Arhid. Prof. Univ. Dr.CONSTANTIN VOICU

Preot Conf. Univ. Dr.NICU DUMITRA$CU

PATROLOGIEManual pentru Seminariile teologice

CARTE TIPARITA CU BINECUV,ANTAREAPREA FEzuCITULUI PARINTE

TEOCTISTpATRIARHUL BTSERICIT oRToDoxE noraAxs

EDITURAINSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISruNEAL BISERICII ORTODOXE ROTT4ANE

BUCURESTI_ 2OO4

A.B.B.O.R.c.o.G.B.M.A.M.B.M.M.S.M.O.o.T.o.R.T.S.T.T.V.

ABREVIERI:

= Revista A.ltarul Banatului, Timigoara: Revista Biserica Ortodoxd Rom6nd, Bucuregti= Revista Credinya Ortodoxd,, Alba lulia: Revista Glasul Bisericii, Bucuregti: Revista Mitropolia Ardealului, Srbju: Revista Mitropolia Banatului, Timigoara= Revista Mitropolia Moldovei Si Sucevei,Iagi: Revista Mitropolia Olteniei, Craiova: Revista Orizonturi kologice, Oradea: Revista Ortodoxia, Bucuregti: Revista Revista Teologicd, Sibiu: Revista Studii Teologrce, Bucuregti= Revista kologia Si Viala,Iagi

CUVANT INRiNTB

In invSlSm6ntul teologic preuniversitar, studiului P atrolo gieii-a fost destinatd o singurd or[ de curs pe sdptdm6nd, un timpinsuficient avdnd in vedere importanfa acestei discipline in for-marea viitorilor slujitori ai Bisericii noastre.

In contextul unei desacralizdri continue, in care confruntdrileideologiilor religioase tind sd devind un real pericol pentru pace,sem[n6nd deruta, incertitudinea gi violenfa, "cultivarea evlavieiautorilor patristici" poate sd constituie fundamentul cel mai depre! al lumii contemporane.

Alcdtuirea acestui manual rcprezirrtd, rodul unei munci des-fdgurate pe parcursul mai multor ani, cu completdri, rescrieri, su-primdri sau addugiri ale textului, datorate noilor informalii ap5rutein literatura de specialitate din fare Si strlindtate, o selectie a celormai importante lucrbri fiind prezentatd,la sfhrqitul fiecdrui curs.

El a fost alcdtuit in conformitate cu programa analiticd ela-boratd de Comisia de invlf[mdnt a Sffintului Sinod al BisericiiOrtodoxe RomAne gi cuprinde 25 de cursuri. in mod cert, insd,dacd se va opera in viitor o modificare a programei, gi versiuneade fafd va putea fi imbundtifitS. De aceea, orice propunere, ob-servalie sau comentariu, vor fi binevenite in contextul publicdriiunei noi edifii.

Se insist[ mai mult pe viala autorilor, fbrd sd se neglijezeopera sau invdfdturile, ludndu-se in considerare atdt vArsta ele-vilor de Seminar, cdt gi nivelul de cunogtinfe acumulat pdn[ inanul III de studiu, cdnd li se predl Patrologia. i

Coperta: Emil BojinIlustrafia copertei: sfdntur loan Damaschrn. Frescd din sec. XIV.

o -2004DDITURA INSTITLN'ULUI BIBLIC 9I DE MISIUND

AL BISERICII OKTODOXE ROMANtrI.S.B.N. 9Z 5-6 | 6-O22-x

Manualul incearcl, pe de o parte, sd rispundd unor cerinfemereu in schimbare.a societdlii in care traim, ftrd aaltera cevadin autoritatea doctrinari gi spirituald a pdrinfilor, ci mai degrabda o reactuariza, a o face.mai vie in congtiinla iin.iito..uii. pr.-gdtesc pgntru preofie, dar gi a credinciogilor ortoJo;$ili, zirerenoa'stre, iar pe de altd parte, sr sublinieze rolur autorilor fatristiciin dezvoltarea unei.misiuni pastorale eficiente a Biseii.ii si uunui ecumenism exigent, care sd ducd la upropi.r.u .r.irinifo,din toatd lumea.Manualul se doregte un instrument de lucru in mdna elevilorgi profesorilor de Seminar, o sursi ae inspiragie i" pr.garir.uexpunerilor lor. Totoda.td, ei.poate reprezenta gi un ..indreptar,,

inuniversul literaturii spirituali p.ttt* credincio gii nisericii rroas_tre, interesafi de o trEire mai intens[ a relafiei lor cu Durnn.r.u,dar gi de o fundamentare a propriei ror credinfe mogtenite dinfamilie.

v 'rvvrwrur

Mulfumiri gi recuno'tinfd adresdm prea Fericitului pdrintePatriarh Teoctist carea binecuvdntat puuricur.a uc"rrJi ,nu"rurla Editura Institutului Biblic ai de Misiune al Bisericii ortodoxeRomAne.

Mulfumim, de asemenea, pdrintelui prof. univ. dr. StefanAlexe qi Domnului prof. univ. dr. Emilian'poprr"u pJf r"f"_ratele intocmite in vederea publicirii.

DEFINITIA, OBIECTUL, IMPARTIREA$I IMPORTANTA PATROLOGIEI

Patrologia este o disciplinb teologicd cregtind ce se ocupdcu studiul viefii, operelor 9i invdfdturilor Sfinyilor Pdrinyi qiScriitorilor bisericeSti, triitori in primele opt veacuri cregtine.

De asemenea este o disciplind istoricd deoarece face parte in-tegrantd din istoria cregtinismului gi se foloseqte de metoda studiiloristorice, in special a istoriei literare. De aceea, ea se mai numegte giIstoria vechii literaturi creqtine sau Istoria vechii literaturi bise-ricesti, prima denumire fiind folosit[ mai mult de teologii protes-tanfi^gi de independenli, iar cea de-a doua de teologii catolici.

In teologia ortodoxd se intrebuin[eazd termenul Patrologiepentru cd subliniazdmai bine importanla Sfinlilor Pdrinli ca fun-damente pentru istoria gAndirii, evlaviei qi spiritualitdlii cregtine,pe cAnd celelalte doud se referd mai cur6nd la ansamblul operelorliterare cregtine.

Numele de Patrologie este folosit uneori aldturi de cel dePatristicd, diferenga dintre ele fiind aceea cd in timp ce Patro-logia se ocupd de viafa gi operele Pirinfilor, Patristica insistd peideile qi conceptele dezvoltate in acestea din urm6, insd amdn-dou[ trebuie privite ca un tot unitar. Cu alte cuvinte, putem sifolosim ambele numiri, frrd a face vreo greqeald.

Patrologia are ca obiect studiul tuturor scrierilor literarecregtine, gi cuprinde martorii inv6f6turii credinfei ortodoxe de-alungul primelor opt veacuri, a cdror viald gi operd au fost con-forme, in general, cu inv6!5tura Bisericii, precum gi pe autoriieterodocgi, fie in totalitate, fie parlial gi care au susfillut uneori o

Autorii

doctrinl contrard,. in anumite puncte, hotdrdrilor sinodale,normelor de credinfd gi tradiliei bisericegti, considerdrrc cdmlliteazd, pentru ortodoxie.In ceea ce priveqte period izarea patrorogiei,aceasta este in acord

gu malua]ele de pdnd acum (Manualul de Famtogie af lr. proe ar.IoT C. Coman, sr1sa

:ea- mai inportanti a lucrarii de fap;, ceindividualizeazilteiperioade, fiecare cu specificur qi proHemele ei.l. Perioada intdi.sau.-a inceputurilor, este situat[ inke slbrgitul

s.ecolytui I !,fk (probabil.anut lZ; qi inceputul celui de_al IV_lea,

data limitd fiind diferiti in lucrdrile de specialitate. unii prop* unur300, ca cifr5 rotundd, incheierea unui viac marcatde prLenp unorT:" p:ry9ryH6fi alelumii creqtine, cum ar n: Orieenl Tr_-,tuliu' suusfenful

^cigrian, alqii 3r3, .*.-attd astfel incheierei oficiaia u p" .-cuflilo,r indreptate impohiva creqtinilor, degi vor mai exista reburnirisporadice afe unorngrlecutori (Liciniu,.de exempru), sau 325, anul incare a awt loc Sinodul I ecumenic de ia Niceea, in cadrul ceruiu ,-uuluat hotdrdri care incheiau o perioadi de conflicte aoct inar., ,.ft.c_tate foarte bine in lucririle de teologie 6i istorie bisericeascd din we_mea respectivd.

- _ _ Teologia romAneascd a.optat pentru cea de_a doua datd, anul313, considerdnd ci atunci i-a deschis perspectiva dezvolt[riilibere a unei literaturi cregtine murt mal bine articuiuL,-.u omanierd de abordare a problemelor mai clard gi mai diversificatd,specific[ unui proces de inflorire.

Perioada intdi a fost marcatd de existenfa a patru impursuriprincipale, qi anume:a.,A t m o sfer a im e di at p o s t _ ap o s to I i c d, este car acterizati prinaparilia unor lucriri de mire linuta 9i in duh evanghelic, u-taro,idee centrali era dragostea qi-unitatea intre frafi, &

-embre ul.aceluiagi Trup al cirui cap este Hristos. Autorii'pro"-in.n1i ,unturmagi direcfi (sau indirecfi) ai sfinfilor Apostoli, martoii prin

:l-..*rii _1i _TveJaturii ortodoxe a riisericii p.i.ur. f i ;i ;rsu_ntzanr acestera. Intre ei se num5rd: Sfinfii clement Romanul,Ignatie Teoforul gi policarp al Smirnei.

b. Gnosticismul, propovdduitor al unei doctrine gtiinfifiee, aprovocat rcac[ia unor scriitori precum Sfdntul Iustin Martirul giFilosoful, Tertulian, Sfdntul Irineu de Lyon gi Clement Alexan-drin-ul, care au dat pagini de literaturd antignosticd de mare den-sitate, cu o analizd filosoficd profundd, intr-un stil elevat gi con-cis. Totodatd ei sunt preocupafi, ca gi predecesorii lor, de p[s-trareaunitatii bisericegti, pe care atit gnosticii, cat gi schismaticiiprin pozilia lor, o puneau in pericol.

c. $coala cateheticd din Alexandria a determinat apari.rqiaunor opere de filosofie gi culturd comparatd prin Clement Ale-xandrinul qi opere de filologie sacrd, exegezdbiblicd, apologie,teologie sistematicd, retoricd gi istorie prin Origen, reprezen-tantul cel mai de seamd al acestei cetdli culturale a vremii.

d. Perseculiile impdralilor romani indreptate impotriva creg-tinilor, precum gi scrierile anticregtine ale unor autori p6gAni, audus la aparigia unui numdr mare de apologii, unele de un inaltnivel cultural, cu informalii gi elemente de gdndire originald, cade pildd cele ale Sfantului Iustin Martirul gi Filosoful, Tertuliangi Origen, sau un document mai vechi de literaturd cregtind: Scri-soarea cdtre Diognet.

Perioada aceasta se caracterizeazd prin aparilia unui numdrconsiderabil de genuri literare, ca de pildi: filologia sacrd, exe-geza gi comentariile biblice, apologetica, polemica, omiletica,cronica istorici, genul doctrinar-sistematic sau dogmatic, asce-tic, martirologic, poezia qi corespondenla.

2. Perioada a II-a, sau a infloririi, cunoscuti gi sub numele deepoca de aur a literaturii patristice, cuprinde intervalul de timp des-fEgurat intre anul 313 qi jumdtatea secolului al V-lea. $i asupraacestei limite au existat opinii diferite. Unii considerd cd, ea frebuiel[ fie anul 430, cdnd a murit Fericitul Augustin, moment culminantpentru cugetarea gi literatura patristicd apuseand, iar allii considerdc6 anul 45 1 este mai potrivit pentru cd reprezintd data la care a avutloc Sinodul IV ecumenic de la calcedon, cu binecunoscuta formuldteologicd ce a constituit un pas hotdrator in evolugia gdndirii teolo-

l0 Arhid, Proli, Univ, Dn Constantin Voicu - Preot Conf, IJniv, Dn Nicu Dumitraqcu

giei hristologice gi doctrinare, in ansamblu. In fine, o altd propunereeste pentru anul 461 , datala care a murit papa Leon cel Mare, dup[care urrneazd o perioadd de reluiri, aprofunddri ale temelor dejaabordate gi aparilia txtor Enciclopedii. Teologia rom6neascd ia inconsiderare ultima altemativd.

Degi este cea mai restrdnsd ca numir de ani, aceastd perioaddeste, f6ri indoiald, cea mai prolific[ pentru crea[ia patristicl dintoate punctele de vedere. Acum se dezvoltd la maximum gi iqi de-finesc stilul clasic toate genurile literare inmugurite in perioadaanterioard gi iqi fac aparigia altele, cum ar fi: autobiografia, enco-mionul sau necrologul, istoria literard, autocritica literard, conla-fiunile sau convorbirile cu Pdrinlii (inceputul Patericului), opere despiritualitate, Filocalia, opere liturgice, canonice, manuale gi flori-legii ; se dezv oltd, lucrdrile doctrinare, poezia gi corespondenla.

Aceastl imensd activitate literari este legatd de marile con-troverse doctrinare, provocate de cercurile pigdne qi de eretici injurul unor probleme teologice importante, qi anume: teognosia,Sfhnta Treime, cosmologia, antropologia, hristologia, mariologiasau haritologia. Este perioada primelor patru Sinoade ecumenice,unde s-au adoptat norne fundamentale care au determinat pro-gresul gtiinlei teologice. Sinoadele ecumenice gi locale i-au creatpe marii Pdrinfi ai acestor vremuri, iar Pdrinfii sunt cei care audat substanld gi prestigiu acestor Sinoade.

Literatura perioadei a II-a este scrisd nu numai in limbilegreac[ gi latin6, ci gi in siriacS, armeand, coptd sau gotd. Este oliteratur[ misionard, care militeazd" pentru unitatea Bisericii girefacerea chipului lui Dumnezeuin om, redactat[ intr-un spiritcritic Ai qtiinfific; este o literaturl a pdcii gi prieteniei, cult[ qifrumoas[ sub toate aspectele, in care iubirea gi severitatea se com-pleteazd, perfect; este o literaturi cu un bogat confinut ascetico-mo-nahal, unde pdcatului gi riului, sub toate formele, li se opun progre-sul continuu spre desdvdrgire; este o literaturd ecumenic[ nu numaipentru cd ea pregitegte, fr[mdnti gi pune concluzii Sinoadelor ecu-menice, ci gi pentru cd ea insdgi, beneficiind de libertatea acordatd,circuld de Ia un capdtla altul al lumii cregtine, prin prieteni, misio-

nari gi faduceri. Este innobilatS de cele mai mari personalitdfi aleBisericii, intre care, este de ajuns sd menfiondm nume precum:Sfintii Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Gri-gorie de Nyssa, Ioan Gurd de Aur, Chiril al Alexandriei, Ambrozieal Mediolanului, Fericilii Augustin gi Ieronim.

3. Perioada a III-asaudecadentd,care se intinde de la anul461pdnd la moartea Sfhntului Ioan Damaschin (749) in Rdsirit, qi pdndin anul 636 pentru Apus, anul in care Sffintul Isidor de Sevilla tecela Domnul. Poate titulatura de "decadenti'o este una nedreaptd pen-f'u cd, in aceastd perioadi, apar figuri iluste ale literaturii eclesialecare aduc un suflu nou cugetirii cregtine gi adAncesc probleme dedoctrin[ hristologicd dezbdtute anterior. Apar erezii noi, care pun laincercare capacitateade mobilizare qi unitatea Bisericii in ansamblulei, monotelismul gi monergismul fiind niscute din marasmul reli-gios produs de monofizitism gi nestorianism. Genii, precum SfurliiSofronie al Ierusalimului gi Leonliu de Bizanf, dar mai cu seamdSfintii Maxim Mdrturisitorul gi Ioan Damaschin, au creat o literaturdhristologicd de mare profunzime gi la un nivel elevat, plecdnd de laformula calcedoniand) care poate sd rdspundi oricdrei provocdrieretice. Controversa iconoclastd igi gisegte teologul cel mai potrivitin persoana Sfhntului Ioan Damaschin. Teologia mariologicd doban-degte o amploare nemaiint6lnitd, crealiile omiletice qi cele imnolo-gice aduc6nd in prim plan, alSturi de Sfintul Ioan din Damasc, pe

Sfinfii Andrei Criteanul, autorul Canonului cel Mare, Roman Me-lodul sau Cosma Melodul, ei ingigi imnografi de prestigiu.

Totodatd, nu trebuie uitat efortul de sistematizarc a doctrineicre$tine elaborate pdnd la vremea aceea, inceput de SffintulMaxim, dar des[vdrgit, intr-o manierd neegalatd, de Sfhntul IoanDamaschin in Dogmatica sa. Acum Pirinlii gi Scriitorii Biseri-oeqti fac traduceri insemnate din filosofia greacd, sau folosesc'idei din aceste opere pentru alcdhrirea unora personale. Se sinte.tizeazdlstoriile lui Socrate, Sozomen gi Teodoret, in lucrarea luiCassiodor, Istoria tripartitd; se scriu cronici; apar istoriile nafio-nale ale goto-gefilor, vizigolilor, suevilor, vandalilor gi'francilor.Apar Enciclopedii, Etymologii, bogate in informa{ii' provenind

tr2 Arhi,l, Prof,Unir. D^ Corttooti, Voir, - prrot Coof. IJrir.D, Niru Du^itrolru

din domenii cdt mai diverse: filosofie, gramaticd, istorie, reto-ricd, matematicd gi medicind.

Ca atare, gi aceastd perioadd are realizdrile ei, degi, nu lanivelul qi de anvergura celei anterioare.

*Cercetarea patristicd igi demonstrezd, importanla prin actua-

litatea ei. Un teolog autentic este cel care incearcd sd disluqeascdmisterele credinlei cre qtine fu ndamentdndu- gi inv d\dtur a pe ope-rele Pdrinlilor gi Scriitorilor Bisericegti, cei care au trdit in pe-rioada imediat urmdtoare celei apostolice, sau au fost martoriicelor mai importante momente ale f6uririi invdldturii de credinfd.

Studiul Patrologiei este absolut necesar pentru cunoagtereateologicd qi pentru istoria culturii bisericegti. Ea ofer6 temeliamajoritdfii disciplinelor teologice pentru primele opt veacuri aleerei noastre, indeosebi istoriei bisericegti, istoriei dogmelor, dog-maticii, exegezei biblice, elocin{ei sacre, moralei, asceticii, cate-heticii, liturgicii, dreptului bisericesc Ai istoriei religiilor. patro-logia ne pune la indemind comorile bogate aIe Sfintei Tradilii,unul din izvoarele revelate ale credinlei noastre.

Ea este, prin tnsdsi esenla ei, studiul Sfintei Tradiyii. Reac-tualizarea inv6fdturii gi vielii creqtine din primele opt veacuriajutd gi imbogdfegte spiritualitatea Bisericii, pe care o insufle-fegte gi o menfine identicd cu sine, prin acelagi Duh Sfhnt de-alungul secolelor. Reimprosp dtarea cunoaqterii marilor adev[ruricregtine din izvorul viu al Sfinlilor Pdrinfi este o necesitate pen-tru cregtinul de astizi. Libertatea gi etosul cunoapterii, practicatede savanfi gi masele cregtine gi necreqtine actuale, dragosteafierbinte pentru omul bolnav, slab, rob, nedezvoltat sau prigonit,impulsul spre un progres infinit care vrea sd aducd mai multdlumin[ gi fericire tuturor oamenilor de pe intreg pdmdntul, igigdsesc izvorul in paginile de mare trdire gi de intensd arderelduntricd ale lui Tertulian, marelui Origen, Sfinfilor Vasile celMare gi Grigorie Teologul, Ioan Gur[ de Aur sau Ambrozie alMediolanului. Ei au fost qi vor rdmine pentru totdeauna mo-delele noastre.

{ PARINTI, SCRIITORI BISERICE$TI$I SCRIITORI CRE$TINI

Foarte pulini dintre credincioqii ortodocgi fac distinclie intreSfinlii Pdrinfi qi Scriitorii Bisericegti, iar in Occident, uneori,aceasta este consideratd chiar ca fiind lipsitd de importan!6. Eaexisti insd gi este bine sd fie cunoscutd.

Cei mai insemnafi pentru studiul nostru sunt, fErd indoiald,Sfinlii Pdrinli, numili, de asemenea, in anumite imprejurdri 9iPdrinli sau Pdringi BisericeSti. Celelalte doud grupdri, in funcliede mdrturisirea ortodoxd a invdfdturilor lor gi a curdliei moduluilor de via[d, sunt, in ordine, cele ale Scriitorilor BisericeSti qi

Scriitorilor creStini. Fiecare categorie are o istorie speciald 9i o

ierie de elemente specifice.

l. Sfinlii Pdrinli sunt autorii cei mai valorogi pentru in!e-legerea evoluliei gdndirii cregtine de-a lungul timpului. Termenulpdrinte vine din limba greacd, de la natqp, ncrt6peg : pdrinte,p[rin1i qi are o evolutie extrem de interesantd. La origine sacru,

0u "rdddcini in Vechiul gi Noul Testament", unde desemna rapor-

l* ful dintre invifdtor gi ucenic, igi schimb[ inlelesul in primeletfacuri, termenul fiind "rezervat episcopilor, pentru ca, incepdnd

lu secolul al IV-lea sd capete o cu totul altd semnificafie, adicd

lf, se adreseze"maiales la episcopii din trecut, camartori ai doc-

lflnei Bisericii, ca reprezentanli de autoritate ai tradiliei doctri'|ldre ortodoxe a Bisericii". Cu alte cuvinte, termenul Pdrinte

i Elsericesc era atribuit celor care mdrturiseau in scrierile'lor ade-

II

Vlrata invSldturd a Bisericii, invSldturd confirmatd apdi in hot6-

(Jniu Dn Nicu Dirmitragcu Patrologie - manual pentru senltariile teologice t5

rdrile Sinoadelor ecumenice. Agadar, pdrinli Bisericesti s,,ntdoar aceia care au primit acest apelativ din parteaBisericii insdgigi, prin extrapolare, cei care, degi n-au fEcut obiecful ..unei ana-lize" ecumenice, au fost numili aqa de alfi pdrinfi Bisericegti,confirma{i de sfintele Sinoade. Mergdnd mai depart e, rez.ortd, cdavem Pdrinli doar in primele g secole, in care sunt inclus e cele 7Sinoade ecumenice.

Am putea spune cd exista chiar o interdependenfd intre hotd-rdrile sinodale gi participanfii la lucrdrile unor astfei de adundri,sau soboare, in sensul cd: "dac6 e adevdrat cd sinoadele, indeo-sebi cele ecumenice, statorniceau doctrina Bisericii, bazdndu-sepe autoritatea Prrinfilor, e tot aga de adevdrat cd, ulterior gi intresinoade, indeosebi participan{ii la aceste sinoade se bucurau de oautoritate gi de un prestigiu deosebit".

cu timpul insr numele de pdrinri a inceput sd treacd de laepiscopi gi la Scriitorii Biseric-egti, indiferent dacd erau membriai clerului sau simpli mireni.in toate controversele cu care seconfrunta lumea cregtind, se fdcea apel la mdrturisirea cu autori-tate a credinlei Bisericii, a$a cum era ea fixatd in documentereperioadei primare, in lucrdrile gi propov[duirea reprezentanfilorierarhiei gi chiar ale celor din afara ierarhiei, ale auiorilor de lite-raturd patristicr (scriitori Bisericegti) precizdnd insd c[ nu intot-deauna invildtura acestora din urmd eia in deplind conformitatecu cea oficiald.

ca urmare, era nevoie de aparilia unor criterii care sd fac[distinc{ia intre cele doui categorii de autori patristici. Iar cel careva crea aceste Rofine, ce vor fi aplicabile in intreaga Biseric[ estevincenfiu de Lerin. condiliile pe care trebuie sd le indeplineascdun scriitor cregtin pentru a se bucura de numele di pdrrnrcBisericesc sunt in numdr de patru gi ele au fost foarte bine evi-denliate de pirintele profesor Ioan G. coman, in manualele sale,gi anume:

I. Doctrina ortodoxd, fapt care presupune ca invdfdturaPdrinfilor sd fie in deplin acord cu doctrina Bisericii, fbr[ a seinfelege insd cd ortodoxia lor trebuie sd meargd pdnd la detalii,intruc0t unele elemente de doctrinb s-au cristalizat mai tdrziu, intimpul marilor controverse, dupd ce Pdrin{ii igi scriseserd ope-rele. Nu se poate cere Pdrinlilor o totald infailibititate. Mai alesdacd vorbim de perioada primarr. Era greu sd existe o doctrindfbrd erori, mai ales inainte de convocarea primului Sinod ecu-menic de la Niceea, din antlJ 325. (Tertulian gi Origen sunt doiautori a cdror invdfdturi este consideratd ereticd, insi, aportul lorla dezvoltarea unor concepfii teologice coerente este incontesta-bil). La fel se poate spune cd qi in cadrul dezbaterilor sinodale,sau in intervalul dintre aceste dezbateri, nu se poate cere partici-panfilor o mdrturisire de credinfd aprioricd hotdr6rilor luate.

2. Sfi,nlenia vielii, adici o punere in practicd a invildturilorcuprinse in Sfintele Evanghelii. Pdrinlii trebuiau sd fie adevirateautorit5li morale ale vremii lor, sd se bucure de un prestigiudeosebit in cadrul comunitSlilor pe care le pdstoreau, o culme asfin{eniei era consideratd moartea martiricd.

3. Aprobarea Bisericii, condifie esenliald prin care unui pd-rinte Bisericesc i se recunoagte, oficial, aceasti calitate.

4. Vechimea, adicd, incadrarea autorului in limitele celor optsccole cregtine, mai precis pdnd la anul781-, datl la care a avutloc cel de-al qaptelea Sinod ecumenic de la Niceea.

Biserica Ortodoxd nu acordd unui scriitor creStin statutul dePdrinte, decdt dacd indeplinegte toate cele patru condilii menfio-nate. Tinend cont insd, de evolufia viefii religioase gi de direcliileccumenismului cregtin actual, nu este exclus ca in viitor Bisericaf[-gi reconsidere pozilia. $i aceasta pentru c[ nu s-a inteles, foarteelaq de cdtre anumite Biserici, faptul cd baza ecumenismuluiedevdrat o constituie Pdrinfii, prin via{a qi operele lor pe care le-aupus in slujba unitn{ii cregtinilor de pretutindeni, desigur trr condili-

Univ. Dr. Constantin Voicu - Preot C,

ile unor reconsiderari gi reexaminiri ale acestora in acord cunoiie provocdri ale societdfii.

Biserica Romano-catolicd nu este at6t de restrictivd, in sen-sul cd gi Scriitorilor Bisericegti precum Terturian, clement Ale-xandrinul, Origen gi Eusebiu de Cez,arzea, desigur gi altora, li seatribuie acelagi apelativ, chiar dacd viala gi invdldtura lor nu suntireprogabile. Tot cu ingdduinfd privegte gi cea de-a patr.t condiliefundarnentald,, vechimea, afiinci cdnd nume gte Pdrinyi ai Bisericiigi autori din veacurile IX gi X, degi limita fixatd este secolul VIII.

Este important de gtiut faptul cd,, atdt aprobarea Bisericii, cdtgi vechimea sunt necesare, deoarece, au rol verificativ. Dacd pri-ma este consemnatd in "mod expres in documentele sinoadelor,ecumenice gi locale, in decizii bisericepti de maximd importanf6,sau in chip tacit, prin folosirea invdldturii anumitor autoii pentruapdtarea credinfei", cea de-a doua implicd, pe de o parte, ,.autori_tatea timpului apropiat de Sfinlii Apostoli 9i pdrinlii din primeled.oui veacuri", pe de altd parIe, confirmarea apartenenlei auto-rilor respectivi la "epoca unitdlii depline a Bisericii din primulmileniu".

2. Scriitorii BisericeSti sunt acei autori care nu pot fi socotifiegari Pdrinlilor Bisericii gi nici nu se pot bucura "de privilegiulde a fi normativi pentru credinfd qi sfinfenie, pentru iA nu s-a.,impus nici prin sfinfenia vielii gi nici prin ortodoxia invdldturiicuprinse in operele lor".

Cu toate acestea, ei sunt extrem de importanli pentru cunoa$-terea evolu,tiei teologiei gi a viefii bisericegti pentru cd, deqi n-auautoritate deplin6, au vechime, iar unii dintre ei sunt ganditori demare profunzime, cu o operd consistentd gi foarte bine elaboratd.Este de ajuns sd-i numim pe: Clement Alexandrinul, Origen, Ter-tulian, Lactanfiu sau Eusebiu de Cezareea, Teodor de Mop-suestia, sau Evagrie Ponticul, scriitori sirieni, georgieni, armenietc., ca sd ne ddm seama de rolul pe care l-au jucat aceqtia in d,ez-vcltarea unei cugetdri cregtine clare gi concile, fiind, unii dintreei, acevdrali deschizitori de druinuri in anumite senuri ale lite-

Patrologie - manual pentra seminariile teologice

raturii de specialitate. Operele lor "reprezintd un uriag materialde istoria culturii qi a spiritului cregtin in primul rnileniu, un ma-terial cu orientdri, dezvoltdri gi solulii variate pentru problemelewemii. Este o sintezi literar-filosoficd gi spirituald a produselormuncii gi inteligenfei umane din trei continente in jurul Medi-teranei in primul mileniu de dupd Hristos".

3. Scriitorii creqtini - potrivit Pr. prof. dr. Ioan G. Coman -"sunt acei autori cregtini piofani sau eietici, trditori in perioadelecronologice studiate de Patrologie qi care au scris opere prezen-tdnd interes pentru invdlltura sau pentru viala cregtind". La fel,cum este interesatd de studiul Pdrin{ilor Bisericii, sau a ScriitorilorBisericegti, degi nu in aceeagi mdsurS, Patrologia trebuie si stu-dieze gi sd cunoascd inv[fiturile ereziarhilor precum: Arie, Eu-nomie, Iulian Apostatul, Nestorie, Eutihie etc., dacd nu in detaliu,cel pufin in linii generale.

Alte doud categorii de autori importanfi pentru studiul nos-ftr sunt: Invdsdtorii bisericeSti sau Didascalii'qi Doctorii sauInvdtdtorii cei mari ai Bisericii.

Primii "se ocupau cu invdfItura cuv0ntului lui Dumnezeu inoadrui cultului gi in afara acestuia, bucurdndu-se de un prestigiudeosebit, asemenea aceluia al profefilor. Din harismatici, cum aufost la inceput, invdlStorii ajung profesionigti gi continud si aibdiln rol insemnat pAnd in secolul al V-lea. Didascalii erau, de obi-eci clerici, dar puteau fi qi laici. Obiectul gi forma invd{dmdntu-lui sunt parlial consemnate in lucr6ri precum Didahia sau invdld-fitrd celor doisprezece Apostoli, Apologia 1 a Sfhntului IustinMartirul gi Filosoful gi Stromatele lui Clement Alexandrinul".. Ei igi desfEgoard activitatea in paralel cu catehefii; sunt supe-

flori gi anteriori acestora.Profesorul Teodor M. Popescu, in lucrarea sa Primii didas-

&ll cregtini, spune c6: "Prin intrarea in cregtinism a unor oamenigUlti, a unor mari 'filosofi', ca Aristide, Justin, Atenagora,Tblian, Teofil al Antiohiei, precum gi prin frecventarea gcolilorplg6ne de cdtre unii cregtini, didascalia s-a lSrgit gi addncit cu€unogtinte filosofice gi a luat forma unui invdldmOnt t-eologicfflin1ific. Iau nagtere astfel primele gcoli cregtine ciatorate inilia-

l7

iifi&.$'i

! A\l'RoLoGIE

i

18 Arhi,l. Prof, Ilrir. Dr. Corttooti, Voitu - prrot Corf. Unir. Dr, Niru Du^itro$ro

tivei particulare gi inv5ldmdntului unor didascali ca lustin, Ta-!ian, Rodon, care, ca gi filosofii pdgAni, str6ng in jurul lor qi in-struiesc cercuri de elevi cregtini, dintre care unii intrd in cler, fir6ca oficialitatea bisericeascd sd fi contribuit cu ceva la aceastd noudform6 de invdfdmdnt, care e gi profan, gi cregtin gi filosofic,,.

Aceastb simbiozl intre elementele de gdndire pdgdne gi celecregtine, n-a produs insd prea multe opere, intrucdt pentru autoriiacesfui gen de mdrturisire a crezului creqtin, arma principald nuera scrisul, ci cuvdntul. Prin intermediul lor creafia apostolicddevine tradifie. Ei sunt creatorii tradifiei gi "pionierii" misiona-rismului creqtin intelectual.

Cei din a doua categorie, adicd Doctorii, sunt "autoritefi der-eferinfd in probleme de credinld sau de disciplin[". Sunt citafidirect, sau indirect, de cdtre urmagi, in sprijinul apdrdrii ?nvd!d-turii ortodoxe in fala unor rdtdciri.

De exemplu, unul dintre marii pdrinfi ai veacului al V-lea,Sffintul Ioan Cassian, il combdtea pe Nestorie cu texte luate dinlucrdrile Sfinfilor Ilarie gi Ambrozie, Fericililor Ieronim gi Augus-tin, sau Rufin, apoi din cele ale Sfinfilor: Atanasie al Alexandiiei,Grigorie de Nazianz gi Ioan Gurd de Aur. Sffintul Dionisie Exiguuicompune un floriiegiu de texte trinitaro-hristologice cu texte dinpatru pdrinli apuseni.

Numdrul acestora (sau, mai degrabi, numele lor) s-a schimbatde-a lungul timpului in Risdrit gi Apus, incAt dupi anul 800,Biserica Ortodoxd sI se rezume la doar trei dintre ei, SfinliiVasile cel Mare, Grigorie de Nazianz qi Ioan Gurd de Aur, pen-tru confibufia lor in l5murirea problemelor trinitare. Biserica ie-arputea acorda titlul de Doctores Ecclesiae gi Sfinfilor Atanasie celMare gi Grigorie de Nyssa pentru rolul determinant in formula-rea invdfdturii trinitare, sau Sfhntului Chiril al Alexandriei, indomeniulhristologic. Biserica Apuseand vorbeqte in mod specialde Sfhntul Ambrozie, de Fericilii Ieronim gi Augustin, sau Sf6n-tul Grigorie cel Mare; ea ii include qi pe a[ii in categoria docto-rilor, ca de pildd pe: Ilarie Pictavianul, Petru Hrisologul, Leoncel Mare, Isidor de Sevilla.

III

"PARINTII APoSToLICIt

DIDAHIA$NvAlAruRA cELoR DoTSIREZECE Aposrot.r)

Didahia este, fird indoiald, cea mai veche operd literardcre$tind postbiblic6 cunoscut[, sau "documentul cel mai impor-tant al perioadei din imediata apropiere a Sfin{ilor Apostoli giizvorul cei mai vechi al legislaliei bisericeqti, pe care il avem".Ea a fost descoperitd intr-un manuscris-pergament (alc[tuit de ununume Leon, supranumit "notarul gi pdcdtosul", in anul 1056),ds cdtre mitropolitul Filotei Vrieniu, in 1873, in Biblioteca Sffin-tuldi Morm0nt din Ierusalim. Textul propriu-zis con{inea gi altelucrdri cu un conlinut deosebit de valoros pentru datele pe carelc oferea privitoare la perioada "din imediata apropiere a aposto-lifor", intre care amintim cele doud Scrisori ale Sfhntului Cle-tncnt Romanul (degi celei de-a doua ii este contestatd autentici-tntca) gi Epistola lui Barnaba.Lucrarea a fost publicatd chiar inntrul descoperirii, dar lurnea a luat cunoqtinld de ea mai ales prinIncluderea ei in coleclia lui Harnack, din anul 1884. Incd de laapnrilie a provocat nenumdrate controverse in legdturd cu auten-ticitatea, confinutul qi originea ei. Este o scriere de dimensiunir€dusc, comparabild ca intindere cu Epistola cltre Galateni aSfbntului Apostol Pavel (aproximativ 10700 de litere). Carac-[tful ei o arati ca pe un 'omanual" catehetic compus in primulvoac creqtin, probabil intre anii 50-70, degi existd gi opinii care oplaxcazi chiar ?ntr-o perioadd mult mai tdrzie,160-180, pdrere laearc studiul de fa{d nu subscrie

Univ. Dn Constantin Voicu - Preot

Autorul este necunoscrt, insi gtim c6 el a folosit cel pufindoud materiale mai vechi, care duc cdtre primii ani ai cregtinis-mului, gi anume: un indreptar moral (cu un set de instrucfiunifoarte bine precizate pentru cregtini), care se regdsegte in invdf[-tura celor Doud cdi, a vielii si a morlii, gi un compendiu litur-gic, axat in special pe explicarea botezului, euharisliei gi mdrtu-risirii. El poate si fi folosit gi alte documente ajut[toare, pentruultimele doud pdrli ale lucrdrii, sau si fie rodul propriei inspiralii,in urma lecturilor, discufiilor gi a convingerilor sale^. in mod sigur,ins5, ea apare, in ansamblu, ca opera unui singur autor.

Nici locul unde arfi apdrut nu se cunoaste cu certitudine. sepoate sd fi fost Siria, Palestina sau Egipt.

in leg[turr cu titlul ei, existd mai multe variante sub care estecunoscutd. De exemplu: "inv[f5turd a apostolilor", ..invd{[furi

ale apostolilor", sau cele doud care gi apar, de altfel, in textul pu-blicat de Filotei vrieniu, "invdf[turi a celor doisprezece apos-toli" gi "invdf5tur[ a f)omnului prin cei doisprezece apostolicdtre neamuri". volumul de fa[d, opteazd pentru titlul scurt allucrdrii.

