Charlotte Bronte

Jane Eyre

CAPITOLUL I

În ziua aceea nu aveam putin a s ieşim la plimbare. E drept cţ ă ă r t cisem diminea a un ceas prin crângul desfrunzit, dar de la prânz (când nuă ă ţ avea pe nimeni, doamna Reed prânzea devreme), vântul înghe at al ierniiţ adusese nori atât de întuneca i şi o ploaie atât de p trunz toare, încât nici nuţ ă ă te puteai gândi la plimbare.

Eram mul umit . Nu miţ ă -au pl cut niciodat plimă ă b rile lungi, mai ales peă frig, şi eram îngrozit c o s treă ă ă buiasc s m întorc în înserarea rece, cuă ă ă mâinile şi picioarele înghe ate, mâhnit de cuvintele cu care m mustraţ ă ă Bessie, bona copiilor, şi umilit de conştiin a ină ţ feriorit ii mele fizice fa deăţ ţă Eliza, John şi Georgiana Reed.

Eliza, John şi Georgiana erau acum aduna i în salon, lâng mama lor; iarţ ă mama, întins pe o canapea, înă preajma locului, şi înconjurat de to i ceiă ţ dragi – care deocamdat nu se certau, nici nu plângeau – p rea pe deplină ă fericit . Doamna Reed îmi interzisese s m al tur grupului lor, spunână ă ă ă du-mi cât îi p rea de r u c e silit s m in la distan , dar pân ce nu va aflaă ă ă ă ă ă ţ ă ţă ă mai întâi de la Bessie şi pân ce ea îns şi nu va observa str duin a mea deă ă ă ţ a-mi schimba caracterul, devenind mai prietenoas şi mai copil roas – cevaă ă ă mai vesel , mai desă chis , şi mai fireasc decât m ar tam – nuă ă ă ă -mi va putea recunoaşte drepturile cuvenite numai copiilor ei mul uţ mi i şi ferici i.ţ ţ

— Ce spune Bessie c aş fi f cut? întrebai eu.ă ă— Jane, nu-mi plac de loc curioşii care m piseaz cu tot felul deă ă

întreb ri! De altfel, e întră -adev r nemaiă pomenit ca un copil s se poarte aşaă cu cei mai în vârst . Stai la locul t u şi nu mai vorbi, dac nu po i vorbi ca oă ă ă ţ fat cuminte.ă

Din salon d deai întră -o mic sufragerie, unde era şi un dulap cu c r i; mă ă ţ ă furişai acolo. Luai numaidecât o carte, având grij s fie una cu cât mai multeă ă ilustra ii. M aşezai în pervazul ferestrei, strângând picioarele turţ ă ceşte şi tr gând draperia de damasc roşu, m g seam adă ă ă ăpostit de amândouă ă p r ile. Cutele draperiei stacojii îmi ascundeau tot ce se g sea la dreaptaă ţ ă mea; în stânga erau geamurile limpezi, care m ocroteau f r să ă ă ă-mi ascundă vederii priveliştea unei zile mohorâte de noiembrie. Din când în când, întorcând foile c r ii, cercetam înf işarea acelei dupaă ţ ăţ -amieze de iarn . Înă dep rtare se z rea o gră ă ămad tulbure de pâcl şi de nori; în apropiere,ă ă frunzişul ud, tufişuri biciuite de furtun şi o ploaie necurmat goă ă nit s lbatică ă din urm de vijelia tânguitoare. M întorsei la cartea mea. Era ă ă Istoria p s rilor din Anglia ă ă de Bewick. Nu m prea sinchiseam de text; existau,ă totuşi, câteva pagini de introducere peste care nu puteam trece în fug , cuă toat vârsta mea fraged . Pomeneau despre locurile unde se a in p s rile deă ă ţ ă ă mare, despre stâncile singuratice şi promontoriile locuite numai de ele, despre acele coaste ale Norvegiei, pres rate cu insule de la marginea deă miaz zi, Lindeness sau Naze, pân la capul Nord.ă ă

"La nord unde-oceanul în valuri se zbate,Ape în clocot izbind de stâncile-aride,

Acolo, spre Thula, talazuri se umfl ,ăGem ca furtuna şi spal Hebridele rmuri."ă ţă

De asemenea nu puteam s trec peste descrierea sumar a aceloră ă inuturi înghe ate ale Laponiei, Siberiei, Spitzbergului, Noii Zemlia, Islandei,ţ ţ

Groenlandei, cu vasta întindere a zonei arctice şi a acelor inuturiţ nem rginite, a acelor rezervoare de ger şi z pad , unde întinderi de gheaă ă ă ţă masiv , strânse în timpul iernilor de mai multe veacuri, sau îngr m dite înă ă ă str lucire de sticl , mun i peste mun i, înconjoar Polul şi concentreaz acoloă ă ţ ţ ă ă toat asprimea celui mai cumplit frig.ă

Îmi f urisem o idee a mea despre acele inuturi, palide ca moartea, ideeă ţ neconturat , aşa cum sunt toate lucrurile, pe jum tate în elese, care plutescă ă ţ nel murite în mintea copiilor; dar ceea ce îmi închipuiam m impresionaă ă peste m sur . Textul acelor pagini introductive era legat de sucă ă cesiunea gravurilor şi d dea un în eles stâncii singuratice, în mijlocul unei înspumateă ţ m ri vijelioase, cor biei sf râmate şi aruncate pe o coast pustie, razeloră ă ă ă înfior toare şi reci ale lunii care, str lucind printre perdelele de nori, luminauă ă un naufragiu.

Nu pot descrie atmosfera ce domnea în cimitirul singuratic, cu monumentul funerar pe care se putea desluşi o inscrip ie: gardul, cei doiţ copaci, orizontul strâmt, închis de un zid d r p nat, cu secera lunii noi careă ă ă prevestea ora fluxului de sear .ă

Cele dou cor bii oprite pe marea liniştit mi să ă ă -au p rut fantome marine.ăPe demonul care prindea cu o şpang traista în spiă narea tâlharului l-am

privit numai în fug : era o ar tare de groaz .ă ă ăLa fel şi f ptura aceea neagr , cu coarne, coco at seme în vârful uneiă ă ţ ă ţ

stânci, cercetând cu privirea o mul ime îndep rtat , strâns în jurul uneiţ ă ă ă spânzur tori.ă

Fiecare gravur îmi spunea o poveste, deseori tainic pentru în elegereaă ă ţ mea nedezvoltat şi pentru sentimentele mele nedes vârşite, dar totdeaunaă ă deosebit de interesant ; interesant ca şi acele poveşti pe care ni le spuneaă ă uneori Bessie, în serile de iarn , când se întâmpla s fie bine dispus şi când,ă ă ă dup ce aducea masa de c lcat în odaia copiilor, ne d dea voie s ne aşez mă ă ă ă ă lâng ea. Atunci, în vreme ce f cea cute la dantelele şi scufi ele de noapteă ă ţ ale doamnei Reed, ne hr nea curiozitatea înă fl c rat cu întâmpl ri deă ă ă ă dragoste şi aventuri din vechi poveşti cu zâne şi balade şi mai vechi sau, aşa cum am descoperit mai târziu, din Pamela şi Henric, conte de Moreland.

Cu Bewick pe genunchi, eram fericit , fericit cel pu in în felul meu; nuă ă ţ m temeam decât de o întrerupere. Şi ea nu întârzie s vin . Uşa sufragerieiă ă ă fu deschis vioă lent.

— Ei! Madam Mope! strig glasul lui John Reed. Dup aceea, t cu, fiindcă ă ă ă i se p ruse c odaia era goal . Unde dracu o fi? Lizzy, Georgy! Jane nu e aici,ă ă ă urm el (vorbind cu surorile sale). Spune i mamei c Jane să ţ ă -a dus s alergeă prin ploaie – s lbatic lighioaie!ă ă

"Am f cut bine c am tras perdeaua", m gândii eu şi doream din totă ă ă sufletul s nu mi se descopere ascună z toarea. John nă -ar fi descoperit-o niciodat ; nă -avea nici privirea, nici mintea destul de agere; dar Eliza, b gândă capul pe uş , strig numaidocât:ă ă

— Po i s fii sigur c e în pervazul ferestrei, John.ţ ă ăAm ieşit îndat de acolo, c ci tremuram la gândul de a fi târât de Johnă ă ă

afar din ascunz toare.ă ă— Ce vre i? întrebai eu, cu o neîncredere stângace.ţ

— Spune: "Ce dori i, domnule Reed?" mi se r spunse. Vreau s vii încoa'!ţ ă ăApoi, aşezându-se într-un jil , îmi f cu semn s m apropii şi s stau înţ ă ă ă ă

picioare în fa a lui.ţJohn Reed era un şcolar în vârst de paisprezece ani, cu patru ani maiă

mare decât mine, pentru c atunci eu nu aveam decât zece. Era destul deă sp tos şi îndesat pentru vârsta lui; avea pielea smolit şi nes n toas ,ă ă ă ă ă tr s turile grosolane, fa a larg , m dularele greoaie, iar mâinile şi picioareleă ă ţ ă ă dezvoltate. Din pricina obiceiului de a se îndopa la mas , pielea îi era plin deă ă pete, ca a bolnavilor de ficat, ochii tulburi, obrajii buh i i. Ar fi trebuit s fieă ţ ă atunci la şcoal , dar mamă ă-sa îl luase acas pe o lun sau dou "din cauzaă ă ă s n t ii sale delicate". Domnul Miles, directorul pensionului, spunea c ar fiă ă ăţ ă pe deplin s n tos, dac i să ă ă -ar trimite mai pu ine pr jituri şi dulţ ă ciuri de-acas ;ă dar inima mamei se împotrivise unei p reri atât de aspre şiă -i surâdea mai mult ideea rafinat c asă ă pectul nes n tos al lui John se datora prea marii luiă ă sârguin e, şi, poate, dorului de cas .ţ ă

John nu-şi prea iubea nici mama, nici surorile, iar pe mine nu m puteaă suferi. M pedepsea şi m oc ra nu de două ă ă ă-trei ori pe s pt mân , nu o dată ă ă ă sau de dou ori pe zi, ci întruna. Fiecare nerv al meu se temea de el şi fiecareă p rticic din carnea sau din oasele mele tres rea când se apropia. Erau clipeă ă ă când m înfioram de groaza pe care miă -o insufla; pentru c atunci când mă ă amenin a sau m b tea, nu puteam cere ajutorul nim nui. Serţ ă ă ă vitorii s-ar fi temut să-l jigneasc pe tân rul lor st pân, luânduă ă ă -mi ap rarea, iar doamnaă Reed era, în aceast priă vin , oarb şi mut . Ea nuţă ă ă -l vedea niciodată lovindu-m , nuă -l auzea niciodat oc rânduă ă -m , cu toate c din când în cândă ă f cea şi una şi alta chiar fa de dânsa, îns mai adesea în spatele ei.ă ţă ă

Obişnuit s fiu supus fa de John, m apropiai de je ul s u. Timp deă ă ă ţă ă ţ ă trei minute scoase limba la mine, de-un cot. Îmi d deam seama c în curândă ă avea s m loveasc şi, aşteptând cu spaim lovitura, gândul meu se opreaă ă ă ă la înf işarea dezgust toare şi urât a celui care m va lovi.ăţ ă ă ă

Nu ştiu dac miă -a citit gândul pe fa , dar deodat se ridic şi, f r sţă ă ă ă ă ă vorbeasc , m lovi cu putere. Mă ă -am cl tinat şi, reg sinduă ă -mi echilibrul, m-am îndep rtat cu un pas sau doi de scaunul lui.ă

— Asta-i pentru neruşinarea cu care ai r spuns mamei, apoi fiindc teă ă -ai ascuns ho eşte în dosul draperiei şi la urm pentru privirea pe care miţ ă -ai aruncat-o adineauri, guzganule!

Obişnuit cu oc rile lui John, nu miă ă -a trecut niciodat prin gând să ă-i r spund; grija mea era cum s fac s rezist loviturii ce trebuia neap rat să ă ă ă ă urmeze oc rilor.ă

— Ce f ceai în dosul draperiei? m întreb el.ă ă ă— Citeam.— Arat cartea.ăM întorsei spre fereastr şiă ă -i adusei volumul lui John.— N-ai voie s ne iei c r ile; mama spune c depinzi de noi, nă ă ţ ă -ai bani,

fiindc tat l t u nu iă ă ă ţ -a l sat nimic; ar trebui s cerşeşti, nu s tr ieşti aici cuă ă ă ă copii de gentilomi ca noi, s m nânci aceeaşi mâncare ca şi noi, s por iă ă ă ţ aceeaşi îmbr c minte, pe cheltuiala mamei noastre! Acum am s te înv euă ă ă ăţ minte să-mi r scoleşti biblioteca în halul sta, fiindc toate c r ile sunt aleă ă ă ă ţ mele, toat casaă -i a mea sau o s fie peste câ iva ani; duă ţ -te la pervazul uşii, departe de oglind şi de fereastr .ă ă

M-am dus, f r s în eleg mai întâi ce gând avea; apoi când îl v zuiă ă ă ţ ă ridicând cartea, inândţ -o în cump n şi preg tinduă ă ă -se s-o arunce, m retraseiă instinctiv, sco ând un ip t; nţ ţ ă -o f cui îns destul de repede. Volumul zbur înă ă ă

aer, m lovi şi eu c zui izbinduă ă -mi capul de uş şi f cânduă ă -mi o t ietur .ă ă T ietura sângera; m durea cumă ă plit; spaima mea trecuse de orice culme, f când loc altor sentimente.ă

— B iat r u şi crud ce eşti! îi strigai eu. Te por i ca un ucigaş, te por i caă ă ţ ţ un v taf de sclavi – ca împ ra ii romani!ă ă ţ

Citisem Istoria Romei de Goldsmith şi-mi f cusem o anumit p rereă ă ă despre Neron, Caligula şi ceilal i. Fţ ăcusem în t cere şi paralele pe care până ă atunci înc nuă m gândisem s le rostesc cu glas tare.ă ă

— Cum, cum! exclam el, mie miă -ai spus toate astea? A i auzitţ -o, Eliza, Georgiana! Am s-o spun mamei, dar înainte de toate...

Spunând aceste cuvinte, se n pusti asupra mea şiă -l sim ii cum mţ ă înşfac de p r şi de umeri. Avea îns deă ă ă -a face cu o fiin ajuns laţă ă desperare. Vedeam cu adev rat în el un tiran, un ucigaş. Sim eam pic turiă ţ ă mici de sânge şiroindu-mi din cap de-a lungul gâtului şi sim eam o durereţ ascu it . Aceste senza ii erau mai puternice decât teama, care se pref cu înţ ă ţ ă furie. Nu prea ştiu ce f ceam cu mâinile, dar îl auzii pe John strigânduă -mi: "Guzganule! Guzganule!" şi mugind ca o vit .ă

Ajutorul îi sosi curând. Eliza şi soră-sa alergaser să -o cheme pe mama lor, care se dusese sus. Doamna Reed intr în timp ce se petreceau toateă astea. Camerista ei, domnişoara Abbot, şi Bessie o înso eau. Fur m desp r i iţ ă ă ţ ţ şi auzii pe cineva rostind aceste cuvinte:

— Doamne! Ce furie! Să-l loveasc pe domnul John!ă— A mai v zut vreodat cineva atâta patim ?ă ă ă— Lua iţ -o, spuse doamna Reed celor ce o urmau. Duce iţ -o şi închide iţ -o

în odaia roşie.Patru mâini m apucar şi fui dus imediat sus.ă ă ă

CAPITOLUL II

Pe drum m-am împotrivit. Asta era ceva cu totul nou în purtarea mea, ceea ce înt ri foarte mult p rerea proast pe care Bessie şi domnişoaraă ă ă Abbot o aveau despre mine. Adev rul este c nuă ă -mi mai ineam firea, sauţ mai curând, cum ar spune francezii, îmi ieşisem din fire. Ştiam c pentru oă clip de împotrivire trebuia s m aştept la pedepse deosebit de aspre, dar,ă ă ă ca oricare alt rob r zvr tit, eram hot rât , în dezn dejdea mea, să ă ă ă ă -o in aşaţ pân la cap t.ă ă

— Domnişoar Abbot, ineă ţ -i bra ul, spuse Bessie; e ca o pisic turbat .ţ ă ă— Ce ruşine! ce ruşine! strig camerista. Ce purtare urât , domnişoară ă ă

Eyre. S loveşti un tân r gentilom, fiul binef c toarei dumitale! Tân rulă ă ă ă ă dumitale st pân!ă

— St pânul meu! Cum, el e st pânul meu? Dar ce sunt eu, servitoare?ă ă— Nu! eşti mai pu in decât o servitoare, c ci nuţ ă faci nimic ca să- i câştigiţ

existen a. Stai aici şi gândeşteţ -te la tic loşia ta.ăM duseser între timp în odaia unde doamna Reed poruncise s fiuă ă ă

închis şi m aruncar pe un scaun. Întâiul meu imbold fu s m ridic dintră ă ă ă ă -o s ritur . Patru mâini m inur pe loc.ă ă ă ţ ă

— Dac nu stai liniştit , va trebui s te leg m, spuse Bessie. Domnişoaă ă ă ă ră Abbot, împrumută-mi jartiera dumitale, c ci pe a mea ar rupeă -o numaidecât.

