NE PREGÃTIM

DE SÃRBÃTORI

� � � � � �

Se apropie Sãrbãtorilede Iarnã! Pregãtiþi-vã de sãrbãtori!

Luna decembrie este cunoscutã caluna cadourilor ºi ne oferã multe

ocazii de a fi în preajma celor d � � ragi, de a le oferi cadouri ºi de a fiîmpreunã în aceste zile pline defarmecul sãrbãtorii.

Sãrbãtorile de iarnãne oferã plãcutul prilej de a vã ura sãaveþi parte de bucurii ºi de un AnNou care sã vã aducã tot ce poate fimai bun ºi mai frumos, atât înfamilie, cât ºi în plan personal ºiprofesional.

Sã lãsãm Sãrbãtorile deiarnã sã ne încãlzeascã sufletele, sãlãsãm ca mirosul bradului sã nepurifice simþurile ºi sã ne transforme

inimile în torþe arzãtoare alebucuriei!

Fiind vorba de LunaCadourilor, Primãria ºi ConsiliulLocal al comunei Mehadia, impreunã

cu ,,Liceul Nicolae Stoica de Haþeg”din localitate, ca ºi în alþi ani, segândesc la copiii de la toate ºcolile ºigrãdiniþele din Mehadia oferindu-lecadouri pentru Pomul de Crãciun, cuocazia sãrbãtorilor ºcolare care voravea loc în aceastã perioadã.

Fie ca bucuria ºi liniºteaaduse de Sfintele Sãrbãtori sã vãînsoþeascã pe tot parcursul anuluicare va veni!

Doresc sã transmit tuturorlocuitorilor comunei Mehadia ºi asatelor aparþinãtoare: Plugova,Valea Bolvaºniþa ºi Globurãu, multãsãnãtate, bucurie, fericire ºibunãstare, precum ºi tradiþionalaurare strãmoºeascã ,,La Mulþi Ani”.

Primar Iancu Panduru

� � � � � � �

FONDATORI: IANCU PANDURU ªI NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str.Principalã (sediul Primãriei)

Telefoane: 0255 523337, 0733177374, o745919432, 0720025844

e-mail: vestea.de.mehadia@gmail.com Pagina web: http://vestea.wordpress.com

REDACTOR ªEF: Gruia CINGHIÞÃ REDACTOR ªEF ADJUNCT: Gabriel BÃBUÞ

Colegiul redacþional: Costel VLAICU (secretar general de redacþie), Ionela Mihaela

DOMILESCU, Mirela TURCULEANU, Iohana ZIMBRAN, Nicã DRÃGAN, Viorel IANCUÞA,

Pavel PANDURU (Prigor), Vasile BARBU (Uzdin)

NUMÃRUL3 , DECEMBRIE 2012. PAGINI: 20. PREÞ: 2LEI

REVISTÃ DE ATITUDINE CIVICÃ ªI CULTURÃ TRADIÞIONALÃ

PERIODIC LUNAR EDITAT DE PRIMÃRIA ªI CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI

MEHADIA, CARAª-SEVERIN

1 DECEMBRIE - ZIUA

N A Þ I O N AL Ã A

ROMÂNIEI

Anul 1918 a adus

României cea mai

mare împlinire din

întreaga sa istorie

modernã: unitatea politicã a tuturor

r o m â n i l o r . A f i r m a r e a

principiului autodeterm inãrii

na þ iun ilo r în conjuncturã

internaþionalã determinatã de

victoriile Antantei,a favorizat

realizarea unirii provinciilor

româneºti cu vechiul Regat.

Un irea na þ iona l-

politicã, de la anul 1918, nu se

cuvine sã fie înfãþiºatã, nici

mãcar în parte, ca un dar,

coborât asupra neam ului

românesc din încrederea ºi

simpatia lumii civilizate, nici ca

o alcã tuire întâm plãtoare,

rãsãritã din greºelile duºmanilor de

veacuri. Chiar dacã asemenea

greºeli nu s-ar fi sãvârºit niciodatã

împotriva românilor subjugaþi de-a

lungul veacurilor de stãpânire

ungureascã, austriacã sau ruseascã,

stãpânirile acestea nedrepte ar fi

trebuit sã se dezumfle ºi micºoreze

îndatã ce dreptul tuturor popoarelor

de a-ºi croi soarta dupã buna lor

pricepere a izbutit a se înãlþa la

treapta de putere hotãrâtoare în noua

întocmire a aºezãmântului de pace

europeanã. De aceea, Unirea

românilor trebuie înfãþiºatã totdeauna

- potrivit adevãrului - ca urmarea

fireascã a unei pregãtiri istorice de

sute de ani, în cursul cãrora acest

popor de eroi ºi de mucenici a izbutit

sã-ºi apere cu uimitoare stãruinþã "

s ã r ã c i a º i n e v o i l e º i

neamul"(M.Eminescu“ - Scrisoarea

III”), rãmânând împotriva, tuturor

nãvãlirilor barbare ºi vremelnicelor

stãpâniri strãine, în cea mai strânsã

legãturã cu pãmântul strãmoºesc în

care, ca într-un liman de mântuire, ºi-

a putut adãposti traiul de-a lungul

vremilor de urgie

Astfel, statul român, întregit în

forma lui de astãzi, trebuie preþuit ca

unul dintre cele mai statornice, având

temeiuri adânci ºi nezguduite în

alcãtuirea geograficã a pãmântului

strãmoºesc, în firea poporului român

ºi în trãinicia lui nepilduitã, în

legãturile lui sufleteºti întãrite prin

unitatea aceluiaº i grai, aceleiaºi

credinþe, aceloraºi datini ºi obiceiuri,

în asemãnarea nedesminþitã a

în toc m ir i lo r º i a º e zã m in te lo r

moºtenite din bãtrâni ºi, mai presus

de toate, în puterea moralã a

conºtiinþei naþionale, fãrã de care ar fi

ºubrede ºi nesigure toate celelalte

temeiuri.

Procesul istoric în urma

cãruia toate provinciile locuite de

români s-au unificat în cuprinsul

aceluiaºi stat naþional, România, a

fost determ inat de trei factori

principali: contextul ideologic, politic si

militar european, prezenþa pe scarã

largã a sentimentului naþional în

rândul popula þ iei rom âneº ti º i

acþiunea politicã decisã a elitelor din

Regat si din Austo-Ungaria.

În timpul rãzboiului s-au

conturat programele politice care vor

sta la baza acþiunilor naþionale

româneºti din Basarabia, Bucovina si

Transilvania. În prima lor fazã, acestea

vizau obþinerea de drepturi naþionale

pentru etnicii români din Rusia sau

Austro-Ungaria. S-a cerut dreptul de

folosire a limbii române în administraþie

ºi justiþie, învãþãmânt în limba maternã,

reprezentare proporþionalã în toate

domeniile vieþii publice. Argumentaþia

ce stãtea la baza acestor revendicãri

e ra una de ord in is to r ic s i

demographic, venind în prelungirea

programelor elaborate în cursul

secolului al XIX-lea de elitele

rom âneº ti d in afara teritoriului

României

În anul 1917, programele

naþionale se radicalizeazã, intrând în

etapa a doua. În contextul destrãmãrii

Imperiului Rus ºi al activizãrii elitelor

naþionale din monarhia dualistã,

românii de acolo revendicã dreptul la

autonomie politicã pentru

provinciile populate majoritar

d e r o m â n i , p ã s t r â n d

argum entaþia tradiþionalã,

istoricã ºi demograficã.

Faza a treia, în definirea

obiectivelor politice româneºti

s-a desfãºurat în anul 1918.

Din acest moment se adoptã

ca argument principal ideea

autodeterminãrii, care circulã

acum pe plan internaþional. În

baza e i, reprezentan þ i i

românilor cer independenþa

provinciilor în care etnicii

români erau majoritari.

Prãbuºirea militarã a Puterilor

Centrale ºi afirmarea principiilor

democratice la sfârºitul rãzboiului au

reprezentat un factor hotãrâtor în

evoluþia spre ideea unificãrii. Pericolele

externe ºi competiþia declanºatã

pen tru s uc ces iunea im pe r i i lo r

destrãmate, odatã cu încheierea

conflagraþiei mondiale, au grãbit

trecerea spre ultima etapã, cea a unirii

tuturor teritoriilor locuite de români cu

Regatul României.

continuare în pag. 3 .

VESTEA de Mehadia 2

. urmare din pag.2

Unirea tuturor românilor într-

un stat naþional a cunoscut doua

momente principale: Prima provincie

care s-a alipit României a fost

B as a rab ia , în m a r t ie 1 918 .

Împrejurarea a fost favorizatã de

prãbuºirea autoritãþii Rusiei în zonã,

ca urmare a revoluþiei bolºevice.

Astfel, în Basarabia, în perioada

aprilie – octombrie 1917, organizaþiile

social-politice româneºti elaboreazã

programe în care cer autonomia

Basarabiei. În decembrie 1917 se

întruneº te Sfatul Þãrii, organ

reprezentativ al Basarabiei, dominat

numeric de români, care proclamã

Republica Federativã Moldoveneascã

, de s em nând s t ruc tu r i le de

conducere ale acesteia. În ianuarie

1918, Sfatul Þãrii este dizolvat, în

urma preluãrii puterii la Chiºinãu de

cãtre bolºevici, însã pentru scurtã

duratã, deoarece armata româna

pãtrunde în oraº ºi restabileºte

autoritatea Sfatului, care o lunã mai

târziu proc lam ã independen þa

Republicii Moldoveneºti. Noul stat

este ameninþat însa de o ocupaþie a

Rusiei bolºevice sau a nou creatului

stat ucrainean. În martie Sfatul þãrii

adoptã hotãrârea de unire a

Basarabiei cu România.

Aceastã hotãrâre a fost luatã de

liderii rom âni în cadrul unor

organizaþii politice naþionale. Pentru a

arãta cã gestul lor se bucurã de

sprijinul populaþiei, ei au convocat

adunãri cu caracter reprezentativ

care sã dea greutate deciziei luate în

ochii opiniei publice interne ºi

internaþionale. Deºi armatele române

intraserã în Basarabia încã înainte de

proclamarea Unirii, liderii români au

þinut sã arate cã Unirea nu a fost

rezultatul unei cuceriri m ilitare

româneºti, ci al opþiunii populaþiei din

zonele respective.

Acþiunea lor urmarea sã raspundã

cerinþelor principiului autodeterminãrii.

În octombrie 1918, la Viena, se

constituie Consiliul Naþional Român,

organism public al rom ânilor

bucovineni. În virtutea dreptului de

autodeterm inare, acesta decide

separarea de Austria. Pe data de 27

octombrie, o Adunare Constituantã

formatã la Cernãuþi hotãrãºte unirea

Bucovinei cu celelalte provincii

româneºti din Austro-Ungaria.

În noiembrie, Ucraina doreºte sã

ocupe Bucovina ºi sã o anexeze, iar

Consiliul Naþional Român solicitã

ajutorul guvernului român, împotriva

ucrainenilor. Armata românã intrã în

Bucovina. Tot în noiembrie, Consiliul

Na þ ional decreteazã autonom ia

Bucovinei ºi convoacã un congres al

românilor, germanilor ºi polonezilor la

care hotãrãºte unirea cu România.

În Transilvania, în octombrie 1918

conducerea Partidului Na þ ional

Român adoptã o declaraþie prin care

proclamã autodeterminarea naþionalã

a românilor din Ungaria. Ea va fi

susþinutã ºi în Parlamentul de la

Budapesta, de cãtre deputatul Al.

Vaida-Voievod, iar între Consiliul

Naþional român ºi o delegaþie a

guvernului maghiar au loc tratative

prin care românii îºi exprimã dorinþa

de a se despãrþi definitiv de Ungaria.

În noiembrie este convocatã o

adunare naþionalã la Alba Iulia iar pe

data de 1 decembrie 1918, 1200 de

delegaþi ai românilor din Transilvania,

în prezenþa unei adunãri populare de

100000 de persoane, decid unirea

Ardealului cu Regatul României.

În 1919 puterile aliate stabilesc

frontierele României cu Ungaria si

Regatul Sârbo-Croato-Sloven, iar în

1920, prin tratatul de pace de la

Trianon (parte a sistemului de tratate

de la Paris), Ungaria recunoaºte

frontierele sale cu România.

România Mare continuã vechiul stat

românesc, dar la alte dimensiuni,

suprafaþa ºi populaþia ei dublându-se.

Ca întindere, România ajungea a

ºasea þarã de pe continent ºi a doua

din Europa Centralã.

Data de 1 Decembrie 1918 este un

im portant m om ent a l is to r ie i

României.

Putem afirma cã data de

1 Decembrie este ziua în care s-a

scris cea mai importantã paginã de

istorie pentru România.

În ziua de 1 Decembrie, ca urmare a

votului în unanimitate al Adunãrii

Naþionale din Transilvania, convocatã

la Alba Iulia s-a confirmat unirea

Transilvaniei ºi Banatului cu România.

