metalurgia bronzuluia.gavan.pdf

8/20/2019 metalurgia bronzuluiA.Gavan.pdf

1/61


2/61

Alexandra Gă van

142

metalurgia tell-urilor din vestul României vor fi prezentate detaliat la sfârşitulacestei lucrări în cadrul unui catalog al descoperirilor, în text fiind inserate trimiterila catalog.

Metalurgia în tell-uri. Condiţiile şi contextul de descoperireCatalogul cuprinde 17 tell-uri cu descoperiri de obiecte din metal şi/sau

tipare din piatră şi lut ( fig. 1 ). Numărul acestora este de 253, dintre care 217 suntpiese finite (10 realizate din aur, o piesă din os şi bronz şi 206 din cupru şi bronz),restul de 36 reprezentând forme de turnare. Din tell-uri provin şi trei depozite depiese din metal, descoperite la Periam (nr. cat. IX)8, Satu Mare (nr. cat. XIV)9 şi

V ărşand (nr. cat. XVII)10. Aproximativ o jumătate (109) din piesele finite incluse încatalog au intrat în componenţa acestor depozite. Doar după finalizarea redactăriiacestui articol am avut acces la studiul lui T. Soroceanu privind depozitele dinperioada timpurie şi mijlocie a epocii bronzului11, unde sunt prezentate o serie de

piese inedite de la V ărşand aflate în colecţiile muzeului din Békéscsaba12

, motivpentru care respectivele artefacte nu se reg ăsesc şi în cele ce urmează. Deasemenea, o serie de forme de turnare provenind de la Pecica au fost identificaterecent în colecţiile muzeului din Arad; piesele vor face obiectul unui studiu separat,care va cuprinde şi o discuţie tipologică detaliată.

Cea mai mare parte a pieselor incluse în catalog (211) au fost descoperite cuocazia unor cercetări arheologice (sondaje sau săpături sistematice), în timp ce doar41 de artefacte reprezintă piese izolate. Nu în toate cazurile însă deţinem informaţiisuficiente despre piesele provenite din săpăturile arheologice, de cele mai multe orinefiind precizate nici poziţia stratigrafică, nici contextul de descoperire. Prin

urmare, efectuarea unei analize contextuale pentru a surpinde prezenţa diverselortipuri de piese finite în corelaţie cu contextele de provenienţă ( şi eventual unelerecurenţe) nu va putea realizată din cauza informaţiilor lacunare oferite la publicareşi lipsei unui eşantion reprezentativ. Date despre contextul de descoperire deţinemdoar pentru cinci piese: patru au fost recuperate din inventarul locuinţelor - unpumnal rupt în trei bucăţi de la Carei (nr. cat. I/1) cu urme de uzură la nivelultăişului ( pl. I/2 ), două vârfuri de lance fragmentare de la Otomani (nr. cat. VII/2-3) ( pl. II/4-8 ) şi o daltă cu manşon de la Sălacea (nr. cat. XII/1) ( pl. X/3 ), în timpce una dintre dăltiţele de la Corneşti (nr. cat. II/2) provine din umplutura uneigropi.

8 Roska 1942, p. 221, nr. 27, fig. 265.9 Depozit publicat integral pentru prima dată de către C. Kacsó (Kacsó 1998).10 Popescu 1956a, p. 306-307, fig. 2.11 Soroceanu 2012.12 În opinia lui T. Soroceanu piesele reprezintă cel mai probabil conţinutul unui depozit, ipoteză

repetată şi pentru piesele din această aşezare ilustrate în lucrarea arheologilor J. Banner şi I. Bóna(Banner, Bóna 1974, p. 66, fig. 25) după un desen realizat de B. Posta, care au fost trecute în lucrareade faţă drept descoperiri din tell (nr. cat. XVII/5-15, 17).


3/61


4/61

Alexandra Gă van

144

Revenind la prezentarea tipologică, din categoria uneltelor ş i armelor , celemai numeroase piese sunt topoarele de diferite tipuri (28 forme în negativ şi nouă piese finite). Dintre acestea, predomină cele cu orificiul de înmănuşare transversal(13 negative şi o piesă finită ) şi cele plate (10 negative şi 2 piese finite). Patrunegative de topoare aflate pe formele de turnare de la Pecica (nr. cat. VIII/44-47)( pl. VI/2; VIII/3-5 ), datorită stării fragmentare, nu pot fi încadrate cu certitudine

într-un tip anume18. Din seria topoarelor cu orificiul de înm ă nu ş are transversal , majoritateaaparţin tipului Hajdúsámson (răspândit cu precădere în vestul României şi estulUngariei19 ), care se individualizează prin nervurile pronunţate de-o parte şi de alta atocului de înmănuşare, corpul zvelt şi lama dreaptă20. Unsprezece dintre negativeleaflate pe formele de turnare de la Pecica pot fi încadrate în acest tip21 ( pl. V/3;

VI/1, 3-8, VII/2, 6 ). Formele respective au fost clasificate de Al. Vulpe atât întipul Hajdúsámson ( pl. V/3; VI/3, 8 ), cât şi în tipul Balşa ( pl. VI/1, 5-7; VII/2,6 ) şi Kozarac ( pl. VI/5 ). Pentru Fl. Gogâltan, toate negativele aparţin tipului

Hajdúsámson, deoarece prezintă nervuri pronunţate pe toc, şi sunt caracteristicebronzului mijlociu II22. Astfel de topoare sunt întâlnite cu precădere în mediulOtomani-Füzesabony, dar şi în mediul Wietenberg. Recent a fost publicat un toporsimilar din Bulgaria, pentru care din păcate nu este cunoscut locul de provenienţă23.Pe lâng ă piesele încadrate în acest tip, g ăsite pe teritoriul României24, putem amintidouă descoperiri izolate de la „Balaton”25 şi Székely 26 în Ungaria, precum şi untipar de la Vatin, în Serbia27. Şi la Pir a fost descoperit un tipar care are pe ambelepărţi negativele unor topoare cu orificiul de înmănuşare transversal (nr. cat. X/2)( pl. VIII/3 ), încadrate de Al. Vulpe în tipurile Monteoru şi Şanţ-Dragomireşti28.Din cauza faptului că forma este fragmentară, tipul topoarelor care se putea turna

pe o parte a tiparului nu poate fi însă stabilit cu certitudine. Negativul aflat pecealaltă parte aparţine topoarelor de tip Monteoru , artefacte răspândite cu precădere înMoldova de Sud-Vest şi Muntenia de Nord-Est (fiind legate de aria culturiiMonteoru), pentru Al. Vulpe piesa de la Pir alături de un alt topor cu loc dedescoperire „Transilvania” putând să reprezinte o variantă locală29.

18 Unul dintre negative ( pl. VI/2 ), atribuit de Al. Vulpe topoarelor plate cu tăişul lăţit (Vulpe 1975, p.62, nr. 314) ar putea aparţine mai degrabă tipului Hajdúsámson conform lui Fl. Gogâltan (Gogâltan1999, p. 148, fig. 16/2).19 Vulpe 1970, p. 49.20

Ibidem , p. 49; Gogâltan 1999, p. 144.21 Nr. cat. VIII/25-26, 30, 34, 38-43.22 Gogâltan 1999, p. 145.23 Piesa aflându-se în muzeul din Silistra (Hristova 2010).24 Vezi Vulpe 1970, p. 49-50; Gogâltan 1999, p. 144-145; Molnár 2011, p. 286-287; tot în tipulHajdúsámson poate fi încadrat şi tiparul de la Cetea (Roska 1949, p. 70-72, fig. 1), precum şi unuldintre negativele de pe tiparul de la Rusu de Jos (Kacsó 2007, fig. 1/2).25 K őszegi 1957, pl. VII/3.26 Mozsolics 1967, pl. 19/6.27 Hänsel 1968, pl. 13/23.28 Vulpe 1970, p. 46, nr. 192, p. 58, nr. 260, pl. 12/192; 17/ 260; C. Kacsó, republicând ilustraţiapiesei, este de părere că cele două negative ar aparţine tipurilor Monteoru şi Hajdúsámson,

combinaţie care ar fi în concordanţă cu perioada de locuire a aşezării (faza Otomani II) (Kacsó 2003,p. 273, nota 37, pl. IX), opinie preluată apoi şi de Zs. Molnár (Molnár 2011, p. 286-287, fig. 5/5).29 Vulpe 1970, p. 48.


5/61

Metalurgia tell-urilor epocii bronzului din vestul României (II)

145

Cele două piese finite aparţinând grupei topoarelor plate , una din depozitul dela Satu Mare (nr. cat. XIV/D1) ( pl. XI/5 ) şi un topor de la Corneşti (nr. cat. I/6)( pl. I/7 ), au fost atribuite de Al. Vulpe topoarelor plate cu corpul lat, variantaOstrovul Corbului30, respectiv topoarelor plate cu tăişul lăţit31. Negativele detopoare plate aflate pe formele de turnare din tell-uri aparţin în totalitate grupei cutăişul lăţit. Este vorba de şase forme imprimate pe tiparele de la Pecica (nr. cat.

VIII/28-29, 32-34, 37) ( pl. V/1-6; pl. VII/1 ) - unul dintre acestea (pl. V/4) fiindfie nefinisat, fie puternic deteriorat -, un tipar de la Pir (nr. cat. X/3) ( pl. VIII/5 ),două forme de turnare din nivelul 2 al aşezării de la Sântion (nr. cat. XIII/1-2) ( pl.X/5-6 ) şi probabil un alt tipar descoperit la V ărşand (nr. cat XVII/21). Astfel depiese au o larg ă distribuţie geografică (deşi sporadică )32, fiind folosite pe o perioadă

îndelungată, începând cu epoca cuprului. Toate topoarele discutate mai sus pot fi încadrate în perioada bronzului mijlociu33.

În tell-urile din vestul României au fost descoperite şi două topoare cu

marginile ridicate , o piesă la Tiream (nr. cat. XVI/2) ( pl. XIII/8 ) şi una la V ărşand(nr. cat XVII/18), care pot fi încadrate în grupa topoarelor lungi de formă trapezoidală cu marginile ridicate, varianta Şincai din tipologia lui Al. Vulpe34. Elesunt similare tipului Neyruz a cărui arie de răspândire se întinde din zona RinuluiSuperior la nord până în sudul Bulgariei35. Descoperirea unui topor similar încadrul depozitului din nivelul XI al tell-ului de la Jászdózsa-Kápolnahalom atribuitetapei Reinecke Bz. A236 demonstrează apariţia acestor tipuri în metalurgia dinBazinul Carpatic încă din bronzul mijlociu II. Topoare cu prag au fost descoperitedoar în tell-urile din Banatul românesc, unul în nivelul II nediferenţiat de la Pecica(nr. cat. VIII/1) ( pl. IV/7 ) şi două piese în depozitul de la Satu Mare (nr. cat

XIV/D2-3) ( pl. XI/4, 6 ).O tipologie elaborată pentru aceste piese a fost propusă de J. Ř íhovský, caredistinge, în funcţie de forma pragului, nouă grupe principale37, piesa de la Pecica şicele două topoare de la Satu Mare putând fi încadrate în grupa II – topoare cupragul deschis şi marginile ridicate înspre tăiş. Topoarele cu prag sunt distribuite pe

întreg continentul european, fiind întâlnite în număr mare în Europa Centrală38, şi

30 Vulpe 1975, p. 60.31 Ibidem , p. 61.32 Novotná 1970, p. 33; Vulpe 1970, p. 63.33 Gogâltan 1999, p. 135.34 Vulpe 1975, p. 66-67, pl. 37/342-346; 38/347-352.35 Mayer 1977, p. 75-76.36

Csányi et alii 2000, p. 152, 154, fig. 6/2.37 Ř íhovský 1992, p. 108-146.38 Novotná 1970, p. 42; Mayer 1977, p. 112-124; Laux 2000, p. 90-188.


6/61

Alexandra Gă van

146

Tabel 1. Repartiţia tipologică a pieselor finite şi negativelor (N) imprimate pe tiparele din

tell-urile din vestul României; (D) - piese din depozit

1 . C A R E I - B

o b a l d

2 . C O R N E Ş T I - D e a l u l C o r n e t

3 . D E R Ş I D A - D e a l u l l u i B a l o t ă

4 . D I N D E Ş T I

- C e t a t e

5 . M E D I E Ş U A U R I T - P o t ă u

6 . O T O M A N I - C e t ă ţ u i e

7 . O T O M A N I - C e t a t e a d e p ă m â n t

8 . P E C I C A - Ş a n ţ u l M a r e

9 . P E R I A M

- M o v

i l a Ş a n ţ u l u i

1 0 . P I R - C

e t a t e

1 1 . S

Ă L C U E N I – C e t a t e a B o u l u i

1 2 . S

Ă L E A C E A –

D e a l u l V i d a

1 3 .