Domnişoara Abbot se întoarse ca să-şi desprind jară tiera de pe piciorul ei voinic. Aceste preg tiri şi ruşinea mai mare ce mi se preg tea m liniştiră ă ă ă

pu in.ţ— Nu scoate jartiera, strigai eu, c nu m mişc.ă ăŞi ca să-mi înt resc spusele, m ag ai cu mâinile de scaun.ă ă ăţ— Chiar ia seama s nu te clinteşti de aici, spuse Bessie.ăCând fu sigur c eram întră ă -adev r hot rât s ascult, îmi d du drumul.ă ă ă ă ă

Atunci ea şi domnişoara Abbot îşi încrucişar bra ele şi m priviră ţ ă ă posomorâte şi b nuitoare, ca şi când ar fi crezut c miă ă -am pierdut min ile.ţ

— N-a f cut niciodat atâtea prostii, spuse Bessie, întorcânduă ă -se spre camerist .ă

— Dar totdeauna era înclinat spre aşa ceva. Eu iă -am spus adeseori doamnei p rerea mea şi dânsa a recunoscut c am dreptate: e un copilă ă pref cut. Nă -am v zut niciodat o feti de vârsta ei aşa lipsit de sinceritate.ă ă ţă ă

Bessie nu r spunse, dar îmi zise numaidecât:ă— Ar trebui să- i dai seama, domnişoar , c datorezi mult doamneiţ ă ă

Reed. Ea te ine, şi dac teţ ă -ar izgoni, ai fi silit s te duci întră ă -un azil de s raci.ă

N-aveam ce r spunde la cuvintele astea. Nu erau noi pentru mine. Celeă mai vechi amintiri din via a mea se legau de astfel de aluzii. Aceste imput riţ ă privitoare la starea de dependen în care m aflam ajunseser o liţă ă ă tanie nel murit pentru urechile mele: foarte dureroase şi ap s toare, dar peă ă ă ă jum tate neîn elese. Domnişoara Abbot se amestec şi ea:ă ţ ă

— Şi nu se cuvine s te crezi la fel cu domnul şi domă nişoarele Reed, numai pentru c doamna are bun tatea s te creasc împreun cu dânşii.ă ă ă ă ă Copiii doamnei Reed vor avea o groaz de bani, iar dumneata nimic; trebuieă deci s fii umil şi s încerci a le fi pe plac.ă ă ă

— Ceea ce î i spunem e spre binele dumitale, ad ug Bcssie, cu glas maiţ ă ă pu in aspru. Trebuie s cau i s fii folositoare şi pl cut , ca s te ie aici; darţ ă ţ ă ă ă ă ţ sunt sigur c , dac vei fi s lbatic şi furioas , doamna o s te alunge.ă ă ă ă ă ă ă

— Şi apoi, urm domnişoara Abbot, Dumnezeu o va pedepsi. Atunciă unde va ajunge? Ar putea s-o tr sneasc tocmai când face nebuniile. Haide,ă ă Bessie, s-o l s m. Penă ă tru nimic în lume n-aş vrea s am o inim ca a ei. Cândă ă o s fii singur , fă ă ă- i rug ciunile, domnişoar Eyre; dac nu te vei c i,ţ ă ă ă ă Dumnezeu va îng dui unui duh r u s coă ă ă boare prin coş ca s te r peasc .ă ă ă

Plecar , tr gând uşa în urma lor şi încuindă ă -o.Camera roşie era o odaie de musafiri în care se dormea foarte rar. Aş

putea chiar spune c niciodat , în afar de zilele când la Gateshead Hallă ă ă soseau din întâmplare mul i oaspe i şi era nevoie s se foloseasc şi ultimaţ ţ ă ă odaie; cu toate acestea, era una din cele mai mari şi mai ar toase înc periă ă ale casei. În mijloc se în l a un pat ca un altar, sus inut de stâlpi de mahonă ţ ţ masiv de care atârnau draperii de m tase purpurie; dou ferestre mari, cuă ă jaluzelele totdeauna trase, erau pe jum tate ascunse de ghirlande şi draperiiă la fel cu ale patului; covorul era stacojiu; masa, aşezat la piciorul patului,ă acoperit cu un postav c r miziu; pere ii vopsi i întră ă ă ţ ţ -o culoare roşiatic cu reă -flexe trandafirii; dulapul, toaleta, fotoliile, din mahon vechi, cu lustru de culoare închis . În mijlocul acestor umbre întunecate, se în l a pe pat şiă ă ţ str lucea, alb , o gr mad de saltele şi de perne, totul acoperit cu o p tură ă ă ă ă ă de Marsilia, ca neaua de alb . Ascuns în umbr la capul patului, se z rea ună ă ă jil larg, capitonat, tot de culoare alb , careţ ă -mi p rea un tron adumbrit, iară dedesubt se găsea un sc unel pe care se in picioarele.ă ţ

Odaia era rece, fiindc se f cea rar focul în ea; fiind departe de buc t rieă ă ă ă şi de odaia copiilor, era totdeauna t cut şi, cum rareori intra cineva aici,ă ă avea în permanen un aer solemn. Numai jupâneasa venea sâmb ta sţă ă ă

ştearg praful strâns în linişte timp de o s pt mân pe oglinzi şi pe mobile.ă ă ă ă Chiar doamna Reed o vizita la r să timpuri destul de mari, ca s cerceteze ună anume sertar secret al dulapului, unde erau închise diferite hârtii, sipetul ei de giuvaericale şi o miniatur a r posatului s u b rbat. Aceste din urmă ă ă ă ă cuvinte închid în ele taina od ii roşii, vraja care o f cea atât de singuratic , înă ă ă ciuda întregii ei m re ii.ă ţ

Domnul Reed murise cu nou ani înainte; acolo îşi d duse sufletul,ă ă z cuse pe catafalc, de acolo fusese scos sicriul de c tre ciocli şi din ziuaă ă aceea un sim mânt de trist evlavie ap rase camera de vizite frecvente.ţă ă ă

Bessie şi apriga domnişoar Abbot m l sar intuit pe o sofa scundă ă ă ă ţ ă ă lâng c minul de marmur . Patul se în l a în fa a mea; în dreapta era dulapulă ă ă ă ţ ţ înalt, întunecat, cu luciul mat al t bliilor tulburat de reflexe stinse; în stânga,ă ferestrele cu geamuri mate; între ele o oglind mare r sfrângea pustiaă ă m re ie a camerei şi a patului. Nu eram de loc sigur dac uşa fuseseă ţ ă ă încuiat şi, de cum îndr znii s m mişc, m ridicai, vrând s m încredină ă ă ă ă ă ă ez.ţ Vai! niciodat vreo temni nă ţă -a fost mai bine închis . Întorcânduă -m , fui silită ă s trec prin fa a oglinzii. Priă ţ virea mea fascinat se cufund f r voie înă ă ă ă adâncul ei. În abisul imaginar totul era mai rece, mai întunecat decât în realitate, şi ciudata, mica fiin care m privea cu fa a ei palid , cu bra eleţă ă ţ ă ţ desprinzându-se din umbr , cu ochii str lucitori de team şi fr mântână ă ă ă du-se în odaia aceea, unde totul era neclintit, îmi f cu deodat impresia unui duh,ă ă mi se p ru ca o n luc mic , jum tate zân , jumă ă ă ă ă ă ătate spiriduş, despre care Bessie ne povestea seara, şi pe care ne-o înf işa ieşind din v i singuratice,ăţ ă ml ştinoase, n p dite de ferigi, spre a se ar ta privirii c l torilor întârzia i.ă ă ă ă ă ă ţ M-am întors la locul meu.

Toate supersti iile pe care le cunoşteam începur s mi se strecoare înţ ă ă minte, dar clipa izbânzii lor depline nu venise înc . Sângele tot îmi maiă înc lzea vinele, furia roabei r zvr tite înc m mai st pânea cu puterea eiă ă ă ă ă ă grozav . Înainte de a m l sa ab tut de spaima prezenă ă ă ă ă tului, trebuia să încetinesc goana înspre trecut a amintirilor.

Asuprirea s lbatic a lui John Reed, trufaşa nep sare a surorilor lui,ă ă ă duşm nia mamei lor, p rtinirea servitoă ă rilor îmi întunecau mintea, ca nişte murd rii azvârlite întră -o fântân tulbure. De ce trebuia s suf r întruna? Deă ă ă ce se purtau f r încetare dispre uitor cu mine? Pentru ce vin eram osândiă ă ţ ă tă f r n dejde de izb vire? De ce nu puteam s plec niciodat ? De ce zadară ă ă ă ă ă nic aş fi încercat s câştig bun voin a cuiva? Eliza, deşi înc p âă ă ţ ă ăţ nat şi egoist ,ă ă era respectat . Georgiana, r sf at , piză ă ăţ ă maş , obraznic , cert rea , eraă ă ă ţă tratat cu îng duin de toat lumea. Frumuse ea ei, obrajii trandafirii,ă ă ţă ă ţ cârlion ii de aur p reau s încânte pe to i cei ce o priveau şi sţ ă ă ţ ă-i r scumpereă greşelile. John nu era niciodat contrazis, nici pedepsit, cu toate c suceaă ă gâtul porumbeilor, omora p lmaşii, asmu ea dul ii împotriva oilor, despuia deă ţ ă roade vi ele din sere şi rupea mugurii plantelor rare; îi zicea "zgrip uroaiţ ţ c "ă chiar mamei sale; îi reproşa c are pielea smolit , cum o avea şi el; nu ineaă ă ţ de loc seama de dorin ele ei şi nu arareori îi rupea ori îi p ta rochiile deţ ă m tase şi, totuşi, ea îl numea "scumpul meu odor". Eu nu îndr zneam s facă ă ă nici o singur greşeal , m str duiam să ă ă ă ă-mi îndeplinesc îndatoririle, dar cu toate astea, de diminea a pân seara mi se spunea c sunt rea şi nesuferit ,ţ ă ă ă moroc noas şi plin de ascunzişuri.. ă ă ă

Capul m durea înc şiă ă -mi sângera de lovitura pe care o primisem. Nimeni nu-l mustrase pe John pentru c m lovise f r mil . Îns pentru că ă ă ă ă ă ă m împotrivisem lui, ca s m feresc de alt s lb ticie, m împov rau to i cuă ă ă ă ă ă ă ă ţ osândele lor.

"Nedreptate! Nedreptate!" striga mintea mea a â at de imboldulţ ţ ă dureros al unei energii precoce, dar trecătoare. Ceea ce era în mine t rie deă caracter, stârnit de tot ce se petrecea în juruă -mi, m f cea s visez la celeă ă ă mai ciudate mijloace menite s m scape de asuprirea aceasta de nesuferit;ă ă m gândeam s fug, sau, dac nă ă ă -oi putea fugi, s nu m nânc nimic, s moră ă ă de foame.

Ce jale în sufletul meu în acea după-amiaz posomoă rât ! Cât deă tulburat miă -era mintea şi cât de r zvr tit inima! Totuşi, în ce bezn deă ă ă ă neştiin se desf şura acea lupta! Nu puteam r spunde la aceast neîncetatţă ă ă ă ă întrebare a fiin ei mele l untrice: de ce eram sortit s suf r aşa? Acum,ţ ă ă ă ă dup ce au trecut mul i ani – nu voi spune câ i – toate acestea mi se pară ţ ţ limpezi.

La Gateshead Hall eram un element discordant. Acolo nu sem nam cuă nimeni; nu m puteam potrivi de fel cu doamna Reed, cu copiii ei sau cuă slugile la care inea ea mai mult. E adev rat c dac ei nu m iubeau, nici euţ ă ă ă ă nu-i iubeam mai mult. Nu erau sili i s arate dragoste unei fiin e care nuţ ă ţ putea iubi pe nici unul dintr-înşii, o fiin str in care se deosebea de ei prinţă ă ă fire, în elegere şi porniri; o fiin nefolositoare, care nu era în stare s leţ ţă ă serveasc interesele sau s le sporeasc pl cerile; o fiin d un toare, ceă ă ă ă ţă ă ă c uta s p streze în ea s mân a r ză ă ă ă ţ ă vr tirii împotriva purt rii lor şi un dispreă ă ţ neînduplecat fa de p rerile lor. Ştiu c , dac aş fi fost o copil vioaie,ţă ă ă ă ă str lucitoare, nep s toare, preten ioas , frumoas , nebuă ă ă ţ ă ă natic , doamnaă Reed mi-ar fi îndurat mai uşor prezen a, cu toate c mţ ă -aş fi g sit tot subă st pânirea ei şi tot lipă sit de prieteni. Copiii ei miă -ar fi ar tat mai mult dină acea prietenie ce se vede de obicei între tovar şii de joc – şi servitorii ar fiă fost mai pu in porni i s fac din mine apul lor isp şitor.ţ ţ ă ă ţ ă

Lumina zilei începea s scad în odaia roşie. Trecuse de ora patru şi noriiă ă care acopereau cerul trebuiau s aduc în curând un amurg posomorât.ă ă Auzeam ploaia b tând mereu în geamurile sc rii şi vântul urlând în deă ă sişul dind r tul holului. Încetul cu încetul m f cui rece ca piatra şi pierdui totă ă ă ă curajul. Obişnuita mea umilin , îndoiala, descurajarea omului p r sit c zurţă ă ă ă ă ca ploaia rece pe cenuşa cald înc a mâniei mele stinse. To i spuneau că ă ţ ă aveam porniri rele şi poate era adev rat: nu pl smuisem eu oare gândul de aă ă m l sa s mor de foame? Asta ar fi fost cu siguran o crim . Şi eram oareă ă ă ţă ă preg tit s mor? O, cripta de sub altarul bisericii din Gateshead era un limană ă ă ademenitor! Mi se spusese c domnul Reed era înmormântat acolo.ă Gândurile îmi aduseser astfel în minte chipul mortului; începui s st ruiă ă ă asupra acestei imagini cu o spaim crescând . Nu puteam s miă ă ă -l amintesc, dar ştiam că-mi fusese unchi, fratele mamei, c m luase la el cândă ă r m sesem o biat orfan şi în ultimele sale clipe ceruse doamnei Reed să ă ă ă ă-i promit c voi fi crescut ca şi copiii lor. Doamna Reed credea f r îndoială ă ă ă ă ă c şiă -a inut cuvântul şi aş spune chiar c şi lţ ă -a inut, atât cât îi îng duia firea.ţ ă Cum ar fi putut s m vad cu încântare, înc lcând drepturile copiilor s i, peă ă ă ă ă mine, care, dup moartea so ului ei, nu eram prin nimic legat de dânsa?ă ţ ă Trebuie să-i fi fost tare nepl cut c se legase printră ă -un jur mânt silit s fieă ă mama unei copile pe care nu o putea iubi şi să-şi vad astfel via a de familieă ţ în permanen stingherit de o str in a c rei prezen nu era nim nuiţă ă ă ă ă ţă ă pl cut .ă ă

