MEMORIA

- rol în fixarea , păstrarea şi reactualizarea informaţiilor;- legată de gândire, imaginaţie;- Lange: viaţa psihică fără memorie ar fi ca un ghem de impresii senzoriale, fără

trecut şi fără viitor;- se reactualizează imagini senzoriale (senzorială), conţinuturi ideative (abstractă),

stări afective („trăiri”) – în isterie (au forţă şi vivacitate), în emoţii negative (scade capacitatea de evocare);

- în perspectivă longitudinală şi transversală, memoria este cea care determină un caracter unitar al insului şi stabilitatea sa psihică;

- evoluţie: în primul an: caracter involuntar; manifestarea unor gusturi, preferinţe -> se conservă experienţa concret-senzorială; la sfârşitul primului an: reproduce cuvinte, gesturi, poaturi; la antepreşcolari – reţinerea pentru câteva săptămâni (la 1 an) sau luni (la 3 ani) -> facilitată de dezvoltarea limbajului, are coloratură afectivă; la preşcolari: activitatea ludică îi impune caracterul voluntar (recunoaştere şi reproducere), are legătură cu voinţa, se reţin sonoritatea, ritmul, se păstrează conduita (memoria socială); la şcolarul mic: caracter concret-senzorial, este puţin selectivă (multe elemente nesemnificative), fragmentară;

memorarea – implică şi aspecte inconştiente şi automatizate; învăţarea – este voluntară, conştientă, implică acumulare, reţinere, sistematizare, ordonare;

- în psihopatologie, spre deosebire de psihologia generală, se disting: memoria imediată: <10 secunde; memoria recentă: > 10 secunde; memoria evenimentelor îndepărtate: de la începutul vieţii până în prezent;

- primele amintiri – de la 6 luni, dar deşi se fixează impresiile, nu există posibilitatea de a le evoca ordonat cronologic => sub 3 ani nu există amintiri, ci doar reminiscenţe de imagini; evenimentele de atunci se pot manifesta în situaţii patologice datorită memoriei acustice;

- memorarea voluntară – sinteză psihică (presupune participare activă) (prezentul psihologic (Auerbach) = prezentul aparent (James) = 0-12 secunde – perioada de timp în care se fixează ceva = potenţare a prezentului – presentification); realizarea prezentului nu poate fi separată de constituirea evocării – în momentul în care facem o acţiune noi o şi transformăm în evocare;

- participarea subiectului -> transformă imaginea trăită în judecata asupra imaginii => memoria aparţine proceselor cognitive;

- recunoaşterea = diferenţierea imaginilor prezente de cele trăite; implică diferenţierea trecutului, analiză şi comparaţie;

Dismneziile cantitative1) Hipomnezia

- în surmenaj, nevroze – prin scăderea prosexiei;- în oligofrenii;- în involuţii;

2) Amneziile - Kurt Schneider: nu există anularea totală a oricăror urme de memorie;- clasificare:a) anterograde (de fixare):

sunt uitate evenimentele de după debutul lor; nu pot fi redate evenimentele recente; amintirile fixate sunt bine conservate; exemplu: sdr. Korsakov: cineva îşi descrie perfect călătoriile, dar repetă aceeaşi poveste de 10 ori într-o oră; contează şi atenţia; fixarea unei impresii este diferită de memorarea ei: fixarea = un act senzorial (intervine memoria imediată – reproduce imediat toate obiectele prezentate, contează integritatea percepţiei), iar memorarea = act intelectual (asimilarea noii impresii în personalitate, implică memoria evenimentelor îndepărtate, organizare); veritabila amnezie de fixare reprezintă mai mult decât insuficienta mobilizare a atenţiei, ea este o amnezie de memorare (fixarea, care este un act perceptiv, poate fi păstrată); apare în: stări confuzionale, sdr. Korsakov (etiologie toxică - alcool, infecţioasă sau traumatică), presbiofrenie, psihoza maniaco - depresivă, stări reactive, nevroze;

b) retrograde (de evocare): tulburarea memoriei se întinde progresiv spre trecut, de la debutul bolii până în copilărie; destructurarea funcţiilor psihice nu este atât de mare încât să împiedice fixarea şi memorarea; deseori se adaugă caracterul anterograd;