Conlinutul

Textul propriu-zis este alcdtuit din trei pdrli gi un epilog,toate insum6nd 16 capitole, dupd cum trmeazd

l. Catehezt morald (cap.I-VI), cuprinde ..instrucliuni mo-rale cu privire la cele doud cii: calea viefii gi calea mor!ii".

Autorul insistd mai mult, a$a cum era gi firesc, asupra celeidintdi, calea "celor mai inalte virhrgi,', calea vieyii, cire duce,prin asumarea gi respectarea indatoririloq la desdvdrgire. inda-toririle sunt grupate in trei categorii: a). tndatorirea capitald,aceea de a iubi pe Dumnezeu, pentru c6 El este creatorul tutu-ro4 gi pe semenii noStri, pentru cd sunt frafii nogtri .b). indatoriripersonale, care presupun o depirtare de toate viciile qi pdcatele

Patrologie - manual pentru seminariile teologice

prezente in lumea Vechiului Testament gi in pdgdnism. Se reg6-sesc mai toate faptele care pot determina sancfiuni, de la minciu-nd, desfr0u, fl1[rnicie, ldcomie gi mdndrie, pdnd la superstilie,idolatrie sau crimd. Iat[ spre exemplificare un scurt pasaj:

"1.Fiul meu, fugi de orice rdu gi de tot ce este asemenea lui.2.Sd nufii mdnios, cd mdnia duce la ucidere; nici invidios, nici certiret, nicimdnios, cd din toate acestea se nasc ucideri. 3. Fiul meu , si nu fii pofti-tor, ci pofta duce la desfrAu; si nu spui cuvinte de rugine, gi nici sd te ui{icu ochi pofticioqi, c[ din toate acestea se nasc adulterele.4. Fiul meu, s[nu ghicegti viitorul dupi zborul pisdrilor, pentru cd aceasta duce lainchinare la idoli; sd nu descdnfi, sd nu citegti in stele, sd nu faci vrdji, sinu vrei sd auzi de ele, nici sd le vezi, cd din toate acestea se na$teinchinarea la idoli. S.Fiul meu, sE nu fii mincinos, pentru cd minciunaduce la hofie; nici iubitor de argint, nici iubitor de slavd degarti, ci dintoate acestea se nasc hofiile..." (Cap. III, l-5, PS.B., vol. l, p.26).

c). indatoriri sociale. Ele reprezintd modul corect de aplica-bilitate a indatoririlor personale. Se are in vedere: {inuta indivi-duald, dar mai ales cea sociald din Bisericd gi comunitatea creg-tind, problema social5 a bunurilor materiale, educa{ia in familiegi relalia stdpdni-sclavi.

Calea vielii se incheie "prin recomandiri impotriva ipocri-ziei gi a tot ce nu este plicut lui Dumnezeu, prin indemnul de ase pdzi intacte poruncile Domnului, frrl, a se adduga gi frrb a selcoate ceva gi prin chemarea la mdrturisirea pdcatelor in Bise-ric[" qi prin invitarea la rugdciune curati gi sincerd.

Calea morlii, care ocupi un spafiu mai restrdns, este ingro-uitoare gi plind de blesteme:

" ucideri, adultere, pofte, desfrdndri, hofii, idololatrii, wdji, far-mece, rdpiri, mdrturii mincinoase, f6pmicii, inimi vicleani, viclegug,m6ndrie, rdutate, obrdznicie, ldcomie, cuvinte de rugine, invidie, neru-ginare, ingdmfare, fudulie, lipsd de team6...prigonitori ai celor buni, urd-tori de adevdq iubitori de minciund..."(Cap. V, l-2, P,S.B., vol. l, p. 28).

2. Compendiul liturgic, cuprinde prescrip{ii liturgice cu pri-vlre, in special, labotez, euharistie, m[rturisire, penitenli, post qifugflciune. Autorul spune cd botezul trebuie sd se facd ilrin intrei-

21

Univ. Dr. Constantin Voicu - Preot Conf, Uniu Dn Nicu Dumitragca

ll ta scufundare in numele Tatdlui gi al Fiului gi al Sfhntului Duh,in apd proaspdtd, precedat de post.

Rugrciunea sd nu se facd dupd modelul iudaic, ci sr se ros-teascd de trei ori pe zi'"Tatdl Nostru".Euharistia este adevdratajertfb, "m0ncare gi biuturd duhovniceascd gi viali vegnicd',, gi ease sdvargegte "in duminica Domnului", adicd Duminica. Numaiceibotezafi se pot impdrtdgi, dar inainte de impdrtagire trebuie sdse mdrturiseascd.

3. Instrucliuni bisericesti, unde se vorbeqte despre ierarhiaitinerantd, alcituitr din "apostoli, profefi gi invdfdtori;, cdrora tre-buie sd li se dea respectul cuvenit, pi ierarhia stabild, iormatd din"episcopi qi diaconit', cu menliunea cd prin termenul'..episcop" seinlelege gi "preot", ca ?n textele Noului Testament.

. Epilogul se constituie intr-un capitol eshatologic, in care ve-nirea Domnului este datd ca iminentd. in consecinfi, cregtinii tre-buie sd frecventeze Biserica gi sd fie pregntili in'orice'momentpentru intAlnirea cu Hristos Judecdtorul.

***Didahia rimdne una dintre cele mai prelioase pagini de lite-

raturd veche bisericeascd, nu doar prin unicitatea ei, ci, mai ales,prin informaliile de importanfd cov'drgitoare pe care le furnizeazddespre viafa comunitigilor de cregtini, a relaiiilor dintre membriiac^estora, despre rdnduielile cultului lor, cu precddere despresfhnta Liturghie, administrarea sfintelor Taine qi despre rugdc1u-ne, ca mijloc de comunicare a omului cu Dumnererr.

BIB LIO GRAFIE S E LE CTIVITRADUCERI tN LIMBA ROMANA:iYtt {7,{ruRA cELoR D)ISqREZECE AposroLl, traducere,

introducere, note gi indici de pr. Dumitru FECIORU, in icrierile pd-rinlilor Apostolici, coleclia Pdrinli si scriitori Bisericesti, vol I, Edi-tura Institutului Biblic ai de Misiune al Bisericii orJodoxe Romdne (seya cli EIBMBOR), Bucuregti, 1979,p.17-38. Edi{ia aII-a,1995, ace-leagi pagini.

Patrologie - manaal pentru seminariile teologice 23

STUDII:i; ilb" rominl: ALEXE, Magistr' $tefan, Viala crestind dupd

hdrbatii aoostolici, in S.T., m.3-411955,p' 221-235; ALEXE' Conf'

St"f^i, i"iiiairio d"rpru iete doua cdt,-iiAlmanahul Credinla. Epis-

copia brtoaoxd Romhnd din Statele Unite ale Americii 9i Canada,

1972; ALEXB, pr.ot. piof. Dr. gtefan, Elemente ale Tradi1iei fn invd-

iar"il celor 1'2 Apostoli, in O, m. 211989, p' 28-39; ^COMAN'

Pr''Prof.Dr. Ioan G.,

-Patrologie, BigIvIgOR, Bucureqti, 1956,,p' 32-40;

IDEM,Pdrin| i iApostol ici:primiimartoriaiTradil iei, inG.B.,nr.9-tO ig Aq, p. 7 57 -7 59 ; IDEM, P atrot o gie, .EIBMBOR, Bucureqti' 1 9 84'

r"f. f, p.'93-110; COVERCA, Ioan Y, "invdldtura celor doisprezece

iportoif" si fnse:,mndtatea ei pentru constiinla canonicd ortodoxd' in

C.n., nr.'g-tOltgOO, p. lS3-llO; DURA, Drd' NicolaeY,.'Didas-

calia". Versiunea etiopiand, in S'T'o nr' 5-611975' p' 436-451;

frriiffei-CgSCU, Ioan, bdohto celor doisprezece apostoli, in B.O.R.'

nr. 311915-1 9|6, p' zgt.zgg; VASILESCU' Constantin, Raportul din-

tre virtute si pdiat dupd doctrina morald a Didahiei' in S'T.' nr'

l-211962, p.72-91'

STANTUT, CLEMENT ROMANUL

Elemente biograftce

Sfdntul clement este unul dintre autorii perioadei aposto-

lice. Nu avem date certe despre viala lui, insd cateva informalii

ne sunt oferite de al{i autori patristici, ceva mai tdtzti. Astfel -

p"tririt Sfhntului Irineu de Lyon - Clement ar fi fost cei de-al

[r.it.u episcop al Romei, dupd Lin qi Anaclet, 9i i-ar fi cunoscut

inJ.uproupe ie Sfinlii Apostofi p:try qi pavel. Existd gi alte ver-

siurri, una suslinutd'de brigen gi Eusebiu de Cezareea, care il

identifica cu acel Clemenide care vorbeqte Sfintul Pavel ingiiirit" cdtre Filipeni (1Y,3), o alta, apa(indnd unui anume Dio'

Cassius, potrivit idreia el nu este altul dec6t una qi aceeaqi per-

soand cutonsulul Flavius Clemens, vdrul impdratului Domilian,

executat in anii 95 sau 96, acuzat de o'ateism", adic6 de aparte-

nen!6la noua religie, cea creqtind. Nici una dintre acestea insd nu

24 Arhid. Profi, Ilniu Dn constantin voicu - py9y1lco4f (Jniv. Dr. Nicu Dumi,ascu

pot fi confirmate.- ceea ce se gtie cu certitudine este faptul c6autorul nostru trebuie si fi fost un iudeu elenist conv)rfit lacrestinism, qi aceasta pentru c5 artfel nu s-ar putea explica cur-fura sa vechi-testamentard foarte boeatd.

Nici despre moartea lui nu qtim'mare lucru.Potrivit unei istorisiri, cuprins e in actele sale martirice, de

provenienfd mai teyzil(gifird areprezenta o mrrturie autentici),clement ar fi fost inchis, in timpuiimprratului Traian, pentru cireugise sd converteascd la cregtinism o parte din mem-brii aris-tocraliei romane. cdnd a refuzat sd sacrifice zeilor romani a fosttrimis in exil in chersonul rauric, unde gi-a continuat acfiunea decatehizare printre cregtinii condamnafi si lucreze in mine. Au-zind, ?mpdraful a dat ordin sd fie aruncat in mare cu o ancordlegatd

-de gdt. Legenda spune ci, dupl ce soldafii au executat

ordinul primit, marea s-a retras la o depdrtare de trei mile gi inlocul unde - se pare - murise clement s-a putut vedea un sarcofagdin marmur6, in care se afla trupul seu. pe fiecare an, in ziuamorfii lui, marea se retrdgea timp de o siptim6n6 ldsdndu_i pecregtini sd i se inchine. Dupd o artd regendS,care vine ca o com-pletare a celei dintai, pe la anul 867, Sfdntul chiril, unul dintreapostolii slavilor, a descoperit moagtele sfhntului in chersonulTauric $i le-a asezat la Roma, in Biserica ridicatd in cinstea sa lasfhrgitul secolului al IV-lea.

Totugi, nici Sfhntul Irineu gi nici Eusebiu de cezareea sauFericitul Ieronim nu amintesc nicdieri de vreun martiriu al Sfhn-tului Clement.

Biserica noastri il pr[znuiegte la 24 noiembrie, iar cea ro-mano-catol icd la 23 noiembrie.

Opera qi invdldtura lui

Degi i s-au atribuit nenumdrate lucriri, singura autenticd estescrisoarea intdi cdtre corinteni, pdstratd in limbile: greacd,la-tin5, siriacd gi copt5. Este adevdrat cd aceasta nu poartd numele

lui Clement, nici mdcar in formula de adresare cu care incepe,aga cum, in mod normal, ar fi trebuit sd se intdmple:

"Biserica lui Dumnezeu, care locuieqte vremelnic in Roma, cStreBiserica lui Dumnezeu, care locuiegte vremelnic in Corint, cdtre ceichemali, sfin{i1i in voia lui Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos.Har voud gi pacea sd se inmulfeascd de la atotputemicul Dumnezeu prin

Iisus Hristos" (PS.B., vol. 1, p.46).

Ea, insd, a fost recunoscutd ca aparlinAnd lui Clement dec[tre Eusebiu gi Ieronim gi, mai important poate, de episcopulDionisie al Corintului, intr-o scrisoare trimisd de acesta din urmdunui alt episcop, Soter, al Romei.

Scopul acestei epistole este de a restabili pacea 9i a instauraliniqtea in cadrul comunitSlii cregtine din Corint, puternic afec-tate de un grup de tineri care contestdnd autoritatea preolilor(mai degrabd, neinfelegdnd rolul qi locul acestora in Biserica luiHristos) ii alungaserd din orag. Biserica Romei informatd, pro-babil, de unii dintre membrii ei care fuseseri acolo, intervinepentru pacificarea spiritelor.

Scrisoarea are o introducere. in care se descrie starea inflo-ritoare a Bisericii Corintului dinainte de tulburdri, evidenfiindcredinla, pacea gi dragostea care dominau relafiile dintre mem-brii comunit\ri; partea I,unde autorul d[ o serie de indemnuri lapracticarea virtulilor cregtine: iubirea, ascultarea, evlavia, po-cdinfa, smerenia etc., capabile sd readucd pacea gi infelegerealntre cei dominafi de ur6, invidie gi alte pdcate, fEcdnd apel laexemple din Vechiul Testament, din viala Mdntuitorului gi a sfin-

lilor; partea a -II-a, in care se intri practic in problema corin-teani, contrapundnd rdzvrdtirea tinerilor, invdfdturii celei ade-v[rate despre ierarhia bisericeasc6 lSsatd de Hristos qi necesitatealupunerii tuturor cregtinilor fa!6 de ea, in dragoste reciprocd, inpocdinfd qi iertare; o concluzie, un rezumat al scrisorii gi o reco-mandare pentru aducdtorii ei.

Epistola Sfantului Clement este cel mai vechi dooument pa-tristic care atestd doctrina succesiunii apostolice.

Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin Voiru 'lrtot Conf, ani'' D'' Ni P atrolo gie - manu al P entrulemnarplyl9g! 2726

. .Apostol i ine-auvest i tEvanghel iapr imitddelaDomnul l isus

Hristosiiar Iisus Hristos a fost trimis de Dumnezeu. Hristos, dar, a fost

trimis de Dumnezeu, iar apostolii de Hristos. Amdndoud s-au fEcut in

bunS r6nduial6 din voinla lui Dumnezeu. Predicand, dar, in ldri 9i in ce-

tdli, au pus episcopi Si diaconi pentru cei ce aveau s[ creadS, pe ce1 care

ur, "r.rlt

intal propovaduirea lor, dupd ce au fost probali de Domnul"

(Cap. XLII, PS..B., vol. 1, P. 67-68).

Teologii romano-catolici socotesc scrisoarea lui Clement cel

mai vechidocument pe care se sprijin6 primatul papal.Inter-

ventia Bisericii Romane, gi, implicit a Sfintului Clement, nu tre-

buie insd vdzutd ca un semn af "primatului juridic ai spiritual al

acestui episcop peste toate Bisericile cfeqtine", ci ca unul -care

concretiz;azd frigietatea care exista atunci in lumea cre$tine. In

sprijinul acestei afirmalii sunt $i acliunile Sfintului Ignatie, care

fbr6 sa-gi aroge dreptui de intAietate, scrie mai multor Biserici,

dandu-le sfaturi asemdnetoare cu cele ale lui clement. De fapt,

nici unul dintre autorii primei perioade patristice nu-i acordd

acest statut lui Clement, a$a cum fac teologii catolici moderni- In

plus, este mai mult decAt curios cum un episcop al Romei, care

iqi asum6 rolui de conducator al Bisericii universale, d6 dovadd

d. o uqu "discrefie", incdt'nu iqi semneazd propria epistolS!

Tema centrala a scrisorii rdmdne insd ierarhia bisericeascit,

ce reprezintd o autoritate indiscutabild, intrucat este de ordin

divin. Ea este reprezentatd de episcopi qi diaconi, insd treapta

rezefvat| episcopilor trebuie subanleleasa uneori 9i sub denu-

mirea de presbiteri, distincfia terminologicd intre cele doud

trepte ale ierarhiei sacramentale nefiind incd elucidatd'

in final, ar trebui sd menliondm gi tratarea temei invierii

morlilor, intr-o privire analogici, 9i rugdciunea de mullumire

adresatd de autor lui Dumnezeu.Sfdntului Clement Romanul i s-au mai atribuit qi alte scrieri'

cum ar fi: O a dotta epistold cdtre Corinteni; Doud scrisori cdtre

Fecioare, sau Pseudoclementinele, toate ins6 stau sub semnul neau-

tenticitdtii.

B I B LI OGRA FIE S ELE C TIVA

TRADUCERI iN LIMBA ROMANA:

EPISTOLA I C.trTRE CONNTENI, ITAdUCETE dC DT. IUIiU OLARIU'

in volumul: Scrierile Pdrinlilor Apostolesci' Caransebeg' Editura 9i

iip;l Tipografiei Dicezane, 189i, p' 5-26' Alta traducere' introdu-

..i., ,"t"'qilndici de pr. Dumitru ''LC'ORU,

in S*ierile ldrinlilorTiotittri, coleclia Pdrinli si Scriitori BisericeSti' vol' 1' EIBMBOR'

tlucut"qti, 1979,'p.39-88. Edilia a IIla, B--1curegti' 1995' p' 41-104'

EPISTOLA A II A C,4riN CORINTENI, ITAdUCCTC dE DT' IUIiU

OLAiIU; in 't ot.r*.tt, Pdrinli si Scriitori Apostolesci'. lTlnsebes'itqZ, p. 27-33. Alti traducere, introducere, note qi indici de Pr'

f lurnitru FECIORU, in scrierile pdrinlilor Apostolici,,coleclia Parinli

Si Scriitori BisericeEti,vol. l, EIBMBOR, Bucureqti' 1979'p' 89-106'

i'ir'titiu alL-a,Bucureqti, 1995, p. 107-126'

STUDII:in ii-nu romin[: ALEXE, Magistr. gtefan, Eclesiologia Pd-

rinf iti, Apostolici, in S.T., nr' 5-611955,.p J9-3.?1; ?A99)TK}'lbu,lor, Doctrina despre pdcat tn scrierile Pdrinlilor Aposto-ttct' rn

i;.11., nr.l/t989, p. izq-izl lEpistola I cdtre Corintenil; COMAN'

Pr, lrrof.Dr. Ioan G., P atro lo gi i, BtgluigoR, Bucureqti, 1 9 5 6 t y t 3 4-3 6;

iDtiftl, Patrologie, EIBMBbR, Bucureqti, 1984' vol' I' p' 1tr0-130 qi

titl-ZOq; one-COtVttRESCU, Nicolae N, Climent Romanul' Tezd

pui,t" licenld, Universitatea din Bucureqti, Facuftattl^*- Teologie'fiiit.,.Lii. Societagii "Tiparul", 1900, .99

p'; DUMITRA-$CU' Pr'Drd'

*i'.ir,lrluri otogia la Pdrinlii Apostolici, in R'T', m' 111993' p' 41-61;

tj-N I'C BANU, l'rch., Ghenadie, D e s p re b drb ulii'n'n a y-oty! ̂ SfdntulEl t tn r, nt Romanul, in'n.O.n., nr. 7 I t81 i -1878, p. 3 33-3St POPESCU,

Fi, nt Simion, Sfdntut Apostol Petru n-afost episcop in Roma' Studiu

iit,,,'i,',,-urngetii, in n.O.n., nr' 211926, p' 79-83' [Pseudo-clemen-iinetel: IZfORANU, Magistr. Stelian,-.Ierarhia bisericeascd dupd

grrlrt'lila Bdrbalilor ipostiltct, in M'M'S', nt'8-911957,' p' 615-630'"'

t; timbi strninei GIRAUDO,M.M., L'Ecclesiologia di S. Cle'

)lpntt' llomano, Bologna, 1943; LINDEMANN' A'' Die Clemens-

!trr,tt'. T'iibingen, 199-2; MAIER, H'O', The social setting ofthe mi'

it t,',' ,,,, reflJcted in the writings of Hermas' Clement aryd lgyatius'

tfnlerk ro, Ontario(Canada), 1 99 1'

I 28 Arhid. Prof tJniv, Dn Constantin Voicu - Preot Contr Univ. Dn Nicu Dumitravu Patrologie - manual pentru seminariile teologice 29

autoritalile imperiale pentru "revizuirea sentinlei de condam-

;;;;;;;i in consecinla' le adreseazd o .scrisoare pentru a impie-

dica aieste demersuri. Urmdtoarea oprlre o face la Troada,unde

il;;Gr" bucrrrie vestea cd perseculia a incetat in Antiohia, 9i

he unde trimite alte epistole cdtre Bisericile din Filadelfia 9i

imi*a qi lui Policarp personal' Se indreapt6, apoi, spre Neapole'

pi upe,'qi Filipi (unde a fost primit cu mare dragoste' fapt con-

ht ut de Scrisoarea Sfdntului Policarp cdtre Filipeni)'P?uscat'

DupA aceasta trebuie sd fi traversat Macedonia pe Wa Egnatia

panaruDyrachium'casSseimbarceacolopdn6|aBrindis is i ,mai departe, pe jos spte Roma, ultima destinafie'

Sfintul Ignatie a suferit moartea martiricd 1a sf6rqitul specta-

colelor care au avut loc in cadrul sarbdtorilor legate de victoria

romanilor asupra dacilor lui Decebal. serbdrile au linut 123 de

zile, in tot curiul anului 107. Au murit pesle zece mii de gladia-

tori gi peste unsprezece mii de fiare au fost ucise'

inuirrt. oe a te ucide, a$a cum era obiceiul, li se aruncau in

amfiteatru qi c6fiva condamnafi. in ziua de 20 decembrie a venit

qi rAndul SfAntului Ignatie.Potrivit Actelor Martirice "ftarele iau sfdqiat trupul, i-au

mancat carnea gi i-au zdrobit oasele mici, rSmdnind intregi oase-

te mari gi tari; pe acestea cregtinii le-au strans cu evlavie, le-au

dus la Antiohia ca pe o nepreluitd comoard 9i le-au depus intr-o,,Bisericd din afara porlii Dafne". Mai tdrziu, in timpul impdra-

tului Teodosie al [-lea, moaqtele sale au fost aduse in templul

Zeilei Fortuna, transformat in Biserica cu hramul Sfantul Ignatie'

Biserica Ortodoxd il pr[znuieqte pe 20 decembrie' rar cea

Romano-Catolic[ Pe 1 februarie'

Opera si tnvdYdtura lui

opera sa este constituita din cele qapte s^crisori redactate pe

rlnrrnul martiriului s6u, degi pe seama sa au fost puse mai multe

iuernri. Autenticitatea epistolelor sale este atestatd atdl de isto-

., SFANTUL IGNATIE AL ANTIOHIEI(t 107)

Elemente biografice

$tirile despre viafa sa sunt extrem de palide. Deqi numele sduapare in lucrdrile mai multor autori patristici, ca de pildd : SfinliiIiineu, Atanasie cel Mare sau Ioan Guri de Aur, Origen 9i Feri-citul leronim, informafiile cele mai importante le gdsim in pro-priile sale epistole, scrise " in drum spre mucenicie, in ultimul an

al vielii lui gi in ultimul an de episcopat".Ei insugi se numeqte, in formulele de adresare la inceputul

epistolelor, Ignatie Teoforul, ceea ce ne face si credem cd primulnume provine din famile, iar cel de-al doilea l-a primit prin_botez.Supra-numele Teoforul poate fi interpretat in doui feluri: fie "celcaie afost purtat de Dumnezeu", cu referire directd la textul biblic,Mt.l8, 2-4,fiindidentificat cu copilul pe care l-a luat Mantuitorulin brale gi l-a dat ucenicilor drept pild[ de smerenie, fie "cel carepoarti pe Dumnezeu", adicd trdieqte cu Hristos in inima lui.^

Nr; avem date despre originea, naqterea sau educafia lui'

$tim ins6 cu certitudine c6 Ignatie a fost episcop al Antiohiei,dupd tradilie fiind hirotonit chiar de Sffintul Apostol Pav-el. Eu-sebi., de Aerarcea frxeazd episcopatul sdu "intre anul intdi aldomniei lui vespasian gi anul al zecelea al domniei lui Traian,adicd intre 70 qi 107". La fel de siguri suntem 9i de faqtuf c6, inanul 107, Ignitie a fost condamnat la moarte prin sffigiere defiare in amfiteatrul din Roma. Drumul de la Antiohia la caprtalaimperiala l-a facut atdt pe mare, cdt 9i pe uscat, sub escorta a 10soldali pe care el ii numegte "leoparzi".

Din Seleucia pind, intr-unul din porturile Ciliciei salu Pam-

filiei au cdldtorit cu corabia, dupd care pe jos pdnd la Smirna'

Aici au fost g[zduili de episcopul Policarp gi Ignatie a primit de-

legaliile a trei Biserici: Efes, Tralles gi Magnezia. Fiecdreia, in

timiul petrecut la Smirna, i-a trimis apoi cdte o scrisoare. Tot aici

a aiat despre creqtinii din Roma cd intenfionau sd intervind la

30 Arhid, Prof, Univ. Dr. Constsntin Voicu - Preot Conf, Univ, Dn Nicu Dumitra$cu

ricii Eusebiu gi Ieronim, dar, mai ales de Scrisoarea SfdntuluiPolicarp cdtre Filipeni.

Ele sunt adresate: 1. Efesenilor;2. Magnezienilor;3. Trallie-nilor; 4. Romanilor; 5. Filadelfienilor; 6. Smirnenilor; 7. Sfdn-tului Policarp.

Sfdntul Ignatie a fost unul dintre primii teologi ai Bisericii,care oferd structura de bazd a unei teologii ce se va preciza cuclaritate abia peste cdteva secole.

1. Mdrturisegte cu tdrie credin{a in Sfdnta Treime, atuncicdnd afirmd:

"Strdduili-v5 si frli tari in Dogmele Domnului qi ale apostolilor,pentru ca 'in toate cdte faceJi sd sporili' cu trupul qi cu duhul, in credinldqi in dragoste, in Fiul qi in Tatdl Si in Duhul,la inceput gi la sfhrgit, im-preuni cu vrednicul vostru episcop gi cu cununa cea vrednici gi duhov-niceascd a preolimii voastre qi a diaconilor dupd Dumnezeu. Supuneli-viepiscopului gi unii altora, dupd cum Iisus Hristos s-a supus dup[ trupTat[lui, iar Apostolii lui Hristos Si Tatdlui qi Duhului, ca si fie unire tru-peascd gi sufleteasc[" (Cdtre Magnezieni, XIIL P.S.B., vol. l, p. 168).

2. Centrul existenlei gi gAndirii lui este Hristos. Pomenegtenumele Lui Hristos in scrisorile sale de 157 de ori, sub diferiteforme: Iisus, Hristos, Domnul, M0ntuitorul. El este Dumnezeu,care avenit din Tatdl din veci, Cuvdntul qi chipul Tatdlui, Fiul luiDumnezeu qi Fiul Omului, ndscut din Fecioar[ etc.

3. Este cel dintdi care folosegte expresia Bisericd Univer-sald, ardtdnd cd ea este acolo unde este Hristos.

4.Prezintd,in termeni foarte clari ierarhia bisericeascd. Uni-tatea Bisericii este asiguratd de unitatea dintre episcopi, preoli,diaconi qi crediciogi:

"...vd indemn si vd striduili sd le faceli pe toate in unire cu Dum-nezeu, av6nd intdistitdtor pe episcop, care este in locul lui Dumnezeu, pepreoli care sunt in locul soborului Apostolilor Sipe diaconi care-mi suntaga de dragi, cdrora li s-a incredinlat slujirea lui Iisus Hristos, Care maiinainte de veci, eralaTatdlgi la sf[rqit s-a ar6tat" (Cdtre Magnezieni,YI,

P^S.-B., vol. I, p. 166).

5. Sfintele Taine sunt vazute in viziunea Sfantului Irineu

drept arme ale creqtinului impotriva celui rdrt. Euharistia este

ii"ip"f Domnului nostru Iisus Hristos, doctorie gi "leacul nemu-

iiiii;, validd gi eficace doar dac[ este administratd de episcop sau

o, ..1 delegali de episcop . Mdrturisirea este inleleasd ca mijloc

de curdlire-gi pdstrare a unitdlii Risericii'-- Siaitof

'Ignatie are qi o doctrind sociald, bine elaboratd, cate

concentreaz[-in sine es-en1a cregtinismului, qi anume: egalitatea

tuturor in Biserica lui Hristos, fie oameni simpli sau aristocrafi,

,aru.l sau bogafi, oameni liberi sau sclavi. Toli trebuie sd slu-

jeasc6, dupd putere, slavei lui Dumnezeu'

***

Isnatie a fost, frr6 indoiald, un vizionar in Biserica primar6'

ln"-,i" ii-uaj simplu, dar precis, a reuqit sa trls:?: elementele

fundamentale ale unei aoctiine ce-gi cduta locul in istoria spiri-

tualitd{ii lumii.

B IBLI O GRA F IE S E LE CTIVA

TRADUCERI iN LIMBA ROMANA:

EPISTOLELESFANTULUiIGNATIETEOFORUL(CdtreEfeseni,CdtreMagnezieni,CdtreTralieni'CdtreRomani'CdtreFila-]iln"":i, Cdtre Smlrneni, Cdtre Sf1ntul_poticarp al Smirnei), traducere

rlc"oLARIU, Dr. Iuliu, in volumul: scrierile Pdrinlilor Apostolesci,

i.trransebeg, '1892,

p.6i-83. Alta traducere, note 9i indici' de Pr' Du-

mit* pgcibRu, i; scrierile pdrinlilor Apostolici, col:c[ia.P.drinli si

Scriitori BisericeSti, vol. I, Bucureqti' !979,p' 157-190' Edilia aII-a'

Bucuregti, 7995, P. I 88-228'

STUDII:i" fi-n" romffni: BALA$A, Pr. Dumitru, Sfinlii lgnatie Teoforul

El Niiodim de la Tismana (Date noi s-i do:.!d inscriplii inedi,t!, in M.O.,

lr. g_iolrqz t,p.634-65t; gucpvscHl, orest, Notd bibliograficdla

liucliul: c. TI{OIZKI, Unitatea Bisericii dupd ln_v1litura ffintuluiIgnatie koforut, in O., nt'211964,p' 318-320; COMAN' Pr'Prof'Dr'

Uniu Dn Constantin Voicu - Preot

loan !., Patrologie, EIBMBOR, Bucuregti, 1956, p. 36-3g; IDEM,Patrologie, EIBMBOR, Bucuregti, 1984, vol. I, p. 130_l4Z; nnirrt,Martiriul sfantului Ignatie al Antiohiei, in patrorogie, Bucure$t i, lgg4,vol. I, p. 192-198; CONSTANTINESCU, Nectarie, Ignatie ip*coputAntiohiei, Bucuregti, 1900; DUMITRA$CU, pr.Drd. Nicu,^Ecleiio_l:gif ly Pdrinlii Apostotici, in R.T., nr. l/1993, p. al-61; ENA_CEANU, Arch., Ghenadie, sfdntul lgnatie purtdtorul-de Dumnezeu, instudiul: Despre Bdrbalii Apostolici, in B.O.R., nr. 7/1g77_lg7g, p.395-399; IZVORANU, Magistr. Stelian, Ierarhia bisericeascd duids11ielle Bdrbayilor Apostolici, in M.M.S., m.g-911957, p. 615_650;TIMU$, Pr. N., Doctrina Bdrbayilor Apostolici, studiu apol,ogetico-po-lemic, Tezd de doctorat, Chiginiu, 1929; lEpELE, pr. A-sist. Drd.Marlus, Hristologia SJdntului lgnatie al Antiohiei, in O.T., nr.lDA00,p. 159-173; VOICU, Magistr. Constantin, Hristologia pdrinlilor Apos_tolici, in O.o nr. 31196l, p. 405-418; VOICU, artriO. prof. dr. Cbns-tantin, Hristos tn viara si opera sfdntutui Ignatie Teoforul, in A.B.,nr.I0^-l2l 1994, p. i 5-3 8

In limbi strrine: coRwIN, v., ,s/. Ignatius and christianity inAntioch, New Haven, 7960; HACKING, R.D., Ignatius of Antiloch,martyr-bishop, London,1997; MAIER, H.O., The social sining oftheyinistry as reflected in the writings of Hermas, clement and lgnatius,Waterloo, Ontario (Canada), 1991; RICHARDSON, C, Th; Chris_tianity of Ignatius of Antioch, New york, 1967; TREVETI C., A Studyof Ignatius of Antioch in Syria and Asia, Lewiston, lgg2.

martiric, se pare cd s-a ndscut in jurul anului 70 din pdrinlicregtini, care l-au botezat de mic. Altfel nu se explicd cum lamomentul judecdfii qi condamndrii sale, in anul 156, in fafa pro-consulului Statius Quadratus afirma c5, ii slujegte lui Hristos de86 de ani.

Potrivit Sfbntului Irineu de Lyon, care, copil fiind, a stat inpreajma Sfhntului Policarp, se pare cd acesta din urmd il cunos-cuse personal pe Sfhntul Apostol Ioan 9i pe ceilal1i ucenici aiDomnului. De aceea, nu este fird temei afirmafia cd Policarp afost agezat espiscop al Smirnei chiar de cdtre Apostoli.

Legdtura sa speciald cu Sfhntul Ioan trebuie sd se fi concre-tizat in primirea gi asumarea tradi{iei apostolice de facturd ioa-neicd, a$a cum reiese din intdlnirea pe cate a avut-o cu papaAnicet, la Roma, in anul 155, in cadrul cdreia s-a discutat, intrealtele $i problqma sirbdtoririi Sfintelor Paqti.

Sffintul Policarp, ca tofi cei din Asia Micd, sdrbdtoreau Paqtilepe T4 Nisan, indiferent in ce zi din sdptdmdn6 cidea, in timp ceBiserica din Roma finea marea s[rb[toare intotdeauna duminicafiecare invocAnd tradit'ile vechi pe care le-au mogtenit. Deqi n-auqjuns la o inlelegere, s-au despdrlit in pace dupd ce au slvdrqittmpreund Sffinta Liturghie. Un episod interesant s-a consumat inRoma atunci cdnd Policarp, intdlnindu-lpe Marcion, a fost intebatdacd il cunoagte. Rdspunsul Sftntului P[rinte a venit prompt, l6sdn-du-l fErd replicd : 'Negtegit cunosc pe primul-ndscut al Satanei".

Aproximativ la un an de la vizita sa la Roma, probabil anul156, in timpul domniei lui Antonin Piul, Policarp a suferit moar-tea martiricd pe stadion, intr-un mod extrem de crud, descrisd indetaliu intr-o scrisoare pe care o trimite Biserica din Smima, celeidin Philomelium, in Frigia, cunoscuti in literatura de specialitateiub numele de Martiriul (sau Mucenicia) Sffintului Policarp.

Pentru cd lupta cu fiarele se terminase, la strigdtul poporului,Insctat de sdnge, s-a hotdrdt ca bdtrdnul episcop, aproape nona-genar, s[ fie ars de viu:

" Iar cAnd rugul a fost gata, dezbrdcindu-se de toate hainele de dea-supra gi desf5cdndu-qi cureaua, Policarp a incercat si-gi deajo's 9i incil-

I = FAI'IIOLOGIE

STANTUL POLICARP AL SMIRNEI(t 1s6)

Elemente biogruJice

La fel ca in cazul celorlalli pdrinfi apostolici gi viala Sfhn_tului Policarp este invdluitd, in bund misurd, in mistei. Avemcateva informafii in lucrdrile sfhntului Irineu, Tertulian sau Feri-citului Ieronim, insd cele mai insemnate provin din scrisoareaadresatd lui de cdtre Ignatie, trimisd filipenilor qi din documentulin care este descrisd moartea sa martiricd. potrivit documentului

E

34 Arhid. Prof, Univ. Dr. Constantin Voicu - Preot Conf, Univ, Dn Nicu Dunitra$cu

{dmintea...iar cdnd a fost vorba sd fie finut, el le-a zis 'ldsafi-md aga, ciciCel ce-mi d[ t5ria sd indur focul, Acela imi va da gi puterea si rabdnemigcat pe rug chiar gi fZrI siguranfa cuielor voastre'...oamenii rdnduilisi poarte grijd de foc l-au aprins...vdzdnd nelegiuilii ci trupul lui nupoate fi nimicit prin foc, au poruncit confectorului sau ldncierului sd seapropie de Policarp gi s5-l stripungd cu pumnalul. $i ficind acest lucrua {dgnit atat de mult sdnge incdt a stins focul, aga cd toatd lumea se miracI existl atdta deosebire intre cei necredinciogi gi intre cei alegi, intrucare a fost gi acest Policarp..." (Eusebiu de Cezareea, Istoria Bise-riceascd, XI4 P.S.B., vol. 13, p. 162-163).

Biserica Ortodoxd il priznuiegte in ziua de 23 februarie.

Opera Ei tnvdldtura lui

Cu toate cd qi Sfhntului Policarp i s-au atribuit mai multescrisori, informafie datoratd istoricului Eusebiu de Cezareea, nu nis-a pdstrat decdt una singur5, gi anume Scrisoarea cdtre Filipeni.Este vorba despre o epistold care rdspunde solicitdrilor Bisericiidin Filipi de a mijloci pentru trimiterea unor scrisori ale 1or in Siriaqi de a primi, la rdndul lor, scrisorile Sfhntului Ignatie Teoforul.

