Îmbrăţişarea

Când ne-am zărit, aerul dintre noişi-a aruncat dintr-o dată imaginea copacilor, indiferenţi şi goi, pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, unul spre celălalt, şi-atât de iute,că timpul se turti-ntre piepturile noastre,şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,

cu morţile-i nerepetate. Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,şi noi ne iubeam prin mansarde.Prin cerul ferestrei, oval,norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odăii erauneliniştiţi, sub desene în cretă.Sufletele noastre dansaunevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai știam unde-milăsasem în lume odaia.Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,

şi noi ne iubeam prin mansarde. N-aş mai fi vrut să se sfârşească niciodată-acea lună-a lui Marte.

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zişi ţi-aş săruta talpa piciorului,nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...

Cântec fără răspuns

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vieîn jurul pieptului, în jurul tâmplelor,mereu fragedă, mereu

unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşăca firul de iarbă ce taie în douăluna văratecă, azvârlind-o în ape,despărţită de ea însăşica doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,soare căprui răsărindu-mi peste umăr,trăgând după el un cer de miresme cu nouri subţiri fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,care-n loc de sunetegoneşte-n jurul inimii meleo herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,vârtej de-anotimpuri colorând un cer(totdeauna altul, totdeauna aproape)ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.

Vârsta de aur a dragostei

Mâinile mele sunt îndrăgostite,

vai, gura mea iubeşte,şi iată, m-am trezitcă lucrurile sunt atât de aproape de mine,încât abia pot merge printre elefără să mă rănesc.

E un sentiment dulce acesta,de trezire, de visare,şi iată-mă fără să dorm,aievia văd zeii de fildeş,îi iau în mână şiîi înşurubez râzând, în lună,ca pe nişte mânere sculptate,cum trebuie că erau pe vremuri,împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor.

Jupiter e galben, şi Heracea minunată e argintie.Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.E un dans iubito, al sentimentelor,zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.Şi eu, cu pânzele sufletuluiumflate de dor,te caut pretutindeni, şi lucrurile vintot mai aproape,şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.

PROIECT DIDACTIC

OBIECTUL: Limba şi literatura românăPROFESOR: Veronica PopaCLASA: a X-a SUBIECTUL LECŢIEI: Nichita Stănescu, Cu o uşoară nostalgieTIPUL LECŢIEI: însuşire a cunoştinţelorSCOPUL LECŢIEI: formarea deprinderilor de analiză a unui text poeticCOMPETENŢE GENERALE ŞI SPECIFICE:• Folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor texte literare;•Identificarea trăsăturilor operei lirice pe textul stănescian• Identificarea şi analiza elementelor de compoziţie şi de limbaj în textul poetic;• Folosirea unor modalităţi diverse de înţelegere şi de interpretare a textelor literare studiate;• Stabilirea unor conexiuni între poezia studiată şi alte opere ale aceluiaşi autor• Folosirea adecvată a strategiilor şi a regulilor de exprimare orală în monolog şi dialog;• Argumentarea orală a unor opinii în diverse situaţii de comunicare.STRATEGIE DIDACTICĂMetode şi procedee: conversaţia, problematizarea, lectura selectivă şi expresivă, lucrul cu manualul, analiza literară.Concepte operaţionale: raportul dintre poet şi cititor, eu liric, titlu, incipit, idee poetică, secvenţe poetice, temă literară, motiv literar, ambiguitateForme de organizare a clasei: activitate frontală, activitate pe grupe Resurse educaţionale: - cunoştinţele teoretice ale elevilor; - competenţele elevilor de receptare şi interpretare a unor texte literare; - fişe cu poezii din volumul O viziune a sentimentelor, fișe de lucru, - timp: 50 de minuteMaterial bibliografic: • Nichita Stănescu, Fiziologia poeziei, Editura Eminescu, 1990; • Adrian Costache, Florin Ioniţă, Adrian Săvoiu, Limba şi literatura română (manual pentru clasa a X-a), Editura Art;• Ion Pop, Nichita Stănescu, Editura Albatros;• Nichita Stănescu. Poezii , Editura Minerva, București,1988• Constantin Parfene, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Editura Polirom, Iaşi, 1999;• Nichita Stănescu, Îngerul blond, Album memorial, Editura Rum-Irina, Pro-Galex-Roger,1993•Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol I, Editura Cartea românească, București, 1978Evaluare: observarea sistematică a elevilor, chestionare orală, aprecieri verbale.