Un gând ciudat miji în mintea mea. Nu m îndoiam – nu m îndoisemă ă niciodat – c , dac domnul Reed ar fi tr it, să ă ă ă -ar fi purtat bine cu mine, iar acum, pe când priveam patul acoperit cu p tura alb , pere ii cuprinşi încetulă ă ţ cu încetul de umbra nop ii şiţ -mi îndreptam, din când în când, privirea

fascinat spre oglinda ce nu mai reflecta decât contururi întunecate, începuiă să-mi amintesc ce auzisem spunându-se despre mor ii care, tulbura i înţ ţ morminte prin c lcarea ultimelor lor dorin i, se întorc pe p mânt spre aă ţ ă pedepsi pe cei ce-şi calc jur mântul şi a r zbuna pe cel obijduit. Mă ă ă ă gândeam c duhul domă nului Reed, h r uit de suferin ele copilului surorii sale,ă ţ ţ îşi va p r si poate l caşul, fie că ă ă -ar fi sub bol ile bisericii, fie în lumeaţ necunoscut a mor ilor şi se va ivi în fa a mea în acea odaie. Îmi şterseiă ţ ţ lacrimile şi-mi în buşii suspinele, temânduă -m ca nu cumva semnele uneiă dureri prea puternice s trezeasc un glas supranatural care s m mângâie,ă ă ă ă sau s fac s ias din bezn vreun chip înconjurat de aureol care s seă ă ă ă ă ă ă aplece spre mine cu o mil ciudat . Sim eam c aceste lucruri, atât deă ă ţ ă alin toare în poveste, ar fi grozave dac să ă -ar înf ptui. M silii din r sputeri să ă ă ă înl tur acest gând şi s fiu tare. Scuturânduă ă -mi p rul de pe ochi, miă -am în l at capul şi am încercat s privesc curajoas în jurul meu.ă ţ ă ă

În clipa aceea, o lumin se prelinse deă -a lungul peretelui. M întrebamă dac nu era o raz de lun strecuă ă ă rat printre jaluzele. Nu, razele lunii erauă neclintite: fâşia de lumin se cl tina. Pe când priveam, lumina aluă ă nec peă tavan şi prinse s tremure deasupra capului meu. Azi sunt gata s cred că ă ă aceast fâşie de lumin era flaă ă c ra unui felinar purtat de cineva care treceaă pe pajişte: dar atunci, sim ind spaima cuprinzânduţ -mi inima şi biciuindu-mi nervii, luai acea raz âşnit fugar drept vesă ţ ă titorul unei vedenii venite de pe cel lalt t râm. Inima îmi b tea cu putere, capul îmi ardea. Un sunet ceă ă ă sem na eu un fâlfâit de aripi ajunse pân la urechile mele. Lâng mine p reaă ă ă ă c se afl ceva... Sim eam ca o ap sare pe piept, şi mă ă ţ ă ă-n buşeam; nu maiă putui îndura... M n pustii la uş , scuturai clan a cu o st ruină ă ă ţ ă ţă dezn d jduit . Auzii paşi alergând înspre odaia mea. Cheia fu r sucit înă ă ă ă ă broasc . Bessie şi domnişoara Abbot intrar .ă ă

— iŢ -e r u, domnişoar Eyre? întreb Bessie.ă ă ă— Ce zgomot îngrozitor! M-a cuprins spaima, exclam domnişoaraă

Abbot.— Lua iţ -m ! L sa iă ă ţ -m s m duc în odaia copiilor, strigai.ă ă ă— De ce? Te-ai lovit? Ai v zut ceva? întreb din nou Bessie.ă ă— Oh! Am văzut o lumin şi am crezut c o s vin o stafie.ă ă ă ăO apucasem pe Bessie de mân şi ea nu şiă -o retrase.— Ai strigat f r nici un rost, spuse domnişoara Abbot cu un fel deă ă

scârb . Şi ce zbierete! Ar putea fi iertat dac ar fi suferit mai mult, dar voiaă ă ă numai s venim încoa'. Cunosc eu pref c toriile ei viclene.ă ă ă

— Ce înseamn toate astea? întreb un glas autoriă ă tar, şi doamna Reed sosi pe coridor. Boneta îi flutura şi mersul gr bit f cea să ă ă-i foşneasc rochia.ă Bessie şi Abbot, mi se pare c vă -am poruncit s-o l sa i pe Jane în odaie până ţ ă când voi veni s-o iau eu.

— Domnişoara Jane striga aşa de tare! îndr zni Bessie.ă— L sa iă ţ -o! Haide, feti o, nţ -o mai ine pe Bessie de mân . Fii sigur cţ ă ă ă

nu vei izbuti prin tertipuri de astea. Dispre uiesc pref c toria, mai ales laţ ă ă copii, şi e de datoria mea să- i dovedesc c prin şiretenie nu vei dobândiţ ă niciodat nimic. Vei sta aici o or mai mult şiă ă - i vei rec p ta libertatea numaiţ ă ă cu condi ia unei supuneri şi linişti des vârşite.ţ ă

— Oh! m tuş ! Fieă ă - i mil de mine! Iartţ ă ă-m ! Nu mai pot îndura;ă pedepseşte-m altfel! Am s mor aici...ă ă

— Taci! Înverşunarea asta îmi face grea !ţăŞi f r îndoial c aşa sim ea. M socotea o comedian precoce; credea,ă ă ă ă ţ ă ă

cu toat sinceritatea, c sunt o fiin în care se g seau amestecate patimiă ă ţă ă

aprinse, un spirit josnic şi o f rnicie primejdioas .ăţă ăBessie şi Abbot ieşir din odaie. Doamna Reed, scoas din r bd ri deă ă ă ă

spaima şi lacrimile mele, m îmbrânci, zorit , în untru şi m închise, fur să ă ă ă ă ă spun m car un cuvânt. O auzii plecând. Cred c am avut atunci o stare deă ă ă leşin, c ci nuă -mi amintesc ce a urmat.

CAPITOLUL III

Când mi-am venit în fire mi s-a p rut c am sc pat dintră ă ă -un vis îngrozitor şi c v d o lumin roşie, v rgat de dungi negre şi groase. Am auzit glasuriă ă ă ă ă ce vorbeau în şoapt , de parc ar fi fost v tuite de murmurul vântului sau ală ă ă ploii. Fr mântarea, nesiguă ran a şi mai ales spaima mţ -au z p cit de tot. După ă ă pu in timp, sim ii pe cineva apropiinduţ ţ -se de mine, ridicându-m şiă asezându-m întră -o pozi ie mai comod ; nimeni nu se purtase pân atunciţ ă ă fa de mine cu atâta duioşie. Miţă -am rezemat capul de o pern sau de ună bra şi mţ -am sim it bine.ţ

Cinci minute dup aceea, buim ceala se risipise. Îmi d dui bine seamaă ă ă c eram culcat în patul meu şi c lumina roşie venea de la foc. Se l saseă ă ă ă noaptea, o lumânare ardea pe mas . Bessie st tea în picioare, la margiă ă nea patului şi inea în mân un vas plin cu ap , iar un domn, aşezat pe un scaunţ ă ă lâng perna mea, se apleca spre mine.ă

Sim ii o uşurare nespus , o alin toare certitudine c eram ocrotit şi înţ ă ă ă ă siguran , când observai c în odaie se afla un necunoscut, un str in care nuţă ă ă locuia la Gateshead şi nu f cea parte din familia doamnei Reed. Luânduă -mi ochii de la Bessie (cu toate c prezen a ei era penă ţ tru mine era mai pu inţ sup r toare decât a domnişoarei Abbot, de pild ) am cercetat fa a str inului.ă ă ă ţ ă L-am recunoscut: era domnul Lloyd, farmacistul. Doamna Reed îl chema câteodat , când se îmboln veau servitorii; pentru ea şi pentru copii chemaă ă un doctor.

— Ştii cine sunt? m întreb domnul Lloyd.ă ăI-am rostit numele şi i-am dat mâna. El a luat-o şi mi-a spus zâmbind:— În scurt timp, totul o s fie bine. Pe urm îmi aşez încet capul peă ă ă

pern şi adresânduă -se lui Bessie, îi spuse s vegheze cu mult grij s nu fiuă ă ă ă stingherit în timpul nop ii. Dup ce mai d du câteva îndrum ri, l sând a seă ţ ă ă ă ă în elege c va reveni a doua zi, plec , spre marea mea p rere de r u. Mţ ă ă ă ă ă sim eam aşa de ocrotit , aşa de îngriţ ă jit , cât statea el pe scaun la c p tâiulă ă ă meu! Când închise uşa, pentru mine odaia se întunec , r m sei iar ab tut şiă ă ă ă ă m copleşi o mâhnire de nespus.ă

— Sim i nevoia s dormi, domnişoar ? întreb Bessie aproape cuţ ă ă ă blânde e.ţ

Abia dac îndr zneam s r spund, c ci m temeam c urm toareleă ă ă ă ă ă ă ă cuvinte vor fi prea aspre.

— O s încerc.ă— Doreşti s bei ceva, sau crezi c ai putea s m nânci?ă ă ă ă— Nu, Bessie, mul umesc.ţ— Atunci m duc s m culc, c ci e trecut de miezul nop ii; dar po i să ă ă ă ţ ţ ă

m chemi, dac ai nevoie de ceva peste noapte.ă ăCe minunat de îndatoritoare era! Îmi d du curaj să ă-i pun o întrebare.— Bessie, ce-i cu mine? Sunt bolnav ?ă— Cred c de atâta plâns ai leşinat în odaia roşie. În curând o s te sim iă ă ţ

mai bine, f r îndoial . ă ă ăBessie trecu al turi, în odaia fetei din cas şi o auzii spunând:ă ă

— Sarah, hai s dormi cu mine în odaia copiilor. Pentru nimic în lume nuă vreau s r mân singur noaptea cu copilul sta nenorocit. Ar putea să ă ă ă ă moar ! Criza pe care a avută -o e aşa de ciudat . O fi v zut de bun seamă ă ă ă ceva. Doamna e prea aspr .ă

Sarah se întoarse cu Bessie. Se culcar amândou . Leă ă -am auzit şoptind vreo jum tate de ceas înainte de a adormi. Prinsei câteva cuvinte dină convorbire şi ghicii subiectul.

"O form îmbr cat în alb a trecut prin fa a ei şi a pierit... Un câineă ă ă ţ mare, negru venea din urm ... Trei loă vituri puternice la uşa od ii... O lumină ă în cimitir, chiar deasupra mormântului fiului s u..."ă

La urm adormir amândou ; focul şi lumânarea se stinser . Petrecuiă ă ă ă noaptea într-o veghe plin de team ; urechile, ochii, mintea îmi erauă ă deopotriv încordate de spaim , una din acele spaime pe care numai copiii leă ă pot sim i.ţ

Întâmplarea aceasta din odaia roşie n-a fost urmat de nici o boal lungă ă ă sau serioas . Totuşi nervii îmi fur zdruncina i şi urm rile le simt înc şi azi.ă ă ţ ă ă Da, doamn Reed, datorit dumilale am îndurat chinurile dureă ă roase ale multor spaime; dar trebuie s te iert, c ci nu ştiai ce faci; credeai că ă ă dezr d cinezi numai apuc turile mele rele, când, de fapt, îmi sf râmai corzileă ă ă ă inimii.

A doua zi, c tre prânz, mă -am sculat, m-am sp lat şi dup ce mă ă -am învelit într-un şal m-am aşezat lâng că ămin. M sim eam slab şi sleit ; dară ţ ă ă suferin a mea cea mai mare venea de la o mâhnire de nespus ce m f cea sţ ă ă ă plâng pe înfundate: de-abia îmi ştergeam o pic tur s rat de pe obraz, că ă ă ă ă altele urmau. Şi totuşi – gândeam – ar fi trebuit s fiu fericit , c ci nimeni dină ă ă familia Reed nu era de fa : to i copiii plecaser cu tr sura, cu mama lor.ţă ţ ă ă Abbot cosea şi ea în alt odaie, iar Bessie, care intra şi ieşea s rânduiască ă ă sertarele şi s aranjeze juc riile, îmi vorbea din când în când cu o blânde eă ă ţ neobişnuit . Trebuia s m cred în rai, obişnuit cum eram cu o via deă ă ă ă ţă mustr ri neîncetate, de str duin i ner splă ă ţ ă ătite; dar nervii îmi fuseser atât deă zdruncina i, încât liniştea nu mai avea putere de aţ -i potoli şi nici o pl cere nuă mai putea trezi în ei o senza ie agreabil .ţ ă

Bessie coborî în buc t rie şiă ă -mi aduse o bucat de tort pe o farfurie deă por elan pictat în culori str luciţ ă ă toare, pe care se vedea o pas re aă paradisului aşezat pe o cunun de zorele şi de boboci de trandafiri. Farfuriaă ă aceea trezise în mine o admira ie înfl c rat ; cerusem, deseori, s mi seţ ă ă ă ă îng duie s o v d mai de aproape, dar pân atunci nă ă ă ă -am fost socotită vrednic de acest batir; iar acum acel por elan pre ios sta pe genunchii mei şiă ţ ţ eram îndemnat , prieteneşte, s m nânc pr jitura, dar era zadarnic! Veneaă ă ă ă prea târziu, ca aproape toate favorurile mult timp dorite şi deseori refuzate! N-am putut mânca torta. Penele p s rilor şi culorile florilor mi se p reauă ă ă ciudat de şterse, f r via . Pusei deoparte farfuria şi torta. Bessie m întrebă ă ţă ă ă dac vreau o carte. Acest cuvânt avu darul de a m trezi în mod trec tor şi oă ă ă rugai s aduc din bibliotec ă ă ă C l toriile lui Gulliver. ă ă Citisem şi recitisem, cu o pl cere veşnic nou , acest volum. Luam întâmpl rile cuprinse acolo dreptă ă ă fapte adev rate şi eleă -mi trezeau un interes mai adânc decât povestirile cu zâne, c ci dup ce c utasem în zadar zânele printre frunze, în coroleleă ă ă clopo eilor, sub ciuperci, prin iederile care acoţ pereau zidurile vechi, mă resemnasem la gândul trist c ele p r siser Anglia spre a se ad posti înă ă ă ă ă vreo ar unde p durile erau mai s lbatice şi mai dese, iar popuţ ă ă ă la ia mai rar .ţ ă

În schimb Lilliput şi Brobdingnag se aflau, dup pă ărerea mea, în vreun col al p mântului şi nu m îndoiam c va veni o zi când voi putea face oţ ă ă ă

c l torie lung şi voi vedea cu ochii mei câmpiile mici, casele şi arborii, miculă ă ă popor, vacile minuscule, oile şi p s rile unuia dină ă tre regate – sau holdele înalte cât p durile, dul ii nespus de mari, pisicile îngrozitoare, oamenii şiă ă femeile înalte cât turnurile, ale celuilalt. Totuşi, când am avut în mân acelă volum drag, când începui să-l r sfoiesc pagin cu pagin , c utând înă ă ă ă minunatele sale gravuri farmecul pe care-l g sisem totdeauna în ele, totul miă se p ru întunecat şi trist: uriaşii nu mai erau de cât stafii jig rite; pigmeii,ă ă spiriduşi de temut şi r uf c tori; Guliiver, un c l tor dezn d jduit, r t cit înă ă ă ă ă ă ă ă ă acele inuturi îngrozitoare şi priţ mejdioase. Închisei cartea, c ci nu mai aveamă poft de citit şi o pusei pe mas , lâng torta din care nu gustasem. Bessieă ă ă sfârşise de m turat şi dereticat odaia, iar dup ce se sp l pe mâini, deschiseă ă ă ă un sertar plin de m t suri şi atlazuri str lucitoare şi începu s fac o p l rieă ă ă ă ă ă ă nou pentru p puşa Georgianei. În timp ce lucra, cânta:ă ă

"Pe vremea când pribegeam ca tiranii.Ce mult e de-atunci..."