Este o piesi literard in 14 capitole, scurte, carc sintetizeazdo serie de invdydturi morale Si dogmatice. Dupd. ce autorul iifelicitl pe filipeni pentru dragostea fa!5 de "cei inc[rcali culanfuri vrednice de sfin!i", adicd fald de martiri, gi pentru credin-fa lor puternicS, moqtenit[ din vechime, sfbtuindu-i s5 rdmdndfermi in iubirea fa{d de Hristos 9i fa!5 de aproapele; sd umble in"porunca Domnului", sd fre milostivi, buni, sd nu calomnieze, sdnu fie iubitori de argint, s[ fie infrdnafi, sd fie fird prihand intoate, sd se abfind de la poftele lumeqti, sd nu facd lucruri neso-cotite; dd sfaturi femeilor, tinerilor, copiilor, fecioarelor, v[du-velor, impdrafilor gi dregdtorilor de stat. Spre final, igi manifestdtristefea pentru purtarea nevrednicd a preotului Valens gi ca saincheie intr-o notd optimistd, se aratd convins ci filipenii igi vorpdstra credinfa nealterati.

Epistola preziJttd doud dintre elementele fundamentale ale cre-dinlei, Si anume: Intruparea Mdntuitorului Si tnvierea Lui din morli.

Patrologie - manual pentru seminariile teologice 35

***

Sfdntul Policarp este un unna$ demn al apostolilor gi uceni-cilor Domnului, un adevdrat cregtin care gi-a arrnonizat credinfancindoielnici cu o viafd ireprogabilS. Martiriul sdu il aqazd ingaleria marilor Sfinfi ai Bisericii, nemuritori in congtiinla tuturor-'urmdtorilor" lui Hristos.

B IB LIO G RA FIE SELE C TIVI

TRADUCERI iN LIMBA ROMANA:EPISTOLA CATRE FILIPENI. traducere de Dr. Iuliu OLARIU, in

vrrlumul: Scrierile Pdrinlilor Apostolesci, Caransebeq, 1892, p. 84-87 .Altl traducere, introducere, note qi indici de Pr. Dumitru FECIORU, in,\crierile Pdrinlilor Apostolici, coleclia Pdrinli Si Scriitori BisericeSti,vol. 1, EIBMBOR, Bucuregti, 1979, p. 202-216. Edi{ia a II-a,tlucureqti, 1995, p. 243-260.

STUDII:ln timba romflni: BACONSKI, Teodor, Doctrina despre pdcat in

&'ricrile Pdrinlilor Apostolici, in G.8., nr.1/1989, p. 127-128; BELO-f )AN, Pr. Cristian, La ce an a murit SJiintul Policarp al Smirnei?, in M.O.,nr, l-311977, p.206-208; COMAN, Pr. Prof. Dr. Ioan G., Patrologie,lilllMBOR, Bucuregti, 1956, p. 39-40; IDEM, Patrologie, EIBMSOR,Btruuregti, 1984, vol. I, p. 148-160; IDEM, Martiriul Sfdntului Policarp,ln I'atrologie, EIBMBOR, Bucuregti, 1984, vol. I, p. 188-192;DIIACHICI, Paraschiv, Sfdntul Policarp al Smirnei. Tezd pentru licenfi,Univcrsitatea din Bucuregti, Facultatea de Teologie, Bucuregti, Tipografiafltrfenberg, Joseph Gobl, 1902,54 [-56] p.; ENACEANU, Arch.,fihenadie, Despre bdrbalii apostolici, in B.O.R., nr. 8/1877-1878,p.449-117 I IORDACHESCU, Preot Cicerone, Istoria vechii literaturi creStine.Frlnclc trei veacuri pdnd la 325,Iaqi,1934, vol. I, p. 54-58. Edilia a II-a,fui, ltl96, vol. I, p. 54-58; TIMU$, Dr. Gherasim, Episcopul Argegului,pultcurp al Smirnei, in Diclionar aghiografic cuprinzdnd pe scurt vielileQfin1il,u; Ilucuregti, Tipografia C64ilor Bisericeqti, 1898, p. 697-701.- ln limbi striine: BUSCHMANN, G., Das Martyrium desftilvk,tryt, Gottingen, 1998; PAULSEN, H., Die Briefe des lgnatius#n Anliochien und der Brief des Polykarp von Smyrna, Tiibingen,l9lt5: WIif DMANN, F., Polycarp and John: The Harrig fragments#rtcl tln'ir challenge to the literary traditions. Notre Dame, 1999.

IV

$r

Elemente biografice

Cel mai important apologet grec din cel de-al doilea veac (nuexistd informafii despre o datd certd a nagterii sale) gi, totodat[,una dintre cele mai nobile personalitdli ale vechii literaturicregtine), a fost Sfrntul Iustin. Acesta s-a ndscut in Flavia Nea-polis, vechiul Sichem din Palestina, din pirinfi pdgdni. A fostcrescut in spiritul tradifiei gi culturii pdgdne, ocupdndu-se de mu-zicd, astronomie gi geometrie, dar gi de insuqirea unor cunogtinlesolide de filosofie. El insuqi ne spune cd a studiat intr-o qcoaldstoic[, gi-a continuat instruclia intr-una peripatetic[, ca, in final,sd-l gdsim intr-una pitagoreicd. Aceastd migrafie de la o gcoald laalta, gi de la o doctrind la alta, arutd cd nici una dintre ele nu l-aconvins. Era mistuit de dorul cunoagterii adevdrului, de descope-rirea sensului propriei existenfe, aga cum ne mdrturiseqte singurintr-una dintre cele mai insemnate lucrdri ale sale, Dialogul cuiudeul Trifun. intr-una dintre plimbdrile sale soliiare pe"malulmIrii, la Efes, intdlnegte un bdtrdn care il ldmuregte cd filosofiaplatonici nu poate sd satisfacd inima omului, fiind limitatd prinea insdgi, qi il indeamnd sd-i citeascd pe profefi, singura cale carcduce la izbdvke:

"- Cu mult inainte de acegti aga-zigi filosofi, au fost niqte oamerrifericili, drepli 9i iubitori de Dumnezeu, care au vorbit in Duhul Sfhnt srcare au ardtat cele viitoare, care se intdmplS acum: acegtia sutt pro.felii.

Patrologie - manual pentru seminariile teologice 3-J

Numai acegtia au vdzut gi au spus oamenilor adevdrul, netemdndu-se qineascultdnd de nimeni. Ei nu au fost invinqi de dorinfa de slavd, ci auspus numai ceea ce au auzit gi au vdzut, fiind plini de Duhul Sfbnt.Scrierile lor se pdstreazd, chiar gi acum gi, indeletnicindu-se cineva cu ele,dacd crede in ele, poate folosi foarte mult: atit cu privire la inceputuri,cdt gi cu privire la sfErgit qi la toate cele ce trebuie si gtie un filosof. Einu vorbesc cu dovezi, cdci sunt niqte martori vrednici ai adevdrului, maipresus de orice dovadi. Cele ce s-au intdmplat, insd, sau se int6mpld giacum, silesc pe oriqicine sd fie de acord cu cele grdite de ei. Chiar 9inumai pentru minunile pe care le-au sivdrqit, ei pot fi socotifi drep11atunci cAnd au sldvit pe Ficitorul tuhror, Dumnezeu gi Tatil gi au vestitpe Hristos, care avea si vini. de la El gi Care avea si fie Fiul Lui" (Cap.Vil, P.S.B., vol. 2, p. 99-100).

Acesta a fost momentul convertirii sale la cregtinism, mo-mcntul de la care a fi filosof - pentru Sfhntul Iustin - insemna ali cregtin, pentru cd invdldtura cregtind era "singura filosof,re si-gur[ $i aducdtoare de folos".

Dupd convertire, el devine unul dintre cei mai insemna{itttisionari cregtini, predicAnd "cuvintul lui Dumnezeu in hainl deflkrsof' gi apdrdnd adevdrurile de credin!6 in scrierile sale. Cdld-Ittrcatc ca profesor itinerant promovAnd valorile morale ale noiitrvilf[turi - a lui Hristos - mistuit de dragostea pentru frumu-l6fen acestei viefi.

Sosegte la Roma in timpul lui Antonin Piul (138-161) 9i infi-Inlertzii o gcoa16, unde are, printre al1ii, ca elev, pe Tafian Asi-ffanul, care ajunge el insuqi un apologet important al timpului.Ntr r*c cunoaqte cu exactitate caracterul acestei gcoli, ins5, dinItnHttrrntele pe care le furnizeaz\ el prefectului lunius Rusticus,h lirnpul procesului, presupunem cd elementele ei principaleilgu entcheza biblicd gi instruirea in invSfdturile fundamentalelle crcgtinismului: Sfhnta Treime, intruparea Domnului, Sfinteleftlnc, rnlintuirea etc. Era o gcoald in genul celei catehetice infi-ln;ate rle Panten (sau predecesorii sdi) la Alexandria. SfhntullH:tlrr Martirul gi Filosoful o dorea o adevdrat|"vatrd a cred-F*sl" $i focul in care cregtinismul incepea sd filosofeze, ftrd aplede ccva din "temperatura credinfei sale". De aici trimite el

APOLOGETI GRECI

SFANTUL IUSTIN MARTTRULFILOSOFUL

(t 16s)

38 Arhid. Prof. Univ, Dr. Constantin Voicu - Preot Conf, Ilniv. Dn Nicu Dumitraqcu

celebrele sale apologiiinfavoarea cregtinilor cAtre impirat, senatgi poporul roman. Datoritd activitdlii sale pe plan catehetic qi mi-sionar, intrd in conflict cu filosoful cinic, Crescens, pe care il ca-racterizeazd ca imoral, ignorant qi irafional. Sfhntul Iustin il ridi-ctilizeazd" - intr-o dezbatere publici - pe acest fanfaron care, deginu qtia aproape nimic despre creqtini, ii acuza de ateism qi nele-giuri greu de imaginat. infrAnt, Crescens il denunld autoritetilorci nu jertfeqte zellor gi, prin ufinare, nesocoteqte porunca ?m-piratului. Dupd o judecatd sumard, in conformitate cu proceduraobignuitd, in care cel acuzat este somat si aduci inchinare zellorpdg6ni, Sfhntul Iustin refuzd. Cu aceastd ocazie expune doctrinagi invdfdtura pe care o profesa in gcoala sa gi este condamnat,impreund cu alli prieteni ai sdi, la biciuire gi moarte. Sentinfa afost executatd in anul 165, sub domnia lui Marcu Aureliu.Biserica Ortodoxd il prdznuieqte la I iunie, iar cea catolicd ,la 14aprilie.

Opera

Sffintul Iustin a fost un scriitor fecund. ldsdnd in urma salucrdri deosebit de importante pentru cunoaqterea problemelor cucare se confrunta cregtinismul in prima perioadd a existenfei sale.Spirit cultivat, stdpAn pe mijloace diverse de expresie, profund inanalizd, gi inzestrat polemist, reugeqte sd creeze o punte de lega-turd intre cugetarea rafionalist-p[gdn[ elenicd qi invdfdtura nouirrevelatd a lui llristos, ce se "scuturase" de aga-zisa titulaturd dc"variantd iudaicd".

Existd incd o vie controversd in lumea cercetdtorilor in lesd-turd cu autenticitatea multora dintre scrierile sale.

Principalele titluri

L Prima Apologie, datdnd din perioada anilor 150-15.5.adresatd imp5ratului Antonin Piul, fiiior sdi, Verus gi Lucius, Sc:natului gi Poporului roman, este o lucrare ampld, in 68 de capi

Patrologie - manual pentru seminariile teologice

tole, al cdrei obiect - apdrarea cregtinilor in fala judecdfii ne-drepte la care erau supuqi din partea pdgAnilor -, precizat de autorin introducere, ii anunld conlinutul:

"...dac6 veniri acum la voi, venim nu ca sd vi linguqim, printr-aceastd scriere a noastrd gi nici din simpla pldcere de a vd vorbi, ci venimca sd vd cerem sd facefi judecatd in conformitate cu raliunea cea dreaptdgi aga cum se obiqnuiegte atunci cAnd este vorba despre o cercetare, iarnu ca - ldsdndu-v[ st[pdnili de vreo prejudecatd 9i nici de complezenfdfa{[ de cei superstiliogi, sau din vreo pornire lipsitd de rafiune, sau dinfaima cea rea care s-a creat de mai multd vreme in jurul nostru-si aducelivreo hotdr6re care sd fie impotriva voastrd" (Cap. II, PS.B., vol. 2, p. 26).

Dacd in prima parte a lucrdrii sale autorul infbligeazd acu-aclc aduse cregtinilor gi netemeinicia 1or, invocdnd, inspirat, ca-r00teru1 cu totul nou al moralei Bisericii lui Hristos, tn cea de-aeloua (cea mai densd) expune, in detaliu, credinfa, viafa, cultul 9ilainele cre$tine. Vorbegte despre crearea lumii de c6tre Dum-

lleacu, dumnezeirea lui Hristos, ca implinire a profeliilor Vechiu-

lui Tcstament, moarte gi nemurirea sufletelor, invierea morfilor,gproape toate fiind prczentate "in oglind[" cu invdfdturapdgdnd. Ca

do pild6, atunci cdnd face o analogie intre Iisus Hristos gi fiii zeilor:

"...totri scriitorii numesc pe Dumnezeu Pirintele oamenilor 9i alzoilor. Iar dacd in chip deosebit, pe l6ngd na$terea Lui (Hristos) comun6,noi spunem cd El S-a ndscut din Dumnezeu, ca Cuvdnt al lui Dum-nezeu...lucrul acesta este ceva comun gilui Hermes, pe care voi il numilicrrvAntul gi mesagerul lui Dumnezeu. Dacd va obiecta cineva cd El a fostrllstignit, gi lucrul acesta este comun fiilor lui Zeus... care au avut, dupivoi de pitimit... Iar dacd spunem ci S-a ndscut dintr-o Fecioard 9i lucrulnccsta sd fie pentru voi ceva comun cu Perseu (fiul lui Zeus)"(Cap. XXII,

:t l lSa., vol.2, p. 40).

r' Apologia are un caracter strict juridic qi apologetic, ini 3hfuntr sub aspect compozigional qi literar, nu se constituie in-

r.*$'p (:tpodoper[. Prin bogdfia materialului folosit (o imbinare de

,l Slenrcrrtc de filosofie, istorie, mitologie gi demonologie) opera' Fpreeirrtil o mdrturie a relaliilor incordate dintre autoritd{i gi Bi-

!€flur crcqtind la jumdtatea veacului al doilea.

39

40 Arhid. PrLf, IJniv. Dn Constantin Voicu ' Preot Conf. Univ, Dr. Nicu Dumitragcu

2. A doua Apologie, mult mai scurtd (15 capitole) este soco-titd, in general, un fel de apendice al celei dintii. Dupd ce expune"procedura tribunalului de la Roma cu privire la creqtini", in-

cearcd sd rdspundd la mai multe intrebdri care vizau diverse pro-

bleme legatede viafa "imitatorilor" lui Hristos, ca de pild6: nu-

mele lui -Dumnezeu;

de Tatd, Creator, Domn qi StdpAn, cele ale

Fiului; de Hristos qi Iisus, sinuciderea 9i neconcordanfa ei cu mo-

ralitatea gi dorinla de mantuire a cregtinilor. De asemenea este

prezentatd qi viziunea potrivit cdreia va suferi moarte martiric6,

datoritd denunfurilor flcute de dugmanii sdi qi, in special celor

Iacute de Crescens. Apologia statornicegte ideea superioritaliiinvSldturii cregtine fa!6 de orice alt6 invd![tur6 9i se incheie apo-

teotic printr-o declaralie care atest6 mAndria Sfhntului Iustin c6

apa4ine Bisericii lui Hristos. El indeamnd pe cei ce judecd pe

ciesiini sd incerce sd le perceapi doctrina gi practicile cultice in

adevdratul lor spirit:

"Mdrturisesc, sus gi tare, cd sdnt creqtin 9i dorind 9i luptandu-mi dintoate puterile sd mi ardt astfel...Dacd voi veli sancliona aceasti scriere, noi

o vom face cunoscutd tuturor, pentru ca toli, de va fi cu putin{5, sa-qi schimbe

atitudinea lor fali de noi. Pentru aceasta noi am alcdtuit aceasti scriere.

Judecdnd dupd judecata sdndtoasd, invdldhna noashd nu este o invdlaturd

reprobabila, ii este superioard oricdreifilosofii omenesri. cel pufinea valo-

reazi mult mai mult decdt ceea ce au scris Sotades, Philaenis, Archestrate,

Epicur qi ceilalti poeli..;'(Cap. XIL XV PS.B., vol. 2, p' 87-88)'

3. Diatogul cu iudeul Trifon, cea mai intinsd dintre toate

operele Sfhntului Iustin Martirul gi Filosoful, are I42 de capitolegi incearcd sd precizeze raporturile dintre creqtinism 9i iudaism.

Menlionim o interesantd autobiografre a autorului, in prima

parte aldturi de chestiunile fundamentale ale cregtinismului, tra-

iate aici intr-o manierd personald, ce nu le altercazdin nici un fel

semnificafia qi importanfa, in ciuda unei organizdri 9i compozigii

sistematice, sub nivelul confinutului.Not[m gi alte lucrdri ale Sfdntului Pdrinte, ca de pildd: Cu-

vdnt cdtre Greci, Combatere (avand acelaqi destinatar), Despre

monarhia lui Dumnezeu, Psalmistul gi Despre Suflet'

Elemente de tnvdldturd'

Sfhntul lustinMartirulgiFi losofulafostunuldintreceimaitnzestrali autori cregtini ai veacului.al-Il-lea. Extrem de preocu-

;;i ;. soarta cregtinilor qi de evolulia inv6lSturii lor intr-un con-

ir*t a.to. prielnic, reuieqte sd surprindd, poate cel mai bine'

*p"*f dintre filosofia ilenicd pdgdnd gi cugetarea creqtin6'

Ct iu,. dacd ralionamentele sale nui-au incadrat intr-un sistem de

gi;dir.-"rtodo", ele se constituie intr-un document de neprefuit

[n ...u ce priveqte cunoaqterea raportului dintre pdgdnism qi

ar.i,i"it*,.rnul dintre cele mai apropiate adev'rului istoric'

PrinciPalele sale ideiz

- Dumnezel este unic, imaterial, veqnic ' cauza primordialI a

tntregii existenfe, transcendent, nu poate fi cunoscut pe cale

gbi$nuit6, n-are nevoie sd I se aduc[ ofrande materiale' ci doar

fUg6ciune de slavd gi mullumire:..Dumnezeu este aceea ce este, intotdeauna acelagi 9i care este in

acelaqi fe l ;Elestecauzaf i infei tuturorcelor la l te(DialogulcuiudeulTlifun,III,PS.B., vol' 2, p' 95'96)' Dumnezeu poate fi inleles numai cu

tnintea (Ibidem,CXXVfi, p' 242)niciAvraam' nici Isaac' nici lacov' nici

vreun altul dintre oameni nu a v6zut pe Tatdl. El nu are trebuinld de jertfe

r r0ngeroase, de libaliuni qi de tdmdieri, noi il l6uddm' pe cdt ne sti in

putlnfd cu cuvinte d" *gatit'n" 9i de mulfumitt' (Apologia tntdia' flII'

I lS.B', vol. 2'P.33)'

- Sfdnta Treime este bine reprezentatd in opera autoruluj

u. Tatdl a ndscut pe Cuvdntul sau Logosul inainte de a fi-lumea.

Logosul, piul San intpPat, este finstrumeltul" flil

€ Tut[], sursa gi cavzatuturor, iqi desdvarqeqte actul creatiel'

gite Primul ndscut al Tatdlui, dar qi Unul ndscut ' adorat tn al

u rdnd.liflrntul Duh sau Duhul profetic vine dup6 Fiul 9i este ado-

tn ul treilea rdnd. Sfdntul Iustin este subordinalianist, {g are

fltul ctI, deqi - in vremea aceea - incd nu se discuta problema

42 Arhid. Prof. Univ. Dn Constantin Voicu'Preot Conf. Uniu Dn Nicu Dumilraqcu

persoanelor trinitare, reugeqte, in buni mdsur6, sd articuleze oinvdliturd care o pref,tgura.

- Dumnezeu a creat lumea dintr-o materie inform6, desprecare nu ne spune dac[ este vegnicd sau nu, dar afirmd cd a fostprelucratd, ceea ce implicd ideea preexistenfei ei fal6 de actulcreafiei, care a avut loc duminica:

"...Dumnezeu a creat, la inceput, din materia lipsitd deformd,Ioate,pentru oameni; ...in ziua soarelui ne adundm cu tofii laolaltd, deoareceaceasta este prima zi tn care Dumnezeu, schimbdnd intunericul 9i mate-ria,a creat lumea, iar lisus Hristos Mdntuitorul nostru, in aceeaqi zi a

inviat din mo$i;'(Ibidem, X Si LXVII, p' 31 9i 7l).

- ingerii au o anumiti corporalitate gi se hrdnesc cu mand. Eisunt responsabili pentru existenfa demonilor care ar fi ap[rut -potrivit Sflntului Iustin - in urma impreundrii lor cu femei muri-toare.

- Sufletele oamenilor au $i ele o aqa-zisd corporalitate, nusunt nemuritoare prin fiinfa lor, ci sunt create qi nemuritoare prinvointa lui Dumnezeu. Ele nu sunt, agadar, nemuritore prin eleinsele, ci prin participarealavrala divind.

Sfdntul Iustin dezvolt[ o interesanti teorie despre suflete, alecdrei influente sunt evidente, c[ut6nd sd descopere originea, na-tura gi perspectiva acestora. Exemplificdm cAteva dintre cele maiinteresante considerafii ale sale asupra acestei probleme:

"...sau sufletul este viali, sau el are viaf6. Dacd este viafd, atunci e I

ar trebui si faci pe altcineva si trdiascS, iar nu pe sine insuqi, dupd cuntgi migcarea face sd se migte un alt lucru, iar nu pe sine insdqi. Faptul cri

sufletul triiegte, nimeni n-ar putea tdgddui. Dac[ trdie$te, insd, el trdieqlcnu pentru cd este viaf6, ci pentru cd se impirtdqeqte din viafl 9i, ceea c('

se impdrtSgegte din ceva este cu totul altceva decdt aceea din care se

impbrtiqeqte. Sufletul se impdrt5geqte din viafd, pentru cd Dumnezcrrvoiegte ca el sd trliasc[. $i, ca atare, sufletul nu se va mai impdrtdgi dirr

viald, cand Dumnezeu va voi ca sufletul sd nu mai h[iascd. Cdci sufletrrl

nu h5iegte prin el insuqi, cum frdiegte Dumnezeu" (Dialogul..', VI, p. 9')1

- Dintre Sfintele Taine, Sfhntul Iustin vorbeqte doat de: Bott':qi Euharistie.

Pttrologie - manual pentru seminariile teologice

Botezul, sau renagterea spirituald se administra celor care mdr-turiseau adevdrurile de credinld gi se hotdrau sd trdiascd conformacestor precepte, postind gi rugdndu-se pentru iertarea pdcatelorr6vdrqite pdnd atunci. El se s[vdrgea in numele Sfintei Treimi, sauorai exact "in numele Pirintelui tuturor gi Stdpdnului Dumnezeu;i al Mdntuitorului nostru Iisus Hristos gi al Sffintului Duh".

Euharistia are caracter de jertfi gi constituie hrana celarosre cred in invdfitura lui Hristos gi au fost botezafi in prealabiltpre iertarea pdcatelor lor qi spre dobdndirea vielii celei nemuri-bare. Pdinea gi vinul se preschimbd prin rugdciune in cadrul8fintei Liturghii in Trupul gi Sdngele Domnului.

- In ceea ce privegte mdntuirea, remarcdm faptul cd SfhntulIUatin, ca gi alli autori contemporani, este milenarist.

*+:F

* Sfhntul Iustin Martirul gi Filosoful a fost una dintre marilelitd1i ale Bisericii cregtine din veacul al doilea. Fire sen-

gi profundd, cdutdtor neobosit al adev[rului, s-a simlitde-a lungul timpului, de mai multe sisteme filosofice, care,

fltrtrl, l-au dezam6,git, singura invdldturd cu adev[rat folosi-qi sigurd fiind cregtinismul. Filosofii 9i preofii religiilor

nu reu$eau s[ "intrezireasce" decdt adevdruri parfiale, pe

43

lnv6!5tura lui Hristos era "cdl6uza" reald spre Adevdrul, intrucdt Hristos era insugi Adevdrul.

Dogi i se pot aduce o serie de invinuiri conceptelor sale, une-devinte sau chiar eretice" in mai toate ariile de interes teolo-gurn ar fi doctrina despre subordinalianismul treimic, mate-

ingerilor, sau a sufletelor, hiliasmul etc., nu trebuie sdctl n reugit sd demonstreze superioritatea creqtinismului ineu nrarile filosofii pdgdne ale lumii. Folosind terminologiar nnumite rafionamente ale acestora (influenfele platonice

ln alhra oricdrei indoieli), a alcdtuit o doctrind cregtihd via-la oottcordanli cu "performanfele" gi "erorile" aceltri timp.

44 Arhid ProJi, Uniu Dn Constantin Voicu - Preot Conf, Univ, Dn Nicu Dumitrarcu

Sfbntul Iustin Martirul gi Filosoful reugit si creeze o puntesolidi intre filosofia plgdnd 9i cregtinism, cea dintdi fiind pusd inslujba dezvoltlrii gi perfecfiondrii celei din urmd.

A fost un mare apologet qi totodatd un mare misionar.

Bib lio graJie s ele ctiv d

TRADUCERI iN LIMBA ROMANA:ApoLoGrA ittrAu iN rtro.tREA cRE$TrNrLoR C,rTRE

ANTONINUS PruS, traducere, introducere, note gi indici de Pr. Prof.Olimp N. CACruLA, ?n volumul: Apologeli de timbd greacd, colecliaPdrinli Si Scriitori BisericeSti, vol.2, EIBMBOR, Bucuregti, 1930, p.5-7 5 ; Edilia a II-a, Bucureqti, 1997, p.7 -32 (introducere), qi p. 33- I 00(traducere); APOLOGLA A DOUA iN rlvO,q,nn.A CRE$TINILORGifRE SENATUL ROMAN), traducere gi note de Pr. Prof. Olimp N.CACIULA, in vol. Apologeli de timbd greacd, coleclia Pdrinyi SiScriitori Bisericeqti, vol. 2, EIBMBOR, Bucureqti, 1980, p. 75-86;Edifia aII-a, 1997, p. 101-116; DIALOGUL CU IUDEUL TMFON,traducere gi note de Pr. Prof. Olimp CACIULA, in vol. Apologeyi delimbd greacd, coleclia Pdrinli Si Scriitori BisericeSti, vol.2, EIBMBOR,Bucuregti, 1980, p. 89-226; Edilia aII-a, Bucuregti, 7997,p.ll7-341(traducerea) 9i p. 343-352 (indici).

STUDII:ln Hmba romffni: BLINEA, Pr.Prof. Ion, Convertirea Sfdntului

Iustin Martirul Si Filosoful in volumul sdu: Din galeria marilor con-vertili-Medalioane, Cluj-Napoca, Presa universitar[ clujean6, Co-leclia Bibliotheca Theologica, rr.611998, p. 103-ll1; COMAN, Ioan,G., Teoria Logosului fn Apologiile Sfdntului lustin Martirul Si Filo-soful, Imprimeria Nafional5, Bucuregti, 1942; COMAN, Pr.Prof.Dr.Ioan G., Patrologie, EIBMBOR, Bucuregti, 1956, p. 50-54; IDEM,Elemente de antropologie in operele S/hntului Iustin Martirul SiFilosoful, in O., nr. 3/1968, p. 378-394; IDEM, Patrologie, EIBM-BOR, Bucureqti, 1984, vol.I, p. 263-312; DEMETRESCU, Dr. Dra-gomir, SJdntul lustin Martirul Si Filosoful Si critica teologilor protes-tanli, in B.O.R., nr. I0l 1892-1 893, p. 961-97 4, nr. 1/1 893- I 894, p. 66-81; DUMITRA$CU, Preot Nicu, Crealia tn opera Sfdntului IustinMartirul Si Filosoful, in A.B., nr.l-311994, p. 63-85;DUMITRA$CU,

Pr.Lect.Dr. Nicu, conc eplia despre sufletul uman al lui Hristos tnprimele veacuri creStine, in R.T., nr- 311999, p. 61-98 (Iustin Martirul,'p.63);MOCANU, M., Sfdntul lustin Martirul si Filosoful' Dorilla de

a cuntoa$te adevdrul, in M.M.S., nr.4-611984,p-399-401; POP€SCU,M,Iustin Martirul si ideile sale antropomorfice, in B.O'R', nr'711896-1897, p. 627-638; RAUUpBRNU, I., Conceplia Sfdntului IustinMarttril si Filosffil despre suJlet, in S.T., nr. 7-811958, p. 403-423;sToIcA, Pr. Magistr. simeon, Liturghia crestind in secolul II descrisdde Sfdntul lustin Martirul Si Fitosoful, tn raport cu liturghta ortodoxdde istdzi, in O., nr. 111960,p.73-93;TODORAN, Pr.Lect.Dr' Simion,Sfdntut lustin Martirul Si Filosoful exeget aI prezenlei lui Mesia inL"g"o lui Moise qi la Proorocii Vechiului Testament, in C'O', nr'l-211998, p. 11-33.

in limbi striine: BARNARD, L., Justin Martyr: his life andthought, London, 1966; CHADWICK, H' Justin Martyr 's defense ofChritiantty, Manchester, 1965; IDEM, Early Christian thought andlhe classical tradition: studies in Justin, Clement and Origen, Oxford,1984; OSBORN, E.F., Justyn Martyr Ttibingen, 1973; STORY' C'I.K',The nature of tntth in "The gospel of truth" in the writings of Justin

Martyr: a stidy of the pattern of orthodoxy in the middle of the secondchristian century, Leiden, 1970; WIDDICOMBE, P., The Fatherhood ofGod in the thought of Justin Martyr Origen and Athanasius, Oxford,I992.

TEOFIL AL ANTIOHIEI(c.130 - f 18s)

Elemente biograiice

Teofil s-a ndscut, dupd toate probabilitdfile, in Siria, in apro-picrea celor doud mari fluvii, Tigru qi Eufrat, despre care spunei[ "sunt vecine cu regiunile noastre", din pdrinfi p[g6ni, in jurul

Bnului 130. Sursa cea mai importantd pentru studiul nostru ilreprezintd principala sa cper6, Cdtre Autolic, dupd unii singuraBUtcnticd, dupd allii singura care a supraviefuit.

Se pare cd, Teofil a studiat retorica intr-una din gcplile in-Femnate ale timpului. Convertirca la creqtinism a venit in urma

citirii Sfintei Scripturi $], *.?i ales, a profbgilor. Faptul ci ceea ceauproorocit acegtia s-a implinit in timp, r-au deterii;;. Teofilsd creadd cd ce "cduta suheful sru, adicd pe Dumnezeur nevd-zut gi desivdrgit, rdsplata dupd moarte qi invie."u^*J{ior,,, ,.gdsegte in cregtinism. Intererunt "st"

c6 - potrivit aceleiagilucrdri -, autorul nostru a urmat un frogru* de pregrtire moraldinainte de convertre:..Iar dacl t-Tli1 ,Arat[_mi pe Dumnezeul tdu!,, afunci ifi voi spu_ne qi eu: .Arati_mi o.Tll {n tiri qi_ii'vor ardta gi eu pe Dumnezeulmeu!'' Arati-mi cd ochii sufletului tau

"aa gi cd urechile inimii tale aud!Dupd cum cei care prive."

"u o.t ii1-purui inlereg cere ce se petrec inviald gi pe pdm'nt gi fa*otodard;;;;;;;. intre rumind qi intunenc, inrrealb gi negru, intre ur6t li fr",,'or, iroa armonios gi nearmonios, intremdsurat 9i nemdlo,r,ii,,rif t,rui, jiTi jl:Tis".,*#o,l"HuJ.Hffi g:",f H,"J#:nezeu este vdzut de cei

9e g,ot $! vadd, dacd,au deschigi ochii sufletului,,(Cdtre Autolic, Cartea intiia, I,ff, pSi.,'*f . 2, p. 2g2_2g3).Dupd informagiile pe care le avem la Eusebiu de cezareea,Teofil a a]uns episcop ul Antiohi.i ffirur anului 169, urm'ndu-iin scaun lui Eros.ca ierarh, el a fost preocupat in special de zidirea sufleteascd giinstruirea credinciogilor prin;"-;;; Ia Sfhnta Scripturd. prin

cuv'ntdrile catehetice linute noilor convertili a combdtut ereziilevremii' A pistorit o6n5^dun5 moartea impdratului Marc Aureliu,int'mplatd in anul ito. i"..ott*rinE, au,u morfii sale trebuie age-zata' dupd opinia celor mai mulli cercetdto.i, in jurul anului rg5.

Opera

Teofil a scris mult, insd Ia noi nu a ajuns dec6t o singuraluerare, cdtre Autoric,. celelalte, u,,'l*i,. de Eusebiu de ceza-reea sau Ieronim, ca de pildd: Contra lui Marcion, Ca*1f-"it"lrn_tice, comentarii ta Eianghetii qi la proverbere lui'soio"*on,Despre istorie, Contra.lu.i"Her*ig"n, s_au pierdut qi nimeni nule poate garanta autenticitatea.

cdtre Autolic este o lucrare in trei cdrfi, alcdtuite probabil intrei perioade diferite, dar formdnd un ansamblu, du caracterapologetic ai par,tial istoric.

In cartea tntdi, dialogul cu Autolic, un pdgAn invdfat, de_monstreazd existenla "Dumnezeului creqtin invrziuit gi perfectqrin analogie cu sufletul". Dumnezeu este transcendent,dep5geqte orice posibilitate de cunoagtere, se descoperd doar prinprovidenfd gi lucrare:

"Despre chipul rui Dumnezeu nu se poate vorbi; chipul Lui nu sepoate explica. cu ochii trupegti nu poate fi vdzutchipul t.ii b.r*rr"""u.In slavd, este {Erd de hotar; in mireiie, de neinfeles; inindltirne, mai pre-sus de pricepere; in putere, neegalai; in infelepciune, f'r6 de ur*anur";in bundtate, de neajuns; in facerea de bine, _ui pr"rus de cuvdnt...Dupdcum in om nu se vede sufleful, cd este nevdzut pentru oameni, dar prinmigcarea trupului se inferege ci este in om sufletjtot aga 9r nuio.r"r"u nuse poate vedea cu ochii omenegti, dar se vede din puitor"o iui in grqasi din lucrurile Lui,' (Ibidem,III 9i V, p.2g3_2g\.Trateazd, de asemenea, despre numele de creStin qi invierea

moryilor, in chip analogic.rn cartea a doua Teofir face o criticd severd idolatriei, poe-

filor gi filosofilor gre^ci, criticdnd mitologia pdgan[ .ar"iuii oprrn.ningura gi adev6rata invdfdturd, ."u .."giini vlstita J" p.""-.i.

cartea a treia ?ncepe gi se termind cu un argument dezvoltatnl autorului in favoarea vechimii cregtinismulii, conterlta o.A.utolic- cuprinsul lucrdrii este reprezentat de r..ping...u

- i"uru_

fiiloraduse creqtinilor de c[tre pegani, ca de pildd, uinlrofoiugiu,{csfr1ul, adulterul, incestul etc., }apte ruginbase specificl, mairlegrabS, acuzatorilor.

Nu gtim dacd Autolic a fost convins de Teofil in ceea ce pri-vegte justef eapozigieilui doctrinare gi mclrale deoarece, inflnal,el ii recomandr filosofului pdg6n s[ citeascd Sfintele sciipturi car.fl-i fie "sfetnic ai arvund pentru adevdr". Dacd linem ,.i*u a.lirptul cd lucrarea episcopurui Antiohiei a convins pe mulli sd sehdrepte cdtre Hristos qi, totodatd, cd insuqi partenerul lui de oia-I,g ?i solicitase foarte mulre ldmuriri in tegitura * *iGa t*s-

':ind, am putea crede cd "insistenla" gi elocvenfa autorului nostrugi-au atins {inta.

Elemente de tnvdldturd

Teofil a fost un scriitor profund, capabil sd rdspundd in ra-lionamenle, aparcntsimple, la probleme de mare valoare teologicd.De aceea, dincolo de a fi un apologet, el a fost gi un cugetdtorcregtin fecund, a cdrui contribufie, este extrem de apreciatd istdni.

cdteva dintre ideile doctrinare, cele mai semnificative, careau reprezentat elemente fundamentale pentru sistemul de gdndireortodox sunt:

- Cdrlile Sfintei Scripturi sunt inspirate.- Lumea cu tot ceea ce este in ea afost creatd de Dumnezeu

din nimic:

"Puterea lui Dumnezeu, insd, in aceea se arati cdface ce vrea dincele-ce nu existd, preatm a da suflet gi migcare nu este iu putinfd artcui-va dec6t numai lui Dumnezeu. Omul poate face o statuie, iu. nrr-i pout"da statuii, fdcute de el, cuvAnt, suflare sau Simlire. Dumnezeu, ins6,posedd ceva mai mult decdt un meseriag; este creatorul vorbirii. suflrriisau simfirii. Dupd cum in toate acestea Dumnezeu este mai puternicdec6t omul, tot a$a cdnd e vorba de a crea gi de a face din nimic tiate cdtesunt, qi de a face cdte voiegte gi cum le voieqte', (Ibidem, Cartea a II_a,IY, p. 295).

- Dumnezeu este incognoscibil prin fiinla Sa, insd poate ficunoscut prin lucrdri Si providenld.

- - FoloseSte pentru prima oard termenul Tptag pentru a

desemna sfdnta Treime. Este adevdrat cd persoaneli ireimice -in conceplia sa - sunt: Thtdl, Fiul (sau cuiantut Lui) si inletep-ciunea (ca apelativ pentru Duhul sfdnt), insd sunt de remarcatatdt distinclia, cdt Si terminologia propusd.

