licenta grama cristina
DESCRIPTION
asfsegdfhhnTRANSCRIPT
UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA ECONOMIE AGROALIMENTARĂ
Analiza situaţiei economico-financiare
a S.C. BOROMIR PROD S.A.
Coordonator ştiinţific,
Conf. univ. dr. Moga Liliana
Absolvent,
Grama Cristina
Galaţi2011
Cuprins
Introducere............................................................................................................................4
CAPITOLUL 1
Aspecte privind industria alimentară.................................................................................6
1.1. Industria alimentară în Uniunea Europeană....................................................................6
1.1.1. Evoluţia dimensiunii industriei alimentare.......................................................6
1.1.2. Structura pieţei produselor alimentare şi concurenţa.......................................8
1.1.3. Aspecte de dezvoltare a industriei alimentare................................................11
1.2. Activitatea de morărit şi panificaţie în România...........................................................12
1.2.1. Evoluţia industriei de morărit şi panificaţie în România................................12
1.2.2. Obiective strategice în restructurarea industriei de morărit şi panificaţie......15
1.2.3. Promovarea liberei concurenţe în domeniul fabricaţiei şi comercializării
produselor de panificaţie................................................................................19
1.3. Activitatea de morărit şi panificaţie la nivel regional...................................................20
CAPITOLUL 2
Prezentarea generală a firmei S.C. BOROMIR PROD S.A...........................................24
2.1. Prezentarea şi evoluţia S.C. BOROMIR PROD S.A. Buzău........................................24
2.2. Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi
supraveghere..................................................................................................................26
2.3. Analiza activităţii companiei.........................................................................................28
2.4. Participanţii şi sursele de finanţare din cadrul S.C. BOROMIR PROD S.A...............29
CAPITOLUL 3
Analiza economico – financiară a S.C. BOROMIR PROD S.A.....................................30
3.1. Analiza diagnostic a cifrei de afaceri S.C. BOROMIR PROD S.A..............................30
3.1.1. Analiza structurii şi dinamicii cifrei de afaceri..............................................30
3.1.2. Analiza corelaţiilor statice şi dinamice dintre cifra de afaceri şi producţia
fabricată.........................................................................................................31
3.1.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri...............................................................33
3.2. Analiza diagnostic a cheltuielilor aferente S.C. BOROMIR PROD S.A......................41
- 2 -
3.2.1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale S.C. BOROMIR
PROD S.A ...............................................................................................................42
3.2.2. Analiza cheltuielilor de exploatare.................................................................44
3.3. Analiza rentabilităţii S.C. BOROMIR PROD S.A........................................................48
3.3.1. Analiza diagnostic a profitului.......................................................................49
3.3.2. Analiza diagnostic pe baza ratelor de rentabilitate.........................................55
3.4. Analiza situaţiei financiar – patrimoniale.....................................................................58
3.4.1. Analiza structurii patrimoniale.......................................................................58
3.4.2. Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, necesarul de fond
de rulment şi trezoreria netă...........................................................................64
3.4.3. Analiza lichidităţii şi a solvabilităţii...............................................................67
3.4.4. Analiza echilibrului economico – financiar...................................................70
CAPITOLUL 4
Concluzii..............................................................................................................................72
Bibliografie..........................................................................................................................76
Anexe...................................................................................................................................77
- 3 -
Introducere
Lucrarea este destinată aproape în totalitate analizei situaţiei economico–
financiare a unei firme din domeniul industriei alimentare. Analiza situaţiei economico–
financiare a unei firme reprezintă şi tema de la care am pornit în prezentarea lucrării. Am
ales această temă deoarece ne-am propus să prezentă situaţia unei firme din industria
alimentară, mai precis din industria de morărit şi panificaţie, în condiţiile în care
România a trecut printr-o perioadă de criză economică. Acest tip de industrie nu deţine un
nivel ridicat în Uniunea Europeană, decât în unele state membre printre care şi România.
Activitatea privind industria alimentară din Uniunea Europeană înregistrează
performanţă redusă în ceea ce priveşte creşterea productivităţii forţei de muncă. Acest fapt
se datorează numărului mare de întreprinderi mici specializate pe produse locale şi
diferenţelor culturale dintre regiunile europene, ce face mai dificilă intrarea pe aceste
pieţe. În plus diferenţele culturale şi obiceiurile diferite pot oferi o oportunitate pentru
inovare şi dezvoltarea de noi produse. Una din cele mai mari ameninţări din cadrul
Uniunii Europene cu privire la industria alimentară o reprezintă creşterea redusă a
producţiei.
În România, industria alimentară deţine o cotă semnificativă din cifra de afaceri
având ca obiectiv fundamental diversificarea şi restructurarea producţiei şi a
comercializării. Acest obiectiv constă în crearea unei economii de piaţă funcţionale
compatibilă cu principiile, normele, mecanismele şi politicile Uniunii Europene.
Pentru a arăta evoluţia pe care a înregistrat-o o firmă din cadrul industriei
alimentare, în condiţiile în care România s-a confruntat cu o perioadă de criză, ne-am
propus spre analiză societatea comercială BOROMIR PROD S.A. Am ales această firmă
deoarece deţine o notorietatea destul de bună în România. S.C. BOROMIR PROD S.A.
face parte din regiunea de sud-est a României, iar numele acestei companii provine de la
fosta Întreprindere de Morărit şi Panificaţie din judeţul Buzău. Această întreprindere a
fost mai apoi reorganizată pe acţiuni sub denumirea de S.C. Spicul S.A. În cursul anului
2002 a avut loc schimbarea denumirii din S.C. Spicul S.A. în S.C. BOROMIR PROD S.A..
Firma are ca obiect de activitate producerea şi comercializarea produselor de morărit şi
panificaţie.
Pentru a se vedea evoluţia acestei firme ne-am propus analiza diagnostic în ceea
ce priveşte cifra de afaceri, analiza evoluţiei cheltuielilor de producţie, analiza
rentabilităţii şi a situaţiei financiar-patrimoniale. Lucrarea are un caracter investigativ,
- 4 -
metodologic şi practic, deoarece pune accent pe concepţie, principii şi metode de analiză
economico-financiară, cu ajutorul cărora sunt explicate mecanismele de influenţă a
factorilor şi a conexiunilor cauzate de diverse fenomene şi procese economice. Studiul de
caz pe care îl vom prezenta are ca obiect analiza unor indicatori economico-financiari
cheie, insistându-se în deosebi asupra laturii sistemice a diagnosticării.
În consecinţă, lucrarea are un rol important în cunoaşterea şi dezvoltarea acestei
industrii luând ca exemplu S.C. BOROMIR PROD S.A., care deţine şi astăzi un loc
important pe piaţă şi s-a menţinut pe aceste poziţii chiar şi în condiţiile în care România s-
a confruntat cu o perioadă de criză economică.
- 5 -
Capitolul 1
ASPECTE PRIVIND INDUSTRIA ALIMENTARĂ
În acest capitol sunt puse în evidenţă aspecte privind industria alimentară în
Uniunea Europeană, în România, dar şi la nivel regional.
1.1. Industria alimentară în Uniunea Europeană
1.1.1 Evoluţia dimensiunii industriei alimentare
Industria alimentară1 deţine o cotă de 12,2 % şi este cel mai mare sector, al doilea
în industria prelucrătoare, în ceea ce priveşte valoarea adăugată (după metale de bază şi
produse din metal). Industria alimentară este responsabilă pentru obţinerea unui procent de
4,5% din cifra de afaceri din totalul industrie prelucrătoare (917 miliarde de euro pentru
Uniunea Europeană) şi 13.7% din ocuparea forţei de muncă (peste 4,5 milioane de
lucrători). În ultimii zece ani a avut loc o creştere relativ limitată in industria alimentară,
dar stabilă, în cadrul producţiei (1,8%) şi a valorii adăugate (1,1%), şi rate negative de
creştere ocupării forţei de muncă, rezultând rate pozitive de creştere a productivităţii.
Germania, Franţa, Italia, Spania şi Regatul Unit deţin 70% din cifra de afaceri pentru
Uniunea Europeană, în timp ce cele douăsprezece noi state membre doar 8,7%. Rata de
investiţii este relativ scăzută, precum şi costurile forţei de muncă sunt ridicate. Sectorul
industriei alimentare in Uniunea Europeană este extrem de fragmentat şi caracterizat de un
număr foarte mare de întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) care sunt mai puţin
permeabile la inovare decât societăţile mari (multinaţionale). În timp ce creşterea medie a
cifrei de afaceri pentru industria de fabricaţie între 2000 şi 2005 a fost de 2,2%, majorarea
pentru industria alimentară a fost de 3%.
Cu toate acestea, productivitatea muncii pentru industria alimentară şi industria
băuturilor în Europa este mai mică decât majoritatea altor industrii şi există un procent mai
mare de salariaţi cu fracţiune de normă şi un procent mic de angajaţi cu competenţe de
înalt nivel. Pieţele mondiale, vânzările de produse din industria alimentară şi din industria
băuturilor în Europa în ultimii ani au crescut cu aproximativ 3% pe an, dar această creştere
este mult mai mică decât cea înregistrată în ţările dezvoltate, cum ar fi China.
1 Eurostat ( 2008) , Structural Business Statistics.
- 6 -
Industria alimentară are câteva puncte forte care pot servi pentru a consolida în
continuare poziţia sa în industria prelucrătoare. Aceasta este alcătuită din aproximativ
310.000 companii şi oferă locuri de muncă pentru mai mult de 4 milioane de oameni. Este
una dintre cele mai importante sectoare industriale şi joacă un rol cheie în sănătatea şi
prosperitatea oamenilor din Europa. Produse de înaltă valoare, care sunt exportate şi
creşterea concurenţei între companiile din sectorul de prelucrare a produselor alimentare
sunt caracteristici care ar trebui să fie menţinute şi dezvoltate în continuare.
Pe de altă parte, industria alimentară europeană este mai slabă în termenii
economiei de scară şi de performanţa a creşterii productivităţii forţei de muncă. Numărul
mare de întreprinderi mici, specializate pe produse locale şi de diferenţele culturale dintre
regiunile europene ar putea face intrarea pe aceste pieţe mai dificil. Se consideră că pe
viitor, vor exista mai multe oportunităţi pentru industria alimentară pentru a îmbunătăţi
performanţa şi creşterea rolului său în sectorul de producţie. Dimensiunea mare a pieţei
comune europene - 491 milioane de persoane, comparativ cu 300 milioane în Statele Unite
ale Americii , permite companiilor din industria alimentară să îşi mărească productivitatea
şi utilizarea mai eficientă a economiilor de scară. În plus, diferenţele culturale şi obiceiuri
diferite alimentare în Europa oferă o oportunitate pentru inovare şi dezvoltarea de noi
produse. Una dintre cele mai mari ameninţări la adresa industriei alimentare este creşterea
scăzută în producţie şi se pare că acest lucru va trebui să fie rezolvat prin exploatarea
pieţelor din afara zonei Uniunii Europene. Complexitatea legislaţiei Uniunii Europene şi
sarcinile administrative, impune accesul la finanţare, investiţii mici în cercetare şi
dezvoltare şi accesul la materii prime, se numără printre principalele probleme pe care
industria trebuie să se confrunte în vederea creşterii competitivităţii acesteia pe pieţele
mondiale .
Cercetarea şi dezvoltarea sunt unele din instrumentele cele mai importante pentru
inovare, creşterea productivităţii şi competitivităţii în toate sectoarele industriale. Cu toate
acestea, în ciuda importanţei sale, industria alimentară nu este recunoscut ca fiind deosebit
de inovatoare în comparaţie cu alte ramuri ale industriei.
Ponderea cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare în valoarea adăugată în anul
2005 a fost între 0,8% şi 1,1% pentru Germania, Franţa, Spania şi Marea Britanie.
Performanţele în inovare se bazează pe 12 indicatori de inovare (ponderea angajaţilor cu
studii superioare, ponderea firmelor care utilizează formare, ponderea firmelor care
primesc subvenţii publice de a inova etc.) şi în sectorul alimentar se efectuează sub medie
- 7 -
în 9 din aceşti 12 indicatori. Cea mai bună performanţă se observă în ponderea firmelor
care primesc subvenţii publice să inoveze.
Printre cele mai performante state membre din Uniunea Europeană se numără
Suedia, Franţa şi Belgia. Una dintre principalele provocări legate de inovare în industria
alimentară este conservatorismul consumatorilor de produse alimentare şi randamentul
scăzut al investiţiilor şi profiturile companiilor care investesc în mai multe activităţi de
inovare. Mai mult decât atât, sectorul este dominat de întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-
uri) care nu doresc sau nu au resurse suficiente pentru a investi în cercetare şi inovare. Un
alt obstacol în calea cercetării şi inovării este faptul că cele mai multe ţări europene, în
centre de cercetare şi industria alimentară nu sunt strâns aliniate. Pe de altă parte,
aşteptările consumatorilor de înaltă calitate şi produse sănătoase duce la activităţi de
inovare orientate spre cerere, suport pentru produse alimentare noi şi o îngrijorare
crescândă toleranţă a organismelor modificate genetic (OMG-uri).
Fabricare produselor alimentare din Uniunea Europeană se caracterizează prin
intensitate TIC (Tehnologia Informaţiei şi Comunicării) mai mici şi mai slabi investiţiilor
în cercetare-dezvoltare şi inovare decât principalii săi concurenţi. Inovarea pentru crearea
de noi produse şi procese noi de producţie este limitată, în special în domeniul
biotehnologiei. Uniunea europeană rămâne în urma Statelor Unite în cererile de brevet
biotehnologic, inclusiv sectorul alimentar. Iniţiativele au fost luate pentru dezvoltarea
platformei tehnologice europene (PTE), la Food for Life, care sunt îndreptate în cercetare
în domeniul ştiinţelor nutriţionale şi tehnologii alimentare, în scopul de a livra şi a
produselor inovatoare alimentare pentru pieţele naţionale, regionale şi globale. Raportul
viziune a PTE privind Food for Life a fost publicat în 2005 şi principalele provocări cu
care se confruntă industria alimentară sunt: asigurarea că alegerea sănătos este alegerea
uşor pentru consumatori, sprijinind o dietă sănătoasă şi în curs de dezvoltare de produse
alimentare de calitate, prin producţia alimentelor durabile.
1.1.2 Structura pieţei produselor alimentare şi concurenţa
Sectorul alimentar este unul din sectoarele de producţie din Europa cel mai
important, dar suferă din cauza fragmentării. Există un număr de mari companii
multinaţionale concurente în pieţele mondiale, cu o mare varietate de produse şi, în acelaşi
timp, 99% din toate întreprinderile sunt mici şi mijlocii (IMM-uri)2.
2 www.ec.europa.eu/enterprise/sectors/food accesat în 20.04.2011
- 8 -
În ciuda numărului mare de IMM-uri, sectorul alimentar în Europa (şi la nivel
global) este perceput a fi dominat de câţiva jucători mari. O alta parte importanta a
industriei alimentare este sectorul comerţului cu amănuntul, care este legătura directă între
consumatori şi furnizori. Creşterea abruptă în comerţul mondial de produse alimentare şi
agricole, precum şi accesul mai uşor pe piaţă a făcut posibil de către OMC a dus la o
extindere a activităţilor de comercianţi cu amănuntul şi utilizarea de strategii, cum ar fi
fuziuni şi achiziţii, în scopul de a consolida poziţia lor. În paralel cu această tendinţă de
concentrare, se pare totuşi că astfel de retaileri au avut un impact pozitiv asupra calităţii
produselor şi inovare (produse noi, standardele de siguranţă).
Legislaţia din industria alimentară în Uniunea Europeană s-a dezvoltat în mod
semnificativ în ultimii 15 ani. Nivelul ridicat de protecţie al consumatorilor garantat prin
respectarea legislaţiei în domeniul alimentar cu Uniunea Europeană poate contribui de
asemenea la reputaţia produselor alimentare din cadrul Uniunii Europene, atât pe piaţa
Uniunii Europene, cât şi pe piaţa mondială, şi, astfel, sprijină în mod direct poziţia pe piaţă
a sectorului alimentar european. Cu toate acestea, nu există loc pentru îmbunătăţiri în ceea
ce priveşte sarcinile administrative şi durata procedurilor de autorizare.
Uniunea Europeană joacă un rol cheie în comerţul mondial de produse alimentare şi
băuturi3. În ciuda faptului că ponderea exporturilor UE în lume a scăzut în ultimii zece ani
în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare, precum Brazilia şi China, UE este în continuare
cel mai mare exportator de produse alimentare (20,8% cota din exporturile mondiale) şi al
doilea cel mai mare importator (18,1% din importurile mondiale). În plus, în 2006,
creşterea valorii adăugate pentru industria alimentară europeană a fost mai mare (6,6%)
decât creşterea realizată de către Australia, SUA, Canada şi Japonia, dar mult mai mică
decât cea a Chinei (17,7%) şi Braziliei (22,5%) . Creşterea anuală a exporturilor şi
importurilor de produse alimentare prelucrate a fost în jur de 5% pentru perioada 2001-
2008 în UE27 (Grafic nr. 1.1.1).
3 Confederation of food and drink industries of EU (2008), Data & trends of the EuropeanFood and Drink Industry
- 9 -
Grafic nr. 1.1.1 Creşterea anuală a exporturilor şi importurilor de produse alimentare prelucrate
Sursa: WITS database
Industria alimentară din Uniunea Europeană are dificultăţi suplimentare datorită
preţurilor pentru materiile prime agricole, care sunt mai mari decât cele ale concurenţilor
săi la nivel mondial. În plus, producătorii Uniunii Europene se confruntă cu un număr mare
de bariere tarifare şi netarifare (de exemplu, diferite regulamente privind siguranţa
alimentelor), în încercarea de a accesa pieţele mondiale. Restituirile la export au servit ca
un mijloc de a compensa industria alimentară pentru creşterea preţurilor materiilor prime
agricole. Cu toate acestea, slăbirea treptată a acestei măsuri oferă oportunitatea accesării
instrumentelor noi, precum regimul de perfecţionare activă, care este îndreptată la
prelucrarea materiilor prime produse în ţări terţe şi exportul acestor produse prelucrate în
ţările UE netarifate.
Industria alimentară este formată din aproximativ 310 mii întreprinderi şi este al
doilea mare angajator industrial, cu 4,8 milioane de angajaţi (un număr care continuă să
scadă, în special în noile state membre), din care 62% sunt angajaţi în IMM-uri
(întreprinderi de mai puţin de 250 de persoane), reprezentând practic numărul total de
întreprinderi. 64% din toate întreprinderile din industria alimentară şi băuturi se află în
Germania, Franţa, Italia şi Spania.
Cota industriei alimentare în ocuparea forţei de muncă este de aproximativ 14% din
sectorul total al industriei prelucrătoare în ansamblu. Cea mai mare rată de creştere a
ocupării forţei de muncă a fost înregistrată în 2005 în Spania şi Grecia. Germania, Franţa,
Italia, Spania şi Marea Britanie sunt principalii contribuitori, reprezentând mai mult de
- 10 -
70% de cifra de afaceri în 2005, în timp ce cele douăsprezece noi state membre participă
doar cu 8,7%. Două caracteristici speciale care pot fi găsite în industria alimentară este
procentajul mai mare de femei şi de angajaţi care lucrează cu jumătate de normă în
comparaţie cu alte industrii de fabricaţie.
