Metoda focus grup – avantaje, dezavantaje si mod de aplicare.

Strategiile instruirii sunt „ un mod de abordare a învăţării şi predării, de combinare şi organizare optimă a metodelor şi mijloacelor avute la dispoziţie, precum şi a formelor de grupare a elevilor în vederea atingerii obiectivelor urmărite”( după I. Parent şi Ch. Nero, 1981).

În cadrul predării – învăţării se pot utiliza metode care sunt expresia celor mai noi inovaţii pedagogice şi care pun accent pe dezvoltarea personalităţii elevului. Acestea intră din ce în ce mai mult în practica educaţională, în diferite grade de aprofundare sau în combinaţie cu unele dintre metodele tradiţionale. Noţiunea de metodă vine de la cuvântul grecesc methodos, care însemna cale, mijloc. Metoda este modul de cercetare, sistemul de reguli şi principii de cunoaştere. Ea este o modalitate generală, strategică de abordarea realităţii.

Interviul de tip focus grup este utilizat in ştiinţele sociale începând cu anii ’30.

Aplicarea metodei se leagă de numele lui Paul Lazarsfeld si Robert Merton, care, in timpul celui de-al doilea război mondial, au folosit aceasta metoda (denumita interviu focusat) pentru a evalua efectele propagandei naziste. In prezent, in România, metoda focus grup-ului este din ce in ce mai frecvent utilizata, mai ales in cercetarea de marketing, dar începe sa câştige teren si in cadrul ştiinţelor sociale.

Tehnica „focus grup” este tot o metodă care utilizează potenţialul de învăţare şi producţia de idei în cadrul grupurilor. În cadrul acestei tehnici este presupusă o discuţie focalizată, care trebuie să furnizeze un complex informaţional calitativ. O caracteristică importantă a acestei metode este că participanţii îşi pot modifica sau chiar schimba total părerile până la finalul discuţiilor.

Interviul de tip focus grup se diferenţiază de interviul individual prin aceea că “focus grupul smulge o multiplicitate de perspective şi procese emoţionale într-un context de grup”(Cojocaru D.) care produc date datorită interacţiunilor dintre indivizii participanţi, dar care nu încurajează discuţiile interactive dintre participanţi.

Procesul de desfăşurare al focus grupului presupune o planificare a studiului. Se poate lucra în grup în manieră cumulativă - presupune obţinerea unui evantai mai larg de informaţii – sau în manieră contradictorie – presupune necesitatea atragerii persoanelor care manifestă rezerve şi tendinţe inhibitorii prin agresiune şi confruntare.

Această metodă este complexă, nu neapărat prin modul de desfăşurare, ci prin felul în care atinge obiectivele pe care şi le propune. Avantajele ei sunt că apropie participanţii de lucrul într-un grup natural, le dezvoltă plăcerea pentru discuţie, care se desfăşoară într-un climat pozitiv şi introduce maniera pozitivă de focalizare pe o activitate sau sarcină, dezvoltând strategii naturale de ocolire ori de diminuare a divagaţiilor şi fenomenelor de perturbare a comunicării.

obiective:

generarea de reacţii, impresii, opinii privind unele servicii, programe, instituţii sau alte obiecte de interes

stabilirea modalităţilor în care cei din grupul ţintă gândesc şi vorbesc despre obiectul de interes.

Diagnoza problemelor pe care le poate ridica un nou program, serviciu

Interpretarea unor rezultate anterioare obţinute pe alte căi. Focus grupul este o tehnică pe care o putem folosi în cercetarea/evaluarea unei situaţii, probleme prin prisma interpretărilor pe care le dau oamenii acestora, a sentimentelor faţă de un anumit eveniment, fenomen, a opiniilor faţă de un program, produs, servicii, idei etc. Practic, el poate fi aplicat în toate domeniile vieţii sociale atunci când se urmăreşte obţinerea unor informaţii în mod nemijlocit de la persoane. Tehnica focus grupului este una calitativă, dar care nu exclude tehnicile de tip cantitativ. Ea poate fi folosită înaintea cercetărilor şi evaluărilor cantitative pentru a se obţine informaţii exploratorii despre un domeniu, o temă, sau ipoteze şi pentru pregătirea culegerii de date de tip cantitativ (de exemplu, prin intermediul chestionarelor); această tehnică poate ajuta la rafinarea instrumentelor de cercetare care vor fi folosite în culegerea datelor. Focus grupul poate fi folosit ca tehnică pentru aprofundarea informaţiilor despre o anumită temă, după culegerea şi analiza datelor cantitative, folosind la obţinerea unor date necesare realizării interpretării calitative a materialului informaţional cules. Totodată, tehnica focus grupului poate fi utilizată independent de orice cercetare cantitativă atunci când ne interesează doar opiniile, sugestiile, reacţiile persoanelor selectate pentru interviul de grup.