Din 1990, în fiecare an în data de 1

Decembrie, România ºi românii

sã rbã to resc Z iua Na þ ionalã a

României, aceastã zi fiind declaratã

oficial zi nelucrãtoare.

Prof. Ionela Mihaela Domilescu

VESTEA de Mehadia 3

1 DECEMBRIE LAL I C E U L D I NMEHADIA

Ca în fiecare an, eleviiliceului din localitate, alãturi deprofesorii lor, au cinstit îmtr-oatmosferã sãrbãtoreascã, ZiuaNaþionalã a României.

Joi, 28 nov. 2012, la ora12 s-a desfãºurat festivitatea desãrbãtoare a zilei de 1Decembrie.

Festivitãþile, coordonatede prof. Ionela Domilescu ºiprof. Iulian Lalescu, s-audeschis cu prezentarea, de cãtreprof. Ionela Domilescu, asemnificaþiei acestei zi deprofundã sãrbãtoare patrioticã.

Tot despre ziua de 1Decembrie s-a vorbit ºi înreferatele prezentate de eleviiclaselor a VII-a A ºi a XII-a încare s-au înfãþiºat evenimenteledin 1918 în þarã ºi în Banat, cureferire la cele din Mehadia,Plugova, Valea Bolvaºniþa ºiGloburãu.

Mani fes t area s -aîncheiat cu programul artisticintitulat : ,,1 Decembrie laromâni”.

Cronicar

ªI EI AU FOST CUÞARA

,,Vrem sã ne unim cuÞara” un strigãt care a fãcutînconjurul provinciilor româneºti, arãsunat la Valea Bolvaºniþa.

În dimineaþa zilei de 18noiembrie 1918, locuitorii satului rãmaºi in centru satului, dupãslujba de Sfânta Liturghie, auparticipat cu entuziasm la sfinþireatricolorului. Într-o atmosferã demare mândrie patrioticã, locuitoriialeg pe pãrintele ZahariaGrozãvescu ca preºedinte aladunãrii. La propunerea primaruluiNicolae Roºeþi se trece la alegereaConsiliului Naþional Român dinValea Bolvaºniþa.

Cu mare însufleþire suntaleºi urmãtorii locuitori în Consiliu:preot Zaharia Grozãvescu, primarNicolae Roºeþi, Pavel Patruti, IancuFeneºan, Ion Vâmturiº, IonTerfãloagã, Ilie Feneºan, IlieDomilescu, Ilie Blidaru, TraianBrancu, Vasile Feneºan, IonCorneanu.

Locuitorii ºi-au ales apoidelegaþii care sã participe laadunarea de constituire aConsiliului Naþional Român aldistrictului Mehadia. Sunt aleºipentru a exprima dorinþa solemnãde unire cu Þara: preot ZahariaGrozãvescu, Ilie Feneºan, înv.Pavel Patruti, Iancu Feneºan,Nicolae Roºeþi, Ion Terfãloagã,Grigore Blidaru.

Adunarea s-a încheiat cuintonarea imnului ,,Deºteaptã-teRomâne”, precum ºi cu altecântece patriotice, dupã carepoporul adunat, plin de bucuriepentru realizarea visului de veacuri,s-a prins în Hora Unirii sub falduriletricolorului ºi în strigãte de,,Trãiascã România Mare”!

Prof. Gruia Cinghiþã

Informaþie din ziarul„Lumina” privitoare laîntemeierea ConsiliilorNaþionale Române înzona Mehadiei.

1918 noiembrie 28,Caransebeº

Deodatã cu constituþia C.N.R.

Secþia Caransebeº, s-au

început organizãrile în

Garde Naþionale în toatã Graniþa.

Aceste organizãri s-au fãcut sub

conducerea fruntaºilor din comune

precum ºi prin esmiºi din centru.

Peste tot în pãrþile noastre domneºte

liniºtea ºi ordinea.

În cele urmãtoare arãtãm: comuna

organizatã, datul ºi felul organizãrii.

MEHADIA

Istorica comunã Mehadia în aceste

zile mari a înþeles glasul vremii ºi s-

a constituit în Consiliul Naþional

Român local ºi Gardã Naþionalã

Românã Localã.

În 3/16 seara tinerimea a parcurs în

cântece naþionale strada principalã,

iar în faþa bisericii s-a cântat imnul

naþional. Mâine zi la orele 2 d.a. s-

au început festivitãþile prin sunet de

clopot(…) S-a ales Consiliul

Naþional Român local cu urmãtorii

membrii:

Dr. Virgil Nemoianu, Coriolan

Buracu, Martin Cinghiþã, Nic.

Chiticean, Gore Ion Jun., Iosif

Cãpuºã, Mateiu Grecu, Meilã ªuºoi,

Mihai Petchescu, Nica Magheriu,

Martin Ionescu, Boþoacã Ioan,

Ciucurel Ioan, Gore Popescu, Ioan

Lalescu, Tudor Istoc, Vasile A.

Magheriu, Gheorghe Tomescu,

Vasile Sitariu ºi Iosif Bãlãcel. De

preºedinte a fost ales preotul

Coriolan Buracu.

Gardiºtii voluntari fãrã leafã s-au

anunþat 63, dintre care s-a ales de

comandant d l. sublocotenent

Eftimie Cãpuºã, ca subcomandant

sergent-major Mihail Petchescu, iar

Feneºan Nicolae sergent major. Iar

de comandanþi de patrulã: Ciucurel

Ioan sergent major, Petchescu

Gheorghe sergent major, Boþoacã

Ilie sergent major, Meilã ªuºoi

sergent, Gligore Dobre sergent, D.

Caraºovan sergent, V. Sitariu

sergent, N . Feneºan caporal,

Em.Grecu caporal.

De comandant al gãrzi din jur a fost

denumit din partea Consiliului

Naþional Român Central din Arad

Dl. prim locotenent Gore Ion.

Aceºtia au depus cu toþii jurãmântul

de fidelitate Consiliului Naþional

Român Central.

Apoi întreg convoiul a parcurs cu

cântece, muzicã în frunte, cu

gardiºtii care au fãcut serviciul în

acea zi, cu preotul în ornate,cu

steagarul Matei Grecu pe de o parte,

Dr.Virgil Nemoianu, medicul Gardei

voluntare ºi M ateiu M ocanu

sublocotenent sanitar. S-au fãcut

ovaþii D-lui locotenent mareºal

camp. Nicolae Cena.

A p o i s - a o c u p a t c a z a r m a

jandarmeriei locale. ªi în fine s-a

început Hora Unirii. A fost o serbare

ºi o manifestare demnã. S-au luat

mai multe fotografii.

Sã fie într-un ceas bun.

Luni, în 5/18 noiembrie, s-a

constituit în Mehadia Consiliul

Naþional Român al districtului

Mehadia, luând parte delegaþii a lor

20 de comune. Au luat parte 125 de

persoane. S-a hotãrât ca centru

Mehadia. În acest consiliu i-au parte

toþi prezidenþii Consiliilor locale din

cele 20 de comune. De preºedinte al

Cosiliului Naþional Român, al

districtului Mehadia a fost ales în

aclamãri preotul Coriolan Buracu,

preºedintele Cosiliului Naþional

Român din Mehadia.

S-au dat tuturora instrucþiuni de

organizare sistematicã militarã

pentru fiecare comunã. Au vorbit Dl.

Gore Ion, care a luat parte la

consfãtuirile din Arad dându-ne

informaþiuni de cea mai mare

importanþã. Au vorbit preotul C.

Buracu, I. Grozãvescu, Dr. V.

Nemoianu, locot(enent) Petru Fotoc.

Dupã constituire s-a format un

convoi, care cu steagul în frunte cu

preo þimea, au parcurs strada

principalã fãcând ovaþii Excelenþei

Sale Dlui Nicolae Cena, care la

începutul rãzboiului a fost deþinut ºi

exilat din Mehadia. A rãspuns

emoþionat la toate.

VESTEA de Mehadia 4

TRÃIASCÃ ROMÂNIAMARE !

La 1 Decembrie 1918, în sala

Cercului Militar din cetatea Alba

Iulia, s-a þinut Marea Adunare

Naþionalã a poporului român din

Transilvania, Banat ºi Pãrþile Ungurene,

unde au participat delegaþii convocaþi

prin manifestul din 20 noiembrie 1918 al

Marelui Sfat Naþional Român din Arad.

Adunarea a fost deschisã de dr. ªtefan

Cicio Pop, preºedintele Marelui Sfat,

urmat de fruntaºi ai miºcãrii naþionale

pentru unire printre care Vasile Goldiº

cel ce a prezentat adunãrii proiectul de

rezoluþiune, document aprobat cu urale

de cãtre toþi delegaþii.

Dintre vorbirile rostite poporului

de pe la mai multe tribune ce erau

ridicate pe câmpul lui Horea de lângã

Cetatea Alba-Iulia, remarcãm pe cea

pronunþatã de episcopul Miron E. Cristea

al Caransebeºului.

Dupã ce face un scurt istoric al

existenþei românimii în zona Carpaþilor,

cu enumerarea nãvãlirilor ce au pus la

grea încercare populaþia autohtonã,

episcopul afirmã:

„V-aº amãrî prea tare sufletele ºi aº prea

întuneca seninãtatea acestui frumos

praznic naþional, dacã v-aº înfãþiºa icoana

amãnunþitã a lungilor noastre suferinþe

din cursul acestor veacuri:

Amintesc numai:

- cum am zãcut veacuri întregi în cea mai

neagrã iobãgie;

- cum am fost proscriºi de legile nu

numai aspre, ci draconice ungureºti;

- cum în atâtea rânduri ne-am pierdut toþi

conducãtorii;

- cum ne-au sfâºiat chiar credinþa

strãmoºeascã;

- cum au rupt legãturile canonice ºi

fireºti ale bisericii noastre cu biserica

mamã a fraþilor de dincolo;

- cum ne-au bãtut pãstorii, ca sã

risipeascã turma;

- cum am hrãnit cu scump sângele nostru

toate lãpãdãturile strãine.

Dar, cu toate acestea, precum

dupã vorba lui Alecsandri „Ceahlãul sub

furtunã nu cade muºuroi” - aºa ºi puterile

neamului românesc n-au putut fi zdrobite

pentru totdeauna. Din contrã! Mulþumitã

puternicei însuºiri a poporului de a spori

vãzând cu ochii, s-a împlinit faþã de noi

cuvântul poetului:

„Barbarii vin, barbarii trec; Românii îi

petrece, ªi unde unul a cãzut - rãsar în

locu-i zece”

Citind cele de mai sus, nu poþi sã

nu remarci câte adevãruri pot fi cuprinse

în atât de puþine cuvinte. Dacã ar fi sã

amintim numai „ne-au bãtut pãstorii ca sã

risipeascã turma”, aceastã frazã face mai

mult decât sforãitoarele ºi ipocritele

discursuri ale unor politicieni actuali.

Întreg discursul episcopului

Caransebeºului dovedeºte sinceritatea,

ardoarea, credinþa, nãzuinþa, revolta

vorbitorului ºi speranþa cã românimea va

avea un viitor mai bun pentru ea ºi

urmaºii ei.

Dacã ar fi sã parafrazãm o zicalã

româneascã, despre acele evenimente

putem afirma - la vremuri mari oameni

mari.

E greu de imaginat ºi mai ales e

greu de descris ce se întâmpla ºi cum

arãtau localitãþile bãnãþene în acele

momente; ºi, de aceea, consider cã cele

mai revelatoare sunt documentele

întocmite de trãitorii acelor vremuri.

Redãm mai jos procesul verbal

întocmit la 1 decembrie 1918, la adunarea

locuitorilor din Mehadia ºi localitãþile

învecinate.

1918 [noiembrie 18] / decembrie 1,

Mehadia (jud. Caraº-Severin)

Proces-verbal

Luat azi, în 1 Decembrie a.c. (st.n.) în

biserica gr. or. Rom. Din Mehadia la

adunarea naþionalã.

1. Adunarea se deschide cu imnul

naþional „Deºteaptã-te române” cântat

de corul din loc.

Publicul aproape cu ochii inundaþi de

lacrimi cântã împreunã cu corul imnul

mult persecutat, iar la cuvintele - „Iar

noi pãtrunºi la suflet de sfânta libertate”

- toþi ridicã mâna dreaptã spre

jurãmânt, a stângã la inima, joarã vor

da mâna sã fim pururi fraþi.

2. Preºedintele face amintire despre nota

lui Wilson, datã în 8/I a.c. în primul

rând cehii dau ascultare ºi nãzuinþã spre

unirea tuturor slavilor. Rând pe rând se

miºcã toate popoarele subjugate de

Austro-Ungaria.

Aºa ºi românii din toate pãrþile locuite

de ei, se întrunesc astãzi la Alba Iulia

spre a declara dorinþa neamului.

Ni se aratã istoria oraºului Alba-Iulia.

Mihai Viteazu pe unguri de repeþite ori,

intrã în Ardeal. Dar în scurt timp e

trãdat ºi e pus sub picioare miºeleºte.

Urmeazã o sumedenie de suferinþi

pentru poporul românesc (Istoria de

Xenopol).