1.1.3. Aspecte de dezvoltare a industriei alimentare
Lista subsectoarelor de procesare a alimentelor şi procentajul lor din cifra de
afaceri în industria alimentară şi a băuturilor este prezentată în graficul nr. 1.1.2. astfel:
Grafic nr. 1.1.2 Lista subsectoarelor de procesare a alimentelor şi procentajul lor din cifra de afaceri în industria alimentară şi a băuturilor
22%
16%
16%
15%
8%
7% 5% 3%
Carne
Cereale de bază, amidon şialte produse prelucrate
Industria băuturilor
Produse lactate
Zahăr şi produse pe bazăde zahăr
Fructe şi legume prelucrate
Uleiuri şi grăsimi
Peşte şi fructe de mare
Sursa: Eurostat
Industria băuturilor din Uniunea Europeană, furnizează o varietate din vinuri, bere,
băuturi spirtoase (alcoolice) şi ape minerale sau băuturi răcoritoare, este un lider de piaţă
global pentru toate segmentele şi reprezintă cea mai mare producţie din lume (mai mult de
€ 120 miliarde în 2005). În plus, sectorul de prelucrare a fructelor şi al legumelor este unul
dintre cele mai competitive în UE, ţările din cadrul UE având o cotă de export de
aproximativ 48%.
Actuala criză poate avea impact asupra industriei agroalimentare în trei moduri:
1) O mai mare dificultate în obţinerea de credit din sistemul bancar, mai presus de toate
pentru IMM-uri, care alcătuiesc mai mult de 99% din numărul companiilor din sector;
2) Instabilitatea crescută a preţurilor materiilor prime, care este în prezent în scădere;
- 11 -
3) Reorientarea cererii din partea clienţilor, care au putere de cumpărare mai mică datorită
ameninţării unei probabile recesiuni globale.
În plus, va fi mai dificil să se remedieze lipsa investiţiilor în cercetare şi dezvoltare
în acest sector în Europa. Pe de altă parte, industria agroalimentară ar trebui să fie mai
puţin afectată de criză decât alte sectoare, datorită cunoscutului efect de stagnare
economică. Într-o perioadă de creştere ritmul este mai lent decât celelalte, în timp ce într-o
perioadă de stagnare rămâne stabil sau poate creşte chiar şi de ieşire fără a reduce forţa de
muncă. Cu toate acestea, globalizarea şi impactul concurenţei internaţionale ar putea
submina vitalitatea acestui sectorului. Contextul economic al industriei alimentare este
caracterizată prin diversitate (produse, cultura, procesele, pieţele) şi, ca rezultat, expunerea
la o mare varietate a politici europene (pentru competitivitate, piaţa internă, agricultură,
siguranţă alimentară, concurenţă, mediu, comerţ, cercetare etc.). Prin urmare, este nevoie
de o abordare multidisciplinară şi consolidată care oferă o coerenţă a acţiunilor politice
europene care au impact asupra acestei industrii.
1.2. Activitatea de morărit şi panificaţie în România
Importanţa şi rolul produselor din industria de morărit şi panificaţie4 sunt avute în
vedere ca un factor fundamental al activităţii omului, cu acţiune permanentă în realizarea şi
consumul produselor din industria de morărit şi panificaţie.
Omul consumă făină din grâul măcinat sub formă de pâine şi o largă gamă de
produse de panificaţie şi patiserie. Acestea ocupă aproximativ 20–30% din totalul
alimentelor consumate de om ca hrană zilnică. Se poate afirma că nu există om care să nu
aibă în alimentaţia sa anumite produse de panificaţie, de aceea fabricile de pâine şi produse
făinoase reprezintă o componentă importantă pentru avuţia fiecărei ţări.
1.2.1 Evoluţia industriei de morărit şi panificaţie în România
Industria de morărit şi panificaţie din România cuprinde mori pentru măcinarea
cerealelor, fabrici pentru pâine şi produse de panificaţie, biscuiţi, paste făinoase, expandate
şi fabrici pentru decorticarea cerealelor.
4 Andreea Săseanu, Diversificarea şi restructurarea producţiei şi comercializării în industria de panificaţie din România în contextul globalizării
- 12 -
Produsele realizate de industria de morărit şi panificaţie sunt sortimente de larg
consum, care prin conţinutul în principii nutritive (glucide, proteine, vitamine, săruri
minerale) ocupă un loc important în alimentaţia umană. Subprodusele rezultate din
procesul tehnologic de prelucrare a cerealelor reprezintă o sursă importantă de furaje
destinate zootehniei. Sectorul de morărit-panificaţie şi produse făinoase5 reprezintă o
pondere de circa 25% din cifra de afaceri la nivelul anului 2001 a industriei alimentare din
România cuprinzând ca principale capacităţi de producţie pentru: măciniş grâu 14–700 t/zi
structurate în 145 de unităţi, cu module cuprinse între 70–320 t/zi; măciniş porumb 2000
t/zi structurate în 13 unităţi, cu module cuprinse între 35–140 t/zi; decorticat cereale 320
t/zi; pâine şi produse de panificaţie 11 200 t/zi structurate în 540 de unităţi de producţie cu
capacităţi cuprinse între 3–150 t/zi; produse făinoase 600 t/zi. Alături de aceşti mari
producători care realizează peste 70% din producţia de morărit, panificaţie şi produse
făinoase a ţării, există şi alţi peste 4 000 de mici agenţi economici cu activităţi în domeniu.
În contextul aderării României la Uniunea Europeană este normal şi se impune ca
un factor decisiv, o largă deschidere internaţională, care să promoveze idealurile şi
interesele fundamentale ale poporului român. Se consideră că şi în domeniul diversificării
şi restructurării producţiei şi comercializării în industria de panificaţie, se impun anumite
opţiuni strategice, care să vizeze promovarea unor politici coerent, compatibile cu
mecanismele Uniunii Europene, vizând ajustarea structurală, dezvoltarea şi modernizarea
infrastructurii fizice, ştiinţifice şi sociale, revitalizarea şi retehnologizarea producţiei şi
comercializării produselor de panificaţie prin constituirea unei agriculturi întemeiate pe
exploataţii de dimensiuni optime şi crearea unui mediu de afaceri prielnic pentru
modernizarea şi dezvoltarea produselor de panificaţie.
Obiectivul fundamental în diversificarea şi restructurarea producţiei şi
comercializării în industria de panificaţie îl constituie crearea unei economii de piaţă
funcţionale, compatibilă cu principiile, normele, mecanismele, instituţiile şi politicile
Uniunii Europene, care se întemeiază în contextul globalizării pe evaluarea resurselor şi
posibilităţilor din domeniul respectiv.
Industria de morărit şi panificaţie înainte de 1989 a fost dotată cu echipamente şi
utilaje care se executau în totalitate în ţară, după modele de referinţă nivel tehnologic
1960-1966, cu consumuri energetice mari, productivitate scăzută şi costuri ridicate de
producţie, în raport cu tehnologiile existente pe plan mondial. Datorită imposibilităţii
5 Strategia de dezvoltare a sectorului de morărit şi panificaţie în perioada 2001-2004, Bucureşti,Rompan, 2001
- 13 -
asigurării unor parametri tehnologici optimi, produsele realizate nu îndeplineau în totalitate
indici de calitate, care să le facă competitive pe piaţa externă.
După anul 1990, industria de morărit şi panificaţie a intrat într-un proces de
restructurare şi privatizare asigurând procesarea şi valorificarea produselor agricole prin
îmbunătăţirea continuă a calităţii şi diversificării produselor din industria de morărit şi
panificaţie pentru alinierea la standardele şi cerinţele Uniunii Europene, în vederea creşterii
competitivităţii şi accederea pe piaţa externă. Cu toate eforturile investiţionale şi
perfecţionarea legislaţiei, evoluţia activităţii sectorului respectiv a fost nesemnificativă.
Astfel, în perioada 1990-1994, producţia fizică realizată în activitatea de panificaţie în
sectorul tradiţional a înregistrat o scădere continuă, ca urmare a apariţiei capacităţilor mici
cu capital privat, situate în mediu urban şi rural, dar şi datorită creşterii preţurilor prin
liberalizarea acestora. La acestea a contribuit şi faptul că s-a renunţat la folosirea pâinii
pentru hrana animalelor.
Industria de morărit, panificaţie şi produse făinoase a intrat într-un proces intensiv
de restructurare tehnică, mai ales din anul 1994. Aceasta deoarece, începând cu anul 1990,
s-au întreprins doar acţiuni de retehnologizare, a căror valoare s-a constituit din resurse
interne (amortizarea mijloacelor fixe, 50% profit reinvestit, reducerea impozitelor pe profit
reinvestit), fonduri de dezvoltare Fondul Proprietarilor de Stat (F.P.S)., credite
guvernamentale, Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), programe
PHARE (Poland and Hungary: Assistance for Restructuring their Economies).
Aceasta a făcut ca, în perioada 1995-2000, sectorul de morărit şi panificaţie, prin
eforturi de investiţii, să realizeze schimbări deosebite. Astfel, s-a retehnologizat parţial sau
total peste 60% din capacitatea de măciniş, cu fonduri estimate la 60 de milioane de dolari
(USD) şi peste 280 de miliarde de lei. S-a reuşit să se importe 7 linii tehnologice de paste
făinoase (5 linii de paste făinoase lungi şi 2 linii de paste făinoase scurte), cu un efort de
circa 20 de milioane de dolari (USD) şi 25 de miliarde de lei, acoperind integral necesarul
de consum cu paste făinoase lungi şi circa 50% din necesarul de paste făinoase scurte. La
biscuiţi napolitane s-au importat 4 linii de biscuiţi combinate, care pot realiza atât biscuiţi
glutenoşi cât şi biscuiţi zaharoşi. De asemeni, pentru dotarea unor spaţii devenite
disponibile ca urmare a restructurării, s-au importat 8 linii tehnologice de napolitane,
totalizând 24 t/zi. La pâine şi produse de panificaţie, pentru diversificarea gamei
sortimentale, s-au achiziţionat peste 70 de linii tehnologice de capacitate mică, mult mai
flexibile în realizarea unei game sortimentale mai variate, cu consumuri energetice mici,
care au fost montate în spaţiile existente cât şi în magazinele de desfacere. De menţionat că
- 14 -
şi din sursele proprii ale societăţilor comerciale în sectorul de panificaţie şi produse
făinoase, în perioada 1995–2000, efortul de investiţii a fost de circa 26 de milioane de
dolari (USD) şi 20 de miliarde de lei. S-a consolidat astfel o infrastructură industrială
puternică, în stare de funcţionare (mori, unităţi de panificaţie, de biscuiţi, de paste făinoase,
spaţii de depozitare, mijloace de transport specializate, unităţi pentru confecţionare utilaje
şi piese de schimb specifice, reţele comerciale proprii).
În paralel, urmare a efortului de investiţii şi a îmbunătăţirii legislaţiei în domeniu,
în perioada următoare anului 1990 s-a constituit treptat un număr mare de societăţi noi cu
capital privat, cu capacităţi mici, preponderent pentru fabricarea pâinii.
1.2.2 Obiective strategice în restructurarea industriei de morărit şi panificaţie
În perspectiva globalizării pieţei, principiul reformei în etapa actuală, se referă la
restructurarea tehnică şi tehnologică a industriei de morărit şi panificaţie6, ca factor
determinant în formarea unei industrii eficiente, competitive, durabile, capabilă să facă faţă
concurenţei pe piaţa internă şi externă şi să asigure securitatea alimentară. Drept urmare,
obiectivul principal, cu caracter general, strategic, în domeniul morărit-panificaţie, îl
reprezintă retehnologizarea unităţilor de producţie în vederea creşterii vitalităţii produselor
şi a producătorilor în condiţii concurenţiale.
Un alt obiectiv strategic îl constituie diversificarea şi restructurarea producţiei şi
perfecţionarea comercializării în industria de panificaţie, pentru care, în contextul
globalizării, trebuie să vizeze aspecte tehnice şi tehnologice, aspecte legislative şi
instituţionale, asigurarea unor facilităţi precum şi promovarea concurenţei:
a) Aspecte tehnice şi tehnologice
– crearea premiselor pentru asigurarea materiilor prime cerealiere în cantităţi şi cu
indici de calitate corespunzători cerinţelor şi destinaţiilor industriei de morărit şi
panificaţie;
– modernizarea şi retehnologizarea industriei de morărit şi panificaţie, în armonie
cu mediul înconjurător şi eliminarea factorilor poluanţi;
6 Banu., C. (2009), Tratat de industrie alimentara - Tehnologii alimentare, Editura ASAB, Bucureşti
- 15 -
– continuarea investiţiilor pentru retehnologizarea capacităţilor existente, în
vederea creşterii performanţelor tehnice, economice şi calitative, care să
satisfacă cerinţele pieţei interne şi să creeze disponibilităţi pentru export;
– diversificarea gamei sortimentale, după procesarea cerealelor, în vederea
reducerii consumului de pâine prin creşterea cererii pentru alte tipuri de
produse, cum ar fi: pastele făinoase, cerealele pentru micul dejun, biscuiţi,
produsele de patiserie etc.;
– dotarea cu utilaje, echipamente şi tehnologii noi, performante, pentru
valorificarea complexă a materiilor prime pentru creşterea productivităţii
muncii şi a randamentelor în produse finite, reducerea consumurilor energetice
şi a costurilor de producţie, asigurarea protecţiei alimentelor, mediului şi
consumatorilor;
– modernizarea industriei de morărit – panificaţie, în armonie cu mediul
înconjurător;
– dotarea cu utilaje, echipamente şi tehnologii noi, performante, pentru
valorificarea complexă a materiilor prime, pentru creşterea productivităţii
muncii şi a randamentelor în produse finite, reducerea consumurilor energetice
şi a costurilor de producţie, asigurarea protecţiei alimentare, a mediului şi
consumatorilor;
– extinderea folosirii fabricării pâinii din aluaturi refrigerate, prin montarea în
spaţiile de desfacere a unor instalaţii mici care să rezolve cerinţele de consum
ale zonei.
b) Aspecte legislative
– armonizarea şi corelarea actelor normative şi reglementărilor în domeniu cu
cele ale Uniunii Europene, în perspectiva aderării şi integrării.
– promovarea, împreună cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu
Institutele de Cercetări, Patronatele Cultivatorilor şi ale Depozitarilor de
Cereale, a unui organism unic privind politica cerealelor în România, cu
atribuţii în:
– orientarea culturilor funcţie de cerinţele pieţei interne şi
externe;
– elaborarea unui sistem unitar de clasificare a grâului pe clase, subclase şi
grade de calitate.
- 16 -
– asigurarea accesului liber la furnizorii de materii prime şi în special grâu, printr-
o justă politică vamală, care să încurajeze producţia internă de cereale, dar care
să descurajeze specularea acestora.
– dezvoltarea colaborării cu institutele de cercetare în domeniu, Institutul de
Nutriţie, în scopul adaptării tendinţelor mondiale privind nutriţia şi sănătatea
populaţiei, la specificul naţional şi la tendinţele pieţei interne.
– organizarea, alături de patronatele angrosiştilor de cereale şi comercianţilor, ca
şi împreună cu bursele de mărfuri, a unui sistem informatizat pentru
tranzacţionarea atât a materiilor prime cât şi a produselor finite din industria de
morărit şi panificaţie.
– promovarea, alături de conducerile societăţilor comerciale, în colaborare cu
sindicatele de ramură, Ministerul Muncii şi Institutului de Cercetare pentru
Protecţia Muncii, a acelor măsuri privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă,
pentru eliminarea din industria de morărit şi panificaţie a muncii în condiţii
nocive.
– promovarea unor acte normative, care să prevadă obligativitatea producătorilor
de produse de panificaţie de a folosi făinuri cu adaosuri de amestecuri de
polivitamine, în vederea îmbunătăţirii stării de sănătate a populaţiei. Se vor
avea în vedere costurile relativ mici faţă de efectele benefice pe care le aduce
această măsură.
– înfiinţarea şi consolidarea organizaţiilor inter-profesionale şi a consiliilor pe
produs, care să asigure:
– orientarea culturii cerealelor în funcţie de necesităţile pieţei interne şi
externe;
– elaborarea legi şi alte acte normative în contextul armonizării
cu cerinţele UE;
– propunerea unor mecanisme de stimulare a producătorilor agricoli cerealieri
funcţie de necesităţile interne şi conjunctura pieţei mondiale, pe destinaţii;
– militarea pentru implementarea sistemului unitar de clasificare a cerealelor
în funcţie de solicitările pieţei interne şi externe şi propunerea unor nivele
de înfiinţare a culturilor pe zone, inclusiv măsuri pentru atragerea sau
disponibilizarea unor resurse;
– stimularea producţiei agricole pe bază de criterii de eficienţă;
- 17 -
– emiterea unor acte normative care să reglementeze stimularea procesatorilor
de cereale şi comercianţilor pentru exportul unor produse finite (paste
făinoase, biscuiţi, făină, mălai) corelat cu preţul pieţei mondiale la aceste
produse şi măsuri protecţioniste care să asigure un cadru concurenţial
competitiv cu produse similare din alte ţări.
– asigurarea unui cadru legislativ adecvat, care să permită accesul pe piaţa
mondială a produselor româneşti specifice sectorului, în acelaşi context cu cel
practicat în ţările vecine şi cele occidentale.
c) Aspecte instituţionale
– continuarea procesului de restructurare-privatizare;
– dezvoltarea şi consolidarea capitalului privat;
– reconsiderarea capacităţilor actuale de producţie;
– susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii în raport cu cerinţele de
perspectivă, prin susţinerea modernizării, retehnologizării şi dezvoltării, în
condiţiile facilităţilor acordate pentru dezvoltarea acestui grup de producători;
– stabilirea de măsuri concrete, împreună cu conducerile societăţilor comerciale,
pentru reconversia forţei de muncă disponibilizată în urma restructurărilor şi
reorganizărilor capacităţilor de producţie existente;
– realizarea de societăţi mixte, atât la societăţile de profil, cât şi la producătorii de
utilaje, piese de schimb, materiale destinate ramurii.
d) Conturarea facilităţilor necesare în procesul de restructurare
– obţinerea unor facilităţi care să contribuie la consolidarea procesului de
restructurare-privatizare, revitalizarea şi retehnologizarea producţiei şi
comercializării industriei de panificaţie prezintă, de asemeni, un aspect
important în promovarea unor politici coerente, compatibile cu mecanismul
Uniunii Europene;
– continuarea acordării de facilităţi la importul de utilaje şi echipamente
performante (scutiri sau reduceri de taxe vamale până la apariţia pe piaţa
românească a ofertelor atrăgătoare cu raport raţional preţ/calitate, leasing, plăţi
eşalonate, finanţare prin linii de credit, perioade de creditare;
– acordarea de facilităţi fiscale pentru noi agenţi economici care realizează
activităţi în domeniul industriei de morărit şi panificaţie;
– acordarea de alocaţii nerambursabile sau crearea unui fond de credite destinate
proiectelor investiţionale majore;
- 18 -
– crearea fondului de post privatizare pentru retehnologizare prin atragerea unor
surse de finanţare externă, eventual cu acordarea unor garanţii guvernamentale;
– susţinerea producătorilor agricoli de către stat, care să conducă la relansarea
producţiei agricole prin: creşterea performanţelor, creşterea calităţii produselor.