S Â N T I O N

– D e a l u l M â n ă s t i r i i

1 4 . S A T U M A R E -

W e i n g a r t e n

1 5 . S O C O D O R

- C ă v ă j d i a

1 6 . T I R E A M

– M o

v i l a C â n e p i i

1 7 . V

Ă R Ş A N D

– M o

v i l a d i n t r e v i i

T O T A

L

U N E L T E Ş I A R

M E

T o p o a r e

Plate 1 6N 1N 2N 1D 1N 12Margini ridicate 1 1 2Prag 1 2D 3Toc înmănuşare 1 11N 2N 14Disc 1N 1D 2

Neprecizat 4N 4

D ă l ţ Simple 2 2 1 1 1 4 1 1 3 16

Cu manşon 1N 6N 1N 8

Străpungătoare 1 3+2N 1 7Vârfuri de lance 1 1 3 1N 3 +

1D10

Pumnale 1 1N 1 1 1 1 6Cuţite 2D 1 3Seceri 1 1Ace de cusut 1 1 1 3

P O D O A B E

A c e

Cap rulat 1 1 3 5Seceră 1D 1

Cipriote 2 2Păstaie 2 2Cap disc plat 1 1Placă rombică 1N 1

Neprecizat 1 1 1 1 +2D

6

P a n d a n t i v e

Ochelari 5 2 7Kosziderpadlás 3D 3Semilunare 4D 1 5Lunare 3D 1 4Cerc 1 3D 4Roată 1D 1

Butoni 2 2 +

70D

74

Brăţări 2 1 3 2D 8Apărătoare de braţ 2D 2 4Inele 1 1 7D 1 10Catarame 1 2N 3Tubuleţe 1 2 1D 2+ 1D 7

Colane 1 1Plăcuţe 1 1

Încadrare nesigură 3 2 1 3 1D 7 17


7/61


147

şi sunt datate începând cu bronzul mijlociu. Exemplarele cu pragul deschis suntcaracteristice spaţiului central-european39.

T. Soroceanu încadrează toporul de la Pecica în perioada Reinecke Bz. B2-C1, citând ca analogie o piesă de la Schwaighauser Forst datată în etapa ReineckeBz. C240. Pentru Fl. Gogâltan toporul aparţine celei de-a treia etape a bronzuluimijlociu, fiind specific orizontului Koszider41, datare similară cu cea a exemplarelorde la Satu Mare42.

În perimetrul aşezării de la Otomani-Cetatea de pă mânt a fost descoperit şi unfragment de topor cu ceaf ă (nr. cat. VII/1) ( pl. II/5 ), atribuit de Al. Vulpe varianteiNehoiu a topoarelor de tip Apa-Nehoiu pe care le datează în orizontul Apa-Hajdusámson43. Zs. Molnár încadrează piesa în categoria topoarelor cu muchiaprelungită şi arcuită în formă de creastă şi o datează în bronzul mijlociu44. O piesă din depozitul III de la Jászdózsa-Kápolnahalom (atribuit perioadei Reinecke Bz. A2)a fost considerată cea mai timpurie formă a topoarelor cu ceaf ă din zonă45. Astfel

de artefacte sunt răspândite cu precădere de-a lungul Dunării Mijlocii şi Tisei, unelepiese fiind însă întâlnite atât la est şi sud-est de acest spaţiu, cât şi imediat la vest46.Ele fac parte din armamentul ofensiv al epocii bronzului47.

Depozitul de la Satu Mare avea în componenţă şi un topor cu disc (nr. cat.XIV/D4) ( pl. XI/1 ). Tot în această categorie poate fi amintit şi tiparul pentruconfecţionat discuri de la Otomani-Cetatea de pă mânt (nr. cat. VII/14) ( pl. IV/3 ).

Ambele aparţin tipului B1 din clasificarea stabilită de I. Nestor încă din 193848.Pentru Fl. Gogâltan toporul de la Satu Mare poate fi datat în bronzul mijlociu III49.

Analogii cu discurile de topoare care puteau fi confecţionate cu ajutorul tiparuluide la Otomani prezintă o piesă de la Turda, încadrată de W. David în varianta Zajta

a topoarelor cu manşon scurt şi disc conic50. În centrul ariei de distribuţie atopoarelor cu disc se află Bazinul Carpatic, însă piese similare sunt cunoscute şi înafara acestei zone, aşa cum ne-o demonstrează descoperirile de la Olomouc şiŠatov în Moravia51, Illmitz şi Kronstorf în Austria52, dar şi piesele din Moldova de

39 Ř íhovský 1992, p. 114.40 Pe baza faptului că toporul a fost descoperit alături de două ace cu capul în formă de păstaie şi vaseceramice cu gât cilindric şi caneluri late (Soroceanu 1991, p. 89). Cercetătorul face însă obervaţia că unele piese mai timpurii, precum toporul din depozitul II de la Dunaújváros-Kosziderpadlás (Mozsolics1957, pl. 23/3) şi cel de la Nitriansky Hrádok-Záme č ek (Novotná 1970, pl. 11/217), ar putea aparţine

aceluiaşi tip.41 Gogâltan 1999, p. 138.42 Kacsó 1998, p. 13.43 Vulpe 1970, p. 55-56, nr. 242, pl. 15/242. Poziţia stratigrafică a artefactului nu este cunoscută, elfiind plasat de unii cercetători la un orizont Otomani III (Vulpe 1970, p. 55, nr. 242; David 2002a, p.432, NK 40; Molnár 2011, p. 294, nota 150).44 Ibidem , p. 294-295.45 Csányi et alii 2000, p. 159.46 Novotná 1970, p. 31; Vulpe 1970, p. 56; Mayer 1977, p. 34; David 2002a, p. 305-307.47 Soroceanu 2011, p. 232.48 Nestor 1938. În cadrul acestui tip Al. Vulpe stabileşte patru variante, piesa de la Satu Mare fiindatribuită variantei Bikács-Borleşti (Vulpe 1970, p. 74, nr. 328, pl. 23/328).49

Gogâltan 1999, p. 148.50 David 2002a, p. 422, NS 93, pl. 132/2.51 Ř íhovský 1992, pl. 6/48-49.


8/61


9/61


149

turnare. Străpung ătoarele din tell-uri au fie ambele capete ascuţite ( pl. I/3 ), fiedoar unul ( pl. IV/2, 4, IX/4 ). În cazul exemplarelor ascuţite la ambele capete,unul dintre ele era introdus într-un mâner din os sau lemn, aşa cum este încă vizibilla unele piese din Polonia cu mâner organic conservat64. Străpung ătoarele erau

întrebuinţare la prelucrarea materialelor dure, dar şi la perforarea unor materialeprecum scoarţă de copac, ţesături, lemn sau plăci metalice, putând fi folosite şi laornamentarea artefactelor din metal65.

Din categoria vârfurilor de lance cunoaştem în tell-urile din vestulRomâniei nouă exemplare finite66 ( pl. II/1, 4, 8, III/7, XIV/16 ). De la Pecica (nr.cat. VII/23) ( pl. VII/9 ) provine şi un tipar pentru turnarea unor astfel deartefacte67. Una dintre piesele de la V ărşand (nr. cat. XVII/2) este confecţionată din os, doar vârful fiind realizat din bronz, motiv pentru care a fost considerată prototipul pieselor din metal răspândite ulterior în Bazinul Carpatic68. O trecere înrevistă a diferitelor scheme tipologice pentru vârfurile de lance aparţinând epocii

bronzului din această zonă a fost realizată recent de către T. Bader69

. Exemplaruldescoperit pe suprafaţa tell-ului de la Otomani-Cetatea de pă mânt ( pl. III/7 ), piesadecorată din os cu vârf de bronz de la V ărşand şi negativul din tiparul de la Pecica( pl. VII/9 ) aparţin variantei cu lamă unghiulară70, în timp ce vârfurile de lance dela Medieşu Aurit (nr. cat. V/1), Otomani-Cet ăţ uie ( pl. II/1 ), alături de alte două exemplare de la Cetatea de pă mânt ( pl. II/4, 8 ) şi piesa din depozitul de la V ărşand( pl. XIV/16 ), se încadrează în tipul cu lama în formă de frunză de dafin71,răspândit cu precădere în estul Bazinului Carpatic72. În ceea ce priveştefuncţionalitatea vârfurilor de lance, în general se consideră că erau utilizate atât la

vânătoare, cât şi în lupta corp la corp (ca arme de împuns şi lovit) sau aruncate de

la distanţă73.Din categoria pumnalelor, în tell-urile din vestul României cunoaştem unnumăr de cinci piese finite şi un tipar din micaşist din nivelul X al tell-ului de laPecica (nr. cat. VIII/20) ( pl. VII/10 ). Pumnalul descoperit la Carei (nr. cat. I/1)( pl. I/2 ), alături de piesa de la Tiream (nr. cat. XVI/1) ( pl. XIII/5 ), aparţincategoriei pumnalelor cu limb ă la mâner , de origine estică74. Piesele de acest tip suntcaracteristice unei zone vaste ce cuprinde Mesopotamia, Anatolia, spaţiul nord-

64

Ibidem , p. 103, pl. 24/443, 451, 458.65 Gogâltan 1999, p. 158; Gedl 2004, p. 102.66 Este vorba despre piesele descoperite la Medieşu Aurit (nr. cat. V/1), Otomani-Cet ăţ uie (nr. cat. VI/4) şi Cetatea de pă mânt (nr. cat. VII/2-4) şi V ărşand (nr. cat. XVII/2-3, 19, D1).67 Şi de la Pir este amintit un tipar pentru vârfuri de lance, f ără a fi oferite ilustraţii sau precizărisuplimentare, prin urmare piesa nu a fost inclusă în catalog (Székely 1955, p. 857).68 Kovács 1975, p. 26, fig. 4/1.69 Bader 2006.70 „Lanzenspitze mit eckigem Blatt” (Hänsel 1968, p. 197, lista 65); Kovács 1975, p. 26-28 (tipul A).71 „Kurze Lanzenspitze mit breiter, bis zum Spitze reichender Tülle” la Hänsel 1968, p. 196-197, lista63/14-15, pl. 9/5 (V ărşand), pl. 29/16-17 (Otomani-Cetatea de pă mânt ); tipul B la Kovács 1975, p. 28.72 Pentru analogii, vezi Gogâltan 1999, p. 154.73

Ř íhovský 1996, p. 5; Gedl 2009, p. 3-4; Leshtakov 2011, p. 25-26.74 Bader 1996, p. 275. Pentru descoperirile de acest tip de pe teritoriul României, vezi Popa 2002;Băjenaru, Popescu 2012.


10/61

Alexandra Gă van

150

pontic şi caucazian şi Europa de Sud-Est şi Centrală75. Din mediul Otomani putemcita ca analogii două pumnale din nivelul I de la Košice-Barca76. Alte două pumnaledescoperite în tell-urile din vestul României la Periam (nr. cat. IX/9) ( pl. IX/5 ) şiSălacea (nr. cat. XII/2) ( pl. X/2 ), alături de negativul amintit mai sus de la Pecica( pl. VII/10 ), pot fi încadrate în categoria pumnalelor cu plac ă la mâner , varianta culama triunghiulară. Piesa de la Periam reprezintă un pumnal miniatural şi a fostdatată în bronzul mijlociu II77. Similare cu pumnalul de la Sălacea, însă cu o formă diferită a umărului, sunt piesa din mormântul B65 de la Tiszafüred- Majoroshalom 78,şi un al doilea pumnal de la Tiream, descoperit într-un mormânt79. Pentru B.Hänsel, piesa de la Sălacea completează seria pumnalelor de tip Perşinari şi Măcin,putând fi datată în faza finală de ocupare a tell-ului80. Singurul pumnal ornamentatdin tell-urile din vestul României a fost descoperit la Săcueni (nr. cat. XI/1) ( pl.X/1 ). Pe lâng ă analogiile citate de Zs. Molnár pentru această piesă81, trebuie amintitşi pumnalul de la Ţibucani82. O trecere în evidenţă a diferitelor posibilităţi de

întrebuinţare a pumnalelor (de la arme folosite în luptă, instrumente de sacrificiu, launelte de tăiat şi curăţat) a fost recent efectuată de către R. Băjenaru şi A. Popescu,cei doi cercetători reliefând faptul că este improbabilă o interpretare unilaterală afuncţionalităţii acestor piese de-a lungul întregii perioade de timp în care s-au aflat

în uz, având în vedere şi larga lor varietate tipologică83.Din depozitul de la Satu Mare (nr. cat. XIV/D5-6) provin şi două cuţite (pl.

XI/2-3), un artefact de acest tip fiind cunoscut şi de la Tiream (nr. cat. XVI/3) ( pl.XIII/3 ). Ultima piesă a fost încadrată în rândul cuţitelor cu limbă simplă la mâner,tăişul curbat şi spatele arcuit84. Unul dintre cuţitele din depozitul de la Satu Mare( pl. XI/3 ) a fost considerat iniţial seceră de B. Hänsel şi M. Petrescu-Dîmboviţa85.