Auzisem deseori acest cântec şi totdeauna îmi f cuse mare pl cere, c ciă ă ă Bessie avea glas dulce, sau cei pu in aşa mi se p rea mie. Dar acum, deşiţ ă vocea îi era tot dulce, melodia îmi ap rea de o triste e neînchipuit .ă ţ ă Câteodat , cu gândul la lucrul ei, cânta foarte încet, t r g nat, reă ă ă ă frenul, iar cuvintele: "Ce mult e de-atunci" reveneau totdeauna asemenea celei mai triste caden e a unui marş funebru. Bessie trecu la alt balad , de ast a datţ ă ă ă ă cu adev rat trist :ă ă

...Trup ostenit, picioarele-s o ran .ăDrumul e lung, mun ii pierdu i în fum;ţ ţAmurgul cu posomorât gean ă ăOrfanului s rman îi cadeă -n drum.

Simt cum m sfâşie surghiun şi plângeri,ăTot printre stânci, prin mlaştina ascuns ăAu inimi aspre oamenii; voi, Îngeri Orfanului îi sunte i c l uz .ţ ă ă ă

Doar vântul serii liniştit adie, Senin e cerul, stelele-s ivite; În mila lui doar Dumnezeu m ştie, ăC ci el e al orfanilor p rinte.ă ă

Chiar dac-ar fi şi-n mlaştini aş r mâne, ăŞi împ cat îmi voi primi destinul. ăTat l din cer va fi mereu cu mine,ăŞi îi va da orfanului alinul,

Acesta-i gândul ce mă-mb rb teaz .ă ă ăDeşi p rin ii mei sunt azi morminte. ă ţC min miă -e cerul, el îmi st de paz , ă ăC ci Domnul eă -al orfanului p rinte."ă

— Haide, domnişoar Jane, nu mai plânge! exclam Bessie, când sfârşi.ă ă Era ca şi cum ar fi spus focului: "Nu arde!" Dar cum ar fi putut ca ghici că eram prad unei suferin e boln vicioase? Domnul Lloyd se întoarse diă ţ ă -minea a.ţ

— Ei, ce! Te-ai şi sculat? spuse el intrând. Ei, Bessie, cum se simte?Bessie r spunse că ă-mi merge foarte bine.— Atunci ar trebui s fie mai vesel ... Vino încoa', domnişoar Jane. Teă ă ă

cheam Jane, nuă -i aşa?— Da, domnule, Jane Eyre.— Ei, dar ai plâns, domnişoar Jane Eyre! Po i să ţ ă-mi spui şi mie de ce? Ai

vreun necaz?— Nu, domnule.— Plânge f r îndoial pentru c nu să ă ă ă -a putut duce cu doamna, cu

tr sura, interveni Bessie.ă— Oh, nu! E prea mare pentru o asemenea copil rie. La fel socoteam şiă

eu şi, jignit de o astfel de înviă nuire, am r spuns iute:ă— Niciodat nă -am plâns pentru un lucru atât de neînsemnat; nu pot

suferi s merg cu tr sura. Plâng pentru c sunt nenorocit .ă ă ă ă— Oh, domnişoar , ce ruşine! exclam Bessie. Farmacistul cel bun p ruă ă ă

cam încurcat. M aflam în fa a lui şi el m privi st ruitor. Ochii îi erau cenuşii,ă ţ ă ă mici şi nu prea str lucitori, dar acum cred c mi să ă -ar p rea p trunz tori. Aveaă ă ă tr s turi aspre, îns chipul lui exprima bun tate. Dup ce m privi peă ă ă ă ă ă îndelete, m întreb :ă ă

— Ce i sţ -a întâmplat ieri de te-ai îmboln vit?ă— A c zut, zise Bessie, amestecânduă -se din nou.— A c zut. Iar ca un copilaş! Dar ce, la vârsta ei nu ştie s mearg ?ă ă ă

Trebuie s aib opt sau nou ani.ă ă ă— M-a lovit şi m-a trântit jos! fu explica ia neocolit smuls de un altţ ă ă

acces dureros de mândrie jignit . Dar nu de asta mă -am îmboln vit, ad ugai,ă ă pe când domnul Lloyd lua o priz de tabac.ă

În vreme ce-şi punea tabachera la loc în buzunarul hainei, clopotul sună pentru masa slugilor. El ştiu ce înseamn acel sunet de clopot.ă

— E pentru dumneata, Bessie, spuse farmacistul întorcându-se spre bon . Po i s cobori; pân te întorci, eu am s citesc ceva domnişoarei Jane.ă ţ ă ă ă

Bessie ar fi vrut s r mân , dar fu silit s plece, c ci ştia că ă ă ă ă ă ă punctualitatea la mese era o datorie care la Gateshead Hali nu se putea înc lca.ă

— Dac nu teă -ai îmboln vit din cauza c z turii, atunci de ce? urmă ă ă ă domnul Lloyd, dup ce plec Bessie.ă ă

— Am fost închis singur întră ă -o odaie, unde noaptea umbl o stafie.ăV zui pe domnul Lloyd zâmbind şi încruntând sprâncenele totodat .ă ă— O stafie? spuse el. Ei bine, dac iă ţ -e fric de umbre, nu eşti totuşiă

decât un copil.— Da, urmai eu, m tem de stafia domnului Reed. A murit în odaia aceeaă

şi acolo a şi fost aşezat pe catafalc. Nici Bessie, nici nimeni altcineva nu intră noaptea acolo, dac nuă -i silit, şi a fost o cruzime s m închid acolo singur ,ă ă ă ă f r o lumânare, o cruzime pe care cred c nă ă ă -o voi uita niciodat .ă

— Ce prostie! Şi pentru asta te sim i atât de nefeţ ricit ? iă Ţ -e fric acum,ă în plin zi?ă

— Nu, dar peste pu in o s se fac iar noapte. Şi, de altfel, suntţ ă ă nefericit , foarte nefericit şi din alte pricini.ă ă

— Care? Spune-mi câteva din ele.Cum aş fi dorit s pot r spunde pe larg la aceast înă ă ă trebare, dar îmi

venea aşa de greu. Copiii simt, dar nu-şi pot analiza sentimentele şi dacă ajung s fac aceast analiz în sinea lor, izbutesc doar par ial şi nă ă ă ă ţ -o pot ex-prima prin cuvinte. Temându-m , totuşi, s nu pierd acest prim şi unic prilejă ă

de a-mi alina mâhnirea, spunând ce aveam pe inim , dup o clip deă ă ă tulburare d dui acest r spuns scurt, dar adev rat:ă ă ă

— Mai întâi n-am nici tat , nici mam , nici frate, nici sor .ă ă ă— Ai o m tuş şi veri, care sunt buni cu dumneata. Am f cut iar o pauz ,ă ă ă ă

am rostit cu glas tremurat:— John Reed m-a b tut şi m tuşa mă ă -a închis în camera roşie.Domnul Llody priz a doua oar .ă ă— Castelul Gateshead nu i se pare foarte frumos? m întreb el. Şi nuţ ă ă

eşti recunosc toare c po i s stai întră ă ţ ă -o astfel de locuin ?ţă— Nu-i casa mea, domnule, şi domnişoara Abbot spune c am chiar maiă

pu ine drepturi decât o slug .ţ ă— Haida-de! Doar nu eşti aşa de proast s vrei s p r seşti o locuină ă ă ă ă ţă

atât de frumoas !ă— Dac aş putea s m duc oriunde, aş fi fericit să ă ă ă -o p r sesc; dar nuă ă

pot, cât vreme înc sunt copil.ă ă— Poate, cine ştie! Afar de doamna Reed, ai alte rude?ă— Nu cred, domnule.— Nici una din partea tat lui dumitale?ă— Nu ştiu; am întrebat o dat pe m tuşa Reed şi miă ă -a spus c se poateă

s am nişte rude s race cu numele Eyre, dar c nu ştie nimic despre ele.ă ă ă— Dac ai avea, ai vrea s te duci la ele?ă ăM gândii. Oamenilor mari s r cia li se pare un lucru dureros, iar copiiloră ă ă

cu atât mai mult. Ei nu-şi pot da seama ce este o s r cie harnic , muncitoareă ă ă şi respectabil ; cuvântul nu le aminteşte decât de haine jerpelite, de lipsa deă hran , de c min f r foc, de obiceiuri grosoă ă ă ă lane şi vicii înjositoare; pentru mine s r cia era sinonim cu degradarea.ă ă ă

— Nu, r spunsei eu, nă -aş vrea s tr iesc printre s raci.ă ă ă— Nici chiar dac ar fi buni cu dumneata?ăCl tinai din cap; nu puteam pricepe cum ar avea s racii cu ce s fieă ă ă

buni; apoi, s înv a vorbi ea ei, s cap t obiceiurile, s r mân o incult , să ăţ ă ă ă ă ă ă cresc ca una dintre acele femei nenorocite pe care le vedeam câteodată hr ninduă -şi copiii sau sp lânduă -le h inu ele la por ile caselor din sat? Nu mă ţ ţ ă sim eam destul de curajoas ca s pl tesc libertatea cu pre ul renun rii laţ ă ă ă ţ ţă casta mea.

— Dar rudele dumitale sunt atât de s race? Sunt mună citori?— Nn ştiu; m tuşa zice c , dac am rude, trebuie s fie nişte cerşetori şiă ă ă ă

eu nu vreau s cerşesc.ă— Ai vrea s mergi la şcoal ?ă ăChibzuii din nou. Nu prea ştiam ce-i o şcoal . Bessie îmi vorbise caă

despre o cas unde fetele şedeau în b nci de lemn, în fa a unei mese mari şiă ă ţ unde li se cerea s fie cât mai blânde şi ordonate. John Reed îşi ura şcoalaă şi-şi b tea joc de profesor, dar gusturile lui John Reed nu puteau sluji caă model gusturilor mele. Dac am nună ă tele pe care mi le d duse Bessie –ă am nunte aflate de la fetele dintră -o cas unde servise înainte de a veni laă Gateshead – erau cam însp imânt toare, m atr gea în schimb înv turaă ă ă ă ăţă c p tat de fetele acelea. Bessie îmi l uda peisajele minunate şi florileă ă ă ă frumoase pictate de ele; apoi fetele ştiau s cânte roman e, s joace piese,ă ţ ă s brodeze punguli e, s traduc din c r ile fran uzeşti. Ascultândă ţ ă ă ă ţ ţ -o pe Bessie, sim eam trezinduţ -se în mine râvna de a le întrece. De altfel, şcoala mi-ar schimba via a pe deţ -a-ntregul, ar însemna s fac o c l torie lung şiă ă ă ă m-aş îndep rta cu totul de cei din castel; în sfârşit, ar fi înă ceputul unei vie iţ noi.

— Asta-i, mi-ar pl cea mult s merg la şcoal , r să ă ă ă punsei eu drept încheiere a chibzuielilor.

— Aşa, bine! Cine ştie ce se poate întâmpla? spuse domnul Lloyd, sculându-se. Acestui copil i-ar trebui o schimbare de aer şi de mediu, ad ugă ă el, ca pentru sine; nervii-i sunt obosi i.ţ

Bessie se întoarse. În aceeaşi clip , se auzi în curte tr sura doamneiă ă Reed.

— E st pâna dumitale, Bessie? întreb domnul Lloyd. Aş vrea să ă ă-i vorbesc înainte de a pleca.

Bessie îl pofti în sufragerie şi o lu înainte, să ă-i arate drumul. În întrevederea care urm între el şi doamna Reed, eu socotesc c , dup celeă ă ă petrecute mai târziu, farmacistul a sf tuită -o s m trimit la şcoal . Sfatul fuă ă ă ă primit îndat , c ci în aceeaşi sear Abbot şi Bessie veă ă ă nir în odaia copiilor şi,ă crezându-m adormit , vorbir despre acest lucru. "Doamna, spunea Abbot,ă ă ă e mul umit c scap de copilul sta sup r cios şi n r vit, care pare cţ ă ă ă ă ă ă ă ă ă totdeauna spioneaz pe toat lumea sau pune la cale vreun complot."ă ă

Eu cred c Abbot m socotea un fel de Guy Fawkesă ă 1.Cu acelaşi prilej, din convorbirea dintre Abbot şi Bessie aflai pentru

întâia oar c tata fusese un pastor s rac; mama se m ritase cu el f ră ă ă ă ă ă încuviin area rudelor, care socoteau aceast c s torie ca nepotrivit pentruţ ă ă ă ă dânsa. Bunicul meu, Reed, sup rat de neascultarea mamei, nuă -i d duse niciă un ban. Dup un an de c s torie, tata c zu bolnav de tifos. Se molipsise peă ă ă ă când vizita pe s racii dintră -un mare oraş cu fabrici în care îşi avea parohia şi unde bântuia aceast molim . Mama se îmboln vi şi ea îngrijinduă ă ă -l şi amândoi murir în r stimp de o lun .ă ă ă

Bessie, dup ce auzi povestirea, oft şi zise:ă ă— Biata domnişoar Jane, e de comp timit, Abbot!ă ă— Da, r spunse Abbot: dac ar fi un copil cuminte şi frumos iă ă ţ -ar fi milă

v zând cât e de p r sit; dar cine s se uite la un brotac?ă ă ă ă— Aşa e, spuse Bessie şov ind. Oricum, sigur ă e c o frumuse e caă ţ

domnişoara Georgiana te-ar mişca mai mult, dac să -ar afla în aceeaşi stare.— Da, exclam zeloasa domnişoar Abbot, mieă ă -mi place grozav

domnişoara Georgiana. Micu scump ! cu ochii ei albaştri, bucle lungi şiţă ă obr jorii aşa de gingaşi, parc ar fi de cadr ! Bessie, am poft s m nânc dină ă ă ă ă ă iepure la cin .ă

— Şi eu, cu pu in ceap pr jit . Hai s coborâm. ţ ă ă ă ă ăŞi plecar .ă

CAPITOLUL IV

Dup convorbirea avut cu domnul Lloyd şi dup discu ia dintre Bessie şiă ă ă ţ Abbot, pe care am relatat-o mai sus, n dejdea întră -o apropiat schimbare aă situa iei mele devenise îndeajuns de mare pentru aţ -mi trezi dorin a de a mţ ă îns n toşi. Doream înă ă s n toşirea şi o aşteptam în linişte, dar totul r mâneaă ă ă ca mai înainte. Zilele şi s pt mânile treceau, m înzdr venisem şi totuşi nuă ă ă ă se mai pomenea nimic despre ceea ce m interesa aşa de mult. Doamnaă Reed arunca uneori câte o privire aspr asupra mea, dar rareori îmi vorbea:ă de când cu boala mea, tr sese o linie de separa ie mai accentuat ca oricândă ţ ă 1 Unul din conduc torii aşaă -zisului „complot al prafului de puşc ", îndreptată împotriva regelui Iacob I al Angliei.