- Aratd cd numele de creStin vine de la verbul grecesc ypico,care tnseamnd a unge:

"...de asta ne numim noi cregtini pentru cd suntem ungi.cu uleiul ruiDumnezeu..." (Ibidem, XV, p. 307).

Patrologie - manual pentru seminariile teologice

- Afirmd existenla liberului arbitru.- Omul nu este nici muritor nici nemuritor (!), ci doar capa-

bil sd ajungd Ia una dintre aceste stdri prin hotdrdrea sa.- Demonstreazd, pe baza unor calcule precise (utiliz6nd chiar

crono grafiile gi istorio gr afra p 6gAnd) v e c him e a c drli I o r Ve c hiuluiTbstament fald de "inceputurile culturii greceSti" vechimea giimportanfa cregtinismului care provine istoricegte din spirituali-tatea acestora "corelati gi completatd de Mdntuitorul gi deBiserica ce-L continud".

- Biserica "este comparatd cu o insuld bdtutd de furtunapdcatelor".

***

Teofil rdm0ne in istoria cregtinismului ca un autor talentat girensibil, cu un stil propriu, elegaht gi direct. Opera sa nu estedoar o apologie, menitd sd demonteze gi sd demonstreze nete-meinicia acuzelor aduse cregtinilor de cdtre pdg6ni, ci gi o sursdde inspiralie pentru contemporani gi urmagi in elaborarea trata-tolor de doctrind, in special asupra anumitor probleme teologice,Ca de pildd: cosmologia, antropologia, Sfdnta Treime, liberulcrbitru, invierea morlilor etc., unde s-a dovedit a fi foarte bineInformat. Unii l-au ponegrit penku stilul, ra{ionamentele gi voca-bularul sdu, considerdndu-l superficial gi lipsit de originalitate,alfii l-au elogiat, spunAnd cd este un scriitor "de o mare culturdgi agerime ...clar gi ugor de infeles... frrd emfazd...fird insi sderufe contribulia spirituald a cititorului. . .".

B I B LI O G R./I F IE S E LE C TIVI

TRADUCERI iN LIMBA NOVTANA:C,{TRE AUT)LIC - ApoLoGIE iu rnu C,{RTI, traducere gi

:tudiu introductiv (p. 3-25) de $t. G. BRADI$TEANU, in lucrareaeilre Autolic (Ad Autolicum). Apologie tn trei cdrli de Teofil alAntiohiei, tezd pentru licenli, Bucureqti, Editura "Universa15", 1906,p, 25-101. CATRE AUTOLIC, traducere, introducere, note qiindici de

49

l - PAlltoLoctE

5O ArHd.Prrl Artu D^ C

Pr. Dumitru FECIORU, in Apologeli de timbd greacd, coleclia pdrinli$i Scriitori BisericeSti, vol.2, EIBMBOR, Bucuieqti, 19g0, p'.267_365.Edilia a II-a, Bucuregti, 1997, p.355-372 (introducere), p.3n_a65(traducere), p. 466-482 (indici).

STUDII:in limba romf,ni: ANGHELESCU, Gheorghe F., Teofil: crealia

"Ex nihilo" afirmatd, in volumul: Timp Si diniolo de tiip, EdituraUniversitilii din Bucuresti,1997,p.29; COMAN, pr.prof.Di. Ioan G.,Patrologie, EIBMBOR, Bucuregti, 1956, p.57-5g; IDEM, patrologie,EIBMBOR, Bucureqti, 1984, vol.I, p.336-345; ENACEANU, Aich.Ghenadie, Sfdntul kofil al Antiohiei, in studiul: pdrintii Secoiutui II_III, in B.O.R., nr.9lt877-1879, p. 524-527; IORDAiHESCU, preotcicerone, Istoria vechii literaturi crestine, ferec & caminschi. Iasi.19-34,parteal,p.92-96; Edilia aII-a, Editura Moldova, vol. l, p gr-96; LosSKl Vladimia sfdntut Teofil al Antiohiei, in vorumur irid"rnolui Dumneze4 in romanegte de Maria cornelia oRos, Editura Deisis,cal. Dogmatica, Sibfu, 1995, p.23-25; TIMU$, Dr. Gherasim, Epis_copul Argegului, Teofil al Antiohiei, in Diclionar aghiografic cuprin-zd_ryd pe scurt vielile sfin|iloa Bucureqti, Tipografia Ca4ito.-ulr"ricegti,1898; p. 822-824.

In limbi strline: GRANI R.M., Scripture Rethoric andU:I:g!":f Theophilus, in "Vigilae Christianaen, I3(I959), p.33_45;ZEEGERS,Van der Vorst, La cr4ation de l,homme chez' ih\ophlted'Antioche, in "Vigilae Christianae", 30(Ig7 6), p. 25g-267 .

VAPOLOGETI LATINI

(c" 160 -I 240)

TERTULIAN

Elemente biografice

Tertulian a fost una dintre cele mai proeminente figuri alevechii literaturi cregtine africane. S-a ndscut in Cartagina, pro-babil in jurul anului 160, intr-o familie p[gdnd. Tatdl lui era cen-turion in armata imperial5. A avut o tinerefe zbuciumatd, desprecnre nu-gi aduce aminte cu mare pl5cere. Se pare, de asemenea,c[ n-a fost strdin nici de misterele lui Mitra. Cu toate acestea,e$tc cunoscut faptul c5, fiind inzestrat cu calitdli deosebite, gi-alnsupit o culturd solidd 9i extrem de variat6. A studiat limbile cla-tice, greaca gi latina, filosofia, retorica, literatura, medicina gidrcptul. Se spune chiar cd ar fi funclionat o vreme ca avocat, uniigercetitori identificdndu-l cu un faimos jurist din veacul al Il-lea,purtAnd acelaqi nume.

Convertirea sa la cregtinism se datoreazd,, in mare parte, vie-fli curate gi eroismului f6rd margini al martirilor contemporanilui. Atdt de impresionant a fost de claritatea,puterea gi, mai ales,iltorala noii invd!5turi cu care intrase in contact incdt a devenit,fuarte cur0nd, unul dintre cei mai aprigi susfin[tori ai cregtinilorIn fhp prigoanei pdgdne ce se intindea ca o negurd a mor{ii gi alnf unericului de la un capdt al imperiului la celdlalt. Cunogtinlelev6titc, dob6ndite in perioada pregdtirii sale elementare, le pune,In totalitate, in sprijinul afirmdrii valorilor invdfdturii cregtine ce

Arhid Prof, Ilniu Dn Constantin Voicu'Preot

c6uta sd-qi defineasca terminologia 9i conceptele. Este un adver-

sar al practicilor pigane, qi un stdlp de n6dejde al Bisericii sale

impotriva vechilor tadilii iudaice, precum qi a celor mai noi

incercdri de sublimare a adevSrurilor creqtine, unele dintre ele

imbrdcdnd haina eretic6. Din nefericire, datoritd rigorismului sdu

moral exagerat, sub influenfa unor clerici, cade in cealaltd

extrem6. Tiece formal in secta montanistd in anul 213, unde, deqi

criticS ortodoxia - in special pe reprezentanlii acesteia -, nu se

angreneazl..in toate aberaliile acestei erezi|", ci urmeaza doar,.rilorismul ei moral qi iluminismul pnevmatic in legdturd cu lu-

.r..u Sfbntului Duh". Dezamdgit, probabil, de noua sa apar-

tenenfd religioasd, igi creazd, in final, propria sa sectd, numitl a,.tertrilianiqtllor", grupare readusS, cu ugurin!6, in sanul Bisericii

Ortodoxe, maitdrziu, de Fericitul Augustin'

Nu se cunoaqte cu exactitate nici locul qi nici timpul morlii

sale. Pe baza unor informalii furnizate de Fericitul Ieronim se

pare cd a trdit pdnd in iurul anului 240'

Se gtie sigur, ci el a reprezentatprincipala sursd de inspiralie

(giunmodegpentruSftntulCipr iancarei iapreciaoperele.Aceasta a determinat pe unii teologi s6 creada c6 Tertulian ar f,r

revenit in Biserica ortodoxa spre sfhrqitul viefii, intrucat este de

neinleles cum un eretic ar fi fost atit de preluit de un autor de

talia Sfhntului ciprian, care nu face niciodata vreo menliune in

acest sens.

Opera

Se cunosc 38 de cdrfi, dintre care 7 sunt pierdute' Cuprinsul

lor poate fi impdr,tit in 4 teme principale'

L Apdrarea creStinismului: 5 scrieri apologetice'

Il.Luptaimpotrivaereziilor:8tratatedecontroversa.IlI. Morald qi virtuli creStine: 12 fiatate'

IY. Disciplind sacramentald" 6 scrieri'

Patrologie - manualpentru seminariile teologice 53

PrinciPalele titluri

Vomredadoarcdtevadintreele,celemaireprezentat ivepentru fiecare categorie in Parte '

l.Apologeticum,ceamaiinsemnatdoperdaluiTertuh2n'are50decapi to legiesteindreptatdimpotr ivaguvernator i lordeprovincii, in ,p".iul a celor din Africa' Aceqtia aveau datoria sd

aplice legile ,o-urr. in mod corect pentru tofi supuqii imperiului'

fi a" .il.pindea in cea mai mare mdsurd soarta creqtinilor'

Autorularatdcdperseculiileindreptateimpotrivaadeplilornoiireligii sunt nedrepte qi imorale' Ei nu au parte de o judecati

corectS, dupd proceduii regulamentare, ci se face sumar' ludnd in

considerare denun,turi absurde potrivit carora creqtinii sunt vino-

va{i de infanticid, omucidere, incest etc" ', sau pur 9i simplu doar

pentru numele de creqtin.Autorul considerd cd pdgdnii ii urau qi ii duqmdneau pe

eregtini pentru simplul motiv cd nu le cunogteau invdfdtura, prac-

ticile 9i modul de viafd.2. Despre mdrturia sufletului,lucrare in 6 capitole, reprezrn-

ll o dezvol tare acapitolului XVII al Apologeticului. Terfilian in-

gearr[ sd-i convinga p" pdgdni de existenla lui Dumnezeu prin-

tr.o argumentare i. orai" psihologic, in centrul acesteia fiind

ldeea nemuririi sufletului.3. Despre prescriplia contra ereticilor, apdrutd' dup[ toate

probabil itdli le,injurulanului203,in46decapitole'esteunau-tOntic catehism ce prezintd raportul dintre ortodoxie 9i erezie,

dinrr. Biseric[ gi grupdrile eretice care incercau s-o destabili-

iezc. oupa ce oerrieqG erezia,autorul condamnd in termeni duri

netodele folosite de eretici in interpretarea unilateralS 9i trun-.

ohiata a sfintei scripturi, menitd s6 creeze confuzie 9i neincre-

derc intre credincioqi. AdevSrata inv616tur6 este cea care vine de

la Bisericile apostolice, pdstrdtoare ale tezaurului Sfintei

Bcripturi gi Sfintei Tradilii: l

(Jniv, Dn Constantin Voicu'Preot

rilli11r'l \ '

lrl

"Ereziile n-admit unele cdrli ale Scripturii, iar pe care le admit nu le

acceptd integral, ci cu adaosuri 9i taieturi, schimbAndu-le pentru a-le aco-

*"ol r" invxletura lor. gi dac[ pe unele le primesc in intregime, le falsi-

fic6 prin feluiite interpreteri...in ttepanit"u cui a fost ldsatd credinla? Ale

",ti tant Scripturile? be cdtre cine, prin a cdrui mijlocire' cdnd 9i cui a

fost incredinlatd inv6!6tura care vadeqte pe creqtini? c6ci acolo se.afla qi

adevdratele Scripturi'gi adev[ratele til-e"i.i, ca qi toate predaniile cele

adevdrate, unde se va dovedi ci este 9i invdldtura cea adevdratd $i cre-

dinla creqiinS cea adev[ratd. ...mergi in Bisericile apostohce, unde pana

astizi scaunele Apostolilor stau in locurile cele mai de cinste, unde sunt

citite gi scrierile lbr proprii, care fac sd rdsune cuvintele lor 9i ne infzfi-

geaz6'chipul fiecdruia dintie ei." (Despre prescriplia contra-ereticilor,

irvrr, t-i; XIX, l-2; XXXVI, 1, PS.B', vol' 3, p' 150-151' 161)'

sfdnta scripturd este proprietatea Bisericii, iar Biserica este

unica ei tdlcuitoare autenticd-4. Contra lui Marcion, scrisd intre anii 207 qi 208, in 5 c6rlr,

face o analizldetaliatd a creqtinismului monoteist, in contrast cu

inv61[tura marcionitd care evidenlia existenla a doi Dumnezei(!),

Dumnezeu-Creatorul, din Vechiul Testament, 9i Dumnezeul cel

u"", ur Evangheliei, din Noul Testament. ultima parte a lucrdrii

vizeazd,in special, Biblia 9i doctrina lui Marcion'

S. i"spi" rdbdarereprezinti unul dintre cele mai interesante

tratate de educalie creqtind. Alcdtuit spre sf,irqitul viefii, indrep-

tarul moral al lui Tertulian ramdne un model pentru urmagi, in

special pentru Sfhntul ciprian care il va folosi pentru redactarea

uirei lucrdri proprii. Pentru autorul nostru, rlbdarea este "o vir-

tute qi o n.r.ritut. vitald a omului". Dacd originea ei este Dum-

nezeu care aduce cu sine blandeiea qi linigtea, nerabdarea provine

din instabilitatea omeneascd 9i conduce, adesea, la mdnie 9i tristele'

..DumnezeuesteocrotitorulCelbunalrdbdiriinoastre.'.eapune

in siguranld pe toate cele pldcute Lui: intdreqte credinla' asigurd pacea'

p[zelte dragbstea, inva{d^ umilinfa, agte3Ptd. cdilta. -' ^:n11t:,.t*pul'pertt"ure siiritut, innane azd limba, stdpAneqte mdnia' infrdnge ispitele'

'"f"tga ,"uoduluril"... mingdie pe-cel sirac' tempeteazd pe.cel bogat' nu

ni*iZ"qtt pe cel slab... cetlipsit de ea nu poateindeplini 1:t^*: precept

ii ni.i "n

fucru pldcut Domnirlui' "" (Despre rdbdare' XY PS'B" vol' 3'

p.197) '

AltelucrdrisemnificativealeluiTertuliansunt:Cdtreiudei'Contra lui Hermogh';;:D"t;" Trupul lui Hristos' Despre suflet'

Despre botez, onpn"'po2i-ntd' *:Oli rugdciune sau cele trei

tratate despre: Cortinf', Monogamie qi Vdtul Fecioarelor

Elemente de invdldturd

Tertulian este cel mai profrrnd teolog latin al prynelor veacuri'

contemporan qi ..,' O-ig^""t-ieologia L complexd' sistematic''

este conjugatd intr-u; #oa fttitit

-u

o credinl' atzdtoare' Inzes-

trat cu o minte sclipitoare 9i o putere de analizd remarcabild'

autorul nostru f"l"t&;;in plin principiile filosofice in favoarea

credinlei creqtine, ,t'to'aottutl unei Reguti (sau Legi) de credinfd'

in acest sens exemplificdm:

"Existd un singur Dumnezeu' Care nu este altul decdt Ziditod

lumii, Cel "u'"

n^m?i" i*'" Oin nimic' prin Cuvdntu! tiu' 9"1 ndscut

inainte de toate' C""a"t"i t-" numit Fiul -Sau;

in numele-lui Dumnezeu

s-a ardtat put iu*tirltT" iff*itt chipuri' a erdit mai apoi frrd de incetare

prin prooroci, s-;;;;;;t in sfhrqit in FJcioara Maria' prin Duhul lui

Dumnezeu T"til;i;il futt'"u Lui' trup S-a {dcut in pdntecele ei 9i'

ndscdndu-Se airr J","" itienit lisus Hristos' El ne-a propovdduit o noud

lege qi o nou[ #hil;' l^i-p"t"ft"i-"erurilor; a sivdrgit minuni 9i a

inviat a treia zi;S-a indllat la cerurt qt qua; dt-u ireapta Tat6lui' in locul

Sdu a trimis p,'i"ttu O'it"fui Sfrnt' iare sd cSliuzeascl pe cei ce au

crezut in El; 9i iaregi va veni cu slavd' ca sd ia cu Sine pe sfinlii Sdi' intru

viala cea veqni"d,;;;-; r- uug"ttt fEgdduinlelor cereqti' gica sd con-

dam,,e focului ;;;;ip; "ei na"eruifl 9:T,:1,;*"illl;:lli3:restabilirea trupului fiecaruia" (Despre prescrtplta"" 't\LLt' L-J

vol.3, P' 147-148)'

Pentru Tertulian Dumnezeu este (Jnic' qi nimic nu-L poate

egala. Influenlat it nfotofti stoici Terhrlian afirmd cd El este cor-

iittiiU,lttAlgand prin aceasta' probabil' substanla sau esenla'

Sa, Dumner"r, "r* i"tt - spune ti- dut qi duhul are o corporali-

tate a sa sPeciald(!)' ,nologie'- - Bf esie primuf autor patristic care folosegre o termt

trinitardclar[, vorbind despre Treime qi Persoand' Dumnezeirea

56 Arhid Prof. Univ. Dn Constantin Voicu - Preot Conf, Univ, Dr. Nicu Dumitra$cu

este o singurd substanf[ comunicatd in chip diferit celor trei per-soane: Tatdl, Fiul Si Sfantul Duh.

Hristologia sa este profund ortodoxd, noliunea de persoandcdpdtdnd acum alte valenfe, gi anume: In Hristos (cea de-a douapersoand a Sfintei Treimi) sunt doui firi, una divind gi cealaltduman6, fiecare cu caracteristicile ei proprii. Nu este un Hristoscompus, un amestec al celor dou6 naturi, ci El este, in acelagitimp, gi Dumnezeu qi om. Este Om prin Trupul Sdu, aqa cum esteDumnezeu prin Duhul Sdu.

Dacd prin terminologia sa trinitari, Tertulian anticipeazd,intr-un fel, formula niceeand din anul 325,prin precizia sa hris-tologici poate fi considerat un precursor al hotdrdrilor Sinoduluide la Calcedon, din anul 451.

Mariologia sa este deficitard intrucAt, preocupat sd demon-streze cu orice pref realitatea pdmdnteascd a Fiului lui Dum-nezeu) ajunge sd faci afirmafii de genul: Maria a fost Fecioardinainte de naqtere, dar a devenit femeie in timpul nagterii, rSmd-ndnd aga gi dupd aceea.

Antropologia autorului nostru este supusd principiului fun-damental al gdndirii sale , gi anume corporalitatea. Cum afirmadespre Dumnezeu cd este corporal(!), la fel spune gi despre sufletpe care il caracterizeazd: nemuritor, simplu in substanla sa, darmaterial(!), schimb[tor prin fire, rafional etc.

Invdfdtura despre Bisericd este tributard perioadei in care afost elaboratd, cuprinzdnd idei montaniste, ca de pildd: ea esteacolo unde sunt trei persoane care mdrturisesc credinla cregtind,chiar laici; tofi creqtinii sunt preofi gi pot sdvdrgi Sfintele Taine.

Sfintele Taine sl:nt prezente in preocupdrile lui Tertulian, cade pildd: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Mdrturisirea, Cdsd-toria Si Preolia, unora fiindu-le dedicate lucrdri speciale.

In ceea ce privegte eshatologia sa, aceasta are un caractermilenarist.

Tertulian este autor controversat, important pentru dezvol-tarea ulterioard a gAndirii teologice apusene, alterndnd conceptecorecte din punct de vedere doctrinar, cu altele mai degrabd

Patrologie - nanual pentru seminariile teologice 57

eretice. Se pare cd num6ru1 qi consistenfa gregelilor lui au fost

cele care i-au ficut pe teologii rlsdriteni sdl declare eretic.

***

Indiferent de modul in care sunt receptate lucrarile (9i con-

,.pt"t.) r"i Tertulian, nu se poate tlqldui valoarea gdndirii sale'

impresiottutrt[ prin conlinut-qi modalit6lile de expresie. El este,

a.'fupt, creatorul teologiei creqtine-apusene, o autoritate incon-

tcstabila a veacului al treilea, Tertulian a demonstrat cd este un

t.tiitot pe c6t de profund,pe atdtde original, cu stil propriu' pl6-

cut, concis qi direct. Dincolo de greqelile doctrinare comise (cele

mui i-portante fiind men{ionate mai sus), inerente. in procesul

Unui creator de anvergura iui, intr-o perioadd de mari contradiclii

fi .aotari ale Biserici], el a fost un mare luptdtor pentru adevdr,

moral[ gi o viafd cregtind exemplard'

BIB LIOGRA FIE S E LE CTIVA

TRADUCERI iN LIMBA NOMANA:

TERTULIAN, Viala Si opera, in APOLOGETI DE LIMB''{

Llfiy,{, coleclia Pdrinyt Si Scitttori BisericeSti, vol. 3, traducere de

iirof. Nicolae' CHIJE'SdU, Eliodor CONSTANTINESCU, Paul

hrfpeOOpOl 9i Prof. David POPESCU, introducefe, note 9i indici de

prof. Ni.oru. iHtlnSCU, EIBMBOR, Bucureqti, 1981, p' 23444'

STUDII:il

-f-|" romflni: BAJAU, Constantin, Cunoasterea lui

I)umnezeu la Tertulian Si Lactanfiu, in M'O', m' 3'611997 ' p' 74-89;

inn, pr.prof.Ioan, Teitulian (c.160-c.240), in Diclontr de kologie

Ortodoxd, Bucureqti, edilia a II-a,1994,p' 400; CARAZA' Drd' Ioan''

I)ttrctrina despre tnvierea'morlilor la Atenagora Atenianul Si Tertulian,

in M.U.S., nr. 7-811968, p.'361-372; COMAN, Pr'prof'Dr' Ioan G:'

irrfryton, sabia lui Hrisios. Sugestii pentru o metodicd a misiunii

on:s;tine moderne (cu rezumat in limba-francezd),Imprimeria Inde-

lutif.np, Bucureqti, lg3g,28 p; IDEM, intre rdbdare si nerdbdare la'Ii,lrtuliin' Si Sfdnnl'Ciprian, Curtea de Argeg, 1946,14 p. Extras din

1l

58 Arhid. Prof. univ. Dn constantin voicu - Preot conI. univ. Dn Nica Dumitratcu

Pdstorul Ortodox, Revista Societ5lii "Frd1ia", nr.4-611946, p' 97-108;

IDEM, Patrologie, EIBMBOR, Bucureqti, 1956, p' 62-70; IDEM,

Patroiogie, BIBMB.OR, Bucureqti, vol.I, 1984, p' 394-513; COR-

NEANIJ, Diac. Coif. Nicolae, Actualitatea tratatului lui Tertulian

"Despre prescrip1ia ereticilor", in M.M.S., rc'9-1211959, p' 580-588;

Cnf1U,'Nicolie C., krtullianus ca montanisf, Bucureqti, 1908; CU-

lnNU, toan Petu, Reconstituirea doctrinei lui Marcion dupd Tertulian, in

volumul: Gnozele dualiste ale Occidentului, traducere de Thereza

PETRESCU, Editura Nemira, Bucureqti, 1995, p' 181-184; DUMI-

TRA$CU, Pr.Lect.Dr. Nict., Conceplia despre sufletul umgn a-l lui Hristos

fn primele veaanri^crestine, in R.f.: T. 311999, p' 61-68' (la p' 63-65:

Tertulian); MANGARU ,8., Sistemul dogmatic aI lui Tenulian, Bucureqti,

1904; POPESCU, Victor, N., Dezacordul intre tendinlele sociale ale lui

krtulian si concepliile societdlii gteco-romane. culnl tn\Pdratului, in

B.O.R, m.211928,p. 108-117 Si3ll928, p. 193-198; WADUTESCU,

Gheorghe, <Anima) $i <Animus> Ia Tbrtulian, in volumul shx Filosofia

p rim el"or s ec ole cre's tine, Editura EncicloPedicd, - -C9l"t!Lu,

Biblioteca'Enciclopedicd

de Filosofie, Bucureqti, 1995, p' 67-80; ZAVOIANU'

Drd.corneliu, Despre ,'Rugdciunea Domneascd" la Tbrtulian si sfdntul

Ciprian, in G.B., rtr.3-41 191 6, p.364-377 ; IDEM, Apdrarea creS.tind Jdcutddi Tertutian in Apologiasa, in M.M.S.,w.5-611976,p' 539-546'

in timbi stiiine-: AYERS, R.H., Language, logic and reason in the

churchfathers: a study of Tertu)lian, Augustine and Aquinas, Hilde_sheim,

tglg; "AZyZA,

C.,Tertuilien et le iudaisme, Pans, 1977; BARN-ES, T''

Tertullian: a historical and literiry study, Oxford, !971; DAIY, C'B''

krtullian the puritan and his influence: an essay in historical theologt,

Blackrock, tqq:; MUNIER, CL., Petite vie de krtullien, Paris, 1996;

OSBORN:, E,F., Tbrtullian, first theologian of the W.est, Cambidge'

1997; RANKIN,D'Tbrtulliin and the Church, Cambridge, 1995'

MINUCIU FELIX$ 222-22s)

Elemente biograJiceInforma1iile cu privire lavizla lui Minuciu Feiix sunt aproa-

pe inexistenie. Nu giim nimic despre data sau locul nagterii sale.

La fel qi despre moartea sa.

Patrologie'manual pentru seninariile teologice ' 59

Singurele date pe care le avem le datordm Fericitului Iero-

nim qi lui Lactanliu' Potrivit acestora' Minuciu era un renumit

avocat din Roma care "apdra cauza creqtinilor"' 1".!3":1"9te cd

el ar fi fost de neam afrilan, ndscut, cei mai probabil, intr-o fa-

milie pdg6n6 Oe coffi-inulta, dacd linem seama de gradul sdu

de culturd, de linuta liierard a exprimdrii qi de logica discursului

silu. convertirea sa la cregtinism a avut loc ai se afla -la virsta

maturitdtii depline in timpul impdratului Alexandru Sever' in

pcrioada 222-225.

Minuciu Felix este autorul unei slngure lucrdri' extt:ld:

importantd insa pentru cunoaqterea relaliilor dintre pdg6nism 9t

crcatinism in prirn"i. ut""*i' Intitulatd' Octavius' dupd numele

pcrsonajului ..ntrui,-,;td sa,de facturd apologeticd' imitd in

bund m[sura forlnu t"febrelor dialoguri ale lui Cicero' Subiectul

ctlrtii, care cuprinil;O et capitolel este convertirea pdgdnului

(iaecilius Natalis la creStinism'Pe scurt, iuta u"ii*ea: Minuci' este vizitat la Roma de un

prieten al sdu, Octavius,tot avocat' din Africa' in timpul unei

plimb6ri pe care o iac impreund cu un alt coleg' pdgAn' Caecilius

Natalis,pe drumul de la Roma spre Ostia' Octavius il vede pe

accsta din urmd, i;;i"a"il-se zeului Serapis' lntrigat-de gestul

p[gAnului, l ,oue;;. iii.Ily*ll in carte Marcu) sd-i fie

mcdiator in incerc'ar"u t.ri de a-l l6muri de greqeal?-p" t31t o face

qi de a-i ardta superioritatea Dumnezeului creqtinilor' Nu este o

tliscufieatdtdeupti"taqivehementd'calaTertulian'insdprezin-l[ toate notele

"""6;i"gii in favoarea cregtinismului' menitd

:[-f convinga pe caezrliui c6 toate acuzele aduse urmagilor lui

liristos sunt n[scociri'"' "i""i"t. o. u i.Ju acuzele cele mai reprezentative pre-

r,cnte in rechizitoriul adresat creqtinilor de citre caecilius,"

rnu tablouf iOeiior folosite de Octavius' este bine si se cu-

Itottsci structura acestei lucriri' qi anume:

a). introducereb). concepf iuiaga"adespre lume exprimatd de Caecilius

riliiI

lrilIl l ilLllt lltilI t1i l

60 Arhid Protr, Univ, Dn Canstantin Voicu - Preot Conf, Univ. Dn Nicu Dumitra$a

c). intervenfia autorului in dialogul celor doi adversarid). concepfia cregtind despre lume exprimatd de Octaviuse). convertirea lui Caecilius

Caracterul gi ideile fundamentale ale lucririiOctavius este o apologie, in favoarea cregtinilor, singulard

prin con{inut gi intenfie. Ea nu se mai adreseazd" impdratului, se-natului sau poporului roman pdgdn, ci elitei intelectuale a impe-riului, oamenilor inteligenfi, cultivafi, capabili sd ?nfeleagd intr-uncu totul alt mod realitatea gi rafionamentele creqtinisinului.Autorul, asemenea personajelor sale, este un om rafinat, bun m6-nuitor al conceptelor filosofice gi cunoscdtor al problemelor cucare se confruntau contemporanii sii. Alegerea dialogului, camijloc principal de elaborare a lucr[rii, nu este deloc intdmpld-toare. Avdnd ca model pe Platon, Cicero, sau alli scriitori celebriai antichitdlii, el n-a fEcut altceva decdt s[ articuleze noua invdfd-turd, creqtind, pe o structurd literari care igi probase deja eficien-fa. "Dialogul" sdu sste unul cu totul special, simplu, dar extremde clar, apreciat atit pentru naturalefea lui, dar qi pentru formaeleganti, stilul vioi gi direct abordat. Daci i se pot aduce mici re-proquri, atunci acestea ar viza: anumite "imprumuturi" de formdgi fond din filosofii, poefii sau istoricii pdgdni citafi. De aseme-nea i s-ar putea imputa lipsa unei expuneri de ordin doctrinar ainvdf[turii pdgdne qi celei creqtine dar nimeni nu poate contestadensitatea gi claritatea,preciziagi eleganfa lucrdrii. Pentru exem-plificare vom reda cflteva dintre cele mai importante idei carecaracterizeazd atdt viala gi doctrina pdgdnilor in contrast cu ceeace reprezint[ gi propoviduieqte cregtinismul (avocat fiindCaecilius), iar pe de alti parte gi viafa cregtinilor in contrast cuceea ce prolifereazd pdgdnismul (avocat fiind, Octavius):

Ce spune Caecilius?

Mintea omeneascd este depdgitd de imens itatea universului.Oamenii nu reu$esc prin propriile puteri sd cunoascd adev5rul. Oreligie (noud) sau credinfa intr-un singur zeu nu poate s[ explice

Patrologie - manual pentru seminariile teologice

tainele existenlei, lumina astrelor, imponderabilitatea spaliuluiceresc, greutatea pdmAntului sau apa mdrilor. Caatare, este nece-gar sA se pdstreze religia tradilionald a Romei, pentru cd esteveche de cdnd lumea gi a dat mdrelia qi gloria cetdlii. Riturileg&cre sunt comune tuturor oamenilor, inclusiv romanilor care 9ile-au asimilat prin cucerirea popoarelor respective. insugireacredinfelor qi practicilor lor sacre le d[ puterea de a controla gi aNupune popoarele cucerite.

"...strimogii nogtri s-au silit cu multd rdvnd s[ observe augariile(duhurile morfilor sau umbrelor lor, binevoitoare celor vii), gi sd consultemdruntaiele oamenilor, si or6nduiascd sacrificiile gi sd se inchine zeilordin temple. Cerceteazd din c[r[i istoria lor: vei afla cd ei au introdus ce-remoniile tuturor religiilor, fie pentru a r5spldti bundtatea zeilor, fie sprea indepirta mdnia lor ameninldtoare, sau pentru a-i imp[ca, dacd, fier-bdnd de mdnie, deveneau furiogi. . . Disprefuirea auspiciilor (semne favo-rabile sau nu, date de zborul gi de cAntecele anumitor p5sdri pentru ince-putul unei funcliuni sau a unui rdzboi etc.) a dat dovadd cu prisosinfi, 9imai mult decdt doream, de prezenfa zeilor... Privegte cu aten{ie templelegi sanctuarele zeilor care le protejeazi qi impodobesc statul roman: nu sunt

' atet de bogate prin daruri, c6t sunt de mdrele prin zeitdlile care Ie locuiesc

9i care stau gata si ne ajute. Prezicdtorii, in strdnsd unire cu zeul lor qiinspirali de el, previd cele viitoare, ne sf6tuiesc impotriva primejdiilor, dauleacuri pentru boli, nddejde celor ce sunt in str6mtorare, ajutor celor innevoi, mdngdiere celor in nenorociri qi ugurare celor in sufeinle" (VII,P,S.B., vol. 2, p. 358).

' Creqtinii - in opinia lui - sunt o adundturd de ignoranfi, cu

lfactici religioase obscure, care se adund noaptea gi sdvdrgescdcvdrate orgii.

t

t l

,I

" Ei se cunosc dupi semne ascunse gi se iubesc unii pe alfii aproape

inainte de a se cunoa$te. Peste tot au ajuns pAnI la un fel de cult alpoftelor trupegti, numindu-se fErd deosebire surori gi fra1i, astfel cd,

intrebuinfAnd acegti termeni sacri, obignuita lor trdire impreund devine

incest. Iatd cum religia lor degarti gi nebund se frlegte cu crimele ei!...

Aud cd ei adori capul animalului celui mai de ruqine, asinul, sfinfindu-l

ln urma nu gtiu cdrei convingeri neghioabe...adori un om pedepsit cu

cele mai grele chinuri pentru o faptd rea qi lemnele de ocarl ale cruciiformeazl, obiectele cultului lor... Povestea despre primirea"noilor mem-

6L

I

:{

L

62 Arhid, Prof. Uniu Dn Constantin Voicu Preot Conf, Univ. Dn Nicu Dumitraqcu

bri este pe cdt de cunoscutd, pe atat de dezgustitoare' Un copil plin de

frin5 (pentru a ingela pe cei nebigitori de seamd) este adus aproape de

cel ce hebuie sd fie primit ca nou membru' Acesta ucide copilul prin

rdniri nevSzute qi ascunse, indemnat la loviri oarecum nevinovate, co-

pilul fiind acoperit de frin[. O, ce nelegiuire! Ei ling apoi cu sete sdngele

acestui copil, igi impart pe intrecute membrele lui, devenind legali prin

aceastd jertfd gi, prin aceastd complicitate la crimd, ei igi garanteazd in

mod reciproc tdcere" (Ibidem,lX,2-5, p. 360-361)'

Caecilius continud cu asemenea elucubralii, ca de pild[ fap-tul cS la sdrbdtori se adund cu tofii, mdndncd, beau 9i participd laimpreundri incestuoase, sau batjocoreqte adevdrata credinfacre$tind: invierea morlilor, postul etc.

Ce spune Octavius?

Este adevdrat cd Dumnezeu nu poate fi cuprins qi cunoscut,pentru cd este infinit gi nemdsurat. El ni Se descoperd prin

ordinea gi armonia intregii Sale crealii gi, mai cu seam6, prin

spiritul uman, care-$i reclamd Creatorul, Spiritul absolut. Omuleste prin natura sa mijlocitorul dintre Creator qi creafie. Inzestratcu ratiune qi cuv6nt, avAnd privirea indreptatd cdtre cer, el estecapabil sd-L simt6, imite gi, in final, se-L cunoasci pe Dum-nezeu. Referitor la acuzalllle aduse creqtinilor, acestea sunt pure

invenfii. Ele dovedesc, pe de o parte, viclenia celor care vor cutot dinadinsul si-i coboare pe cre$tini la nivelul animalelor, iarpe de alt6 parte,lipsa cunoqtinlelor elementare despre creqtinism.

" Cet de nedrept este sd judeci ceea ce nu cunogti, a;a cum facefi

voi! Credefi-ne pe noi care ne pocdim. Cici 9i noi am fost ca voi orbi 9inesimlitori...Zici cd ai auzit despre noi cd adordm capul unui migar?

Cine-i atdt de prost si adore aga ceva? $i cine e 9i mai prost sI creadi cb

noi avem un astfel de cult? Numai voi consacra{i migarii in intregime...jertfi1i, de asemenea, capetele boilor, ale berbecilor, 9i cinstili nigte zeijumdtate capri, jum[tate om, sau pe allii cu infElig^are de lei 9i cdini. Nu

impnrtagili voi cu egiptenii cultul boului Apis?... in privinla faptului cd

ne-am inchina unui om vinovat qi crucii lui, sunteli departe de adevir,

daci socotifi cd Dumnezeu a meritat crucificarea, sau cd poate fi de ori-

gine pdm6nteascs. Cel ce-gi pune toatd nddejdea intr-un om de rdnd este

in nenorocit, cdci o datd cu moartea omului aceluia qi ajutorul lui se

sfdrqegte...Crezi cd am putea tiia corpul unui copil atdt de pldpdnd qi

gingag? S-ar putea gdsi omul care sd taie un copilag nou-ndscut' sd-i ver-

i" ,la'g"t" 9i sa-t Ue-af. . .Voi sdnte{i cei care v[ l[safi uneori fiii, abia nds-

cu1i, ii fala fiarelor 9i pdsdrilor, sau ii omorAli alteori in mod barbar'

ftrangulandu-i...Cat i"tptt ospelele incestuoase, coalilia demonilor a

minlii ingrozitor, ca sa rndnjeasid cu o infamie fala cinstei noastre 9i s5-i

indepartJze de noi pe oameni, inainle ca_ei s6 poat6 cerceta adev5rul...

Caryif" voastre de istorie gi tragediile se laudd cu incesturile voastre, iar

voi ie citili gi le ascultali cu pl6cere" (Ibidem, XXVil-XXXI' p' 382-385)'

in final, dupd epuizarea unui asemenea arsenal de concepte 9i

rutionamente fiiosohce qi dup6 consumarea unui dialog incisiv, cu

flpcranfa descoperirii Dumnezeului celui adevdrat, caecilius se

co nverte$te, transformAndu- qi infrangerea intr-o victorie autenticd :

" il felicit din inimd pe prietenul Octavius 9i md felicit 9i pe mine toto-

dat6. Acum nu mai agtepi sentinf ata, dragd Marcus' Am invins amindoi:

md consider 9i eu invingdtor, degi fbrd glorie, cdci dupd cum Octavius

m_a invins pamine, tot afa eu am triumfat asupra rdtdcirii meld'(Ibidem,

XL,p.394).