1.2.3. Promovarea liberei concurenţe în domeniul fabricaţiei şi comercializării
produselor de panificaţie
Dintre pârghiile şi mecanismele necesare punerii în aplicare a strategiilor pentru
promovarea liberei concurenţe, pe piaţa produselor de panificaţie pot fi evidenţiate7:
– formarea şi dezvoltarea de pieţe concurenţiale;
– dezvoltarea sistemului informaţional, în ceea ce priveşte asigurarea materiilor
prime, producţia şi asigurarea pieţei de desfacere;
– apariţia numărului mare de societăţi de profil (mori, unităţi de panificaţie, fabrici
de biscuiţi, de napolitane, unităţi de patiserie), reducându-se astfel, sfera de
desfacere a agenţilor cu capacitate mare;
– nivelul tehnic performant al multor societăţi noi sau al celor retehnologizate;
– asigurarea pieţei de desfacere cu produse proaspete de panificaţie, pe tot
parcursul zilei, amenajarea în incinta societăţilor a magazinelor de prezentare şi
desfacere model;
– posibilităţi noi de ambalare igienică, atractivă şi care asigură conservabilitatea
produselor pe durata termenului de valabilitate;
– orientarea agenţilor economici către diversificarea sortimentală, ţinându-se
seama de cerinţele consumatorilor, adaptate la noua concepţie de alimentaţie,
pentru conservarea stării de sănătate a consumatorilor;
– lărgirea sferei de informare privind cerinţele pieţei în UE şi pe plan mondial,
prin participarea la târguri şi expoziţii internaţionale;
– asigurarea competitivităţii produselor din sector prin ridicarea nivelului
profesional al lucrătorilor calificaţi din unităţile de producţie. utilizarea
mijloacelor de publicitate, reclamă pentru societăţi şi produsele realizate de
acestea.
7 Strategia de dezvoltare pe termen mediu a industriei de morărit, panificaţie şi de produse făinoase, Bucureşti, Rompan, 2001
- 19 -
1.3. Activitatea de morărit şi panificaţie la nivel regional
Prin tradiţie, Regiunea Sud Est este o zonă agricolă8. Condiţiile pedoclimatice din
regiune favorizează cultivarea porumbului (în principal, în nord), a grâului (în special, în
centrul regiunii), a orzului, a plantelor industriale, inclusiv floarea soarelui (regiunea ocupă
locul I la nivel naţional; Constanţa se află pe locul I şi Brăila, pe locul II dintre toate
judeţele ţării).
Suprafaţa agricolă reprezintă peste 65,20% din totalul suprafeţei regiunii, iar
suprafaţa arabilă reprezintă 78,3% din totalul suprafeţei agricole, aceasta crescând uşor în
perioada 2000-2008. La această situaţie au contribuit şi lucrările de îmbunătăţiri funciare
executate în Balta Brăilei, în special asanări, care au permis reintroducerea în circuitul
producţiei agricole a unei suprafeţe importante de soluri aluvionare. Astfel, în Regiunea
Sud-Est se află a doua exploataţie agricolă ca mărime din România, pe primul loc
situându-se Regiunea Sud-Muntenia a cărei suprafaţă agricolă reprezintă 71% din suprafaţa
totală.
Sectorul privat deţine cea mai mare pondere a terenului agricol şi totodată produce
cea mai mare parte a producţiei agricole (95,26% din producţia agricolă totală a regiunii, în
anul 2007).
Fragmentarea suprafeţelor arabile (grafic nr. 1.3.1) în porţiuni mici este un
impediment important în calea dezvoltării sectorului, la care se adaugă faptul că
potenţialul economic scăzut al micilor ferme şi managementul ineficient al exploatărilor
agricole au determinat subdezvoltarea sectorului de prelucrare a produselor agricole. În
anul 2008, producţia agricolă în regiune a înregistrat o valoare de 10.558.172 mii lei,
reprezentând 15,76% din producţia agricolă la nivel naţional.
Agricultura joacă un rol deosebit de important în economia Regiunii Sud Est dar, în
pofida resurselor şi a potenţialului agricol ridicat, productivitatea sectorului este modestă.
În ciuda faptului că ponderea ocupaţiilor s-a redus progresiv în ultimii ani, sectorul agricol
concentrează totuşi 30,47% din populaţia ocupată (în anul 2008) care produce doar 8% din
valoarea adăugată brută la nivel regional. În anul 2007, productivitatea sectorului agricol -
calculată ca valoarea adăugată brută pe cap de ocupat în agricultură – a fost de 9.355,79 lei
(2.803,40 euro)14, uşor sub media naţională de 9.526,73 (2.854,62 euro) lei şi încă foarte
departe de media Uniunii Europene de 14.458 euro.
Grafic 1.3.1 Repartizarea suprafeţei agricole regionale pe judeţe (2008)
8 www.adrse.ro
- 20 -
Sursa: Calculele pe baza datelor furnizate de Direcţia Regională de Statistică Brăila
Pe de altă parte, ponderea de aproximativ 4 ori mai mare a agriculturii în formarea
VAB regional faţa de media europeană, şi cu aproximativ 20% mai mare decât media
naţională, subliniază importanţa agriculturii în economia regională şi pune în evidenţă
necesitatea de a interveni asupra slăbiciunii sectorului în vederea asigurării unei exploatări
echilibrate şi optime a potenţialului existent.
În Regiunea Sud Est există în total 501.419 de exploataţii agricole, având o
suprafaţă agricolă utilizată medie de 4,36 ha (în anul 2007). Dimensiunea lor este mai mare
decât la nivel naţional - unde suprafaţa medie este de 3,5 ha – fiind mică comparativ cu
suprafaţa agricolă medie utilizată în UE27 (12,56 ha) şi în alte state membre cum ar fi de
exemplu Grecia (5,6 ha), Italia (7,58 ha), Bulgaria (24 ha) şi Spania (23,84 ha), aşa cum
este prezentat în graficul nr. 1.3.2.
Grafic 1.3.2 Suprafaţa agricolă medie utilizată de către exploataţiile agricole – Comparaţie cu media UE şi alte state membre, ha (2007)
Sursa: Calculele pe baza datelor EUROSTAT şi datele furnizate de Direcţia Regională de Statistică Brăila
- 21 -
Productivitatea scăzută a sectorului este strâns corelată cu fragmentarea proprietăţii
agricole, care determină o agricultură de tip tradiţional cu un număr mare de exploatări de
subzistenţă sau semi-subzistenţă.
Analiza exploatărilor, după statutul juridic, arată natura dualistă a agriculturii
regionale. Un procent de 42,26% din suprafaţa agricolă utilizată este deţinută de 0,6% din
exploataţiile cu personalitate juridică, care au o suprafaţă medie de 324 ha: aceste unităţi
de mari dimensiuni adoptă o abordare antreprenorială, orientată spre piaţă şi susţinută prin
investiţii adecvate. Pe de altă parte, cele 498.570 de exploataţii individuale (99,4% din
totalul exploataţiilor agricole) au o suprafaţă medie de 2,36 ha. La nivelul întregii ţări
exploataţiile de mici dimensiuni prezintă trăsături comune precum: vârsta medie avansată a
fermierilor, care au adesea competenţe manageriale limitate şi o pregătire profesională în
domeniu slabă şi obţinută pe alte căi decât cele formale, precum şi disponibilitatea extrem
de redusă de capital pentru investiţii.
Resursele umane şi materialele limitate, împreună cu un nivel foarte scăzut de
asociativitate a micilor producători agricoli, limitează în mod substanţial capacitatea de a
atrage fondurile necesare pentru îmbunătăţirea funciară, creşterea nivelelor de mecanizare
şi modernizare limitând posibilităţile de a trece de la condiţii de subzistenţă sau semi-
subzistenţă la producţia orientată spre piaţă. Capacitatea de prelucrare a produselor
agricole care, în regiune, nu este foarte ridicată, precum şi accesul greu la pieţele de
desfacere pune obstacole ulterioare în calea dezvoltării sectorului agricol.
Structura unităţilor active - aproape 68% din suprafaţa agricolă este deţinută de
exploataţiile agricole individuale cu o dimensiune medie de 3,28 ha – şi ponderea foarte
scăzută a serviciilor agricole din totalul producţiei sugerează existenţa unui tip tradiţional
de agricultură. Pădurile şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră ocupă aproape 30% din
totalul suprafeţei la nivel regional, judeţul Buzău fiind primul producător de lemn în
regiune.
Activităţile industriale sunt concentrate mai ales în centrele urbane, în special de
mari dimensiuni, şi sunt foarte puţin prezente în mediul rural. Aproape toate sectoarele
fiind reprezentate, iar primele 5 sub-sectoare de producţie industrială din Regiunea Sud Est
scot în evidenţă preponderenţa industriei tradiţionale precum şi a mecanicii grele. Industria
alimentară (CAEN 10) şi industria mobilei (CAEN 33) sunt sectoarele tradiţionale
principale concentrând 12,45%, respectiv 7,3% din întreprinderile industriale; sectorul
mecanic concentrează aproximativ 24% din întreprinderi, ramurile de vârf fiind industria
construcţiilor metalice şi a produselor din metal (CAEN 25) cu 10,3%, repararea,
- 22 -
întreţinerea şi instalarea de maşini şi echipamente (CAEN 33) cu 7,42%, precum şi
fabricarea altor mijloace de transport (CAEN 30) cu 7,35%: de remarcat că mijloacele de
transport fabricate sunt aproape în totalitate construcţii navale (Grafic nr. 1.3.3).
Grafic 1.3.3 Activitatea întreprinderilor din sectorul industrial în Regiunea Sud Est (2008)
Sursa: Calculele pe baza datelor Lista Firme, Borg Design 2009
Industria alimentară, prezentă în aproape toate oraşele, însă în judeţul Buzău
activităţile industriale tradiţionale concentrează un număr remarcabil de firme, cum ar fi
industria alimentară (8,11%) şi producţia de mobilier (9,68%) (Grafic nr. 1.3.4).
Grafic 1.3.4 Activitatea întreprinderilor din sectorul industrial în Buzău (2008)
Sursa: Calculele pe baza datelor Lista Firme, Borg Design 2009
- 23 -
Capitolul 2
PREZENTAREA GENERALĂ A FIRMEI
S.C. BOROMIR PROD S.A. BUZĂU
2.1. Prezentarea şi evoluţia S.C. BOROMIR PROD S.A. Buzău
În anul 1994 se înfiinţează S.C. BOROMIR IND S.R.L. ce avea ca obiect principal
de activitate morărit şi panificaţia. Creată în respectul tradiţiei, dar cu o perspectivă
modernă asupra acestui domeniu, atât de vechi şi totuşi atât de puţin exploatat, societatea s-
a dezvoltată şi şi-a diversificat activitatea oferind pieţei atât produse tradiţionale, cât şi
produse noi, dar de care piaţa românească avea nevoie. Clienţii Boromir au crescut odată
cu societatea, recunoscând încă de la început profesionalismul specialiştilor din cadrul
acesteia, respectat pentru calitatea excepţională a produselor oferite.
De le mica moară de grâu construită in 1994 la Râmnicul Vâlcea, a cărei capacitate
nu depăşea 24 de t/zi, în decursul a 10 ani Boromir s-a dezvoltat într-un ritm dinamic,
pentru ca în prezent să ajungă să deţină circa 10% din activitatea de morărit din România,
prin achiziţionarea în perioada 1998-2002, a trei mori aflate în zone diferite ale ţării: Sibiu,
Buzău, Deva. Aceste localizări au avantajul descoperirii unei noi pieţe de desfacere şi al
atragerii de noi clienţi.
Capacitatea totală de producţie a Boromir atinge în prezent la 1300 de t/zi.
Adăugând la acestea utilaje moderne şi performanţele care se află în dotarea a patru mori,
se poate spune că firma este capabilă să răspundă prompt celor mai diverse solicitări ale
beneficiarilor, fie ca este vorba de calitatea produselor sau de diversitatea acestora.
Făinurile obţinute de Boromir sunt de cea mai bună calitate, materia primă folosită
fiind atent selecţionată, acoperind o gamă sortimentală largă şi reuşind să satisfacă cererile
pieţei atât pentru făinurile tradiţionale cât şi pentru făinurile speciale. Totodată făinurile
BOROMIR îmbunătăţesc calitatea produselor de panificaţie sau patiserie obţinute în urma
utilizării acestora, crescând randamentul şi implicit profiturile celor care le utilizează în
brutării şi patiserii.
Despre afacerea firmei, produsele şi serviciile marca Boromir, dorinţele şi
exigenţele clienţilor, aspiraţiile specialiştilor vorbesc concludent Sloganele Grupului
Boromir:
- 24 -
Un munte de zăpadă albă ca zăpada (Boromir Ind Râmnicul Vâlcea);
Drumul grâului către pâine (Moara Cicin din Sibiu);
Pâinea noastră cea de toate zilele (Boromir Prod Buzău).
S.C. BOROMIR PROD S.A. este o societate pe acţiuni cu capital integral privat,
având sediul în România, judeţul Buzău, Str. Şantierului nr. 37, face parte din grupul de
firme Boromir, care îşi desfăşoară activitatea sub sloganul “Pâinea noastră cea de toate
zilele” şi are ca obiect de activitate producerea şi comercializarea produselor de morărit şi
panificaţie, patiserie, cofetărie şi comerţ. Principalele produse realizate sunt produsele de
panificaţie, patiserie şi de cofetărie, realizate într-o gamă diversificată de produse, dar
ponderea cea mai mare o deţine pâinea albă în proporţie de 63%.
Societatea provine din fosta Întreprindere de Morărit şi Panificaţie Buzău (Î.M.P.),
reorganizată ca societate pe acţiuni prin H.G. nr. 1353/1990 prin preluarea integrală a
patrimoniului Î.M.P. Buzău sub denumirea de S. C. Spicul S.A. Buzău. În cursul anului
2002 a avut loc schimbarea denumirii societăţii S.C. Spicul în S.C BOROMIR PROD S.A.
S.C. BOROMIR PROD S.A. Buzău are deschise sucursale în următoarele locaţii:
1. Iaşi, şoseaua Iaşi Tomeşti, nr 12, localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, având ca obiect de
activitate fabricarea şi comercializarea pastelor GIANI şi a muştarului;
2. Slobozia, şoseaua Amara, nr. 4, localitatea Slobozia, judeţul Ialomiţa, având ca
obiect de activitate fabricarea făinurilor, grişurilor şi a arpacaşului din grâu.
De asemenea, are deschis un punct de lucru în localitatea Constanţa, Str. Vârful cu
Dor, nr. 26, ce are ca obiect de activitate desfacerea mărfurilor.
Pentru dezvoltarea activităţii de morări şi panificaţie societatea şi-a propus
derularea următoarelor activităţi:
realizarea de produse cu valoare ridicată (făinuri speciale), diversificarea gamelor de
produse ambalate la pungă, diversificarea sortimentelor de panificaţie şi a produselor
dietetice;
îmbunătăţirea canalelor de distribuţie (mărirea numărului de distribuitori şi a numărului
de clienţi, listarea de produse în lanţuri de magazine);
optimizarea procesului de producţie (automatizări ale sistemelor) pentru maximizarea
randamentelor;
diversificarea produselor tradiţionale: game de produse, diferite gramaje, conţinutul
etc.;
achiziţionarea de noi spaţii comerciale;
- 25 -
mărirea capacităţii de producţie pentru a acoperi solicitările de vârf din piaţa
comercială;
surse de finanţare proprii sau atrase.
2.2. Analiza activităţii companiei
În ceea ce priveşte evaluarea activităţii de aprovizionare tehnico-materială,
aprovizionarea cu materii prime şi materiale, se realizează din surse indigene. Se evaluează
furnizorii conform procedurilor stabilite prin sistemul de management al calităţii SRN /
ISO 9001 / 2000 (formular de evaluare cu punctaj maxim de 20 de puncte, admis 15
puncte), dar şi calitatea, modalităţile şi termenele de plată, preţuri, impactul asupra
mediului, termenele de livrare şi criteriile specifice.
Aprovizionarea cu materii prime şi materiale se face în funcţie de capacitatea
spaţiilor de depozitare, dimensiunea stocurilor, termenele de valabilitate. Materialele
folosite în procesul de fabricaţie sunt drojdia, margarina, sarea, zahărul, ambalajele si
etichetele.
Punctele de producţie pentru produsele de panificaţie sunt situate în municipiul
Buzău şi în oraşul Râmnicul Sărat, dar atât produsele de panificaţie proaspete cât şi cele
ambalate sunt distribuite atât în Buzău, cât şi în localităţile limitrofe, din judeţele Vrancea,
Prahova, Ialomiţa şi Brăila. Vânzarea produselor de panificaţie înregistrează o pondere de
24, 33% din totalul produselor finite vândute către diverşi clienţi. Distribuţia produselor de
panificaţie de la punctele de producţie se realizează astfel:
de la punctual de producţie Râmnicul Sărat sunt aprovizionate localităţile limitrofe
acestui oraş, dar şi localităţile limitrofe judeţului Buzău, situate în judeţul Vrancea;
de la punctul de producţie Buzău sunt aprovizionate municipiul Buzău, oraşele
Pătârlagele, Nehoiu, Pogoanele, localităţi ale judeţului Buzău, cât şi localităţi în
judeţele limitrofe Buzăului.
Impactul aderării României la Uniunea Europeană a creat o transparenţă în cadrul
pieţei şi impunerea unor reguli clare. Acest fapt a generat o serie de avantaje şi dezavantaje
după cum urmează:
Avantajele aderării la Uniunea Europeană:
forţă de muncă calificată;
capacităţi de producţie ce pot prelua în orice moment golurile din piaţă;
- 26 -
produse realizate în sistem de management al calităţii ISO 9001 şi în sistem de
supraveghere HACCP.
Dezavantajele aderării la Uniunea Europeană:
mediu concurenţial neloial – piaţa neagră, cu tot ce cuprinde forţa de muncă la negru;
cota ridicată de T.V.A.
Aderarea României la Uniunea Europeană şi alinierea la normele cerute de aceasta,
a condus pe de o parte la închiderea unor unităţi de specific din domeniul morărit şi
panificaţie cu o relaxare a pieţei, iar pe cealaltă parte alte unităţi au parcurs un proces de
modernizare sau chiar s-au deschis unele noi de mare productivitate, acoperind golul creat.
Se acordă o atenţie deosebită dezvoltării segmentului mediu de firme concurente în
special în domeniul morărit, companiilor dezvoltate de producătorii de panificaţie ce au
optat să-şi producă singuri material primă şi care se dovedesc cu un grad ridicat de abilitate
în politicile comerciale. Se estimează că în perioada imediat următoare va fi dinamica
puternic crescătoare a relaţiilor concurenţiale cu schimbări semnificative pe piaţa naţional-
europeană atât în domeniul morăritului cât şi a produselor zaharoase şi un impact mai
redus pentru panificaţie.
În acest sens devine vitală dezvoltarea de noi relaţii comerciale şi ridicarea tuturor
relaţiilor comerciale la un înalt nivel al calităţii lor, care să asigure creşterile prognozate, şi
anume se impun măsuri de instruire la un nivel ridicat al forţei de vânzare atât în privinţa
suportului tehnic (cunoştinţe despre produse, comunicare, tehnici performante de vânzări),
cât şi cel atitudine-dedicaţie-intelect. Principalii competitori interni sunt companiile mari
producătoare (Vel Pitar, Loulis, Dobrogea, Băneasa, Pambac), dar o cotă însemnată de
piaţă o deţin şi companiile mai mici, locale, cu o dinamică bună pe plan local.
BOROMIR PROD S.A. Buzău nu depinde de nici un client major e cărei pierdere
ar influenţa negativ veniturile societăţii, având un portofoliu extins şi diversificat de clienţi.