Horea de patru ori merge la împãratul

spre a îmbunãtãþi soarta poporului

român.

Promisiunile împãratului rãmânând

nerealizate, se naºte revoluþia lui Horea,

Cloºca ºi Criºan. Dar ºi aceºtia sunt

vânduþi. Ungurii îi prind.

Criºan se sinucide, iar Horea ºi Cloºca

sunt rupþi pe roatã.

Asta s-a întâmplat la Alba Iulia. Tot aici

Iancu cu moþii sãi joacã rolã în 1948.

Din aceste motive se þine adunarea de azi

chiar la Alba-Iulia.

E ascultatã cu multã atenþie ºi cu ovaþii

.

3. Ion Lalescu (Cojocariu) vorbeºte

despre suferinþele aproape actuale ale

poporului român.

Cât a avut acest popor de a suferi din

partea „împãnaþilor” jandarmi? Ce

presiune fãceau aceste fiare pe beþul

nostru þãran la vreo alegere!?

Acum însã suntem scãpaþi. Încheie cu

cuvintele „Trãiascã libertatea!”

Ca rãspuns e intonat de corul local „Pe al

nostru steag”. La cuvintele „Iar sfânta

noastrã Românie etern, etern va înflori”,,

toþi strigau unanim: „Aºa sã fie!”

„Trãiascã România Mare!”

4. Mageriu-Enachie ridicã ºi accentueazã

opera d-lui preºedinte; ce o face pentru

poporul rom ân, rãdicându-l d in

întunecimea de odinioarã.

„Nu vã lãsaþi fraþilor - zice - ca sã fiþi

traºi, purtaþi de nas!”

Promisiunile vor rãmânea ºi acum

nerealizate! „Sã mergem pe calea ce-am

început-o, sã arãtãm, cã suntem demni de

numele de român”.

Se ascultã cu multã atenþie.

5. Dl. Preºedinte aratã necesitatea de a se

înfiinþa „Fondul Naþional”, chemând

sprijinul tuturora.

În decurs, când publicul adunat îºi

îndeplinea datorinþa de a sprijini cauzele

noastre na þionale contribuind la

înfiinþarea fondului, corul cântã cântece

naþionale.

În fine Dl. Preºedinte amintind cã numai

aºa ne putem ajunge scopu, dacã suntem

„toþi pentru unul ºi unul pentru toþi”

adunarea e declaratã de închisã.

Notar al C.N.R. Coriolan Buracu

Eugen Feneºan Preº. C.N.R.

stud. acad. silv.

Orice comentariu ar fi de prisos.

Gheorghe Mirulescu

VESTEA de Mehadia 5

BADEA CÂRÞAN -

LUPTÃTOR PENTRU

REÎNTREGIREA

NEAMULUI

,,Gheorghe Badea Cârþandoarme visând întregireaneamului sãu”

În actualul context, înaceste vremuri agitate,cred cã e cazul a neîntoarce în timp spre a-l

gãsi pe primul român-european,primul care a simþit româneºte, aiubit ºi a crezut în România unitã,Badea Cârþan.

Figurã marcantã a secoluluitrecut, azi uitat cu desãvârºire,Gheorghe Cârþan s-a nãscut în 1849în comuna Oprea-Cârþiºoara(Fãgãraº), într-o familie înstãritã-aveau pãmânturi, sute de oi. Pus latreabã înainte de a i se terminacopilãria, Gheorghe va porni cuturma, alãturi de ceilalþi ciobani, lamunte. La 16 ani urmãreºte cãrãrilemunþilor ºi aflã cã ºi dincolo ,,suntfraþi de-ai noºtri, liberi care n-aujãndari unguri în spate, care vorbescromâneºte”. Atunci încolþeºte-nmintea adolescentului dorinþa de-acunoaºte pe fraþii de dincolo demunþi ºi va porni cu alþii prin VamaCucului, cu turmele spre Bãrãgan.

Alãturi de Ion Cotigã (deºicioban era fiu de subprefect) vastrãbate timp de 17 ani Bãrãganul, cufoarte rare întoarceri în satul natal.De la Ion va învãþa slovele ºi dinacest moment va fi un împãtimit alcãrþilor, mai ales ale celor de istorie.Citeºte cu nesaþ despre daci, romani,Decebal, Traian, despre MihaiViteazul. Acum e hotãrât: trebuiemusai sã ajungã la Roma, sã vadã cuochiilui Columna, despre care aflase-n cãrþi, pe ale cãrei stele erau figurilestrãmoºilor.

Un prim popas-dupã un drumde 2 zile ºi 2 nopþi- îl face-nBucureºti, unde merge þintã la statuialui Mihai Viteazul. În faþa statuii

impunã toare-º i scoatecãciula, îngenunchiazã ºi rosteºte orugãciune: ,,Mulþumescu-þi ÞieDoamne cã ai ajutat mãrituluivoievod Mihai sã biruie-n lupte pepãgânii turci ºi ungurii trufaºi. Fã caurmaºii sãi sã treacã culmileCarpaþilor ºi, in lor , sã alunge

cotropitorii unguri, ºi-n cetatea AlbaIulia sã rãsarã din nou soareledreptãþii româneºti. Dupã cumDoamne, o turmã fãrã pãstor sepierde ºi lupii o destramã,, fã ca ºipoporul nostru sã aibã parte deciobani buni care sã-l fereascã delupii care-l pândesc.1)

Aici îl va gãsi un slujitor (totfãgãrãºan) al istoricului V.A. Urechecare-l va duce în biroul istoricului.De acum va începe o perioadã nouãpentru ciobanul patriot care va fiprezentat lui Iorga, Tocilescu dr.Istrati. La ,,Liga culturalã” (înfiinþatãîn 24 ian. 1891) Cârþan ºi-a deschissufletul , ºi-a îmbogãþit mintea; aprimit cãrþi de mari scriitori-istoricilatini ºi e socotit de mediile cultural-politice din regat drept un ,,sol alArdealului” 2)

Simþindu-se frate cu româniidin Regat, îºi va vinde turmele ºi se

porneºte spre Roºiorii de Vede-spre ase-nrola: începuse rãzboiul din 1877.

Dar nu ajunge pe frontulPlevnei, e însã mândru de situaþia derezervist, ºi porneºte spre Cârþiºoaranatalã, tot prin Vama Cucului. Aici vafi prins de jandarmii unguri, încorporatîntr-un regiment, tocmai în Bosnia(1878-1881).

Scãpând cu bine se vaîntoarce-n satul natal ºi va reîncepedrumurile spre Regat, de unde vaaduce, clandestin, cãrþi, icoaneromâneºti. Dupã ce are un visprofetic-întâlnirea cu Traian,împãratul romanilor-e hotãrât :trebuie sã ajungã la Roma. ªi cum eraînvãþat cu drumul, porneºte înianuarie 1896 spre Cetatea eternã,purtând în desagã un pumn de pãmântdin grãdina casei, ºi-o mânã de grâu.Douãzeci de zile a durt cãlãtoria, cuopriri la Budapesta ºi Viena. E primitcu braþele deschise de studenþiiromâni, încurajat de aceºtia. Într-osearã de februarie 1896 ajunge Cârþanla Roma ºi-ºi îndreaptã paºii spreColumnã. A sãrit grilajul, s-a apropiat

de soclu, a îngenuncheat ºi fãcându-ºio sfântã cruce a împrãºtiat pãmântul ºigrâul aduse din Cârþiºoara, dreptprinos al dacului, faþã de marele ctitoral neamului românesc.

Ridicat de un poliþai, uimit deasemãnarea lui cu chipurile dacilor depe columnã, va fi dus la legaþiaromânã. Acum va avea prilejul sãurce-n interiorul columnei, va fi apoiprezentat unor oameni influienþi dinviaþa politicã, culturalã a CetãþiiEterne: marchizul Pandolfi Zanardello,D. Zamfirescu, însuºi regele Umberto,Bacelli; ajunge la Vatican unde leagão prietenie strânsã cu cardinalulRampolla. Asistã la ºedinþele Camerei,unde-i va cunoaºte pe Cavalliotti, BrutAmante ºi mulþi alþii. Timp de 4sãptãmâni e oaspetele personalitãþilorRomei, va vizita Capri, PompeiVeneþia.

Reîntors in Regat (Bucureºti)Cârþan cunoaºte celebritatea, e poftitla redacþiile marilor ziare,laconferinþe. Dorul de ducã însã-l

continuare în pag. 7 .

) O. Metea:,,Viaþa de basm a lui Badea1

Cârþan” Ed.,,Fruncea” Timiºoara 1939/

pag. 23-24.

) Idem, pag.302

VESTEA de Mehadia 6

. urmare din pag 6

îndeamnã la drum-va pornispre Paris unde va fi primit cucãldurã de studenþii români. Nu e lafel de impresionat de oamenii de aiciºi va rosti o cuvântare la ,,Societateastudenþilor francezi” (tradusã

acestora de Jean T. Ghica). Printrealtele va remarca:,,Maica Roma e cao turmã mare. Acolo a fost taicaTraian care-a colonizat Dacia. Dacãvoi, francezii sunteþi fraþi ai noºtri,de ce nu veniþi la noi? Rãgaz ca sã vãcultivaþi aþi avut câtu-i veacul, vofost dulce ºi de folos adãpostulnostru la rãsãrit, acum sã ne-ntãrim ºinoi”.

La Roma va participa laCongresul Orientalist (sept.-oct.1899) alãturi de V.A. Ureche,Tocilescu, Theodor T. Burada, LuigiCazzavillan, depune o coroanã laColumnã. Este centrul atenþiei; presaromânã închinându-i vaste articole.Ciobanul coborât parcã de peColumnã se dovedeºte un înþelept, unbun orator, un ambasador la þãriisale.

Dar ciobanul-ambasador nuse odihneºte, porneºte ºi spreIerusalim unde va fi nemulþumit decerturile dinttre clerici asupra loculuiSfântului Mormânt ºi mai alesnemulþumit de absenþa clericilorortodocºi români.

Întors în þarã va continua,,transportul ilegal de cãrþi româneºtidin Regat în Ardeal, ministrulM o r þ u n V a s i l e ( mi n i s t r u lcomunicaþiilor) inzestrându-l cu 200

foi de drum. La OpreaCârþiºoara, acasã, unde avea unadevãrat depozit de carte româneascã,va fi vizitat de jandarii unguri. Patrucare de cãrþi i-au fost confiscate iarneobositul patriot va fi arestat ºicondamnat la 1 an de închisoare.Însuºi Vodã Carol intervine la FrantzIosif, împãratul reducându-i pedeapsa

la 6 luni.Convins cã va

gãsi înþelegere laîmpãrat, Cârþan pleacãla Budapesta, unde vafi primit de conteleTisza. Discuþia dintrecei doi este grãitoarepentru caracterulromânului:

- Excelenþã, cepurtare-i asta sã-mi iajandarmii 4 care decãrþi, 14 zloþi de argint

ºi sã mã ducã legat la Braºov?- Rumunie non szlobod!- Hm! De arde jandarii toate

cãrþile din Ardeal, gândeºti dumneatac-om rãmâne-n întuneric? Ne dã biataRomânie câte vrem. Io n-am fãcutnici un rãu. Am luat cãrþi de unde aufost ºi le-am dus unde n-au fost. Ori þise pare faptã slabã sã-l deºtepþi pe celdin întuneric?

S-a întors din nou în þaraliberã, a adunat iarãºi cãrþi, a retrecutVama Cucului…doar nu era sã-ºi laseîn întuneric fraþii ardeleni.

N-a rãmas provincieromâneascã , oraº important pe careCârþan sã nu-l viziteze. E aºteptat înºcoli, în redacþiile ziarelor, însocietãþile culturale locale. La ospeþestãtea în picioare, motivându-ºigestul: ,,nu poci sta jos, câtã vremepoporul meu suferã”.

Badea Cârþan va continuadrumurile între cele douã þãri, cãrândcãrþi, vorbind românilor despre unire.

La Sinaia va fi primit cucã ldurã în casa primaruluiManolescu, iar în Bucureºti primãriaîi va pune la dispoziþie o casã liberãdin spatele Ciºmigiului. Interogatîntr-una din zile (întors în Ardeal) deun judecãtor ungur asupra legãturilorcu Roma ºi România, Cârþan

rãspunde: ,,Cum sã n-amtreabã cu mama ºi cu fratele meu,pentru cã eu nu sunt frate cu ungurii”.

Nici un prilej de întrunirepatrioticã nu era pierdut de Cârþan:evenimentele din 3-15 mai pe CâmpiaLibertãþii, Blaj, Congresul Studenþilorde la Baia. Iatã ce scrie ziarul,,Tribuna” despre participarea sa lacongres: ,,Alaþi cã în România ampetrecut bine cu studentii la Fãlticeni,Baia unde Stefan cel Mare i-a zdrobitpe unguri, am vãzut podul pesteDunãre, monumentul lui Ovidiu de laConstanþa. Am petrecut cu mulþiromâni luminaþi în capitalã: domniiCoºbuc ºi Vlahuþã”. S-a bucurat deprietenia lui Ionel I.C. Brãtianu de lacare a primit donaþii bãneºti pentruacþiuni româneºti în Ardeal, precum ºide cea a lui Take Ionescu, Spiru Haret.