C. Kacsó susţine însă apartenenţa piesei la categoria cuţitelor, în special datorită prezenţei niturilor86. Cel de-al doilea cuţit din depozit ( pl. XI/2 ) aparţine varianteicu protuberanţe pe mâner87, întâlnită doar în câteva puncte din estul BazinuluiCarpatic88. Piesele au fost datate la sfârşitul bronzului mijlociu89. Aşa cum ne-odemonstrează însă o formă de turnare din atelierul metalurgic de la Mošorin-Feudvár , cuţitele îşi fac apariţia în repertoriul artefactelor de bronz din Bazinul

75 Ibidem , p. 380-384.76

Hájek 1961, p. 72, fig. 14.77 Gogâltan 1999, p. 149.78 Kovács 1973, fig. 2/3; Hänsel 1982, fig. 5/11; David 2002a, pl. 247/3.79 Bader 1978, p. 129, pl. LXXXVIII/11.80 Hänsel 1982, p. 9.81 Molnár 2001, p. 297.82 Vulpe, Zamoşteanu 1982, p. 118-120, fig. 1.83 Băjenaru, Popescu 2012, p. 403-407.84 Bader 1978, p. 88.85 Hänsel 1968, p. 52; Petrescu-Dîmboviţa 1978, p. 10-11.86 Kacsó 1998, p. 13, pl. VIII/2.87 Hänsel 1968, p. 48, 182, lista 28; „cuţite de tip Satu Mare” la Kacsó 1998, p. 13, „de tip Periam” la

Gogâltan 1999, p. 151.88 Kacsó 1998, p. 13.89 Gogâltan 1999, p. 151-152.


11/61


151

Carpatic încă din etapa Reinecke Bz. A290. Tot din categoria uneltelor şi armelor, întell-urile din vestul României au fost descoperite şi trei ace de cusut (nr. cat. I/6,

V/2, VI/3) ( pl. II/2 ). Variaţiile tipologice ale acestor piese (grosimea şi lungimeatijei, diferita poziţionare a urechii acului şi forma sa) nu sunt considerate indicatoricronologici, fiind puse în leg ătură cu diferitele materiale cărora le erau destinate91.O piesă din depozitul de la Satu Mare (nr. cat. XIV/D7) ( pl. XI/9 ), considerată până de curând harpon92, a fost reinterpretată de T. Bader drept un c ă lcâi de lance ,argumente fiind prezenţa unor trăsături specifice precum forma conică,posibilitatea ataşării la un mâner, dar şi cele două orificii la capătul gol care permitfixarea acestuia93. De la Otomani-Cetatea de pă mânt provine şi o seceră (nr. cat.

VII/13) ( pl. II/6 ) care poate fi atribuită bronzului mijlociu94. Respectivulexemplar, alături de două seceri din depozitul II de la Dunaújváros95, au fostincluse de B. Hänsel în varianta uneltelor în formă de cosor a categoriei de seceriprev ăzute la baza lamei cu o proeminenţă transversală lată şi datate în etapa sa

MDI96

, corespunzătoare periodei Reinecke Bz. A2-B1.Piesele de podoab ă ş i port reprezintă cele mai numeroase obiecte dinmetal descoperite în tell-urile din vestul României, prin 153 de piese finite şi treiforme imprimate pe tiparele de aici, descoperite în 11 tell-uri. Dintre acestea,predomină butonii, prin 74 de exemplare, însă această situaţie se datorează descoperirii unui vas care conţinea 70 de astfel de piese la Periam (nr. cat. IX/D1-70) ( pl. IX/9 ), şi nu reflectă un grad înalt de răspândire şi folosire a acestor piese,care apar numai în două aşezări, cea amintită mai sus şi tell-ul de la Pecica (nr. cat.

VIII/7, 19). Unul dintre butonii de la Pecica a fost confecţionat din aur ( pl.IV/15 ). Toate piesele sunt perforate simetric în apropiere de margine, pentru a

permite prinderea pe costum. Pe baza poziţiei stratigrafice butonii din depozitul dela Periam au fost dataţi la sfârşitul bronzului timpuriu, iar cei de la Pecica înbronzul mijlociu II97.

Având în vedere distribuţia pieselor printre siturile analizate, cele mai întâlnite tipuri de podoabe sunt pandantivele (26 de descoperiri din şase tell-uri) şiacele de podoabă de diferite tipuri (18 piese din 10 tell-uri). Pandantivele suntpodoabe frecvente în inventarul depozitelor din perioada bronzului mijlociu înBazinul Carpatic. În tell-urile din vestul României cunoaştem 26 de exemplare,peste jumătate (14 piese) provenind din depozitul de la Satu Mare (nr. cat.

90 Hänsel, Medović 2004, p. 99, nr. 6, fig. 7/3-4.91 Novotná 1980, p. 166; Vasić 2003, p. 130.92 Kacsó 1998, p. 12, pl. III/4; Gogâltan 1999, p. 159, fig. 25/5; David 2002a, pl. 149/7.93 Bader 2009, p. 129-132, pl. 2/7.94 Tot de aici mai provine o seceră care reprezintă o descoperire izolată şi are analogii în depoziteledin bronzul târziu (Ordentlich 1963, p. 137-138, fig. 16/4). Un tipar pentru seceri, descoperirefortuită de pe suprafaţa tell-ului de la Otomani-Cet ăţ uie (Roska 1942, p. 215, pct. 72), a fost datat deOrdentlich tot în bronzul târziu (Ordentlich 1973, p. 35-36). Pe baza acestor considerente, artefactelenu au fost incluse în catalogul descoperirilor. O trecere în revistă a diferitelor datări şi încadrăritipologice ale acestor piese poate fi reg ăsită la Molnár 2011, p. 274, nota 33.95 Mozsolics 1967, p. 66, pl. 49/3, 5.96

Hänsel 1968, p. 51-52, 183, lista 33/7, pl. 29/13. M. Petrescu-Dîmboviţa atribuie piesa tipului II alsecerilor de formă arhaică (Petrescu-Dîmboviţa 1978, p. 12, pl. 1/6).97 Gogâltan 1999, p. 173-174, 192.


12/61

Alexandra Gă van

152

XIV/D12-25). Tipologic, ele pot fi împărţite în mai multe variante98. În aria Mureş sunt foarte răspândite pandantivele în form ă de ochelari , descoperite şi în tell-urile de laPecica (nr. cat. VIII/9-10, 14-16) ( pl. IV/10-12, 14 ) şi Periam (nr. cat. IX/4-5) ( pl.IX/14-15 ). Astfel de piese apar în Europa încă de la la sfârşitul neoliticului,numărul lor crescând pe parcursul bronzului timpuriu99. În ceea ce priveştefuncţionalitatea, erau folosite fie ca ornamente ale garniturii „cap-spate”100, fiepurtate pe piept101. Piesele de la Periam au fost datate la sfârşitul bronzuluitimpuriu, iar cele de la Pecica la începutul bronzului mijlociu102. O serie depandantive sunt cunoscute în tell-urile din vestul României doar prin intermediulpieselor care au intrat în componenţa depozitului de la Satu Mare, datat la sfârşitulbronzului mijlociu103. Este şi cazul pandantivelor ajurate de tip Kosziderpadlás (nr. cat.XIV/D12-13) ( pl. XII/1-2 ), considerate produse tipice ale metalurgiei Koszider104.

Trăsăturile care individualizează această grupă sunt forma de inimă întoarsă cu un„Y” răsturnat lung, ca element de leg ătură între cele două capete, precum şi

prezenţa unor nervuri pe corp105

. Piese similare provin din depozitele de laDunaújváros106, Hodejov 107, Mezőberény 108, Zsadány 109 şi V čelince110. Pandantiveleajurate de tip Kosziderpadlás sunt foarte răspândite în Bazinul Carpatic,observându-se o concentrare a descoperirilor în aria culturii Vatya111, dar şi încentrul Slovaciei112. Similare cu acestea sunt şi pandantivele în form ă de inim ă întoars ă , lacare însă „Y”-ul de leg ătură este mai scurt, iar nervura nu este continuă de-a lungul

întregului corp113. Şi această variantă este reprezentată doar printr-o singură piesă din depozitul de la Satu Mare (nr. cat. XIV/D14) ( pl. XII/4 ).

98 Există câteva pandantive a căror încadrare într-o anumită variantă este incertă, fie datorită lipseiunei ilustraţii, fie datorită stării fragmentare de conservare: este vorba despre o piesă (sau mai multe?)de la Otomani-Cet ăţ uie (nr. cat. VI/2) şi două pandantive de la V ărşand (nr. cat. XVII/12-13) (pl.XIV/4, 10). Primul ( pl. XIV/10 ) se aseamănă cu un pandantiv din mormântul D 305 de la Tiszafüred- Majoroshalom (David 2002a, pl. 261/3) şi cu o serie de piese din mormântul 162 de laSzőreg, încadrate de I. Bóna în categoria lunulelor (Bóna 1975, p. 100, pl. 123/1). Cea de-a doua piesă ( pl. XIV/4 ) se apropie ca formă de pandantivele în formă de ancoră, în special de cele din depozitulde la Tolnanémedi (Bóna 1975, pl. 268/1), însă spre deosebire de aceste piese, exemplarul de la V ărşand este neperforat, încadrarea sa în acest tip fiind nesigură.99 Soroceanu 1991, p. 113.100 Schumacher-Matthäus 1985, pl. 30, 34/2b, 35/1b, 2b.101

Furmánek 1980, p. 10.102 Gogâltan 1999, p. 170.103 Kacsó 1998, p. 17; Gogâltan 1999, p. 148, 151, 171-172.104 Mozsolics 1967, p. 87-88.105 La B. Hänsel piesele se reg ăsesc în tipul 5 al pandantivelor în formă de inimă întoarsă (Hänsel1968, p. 116-117, lista 125); V. Furmánek le grupează sub numele de pandantive în formă de inimă întoarsă cu nervuri de tip Hodejov (Furmánek 1980, p. 25-26).106 Mozsolics 1967, pl. 47/1-23.107 Furmánek 1980, pl. 12/295-312.108 David 2002a, pl. 152/4.109 Kovács 1986, fig. 1/1-3.110 Furmánek 1980, pl. 13/324-332; 14/333-336.111

Kacsó 1998, p. 15.112 Furmánek 1980, p. 26.113 Gogâltan 1999, p. 171.


13/61


153

Alte tipuri de pandantive întâlnite în aşezările studiate sunt cele semilunare,lunare, în formă de cerc şi de roată. Din rândul pandantivelor semilunare simple,cunoaştem un exemplar fragmentar de la V ărşand114 (nr. cat. XVII/11) ( pl.XIV/12 ). V. Furmánek încadrează piesele de acest tip în rândul pandantivelordeschise în formă de inimă, categorie care cuprinde o serie de piese similare celeide la V ărşand115. Alte analogii le reprezintă două pandantive descoperite înmormântul de la Kulcs şi mai multe exemplare de la Dunaújváros116. Patru piesedin depozitul de la Satu Mare aparţin variantei pandantivelor semilunare cu apofiza în

form ă de dorn (nr. cat. XIV/D15-18) ( pl. XII/3, 5, 7-8 ), întâlnită mai ales în nordulşi nord-estul Bazinului Carpatic117. Alte piese neornamentate cunoaştem dindepozitele de la Hodejov 118, Săpânţa119 şi din cel de la Tiszakeszi120. Şi acesteareprezintă produse tipice ale metalurgiei orizontului Koszider121, şi au fostconfecţionate cu ajutorul tiparelor bivalve, aşa cum ne demonstrează o formă deturnare de la Tiszafüred122. În general, se consideră că pandantivele semilunare

formau împreună cu tubuleţele din spirale şiraguri care se purtau la gât123

sau pepiept124. Alte trei piese de la Satu Mare (nr. cat. XIV/D19-21) ( pl. XII/6, 9-10 ) potfi atribuite pandantivelor lunare cu ornament central . Tipologic, ele aparţin primei

variante definite de T. Kovács, cu apofiza în formă de spin125, fiind întâlnitesporadic în tot sud-estul Europei Centrale126. O piesă fragmentară de la V ărşand(nr. cat. XVII/9) ( pl. XIV/1 ) reprezintă, cel mai probabil, un pandantiv dublu (cuornament central în formă de semilună )127. În tell-urile din vestul României au fostdescoperite şi patru pandantive în form ă de cerc cu nervuri concentrice , unul la Otomani-Cetatea de pă mânt (nr. cat. VII/12) ( pl. II/7 ), şi trei piese din depozitul de la SatuMare (nr. cat. XIV/D22-24) ( pl. XII/11-13 ). În literatura de specialitate au fost

stabilite mai multe variante în funcţie de forma şi dimensiunea dornului central,precum şi numărul de nervuri şi grosimea acestora. Piesele din tell-urile discutateaici aparţin formelor mai timpurii, care îşi fac apariţia în ultima etapă a bronzuluimijlociu128, respectiv variantei A din tipologia propusă de G. Schumacher-Matthäus129 (cu nervură lată şi dorn mic) şi subtipului I stabilit de T. Kovács (cu

114 Încă alte două piese de aici ar putea să aparţină aceluiaşi tip (nr. cat. XVII/7, 9) ( pl. XIV/1, 5 ), însă datorită stării fragmentare de conservare nu putem face mai multe precizări.115

Furmánek 1980, p. 20-23; piese similare: pl. 9/168, 172; pl. 10/190-191, 244.116 Bóna 1975, pl. 14/5; 23/2-3.117 Pentru harta răspândirii acestor tipuri de podoabe, vezi Furmánek 1997, fig. 2.118 David 2002a, pl. 173/8-14.119 Petrescu-Dîmboviţa 1977, p. 44, pl. 11/2-3.120 David 2002a, pl. 153/3-11.121 Kovács 1986, p. 36-37.122 Bóna 1960a, p. 261-262, pl. II/1-2.123 Schumacher-Matthäus 1985, pl. 39/11a, 2a; 40/1a, 2a dar şi pl. 43, 45.124 Furmánek 1980, p. 22.125 Kovács 1986, p. 32.126 Pentru o listă a descoperirilor, vezi ibidem , p. 34; completări la Kacsó 1998, p. 15.127

Kovács 1986, p. 36.128 Kacsó 1998, p. 16.129 Schumacher-Matthäus 1985, p. 100-101.


