paznicii orientului. câinii cu colţii de argint de paul bogdan agopian

P E R I O D I C A L U N I U N I I A R M E N I L O R D I N R O M Â N I A

SUPLIMENT DECEMBRIE 2009FONDAT ÎN 1924

PPPPaaaazzzznnnniiiicccciiii iiiiOOOOrrrriiiieeeennnnttttuuuulllluuuuiiii

2 � Decembrie 2009

PPPPaaaazzzznnnniiiicccciiii iiii OOOOrrrriiiieeeennnnttttuuuulllluuuuiiii.... CCCC\\\\ iiiinnnniiii iiii ccccuuuu ccccoooollll]]]]iiii iiii ddddeeee aaaarrrrggggiiiinnnntttt

PPPPaaaauuuullll BBBBooooggggddddaaaannnn AAAAggggooooppppiiiiaaaannnn

Cele mai vechi vestigii ale civi -lizaţiei umane au fost desco -perite în Orientul Mijlociu,

în zona cunoscută sub numele de Ba -bylon, Asiria, Mesopotamia sau Su -mer. Acesta este locul unde cu 12.000de ani în urmă au apărut primelesate şi culturi agricole şi, tot aici eraregiunea cu cele mai variate speciide plante şi animale, cu o climă nu -mai bună ca omul vânator-culegă -

tor să se transforme în agricultor şicrescător de animale.

O hartă modernă ne arată Ti -grul şi Eufratul reunite aproape deoraşul modern Kornah, la nord-estde Bassorah, într-un singur fluviu,Shatt el Arab, lung de mai bine de160 de kilometri în linie dreaptă,care ajunge la Golful Persic şi sevărsa în el formând o mare deltă.Cele două fluvii care au dat naştereMesopotamiei, izvorăsc la mică dis -tanţă unul de altul, din masivul Ni -phates care face parte din Munţii

Orientul – leagQnul civiliza}iei umane

Decembrie 2009 � 3

Armeniei, unul din numeroasele lan -ţuri care separă Marea Neagră deMesopotamia. Bazinul Tigrului şi alEufratului este mărginit la nord deMunţii Armeniei, la vest de mareleDeşert Sirian, la sud de GolfulPersic şi la est de masivele mun -toase din Zagros, contraforturi alePodi şu lui Iranului.

Cu peste 12.000 de ani în urmă, înaceste locuri, îndeletnicirea de bazăa oamenilor a fost creşterea anima -lelor. Această activitate presupuneaun mod de viaţă nomad, ce necesitadeplasarea pe distanţe lungi în con -diţii vitrege, pentru găsirea de noipăşuni. Cum supravieţuireaoamenilor de atunci depindea deturmele animale pe care le creşteau,a apă rut necesitatea de a păzi

turmele împotriva prădătorilor(lupi, urşi, leoparzi, tigrii sau chiaralţi oameni). Această nevoie aomului a fost satis făcută de unpatruped considerat pe bună-dreptate, „cel mai bun prieten alomului“, câinele (canis familiaris).

Există multe ipoteze cu privirela originea câinelui, când şi unde auapărut primii câini, când fostdomesticiţi de către om, origineara selor de câini etc. Raportat lazona geografică despre carevorbim, pu tem menţionadescoperiri arheologice care au scosla iveală piese in teresante cum ar fi,statuete ce re prezintă diferite tipuricâini, datate 2000 I.dH., chiarpetroglife datate 15.000 - 12.000I.dH., găsite pe teri toriul Armeniei.


MoloSSINu se poate vorbi despre origi -

nea câinelui fără a face re -ferire la Molosii. Molosii au

fost un popor care a trăit în regiu neamontană a Epirului, aflată în nord-vestul Greciei, la sud de Albania.Molossi erau renumiţi pentru câiniide război pe care îi aveau, câini careşi-au luat numele de Moloşi sau Mo -losser. Câinii Molosii, înfăţişaţi înba soreliefuri legaţi cu lanţuri, adu -ceau la aspect cu lupii şi, eraurecunoscuţi pentru curajul şi ferocita -tea lor. Un câine ţinut legat cu lanţera în acele vremuri dovadă uneivalori deosebite pentru câine şi destatut social pentru stăpân,concepţie ce o întâlnim încă în AsiaCentrală a zi lele noastre.

După întemeierea primelor ora -şe care aveau să formeze mai târziuImperiul Asirian, păstorii nomazidin zona Orientului Apropiat auadus cu ei şi câinii care îi foloseaupentru pază turmelor de animale.Majoritatea cercetătorilor susţin căaceşti câini sunt strămoşiimolossilor, ei fiind răspândiţi pe ovastă arie în Orientul Mijlociu şiAsia Cen trală, fiind cunoscuţi în

zilele noastre sub diverse denumiriîn funcţie de diversitatea ţărilorAsiei Centrale.

Plecând de la Molossi, asirieniiau creat Mastifful Asirian, o rasăfoarte cunoscută în acea vreme, niştecâini de talie mare, foarte curajoşi,folosiţi mai întâi la vânătoarea de lei,pentru ca mai târziu să fie folosiţica şi câini de război. Îi găsim dese oriilustraţi în basoreliefurile vechilortemple asiriane, purtând zgărzi me -talice cu ţepi. În documentele istori -ce există numeroase referi la aceşticâini. Astfel, Pliniu cel Bătrân scriedespre detaşamente de câini ferocecare au luptat alături de armata Co -


lofonilor din Asia Minor, împotrivaIonilor şi care, după încheierea lup -tei au fost înhămaţi la căruţele cetransportau prada de război.