Lucrarea lui Minuciu este o radiografie pertinentS a "proble-

$$ticii p[gano-cregtine in confruntare" pentru perioada primara

a llisericii. Fa!6 de Tertulian, se observd aici o tendinld a autoru-

lui de a analizaraportul dintre elementele de credinfa pdg6n6 9i

eelc cregtine intr-o perspectivS psihologicd, ceea ce constituie'

fllrtr indoiald, nota sa distinctd. Totodat[, confinutul lucrdrii este

binc organi zat, afticulatpe un paralelism eficient intre cele doud

tloctrini opuse, relieffindu-se nu numai deosebirile fundamentale

de ordin religios qi moral, dar 9i perspectivele lor de viitor. Pe

Eltrrt, octavizs este un document de referinld pentru inlelegerea

rel0liilor dintre doud lumi total diferite, intr-o perioadd determi-

nntir, obligate sd supravieluiascd impreund' i

64 ._Arhiil Prof, Univ, Dn Constantin Voica - Preot Conf, Uniu Dr. Nicu Dumitragcu

BIB LIO GRAFIE SELE CTI VATRADUCERI iN LIMBA ROMANA:OCTAVIUS, traducere in romdneqte precedatd de o schi16

biograficd gi de studiu critic introductiv de Nicolae DOBRESCU, inlucrarea Apologia Octavius de Marcu Minucius Felix, tezd pentrulicen!6, Universitatea din Bucuregti, Facultatea de Teologie, Bucuregti,Tipografia Bukarester Tagbaltt, 1902,76+2 p.; traducere din originalde Prof. Petru I. PAPADOPOL. in volumul: Minucius Felix M.,Octavius, Biblioteca Pdrinlilor Bisericegti, nr. 4, Editura Sfintei Epis-copii a Rdmnicului Noului Severin, Rdmnicu-Viicii, 1936,98 p.; Oaltd traducere in APOLOGETI DE LIMB,{ LATIN,{, colec{ia Pdrin{i SiScriitori BisericeSti, vol. 3, EIBMBOR, Bucuregti, 1981, p. 343-398.

STUDII:in timba romflni: BOROIANU, Dr. D., Din literatura patristicd.

Minucius Felix, "Octavius", in B.O.R., nr.6l1906-1907, p. 656-672;COMAN, Pr. Prof. Dr. Ioan G, Patrologiq EIBMBOR, Bucureqti,1956, p. 70-72; IDEM, Patrologie, EIBMBOR, Bucureqti, vol.I, 1984,p.51r3-521.

In timbi striine: BAYLIS, H.I., Minucius Felix and his placeamong the earlyfathers of the Latin Church, London, 1928;PEZELLA,5., Cristianesimo e paganesimo romana. Tertulliano e Minucio Felice,Bari.1972.

POLEMT$Tr

SFANTUL IRINEU DE LYON(c.140 -l 202)

Elemente biografice

Sfhntullrineu,unuldintreceimaiinsemnaliteologiai.celuidc-al doilea veac cre$tin' s-a ndscut in Asia Micd' cel mai pro-

Uufii, iu Smyrna, in juruf anului 140, dacd finem seamade.faptul

c[ a fost ucenicul episcopului Policarp al Smimet' al carul mar-

iiiiu r-u intdmplat in23 februarie 156,i6nd el era incd un "copil".

iot"qi, "Jpra

datelor nagterii sale_planea zd incd destule incertitu-

iili;;* .a tti.i Busibiu de iezareea, nici Ieronim' lsurileeele,mai reprezentative ale istoriografiei perioadei respective, nu

gfria ur.o informalie in acest sens. Singura sursd cu adev[rat

importuttta despre anii copildriei sale estJo scrisoare " 1{:ilf

rdiesatd unui vechi prieten, Florinus, care - se palg -' cazuse ln

li"r;ului Valentin, pdstratd de Eusebiu in "Istoria bisericeascd":

"Aceste invdldturi ale tale, Florine, nu sdnt izvordte - ca sd nu folo-

sesc cuvinte grele-- dintr-ojudecatd sdndtoasi' Ele nu se impaci cu cele

ale Bisericii g--i aruncd p" ."-i .ut. se lasd convingi de ele in cea mai mare

netegiuire. Nici ma"ar'ereticii, care stau in afara Bisericii, n-au indrdznit

vreodatd se afirme aga ,.uu. but nici preolii mai in vArstd care au fost

inainte de noi 9i care au trdit impreuni cu apostolii' n-au putut sa-!l trans-

mitd asemenea inv6!5turi.Te .'edeam pe vremea cind eram copil in Asia

ii\erioara pe tdngd Policarp; aveai pe ltunci polfie- !a gurte.a impdr6-

teascd 9i tp sileai ia ui un bun renume-inaintea 1ui. Cdci imi amintesc mai

bine lucrurile de atunci, dec6t cele care s-au intdmplat acum' mai de cu-

;i;. f;;"e"v6r, cunogtinlele pe care le aduni in tinerefe cresc deodatd

cu sufletul gi rdmdn mereu'unite cu el' De aceea pot.spune 9i locul unde

gedea fericTtd riticarp atunci cdnd vorbea, locurile pe unde. inha gi

VI

I 'FAI'ROLOGIE

I

I

I

66 Arhill. Prof, Univ. Dr. Constantin Voicu - Preot Conf. Univ. Dn Nicu Dumitrascu

iegea din clas6, felul lui de viafd, infZ{igarea lui fizicd, felul cum vorbeacu mullimile, cum istorisea el relafiile cu loan qi cu celelalte persoanecare au v[2t pe Domnul, gtirile despre minunile qi despre invdlitura lui;cum Policarp, dupd ce a primit totul de la martori oculari ai viefii Cuvin-tului, pe toate acestea el le punea in legdturl cu Scripturile'.."(Eusebiude Cezareea, op. cit., V XX, 4-6,p.212-213).

Nu qtim c0nd gi cum a ajuns in Gaiia, la Lyon. Se poate ca els5 fi fost luat de Policarp in cdlStoria pe care acesta a intreprin-s-o la Roma, in anul 155, s[ fi rdmas acolo la gcoala SfhntuluiIustin qi, apoi, la fel ca mulli alli misionari sd fi trecut in Galia.Oricum, cultura clasicd gi cregtini bogat6, reliefatd in scrierilesale, ne face sd credem cI in Asia Mic6, pe ldngl Sfhntul Poli-carp, aaudiat pe profesorii cei mai vestifi ai timpului. Dovadd c5,atunci c0nd a ajuns episcop, cuno$tea foarte bine istoria qi spiri-tualitatea rlsiriteand qi apuseand. In timpul persecufiei lui MarcuAureliu, in anii 177-178, este mandatat de cdtre "fta[ii" din Lyon,ca unul care era bine informat despre erezli, sd ducd o scrisoareepiscopului Romei, Eleuterie. Acesta era rugat sd rdspunddnedumeririlor qi temerilor pe care le aveau in legdturd cu Montangi inv5ldtura lui.

"Ne rugdm pdrinte Eleuterie, ca scrisoarea noastrd sd te gdseascd in

bucurie atdt cdt gi alte di!i. Am incredinlat cu aducerea acestei scrisoripe fratele gi insolitorul nostru lrineu gi-!i cerem siJ primeqti ca pe un

rdvnitor al testamentului lui Hristos, cdci dac6 am gti cd situalia in care

se afld indreptdlegte pe cineva, atunci li l-am fi recomandat in primul rdnd

ca pe un preotul Bisericii, cum de fapt 9i este"(1bidem, IY,2, p. 193).

A fost o misiune care nu numai c6l-a scepat de moarte, pen-tru cd in urma lui, perseculia de la Lyon a ficut nenumdrate vic-time, gi a determinat sd fie ales conducitorul Bisericii din Galia.El a urmat in scaun bdtrdnului Episcop Pothin care a suferitmoarte martiricd la aproape 90 de ani.

Sfhntul Irineu igi innobileazd activitatea prin trei mari cate-gorii de fapte:

I. Lucrarea misionard, concretizatd in convertirea popoa-

relor pdg6ne din jurul Lyonului.

2. Lupta tmpotriva gnosticismului Si a tuturor ereziilor care-gi

[veau punctul de plecare din el, ceea ce a condus la aparilia unei

tcologii destul de bogate, bine ancorate atdt in tradilia apuseand,

c$t gi in cea rdsdriteand.3. Rezolvarea diferendului dintre Bisericile din Asia, te-

prczentate de episcopul Policrat al Efesului, cu Bisericile din

Apus, reprezentate de episcopul Romei, Victor, in problema da-

tei Sfintelor Pagti. Misionar talentat, Irineu a reuqit sd propovd-

duiascd mesajul evanghelic printre oameni de tradilii 9i limbi

difbrite. Sigur, cea mai insemnatd realizare a sa in plan misionar

ortc convertirea pdgdnilor din sudul Galiei, fie cd este vorba degnlo-cel1i, greci sau latini. Vorbitor de greacd 9i latin6, invafd 9ilinrba celticd pentru a putea predica bdgtinaqilor.

Propaganda gnosticd foarte agresivd l-a fZcut s[ descoperenecaniJmul prin care sd i se poatd opune intr-un mod eficient:

tcorganizarea gi restructurarea Bisericii, in paralel cu dezvoltarea

Unui sistem de promovare a invalaturii celei adev[rate 9i con-

Comitent cu inlocuirea celei eretice. Sfdntul Irineu n-a l6sat ni-

mic la voia intdmpldrii, rdspunzdnd fiecdrui atac eretic, dupd

multd chibzuinfd gi cu argumente foarte temeinice. Mai mult,

fntotdeauna avizut apdrarea adevdratei credinfe in fafa avalanqei

de "inv616turi mincinoase" ca o datorie sfintd pentru pdstrarea

Unitlfii Bisericii. De aceea, este considerat drept "teologul uni-

tdfii Bisericii, care a cdutat pacea in mijlocul tuturor controver-

lof or pe care le avea".Diplomat abil, Sffintul Pdrinte a jucat un rol important in

fmplcirea Bisericilor din Asia cu cele din Apus, diferend ap6rut

dld cauza Papei Victor, care la urcarea pe tronul episcopal al

Rumci, a dorit sd impund sdrbdtorirea Sfintelor Pagti dup[ tradi-

fla npuseand in toat6 lumea cregtinS. El a nesocotit dorinfa celor

ilirr ftasarit de a pdstra vechiul obicei potrivit caruia marclepraz-

tic rrl invierii Domnului era fixat in a l4-azi alunli Nisan. Auto-

flll nostru, famlhartzat cu ambele practici, insistd asupra faptuluigA lnvierea Domnului trebuie sd se sdrbdtoreascd numai Dumi-

nlen. dar acest lucru nu trebuie cd conducd la o separafie intre Est

Univ. Dn Constantin Yoicu'Preot Conf. Uniu Dn Nicu

[ ' l

;llil

in1r,i

il

rl,

gi vest. In plus, el leagd data Pagtelui 9i de felul postului,.gtiin-irr-*. ce unii "credeauia postul pascal trebuie sd dureze o zi, al1li

doud sau chiar mai mult'i Av6nd ca model atitudinea sfrntuluiiolicarp al Smirnei in dialog cu fostul prydAni9et, Sfantul.Irineuo'rliteazdL pentru aplanarea conflictufui qi pdsffarea tadiliilorfiecdrei Biserici in Parte.

Nu gtim prea multe despre ultima parte a viefii Sfhntului

Irineu. Potrivii unei vechi tradilii, el ar fi suferit moarte martiricd

in timpul persecufiei declangate de impdratul Septimiu s.ever, in

anali12,dar, martirul nu este pomenit de contemporanii lui sau

de istoricul care noteazd cele mai multe dintre faptele sale,

Eusebiu decezarcea. se poate ca in masacrul general de la Lyon,

unde qi-au pierdut viala un numdr impresionant de credincioqi, sd

fi murit;i Sfantut Irineu, qi acest moment sd fi trecut oarecum

neobservat in cronicile timpului, tocmai datoritd ororilor petre-

cute in acea perioadd.

Opera

Sfbntul Irineu a ldsat in urma sa o operi considerabilS, scrisi

in limba greacd, limba sa maternd, bogata_mai pufln in titluri qi

mai mdtln idei, o oper[ rotundd, in care elemente fundamentalede doctrind .r"gtitd t" intdlnesc cu rdspunsuri pragmatice adre-

sate tuturor "fondatorilor" de noi curente creqtine(!). Ea consti-

tuie o sursi inepuizabild pentru cunoaqterea.marilor "devieri

,r"qtitt.l'ale wemii, dar gi -a preocupdrilor celui mai mare ierarh

p..*" l-a avut Lyon-ul, qi,rnut dintre cei mai reprezentativi din

intreaga istorie a Bisericii Apusene.

PrinciPalele titluri

l. contra ereziilor (combaterea si distrugerea stiinlei cu

nume mincinos), este o lucrare in cinci cdrfi, alg[hftd pe la anii

189-190, importantd atit pentru volumul bogat in informafii cat

iip."t i *uititudio.a problemelor.teologice discutate aici. Au-

iorul dovedegte o erudilie biblicd 9i bisericeascd impresionantS,

Patrologie - manual pentru seminariile teologice 69

dar gi o clarviziune a tratSrii temelor de ordin doctrinar de invidiat'

C"tiifr"tri u."rt.i lucrdri, care i-a Scrl! Pe :.peciali$i de-a lun-

g"iji-p"f"i s6-l consideie, aldturi de rertulian, o'creatorul teo-

losiei aDusene", pe scurt, este urmdtorul: cartea d in 3! de ca-

i*'ri"i., p""rii,e;;i";it d, grupdrilor eretice ale timpului s6u, de

[o V"f.:"ti", pdn6la Marcion, Talian, sau ofi1ii gi caini{ii, pe care

le combate; cartea a ll-a,in 35 de capitole' continua-comtaterea

i;;#;;ik;rgregite ale gnosticilor, in special cele ale lui Jalen-

iin, iott.tte-despie tefiulile d9 intgrnlejare cor.ectd a Sfintei

Stiipttti 9i intpitull,e; cirtea a III-a;in ZS ae capitole' are drept

fubiect Tradilia niostolilor, mdrt'risind un singur Du^mnezeu 9i

un singur Hristos,li-"ir" adaw1rcdteva indrumdri referitoare la

rugaciune; carteai ti-o,in 4l-de capitole' trateazd despre uni-

it;u i"ueiatotii cuprinse'in Sfhnta Scripturd' profefi 9i parabole;

;;;;"; o V-o, in 3'5 de capitole, se ocupd-de invierea ffupului'

iiintitatea Demiurgului valentinian cu Tat6l. Lucrarea, pnn con-

flnutul ei bogat, ,"?*tatqte a fi o carte de referin{d in domeniu'

aoate cel mai reprezentativ document de combatere a "rdtdci-

ii;;; ;;;;*ito, primare 9i, totodatd, unul ce militeazi pentru

Dromovarea unitdfii in Bisericd'''"';: c"iii t"i Marcian (Demonstralia predicdrii apostolice

ailtre fratele Marcian), lucraretedactatd - se pare--' in ju3l anu-

lui 195, are doud petfiii se incheie cu un epilog' Prima'in 42 de

otpitole, este o .*f"".tt g.-uaFqtti cieqtine pe baza Sim-

btulrri de credinl6 .kateaz1despre: Dumnezeu-Tat61, Fiul intru-

iti. nuft"f profetic, despre crealie, intrupare 9i rlscumpdrar-et

[ip*"ir." v!"t i"r"irestament inNoul restament. A doua,in54

l;;ii;i., cuprirrde o serie de ldmuriri privitoare la: profeliile

fi#e. roerri.ia lui Hristos, lucrarea Lui, Bisericd. intreaga lu-

itii. ..t" centratd pe ideea iconomiei mAntuirii'-*il;f;u..rtoi doui scrieri, a cdror autenticitate nu poate fi

purf-iu iodoiald, existd gi altele care i-au fost atribuite' insd

[upraacestorap|aneaz6,incdincertitudinea.NemIrginims6rauitiona* cdteia: Contra pdgd-nilor, Cdtre Blastus' Cdtre'Flili",

catre diferili conducdtori bisericesti despre Pasti.

"10 Arhid, Prof. Univ, Dn Constantin Voicu - Preot Conf, Univ. Dr. Nicu Dumitraqcu

E lemente cle tnvdydturd

Doctrina Sfhntului Irineu, frrd a avea un caracter speculativ,ci mai degrabd unul religios-practic, r5m6ne normativ[ pentruveacul al doilea. Toate rafionamentele sale sebazeazd pe dateleSfintei Scripturi gi ale Sfintei Tradilii, cu precddere pe analizasimbolului sau regulei de credin{6.

El este "martor" al compunerli canonului Noului Testament.Teologia sa este o expresie a autoritdlii principiului Tradiliei,pdstrat in Bisericd, incepAnd de la Apostoli qi continudnd prinurmagii acestora. Sfdntul Pirinte accentueazi intotdeauna ideeapotrivit cdreia cine nu line seama de invdlEtura Bisericii se afl[in gregealS. Gnosticii, nesocotind autoritatea indiscutabild a Bi-sericii Si succesiunea apostolicd, singura structur[ de conducerein lumea creqtind, erau condamnafi pdn[ la o eventualS poc5inldgi m^drturisire a adevdrului.

In afard de pocdinld, autorul vorbegte despre puterea gi nece-sitatea Botezului gi a Eultaristiei in vederea unirii cu Hristos prinDuhul Sffint.

Prin baia Botezului "trupurile noastre primesc unirea cuDumnezeu, care le face nestricdcioase. Sufletele noastre primescaceasti unitate prin Sfdntul Duh. Sfintul Duh a fost dat gi femeiisamarinence, c6ci Mdntuitorul venind s6-i salveze pe to!i, El iirenaste pe tofi in Dumnezerl: pe prunci, pe copii, pe tineri gi pevirstnici. El'a venit pentrutoate vArstele".

in Euharistie se afllTrupul gi SAngele Domnului, sub chipulpiinii gi vinului, aduse ca ofrandd. Ea anticipeazd Si simbolizeaz[invierea: "Strugurii gi boabele de grAu, dupd ce au fost culcate inpdmAnt, au putrezit, au r[sdrit gi s-au indllat prin Duhul lui Dum-nezeu, care susfine toate, gi ajung sd fie folosite de om; cdnd pri-mesc cuvdntul lui Dumnezeu devin Euharistie, adicd Trupul qiSAngele lui Hristos. Tot aga trupurile noastre, care sAnt hrdnite cuaceastd Euharistie, dupi ce vor fi culcate in pdmAnt qi vor fi pu-trezit acolo, vor invia la vremea cuvenitd, cdnd Logosul le vaacorda sd invieze pentru slava lui Dumnezeu-Tatil".

sfdnta Treime este bine conturatS in teologia Sfintului Iri-

rrcu. Tatdl este vdzut drept Dumnezeu-Creatorul, singur, atotpu-

tcrnic, necuprins de nimic Ai atoatecuprinzdtor. El nu poate fi

r,:rrnoscut, dar realitatea Sa invizibild devine vizibild tn Fiul Sdu,(luvantul intrupat. Sfdntul Duh completeazd Triada. El este nu-

rrrit, ca qi la Teofil al Antiohiei, Infelepciune. Sfdnta Treime este

nccesard in actul mdntuirii intrucat "Sfhntul Duh pregdtegte pe

om in Fiul, Fiul il aduce la Tatdl, iar Tatdl ii ddruiegte viafa veg-

nicd prin aceea cd vede pe Dumnezeu".ilristologia la Sffintul Pdrinte este bine dezvoltatd. La "pli-

nirea vremii;' cuvantul s-a intrupat pentru eliminarea morlii

vcnitS in chip natural din "prima creafiune", 9i mostenirea vielii,

rpccificd celei "de-a doua creafiuni".Fiul lui Dumnezeu $i-a luat trup dintr-o Fecioard, conform

profeliei de la Isaia VII, 4. Sff;ntul Irineu insist[ asuprafecioriei'Mariei,

pe de o parte impotriva iudeilor, care susfineau cd

I lristos "st.

firrl lui Iosif, pe de altd parte, impotriva gnosticiior

clrc credeau cd Maria "a fost doar un un canal prin care a trecut

rrcvazutul Hristos". cum mantuirea nu putea fi realizatd dec6tprin intermediul cuiva care "cuprindea in sine insugi" atdt omeni-

iltca, cflt $i dumnezeirea, Fiul lui Dumnezeu a luat trup real dintr-o

l'ccioara. intn pandu-Se, Hristos a recapitulat in sine Insuqi toat5

lllptura umand. in acest context este de inleles 9i paralela-pe.cafs o

fuce intre Eva, care a fost pricinf de moarte, 9i Maria, care'oa devenit

Dcntru ea si pentru tot neamul omenesc cauzd de mdntuire"'' in ...u^." privegte eshatologia, autorul nostru face aceeaqigrcgeal[ ca gi Sfhntul Iustin 9i Tertulian'. este hiliast.

:r* ,1.

Sffintul Irineu de Lyon este considerat unul dintre cei mai

nrrrri gdnditori creqtini ai primei perioade patristice, un adevdratcreat6r de teologie, un autor care a qtiut sd gdseascd cele maipractice rdspunsuri |a multe dintre problemele cu care se con-

i'runta atuncl Biserica. Degi invdlatura sa nu este ireproqabild (de

-^ ,..,.,r n-^t tt-:., n" rnnctnntin Vnicu - Preot Conf' lJniu Dn Nicu Dumitra$cu

in{eles pentru timpul in care a trdit)' cuprinz6nd' intre altele' un

oarecare ,rrUorainuEu"lt- i" ta""f Sn"i"i Treimi' sau hiliasmul'

meritul sdu in d#;l;;^"tti tt"t"gii tundamentatd pe cele

dou6 izvoar. uf. n.i."f":ti.i, iianto.S"./tpturd gi ffinta Traditrie,

extrem de precise ;;;i;fid'a trebuit ie raspundu^ ulol 'opseo-

;;-il;I6titi t*sti"";, "" Plate fi pus la indoial[' A fost un po-

lemist remarcabil, prin combaterea gnosticismului' un misionar

prin excelenld qi ti Jipnt^"t abil' cipabil nu numai sd medieze-confl

ictul dintre A;r:;i ffi ili,i; piiuitrtu sarb6toririi Paqtelui,

dar si sd creeze "

tol,J;.'tttJT:t

^q:lt spiritualitdli'.A.|:u un

spirit novato, g, unol dintre .'primii creatori aifilocaliei cregtine"'

BIB LI OGRAFIE SELE CTIV{

TRADUCERI iN LIMBA ROMANA:

MARTINI DIN LYON, traducere' ,introducere (p' 53-60)' note qi

indici (p. 72-79)d" ft P';i';"i" riXr'runBANU' in volumul: Actele

martirice, coleclia i ariwi-iiiiitiii ntt "'t"esti'

nt' 1 1' EIBMBOR'

Bucuregti, 1986, P'61 -7 2'DESPRE eN -Zntsr,

introducere.(p' 63-68)' traducere (p' 69-

84), de Cristian Bd';ifilil;;h*"l"sdt" Manual de anticristolo-

eie. Studii, aoru' ti#"]';"qt* 9i comentarii; Editura Polirom'

-Cotectia Piural. Religie, laqi' 2002'

STUDII:inlimbaromini:CHITESC-L'Nicolae'TeoriaRecapitulaliunii

ls sfdntul lrineu, rlT'sli" 'iq3s-rqrq' p' its-t+o; GIUREA' Dr'

Aleiandru I., Noltunei'i'i nii"rtra _noful doctrinar si sfinlitor al

Bisericii, arpa s?arit ii'ii"u-ai ryon' taii' ripografia Al' Jerec' 1940'

34 p. Extra, ain vrlni.s';;-e-'10 !!s!b: p.' sTs-s+g; coMAN' Pr'

Proi.Dr. Ioan G.,';;;''"k;t ;: EIBMB-OR; bucureEti'' t ?5^*'p' 7 3 -7 8;

IBIDEM, rotrotogi",' t"i'ii,"einlngoR' B""ttttqti' 1985; DUMI-

TRA$CU, pr.f-""iilr. Ni..r,'Crr" epSn despre suiteml uman al lui

Hris to s tn prrmete ii'"ii ii'qii"', ilr n'r" ff ' 3 | 1899' p' 65 -66; ENA-

CEANU, er.fr. cft"i"Jl", iia"t"i nneu'episcopul Lyonului' in stu-

diil: Pdrinlii ,"""iiilt-n-tfi in n'o'n" nt' qtftit-t878' p- 527-532;

GOJE, Pr. Dr. loin', Sfdntul lrineu" o/d'dto' al invd1dturii crestine'

cluj-Napoc r, 20;;;' #;u:b;d'Mih"i i nv dpdtura de spre Antihri s t s i

sfarsitut tumti ta iJa;;;';;;;-iiii"gai'um Q4A-220 d'Hr')' in

(i.8., nr. 6/1988, p' It7-125; IDEM' Atitudinea fald de erezii a

srinturui lrineu a, tnngaunum, ino-, nr.^i/1989, p. 63-72; IoNITA'

f rd.Viorel, sfdnt a ;:;:dit;; ;;;"'7 ! 1 :I:'ttut lriieu at Lv o nutui' in

$.T., nr. 7-V^s-t r, ii\ii-s'[i,'rnrNery' Pop Bistrileanul' episcop'

srintur lrineu de L;;n",';i"^iri ,i t"otog, Eiitura iartimpex, cruj,

ieqs; Lossrx vr^ii#ir,-sia*it ':'::l'

it Lvonutui' in volumul:

Vcderea tut o,*n""ti'i" ti*l"iitedelvlaria Cornelia oRoS' Editura

Dcisis, sibiu, tee5::';:;;A;-V*F!.Horia c'' Irineu de Lvon

( I 40/1 50-c.200), in E'"i'i"p'a'o.,4"1iinila1ii' Editura Meronia'

llucuresti, 1995, p' il"gt"iligScell {rhid' Tiberiu' sfdntul lrineu'

'iliiior',i,xt"*i*liiI'V;;;;i;:!':':^':,?,"!#',,f ;,1#o;',:;::f :

ffi::l':';::;":::"#'#.,#{.,"ii*{,ifi;;,;-;;ioii;pevrr''p'Aurel, vechiur ,^ii*"ri'ir"io-i:"updrire ifinturut Irineu de Lung-'i;;;;,in A.B., nr' 1-3i1ee5'P',!-?a' --

ln [mbi ,trein"' ir\ioii;V o"'' lomo vivens: incorruptibilite et

dlvinisation a" l'il\)*)iion i'u""'de Lvon' Paris' 1987; BFHR' J''

Ascetism and anthropologt ^in

n^!":^Hi'Ctement' Oxford' 2000;

(IRANT, R.M', treiLiu'-o: tyon' l-ooOon' t997; LAWSON ' J'' The

hlhtical theolost "i s"i"'i'io^'-1-o:9o"' 1948; oRBE '

A" Antro-';i:i;;a!:[::]:{#:jf i!i:;,.:r"f"iJi;};"r;;*::";Ii:;fii'ffi irit"{-lt;;is ,Tn' 'ts"'4ioi""

of the wrgin Marv in pa'

trtsric theotogv' 'i;;

i ii" iiSiint of lrenaeus' Ephrem and Am-

bruse, London, 1995'

SFANTUL IPOLIT(c.170-1236)

Elemente biograftce

Viala Sfdntului Ipotit esle 1pr9T:lecunoscut6' Exitd cinci

levoare demne de inciedere' insd nici unul dintre ele nu este sufi- '

^*r#:;n de cezareea susline irr.Istoria bisericeascd cd lpolit

uru .pir.op, insd nu ne oferl detalii suplimentare:

74 Arhid, Prof uniu Dn constantin voicu - Preot contr uniu Dn Nicu Dunitrulcu

..in vremea aceea straluceau mulli cdrturari gi oameni din sdnul

Bisericii. Printre aceqti bdrbafi, Beril este unul care, in afard de epistole,

ne-a mai l[sat gi diferite alte lucr6ri. El era episcop al Arabilor din

Bostra. Tot aga se prezintd cazul qi cu Hipolit, care era Si el intdistdtdtor

al unei alte Biserici"(W, XX, l-2' p. 245).

Tot Eusebiu arat[ ci el a fost contemporan cu Origen, lucru

confirmat gi de Fericitul leronim, care menlioneazd faptul c6

acesta ar fi rostit o predic[ in prezenfa marelui teolog alexandrin,

intitulatd ,.Despre slava lui Dumnezeu Mantuitorul". o infor-

mafie prelioasd in 1eg6tur[ cu perioada in care att5'it autorul nos-

tru'o gasim la Fotie in opera sa "Biblioteca". Potrivit acestei

marturii Ipolit ar fi fost ucenicul Sfbntului Irineu, dovada fiind

ins[qi Sintagma sau Contra tuturor ereziilor, influenlatd covir-

gitor de lucrarea ilustrului episcop de Lyon. O statuie a lui Ipolit,

din secolul III, descoperitd la Roma, in cimitirul lui lpolit,^pe via

Tiburtina, are pe soclu inscripfionate toate lucrdrile sale. In fine,

cel din urmd document important cu privire la viala Sfhntului

Ipolit este opera Philosophumenadescoperitd la Athos, in anul

1842, attibuit[ lui Origen sau Tertulian, dar apar]indnd - se pare

-, Sfhntului Ipolit. Deqi de-a lungul timpului au fost contestate,

totugi, informaliil e prezentate conduc la ideea cd el s-ar fi ndscut

in jurul anului 170, undeva intr-un mediu grecesc, la Lyon sau in

imprejurimi, fiind profund influenlat de personalitatea qi activi-

tatea episcopului Irineu. De asemenea, presupunem c6 a frecven-

tat cursurile unor gcoli insemnate ale timpului, la Roma, sau la

Alexandria, dupd anumite pdreri, pentru c6 altfel nu s-ar putea

explica inalta sa culturd profand gi cregtinS 9i, mai ales, cunog-

tinlele sale de astronomie gi calcul pascal. Ipolit a fost, dupd toatc

probabilitilile, preot la Roma in timpul papei zefirin (200-217).

b auta cu alegerea succesorului acestuia, papa Calist (218-223),

pe care Sffintul Pdrinte il acuza de sabelianism qi imoralitate, sc

rupe de Biserica oficiald a Romei 9i igi creeazd propria comuni-

tate, cu o mora16 sever6, pe seama cdreia este ales episcop'

Pttrologie - manual pentru seminariile teologice

Concret, el il denunfa pe Calist cdiartd pdcatele gtele, ca depild6: "apostazia, desfrdnarea gi uciderea, pe care nu le puteaicrta decdt Dumnezeu", invSldturd regdsitd gi la Tertulian. De alt-fel, Ipolit qi-a inchinat viala implinirii a dou5 idealuri: 1). com-baterea ereziilor, in special a monarhianismului modalist gi apatripasienilor; 2). lupta impotriva laxismului moral caracteristiclumii contemporane lui.

Schisma declanqatd de alegerea a doi episcopi la Roma se vaItinge de-abia in timpul perseculiei lui Maximin Tracul (235-

238), cdnd Ipolit se impacd cu Ponfian, noul episcop al Romei,In minele din Sardinia unde fuseserd exila{i.

Aici se pare cd a gi murit in jurul anului 236. Trupul sdu a fostrdus gi,ingropat la Roma. A fost venerat ca martir gi i s-a ridicat o sta-htic. Apusenii il prbzruiescla 30 august, iar r[sdriteniila 30 ianuarie'

Opera

Sfhntul Ipolit a fost unul dintre cei mai prolifici autori creg-tlni din primele veacuri, abordAnd mai toate "domeniile teolo-

;fei". A scris in greac6, insd opera sa a fost tradusi in opt limbi:

[atin[, siriacd, copt[, etiopiand, arabd, armeand, georgiand 9i sla-fon[. Din nefericire multe dintre lucrlrile sale s-au pierdut,

dtele sunt p6strate in fragmente, de reguli in traduceri.

Principalele titluri

l. Comentar la Daniil, lucrare exegeticd in 5 c5rfi, scris[ in

Sul 204, plstrat[ in cea mai mare parte in original, ttateazd in

$ip tipologic episoadele cele mai reprezentative ale textului bi-De exemplu, istoria Suzanei, in care ea inchipuiegte Bi-

75

ipica, soful siu pe Hristos, iar cei doi bdtrini pe persecutori,fdicl pe iudei qi pe pdgAni. in acelagi mod sunt interpretate gi sta-

de aur a lui Nabucodonosor, aruncarea lui Daniil in groapalci, vedenia acestuia. Pentru intdia oard aparc menliunea cd

MAntuitorului a avut loc in 25 decembrie.Probabil, este{fa mai insemnatd dintre lucrdrile lui Ipolit.

7 6 Arhid- Prof. Ilniu Dn Constantin Voicu - Preot Clnf' Ilniv' Dn Nicu Dunitra$cu

2. Comentar Ia Cilntarea cdntdrilor, O a1t5 lucrare exege-

trcd, acdrei interpt.iut" se apropie de alegorismu! lui Origen'

Mirele-rege este gtitiot' mii"usu simbolizeazd sinagoga' din

care a rdsdrit Biserica.Scrie, de asemenea, multe comentarii biblice' intre care amln-

tim: La binecuvdntdil"'Iur lo"ob, La binecuvdntdrile lui Moise' La

;;;;'t^;, ia Exod, La Proverbele lui Solomon'La Zaharia etc'

3. Despre univers, contra grecilor Si a lui. Platon'-lucrare

do gmatico-apolo getici' in care -'liscutd

concepf ia pdgAnd. despre

;il;materie qiln rieie' Alte scrieri din aceeaqi categorie sunt:

;;ti;" tnviere, Demonstralie co,ntra iudeilor'- '4. philosophumena sav combaterea htturcr ereziilor, opera sa

polemice fundarnentali, aplrut5 {upl *:1 222'in10 c6r'ti' a fost des-

G;,i qi aribuitn-;;iliSfbntului Ipolir Titlul vine de la faptul c5

ereticii iqi "ext6geau." invSfitura din filosofia p[gAn6pi o perverteau

;r;;G. fi f*";,; ntmatal fitosofiei geceqti, vorbeste apoi"a.

-.gi. ii utmfogi, p** ca, in cea mai mare parte' si analizeze

iiJ .r:*d"u r : aJ#zii enostig' Alte scrieri: Sintagma sau Conff a

tuturor ereziilor, ciiii"o""uu cdrli de cronicd, Determinarea datei

PaStelui, Canoanele lui lpolit, Despre .harisme'pe soclul st"t"ii-;;le sunt inscrise un numSr de circa 50 de

lucrlri, dar nimeni;"itit' cu certitudine' c6te a scris el cu ade-

vdrat gi cdte i s-au atribuit'

Elemente de invdYdturd

TeologiaSfbntuluilpolitreflectdintrutotul..caracterulforma-tiv al gandirii creffi di" pri*u jumdtate a secolului al IIIlea".

Tributar ideilor;;;i"i tpi'"op de Lyon' Irineu' d* s-t filosofiei

p[gdne, intr-un mod destul de precaut totuqi - pentru cd o socotea

pe aceasta ,,rrru tototo' t"'iilo' -' foloseqte at6t metoda ale'

goricd de interpretare (specificd gcolii alexandrine)' cit 9i pe cea

qtiinlifi c6. peqi nu ;o'aotttitte originald'. ea fi ind 1ar, $eerabao sintezd a invapturilor apologelilor' Ipolit-incearcS'sd l6mu-

reascd unele dintie cele maicontroversate probleme teologice alc

momentului.Pescurt,elementelefundamentalealeteologieiSfhntului IPolit sunt:

- Sfdnta Treimenu este amintitd cu numele' insd persoanele

trinitare sunt prezente in op"tu lui, deqi intr-un rapo{ evident su-'t:,;;rdtu;irrt;.

Thtdl estebomnul Dumnezeu' St'pdnul a toate'

,.Cel Bdtr6n de zile,:;ii-i *ti,.primu-l-ndscut al lui Dumnezeu'',

ca sd se vadd cd este Ai" fat61, al doilea dlpd lat6]' "Fiul Omu-

lui", niscut dintr-o FecioarS, ca sd se vadd c5 in el se tecreeazd

Lr,i"it"t"q Sfdntut iuh esteafirmat nu ca o persoand' ci ca o "a

trcia iconomie". MJ ro*.t, Sfhntul parinte afirma: 'ounul este

Tatdl care po*n..it", unul este Fiul care ascultd 9i unul este

sffintul Duh care dl.l.;;;'. Fiinla dumnezeirii este indisolubila,

;;F;*;ele in "u,"

iusubzistd sunt distincte'

- Are o teone *ui p"ti" sigurd despre Logos' in a cdrei evo-

fu1i. airiing" t.i f-.iij' toiot"l-gdndire imanentd a Tatdlui;

X). Logosut-put"i f'o\uotd"tn afard' adicd ndscutd; ^3)'

Lo-

g'rr"I7;-a[raua,st' prin na;terea sa .din Fecioard' Altfel spus'

l,ogosul nu este prii"i"ti" pru"ffinitar' ci in cadrul iconomiei

ffij,-j; u V..tiut"i Testament. El este Cel care dd adevdrata

cunoa$tere u .rruiiLit-"o*""i.a ingerilor hotdririle-Tat'lui'

vorbegte profetifor, proitt"iGpti" ei gieste aqteptat de pdgini' El

€ite ,.mana" prin care ncreazlDumnezeu. Logosul este cel care

i"irri,*p"fj"i eaur" pentru a reinnoi umanitatea. Cu alte cu-

vlnte, S-a irrt-put ..t t"":p"i 9" a uni acest trup 1l ![u.' la fel ca al

iostru, muritor, t";;p;;$i putere divind' fEcdndu-l nemuritor'

_ Biserica"".iini"ra deiinatoare a adevdrului. Ea se ingri-

Jsttc de for-ur.ui.iurii"i 9i iqi imparte activitatea intre slujire'

illi-r"ii" si spiritualitate. Ea este mama lui Hristos. Este "sfrnta

Bomuniuneadrepli lor",ginuocomuniuneamestecatd'desfinfirln[c6tosi. se ouslrva aiti rigorismul slu moral (chiar mai sever

ffi;;iili rffit""), ca'e iifu"e f ajungl in conflict cu epis-

;ili R";ti. in gisericd se primeqte harul lui Dumnezeu in ve-

Cerca iertdrii pa.ut"1oi \r""hi qi dobdndirii unei noi "stdri"' in

fu I na B otezutui. ipii, Sfdnta Euharistie, adicd Trupul 9i Sdngele

Domnului, pentru-i'conJt*uttu harului" qi' in fine' Mdrturisirea

tllillxr

i

lr:lILllrill it ll1II

78 Arhid, Pro.f, Uniu Dr, Constantin Voicu - lleot Conf. (Jniv, Dr. Nicu DamitraEcu Itatrologie - manual pentru seminariile teologice 79

l

(Spovedania), adicd iertareapicatelor recente, gi nu a tuturor pd-catelor grele, ca de pildd: desfrdnarea gi uciderea.