Capacităţile de producţie şi comerciale de care dispune societatea se află în judeţul
Buzău, Ialomiţa, Iaşi şi Constanţa. Ca şi spaţii comerciale societatea dispune de o reţea
proprie de magazine de desfacere, un număr de 20 de magazine şi 2 supermarketuri
Cu privire la evaluarea aspectelor legale de impactul activităţii de bază a
emitentului asupra mediului înconjurător, societatea are implementat sistemul de
management al mediului conform standardului SR – EN – ISO 14001:2005.
Pentru identificarea aspectelor de mediu se iau în considerare:
emisiile de aer;
deversările de apă;
- 27 -
utilizarea materiilor prime şi a resurselor naturale;
utilizarea energiei;
energia emisă (căldură, radiaţii, vibraţii);
deşeuri şi subproduse.
Pentru evitarea încălcării legislaţiei privind protecţia mediului, societatea şi-a
elaborat proceduri referitoare la pregătirea pentru situaţiile de urgenţă şi a capacităţii de
răspuns care sunt adecvate necesităţilor sale particulare, planuri de gestionare a deşeurilor
generate de fiecare sector.
2.3. Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie,
conducere şi supraveghere
Firma înregistrează în prezent un număr mediu de salariaţi de 1.125,
clasificaţi astfel:
– din punctul de vedere al exercitării atribuţiilor de serviciu, personalul este
împărţit în:
– personal de conducere: 47 de salariaţi;
– personal de execuţie: 1.078 de salariaţi.
– din punctul de vedere al nivelului de pregătire, personalul este împărţit în:
– salariaţi cu studii superioare: 94;
– salariaţi cu studii medii: 225.
– din punctul de vedere al calificării personalului:
– muncitori calificaţi: 829;
– muncitori necalificaţi: 240.
Structura personalului este prezentată în tabelul 2.1. şi anume (Anexa nr.3):
Tabel nr. 2.1. Structura personalului
Nr. crt. Categorie personal Număr mediu1. Conducere administrativă 52. Personal TESA (de conducere) 47
3.Muncitori direct productivi din care:a) panificaţie, specialităţi 579b) morărit 153
4. Desfacere, comerţ 133
5.
Muncitori indirect productivi, din care:a) diverse meserii 66b) coloana auto 74c) pază şi administrativ 68Total general 1.125
- 28 -
În cadrul societăţii se asigură perfecţionarea şi instruirea continuă a personalului
prin programe de instruire şi perfecţionare atât la nivelul societăţii cu personal de
specialitate cât şi cu alte instituţii de specialitate. Salariaţii nu sunt organizaţi în sindicat,
negocierile purtându-se între patronat reprezentat de conducerea societăţii şi salariaţii
desemnaţi din rândurile lor. Raporturile de munca sunt reglementate prin contract colectiv
de muncă şi în cadrul societăţii nu s-au înregistrat conflicte de munca între conducere şi
salariaţi.
2.4. Participanţii şi sursele de finanţare din cadrul S.C. BOROMIR PROD S.A.
Valorile mobiliare emise de societatea comercială BOROMIR PROD S.A. sunt
acţiunile tranzacţionate la piaţa RASDAQ, cu indicativul SPCU. Cu privire la politica
societăţii privind dividendele, este de menţionat faptul că nu au fost făcute repartizări din
profitul net pentru distribuirea de dividende, repartizarea fiind făcută integral pentru fondul
de dezvoltare. Societatea nu a răscumpărat acţiuni proprii pe piaţa şi nici nu a emis
obligaţiuni şi, sau titluri de creanţă.
În ceea ce priveşte acţionariatului structura acestuia din punct de vedere procentual
este următoarea:
– S.C. Boromir Ind S.R.L. – 63,71 %;
– Persoane fizice – 13,19 %;
– Persoane juridice – 23,1 %.
S.C. BOROMIR PROD S.A. deţine titluri de participare în cadrul următoarelor
firme: S.C. EUROSTAR INVEST S.R.L., S.C. HARDWOOD VÂLCEA S.A., Bursa
monetară şi financiară de mărfuri din Sibiu şi S.C. GEPROCON S.A. din Iaşi.
- 29 -
Capitolul 3
ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ A S.C. BOROMIR PROD S.A.
În cadrul acestui capitol se vor trata: analiza diagnostic a cifrei de afaceri, analiza
diagnostic a cheltuielilor, analiza rentabilităţii şi analiza situaţiei financiar – patrimoniale.
3.1 Analiza diagnostic a cifrei de afaceri S.C. BOROMIR PROD S.A.
Cifra de afaceri reprezintă valoarea totală a veniturilor unei întreprinderi rezultate
din vânzarea produselor realizate, a mărfurilor şi respectiv a serviciilor prestate, pe o
anumită perioadă se timp9.
Aspectele urmărite pentru determinarea analizei diagnostic a cifrei de afaceri sunt:
– analiza dinamicii şi structurii acesteia;
– analiza corelaţiei statice şi dinamice dintre cifra de afaceri şi producţia
fabricată;
– analiza sub aspect factorial.
3.1.1 Analiza structurii şi dinamicii cifrei de afaceri
Structura care stă la baza determinării şi analizei cifrei de afaceri este următoarea:
– venituri din activitatea de bază;
– venituri din alte activităţi considerate ca auxiliare, care pot fi atât productive,
cât şi comerciale.
Analiza evoluţiei în timp a vânzărilor se determină la nivel global, dar şi la nivelul
elementelor structurale ale acesteia. Procedeele utilizate sunt măsurarea abaterilor în
mărimi absolute şi a celor relative. Cel mai utilizat procedeu pentru caracterizarea evoluţiei
structurii vânzărilor este prin analiza ponderilor componentelor cifrei de afaceri (g ):
g = ,
Unde:
CA = cifra de afaceri totală;
CA = vânzările aferente elementului component i.
9 Ţole., A., Zirra., D. (2006), Analiza economico – financiară, Editura ProUniversitaria, Bucureşti
- 30 -
Conform datelor din Contul de profit şi pierdere (Anexa nr. 2) analiza dinamicii
cifrei de afaceri în mărimi absolute şi în mărimi relative pentru perioada 2008 – 2009 a
S.C. BOROMIR PROD S.A. este următoarea:
CA = 79.084.874 lei
CA = 90.110.617 lei
= CA - CA = 90.110.617 - 79.084.874 = 11.025.743 lei
În ceea ce priveşte modificarea în mărimi absolute s-a constatat că pe parcursul
perioadei analizate cifra de afaceri a crescut cu 11.025.743 lei în 2009 faţă de anul 2008.
= = = 113,94 %
Pentru perioada 2009 – 2010 analiza dinamicii în mărimi absolute şi în mărimi
relative este următoarea:
CA = 90.110.617 lei
CA = 133.668.621 lei
= CA - CA = 133.668.621 – 90.110.617 = 43.558.004 lei
În ceea ce priveşte modificarea în mărimi absolute s-a constatat că pe parcursul
perioadei analizate cifra de afaceri a crescut cu 43.558.004 lei în 2010 faţă de anul 2009.
= = = 148,33 %
În ceea ce priveşte modificarea în mărimi relative s-a constatat că pe parcursul
perioadei analizate cifra de afaceri a crescut cu 48,33 % în 2010 faţă de 2009.
3.1.2 Analiza corelaţiilor statice şi dinamice dintre cifra de
afaceri şi producţia fabricată
Corelaţia statică considerată optimă dintre valorile pe care le iau cei doi indicatori
în acelaşi interval de timp este dată de inegalitatea:
CA/Qf 1
Raportul stabilit între cifra de afaceri (CA) şi producţia marfă (Qf) reflectă în
principal evoluţia stocurilor de produs finit. Situaţia ideală este atunci când raportul CA/Qf
= 1, situaţie întâlnită când activitatea firmei cuprinde numai producţie fără alte activităţi şi
când stocurile de producţie neterminată şi alte consumuri interne rămân egale, la începutul
şi la sfârşitul perioadei.
- 31 -
Corelaţia dinamică considerată optimă dintre indicii de creştere a celor doi
indicatori este dată de inegalitatea:
>
Îndeplinirea acestei corelaţii reflectă faptul că firma a valorificat întreaga producţie
marfă în decursul exerciţiului financiar realizat şi o parte din stocurile de produs finit aflate
în depozit la începutul anului.
În cadrul S.C. BOROMIR PROD S.A. corelaţiile statice şi dinamice pe parcursul
celor trei ani analizaţi sunt următoarele, conform datelor din contul de profit şi pierdere
(Anexa nr. 2) şi a datelor din balanţa sintetica furnizate de compartimentul financiar-
contabil:
CA = 79.084.874 lei Qf = 54.551.189 lei
CA = 90.110.617 lei Qf = 60.165.244 lei
CA = 133.668.621 lei Qf = 93.809.319 lei
Corelaţiile statice:
CA / Qf = 1,44 > 1
CA / Qf = 1,49 > 1
CA / Qf = 1,42 > 1
Pe parcursul celor trei ani analizaţi s-a constatat că raportul CA/Qf > 1 a fost
îndeplinit, ceea ce însemnă că cifra de afaceri realizată a fost mai mare decât producţia
marfă şi de aici rezultă faptul că firma şi-a diminuat stocul de produse finite.
Corelaţiile dinamice:
Pentru perioada 2008 – 2009 corelaţia dinamică a fost următoarea:
= = 110, 29 %
>
113,94 > 110, 29
Pentru perioada 2009 – 2010 corelaţia dinamică a fost următoarea:
= = 155, 91 %
<
148,33 < 155, 91
În perioada 2008- 2009 corelaţia dinamică a fost îndeplinită, ceea ce înseamnă că
firma şi-a diminuat stocul de produse finite, iar în perioada 2009 – 2010 corelaţia nu a fost
- 32 -
îndeplinită, ceea ce înseamnă că firma trebuie să ia măsuri în ceea ce priveşte prelucrarea
superioară a materiilor prime, care se reflectă în amortizări mari şi un profit mare, pentru a
reduce stocul de produse finite.
3.1.3 Analiza factorială a cifrei de afaceri
Analiza factorială a cifrei de afaceri presupune determinarea factorilor care îi
influenţează evoluţia în timp. Aceasta începe cu determinarea modelului analizei factoriale
ca relaţie matematică între factorii care influenţează variaţia cifrei de afaceri şi a schemei
sinoptice a sistemului de factori determinat anterior.
Modelul este cel utilizat de firmele cu activitate de producţie. Sistemul de factori de
influenţă se determină plecând de la următorii indicatori: cifra de afaceri, producţia
fabricată, numărul de salariaţi, valoarea mijloacelor fixe şi valoarea mijloacelor fixe active.
În cazul S.C. BOROMIR PROD S.A. datele necesare determinării analizei
factoriale a cifrei de afaceri sunt redate în tabelul nr. 3.1.1:
Tabel nr. 3.1.1 Indicatorii necesari pentru determinarea analizei factoriale a cifrei de afaceri
Nr.Crt.
Indicator Simbol 2008 2009 2010
1 Cifra de afaceri CA 79.084.874 90.110.617 133.668.6212 Producţia fabricată Qf 54.551.189 60.165.244 93.809.3193 Numărul de salariaţi N 1.022 1.186 1.1254 Mijloace fixe Mf 40.910.319 83.811.016 86.717.2095 Mijloace fixe active Mfa 20.522.637 24.717.392 26.040.709
6Coeficientul valorificării producţiei fabricate K =
1,449 1,497 1,424
7 Productivitatea munciiN
QfW
53.376,897 50.729,548 83.386,061
8Nivelul înzestrării tehnice a muncii
I t = 40.029,666 70.666,961 77.082,408
9Coeficientul mijloacelor fixe active
K =0,501 0,294 0,300
10Randamentul mijloacelor fixe active
R =2,658 2,434 3,602
Modelul analizei
Determinarea modelului matematic pornind de la relaţiile care există între factorii
care influenţează dinamica cifrei de afaceri:
- 33 -
Cunoscând că:
K = CA = Qf * K şi N
QfW Qf = N * W, cifra de afaceri poate fi scrisă
astfel:
CA = N * W * K (1)
Pornind de la modul de exprimare al productivităţii muncii ca:
N
QfW = şi folosind relaţiile: I t = ; K = ; R = ,
productivitatea muncii poate fi scrisă ca:
W = ;
W = I * K * R.
În urma celor precizate mai sus cifra de afaceri mai poate fi exprimată ca:
CA = N * I * K * R * K (2).
Pentru perioada 2008 – 2009 analiza factorială a cifrei de afaceri este următoarea
Variaţia cifrei de afaceri:
CA = CA - CA = 90.110.617 - 79.084.874 = 11.025.743 lei
Cuantificarea factorilor direcţi şi indirecţi care au determinat dinamica cifrei de
afaceri:
Factorii direcţi care influenţează variaţia cifrei de afaceri sunt N * W * K , iar
factorii indirecţi sunt I * K * R.
1. Influenţa variaţiei numărului de salariaţi asupra cifrei de afaceri
= N * W * K - N * W * K
= 1.186 * 53.376,897 * 1,449 – 1.022 * 53.376,897 * 1,449
= 91.728.944,771 – 79.044.672,475
= 12.684.272,296 lei
2. Influenţa variaţiei productivităţii muncii asupra cifrei de afaceri
= N * W * K - N * W * K
= 1.186 * 50.729,548 * 1,449 - 1.186 * 53.376,897 * 1,449
= 87.179.438,451 - 91.728.944,771
= - 4.549.506,321 lei
- 34 -
2.1 Influenţa variaţiei nivelului de înzestrare tehnică a muncii asupra cifrei de
afaceri
= N * I * K * R * K - N * I * K * R * *K
= 1.186 * 70.666,961 * 0,501 * 2,658 * 1,449 - 1.186 * 40.029,666 * 0,501 *
2,658 * 1,449
= 161.719.426,319 – 91.606.806,486
= 70.112.619,833 lei
2.2 Influenţa variaţiei coeficientului mijloacelor fixe active asupra cifrei de afaceri
= N * I * K * R * K - N * I * K * R * *K
= 1.186 * 70.666,961 * 0,294 * 2,658 * 1,449 - 1.186 * 70.666,961 * 0,501 *
*2,658 * 1,449
= 94.901.220,235 - 161.719.426,319
= - 66.818.206,084 lei
2.3 Influenţa variaţiei randamentului mijloacelor fixe active asupra cifrei de afaceri
= N * I * K * R * K - N * I * K * R * K
= 1.186 * 70.666,961 * 0,294 * 2,434 * 1,449 - 1.186 * 70.666,961 * 0,294 *
*2,658 * 1,449
= 86.903.525,226 - 94.901.220,235
= - 7.997.695,009 lei
= + +
= 70.112.619,833 - 66.818.206,084 - 7.997.695,009
= - 4.703.281,290 lei - 4.549.506,321 lei
3. Influenţa variaţiei coeficientului de valorificare a producţiei fabricate asupra
cifrei de afaceri
= N * W * K - N * W * K
= 1.186 * 50.729,548 * 1,497 - 1.186 * 50.729,548 * 1,449
= 90.067.370,160 - 87.179.438,451
- 35 -
= 2.887.931,708 lei
CA = + +
CA = 12.684.272,296 - 4.549.506,321 + 2.887.931,708
CA = 11.022.697,683 lei 11.025.743 lei
Schema sinoptică
CA
11.025.743 lei
12.684.272,296 lei - 4.549.506,321 lei 2.887.931,708 lei
Interpretarea rezultatelor obţinute
Din analiza realizată se poate constata că cifra de afaceri a crescut în anul 2009 cu
11.025.743 lei faţă de cea din anul 2008. Această creştere are la bază influenţa factorilor
direcţi, dar şi indirecţi după cum urmează:
– creşterea producţiei fabricate ca urmare a creşterii numărului de salariaţi de la
1.022 la 1.186 şi a scăderii productivităţii muncii de la 53.376,897 lei în 2008 la
50.729,548 lei în 2009 , fapt care a condus la creşterea cifrei de afaceri cu 12.684.272,296
lei;
– productivitatea muncii a avut o influenţa negativă asupra creşterii cifrei de
afaceri cu - 4.549.506,321 lei. La obţinerea acestei influenţe negative au contribuit factorii
indirecţi şi anume:
– nivelul înzestrării tehnice a muncii a avut o evoluţie ascendentă de la
40.029,666 lei în 2008 la 70.666,961 lei în 2009,ceea ce a condus la
creşterea cifrei de afaceri cu 70.112.619,833 lei;
– reducerea coeficientului mijloacelor fixe active de la 0.501 în 2008 la 0,294
în 2009 a condus la scăderea cifrei de afaceri cu 66.818.206,084 lei;
N W K
I
K
R
70.112.619,833 lei - 66.818.206,084 lei
- 7.997.695,009 lei
- 36 -
– reducerea randamentului mijloacelor fixe de la 2,658 în 2008 la 2,434 în
2009 a condus de asemenea la reducerea cifrei de afaceri cu 7.997.695,009
lei;
– creşterea coeficientului de valorificare a producţiei fabricate de la 1,449 în 2008
la 1,497 în 2009 a condus la creşterea cifrei de afaceri cu 2.887.931,708 lei.
Pentru perioada 2009 - 2010 analiza factorială a cifrei de afaceri este următoarea
Variaţia cifrei de afaceri:
CA = CA - CA = 133.668.621 - 90.110.617 = 43.558.004 lei
Cuantificarea factorilor direcţi şi indirecţi care au determinat dinamica cifrei de
afaceri:
Factorii direcţi care influenţează variaţia cifrei de afaceri sunt N * W * K , iar
factorii indirecţi sunt I * K * R.