Bretonii şi Celţii au apreciat foar -te mult Molosii, aceştia fiind folosiţimai întâi la vânătoare de animalemari iar, mai târziu, au fost folosiţi căşi câini de război unde erauantrenaţi să doboare războinicicălare.

Impresionaţi de calităţile răz -boince ale acestei rase, romanii, aufolosit Molossii ca şi câini de războişi, i-au numit a „Pugnace Britanni -cii“ sau „Canis Pugnax“. La Romaviaţa se îşi urma cursul dupa dicto nul„panem et circenses“, era în toimoda luptelor între animale exoticeaduse din toate colţurile imperiului

roman. Molosii au fost puşi să lupteîn arene contra urşilor, leilor, tigri -lor, şi chiar a prizonierilor de răz -boi, spre satisfacţia publicului. Aceşticâini purtau zgărzi cu ţepi ascuţiţicare le fereau gâtul de muşcăturileanimalelor iar, Molossi folosiţi înrăzboaie purtau costume de zale.Imperiul Roman era recunoscut pen -tru temutele sale detaşamente de Ca -nis Pugnaces care, înainte de luptă,erau infometaţi până la disperarepentru a ataca cu mai mareferocitate adversarii.

Revenind la zona Orientului,trebuie menţionat că vechile rase decâini, care erau folosite la pazaturmelor de animale, s-au păstrataproape neschimbate până în zilelenoastre. Una dintre ele este Alabai.


Mai des întâlnit sub numeleturkmen „Alabai“ care în -seamnă „balţat“. Această

rasă trăieşte de milenii într-o vastăarie geografică care se întinde de laMarea Caspică până la Pamir, dinIran şi Afganistan, până în Siberia.Această arie cuprinde teritoriile dinKazakhstan, Kirghizstan, Uzbekis -tan, Tadjikistan, Turkmenistan, Iran,Afghanistan, nordul Pakista nului,

nordul Indiei, sudul Rusiei, nordulChinei şi vestul Mongoliei. Este orasă legendară, după unii cer cetă -tori aproape neschimbată de peste5.000 de ani. Cercetări arheologiceau scos la iveală la Altyn Tepe o sta -tuetă de teracotă datată 2000 IdH,ce înfăţişează un câine ciobănescasemănător cu Alabai-ul. Cu ocaziaaltor descoperiri pe teritoriul actua -lului Turkmenistan, la Dzhei tun aufost găsite schelete aparţi nând maimultor tipuri de câini, datate sec. VI

ALABAI((((CCCCiiiioooobbbbăăăănnnneeeesssscccc ddddeeee AAAAssssiiiiaaaa CCCCeeeennnnttttrrrraaaallllăăăă))))

Troian – proprietar Tatiana Duhina – Rusia


IdH. Arheologii consi deră ca statue -tele descoperite repre zintă şi câinifoarte asemănători cu imaginea Ala -baiului modern.

Încă din anul 1880, când Impe -riul Rus a început ocuparea Turkme -nistanului, Alabaiul a avut de su feritla fel ca şi populaţia turkmenă.Această suferinţă s-a amplificat în1924 când Turkmenistanul devinerepublică sovietică şi, din acest mo -ment încep acţiunile de colonizareforţată a turkmenilor nomazi, oca -zie cu care mulţi câini care păzeauaşezările şi turmele localnicilor, aufost împuşcaţi pe loc de către zeloşiicolonizatori sovietici. Există de ase -menea, informaţii potrivit cărora, omare parte din Alabai au fost con -fiscaţi şi au luat drumul Uniunii So -vietice fiind folosiţi la recreearearaselor asiatice moderne.

Alabai-ul este un câine de taliemare, putând ajunge la o înălţimede 85-90cm la greabăn şi o greutatede 70-80kg, cu blană deasă, de mă -rime medie şi culori foarte variate,mai des întâlnită culoarea albă cupete negre sau roşcate. Este un câi -ne nobil şi echilibrat, foarte devotatstăpânului dar, distant cu persoa -nele străine. Aspectul general alacestor câinii este dat de faptul că lise taie urechile şi o parte din coadăpentru a-i ajuta în munca lor de pa -ză a turmelor, unde sunt de multe

ori puşi în situaţia de a lupta cu ani -male mari de pradă (lupi, urşi, leo -parzi etc). Urechile şi coadă suntfoarte vulnerabile fiind puternicvascularizate astfel încât, rănirealor poate provoca hemoragii puter -nice, uneori chiar moartea.

Alchimia creaţiei Alabaiul aavut ca rezultat un câine foarte re -zistent la efort în condiţii climaticeextreme ce puteau varia de la + 45la - 30 grade Celsius, având abili ta -tea nativă de a-şi conservă şi limitaconsumul inutil de energie. Din acestmotiv, el poate părea uneori lent,deinteresat sau obosit, ceea ce înrealitate este doar o iluzie. Alabaiuleste capabil să surprindă cu agili -tatea şi viteza sa de reacţie, fiindcapabil să decidă întotdeauna cândeste cu adevărat cazul să reacţio neze.