- SfarSitul lumii va fi precedat - in concepfia lui Ipolit - de in_vierea morlilor.

O imagine apocalipticd este descrisd de autorul nostru:"risturnlri de oraqe, de unde sfinlii vor fi izgonill prdpdd pe strdzi

gi in pustiuri, cici toli vor s6 se ascundd acolo, nenorociie pe mare. cdcitofi vor incerca sd fugd pe ape, ticdlogie in insule, cdci acolo vor fiurmdrifi to!i. Pentru sfinfi (cregtini) pdmdntul va fi neroditor, orice oragneospitalier, marea va fi fErr corrbii, iar lumea pustie. Unii vor muri defoame, al{ii de sete, allii de teami. . .', (Comentar la psalmi,IV, 5 l, cit., inPr. Prof'. Dr. Ioan G. Coman, patrologie, vol. II, Bucuregti, 19g5, p. 70).Totugi, el line sd-i linigteascl pe credinciogi afirmAnd ci

toate acestea nu se vor intampla imediat, ci dupi mai multe sutede ani, potrivit unor calcule ale lui gi vor fi preiedate, in cele dinurmd, de venirea lui Antihrist.

**! t r

Sffintul Ipolit este unul dintre cei mai importanfi autori pa-tristici din veacul al treilea cregtin. Degi n-a avut preciziaSfrntului Irineu, sau subtilitatea gi profunzimea lui Origen, el ascris un numdr impresionant de lucrrri aborddnd majoritateatemelor teologice controversate. Mai pulin sistematic, dar maiaplecat asupra problemelor de exegez6, istorie gi drept, Ipolit, peldngd combaterea ereziilor, a lSsat o operd solidl, cJutr ionlinutcare denoti o bun[ informare gi cunoagtere, atat a teologiei ante-rioare lui, cdt gi a filosofiei pdgane. N-a fost interesat de formasau lim-ba in care gi-a compus lucrdrile, ci de informalia saumesajul pe care acestea reu$eau sd le transmitd.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV4

TRADUCERI iN LIMBA ROMANA:CUVANT PENTRU SFAR$ITUL LUMII SI PENTRU A DOUA

VENIRE A DOMNULUI $I DUMNEZEULU NOSTRU IISUS HRIS-TOS, tradtcere de Cristian BADILITA, Sfantul Hippolit, episcop al

Romei; Demonstralie din Sfintele Scripturi despre Hristos Si Antihrist,in A.B.o nr.4-612000, p. 116-135.

STUDII:in limba romini: COLOTELO, Drd.Dumitru, ,,Tradiyia Apos-

ktlicd" a lui Hipolit $i importanla ei ca izvor pentru istoria cultuluic:reStin, in M.A., nr.6-817975, p. 476-488; COMAN, Ioan G., Cazull'lippolit-Calist. Consideraliuni istorico-patristice, Buc:uregti, 1944, 30p; COMAN, Pr.Prof.Dr. Ioan G., Patrologie, EIBMBOR, Bucuregti,1956, p. 79-82; IBIDEM, Patrologie, vol. II, EIBMBOR, Bucuregti,1985, p. 49-73; CORNEANU, Nicolae, Opera predicatoriatd a Sfdn-tului lpolit, in rev. Duh Si Adevdr nr. 10-1211946, p. 5-72 9i l-3/ 1947 ,p, 6-10; ENACEANU, Arch. Ghenadie, Sfdntut lpotit, in studiul:{iJinpii Pdrinli, in B.O.R., nr. l0ll877-1878, p. 577-581; VESA, pr.I.,

ASa-zisa "anafora" a Sfdntului Hipolit Romanul, in S.T.o nr.7-8/1961,p.438-440.

in limbi strline: BRADSHOW, P., Essays on Hippolytus,lSramcote, 1978; HAMEL, R., Kirche bei Hippolyt von Rom,0atersloh. 1951.

rl

vII

SCRIITORI LATINI(c. 200 - t 14 sePtembrie 258)

SFANTUL CIPRIAN

Elemente biograftce

Aldoileateologafrican,sfhntulCiprian-deCattagina'afosto p.r*nuritate tota'i air.rita de Tertulian. El n-a avut nimic din

;;;;;;;tul inaintaului sdu,.nici din geniul dominator al

u..Jtoiu, ci mai Aegtafe acele calitdli ale inimii care atrag dupd

sine ddruirea, bl0ndelea, prudenla qi spiritul de unitate; acelea

care i-au liPsit lui Tertulian'S-anascutintreanii200-2|0(dup6majoritateacercetdto.

rilor in jurul anului zbo;, i" Africa, cit mai probabil in Cartagina'

intr-o familie pdgatd,l;g"ie qi de o aleasi culturd' Beneficiazd

J. .""aiaii deoseIite de eiucalie, lucru extrem de important pen-

tru cariera lui ulterioaid. Ca ietor gi "maestru al elocinfei" $i-a

.aqris;i; -are

faimd in Cartagina, aj:nga.n$ T T:T|;L**-Li"t?societdfii civiie'bucuratia" t9 de prietenii 9i privilegii la

care mul1i aou, uirurr.-b.rg"ri"t de imoralitatea vielii publice qi

;;;;..o*pgu Ji,,gui"tn si administrafie' sufletul sdu atins

de har, il face ta t*i.?va mai inalt' Sub influenfa preotului

Caecilius (de la cate aqi primit prenumele) a devenit creqtin' gi

a impdrfit toatd averea sdracilor'CurAnd A"pa tonu.Jittu lui este botezat 9i' apoi' hirotonit

pr.oi iui in anul z+g:itu" la inceputullui}4g) ajunge episcop de

Cartagina "prin uoinf popo*f"i', dar impotriva opoziliei f61i9e

;;;"; clerici mai in vaista, printre care se afla 9i un anume

Novat. Episcopatul sdu se deileazdpe parcursul a noud ani' Nu

Pntrologie'nanual penrru seminariile teologice 8l"

ertrdemaimultdeunaninfrunteaBiseric i id inCartaginacdnda izbugnit marea pJrsJ;li"

" lui Deciu din anul 250' Sfbntul

(liprian a fost tt.uon^ta te'refugieze intr-un loc sigur' nu departe

dc cetate, de unde u tonattt Blserica prin scrisori 9i oameni de

;;.d"t.:' Dar fuga sa nu a fost aprobatd de to!i'

La pufin timp aulJ;;6" Fabian a fost omordt' preolii 9i

diuconii, care feceau'parte di"t'-t'o aqa numit "comitet director"

.i-fiit.ti.ii Romei, in timpul vacanleipapale' gi-au exprimat sur-

il;G-;;d"-"ti*"iti tpit^cop"r iaitaginei a tugit' ciprian

le-a rdspuns pnntr-o "'i'ott

in iare erauf,rezentate atdt activi-

tt.. t"il" exilul u,,toi-pttt, cdt qi rafionamentul unei asemenea

hotdrdri:" M-am g0ndit ci este necesar sd v-5 scriu aceastd scrisoare pentru a

putea da o .*ptituffitp* "tii"i'all' aitciplitti li tdr+inlei meltt tati

a$a cum inuuta po*o"iti oo*nutui' imediat ce s-a produs prima tulbu-

rare (cdnd "

irU.gti' p"i;"1ra) 9i poporul m-u "etiintistent'

Eu ' ludnd

in considerare nu atdt de mult propria-mt siguranfd' ci Pacea publicd intre

frali, m-am retrab pentru o vreme' "u "tt

Ju*uu pozilia mea mult prea

radicala ,a u*priiiJ""riui"; i;;;;;il_(ei consecin;ele ei, far6 indoiald).

Cu toate acestea, degi absent cu trupul'-n-am vrut nici in Duh' nici in

lucrare, su* in 'rutll"itq"ai"i"t

poporul credincios de ajutorul meu' atAt

cat puteam eu ,rli ;?#riil", i.";J"f;i",e cu poruncile Domnului qi

posibilitSlile -";-ii;it;i

J' 'lEpistola

^xII4 it iol' 'The Ante-Nicene

'iithers",'voL V, Edinburgh,1995, p' 294)'

El 9i-a insolit aceastd scrisoare cu copii ale altor 13 aseme-

nea epistole, adresate clerului, mdrturisiiorilor gi comunitaflor

de credincioqi, p"rrt* a ardtacd el din inlelepciune gi-a abando-

ott u.tiuirelile pastorale, ci nu din team6'

Una dintre ;i;;;i o1ncilt probleme cu care se confruntd

eiprian este cea'i-tipti-t*, adicd a-celor care in timpul perse-

cutiilor i;i pdrasiseif, it'tt-o TTYTA mai mare sau mai mic5'

crcdinfa gi acum;;;" s6 revina in s6nul Bisericii. Reconcilie-

ten in rindul *.*Lrilo, Bisericii era anevoioasa 9i ea a condus'

lr disensiuni 9i, it i'J, tttiut la schisme' Lapsii se.bucurau chiar

de sprijinul orroru ii"[i marturisitori' care se c-onsiderau ei ingiqi

,,uutoritd1i,, r" priuir" fa chestiunile de ordin religios, 9i cereau cu

I = rAl l{oLoGIE

82 Arhid. Prof. Univ. Dn Constantin Voicu - Preot Conf, Uniu Dn Nicu Dumitra$cu

insistenfd reprimirea acestora in Bisericd, necondifionat. SfAntulCiprian a refuzat sd accepte acest lucru, deoarece credea cdfiecare trebuie sd treacd printr-o perioadd de penitenfd, conformdgradului de apostazie de care se fEcea vinovat, gi doar dupd aceeasE redevind membru activ al Bisericii. Diaconul Felicissimus,impreunl cu cinci preofi, fogti adversari ai lui Ciprian pentruocuparea postului de episcop, intre care se distingea Novat, seconstituie intr-un grup rival. Novat pleacd la Roma sd-l suslind peNovafian, un alt rdsculat impotriva episcopului sdu, Corneliu.Situalia este oarecum ciudatd pentru cd in timp ce Novat se ridi-case impotriva lui Ciprian, acuzdndu-l de prea mare severitate inprivinfa reprimirii lapsilor in BisericS, Novafian era rigorist gi ?qiacuza superiorul pentru indulgenla sa, exact in aceeagi problemd.In final, ei "s-au unit in opozilie gi schismd contra episcopilor lor".

Cel mai probabil in luna mai a anului 251, in cadrul unuisinod linut la Cartagrna, Ciprian ii excomunicd pe "adversarii"sdi qi face cunoscute intregii Biserici treptele de penitenl[ insti-tuite pentru curifirea apostaziafilor. Totodatd iqi aratd solidari-tatea cu cei care, din sl[biciune sau team[, au pdrdsit adevdratacredin!5.

Cur6nd, dupd aceea, o ciumd devastatoare a adus noi sufe-rinfe gi persecufii cregtinilor intrucdt ei au fost ficufi responsabilipentru "rdzbunarea" zeilor. Acest blestem c[zut asupra imperiu-lui din senin, se datora - spuneau pagdnii - atitudinii ireveren-fioase a ostagilor lui Hristos fafd de zeii tradilionali.

Preocuparea lui Ciprian pentru ingrijirea bolnavilor gi supor-tul sdu financiar pentru to{i cei care au avut de suferit in vreun felde pe urma unei asemenea boli au condus, in final, la domolireamdniei pdgdnilor gi la instaurarea unui climat de pace gi impdcarcintre oameni.

Din nefericire qi ultimii sii ani au fost plini de neliniqte qiincordare datoritd unei alte probleme care risca sd produc[ onoud crizd in Bisericd, gi anume aceea a validitdlii botezuluiereticilor. Ciprian nu-l recunogtea. In Cartagina repudierea unorastfel de practici pare sd fi fost tradifionald pentru cd gi Tertulian.

I'otrologie - manual pentru seminariile teologice

itt lucrarea sa De Baptismo, suslinuse acelaqi lucru. De altfel,rrccst punct de vedere fusese sancfionat de un mare sinod al epis-copilcr africani gi nun idieni incd din anul 220,pentruca el sd fiereafirmat in alte trei sinoade, linute la Cartagina gi prezidate de( liprian, in anii 255-256.

Papa $tefan, informat de aceste decizii, i-a trimis un mesajextrem de dur, in care il ameninla gi-l acuza de ..inovajii" con-trnre Sfintei Tradilii, gi chiar cu excomunicarea, dar Ciprian arillnas ferm pe pozilie. Disputa s-a oprit, intr-un fel, aici, pentruoil in anul 257 izbugnegte persecufia lui Valerian.

Papa $tefan moare in august (acelagi an), iar Sfdntul Ciprianestc exilat la curubis, pe malul mdrii. Aici a fost vizitat de fra{iir&i intru credintd, de cetdleni gi chiar de Dumnezeu. .,Vizita luil)umnezeu a avut loc sub chipul unei viziuni menitl sd-i pre-vesteascd sfhrqitul: un tdndr de o talie exceplionali ii ap5ru gi-ltftrsc la tribunalul proconsulului. Proconsulul, indatd ce vdzu pef.iprian, incepu sd scrie pe tdblile, fEr6 sd-l intrebe nimic. El scriatentinfa de moarte a lui Ciprian. T0ndrul insd care stdtea la spa-tclo magistratului, a vdzut cuprinsul sentinlei gi prin semne cuntlina i l-a frcut cunoscut episcopului. ciprian a inleles cd i s-arlttl scntinla martiriului ; a cerut sd i se acorde rEgaz de o zi pen-tnr n-gi pune treburile in ordine. Magistratul, la rugiminfile st6-ruitoare ale episcopului, a inceput si scrie din nou pe tiblife.

'fdnirul de la spatele proconsulului ii f6cu din nou semn cuIttfina ci i s-a acordat timpul cerut. Ciprian se bucurd cd i s-afbcut aceastd favoare.

Zln de favoare acordatd insemna un an. intr-adev6r, pesteHll nn, exact in aceeaqi zi, Sfrnful Ciprian a fost incununat cuIlrrrtiriul. Aceasta s-a intAmplatpe 14 septembrie 258, c6nd, nudellrrrte de cartagina, la villa Sexti, Sfhntului ciprian i s-a t6iat6ePul. Devenea astfel primul episcop african care suferea moarteftartiric5. Iati cum sunt relatate momentele premergdtoare exe-€ttlici de cdtre unul dintre ucenicii sdi. diaconul pontius:

83

I84 Arhid' Prof' L\tit" Dt' Constantin Voicu - Preot Conf' IJniv' Dr' Nicu Dumitra$cu

"Tu egti Thascius Cyprian? Episcopul Ciprian rdspunde: eu^sunt'

Proconsulul Galeriu Maxi*ut "ontiott6:

tu te-ai manifestat ca $eI al oa-

menilor fEredelegiir ;i?;fii dpFl lasnynggt,Ia: -:Y' Pl"l91'-lt]t

Galerius Maximus coniinua: prea sfinlii impdrali i1i poruncesc sa sacrl-

fici! Episcopul cipri':i'zi;;;" " voi iace nicidecum' Galeriu Maxtmus

ii spuse: gana.qt"+" ['in-" i"ii*inpit"opul Ciprian rdspunse: fb ce fi s-a

poruncit; intr-un "ut"uiata"'Ji"pt

niti tto e nevoie sd deliberezi' Atunct-Galeriu Maximus, t#ft;;;;tontili"rui sdu' dddu cu amirdciune 9i

p"#;;;;; r",'antu io u'"este cuvinte:'ai tr[it multd vreme intr-un spt-

rit f6r[ de lege I p-;i,u"", -"iii

."-pit9i in nefericita ta conspiralie. Ji-ai

fbcut dugmani p" r;iii;;.iiirtqt.'rnnte lesi si nici evlaviogii 9i prea

sacrii prinli, augu*iiVlf"eriu"'Ei Cuffiun,nici n-obilul Cezar Valerian n-au

putut sa te aducd I; iial i;;; *itorui.rot' De aceea' convins'cd eqti

autorul qi pro-oto,iffltt;;;;;ibile c-rime' vei servi ca exemplu celor

pe care i-ai atras h;;it;;;criminata: moartea ta va sancfiona legea'

- 9i spuntnd acestJ-duiinle,-citi sentinla de pe tdblite: ordonrm ca

Thascius Ciprian ;#;; il;'t"nit' ipiscobul Ciprian zise: mul{u-

mim lui Dumnezeu!" (Acta Proconsularia 3' i' cit' la Pr' Prof' Dr' Ioan

b.tornu", Patrologie, vol' II' p' 100)'

Zin sa aniversard este sdrbdtorite in toatd Africa' la Roma'

Constantinopol$isp"*".n'teconsideratunuldinstdlpiicredinleipe care s_au intemei"i ir"tJiarile luate la Sinodul III ecumenic de

i;Ei;. ain un"r 43i;;;d; a fost condamnat nestorianismul'

OPera

Sfhntul Ciprian a fost un om mai degrab[ u] tupt"lgecit al

teoriei, 'oun om o.'.iJt"tJi"ttt" ?.t9ti evlavia' nu rafionalis-

mut gi preocupare";;;il'Gcula!ie"' Cu toate acestea a scris un

numer considerabiia.^r""iaii, majoritatea, fiind "expresii ale

activitelii sale pastorut"t tfututi' indemnuri' scrisori de indruma-

rebisericea.ra".tut""torulsduspiritualafostTertulian'pecareil aprecia atat de mult incit nu trecea o zifrrd s6-1 citeascd' insd

el scrie intr-o li"tbil;i tit, mai armonioasd' ory3 lnii" fi

i.p*,ttta in doud mari categorii' 9i anume: tratate $r scrtson'

PrinciPalele tratate

l.Cdtre Donat, cea mai veche lucrare' datdnd de pe vremee

convertirii sale ra creqtinism, este un monolog in care autorul iEi

Pnrologie - ^onrol

P,nt'u "^ioo'

tlescrie starea sufleteasc[ de dinainte 9i de dupd botez (pe care il

numegte a doua tuqtt"; qi oferd splijin moral prietenului sdu'

i;;;J, el insuqi de curdnd creqtinat' Iatd cum explicd el trecerea

dc la neincredere fu ,rJAtlat' de la necredinfd la credin!6' de la

lntuneric la lumind:

"...eram strdns in lanfurile marilor rdtdciri de mai inainte' de care

nu credeam td -#";"iil;iu"q''tr"t'

eram robul viciilor mele care mi se

pdreau fireqti; fd'e ia tp"t "eva

mai bun' cultivam ceea ce era rdu in mine

ca pe ceva propt'o iiT*ett"f 9-' d"91"t cu apa rendscitoare mi-am

spdlat petele o* itl"ti ii-" it'i-u'"tttifitd de pdcate a pdtruns lumina

p'urii.*out", dupi ce cu ajutorul Duhului Sfbnt a doua naqtere m-a trans-

format intr-un om nou' ca prin minune mi se pdrea cd deodati indoielile

mi se spulb"ta, "tft

ittttite se deschid' cell intunecate se lumineazd'

ceea ce inainte J;; ;;; greu devine u$or' socote-aT:3 pot infaptui

ceea ce este imposibit; lCop' tt4 PS'B" vol' 3'p' 416'411)'

O scriere cu un caraclet oarecum asemdndtor este 9i Cdtre

I)cmetrian, destinatarui nma un p6gdn care ii face responsabili

pc cregtini p.n * toui" nenorocirilt tutt se abdteau asupra im-

it.titirii itazboaie, u"ii f""*ete etc)' prin disprelul ardtat zeilor'

Autorul pune aparilia acestor catastrbfe pe -seama

"sldbirii" 9i

"imbltrdnirii"lumii,confirmatent'nt'maidesf6ntaScripturd'tftrr gi de esenla I;;i in*$i' Mai mult' declanqeazdun -1ta1

vehe-

ntont impotriva pdginilor c?,re :.:p*te el - sunt autorii de drept

rnu morali ui *uiJriiatii taurariitor, asasinatelor 9i tuturor fap-

telor reProbabile.2. Despre cei cdzuli' Sfdntul Ciprian realizeazdaici un tablou

extrem de interesant pentru cunoa$terea psihologiei creqtinilor de

lu rnijlocul ,r"u.Jrri'ul,r.il.u. Cei care n-au rezistat torturilor qi

au apostaziat in tiirpU plrseculiilor trebuie - potrivit autorului-

rll se pocdiascd, sd urmeze un program de penitenld foarte rigu-

ri,s, inainte de a fi reprimili in Bisericd' citdndu-se in acest sens

tnoclele de urmat'-ca ae piiAa: Analla' Azatia'Mtsail gi Daniel'

Srrnt criticali totoAalaii Jei care facilitau revenirea apostazialilor

|n..casaDomn..Iui,,,p' i"acordareaaceloraqazise..biletedein-dulgenfd", tata o pttiiaaa preataUild de indreptare' Autorul aratd

Univ. Dn Constsntin Voicu'Pteot

I

i

gi modul in care se poate face o penite4A adevd,ratd, qi anurre:prin post, rugdciune, mdrturisirea pdcatelor 9i milostenie''

t. Despie unitatea Bisericii. Este o lucrare de altd facturd,impresionantd prin ideile qi modul de prezentare.O adeviratdp"ita a fteratuiii patristice din perioada primard. Principiul carerte tu baza alcdtuirii ei este acela c[ unitatea Bisericii exprimdcel rnai bine unitatea lui Dumnezeu, iat mijloacele prin care se

exprimd acest principiu sunt simbolurile 9i comparafiile. Pentru

Bisericd Sfbntul Ciprian foloseqte comparalii cum ar fi:_c[maqalui Hristos, arca lui Noe sau casa in care se m6nca mielul pascal.

4. Despre rugdciunea domneascd. Modelul oricdrei rug6-ciuni este iea pe iare ne-a ldsat-o insugi Hristos, Fiul lui Dum-

nezeu intrupat. El ne invafd cum sd ne rugdm unii pentru al1ii,pentru c6 toji formdm poporul sdu 9i pentru care S-a adus El jert-'fE

supreme. Noi zicern"Tatdl nostru care egti in ceruri", nu "Tat[lmeu.'.."r"...pdinea noastrd, nu " pdinea mea"r ""ne iartd noudgre qelile n o is tr e", nu " iartd-mi mi e gr egelile m e I e" (C ap' V I, P ̂ S' ^B''vol. 3, p. a67).

Mai menliondm, de asemenea, tratatele: Cd idolii nu sunt zei(lmpotriva idolatriei), Dovezi cdtre Ouirinus (legea iudaicd a fost

irovizorie) , Cdtre Fortunat (un int[ritor pentru creqtini in timpulperseculiilor), Despre moarte, Despre faptd bund si milostenie,b

"spr"' invidie gi gelozie, D espre linuta fecio arelon

Se cunosc gi de scrisori, dintre care - se pare - cd doar 65

sunt autentice.Aceste scrisori sunt lucrdri literare extrem de importante in-

trucdt oglindesc cele mai semnificative aspecte ale vielii creqtinede atun-ci. Ele cuprind informalii despre schisme, erezii, sau

diverse intdmpldri qi ttau labaza elabordrii disciplinei bisericeqti'

Elemente de tnvdYdturd

l. Existd un singur Dumnezeu intreit in persoane: Tatdl, Fiul

si sfilntul Duh.Tatilleste cauza primordiald 9i adevaratul creator,

iiul este inlelepciunea lui Dumnezeu prin care au fost aduse

Pstrologie'manuul penttu seminariile teologice 87

toatelaexisten!6,iarSfhntulDuhestecelcareimpdrtdgeqtesfin-fenia in Bisericd.

2. Biserica este una gi unitard' Ea este comparatd cu cdmaqa

lui Hristos, Unitatea Bislricii se intemeiazd pe unitatea dumne-

,.liil, , invdldturii 9i credinlei, pe unitatea episcopatului gi pe cea

n Sfintelor Taine."Episcopatul este unul 1ingu1 din care detine fiecare in mod solitar

o purt",'ni*.iica este una sinfrrrd, care se extinde prin de.zvoltarea sa'

imbr6!i96nd muflirieu *.ai"ri""iif.ir. La fel razele sunt multe, dar lumi-

na este ,rnu ,lngura, -'l;;tilt

;tdtlui sunt multe' dar puterea-i una' fun-

i"ta * "i*"*Traie.inii.

Ointr-un singur izvor curg multe r6uri, deqi ele

sunt numeroatt, i"t tti*Ga de obdrgii i se pdstreai'' Smulge o taz6' din

corpul soarelut" n; ;;;;.;; ;tciiumina'lui este unitari...Tot aea 9i

Biserica oo*nutuil i*piaiiii"ar-9i lumina, imtrdligeazd cu razele sale

tot pimdntul; ,o*ii t"i tttt. tyyina care se intinde peste tot 9i unitatea

ei individuala taria*-""qtirbitd. Ca ramurile unui irbore' tazele ei de

lumind se intind;;; ilil-dnrul, ca dintr-un izvor, invdlaturile ei se

rdspdndesc pa"al;;;;, iui unur'ii este capdtul :l ::::! ca unicd

mamd ai .ar.i ni'autfunic"lti se inmullesc ne-contenit'" (Despre

(Jnitatea Bisericii Ecumenice' V' P'S'l" vol' 3' p' a38)'

cine se situeazd inafaraacestei unitali se desparte.de Bise-

rice ii, in consecin!6' nu se poatg mdntui' SfAntul Ciprian spune

c[ in afara Bisericii nu existd mintuire'3. Cu privire la Sfintele Taine.spune. cd Botezul este cea

dintdiTaindua-ini.t 'utaunuicandidatprincare.iseimp6rt6-i.ii. ft"*f care-l curege de pdcatul strdmoqesc ai de pdcatele s6-

v6rqite panA atunci' introducandu-l. intr-o viald noud; Euharistia

cstejertfbadevdratd,comuniuneqiunire'Pdineaeuharisticdre-iuiitaTrupul Domnului, iar amestecul de vin 9i apd din pa-

harul euharistic repte'intd Sdngele Sdu' Comuniunea qi unirea

noastrd cu Hristos ie face tocmii prin amestecul apei (care sim-

bohzeazd poporutj cu vinul (semnul prin excelenp 1l sdngelui"

Sdu), act ce semnihcd integrarea mulfimii credinciogilor in Cel

care le va aduce mdntuirea'Sfdnta Tradilie joacd u1 r91 iynortallin elaborarea con-

,.ptJtor lui Ciprian (alAturi de lucrdrile lui Tertulian 9i Minuciu

I88 Arhid- Prof, Univ, Dr. Constantin Voica - Preot Conf. IJniv, Dr. Nicu Dumitra$cu

Felix), dacd ne gdndim la controversele sale cu ereticii qi pdgdnii,la problema rebotezdrii ereticilor, sau la discutarea elementelorSfintei Euharistii. Ea este privitd in acord deplin cu SfbntaScriptur5.

,fi

t<*

Sfhntul Ciprian a fost rrn mare bdrbat al Bisericii primarecare a gtiut sd armonizeze bldndelea unui adevdrat pdstor desuflete atfermitatea unui conducdtor bisericesc autentic. Istoriatimpului sdu l-a aqezat in mijlocul unor controverse multiplecdrorc a trebuit sd le facd fa15 chiar cu prelul viefii. Nu s-a ldsatsurprins de ele, fie cd a fost vorba de persecufii, boli, dispute cuereticii sau p[gdnii, schisme sau erezii gi n-a fost intimidat nicide duqmanii Bisericii, nici de cei personali. A fost un om practic,ce a incercat sd rdspundd tuturor situafiilor, prin cele mai adec-vate metode, in special celor care i-au contestat credinla sauautoritatea. A fost un om profund devotat crezului sdu, iubitor deDumnezeu gi de oameni.

BIBLIO GRA FIE S E L E CTI Vi

TRADUCERI iN LIMBA ROMANA:VIATA $I MARTINUL LUI THASCIUS CAECIUUS CYPRI-

ANUS, EPISCOP AL CARTAGINEI $I MARTIR, SCMS,{ DE PON-TIUS, DIACONUL SAU, traducere de Pr. Vasile Gh. ALEXE, inlucrarea: Cyprian Ad Demetrianum, tez[ pentru licenli, Universitateadin Bucuregti, Facultatea de Teologie, Bucuregti,1909,p. 20-51.

SFANTUL CIPRIAN, Introducere generald, Citre Donatus,Despre unitatea Bisericii ecumenice, Despre rugdciunea domneasca,Despre gelozie Si invidie, in APOLOGETI DE LIMB,{ LATIN,4, tra-ducere de Prof. Nicolae CHITESCU, Eliodor CONSTANTINESCU,Paul PAPADOPOL gi Prof. David POPESCU, introducere, note giindici de prof. Nicolae CHIIESCU, coleclia Parinli Si ScriitoriBisericeqti, vol. 3, EIBMBOR, Bucuregti, 1981, p.401-504.

Itotrulogie - manual pentru seminariile teologice Rg

STUDII:ln fimba rom0ni: COMAN, Preot Profesor, Ioan G., Cenzura

trtt,idiei la Plutarch, Sfantul Ciprian Si Sfdntul Vasile, Bucuregti, 1946,20 p. Extras din volumul omagial inchinat inalt prea Sfintitului Nico-dirn, Patriarhul RomAniei, la implinirea vdrstei de 80 de ani; COMAN,lrr. Ioan G., intre rdbdare si nerdbdare la Tbrtullian si sf,intul ciprian,lrt P.O., nr. 4-611946, p. 97-108. Extras, Curtea de Argeg, 1946,14 p;(IOMAN, Pr. Prof.Dr. Ioan G., patrologie, EIBMBbit, Brrcuregii,f 056, p. 83-87; IDEM, Personalitatea Sfdntului Ciprian, in S.T., nr.l,-6 I 19 59, p. 267 -296; IDEM, Chiput Sfdntului Ciprian tn p anegiricilellytytului Grigorie de Nazianz Si Prudenliu. in S.T., n .l-+lOAt, p.123-149; CORNEANU, Nicolae, Mitropolitul Banatului, Sfintii pa-rinli si unele aspecte ale societdlii vremii lor cenzura luxului feminin.'li,rtulian Si Ciprian, in volumul: Patistica Mirabitia, Timigoara,!987, p. 267-276. Edi l ia a I I -a, Editura pol i rom, Iaqi ,200l, p.21g-224; IDEM, Sfdntul Ciprian al Carthaginei, in studiul: Sfin1ii^pdrinligl llisericii si teatrul, din volumul sdl: Miscellanea patristica. EdiniaArrrarcord, Timigoara, 2001, p. l3l-134; SAVA, Diac.Drd.Marin I.,Atitudinea sfdntului ciprian fald de problema unitdlii Bisericii sinctualitatea er, in S.T., nr. 3-411989, p. 216-219; STAN, pr.Asist.Alcxandru L, "Despre unitatea Bisericiin a Sfdntului Ciprian al Cartd-glnei Si importanla ei misionard actuald, in S.T., nr. 5-6119g2,327-!J!; SJa\ULEI, Drd.Constantin, Conceplia despre Bisericd in'opera$fiintului Ciprian, in S.T.o nr. 7-811970, p. 565-574; LTNGUREANU,Irr. llrancisc, sfdntul ciprian-teolog si apdrdtor al unitdlii Bisericii, in('u ietele Institutului Catolic, nr. l/2000, p. 64-7 8;VOICU, Arhid.prof. Dr.f'crnstantin, SJhntul Ciprian Si unitatea Bisericii, in A.8., m. 10-1211992,p, 36-57; ZAVOIANU, Drd.Comel, Despre ,,Rugdciunea Domneascd,,lo 'fcrtulian Si Sjdntul Ciprian, in G.B., Z-+tglA,p.364-377.

In limbi striine: FAHEX M., Cyprian and the Bible: a study inlh.itd century exegesis, Tiibingen, l97l; GALZOW H., Cyprian undNuvatian: der Briefwechsel mtischen der Gemeinden ii-Rom und{q!!ago zur Zeit der Verfolgung des Kaisers Decius, Tiibingen, 1975;HINCHLIFF, P.8., Cyprian of Carthage and the unity of thiCiristianChurch, London, 1974; PONZIO, M., hta e martirio di San Cipriano,Alba, 1955; ROBECK, C.M., Prophecy in Carthage: perpetia, kr-Ullion9nd Cypriarz, Cleveland (Ohio), 1992; SAGE, M.Ni., Cyprian,etttnbridge, 1975; SEAGRAVES, R., precentes cum disciplina;t d lexi-eul ,study of the clergy in the Cyprianic correspondence, Fribourg, 1993.

I90 Arhid, Prof. Ilniu Dn Constantin Voiru - PrroJlontrlniu2! Nit, Du^i!!!y! Panologie - manual pentru seminariile teologice 9l

LACTANTIU(c.240-250 - t 317-318)

Elemente biogruJice

Lactanfiu, pe numele sdu adevdrat, Lucius Caecilius Firmia'nus Lactantius,s-andscut, cel mai probabil, intre anii 240 5i250,in Africa, undeva in apropierea cetdfii Cirta (sau Mascula). Astudiat retorica gi filosofia cu unul dintre cei mai renumifi profe-sori ai vremii, Arnobius. Datoritd calit[filor sale de retor a fostchemat de imp6ratul Dioclelian in Nicomidia, capitala de atuncia irnperiului de rdsdrit, impreund cu un anume Flavius, pentru apreda acolo retorica latind. intrucdt mediul in care trebuia sd-;idesfdqoare activitatea didacticd era unul grecesc, n-a avut succe-sul agteptat gi se consacrd scrisului. Continud sI predea, deqi nu-m6ru1 studenfilor sii era foarte redus. Convertirea sa la creqti-nism se petrece, in jurul anului 300. in momentul declanqdrii per-secufiei impotriva cregtinilor, din anul 303, este nevoit s6-9ip[rdseascd postul, nu este intemnilat sau persecutat, dar trdieqtein anonimat gi multe privafiuni. Spre sfArgitul viefii, in anul317,este chemat de impdratul Constantin cel Mare, la Treveri, inGalia, pentru a-i fi profesor fiului sdu cel mare, Crispus' Dupdaceastd datd nu se mai qtie nimic despre el.

Opera

Lactanliu nu este un autor cu o gAndire teologicd foarte pro-fund6, insd opera sa reprezintd un material extrem de importantpentru istoria universald, dat fiind faptul cd a fost martor oculatal perseculiilor lui Dioclelian gi Galeriu. Distincfia 9i elegan!ilstilului sdu, dublate de un rafinament al conceptelor, specificcunui redutabil polemist, il plaseazd in galeria marilor scriitori aiprimelor veacuri creqtine.

Principalele titluri

I Dumnezeiegtile Institulii, o lucrare in gapte cdrfi, scrisitntre anii 305 gi 313, este unindreptarpentru cunoasterea ade-vdrului. Scopul ei este de a ardta falsitatea gi inconsistenfa filo-rofiei gi a pdgdnismului, in contrast cu adevdrurile de credinfd alecregtinismului. Numele "institulii" este imprumutat din ,,insti-

tuliile dreptului civil", cu deosebirea cd, dacd cel din urmi vizatczolvarea conflictelor dintre cetdteni, cel dintdi vorbea desprevia|6, speranfd, mdntuire, nemurire gi, mai presus de toate,dcspre Dumnezeu.

Aceastd oper[ reprezintd, prima incercare de sistematizare inllmba latind a invifdturilor cregtine mdntuitoare.

Mai tdrzfu scrie gi un rezumat al acestei lucrdri, in 68 de ca-pltole, cu unele idei noi gi altele intr-o formd mult imbunltdtitd.

2. Despre lucrarea (opera) lui Dumnezeu, o pre[ioas5 colec-fle de texte filosofice aparlindnd celor mai importante gcoli alefntichitdfii, interpretate in spirit cregtin. Stilul s[u nu este atdt depretenfios ca al lui Tertulian, ins[ poartd pecetea unei rigurozitdliftiintifice, iar compozilia pe cea a unei inilfimi profesorale.

3. Despre mdnia lui Dumnezeu,in care autorul nostru ia ati-htdine impotriva epicureilor gi stoicilor, care nu infelegeau cuml€ poate mdnia Dumnezeu, pentru cd harul gi m0nia se exclud.Lnctanliu igi centralizeazd, argumentarea pe ideea de Providenyd,lflrmdnd cd, din contr6, daci Dumnezeu lucreazdprinharul sdu,Bl Se gi m6nie, dar mdnia Sa este una folositore gi dreaptd intru-39t ii vizeazd, doar pe nelegiuifi gi pe cei ce picdtuiesc vegnic.