între mine şi propriii ei copii. Dormeam singur întră -un mic iatac. Eram condamnat s m nânc singur , îmi petreceam tot timpul în odaia coă ă ă ă piilor, pe când verii mei şedeau în salon. M tuşa nu l sa, cu toate acestea, să ă ă-i scape vreun cuvânt despre trimiterea mea la şcoal . Aveam, totuşi,ă certitudinea instinctiv c nu m va mai suferi mult timp sub acelaşiă ă ă acoper mânt, c ci privirea ei, atunci când c dea asupră ă ă ă-mi, tr da oă duşm nie adânc şi nepotolit .ă ă ă

Eliza şi Georgiana, urmând desigur îndrum rile ce li se d duser , îmiă ă ă vorbeau cât puteau mai pu in. John se strâmba la mine de câte ori mţ ă întâlnea. Într-o zi încerc s m bat dar numaidecât m împotrivii, mânată ă ă ă ă ă de acelaşi sim mânt de mânie adânc şi revolt dezn d jţă ă ă ă ă duit ce m maiă ă cuprinsese o dat , aşa încât socoti că ă-i mai cuminte s m lase în pace. Seă ă îndep rt , amenin ânduă ă ţ -m şi strigând c iă ă -am rupt nasul. Într-adev r, loă -visem acea parte proeminent a obrazului s u cu toat t ria de care fuseseă ă ă ă în stare pumnul meu; când îl v zui speriat, fie de lovitur , fie de privirea mea,ă ă sim ii o arţ z toare dorin s m folosesc de avantajul câştigat şi să ţă ă ă ă-l învăţ minte, dar el şi ajunsese la maică-sa. Îl auzeam spunându-i pe ton plâng reă ţ c "scârboasa" de Jane Eyre se repezise la el ca o pisic turbat . Maică ă ă ă-sa îl întrerupse cu asprime:

— Nu-mi mai vorbi despre creatura asta. John. iŢ -am spus s nu te maiă apropii de ea: nu merit să -o iei în seam şi nu vreau s te mai v d nici peă ă ă tine, nici pe surorile tale jucându-v cu ea.ă

Eram foarte aproape şi m sprijineam de balustrada sc rii. Strigaiă ă deodat f r s m mai gândesc la ce spuneam:ă ă ă ă ă

— Da ei nu sunt vrednici s se joace cu mine!ăDoamna Reed era o femeie destul de gras , dar auzind aceste vorbeă

ciudate şi îndr zne e, urc repede scara. M urc vală ţ ă ă ă -vârtej în odaia copiilor şi m îmbrânci lâng patul meu, interzicânduă ă -mi s p r sesc locul acela şi să ă ă ă mai rostesc vreun cuvânt în tot restul zilei.

— Ce-ar zice unchiul Reed, daca ar fi aici? întrebai eu aproape f r voie. ă ăSpun f r voie, c ci cuvintele acelea le rostea gura mea f r ca minteaă ă ă ă ă

s fi voit s le spun . Era în mine o putere care vorbea şi c reia eu nu mă ă ă ă ă puteam împotrivi.

— Cum? exclam doamna Reed, aproape şoptit.ăOchii verzi, de obicei reci şi st pâni i, se tulburar şi c p tar o expresieă ţ ă ă ă ă

de team : lu mâna de pe bra ul meu, p rând c se îndoieşte dac sunt copilă ă ţ ă ă ă sau n luc . Intrasem în hor , trebuia s joc.ă ă ă ă

— Unchiul Reed e în cer, urmai eu; el vede tot ce faci şi ce gândeşti; tata şi mama v d şi ei şi ştiu c m ii închis toat ziua şi că ă ă ţ ă ă ă-mi doreşti moartea.

Doamna Reed îşi reveni curând. M zgâl âi cu putere şi, dup ce mă ţ ă ă trase zdrav n de urechi, plec f r s mai spun vreun cuvânt.ă ă ă ă ă ă

Bessie m mai d sc li vreme de un ceas; îmi dovedi c eram cea maiă ă ă ă rea şi cea mai p r sit fat care a locuit vreodat sub un acoperiş. Eramă ă ă ă ă ispitit să -o cred, fiindc nu sim eam în inima mea decât porniri rele. ă ţ

Trecu noiembrie, decembrie şi jum tate din ianuarie. Cr ciunul şi Anulă ă nou se s rb torir la Gateshead cu veselia obişnuit ; să ă ă ă -au schimbat daruri şi s-au dat ospe e. Eu eram, fireşte, înl turat de la aceste bucurii. Partea meaţ ă ă de veselie era s fiu de fa , în fiecare zi, la g teala Elizei şi Georgianei, s leă ţă ă ă v d coborând în salon cu rochiile lor de muselin uşoar , cu eşarfele loră ă ă stacojii şi cu p rul lor inelat cu grij ; s pândesc apoi vânzoleala vale ilor, să ă ă ţ ă ascult sunetul pianului şi al harpei, clinchetul de pahare şi de por elanuri, înţ clipa cânu se aduceau în salon gust rile. Când se deschidea uşa, murmurulă

întret iat al convorbirilor ajungea pân la mine. Dac îndeletnicirea asta mă ă ă ă obosea, plecam de la scar , ca s intru în pustia şi t cuta odaie a copiilor.ă ă ă Acolo, deşi cam trist , nu m sim eam totuşi nefericit . La drept vorbind, ă ă ţ ă nu aveam nici cea mai mic dorin s m aflu în socieă ţă ă ă tate, c ci în societateă eram foarte arareori luat în seam . Dac Bessie ar fi fost bun cu mine, aş fiă ă ă ă preferat să-mi petrec serile cu ea, decât s stau ceasuri întregi sub priă virea crunt a doamnei Recd, întră -o înc pere plin de doamne şi domni. Dară ă Bessie, de îndat ce erau îmbr cate tinerele ei st pâne, avea obiceiul s seă ă ă ă îndrepte înspre regiunile pline de via ale buc t riei sau ale od ii jupânesei,ţă ă ă ă şi lua de obicei lampa cu ea: aşa c , pân în clipa când murea focul, mă ă ă aşezam lâng c min cu p puşa pe genunchi, aruncând din când în când câteă ă ă o privire cercet toare în juruă -mi, spre a m încredin a c afar de mine nu seă ţ ă ă mai afla nici o n luc în acea odaie plin de umbre.ă ă ă

Când jarul devenea roşu întunecat, m dezbr c m reă ă ă pede, tr gând cumă m pricepeam de noduri şi de şireturi şi c utam, în p tucul meu, un ad postă ă ă ă împotriva frigului şi a întunericului. În acest p tuc luam de fiecare dată ă p puşa cu mine. Oamenii au totdeauna nevoie s iubeasc ceva şi, neg sindă ă ă ă nici un lucru mai vrednic de dragostea mea, o iubeam din toat inima peă p puşa aceea zdren roas ca o sperietoare de ciori în miniatur . Acum îmiă ţă ă ă aduc aminte cu mirare de sinceritatea absurd cu care iubeam acea mică ă juc rie, ce mi se p rea aproape vie şi în stare s simt . Nu puteam adormiă ă ă ă f r s învelesc p puşa în c maşa mea de noapte şi când o ştiam acolo, înă ă ă ă ă siguran şi la c ldur , eram oarecum fericit , fiindc o credeam şi pe eaţă ă ă ă ă mul umit .ţ ă

Ceasurile mi se p reau lungi pân la plecarea musafiă ă rilor. Ascultam paşii lui Bessie pe scar : venea câteodat s ia degetarul sau foarfec , ori să ă ă ă ă-mi aduc drept cin o pr jitur sau o pl cint cu brânz . Dac începeam să ă ă ă ă ă ă ă ă m nânc, se aşeza lâng patul meu şi, când sfârşcam, îmi aşeza p turile şiă ă ă s rutânduă -m de dou ori îmi spunea: "Noapte bun , domnişoar Jane". Cândă ă ă ă se purta astfel, Bessie îmi p rea fiin a cea mai bun , cea mai frumoas şi ceaă ţ ă ă mai blând de pe p mânt: doream din tot sufletul să ă -o v d totdeauna aşa deă bun şi de binevoitoare şi doă ream s nu m certe, s nuă ă ă -mi mai dea de lucru peste puterile mele cum era de-atâtea ori îndemnat s fac .ă ă ă

Bessie Lee era, cred, o fat vrednic , fiindc f cea totul cu îndemânareă ă ă ă şi pesemne c povestea minunat, c ci basmele cu care miă ă -a fermecat copil ria miă -au rămas ca o imagine de neşters. Era şi frumoas , dac nu mă ă ă înşal cumva aducerileă -aminte; era o femeie ml die, cu p r negru, cu ochi deă ă culoare închis . Îmi amintesc tr s turile ei fine, culoarea alb şi s n toas aă ă ă ă ă ă ă fe ei; era îns iute şi cu toane. Totuşi, deşi se ar ta nep s toare fa deţ ă ă ă ă ţă principii şi fa de dreptate, o preferam tuturor celorlal i de la Gatesheadţă ţ Hall.

Ne aflam în 15 ianuarie. Pendula b tuse nou dimiă ă nea a. Bessieţ coborâse la micul dejun: verii mei nu fuseser înc chema i de doamna Reed.ă ă ţ Eliza îşi punea păl ria şi rochia cea mai c lduroas , şi se ducea s dea deă ă ă ă mâncare g inilor. Era cea mai pl cut îndeletnicire a ei: dar îi pl cea – nu maiă ă ă ă pu in – sa vând ou menajerei şi s strâng banii astfel c p ta i. Avea unţ ă ă ă ă ă ă ţ adev rat taă lent pentru negustorie şi o pronun at tendin de a strânge bani,ţ ă ţă care se v dea nu numai prin vânzarea ou lor şi a puilor, dar şi în îndelungileă ă tocmeli cu gr dinarul pentru r saduri de flori, semin e şi puie i. Gr dinarulă ă ţ ţ ă avea porunc de la doamna Reed să ă-i cumpere toate roAdèle gr dinii pe careă dorea ea s le vând , iar Eliza şiă ă -ar fi vândut şi p rul din cap, dac ar fi putută ă scoate vreun câştig frumos din asta. În ce priveşte banii, la început îi ineaţ

ascunşi prin diferite unghere, înveli i în zdren e sau în bigudiuri vechi, darţ ţ unele ascunz tori fiind desă coperite de servitoare, Eliza se temu c întră -o zi va pierde toat comoara şi consim i să ţ -o încredin eze mamei sale, cu o dobândţ ă c m t reasc de 50 sau 60 la sut , pe care o pretindea necru tor la fiecareă ă ă ă ă ţă trimestru, inând cu mare grij , întrţ ă -o c r ulie, socoteala câştigului.ă ţ

Georgiana sta pe un scaun înalt în fa a unei oglinzi, îşi împletea în p rţ ă flori artificiale şi pene ponosite pe care le g sise întră -un dulap din mansard .ă În timpul acesta eu îmi f ceam patul. Primisem porunc strict de la Bessieă ă ă ca patul s fie gata f cut înainte de înapoierea ei (c ci Bessie m foloseaă ă ă ă acum adeseori ca pe un fel de ajutoare a ei, punându-m s cur odaia şi să ă ăţ ă şterg fotoliile de praf). Dup ce am întins cuvertura pe pat şi am împ turită ă c maşa de noapte, mă -am dus la fereastr , unde z ceau împr ştiate câtevaă ă ă c r i cu poze şi juc rii. Am vrut s le rânduiesc, dar Georgiana miă ţ ă ă -a poruncit cu asprime să-i las în pace lucrurile (fiindc farfurioarele, ceşcu ele, scauneleă ţ acelea mici erau averea ei). Neavând ce face, începui s suflu în florile deă ghea ce se prinţă seser pe geam şi f cui astfel un ochi, prin care priveamă ă afar p mântul nemişcat şi împietrit de un ger aspru. De la fereastr se z reaă ă ă ă locuin a portarului şi aleea pe unde intrau tr surile, iar dup ce topisem deţ ă ă ajuns din frunzişul argintiu de pe geam, v zui deschizânduă -se por ile. Oţ tr sur intr , îndreptânduă ă ă -se spre cas . O priveam cu nep sare cum seă ă apropie; veneau adesea tr suri la Gateshead Hall, dar niciodat nu aduceauă ă musafiri care s m intereseze. Caleaşca se opri în fa a uşii. Se auzi sunândă ă ţ şi noul-venit fu primit. Cum toate acestea nu-mi spuneau nimic, îmi îndreptai aten ia asupra unui prigor fl mând, care se aşezase şi ciripea în ramurileţ ă desfrunzite ale unui cireş din fa a zidului, sub fereastra mea. Îmi maiţ r m sese pâine şi lapte de la micul dejun: f cui fiă ă ă rimituri dintr-un rest de pâinişoar şi încercai s deschid fereastra, vrând s risipesc firimiturile peă ă ă marginea ei, când Bessie urc repede scara şi intr în odaie strigând:ă ă

— Domnişoar Jane, scoate şor ul. Ce faci aici? Teă ţ -ai sp lat azi dimineaă ţă pe obraz şi pe mâini?

Înainte de a r spunde, încercai iar s deschid fereastra, fiindc ineamă ă ă ţ s dau eu îns mi p s rii firimiturile de pâine. Izbutii, aruncai o parte dină ă ă ă firimituri pe jos şi abia pe ramurile pomului pe urm . Închizând fereastra, r să ă -punsei liniştit :ă

— Nu, Bessie, de-abia am terminat de şters praful.— Ce feti sâcâitoare şi neîngrijit ! Ce f ceai acolo? Eşti roşie, de parcţă ă ă ă

ai fi f cut vreo pozn . De ce ai deschis fereastra?ă ăFui cru at de osteneala deţ ă -a mai r spunde, c ci Bessie p rea preaă ă ă

zorit ca s mai asculte l muririle. M trase la lavoar, lu s pun, ap şi ună ă ă ă ă ă ă prosop ordinar şi-mi freca f r mil fa a şi mâinile. Din fericire pentru mineă ă ă ţ termin repede, apoi îmi netezi p rul cu o perie epoas , îmi scoase şor ul şiă ă ţ ă ţ împingându-m pe scar îmi porunci s cobor repede în sufragerie, undeă ă ă eram aşteptat .ă

Tocmai m preg team s întreb cine mă ă ă -aştepta şi dac m tuşa era jos,ă ă dar Bessie şi disp ruse, închizând uşa dup ea.ă ă

Am coborât încet. De aproape trei luni nu mai fusesem chemat laă doamna Reed. Închis atâta timp în odaia copiilor, sufrageria şi salonulă ajunseser pentru mine locuri impun toare în care miă ă -era team s intru.ă ă

Ajunsei în antreul gol, în fa a uşii sufrageriei. Acolo mţ -am oprit intimidată şi tremurând. Teama de pedepse nedrepte f cuse din mine o mic fiină ă ţă b nuitoare şi friă coas . Nu îndr zneam nici s m întorc sus în odaia coă ă ă ă piilor, nici s p trund în salon; r m sei pe loc zece miă ă ă ă nute, şov ind. Deodată ă

clopotul din sufragerie sun cu putere: ă trebuia s intru.ă...Cine m-o fi aşteptând? m întrebam eu în timp ce ap sam cuă ă

amândou mânile clan a în epenit care, o clip sau dou , rezist opintiriloră ţ ţ ă ă ă ă mele. Pe cine voi vedea cu m tuşa Reed? Un b rbat sau o femeie? Ap sai dină ă ă toate puterile pe clan şi uşa se deschise. Înaintai, f când resţă ă pectuos o reveren , şi privii în jurul meu. Ceva întuneţă cat şi lung – un fel de coloană îngust – îmi atrase priă virea. Îmi d dui seama, în cele din urm , c era un omă ă ă întunecat, îmbr cat în negru, care sta în picioare în fa a c minului. Capulă ţ ă acelui str in ciudat p rea o masc înă ă ă fipt întră -o s geat lung .ă ă ă

Doamna Reed sta la locul ei obişnuit, lâng foc. Îmi f cu semn s mă ă ă ă apropii. O ascultai şi ea m prezent str inului, spunând:ă ă ă

— Iat feti a despre care vă ţ -am vorbit.Str inul întoarse încet capul spre mine şi, dup ce a inti asupră ă ţ ă-mi

cercet torii s i ochi cenuşii ce clipeau pe sub genele stufoase, întreb , pe ună ă ă ton solemn şi cu o voce de bas:

— E micu , câ i ani are?ţă ţ— Zece ani.— Aşa de mult? întreb el cu îndoial şi mai prelungi cercetarea câtevaă ă

va minute; pe urm mi se adres mie:ă ă— Cum te cheam , feti o?ă ţ— Jane Eyre, domnule.Rostind aceste cuvinte, m-am uitat la el. Era foarte mare, dar poate că

mi s-a p rut aşa, fiindc pe atunci eram eu foarte mic . Avea tr s turiă ă ă ă ă prelungi, şi mi se p rea c de altfel toate celelalte caracteristici ale înfă ă ă iş riiţ ă sale îl ar tau aspru şi f arnic.ă ăţ

— Ei bine, Jane Eyre, tu eşti feti cuminte?ţăNu puteam r spunde da: to i cei în mijlocul c rora tr iam credeauă ţ ă ă

tocmai dimpotriv ; t cui deci. Doamna Reed r spunse în locul meu printră ă ă -o cl tinare din cap plin de în eles. Ad ug repede:ă ă ţ ă ă

— Cu cât vom vorbi mai pu in despre asta, cu atât va fi poate mai bine,ţ domnule Brocklehurst.