Dar neobositul cãlãtor ce-atrudit întreaga viaþã pe

continuare în pag.8 .

VESTEA de Mehadia 7

. urmare din pag.7

cãile neamului avea sãoboseascã intr-o zi. Fiind surprinsîntr-o iarnã de o avalanºã (într-unadin desele drumuri prin ValeaCucului) a zãcut timp lung ºisimþindu-ºi sfârºitul aproape a plecatiarãºi spre Regat: ,, nu vreau sã morîn Ardealul robit, vreau sã mor pepãmântul liber al României”. S-aretras la Poiana Þapului, în casteluldoamnei Lahovari, soþia fostuluiministru al þãrii, ºi-n ziua de 7 august1911 (ora 11 a.m.) truditul trup alciobanului Gheorghe Cârþan a rãmasfãrã suflare.

În ziua de 10 august, orele17, a fost înmormântat în cimitiruldin Sinaia, însoþit fiind de maripersonalitãþi culturale, politice. Pecrucea modestului mormânt s-auscris aceste cuvinte simbolice:,,Gheorghe Badea Cârþan doarmevisând întregirea neamului sãu”. Aºas-a împlinit o viaþã ca un vis, o viaþãpusã-n slujba neamului sãu!

O a r e î n c e r c a r e a d erememorare a acestei mari figuri edesuetã? Oare câþi îºi amintesc de elºi de marii oameni politici ce l-aunumit prieten drag? ªi nu mã refer la,,publicul” mare ci la aºa ziºii noºtri,,oameni mari politici”, pe care-isesizez ca ,,epigoni” a tot ceea ce s-anumit viaþã politicã interbelicã.

Nu e desuet în contextulactual a-þi afirma apartenenþa la onaþiune, mai ales cã nu avem a neruºina de originea, istoria noastrã.Greºesc oare?? Rãmâne de vãzut!

Prof. Miruna ªchiopu

� � � � � � � � � �

Moº Crãciun

Moº Crãciun, Moº Crãciun!La casa de om sãracS-a gãtat fãina-n sacªi n-avem sã-þ dãm colac…Moº Crãciun!

Moº Crãciun, Moº Crãciun!Pe toate rãzoarele,Pe toate ogoarele

Ne-am trudit picioarele…Moº Crãciun!

Moº Crãciun, Moº Crãciun!Toate sãptãmânileNe-am ostenit mânileªi-am adunat grânele…Moº Crãciun!

Moº Crãciun, Moº Crãciun!

Slujim slujba statului,Þarina bogatului,Pajura-mpãratului…Moº Crãciun!

Moº Crãciun, Moº Crãciun!Pe toate cãrãrileÎþi cântãm cântãrile,Ardem lumânãrile…Moº Crãciun!

OCTAVIAN GOGA

VESTEA de Mehadia 8

� Colindãtorii �

Cad fulgii mari încet zburândªi-n casã arde focul,Iar noi pe lângã mama stândDe mult uitarãm jocul.De mult ºi patul ne-aºtepta,Dar cine sã se culce?Rugatã, mama repetaCu glasul rar ºi dulce

Cum sta pe paie-n frig HristosÎn ieslea cea sãracã,

ªi boul cum sufla milosCãldurã ca sã-i facã,Drãguþ un miel cum i-au adusPãstorii de la stânãªi îngeri albi cântau pe susCu flori de mãr în mânã.

ªi-auzi! Rãsar cântãri acum,Frânturi dintr-o colindã,ªi vin mereu, s-opresc din drum,S-aud acum în tindã –Noi stãm cu ochii pironiþiªi fãrã de suflare;Sunt îngerii din cer veniþiCu Ler, oi Domnul mare!

Ei cântã nãlþãtor ºi rarCântãri de biruinþã,Apoi se-ntorc ºi plâng amarDe-a Iudei necredinþã,De spini, de-ostaºi, ºi c-a murit…Dar s-a deschis mormântulªi El acum e-n cer suitªi judecã pãmântul.

ªi pânã nu tãceau în prag,Noi nu vorbeam nici unul –Sãrac ne-a fost, dar cald ºi dragÎn casã-ne Crãciunul.ªi când târziu ne biruiaPe vatra caldã somnul,Prin vis vedeam tot flori de mãrªi-n faºe mic pe Domnul.

George Coºbuc

NAªTEREADOMNULUI IISUSHRISTOS –SÃRBÃTOAREADRAGOSTEI

,,Iat|, v| vestesc bucuriemare, care va fi pentru a totpoporul, c| vi s-a n|scut ast|ziMântuitor, care este HristosDomnul, în cetatea lui David.”(Luca, 2, 10-11)

Acestea sunt cuvintelerostite de înger c|tre p|storii dinjurul Betleemului, în noapteasfânt|, când cerul a coborât pep|mânt, când … lui Dumnezeu,,s-a întrupat de la Duhul Sfânt Õide la Fecioara Maria Õi s-a f|cutom”, ca pe noi s| ne mântuiasc|.Bucuria aceasta a întrup|rii Õivenirii lui Dumnezeu în lume, cas| vieÛuiasc| între oameni, s-atransmis de la p|stor iiBetleemului, pretutindeni Õi pesteveacuri în sufletele tuturor celorce-au primit vestea cea bun|,Evanghelia Domnului nostruIisus Hristos. Ôi credincioÕiiBisericii noastre str|moÕeÕti desecole cânt| în colindele lorbucuria naÕterii lui Hristoszicând: ,,Ast|zi s-a n|scut HristosMesia-chip luminos,L|udaÛi Õi cântaÛiÔi v| bucuraÛi”

Ôi într-adev|r, nu ecredincios român care s| nutresalte de bucurie în aceast|noapte sfânt| Õi s| nu-Õi reversebucuria în imnele noastrebisericeÕti Õi în colindelestr|moÕilor noÕtri.

Bucuria aceasta ne leag|cu înaintaÕii noÕtri, cu fraÛiinoÕtri credincioÕi de pe plaiurileromâneÕti Õi cu toÛi credincioÕiicare pream|resc pe cel ce ,,trups-a f|cut” (Ioan 1,4) pentrumântuirea tuturor.

Bucuria luminoas| aCr|ciunului izvor|Õte din faptul

c| Dumnezeu s-a f|cutom, adic| Fiul lui Dumnezeu adevenit Õi ,,Fiu al omului”, fiindîntr-o persoan| Dumnezeu Õi om.Mare tain| este aceasta:Dumnezeu cel veÕnic Õi f|r| desfârÕit, cel necuprins, se las|cuprins Õi v|zut în chip de om, înaÕa fel încât El este între oamenica un frate, ca unul asemenea lor,

deÕi deosebit de ei , cum spuneSf.Grigorie Teologul:,,Fiul luiDumnezeu prin întrupare, ar|mas ceea ce e (adic|Dumnezeu) Õi s-a f|cut ceea cenu era (adic| om)”, fiind acumDumnezeu-om. Dar nu-i destul s|ne bucur|m Õi s| cânt|m , s|pream|rim pe Hristos. Se cuvines| p|Õim pe urmele Lui, s| nestr|duim a vieÛui aÕa cum avieÛuit El. Este ceea ce ne învaÛ|Sfântul Apostol Ioan: ,,Cine zicec| petrece în Hristos dator esteprecum acela a umblat Õi el aÕa s|umble” (Ioan 2,6). Desigur înviaÛa lui Hristos g|sim multevirtuÛi, pe care trebuie s| ni leînsuÕim. Toate aceste virtuÛi secuprind în una singur|:dragostea.

Nu este om care s| nuaparÛin| unei familii, unui popor,unei patrii. Iisus însuÕi era dinneamul lui Avraam, din s|mânÛalui David; El Õi-a iubit poporul, aiubit patria Sa. AÕa Õi noi, nusuntem numai fiii p|rinÛilornoÕtri, ci Õi fiii str|moÕilor noÕtri,

ai înaintaÕilor noÕtri, alc|ror lanÛ se întinde peste veacuripân| în timpuri necunoscute, lanÛcare prin noi se întinde Õi secontinu|, cu urmaÕii noÕtri-copii,nepoÛi, str|nepoÛi-spre un viitorîndep|rtat.

AÕa cum Iisus Hristos Õi-aiubit poporul, Õi-a iubit patria, secuvine ca fiecare om, ca adev|ratucenic al lui Hristos, s| ne iubimpatria, s| ne iubim poporul, s|cinstim vrednicia înaintaÕilornoÕtri.

În noaptea sfânt| a NaÕteriiDomnului cerul vesteÕte iar|Õi Õiiar|Õi p|mântului pace Õibun|voire între oameni, întrepopoare. Este pacea l|untric|,pacea sufletului în care s|l|ÕuieÕteHristos cu dragostea, cu bun|tatea,cu sfinÛenia Lui. Este pacea dintreom Õi om, pacea dintre membriifamiliei, pacea dintre fiii BisericiiOrtodoxe Române, întemeiat| pedragoste fr|Ûesc|, dreptate,libertate Õi colaborare. Rodul p|ciieste rezultatul conlucr|rii noastrecu harul divin a împlinirii voii luiDumnezeu, care ne cere s| fim,,f|c|tori de pace”.

Îngenunchind cu magii Õip|storii în faÛa pruncului Iisus Õicinstind pe Sfânta Lui Maic|, s|in|lÛ|m rug|ciuni c|tre Tat|lceresc, ca pacea s| fie atot-st|pânitoare în sufletele noastre, înfamiliile noastre.

Praznicul acesta estepraznicul familiei creÕtine. Fiecaredintre noi, ne d|m silinÛa, an dean, s| ne apuce ajunul Cr|ciunuluiacas|. Acolo, în liniÕtea Õi tihnac |m i n u l u i , a Õ t e p t|m p ecolind|torii, care de când serevars| de ziu|, Õi pân| c|tremiezul nopÛii, se opresc subfereastr|, sau ne trec pragul casei,ca s| ne aduc| în cânt|rile lor ,,peDumnezeu, s| ne mântuie de r|u”,pe ,,Dumnezeu adev|rat, soare-nraze întrupat”.

,,Ôi de acum pân|-n vecieMila Domnului s| fie, L|udaÛi Õi cântaÛi Ôi v| bucuraÛi”. Amin

Preot Gabriel Emil B|buÛ

VESTEA de Mehadia 9

1 DECEMBRIE 1918,

LA PLUGOVA

Actul de la 1 decembrie 1918 a

consfiinÛit de jure o realiate de facto

transmisã peste veacuri: unitatea

poporului român din jurul arcului

carpatic.

Actul a fost perecdat de mai multe

evenimente politice Õi culturale, cel

mai important fiind Primul Rãzboi

Mondial. În acest rãzboi au pierit

mulÛi tineri din Plugova. Numele lor

este pãstrat cu sfinÛenie pe o troiÛãridicatã în centrul satului Plugova de

cãtre muncitorii ceferiÕti.

În Plugova, au fost mai multe

evenimente care au precedat actul de

unire cu Ûara. Astfel, armata austro-

ungarã concesioneazã clopotele

bisericii din sat pentru a le transforma

în tunuri. PopulaÛia satului a condus

plângând, clopotele pânã la ieÕirea

din sat. Un sãtean, Pârvulescu Ioan

Pârvul, este ridicat Õi deportat în

U n g a r ia p e n t r u p r o p a g a n d ã

antimaghiarã.

Numele satului Plugova fusese,

p e n t r u o s c u r tã p e r i o a d ã ,

preschimbat în Ekes. Pãtrunderea

unor trupe sârbeÕti în sat, în 1918, a

favorizat evenimentul de la 1918.

S ã ten i , c ã lãuz iÛ i de p reo tu l

Adamescu Trifon, se manifestau

deschis pentru unirea cu Ûara, pentru

introducerea limbi române în Õcoalã.

Ziua de 18.XI 1918 a consfinÛit Õi

pentru locuitori satului Plugova

hotãrârea nestrãmutatã a acestora

de a se uni cu Ûara Mamã. Într-o

atmosferã de profund patriotism Õi de

mare sãrbãtoare, Plugovenii îÕi aleg

membrii Consiliului NaÛional Român

din Plugova, precum Õi delegaÛii care

au participat la ÕedinÛã de constituire

a Consiliului NaÛional Român al

districtului Mehadia. Cei aleÕi sã

reprezinte vrerea locuitorilor satului

au fost: N icolae Vlãduceanu,

învãÛãtor Nicolae Pervulescu Õi Ion

Rãdulescu, subsecretar.