1. Influenţa variaţiei numărului de salariaţi asupra cifrei de afaceri
= N * W * K - N * W * K
= 1.125 * 50.729,549 * 1,497 – 1.186 * 50.729,549 * 1,497
= 85.434.900,025 – 90.067.370,160
= - 4.632.470,135 lei
2. Influenţa variaţiei productivităţii muncii asupra cifrei de afaceri
= N * W * K - N * W * K
= 1.125 * 83.386,061 * 1,497 - 1.125 * 50.729,549 * 1,497
= 140.432.549,981 - 85.434.900,025
= 54.997.649,956 lei
2.1 Influenţa variaţiei nivelului de înzestrare tehnică a muncii asupra cifrei de
afaceri
= N * I * K * R * K - N * I * K * R * *K
= 1.125 * 77.082,408 * 0,294 * 2,434 * 1,497 - 1.125 * 70.666,961 * 0,294 *
2,434 * 1,497
= 92.896.103,997 – 85.164.508,070
= 7.731.595,927 lei
- 37 -
2.2 Influenţa variaţiei coeficientului mijloacelor fixe active asupra cifrei de afaceri
= N * I * K * R * K - N * I * K * R * *K
= 1.125 * 77.082,408 * 0,300 * 2,434 * 1,497 - 1.125 * 77.082,408 * 0,294 *
2,434 * 1,497
= 94.791.942,854 - 92.896.103,997
= 1.895.835,857 lei
2.3 Influenţa variaţiei randamentului mijloacelor fixe active asupra cifrei de
afaceri
= N * I * K * R * K - N * I * K * R * *K
= 1.125 * 77.082,408 * 0,300 * 3,602 * 1,497 - 1.125 * 77.082,408 * 0,300 *
2,434 * 1,497
= 140.279.613,049 - 94.791.942,854
= 45.487.670,195 lei
= + +
= 7.731.595,927 + 1.895.835,857 + 45.487.670,195
= 55.115.104,979 lei 54.997.649,956 lei
3. Influenţa variaţiei coeficientului de valorificare a producţiei fabricate asupra
cifrei de afaceri
= N * W * K - N * W * K
= 1.125 * 83.386,061 * 1,424 - 1.125 * 83.386,061 * 1,497
= 133.584.469,722 – 140.432.549,981
= - 6.848.080,259 lei
CA = + +
CA = - 4.632.470,135 + 54.997.649,956 - 6.848.080,259
CA = 43.517.099,562 lei 43.558.004 lei
- 38 -
Schema sinoptică
CA
43.558.004 lei
- 4.632.470,135 lei 54.997.649,956 lei - 6.848.080,259 lei
Interpretarea rezultatelor obţinute
Din analiza realizată se poate constata că cifra de afaceri a crescut în anul 2010 cu
43.558.004 lei faţă de cea din anul 2008. Această creştere are la bază influenţa factorilor
direcţi, dar şi indirecţi după cum urmează:
– scăderea producţiei fabricate ca urmare a scăderii numărului de salariaţi de la
1.186 la 1.125 şi a creşterii productivităţii muncii de la 50.729,548 lei în 2009 la
83,386,061 lei în 2010, fapt care a condus la reducerea cifrei de afaceri cu 4.632.470,135
lei;
– productivitatea muncii a avut o influenţa pozitivă asupra creşterii cifrei de
afaceri cu 54.997.649,956 lei. La obţinerea acestei influenţe pozitive au contribuit factorii
indirecţi şi anume:
– nivelul înzestrării tehnice a muncii a avut o evoluţie ascendentă de la
7.666,961 lei în 2009 la 77.082,408 lei în 2010,ceea ce a condus la creşterea
cifrei de afaceri cu 7.731.595,927 lei;
– creşterea coeficientului mijloacelor fixe active de la 0,294 în 2009 la 0,300
în 2010 a condus la creşterea cifrei de afaceri cu 1.895.835,857 lei;
N W K
I
K
R
7.731.595,927 lei
1.895.835,857 lei
45.487.670,195 lei
- 39 -
– creşterea randamentului mijloacelor fixe de la 2,434 în 2009 la 3,602 în
2010 a condus de asemenea la creşterea cifrei de afaceri cu 45.487.670,195
lei;
– scăderea coeficientului de valorificare a producţiei fabricate de la 1,497 în 2009
la 1,424 în 2010 a condus la reducerea cifrei de afaceri cu 6.848.080,259 lei.
3.2. Analiza diagnostic a cheltuielilor aferente S.C. BOROMIR PROD S.A.
Orice activitate economică presupune consumul unor resurse materiale, umane şi
financiare, care precede obţinerea veniturilor10. Cheltuielile, conform „Regulamentului de
aplicare a Legii contabilităţii”, sunt sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru
consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de terţi, remunerarea personalului,
executarea de obligaţii legale sau contractuale de către unitatea patrimonială, constituirea
amortizării şi provizioanelor, consumuri excepţionale.
În contabilitatea financiară, cheltuielile sunt grupate după natura lor în trei
categorii:
a). Cheltuielile de exploatare cuprind acele cheltuieli care sunt ocazionate de
activitatea curentă de producţie şi comercială. În această categorie sunt incluse:
– cheltuielile privind consumul de materii prime şi materiale consumabile;
– cheltuielile privind amortizările şi provizioanele;
– cheltuielile cu salariile;
– cheltuielile cu serviciile şi lucrările prestate de terţi.
b). Cheltuielile financiare cuprind:
– pierderi din creanţe legate de participaţii;
– pierderile din vânzarea titlurilor de plasament;
– diferenţele nefavorabile de curs valutar;
– dobânzile plătite pentru împrumuturile primate.
c). Cheltuielile extraordinare cuprind acele cheltuieli care nu sunt legate de
activitatea curentă şi se referă la operaţiile de gestiune şi operaţiile de capital. În această
categorie sunt incluse:
– amenzi, penalităţi, despăgubiri plătite;
– lipsuri de inventar;
– donaţii şi subvenţii acordate;
10 Işfănescu, A., Robu, V.,Anghel, I.,Tuţu, A. (1999), Analiza economico - financiară, Editura Economică, Bucureşti.
- 40 -
– pierderi din debitori diverşi;
– valoarea contabilă a imobilizărilor cedate.
Trebuie, de asemenea, avut în vedere corelaţia care există între venituri şi
cheltuieli, prin aceea că realizarea unui venit presupune efectuarea unei cheltuieli sau
invers. Excepţii de la această regulă se întâlnesc în cazul cheltuielilor financiare care nu
generează venituri, după cum realizarea de venituri nu implică neapărat o cheltuială. O
situaţie similară se întâlneşte şi în ceea ce priveşte cheltuielile şi veniturile excepţionale.
Veniturile întreprinderii reprezintă sumele sau valorile încasate sau de încasat în
cursul exerciţiului. Potrivit reglementărilor contabile, în mod similar cheltuielilor,
veniturile întreprinderii sunt structurate pe categorii de venituri, după natura lor, astfel:
a). venituri din exploatare, care cuprind:
– venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate şi din
serviciile prestate;
– venituri din producţia stocată şi imobilizată;
– alte venituri legate de exploatare.
b). venituri financiare în care se includ:
– venituri din participaţii;
– venituri din alte imobilizări financiare;
– venituri din creanţe imobilizate;
– venituri din titluri de plasament;
– venituri din diferenţe de curs valutar;
– venituri din dobânzi etc.
c). venituri excepţionale, reprezentând acele venituri care nu sunt legate de
activitatea normală, curentă a unităţii patrimoniale şi se referă fie la operaţii de exploatare,
fie la operaţii de capital, cum sunt:
– despăgubiri şi penalităţi încasate;
– venituri din cedarea activelor;
– cote-părţi de subvenţii pentru investiţii virate la rezultatul exerciţiului;
– alte venituri excepţionale (donaţii, salarii neridicate prescrise şi alte
venituri.
Analiza cheltuielilor se va efectua în conformitate cu clasificarea după natura
acestora, în conformitate cu structura utilizată în „Contul de profit şi pierdere al Bilanţului
Contabil” (Anexa nr. 1 şi Anexa nr. 2).
- 41 -
3.2.1 Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale S.C.
BOROMIR PROD S.A
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale firmei urmăreşte evoluţia
acestora în dinamică şi structură, precum şi factorii care le influenţează evoluţia, în scopul
identificării rezervelor de reducere a acestora.
Orice analiză a cheltuielilor aferente veniturilor unei firme trebuie să le urmărească
evoluţia şi să determine factorii care le generează, pentru evaluarea şi diminuarea pe viitor,
pentru luarea măsurilor necesare reducerii acestora, în vederea obţinerii de profit.
Urmărirea evoluţiei cheltuielilor se face prin determinarea şi analiza indicatorului
rata de eficienţă a cheltuielilor totale (cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale). Acest
indicator se calculează ca raport între cheltuielile totale şi veniturile totale:
,
Unde:
Rct = rata de eficienţă a cheltuielilor totale;
Cht = cheltuieli totale;
Vt = venituri totale.
Datele privind structura veniturilor şi a cheltuielilor şi modificarea în mărimi
absolute şi relative a veniturilor şi a cheltuielilor sunt redate în tabelul nr. 3.2.1 şi tabelul
nr. 3.2.2.
Tabel 3.2.1 Analiza dinamicii şi structurii veniturilor
Nr.crt.
Activităţi VenituriPonderea veniturilor
în total (%)
2008 2009 2010 2008 2009 20100 1 2 3 4 5 6 71 Exploatare 102.080.390 138.823.535 200.837.417 98.5 97,5 972 Financiară 1.529.393 3.902.742 5.860.954 1,5 2,5 33 Excepţională - - - - - -4 Total 103.609.783 142.276.277 206.698.371 100 100 100
Nr.crt.
ActivităţiModificarea veniturilor
În mărimi absolute (mii lei) În mărimi relative (%)3-2 4-3 (3/2) 100 (4/3) 100
8 9 10 11 12 131. Exploatare 36.743.145 62.013.882 135,9 144,62. Financiară 2.373.349 1.958.212 255,1 150,13. Excepţională - - - -4. Total 39.116.494 63.972.094 391 294,7
Sursa: Calculele autoarei
- 42 -
Tabel 3.2.2 Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor şi calculul ratelor de eficienţă
Nr.crt.
Activităţi CheltuieliPonderea cheltuieli în
total (%)2008 2009 2010 2008 2009 2010
0 1 2 3 4 5 6 71 Exploatare 101.497.138 136.820.083 195.758.505 98.6 98,6 96,62 Financiară 1.350.282 1.887.310 6.792.100 1,4 1,4 3,63 Excepţională - - - - - -4 Total 102.847.420 138.707.393 202.550.605 100 100 100
Nr.crt.
Activităţi
Modificarea cheltuielilorRata de eficienţă a
cheltuielilorÎn mărimi absolute (mii
lei)În mărimi relative
(%)2008 2009 2010
3-2 4-3 (3/2) 100 (4/3) 1008 9 10 11 12 12 13 14 151. Exploatare 35.322.945 58.938.422 134,8 143 994,2 985,5 974,72. Financiară 537.028 4.904.790 139,7 359,8 882,8 483 1158,83. Excepţională - - - - - - -4. Total 35.859.973 63.843.212 274,5 502,8 992,6 974,9 979,9
Sursa: Calculele autoarei
3.2.2 Analiza cheltuielilor de exploatare
Cheltuielile de exploatare deţin ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor
firmei, indiferent de specificul activităţii economice pe acre o desfăşoară. Acest tip de
cheltuieli cuprind ansamblul cheltuielilor necesare desfăşurării unui ciclu de exploatare,
respectiv achiziţionării resurselor materiale, energetice, umane şi alte cheltuieli necesare
procesului de producţie , pentru obţinerea, stocarea şi livrarea produselor finite, în vederea
reluării ciclului de exploatare.
Elementele componente ale cheltuielilor de exploatare sunt:
– cheltuieli cu materii prime, materiale auxiliare, energie, combustibil, apa etc.;
– cheltuieli cu lucrările şi serviciile prestate de către terţi, inclusiv cheltuielile
pentru locaţii de gestiune;
– cheltuieli cu forţa de muncă;
– cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele;
– cheltuieli cu impozite şi taxe;
– alte cheltuieli de exploatare.
Cheltuielile de exploatare se înregistrează în evidenţa contabilă a firmei, potrivit
normelor legale, pe grupe şi clase, conform planului de conturi care permite evidenţierea
corectă şi coerentă, astfel încât, pe baza înregistrărilor din contabilitate să se poată urmări
alocarea acestora.
- 43 -
Pentru efectuarea analizei factoriale a cheltuielilor de exploatare se utilizează
următoarele modele:
1. Cheltuieli la 1000 lei venituri de exploatare, prin luarea în considerare a tuturor
categoriilor de cheltuieli de exploatare;
2. Urmărirea evoluţiei cheltuielilor se face prin determinarea şi analiza
indicatorului rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare.
1. Cheltuieli la 1000 lei venituri de exploatare, prin luarea în considerare a
tuturor categoriilor de cheltuieli de exploatare prezentate:
Unde:
= categoria de cheltuieli de exploatare;
Ve = veniturile totale din exploatare.
Pentru analiza factorială a cheltuielilor de exploatare din anul 2008 sunt luate în
considerare următoarele categorii de cheltuieli de exploatare:
1 = cheltuieli privind stocurile: 75.946.634 lei;
2 = cheltuieli cu personalul: 12.860.344 lei;
3 = alte cheltuieli de exploatare: 9.473.432 lei;
Restul de cheltuieli din exploatare fiind reprezentat de ajustări de valoare privind
imobilizările corporale şi necorporale, ajustări de valoare privind activele circulante şi
ajustări privind provizioanele.
Pentru analiza factorială a cheltuielilor de exploatare din anul 2009 sunt luate în
considerare următoarele categorii de cheltuieli de exploatare:
1 = cheltuieli privind stocurile: 106.115.584 lei;
2 = cheltuieli cu personalul: 16.432.420 lei;
3 = alte cheltuieli de exploatare: 9.649.646 lei.
- 44 -
Restul de cheltuieli de exploatare fiind reprezentat de ajustări de valoare privind
imobilizările corporale şi necorporale şi de ajustări de valoare privind activele circulante.
Pentru analiza factorială a cheltuielilor de exploatare din anul 2010 sunt luate în
considerare următoarele categorii de cheltuieli de exploatare:
1 = cheltuieli privind stocurile: 153.914.418 lei;
2 = cheltuieli cu personalul: 21.715.285 lei;
3 = alte cheltuieli de exploatare: 13.490.439 lei;
Restul de cheltuieli din exploatare fiind reprezentat de ajustări de valoare privind
imobilizările corporale şi necorporale, ajustări de valoare privind activele circulante şi
ajustări privind provizioanele.
În tabelul următor sunt prezentate rezultatele obţinute în urma analizei factoriale a
cheltuielilor de exploatare:
Tabel nr. 3.1.2 Evoluţia cheltuielilor la 1000 lei venituri de exploatate
Nr.crt.
Indicator 2008 2009 2010
1 ce 743,98 764,39 766,36
2 ce 125,98 118,36 108,12
3 ce 92,8 69,51 67,17
Sursa: Calculele autoarei
Grafic nr. 3.1.2. Evoluţia cheltuielilor la 1000 lei venituri de exploatate
- 45 -
0
200
400
600
800
1000
2008 2009 2010
ce1
ce2
ce3
Sursa: Creaţie proprie
În urma rezultatelor obţinute s-a constat o evoluţie pozitivă în perioadele analizate a
cheltuielilor de exploatare, fapt determinat de ponderea scăzută a categoriilor de cheltuieli
din exploatare în totalul veniturilor din exploatare.
2. Urmărirea evoluţiei cheltuielilor se face prin determinarea şi analiza
indicatorului rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare. Acest indicator se calculează ca
raport între cheltuielile de exploatare şi venituri din exploatare:
,
Unde:
Rce = rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare;
= cheltuieli de exploatare, pe categorii;
= venituri din exploatare, pe categorii.
Grafic nr. 3.1.3. Evoluţia ratei de eficienţă a cheltuielilor de exploatare
- 46 -
Rce
960
970
980
990
1000
2008 2009 2010
Rce
Sursa: Creaţie proprie
În urma rezultatelor obţinute s-a constatat că evoluţia cheltuielilor din exploatare
în perioadele analizate a fost pozitivă, fapt datorat de numărul redus al cheltuielilor din
exploatare în raport cu veniturile din exploatare.
3.3 Analiza rentabilităţii S.C. BOROMIR PROD S.A.
Societatea urmăreşte ca veniturile obţinute din activităţile economice pe care le
desfăşoară să depăşească cheltuielile făcute, în scopul realizării unui profit. Noţiunea de
profit este legată de rentabilitate, care reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a obţine
un rezultat pozitiv11.
Determinarea nivelului rentabilităţii unei activităţi economice presupune analiza a
doi indicatori sintetici, şi anume:
profitul, care reflectă mărimea absolută a rentabilităţii, fiind un indicator de
volum al acesteia;
rata rentabilităţii, care reflectă mărimea relativă a rentabilităţii şi măsoară
gradul în care utilizarea resurselor aduce profit.
Analiza rentabilităţii se realizează pe baza “contului de profit şi pierdere”, care
arată modul în care s-a ajuns la o anumită stare patrimonială finală, care au fost fluxurile
de venituri şi cheltuieli.
Contul de profit şi pierdere grupează veniturile şi cheltuielile unei unităţi
comerciale pe tipuri de activităţi, şi anume:
activitatea de exploatare,
11 D. Mărgulescu, coordonator, Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1994, pg. 188.
- 47 -
activitatea financiară,
activitatea extraordinară,
activitatea globală.
Contul de profit şi pierdere este un document de sinteză contabilă care permite
determinarea rezultatelor parţiale ale celor trei activităţi, şi anume:
rezultatul exploatării,
rezultatul financiar,
rezultatul extraordinar.
Prin însumarea acestor rezultate se obţine rezultatul brut al exerciţiului.
3.3.1 Analiza diagnostic a profitului
Analiza profitului trebuie sa cuprindă două aspecte, şi anume structural şi factorial.
1. Analiza structurală a profitului
Analiza structurală a profitului are rolul de a evidenţia ponderea şi dinamica
rezultatelor aferente celor trei categorii de activităţi care se desfăşoară în cadrul societăţii:
de exploatare, financiară şi excepţională.
Rezultatul exploatării se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile de
exploatare, astfel:
RE = Ve – Che
Unde:
RE – rezultatul din exploatare;
Ve – venituri din exploatare;
Che – cheltuieli din exploatare.
RE = 102.080.390 – 101.497.138 = 583.252 lei
RE = 138.823.535 – 136.820.083 = 2.003.452 lei
RE = 200.837.417 – 195.785.505 = 5.078.912 lei
Rezultatul financiar se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile
financiare, astfel:
Rfin = Vfin – Chfin
Unde:
Rfin = rezultatul financiar;
Vfin = venituri financiare;
- 48 -
Chfin = cheltuieli financiare.
Rfin = 1.529.393 – 1.350.282 = 179.111 lei
Rfin = 3.902.742 – 1.887.310 = 2.015.432 lei
Rfin = 5.860.954 – 6.792.100 = - 931.146 lei
Rezultatul extraordinar se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile
extraordinare, astfel:
Rextr = Vextr – Chextr
Unde:
Rextr = rezultatul extraordinar;
Vextr = venituri extraordinare;
Chextr = cheltuieli extraordinare.
Pe parcursul perioadei analizate (2008 – 2010) societatea comercială BOROMIR
PROD S.A. nu a înregistrat venituri şi cheltuieli extraordinare, fapt pentru care rezultatul
extraordinar este 0.
Prin însumarea rezultatului din exploatare cu rezultatul financiar se obţine
rezultatul curent al exerciţiului:
RC = RE + Rfin
RC = 583.252 + 179.111 = 762.363 lei
RC = 2.003.452 + 2.015.432 = 4.018.884 lei
RC = 5.078.912 - 931.146 = 4.147.766 lei
Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării se calculează astfel:
Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării = RC + Rextr, dar deoarece Rextr = 0,
atunci Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării = RC
Rezultatul impozabil se calculează astfel:
Rimp = R înaintea imp – V deductibile fiscal + Ch nedeductibile fiscal
Unde:
Rimp = rezultatul impozabil;
R înaintea imp = rezultatul exerciţiului înaintea impozitării;
V = venituri;
Ch = cheltuieli.
În cazul societăţii comerciale BOROMIR PROD S.A. din categoria veniturilor
deductibile fiscal face parte rezerva legală, iar din categoria cheltuielilor nedeductibile
fiscal despăgubirile, amenzile şi penalităţile. (Vezi Anexa ....)
- 49 -
Vdeductibile fiscal = 42.875 lei
Ch nedeductibile fiscal = 825.837 lei
Rimp = 762.363 – 42.875 + 825.837 = 1.545.325 lei
Vdeductibile fiscal = 453.822 lei
Ch nedeductibile fiscal = 795.369 lei
Rimp = 4.018.884 - 453.822 + 795.369 = 4.360.431 lei
Vdeductibile fiscal = 95.781 lei
Ch nedeductibile fiscal = 1.740.201 lei
Rimp = 4.586.336 - 95.781 + 1.740.201 = 6.230.756 lei
Impozitul pe profit se calculează înmulţind la rezultatul impozabil cota unică de
impozitare de 16 %.