Delay: un jurnal intim prost întreţinut; forme:

i. amneziile progresive, în involuţie :- cei ce au smuls ultima pagină a jurnalului şi continuă să le rupă spre

început;- slăbeşte întâi memoria evenimentelor recente, în timp ce cele din trecut

sunt bine conservate;- nu pot fi explicate prin deficitul prosexic;- explicaţia: amintirile recente sunt complexe şi încărcate afectiv;

amintirile îndepărtate îşi pot păstra încărcătura afectivă, dar referitor la temă, şi este vorba doar de cele impresionante; restul amintirilor trecute nu mai au caracter emoţional – evenimentele recente au o încărcătură emoţională mai mare => sunt mai greu de manipulat (trecutul apropiat e încărcat de viitor);

- există o reţea de relaţii pe care timpul scurt nu le-a sistematizat;- amintirile mai îndepărtate sunt mai bine ordonate şi sunt mai bine

separate, atât de prezentul în care individul se descurcă tot mai greu, cât şi de consecinţele prezentului, care sunt anxiogene;

- cu cât evenimentele trecutului sunt mai îndepărtate, cu atât sunt mai puţin angajate în prezent, necesită o tensiune afectivă mai mică pentru redare, au fost mai frecvent repetate => obişnuinţă, automatizare, redare cvasimecanică;

- trecutul mai apropiat este mai complex şi mai puţin automatizat;ii. afazia Wernicke: - o demenţă a limbajului;- uitarea nu doar a cuvintelor auzite sau citite, ci şi uitarea vocabularului şi

a cunoştinţelor;- caracterul este tot progresiv (nu există o ierarhie anatomică, ci una

psihologică) – legea disoluţiei memoriei (Delay), legea regresiei memoriei (Ribot) (în ordine inversă apariţiei) – uitarea survine: de la complex -> simplu, de la cognitiv -> afectiv -> senzorial -> motor (de la achiziţiile cognitive -> bogăţia vieţii afective -> expresivitatea mimico-pantomimică), de la nume proprii -> nume comune -> adjective -> verbe, de la prezent -> trecut, de la neobişnuit -> automatizat, de la evenimentele recente -> fondul mai vechi, de la afecte -> obişnuinţe, de la limbajul raţional -> limbajul emoţional (exclamaţii, injurii, interjecţii) -> expresiile mimico-pantomimice;

iii. amnezia lacunară (Delay):- cei cu un jurnal aparent corect, dar cu pagini albe;- nu se poate citi nimic, căci nu s-a scris nimic (- greu de presupus) – un

hiatus mnezic temporar;- apare în: modificarea stării de conştienţă, stări confuzionale,

traumatisme cranio-cerebrale, echivalenţe de epilepsie, stări crepusculare, beţia patologică;

- pot fi: totale (nu-şi aminteşte nimic) sau parţiale (îşi aminteşte vag => e o hipomnezie);

- nu se pierde înregistrarea, ci reproducerea şi descifrarea;- comparaţia lui Delay caracterizează mai degrabă starea de apsihie (nu

reproduce pentru că nu a înregistrat) (Guiraud) – din comele profunde (când

subiectul nu înregistrează şi nu reacţionează la niciun stimul), accesele convulsive, narcoza profundă;

iv. amnezia tardivă (întârziată): - legată de o tulburare a conştienţei;- lacuna mnezică asupra perioadei confuzionale nu se instalează imediat,

ci treptat, după o anumită perioadă;- apare în epilepsie, stări confuzionale;- a fost pusă la îndoială de Schneider;v. amnezia electivă (tematică)(psihogenă, afectogenă): - cei care au şters pasajele ce se referă la anumite evenimente sau