Prof. Mihai Cornian

VESTEA de Mehadia 10

� MoÕ Crãciune, MoÕ Crãciune! �

Unde eºti, în astã searã, Moº Crãciunede-altã datãSã vezi lumea pãgânitã, cât este de turburatãCum se jeluie ºi plânge, ºi se neacã în suspineCã nu mai cobori la dânsa,din a tale zãri divine

Cum te-ai coborât de-a rândul, mãid’o douãzeci de veacuriÎn castele ºi palate, în colibe ºi conacuriÎn cãºi mari cu bunã stare, în mansardeumiliteÎn bordeie fãrã coºuri, ºi cu stuf acoperite

Scurt, sã nu mai lungesc vorba,te-ai avântat peste totulMoºule bãtrân de veacuri, cu barba albã,cât cotulªi zburau în a ta urmã, mii de cete ‘naripateÎngeraºi cu pãr de aur, ºi cu câte-un sacîn spate

ªi apoi, ce fericire, când la fiecare uºãTe primea v’un moº, ca tine, v’un bãrbatsau v’o mãtuºãTe poftea cu drag în l’untru, îþi da scaun,sã ºezi o leacãªi doreau din alor suflet, toþi cu tine,sã petreacã

Iarã tu îmbãtrânite, aruncând priviri senineÎnspre copilaºii candizi, ce cãutau cu dragla tineCu mânuþe ‘mpreunate, gata pentru rugãciuneSã le dai sacul cu daruri, Moº Crãciune,Moº Crãciune!

TATA OANCEA,

Timis oara, 24 decembrie 1939

Avem înc{

patru ani

parlamentar

din mijlocul

nostru...

La scrutinul din 2008, la

aflarea veºtii cã ing. Ion

Tabugan candideazã pentru

funcþia de deputat în Parlamentul

României, am spus, în discuþiile

cu sãtenii din Plugova ºi cu alte

ocazii, cã noi plugovenii, precum

ºi ceilalþi locuitori din zonã

suntem puºi în faþa unei ºanse

unice de a avea un parlamentar

din rândul nostru ºi cã nu se ºtie

când ne mai întâlnim cu aceastã

oportunitate. Locuitorii din

colegiul în care Ion Tabugan a

candidat ºi-au dat seama de

importanþa situaþiei în care se aflã

ºi i-au acordat votul atât în zona

lui ”Hercules”, cât ºi în Valea

Almãjului sau Clisura Dunãrii. ªi

nu s-au înºelat.

Dacã în 2008 l-au votat toþi din

mândrie, aºa cum arãtam mai sus,

dar cunoscându-i, totuºi,

dragostea faþã de zona natalã ºi

de locurile unde ºi-a desfãºurat

a c t i v i t a t e a p r o f e s i o n a l ã ,

hotãrârea, puterea de muncã ºi de

iniþiativã, acum în 9 decembrie

2012 a avut de partea sa

rezultatele activitãþii sale în cei 4

ani de mandat, vizibile în toate

localitãþile din colegiul sãu,

începând cu Plugova ºi terminând

cu Moldova Nouã.

Nu am spaþiul necesar sã prezint

toate rezultatele sale, dar un lucru

este cert: ºi-a lãsat amprenta în

Colegiul 3 în toate sectoarele de

activitate, ºi anume economic,

a d m i n i s t r a t i v , c u l t u r a l ,

învâþãmânt, religios, fiind prezent

în permanenþã, fizic, printre

alegãtori, având o putere de

muncã remarcabilã.

Celor care l-au votat în 9

decembrie 2012: un sincer

„BRAVO”.

Sunt sigur cã în 2016 vom avea

toate motivele sã-l votãm din nou,

inclusiv cei care acum au fost

nehotãrâþi.

Avem de partea noastrã chiar ºi o

vorbã izvorâtã din înþelepciunea

p o p u l a r ã r o m â n e a s c ã :

„Întotdeauna este mai aproape de

corp cãmaºa, decât haina sau

paltonul”.

În incheiere, vreau sã punctez

douã aspecte:

1. În momentul în care în

Parlament s-a votat reducerea

pensiilor ºi a salariilor, deputatul

Ion Tabugan nu a votat aceastã

mãsurã.

2. Ion Tabugan îºi iubeste zona

natalã, Banatul, Þara nu prin

prisma doctrinei vreunui partid

politic, ci datoritã aluatului din

care este plãmãdit el, ºi a

caracterului sãu.

Asta ar trebui sã o stie cu toþii.

Succes Ionicã Tabugan în noul,

sau, mai bine zis, noile mandate ce

vor urma, putere de muncã ºi

multã sãnãtate, pentru a-þi putea

duce iniþiativele la bun sfârºit!

Ec. Drãgan Ion, Plugova

� � � � � � � � � � � � �

Nu existãCrãciun, fãrã...

MOª CRÃCIUN!

Moº Crãciun este versiunea mai

nouã a Sfântului Nicolae care ºi-a

fãcut apariþia în secolul III. El apare ca

un om bãtrân prietenos care împarte

cadouri tuturor copiilor în noaptea de

Crãciun (de 24 spre 25 decembrie).

Chiar dacã mitul poate varia de la zonã

la zonã, în special în funcþie de clima,

(care pleacã de la o iarnã îngheþatã în

emisfera nordicã ºi ajunge la o varã

cãlduroasã în emisfera sudicã), în

general Moº Crãciun este imaginat ca

fiind îmbrãcat într-un costum roºu,

având o barbã lungã ºi albã ºi locuind

într-o þarã nordicã (mai frecvent în

Finlanda sau în Canada).

continuare în pag.12 .

VESTEA de Mehadia 11

. urmare din pag.11

Spiriduºii îl ajutã la pregãtirea

cadourilor. El împarte cadourile cu

ajutorul unei sãnii zburãtoare, ce este

trasã de reni (sau pe o planºã de surf

în Australia). Moº Crãciun intrã în

case prin horn (dacã existã unul) ºi

pune cadourile sub pomul de Crãciun

sau în cizmele pregãtite special

pentru aceasta.

Sfântul Nicolae din Myra (Demre)

reprezintã sursa primarã de inspiraþie

pentru Moº Crãciun. El a trãit în

secolul al IV-lea º i a fost un episcop

creºtin al provinciei Licia din Anatolia

bizantinã, fiind renumit pentru faptul

cã împãrþea cadouri oamenilor

sãraci, El a dãruit câte 100 de galbeni

la trei fete sãrace înainte de a se

mãrita pentru ca acestea sã nu

ajungã sã se prostitueze. Moº

Crãciun a fost asemãnat cu Odin, un

zeu im po r tan t la popoa re le

germanice. În douã cãrþi scrise în

secolul al XIII-lea în Islanda, „Poetic

Edda” ºi „Prose Edda”, acesta este

prezentat zburând pe un cal cu opt

picioare numit Sleipnir ce putea

cãlãtori pe distanþe lungi. Acest cal a

fost comparat cu renii lui Moº

Crãciun. Sãrbãtoarea închinatã lui,’’

Yule’’, avea loc anual pe 21

decembrie. În ajunul acestei zile,

copii îºi umpleau încãlþãmintea cu

legume, iar zeul le oferea dulciuri în

locul acestora. Conform legendei,

aceastã practicã ar fi fost adusã în

Statele Unite de cãtre coloniºtii

olandezi ce s-au stabilit în New

Amsterdam în secolul al XVII-lea.

Aceastã idee este însã greºitã,

imigranþii olandezi fiind protestanþi

detestau cultul sfinþilor, împreunã cu

c e l a l S f â n t u l u i N i c o l a e ,

considerându-l obicei papistaº.

Santa Claus a fost introdus într-o

satirã din 1809 a lui W ashington

Irving, numitã Knickerbocker History,

el inventând legenda conform cãreia

Santa Claus a fost împrumutat de la

imigranþii olandezi.

Sinterklaas (versiunea olandezã a

Sfântului Nicolae) era îmbrãcat cu

haine bisericeºti ºi se urca pe

acoperiºurile caselor, trimiþându-le

acestora cadouri prin horn. În Marea

Britanie, „Father Christmas” este

datat din secolul al XVII-lea,

personajul fiind un bãrbat grãsuþ, cu

barbã, îmbrãcat într-o hainã lungã,

verde ºi guler de blanã. Imaginea lui

se regãseºte în „Fantoma Crãciunului

prezent” din cartea „A Christmas

Carol” scrisã de Charles Dickens.

Christkindlein a devenit popular în

Europa în secolul al XIX-lea. El

aducea cadouri în secret copiilor,

având ca ajutor un pitic numit

Pelznickel (sau Belsnickle).

Un rol important în crearea mitului l-a

avut pastorul american Clement

Clarke Moore, autor al unui poem

care îl prezenta pe Sfântul Nicolae ca

ºi un personaj simpatic, dolofan ºi

zâmbitor, care împarte cadourile din

sania sa trasã de reni. Publicat pentru

prima datã în ziarul Sentinel din New

York pe 23 septembrie 1823, creaþia

a devenit în anii urmãtori foarte

cãutata, ajungând în mai multe

cotidiane din Statele Unite, dar fiind ºi

tradus ºi publicat în întreaga lume. În

1860, cotidianul Harper's Illustrated

W eekly a publicat un desen al lui Moº

Crãciun, îmbrãcat într-un costum roºu

ornat cu nasturi negri ºi cu o curea

din piele. Timp de aproape 30 de ani,

T hom a s N as t , des ena to r º i

caricaturist al ziarului, a ilustrat prin

sute de desene toate aspectele

legendei ºi va da mitului principalele

sale caracteristici vizuale. Nast este ºi

cel care a promovat în 1885 ideea cã

reºedinþa lui Moº Crãciun se aflã la

Polul Nord. Acest lucru a fost preluat

anul urmãtor de scriitorul George P.

W ebster. În 1931, Moº Crãciun a

primit o nouã imagine printr-o

campanie publicitarã, desfãºuratã de

Coca-Cola. Desenatorul Haddon

Sundblom i-a conturat o burtã

durdulie, un aer jovial, un costum roºu

ºi o atitudine tolerantã. Compania

foloseºte aceeaºi imagine a lui Moº

Crãciun în campaniile publicitare

realizate cu ocazia sãrbãtorilor de

iarnã din acel moment pânã în

prezent.

În „Dicþionar onomastic românesc”,

„Crãciun” este un substantiv,

personificat în folclor ca Moº Crãciun.

R om ulus Vulcãnescu p rezin tã

legenda personajului: „Mitul arhaic al

unui cioban-zeu-moº este transfigurat

în mitul unui cioban demonic care

refuzã s-o primeascã pe Fecioara

Maria sã nascã în staulul lui. Soþia lui

Crãciun (Crãciuna sau Crãciuneasa,

în studiul lui Pericle Papahagi) o

primeºte într-ascuns º i moºeºte pe

Isus, faptã pentru care Crãciun îi taie

mâinile, dar Fecioara Maria i le lipeºte

la loc. Minunea îl converteºte pe

Crãciun la creºtinism (religie care nu

apãruse încã). De bucurie cã nevasta

lui a scãpat de pedeapsa lui

necugetatã, Crãciun aprinde un rug

de cioate de brad în curtea lui ºi joacã

hora cu toate slugile sale. Dupã joc

îm parte Fecioarei Maria daruri

pãstoreºti (lapte, caº, urdã, smântânã)

pentru ea ººi fiul ei”. Etnologul afirmã

cã Moº Crãciun reprezintã o

transfigurare a magilor ce i-au adus

daruri lui Isus la naºterea sa ºi cã este

simbolul tipului creator. Sintagma

„moº” din numele sãu înseamnã

„întemeietor”, „ziditor”, „începãtor”.

Semnificaþia sãrbãtorii actuale de

Crãciun este specificã geto-dacilor. În

aceeaºi zi se celebrau Saturnaliile

romane, apoi moartea ºi renaºterea

zeului solar de origine iranianã, Mithra,

ºi, dupã trei secole de la apariþia

creºtinismului, a început sã se serbeze

naºterea lui Isus. Determinantul „Moº

(Crãciun)” semnificã vârsta înaintatã a

zeului care trebuia sã moarã ºi sã se

nascã de Anul Nou. Existenþa lui dura

365 sau 366 de zile, îmbãtrânea,

deceda ºi învia la începutul anului

urm ã tor. În trad iþ i ile populare,

Crãciunul apare fie ca o zeitate cu

puteri supranaturale, fie ca un om

obiºnuit (un bãtrân, pastor cu barba de

omãt, vecin cu Moº Ajun, etc).

Vestimentaþia lui era alcãtuitã din

costum popular, anotimpul sugerat

fiind primãvara.Vechimea numelui e

doveditã de existenþa cuvântului, în

variante, în aromânã ºi megleno-

românã.

Indiferent de unde ar veni „Moºul” ,

putem spune cu mâna pe inimã, în

aceste zile, cã „ MOª CRÃCIUN

EXISTÃ !’’ºi cã nu am fost niciodatã

dezamãgiþi de El.

Prof. Iohana Zimbran

___________________________

Bradul de Crãciun

Încã de la crearea lumii existã

un pom al vieþii, sursa cunoaºterii ºi

manifestãrii puterii divine. Un pom al

vieþii ºi morþii, pomul cunoaºterii ºi a

binelui, dar ºi a rãului. Tradiþia spune

cã pomul de Crãciun se împodobeºte

în Ajun de Crãciun, pe 24 decembrie.