14/61

Alexandra Gă van

154

două sau trei nervuri şi spin de mici dimensiuni)130. Piese similare puteau fi turnate în tiparul de la Tiszafüred- Ásotthalom 131. Spre deosebire de celelalte tipuri depandantive prezentate, cele cu nervuri concentrice sunt întâlnite în tot spaţiulcentral-european132. Datorită asocierii cu tubuleţe din spirale în diverse contexte s-apresupus că erau dispuse împreună de-a lungul unui şnur purtat pe piept133. Tot dindepozitul de la Satu Mare provine şi un pandantiv în form ă de roat ă (nr. cat.XIV/D25) ( pl. XII/14 ). O piesă similară, însă f ără limbă de prindere, a fostdescoperită în mediul Maďarovce, în tell-ul de la Nitriansky Hrádok 134. Podoabelede acest tip au fost în circulaţie o perioadă mai lung ă de timp (începând cu bronzulmijlociu) într-un spaţiu vast135.

Cele mai răspândite piese de podoabă şi port în tell-urile din vestul Românieisunt acele de diferite tipuri, reprezentate prin 19 exemplare descoperite în 10puncte136. O primă categorie întâlnită aici este cea a acelor cu capul rulat . O piesă provine din tell-ul de la Carei (nr. cat I/3) ( pl. I/4 ), un alt exemplar a fost

descoperit în nivelul VIII de la Periam (nr. cat. IX/11) ( pl. IX/6 ), iar alte treiartefacte provin de la Tiream (nr. cat. XVI/7-9) ( pl. XIII/2, 7, 9 ). Acele cu capulrulat, răspândite în întreg continentul european137, sunt întâlnite în Bazinul Carpatic

încă din eneoliticul timpuriu, păstrându-se în uz o perioadă îndelungată138.Exemplarele de la Carei şi Tiream au fost încadrate bronzului mijlociu139, pentrupiesa de la Periam fiind propusă o datare la începutul acestei perioade140. LaOtomani-Cetatea de pă mânt au fost descoperite două ace cipriote 141 (nr. cat. VII/5-6)

130 Kovács 1986, p. 38.131 Bóna 1960a, p. 261-262, nr. 1, pl. 1/1-2; IV/1.132 Kacsó 1998, p. 16.133 Furmánek 1980, p. 33.134 Ibidem , p. 13, pl. 4/92.135 Vezi, de exemplu, pentru sud-vestul Germaniei, Wels-Weyrauch 1978, p. 77; pentru Grecia,Kilian-Dirlmeier 1979, p. 25; pentru Slovacia, Furmánek 1980, p. 13.136 Pentru unele piese, fie din cauza lipsei ilustraţiilor, fie datorită stării fragmentare, nu am pututdetermina variantele cărora le aparţin. Este vorba despre un ac de la Pir (nr. cat. X/1), o piesă f ără ilustraţie de la Carei-Bobald (nr. cat. I/8) şi un ac de la Socodor (nr. cat. XV/1). Problematică esteordonarea tipologică a încă două ace de la Dindeşti (nr. cat. IV/1) şi V ărşand (nr. cat. XVII/D3).Exemplarul de la Dindeşti ( pl. II/3 ) a fost atribuit de T. Bader acelor cu capul în formă de ceapă (Bader 1978, p. 100). Spre deosebire de restul pieselor de acest tip, acesta nu are decor pe cap sau pe

gât, diferenţe putând fi constatate şi în ceea ce priveşte forma capului. Din aceste considerente, încadrarea în această categorie rămâne problematică. În opinia lui D. Popescu, acul de la V ărşand ( pl.XIV/15 ) ar fi specific metalurgiei culturii mormintelor tumulare (Popescu 1956b, p. 86). A. Mozsolics îl atribuie acelor cu capul în formă de disc şi îl datează la sfârşitul bronzului mijlociu. Pentru M.Petrescu-Dîmboviţa, piesa reprezintă un ac cu capul în formă de pecete (Petrescu-Dîmboviţa 1977, p.46). Atât B. Hänsel, cât şi I. Bóna, atribuie piesa categoriei acelor cu capul în formă de cui (Hänsel1968, p. 88; Bóna 1975, p. 134), în opinia lui B. Hänsel acul putând reprezenta un prototip al acesteicategorii, datorită lărgirii tijei în zona gâtului, şi poate fi datat la un orizont MDI (Hänsel 1968, p. 88).137 Ř íhovský 1983, p. 32.138 Vasić 2003, p. 23.139 Molnár 2011, p. 306.140 Gogâltan 1999, p. 168.141

Pentru Zs. Molnár, datarea acestor exemplare în bronzul mijlociu este nesigură, cercetătorulreliefând unele informaţii contradictorii oferite de I. Ordentlich referitoare la contextul de descoperireşi datarea nivelului din care provin (Molnár 2011, p. 304-305, nota 325). Ţinând însă cont de faptul că


15/61


155

( pl. III/3-4 ), artefacte considerate podoabe caracteristice Europei Centrale peparcursul bronzului timpuriu şi mijlociu142, în Bazinul Carpatic fiind întâlnite şi încontexte din bronzul târziu143. Atât în mediul Aunjetitz, cât şi în necropoleleMureş, astfel de piese apar cu precădere în zona umerilor şi a pieptului, ceea ceindică folosirea lor la prinderea hainelor144. Din tell-ul de la Pecica (nr. cat. VIII/2-3) provin şi două ace cu capul în form ă de pă staie care aparţin variantei cu tijatorsionată şi capul lat ( pl. IV/9, 13 ), datate la sfârşitul bronzului mijlociu145. Arialor de distribuţie cuprinde sudul Germaniei, estul Austriei, Cehia, Slovacia,Ungaria, România şi Bulgaria146, unele piese ajungând până în Polonia147. Acele cucapul în formă de păstaie au fost privite drept piese specifice metalurgiei dinperioada Reinecke A2, cele cu tija dreaptă aflându-se în uz în prima parte a acesteietape, în timp ce exemplarele cu tija torsionată sunt întâlnite şi în contexte de lasfârşitul perioadei A2 şi începutul celei următoare148. Alte tipuri de ace suntcunoscute din tell-ul de la V ărşand, de unde provine şi un fragment cu capul de

formă conică perforat oblic (nr. cat. XVII/20). Piesele cu o astfel de perforaţie acapului au fost considerate precursoarele acelor în formă de seceră, fiind datate înperioada Reinecke Bz. A2 şi la începutul etapei Reinecke Bz. B1149. În componenţadepozitului de la V ărşand au intrat şi două ace în form ă de secer ă , un exemplar întreg şiunul fragmentar (nr. cat. XVII/D2, 4) ( pl. XIV/14, 18 ). B. Hänsel încadrează piesa

întreag ă în varianta cu capul în formă de ciupercă, pe care o datează la un orizontanterior fazei Reinecke Bz. B1150. Acele în formă de seceră sunt întâlnite frecventatât în depozitele orizontului Koszider, cât şi în necropolele contemporane151. Arialor de răspândire este cuprinsă între Bavaria şi Saxonia la vest şi nord-vest, Galiţiala nord-est şi Slavonia la sud, o concentrare a distribuţiei putând fi observată în

Bazinul Carpatic, un număr mare de piese fiind înregistrat şi în estul Austriei şisudul Moraviei152. Problematică este încadrarea şi datarea acului cu cap plat înformă de disc decorat cu 12 triunghiuri haşurate, dispuse în formă de stea, de laOtomani-Cetatea de pă mânt 153 (nr. cat. VII/10) ( pl. III/5 ). Exemplarul este decorat

astfel de piese sunt cunoscute în număr mare şi în bronzul mijlociu, dar şi pe baza informaţiiloroferite de autorul cercetărilor, conform căruia piesele aparţin aşezării (Ordentlich 1963, p. 137;Ordentlich 1973, p. 73), datarea acestor artefacte în bronzul mijlociu pare plauzibilă.142 Vasić 2003, p. 11.143

Gedl 1983, p. 20.144 Novotná 1980, p. 15; Gedl 1983, p. 19-20; Gogâltan 1999, p. 167; Vasić 2003, p. 13.145 Gogâltan 1999, p. 169.146 Vasić 2003, p. 16.147 Gedl 1983, p. 27-28.148 Hänsel 2003, p. 85-86.149 Hänsel 1968, p. 77-78; David 2002a, 400.150 Hänsel 1968, p. 78-81, lista 67.151 Mozsolics 1967, p. 83-84; Novotná 1980, p. 60-67.152 David 1998, p. 301, Karte 1.153 Piesa reprezintă o descoperire izolată; pentru Zs. Molnár acul s-ar putea data mai degrabă înbronzul târziu, cercetătorul citând ca analogie o piesă aparţinând categoriei acelor cu capul plat,

precum şi câteva ace tumulare (Molnár 2011, p. 304-305, nota 325). Trebuie însă evidenţiat faptul că piesele amintite ca analogii sunt diferite atât ca dimensiuni, cât şi ca formă şi grosime a discului şi atijei. De asemenea, niciuna dintre aceste piese nu are capul perforat oblic, element distinctiv al acului


16/61

Alexandra Gă van

156

şi pe gâtul îngroşat cu nervuri fine paralele. Deşi B. Hänsel încadrează piesa înrândul acelor cu capul în formă de cui154, cea de la Otomani se diferenţiază deexemplarele din această categorie, precum şi de cele cu capul în formă de peceteprin lungimea redusă, ornamentul bogat pe cap şi gâtul îngroşat155. Pe bazaperforării oblice a capului, element specific unei serii de ace datate pe parcursuletapei Reinecke Bz. A2 şi începutul perioadei B1156, piesa ar putea aparţinebronzului mijlociu157. Ultimul artefact amintit în categoria acelor este o formă imprimată pe un tipar de la Derşida (nr. cat. III/5) ( pl. I/8 ) analizată recent de I.Bejinariu, în opinia căruia negativul reprezintă un ac cu plac ă rombic ă , citând caanalogii două ace de la Simoneşti şi Frăteşti, şi poate fi datat la sfârşitul bronzuluimijlociu158.

În tell-urile din vestul României au fost descoperite şi opt brăţări, şasedintre acestea fiind realizate dintr-o singură spiră, deşi pentru două dintreexemplare – o piesă de la Pecica (nr. cat. VIII/13) şi una de la Periam (nr. cat.

IX/10) ( pl. IX/7 ) - încadrarea în această categorie nu poate fi realizată cucertitudine, aşa cum sublinia Fl. Gogâltan159. Două brăţări decorate provin dinaşezarea de la Otomani-Cetatea de pă mânt (nr. cat. VII/8-9) ( pl. III/1-2 ), iar două piese f ără decor din depozitul de tip Koszider de la Satu Mare (nr. cat. XIV/D8-9)( pl. XII/26-27 ). Una dintre piesele de la Otomani ( pl. III/2 ), cu un decor formatdin grupuri de benzi cuprinzând mai multe linii verticale incizate, alături de brăţaracu capetele deschise de la Satu Mare ( pl. XII/26 ) aparţin variantei cu secţiunearotundă şi capetele uşor subţiate din clasificarea propusă de A. Mozsolics160. Ceade-a doua piesă de la Satu Mare ( pl. XII/27 ) a fost încadrată de M. Petrescu-Dîmboviţa în tipul cu capetele petrecute şi secţiune rotundă, iar cea de la Otomani,

decorată cu grupe de linii paralele intercalate de motive triunghiulare ( pl. III/1 ), afost atribuită brăţărilor de formă ovală cu secţiunea în formă de „acoperiş”161.Brăţările simple de diferite tipuri sunt des întâlnite în cadrul depozitelor dinperioada mijlocie a epocii bronzului în Bazinul Carpatic162. Piesele fabricate dinbară de bronz, cu secţiunea rotundă, semicirculară sau ovală, sunt specifice unuispaţiu mai larg, ce cuprinde, pe lâng ă zona studiată, şi părţi din Cehia, Austria şiGermania163. De la Periam provin încă două piese considerate de Fl. Gogâltanbr ăţă ri plurispiralice (nr. cat. IX/2, 8) ( pl. IX/8, 16 ). Ambele au capetele simple, uşor

de la Otomani. Decorul prezent pe discul acului, deşi întâlnit şi la piese mai târzii, se reg ăseşte şi pecâteva artefacte aparţinând bronzului mijlociu (Hänsel 1968, p. 90).154 Ibidem , p. 90.155 Vezi, de exemplu, piese din ambele categorii, la Novotná 1980, pl. 16/402-409, pl. 20-22,Ř íhovský 1983, pl. 4/44-55, 5/56-64, Vasić 2003, pl. 12-13.156 Hänsel 1968, p. 77-78; David 2002a, p. 400.157 Datare propusă şi de B. Hänsel pentru acest artefact (Hänsel 1968, p. 90).158 Bejinariu 2005, p. 59.159 Pentru piesa de la Pecica nu deţinem nicio ilustraţie, iar cea de la Periam este fragmentară (Gogâltan 1999, p. 162).160 Moszolics 1967, p. 77.161 Petrescu- Dîmboviţa 1998, p. 87, nr. 914, pl. 73/914 (Satu Mare); p. 170, nr. 2006, pl. 147/2006

(Otomani).162 Vezi, de exemplu, Mozsolics 1967, p. 77-79.163 Hänsel 1968, p. 92-94 şi listele 93-101.