Faţă de alte proceduri de culegere a datelor folosite în analiza nevoilor, focus grupul are câteva avantaje clare:

Se culeg date mult mai rapid şi mai ieftin decât dacă s-ar realiza interviuri individuale sau anchetă.

Focus grupul permite cercetătorului să interacţioneze direct cu subiecţii săi, spre deosebire de ancheta cantitativă de exemplu. Investigatorul poate să clarifice şi să caute argumente pentru unele idei sau opinii prin discuţie cu cei prezenţi în grup. Informaţii suplimentare pot fi obţinute din elementele de comunicare non-verbală, inaccesibile prin alte metode.

Prin focus grup se obţin cantităţi mari de date calitative formulate în limbajul, termenii şi stilul subiecţilor, având acces din interior la viaţa acestora şi la viziunea despre lume.

Persoanele implicate în focus grup pot interacţiona creând un presupus efect sinergetic: se dezvăluie idei care ar fi rămas ascunse prin interviuri individuale.

Focus grupul este unul dintre puţinele metode de cercetare prin care se pot aţine date de la reprezentanţii unor categorii cu şcolarizare redusă.

Focus grupul are, pe de altă parte şi unele limite care nu pot fi ignorate:

Numărul mic de participanţi face rezultatele greu generalizabile. Rezultatele pot fi distorsionate de diverse efecte de dinamică de grup precum gândirea de

grup, efectul de polarizare a grupului şi dominarea grupului de câte un membru mai vocal sau mai prestigios, care îi reduce la tăcere pe ceilalţi.

Enunţurile subiecţilor sunt produse într-un context dinamic, de interacţiune, ceea ce face analiza datelor şi compararea răspunsurilor dificile. Propoziţiile enunţate depind de desfăşurarea discuţiei de grup.

Moderatorii neexperimentaţi pot distorsiona răspunsurile oferind, deliberat sau nu, indicii privind răspunsurile dorite.

Focus grupul, ca orice metodă, are limitele sale. Important este ca metoda să fie folosită pentru obiective adecvate, cu grijă pentru validitatea şi fidelitatea datelor şi conştientizând limitele ei.

Majoritatea cercetătorilor neglijează trăsăturile comunicaţionale, gramaticale şi semantice ale limbajului, care sunt chiar vectorii acestor atitudini, credinţe şi opinii.

Necesitatea îndrumării investigaţiilor ştiinţifice sociale în conformitate cu patru principii:

Studierea conversaţiilor care au loc în cadrul societăţii „cuvântul nu este niciodată neutru”: exprimă gânduri încărcate de afectivitate: Învăţăm de ce anume sunt pasionaţi oamenii, ce ii nelinişteşte.

Studierea comunicării ne conduce spre înţelegerea modului în care fenomenele sociale sunt clasate şi denumite de oameni. Aflăm anume: oamenii interpretează şi reconstruiesc fenomenele sociale, cum le schimbă sensul şi cum le creează noi semnificaţii.

Ideile noastre sunt marcate de crizele sociale, de bulversările de orice natură. Atunci comunicarea se îmbunătăţeşte serios?.

Focus-grupurile sunt constituite pentru cercetare.

Nu pentru întâlnire, ci pentru a rezolva o problemă, are o întâlnire cu finalitate. Focus grupurile cuprind în general între 4 şi 12 persoane. Ex grupul clasei.

Desfăşurarea activităţii se face în conformitate cu o planificare ce include:

stabilirea scopului; o tipologie a întrebărilor de utilizat, care trebuie să aibă calitatea de a părea spontane(chiar

dacă sunt îndelung gândite); şi corelate strâns cu gradul de cunoaştere al participanţilor.Tipurile de întrebări pot fi: de cercetare, de aprofundare sau direcţionare de probleme, pregătitoare şi de redirecţionare, de depersonalizare, factuale, afective, anonime etc.