Un înger sau o stea poate fi pusã în

vârful pomului, reprezentând îngerii

sau steaua de la Betleem. De exemplu

egiptenii, în ziua solstiþiului de iarnã, iºi

impodobeau casele cu frunze verzi de

palmieri. Astfel îl întâmpinau º i îl

celebrau pe Zeul Ra pentru biruinþa

asupra întunericului. Se ºtie cã dupã

solstiþiul de iarnã durata orelor cu

continuare în pag.13 .

VESTEA de Mehadia 12

. urmare din pag.12

Soare începe sã creascã ºi ziua

devine, treptat, mai lungã decât

noaptea. Fenicienii foloseau pomii ca

ºi altare pentru a se închina zeitãþilor.

Tradiþia pomului de Crãciun are douã

legende strãvechi ºi la fel de celebre.

Prima legendã îl are în prim plan pe

cãlugãrul Bonifaciu, cel care a

rãspândit creºtinismul în multe arii din

Franþa ºi Germania. Povestea spune

cã într-o zi, în timp ce trecea pe lângã

o pãdure, a zãrit un grup de pãgâni

care încercau sã sacrifice un copil în

numele zeului Thor. Aceastã acþiune

pãgânã a fost opritã de cãlugãr. Se

spune cã în dorinþa de a salva viaþa

copilului, cãlugarul ar fi doborât

stejarul dintr-o singurã loviturã de

pumn. Pe locul unde altadatã se

înãlþa un falnic stejar acum rãsãrea

un brãduleþ. Având în vedere faptul

cã pomul în viaþa creºtinã înseamnã

în primul rând viaþa, Sf. Bonifaciu s-a

folosit de acest element pentru a-i

creºtina pe pãgâni. El le-a explicat

pãgânilor cã acela era Pomul Vieþii,

dovada faptului cã Dumnezeu ºi

Hristos sunt veºnici. De asemenea,

având în vedere forma pomului,

acesta era asemãnat cu Sfânta

Treime. Povestea spune cã de atunci

creºtinii atârnau de tavan în jos

bradul cu ocazia Crãciunului.

Ciudãþenia este datã de faptul cã la

început brazii erau poziþionati invers

decât ºtim acum, adicã cu vârful în

jos. Tradiþia a continuat pânã în

seolul al XII-lea.

Însã, aºa cum menþionam anterior,

adevãrata legaturã între brad ºi

Crãciun este datã de Martin Luther.

Acesta are meritul de a aduce bradul

în prim plan, legându-l de una din

cele mai importante elemente ale

vieþii creºtine: Naºterea Mântuitorului.

Prima menþionare documentarã a

unui brad de Crãciun dateazã din

1510 ,din capitala Lituaniei, Riga. La

Paris pomul de Crãciun începe a fi

împodobit începând cu anul 1521.

Tradiþia germanã a fost adusã de o

prinþesã germanã cãsãtoritã cu

Ducele de Orleans. Începând cu acel

moment tradiþia pomului de Crãciun a

început sã se rãspândeascã în

întreaga zonã francofonã. Încet dar

sigur aceastã tradiþie de origine

ge rm a n ã a în c e p u t s ã s e

raspândeascã în întreaga lume

creºtinã.

În SUA pomul de Crãciun a fost

îmbodobit pentru prima datã în

perioada Razboiului de Secesiune de

cãtre coloniºtii germani care au fost

angrenaþi în acest razboi. În Marea

Britanie obiceiul împodobirii pomului

este mult mai apropiat secolului al

XIX-lea.

Se ºtie despre Crãciun cã este

sãrbãtoarea Naºterii Domnului Iisus,

o sãrbãtoare a liniºtii sufleteºti, a pãcii

ºi a cadourilor. De altfel, Crãciunul

este o sãrbãtoare plinã de luminã, de

semnificaþii ºi simboluri.

Sãrbãtoarea Crãciunului a fost

întotdeauna o sãrbãtoare a bucuriei

pentru creºtini, dar, mai ales pentru

copii, care aºteaptã cu nerãbdare

momentul împodobirii pomului de

Crãciun sau zilele în care merg la

colindat, primind în schimb daruri.

Totodatã, se obiºnuieºte, la creºtini,

ca în Ajunul Naºterii Domnului, cât ºi

în ziua de Crãciun, sã meargã la

bisericã, dupã care sã ia masa în

familie, în mijlocul celor dragi.

Bradul de Crãciun este o tradiþie

oarecum recentã în România, dar este

cel mai îndrãgit obicei al sãrbãtoriilor

de iarnã, datoritã simbolurilor care i se

asociazã, ºi anume: dragoste, bucurie,

fericire, împlinire, speranþã, viaþã,

sãnãtate, magie…!

Prof. Iohana Zimbran

VESTEA de Mehadia 13

E noaptea !

O, noapte divinã, cu cer înstelat,Cu fulgi de zãpadã ce cad ne-ncetat!Pãdurea se zbate în suflu de vânt,Iar brazii se-apleacã sfioºi la pãmânt.

E noaptea în care Lumina rãsare,Speranþa renaºte din bezna necredinþei;Colinda rãsunã prin case ºi-n zare.E noaptea iubirii ºi a biruinþei.

E praznic în lume ºi mare veselie,Podoabe ºi cântec ºi mese-nbelºugate.La Ieslea cea Sfântã venim cu bucurieGãtiþi cu straie noi ºi suflete curate.

În case copiii se strâng lângã brad,Iar focul geme-n vatrã cu palide vãpãi.E noaptea cea Sfântã când stelele cad,Iar Domnul se naºte în staulul de oi.

E noaptea-n care Cerul coboarã pe pãmântªi se-mplineºte astfel Profeþia;Azi Dumnezeu ne dãruieºte Pruncul SfântSã îl primim cu toatã dragostea ºi bucuria!

Prof. Mirela Turculeanu

OCOLUL SILVICMEHADIA –SCURT ISTORIC

Având în vedere faptulcã în localitateanoastrã îºi desfãºoarã

activitatea o instituþie, consider eu,foarte importantã, ce are multipleinterferenþe cu viaþa de zi cu zi acomunitãþii noastre, ºi datoritãfaptului cã am participat aproapejumãtate de seco,l ca angajat, laactivitatea acestei instituþii, amconsiderat de datoria mea de aîntocmi, ºi a oferi cititorilor noºtri, un mic istoric al acestei instituþiidenumitã ºi astãzi, la fel ca acum 64de ani când a fost înfiinþat -OCOLUL SILVIC MEHADIA.

În urma naþionalizãrii,pãdurile ce aparþin astãzi acestui ocolau aparþinut Comunitãþii de AvereCaransebeº (fond grãniceresc). Înanul 1948, luna august, prinreorganizare, se înfiinþeazã OcolulSilvic Mehadia, având ca locaþieprovizorie casa domnului FeriFurbacher din Bãcºãneþ. Dupã oscurtã perioadã, sediul este mutat lacasa cu boltã din centrul localitãþii,demolatã ulterior, astãzi pe loculacesteia ridicându-se blocul ceadãposteºte sediul primãrieiMehadia. Dupã desfiinþarea raionuluiAlmãj-Mehadia, în anul 1958, sediulOcolului se mutã în casanaþionalizatã a firmei de exploatare alemnului din Prosec, în locul fostuluisediu al Securitãþii din perioadafuncþionãrii raionului, acelaºi loc încare aceastã unitate îºi desfãºoarã ºiastãzi activitatea.

La înfiinþare, noul ocol preiaºi personalul fostei structuri deadministrare a acestor pãduri,respectiv Comunitatea de Avere-unpersonal bine pregatit din punct devedere profesional, disciplinat, nu cumulte studii dar cu o înaltã þinutãmoralã ºi multã responsabilitate ºiconºtiinciozitate în munca ce odesfãºurau. Dintre aceºtia doresc sã

amintesc pe câþiva cu care amlucrat ºi am avut, aº spune, nu ocazia,ci norocul de a-i cunoaºte, deoareceam putut învãþa de la ei ce înseamnãsã faci parte din corpul silvic, foarterespectat în acea vreme, lucru ce îlconstat doar acum - tocmai datoritãunor astfel de oameni. Laitin Brata,Drãgulescu Matei, Ferescu Ion,Roºeþi Dumitru, Giagim Enache,Baros Dumitru, MartinescuConstantin, sunt doar câþiva dintreaceºti ,,premergãtori” ai silviculturiilocale, de a cãror roade ale muncii lorne folosim ºi astãzi prin arboreteleînfiinþate de ei ºi rãmase nouã.

Primul ºef de ocol a fostinginerul Ionescu Ion. Ulterior, operioadã de timp, ºefii de ocol suntnumiþi politic. Aceºtia nu deþin studiiîn domeniul silvic, însã au la activ obunã activitate pe linie politicã,devotaþi partidului. Dintre aceºtiaamintesc: Pîrvu Ion, Lazãr ªtefan,Martinaº Traian. Inginerii silvici, înaceastã perioadã deþin doar funcþia de

inginer ºef, secondând ºeful de ocolîn conducerea instituþiei. La Mehadia,ca ingineri ºefi, în aceastã perioadãau funcþionat Nena ªtefan ºi SîrbuMircea.

În anul 1958, odatã cudesfiinþarea raionului Almãj-Mehadia, localitãþile din bazinulBelareca sunt trecute la raionulOrºova, iar Valea Almãjului, la nou-înfiinþatul raion Bozovici. Tot în aceaperioadã se reorganizeazã ºi ocoalele

silvice. Ocolul silvic Cruºovãþ-Cornea se desfiinþeazã, suprefeþele depãdure aflate în administrarea acestuiocol intrând în componenþa Ocoluluisilvic Mehadia. Astfel bazinelePârvova, Mehadica, Domaºnea,Cornereva ºi Sfârdin vor fiadministrate de aici înainte de Ocolulsilvic Mehadia, aceastã organizarecontinuând ºi azi. În acelaºi timp,bazinele Iardaºtiþa ºi Sarcaºtiþa sunttrecute, din administrarea Ocoluluisilvic Mehadia, în administrareaOcolului silvic Bãile Herculane. Dinanul 1958 ocolul este condus de ºefulde ocol (politic) Martinaº Traian ºiinginer ºef Gherase Ion. În anul 1960,se renunþã la serviciile ºefilor de ocolpolitici, conducerea ocoalelor silvicerãmânând exclusiv inginerilor silvici.ªefii de ocol, ingineri silvici, ce aucondus ocolul silvic, în perioada câtam fost ºi eu angajat al acestui ocol,respectiv pânã în anul 1999, sunt: ing.Gherase Ion (1956-1963), ing.Vergheleþ Anatolie (1963-1971), ing.Cionca Nicolae (1971-1999). Dupãaceastã perioadã, la conducereaocolului se primenesc mai mulþi ºefi,însã pe perioade destul de scurte. Înprezent ocolul este condus, începândcu primãvara anului 2012, de inginerulsilvic Stelian Vãduvoiu.

La trecerea a 64 de ani de lainfiinþare a ocolului silvic, în care timpde 45 de ani am contribuit ºi eu, prinmunca mea, la perpetuarea pãdurilorlocului în care trãim, ca angajat alacestui ocol, pot spune cã în toatãaceastã perioadã, cu toate greutãþileîntâmpinate de-a lungul timpului îngospodãrirea, conservarea ºi pazaacestor pãduri, prin consecvenþã ºidãruire în muncã, corpul silvic a reuºitsã menþinã neatins acest patrimoniu,sau, mai mult, chiar sã-i sporeascãsuprafaþa (prin reîmpãdurireasuprafeþelor incendiate - in anii 50 s-au reîmpãdurit 500 de hectareincendiate în bazinul Sfârdinului, sauprin constituirea perimetrelor deameliorare a terenurilor degradate -Petnic, Iablaniþa, etc.). Silvicultorii aureuºit sã facã faþã în acest interval ºicelor douã perioade de frãmântãrisociale, urmate de etape de tranziþie

continuare în pag.15 .

VESTEA de Mehadia 14

. urmare din pag.14

(anii 1948 ºi 1989), cânddoar prin menþinerea unei atitudinide neimplicare ºi pãstrare a uneidiscipline semimilitarizate, moºteniteîncã din perioada administrãriigrãnicereºti a pãdurii, s-a reuºitasigurarea continuitãþii gospodãririiºi a protejãrii acesteia.

Având în vedere cã unitateade producþie Sfârdin se gãseºte peraza localitãþii noastre, Mehadia, aºvrea, în continuare, sã remarc câtevaaspecte legate de activitateasilvicultorilor, de-a lungul perioadeiscurse de la înfiinþarea ocolului ºipânã azi, în acest areal de pãdure.