Biografie

Nichita Hristea Stănescu, născut la 31 martie 1933 la Ploiești, unde își începe studiile. Era un adolescent rebel, ce era cunoscut mai ales pentru versurile neconformiste și ironice ce vor fi publicate în volumul Argotice, abia după moartea poetului, în 1992. Urmează cursurile facultății de Filologie din București și lucrează ca redactor la România literară, Gazeta literară, Luceafărul. Volumul de debut este Sensul iubirii, 1960. Va fi considerat lider al generației 60. Consacrarea ca poet îi este adusă de volumul O viziune a sentimentelor, 1964, premiat de Uniunea Scriitorilor. Marile teme ale poeziei stănesciene încep a se contura începând cu volumul Dreptul la timp (1965), 11 elegii (1966), Oul și sfera (1968), Laus Ptolemei (1968), Necuvintele (1969). Începând cu volumul Măreția frigului (1972) poetul va aborda „jocul de-a cuvintele” ca temă poetică. Alte volume de versuri: Epica Magna(1978), Opere imperfecte (1979), Noduri și semne (1982) . Volume de articole, eseuri sau confesiuni: Cartea de recitire, Respirări, Antimetafizica, Amintiri despre prezent.

Recunoașterea sa ca simbol al generației 60 este dovedită și de premiile naționale și internaționale , printre acestea Premiul Herder al Universității din Viena și propunerea Academiei suedeze pentru a primi premiul Nobel.

Poetul se stinge in noaptea de 13 decembrie a anului 1983, in anul jubiliar.

Cu o ușoară nostalgieO viziune a sentimentelor este al doilea volum am lui Nichita Stănescu după Sensul

iubirii. Aici poetul își arată fața ludică, iradiantă. Miturile pășesc timid în poem, iar versurile sunt muzicale, dar imprevizibile.

Farmecul poeziei lui Nichita vine din neprefăcuta și complexa lui sinceritate. Nichita face elogiul stării de a fi, iar existența este pentru el o plutire.

Nichita Stănescu a lărgit aria unui lirism individualizat, mai ales pe linia vizualului. Omul, în creația sa devine demiurg, spațial este nelimitat, distanța dintre om și univers dispare. Poetul devine creator, făcând universul într-o clipă, iar lumea o privește printr-o lunetă ce coloreaza totul afectiv. Iubirea este un prilej de a descoperi cele mai simple lucruri.

Poezia “Cu o usoara nostalgie” face parte din al doilea volum al lui Nichita Stănescu, O viziune a sentimentelor, apărut în 1964, și este o rememorare subiectivă a unei etape a marilor elanuri. Sub forma monologului adresat, eul matur privește în urmă cu beatitudine, recuperând afectiv varsta de aur a tinereții. De aici derivă și “ușoara nostalgie”, stare poetică diafană, care nu poartă încă stigmatul damnării sau tragismul luptei cu timpul.

Titlul poeziei “Cu o ușoară nostalgie” este alcătuit dintr-o sintagmă nominală: substantivul “nostalgie” și adjectivul “ușoară” antepus substantivului. Titlul este în strânsă legatură cu textul poeziei întrucât rememorarea tinereții la vârsta maturității, determină sentimente de melancolie si tristețe datorate pierderii iremediabile a vârstei tinereții, datorită trecerii irecuperabile a timpului. (fugit ireparabile tempus, temă întâlnită în poezia lui Eminescu, Blaga sau Arghezi).