17/61


157

subţiate, astfel de piese fiind caracteristice unui spaţiu larg, ce acoperă întreagaEuropă, începând cu epoca cuprului şi până la sfârşitul epocii bronzului164. Încomponenţa depozitului de la Satu Mare au intrat şi două apărătoare de braţ (nr.cat XII/D10-11) ( pl. XIII/8-9 ) care pot fi încadrate variantei Ighiel-Zajta dintipologia elaborată de T. Bader165 şi variantei b - apărătoare de braţ ale căror spiraleau secţiunea patrulateră, secţiunea brăţării dintre spirale fiind parţial circulară - dinnoua schemă propusă de C. Kacsó166. Acestei categorii îi pot fi atribuite şi două artefacte de la V ărşand (nr. cat. XVII/16-17), care în opinia lui M. Petrescu-Dîmboviţa reprezintă piese de trecere la categoria brăţărilor cu ambele capeteterminate în spirale şi sunt datate pe parcursul bronzului mijlociu167. Apărătoarelede braţ îşi fac pentru prima dată apariţia în repertoriul pieselor de metal în bronzulmijlociu II, perioadă în care sunt întâlnite într-un spaţiu restrâns (nord-vestulRomâniei şi nord-estul Ungariei), pentru ca în bronzul mijlociu III să fiecaracteristice unui spaţiu mai larg ce curpinde şi părţi din vestul şi centrul României

şi Ungariei, sud-estul Slovaciei şi Ucraina Subcarpatică, unele exemplare ajungândpână în Austria şi Serbia168. Alte piese de podoabă şi port întâlnite în tell-urile din vestul României sunt

tubuleţele, toate cele şapte exemplare provenind din siturile aflate la sud de Crişul Alb. Există atât tubule ţ e simple , realizate din tablă, cât şi tubule ţ e din spirale ,confecţionate din sârmă de cupru sau bronz prin ciocănire. Din prima categoriecunoaştem un singur exemplar din nivelul II de la Periam (nr. cat. IX/3) ( pl.IX/13 ). Tubuleţele simple sunt apariţii frecvente în necropolele bronzului timpuriuşi mijlociu169. Ele puteau face parte din ornamentele acoperământului de cap170 sauputeau fi cusute pe haine171. Mai numeroase sunt tubuleţele din spirale, întâlnite şi

la Pecica (nr. cat. VIII/8), Periam (nr. cat. IX/12) ( pl. IX/11 ), Satu Mare (nr. cat.XIV/D26) ( pl. XII/15 ) şi V ărşand (nr. cat. XVII/14-15, D6) ( pl. XIV/7-8, 17 ).Pe lâng ă depozite şi aşezări, aceste piese au intrat şi în componenţa inventarelorfunerare din diferite medii culturale172. Ele aparţineau mai multor categorii degarnituri ale costumului din epoca bronzului173. Există şi cazuri în care astfel depiese formau un ornament complex pentru gât174.

De la Pecica provin două tipare folosite la confecţionarea de catarame (nr.cat. VIII/35-36) ( pl. VIII/1, 4 ). Similare cu unul dintre negative ( pl. VIII/4 ) sunt

164 Ibidem , p. 106.165 Bader 1972, p. 88-89.166 Kacsó 1998, p. 14. Pentru varianta în limba română am folosit traducerea propusă de Fl. Gogâltan(Gogâltan 1999, p. 165, nota 569).167 Petrescu-Dîmboviţa 1998, p. 32, 35.168 Hänsel 1968, p. 103, 213, lista 102; Bader 1972, p. 90; Schumacher-Matthäus 1985, Karte 33.169 Vezi Gogâltan 1999, p. 176, nota 684, cu bibliografia mai veche.170 Schumacher-Matthäus 1985, p. 129-130, pl. 30/31.171 Gogâltan 1999, p. 176.172 Şandor-Chicideanu, Chicideanu 1989, fig. 5-7, 9, 12; Ciugudean 1996, p. 121.173 Schumacher-Matthaüs 1985, p. 75-84. Cea mai întâlnită opinie este cea conform căreia tubuleţele

din spirale formau şiraguri pentru gât şi piept, împreună cu diverse tipuri de pandantive (Schumacher-Matthäus 1985, pl. 39/11a, 2a; 40/1a, 2a şi pl. 43, 45).174 Vezi, de exemplu, reconstituirea propusă pentru necropola de la Rusovce (Bóna 1960b, fig. 2, 4).


18/61

Alexandra Gă van

158

două piese finite, una descoperită în tell-ul de la Mošorin-Feudvár 175, şi un exemplardin mormântul 55 de la Szőreg 176. În stadiul actual al cercetării, se pare că astfel depiese apar cu precădere în mediul cultural Mureş şi Vatina177. Tiparele descoperitela Pecica au fost considerate produse locale şi datate în cea de-a doua etapă abronzului mijlociu178. Piesa cea mai controversată din această categorie este cea dela Otomani (nr. cat. VII/11) ( pl. III/8 ), ornamentată cu două spirale decupate şicu coada în formă de cârlig. Într-un articol din 1970, I. Ordentlich o consideră lamă de ras179, pentru ca ulterior, în teza sa de doctorat să o prezinte dreptcataramă180, încadrare întâlnită şi la B. Hänsel181, T. Bader182 şi W. David183. N.Boroffka exclude atribuirea artefactului categoriei lamelor de ras, însă aduce îndiscuţie posibilitatea ca piesa să reprezinte un pandantiv, remarcând asemănarea cupandantivele de tip „Kisterenye” din tipologia lui V. Furmánek 184. Prezenţacârligului şi a plăcuţei dreptunghiulare trimit mai degrabă spre încadrarea sa înrândul cataramelor de bronz, care apar pentru prima dată în Bazinul Carpatic şi

zonele adiacente în etapa Reinecke Bz. A2185

. În comparaţie cu celelalte podoabeprezentate aici, numărul pieselor aparţinând acestei categorii rămâne unul redus şipe parcursul etapei următoare, fiind întâlnite sporadic şi la sfârşitul bronzuluimijlociu186. În tell-ul de la Periam au mai fost descoperite o plăcuţă de bronz decorată în tehnica au repoussée (nr. cat. IX/1) ( pl. IX/12 ) şi un colan cu capetelerăsucite spre exterior (nr. cat. IX/13) ( pl. IX/10 ). Considerate piese de origineestică, colanele apar în bazinul mijlociu al Dunării în perioada eneolitică, fiind

întâlnite în necropola de la Decea Mureşului187, dar şi în aria culturii Baden188,suferind unele modificări ale formei pe parcursul epocii bronzului. Colanele cucapetele în formă de ureche, precum cel de la Periam, au fost considerate produse

clasice ale metalurgiei central-europene pe parcursul etapei Reinecke Bz. A2. Ceamai densă distribuţie a acestor artefacte este înregistrată în spaţiul central-european(în special aria Aunjetitz)189, fiind întâlnite şi în Bazinul Carpatic190.

O ultimă categorie de podoabe din tell-urile din vestul României pe care oprezentăm aici este cea a inelelor de buclă. Piesele de la Sălacea (nr. cat. XII/3)( pl. X/4 ), Satu Mare (nr. cat. XIV/D27-33) ( pl. XII/16-22 ) şi V ărşand (nr. cat.XVII/1) ( pl. XIV/13 ) au fost confecţionate din aur. De la Otomani este ilustrată o

175 Hänsel, Medović 1991, p. 82, fig. 6/2.176

Bóna 1975, p. 101, pl. 127/5.177 Kilian-Dirlmeier 1975, p. 24-26.178 Ibidem , p. 26; Bóna 1975, p. 101, 272; Gogâltan 1999, p. 177.179 Ordentlich 1970, p. 96.180 Ordentlich 1973, p. 74.181 Hänsel 1968, p. 110, 218, lista 113.182 Bader 1978, p. 99.183 David 2002b, p. 79.184 Furmánek 1980, pl. 8/141-142; Boroffka 1997, p. 573.185 Hänsel 1968, p. 109.186 David 2002b, p. 79-86, fig. 10.187 Bóna 1975, p. 282.188

Novotná 1984, p. 2.189 Pentru analogii, vezi Popa, Totoianu 2010, p. 139-141.190 Mozsolics 1967, p. 69-72; Bóna 1975, p. 282-284.


19/61


159

piesă din bronz (nr. cat. VII/7) ( pl. III/6 ). Inele de buclă sunt întâlnite şi înmormintele contemporane din zonă191, de unde provin unele indicii despre modul

în care erau purtate, fiind descoperite preponderent în zona craniului. Prin urmareacestea f ăceau parte din garnitura de podoabe pentru cap192, putând fi folosite atâtla prinderea cosiţelor de păr cât şi cusute pe o năframă193. Interesantă este şiinterpretarea inelelor de buclă din componenţa depozitelor mileniului II a. Chr. dinBazinul Carpatic drept obiecte de valoare standardizate, folosite în schimburilepremonetare, dar şi drept ofrande194. Astfel de piese sunt întâlnite pe un spaţiu larg,din sudul Rusiei până în vestul Slovaciei195, în zona studiată putând fi observată oconcentrare a lor în jumătatea estică a Bazinului Carpatic196.

Prin cele prezentate ne-am propus redarea unei imagini de ansamblu a

repertoriului artefactelor de metal recuperate din tell-urile epocii bronzului din vestul României. Studiul tipologic a scos în evidenţă existenţa atât a unor tipuri

locale, cât şi a pieselor caracteristice unor spaţii mai largi. Din păcate, o analiză cronologică de detaliu precum şi un studiu contextual au fost împiedicate de lipsaunor date legate de contextul de descoperire şi poziţia stratigrafică pentru cea maimare parte din artefactele cuprinse în catalogul descoperirilor. O diversificare aspectrului artefactelor din metal poate fi însă observată începând cu bronzulmijlociu II, o mare parte din tipurile prezente în tell-urile din vestul Românieiputând fi datate în această perioadă şi pe parcursul etapei următoare (bronzmijlociu III).

Pe lâng ă prezenţa unor piese cu o arie vastă de distribuţie (precumtopoarele plate şi cu marginile ridicate, dălţile simple şi cu manşon, pumnalele cu

lama de formă triunghiulară şi acele cu capul rulat), în tell-urile din vestul Românieisunt întâlnite şi artefacte specifice metalurgiei bronzului mijlociu din BazinulCarpatic (topoarele cu ceaf ă, cele cu disc, apărătoarele de braţ, pandantivelesemilunare, lunare sau de tip Kosziderpadlás). Piese de podoabă şi port precumacele în formă de seceră şi cele cu capul în formă de păstaie sunt comune spaţiuluicentral-european.

În unele situaţii, aşezările studiate se situează în apropierea limitei estice şisud-estice de răspândire a unor artefacte, aşa cum se întâmplă în cazul topoarelorcu pragul deschis şi a pandantivelor circulare cu nervuri concentrice. Există însă şiartefacte precum pumnalele cu limbă la mâner, acele cu placă rombică şi topoarelede tip Monteoru (ultimele două prezente doar în negativ) care sunt întâlnite cuprecădere la est şi sud-est de aria tell-urilor. Unele forme aflate în negativultiparelor descoperite în tell-uri sunt întâlnite pe arii mai restrânse. Este cazul

191 Pentru o listă a mormintelor care conţineau şi inele de buclă, vezi Hänsel, Weihermann 2000, p.25-26, lista 2.192 Weihermann 2001, p. 167.193 Schumacher-Matthäus 1985, p. 34, 96194 Argumente în favoarea acestei interpretări fiind numărul mare al inelelor de buclă din depozite încomparaţie cu cele din contexte funerare, o relativ ă uniformitate a masei lor, şi apariţia sub formă de

lanţ în unele depozite (Hänsel, Weihermann 2000, p. 20-21).195 Hänsel 1968, p. 113.196 Csányi et alii 2000, p. 163.


