legislatia mediului

Curs 4

_________________________________________________________________________ Cristina Ionescu - Curs “Elemente de legislaţia mediului”, 2003. Catedra de Hidraulică şi Maşini Hidraulice, an V, Specializarea “Ingineria mediului”

1

2.4 DEFINIŢIA NOŢIUNILOR DE MEDIU, RESURSE NATURALE, POLUARE ŞI PREJUDICIU

Noţiunea de mediu a fost definită în cadrul multor discipline, în sens:

• biologic;

• geografic;

• ecologic;

• social;

• uman.

În sensul legii, definiţia dată noţiunii de mediu trebuie să permită aplicarea practică, eficientă şi funcţională a diferitelor reglementări care au ca obiectiv protecţia mediului. În acest sens, definiţia trebuie să întrunească următoarele condiţii:

• să fie clară şi lipsită de ambiguităţi;

• să fie cuprinzătoare şi pe cât posibil exhaustivă.

În România, cadrul juridic pentru protecţia mediului este asigurat prin Legea protecţiei mediului Nr. 137/19951 al cărei conţinut actual este prezentat în tabelul 1. Legea protecţiei mediului adoptă pentru noţiunea de mediu o definiţie extrem de cuprinzătoare, evidenţiind caracteristicile dinamice ale acestuia, bazate pe o multitudine de interacţiuni:

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Anexă

Mediu

Ansamblu de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.

1 Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, publicată în M.O., Partea I, nr.304 din 30 decembrie 1995, a fost republicată cu modificări în M.O., Partea I, Nr. 70/17.02.2000 a fost recent modificată şi completată prin OU nr. 91/2002 publicată în M.O. Nr.465/28.06.2002

Curs 4


2

Tabelul 1 Structura actuală a Legii protecţiei mediului,

în forma amendată şi modificată de OU 91/2002

CAPITOLUL I Principii şi dispoziţii generale CAPITOLUL I1 Evaluarea de mediu pentru anumite planuri şi programe CAPITOLUL II Reglementarea activităţilor economice şi sociale cu impact

asupra mediului Secţiunea 1 – Procedura de autorizare Secţiunea a 2 a – Regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase Secţiunea a 21 a – Regimul deşeurilor şi al deşeurilor periculoase Secţiunea a 3 a – Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de uz fitosanitar Secţiunea a 4 a – Regimul activităţilor nucleare

CAPITOLUL III2 Protecţia resurselor naturale şi conservarea biodiversităţii Secţiunea 1 – Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice Secţiunea a 2 a – Protecţia atmosferei Secţiunea a 3 a – Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre Secţiunea a 5 a – Protecţia aşezărilor umane

CAPITOLUL IV Atribuţii şi răspunderi Secţiunea 1 – Atribuţii şi răspunderi ale autorităţilor pentru protecţia mediului Secţiunea a 2 a – Atribuţii şi răspunderi ale altor autorităţi centrale şi locale Secţiunea a 3 a – Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice

CAPITOLUL V Sancţiuni CAPITOLUL VI Dispoziţii finale

O importanţă deosebită pentru protecţia mediului o are şi definiţia dată, în sensul legii, noţiunii de resurse naturale. Legea protecţiei mediului clasifică resursele naturale în trei categorii majore:

• neregenerabile;

• regenerabile şi

• permanente.

2 Toate articolele Secţiunii a 4 a „Regimul ariilor protejate şi al monumentelor naturii” din Capitolul III al

Legii 137/1995 au fost abrogate prin OU nr.91/2002

Curs 4


3

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Anexă Resurse naturale Totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili, regenerabile - apă, aer, sol, floră, faună sălbatică, şi permanente - energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor.

Deoarece poluarea sau deteriorarea mediului contravin normelor juridice prin care se reglementează protecţia mediului, o importanţă deosebită o prezintă definirea noţiunilor de poluare şi prejudiciu (sau daună sau pagubă) generate asupra mediului.

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Anexă Poluare Introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al unei activităţi desfăşurate de om, de substanţe, de vibraţii, de căldură şi/sau de zgomot în aer, în apă ori în sol, care pot aduce prejudicii sănătăţii umane sau calităţii mediului, care pot dăuna bunurilor materiale ori pot cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime.

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Anexa Prejudiciu Efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de poluanţi, activităţi dăunătoare, accidente ecologice sau fenomene naturale periculoase.

Legea protecţiei mediului este o lege cadru şi ea este suţinută printr-o serie de alte legi şi acte normative specifice.

2.5 RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DREPTUL MEDIULUI

Aşa cum s-a arătat în Cap. 1, noţiunea de răspundere juridică în sens larg: • este proprie tutror ramurilor de drept şi

• exprimă instituţionalizarea unui regim juridic prin care se urmăreşte ca provocatorul unui prejudiciu adus unei părţi vătămate să fie sancţionat şi obligat să repare prejudiciul pe care l-a cauzat.