— Îmi pare r u c aud una ca asta. Trebuie s voră ă ă besc câteva clipe cu ea.

Şi, renun ând la pozi ia sa perpendicular , se aşez întrţ ţ ă ă -un jil , în fa aţ ţ doamnei Reed.

— Vino încoa', îmi zise.P şii peste covoraş; str inul m aduse drept în fa a lui. Acum, cândă ă ă ţ

chipurile noastre se aflau la aceeaşi în lă ime, putui sţ ă-i v d mai bine fa a. Ceă ţ nas mare! Şi ce gur ! Şi ce din i mari, ieşi i în afar !ă ţ ţ ă

— Nu-i nimic mai trist decât s vezi un copil r u, urm el, mai ales oă ă ă feti rea. Ştii unde se duc dup moarte cei afurisi i?ţă ă ţ

R spunsul meu fu prompt şi ortodox:ă— În iad.— Şi po i sţ ă-mi spui ce este iadul?— Este o pr pastie plin de fl c ri.ă ă ă ă— iŢ -ar place s fii aruncat în acea pr pastie şi s stai în vecii vecilor?ă ă ă ă— Nu, domnule.— Şi ce trebuie s faci ca s te fereşti deă ă -o asemenea soart ?ăM gândii pu in; de ast dat , auzinduă ţ ă ă -mi r spunsul, fu uşor să ă-i

g seasc sl biciunea.ă ă ă— Trebuie s fiu s n toas şi s nu mor.ă ă ă ă ă— Şi cum î i po i p stra s n tatea? Copii mai mici decât dumneata pierţ ţ ă ă ă

zilnic. Acu o zi, dou , am îngropat un copil numai de cinci ani; dar era bun şiă sufletul s u e acum în cer. Ar trebui să ă- i fie team c nu sţ ă ă -ar putea spune acelaşi lucru despre dumneata, dac ai fi chemat pe lumea cealalt .ă ă ă

Neputându-i risipi îndoielile, mi-am pironit ochii la picioarele lui mari şi am oftat, dorind s m aflu la cap tul p mântului.ă ă ă ă

— Sper c acest oftat vine din inim , relu domnul Brocklehurst, şi teă ă ă c ieşti c ai nec jit atâta pe nobila dumitale binef c toare.ă ă ă ă ă

"Binef c toare! Binef c toare! spusei eu în gânduă ă ă ă -mi. To i îi spunţ doamnei Reed binef c toarea mea. Dac este aşa, atunci o binef c toareă ă ă ă ă este ceva foarte nepl cut."ă

— Î i faci rug ciunea diminea a şi seara? îşi urm el interogatoriul.ţ ă ţ ă— Da, domnule.— Citeşti Biblia?— Câteodat .ă— O faci cu pl cere ? Î i place să ţ -o citeşti?— Îmi plac Apocalipsul, cartea lui Daniel, Facerea, Samuel, câteva

fragmente din Exod şi unele p r i din ă ţ Regi şi din Cronici şi îmi plac c r ile luiă ţ Iov şi a lui Toma.

— Dar Psalmii? Sper că- i plac.ţ— Nu, domnule.— Nu? Vai, ce ruşine! Eu am un b ie el mai mic decât dumneata, careă ţ

ştie şase psalmi pe dinafar şi când e întrebat ceă -i place mai mult, să m nânce turt dulce sau s înve e un verset din psalmi, r spunde: "îmi placeă ă ă ţ ă mai mult s înv un verset, pentru c îngerii cânt psalmi şi eu vreau s fiuă ăţ ă ă ă un mic înger pe p mânt". Atunci i se dau dou buc i de turt , ca r splată ă ăţ ă ă ă pentru cuvioşia lui.

— Psalmii nu sunt interesan i, spusei eu.ţ— Asta dovedeşte c ai un suflet r u. Trebuie s îi ceri lui Dumnezeu să ă ă ă

iţ -l schimbe, să- i dea altul nou şi curat, sţ ă- i ia inima asta de piatr şi sţ ă ă- iţ d ruiasc una de carne.ă ă

Eram s întreb prin ce opera ie să ţ -ar putea face aceast schimbare, cândă interveni doamna Reed poruncindu-mi s stau jos. Apoi lu ea în mân firulă ă ă convorbirii:

— Dup câte îmi amintesc, domnule Brocklehurst, spuse ea, vă -am pomenit în scrisoarea mea de acum trei s pt mâni c aceast feti nă ă ă ă ţă -are tocmai firea şi sentimentele pe care le-aş fi dorit eu. Dac o primeşti înă şcoala din Lowood, mi-ar face pl cere s li se cear subă ă ă directoarei şi institutoarelor s-o supravegheze îndeaproape şi mai presus de orice s seă fereasc de cusurul ei cel mai mare: pornirea de a min i. Spun toate astea înă ţ fa a ta, Jane, ad ug ea, ca s nu încerci s am geşti pe domnulţ ă ă ă ă ă Brocklehurst.

Era firesc s m tem şi să ă -o ur sc pe doamna Reed, c ci niciodat nu uitaă ă ă s m jigneasc adânc. Niciodat nă ă ă ă -am fost fericit când se afla ea de fa .ă ţă Oricât silin miă ţă -aş fi dat s-o ascult şi să-i fiu pe plac, str daniile mele erauă totdeauna respinse şi în schimbul lor nu c p tam decât jigniri, ca aceleaă ă ar tate mai sus. Pentru mine, înă vinuirea aceea adus de fa cu un str in fuă ţă ă grozav de dureroas . Începeam s întrez resc cum mi se spulber speran eleă ă ă ă ţ într-o via nou şi sim eam, f r sţă ă ţ ă ă ă-mi dau prea bine seama, c ea seam nă ă ă ur şi rea voin pe drumul ceă ţă -l voi str bate în curând. M vedeamă ă transformat , în ochii domnului Brocklehurst, întră -o fetit preă f cut şiă ă periculoas . Oare ce puteam face spre a şterge aceast nedreptate? "Nimic,ă ă nimic", m gândii. M stră ă ăduiam să-mi re in un oftat şiţ -mi ştersei repede

câteva lacrimi, dovezi neputincioase ale suferin elor mele.ţ— La un copil, minciuna e într-adev r un cusur jală nic, spuse domnul

Brockleburst. Se înrudeşte cu înşelătoria şi acela care înşal în timpul vie ii vaă ţ primi r să plata greşelilor sale într-o groap de fl c ri şi de puă ă ă cioas . V asigură ă îns c va fi supravegheat ; voi vorbi eu cu domnişoara Temple şi cuă ă ă institutoarele.

— Aş dori, urm doamna Reed, s primeasc o eduă ă ă ca ie potrivit cuţ ă starea ei, s devin folositoare şi smeă ă rit , în ce priveşte vacan a, v voi cereă ţ ă s-o petreac tot la Lowood.ă

— Hot rârile dumneavoastr sunt foarte chibzuite, doamn , r spunseă ă ă ă domnul Brocklehurst: smerenia e o virtute creştin şi ea este neap rată ă trebuitoare, mai ales elevelor din Lowood. Pentru asta cer eu neîncetat s liă se insufle elevelor acest sentiment pios. Am studiat mult timp mijloacele de a le nimici prealumeasca lor mândrie şi zilele astea am avut o îmbucur toareă dovad a izbânzii mele. Cea de a doua fiic a mea, Augusta, să ă -a dus cu mamă-sa s viziteze şcoala şi la întoarcere a exclamat: "O, drag tat , ceă ă ă liniştite şi simple sunt toate fetele de la Lowood, cu p rul piept nat după ă ă urechi, cu şor urile lungi şi cu buzun raşele de la rochii cusute! Sunt îmbrţ ă ă-cate ca şi copiii s raci!" Apoi ad ug : "Se uitau la roă ă ă chia mea şi a mamei, ca şi când n-ar mai v zut niciodat m tase".ă ă ă

— Iat o stare de lucruri pe care oă aprob întru totul, urm doamna Reed.ă S fi c utat în toat Anglia şi nă ă ă -aş fi g sit ceva mai potrivit pentru Jane Eyre şiă pentru firea ei. Modestie, drag domnule Brocklehurst, asta cer: modestie înă toate privin ele.ţ

— Fireşte, doamn , modestia este una dintre datoriile cunoscuteă şi la Lowood ; noi am respectat-o în toate: hran şi haine simple, un trai bun, peă care am avut grij s nuă ă -l exager m, obiceiuri aspre şi sobre: acestea să unt regulile şcolii.

— Foarte bine, domnule. Atunci pot n d jdui că ă ă aceast copil va fiă ă primit ca elev la ă ă Lowood, c va fi crescut aşa cum se cuvine st rii sale şiă ă ă în vederea îndatoririlor ce-i vor reveni în viilor?

— Doamn , fi i f r grij , va fi dus în aceast gră ţ ă ă ă ă ă ădin de plante alese şiă sper c privilegiul de nepre uit al admiterii sale îi va trezi recunoştin a.ă ţ ţ

— O voi trimite atunci cât mai curând cu putin , domnule Broţă cklehurst, e o r spundere ce începea s dea pe afar .ă ă ă

— Negreşit, doamn , ad ug el. Sunt silit să ă ă ă-mi iau r mas bun. Nu mă ă voi întoarce la Gatesheade Hall decât peste o s pt mân sau dou , pentru că ă ă ă ă arhidiaconul, cel mai bun prieten al meu, nu-mi îng duie să ă-l p r sesc maiă ă curând, dar voi înştiin a pe domnişoara Temple sţ ă-şi aştepte noua elev şiă astfel primirea domnişoarei Jane se va face f r nici o greutate. La revedere,ă ă doamn .ă

— La revedere, domnule Brocklehurst. Salut din pară te-mi pe doamna şi domnişoara Brocklehurst, pe Augusta, pe Theodore şi pe domnul Broughlon Brocklehurst.

— Nu voi uita, doamn . Micu o, zise el întoreânduă ţ -se c tre mine. Iat oă ă carte intitulat ă C l uza copilului. ă ă Vei citi rug ciunile ce se g sesc în ea, dară ă mai cu osebire partea unde se vorbeşte despre moartea n prasnic şiă ă îngrozitoare a Martha G..., o feti rea, care avea obiceiul s înşele şi sţă ă ă mint .ă

Spunând aceste cuvinte, domnul Brocklehurst îmi d du o broşură ă sub ire, cusut întrţ ă -o copaia tare şi dup ce porunci s i se aduc tr sura, neă ă ă ă p r si.ă ă

Am r mas singur cu doamna Reed. Câteva minute se scurser în linişte.ă ă ă Ea lucra, iar eu o priveam.

Doamna Reed s tot fi avut la vremea aceea treizeci şi şase sau treizeciă şi şapte de ani. Era o femeie voinic şi cu umeri drep i, cu m dulareă ţ ă puternice. Nu era înalt şi – cu toate c era corpolent – nu p rea obez . Fa aă ă ă ă ă ţ cam mare, maxilarele dezvoltate şi puternice. Avea fruntea joas , b rbiaă ă proeminent , gura şi nasul destul de regulate; ochii lipsi i de bun tateă ţ ă str luceau sub sprânceneleă -i rare, pielea era negricioas şi opac , p rulă ă ă foarte blond. Era s n toas tun, nu ştia ceă ă ă -i boala. Gospodin harnic şiă ă priceput , inea sub mâna ei la fel de bine fermele, ca şi casa. Numai copiii îiă ţ sfidau câteodat autoriă tatea şi râdeau de ea. Se îmbr ca totdeauna cu gust şiă ştia s se poarte aşa fel încât să ă-şi scot totdeauna în eviden toaletele.ă ţă

Stând pe un sc unaş, nu departe de jil ul ei, îi puă ţ tusem cerceta toate tr s turile. ineam în mân cartea, unde se povestea moartea n prasnic aă ă Ţ ă ă ă unei mincinoase, spre care-mi fusese îndreptat aten ia ca spre o foarteă ţ nimerit prevenire.ă

Cele petrecute, tot ce-i spusese doamna Reed domnului Brocklehurst, tonul convorbirii lor, erau înc proasă pete, crude şi dureroase în sufletul meu. Fiecare cuvânt m str punsese ca o s geat şi stam acolo fr mântat de oă ă ă ă ă ă ur arz toare.ă ă

Doamna Reed ridic ochii de pe lucru şiă -i pironi asupra mea, iar degetele i se oprir .ă

— Pleac de aici, întoarceă -te în odaia ta! îmi porunci ea.F r îndoial c privirea mea, sau nu ştiu ce altceva o jignise. Cu toateă ă ă ă

c se st pânise, tonul ei era foarte îndârjit. M ridicai şi m îndreptai spreă ă ă ă uş , dar m întorsei, m îndreptai spre fereastr , prin mijlocul od ii, apoi mă ă ă ă ă ă apropiai de doamna Reed.

Trebuia s vorbesc! Fusesem c lcat în picioare f r mil şi ă ă ă ă ă ă trebuia să ripostez. Dar cum? Care erau puterile mele, ca s lupt cu aceast duşmanc ?ă ă ă Toat energia mea r bufni în aceste cuvinte f işe:ă ă ăţ

— Eu nu sunt pref cut . Dac aş fi pref cut , iă ă ă ă ă ţ -aş spune c te iubesc;ă dar eu î i spun c nu te iubesc. Dup John Reed, pe dumneata te ur sc maiţ ă ă ă mult decât orice pe lume. Cartea asta despre mincinoşi s-o dai fiicei dumitale, Georgiana; ea minte, nu eu!