Amintirea, văzută ca retrăire a timpurilor începuturilor este redată în structura poeziei alcatuită din trei strofe, semn al perfecțiunii. Atrag atenția, fascinând, dar și deconcentrând cititorul, versul liber, sugestia, ambiguitatea, limbajul, avand caracterul unui experiment poetic.

Tema poeziei “Cu o usoara nostalgie” este dragostea.Poezia este alcatuită din doua catrene și un cvintet. Versul final este o interogație retorică,

de la care nu se așteaptă răspuns. Versurile au o rimă interioară și o rimă exterioară, astfel dispusă: în prima strofa întâlnim rima încrucișată, în a doua strofa rima este amestecata, iar în ultima strofa este o rimă încrucișată. Rima redă trăirile poetice. Ritmul reflectă trăirile poetice declanșate de rememorarea stării de odinioara. Măsura este variabilă, de la versul scurt, la versuri mai ample.

Utilizarea timpului prezent în ultimul vers (“Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?”) semnifică din punct de vedere al relației dintre om și timp perspectiva prezentului asupra trecutului, rememorarea nostalgică a unei stări de vârste, si regretul pentru trecerea ireversibilă a timpului.

În primele două versuri ale poeziei se utilizează corelativele “cu cât…cu atât”, pentru a pune în evidență simultaneitatea a doua fenomene sugerate de alternanța întuneric – lumină , unul din planul obiectiv, al naturii, altul din planul subiectiv – uman. Momentul misterios al înserării, ca fenomen exterior, se produce treptat, pe masura ce are loc în planul interior momentul iluminării, care exprima o stare de grație, ancorarea în ideal si bucuria de a trai o vârstă.

Poezia este o rememorare subiectivă a unei etape a propriei existențe, a unei vârste umane (adolescența sau tinerețea) perioadă a marilor elanuri si aspirații.

Versul final: “Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?” impune privirea din prezent spre trecut, dă o cheie de lectură a întregii poezii, ca rememorare nostalgică – amintire a stării de a fi a unei vârste anterioare. Acest vers impune eul ca instanță a comunicării în textul poetic, care se adreseaza autoritar acelui “tu” ambiguizat prin substantivul în vocativ, sugerand obținerea fericirii depline dar și presentimentul pierderii acecteia.

Evenimentele lecţiei

Obiective urmărite

Conţinutul lecţiei Strategie didactică

Timp Evaluare

1. Moment organizatoric

- Pregătirea clasei pentru lecţie- Notarea absenţelor

3’

2.Actualizarea cunoştinţelor

- Se prezintă, pe scurt, trăsăturile neomodernismului (pentru încadrarea scriitorului în contextul literaturii române)- Se prezintă pe scurt biografia poetului și se enumeră volumele de poezii ale lui Nichita Stănescu

Conversaţia 10’ Aprecieri prin calificative

3. Captarea atenţiei pentru lecţia nouă

Elevii vor observa ideea centrală a citatului pentru a-l putea pune în relație cu poezia ce urmează a fi studiată

- Elevii primesc fişele cu citate şi sunt solicitaţi să le citească şi să le interpreteze• ,,Cred că vârsta de maximă revelaţie – cel puţin aşa cum s-a întâmplat cu mine, dar cred că nu numai cu mine – este aceea a adolescenţei, înţelegând nu în mod neapărat adolescenţa biologică, ci în sensul adolescenţei sufleteşti, care este ceva mai lungă decât cea biologică, a unei anumite naivităţi sufleteşti, care poate să ţină până la 30 de ani. [...] Cred că după această vârstă a adolescenţei nu mai vin noi revelaţii, nu mai apar decât foarte rar, în cazurile obsesive, dar cred că prelungirea în maturitate a acestor revelaţii constă în special în exprimarea lor.” (Nichita Stănescu)