I/p = Rimp * 16 %
Unde:
I/p = impozitul pe profit;
Rimp = rezultatul impozabil;
I/p = 1.545.325 * 16 % = 247.252 lei
I/p = 4.360.431 * 16 % = 697.669 lei
I/p = 6.230.756 * 16 % = 996.921 lei
După calcularea impozitului pe profit se trece la determinarea rezultatului net (RN),
care se calculează scăzând din rezultatul din înaintea impozitării, cheltuielile cu impozitul
pe profit.
RN = R înaintea impozitării – I/p
RN = 762.363 - 247.252 = 515.111 lei
RN = 4.018.884 - 697.669 = 3.321.215 lei
RN = 4.147.766 - 996.921 = 3.177.845 lei
Rezultatele obţinute în perioadele analizate sunt prezentate în tabelul nr. 3.3.1
Tabel nr. 3.3.1 Evoluţia rezultatelor
Nr. crt.
Element 2008 2009 2010
1 Rezultatul din exploatare 583.252 2.003.452 5.078.9122 Rezultatul financiar 179.111 2.015.432 -931.1463 Rezultatul extraordinar 0 0 04 Rezultatul curent 762.363 4.018.884 4.147.766
- 50 -
5 Rezultatul înainte de impozitare 762.363 4.018.884 4.147.7666 Rezultatul după impozitare 1.545.325 4.360.431 6.230.7567 Impozitul pe profit 247.252 697.669 996.921 8 Rezultatul net 515.111 3.321.215 3.177.845
Sursa: Creaţie proprie
Grafic nr. 3.3.1. Evoluţia rezultatelor la nivelul firmei în perioada 2008-2010
-2.000.000
0 2.000.000 4.000.000 6.000.000 8.000.000
2008
2009
2010
Rezultatul net
Impozitul pe profit
Rezultatul după impozitare
Rezultatul înainte deimpozitare
Rezultatul curent
Rezultatul extraordinar
Rezultatul financiar
Rezultatul din exploatare
Sursa: Creaţie proprie
În urma rezultatelor obţinute se poate constata perioadele analizate că pe baza
rezultatelor determinate firma a obţinut un rezultata net pozitiv ceea ce înseamnă un profit.
2. Analiza factorială a profitului
Deoarece rezultatele economice care se obţin la nivelul întreprinderii (profit sau
pierdere) se datorează influenţei factorilor interni şi externi, este necesar să se efectueze
analiza rentabilităţii sub aspect factorial.
Rb = Vt – Cht
Modelul analizei factoriale este următorul:
Rb = Vt – Cht = Vt – = Vt * prb,
Unde:
- 51 -
prb = profitul mediu la 1 leu venituri;
Rb = profitul brut;
Vt = venituri totale;
Cht = cheltuieli totale.
∆ Rb =
În cazul S.C. BOROMIR PROD S.A. analiza factorială a profitului pentru perioada
2008-2009 este următoarea:
= = 4.018.884 - 762.363 = 3.256.521 lei
= 103.609.783 – 102.847.420 = 762.363 lei
= 142.726.277 – 138.707.393 = 4.018.884 lei
Modelul analizei este:
Rb = Vt – Cht = Vt – = Vt * prb
0,0073
a. Influenţa variaţiei veniturilor asupra rezultatului brut
=
= 142.726.277 * 0,0073 - 103.609.783* 0,0073 = 285.550 lei
b. Influenţa variaţiei a .profitului mediu la 1 leu venituri asupra rezultatului brut
=
= 142.726.277 * 0,0281 - 142.726.277 * 0,0073 = 2.968.706 lei
= + = 285.550 + 2.968.706 = 3.254.256 lei
Schema sinoptică
Rb
3.256.521 lei
V prb
- 52 -
285.550 lei 2.968.706 lei
În perioada 2008 – 2009 rezultatul brut a avut o evoluţie pozitivă de la 762.363 lei
în 2008 la 4.018.884 lei în 2009, înregistrând o creştere de 3.256.521 lei. Această creşere a
avut la bază influenţa factorilor care îl determină şi anume, a veniturilor şi a profitului
mediu la1 leu venituri. Veniturilor au condus la o creştere a rezultatului brut cu 285.550
lei, influenţa cea mai mare având-o profitul mediu la 1 lei venituri, care a condus la
creşterea rezultatului brut cu 2.968.706 lei.
Pentru perioada 2009-2010 analiza factorială a profitului este următoarea:
= = 4.147.766 - 4.018.884 = 128.882 lei
= 142.726.277 – 138.707.393 = 4.018.884 lei
= 206.698.277 – 202.550.605 = 4.147.766 lei
Modelul analizei este:
Rb = Vt – Cht = Vt – = Vt * prb
a. Influenţa variaţiei veniturilor asupra rezultatului brut
=
= 206.698.277 * 0,0281 - 142.726.277 * 0,0281 = 1.797.616 lei
b. Influenţa variaţiei a profitului mediu la 1 leu venituri asupra rezultatului brut
=
= 206.698.277 * 0,0200 - 206.698.277 * 0,0281 = - 1.674.256 lei
= + = 1.797.616 - 1.674.256 = 123.360 lei
Schema sinoptică
Rb
128.882 lei
- 53 -
V prb
1.797.616 lei - 1.674.256 lei
În perioada 2009 – 2010 rezultatul brut a înregistrat o evoluţiei pozitivă, de la
4.018.884 lei în 2009 la 4.147.766 lei în 2010, de 128.882 lei. Această creştere au
contribuit veniturile, care au condus la creşterea rezultatului brut cu 1.797.616 lei şi
reducerea profitului mediu la 1 lei venituri cu 1.674.256 lei
3.3.2 Analiza diagnostic pe baza ratelor de rentabilitate
O analiză diagnostic fundamentată pe rata rentabilităţii este în măsură să furnizeze
date concludente pentru identificarea cauzelor care conduc la ineficienţa activităţilor
economice. Metodele utilizate pentru determinarea şi exprimarea ratei rentabilităţii
contribuie la îmbogăţirea informaţiei şi pot aborda laturi diferite şi complexe ale
activităţilor analizate.
Ratele de rentabilitate sunt indicatori de eficienţă ai activităţii economice incluşi în
categoria indicatorilor de tipul efect/efort. Efectul ia forma profitului sub diverse modalităţi
de exprimare: brut, net, din exploatare etc. Efortul ia forma capitalurilor (proprii,
permanente), resurse consumate (cheltuieli), active (totale, imobilizate, circulante), venituri
(cifra de afaceri, venituri din exploatare, financiare, excepţionale).
Cele mai utilizate forme ale ratei rentabilităţii sunt:
a. Rata rentabilităţii veniturilor (RV)
Rata rentabilităţii veniturilor se determină prin raportul dintre profitul brut (Pb) şi
veniturile totale (Vt) aferente perioadei analizate:
.
b. Rata rentabilităţii comerciale (Rc)
- 54 -
Rata rentabilităţii comerciale caracterizează eficienţa politicii comerciale (a
procesului de aprovizionare, stocare şi vânzare). Indicatorul de efect este profitul obţinut în
urma comercializării produselor, mărfurilor, respectiv a serviciilor (Pr), iar cel de efort este
cifra de afaceri (CA).
c. Rata rentabilităţii resurselor economice consumate
Acest indicator mai este cunoscut şi sub denumirea de rentabilitatea costurilor şi
exprimarea eficienţei costurilor efectuate. Se determină ca raport între un indicator de
rezultat (rezultatul exploatării, profitul brut al exerciţiului) şi costurile aferente obţinerii
acestuia:
Unde:
= valoarea producţiei vândute;
= cheltuielile aferente veniturilor (de producţie).
d. Rata rentabilităţii economice a activelor
Acest indicator exprimă eficienţa elementelor materiale utilizate în activitatea
desfăşurată de firmă, adică a capitalului investit în elementele de activ, care contribuie, fie
direct, fie indirect, la realizarea profitului.
Rata rentabilităţii economice a activelor de determină, ca raport între profitul brut
al exerciţiului (Pb) şi capitalul investit în activele economice ale exploatării (At). Relaţia
de calcul este următoarea:
- 55 -
e. Rata rentabilităţii financiare (Rf)
Rata rentabilităţii financiare exprimă corelaţia dintre indicatorul de
rezultat şi sursa de finanţare a activităţii economice, respectiv dintre profitul
net (Pn) şi capitalul propriu (Kpr).
Tabel nr. 3.3.2 Evoluţia ratelor de rentabilitate
Nr.crt.
Rate de rentabilitate 2008 2009 2010
1 Rata de rentabilitate a veniturilor 0,74 2,82 2,012 Rata de rentabilitate comercială 0,74 2,22 3,78
3Rata de rentabilitate a resurselor economice consumate
3,37 -20,35 -23,22
4 Rata rentabilităţii economice a activelor 2,42 6,15 9,305 Rata rentabilităţii financiară 1,50 3,39 3,20
Sursa: Creaţie proprie
Grafic nr. 3.3.2 Evoluţia ratelor de rentabilitate
- 56 -
-25
-20
-15
-10
-5
0
5
10
15
Rv Rc Rec Re Rf2008
2009
2010
Sursa: Creaţie proprie
În perioadele analizate, 2008 – 2010, ratele de rentabilitate au înregistrat
următoarea evoluţie:
- rata rentabilităţii veniturilor au avut o evoluţie pozitivă şi ascendentă, dar în
2010 s-a înregistrat o rata a rentabilităţii de 2,01 %, fiind mai mică decât în
2009 când a fost de 2,82 %. Această evoluţie s-a datorat creşterii cheltuielilor
care au contribui la realizarea profitului brut;
- rata rentabilităţii comerciale a înregistrat o evoluţie pozitivă şi ascendentă, ceea
ce înseamnă că firma se caracterizează printr-o politică comercială bună datorat
de profitul obţinut în urma comercializării produselor şi a cifrei de afaceri;
- rata rentabilităţii resurselor economice consumate a înregistrat o evoluţie
negativă pe parcursul perioadei, această evoluţie a fost influenţată de creşterea
costurilor produselor;
- rata rentabilităţii economice a activelor a înregistrat o evoluţie pozitivă şi
ascendentă, acest fapt s-a datorat eficienţei utilizării elementelor materiale,
adică a capitalului investit în activele economice ale exploatării;
- rata rentabilităţii financiare a înregistrat o evoluţie pozitivă şi s-a menţinut pe
parcursul perioadei analizate, ceea ce înseamnă organizarea a activităţii
economice a firmei.
3.4 Analiza situaţiei financiar – patrimoniale
3.4.1 Analiza structurii patrimoniale
- 57 -
Obiectul analizei structurii patrimoniale este stabilirea şi urmărirea evoluţiei
ponderilor diferitelor elemente patrimoniale, de activ şi de pasiv12. Analiza structurii
activului şi pasivului se realizează pe baza datelor din bilanţul patrimonial (Anexa nr. 1).
Valorile ratelor de structură ale activului sunt influenţate de caracteristice tehnice,
economice şi juridice ale activităţii firmei. Obiectul analizei structurii pasivului, a surselor
de finanţare, îl constituie stabilirea ponderii şi evoluţiei principalelor categorii de surse ce
participă la acoperirea mijloacelor economice ale firmei.
În cadrul S.C. BOROMIR PROD S.A. ratele de caracterizare a structurii activului
calculate pentru cei trei ani analizaţi sunt:
1. Rata activelor imobilizate:
Active imobilizate / Total Activ * 100
Rata activelor imobilizate = = 59,88 %
Rata activelor imobilizate = = 58,01 %
Rata activelor imobilizate = = 67,63 %
Conţinutul diferit al componentelor activelor imobilizate justifică utilizarea şi a
unor rate complementare:
1.a Rata imobilizărilor necorporale:
Imobilizări necorporale / Total activ * 100
Rata imobilizărilor necorporale = = 0,05 %
Rata imobilizărilor necorporale = = 0,06 %
Rata imobilizărilor necorporale = = 0,16 %
1.b Rata imobilizărilor corporale:
Imobilizări corporale / Total activ * 100
Rata imobilizărilor corporale = = 51,98 %
Rata imobilizărilor corporale = = 53,90 %
12 Mărgulescu, D. Coordonator (1994), Analiza economico-financiara a întreprinderii, metode si tehnici; Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1994.
- 58 -
Rata imobilizărilor corporale = = 62,92 %
1.c Rata imobilizărilor financiare:
Imobilizări financiare / Total activ * 100
Rata imobilizărilor financiare = = 7,84 %
Rata imobilizărilor financiare = = 7,99 %
Rata imobilizărilor financiare = = 4,54 %
2. Rata activelor circulante:
Activele circulante / Total activ * 100
Rata activelor circulante = = 39,99 %
Rata activelor circulante = = 41,91 %
Rata activelor circulante = = 32,29 %
Ca rate complementare se recomandă a fi stabilite:
2.a Rata stocurilor:
Stocuri / Total activ * 100
Rata stocurilor = = 11,07 %
Rata stocurilor = = 8,21 %
Rata stocurilor = = 6,57 %
2.b Rata creanţelor comerciale:
Clienţi şi conturi asimilate / Total activ * 100
Rata creanţelor comerciale = = 26,52 %
Rata creanţelor comerciale = = 33,32 %
Rata creanţelor comerciale = = 24,64 %
2.c Rata disponibilităţilor:
- 59 -
Disponibilităţi băneşti Titluri de plasament / Total activ * 100
Rata disponibilităţilor = = 2,40 %
Rata disponibilităţilor = = 0,38 %
Rata disponibilităţilor = = 1,07 %
Tabel nr. 3.4.1 Ratele de structură ale activului
Nr.crt.
Rate de structură ale activului 2008 2009 2010
1 Rata activelor imobilizate 59,88 % 58,01 % 67,63 %1a Rata imobilizărilor necorporale 0,05 % 0,06 % 0,16 %1b Rata imobilizărilor corporale 51,98 % 62,92 % 53,90 %1c Rata imobilizărilor financiare 7,84 % 4,54 % 7,99 %2 Rata activelor circulante 39,99 % 41,91 % 32,29 %2a Rata stocurilor 11,07 % 6,57 % 8,21 %2b Rata creanţelor comerciale 26,52 % 33,32 % 24,64 %2c Rata disponibilităţilor 2,40 % 1,07 % 0,38 %
Sursa: Calculele autoarei
Grafic nr. 3.4.1 Evoluţia ratelor de structură ale activului
0,00%
10,00%
20,00%
30,00%
40,00%
50,00%
60,00%
70,00%
80,00%
2008 2009 2010
Rata activelorimobilizate
Rata imobilizărilornecorporale
Rata imobilizărilorcorporale
Rata imobilizătilorfinanaciare
Rata activelorcirculante
Rata stocurilor
Rata creanţelorcomerciale
Rata disponibilităţilor
Sursa: Creaţie proprie
- 60 -
Din analiza ratelor de structură ale activului rezultă că S.C. BOROMIR PROD
S.A. aparţine sferei productive, respectiv unui sector care necesită o dotare tehnică
semnificativă, fapt reflectat de ponderea mare a activelor imobilizate în total activ în cei
trei ani analizaţi. Ratele imobilizărilor corporale sunt apropiate de cele ale activelor
imobilizate, ceea ce demonstrează preponderenţa imobilizărilor corporale în totalul
imobilizărilor. Valoarea redusă a ratelor imobilizărilor financiare şi necorporale semnifică
o activitate de investiţii financiare restrânsă şi de asemenea, o pondere mică a activelor
intangibile în total activ.
Activele circulante deţin o pondere de 39,99 % în 2008, care descreşte pana în
2010, ajungând la 32,29 %. Această descreştere datorându-se creanţelor comerciale care
deţin ponderea cea mai mare din totalul activelor circulante.
Analiza structurii surselor de finanţare ale S.C. BOROMIR PROD S.A. se
efectuează pe baza următoarelor rate de structură ale pasivului din bilanţului patrimonial:
1. Rata stabilităţii financiare:
Capital permanent / Total pasiv * 100
Rata stabilităţii financiare = = 67,29 %
Rata stabilităţii financiare = = 75,81 %
Rata stabilităţii financiare = = 89,21 %
2. Rata autonomiei globale:
Capital propriu / Total pasiv * 100
Rata autonomiei globale = = 43,46 %
Rata autonomiei globale = = 64,78 %
Rata autonomiei globale = = 76,20 %
3. Rata datoriilor pe termen scurt:
Datorii pe termen scurt / Total pasiv * 100
Rata datoriilor pe termen scurt = = 32,60 %
Rata datoriilor pe termen scurt = = 16,61 %
- 61 -
Rata datoriilor pe termen scurt = = 10,62 %
4. Rata datoriilor totale:
Datorii totale / Total pasiv * 100
Rata datoriilor totale = = 56,43 %
Rata datoriilor totale = = 27,63 %
Rata datoriilor totale = = 23,63 %
Tabel nr. 3.4.2 Ratele de structură ale pasivului
Nr.crt.
Rate de structură ale pasivului 2008 2009 2010
1 Rata stabilităţii financiare 67,29 % 75,81 % 89,21 %2 Rata autonomiei globale 43,46 % 64,78 % 76,20 %
3 Rata datoriilor pe termen scurt 32,60 % 16,61 % 10,62 %4 Rata datoriilor totale 56,43 % 23,63 % 27,63 %
Sursa: Calculele autoarei
Grafic nr. 3.4.2 Evoluţia ratelor de structură ale pasivului
0,00%10,00%20,00%30,00%40,00%50,00%60,00%70,00%80,00%90,00%
100,00%
Ratastabilităţiifinanciare
Rataautonomiei
globale
Ratadatoriilor petermen scurt
Ratadatoriilor
totale
2008
2009
2010
Sursa: Creaţie proprie
În ceea ce priveşte ratele de structură ale pasivului, S.C. BOROMIR PROD S.A. a
înregistrat o stabilitate financiară tot mai bună pana în anul 2010. În anul 2008 firma nu
dispunea de autonomie financiară, aceasta din urmă, situându-se sub un nivel considerat
minim de 50%, urmând ca pe parcursul anilor 2009 şi 2010 să ajungă la o rata a
autonomiei financiare de 76,20%. Ratele datoriilor totale au scăzut, fapt care a condus la
- 62 -
reducerea obligaţiilor pe termen scurt, ceea ce a condus şi la reducerea gradului de
îndatorare al firmei.
3.4.2 Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi
trezoreria netă
Fondul de rulment (FR) reprezintă marja de siguranţă a firmei, impusă de
diferenţele dintre sumele de încasat şi sumele de plătit, precum şi de decalajul dintre
termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidităţi şi durata medie în care
datoriile pe termen scurt devin exigibile.
Modul de calcul al fondului de rulment, conform concepţiei patrimoniale:
a. FR = Capital permanent – Active imobilizate
Fondul de rulment poate fi descompus în fond de rulment propriu (FRp) şi fond de
rulment împrumutat (FRi):
FR = FRp + FRi
FRp = Capitaluri proprii – Active imobilizate
FRi = Datorii pe termen mediu şi lung
În acest caz, noţiunea de fond de rulment corelaţia dintre lichiditatea activelor
circulante şi exigibilitatea datoriilor pe termen scurt. Fondul de rulment este considerat cel
mai important indicator de echilibru financiar lichiditate – exigibilitate, care permite
aprecierea pe termen scurt a riscului de incapacitate de plată.
Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă diferenţa dintre nevoile temporare
şi sursele temporare, respectiv suma necesară finanţării decalajelor, care se produc în timp,
între fluxurile reale şi fluxurile de trezorerie determinate, în principal, de activitatea de
exploatare.
NFR = (Stocuri + Creanţe) – Obligaţii pe termen scurt
Necesarul de fond de rulment reflectă, activele circulante de natura stocurilor şi
creanţelor nefinanţate pe seama obligaţiilor pe termen scurt. Obligaţiile pe termen scurt de
natura celor faţă de furnizori, salariaţi, bugetul de stat etc.,.