persoane => caietul este pe alocuri nelizibil;-Delay nu crede în ea;- amintirile au fost bine fixate, dar devine imposibilă rememorarea

voluntară;- amintirile nu sunt distruse, ci acoperite cu un voal;- pot fi conştientizate prin evocare involuntară;- evenimentele au fost uitate deoarece trăirea lor afectivă era negativă;- pot dispărea dacă se schimbă împrejurările;- se mai numesc tematice deoarece se referă la un aspect singular (nume,

formule chimice etc.);- exemplu: soţia alcoolicului care nu-şi mai amintea nimic întâmplat după

ce şi-a omorât bărbatul (nu nega fapta);- amnezia lacunară (uitarea unei secţiuni temporale) este diferită de

amnezia electivă (uitarea unui anumit conţinut) 3) Hipermneziile

- exagerarea evocărilor -> multiple, tumultuoase, involuntare, îndepărtează subiectul de preocupările sale;

- Schneider: există şi la persoanele normale – legate de memoria cu conţinut afectiv negativ (anxiogen) sau pozitiv (mari bucurii);

- exemplu: adult de 45 de ani care povesteşte cu multe detalii şi reproduce eidetic un traumatism de la 4 ani;

- când e îngustat câmpul preocupărilor:paranoia (boală sau tulburare de personalitate paranoidă): bolnavii reţin numere, date, adrese; la oligofrenii hidrocefali: memorare mecanică crescută; febră;după eter, CCl4, barbiturice, şocuri cu insulină; stări hipnotice; substanţe psihedelice;opiu – aspect oniroid: cele mai mici evenimente din tinereţe, amintiri din primii ani reapar reînsufleţite => impresia de a trăi un secol într-o zi;

- Ribot: sunt consecinţa unor stări negative;- se şterge limita trecut – prezent => trecutul = trăit ca prezent sub o înfăţişare

halucinatorie;- nu există o selecţie în evocarea evenimentelor (nu există uitare) => toate au

aceeaşi amplitudine -> apar la psihastenici, maniacii onirici (fugă de idei, fugă de imagini);

- mentismul : pacientul devine spectator la desfăşurarea incoercibilă şi tumultoasă a ideilor şi amintirilor sale, nu pot rememora deoarece nu există atenţie pentru că pe ecranul conştienţei se desfăşoară imagini caleidoscopic; apare în oboseală, surmenaj -> uneori este cauza insomniilor de adormire (este trăit penibil); Chaslin: mentismul hipermnezic (în schizofrenia paranoidă – şi gândirea şi memoria funcţionează la un nivel ridicat) – exogen, xenopatic, în sindromul de automatism mintal (idei delirante de influenţă, fenomene pseudohalucinatorii);

- viziunea retrospectivă (panoramică) : forma supremă de hipermnezie, apare în stări confuzionale psihogene, paroxisme anxioase, stări halucinatorii, epilepsie de lob temporal, pericol existenţial iminent – au impresia că revăd şi retrăiesc în câteva momente toată viaţa;

Dismnezii calitative- paramneziile (Kraepelin) = amintiri deformate, false, neconcordante cu realitatea

sub aspectul desfăşurării cronologice sau fără legătură cu realitatea obiectivă;1) Tulburările sintezei mnezice imediate (iluzii de memorie) = evocări eronate, trăite în

realitate dar neîncadrate în timpul şi spaţiul real sau nerecunoscute ca trăite/netrăite:a) criptomnezia:

un material citit pe care bolnavul îl crede al lui („eu am scris „Luceafărul”); este diferită de plagiat (conştient, cu un scop); scade capacitatea de discriminare între evenimentele personale şi evenimentele străine; invers: înstrăinarea amintirilor – spune că evenimentele trăite sunt citite; apare în schizofrenie, paranoia, parafrenie, demenţe; ideile delirante pot fi legate de o falsificare a amintirilor în funcţie de starea timică dominantă (culpabilitate la depresivi, supraestimare la maniacali)

