret, independentă, apolitică şi nelucrativă, de utilitate publică, funcţionând în baza Legii 21/1924 Sediu: Str. Septimiu Albini nr. 133 ap. 18 cod 3400 ( Cluj-Nupoca O.P. 9)

Fondată la 3 iunie 1992. Persoană juridică română de drept privat cu sentinţa civilă Nr. 77/PJ/21.08.1992 a Judecătoriei Cluj - Napoca, înscrisă la Tribunalul Cluj în Registrul persoanelor juridice la Nr. 48/21.08.1992.

Cont: Banca Româna de Comerţ Exterior "Bancorex" SA Sucursala Cluj, cont nr. 451014014917300003 în lei şi 461014014917330000 în USD Cod Fiscal 5800675. Scopul CCN: Promovarea cicloturismului, a sporturilor montane (ciclism montan, alpinism/escaladă, turism montan, schi, speologie, parapantă ) şi a protecţiei mediului, studierea zonelor montane din punct de vedere ecologic, turistic, sportiv, cultural, ştiinţific, economic şi promovarea dezvoltării durabile a acestora. Afiliat la Clubul National de Turism pentru Tineret (C.N.T.T.), Centrul Raional de Supraveghere Ecologică "Munţii Apuseni" (C.K.S.K.) şi Centrul Zonal de Supraveghere Ecologică Cluj (C.Z.S.E.C.). Membru în Comitelui Consultativ al O.N.G.-urilor Clujene de Mediu (C.C.O.N.G.C.M.) în reţeaua "Padiş", în Comisia Pluridisciplinară privind Controlul Disciplinei în Construcţii. Amenajarea Teritoriului şi Protecţia Mediului şi în Comisia Judeţeană de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului de pe lângă Consiliul Judeţean Cluj.

Fondurile clubului provin din cotizaţiile membrilor şi donaţii, sponsorizări şi alte asemenea surse ocazionale.

DIN ACTIVITATEA C.C.N.Sute de excursii cicloturistice de şosea în ţară şi ture în străinătate. Ture cicloturistice de

munte. Concursuri de ciclism montan. Ture de drumeţie. Acţiuni speologice. Ture de parapantă. Ture şi tabere de schi. Ture de escaladă. Iniţiere în cicloturism, ciclism montan, schi, speologie, escaladă, parapantă, turism montan. Acţiuni de igienizare. Supraveghere ecologică. Informare şi educaţie turistică şi ecologică. Emisiuni la radio. Articole in presă. Editarea de broşuri şi pliante. Studii privind toponimia în zonele montane Realizarea de hărţi, elaborarea de descrieri de trasee turistice, analiza şi corectarea bibliografiei existente Refaceri de marcaje turistice. Obţinerea instituirii a 13 noi zone protejate Relaţii cu instituţii publice, agenţi economici şi peste 100 de O.N.G-uri Participarea la felurite simpozioane, înfiinţarea altor asociaţii. Conferinţe publice şi proiecţii de diapozitive. Tabere pentru copii.

ANEXA IV

Asociaţia geografică turistică şi de Protecţie a MediuluiCLUBUL "GEORGE VÂLSAN"

Caracter: organizaţie neguveniamentală, studenţească, independentă, apolitică şi nelucrativă, de utilitate publică, funcţionând în baza Legii 21/1924 Sediu: Str. Clinicilor nr.5 (Facultatea de Geografie) cod 3400 Cluj-Napoca

Fondată la 10 noiembrie 1992. Persoană juridică română de drept privat cu sentinţa civilă Nr. 14/PJ/19.02.1993 a Judecătoriei Cluj - Napoca, înscrisă la Tribunalul Cluj în Registrul persoanelor juridice la Nr. 11/19.02.1993.

Cont: Banca Comercială Română ŞA Sucursala Cluj, cont nr. 45106182 Cod Fiscal 8426770.Scopul CGV: Cunoaşterea şi protecţia mediului înconjurător.Afiliat la Asociaţia Tinerilor Geografi din România (A.T.G.R.), Liga Carpatină "Prietenii

Naturii" (L.C.P.N.), Centrul Regional de Supraveghere Ecologică "Munţii Apuseni" (C.K.S.H.) şi Centrul Zonal de Supraveghere Ecologică Cluj (C.Z.S.E.C.).

Membru în Comitetul Consultativ al O. N. G.-urilor Clujene de Mediu (C.C.O.N.G.C.M.).Filiale. Clubul "George Vâlsan" are, alături de organizaţia centrală din Cluj-Napoca, o filială la

Deva.Fondurile clubului provin din cotizaţiile membrilor şi donaţii, sponsorizări şi alte asemenea surse

ocazionale.