20/61


21/61


22/61

Alexandra Gă van

162

3. Vârf de lance ( pl. II/8 ); dintr-o locuinţă din nivelul superior; în formă de frunză dedafin; L = 8 cm, gr = 4,7 g (Ordentlich 1963, p. 136, fig. 16/11; Ordentlich 1973, p. 74,pl. XX/16; Bader 1978, p. 96, pl. LXXXVIII/2; Molnár 2011, p. 298-300, fig. 1/1).

4. Vârf de lance ( pl. III/7 ); descoperire izolată; cu lama unghiulară; L = 8,5 cm (Horedt etalii 1962, p. 322, fig. 8/2; Molnár 2011, p. 298, nota 221, fig. 8/2).

5.

Ac cipriot (pl. III/3); cu secţiunea rotundă; L = 12,3 cm (Ordentlich 1963, p. 137, fig.16/2; Ordentlich 1973, p. 73, pl. XX/2; Bader 1978, p. 99, pl. LXXXVIII/7; Molnár2011, p. 304, nota 325, fig. 8/6);

6. Ac cipriot ( pl. III/4 ); cu secţiunea rotundă; L = 11,2 (Ordentlich 1963, p. 137, fig. 16/8;Ordentlich 1973, p. 73, pl. XX/1; Bader 1978, p. 99, pl. LXXXVIII/7; Molnár 2011, p.304, nota 325, fig. 8/6);

7. Inel de bucl ă ( pl. III/6 ); corpul în formă de barcă uşor arcuit, se prelungeşte într-o sârmă rotundă, terminată într-un capăt plat; L = 3,1 cm (Ordentlich 1963, p. 137-138, fig.16/4; Hänsel 1968, pl. 29/8; Ordentlich 1973, p. 73, pl. XX/9);

8. Fragment de br ăţ ar ă simplă (pl. III/1); cu capetele rupte şi secţiunea ovală, ornamentată cu grupe de linii paralele intercalate de motive triunghiulare; d = 6,2 cm (Ordentlich

1963, p. 137-138, fig. 16/5; Hänsel 1968, p. 97, pl. 29/5; Ordentlich 1973, p. 74, pl.XX/10);

9. Br ăţ ar ă simplă ( pl. III/2 ); cu capetele deschise, secţiune rotundă, ornamentată cu cincibenzi formate din mai multe linii; d = 6,8 cm (Ordentlich 1963, p. 137-138, fig. 16/6;Hänsel 1968, pl. 29/6; Ordentlich 1973, p. 74, pl. XX/11);

10. Ac cu capul în form ă de disc? ( pl. III/5 ); ornamentat pe cap cu 12 triunghiuri haşuratedispuse în formă de stea; L = 15,2 cm (Ordentlich 1963, p. 137, fig. 16/3; Hänsel 1968,p. 90, pl. 29/2; Ordentlich 1973, p. 74, pl. XX/3; Bader 1978, p. 99, pl. LXXXVIII/6;Molnár 2011, p. 304, nota 325, fig. 8/8);

11. Cataram ă ? ( pl. III/8 ); din placă de bronz, două spirale decupate ca ornament central,limba de prindere îndoită; L = 13,2 cm, l =10,7 cm (Ordentlich 1963, fig. 16/7; Hänsel1968, p. 110, pl. 29/1; Ordentlich 1973, p. 74, pl. XX/14; Bader 1978, p. 99, pl.LXXXVIII/8; Boroffka 1997, p. 573 „pandantiv”; David 2002b, p. 79, fig. 6/5);

12. Pandantiv circular ( pl. II/7 ); descoperire izolată; cu un buton central şi două nervuriconcentrice; d = 1,3 cm, gr = 0,3 g (Ordentlich 1963, p. 137, pl. 16/1; Ordentlich 1973,p. 73; Molnár 2011, p. 307, fig. 4/9).

13. Secer ă ( pl. II/6 ); din nivelul inferior al aşezării; lama curbă cu două nervuri şi oproeminenţă alungită la baza mânerului; L = 13 cm, gr = 4,2 g (Ordentlich 1963, pl.16/13; Hänsel 1968, p. 52-53, pl. 29/13; Ordentlich 1973, p. 73, pl. XX/13; Petrescu-Dîmboviţa 1978, p. 10, nr. 6, pl. 278/6; Molnár 2011, p. 274, nota 33, fig. 8/11).

14. Tipar din gresie ( pl. IV/3 ); din nivelul inferior al aşezării; pentru discuri de topoare cu

disc de tip B1 (Ordentlich 1963, p. 137, fig. 16/12; Vulpe 1970, p. 75, nr. 332, pl.23/332; Ordentlich 1973, p. 73, pl. XX/15; Molnár 2011, p. 291-293, fig. 4/12).Observaţii: T. Bader menţionează şi un cuţit din acest sit, f ără alte precizări (Bader1978, p. 88); Ordentlich 1963, fig. 16/14 ilustrează o seceră cu buton la bază cadescoperire din sit, f ără a specifica poziţia stratigrafică. Tot de aici provine şi un depozitde bronzuri (Ordentlich 1968) a cărui asociere cu ceramica de tip Cehăluţ (Ordentlich1973, p. 77; Németi 1999, p. 34, pct. 22/c2) asigură datarea sa în bronzul târziu (Molnár2011, p. 294, nota 150).

VIII. Pecica-Ş an ţ ul Mare , judeţul Arad.1. Topor cu prag ( pl. IV/7 ); nivelul II nediferenţiat; cu pragul deschis; L= 14,9 cm, l tăiş =

3,6 cm (Soroceanu 1991, p. 89, pl. 18/12 = fig. 21/2; Gogâltan 1999, p. 137-138, fig.14/1).


23/61


163

2. Ac cu capul în formă de păstaie ( pl. IV/13 ); nivelul II nediferenţiat; L = 9,8 cm(Soroceanu 1991, p. 88-89, pl. 18/11; Gogâltan 1999, p. 168, fig. 31/4).

3. Fragment de ac cu capul în formă de păstaie ( pl. IV/9 ); nivelul II nediferenţiat; L = 4 cm(Soroceanu 1991, p. 88-89, pl. 18/10; Gogâltan 1999, p. 168 fig. 31/6).

4. Dalt ă ( pl. IV/5 ); nivelul IV; mijlocul uşor îngroşat, secţiunea rotundă la un capăt şi

dreptunghiulară la celălalt; L = 11,8 cm, l = 0,65 cm; Muzeul Judeţean Arad. nr. inv.1807 (Roska 1912, p. 11, 62, fig. 13; Popescu 1944, p. 64, fig. 24/12; Soroceanu 1991, p.89; Gogâltan 1999, p. 155, fig. 23/2).

5. Str ă pung ă tor ; nivelul IV; L = 6,2 cm (Roska 1912, p. 11, 62; Gogâltan 1999, p. 157).6. Dalt ă ( pl. IV/2 ); nivelul V; L = 8,7 cm; Muzeul Judeţean Arad, nr. inv. 811 (Roska

1912, p. 11, 62, fig. 14/1; Popescu 1944, p. 64, fig. 24/14; Soroceanu 1991, p. 89;Gogâltan 1999, p. 155, fig. 23/1).

7. Buton ; nivelul V (Roska 1912, p. 11, 63; Soroceanu 1991, p. 89; Gogâltan 1999, p. 173).8. Fragmente aparţinând unui tubule ţ din spirale ; nivelul V (Roska 1912, p. 11, 63, fig. 22/3;

Soroceanu 1991, p. 89; Gogâltan 1999, p. 176).9. Pandantiv în form ă de ochelari ( pl. IV/11 ); nivelul IX; d = 2 cm (Roska 1912, p. 16, fig.

22/1; Popescu 1944, p. 64, fig. 24/8; Soroceanu 1991, p. 89; Gogâltan 1999, p. 169, fig.32/1).

10. Pandantiv în form ă de ochelari ; nivelul XIII (Roska 1912, p. 33, 68; Popescu 1944, p. 64-65;Soroceanu 1991, p. 89; Gogâltan 1999, p. 170).

11. Dalt ă ( pl. IV/8 ); mijloc uşor îngroşat, secţiune dreptunghiulară la un capăt şi rotundă lacelălalt; L =16,1 cm; Muzeul Judeţean Arad, nr. inv. 1809 (Gogâltan 1999, p. 155, fig.23/4).

12. Dalt ă ( pl. IV/6 ); cu manşon din os; L = 16,4 cm; Muzeul Judeţean Arad, nr. inv. 14709(Gogâltan 1999, p. 155, fig. 23/5).

13. Br ăţ ar ă simpl ă ; (Soroceanu 1991, p. 90; Gogâltan 1999, p. 162).14. Pandantiv fragmentar în formă de ochelari ( pl. IV/10 ); d = 2,5 cm; Muzeul Judeţean

Arad, nr. inv. 5911 (Gogâltan 1999, p. 169-170, fig. 32/6).15. Pandantiv în form ă de ochelari ( pl. IV/14 ); d = 1,8 cm; Muzeul Judeţean Arad, nr. inv. 5911

(Gogâltan 1999, p. 169-170, fig. 32/5).16. Pandantiv în form ă de ochelari ( pl. IV/12 ); d = 1,8 cm; Muzeul Judeţean Arad, nr. inv. 5911

(Gogâltan 1999, p. 169-170, fig. 32/4).17. Str ă pung ă tor ( pl. IV/4 ); rupt în trei bucăţi; L = 8,6 cm (Roska 1912, p. 11, 62, fig. 14/2;

Popescu 1944, p. 64, fig. 24/13; Soroceanu 1991, p. 89; Gogâltan 1999, p. 157, fig.25/3).

18. Str ă pung ă tor ( pl. IV/1 ); L = 12,4 cm; Muzeul Judeţean Arad, nr. inv. 1808 (Gogâltan1999, p. 157, fig. 25/4).

19.

Buton din aur ( pl. IV/15 ); nivelul II; d = 0,9 cm, h = 0,3 cm (Roska 1912, p. 9, 62, fig.7; Popescu 1944, p. 64, fig. 24/3; Popescu 1956d, p. 205, fig. 123/8; Soroceanu 1991, p.89, fig. 11; Gogâltan 1999, p. 192, fig. 41/2).

20. Tipar din micaşist ( pl. VII/10 ); nivelul X; pentru pumnale cu lama triunghiulară cunervură mediană; L tipar = 14,8 cm, l tipar = 5,1 cm, L negativ = 14,57 cm, l negativ =4,2 cm; Muzeul Naţional al României, nr. inv. 72604 (Roska 1912, p. 17, fig. 25;Popescu 1944, p. 65; Soroceanu 1991, p. 89; Gogâltan 1999, p. 148-149, fig. 20/4).

21. Tipar fragmentar; nivelul XII; pentru dălţi? (Roska 1912, p. 26; Gogâltan 1999, p. 155-156).

22. Tipar fragmentar; nivelul XII; pentru dălţi? (Roska 1912, p. 26; Gogâltan 1999, p. 155-156).

23.

Tipar din gresie ( pl. VII/9 ); nivelul XIII; pentru vârfuri de lance; L tipar = 13,5 cm, lmax = 7,3 cm, l min = 5 cm, L negativ = 13,7 cm, d toc = 2,95 cm; Muzeul Judeţean


24/61

Alexandra Gă van

164

Arad, nr. inv. 871-872 (Roska 1912, p. 32, 68, fig. 57; Popescu 1944, p. 66, fig. 27/6;Hänsel 1968, p. 75, pl. 9/7; Kovács 1975, p. 26, fig. 4/2; Soroceanu 1991, p. 90; Schalk1992, p. 144-145, fig. 56/3; Gogâltan 1999, p. 152-153, fig. 22/4).

24. Fragment de tipar ( pl. VIII/2 ); nivelul XIII; pentru dălţi cu manşon; L tipar = 4,1 cm,L negativ = 4,71 cm, l tăiş negativ = 1,4 cm (Roska 1912, p. 31, 68, fig. 55/1; Popescu

1944, p. 66, fig. 26/6; Soroceanu 1991, p. 89; Gogâltan 1999, p. 155, fig. 24/2).25. Tipar din gresie ( pl. VI/7 ); nivelul XIII; pentru topoare de tip Hajdúsámson; L tipar =14,57 cm, L negativ = 13,71 cm, l negativ tăiş = 3,71 cm; Muzeul Judeţean Arad, nr.inv. 861 (Roska 1912, p. 32, 68, fig. 56/2; Popescu 1944, p. 66, fig. 26/5; Hänsel 1968,p. 57, 59, pl. 9/9; Vulpe 1970, p. 52, pl. 14/224; Gogâltan 1999, p. 144-145, fig. 16/1).