b) falsa recunoaştere: Wigan – variantă a criptomneziei = „dubla conştiinţă”; recunoaşte ceva ce nu cunoaşte; este o iluzie, rod al jocului dintre trecut şi prezent, dintre percepţie şi reprezentare; apare în surmenaj, obnubilare, stări maniacale, schizofrenie; stări premergătoare pentru déja vu, déja connu, déja eprouvé; când are impresia că în situaţiile amintite a avut aceleaşi stări afective = déja vecu;

c) iluzia de nerecunoaştere: pacientul crede că recunoaşte persoane pe care nu le-a cunoscut şi nu e sigur că recunoaşte persoane cunoscute; este mai rară; în stări mai avansate – jamais vu;d) paramneziile de reduplicare Pick: dedublare perpetuă a obiectelor şi situaţiilor; exemplu: pacient care credea că a mai fost tratat în aceeaşi clinică, de acelaşi medic; nu există continuitate între amintire şi trăirea actuală (impresiile actuale nu sunt confruntate cu amintirile)

2) Allomneziile = tulburările rememorării trecutului – falsificări mnezice retrospective sau reproduceri ale unor evenimente reale din trecut dar pe care pacientul le situează în mod fals în prezent:a) pseudoreminiscenţele:

reproduce evenimente reale din trecut, pe care le trăieşte ca prezente, amestecă frânturi din trecut cu ce trăieşte în prezent; este o iluzie de memorie – nu recunoaşte timpul şi spaţiul în care s-a produs acţiunea respectivă; exemplu: sdr. Korsakov – pacientă care a zis că şi-a dus copilul la şcoală după micul dejun – ceea ce într-adevăr făcea înainte să sufere traumatismul cranio-cerebral – sau o pacientă care zicea că a fost ziua ei şi a mâncat tort – se întâmplase cu 3 luni în urmă;

b) confabulaţiile (Pick): halucinaţii de memorie – percepţie fără obiect; sunt reproduse evenimente imaginare, pe care bolnavul nu le-a trăit; pacientul fabulează asupra trecutului cu convingerea că îl evocă; nici nu spune adevărul, nici nu minte pentru că nu ştie că minte (e în afara adevărului şi a falsului, între minciună şi adevăr); pacientul este convins că e sincer; fabulaţia (amestecă inconştient adevărul şi eroarea) = sora inconştientă a minciunii (face distincţia conştientă a erorii); sunt frecvente în sdr. Korsakov (= dezorientare temporo-spaţială + confabulaţii de jenă + amnezie de fixare + amuzament) – există o critică parţială faţă de tulburările sale de memorie => umple golurile mnezice cu evenimente imaginare când e solicitat să-şi relateze trecutul – confabulaţii de jenă (de perplexitate, de încurcătură) –> efortul de a se încadra în parametrii realităţii; tipuri:- confabulaţii mnestice: când evenimentele relatate sunt verosimile, dar

netrăite;- confabulaţii fantastice: ex.: „trenul zbura la câţiva metri”; - confabulaţii onirice (Dupré): ex.: mase de oameni cu capetele tăiate, greve

ale copiilor, convoaie de sicrie - bogate şi neconcordante cu verosimilul (în parafrenie), în relaţie cu scăderea pragului conştienţei, scăderea criticii, a intelectului şi regresia personalităţii;

demenţa senilă în fazele incipiente poate avea confabulaţii prolifice, deşi tulburările de memorie nu sunt grave – deteriorarea intelectului şi regresia personalităţii (regresia memoriei o precede pe cea a gândirii, intelectului şi personalităţii); nu există confabulaţii la oligofreni (fiindcă memoria nu a fost suficient dezvoltată);

c) ecmnezia: tulburare globală a memoriei; pacientul confundă trecutul cu prezentul; e diferită de confabulaţie (unde nu deosebeşte realul de imaginar) şi de pseudoreminiscenţe (unde doar un anumit eveniment real din trecut este plasat în prezent); întreaga personalitate se întoarce în trecut; exemplu: senilele se consideră tinere, îşi dau numele de fată – delirul senil Jislin;

pacienţii retrăiesc activ scenele; exemple: pacientă de 75 de ani, învăţătoare, credea că are 30 şi dădea note elevilor, se sfătuia cu părinţii dacă să divorţeze sau nu sau bătrână ce pleca din salon cu banana în geantă şi zicea că merge la grădiniţă;

d) anecforia: tulburare mai uşoară, apare în surmenaj sau predemenţe, pacientul reproduce amintiri pe care le credea uitate dacă i se sugerează unele elemente – „se ridică un văl” – ex.: la examen;