- 63 -
Trezoreria netă (TN) este indicatorul care exprimă diferenţa dintre fondul de
rulment şi nevoia de fond de rulment, reflectând situaţia financiară a firmei, atât pe termen
mediu şi lung, cât şi pe termen scurt.
TN = FR – NRF
Trezoreria netă pozitivă este un excedent monetar al exerciţiului financiar, fiind
obţinut ca urmare a unei activităţi rentabile. În cazul în care necesarul de fond de rulment
este constant, atunci trezoreria netă pozitivă este echivalentul profitului net. Trezoreria netă
negativă reflectă un deficit monetar la sfârşitul anului şi care a fost acoperit pe seama
creditelor pe termen scurt. În situaţia în care necesarul de fond de rulment este constant,
trezoreria netă negativă este efectul înregistrării de pierderi.
În cazul S.C. BOROMIR PROD S.A. corelaţia dintre fondul de rulment, necesarul
de fond de rulment şi trezoreria netă, pe parcursul perioadei analizate este următoarea:
FR = FRp + FRi
FRp = Capitaluri proprii – Active imobilizate
FRi = Datorii pe termen mediu şi lung
FRp = 34.206.795 – 47.126.908 = - 12.920.113 lei
FRp = 100.853.088 – 90.305.745 = 10.547.343 lei
FRp = 105.225.115 – 93.389.688 = 11.835.427 lei
FRi = 18.740.462 lei
FRi = 28.849.634 lei
FRi = 18.096.762 lei
FR = - 12.920.113 + 18.740.462 = 5.820.349 lei
FR = 10.547.343 + 28.849.634 = 39.396.977 lei
FR = 11.835.427 + 18.096.762 = 29.932.189 lei
Rezultatele obţinute pentru fondul de rulment calculat după al doilea mod de calcul
sunt următoarele:
FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt
FR = 31.477.527 – 25.657.178 = 5.820.349 lei
FR = 65.254.575 – 25.857.598 = 39.396.977 lei
FR = 44.592.242 – 14.660.053 = 29.932.189 lei
NFR = (Stocuri + Creanţe) – Obligaţii pe termen scurt
NFR = (8.717.924 + 20.870.748) – 25.657.178 = 3.931.494 lei
- 64 -
NFR = (12.791.878 + 51.869.186) – 25.857.598 = 38.803.466 lei
NFR = (9.077.181 + 34.030.225) – 14.660.053 = 28.447.353 lei
TN = FR – NFR
TN = 5.820.349 – 3.931.494 = 1.888.855 lei
TN = 39.396.977 – 38.803.466 = 593.511 lei
TN = 29.932.189 – 28.447.353 = 1.484.836 lei
Tabel nr. 3.4.3 Rezultatele obţinute pentru fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria netă
Nr. crt.
Elemente de calcul 2008 2009 2010
1 Fond de rulment 5.820.349 39.396.977 29.932.1892 Necesar de fond de rulment 3.931.494 38.803.466 28.447.3533 Trezoreria netă 1.888.855 593.511 1.484.836
Sursa: Calculele autoarei
Grafic nr. 3.4.4 Evoluţia fondului de rulment, necesarului de fond de rulment şi a trezoreriei nete în perioada 2008 – 2010
0
5.000.000
10.000.000
15.000.000
20.000.000
25.000.000
30.000.000
35.000.000
40.000.000
45.000.000
2008 2009 2010
Fond de rulment
Necesar de fond derulment
Trezoreria netă
Sursa: Creaţie proprie
Fondul de rulment a avut o evoluţie pozitivă în perioadele 2009 şi 2010, ceea ce
indică faptul că s-a înregistrat un excedent al capitalurilor permanente în raport cu
imobilizările pe care le finanţează, excedent ce va fi utilizat pentru finanţarea activelor
circulante. În schimb în anul 2008 s-a înregistrat un deficit al capitalurilor permanente în
raport cu imobilizările, dar chiar dacă s-a înregistrat acest deficit, fondul de rulment a fot
tot unul pozitiv datorită datoriilor pe termen mediu şi lung. De asemenea în anul 2009 şi
2010 imobilizările sunt finanţate integral din capitalurile proprii.
Partea activelor circulante nefinanţate de datoriile pe termen scurt se regăsesc sub
forma nevoilor se fond de rulment pozitive. Aceste nevoi de fond de rulment obţinute
- 65 -
indică decalajul nefavorabil dintre lichiditatea stocurilor şi a creanţelor pe de o parte şi
exigibilitatea datoriilor pe termen scurt pe de altă parte. Din calculul fondurilor de rulment
în perioadele analizate s-a constat că acestea sunt mai mari decât nevoile de fond de
rulment ceea ce indică un excedent monetar la sfârşitul anului, deci o situaţie de echilibru
financiar.
3.4.3 Analiza lichidităţii şi a solvabilităţii
Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în
bani.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile de plată
la scadenţă.
Pentru caracterizarea lichidităţii unei firme se compară pasivele pe termen scurt cu
resursele disponibile din aceeaşi perioadă. Cele mai utilizate rata de lichiditate sunt:
1. Rata lichidităţii generale (Lg):
Lg = Active circulante / Datorii curente
Se consideră că situaţia lichidităţii este satisfăcătoare când mărimea acestei rate
este supraunitară (cuprinsă între 2 şi 2,5). Cu cât această rată este mai mare decât 1 cu atât
întreprinderea este pusă la adăpost de o insuficienţă a trezoreriei care ar putea fi
determinată de rambursarea datoriilor la cererea creanţierilor.
2. Rata lichidităţii curente (Lc):
Lc = Active circulante – Stocuri / Datorii curente
Această rata este de obicei subunitară, iar intervalul considerat satisfăcător este
cuprins între 0,65 – 1.
3. Rata lichidităţii imediate (Li):
Li = Disponibilităţi şi plasamente / Datorii curente
Valoarea ridicată a acestei rate nu constituie în acelaşi timp o garanţie a
solvabilităţii, dacă restul activelor circulante au un grad redus de lichiditate. O valoare
redusă a ratei lichidităţii imediate poate fi compatibilă cu menţinerea echilibrului financiar,
dacă întreprinderea minimizează valoarea disponibilităţilor sale, deţinând în schimb valori
de plasament, creanţe, stocuri uşor mobilizabile în concordanţă cu exigibilitatea datoriilor
imediate.
Solvabilitatea se poate exprima cu ajutorul următorilor indicatori:
1. Rata solvabilităţii patrimoniale (Sp):
- 66 -
Sp = Capital propriu / Capital propriu + credite totale
Valoarea minimă a ratei solvabilităţii patrimoniale se apreciază că trebuie să se
încadreze între 0,3 – 0,5, iar peste 0,5 poate fi considerată normală.
2. Rata solvabilităţii generale (Sg):
Sg = Active totale / Datorii totale
Cu cât rata solvabilităţii generale este mai mare decât 1, cu atât situaţia financiară
de ansamblu a firmei este mai bună.
În cadrul S.C. BOROMIR PROD S.A. situaţia ratelor de lichiditate şi solvabilitate
în perioada analizată se prezintă astfel:
Ratele de lichiditate în perioada 2008 – 2010 au fost următoarele:
1. Rata lichidităţii generale (Lg):
Lg = = 1,22
Lg = = 2,52
Lg = = 3,04
2. Rata lichidităţii curente (Lc):
Lc = = = 0,88
Lc = = = 2,02
Lc = = = 2,42
3. Rata lichidităţii imediate (Li):
Li = = 0,07
Li = = 0,02
Li = = 0,10
Ratele de solvabilitate au fost următoarele:
1. Rata solvabilităţii patrimoniale:
Sp = = = 0,60
Sp = = = 0,84
- 67 -
Sp = = = 0,83
2. Rata solvabilităţii generale:
Sg = = 1,76
Sg = = 3,54
Sg = = 4,22
Tabel nr. 3.4.5 Ratele de lichiditate şi solvabilitate
Nr.crt.
Ratele de lichiditate şi solvabilitate 2008 2009 2010
1 Rata lichidităţii generale 1,22 2,52 3,042 Rata lichidităţii curente 0,88 2,02 2,423 Rata lichidităţii imediate 0,07 0,02 0,104 Rata solvabilităţii patrimoniale 0,60 0,84 0,835 Rata solvabilităţii generale 1,76 3,54 4,22
Sursa: Calculele autoarei
Grafic nr. 3.4.5 Evoluţia ratelor de lichiditate şi solvabilitate
0
0,5
1
1,5
2
2,5
3
3,5
4
4,5
2008 2009 2010
Rata lichidităţii generale
Rata lichidităţii curente
Rata lichidităţii imediate
Rata solvabilităţiipatrimoniale
Rata sovabilităţiigenerale
Sursa: Creaţie proprie
În urma rezultatelor obţinute se poate constata că în perioadele analizate ratele
lichidităţii generale se încadrează în limitele considerate normale, în schimb ratele
lichidităţii curente şi ratele lichidităţii imediate au înregistrat valori care nu se încadrează
în limitele admise. Deşi situaţia firmei nu este alarmantă, trebuie să ia măsuri pentru
creşterea lichidităţii, în special a lichidităţii imediate, în următoarele perioade.
- 68 -
3.4.4 Analiza echilibrului economico – financiar
Echilibrul financiar trebuie înţeles ca un ansamblu de corelaţii, prin care se
stabilesc anumite proporţionalităţi în cadrul şi între diferitele fluxuri financiare.
Principalele rate folosite sunt:
1. Rata autonomiei financiare (Raf):
Raf = Capital propriu / Capital propriu + Capital împrumutat
2. Rata de finanţare a stocurilor (Rfs):
Rfs = Fond de rulment / Stocuri
3. Rata de autofinanţare a activelor (Ra ):
Ra = Capital propriu / Active fixe + Active circulante
4. Rata datoriilor (Rd):
Rd = Datorii totale / Active totale
Ratele de echilibru economico – financiar calculate în cadrul S.C. BOROMIR
PROD S.A. sunt:
1. Rata autonomiei financiare (Raf):
Raf = = = 0,64
Raf = = = 0,85
Raf = = = 0,85
2. Rata de finanţare a stocurilor (Rfs):
Rfs = = 0,66
Rfs = = 3,07
Rfs = = 3,29
3. Rata de autofinanţare a activelor (Ra ):
Ra = = = 0,47
Ra = = = 0,67
- 69 -
Ra = = = 0,80
4. Rata datoriilor (Rd):
Rd = = 0,56
Rd = = 0,28
Rd = = 0,23
Tabel nr. 3.4.6 Evoluţia ratelor de echilibru economico – financiar în perioada 2008-2009
Nr.crt.
Ratele de echilibru economico - financiar 2008 2009 2010
1 Rata autonomiei financiare 0,64 0,85 0,852 Rata de finanţare a stocurilor 0,66 3,07 3,293 Rata de autofinanţare a activelor 0,47 0,67 0,804 Rata datoriilor 0,56 0,28 0,23
Sursa: Creaţie proprie
Grafic nr. 3.4.6 Evoluţia ratelor de echilibru economico – financiar în perioada 2008-2010
0
0,5
1
1,5
2
2,5
3
3,5
Rataautomomieifinanciare
Rata definanţare astorcurilor
Rata deautofinanţare a
activelor
Rata datoriilor
2008
2009
2010
Sursa: Creaţie proprie
În urma rezultatelor obţinute se poate spune că firma se încadrează în limitele
considerate satisfăcătoare, ceea ce demonstrează funcţionarea corespunzătoare a acesteia.
- 70 -
Capitolul 4
CONCLUZII
În condiţiile în care România a traversat o perioadă de criză economică, iar în
Uniunea Europeană situaţia privind activitatea din industria alimentară nu este deloc
favorabilă, am analizat evoluţia S.C. BOROMIR PROD S.A. Perioadele pentru acre am
realizat analiza au fost anii 2008, 2009 şi 2010. În anul 2008 a fost simţită criza economică
la nivelul României, dar după cum am constatat în urma analizei economico-financiare din
cadrul studiului de caz, firma aleasă nu a simţit această criză, înregistrând o evoluţie
pozitivă pe parcursul celor trei perioade analizate.
Pentru efectuarea analizei ne-am propus spre aprofundare determinarea
indicatorilor economico-financiari din cadrul analizei diagnostic a cifrei de afaceri, a
evoluţiei cheltuielilor de producţie, din cadrul analizei rentabilităţii şi a situaţiei financiar-
patrimoniale.
Analizei cifrei de afaceri s-a efectuat în ceea ce priveşte structura şi dinamica cifrei
de afaceri, analiza corelaţiilor dintre aceasta si producţia fabricată şi analiza sub aspect
factorial. Pe parcursul perioadelor analizate evoluţia cifrei de afaceri a fost una pozitivă,
crescând de la o perioadă la alta. În ceea ce priveşte analiza corelaţiilor stabilite între cifra
de afaceri şi producţia fabricată se poate spune că în intervalul 2008-2009 raportul CA/Qf
> 1 a fost îndeplinit, ceea ce însemnă că cifra de afaceri realizată a fost mai mare decât
producţia marfă şi de aici rezultă faptul că firma şi-a diminuat stocul de produse finite. În
schimb, în intervalul 2009 – 2010 corelaţia nu a fost îndeplinită, ceea ce înseamnă că firma
trebuie să ia măsuri în ceea ce priveşte prelucrarea superioară a materiilor prime, care se
reflectă în amortizări mari şi un profit mare, pentru a reduce stocul de produse finite.
Analiza factorială a cifrei de afaceri a fost calculată pe perioade iar rezultatele obţinute în
urma analizei au fost următoarele:
1. Pentru analiza realizată în perioada 2008 - 2009 se poate constata că cifra de
afaceri a avut o evoluţie pozitivă. Această evoluţie a fost influenţă de factori direcţi, dar şi
indirecţi. Factorii direcţi care au condus la evoluţia pozitivă a cifrei de afaceri au fost
următorii:
– evoluţia pozitivă a numărului de salariaţi a condus la creşterea producţiei
fabricate, dar în acelaşi timp şi la reducerea productivităţii muncii;
- 71 -
– productivitatea muncii a avut o influenţa negativă asupra creşterii cifrei de
afaceri. La obţinerea acestei influenţe negative au contribuit factorii indirecţi şi anume:
nivelul înzestrării tehnice a muncii a avut o evoluţie ascendentă, în schimb reducerea
coeficientului mijloacelor fixe active şi a randamentului mijloacelor fixe au condus la
reducerea cifrei de afaceri;
– tot o influenţă pozitivă asupra cifrei de afaceri a avut-o şi coeficientului de
valorificare a producţiei fabricate
2. Pentru perioada 2009 – 2010 s-a constatat că cifra de afaceri a înregistrat o
evoluţie pozitivă. Această evoluţie s-a bazat pe influenţa factorilor direcţi, dar şi indirecţi.
Factorii direcţi care au condus la evoluţia pozitivă a cifrei de afaceri au fost următorii:
– producţia fabricata a avut o evoluţie negativă datorită scăderii numărului de
salariaţi şi a creşterii productivităţii muncii;
– productivitatea muncii a avut o influenţa pozitivă asupra creşterii cifrei de
afaceri. La obţinerea acestei influenţe pozitive au contribuit factorii indirecţi şi anume:
nivelul înzestrării tehnice a muncii, coeficientului mijloacelor fixe active şi randamentului
mijloacelor fixe au avut o evoluţie pozitiva şi au condus la creşterea cifrei de afaceri;
– coeficientului de valorificare a producţiei fabricate a înregistrat o evoluţie
negativă ce a condus la reducerea cifrei de afaceri.
În urma rezultatelor obţinute în cadrul analizei diagnostic a cheltuielilor s-a constat
o evoluţie pozitivă în perioadele analizate a cheltuielilor de exploatare, fapt determinat de
ponderea scăzută a categoriilor de cheltuieli din exploatare în totalul veniturilor din
exploatare. Conform ratei de eficienţa a cheltuielilor s-a constatat că evoluţia cheltuielilor
din exploatare în aceleaşi perioade a fost tot pozitivă, fapt datorat de numărul redus al
cheltuielilor din exploatare în raport cu veniturile din exploatare.
În cadrul analiza rentabilităţii a avut în vedere analiza rezultatelor, analiza
factorială a rezultatului brut şi analiza ratelor de rentabilitate, iar rezultatele au fost după
cum urmează:
În urma rezultatelor obţinute în ceea ce priveşte analiza rezultatelor s-a constatat în
perioadele analizate că pe baza rezultatelor determinate firma a obţinut un rezultat net
pozitiv ceea ce înseamnă un profit. Rezultatele obţinute pentru analiza factorială a
rezultatului brut s-au constatat tot pe perioade şi anume, în perioada 2008 – 2009 rezultatul
brut a avut o evoluţie pozitivă, înregistrându-se o creştere de acestuia. Această creştere a
avut la bază influenţa factorilor care îl determină şi anume, a veniturilor şi a profitului
mediu la1 leu venituri. Veniturilor au condus la o creştere a rezultatului brut, dar influenţa
- 72 -
cea mai mare având-o profitul mediu la 1 lei venituri. În perioada 2009 – 2010 rezultatul
brut a înregistrat tot o evoluţiei pozitivă şi prin urmare constatându-se o creştere a acestuia.
Această creştere au contribuit veniturile, care au condus la creşterea rezultatului brut, în
schimb profitului mediu la 1 lei venituri a condus la reducerea rezultatului brut.
În carul ratelor de rentabilitate în perioadele analizate, 2008 – 2010, ratele de
rentabilitate au înregistrat următoarea evoluţie:
- rata rentabilităţii veniturilor au avut o evoluţie pozitivă şi ascendentă, dar în
2010 s-a înregistrat o rata a rentabilităţii de 2,01 %, fiind mai mică decât în
2009 când a fost de 2,82 %. Această evoluţie s-a datorat creşterii cheltuielilor
care au contribui la realizarea profitului brut;
- rata rentabilităţii comerciale a înregistrat o evoluţie pozitivă şi ascendentă, ceea
ce înseamnă că firma se caracterizează printr-o politică comercială bună datorat
de profitul obţinut în urma comercializării produselor şi a cifrei de afaceri;
- rata rentabilităţii resurselor economice consumate a înregistrat o evoluţie
negativă pe parcursul perioadei, această evoluţie a fost influenţată de creşterea
costurilor produselor;
- rata rentabilităţii economice a activelor a înregistrat o evoluţie pozitivă şi
ascendentă, acest fapt s-a datorat eficienţei utilizării elementelor materiale,
adică a capitalului investit în activele economice ale exploatării;
- rata rentabilităţii financiare a înregistrat o evoluţie pozitivă şi s-a menţinut pe
parcursul perioadei analizate, ceea ce înseamnă organizarea a activităţii
economice a firmei.
Din analiza ratelor de structură ale activului rezultă că S.C. BOROMIR PROD
S.A. aparţine sferei productive, respectiv unui sector care necesită o dotare tehnică
semnificativă, fapt reflectat de ponderea mare a activelor imobilizate în total activ în cei
trei ani analizaţi. Ratele imobilizărilor corporale sunt apropiate de cele ale activelor
imobilizate, ceea ce demonstrează preponderenţa imobilizărilor corporale în totalul
imobilizărilor. Valoarea redusă a ratelor imobilizărilor financiare şi necorporale semnifică
o activitate de investiţii financiare restrânsă şi de asemenea, o pondere mică a activelor
intangibile în total activ. Activele circulante deţin o pondere de 39,99 % în 2008, care
descreşte pana în 2010, ajungând la 32,29 %. Această descreştere datorându-se creanţelor
comerciale care deţin ponderea cea mai mare din totalul activelor circulante.