Lectura selectivăConversaţia

7’ Observarea sistematică a elevilorChestionare orală cu aprecieri prin calificative

4.Desfăşurarea lecţiei

- familiarizarea cu textul lui Nichita Stănescu;- identificarea unor elemente specifice poeziilor lirice

- lectura poeziei Cu o uşoară nostalgie- exprimarea primei impresii după lectura textului; încadrarea poeziei în volum (O viziune a sentimentelor); ambiguitatea – trăsătura esenţială a operei lui Nichita Stănescu.   AMBIGUITATEA- trăsătură a liricii contemporane- este realizată fără încărcătură de figuri de stil- efort sporit de descifrare a înţelesurilor

Lectura expresivăConversaţia

Lectura selectivă

20’ Observarea sistematică a elevilorChestionare orală cu aprecieri prin calificative

- identificarea şi explicarea elementelor de compoziţie; rolul acestora în exprimarea ideilor

- identificarea principalelor motive literare prezente în text- delimitarea secvenţelor poetice

Prima etapă de creaţie, a exuberanţei, cuprinde volumele de tinereţe (Sensul iubirii - 1960, O viziune a sentimentelor- 1964):-    elanuri adolescentine, exuberanţă;-    manifestarea stării jubilatorii;-    consonanţa cu sinele şi cu lumea;-    iubirea ca sentiment originar al naşterii cuvintelor;-    tema primului volum: ieşirea din somn; motivul răsăritului, al luminii; prefigurează o poetică a zborului, a transparenţei, a matinalului (impresia de poezie imaterială);-    în al doilea volum, considerat „romanul unei idile", tema: dragostea ca stare de certitudine;-    relaţia eu - timp: realizarea elogiului stării âe A FI (poeziile stau sub semnul lui SUNT). - stabilirea temei poeziei – adolescenţa (,,vârsta de aur”);raportul adolescentului cu lumea; raportul omului cu timpul; identificarea unor structuri care să semnificative pentru tema (,,inimile noastre de hoinari”, ,,căutătorii pietrei filozofale”, ,,Clipele erau mari ca nişte lacuri”)- Exemplificarea temei adolescenţei prin alte poezii ale lui Nichita Stănescu- Explicarea elementelor de compoziţie-Titlul – intră în relaţie cu ultimul vers al poeziei, care are o nuanţă de melancolie, devenind semnificativ pentru preferinţa poetului pentru adolescenţă; atenuarea sentimentului de tristeţe prin epitetul uşoară- Incipitul – primele două versuri – construit cu ajutorul anititezei (se-nsera – să lumineze); familiarizează cititorul cu o atmosferă specială; surprinde două fenomene simultan (întunericul-lumina; înserarea este

Analiza literară

Explicaţia

Conversaţia

Observarea sistematică a elevilorChestionare orală cu aprecieri prin calificative

momentul misterios, iar iluminarea este în plan interior)- Secvenţele poetice sunt corespunzătoare strofelor; se detaşează ultimul vers; fiecare secvenţă este concepută pentru a ilustra o idee poetică (prima secvenţă – dorinţa de cunoaştere, curiozitatea specifică vârstei; a doua secvenţă – naivitatea, deschiderea spre noutate; a treia secvenţă – perspectiva diferită a adolescentului asupra timpului; versul independent – conştientizarea trecerii timpului, a efemerităţii vârstei adolescenţei)AMBIGUITATEA- trăsătură a liricii contemporane- este realizată fără încărcătură de figuri de stil- efort sporit de descifrare a înţelesurilor

5. Asigurarea feed-backului

Poezia Cu o ușoară nostalgie est eo operă lirică specifică etapei de început a creației stănesciene

Fixarea cunoștințelor 7’

6. Tema pentru acasă

- Tema pentru acasă – exerciţiile 4, 5, 6 din manual 3’