Dikayastaya Kazbek - Karzay -proprietar Paul Agopian


Trăind în zone unde hrana şi apaeste puţină, cele mai importantecalităţi ale Alabai-ul, sunt capa ci -tatea de a supravieţui chiar şi cuhrană puţină şi săracă în proteineşi, capacitatea de a trăi fără apapentru o perioadă mai lungă detimp decât un câine obişnuit. O ca -racteristică ce s-a păstrat la aceastărasă, probabil de pe vremea cândera un câine aproape sălbatic, esteaceea ca nu este total dependent deom în ce priveşte hrana, el se hră -neşte şi cu mici animale (şopârle,mici rozătoare, iepuri etc) pe care levânează singur.

Fiind un câine care trebuia săînsoţească turmele de animale, Ala -bai trebuia să reziste la condiţiileaspre şi să fie capabil să lupte cu pră -dătorii animale sau oameni. Acestelupte frecvente şi periculoase audus la o selecţie foarte dură astfel,numai cel mai puternic, cel mai cu -rajos, cel mai adaptabil câine ajun -gea la maturitate. În dorinţa de aperpetua numai exemplarele excep -ţionale, păstorii care creşteau aceşticâini, au dat naştere unei tradiţii aluptelor între câini prin care erauselecţionate cele bune exemplare.

În trecutul îndepărtat, turk me -nii au împărţit Alabaiul multe va -rietăţi după talie utilitate: „mer gek chi“(cel care se luptă cu lupii), „groun -chi“ (protectorul turmelor de oi)

„sakchi“ (paznicul). Alabai-ul este omologat ca rasă

de Uniunea Sovietică, sub numelede „Sredneasiatskaia Ovtcharka“(trd. Ciobănesc de Asia) datorităfaptului că Uniunea ocupase o mareparte din teritoriile Asiei Centraleinsuşindu-şi rasele de câini speci fi cetarilor respective. În demersul deînsuşire a Alabaiului, sovieticii aefectuat încrucişări cu diverse rasemoderne de talie mare pentru a-ischim ba aspectul şi pentru a-l pu -tea declara rasă proprie.

În zilele noastre Alabai-ul, ca şialte rase despre care urmează să vor-bim, e folosit din ce în ce mai puţinla paza turmelor, deoarece stilul deviaţă nomad aproape a dispărut şi,nici prădătorii nu mai sunt aşa nu -meroşi. În fostele republici sovie -


tice, Alabaiul este încă folosit că uncâine de lucru deşi, tendinţa este săfie crescut pentru campionatele delupte între câini ce fac parte dintra diţia locală.

În Europa, Alabai este prezentmai ales în fostele ţări socialiste dar,chiar şi acolo nu se bucură de ofoarte mare popularitate, exempla -rele fiind rare. Este utilizat cu pre -că dere la pază, unde îşi poate folosidin plin calităţile native, fiind unpaznic neobosit şi foarte eficient. În

ultimii 10 ani, interesul pentru aceastărasă este în creştere deşi, exempla -rele cu adevărat valoroase sunt scum -pe şi greu de găsit, un pui de Alabaiputând ajunge la 2.000 € -3.000 €.

În fostele republici sovietice,tradiţia luptelor de câini se men -ţine, există linii genetice foarte va -loroase deţinute de magnaţi locali,câinii din aceste linii fiind evaluaţila preţuri exorbitante şi, sunt ara -reori înstrăinaţi.


CIOBQNESCULCAUCAZIAN


Zona munţilor Caucaz esteconsiderată unul dintre cele mai

vechi nuclee ale culturii şi civilizaţieiumane. Teritoriile din Armenia,

Georgia, Azerbaijan, Kabardino-Balkaria, Daghestan, Ossetia, Turcia,

Cecenia, Astrakhan, Kalmukia,Inguseţia şi Iran, sunt locul de

origine al unuia dintre cei mai vechireprezentanţi ai familiei Molossilor,

Ciobănescul Caucazian. În fapt, denumirea de Ciobănesc

Caucazian (Kavkaskaia Ovcharka), afost data de Uniunea Sovietică şi,

defineşte un grup de rase clasificateîn funcţie de de regiunea de

provenienţa. Astfel, s-auindividualizat trei tipuri ale acestei

rase de câini :

1 - tipul armean (Gampr) câinede talie mare, gât scurt, blană de

lungime medie, mare varietate deculori

2 - tipul georgian, cel maispectaculos tip şi cel mai recent

creeat, are cea mai mare talie dintretoţi caucazienii, blană lungă, adesea

formând franjuri, foarte fioros,aspect de urs. Este cel mai promovat

tip încă de pe vremea UniuniiSovietice.

3 - tipul azer, talie medie, foarteactiv, se prezintă două subtipuri:

subtipul montan, cu blană lungă şi,subtipul de stepa, cu blană scurtă

Osman De Gweil – proprietar Arthur Mara – România


Caucazianul Armean este uncâine semi-primitiv, puternic,de talie mare, agil, paznic

incoruptibil, foarte ataşat de stăpândar, intolerant cu persoanele străine.