4. Despre moartea persecutorilor (cunoscuti gi sub numelefia,tpre perseculii), este un document istoric ce infrfigeazd sfhr-fltul dramatic al impdrafilor persecutori ai cregtinismului, de lailaro 9i Domilian, pdnd la Dioclelian gi Maximin Daia, intrucdt€l rr fost martor direct la domniile a 7 impdra\i.

Dn Nicu Dumitragcu

Elemente de tnvdydturd

. Lactanfiu ar putea fi considerat un teorog mai pulin originar,intrucat cunoqtinfele sare in domeniu nu susfin o^capacitate deanalizd, gi conceplie comparabild cu cea a lui Tertulian, fiindac'rzat cd, pentru el, cregtinismul este mai degrabd un alt gen de"moralitate", sau cd nu vorbegte aproape deloc despre mantuirealumii prin intermediul harului divin, nimeni nu poate sd negefapful cd a contribuit din plin la afirmarea adevdrurilor oe cre_din!5 cregtind cu ajutorul mijloacelor rafionale specifice argu_mentdrii filosofice.

Evidenliem cdteva dintre principarere sare idei doctrinare:- Dumnezeu este unic, a creat lumea din nimic, iar purtarea

Sa de grije fali de intreaga creafie este mai presus de oriceindoiald.

- Fiul a fost ndscut din Tatdr inainte de facerea rumii, fiindinzestrat cu toate virtulile Tatilui, bucur6ndu-Se de aceeaqi pu-tere gi mdrefie.

- Nu vorbeste despre sfdnta Treime, degi invdfdtura treimicdera cunoscutd in vremea lui.

- Pune accentul pe unitatea dumnezeirii ratdrui si Fiurui qieviden[iazd" existenla celor doud principii, al binelui gi ul ,aulri,ldsand impresia cd este un adept deciarat al diteismului. s-arputea ca el sd fi identificat sfinfenia celor doui persoane, Tat6l qiFiul, cu Duhul Sflnt (!), sau s6 fi evitat o acuza[ie din parteaplgdnilor pe care n-ar fi putut s-o combatd eficient.

- Biserica este casa lui Dumnezeu, iar Marele preot este IisusHristos, Fiul lui Dumnezeu. Ea este un "corp sfhnt", a cdrei paccgi armonie poate fi pusd in pericol de c6tre eretici. cultul Bise_ricii nu este o colec{ie, sau un conglomerat de rituri exclusiviste,ci un sistem complex de indrumare spre infelepciune gi .,ve_derea" lui Dumnezeu.

Palrologie - manual pentru seminariile teologice 93

Biserica adevdratd este aceea unde se afld mdrturisirea sauTt.ttrdinta, care curi1i pdcatele gi rSnile fiinlei umane in vedereadobdndirii iertdrii divine.

**[ 'actanfiu este un scriitor de o facturi speciald, elegant in

exprimare, simplu dar foarte clar, cu o predileclie neascun'sd sprertilul clasic. in literatura de specialitate este cunoscut ca un imi-tutor al marelui cicero, fiind supranumit chiar..ciceronere creg-li'"' Posesor al unei vaste cultuii clasice, el o folosegte in incer_cilrile sale de alcdtuire a unor concepte creqtine cu ajutorul

'rijloacelor ralionale ale filosofiei. chiar dacd n-a fost unieolog

ttutentic, a realizat o punte intre filoso fia pdgLnd gi noua invala-turi cregtin[ care incerca sd-gi croiascd drurn'gr ooctrina froprii.Itcricitul Ieronim il caracterizeazd,poate,cel mai bine dintre to1i,printr-o frazd'rilmasd celebri de-alungul timpului: ..De ar fi pututel afirma creqtinismul, pe cdt distrugla pdg0nismul!,,.

B I B LI O G RA FIE S E LE C TI V,,TTRADUCERI N LIMBA RouANA:DESPRE LUCRAREA LUI DUMNEZEU, introducere de pr.

$crban SIMPETRU (p. l7-r9), traducere de prof. vasile GORA$,t1up.6 Antologia sfinlilor parinli, alciruitS de Fr. non*pn, uir. rrr,Ilrris, 1898, in volumul: Aniorogie din scrierire pdrinsitor ratini,ljditura Anastasia, Bucuregti, 2000, p.g9_10g.

STUDII:ln limba romAni: COMAN, preot profesor, Ioan G., probleme

fu ./ilozofie si literaturd patristicd, Editura casa $coalelor, Bucuregti,It)44. EdiEia a II-a, emllnon, Bucuregti, : VSS, p. tOt_iZS qi f OS_2l(r; COMAN, Pr. prof.Dr j??\g ,rrtritoei",EIBMBOR, Bucureqti,f 956, p.89-91; cORNEANU, Nicola e, proilema sufletului ra iroootuefu sicca si Lactanriu, in A.B., nr.ur944,p. 3g7-39i. Retiparit ln voru-

94 Arhid, Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu - Preot Conf. Univ, Dn Nicu Dumitra$cu

mul: Nicolae CORNEANU. Mitropoli ul Banatului, Studii Patristice.

Aspecte din vechea literaturd creStind, Timigoara, 1984, p. 232-234.

in limbi str[ine: BARNES, T., Lactantius and Constantine (240-

320?), in "Journal of Roman Studies", 1973; BENDER, A., Die

naturliche Gotteserkenntnis bei Laktanz und seinem apologetischen

Vorgcingern, Frankfurt am Main, 1983; MONAT, P., Lactance et la

Bible: une propddeutique latine il a la lecture de la Bible dans

l'Occident constantinien,Paris,l982; PERRETO, E., La Sfida Aperta.

Le strade della violenza e della nonviolenza della Biblia a Lattanzio,

Roma, 1993; PERRIN, M., L'homme antique et chretien: l'anthropolo-

gie de Lactance, 250-325, Paris, 1981.

VIII

SCRIITORI ALEXANDRINI

PANTEN

Pe la inceputul veacului al doilea, Alexandria Egiptului eranlirrea metropold a culturii gi artei lumii cunoscute pe atunci.l)trrrct de intalnire a civilizaliei orientale cu cea occidentard. ce-lulca addpostea, la umbra celebrei sale biblioteci, disculii aprinseintre filosofii, poelii gi intelectualii veni{i din toate pdrlile im-pcriului. Aici se lineau cursuri in aer liber, se rosteau prelegeri deciltre maegtri stoici, platonicieni, iudei sau creqtini. O lume cos-ttropolitd, ?n care se intdlneau toate rasele, adepfi gi preoli aiIuturor religiilor.

in aceastd epocd fierbinte, in carerente dintre cele mai diferite, au triitxnndrinul.

Despre Panten avem foarte pufinedc Cezareea, Fericitul Ieronim ginnrintesc de el.

Nu se cunoagte anul naqterii sale, dar potrivit lui Eusebiu de('czareea era un stoic atenian convertit la cregtinism:

"$coala credinciogilor din Alexandria o conducea pe atunci un !dr_bat foarte vestit pentru erudi{ia sa. Numele lui era panten. Dupd un vechiobicei exista la ei un didascaleion al gtiinfelor sacre, care s-a pdstratpdnd in vremea noastrd gi gtim cd el e condus de cei mai capabili bdrbafiin filosofie gi teologie. se istorisegte cd cel de care vorbim era pe wemeaaceea printre cei mai strdlucili, cici iegise din gcoala filosofici, zisi astoicilor" Qstoria Bisericeascd, V X, I, p. 200).

se confruntau idei gi cu-Panten gi Clement Ale-

informaJii. Doar Eusebiuucenicul s5u, Clement,

96 Arhid Prof, Uniu Dn Co.nstantin Voicu - Preot Conf, Uniu Dn Nicu Dumitravu

Locul sdu de origine ar putea fi Sicilia, intrucdt Clement,care i-a stat aldturi o bund perioadd de timp, il numegte, in maimulte r6nduri, albina siciliand, in semn de prefuire, pentru cd:

"... sorbea din florile livezii profetice gi apostolice gi producea insufletele ascultdtorilor sdi mierea curatd a cunogtinlei..." (ClementAlexandrinul, Stromatele, I, 1,1l. l, P.S.B., vol. 5, p. 17).

El a devenit celebru prin faptul cd, fiind plecat ca misionarin India, a descoperit un exemplar al Evangheliei dupd Matei, cucaractere ebraice lisat acolo de Apostolul Bartolomeu, pe carel-a adus la Alexandria.

Informafia apar,tine istoricului Eusebiu care o menfioneazica pe o posibilitate:

. " Se pare cI Panten ...a mers pdnd in India, iar acolo se zice cdi-a luat-o inainte Evanghelia dupd Matei, pe care a aflat-o la niqtelocalnici care cuno$teau invdldtura Cregtind; la oamenii de acolo pro-povdduise Bartolomeu, unul dintre apostoli, ldsdndu-le Evangheliadupd Matei in limba ebraici pdstrati pdnd in timpul de care vorbim"(Istoria bisericeascd, V, 10, 3,p.200).

Dupd ce s-a intors din misiune, Panten a ajuns conducd-torul gcolii din Alexandria, funclie pe care a definut-o pdnd spresfar$itul viefii sale. Tot de la Eusebiu afldm cd era un bun tdl-cuitor al Sfintelor Scripturi qi cd activitatea sa didacticd eradesfEguratd atAt in scris, cdt qi oral. Cultura sa vast6, experienlamisionard, au fbcut din el nu numai un bun predicator, dar qi unfoarte apreciat profesor al acelei vremi. in mod cert, o aseme-nea personalitate va fi gi scris lucrdri care, dacd s-ar fi pdstrat,ar fi reprezentat adevdrate mdrturii despre viala cregtind inBiserica primard, in special cea alexandrind. Din nefericire,nici Eusebiu qi nici un alt scriitor contemporan n-a consemnattitlul nici uneia dintre ele. Data morlii lui Panten este gi eainvdluitd in mister, insd cel mai probabil acest lucru s-a intdm-plat in jurul anului 200.

- manuul seminariile

II CLEMENT ALEXANDRINULirr (c. 150 - t 220\

.\ Elemente biograJice' S-a ndscut in Atena, in jurul anului 150, purtdnd numeie deIltus Flavius clemens.rariniii rai - rc p*. -, proveneau din medii

te, iudaic Ai elenistib. -Ny r. cunosc prea multe date despre

sa gdn[ la v6rsta de 30 de ani, cdnd a venit in Egipt, la Ale-rdria, ins[ trebuie dd fi celetorit mult dacd este sd 1indm seamaoriginea profesorilor pe care-i aminte$te mai t6rziri: un anume'an, din Grecla, un altul din sudul Italiei gi alfi trei originariEgipt, Siria gi Palestina. Cel de care amintegte Clemenl, celdes, este Panten, cdruia ii va urma la conducerea $coliiretice din Alexandria.

Clement vorbea perfect limba greacd, dar stdpAnea desful den limba latin6. Era cetilean roman gi rudd cu familia impe-de la Roma.

E posibil ca el sd-gi fi atribuit acest nume, sau chiar s[ fiun descendent al unei familii aristocrate romane, in spefda consulului Flavius Clemens, ai c6rui fii fuseserd decla-mogtenitori ai tronului inainte ca el s6 devind creqtin.:ior acesta a fost executat din ordinul vdrului sdu, impdra-

Domilian. ' !

Anul 180 il gdsegte in Alexandria ca ucenic al lui panten.ani mai tdrziu ii devine colaborator, iar dupd moartea pro-rlui sdu, preia conducerea gcolii alexandrine.

Despre originile gcolii catehetice din Alexandria existdil de puyine informalii. Se pare cd afost o institulie particu-Si nu wna patronatd direct de autoritatea bisericeascd. Celin,prima perioadd a existenlei sale. Studenyii erau, in spe-tineri greci alexandrini, bdieli gi fete. Avea o bibliotecdtentd, dacd ludm in considerare numdrul de volume exis-

in jur de un milion. Scopul conducerii Scolii (in mod cert,infiinldrii ei) era sd pregdteascd tine,ri cregtini capabili

98 Athid- Prof' Unit" Dn Constantin Vi"'icu'Preot Conf' (Jniu Dn Nicu Dumitrs$cu!::---+

sd tnleleagd gi sd tdlcuidscd corect textele biblice' Se pare cd nu

erau clase m oa"uarZi"i ,""ril cuvdntului. Activitatea fn scoald

serndna mai degrabd cu cea a unui seminar tn care disculiile

dintre tin erii cre s tiitl ei a'u- m o d er at e d' e C I em ent' c are' o c azio n al'

rostea si prelegert:;; ;;"1-iredicilor tematice de mat tdrziu'

(Jnele dintre ele erau construite pe seama unor pouestiri^cu per-

sonaie bibtice. Doar una dintre acestea a supravieluit fn intre-

gime. Cep pe ""ni*ii"i-o' ""ii

"Sfontul Iian Apostolul 5i tdl-

haruI". In varmntd prescurtatd' o prelegere de acest gen s-ar

prezenta astfel:Pe cAnd se intorcea Sfbntul Apostol Ioan de la Patmos'la'Efes a

intilnit un t6n6r ;#;;ffi d11 impresia cd at avea inclinalii spre

studiile creqtine' rj"pa Jir" credinleaLl'unui preot pentru a fi crescut

in invdtdtura f"i rltl$"t fli*Jt"1te. drumul' S-a int6mplat insd ca' mat

tdrziu, tdndrul ti fi;;;GiA" uLtii.at utttusi vdrstd cire erau familia-

rizali cu rdul, cu itt* qi O"-tte'6a9r9a' Asa se face c5 il pdrdsegte pe

preot 9i impreund i" t"fif--t*'agi aiungetdlhar la drumul mare' Dupd

un timp "rt. """oJ#ffi!d;ttl;:"i1*'?Li

ei cel mai violent' mai crud

gi mai s6ngero. oiit l- to6 n"ri. cdliva ani, cdnd preotul l-a rugat pe Sfln-

tul toan sa se intoar'c"ai;;ip;il-'u:l l.u** (pe el ei p:.::t:']ilui) asu-

pra unor prour"'nlii"iii'"!-'ni'i"nii ror' ei [u tput' ''Pari'1j3' dali-mi

inapoi comoat" ;; ;;;';iirt'rantuito*l v-am dat-o in grijd"' Preotul

era in incurcdturd' Se gdndea cd loan vorbegte despre o 11i je' Uanl ne

care i-ar fi dat-o tp* fi;*"' dar nyr putea sd creada acest lucru (pentnt

cdnu-lf6cuse),inienicinupltea'a-n"'otoitutcdcuvdntulapostolului'Arunci Sfbnrul r"* i#iri;i1i .", sa-midai inapoi tdndrur pe care l-am

l6sat la tin., ,udJtot "*t*i

frate al.nostru"' Bitrdnul preot.a pl6ns' a

: cftat $i u ra,p** i:t#;i; mort '' "cum a murit?'r' l-aintrebat Sfhntul

Ioan. "A murit lui Dumnezeu"' a spus pieotol"''lS-a f6cut riu' A ajuns

talhar la oru.urloiJ;i';c; io..ri"st" in muntele de acolo, din fala bi-

sericii, "u

o uuoil;J'hoi;i t- ttt1il Apostolul ei-a sfheiat hainele' a

pl6ns 9i u ,*gut:l:'l;'iit"lt

""ntt"t

fratelui meu in grija unui bun paz-

nic! Acum, "ot--i

tit"f gi-ae-ti-p" cineva s6-mi araie drumul citre el"'

Zis qi fEcut' In scurt timn Sfbntul loans" inOtepta cdlare in direclia indi-

catd de preot' Cum tdlharii erau aqezaliln avanposturi' l-au zdrit de de-

parte, iar "ano t-l upiopiui t-ut'.

"uprutut tu ug"tin1a' El n-a fbcut nici cel

mai mic efort ca sd scape' ci i-a rugat s6l'lyltl?l? :t*:?il:T,n:

fiule, de ce fugi tu de tatil tdu' cate-este om bitrdn 9i neinarmat? N-ai

team6! Tir, inc6, p"U ;"i" ilt"ti a. via{6-ve9nic6! imi voi asupael

aceastd responsabilitu'" in fup lui Hristos! Dacd este necesar' vol murr

Dentru tine, a$a cum Domnul a murit pentru noi! Aqteaptd' ttlg-ti l:t:it

il;ili;i1'et.,nti tail*ii qi-a pleiat capul umil Ei a aruncat arnele'

fiemurdnd 9i pl6ngend in ffiotl. smntut toa". t-a imbrdtisat 5i l-a botezat cu

lacrimile lui (Robert PavnJ, 'i;;

F;;;;;t ;i the Eastern church' p' 26-27)'

Exist[ opinia potrivit cdteia' aceastd.povestire reflecti atdt

clar stilul lui Clement, i"tat, chiar daca s-ar fi spus despre ea

este o piesd anon#;,^;:;; ii i"tt deloc greu si descoperi

Ht *"rra a condus gcoala din Alexandria pdnd i3 1"Yl(203), cdnd perse""t'-"1"'itltt*::1"1: "?:Y;11i1ililYJiliJ,ii:d;t"ffi'Cil.-i""i' prin Siria, ei nu mai etim

hic despre el, cu ';;nt* i+'*t"l :-l]lJ"*,tt::niT;;:ffi "iff ffil' ;;."* ;q ;fri"iil;*l'* ::i:"'i'" i.;x11"

importantcentru:'9r'i1i;1i:'f ::l::*:*fltlX1"3"l;"t"1)rraru ssutr u ""0'^'^,luilirii ui i.*ruri*rrlrri, adresata luire a episconutui 1tt1 rse hirotonit preotirO.t, .pitJ"p"t Antiohiei, ?f16T^:i }^tj + Li-oa,,t,Antnhtt

Billl;lii Xffi;; ;;i;i.i., .. c rement, b in e cuv dn t atu t

, care adevenit stalniri 1;;1'-ii :1T T:",?i":**ii,fii?,i"i3;';,ffi J"#".'iiT'#hrfi {"*pl=?.tg^f n^:':'lt:Jl"tiiori a aceluiaei Ad;il'tittt rottot :* :?]:,e.1"^:1*

!."f;;:'il' ;;i;;;;onvergenls de opinii in aceastd

nr. Unii cercetdtori ;";;;"^;{chiar o dlta pli tlY]l:jl

t. "t"f

ljO. S. qtit ins6, cu certitudino' ci printre uceilcll

s-au aflat nume **i "i-t iiisericii p,11*lf'^1t-?i"S:;"?ttfilitrH"t'"':::ilffi

ffi ;";*'ilil,episcoputAlexandruali*"f* lti in opinia unora - qi Hipolit'

Opera

Din tot ceea ce a scris Clement 3rr uJ-"lt ry1l1::t:::,lrrla::r;;i;";ri.";.'ir"e*"*e.ruciarilepars6reprezintel. ilti plan bine to"ti*it avdnd ca teme: PuriJicarea'

seminariile

mai mtc eron ca '" """J,"i;;;'fi; in ainli' cand gi-a oprit ochii pe

frnT:-:'1"?,i?$,fr1il1,'l1#l'""x'il;d;ili;iiastrrgat:"Fiuie'qi Wziunea.

I

I

I

I

100 Arhid Prof, Uniu Dn Constantin Voicu - Prcot Conl, Uniu Dn Nicu Dunitra$u

L. Cuvdnt de indemn cdtre elini, Este un apel entuziast adre-sat grecilor ca s[ asculte gi sd respecte glasul Logosului, pe careil numegte oNoul Cdntec", menit sd aducd pacea, iubirea $i, infinal, m6ntuirea intregii lumi. Toatd creafia trebuie si asculte"Noul Cdntec" care este , paradoxal, vechi, pentru ci a venit inlume mai inainte de steaua diminelii, qi totugi nou, intruchipatfiind de Hristos. Hristos este Domnul c0ntecului,,imnul gi ade-vdrul nostru.

Clement nu este dintre aceia care si creadd c6 Platon a fostun pdgdn ignorant, ci il considerd un autor inspirat, interesat detradifia gi cultura iudaic6. in ralionamentele sale nu este eliberattotal de sub influenfa filosofiei pdgdne, mitologia jucdnd un rolimportant. El este capabil sd facd distincfia intre "vocile slabe,chiar mute, ale zeilor tradifionali", care, degi se aud, se pierd inimensitatea cosmosului, gi "noua voce", a lui Hristos, care este lafel de puternicd gi cristaiind pretutindeni. Cu alte cuvinte, ii in-vit[ pe greci sd se apropie de cuvdntul inspirat al Scripturii, deadevdratul Dumnezeu qi, in special, de Hristos, Fiul lui Dum-nezeu Celui Viu, Mdntuitorul lumii. Lucrarea are 12 capitole,elaborat[ intr-un chip stilizat, bogatd in citate qi conotafii clasice,respir0nd un aer deopotrivd filosofic Ai biblic.

2. Pedagogul. Este o continuare a lucririi precedente, in treicdrfi gi e adresatd celor care au fost salvafi din intunericul pdgA-nismului. Aceasta se constituie intr-un manual de morali $i pre-cepte cregtine, un ghid pe care trebuie s6-1 unneze tofi cei ccdoresc s6-gi desdvdrgeascd educatia cregtind gi sd trdiascd o viallautenticd in Hristos. Scopul principal al lucririi este de a-L pre-zenta pe Hristos drept singurul Pedagog adevdrat gi a expune 9rintdri principiile Sale.

ln prima carte Clement vorbegte despre persoana, funcfia,mijloacele gi metodele folosite de Pedagog, adicd de Cuv6ntul qiFiul lui Dumnezeu, insistdnd asupra iubirii, bunitilii, credin-ciogiei, infelepciunii 9i dreptSlii Sale.

seminariile

Celelalte doui cirfi prezintdo serie de instructiuni sau regulitrebuie s[ caracter izeze viala unui cre gtin adevdrat, in situa-

gi loialitatea unei familii cregtine, Lucrarea se in-printr-un fnrmos imn dedicat Fiului lui Dumnezeu lntrupat,Hristos.

gi circumstanle diferite. Sunt observafii legate de detalii cum'fi: imbrdcdmintea, m6ncarea, biutura, baia, somnul, plimba-

cdsdtoria etc. El pune in contrast luxul, bog[fia, frivolitatqaietdfii alexandrine contemporane cu decenta, sobrietatea,

3. Covoare. Este cea mai intinsi gi cea mai importantd din-toate scrierile lui Clement gi are opt c[rfi. Scopul ei este de ar la dispozitie material suficient pentru construirea unui sis-filosofic cregtin coerentn in opoiilie cu gnosticismul. Acestm trebuie sd-i conducd pe tofi cei care au fost ciliuzifi de

spre o infelegere gi o trdire c6t mai inalti a sentimentu-autentic cregtin. Autorul nostru face o analizd a raportuluire cufturl cregtind gi cea profani, in special cea elenisticd, gi

lcglturii dintre credinfi 9i gtiin16, sau a celei dintre'invdtdturaForocilor gi cea greceascd.

Este o lucrare greu de teztrmat, cu un conJinut extrem de

Alte probleme dezbdtute sunt: deosebirea dintre gnosticulic Ai adev[ratul cregtin, sau castitatea gi martiriul. Climent se"

d el insugi a fi un 'eclectic, crezdnd in existenfa unei in-i a fragmentelor adevSrului cuprins in mai multe sisteme

care ar putea sd-l fereasci de gregeal5, insd declard cdI absolut poate fi gisit doar in Hristos, intrucdt El estegl ongmea sau sursa eterni a lui. t

102 Arhill, Prof. Univ, Dl. Constantin Voicu - Preot ConJi, Univ, Dn Nicu Dumifiavu

In final menfiondm gi singura omilie exegetici, cea de laMc. 10, 1 7-3 1 , intitulatA Ce bogat se va mdntui? Clement arctd, incontrast cu cei care considerau cd, pentru a te mdntui, trebuie sdrenunfi la bunurile pdmAntegti, cd bogifia in sine nu este pdgu-bitoare, dacd ea este intrebuinlatd spre folosul aproapelui. Dispo-nibilitatea sufleteascd gi aplicarea practicd a cuvdntului evan-ghelic trebuie si primeze inaintea egoismului gi singuritdfii.

Elemente de invdldturd

Clement are meritul incontestabil de a fi fost primul care aconfruntat platonismul cu cregtinismul gi a fi pregdtit calea pen-tru Origen, ilustrul siu ucenic Ai succesor. El este cel care anali-

TgTd' " ra.Bpriut_dintre c re d i n I d gi gn o z d I i face.j!{plgltt? di41r:ifgf-gSfee_tle-gj,gg erelicd, Credinfa include in chip potenlial

ffiza, dar, in timp ce prima este hotdr0toare pentru mdntuire,cea din urmd are doar un rol secundar. Singura lor trds[turdcomun[ este cuno aS.t_eleg.

Pentru exemplificare:

a. La Platon gi gnosticii eretici, .9-u^llo.g;krep.era indreptatite5-g!ggy "9"9[9_-l_Umca id-eilor, a eonilor, sau a lumii nevdzute, pccdnd in concepfia lui Clement ea se rapgrtS--tp c-er qi la pimdnt,respectiv la omenitate.-

b." Platon iiporta idealul asemdndrii direct la Dumnezetrinsuqi, ceea ce ducea automat la imaginarea unui Dumnezettabstract gi transcendent, cu care nu se putea comunica. Qnpsticiisuslineauc5sufl etul*tfiielt-eip.t-rup^-_c-4*intr-o,,inchisoare,consi'derdnd ma,t-eda-rs-a Frin*ecaula ei, degi po-sibilitate a asemdn dr i icu Dumnezeu o ut-o-pje,.p-e g0nd.-aulprul-nostru Yadea in Hristos,Loggsul (-Eiul lui ppmnepeu).i1trupat, modelul tuturor oamc'nilor in speranfa dob-ARdirii. qs pw.warii divine.

c. La lnosticii eretici, gng?a erarezervatd doar unei categorirspeciaJg*$-q"'ifavoiizali", fiind transmisd prin mijloace sau cli

lltrologie - manual pentru seminuriile teologice 103

tainice, lipsite de vreun suport sau efort moral, lq_C_le_m9nf_eaprovine dintr-o sursi morald gi are un caracter m_oral.

d. Giidstiaii.bretiii promovau o metafrzicd vis[toare, un genrle m.grg-!_a poli1qryd, din care lipsea iubirea gi comunicar_ea, pecfind Clernent suslinea o morald comunitard,.bazatd, pe iubireaIntre semeni, reflex al iubirii lui Dumnezeu.

e. Dacd PlalgU="qrpdga cd omul igi poate dobdndi m€-ntuireaprin prypriik.forle, iar gnosticii doar prin gryoz-Q, Ctelne-iri-elten d eptul unei q olqlo y d ri intr e_ gxoza erqsti-qd_ ti harul luj Dgryp9z9u.

Prin urmare, nu este greu sd infelegem c[ el pune bazele uneignoze autentic creStine, in care se evidenfiazd,puteile interioarealc omului, in calitate de chip al lui Dumnezeu gi posibilitateatransformdrii lor in mijloace eficiente - in mdsura asumirii haru-lui divin - pentru dobdndirea asemdndrii cu El.

Alte idei importante prezente in doctrina sa:

- Dumnezeu este,C-rgalo-ry14! iryt1eg,tlui ulliver;_. Pe toate le-alhcut priiifrruild;fi;ip" ffi prinir-o iniervenlie personald.

- Degi s-a susfinut cd este adeptul trihotomismului, putemafirma cu certitudine cd gQnd_iryp-l_t+i-egte d,ihotomicd. Pentru eltumgl..gg1g "u-n, f'microcosmos", alciJyit din 9uflet -g1 trup. Esteforrte clar in aceastd privinld atunci cdnd compaia omui cu cen-tnurul (despre care se gtie cd este o fiinfd mitologicd, cu trup deenl qi cap de om), s!$a_!{ p-.rpfg ggr cd este alcdtuit dintr-unSl.ament ralional qi altil iialional, adici din suflet gi trup. Trup4.lditomat"al4-pdmQnf 9i asemdnil Cu- gn 'fcort pdm0ntesc;', neutrudin punct de vedere moral, o "locuigd" provizorie a-sufb-tului, nutt inchisoare sau un loc de exll. Su.fletul estg-,q*.subs{an[5 m4i purd'dec6t aceea a sufletelor animalelor gi mai nobild decdt trupul.

'Ertc nrJVizut 9i $muritor, templul Sfdntului Duh, chipul^ luiDumnezeu. in el,-in mdsura respectdrii poruncilor, vine sd see1eze, ca intr-un templu, Cuvdntul lui Dumnezeu, ficdndu-ldisponibil spre asemdnarea cu El.

Unirea celor doud componente ale fiinlei umane nu este rea,

ci potrivit[ scopului pentru care au fost aduse la existenfd.

- M-gnlrpg gmului este asemdnarea qt Dqm11-e4eu, pe care opoate t.Ai"u in baza libert6fii $i voinfei sale.'

- in ceea ce privpstEpdeatul sttdmo,$qsc, avanseazd o teorie

ceva riiai Confuzd, gi-anume: pd-c,gtul lui Adam a fost unul de

ordin trupesc, sau, intr-o altd expiimare, el 9or-r-g!E-ig- aetul co*aju-

eal sivdi$it inai-nte-dg. -v.-reg-I-ea ingAdl+[6. Potrivit lui Clement,

Efe-Seala fiioiopaiinlitor nogtri rezidd, in aceea c[ ei, deqi le era

iortit sd tieiasie in cdsdtorie, s-4U grdbit.$i.au contractat-o i-nainte

dg a ajunge la maturitate.- Ani"[ clar putereg lib-ery1lui a-yb-itru 9i--4ece9it{e9 harului

in actul mdntuirii.- Bisericaeste numitd "Mamd feqioar[", iar treptele ierarhiei

sacramiintale'iimitalii" ale ierarhiei ingerilor'- Modul in care vorbeqte despre E*ufig11i;-!j9,89Jez,5.i M-drtu'

risire aduceaminte de limbajul religiilor de mistere cu cale el era

foarte famtliaizat Cea dintii este numitl "amestecul b6uturii cu

Lososul". fiind-un Ja-t AU& numndteu.-'- -

"--"- Aiaiiiia este,in opinia autorului nostru, iqdiqohft-U?ti nv iii ii/a trii Ctement are o putern icl, b azd filo so fi c d s e s iz atd

uneori cu mare uqurinfa. El a reugit s6 alcatuiascd anumite concepte

cregtine valabile gi astdzi, intr-o perioadd in care Biserica nu avea

fixate conceptele gi dogmele, ci ie afla intr-o continud luptd ideo-

1ogic6, sub presiunea perseculiilor, cu un depozit doctrinar ne-

dezvoltat.

***

clement rdmane un autor de referinll in istoria creqtinismu-

lui, prin faptul cd a pus bazele unei teologii qi tradi{ii qtiinJifice.

Cu o inclinalie evidinta spre filosofie, el ia tot ceea ce este mai

bun gi folositor din toate sistemele studiate. Platon, Pitagora,

Zenon sau Aristotel sunt adevdraii creatori de gcoli filosofice,

insd el nu se inregimenteazinici uneia dintre ele' creqtin con-

hlrologie'manual pentu seminsriile teologice 105

vlns, ferm ancorat in Cuvdntul Scripturii 9i luminat de.Duhul

gfa;, nu cedeaza cosmopolitismului ideologic alexandrin spe-

citic timpului in care a triit. El de inv[fiturii creqtine caracterul

itttrftfrro'teologic, cerut de o societate a spiritelor culte' carora

,i uir.ru, ftrd-a-i aduce o cdt de mic6 alterare a confinutului.

Clcment foloseqte filosofia ca punte de legdturd 5i dialog intre

nttoanir* si crestinism, idee piezenti 9i in gAndirea. Sfhntului

ffi* M;r"rl tiFilosoful, iaimai tdrziu,asumat[ qi dezvoltat',

deFericitulAugustingiSfhntulMaximMarturisitorul.clement Alexandiinul a fost nu numai un speculativ, ci qi un

mare pedagog, poate cel dintdi pedagog creStin autentic' Aceastd

tufitui. u.i.u in consonanfd cu caracterul sdu' Se spune cd eta

,no*blind,darvorbdre!,unpoetadmirabilgisensibil 'Pedant'un.ori trist, insd de o bunitate sfhnt6, suslinea cd a ft creqtin'

fnseamnd a-1i pdstra calmul in orice situalie' lucru.pe care nici el

inruqi nu l_a reugit intotdeauna. Detesta neseriozitatea, oamenii

our.lqi salveazd pielea apeldnd la.cele mai josnice-mijloace'

lbmeile care purtau haine scumpe 9i extravagante' b[rbafii care'

unEi ft funciii importante, p'ofituu de pe urrn-a autoritdlii lor'

Eraunci t i tordemarc6,dovaddstaucelepesteT00deci tatedinmaimultde300deautor i , in lucrdr i lesale.Aveaominteelabo-rat6, de nivel academic ai dacd apreluit ceva mai mult in viafa

ia, aceea a fost libertatea'Esteceldintdiscr i i torcregt incaresu's l inegidezvol tadoc-

t inavoinlei l ibere.Pietateasaeraunal i r icd 'contemplat iv l 'Afostunomcaren-atrebui ts[ luptecusineinsugicasSg[seasc6oalea sPre Hristos'

B IB LI O G RAF IE S E LE C TIW(

TRADUCERI iN LIMBA ROMANA:

CLEMENTALEXANDNNUI,Scrieri,parteaI,traducere,intro.ducere, note 9i indici de Pr. Dumitru FECIORU' coleclia Pdrinli si

Scri i toriBisericeSti,vol '4,EIBMBOR'Bucureqti '1982'

CLEMENT ALEXANDRINTJL, Scrieri' partea a ll-a' traducere'

introducere, note 9i indici de Pr. Dumitru FECIORU' colectia Pdrinyi

;i Scriitori BisericeSti, vol. 5, EIBMBOR, Bucuregti' 1982'

STUDII:

ln fimba rominl: BACONSKY, Teodor, Politelea rdsului dupd

ClementAlexandrinul,involumul:Rdsulpatriarhilor'Oantropologiea deriziunii in patristica rdsdriteand, traducere de Dora MEZDREA'

Editura Anastasia, Bucuregti, 1996, p. 249-524; BRANI$TE' Pr'

Magistr. Marin M., Conceplia antropologicd a lui Cleme-n-t A-lexan-

driiul, in S.T., nr. 7-81195b, p' 588-599; BUZESCU' Pr' Nicolae C''

premisele unei Jilosofi.i crestine la clement Alexandrinul, in s.T" nr'

3-411958, p, 193-21,\; IDdU, Logosul in "Protrepticul lui Clement

Alexandriiul", in S.T., nr.l-211976,p.48-7L;IDEM, Logos Si Kyrios

in "stromatele" lui Clement Alexandrinul' in S'T" m' 3-411977 'p' 249-

262; IDE}y'^, Logos, Trinitate Si Eclesiologie in "Pedagogul" lui

Clement Alexandrinul in S'T', rr' 5-81197'i ' p' 461-476; CELSIE'

George, Gdndirea creStin-filosoficd a lui Origen in "De Principiis" si

urmdrile ei pdnd laiumdtatea sicolului at lV-lia' Clui2002; CHIFAR'

pr.Lect.Dr. Nicolae, clement Alexandrinul-fondatorul teologiei -stiinli-

fice creEtine,in Cronica Episcopiei Husilot tom' III' 1997 'p'209-219'"IDEM,-CtementAlexandrinul-fondatorulteologieistiin|ificecrestine,

in A.B., nt. 10-1211999, p. 6-14; COMAN, Pr'Prof'Dr Ioan G'' Patro'

logie, EIBMBOR, Bucuieqti, 1 95 6, p' 93 -97 ; IDEM' Lltilizarea " Stro-

matelor,, lui clement Alixandrinul de cdtre Eusebiu al cezareii in,,pregdtirea Evanghelicd'1 in S.T., nr.7-811975, p. 501-521: COR-

NEANU, Nicolae, Mitropolitul Banatului, Sfinyii Pdrinli si unele as'

pecte ali societdlii ,rn*ii lor' Cenzura luxului feminin' Clement Alc

xandrinul, involumul:Patrist icaMirabil ia'Timiqoara'1987'p'258266.Edi1iaa ll-a, rcvdnttl,Editura Polirom' 2001' p' 211-217; LUN

GULESCU,I.N.,$coalaalexandrindfnluminaoperelorluiPantett 'Clement si Origen. Studiu istorico-dogmatic' Rdmnicul Vdlcea' 1930'

TIMU$, Dr. Gherasim' Episcopul Argeqului' Panten' in Diclionut

aghio grafi c cuprinz dnd p e s curl vielil e sfinyilor Bucureqti' Tipograli : r

d if,ot bisericegti, 1898, p. 639-640;VORNICESCU' Ierom'Magistr

Nestor, Principii pedagogice in opera Pedagogul a lui Clement

Alexandrinul in S.T., nr. 9-10/1957,p.726-740. Retipirit in volumul:,,Biruit-au gdndul,,. studii de teologie istoricd romhneascd, craiova'

f990, p. 4l-59.ln fimbi striine: BEHR, J., Ascetism and anthropology in

I re naeus and Clemenl, Oxford, 2000; BLAIR, H.A',The Kuleido s cope

nl'truth: types and archetypes in element of Alexandria, worthing,

lq86; BUELL, D.K., Making Christians: Clement of Alexandria and

lhe rethoric of legitimacy, Princetono 1999; CHADWICK, H', Early('hristian thought and the classical tradition: studies in Justin, Cle'

nttnt and Origen, Oxford, 1984; CLARK, E'H', Clement's use of

Aristotle: the Aristotelian contribution to element of Alexandria, New

York, 1977 ; FERGUSON , J ., Clement of Alexandric, New York, 197 4;

fr, KARAVITES, P., Evil, freedom and the road to perfection in

L'lcment of Alexandria, Leiden, 1999; PAYNE, P.', The Fathers of the

fit:stern Church, New York, 1971.

dhrl filosof Ammonios sakkas, iar printre colegii sdi era gi por-flriu, viitorul filosof neoplatonic. Lucrarea acestuia intinlatdt Im-potriua crestinilor, dincolo de inexactitdlile ei (gi tonul actzator)oonstituie o sursd importantd pentru cunoagterea ptro.uparilo, ginodalitdlilor de interpretare biblicd a lui Oiigen: ̂ r "---

xORIGEN

(c. 185/186 -t 2541255)

Elemente biograJice

Origen este una dintre cele mai remarcabile personalitifi aleliteraturii teologice din primele veacuri cregtine. S-a n[scut, pro-babil, pe la anul 185-186, ln Alexandria (Egipt), ca cel dintdi din-tre cei gapte frafi ai unei vechi familii cregtine. Tatdl sdu, Leoni-da, era un om inteligent, preocupat deopotriv[ de invdfdtura cre$-tini gi de cea profan6. Spiritul s[u ascutit de fin mdnuitor al cu-vOntului - care nu exclude ins[ nici pe departe trdirea sa religioasdintensi - se conjuga fericit cu evlavia gi smerenia mamei sale.