Suprafaþa acestei structuriadministrative (denumitã generic, întermeni silvici - U.P.I Sfârdin), estede peste 6.600 hectare (ha),cuprinzând versanþii Suiac, Eloca,Ramniþ ºi Sfârdin, strãbãtuþi de apaSfârdinului pe o lungime de circa 40km, cu afluenþii Suiac, Eloca,Sfârdinul Mic, Isenia, Cârºa. AcestU.P. a fost permanent în atenþiaconducerii ocolului silvic, în toatãaceastã perioadã, în urma exploatãriilemnului, au fost reîmpãdurite peste1000 de hectare cu diverse speciiforestiere. În acest sens aºexemplifica, arãtând cã numai îndeceniul 1971-1980 Sfârdinul a dateconomiei þãrii un volum de 158.000metri cubi masã lemnoasã, ºi s-aureîmpãdurit 664 ha. Ceea ce vreau sãremarc în mod special sunt condiþiilevitrege, extrem de grele, în care selucra în acea perioadã, fãrã drumuride acces, deplasarea personaluluisilvic ºi a muncitorilor se fãcea maimult pe poteci pe distanþe de zeci dekilometri. La împãduriri, încampaniile ce se desfãºurauprimãvara ºi toamna, urcam la ºantierlunea ºi coboram sâmbãta. Deasemenea condiþiile de cazare erauextrem de precare, însã cu toateacestea personalul silvic a reuºit sãînfrunte aceste greutãþi, ºi cu multdevotament ºi profesionalism ºi-afãcut aºa cum se cuvine datoria. Înacest context aº vrea sã amintesc cãîn toatã aceastã perioadã un aport

deosebit ºi-au adus aicibrigadierii silvici Boþoacã Ion, LaitinNicolae, pãdurarii: Giagim Enache,Cerbu Enache, Dãiescu Ilie,Terfã loagã Il ie, MartinescuConstantin, Sîrbu Ion, CiobanuGheorghe, Lupinca Radu. Din pãcatetoþi aceºtia au trecut spre cele sfinte,lãsând însã în urma lor Sfârdinul cuvegetaþia forestierã intactã, sprefolosinþã nouã, dar ºi generaþiilor cene vor urma. Noi, cei care vremelnicam mai rãmas în viaþã, le mulþumimpentru ce au fãcut, pentru moºtenireace ne-au lãsat-o, ca rod al muncii lor,nouã ºi urmaºilor noºtri.

Un fost silvicultor, Costa VLAICU, Mehadia,

decembrie 2012

� � � � � � � � � � � � �

B|ileHerculane –Mehadia – Arcpest timp - Arcpeste spaÛiu

Prezenþe imperiale la BãileHerculane ºi Mehadia (II)

Împãratul Francisc I (1792 – 1835)

În anul 1817, împãratulFrancisc I ºi împãrãteasaCharlotte ajung la BãileHerculane ºi Mehadia

Francisc I a fost ultimulîmpãrat al Sfântului ImperiuRoman de Naþiune Germanã(1792-1806) ºi primul împãrat alImperiului Austriac (1806-1835)

În 1794, împãratul Francisc I dãordin pentru refacerea „atât a

bãilor cât ºi toate cazãrmile,hanurile, capela, grajdurile,ºoproanele, într-un cuvânt tot ceeace existase înaintea rãzboiului cuturcii”. Nouã ani încheiaþi, ne1

spune cronicarul Stoica de Haþeg,au durat lucrãrile pânã ce s-aureparat toate clãdirile ºi bãile dinstaþiunea Bãile Herculane.

În 30 august 1803, pelocul unde este astãzi pavilionulmuzicii militare din Parcul Central,se pune piatra de temelie a bisericiiortodoxe din staþiune, execuþiaacestor lucrãri fiind încredinþate protopopului Nicolae Stoica deHaþeg .2

În anul 1817, staþiunea de

pe Valea Cernei gãzduieºte peîmpãratul Francisc I ºi pe soþiaacestuia, împãrãteasa Charlotte.Aceastã vizitã importantã

continuare în pag.17 .

“Cronica Mehadiei ºi a Bãilor1

Herculane” – p. 51, Nicolae Stoica de

Haþeg, Editura Facla, 1984

“Herculane între legendã ºi adevãr.2

Patrimoniul turistic”- p.192, Ilie Cristescu,

Editura Hercules 2001

VESTEA de Mehadia 14VESTEA de Mehadia 15

Obiceiuri ºi

tradiþii de

Crãciun în

lume

Sãrbãtoarea Naºterii Domnului

ºi Moº Craciun au denumiri

diferite pe meridianele

globului: finlandezii îl au pe

''Joulupukki'', care ar veni din inutul

''Korvatunturi'', tãrâm care are forma

unei urechi despre care se spune cã

ar fi urechea cu care Moºul ascultã sã

afle dacã copiii sunt cuminþi.

''Christklots'', în Germania,

reprezintã obiceiul de a arde un butuc

toatã noaptea de Crãciun, care,

conform tradiþiei, se crede ca ar

apãra casa de hoþi ºi de nenorociri tot

restul anului. În Elveþia, butucul este

cunoscut sub numele de ''Bouche de

Noel'', în Anglia, ''Yule log''. În

fiecare din cele patru duminici

dinainte de naºterea lui Iisus se

aprinde o lumânare, aºezatã într-o

cu t i e . Au l oc p roces i un i

reprezentându-i pe cei trei magi ºi

naºterea lui Hristos.

În multe biserici din Italia sunt

expuse iesle cu pruncul Iisus ºi magi

de mãrime naturalã. Un punct de

atracþie îl constituie Irozii - un

teatru popular cu scene, care, pe

lângãIrod, prezintã un moº cu barbã

lungã, cucojocul întors, reprezentând

bufonul romanilor, ºi o paiaþã cu

clopoþei la picioare, care poartã un

bãþ nãzdravan - în amintirea

saltimbancilor chemaþi cu prilejul

unor astfel de manifestãri. În Italia

existã obiceiul ca, înainte de Moº

Crãciun, sã vinã Baba Cloanþa

(Befana), cãlare pe mãtura ei, care

verificã atentã cine a fost cuminte ºi

cine nu. Ea este foarte bunã cu copiii,

se strecoarã pe hornuri ºi lasã

cadourile lângã bradul împodobit.

În Austria, cete de copii strãbat

strãzile colindând pe la ferestre. Piaþa

de Crãciun din Viena este atracþia

principalã a sãrbãtorilor, deºi

Crãciunul este celebrat mai ales

acasã, cu o masã festivã ºi cadouri.

În Marea Britanie, una dintre tradiþii

este ca elevii sã monteze, în ºcoli sau

în biserici, piese despre naºterea

Mântuitorului. În vechime se

foloseau animale vii pentru redarea

atmosferei însã in prezent se prefera

costumele. Un alt obicei vechi este ºi

acela de a atârna ciorapi de ºemineu

în aºteptarea cadourilor, în casã se

atârnã vâsc, iar în jurul casei –

crenguþe de brad. Anticii druizi

credeau cã vâscul posedã puteri

magice ºi cã aduce noroc ºi

prosperitate alungând spiritele rele.

Faimoasa ºi tipica budincã

englezeascã era numitã ''hackin'', de

la ingrediente. În secolul XVII,

budinca de prune era pregatitã chiar

în dimineaþa de Crãciun ºi era stropitã

cu brandy ºi flambatã la servire.

Suedezii descoperã surprizele de

Crãciun într-un sac îngropat adânc în

zapadã.

În Grecia, masa de Craciun are în

mijloc o pâine traditionalã, iar dupã

ospãþ masa nu se strânge pentru ca

Iisus sã aibã cu ce-þi potoli foamea.

Olandezii îl aºteaptã pe ''Sinter Klaas''

care vine pe un cal alb ºi lasã daruri în

saboþii de lemn.

În Polonia, se pastreazã obiceiul ca, în

cinstea stelei de la Betleem, masa de

Crãciun sã înceapã dupã ce apare pe

cer prima stea ''Gwiazdka'' (''mica

stea'').

În Rusia, Moº Craciun (''Babuska'')

este însoþit de Albã-ca-Zãpada

(''Snegurocika''), iar copiii primesc

prãjituri ºi multe jucãrii, printre care

setul de pãpuºi ''Matrioska''.

În Spania, darurile de Crãciun sunt

oferite de magi, care se deplaseazã în

cortegii de curteni, cavaleri ºi lãutari,

iar în case ºi biserici existã iesle

miniaturale care redau atmosfera

naºterii Domnului.

În Islanda, þara gheþii ºi zãpezii, vin

treisprezece Moºi Craciuni! Cu

treisprezece zile înainte de Crãciun,

primul Moº Crãciun coboarã din

munþi, ocoleºte fiecare casã ºi apoi

continuare în pag.17 .

VESTEA de Mehadia 16

VESTEA de Mehadia 17

. urmare din pag. 16

pune dulciuri în ghetuþele copiilor,

în vreme ce aceºtia dorm. Dacã

au fost cuminþi, copiii primesc

dulciuri, mandarine, lozuri în plic

(scratch cards), iar, dacã au fost

rãi, sunt recompensaþi cu un

cartof. A doua zi, cel de-al doilea

Moº vine în oraº ºi tot aºa pânã

la 25 decembrie când primul Moº

se întoarce la casa lui din munþi,

pe 26 cel de al doilea ºi tot aºa

pânã pe 6 ianuarie. Ziua de 6

ianuarie este numitã ºi ,,'Al

t re isprezece lea” º i es te

consideratã de islandezi ultima zi

de Crãciun pentru cã, în aceastã

zi, ultimul Moº Crãciun se

întoarce la casa lui.

În Finlanda, familiile se reunesc

pentru a petrece Crãciunul, cea

mai importantã sãrbãtoare a

anului. Seara, în jurul orei 17.00,

familiile pleacã la bisericã pentru

slujbe speciale în care se aprind

lumânãri la mormintele celor

dragi. În Ajunul Craciunului, copiii

aºteaptã sosirea lui Moº Crãciun

care pune mereu aceeaºi

intrebare: ,,Sunt cumva copii

cuminþi aici?”.

( *sursa: Internet )

. urmare din pag.15

impulsioneazã reconstrucþia

edificiilor balneare care aveau sã

contureze actualul Centrul

Imperial Istoric din jurul statuii lui

Hercules. Nicolae Stoica de Haþeg,

martor ºi participant activ la

primirea înalþilor oaspeþi îºi face ºi

de data aceasta datoria de cronicar

ºi ne lasã o relatare cu privire la

aceastã vizitã:

„ În anul 1817, Maiestãþile Lor,

împãratul ºi împãrãteasa, cu o

înaltã suitã, au fãcut o cãlãtorie

din Polonia, prin Transilvania, pe

la Haþeg ºi Caransebeº. La 29

septembrie, au ajuns prin

Mehadia, la Bãile Herculane,

unde ºi-au stabilit reºedinþa, în

clãdirea hanului”.3

În zilele urmãtoare,

împãratul viziteazã zona Orºova –

Ogradena, iar pe 1 octombrie se

întoarce cu trãsura la Bãile

Herculane unde serveºte masa, iar

la ora 4, dupã – masã: „toate

domniile lor s-au plimbat pe jos

pânã la baia nouã pentru

mãdulare, la descoperirile lui

Duca de la baia neagrã pentru

mãdulare, pânã la baia de ochi ºi

înapoi. Pe drumul de întoarcere,

generalul Duca a arãtat cu mâna

grajdul, capela ºi cazarma ºi ºi-a

exprimat pãrerea ca în locul lor sã

se ridice un han corespunzãtor.

Maiestatea Sa a bãgat mâna în

buzunar ºi a fãcut semnul banilor

printr-un gest semnificativ.”4

A doua zi, în 2 octombrie 1817,

cuplul imperial continuã vizita în

staþiune, inspectând toate clãdirile

mari: „restaurantul – hotel,

clãdirea administraþiei, vechiul han

cameral, noua popotã militarã,

bãile Ludwig cu cabinele, cele

douã barãci militare, Aleea Duca,

baia lui Hercule ºi Peºtera Hoþilor,

luminatã cu o sutã lumînãri din

cearã. Dupã aceea au fost conduse

în Parcul lui Duca, nou – înzestrat

cu mese din piatrã ºi bãnci pentru

odihnã, iar drept urmare înaltele

domnii au dobândit poftã mare sã

bea rãchie ºi sã mãnânce.