Istoricul acestei rase este foartecontroversat, după unii cercetători,cel mai vechi tip al CiobănesculuiCaucazian ar fi tipul armean, Gampr.Acesta ar fi tipul de bază din cares-au creeat celelalte varietăţi ale acesterase.

Platoul Armean, localizat într-ozonă foarte fertilă, la răscrucea dru -murilor către Persia Antică şi Euro -pa a dat naştere uneia dintre cele maivechi pietre de hotar ale civilizaţieiumane, civilizaţia armeană. Armeniierau recunoscuţi în antichitate capricepuţi agricultori şi crescători deanimale, însuşi Herodot, impre sio -nat de priceperea lor i-a numit „po -ly probatoi“, ceea ce înseamnă „bo gaţiîn animale“.

Săpăturile arheologice au scosla iveală în Valea Hrazdan rămăşiţeumane datate cca. 1 - 2.000.000 aniIdH iar, primele aşezări umane des -coperite în zonă au fost datate90.000 IdH. Cercetările recente auadus la lumina în zonă montanăUghtasar şi Geghama Lehr petro -glife cu o vechime de cca. 15.000 deani, ilustrând multe tipuri de câiniprintre care şi un tip de câine ase -măntor cu Gampr-ul din zilelenoastre.

O dovadă a importanţei pe careo avea Gampr în viaţa civilizaţieiarmenilor, o putem deduce şi dinmonedele ce poartă efigia acestuicâine :

((((ccccaaaammmmwwww//// ˆ̂̂̂

ppppuuuutttteeeerrrrnnnniiiicccc,,,, mmmmaaaarrrreeee))))

Gampr


Tigran cel Mare (sec. I IdH)Coroana strajuita de doi Gampr

Levon I cu Gampr (1185 – 1198)2 drahme

Levon I – cu Gampr (1185 – 1198)1 Drahma

Încoronarea lui Oshin - moneda cuGampr (1308 – 1320 )


Gampr-ul poate fi întâlnit şi înmitologia armeană, o frumoasă le gen -dă fiind cea a zeului Aralez (5000 -2000 IdH), înfăţişat sub formă decâine. Acest zeu din străvechile le -gende armeane, readucea la viaţăsoldaţii căzuţi în luptă lingandu-lerănile.

Într-o cunoscută legendă armea -nă, câinele-zeu Aralez îl readuce laviaţă pe Ara cel Frumos (Ara Ge -ghetsik). Se spune că regina assi -ryana Shamirah (Semiramis), au zinddespre frumuseţea lui Ara, i-a cerutacestuia să vină la Ninevah pentrua se căsători cu ea. Refuzul lui Ara a

determinat-o pe Shamirah să-şi în -drepte trupele spre Armenia. Bătă -lia a început când Shamirah a ajunsîn zona muntelui Ararat. Deşi a datordin să fie prins viu, Ara a pre fe ratsă moară în luptă decît să acceptepropunerea reginei. Shamiram, pro -fund îndurerată şi dezaprobată dearmenii furioşi care voiau să con ti -nue luptă pentru a răzbuna moar -tea lui Ara, îl imploră pe Aralez,câinele-zeu să îl readucă la viaţă.

O monografie documentată decătre S. Dal intitulată „Sevan pla -teau's transcaucasian shepherd dog,


1st millenium BC“, prezintă rezul -tatele săpăturilor arhelologice efec -tuate în anul 1954 în apropierea la -cului Sevan. În excavările site-uluirespectiv, datat 800 -1000 IdH, într-unul dintre morminte, a fost gă sit unschelet de câine bine conser vat.Comparând dimensiunile cra niuluicu cele ale modernului Gampr, Dala concluzionat că selecţia şi creşte -rea acestor câini a afectat aspectulşi talia lor în ultimii 3000 de ani iar,Gampr-ul, aşa cum îl cunoaştem azi,este neschimbat încă din jurul anu -lui 1000 IdH.

Platoul Armean, situat între douămări, a aparţinut poporului ar meande peste 5000 de ani. O legendă po -vestită de oamenii care trăiesc înaceşti munţi înzăpeziţi ai Armeniei,

spune că munţi sunt aşa înalţi cădacă cea mai mică pasăre s-ar aşezape spate în zapadă pe vârful unuiadintre munţi, aceasta ar atinge ce -rul cu picioarele sale.

În Armenia, clima este extrema,iernile sunt foarte grele, ninsorileabundente troienesc potecile dintremunţi. Scribul grec Strabon, scriacu 2000 de ani în urma, că iernile erauaşa grele încât, armenii îşi aban do -nau caravanele troienite în zăpadă.Singurul lucru pe care îl puteau faceera să se roage şi să aştepte ca vre -mea să se îndrepte. În aceste con di -ţii a apărut necesitatea unor echipecare să salveze oamenii înzăpeziţi.Astfel, armenii au început să folo -sească câini Gampr dresaţi specialpentru asemenea situaţii. Această se