26. Tipar ( pl. VI/6 ); nivelul XIII; pentru topoare de tipul Hajdúsámson; L tipar =18,6 cm, lmax tipar = 7,9 cm, L negativ = 16,2 cm, l negativ tăiş = 4,5 cm; Muzeul Judeţean Arad, nr. inv. 870 (Roska 1912, p. 32, 68, fig. 56/1; Popescu 1944, p. 66, fig. 26/3;Hänsel 1968, p. 57, 59, pl. 9/8; Vulpe 1970, p. 40, pl. 8/108 „tipul Kozarac”; Gogâltan1999, p. 144-145, fig. 17/1).

27. Două fragmente dintr-un tipar din lut ( pl. VII/7 ); nivelul XIII; pentru dălţi cu manşon;

L negativ = 17,85 cm, l tăiş negativ = 1,42 cm (Roska 1912, p. 31-32, 68, fig. 55/2-3;Popescu 1944, p. 66, fig. 26/1, 4; Gogâltan 1999, p. 155, fig. 24/1).

28. Tipar din lut ( pl. V/5-6 ); nivelul XIV; pentru topoare plate; L tipar = 14,8 cm, Lnegativ = 13,85 cm, l negativ tăiş = 4,5 cm; jumătate din tipar se mai păstrează înMuzeul Judeţean Arad, nr. inv. 865, însă a fost restaurat şi nu mai arată aşa cum a fostpublicat într-o fotografie de M. Roska (Roska 1912, p. 36, 69, fig. 67/1-2; Popescu1944, p. 66, fig. 27/1, 4; Hänsel 1968, p. 65, pl. 9/16; Vulpe 1975, p. 62, pl. 35/313,317; Soroceanu 1991, p. 90; Gogâltan 1999, p. 133, fig. 9/3-4; 10/3).

29. Fragment de tipar din lut ( pl. V/1 ); nivelul XIV; pentru topoare plate; L tipar = 16,2cm, l negativ tăiş = 4,28 cm (Roska 1912, p. 36, 69, fig. 67/4; Popescu 1944, p. 66, fig.27/5; Hänsel 1968, p. 65, pl. 9/14; Vulpe 1975, p. 62, pl. 35/316; Soroceanu 1991, p.90; Gogâltan 1999, p. 133, fig. 9/5).

30. Tipar din micaşist ( pl. VI/1 ); nivelul XIV; pe ambele părţi are în negativ câte un toporde tip Hajdúsámson; L tipar = 16,6 cm, L negativ 1 = 15 cm, l lamă 1 = 4,6 cm, Lnegativ 2 = 14,5 cm, l lamă 2 = 4,1 cm; Muzeul Naţional al României, nr. inv. 72605(Roska 1912, p. 36-37, 69, fig. 67/5-6; Popescu 1944, p. 66, fig. 27/3; Hänsel 1968, p.57, 59, pl. 9/15; Vulpe 1970, p. 52, pl. 14/226; Gogâltan 1999, p. 144-145, fig. 17/3-4).

31. Fragment de tipar ( pl. VII/8 ); nivelul XIV; pentru dălţi; L = 9,71 cm (Roska 1912, p.36, 39, fig. 67/3; Popescu 1944, p. 66, fig. 27/2; Gogâltan 1999, p. 155, fig. 24/3).

32. Tipar din lut ( pl. V/2 ); pentru topoare plate; L max tipar = 12,42 cm, l max tipar = 8,14cm, L max negativ = 11,14 cm; Muzeul Judeţean Arad, nr. inv. 1684-1685 (Dömötör

1902, p. 271-272, 273/1-3; Popescu 1944, p. 66, fig. 28/1-3; Vulpe 1975, p. 62, pl.35/311-312; Soroceanu 1991, p. 91; Gogâltan 1999, p. 133, fig. 11/1).33. Tipar din lut ( pl. VII/1 ); pentru topoare plate şi străpung ătoare (dălţi?), pe partea opusă

negativul unei dălţi cu manşon şi a unui străpung ător; L tipar = 12,57 cm, l tipar = 6,5cm, L negativ 1= 12,5 cm, L negativ 2 = 11,57 cm; Muzeul Judeţean Arad, nr. inv. 880(Dömötör 1902, p. 272, 273/4-5; Popescu 1944, p. 66, fig. 28/5-6; Vulpe 1975, p. 62,pl. 25/318; Soroceanu 1991, p. 91; Gogâltan 1999, p. 133, fig. 10/1-2).

34. Tipar din gresie ( pl. V/3 ); pentru topoare plate, pe spate negativul unui topor de tipHajdúsámson; L tipar = 14,5 cm, l tipar = 8 cm, L negativ 1 = 13,7 cm, l negativ tăiş 1= 3,5 cm, L negativ 2 = 13,71 cm, l negativ tăiş 2 = 3,8 cm; Muzeul Judeţean Arad, nr.inv. 879 (Dömötör 1902, p. 273/9-10; Popescu 1944, p. 66, fig. 28/8, 10; Soroceanu

1991, p. 91; Gogâltan 1999, p. 133, fig. 11/2-3).


25/61


165

35. Tipar fragmentar din gresie ( pl. VIII/1 ); pentru catarame, pe verso negativul unei dălţicu manşon; L tipar = 9,28 cm, l tipar = 7 cm, L negativ 1 = 8,28 cm, L negativ 2 = 9,14cm; Muzeul Judeţean Arad, nr. inv. 1682 (Dömötör 1902, p. 272, 273/6-7; Popescu1944, p. 66, fig. 28/4, 7; Bóna 1959, p. 51, fig. 4/b; Hänsel 1968, p. 109, pl. 9/10, 13;Soroceanu 1991, p. 91; Gogâltan 1999, p. 177, fig. 38/2-3).

36.

Fragment de tipar din gresie ( pl. VIII/4 ); pentru catarame; L tipar = 9,42 cm, l maxtipar = 6,42 cm, L negativ = 7,5 cm (Dömötör 1902, p. 272, 273/8; Popescu 1944, p.66, fig. 28/9; Hänsel 1968, p. 109, pl. 9/12; Soroceanu 1991, p. 91; Gogâltan 1999, p.177, fig. 38/1).

37. Tipar din piatră ( pl. V/4 ); pentru topoare plate; L tipar = 15,42 cm, l tipar = 9,14 cm; Lnegativ = 5,71 cm, l negativ tăiş = 3,28 cm (Vulpe 1975, p. 62, pl. 35/315; Gogâltan1999, p. 133, fig. 10/4).

38. Tipar ( pl. VI/5 ); pentru topoare de tip Hajdúsámson; L tipar = 12,14 cm, l max tipar =5,6 cm, L negativ = 10,71 cm; l negativ tăiş = 3,25 cm (Popescu 1944, fig. 26/2; Vulpe1970, p. 52, pl. 14/225 „tipul Balşa”; Gogâltan 1999, p. 144, fig. 16/4).

39. Tipar ( pl. VI/4 ); pentru topoare de tip Hajdúsámson; L tipar = 20,45 cm, l max = 8,28

cm, L negativ = 18 cm, l negativ tăiş = 5 cm; Muzeul Judeţean Arad, nr. inv. 855(Gogâltan 1999, p. 144-145, fig. 16/3).

40. Tipar din gresie ( pl. VI/8 ); pentru topoare de tip Hajdúsámson; L tipar = 18,5 cm, Lnegativ = 16,14 cm, l negativ tăiş = 5,1 cm (Vulpe 1970, p. 49-50, pl. 13/208; Gogâltan1999, p. 144-145, fig. 18/3).

41. Tipar fragmentar ( pl. VI/3 ); pentru topoare de tip Hajdúsámson (Vulpe 1970, p. 49-50,pl. 13/207; Gogâltan 1999, p. 145, fig. 17/2).

42. Tipar fragmentar ( pl. VII/6 ); pentru topoare de tip Hajdúsámson (Vulpe 1970, p. 52,pl. 14/227 „tipul Balşa”; Gogâltan 1999, p. 145, fig. 18/1).

43. Tipar fragmentar ( pl. VII/2 ); pentru topoare de tip Hajdúsámson (Vulpe 1970, p. 52,pl. 14/228 „tipul Balşa”; Gogâltan 1999, p. 145, fig. 18/2).

44.

Tipar fragmentar ( pl. VI/2 ); pentru topoare; L tipar = 15, 28 cm, L negativ = 13,85 cm,l negativ tăiş = 6,71 cm (Vulpe 1970, p. 65, pl. 18/288-290; Soroceanu 1991, p. 90;Gogâltan 1999, p. 148, fig. 16/2).

45. Tipar fragmentar ( pl. VII/3 ); pentru topoare (Vulpe 1970, p. 65, pl. 18/290; Soroceanu1991, p. 90; Gogâltan 1999, p. 148, fig. 18/4).

46. Tipar fragmentar ( pl. VII/4 ); pentru topoare (Vulpe 1970, p. 65, pl. 18/288; Soroceanu1991, p. 90; Gogâltan 1999, p. 148, fig. 18/5).

47. Tipar fragmentar ( pl. VII/5 ); pentru topoare (Vulpe 1970, p. 65, pl. 18/289; Soroceanu1991, p. 90; Gogâltan 1999, p. 148, fig. 18/6).Observaţii: Noile cercetări de la Pecica au furnizat alte piese din metal, un vârf de lance,

un pandantiv şi o piesă de harnaşament, care sunt însă doar amintite într-un raportpreliminar, f ără ilustraţii sau detalii despre contextul de descoperire (O’Shea et alii 2005,p. 85). Rapoartele de cercetare anuale precum şi alte articole recente (Hurezan et alii 2007, p. 263; Hurezan et alii 2008, p. 233-224; Hurezan et alii 2009, p. 167-168; O’Sheaet alii 2011, p. 73) menţionează descoperirea unor cantităţi impresionante de zgură,creuzete şi alte resturi ale procesului prelucrării bronzului, f ără a fi însă oferiteinformaţii care să poată fi cuantificate în catalogul descoperirilor.

IX. Periam- Movila Ş an ţ ului , judeţul Timiş.1. Pl ă cu ţă ( pl. IX/12 ); nivelul I; decorată (Roska 1923, p. 56, fig. 2/2; Popescu 1944, p. 58,

fig. 17/9; Soroceanu 1991, p. 113, pl. 59/3; Gogâltan 1999, p. 174-175, fig. 37/21).


26/61

Alexandra Gă van

166

2. Br ăţ ar ă plurispiralică ( pl. IX/16 ); nivelul II; D = 6,2 cm (Roska 1923, fig. 17; Popescu1944, p. 59, fig. 17/11; Soroceanu 1991, p. 113, pl. 49/14; Petrescu-Dîmboviţa 1998, p.21, nr. 46, pl. 3/46; Gogâltan 1999, p. 163, fig. 28/10).

3. Tubule ţ simplu ( pl. IX/13 ); nivelul II; L = 13,5 cm, D = 0,7 cm (Roska 1911, p. 19, pl.IV/fig. 17; Roska 1913, p. 95, fig. 20; Popescu 1944, fig. 17/6; Soroceanu 1991, p. 113,

pl. 60/A1; Gogâltan 1999, p. 176, fig. 37/22).4. Pandantiv ( pl. IX/14 ); nivelul II; în formă de ochelari (Roska 1913, p. 95, fig. 21;Popescu 1944, p. 58, fig. 17/3; Soroceanu 1991, p. 113, pl. 60/2; Gogâltan 1999, p. 170,fig. 32/9).

5. Pandantiv ( pl. IX/15 ); nivelul II; în formă de ochelari (Roska 1913, p. 95; Popescu 1944,p. 58, fig. 17/4; Soroceanu 1991, p. 113; Gogâltan 1999, p. 170, fig. 32/10).

6. Buton ; nivelul II (Roska 1913, p. 95, 106; Soroceanu 1991, p. 113; Gogâltan 1999, p.173).

7. Str ă pung ă tor ( pl. IX/4 ); nivelul III; corodat; L = 4,2 cm (Roska 1911, p. 16, pl. IV/21;Roska 1913, p. 96, fig. 26; Popescu 1944, p. 58, fig. 17/10; Soroceanu 1991, p. 114, pl.65/A2; Gogâltan 1999, p. 157-158, fig. 25/2).

8.

Br ăţ ar ă plurispiralică ( pl. IX/8 ); nivelul IV; întinsă (Roska 1923, p. 137, fig. 30; Popescu1944, fig. 17/5; Soroceanu 1991, p. 115, pl. 65/E25; Petrescu-Dîmboviţa 1998, p. 105,nr. 1161, pl. 91/1161; Gogâltan 1999, p. 163, pl. 28/4).

9. Pumnal ( pl. IX/5 ); nivelul VII; lama de formă triunghiulară; L = 4,85 cm (Soroceanu1991, p. 115, pl. 75/18; Gogâltan 1999, p. 148, fig. 20/1).

10. Br ăţ ar ă simplă (fragment) ( pl. IX/7 ); nivelul VIII; grosime = 0,35 cm (Roska 1911, p.24, pl. V/fig. 33,3; Roska 1913, p. 105, fig. 46/3; Popescu 1944, p. 58, fig. 17/12;Soroceanu 1991, p. 113, pl. 77/A3; Gogâltan 1999, p. 162, fig. 27/5).