Dupã masã au fost vizitate

grãdina fermei, baia Francisc,

baraca separatã, izvoarele reci” . 5

În onoarea acestei vizite a

fost montatã o placã comemorativã

cu urmãtorul text:

„Francisc, împãratul Austriei,

regele Ungariei , Boemiei,

Lombardiei, Veneþiei, Gali?iei,

Lodomeriei ºi Iliriei, împreunã cu

venerata soþie Carolina, strãbãtând

foarte fericit drumul Imperiului, a

viz i tat provincii le, vechi ,

aducãtoare de sãnãtate ale lui

Hercule de la Mehadia. Ziua 1

octombrie 1817” .6

Dorin Bãlteanu,

Bãile Herculane

“Cronica Mehadiei ºi a Bãilor3

Herculane” – p. 53, Nicolae Stoica de

Haþeg, Editura Facla, 1984

“Cronica Mehadiei ºi a Bãilor4

Herculane” – p. 54, Nicolae Stoica de

Haþeg, Editura Facla, 1984

“Cronica Mehadiei ºi a Bãilor5

Herculane” – p. 54, Nicolae Stoica de

Haþeg, Editura Facla, 1984

“HERCULESBAD UND SEINE6

THERMEN” – p.25, dr. Alexander

Partos, Buchdruckerei

TRINÞU MÃRAND O C UMENTE D INISTORIA GRANIÞEIMILITARE BÃNÃÞENE

Volumul V

Preluarea B|ilor Herculane de c|tre

militari de la administraÛia civil|

EdiÛia I

Toate drepturile rezervate

Editura autorului

ISBN 3 – 901057 – 09 – 9

Viena 2003

Anul 1783

Actul H.R. 30-153Propunere

Privitor la Bãile Herculane

În copia Prea Înalteihotãrâri a Majestãþii Saledin 6 April a.c. predatã

mie, consilier administzrativ Rastchvon Neuhof de cãtre Prea OnorabilaCamerã a Curþii Regale Maghiare la16 April curent în vederea predãriimilitarilor de cãtre comisia cameralãa 14 sate conþine, printre altele ºiurmãtoarele: ,,8 În continuare,pãrerea noastrã este cã Bãile de laMehadia cari sunt aºezate în mijloculgraniþei Valaho-iliricã, pe cari leadministreazã încã tot cameralii, sãfie predate jurisprudenþei militarilor,cu toate fondurile speciale, dacãacestea mai existã. Astfel se vacomun i c a c o mi s i e i l oca l esusmenþionate, dacã fondul a existatºi mai înainte, sã solicite, la ce estede folosit acesta ºi totodatã sã cearãde la administraþia cameralã dinTimiºoara o informare care sãcuprindã toate veniturile ºicheltuielile pe ultimii 6 ani a Bãilorde la Mehadia cu explicaþiilerespective, spre Prea Înalta noastrãaprobare care sã fie anexat laprotocolul comun”.

Astfel, Bãile de la Mehadiasunt cunoscute încã din timpulromanilor, iar cauza acþiunii lordeosebit de tãmãduitoare ºi

Administraþia cameralã depânã acum s-a preocupat întotdeaunade a le menþine ºi a le salva de laruinare. Cu toate acestea, pacienþiicare veneau aici pentru tratamentgãseau un adãpost modest, iaroamenii de rând trebuiau sã stea subcerul liber, din care cauzã numitaadministraþie regionalã, spre amenþine renumele ºi buna eficienþã aacestor bãi, a propus la data de 24iulie 1761 (anexaA) Prea OnorabileiDeputaþiuni Bancare ministerialImperial Regalã, ca la aceste bãi deapã caldã casele vechi sã fiereconstruite din cãrãmidã arsã ceeace, conform planului cu 5.000 florinipot fi amenajate în stare bunã delocuit ºi totodatã ca acestea sã poatãadãposti ºi persoane în mod gratuit.Prea Înalta Deputaþiune MinisterialBancarã a Curþii prin decretul din 18august 1761 (anexa B) a aprobat(reamenajarea clãdirilor bãilor desãnãtate de la Mehadia ºi cã nu vaavea nimic împotrivã ca pentruaceasta sã foloseascã bani rãmaºi dintrecut iar pentru renovarea clãdirilorvechi sã foloseascã bani de la stat. Devreme ce acum statul este obligat sãsuporte cheltuielile suplimentare înprivinþa celei de-a doua propunerifãcutã la 24 iulie 1761 ca toatedistrictele bãnãþene sã poatã reparaclãdiri vechi, în stare bunã de locuitnici împotriva acesteia nu suntobiecþiuni iar supuºilor cari vor lucrala amenajarea acestor clãdiri sã li sepermitã de a folosi acestea în modgratuit, ceea ce însã se va facecunoscut în mod public în toatedistrictele, ceea ce la timpul respectivse va raporta dacã toate sau caridistricte au amenajat asemeneaclãdiri ºi totodatã se va face odescriere a locuinþelor aduse în starebunã.

Dupã primirea acestui înaltdecret, fosta administrþie regionalã aînaintat, la 1 febr.1762 un raport PreaÎnaltei Deputaþiuni Ministeriale aCurþii Imperial Regale, anexa C încopie, în care, printre altele este ºi ocompletare a notei Curþii din 1 ian.1761 ºi pânã la sfârºitul luniidec.1763 cu prezentarea avansurilor

anuale de 37.300 florini pentruamenajarea bãilor de la Mehadiaprecum ºi construirea Fabricii demãtase ºi a Coloratorului deproducerea salpetrului. Pe lângãacestea sunt de luat în considerare ºicâte 5.000 de florini anual, deci peaceºti 3 ani de avansat 126.900 floriniceea ce reprezintã anual o sumã de42.300 Florini. La aceastã sumã estede adãugat cã de la 1 febr.1762 se vorîncasa de la cele 11 districte o cotãaparte, conform anexei D. Deci oficiulde administraþie poate începe de la 1ian.1761 aceste lucrãri dacã comisiacameralã va da în numerar acestesume.

______________

Anul 1783

H.K.R. 30-153Nr.221

P r e a o n o r a b i l e ideputa þ iuni bancar-ministeriale a Curþiiimperiale Regale

Prea Onorabilei deputaþiunibancare ministeriale a CurþiiImperial Regale> este desigur dejamilostiv cunoscut cã nu departe deMehadia, în Banatul Timiºoarei segãsesc bãi calde în care atâtpopulaþia de acolo cât ºi din alte pãrþi îºi vindecã diferite boli. Dar sãse binevoiascã a cunoaºte cãacestea trebuie întreþinute ºi salvatede la ruinare spre a se pãstraef ic ien þa lor .Prea supusaadministraþie regionalã nu a încetatde a le întreþine, atât cât a fostposibil, dar cu supunere trebuie sãvã facem cunoscut cã în prezentoaspeþi cari vin la aceste bãi nugãsesc cazare corespunzãtoare iaroamenii de rând sunt nevoiþi chiarde a sta sub cerul liber ceea ceafecteazã negativ efectul

continuare în pag.19 .

VESTEA de Mehadia 18

. urmare din pag. 18tãmãduitor al bãilor. De aceeapentru adãpostirea ºi a acestorachiar pentru perioade mai lungi ºipentru prestigiul ºi renumelerenumitelor bãi de la Mehadia dea fi menþinute în viitor vor trebuiasigurate condiþii mãrite pentruvizitatorii a cãrui numãr creºte încontinuare ºi sunt solicitate ºi dinalte landuri ale þãrii.

Unele case vechi de cazareconstruite din cãrãmidã s-ar putearepara ºi readuse în bunã stare delocuit conform planului ce curespect se anexeazã aici, din cei5.000 de florini. Administraþiaregionalã are o pãrere pe care opropune cu incompetenþãDeputaþiunii Bancare Ministerialãa Curþii Imperial Regale sã oanalizeze cu milostenie, dacã nu s-ar putea ca actualele case de bunãcalitate, dar ruinate, sã fiereamenajate pentru mai mulþivizitatori cari cheltuieli ar firecuperate spre folosul satului dinplata cazãrii de cãtre vizitatoriicare s-au exprimat adeseori cã arfi dispuºi sã plãteascã ceva pentruo cazare mai confortabilã, ceea cear reface vechiul prestigiu alBãilor de la Mehadia, iar pe dealtã parte ar crea avantajedeosebite militarilor cari ar puteatrimite aici bolnavii lor spre o maibuna convalescenþã.

Totodatã prin afluenþãmãritã de vizitatori se vor obþineºi venituri mai mari din arendãrilede deservirea vizitatorilor (brutari,mãcelari, etc.). Dacã totuºionorabila Deputaþiune bancar-ministerialã a Curþii ImperialRegale nu ar fi de acord cupropunerea asc u l t ã t o a r e iadministraþii regionale atunci ar fiºi o altã cale de rezolvare ºianume ca Districtele bãnãþene sãse ofere ca vechile case de cazaresã fie reconstruite din fonduri

proprii în caz acestora sã li seasigure cazare la bãi în modgratuit. Asupra acestora aºteptãmÎnalta ºi Milostiva hotãrâre ºirãmânem milostivirea noastrã, cudeosebit respect.

Timiºoara la 24 sept. 1761

s.s. von Perles Rialps.s. von Brandenburg

________________

Anul 1783

H.K.R. 30-153

Copie

Înalt Onorabilului Graf,

adevãrat nobil, deosebit de

dragi ºi amabili domni ºi

prieteni, serviciile noastre

binevoitoare sunt acelora…

Deputaþiunea recunoaºtecã atât populaþia de acolo cât ºi dinalte pãrþi este foarte interesantã casã gãseascã cazarea necesarã labãile de sãnãtate de la Mehadia ºica ºi în trecut ºi în prezent nu voravea obiecþiuni ca sã foloseascãbani primiþi de la stat pentrurestaurarea vechilor clãdiriexistente aici. Dar întrucât înprezent statul are de suportatcheltuieli extraordinare, estenecesar de a se rãmâne lapropunerea a doua a domnuluiGraf ºi a acelor domni fãcutã la 24septembrie ca toate districtele dinBanat sã accepte propunerea lor catoate chel tuie l i l e pent rureamenajarea clãdirilor de locuit sãse facã pe cheltuiala lor, în carecaz sã nu se facã nici o greutate calocuitorii ºi supuºii care aucontribuit la amenajarea acestorclãdiri sã poatã folosi aceste

locuinþe la bãi în mod gratuit.Aceasta se va publica în

toate districtele ºi se va raportaimediat dacã toate sau cari districteºi cu cât au contribuit la amenajareaacestor clãdiri de cazare precum ºio descriere cum au fost readuse înbunã stare aceste clãdiriViena la 19 oct. 1761

s.s. Karl Ferdinand Stiess

� � � � � � � � � � � � � �

VESTEA de Mehadia 19

NA ªTEREA TA

HRISTOASE

Dumnezeul nostru,

Rãsãrit al lumii,

Lumina cunoºtinþei

Cã întru dânsa

Ceia ce slujeau stelelor

De la stea s-au învãþat

Sã se închine þie

Soarelui dreptãþit

ªi sã te cunoascã pe tine

Rãsãritul cel de sus,

Doamne mãrire Þie.

Moº Crãciun vine la copiii din Somalia:

- De ce sunteþi aºa de slabi,

dragii Moºului?

- Pãi dacã nu mâncãm...

- Pãi atunci înseamnã cã aþi fost

copii rãi, ºi cine nu manâncã nu

primeºte cadouri!

Dragã redacþie! Vã rog sã-mi

rãspundeþi cinstit: totuºi, Moº

Crãciun existã sau nu? Nu de

alta, dar mama îmi spune cã

existã iar nevastã-mea râde ca

proasta!

Un bãieþel îi scrie Moºului:-

Dragã Moº Crãciun, trimite-mi

un frãþior! Moºul citeºte

scrisoarea ºi rãspunde:

- Trimite-mi-o pe mama ta!

VESTEA de Mehadia 20

La jumãtatea drumului suntem în frunte

Am ajuns la finalul turului de campionat ºi conform obiectivului trasat la începutul întrecerii, echipa de fotbal din

localitate ocupã un loc onorant în fruntea clasamentului Ligii a V-a, zona Caransebeº, la o distanþã de 4 puncte de

ocupanta locului 2, poziþie ce ne dã mari speranþe pentru retur în vederea promovãrii.

Aºa cum anticipam în numãrul anterior, ultima etapã s-a dovedit a fi una extrem de dificilã pentru echipa noastrã care

a încheiat întrecerea din acest an calendaristic, în deplasare la Zãvoi, cu o usturãtoare infrângere scor 4-0, prima din

acest campionat ºi, sperãm noi, ultima suferitã; probabil cã bãieþilor le-a stat gândul mai mult la petrecerea organizatã

dupã meci, la discoteca din sat, de catre conducerea echipei (domnul primar Iancu Panduru, Comunitatea Localã ) ºi

susþinãtorii echipei de fotbal, drept rãsplatã pentru rezultatele deosebite obþinute în acest tur de campionat: 11 victorii,

2 rezultate de egalitate ºi o înfrângere; pe aceastã cale coechipierii mei aduc mulþumiri pentru acest eveniment

organizat în cinstea lor.

Trãgând linia la final de tur, putem spune cã echipa de fotbal a avut un parcurs bun ºi mulþumitor, doar ultima etapã,

prin prisma rezultatului obþinut, trebuie socotitã drept un avertisment pentru meciurile mai dificile care probabil cã

vor urma din retur, iar domnul antrenor Costel Anchescu, sprijinit de cãtre conducere, sã gãseascã cele mai bune

soluþii în pauza competiþionalã pentru a preîntîmpina noi situaþii de acest gen din primãvarã, poate câteva transferuri

vor putea rezolva problemele identificate.

Pentru cã suntem în pragul Sãrbãtorilor de iarnã, componenþii echipei de fotbal ureazã tuturor celor care îi susþin ºi

îi încurajeazã meci de meci, precum ºi tuturor cititorilor noºtri

Sãrbatori Fericite alãturi de toþi cei dragi ºi un cãlduros La mulþi ani!

Prof. Iancuþa Viorel

TIPAR: Editura TIPOIMPEX-RADICAL, Drobeta Tr. Severin,str. I.C.Brãtianu,nr.1