întâmpla cu mult timp înainte caeuropenii să folosească rasa SaintBernard. Se spune că primii care auvăzut aceşti câini la lucru, în sec. I,au fost Afterin, sora regelui Arbga -yev si viitorul rege Sanatroogin (Sa -natruk). Cel care relatează des preaceastă întâmplare, istoricul Mov -

ses Khorenatsi (sec V), poves teştecum un Gampr alb a protejat, în -căl zindu-i cu trupul său, trei zile şitrei nopţi o doică şi un copil rătaciţidin cauza unei furtuni de zăpadă.Atât în istoricul acestei rase, cât şiîn prezent, găsim referiri la un sub -tip al Gampr numit Potorkashoon,


caracterizat prin aceea poate loca -liza oamenii îngropaţi în zăpada.Există informaţii potrivit cărora,în anul 1660 nişte călugări de la o omânăstire aflată în Alpii Elveţieni(posibil St. Bernard) ar fi venit înArmenia să cumpere câini de sal -vare Gampr. Este posibil că aceşticâini să fi contribuit la creearearasei St. Bernard, rasă folosită şi azi lasalvarea oamenilor surprinşi deavalanşe, cutremure etc.

Gampr-ul a fost preţuit foartemult de către vechii armeni, unfragment dintr-o veche scrierededicată regiunii istorice Dersim,ilustrează pe deplin acest lucru:

„În zonele muntoase de la Mnd zur,un Gampr de rasă costă 640 kg degrâu sau un cal sau doua vaci sau 10oi sau 80 kg de miere sau 80 kg deunt. Dacă un om sărac din Mndzurdoreşte sa aibă un Gampr dar, nuare nimic dea în schimb, acesta vatrebui muncească 80 de zile fărăbani pentru stăpânul câinelui. InSasun, un Gampr costă 10 -12 oi. Celputernic Gampr costă 30-40 de oi.Uciderea unui Gampr este consi -derată crimă.... “

Câinii din această rasă nu aunevoie fie dresaţi pentru a îndepliniactivităţile specifice, ei posedă nativdeprinderile necesare. Gampr poatefi considerat un câine polivalent. Înfuncţie de activităţile la care este

folosit, poate fi întâlnit pe teritoriulArmeniei sub multe denumiri:

- „Gelkheht“ - „gel“ = lup şi,„hhehtel“ = „a strangula“

- „Archashoon“ - „caine pentruurs“, folosit la vânătoarea de urşi

- „Potorkashoon“ - câine de sal -vare folosit la localizarea oameniloracoperiţi de avalanşe

- „Chobanishoon“ - „caineleciobanului“

- „Gampr“ - „câine de pază,paznicul“

Începând cu invaziile otomanedin Armenia din sec. IX - XIV,Gampr-ul armenesc a fost preţuitde invadatorii otomani, existând nu -meroase izvoare istorice ce menţio -nează Gampr-ul că pradă de războisau tribut plătit de armeni invada -torilor turci.

De-a lungul istoriei, Armenia afost confruntată cu războaie, foa me -te, cutremure devastatoare, precumşi cu primul Genocid al secolului alXX-lea când au fost omorâţi peste1,5 milioane de armeni. În tot acesttimp, Gampr a păşit alături de po -porul armean în ciuda greutăţilor,nimeni nu i-a fost vreodată maiaproa pe acestui popor, nimeni nu l-aslujit cu atâta dăruire fără a aşteptanimic în schimb. Ca şi poporul ar -mean, Gampr poate fi consideratun simbol al supravieţuirii în con -diţii extreme.


Tipul Georgian

Graţie calităţilor lornative, caucazienii auînceput să fie folosiţi

de către armata rusă ca şicâini de serviciu mai alesdupă campania militară din1765 - 1774 când, printr-unordin special, au fost intro -duşi ca şi câini de serviciupentru paza fortăreţelor im -plicate în acţiuni militare.Interesul pentru aceşti câini se am -plifică mai mult cu ocazia războ -iului ruso-turc 1806-1812 când s-aufolosit caucazieni pentru pază uni -tăţilor militare atât ruseşti, cât şiturceşti.

După cucerirea Caucazului decătre Uniunea Sovietică, intuind po -tenţialul Ciobănescului Cauca zian, sedemarează un amplu proiect de creş -tere şi selecţie a rasei, având că scop

principal revendicarea acestei rase decătre Uniunea Sovietică şi obţinereade exemplare valoroase pentru ne -voile regimului.

În anul 1924 se înfiinţează „Şcoa-la centrală de experţi în creştereacâinilor de serviciu“, care avea caobiectiv pregătirea instructorilor ceaveau să formeze mii de câini mi li -tari proveniţi din crescătorii renu mi -te din Leningrad, Moscova, Ucrai -


na şi Georgia. Cea mai renumităcrescătorie a fost „Krasnaia Zvez -da“ (Steaua Roşie), înfiinţată în anii`20 de statul comunist rus pentru pen -tru a produce câini de valoare pen -tru poliţie, armată şi pentru pazălagărelor de muncă forţată, renu -mitele „gulag-uri“.

Primele relatări în presă inter -naţională cu privire la CiobăneştiiCaucazieni le găsim în anii `30 înpresă germană cu ocazia unei expo -ziţii de câini de rasă care s-a ţinut laNuremberg unde, reprezentanii Uniu -nii Sovietice au reuşit să impre sio -neze asistenţa prezentând doi cau -cazieni uriaşi expuşi în două cuştipe care scria: „Смерть капитализма“(„Moarte capitalismului”). Câiniiau impresionat prin dimensiunile şitemperamentul lor astfel încât presăi-a numit „Uriaşii rosii”.