Mecanisme neuro-fiziologice- regiunile implicate:

Korsakov: hipocampul, lobul temporal; Penfield, Milner: lobul temporal – memoria de fixare; atrofia corpilor mamilari -> amnezii; leziunile bilaterale de lobi frontali => amnezie de fixare – disprosexie, hipobulie; leziuni în cortexul parietal => afazie, agnozie, aprosexie + amnezii categoriale (dificultatea de a achiziţiona date noi şi de a face faţă situaţiilor complexe);

- procesul mnezic nu este localizat;- Lorente de Nó: există circuite neuronale reverberante => lanţuri relativ inchise =>

stochează dinamic informaţia;- Papez şi Delay: circuite hipocampo-mamilo-talamo-cingulare (au activitate

variabilă): cornul Amon fimbria hipocampului fornixul corpii mamilari partea anterioară a talamusului gyrus cinguli;

- în scoarţa cerebrală există corpusculi sferici (vacuole interfibrilare), la distanţe egale, cu numar constant de fibre nervoase => unităţi funcţionale – intră în funcţiune după un stereotip funcţional anterior;

- ADN, ARN – rol indiscutabil: Cameron – creşterea ARN => o creştere a volumului memoriei, Hyden – scăderea ARN => o scădere a volumului memoriei;

- prin deprivarea senzorială a unui anumit analizator => neuronii lui pierd ARN: impulsurile senzoriale reorganizează bazele purinice din ARN (fiecare informaţie noua desface proteinele vechi şi creează altele noi în neuron), se descarcă mediatori în sinapsă şi se fac alte circuite neuronale;

- ARN este de 10 ori mai abundent în celulele gliale decât în neuroni => potenţialul mnezic este dependent de legătura celule gliale – neuron;

- ex.: la şobolanul la care s-a obţinut un reflex condiţionat i s-a luat un fragment din regiunea diencefalo-temporală, iar ARN-ul din acesta s-a injectat la alt şobolan => la acesta s-a observat reflexul condiţionat;

Investigarea memoriei- cu condiţia unei corecte desfăşurări a funcţiei prosexice;- orice amnezie izolată, fără alte simptome = o posibilă simulare;

- testele de memorie au corelaţii cu testele de inteligenţă şi cunoştinţele achiziţionate – numai cuplurile de silabe pot exprima fidel forţa mnezică (memoria brută) – fără implicare cognitivă sau a cunoştinţelor;

- metoda Vieregge: pacientul repetă cifrele pronunţate, trebuie să le repete după un minut de linişte şi după încă un minut de conversaţie (distragerea atenţiei); un adult normal repetă după 1 minut 6-8 cifre, iar după 2 minute 5-6 cifre;

- proba oraşelor: i se spun 6-10 oraşe, i se distrage atenţia 1 minut şi apoi trebuie să le reproducă;

- important: urmărirea relatărilor despre istoria sa de viaţă;- metoda Bernstein: predominant vizuală; 2 grupuri de figuri desenate din profil –

în primul sunt 9 figuri (30 sec.), iar în al 2-lea sunt 25 de figuri printre care şi cele 9 – pacientul trebuie să le recunoască pe cele 9;

- Wechsler Memory Scale (WMS): cel mai complet, cuprinde informaţii generale, de orientare, de control mental (repetarea alfabetului, numărare inversă), memorarea unui paragraf, a cifrelor, a perechilor de cuvinte.