Degetele doamnei Reed r maser nemişcate, ochii ei de gheaă ă ţă continuau s m priveasc la fel de reci.ă ă ă

— Ce mai ai să-mi spui? m întreb ea, pe un ton mai potrivit fa de oă ă ţă femeie în toat firea, decât fa de un copil.ă ţă

Privirea aceea, glasul acela îmi a â ar şi mai cumplit ura. Îmboldit de oţ ţ ă ă furie nespus , tremurând din creştet pân în t lpi, urmai: ă ă ă

— Sunt fericit c nuă ă -mi eşti rud ; cât voi tr i nă ă -am să- i mai spunţ vreodat m tuş , niciodat nu voi veni s te v d când voi fi mare, iar de mă ă ă ă ă ă ă va întreba cineva dac te iubesc şi cum teă -ai purtat cu mine, îi voi spune că numai amintirea dumitale îmi face r u şi c ai fost crud fa de mine, de oă ă ă ţă cruzime necru toare.ţă

— Cum de îndr zneşti s afirmi aşa ceva, Jane Eyre!ă ă— Cum de îndr znesc, doamn Reed? Cum de înă ă dr znesc? Îndr znescă ă

pentru c acestaă -i adev rul. ă Crezi c eu nu am sim ire şi pot tr i f r s mă ţ ă ă ă ă ă iubeasc ciă neva cât de pu in, f r ca vreun om s fie bun cu mine? Nu, nuţ ă ă ă pot tr i astfel, şi dumneata nă -ai mil . Îmi voi aminti totdeauna asprimea şiă violen a cu care mţ -ai îmbrâncit înapoi în odaia roşie, cum m-ai încuiat acolo, s pier, deşi m zb team caă ă ă -n ceasul mor ii. Şi, totuşi, în buşit de suferin ,ţ ă ă ţă

î i strigasem: "Fieţ - i mil , mţ ă ătuş Reed, îndură ă-te de mine!" M-ai pedepsit în felul sta pentru c fusesem b tut şi trântit pe jos f r nici o vin de c treă ă ă ă ă ă ă ă ă nemernicul dumitale fiu. Voi spune adev rul tuturor celor care m voră ă întreba. Oamenii cred c eşti bun , dar inima dumitale e aspr şi rea.ă ă ă Dumneata eşti pref cut !ă ă

Când sfârşii de vorbit, m cuprinse sentimentul cel mai ciudat pe careă -i încercasem vreodat : aveam impresia c să ă -a sf râmat un lan nev zut şi amă ţ ă cucerit o libertate neaşteptat . Sim mântul acesta nuă ţă -mi venise din senin, c ci doamna Reed p rea speriat ; lucrul îi c zuse de pe genunchi. Ridică ă ă ă ă mâinile, se mişc agitat în fotoliu şi, dup fa a ei contractat , să ă ă ţ ă -ar fi spus că era gata s plâng .ă ă

— Jane, îmi spuse ea, te înşeli. Ce ai? De ce tremuri aşa de tare? Vrei să bei pu in ap ?ţ ă ă

— Nu, doamn Reed.ă— Doreşti altceva, Jane? Te încredin ez c aş vrea sţ ă ă- i fiu prieten .ţ ă— Dumneata nu. Mai înainte ai spus domnului Brocklehurst c sunt rea şiă

mincinoas , dar to i cei de la Lowood î i vor cunoaşte purtarea.ă ţ ţ— Jane, astea-s lucruri pe care tu nu le în elegi; apuc turile rele aleţ ă

copiilor trebuiesc îndreptate.— Minciuna nu-i una din apuc turile mele! strigai cuă glas s lbatic,ă

ascu it.ţ— Dar eşti p timaş , Jane, trebuie s recunoşti asta; şi acum întoarceă ă ă -te

în odaia ta, draga mea copil , şi culcă ă-te pu in.ţ— Eu nu sunt draga dumitale copil , şi nu pot s m culc. Trimiteă ă ă -m laă

şcoal cât mai repede cu putin , doamn Reed, c ci ur sc casa asta. ă ţă ă ă ă— Oh! da, am s-o trimit cât mai repede cu putin , murmur doamnaţă ă

Reed, sotto voce, strângându-şi lucrul.Dup asta p r si în grab odaia.ă ă ă ăFusesem l sat singur , st pân pe teren. Fusese bă ă ă ă ă ăt lia mea cea maiă

grea şi întâia mea izbând . R m sei o clip pe covoraşul unde st tuseă ă ă ă ă domnul Brocklehurst, bucurându-m de singur tatea cuceritorului. Mai întâiă ă îmi zâmbii şi m sim ii uşurat ; dar aceast pl cere s lbatic mi se potoli totă ţ ă ă ă ă ă aşa de repede ca şi b t ile iu i ale inimii. Un copil nu se poate lua la har cuă ă ţ ţă cei mari, aşa cum f cusem eu, nuă -şi poate da drumul furiei, f r s încerceă ă ă apoi durerile remuşc rii şi în ep tura de ghear a c in ei. Cât vreme oă ţ ă ă ă ţ ă învinuisem şi-o amenin asem pe doamna Reed, ardeam ca un foc viu,ţ mistuitor, de b l rii uscate, dar tot aşa cum vâlv t ile unui asemenea foc nuă ă ă ă mai las , dup ce să ă -au stins, decât cenuş , sufletul meu fu zdrobit când, după ă o jum tate de ceas de gândire, reă cunoscui nebunia purt rii mele şi m sim iiă ă ţ ap sat de triste ea unei situa ii în care eram urât , cu aceeaşi pasiune cuă ă ţ ţ ă care uram.

Gustasem întâia oar r zbunarea. Mi se p ru pl cut , cald şiă ă ă ă ă ă întrem toare, ca un vin aromat, dar gustul pe care miă -l l sase, metalic şiă arz tor, mi se p ru ca de otrav . Atunci mă ă ă -aş fi dus eu drag inim s ceră ă ă iertare doamnei Reed; dar ştiam, parte din experien şi parte din instinct, cţă ă acum m-ar fi respins cu şi mai mult duşm nie şi miă ă -ar fi trezit astfel din nou toate impulsurile clocotitoare ale firii mele.

Aş fi vrut s fac ceva mai bun decât s azvârl cuvinte s lbatice, aş fi vrută ă ă s pot nutri un sentiment mai pu in vinovat decât cel al unei mâniiă ţ posomorâte. Luai o carte cu poveşti arabe şi m silii s citesc, dar nuă ă în elesei nimic, c ci gândurileţ ă -mi parc se r t ceau mereu în spa iul dintreă ă ă ţ mine şi paginile care de obicei mi se p ruser fermec toare. Deschisei uşaă ă ă

sufrageriei şi ieşii afar . Tuă fişurile erau t cute şi încremenite. O promoroacă ă neagr , pe care nă -o topiser nici razele soarelui, nici b taia vână ă tului, acoperea p mântul. Miă -am învelit capul şi bra ele cu poala fustelor şi mţ -am dus s m plimb întră ă -o parte a parcului, cu totul singuratic . Nu mai g seamă ă îns nici o bucurie sub acei copaci t cu i, printre conurile piă ă ţ nilor, înghe ateţ vestigii ale toamnei, care acopereau pământul. În mijlocul acelor frunze moarte, îngr m dite de vânt şi în epenite de înghe , m rezemai de grilaj şiă ă ţ ţ ă privii câmpul gol cu iarba ars de ger, pe care turmele nu mai p şteau. Era oă ă zi foarte cenuşie, cu un cer întunecat ce prevestea ninsoarea. Din când în când fulgi de om t c deau, f r a se topi, pe poteca tare şi pe p mântulă ă ă ă ă argintat de chiciur . Stam acolo, copil mâhnit şi neă ă ă norocit şi şopteam: "Ceă s fac, ce s fac ?"ă ă Deodat am auzit un glas limpede strigând:ă

— Domnişoar ă Jane, unde eşti? Hai la mas .ăEra Bessie. Ştiam şi de aceea nu m-am mişcat; dar în curând zgomotul

uşor ai paşilor ei îmi ajunse la urechi. Bessie trecu pe potec şi se îndreptă ă spre mine.

— Scârboas mic , îmi ă ă spuse ea, de ce nu r spunzi când te chem?ăVenirea lui Bessie îmi f cu mai mare pl cere decât gândurile care mă ă ă

copleşiser , deşi, ea, ca de obicei, nu era bine dispus . Dup lupta cuă ă ă doamna Reed, din care ieşisem înving toare, nuă -mi mai p sa de furiaă trec toare a unei servitoare şi eram gata s viu s m înc lzesc la inima eiă ă ă ă ă tân r . M ag ai de gâtul ei, zicânduă ă ă ăţ -i:

— Haide, Bessie, nu m mai certa.ăNu fusesem niciodat aşa de deschis şi de pu in sfioas . Acest fel de aă ă ţ ă

fi îi pl cu lui Bessie.ă— Eşti o feti ciudat , domnişoar Jane, îmi spuse ea privinduţă ă ă -m : oă

mic hoa hoinar , c reia îi place singur tatea. Te duci la şcoal , nuă ţă ă ă ă ă -i aşa?F cui un semn afirmativ.ă— Şi nu- i pare r u cţ ă -o p r seşti pe s rmana Bessie?ă ă ă— Ce-i pas lui Bessie de mine? Ea totdeauna m dojeneşte.ă ă— Pentru c eşti ciudat , sfioas şi sperioas . Dac ai fi maiă ă ă ă ă

îndr znea ...ă ţă— Da, ca s cap t mai multe lovituri!ă ă— Prostii! Dar, de altfel, e adev rat c nu se poart bine cu dumneata.ă ă ă

Mama, când a venit s m vad s pt mâna trecut , a spus c pentru nimic înă ă ă ă ă ă ă lume n-ar vrea s vad pe unul dintre copiii ei în locul dumitale. Dar, haide,ă ă am o veste bun pentru dumneata.ă

— Nu cred, Bessie.— Ce vrei s spui, feti o? De ce sunt ochii aşa de trişti? Ei bine, afl că ţ ă ă

domnişorul, doamna şi domnişoarele s-au dus s ia ceaiul la una dină cunoştin ele lor, iar dumneata îl vei bea cu mine. Voi spune buc t resei sţ ă ă ă- iţ fac un cozon cel şi pe urm ai s m aju i s scotocesc sertarele, pentru că ă ă ă ă ţ ă ă în curând va trebui să- i fac bagajul. Doamna vrea s p r seşti castelul pesteţ ă ă ă o zi sau dou . Vei alege ce juc rii vrei să ă ă- i iei.ţ

— Bessie, f g duieşteă ă -mi c nă -ai s m mai dojeneşti pân la plecare.ă ă ă— Bine, n-am s te mai dojenesc; dar fii foarte cuminte şi s nuă ă - i mai fieţ

fric de mine. Nuă - i fie team dac vorbesc cam repezit, c ci teama asta mţ ă ă ă ă a â mai mult decât orice.ţ ţă

— Nu cred c m tem acum de dumneata, Bessie, pentru c suntă ă ă obişnuit cu purt rile dumitale; dar în curând va trebui s m tem de al ii.ă ă ă ă ţ

— Dac te vei teme, nă -au s te poat suferi.ă ă— Aşa cum faci dumneata, Bessie?

— Eu nu te ur sc, domnişoar . Cred c te iubesc mai mult decât peă ă ă ceilal i.ţ

— Nu mi-o ar i.ăţ— Ce copil înc p ânat! Nă ăţ -ai mai vorbit niciodat aşa. Ce teă -a f cut aşaă

de cutez toare?ă— În curând voi fi departe de dumneata, Bessie, şi de altfel...Era s pomenesc de cele petrecute între mine şi doamna Reed, dară

gândindu-m pu in, miă ţ -am dat seama c era mai bine s nu vorbesc despreă ă asta.

— Şi va s zic î i pare bine c m p r seşti?ă ă ţ ă ă ă ă— Ba de fel, Bessie; chiar în clipa asta încep s simt pu in mâhnire. ă ţ ă— Numai în clipa asta, şi patim . Cât de rece îmi vorbeşti, domnişoricaă

mea. Sunt sigur c dac iă ă ă ţ -aş cere s m s ru i, nă ă ă ţ -ai vrea. Sau ai vrea numai aşa, pu in.ţ

— O, ba da, vreau s te s rut şi chiar cu mare pl cere. Apleac pu ină ă ă ă ţ capul.

Bessie şi-a aplecat obrazul şi ne-am s rutat. Apoi, cu inima pe deplină înt rit , o urmai spre cas . După ă ă ă-amiaza trecu în pace şi linişte. Seara, Bessie îmi spuse poveştile cele mai frumoaso pe care le ştia şi cânt cele mai gină -gaşe cântece ale ei. Chiar şi pentru mine, via a avea raţ zele ei de soare.

CAPITOLUL V

Era în diminea a zilei de 19 ianuarie. Tocmai b tuse ora cinci cândţ ă Bessie intr cu o lumânare în iatacul meu şi m g si în picioare şi aproapeă ă ă îmbr cat . Sculat de o jum tate de ceas, m sp lasem pe dat şi mă ă ă ă ă ă ă ă îmbr casem la lumina lunii ce tocmai sta s apun şi ale c rei raze seă ă ă ă strecurau prin fereastra strâmt , lâng culcuşul meu. Trebuia s plec dină ă ă chiar în ziua aceea. Diligen a trecea pe la poarta castelului la şase diminea a.ţ ţ

Numai Bessie se sculase. Dup ce aprinse focul începu să ă-mi înc lzească ă mâncarea. Copiii m nânc rareori, când sunt preocupa i de gândul uneiă ă ţ c l torii. În ce m priveşte, nu putui mânca nimic. În zadar m rug Bessie să ă ă ă ă ă iau m car o linguri sau dou din laptele preg tit special pentru mine, oriă ţă ă ă m car o înghi itur de pâine. Atunci înveli întră ţ ă -o hârtie câ iva pesme i şi miţ ţ -i vârî în s cule , apoi, dup ceă ţ ă -mi puse paltonul şi p l ria, se înveli cu un şal şiă ă p r sir m împreun odaia copiilor. Când ajunsei în fa a dormitorului doamneiă ă ă ă ţ Reed, Bessie m întreb dac vreau să ă ă ă-mi iau r mas bun de la st pâna sa.ă ă

— Nu, Bessie, r spunsei. Asear , când ai coborât la cin , ea a venit laă ă ă patul meu şi mi-a spus c azi diminea nu va fi nevoie s le deranjez, nici peă ţă ă ea, nici pe verişoarele mele. Mi-a mai spus s nu uit c miă ă -a fost totdeauna cea mai bun prieten , s vorbesc despre ea cum se cuvine şi să ă ă ă-i fiu recunosc toare pentru tot ceă -a f cut spre binele meu.ă

— Şi ce i-ai r spuns, domnişoar ?ă ă— Nimic. Mi-am ascuns fa a sub plapum şi mţ ă -am întors cu fa a laţ

perete.— R u ai f cut, domnişoar Jane.ă ă ă— Nu, Bessie, am f cut bine. St pâna dumitale nă ă -a fost niciodată

prietena mea. Dimpotriv , a fost duşmanca mea.ă— Oh, domnişoar Jane, nu vorbi aşa!ă— Adio, Gateshead! exclamai eu coborând prin hol şi îndreptându-mă

spre poarta cea mare.Luna apusese şi era întuneric bezn . Bessie purta un felinar cu careă

lumina treptele umede ale peronului şi aleile cu pietriş pe care dezghe ul leţ muiase de curând. Diminea a aceea de iarn era rece şi p trunz toare, din iiţ ă ă ă ţ îmi cl n neau în timp ce zoream pe alee. În odaia poră ţă tarului era lumin .ă Când am ajuns acolo, am g sită -o pe nevasta portarului a â ând focul. De cuţ ţ sear , geamantanul meu fusese coborât, legat cu frânghii şi pus la uş . Eraă ă şase f r câteva minute, iar când b tu ceasul, un zgomot de ro i vesti sosireaă ă ă ţ diligen ei; m îndreptai spre uş şi v zui lumina unui felinar apropiinduţ ă ă ă -se repede prin întuneric.