Cineva spunea distrugerea şi aser -virea unui popor începe prin a-işterge memoria, i se şterge tot ceţine de trecutul şi realizările sale, ise distrug oamenii de valoare, mo -de lele, cărţile, religia şi, mai ales is -toria. Asupritorul îi va scrie alte cărţi,altă istorie, îi va da altă religie, altăcultură. Imperiul Sovietic a urmatîntocmai aceşti paşi în procesul decucerire a republicilor caucaziene,ştergând, redenumind sau însuşin -du-şi valorile şi creaţia poporuluicucerit. Acest lucru s-a întâmplat şi

cu rasele de câini din Orientul Mij -lociu şi Orientul Îndepărtat.

Date fiind trebuinţele imediateale Imperiului Sovietic în continuuaexpansiune, creşte cererea de ser vi -ciu astfel, astfel, plecând de la Gam -pr-ul armenesc, se pun bazele creă -rii unui nou tip al Caucazianului,tipul georgian.

Caucazienii au fost creaţi prin se-lec ţii naturale foarte dure, trăind încondiţii unde fiecare fărâmă de ener -gie era importantă, unde o rană că -pătată în luptă putea însemna im -posibilitatea de a-şi face datoria.Toate aceste elemente au dus la crea -rea unui câine independent şi raţio -nal care, pentru sovietici, avea unmare defect, nu putea fi dresat săatace la comandă. Selecţia la şcoalăsupravieţuirii a făcut că aceşti câinisă atace numai atunci când un pe -ricol real şi inevitabil ar fi amenin -ţat viaţă stăpânului sau a familieiacestuia. Astfel, se depun eforturienorme pentru „recrearea“ rasei prinselecţii şi încrucişări cu numeroaserase moderne pentru a se înlăturaacest handicap.

În 1936, s-a hotărât deportareaarmenilor în Siberia, zvonurile afir -mând la acea vreme că s-a încercataducerea populaţiei armene subpragul de 700.000 de locuitori, faptcare ar fi justificat anexarea Arme -niei la ţara vecină Georgia. Arti -


zanul acestei strategii a fost Stalin,care se considera georgian deşi, aveao mamă osetina şi, un tată juhuro, oetnie cunoscută sub numele de „evreide munte”. Crearea noului tip decaucazian a fost încurajată şi ur -mărită de Stalin, Caucazianul geor -gian fiind tipul său favorit.

După unii chinologi, acest tipGeorgian a fost creeat prin încru -cişarea Gampr-ului armenesc cu câi -ni ciobăneşti din rasa Nagazi origi -nară din Tushetia (regiune din nor -dul Georgiei), precum şi cu alte rase(Terra Nova, Saint Bernard, Dog Ger -man etc). Nagazi-ul georgian esteun câine de talie medie, de cele maimulte ori de culoare albă, renumitpentru agilitatea şi curajul sau de ase lupta cu animale de pradă. Întâl -nit cu precădere la triburile din zonaTushetia, Nagazi este încă selecţio -nat pe baza rezultatelor la campio -natele tradiţionale de lupte întrecâini, fiind foarte apreciat de păsto -rii tushtieni.

Părintele acestor proiecte şi alchinologiei sovietice, a fost expertulmilitar A.P. Mazover. Acesta, a avutmisiunea de a creea un nou tip deCiobănesc Caucazian, tipul Geor -gian, care să corespundă cerinţelorUniunii Sovietice şi, să poată fi con -siderat rasă naţională sovietică. Ma -zover a avut ideea să clasifice aceastărasă în funcţie de naţionalitate, nu

de tip. Astfel, renunţându-se la isto -ria şi originea lor, aceste rase cla -sificate forţat de sovietici, deveneautot mai greu de revendicat de cătrepopoarele cărora aparţineau. Fina -lizarea a avut loc în 1954 când rasaa fost împărţită în trei naţionalităţi:Armean (Gampr), Georgian şi Azer.

A fost creeat astfel tipul geor -gian, cel mai spectaculos, cel maimasiv dintre Caucazieni, şi pro ba -bil cel mai răspândit. Este un câineimpresionant mai ales prin aspectulsau care aduce cu un urs, cu o taliecare poate ajunge până la 80cm lagreabăn şi o greutate de până la90kg. Are blană lungă ce formeazăfranjuri pe picioare, culoarea poatevaria de la negru cu extremităţi roş -cate, la cenuşiu, culoare lupie sauchiar alb cu pete. În ciuda aspec tu -lui sau, este un câine echilibrat, foarteataşat de stăpân, tolerant cu mem -brii familiei dar, brutal şi agresiv cupersoane străine. Foarte nepreten -ţios, rezistent la temperaturi scă zute,îşi apăra cu ferocitate teritoriul.