Desfăşurarea în condiţii optime a acestei metode presupune îndeplinirea unor condiţii:

clasa de elevi să se împartă in mai multe micro-grupuri(echipe) funcţionale, fiecare cu acelaşi număr de participanţi;

grupurile iniţial formate vor fi eterogene sub aspectul potenţialului de implicare a membrilor săi;

în cadrul fiecărui grup, in mod discret, profesorul desemnează un elev cu sarcina de a contraargumenta în momentul în care se ajunge prea rapid şi prea facil la epuizarea sarcinii şi la consens;

se realizează, iniţial, o diagramă precisă, prin nominalizarea grupurilor şi a participanţilor în cadrul acestora, pentru a o compara cu situaţia finală.

În desfăşurarea ei metoda focus-grup poate să parcurgă următoarele etape:

1.profesorul anunţă subiectul activităţii şi sarcina de lucru cu secvenţele (sarcinile) ei succesive.

2.fiecare micro-grup îşi desfăşoară activitatea independent; discută liber asupra fiecărei sarcini.Prin interacţiunile intragrup se ajunge la epuizarea subiectului si formularea unei concluzii. În cazul în care grupul este prea inert şi se ajunge prea repede la consens, intervine elevul-oponent care caută să dinamizeze discuţia bazându-se pe contraargumente.

3.al doilea grup preia concluziile primului grup şi dezvoltă acelaşi subiect, folosindu-se de noi informaţii. Concluziile celui de-al doilea grup sunt preluate mai departe de cel de-al treilea grup care dezvoltă,în felul lui, acelaşi subiect. Procesul continuă în acelaşi mod cu restul grupurilor incluse în activitate.

4.treptat, discuţiile se apropie de un consens la nivelul majorităţii grupurilor. În această fază se pot realiza schimburi de membri care au disponibilităţi pentru aceleaşi idei, opinii, soluţii.

5.dacă există grupuri ‘deviante’ sau mai puţin implicate, profesorul redeschide subiectul în plen. De această dată, desfăşurarea dezbaterii este asemănătoare metodei Phillips-66, cu lideri de opinie aflaţi în opoziţie, la care se asociază membrii diferitelor grupe care au puncte de

vedere comune.Apoi, se urmăreşte dinamizarea şi echilibrarea ‘grupurilor problemă’ până la finalizarea subiectului avut în vedere.

6.în final, profesorul prezintă comparativ diagrama interacţiunilor atât diferite, eventual, din startul activităţilor intragrup cu diagrama interacţiunilor şi influenţelor reciproce realizate în urma exerciţiului focus-grup, în care grupurile participante, de acum integrate, depind direct unele de altele.

Moderatorul este cel care suscită exprimarea opiniilor şi dirijează ordinea de zi a discuţiilor; poate fi chiar cercetătorul însuşi sau o persoană pregătită pentru a atinge obiectivele cercetării.

Funcţii ale cercetătorului:

să se asigure că se respectă programul de cercetare; să încurajeze toţi membrii grupului să participe la discuţii; să se exprime opinii diverse, să se creeze tensiuni între aceştia, iar tensiunile să fie negociate; să fie un comunicator abil: să susţină dinamica discuţiei; să evite să-şi prezinte propriile judecăţi şi evaluări asupra subiectului discutat sau asupra

discuţiei înseşi; să nu se prezinte ca un expert; să nu pună întrebări tendenţioase; să încurajeze clarificarea punctelor de vedere şi să explice enunţurile şi afirmaţiile

formulate ambiguu;Metoda focus-grup este o metodă complexă şi eficientă pentru că:

reuneşte/apropie participanţii într-un grup natural (influenţele vor fi puternice); dezvoltă interesul /plăcerea pentru discuţii; impune climat pozitiv şi induce o manieră pozitivă de focalizare pe o sarcină. Deşi aparent focus grupul este o metoda de cercetare facila, succesul metodei tine de respectarea rigorilor metodologice, de experienţa si abilitatile de moderare si de capacitatile analitice ale moderatorului.

Bibliografie:

Cerghit, Ioan – Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006.

Cojocaru D., 2003, Focus grupul – tehnică de cercetare a socialului, în Revista de Cercetare şi Intervenţie Socială vol. 3/2003, Iaşi, Universitatea “Al.I.Cuza”-Departamentul de Sociologie şi Asistenţă Socială şi Holt România, Iaşi, Editura Lumen.

Krueger, A., R., Casey, M., A., Metoda focus grup, Editura Polirom, Iasi 2005;

Miftode, V., Tratat de metodologie sociologică, Iaşi, Editura Lumen, 2003

MASTERAND : BUJOREANU ALISA