DIN ACTIVITATEA CC. KSute de excursii şi drumeţii în întreg arcul carpatic. Acţiuni speologice. Iniţiere în speologie şi

turism montan. Acţiuni de igienizare şi refaceri de marcaje turistice în masivele Bihor-Vlădeasa, Gilău-Muntele Mare şi Retezat. Supraveghere ecologică în munţii Apuseni şi mai ales în municipiul Deva, unde din membrii CGV s-a constituit prima Poliţie Ecologică din România. Informare şi educaţie turistică şi ecologică. Articole in presă. Editarea de broşuri, hărţi şi pliante. Relaţii cu instituţii publice, agenţi economici şi O.N.G-uri. Organizarea de simpozioane, cum ar fi "Să păstrăm sănătatea planetei", "Planeta Albastră la superlativ" şi participarea la felurite conferinţe, seminarii şi simpozioane. Proiecţii de diapozitive. Tabere pentru copii.

CUPRINS

CUVÂNTUL AUTORILOR INTRODUCERE MASIVUL MUNTELE MARE Staţiunea Turistică Băişoara Posibilităţi de practicare a sporturilor montane şi a diverselor forme de turism Trasee turistice marcate 1A. Staţiunea Băişoara - Şesul Cald - Muntele Mare - Smidele - Căpăţâna - Balomireasa - Steaua - Apa Cumpănită -Petreasa - Şaua Ursoaia - Gheţarul de la Scărişoara 1B. Gheţarul de la Scărişoara - Şaua Ursoaia - Petreasa - Apa Cumpănită - Steaua - Balomireasa - Căpăţâna - Smidele - Muntele Mare - Şesul Cald - Staţiunea Băişoara 2A. Staţiunea Băişoara - Şesul Cald - Muntele Mare -Neteda - La Dube - La Ruine - Şerboiu - Lupşa2B. Lupşa - Şerboiu - La Ruine - La Dube - Neteda - Muntele Mare - Şesul Cald - Staţiunea Băişoara 3A. Staţiunea Băişoara - Crucea Crencii - Muntele Româneasa - Rezervaţia Scăriţa Belioara - V. Belioara -Lunca Largă - Cheile Runcului - Runc - Ocoliş 3B. Ocoliş - Runc - Cheile Runcului - Lunca Largă -V. Belioara - Rezervaţia Scăriţa-Belioara - Muntele Româneasa - Crucea Crencii - Staţiunea Băişoara 4A. Rezervaţia Scăriţa-Belioara - Cornul Pietrii – Cheile Pociovaliştei - Runc4B. Runc - Cheile Pociovaliştei - Cornul Pietrii – Rezervaţia Scăriţa-Belioara 5A. Staţiunea Băişoara - Cătunul Gera - La Cruce - Satul Muntele Băişorii - Satul Băişoara5B. Satul Băişoara - Satul Muntele Băişorii - La Cruce -Cătunul Gera - Staţiunea Băişoara 6A.Staţiunea Băişoara - Crinţ - Găbriana - Preluca Bonduresei - Valea Huzii - Cab. Muntele Filii6B. Cab. Muntele Filii - Valea Huzii - Preluca Bonduresei -Găbriana - Crinţ - Staţiunea Băişoara7A. Smidele - Vf. Bogdanu - La Tină - Colibele Dumitreasa - Urăşa - V. Irişoara - Măguri-Răcătău 7B. Măguri-Răcătău - V. Irişoara - Urăşa - Colibele Dumitreasa - La Tină - Vf. Bogdanu - Smidele8A. Piatra Groşilor - Bogdanu - La Tină - Vf. Dumitreasa - Dobrin - V. Negruţa - Măguri-Răcătău 8B. Măguri-Răcătău - V. Negruţa - Dobrin - Vf. Dumitreasa La Tină - Bogdanu - Piatra Groşilor 9a. Dobrin - Plopi - Finişel 9b. Finişcl - Plopi - Dobrin 10a. Cab. Someşul Rece - V. Bârlogu - Păltinei - Mâţeşti -Plopi - Ruinele Cetăţii Lita - La Poruţ10b. La Poruţ - Ruinele Cetăţii Lita - Plopi - Mâţeşti -Păltinei - V. Bârlogu - Cab. Someşul Rece 11a. Liteni- Ruinele Cetăţii Lita- La Poruţ11b. La Poruţ - Ruinele Cetăţii Lita - Liteni

Trasee turistice nemarcate Alte trasee turistice ANEXE

Scanare, OCR şi corectura : Roşioru Gabi rosiorug@yahoo.comAlte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la http://groups.yahoo.com/Carte obţinută prin amabilitatea dlui. S. Babei.