Nevoia de paznici patrupezi aImperiului Sovietic a crescut rapidastfel, în timpul celui de al doilearăzboi mondial, au fost înregistraţipeste 60.000 de câini de serviciu dindiverse rase. Mare parte dintre aceştiaerau dresaţi să detoneze bombe subtancurile inamice. Acestor câini ka -


mikadze li se fixa pe spate o bombăcu ajutorul unui ham şi, erau dre -saţi să intre sub tancul inamic sădetoneze bomba... e lesne de înţelescă animalul nu avea nici o şansa săsupravieţuiască. În acest fel s-a reu -şit neutralizarea a peste 300 de ve -hicole blindate inamice. Tot cu aju -torul câinilor s-au neutralizat peste4 milioane de bombe şi mine anti -personal iar, când aprovizionareacu muniţie a fost imposibilă sub fo -cul inamicilor, câinii au fost înhă -maţi la sănii sau cărucioare de micidimensiuni şi au dus muniţie şi pro -vizii soldaţilor. Aproape 700.000 derăniţi aparţinând Armatei Roşii aufost scoşi din bătaia puştilor de cătrebrancardieri patrupezi.

Ministerul Afacerilor Internesovietic folosea în 1956, pentru „în -tă rirea serviciului de pază a prizo -nierilor şi de căutare a deţinuţilorevadaţi din închisorile comuniste”,peste 10.500 de câini de serviciu,dintre care peste 7.500 câini pentrupază specială, mare parte ciobă neşticaucazieni. S-au înfiinţat patru şcolicare pregăteau „sergenti conduc to ripentru câini de serviciu” iar, numă -rul crescătoriilor de câini pentru uzulMinisterului Afacerilor Interne,ajunsese la 25.

Majoritatea acestor câini era de -ţinută de temută VOKhR (BOXP)-

Garda Paramilitară - unitate mili -tară care avea că obiectiv pază rute -lor strategice de transport, escortatransporturilor speciale, paza obiec -tivelor de importanţă naţională, adepozitelor de armament, a locu -rilor de detenţie, precum şi pază„taberelor de muncă corecţională”mai cunoscute sub numele de gu lag-uri. Către VOKhR, renumită mai alespentru implicarea sa în colec tivi ză -rile forţate şi deportarea persoa ne -lor indezirabile, erau repartizaţi câinidintre cei mai buni, numai exem -plare cu rezultate deosebite la pază,aceşti câini au fost multă vremecoşmarul celor care evadau din gula -gurile sovietice. Tot soldaţii VOKhRau fost cei care aveau misiunea dea păzi miile de „zacliucennii kana -lostroitel“ (puşcăriaş-constructor alcanalului), membrii brigăzilor decondamnaţi la muncă silnică la Ca -nalul Volga-Don. În lagărele din Si -beria, descrise şi de Alexandr Sol -jeniţân în „Arhipelagul Gulag“, înafară de condiţiile naturale extreme,evadările întemniţaţilor, numiţi „zeka“erau descurajate şi de patrulele în -soţite de caucazieni înfricoşători.

După Genocidul armenilor din1915, teritoriile Armeniei rămasepustii după masacrarea populaţiei,au fost ocupate de către invadatoriiturci. Odată cu acestea au fost con -


fiscate şi toate bunurile victimelor,inclusiv turmele de animale şi câiniiGampr care le păzeau.

Multă vreme Turcia a folosit aceşticâini la pază turmelor de animalefără însă a le acordă prea mare im -portanţă. După un timp, când Ciobă -neştii Caucazieni au început să fiecunoscuţi şi apreciaţi şi în Occident,Turcia a decis că tipul Gampr tre -buie să devină rasă naţională a Tur -

ciei. Pentru a putea şterge origineaarmeană a Gampr-ului, turcii auadoptat aceeaşi strategie pe care afolosit-o şi Stalin, şi anume, au re -denumit rasa Gampr cu numele deSivas Kangal, motivând că origineanumelui se trage de la oraşul cuacelaşi nume din districtul Sivas.

Urmând şi mai mult modelulstalinist, cotropitorii turci, motivaţişi de abordarea naţionalistă a lui


Ataturk, încurajează demersurilede însuşirea acestei rase şi de şter -gere a originii sale armeneşti. Începsă apară diverse „studii” efectuatede profesori de la facultăţi veteri -nare turceşti cu privire la originearasei, se încearcă o serie de clasi -ficări complexe şi contradictorii alerasei, se încurajează organizarea deexpoziţii de câini la sărbătorile lo -cale, guvernul turc începe finan ţa reaunor programe de creştere şi selec -ţie a rasei, se distrug documente ar -meneşti capturate în timpul Geno -cidului care fac referire la Gampr,se fabrică poveşti istorice despre

cum Kangal-ul însoţea trupele deieniceri şi era folosit la pază, se in -ter zic exporturile acestor câini şi sedeclară rasă în pericol de extinctie.Pentru a întării iluzia că rasa esteturcească, încep să apara timbrepoştale înfăţişând Gampr-ul avândîn fundal steagul cu semilună, chiarGampr purtând la gât zgărzi cusemilună şi motive tradiţionale turceşti.În acelaşi timp, în încercarea de adelimita Kangal-ul de Gampr, se facîncrucişări cu alte rase grele (Mas -tiff Englez, Dog German etc), re -zultatul fiind un câine asemenatorcu Gampr-ul dar, foarte înalt, cu o

Sivas Kangal


talie uneori peste 90cm la greabănşi o greutate ce poate ajunge chiarpână la 90 -100 kg.