Toate acestea la un loc, dublate de uimitoarea sa capacitateintelectuali, au f6cut din Origen un adevirat geniu al interpret[riiSfintelor Scripturi gi un luptdtor neinfricat pentru afirmarea ade-vdrurilor Evangheliei lui Hristos. Atunci c6nd tatdl sdu a fostarestat - urm0nd sd primeasci cununa martirici -, in timpul per-secufiei lui Septimiu Sever (193-211), numai grija mamei sale,care i-a ascuns hainele pentru a nu mai putea iegi din cas6, l-aimpiedicat s6 nu se expund aceleiaqi primejdii. Nu avea decdt 17ani, insd puterea sa interioard, atagamentul pentru credinfa ceaadevdratd, precum gi inteligenta sa nativ6, reies cu precidere atAtdin scrisoarea pe care i-o trimite pdrintelui sdu, c6t mai ales dinintreaga activitate pe care o va desfrgura dupi moartea acestuia,cdnd trebuie s[-9i intrefin[ familia din meditalii.

Origen nu se limiteazd doar la inv5ldturile primite de la tatdlsdu, ci igi ad6nceqte cunogtinlele in gtiinfele profane ajungdnd safie numit de cdtre episcopul Demetru, la doar 18 ani, conducir-torul qcolii catehetice din Alexandria. Profesorul sdu, cdruia iidatorcazd interpretarea alegoricd a Sfintelor Scripturi, a fost ves

"Aceastd ciudati metodd provine de la origen, un bdrbat pe care gieu l-am intdlnit pe cdnd era incd tdnir de tot gi care avea incd de pe atunciI9:^Tr .ruttarm6. gi,care e_ste

-gi acu-m vestit prin scrierile pe care le_alasar $r a carul ralma s-a rdspandit foarte mult printre aasialii acestorlnv5!5turi. El ascultase doar Gcliile lui Ammoniur,.u* riu-"ailil"i"vrer4ile noastre o mare faimi in filosofie, lu6nd de ia dascdlul J; il"mpll in ce privegte familiarizarea_cu gtiinlele in general, .u touii ia,potrivit dreptei orientdri in viald, el a urmai un dnril cu tttui 6;;. D"fapt, Ammonius era cregtin, fiind crescut de pdrin{ii sei in in'vataturi

cregtine, d-ar_dupd ce a inceputsd cugete 9i sa aAanJea..d ii";;d;_;intors.curdnd spre un stil di viaf' niai airopiat a. i"!ii.;;;;;;;;i.1;phjqb: Origen era elin, crescut in studii eiinegti, dur.;;i;;;i;;;;d;;in indrdzneala barbard..Fdcdndl$a, ef s-a taiguit.u rin.'inru$t;i;9_"-r.r,"i"i.il sa.in.studii; in viafd, ins6, el ,-u .orriportut ca cregtin, confrarlegllor raftunlq dar c6t despre p5rerile despre lume gi despre Dumnezeu,gl lqq grecizat, inlocuindpdierile grecilor cu nigte t O-

- _-._.i;;i[

Eusebiu de Cezareea, Istoria Biseriieascd, VI, XIX, 5_7, p. Z+i1.--- '-'

Munca la catedrd, extrem de obositoare, se prelungea p6ndfiedtdrzit in studii serioase de aprofundar. u snntii Sirip-gi de instruire continud in filosofia pdgdnd. rra cotrgtieni iersitatea asimil[rii unui volum de cunoglin!e cdtmai larg gi de

precizie a cuvantului care sd evite orice expiimare echivo'rl. ioicastl perioadi a invdfat 9i limba ebraic[.

Numdrul 'oelevilor" sdi era intr-o continu6 cregtere, directrorlional cu faima sa, care depdgise cu repeziciune grandere

f[fii alexandrine. De aceea, el cirieteazd,invdldturit. Jr.ti.iio,f'spusele filosofilor despre adevdr", nefEc6nd din aceasta-un, _^ , ^^v-*veuv vru qwwgDt4 Ll I l

p in sine, ci pentru a putea fi capabil sd rispundd tuturor intre-ilor care veneau de la auditorii i[i. Acesta este gi motivul pen-care il r91gd pe prietenul sdu, Heraclas, sd preia invdl#an_profan, lui rimdnandu-i in sarcind predarei fitoso/ieti,' tiiio-

gi tdlcuirea Sfintei Scripturi. .'

origen trebuia sd giseasci cea mai buni solutie la trei maricategorii de probleme:l. Comportarea in timpul persecufiilor.

__,_.?. ExistenJa unei annonii intre i*agaturu de la catedri givrafa personald.3. Satisfacerea numeroaselor gi variatelor exigenfe ale celorcare participau la cursurile sale.DacI in cazul celei dint6i, curajul s6u, care il impingea p6nd

fa a-j pr.stl pe martiri chiar in -o;;;;ft;;;ili.;j;;'Sii

raru_n y.i..i! imbrdlisa -, putea pdrea unora n-.Uuni., *u cei pulinteribilism tineresc, i3 9eea. ce privegte r* a.-u oouu

"it.jori", ,.

fPune cd-prfini au fost cei caie au reugit un asemenea echilibruintre vorbi gi faptd, cum a frcut_o Orilrn.

,. "Ziua intreagd ducea_via1d de asprd ascezd, iar partea cea mai maredin noapte o inchina studierii sfinteior scripturi, air.anJ uiutu i.u .uifilosoficd cu putin{i, pe de o parte prin Jepri,nderea posturilor, iar pe dealti parte prin scurtarea timpuiui de somn, nerotosina-u-seti, i'upur r"."_lui nici de pat gi nicide pernd, ci dormind numai pe pdm'ntul gli. Bru a.nirgrea potrivit cireia cregtinul trebuie s6 respecte tocmai acele buvinteale M^ntuitorului care spun c',nu este ingdduit s5 avem aoue traine, nicrincrlfdminte gi cr nu se cade sd ne ardtdri ingrijorafi i" r"llt"rJ.u ,i",de mdine. Mai mult, cu o r6vnd neint'lnitd r"id'rri" r"i iiigli."o,in",si trdiascd in frie gi goliciune, cert^nd foarte aspru pe cei din jurul sdu,iar atunci cana aiegtii it rugau J se iJor.u."a gi el de ceva din bunurirclor, 9i care vedeau cum iniur[ chinuri ain pri"inu 9i de draguiinvald-turilor celor sfinte, dar el nici nu voia sd uuafa" uiu J"r" J" ,?rr" .rrr'cd vreme de mai mulli ani a umblat numai descuii-mre ,e n r,i."t ieuu i,,picioare, apoi cd foarte mulli ani de-a rdndul

" r";'i o"p"rt" i.lii rorori,vin sau alte m^ncrruri necesare traiurui, inc6t, la un ,no-"niiir,'u ulun*in primejdie de boald, periclit'ndu-gi rou.r gr.u stomacul,, (la Eusebi,de Cezareea, op. cit., VI, III, 9_lZ,p. Z2Sj.

Preocuparea sa exageratd pentru prestigiul gcolii cateheticcpe care o conducea, im_preund cu doringi etiminerii -oricar.i

indoieli referitoare la reliliile .,, ,r,r-"rogii sai u"Jitor"i,'intr.l* si tinere femei, il fac ii comitd o greg-eald.ur" ii uu

-ur.,,intreaga existen![.

^ Ingelegdnd ad litteram textul biblic de la Mt. lg,L2,,...si surrrfameni care s-au fEcut ei ineiei fameni J; a;;gri;iriareiiri ..

rurilor", el ,,executd. in.cfrln yeal cuvdntul M6ntuitorului,,. Epis_;:f'!."r:iffl#,i,'#:tg,'*:,iu oil,* u.",, u.i, ,i ai t6,rziu

tn anut 2tZ Or.ip;2 pl.::l la Roma.unde se pare cdil cu_toa$te pe lporit' iu1 il unul z t s, in ii-q"1 perseculiei declangateJa Caracata (2|I-2t11,,:.]:rt i"ri'ril'f"r"stina, unde se reint6l_logte cu prietenul si co.legul ,d;;;"r;;u, Atexandru, ajuns inrreg mp epi s copur r eru saur'"i"i s, ;i ill.i,* A'ilu#o*. uj un.

gul Celare.i, ,nc" ," gi stabileste. )a$te pe Teoctist, eplsco-

rfr La solicitdrite ..tor-ao-i^"iir."pi palestinieni el tdlcuiegte

ffi1!! ;:HlffifJilig t#: b:ag. aupd,i'. i',"u.ii"p RSttit ngntro i-sicontin ua activitat""'ffi1*^.t.-e il recheamd| .

io un'J-^iis:(iii"flrrnua actrvrtatea didactici.lttptrratului Sever r,/r,|'ff:i:pre Antiohiu, l"-it"ir"gia mameiatutui S ever, rir ii uam;;; Gfi T ? fi ,',il,"i1'3,#f":i

'}|i,,?liif i:,#,:u'_::::i:!:;'&ffi rft atearuicores_: realirdgii',. in Arum.t... pri'nui;il;;?ilrffi?rr:U, ::|Jrnit intru preot de .at. pii"t.il'#:p,scopii Teoctist sindru. Acest fapt uu produr. ,"ft".alf i" Biserica alexan_il lJl,1"'::ri:lr ry+"il:;T;il*'ere, sd-r desri-din conduc"'"u r.oiii ."ffi;, Hi ffi ;:;l i?;ij,Tl;' ,sd-J izgoneas.S d

rce tmute in anii ,.nt*1 ;:?'3 j" urma hotdr6riloi;-"d;";ade f inute in anii zl o, ;i,111, $' ^;;;;"'rililffi ,:. ll:i;1?: ::,T, ii#,:iTl il'::1T{FFll'u,o,, rEc u r pre o r inl?t::-u.jut.hiro.tonier a provocat m6nia

4 rust racut preot. Inln drept uri t. I i in- Lnl;;" ili : ""*'tt.u,--? :c opu lui sdu, "l e -ra, canonic ,.rh;,.,.r)n??ttf^lY],': qtiut fiind faptul .a

"r nucanonic vorbind, ,1,.n.- rri-;"..; '#'il"rTrH,

;?JllJ,."t;",i1,1?i*?:i{?l?g: 1::,J. i,..",i,-i",d er trsia o si_mai murt decdt penibG,qfi!,;ffi"[?ili3.:,"ffi1i

H:,lHi*.":i:f i::,,19,:Ji;;;i;i,i^*unuiaudito_li,T1tff#?.#'Ji;.ffi:Eii::::;i{;!,:Jffi ,l?l':iI o fEcuse in tin!r.i". pentru o gregeali pe

ffm:il??,?:?:iin-cezale.ea parestinei ei inninte azd o

roului asezdm'nt ;.,i:"i:..:gelul celei dint6i. l."pr. *i""1nourui asezdmdnt ;" firt "##ffi;l,Ttllj;ff "wji.:lj"fi

I7I2 Arhid. Prof, Univ, Dr, Constantin Voicu - Preot ConI, Univ, Dn Nicu Dumitratcu

participat, intre alfii, chiar gi cei doi episcopi palestinieni carel-au sprijinit pe Origen, Teoctist qi Alexandru, ne vorbegte Sfhn-tul Grigorie Taumaturgul, un alt ucenic al sdu celebru, care onumegte paradisul desJdtdrilor.

Doudzeci de ani conduce ilustrul gdnditor cregtin gcoala teo-logicd din Cezarcea Palestinei, degi, uneori, il gdsim la CezarceaCapadociei, Atena, Nicomidia sau Bostra, in Arabia, pdnd la de-clangarea nemiloasei prigoane a cregtinilor de cdtre impdratulDeciu. Unul dintre apropiafii sdi, episcopul Alexandru al Ierusa-lirnului, sufer[ moarte martiricl gi Origen este intemnifat gi tortu-rat. Suferinfele indurate in inchisoare lasd urme ad6nci pe trupuldeja slibit al b[trAnului profesor gi, la cAgiva ani dupd aceea, in254(255), trece la Domnul pe care l-a slujit cu toatd fiinfa sa.

Opera

Opera lui Origen este uriag[, in deplind concordanfd cu com-plexitatea personalitSlii sale. inzestrat cu calitdli cu totul excep-fionale gi cu o putere de muncd iegiti din comun, el a ldsat postc-ritdlii un numdr impresionant de lucrdri, cele mai multe figurAntlin "panteonul de aur" al culturii gi spiritualitdlii cregtine. Nimeninu gtie cu exactitate cAte c6\i a scris Origen.

S-au pdstrat doar informalii disparate care aduc cu ele gi urraer u$or legendar, pentru cd amintesc de 800, 2000 sau chiar6000 de titluri (!). A abordat aproape toate genurile, exceldnd irrdomeniul filologiei biblice qi exegetic. Oricum, a fost cel mrriprolific autor din toatd istoria creqtinismului, gi a pus bazele cristalizdrii gi dezvoltirii invSl5turii teologice, in ciuda greqelilorinsemnate pe care le-a f6cut gi a alegorismului s[u exagerat, frrlosit ca metodd de cercetare. Datoritd activitdlii sale didactice istovitoare, a celei gtiinfifice qi misionare, el era inconjurat in pcrmanenti de tahigrafi care "sd prindd cuvdntul maestrului", czu t'se schimbau la cAteva ore. Auditorii erau coplegifi de bogltirrcredinlei qi gtiinfei marelui lor profesor, un om care a marcat pr irrpropria sa congtiinfd qi oper6 istoria epocii in care atrdit.

Principalele titluri

. l. {eypla este o lucrare gi gantic|de revizuire a Septuagintei.Autorul foloseqte textul original ebraic qi traducerile cunosc'ute laacca vreme, respectiv, a lui Aquila, simah gi a lui Tbodolian.()rigen analizeazd, cuvant cu cuv0nttextul Siptuagintei, il con-fruntd cu originalul, frcand insemndri in legiturd .uTipru unui ter-mcn-sau ? u19i greqeli de traducere, qi il dispun. p. iur. coloanepnralele, in felul urmdtor: t"-*!ylebraic (col.i), texiul grec (col.If,trwtfucerea lui Aquila (col.Ilf, traducerea'lui sim"ah (ior.rv1,Scptuaginta (col.V), traducerea lui Teodoliazl (col.Vl).

\- -

-.Efortu! depus a fost uriag - se presupune cd iotul a durateproximativ 30 de ani -, gi el nu s-ar fi concretizat fird ajutorulprie-tenului sdu, Ambrozie, care i-a pus la dispozifie atalia steno-F*f f^:o_pigti, cAfi a avut nevoie.-Lucrarea-a fost gata in jurulHnului 246,inCezareeaPalestinei, gi numdra 50 de iolume. Dinilcfcricire, n-a fcist copiatd gi, cel mai probabil, a fost distrusd intltnpul ocupdrii cetdlii de arabi, la anul 653.

2. Contra lui Celsus, lucrare cu caracter apologetic, in gtlr{i, reprezintd cea mai intinsd scriere de acest gen aln piimeleveucuri cregtine. celsus era un polemist pdgdn iare incerca sdBrutc - intr-un stil zeflemitor qi pamfletai_lnconsistenfa gi in_lutclea cregtinismului, pe rai. nu-l iasegte nici originat, niciFrlosrtor, rar pe adepfii acestei credinle ii socoteqte o ..aduniturd,'dc oameni neputinciogi cu inteligenli redusl:' " ..,celsus ludnd in derAdere dup6 obiceiur rui 'neamul iudeilor gi al

cregtinilor', i-a comparat pe toli cu 'nigte lilieci, cu niqte furnici ieqite dinI'urnicarul lor, cu nigte broagte adunate la sfat in jurul unei bdlfi, cu nigteviermi ingrimndili in gunoaie, intrecdndu-se care dintre ei ar fi mai pdcd-

' logi'...ne aseamdni cu 'viermii care declari: da, Dumnezeu existi, dardupd Dumnezeu indatd urmdm noi, cei fEculi de El, intru totul asemdnd-tori Lui, cdci noud ne sunt supuse toate: pdmdntul, apa, vdzduhul gi.strele, pentru noi existd toate qi pentru noi au fost rdnduite ele'. ..dupdoure mai adaugd gi acestea 'neinfelegerile dintre viermi gi broagte sunt maiuEor de suportat decdt ceea ce discutd intre ei iudeii gi cregtinii' . . .,, (contraItri Celsus, Cartea a patra, XXIII, p^S.B., vol. 9, p.247_24g).

fl,iit: fa

| = HlHot.octs

lI4 Arhill, Prof. Univ. Dn Constantin Voicu - Preot Conf. Uniu Dn Nicu Dumitra$cu

Origen rdspunde inveninatei descrieri frcute cregtinilor decdtre Celsus intr-un mod elegant, folosind ralionamente a cdrorveiidicitate nu poate fi pusd la indoia16. Cea mai buni ap5rare acregtinismului - spune el - este insdgi vitalitatea lui, datd de Celcare L-a intemeial, Mdntuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu in-trupat. Celsus nu infelegea mesajul noii religii 9i nici tr[siturileei fundamentale:

"Dacd cineva ar cerceta faptele, ar vedea c[. Iisus a indrdznit unlucru mai-presus decdt puterea omeneasci, iar indrdzneala sa a fost girgalizatd.Incd de la inceput totul stitea impotriva rdspdndirii invdlituriiLui in intreaga lume: giruri de impdrati, unii dupe al1ii, generalii 9i con-ducdtorii de ogti, intr-un cuvAnt, toti cei care aveau in mdna lor o putereoarecare, ca sd nu mai vorbim de guvernatorii din fiecare cetate; soldaliigi poporul, toti au fost impotrivi. Totugi, Iisus S-a dovedit biruitor,pentru cE prirl firea Sa, CuvAntul lui Dumnezeu nu putea fi oprit, gi,fiind mai puternic decdt toti acegti duqmani, El a cucerit toat[ Elada, baS-a fdcut st[p6n gi peste linuturile barbarilor, convertind mii 9i mii dcsuflete la credinla pe care o propovdduia" (Contra lui Celsus, Carteaintdia, XXVII,p.52).

3. Despre principii, in 4 cdr\i, scrisd in anii 229-230, este osintezi a invS![turii creqtine, un adeverat "manual de dogmaticd"in literatura patristicd de inceput. T ucrarea are gi plusuri gi mi-nusuri, explicabile daci linem seama, pe de o parte, cd ni s-apistrat doar cel mult 116 din textul original, iar traducerea latini\a lui Rufin prezintd o serie de gregeli, unele "voite", in sensul cf,el, din admirafie fafl de Origen, s-a gandit sS "indrepte" anumitcpasaje pe care le considera incompatibile cu regula de credinfd aBisericii, iar pe de altd parte, pentru cd insugi autorul aprecizal,in prefafd (gi a repetat, in mai multe rdnduri) cd in privinfa pro-blemelor eontroversate, cele despre care nu existd trimiteri clarcin Sfhnta Scripturd gi Tradi{ia Bisericii, " el schifeazi doar unelcripoteze sau incerciri,frrdpretenfia de a fi considerate norme dercredinfd.

Pe scurt, confinutul lucrdrii ar fi urmdtorul: Cartealvorbegtcdespre Dumnezeu, despre spiritualitatea Lui, Sfbnta Treimc,Logos, ingeri gi cddere; Cartea a II-a se ooupd de aparifia lumii,a omului in special, de rndntuire gi eshatologie; Cartea a III-a art

h vedere morala cregtini, liberul arbitru qi apocatastaza (resta-bilirea sau mdntuireagenlraldrD; Cartea a lV-acuprinde o dez-Hl.:::^oli:.:k ::+t a. int.'p'.t"'" u sfint.-i-3"ripiri qimporranla cuvenrtd unui asemenea acfiunr.l:. orig.en a^alcdtuit murte alte lucrdri aintr. care ne mdrsiniml,llit: :,.1?y^1 ! i 11 ume : D e s p re

^ru g d c i un e,.un tratat d"e spreresitatea gi eficacitatea rugrciunii in g"eneral, lnri.la"Jio n'*rexplicarea Rugdciunii Domnesti, ini"mn l; *;;irirr" i;;;;r

lespre. monogamie; un numdr insemnar ae criiiniiiilgr o coteclie de scrisori.

seminariile

r Elemente de invdydtard

de negare in altele.

origen este unul dintre cei mai mari gdnditori din intreasa:ie a literaturii universale. Er este spiritu"l

"riii*t", "i*;;ireale culturii timpului sdu, intr-b cetate, intr_un centru in_t-11la eryf 11e1an{ia. Aici, unde se "frdmdntau idei, cu-credide. gi iniliative, frecventat de filosofi, Sr"rii;i, ;tiri,i, magicieni gi.inifiafi_de tot soiul", o;ifi;;;G.$"';;e o gcoald cregtind dupd grodelul.(sub raport organizatoricj'rei universitdpi pagAne a ptolemeiior, dai uauptitii;;;;;1cre$tln..cursurile sale imbind studierea celor mai insemnati

lofi greci cu cea a Sfintei Scripturi, in consorrarrta .u a",:Ltenta tradifie patristic[ de dinainlea lui. profe.o, .*'..p1i*Jirpregdtire inegalabil[ 9i o !in't6 a discursului i-p..rii;;;;,prin formd, cdt.gi prin coniinut, el a desihis

" pagi"e

"""i i,:ea.teologiei cregtine. El a creat "o noui viiiuie ii

"",""lFiritual al lumii" prin "catalizarea" tuturor elementelori in iurul Logosului suprem. Vegnic cdutdtor al rlspun_ta cele mar delicate probleme ale timpului s[u, folosind oingenioasi, uneoii-extrem de p.ri.uio*e ,

"ea ot"go,iiii,

argumente gi dezvoltd rafionamente care ii aduc J"r"urij4q il supr4 gi unor critici severe de-a lungul li-pri"i.;ia lui este foarte bine definit[, normativn in u?ele i,;il;4;notdm cdteva dintre cere mai importante idei doctrinaree in opera sa, atdt pozitive, c6t gi negative:

116 Arhid, Prof. Uniu D^ Coottootio Voiru - prrot Conf,(Jnir.D^ Niru Drritrorru

- Afirmd existenfa unui singur Dumnezeu care este cauzafuturor lucrurilor, dar gi Treimea in persoane.

- Despre Fiul spune cd, e ndscut din veci din Tatdl, respingeideea de emanalie a Sa din Tatdl, insd gregegte atunci c0ndleagavenirea la existenld a Fiului devoinla lui Dumnezerz(!), spundnd iIvoinfa Tatdlui trebuie sd fie un temei suficient pentru existenfa aceea ce vrea Tatdl. El nu folosegte altd cale decdt voinla pe care oenunfd in sfatul Sdu. Aga ia naqtere, din$l, fiin{a de sine stdtdtoare(consubstanfiald) a Fiului. Dacd pentru el, Fiul nu este o creaturd,ca pentru Arie, de exemplu, dar nu este nici egal cu Tatdl (!).

- Despre Sfdntul Duh splne cd. vine din Fiul(!).- Este, deci, adeptul unui subordinalianism explicat prin

aceea cA "Thtdl este Dumnezeu in Sine, pe cdnd Logosul este aldoilea Dumnezeu, iar Sfdntut Duh e infeTior Fiului'I

- Despre lume are, de asemenea, o doctrinb mai mult decAtnesigurd, atunci cAnd spune cd Dumnezeu a adus-o la exister,liidintr-o materie vegnici, dar creat6. Cu alte cuvinte. lumea actua-16 nu este decdt o formd posterioard a lumilor anterioare(t).

- Oamenii inqigi au "apirut prinrdcirea Si cdderea in materita sufletelor preexistente"(!). Este adept al trihotomismului potri-vit clruia omul are trup, suflet animal Si suflet ralional sau dAnt$

- in ceea ce priv-egte-hristologii, el este pe deplin oitodo^.afunci cdnd susfine cd Logosul S-a fEcut om adevirat, real, crraceleagi afecte odtimitoare gi sldbiciuni ca gi noi, mai pulin pucatul. Ea este alcdtuitd sub influenla filosofiei religioase elenicc.

- Este un precursor al invSl5turii despre unirea ipostatic:i,ofrcializatd, de-abia in secolul al V-lea, la Sinodul de la Calccdon, din anul 451, evidenfiind foarte clar existenfa celor dourrfiri, dumnezeiascd, qi omeneascd, in unica persoand divind rrFiului, comunicarea celor doud firi fiind cdt se poate de eviderrtd in conceplia sa:

"El (Iisus)... e numit'Fiul lui Dumnezeu'qi 'puterea lui Dumnezcrr,,.'Hristos', 'inlelepciunea lui Dumnezeu'; gi reciproc, Fiul lui Dumnezcrr,'prin Care s-au fdcut toate', - e numit de acum'Iisus Hristos'qi 'FirrlOmului'. Zicem ?ntr-adevdr cd Fiul lui Dumnezeu a murit pe temcirrlacelei firi care putea fi supusd intr-adevdr morfii, dar in acelagi tirrrp

numim gi 'Fiul omului'pe cel care-L propovdduise ci 'va sd vind intruslava Tatilui Sdu, cu ingerii Sdi. Din aceasti pricind, in intreagd SfintaScripturi firea dumnezeiascd e desemnatd cu numiri omenegtf pe cdndfirea omeneascd e impodobitd cu titluri rezervatelui Dumnezeu. c6ci peurma acestei uniri se poate spune de acum despre Hristos, mai mult dec6tdespre oricine ceea ce este scris: 'vor fi amdndoi un trup, aqa incdt numaisunt doi, ci un trup', (Despre principii, Cartea all_a,6,III, p.S.B., vol. g,p. ru4-r45).

.. - Origen este primul care foloseqte termenul o 1eavilponos,ndicl Dumnezeu-Omul.

- Fecioara Maria este Ndscitoare de Dumnezeu, adicd@tor6rcog.

- Biserica este locul in care fiecare igi poate dobdndi m6n-tttirca;.cine pdrdsegte Biserica se trimite ring,tr la moarte. i; ;;rfrul Bisericii se impdrtdgegte harul lui Hrisios prin Bo,tez gi po-rdinfd, ce aduc cu ele iertareapdcatelor. Euharistiaeste Taina inenrc pdinea qi vinul aduse ca jertfd de credincioqi sunt preficute,prin lucrarea gi invocarea I,sgssului, in Trupul gi Sang"t" Dom_ntrlui. Dar aceastd prezen[d este reald doai pentru ciedinciogiirinrpli, pe cind pentru cei avansafi este doar una simbolicd (l).

. - Origen este adeptul apocatas;tazei,invd[dturd carepresupunetonbilitarea generald. cu alte cuvinte, to{i picitogii, indiferent degnrdul de vinovdfie, inclusiv diavolul, "trec dupd moarte printr-unItrc curdlitor gare ii purificd" gi dobAndesc starea de la inceput, denevinovilie gi fericire(!). Iadul nu este vegnic, pedepsele'lui nuturtt materiale gi o lume se gfirgegte ca o arianoua sainceapd.

Origen are multe gregeli, unele fundamentale, insd trebuie sd:o lind seama de faptul cd nimeni pdnd la el nu mai abordase. irro-oelctnenea manierd, atdt de multe probleme.

{< :f

. .A fost un geniu, u.n creator al teologiei gtiinfifice. Opera sa,de;i cu multe erori, a influenfat pe tofi rn'arii pdrinli qi scriitori aiBircricii care au venit dupd el. A reugit sd puni de acord cultura

ll8 Afhiil Protr Univ, Dn constantin voicu - Preot chnI, aniv, Dn Nicu Dumitrsgcu

greacd cu invdfdtura cregtind, atunci in cdutarea unei termino-iogii adecvate ipiritului sdu, gi a pus-o pe cea dintai ln sFrijinuldezvoltdrii 9i imbog[tirii celei din urmd. cunoscdnd toatd gtiinJaprofand din vremei ia, a cdutat sd descopere cele mai potrivite'formule gi rafionamente in vederea alcdtuirii unei doctrine cre$-tine bine articulate, comparabile cu marile sisteme ale filosofieigrecegti. A fEcut din gcolile pe care le-a_ creat 9i condus_adevdrate-oaze de culturd cregtina, ridicdnd nivelul inv6fdmdntului creqtinla cel al celebrelor universitdli pdg6ne, cu un auditoriu divers. A

deschis drumuri noi in cugetaiea creqtini gi, congtient de mici-

mea omului (qi a puterilor lui ralionale) in fala m6re]iei lui.Dum-nezev, a dat conceptelor sale doar valoare de "incercflri 9i exer-cilii" gi nu de dogme, lucru aproape uitat de c[tre cei care l-au

condamnat in secolul al VIJea, ca eretic. Dincolo de toate aces-tea, Origen a fost un lucea/dr pe "cerul credinlei noastre" a

cdrui strdlucire n-a incetat niciodatd.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

TRADUCERI IN LIMBA NOUANA:oRIGEN, Scrieri alese, partea intdia, traducere de_Pr. Prof. 1"

BODOGAE, irr.prof. Nicolae NEAGA 9i Zoica LATCU, in_c^olecli'Pdrinli Si Siriitori Bisericegti, vo1. 6, EIBMBOR, Bucureqti, 1981;

CintCnN, Scrieri aleie, partea a ll-.a, traducere de Pr. Prof. 'l'.

BODOGAE, Pr. Prof. Nicolae NEAGA 9i ZoticaLATCU, in c_olec[ittPdrinli gi Siriitori BisericeSti, vol. 7, EIBMBOR' Bucureqti, 1982;

CiRlGgN, Scrieri aleie, partea alll-a, traducere de Pr. Prof. 'l'

BODOGAE, in colecfia Pdrinli si scriitori Bisericesti, vol. tt,EIBMBOR, Bucuregti, 1982;

6RIGEN, Scrtirt alese, partea a N-a, traducere de Pr Prof. 'l'

BODOGAE in colaborare cu nof. N. CHIRICA 9i Teodosia LATCU, ittcoleclia Pdrinli Si Scriitori BisericeSti, vol' 9, EIBMBOR, Bucurellt'

1984.

STUDII:ln Hmba romflni: ALEXE, Pr' Prof'Dr' $tefan' Origen Pi Br'ft'

rica vdzutd, in O., nr. 3/1989, p. 13-20; ANDRONI, Ierom'Drd' Vrr

tolomeu, Pdcatul originar si consecinlele lui tn conceplia lui origen,I,n M.O., nr. 5/1989, p.29-44; gAlAU, Drd. Constanlin, Cunoagterealul Dumnezeu la Origen, in M.O., nr. l-3/1997, p.103-ltt; nnlU,Dumitru, Pdcatul originar la Origen, in R.T., ,r. It-tZ/tg3S, p.436-460; BODOGAE, Pr. Prof. Teodor, prioritdli de cugetare

"r"giind in

tgrlsul lui Origen, in M.8., nr. 3/1986, p. 7-10; BRANI$TE, MarinllL, Eshatologia in conceplia lui Origen, in S.T., nr. Z-All6Sg ,'p.440-#3; BUZESCU, Pr. Prof.Dr. Nicolae C., Logosul la Origen, in nA.O.,+f, 10-1211981, p. 590-602; IDEM, Titlurile (denumirile) lui lisus

ts, Fiul lui Dumnezeu, Ia Origen, in M.O., nr. l0-L2ll9g2, p.88; IDEM, Despre suflet la Origen, in M.O., nr. 211986, p. 37-

i COMAN, Pr. Prof. Dr. Ioan G., Patrologie, EIBMBOR, Bucuregti,56,p.97-104;IDEM, Eusebiu al Cesareei Si leronim despre Origen,S.T., nr. 9-1011960,p.595--626; IDEM, Chipul lui Origen dupd-Eu-blu al Cezareei, Pamfil Si leronim, in G.B., nr. ll-1211960, p. 916-

; IDEM, Origen despre Logos, Bisericd Si suflet in comentariul sduCdntarea Cdntdrilor, in S. T., nr. 3-411973, p)165-172; IDEM,

EIBMBOR, Bucuregti, 1984, vol. I,p.248-255;IDEM, ',,9itrup S-aJdcut". Hristologie Si mariologie Si patristicd, Edin-

Mitropoliei Banatului, Timigoara, 1993, p.20-30; FRACEA, lrd.Tbologia lui Origen in lucrarea ,,impotriva lui Celsus,,, in S.T., nr.1981, p. 407-422; MIHALCESCU, pr. prof. Ioan, Clement Ale_

Origen Si Chiril al lerusalimului despre,,Rugdciunea Dom-", in B.O.R., nr. 2/1924, p. 65-72; NEAGA, Nicolae, principiitice in omiliile bibi,lice ale lui Origen. Cu referire speciald la

ul Tbstamenr, in M.A., nr. 10-1211981, p. 757-761; nAOUCA,l, vasile, Pronia dumnezeiascd si libertatea persoanei tn gindireaOrigen, in S.T., m. 5-6/1982, p. 370-383; $TEFANESCU, prof.

I., Sextus lulius Africanus Si Origen despre ,,Istoria Susanei ,,,

nr,ll-1211963, p. 1060-1070; TODORAN, pr. prof. Dr. Isi-Poa1efi considerat Origen eretic?, in M.A., nr.7-811959, p. 540-; ZAVOIaNU, Drd. Corneliu, Istoricul Eusebiu de Cizareeqre Origen, in G.8., nr. 10-1211980, p. 820-835.ln llmbi striine: ALVIAR, J.J., Ktisis: the theologt of the ghris-vocation according to Origen, Blackrock, 1993; BERNER, U.,

I

l

ll

t20 Arhil. Prol, IJnir,. Dr. Constuntin Voicu - Preot Con.f. Univ. Dr. Nictt Dumitruscrr

OriEienes, Darmstadt, t98l; BERTRAND, F., Myslique de .Ii,sus che:

Origdne, Paris, 1951; CHADWICK, H., Earl.v Christian thought attd

the classical tradition; studies in rttstin, Clement and Origen' Oxford-

1984; CROI-IZEL,H., Origine, Paris, 1985; IDEM, Origdne et Plot i t t

comparaisons doctrinales, Paris, 1991; KANNENGIESSER, Ch.-

Origen of Alexandria; his world and his legacy, Notre Dame, i988:

LYMAN, J.R., Christology and Cosmology. models o.f divine aclivit.t'

in Origen, Eusebius and Athanaslrrs, Oxford , 1993; SMITH, J.C., Tht

ancient wisdom of Origen, Lewisburg, 1992; TRIGG, J.W Origatt

Londotr, 1998; IDEM , Origen; the Bible and Philosophy in the thit"d cetr

noy Church, Atlanta, 1983; WIDDICOMBE, P., The fatherhood of Gttl

in the thought of .Iu.stin Marty', Origen and Athanaslas, Oxford, 1990.

XSCRIITORI DIN EGIPT

SFANTUL ATANASIE AL. ALEXANDRIEI(c.295 - t 2 mai 373)

Elemente biografice

I)espre Sfdntul Atanasie cel Mare, episcopul Alexandriei, qidespre lupta pe care a dus-o pe parcul'sul intregii sale vielillttpotriva arienilor gi a tuturor grupdrilor care-gi revendicd ori-glttca in doctrina lui Arie, s-ar putea scrie tomuri intregi.

Atanasie s-a nlLs_cut in Alexandria Egiptu!gi.-1, n_AllUl__Z2|,latrucAt potrivit

"""i "fogi" Coptic, iglto,n" qi. g ltlonul

gpiscop-al al Alexandriei. in 8 iunie j28,avea 33 de"ani. Nu a,r.*dete cu privire la parinlii sai.' Numele Atanasius ar trimlte cdtte o origine greceascd, celpullr pentru tatdl sdu, _de;! fapflrl c-[ 4 fosl -cef d!n!a1 episcop earc

; predisat-iU,-qopt5, ne aratd cd in familia sa se vorbea aldturi de$lnrcii gi copta.

l)cspre tqsqrflq.lla sa elementard gtim prea puline lucruri. Ofhlirrrnalie importanti ar putea fi datd de !9g9pda potrivit cdreiaprpi lrr l A14n_asi9 a fglt vazut de episcopul Alexandriei de atunci.

fJr*,','..t*..;.9.qr.iipA ' el insugi in rolui ierarhului, iar allii,in cele{e ;rlcolilolq! di4c.onilo{ -,, un bote2 Cregtin asupra unuia dintre

3lf , {'lrcrnati qi cercetali de int6istdtdtorul Bisericii alexandrine, ei& trtrtrit pri,4 seriozitatea sivArli_lit ntua-lului gi cunogtin{elor lorCfe?lnrc. In consecin!a,;-.a hotarAt sd nu s.91114i lepete botezul, sdfg rlt't'lrrlc valid gi, in urma consultirii parinlilor lor, gopiii--gb fig*tr:. .r rr l i 1i aiutati de Bisericl