11. Ac ( pl. IX/6 ); nivelul VIII; cu capul rulat; L = 13,5 cm (Roska 1911, p. 24, pl. V/fig.33,5; Roska 1913, p. 105, fig. 46/5; Popescu 1944, p. 58, fig. 17/2; Soroceanu 1991, p.115, pl. 77/A1; Gogâltan 1999, p. 168, fig. 31/3).

12.

Tubule ţ din spirale (fragment) ( pl. IX/11 ); nivelul VIII (Roska 1914, p. 97, fig. 45/2;Soroceanu 1991, p. 115, pl. 77/8; Gogâltan 1999, p. 176, fig. 37/19).

13. Colan ( pl. IX/10 ); nivelul IX; capetele subţiate şi întoarse spre exterior (Roska 1911, p.24, pl. V/fig. 33,4; Roska 1913, p. 106, fig. 46/4; Popescu 1944, p. 58, fig. 17/1;Soroceanu 1991, p. 115; Gogâltan 1999, p. 160-161, fig. 26/1).

14. Buton ; nivelul IX (Roska 1913, p. 86, 105; Soroceanu 1991, p. 113; Gogâltan 1999, p.173).

Piese din bronz al căror tip nu poate fi precizat:15. „Str ă pung ă tor ” (?) ( pl. IX/2 ); nivelul VI; L = 5,6 cm (Roska 1911, p. 24, pl. V/fig. 33/1;

Gogâltan 1999, p. 179, fig. 39/11).16. „Fragment de verig ă ” (?) ( pl. IX/3 ); nivelul VI; L = 5 cm (Roska 1911, p. 24, pl. V/fig33/2; Gogâltan 1999, p. 179, fig. 39/12).

17. „Str ă pung ă tor ” (?) ( pl. IX/1 ); nivelul VIII (Roska 1914, p. 97, fig. 45/3; Gogâltan 1999,p. 179, fig. 39/10).

Depozit1-70. Butoni ( pl. IX /9 ); din aşezare; de formă sferică (Roska 1942, p. 221, nr. 27, fig. 265;

Soroceanu 1991, p. 113, pl. 82/d2; Gogâltan 1999, p. 173-174, fig. 36).

X. Pir-Cetate , judeţul Satu Mare.

1.

Ac fragmentar; nivelul II (Székely 2000, p. 105-106).


27/61


167

2. Tipar fragmentar din gresie ( pl. VIII/3 ); pentru topoare cu orificiul de înmănuşaretransversal, pe partea opusă pentru topoare de tip Monteoru (Székely 1966, p. 129, fig.4/7, 7a; Vulpe 1970, p. 46, nr. 192, pl. 12/192, 58, nr. 260, pl. 17/ 260; Székely 2000, p.106, pl. VII/5, 5a; Kacsó 2003, p. 273, nota 37, pl. IX; Molnár 2011, p. 286-287, fig.5/5).

3.

Tipar din piatră ( pl. VIII/5 ); descoperire izolată; pentru topoare plate; L = 12,6 cm, l =6,5 cm; Muzeul Naţional Secuiesc, Sfântu Gheorghe, nr. inv. 14977 (Székely 1955, p.857, fig. 1/3, 10/3; Bóna 1975, p. 133; Székely 2000, p. 112, pl. XXV/3).Observaţii: la Bóna 1975, p. 133 tiparul pentru topoare plate apare ca tipar pentru dălţi.Székely 1955, p. 857 menţionează şi un tipar pentru turnat vârfuri de lănci, f ără a oferi însă nicio ilustraţie sau alte detalii suplimentare.

XI. Săcueni-Cetatea Boului , judeţul Bihor.1. Pumnal ( pl. X/1 ); descoperit la 0,25 m adâncime în nivelul Otomani II; cu secţiunea

rombică, umăr rotunjit prev ăzut cu cinci nituri, lama ornamentată cu benzi de liniidrepte şi triunghiulare (Bader 1978, p. 95, 128, nr. 79, pl. LXXXVIII/25; David 2002a,

p. 437, SD 4, pl. 86/3; 481; Molnár 2011, p. 296-297, fig. 1/9).Observaţii: pe teritoriul localităţii au fost descoperite şi opt şaibe de aur, dintre care treiau fost ilustrate de M. Roska (Roska 1929b, p. 41-44, fig. 20-21), însă locul exact dedescoperire nu este cunoscut (Mozsolics 1968, p. 51).

XII. Sălacea-Dealul Vida , judeţul Bihor.1. Dalt ă ( pl. X/3 ); din incinta unei locuinţe din nivelul 1; cu manşon (Ordentlich 1972, p.

68, pl. XVIII/11; Ordentlich 1973, p. 145, pl. XLVII/5; Molnár 2011, p. 303-304, fig.5/3).

2. Pumnal ( pl. X/2 ); descoperire întâmplătoare; lama de formă triunghiulară prezintă onervură mediană pronunţată şi are în partea superioară patru nituri (Ordentlich 1973, p.146, pl. XLVII/1; Hänsel 1982, p. 9, fig. 5/12).

3. Inel de buclă din aur ( pl. X/4 ); din nivelul 3; de tip Sărata-Monteoru (Ordentlich 1972,p. 68, pl. XVIII/12; Ordentlich 1973, p. 144-145, pl. XLVIII/9).Observaţii: M. Roska menţionează şi o daltă din colecţia Andrássy Ernő (Roska 1942, p.252, nr. 9). La suprafaţă au ieşit trei piese din bronz: un ac, un celt şi un fragment defibulă cu ochelari, toate fiind în opinia lui Ordentlich posterioare aşezării propriu-zise,aparţinând orizontului de locuire temporară a sitului de la sfârşitul epocii bronzului(Ordentlich 1973, p. 145).

XIII. Sântion-Dealul M ă n ă stirii , judeţul Bihor.

1.

Tipar din gresie ( pl. X/6 ); nivelul II; pentru topoare plate; Muzeul Ţării Crişurilor,Oradea, nr. inv. 4988 (Alexandrescu 1955, p. 489, fig. 2 dreapta; Vulpe 1975, p. 62, nr.319, pl. 35/319; Dumitraşcu 1989, p. 129/130, pl. XXV/1; pl. XXVI/1).

2. Tipar din gresie ( pl. X/5 ); nivelul II; pentru topoare plate, pe spate forma unei dălţi cumanşon; Muzeul Ţării Crişurilor Oradea, nr. inv. 4987 (Alexandrescu 1955, p. 489, fig.2; Vulpe 1975, p. 62, nr. 320, pl. 35/320; Dumitraşcu 1989, p. 129-130, pl. XXVII/1 ;pl. XXVIII/1).

XIV. Satu Mare-Weingarten , judeţul Timiş.1. Dalt ă ( pl. X/7 ); din aşezare; cu două tăişuri şi mijlocul umflat; L = 12 cm; Muzeul

Banatului, Timişoara, nr. inv. I 3187 = II 387 = III 2163 = IV 1608 (Gogâltan 1999, p.

155-156, fig. 23/6).


28/61

Alexandra Gă van

168

Depozit1. Topor plat ( pl. XI/5 ); varianta Ostrovul Corbului; L = 8,5 cm; Muzeul Vršac, nr. inv.

11557 (Vulpe 1975, p. 60, nr. 289, pl. 33/289; Kacsó 1998, p. 11, pl. III/1; Gogâltan1999, p. 132-133, fig. 8/3).

2. Topor cu prag deschis ( pl. XI/6 ); L = 7,4 cm; Muzeul Vršac, nr. inv. 11558 (Vulpe

1975, p. 68, nr. 354, pl. 38/354; Kacsó 1998, p. 11, pl. I/2; Gogâltan 1999, p. 137-138,fig. 13/1).3. Topor cu prag deschis şi aripi incipiente ( pl. XI/4 ); L = 10,5 cm; Muzeul Vršac, nr. inv.

11556 (Vulpe 1975, p. 68, nr. 358, pl. 38/358; Kacsó 1998, p. 11, pl. I/3; Gogâltan1999, p. 137-138, fig. 13/2).

4. Topor cu disc ( pl. XI/1 ); manşon scurt şi profilat, disc de formă semisferică; L = 17,8cm, Muzeul Vršac, nr. inv. 11574 (Milleker 1940, pl. 8 sus; Hänsel 1968, p. 63, pl.27/13; Vulpe 1970, p. 74, nr. 328, pl. 23/328; Kacsó 1998, p. 11, pl. I/1; Gogâltan1999, p. 145, fig. 19/2).

5. Cu ţ it ( pl. XI/2 ); cu cinci proeminenţe la capătul mânerului; L = 19,8 cm; Muzeul Vršac,nr. inv. 11561 (Milleker 1940, pl. 8 jos; Hänsel 1968, p. 48, pl. 27/11; Kacsó 1998, p. 11,

pl. II/1; Gogâltan 1999, p. 151, fig. 21/2).6. Cu ţ it ( pl. LXI/3 ); L = 19,2 cm; Muzeul Vršac, nr. inv. 11560 (Milleker 1940, pl. 8;

Hänsel 1968, p. 52, pl. 27/12; Petrescu-Dîmboviţa 1978, p. 11, nr. 9, pl. 18B/2; Kacsó1998, p. 11, pl. II/2; Gogâltan 1999, p. 151 şi urm., fig. 21/3).

7. Harpon/c ă lcâi de lance ( pl. XI/9 ); L = 7,7 cm; Muzeul Vršac, nr. inv. 11562 (Kacsó 1998,p. 12, pl. III/4; Gogâltan 1999, p. 159, fig. 25/5; Bader 2009, p. 129-132, pl. 2/7).

8. Br ăţă r ă simplă ( pl. XII/26 ); cu capetele deschise şi secţiunea rotundă; d interior = 5,8cm; Muzeul Vršac, nr. inv. 11578 (Kacsó 1998, p. 12, nr. 10, pl. III/2; Petrescu-Dîmboviţa 1998, p. 87, nr. 914, pl. 73/914; Gogâltan 1999, p. 162, fig. 27/6).

9. Br ăţă r ă simplă ( pl. XII/27 ); cu capetele petrecute şi secţiunea rotundă; d interior = 5,4cm; Muzeul Vršac, nr. inv. 11579 (Kacsó 1998, p. 12, nr. 11, pl. III/3; Petrescu-Dîmboviţa 1998, p. 95, nr. 1013, pl. 81/1013; Gogâltan 1999, p. 162, fig. 27/7).

10-11. Apă r ă toare de bra ţ ( pl. XI/7-8 ); de tip Ighiel-Zajta; h 1 = 12,4 cm, h 2 = 13,2 cm;Muzeul Vršac, nr. inv. 11559, 115580 (Milleker 1940, pl. 8; Hänsel 1968, p. 103, pl.27/10; Kacsó 1998, p. 11, pl. IV/1-2; Petrescu-Dîmboviţa 1998, p. 31, nr. 114, pl.15/114; Gogâltan 1999, p. 164-165, fig. 29/2-3).

12-13. Pandantive ajurate de tip Kosziderpadlás ( pl. XII/1-2 ); Muzeul Vršac, nr. inv. 11566-11567 (Kacsó 1998, p. 12, pl. V/2-3; Gogâltan 1999, p. 170-171, fig. 32/11-12).

14. Pandantiv în formă de inimă întoarsă ( pl. XII/4 ); h = 7,8 cm, l = 7,6 cm; Muzeul Vršac,nr. inv. 11567 (Kacsó 1998, p. 12, pl. V/5; Gogâltan 1999, p. 171, fig. 33/2).

15-18. Pandantive semilunare cu apofiza în formă de dorn ( pl. XII/3, 5, 7-8 ); Muzeul Vršac,

nr. inv. 11571-11572, 11575-11576 (Kacsó 1998, p. 12, pl. V/1, 4, 6, 9; Gogâltan 1999,p. 171-172, fig. 33/1, 3-5).19-21. Pandantive lunare cu ornament central ( pl. XII/6, 9-10 ); cu apofiza în formă de spin;

Muzeul Vršac, nr. inv. 11568-11570 (Kacsó 1998, p. 12, pl. VI/10; VII/2-3; Gogâltan1999, p. 172, fig. 33/6-8).

22-24. Pandantive în formă de cerc cu nervuri concentrice ( pl. XII/11-13 ); cu un mic dorncentral; Muzeul Vršac, nr. inv. 11563-11565 (Kacsó 1998, p. 12, pl. VII/1, 4-5;Gogâltan 1999, p. 172, fig. 33/9-11).

25. Pandantiv în formă de roată ( pl. XII/14 ); h = 5,8 cm, d = 4,4 cm; Muzeul Vršac, nr. inv.11577 (Kacsó 1998, p. 12, pl. VII/6; Gogâltan 1999, p. 172-173, fig. 33/12).

26. Tubule ţ din spirale ( pl. X

metalurgia bronzuluia.gavan.pdf

Documents