În acesta frenezie a reinventăriiGampr-ului, prin încrucişări repe -tate şi selecţii cu alte rase de câini,pe lângă Kangal sunt rechiziţionateşi alte rase armenşti care împreunăvor purta denumirea de „Rasele na -tive ale Turciei“: Akhbash, Ciobă -nescul Anatolian (Karabash) şi Cio -bănescul de Kars toate pornind dela „tulpina“ genetică a Gampr-uluiarmenesc.

Se conturează o foarte intere -santă şi puternică susţinere pentru

Turcia din partea unor persoanedin SUA cu privire la revendicareaistorică, şi promovarea rasei Kan -gal/Ciobănesc Anatolian. Acesta sus -ţinere se materializează prin înfiin -ţarea în SUA primelor cluburi alecrescătorilor de Kangal. Mai nou,Kangal-ul este revendicat şi etniakurdă, care susţine că rasa le apar -ţine şi, îşi trage numele de la oraşulKangal... o veche aşezare kurdă.

Gampr


AKHBASH

Câine cu aspect atletic, înalt,foarte energic şi atent, blanăde dimensiune medie, întot -

deauna albă. Recunoscut pentru cu -rajul şi tenacitatea să de a se luptă

cu animalele de pradă. Acest câinea fost selecţionat de către păstoriiarmeni din zona de campie, păs -trându-se numai exemplarele de cu -loarea albă deoarece Akhbash-ulalb putea fi deosebit mai uşor noap -tea, evitându-se situaţiile în careputea fi confundat cu un lup.


Unii păstorii susţineau că aceşticâini pot trăi fără a fi hrăniţi destăpân, ei fiind capabili să vânezesinguri animale mici cu care să sehrănească. Această caracteristică acâinilor semi-primivi o întâlnim

într-o măsură mai mică şi la Gampr.Deşi este considerat rasa turcească,crearea Akhbash-ul din zilele noastrea plecat de la o varietate de Gamprexistenta în zonele de câmpie aleArmeniei.


KARABASH((((CCCCiiiioooobbbbăăăănnnneeeessssccccuuuullll AAAAnnnnaaaattttoooolllliiiiaaaannnn))))

Karabash-ul este de asemeneao rasă armenească, întâlnităşi sub denumirea de Kara -

dash, un câine de talie mare, ajun -gând până la 70cm la greabăn şi 80-90 kg, cu blană deasă, capul în -totdeauna negru sau cel puţin cumasca neagră, aspect de moloss.

Pentru a nu fi mai prejos decîtsovietici care creaseră CaucazianulGeorgian şi era deja folosit de catreArmata Roşie, guvernul turc decideîn 1975 introducerea Kangal-ului şiKarabash-ului ca şi câini de servi -ciu pentru armată turcă. Deşi pânăatunci armata turcă folosise Ciobă -neşti Germani, calităţile Kangalului


şi Karabash-ului au făcut să fierecomandat pentru uzul armatei.

Politică joacă un rol importantchiar şi în această lume a câinilor,astfel, turcii devin sensibili la utili -zarea termenului de „Anatolia“ carelegitima apartenenţă altor etnii laacest teritoriu. Raportat la acestfapt, Ministerul Agriculturii din Tur -cia trimite în anul 2002 o scrisoareoficială organizaţiilor chinologiceinternaţionale prin care declară cădin acel moment rasa CiobănescAnatolian (Karabash) nu mai existăci, doar o rasă noua care se va numi„Ciobanescul de Kars“. Astfel, căprintr-o ironie a sorţii, denumireaarmenească a rasei e înlocuită cualtă, tot armenească, Kars fiindunul dintre cele mai vechi oraşe,chiar capitală a Armeniei în sec. X-

lea, actualmente situat pe teritoriulTurciei la graniţă de est cu Ar -menia.

Câinii Orientului au supra vie -ţuit mii de ani în condiţii grele, auîndurat fără să crâgneasca stihiilenaturii, geruri cumplite sau arşiţeneândurătoare, s-au luptat uneoripână la moarte cu prădătorii cupatru sau chiar cu două picioarepentru a sluji cu devotament Omul.Natura i-a învăţat că supravieţuireaînseamnă hrană şi apa puţină,luptă şi sacrificiu. Nimeni nu i-aputut învăţa însă, cum să facă faţăcivilizaţiei, ce să facă când Omul nuva mai avea aşa mare nevoie de ei,când turmele se vor înpuţina, cândlocul bătrânului păstor nu va mai filuat de altul tânăr...


Kangal


Kara Kele Akbai (Rasa Alabai) – proprietar Kristina Mateva – Bulgaria

Mulţumiri pentru ajutorul acordat la realizarea acestui supliment: Lala Minasian – Armenia; Rohana Mayer – SUA; Kristina Mateva– Bulgaria; Mike Vagrant Simonyan – Romania; Narek Ayvazyan– Armenia; Tania Vlaskovoi – Rusia; Tatiana Duhina – Rusia;Hamlik Parsanian - SUA; Arthur Mara – Romania.

paznicii orientului. câinii cu colţii de argint de paul bogdan agopian

Documents