Curs 4


4

În dreptul mediului, instituirea răspunderii juridice presupune definirea noţiunii de prejudiciu (sau daună sau pagubă) adus mediului. Definiţia acceptată în sens larg pentru dauna ecologică este: „acea vătămare care aduce atingere ansamblului elementelor unui sistem şi care datorită caracterului său indirect şi difuz nu permite constituirea unui drept la reparaţie”3.

Problema centrală care apare în acest sens este de a stabili cine este victima daunei: • omul sau

• mediul său. În funcţie de răspunsul dat, se conturează concepţia asupra naturii daunei

ecologice. Aceasta presupune stabilirea prealabilă a statutului juridic al elementelor naturale sau antropice care constituie mediul, pentru a stabili dacă sunt bunuri protejate din punct de vedere juridic.

În accepţiunea modernă a dreptului mediului se recunoaşte fiecărui individ un drept subiectiv la mediu, care permite o protecţie funcţională a componentelor acestuia. Ca urmare, orice poluare constă într-o violare a acestui drept şi constituie o culpă. În acest sens este importantă noţiunea de daună ecologică în sens restrâns, respectiv prejudiciul cauzat mediului independent de leziunea directă a unui interes uman. A doua categorie importantă o constituie pagubele suferite atât de mediu cât şi de om.

Scopul instituirii răspunderii juridice în dreptul mediului este de a instituţionaliza un regim juridic, prin care provocatorul unei pagube asupra mediului sau “poluatorul” să fie sancţionat şi obligat să plătească pentru remedierea pagubei pe care a produs-o.

Necesitatea introducerii unui regim specific de răspundere juridică în dreptul mediului este determinată de cauze concrete. Reglementările din domeniul mediului sunt constituite de ansamblul de norme şi proceduri care au ca scop legiferarea protecţiei mediului. Eşecul conformării cu normele şi procedurile în vigoare poate conduce doar la sancţiuni de ordin administrativ sau juridic. În schimb, răspunderea juridică în dreptul mediului introduce suplimentar faţă de reglemetările în vigoare în domeniu şi obligativitatea ca potenţialul poluator să plătească pentru remedierea (până la o stare satisfăcătoare) sau compensarea pagubei provocate mediului.

3 Mircea Duţu, Dreptul mediului, Editura Economică, 1996

Curs 4


5

Introducerea regimului de răspundere juridică în domeniul mediului prezintă o serie de dificultăţi, legate în special de faptul că nu toate formele de pagube pot fi remediate prin aplicarea răspunderii juridice în dreptul mediului. Suplimentar trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

• să existe unul sau mai mulţi poluatori identificabili;

• paguba să fie concretă şi cuantificabilă;

• să se poată stabili o legătură de cauzalitate între pagubă şi poluatorul/poluatorii identificaţi. Exemple:

a) de aplicare eficace, când paguba este provocată de:

• accidente industriale;

• o poluare graduală, cauzată de introducerea în mediu a unor substanţe sau deşeuri periculoase provenite din surse identificabile.

b) în care aplicarea este dificilă, de tipul unei poluări extinse şi difuze, caz în care este imposibilă stabilirea unei legături între efectele negative generate asupra mediului şi anumiţi agenţi poluatori individuali:

• modificările climatice provocate de CO2 şi alte emisii;

• declinul zonelor împădurite, cauzat de ploile acide;

• poluarea aerului provocată de trafic. Categoriile de răspunderi aplicabile pentru încălcarea dispoziţiilor legale

referitoare la protecţia mediului înconjurător sunt: • răspunderea diciplinară;

• răspunderea materială;

• răspunderea civilă;

• răspunderea contravenţională;

• răspunderea penală. Răspunderea disciplinară şi cea materială sunt guvernate de legislaţia muncii,

având la bază culpa salariatului care a săvârşit o abatere de la regulile instituite în domeniul protecţiei mediului înconjurător şi în legătură cu atribuţiile de serviciu ce-i revin.

Comunitatea Europeană urmăreşte instituirea unui regim coerent şi eficace de răspundere juridică în dreptul mediului, fundamentat pe următoarele elemente:

• nu se aplică retroactiv;

• delimitarea sferei de cuprindere, prin:

Curs 4


6

- stabilirea pagubelor care urmează a fi acoperite; - stabilirea activităţilor care urmează a fi acoperite;

• stabilirea tipului răspunderii juridice, a apărării şi constituirea dovezilor;

• stabilirea celui răspunzător;

• stabilirea unor criterii pentru diferite tipuri de pagube;

• asigurarea unei decontaminări şi remedieri eficace a mediului;

• accesul la justiţie;

• legătura cu convenţiile internaţionale;

• securitatea financiară. În România, reglementarea răspunderii juridice este realizată prin intermediul

Legii protecţiei mediului nr.137/1995*), Cap. IV - Atribuţii şi răspunderi şi Cap. V - Sancţiuni.

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI Cap. V Sancţiuni Art. 82 Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală după caz.

legislatia mediului

Documents