Ratele de structură ale pasivului, S.C. BOROMIR PROD S.A. au înregistrat o
stabilitate financiară tot mai bună pana în anul 2010. În anul 2008 firma nu dispunea de
- 73 -
autonomie financiară, aceasta din urmă, situându-se sub un nivel considerat minim de
50%, urmând ca pe parcursul anilor 2009 şi 2010 să ajungă la o rata a autonomiei
financiare de 76,20%. Ratele datoriilor totale au scăzut, fapt care a condus la reducerea
obligaţiilor pe termen scurt, ceea ce a condus şi la reducerea gradului de îndatorare al
firmei.
În ceea ce priveşte corelaţia dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment
şi trezoreria netă, rezultatele obţinute au indicat faptul că fondul de rulment a avut o
evoluţie pozitivă în perioadele 2009 şi 2010, ceea ce indică faptul că s-a înregistrat un
excedent al capitalurilor permanente în raport cu imobilizările pe care le finanţează,
excedent ce va fi utilizat pentru finanţarea activelor circulante. În schimb în anul 2008 s-a
înregistrat un deficit al capitalurilor permanente în raport cu imobilizările, dar chiar dacă s-
a înregistrat acest deficit, fondul de rulment a fot tot unul pozitiv datorită datoriilor pe
termen mediu şi lung. De asemenea în anul 2009 şi 2010 imobilizările sunt finanţate
integral din capitalurile proprii. Partea activelor circulante nefinanţate de datoriile pe
termen scurt se regăsesc sub forma nevoilor se fond de rulment pozitive. Aceste nevoi de
fond de rulment obţinute indică decalajul nefavorabil dintre lichiditatea stocurilor şi a
creanţelor pe de o parte şi exigibilitatea datoriilor pe termen scurt pe de altă parte. Din
calculul fondurilor de rulment în perioadele analizate s-a constat că acestea sunt mai mari
decât nevoile de fond de rulment ceea ce indică un excedent monetar la sfârşitul anului,
deci o situaţie de echilibru financiar.
Din calculului ratelor de lichiditate generale s-a constat că acestea se încadrează în
limitele considerate normale, în schimb ratele lichidităţii curente şi ratele lichidităţii
imediate au înregistrat valori care nu se încadrează în limitele admise. Deşi situaţia firmei
nu este alarmantă, trebuie să ia măsuri pentru creşterea lichidităţii, în special a lichidităţii
imediate, în următoarele perioade.
În urma rezultatelor obţinute din cadrul analizelor efectuate am constatat că firma
se încadrează în limitele considerate satisfăcătoare şi îşi păstrează o poziţie destul de bună
pe piaţă chiar şi în situaţia în care în anul 2008 s-a instaurat criza economică.
- 74 -
Bibliografie
1. Andreea Săseanu, Diversificarea şi restructurarea producţiei şi comercializării în
industria de panificaţie din România în contextul globalizării, available on-line at
www.contabilizat.ro/file/cursuri_de.../comert... globalizare /cap13p1.pdf , accesat în
10.04.2011.
2. Banu., C. (2009), Tratat de industrie alimentara - Tehnologii alimentare, Editura
ASAB, Bucureşti.
3. Confederation of food and drink industries of EU (2008), Data & trends of the
EuropeanFood and Drink Industry.
4. Işfănescu, A., Robu, V.,Anghel, I.,Tuţu, A. (1999), Analiza economico - fiananciară,
Editura Economică, Bucureşti.
5. Eurostat (2008) , Structural Business Statistics.
6. Strategia de dezvoltare a sectorului de morărit şi panificaţie în perioada 2001-2004,
Bucureşti, Rompan, 2001.
7. Strategia de dezvoltare pe termen mediu a industriei de morărit, panificaţie şi de
produse făinoase, Bucureşti, Rompan, 2001.
8. Mărgulescu, D., coordonator, Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura
Tribuna Economică, Bucureşti, 1994, pg. 188.
9. Mărgulescu, D., Coordonator (1994), Analiza economico-financiara a întreprinderii,
metode si tehnici; Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1994.
10. Ţole., A., Zirra., D. (2006), Analiza economico–financiară, Editura ProUniversitaria,
Bucureşti.
11. Food industry, Competitiveness of the European Food Industry, available on-line at
www.ec.europa.eu/enterprise/sectors/food accesat în 20.04.2011.
12. *** www.adrse.ro.
- 75 -
A N E X E
- 76 -
Anexa nr. 1
Bilanţ contabilîncheiat la data de 31.12
Denumirea indicatoruluiNr. rd.
Sold la31.12.2008 31.12.2009 31.12.2010
A B 1 2 3A. ACTIVE IMOBILIZATE I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
1. Cheltuieli de constituire (ct. 201-2801) 01 0 0 02. Cheltuieli de dezvoltare (ct. 203-2803-2903) 02 0 0 03. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare şi alte imobilizări necorporale (ct. 205+208-2805-2905-2908)
03 40.856 95.333 227.183
4. Fond comercial (ct. 2071-2807-2907) 04 0 0 05. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie (ct. 233+234-2933)
05 0 0 0
TOTAL (rd. 01la 05) 06 40.856 95.333 227.183 II. IMOBILIZĂRI CORPORALE1. Terenuri şi construcţii (ct. 211+212-2811-2812-2911-2912)
07 20.837.682 59.251.171 60.676.500
2. Instalaţii tehnice şi maşini (ct. 213-2813-2913) 08 20.312.981 24.402.298 25.894.5433. Alte instalaţii, uilaje şi mobilier (ct. 214 -2814 -2914)
09 209.656 157.547 146.166
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie (ct. 231+232-2931)
10 0 105.662 164.082
TOTAL (rd. 07 la 10) 11 40.910.319 83.916.678 86.881.291 III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate (ct. 261-2961) 12 6.175.733 6.216.933 5.962.9012. Împrumuturi acordate entităţilor afiliate (ct. 2671+2672-2964)
13 0 0 0
3. Interese de participare (ct. 263-2962) 14 0 0 04. Împrumuturi acordate entităţilor pe bază de interese de participare (ct. 2673+2674-2965)
15 0 0 64.281
5. Investiţii deţinute ca imobilizări (ct. 265-2963) 16 0 0 254.0326. Alte împrumuturi (ct. 2675+2676+2678+2679-2966-2968)
17 0 76.801 0
TOTAL (rd. 12 la 17) 18 6.175.733 6.293.734 6.281.214ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL
(rd. 06+11+18)19 47.126.908 90.305.745 93.389.688
B. ACTIVE CIRCULANTE I. STOCURI1. Materii prime şi materiale consumabile(ct. 301+302+303+/-308+351+358+/-388-391-392-3951-3958-398)
20 6.250.235 7.217.498 5.917.193
2. Producţia în curs de execuţie (ct. 331+332+341+/-348-393-3941-3952)
21 54.360 40.442 0
3. Produse finite şi mărfuri (ct. 345+346+/-348+354+356+357+361+/-368+371+/-378-3945-3946-3953-3954-3956-3957-396-397-4428)
22 2.150.001 5.446.325 3.158.890
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri (ct. 4091) 23 263.328 87.613 1.098TOTAL (rd. 20 la 23) 24 8.717.924 12.791.878 9.077.181
II. CREANŢE (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element )1. Creanţe comerciale (ct. 2675+2676+2678+2679-2966-2968+4092+411+413+418-491)
25 16.628.868 42.885.813 7.706.281
- 77 -
2. Sume de încasat de la entităţile afiliate (ct. 451-495) 26 3.226.383 7.979.519 14.607.3373. Sume de încasat de la entităţi pe bază de interese de participare (ct.453-495)
27 0 0 10.493.390
4. Alte creanţe (ct.425+4282+431+437+4382+441+4424+4428+444+445+446+447+4428+4582+461+473+496+5187)
28 1.015.497 1.003.854 1.223.217
5. Capital subscris şi nevărsat (ct. 456-495) 29 0 0 0TOTAL (rd. 25 la 29) 30 20.870.748 51.869.186 34.030.225
III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate (ct. 501-591) 31 0 0 02. Alte investiţii pe permen scurt (ct. 505+506+508-595-598+5113+5114)
32 0 0 0
TOTAL (rd.31 la 32) 33 0 0 0 IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 34 1.888.855 593.511 1.484.836
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL(rd. 24+30+33+34)
35 31.477.527 65.254.575 44.592.242
C. CHELTUIELI ÎN AVANS (ct.471) 36 89.552 109.002 93.939D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN1.Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni (ct. 161+1681-169)
37 0 0 0
2. Sume datorate instituţiilor de credit (ct.1621+1622+1624+1625+1627+1682+5191+5192+5198)
38 3.247.294 1.649.455 2.149.454
3. Avansuri încasate în contul comenzilor (ct. 419) 39 0 22.207 20.9784. Datorii comerciale – furnizori (ct. 401+404+408) 40 20.848.983 21.816.300 5.879.7855. Efecte de comerţ de plătit (ct. 403+405) 41 82.160 47.185 1.163.6736. Sume datorate entităţilor afiliate (ct. 1661+1685+2691+451)
42 0 0 2.497.693
7. Sume datorate entotăţilor pe bază de interese de participare (ct.1663+1686+2692+453)
43 0 0 138.468
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale (ct. 1623+1626+167+1687 +2693+ 421+423+424+426+427+4281+431+437+4381+441+4423+4428+444+446+447+4481+455+456+457+4581+462+473+509+5186+5193+5194+5195+5196+5197)
44 1.478.741 2.322.451 2.814.002
TOTAL (rd. 37 la 44) 45 25.657.178 25.857.598 14.664.053E. ACTIVE CICULANTE NETE /DATORII CURENTE NETE (rd. 35+36-45-62)
46 5.909.901 27.764.579 30.022.128
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd. 19+46-61)
47 52.959.575 118.070.324 123.411.816
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN1.Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni (ct. 161+1681-169)
48 0 0 0
2. Sume datorate instituţiilor de credit (ct.1621+1622+1624+1625+1627+1682+5191+5192+5198)
49 18.752.780 17.166.787 17.964.597
3. Avansuri încasate în contul comenzilor (ct. 419) 50 0 0 04. Datorii comerciale – furnizori (ct. 401+404+408) 51 0 0 05. Efecte de comerţ de plătit (ct. 403+405) 52 0 0 06. Sume datorate entităţilor afiliate (ct. 1661+1685+2691+451)
53 0 0 0
7. Sume datorate entotăţilor pe bază de interese de participare (ct.1663+1686+2692+453)
54 0 0 0
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale (ct. 1623+1626+167+1687 +2693+ 421+423+424+426+427+4281+431+437+4381+441+4423+4428+444+446+447+4481+455+456+457+4581+462+473+509+5186+5193+5194+
55 0 0 0
- 78 -
5195+5196+5197)TOTAL (rd. 48 la 55) 56 18.752.780 17.166.787 17.964.597
H. PROVIZIOANE 1. Provizioane penru pensii şi obligaţii similare (ct. 1515)
57 0 0 0
2. Provizioane pentu depozite (ct. 1516) 58 0 0 03. Alte privizioane (ct. 1511+1512+1513+1514+1518) 59 0 0 174.090
TOTAL (rd. 57 la 59) 60 0 0 174.090I. VENITZURI ÎN AVANS - Subvenţii pentru investiţii (ct. 131+132+133+134+138)
61 77.234 50.449 48.014
- Venituri înregistrate în avans (ct. 472) 62 0 11.741.400 0TOTAL (rd. 61+62) 63 77.234 11.791.849 48.014
J. CAPITAL ŞI REZERVE I. CAPITAL1. Capital subscris vărsat (ct. 1012) 64 1.025.995 12.358.950 12.358.9502. Capital subscris nevărsat (ct. 1011) 65 0 0 03. Patrimoniul regiei (ct. 1015) 66 0 0 0
TOTAL (rd. 64 la 66) 67 1.025.995 12.358.950 12.358.950 II. PRIME DE CAPITAL (ct. 104) 68 0 0 0 III. PRIME DIN REEVALUARE (ct. 105) 69 18.190.523 49.432.463 50.881.149 IV. REZERVE 1. Rezerve legale (ct. 1061) 70 205.199 937.333 950.5702. Rezerve statutare sau contractuale (ct. 1063) 71 0 0 03. Rezeve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare (ct. 1065)
72 0 11.544.571 14.638.321
4. Alte rezerve (ct. 1068) 73 14.269.967 23.459.500 23.459.112Acţiuni proprii (ct. 109) 74 0 0 0
TOTAL (rd. 70 la 73 – 74) 75 14.475.188 39.048.003Câştiguri legate de instrumntele de capitaluri proprii (ct. 141)
76 0 0 0
Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii (ct. 149)
77 0 0 0
V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTATĂ (A) Sold C (ct. 117) 78 0 0 0 Sold D (ct. 117) 79 0 0 0 VI. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI FINANCIAR Sold C (ct. 121) 80 515.111 3.321.215 3.150.845 Sold D (ct. 121) 81 0 0 0 Repartizarea profitului (ct. 129) 82 0 200.944 213.832 CAPITALURI PROPRII – TOTAL (rd. 68+69+75+76+77+78-79-80)
83 34.206.795 100.853.088 105.225.115
Patrimoniul public (ct. 1016) 84 0 0 0 CAPITALURI – TOTAL (rd. 81+82) 85 34.206.795 100.853.088 105.225.115
- 79 -
Anexa nr. 2
Contul de profit şi pierderela data de 31.12
Denumirea indicatorului Nr. rd.
Realizări în perioada de raportare31.12.2008 31.12.2009 31.12.2010
A B 1 2 31. Cifra de afaceri netă (rd. 02 la 05) 01 79.084.874 90.110.617 133.668.621Producţia fabricată (ct. 701+702+703+704+705+706+708)
02 54.551.189 40.165.244 53.809.319
Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) 03 24.533.685 49.945.373 79.859.302Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile al căror obiect de activitate îl constituie leasingul (ct. 766)
04 0 0 0
Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete (ct. 7411)
05 0 0 0
2. Variaţia stocurilor de produse finite (ct. 711) Sold C
06 21.236.932 48.509.372 66.774.856
şi a producţiei în curs de execuţie Sold D
07 0 0 0
3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată (ct. 721+722)
08 80.246 0 0
4. Alte venituri din exploatare (ct. 7417+758) 09 1.678.338 203.546 393.940VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL (rd. 01+06+07+08+09)
10 102.080.390 138.823.535 200.837.417
5. a) Cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile (ct. 601+602-7412)
11 47.525.931 45.317.129 63.381.241
Alte cheltuieli materiale (ct. 603+604+606+608) 12 1.247.502 1.014.497 1.238.066 b) Alte cheltuieli externe (cu energie şi apa) (ct. 605-7413)
13 3.801.096 4.095.822 5.463.649
c) Cheltuieli privind mărfurile (ct.607) 14 23.372.105 55.688.136 83.831.4626. Cheltuieli cu personalul (rd. 16+17), din care: 15 12.860.344 16.432.420 21.715.285 a) Salarii şi indemnizaţii (ct. 641+642-7414) 16 9.856.928 12.670.103 16.781.102 b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială (ct. 645-7415)
17 3.003.416 3.762.317 4.934.183
7. a) Ajustări de valoare prinvind imobilizările corporale şi necorporale (rd. 19-20)
18 2.864.850 4.622.453 6.105.816
a. 1) Cheltuieli (ct. 6811+6813) 19 2.864.850 4.622.453 6.105.816 a. 2) Venituri (ct. 7813) 20 0 0 0 b) Ajustări de valoare privind activele circulante (rd. 22-23)
21 356.504 -20 358.457
b. 1) Cheltuieli (ct. 654+6814) 22 420.270 0 687.790 b. 2) Venituri (ct. 754+7814) 23 63.766 20 329.3338. Alte chelturieli de exploatare (rd. 25 la 28) 24 9.473.432 9.649.646 13.490.4398.1 Cheltuieli privind prestaţiile externe (ct. 611+612+613+614+621+622+623+624+625+626+627+628-7416)
25 8.188.214 8.133.870 11.750.238
8.2 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (ct. 635)
26 559.381 901.457 980.832
8.3 Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi active cedate (ct. 658)
27 725.837 614.319 759.369
Cheltuieli privind dobânzile de refinanţare înregistrate de entităţile al căror obiect de activitate îl constituie leasingul (ct. 666)
28 0 0 0
Ajustări privind provizioanele (rd. 30-31) 29 -4.626 0 174.090 - Cheltuieli (ct. 6812) 30 3.874 0 174.090 - Venituri (ct. 7812) 31 8.500 0 0CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL 32 101.497.138 136.820.083 195.758.505
- 80 -
(rd. 11 la 15+18+21+24+29)PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE - Profit (rd.10-32)
33 583.252 2.003.452 5.078.912
- Pierdere (rd. 32-10) 34 0 0 09. Venituri din interese de participare (ct. 7611+7613)
35 0 2.565 2.565
- din care, venituri obţinute de la entităţile afiliate 36 0 0 2.56510. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate (ct. 763)
37 0 0 0
- din care, venituri obţinute de la entităţile afiliate 38 0 0 011. Venituri din dobânzi (ct. 766) 39 1.675 23.450 24.458 - din care, venituri obţinute de la entităţile afiliate 40 0 0 0Alte venituri financiare (ct. 762+763+764+765+768)
41 1.527.718 3.876.727 5.860.954
VENITURI FINANCIARE – TOTAL (rd. 35+37+39+41)
42 1.529.393 3.902.742 5.860.954
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante (rd. 44-45)
43 0 0 0
- Cheltuieli (ct. 686) 44 0 0 0 - Venituri (ct. 786) 45 0 0 013. Cheltuieli privind dobânzile (ct. 666-7418) 46 1.256.492 1.377.697 1.900.693 - din care, cheltuieli obţinute de la entităţile afiliate
47 0 0 0
Alte cheltuieli financiare (ct. 663+664+665+667+668)
48 93.790 509.613 4.891.407
CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL (rd. 43+46+48)
49 1.350.282 1.887.310 6.792.100
PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIARĂ - Profit (ct. 42-49)
50 179.111 2.015.432 0
- Pierdere (ct. 49-42) 51 0 0 931.14614. PROFIT SAU PIERDEREA CURENTĂ (A) - Profit (ct. 10+42-32-49)
52 762.363 4.018.884 4.147.766
- Pierdere (ct. 32+49-10-42) 53 0 0 015. Venituri extraordinare (ct. 771) 54 0 0 016. Cheltuieli extraordinare (ct. 671) 55 0 0 017. PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ - Profit (ct. 54-55)
56 0 0 0
- Pierdere (ct. 55-54) 57 0 0 0VENITURI TOTALE (rd. 10+42+54) 58 103.609.783 142.726.277 206.698.371CHELTUIELI TOTALE (rd. 32+49+55) 59 102.847.420 138.707.393 202.550.605PROFITUL SAU PIERDEREA BRUTĂ - Profit (rd. 58-59)
60 762.363 4.018.884 4.147.766
- Pierdere (rd. 59-58) 61 0 0 018. Impozit pe profit (ct. 691) 62 247.252 697.669 996.92119. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus (ct. 698)
63 0 0 0
20. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(A) A EXERCIŢIULUI FINANCIAR - Profit (rd. 60-61-62-63)
64 515.111 3.321.215 3.150.845
- Pierdere (rd. 61+62+63-60) 65 0 0 0
- 81 -