— Pleac singur ? întreb nevasta portarului.ă ă ă— Da.— Se duce departe?— La cincizeci de mile.— Lung drum! M mir c doamna Reed îndr zneşte să ă ă -o lase s se ducă ă

singur atât de departe.ăO diligen tras de patru cai şi a c rei imperial era în esat de c l toriţă ă ă ă ţ ă ă ă

sosise şi se oprise în fa a por ii. Surugiul şi conduc torul strigau s ne zorim.ţ ţ ă ă Geamantanul meu fu ridicat, iar eu smuls din bra ele lui Bessie pe cândă ţ eram ag at de gâtul ei şi o s rutam.ăţ ă ă

— Ai grij de copil! strig ea conductorului, când m s lt în untru.ă ă ă ă ă ă— Da, da! r spunse el.ăUşa fu închis şi se auzi an glas strigând:ă— Gata. Diligen a porni.ţAşa m desp r ii de Bessie şi de Gateshead Hall, aşa fui dus în goană ă ţ ă ă

spre t râmuri necunoscute, pe care le credeam îndep rtate şi tainice.ă ăNu-mi amintesc decât vag de c l toria mea; ştiu doar c ziua mi să ă ă -a

p rut nesfârşit şi credeam că ă -am str bă ătut sute de mile. Am trecut prin mai multe oraşe şi într-unul din ele, unul foarte mare, diligen a sţ -a oprit. Caii fură schimba i şi c l torii coborâr pentru mas . Conducţ ă ă ă ă torul m duse întră -un han, unde voi să-mi dea ceva de mâncare, dar fiindc nuă -mi era foame, mă l s întră ă -o înc pere uriaş , unde se g sea câte un c min la fiecare cap t, ună ă ă ă ă policandru atârnat în mijlocul tavanului şi în partea de sus a unuia dintre pere i o mic galerie roşie, plin de instrumente muzicale. Copleşit deţ ă ă ă gânduri ciudate, m plimbai mult timp prin odaia aceea. Miă -era grozav de team s nu vin cineva s m r peasc , deă ă ă ă ă ă ă oarece eram încredin at cţ ă ă exist ho i de copii. Nu se afla poveste deă ţ -a lui Bessie în care s nu fi fostă vorba de ispr vile lor. ă

În cele din urm ocrotitorul meu se întoarse şi m aşez iar şi înă ă ă ă diligen . Dup ce se urc pe capr , sufl în corn, d du bice cailor şi diligen aţă ă ă ă ă ă ţ porni în goan pe "drumul de piatr " ce ducea c tre L.... ă ă ă

Seara se vestea umed şi cam ce oas . Când ziua se stinse spre a faceă ţ ă loc amurgului, în elesei c eram întrţ ă -adev r departe de Gateshead. Nu maiă treceam prin oraşe, iar priveliştile se schimbaser . Zarea era închis de coă ă -line înalte, cenuşii, întunericul creştea pe m sur ce coboă ă ram în vale, de jur împrejurul nostru nu erau decât p duri dese. Mult vreme dup ce se l saseă ă ă ă noaptea întunecoas auzii vântul s lbatic, gonind n valnic printre copaci.ă ă ă Leg nat de acele sunete, am adormit în sfârşit. A ipisem nu demult, cândă ă ţ oprirea brusc a diligen ei m trezi. În fa a mea se afla o str in pe care oă ţ ă ţ ă ă luai drept servitoare; la lumina felinarului putui să-i v d fa a şi veşmintele.ă ţ

— E aici o feti cu numele de Jane Eyre? întreb str ina.ţă ă ă— Da, r spunsei eu.ă

Atunci fui ridicat şi scoas din diligen . Geamană ă ţă tanul fu dat jos şi diligen a plec îndat . Eram amor it de şederea îndelungat , iar zgomotul şiţ ă ă ţ ă ă zguduiturile diligen ei m buim ciser . Mţ ă ă ă -am str duit să ă-mi vin în fire şi privii în jurul meu. Vântul, ploaia şi întunericul st pâneau v zduhul. Izbutii, totuşi,ă ă s întrez resc un zid şi în el o poart deschis . Pe acolo trecui împreun cuă ă ă ă ă noua mea c l uz , care închise poarta cu grij şi trase z vorul. Aveam în fa aă ă ă ă ă ţ mea o cas , sau mai bine zis un şir de case, care se întindeau pe o suprafaă ţă destul de vast . Fa Adèle lor aveau un mare num r de ferestre, dintre careă ţ ă numai câteva erau luminate. Trecur m pe o alee larg acoperit cu pietriş şiă ă ă plin de b ltoace, la capă ă ătul c reia d dur m de o uş . Intrar m, servitoareaă ă ă ă ă m conduse întră -o odaie unde ardea focul şi m l s singur acolo.ă ă ă ă

R m sei în picioare în fa a c minului, c utând să ă ţ ă ă ă-mi înc lzesc degeteleă epene; apoi privii în jurul meu.ţ

Nu era nici o lumânare, dar flac ra juc uş a focului îmi ar ta, înă ă ă ă r stimpuri, pere ii tapeta i, covoarele, peră ţ ţ delele şi mobilele de mahon str lucitor. M aflam înă ă tr-un salon, nu atât de spa ios sau elegant cum era celţ de la Gateshead, dar destul de confortabil. Îmi d dui osă teneala s în eleg ceă ţ reprezenta unul dintre tablourile atârnate pe perete, când intr cineva cu oă lumânare. În spatele s u venea alt persoan .ă ă ă

Cea dintâi era o femeie înalt . Avea p rul şi ochii negri, fruntea larg şiă ă ă palid , trupul înf şurat în parte întră ă -un şal, înf işarea grav şi portul nobil.ăţ ă

— Copilul e prea mic ca s fie trimis singur, spuse ea, punând pe masă ă sfeşnicul în care ardea lumânarea.

M cercet cu aten ie înc un minut sau dou , apoi ad ug :ă ă ţ ă ă ă ă— Trebuie s-o culc m numaidecât, pare obosit . Eşti trudit , copila mea?ă ă ă

m întreb ea, punânduă ă -mi mâna pe um r.ă— Pu in, doamn .ţ ă— Şi iţ -e foame, desigur. Înainte de a se duce la culcare, dă-i să

m nânce, domnişoar Miller. E prima oar când î i p r seşti p rin ii ca s viiă ă ă ţ ă ă ă ţ ă la şcoal , feti o?ă ţ

Îi r spunsei c nă ă -am p rin i şi ea m întreba de cîndă ţ ă au murit, câ i aniţ am şi cum m cheam , dac ştiu s citesc, s scriu şi s cos. Dup aceea mă ă ă ă ă ă ă ă mângâie cu blânde e pe obraz, spunânduţ -mi:

— Sper c ai s fii o feti cuminte.ă ă ţăApoi m d du în seama domnişoarei Miller.ă ăDoamna care m p r sise putea s aib cam dou zeci şi nou de ani;ă ă ă ă ă ă ă

cea care m înso ea acum p rea cu câ iva ani mai tân r . Prima m uimiseă ţ ă ţ ă ă ă cu înf işarea, cu glasul şi cu privirea ei. Domnişoara Miller era mai ştears ,ăţ ă avea un obraz rumen, dar înf işarea o ar ta istovit de griji. Mersul şiăţ ă ă mişc rile ei repezi dovedeau c trebuia s aib multe îndatoriri. P rea a fiă ă ă ă ă supraveghetoare şi aflai mai târziu, într-adev r, c asta era slujba ei laă ă Lowood. M duse din odaie în odaie, prin coridoarele întoră tocheate ale unei case mari. O linişte des vârşit , care m cam sperie, domnea în partea peă ă ă unde trecuser m. Un murmur de glasuri se auzi de îndat . Intrar m întră ă ă -o sal lung şi spa ioas . La ambele capete erau câte dou mese mari de brad,ă ă ţ ă ă luminate fiecare de dou lumân ri. De jur împrejur şedeau, pe b nci, fete deă ă ă toate vârstele, mergând de la nou ori zece şi pân la dou zeci de ani. Laă ă ă lumina aceea pâlpâitoare, mi se p ru c sunt nespus de multe, cu toate c ,ă ă ă de fapt, nu erau mai mult de optzeci. Purtau toate acelaşi costum: rochii de culoare cafenie şi de croial ciudat , iar pe deasupra rochiei şor uri lungi deă ă ţ pânz . Era ora de medita ie şiă ţ -şi preparau lec iile pe a doua zi, murmurul peţ care-l auzisem era provocat de şoaptele lor.

Domnişoara Miller îmi f cu semn s m apropii şi sa m aşez pe o banc ,ă ă ă ă ă lâng uş ; pe urm , îndreptânduă ă ă -se spre cap tul acelei od i lungi, strig :ă ă ă

— Monitoarele s strâng c r ile!ă ă ă ţDe la diferite mese se ridicar patru fete înalte, luar c r ile şi le puseră ă ă ţ ă

la o parte. Domnişoara Miller strig din nou:ă— Monitoarele s aduc cina!ă ăCele patru fete ieşir şi se întoarser dup câteva clipe, aducând fiecareă ă ă

câte o tav cu un num r de por ii dintră ă ţ -un fel de mâncare pe care la început nu-l putui recunoaşte, în mijloc v zui o can şi un urcior. Por iile fură ă ţ ă împ r ite elevelor şi cele c rora le era sete luar pu in ap din cana careă ţ ă ă ţ ă ă servea tuturor. Când veni rândul meu, am b ut, c ci eram tare însetat , dară ă ă nu m atină sei de mâncare; emo iile şi oboseala c l toriei f cuser sţ ă ă ă ă ă-mi piară pofta. Tava trecu pe lâng mine şi atunci puă tui vedea c mâncarea servită ă era o budinc de ou , t iat în felii.ă ă ă ă

Dup ce se termin masa, domnişoara Miller citi ruă ă g ciunea şi feteleă urcar sc rile, dou câte dou . Sfârşit de oboseal , d dui pu in aten ieă ă ă ă ă ă ă ţ ă ţ dormitorului; mi se p ru, totuşi, foarte lung, ca şi sala de studiu. În noapteaă aceea urma s dorm cu domnişoara Miller, care m şi ajut s m dezbrac.ă ă ă ă ă Dup ce m întinsei în aşternut, aruncai o privire asupra şirului nesfârşit deă ă paturi; în fiecare se urcar , curând, câte dou eleve. Dup zece minute,ă ă ă singura lumânare care ne lumina a fost stins şi adormii în mijlocul uneiă întunecimi şi linişti depline.

Noaptea trecu repede. Eram prea obosit ca s am vreme m car să ă ă ă visez. Doar o dat mă -am trezit şi am auzit vântul mugind furios şi ploaia c zând în rafale. Deă -abia atunci observai c domnişoara Miller se culcaseă lâng mine. Când am deschis iar ochii, se auzea sunetul unui clopot. Toateă fetele erau în picioare şi se îmbr cau. Zorile nu mijiser înc şi înc perea eraă ă ă ă luminat de o cană del sau dou . M sculai în sil , pentru c era un frigă ă ă ă ă straşnic, dar m sp lai totuşi la un lighean la care f ceau coad şase eleve şi,ă ă ă ă tremurând, m îmbr cai cum putui. Dup ce se sfârşi toaleta, clopotul sună ă ă ă din nou. Toale elevele se aşezar în rând, dou câte dou , şi în această ă ă ă ordine coborâr scara şi intrar întră ă -o sal de studiu slab luminat .ă ă Rug ciunile fur citite de domnişoara Miller care, dup ce sfârşi, strig :ă ă ă ă

— Aşeza iţ -v pe clase!ăUrm o zarv care inu câteva minute, deşi domnişoara Miller nu maiă ă ţ

contenea s strige: "T cere! P stra i oră ă ă ţ dinea!" Când zgomotul încet peă deplin, b gai de seam c elevele se grupaser în patru semicercuri, în fa a aă ă ă ă ţ patru jil uri aşezate la patru mese. Toate şcol ri ele aveau câte un volum înţ ă ţ mân . O carte mare, ce p rea a fi ă ă Biblia, sta pe fiecare mas , în fa a jil uluiă ţ ţ gol. Urm o pauz de câteva clipe, în timpul c reia nu se auzea decâtă ă ă murmurul nedesluşit, pe care-l face totdeauna un num r mare de oameni.ă Domnişoara Miller trecu de la clas la clas cerând s înceteze acel zgomotă ă ă surd, ce se prelungea.

Clinchetul unui clopot îndep rtat îmi izbi urechile şi imediat trei doamneă intrar în înc pere. Fiecare din ele se aşez în fa a unei mese. Domnişoaraă ă ă ţ Miller se aşez pe scaunul al patrulea, cel mai apropiat de uş , în jurul c ruiaă ă ă nu erau adunate decât feti e foarte mici. Mi se porunci s iau loc în aceastţ ă ă ultim clas şi mă ă -am pomenit la cap tul b ncii.ă ă

Începur lec iile. Se spuser temele din ziua aceea şi câteva texte dină ţ ă Scriptur . ă Urm apoi o lectur lung din ă ă ă Biblie, care inu un ceas. Când seţ sfârşir toate aceste exerci ii, se f cuse ziu deă ţ ă ă -a binelea. Neobosit, clopotul sun a patra oar . Elevele se rânduir din nou şi se înă ă ă dreptar spreă

sufragerie. Cât m bucuram c am s pot mânca ceva! Mâncasem aşa deă ă ă pu in în ajun, încât eram pe jum tate leşinat de foame.ţ ă ă

Sufrageria era o sal mare, scund şi întunecoas . Pe dou mese lungiă ă ă ă fumegau castroanele, dar aroma aburilor nu deschidea de loc pofta de mâncare. Când fetele sim ir mirosul mânc rii, fu o mişcare general deţ ă ă ă nemul umire. Din fruntea coloanei unde se aflau fetele înalte din clasa ceaţ mai mare, se auzir şoapte:ă

— O, ce scârbos! Iar a ars porridge-ul!— Linişte! strig un glas. Nu era al domnişoarei Miller, ci al uneiă

profesoare dintr-o clas superioar , o femeie scund , negricioas , bineă ă ă ă îmbr cat , dar a c rei înf işare avea ceva moroc nos. Se aşezase la cap tulă ă ă ăţ ă ă primei mese, iar o alt doamn , cu o înf işare mai pl cut , prezida la aă ă ăţ ă ă doua. M-am uitat degeaba dup cea care m conduse cu o sear înainte, c ciă ă ă ă n-am z rită -o. Domnişoara Miller st tea la cap tul mesei unde m aflam eu. Înă ă ă sfârşit, o femeie mai vârstnic şi care p rea str in se aşez la a patra mas ,ă ă ă ă ă ă în fa a domnişoarei Miller. Am aflat mai târziu c era profesoara de francez .ţ ă ă Se rosti o rug ciune lung şi se cânt un imn religios. O servitoare aduse ceaiă ă ă pentru profesoare şi masa începu. Înfometat şi foarte sl bit , am înghi it cuă ă ă ţ l comie câteva linguri din por ia mea, f r s m gândesc la gusă ţ ă ă ă ă tul mânc rii,ă dar când foamea mi s-a mai potolit pu in miţ -am dat seama c e gre oas :ă ţ ă porridge-ul ars are un gust aproape la fel de resping tor ca şi cartofii putrezi.ă Foamei înseşi i se face grea de aşa ceva. Fiecare fat mişca încet lingura,ţă ă gusta hrana, încerca s-o înghit şi pe urm mai toate renun au. Dejunul seă ă ţ sfârşi, f r ca cineva s fi mâncat. Fetele rostir rug ciunea de mul uă ă ă ă ă ţ mire, pentru ceea ce nu primiser , şi se cânt din nou un imn religios. Dină ă sufragerie trecur m în sala de mediă ta ie. Am ieşit printre cele din urm şi amţ ă v zut o proă fesoar gustând din ă porridge şi uitându-se apoi la celelalte; întreaga atitudine a profesoarelor exprima nemul uţ mirea. Una dintre ele – cea voinic – murmur :ă ă

— Ce mâncare groaznic ! E o ruşine!ăLec iile reîncepur deţ ă -abia dup un sfert de ceas, în care timp clasa vuiaă

de atâta g l gie. Se p rea c în acest scurt r gaz e îng duit s vorbeşti, chiară ă ă ă ă ă ă tare şi slobod, şi nu era fat s nu se foloseasc de acest drept. Toateă ă ă discu iile se învârteau în jurul dejunului, de care elevele îşi b teau joc în voie.ţ ă S rmane fiin e! Era singura lor mângâiere. În sal nu se afla alt profesoară ţ ă ă ă în afar de domnişoara Miller. Fetele cele mari o înconjuraser şi vorbeau cuă ă ea serioase şi triste. Am auzit rostindu-se numele doamnei Brocklehurst. Domnişoara Miller d du din cap, ca şi cum ar dezaproba ce se spunea, dar nuă p rea c se sileşte s potoleasc nemul umirea general , pentru c , desigur,ă ă ă ă ţ ă ă o împ rt şea.ă ă

Ceasornicul b tu de nou ori; domnişoara Miller veni în mijlocul înc periiă ă ă şi exclam :ă

— Linişte! La locurile voastre!Disciplina se însc una: în cinci minute ordinea înlocui zarva, iară

babiloniei de mai înainte îi urm o relaă tiv linişte. Profesoarele îşi reluaseră ă cu punctualitate posturile; şi totuşi şcoala întreag parc era în aştepă ă tare. Rânduite în b nci, cele optzeci de fete st teau drepte şi nemişcate. Era oă ă adunare ciudat : toate aveau p rul lins pe frunte şi piept nat pe dup urechi,ă ă ă ă f r cea mai mic bucl ; toate purtau, rochii cafenii, închise la gât şi cuă ă ă ă guleraş îngust. Pe rochii se cususe un buzunar de pânz ce le slujea ca sacă pentru lucru şi sem na pu in cu chimirele ă ţ highlanderilor2. Purtau ciorapi de 2 rani din mun ii Sco ieiŢă ţ ţ

lân şi pantofi grosolani r neşti încheia i cu catarame de aram . Vreoă ţă ă ţ ă dou zeci dintre ele, îmbr cate în felul acesta, erau fete pe deplin dezvoltateă ă sau, aş putea spune, chiar femei tinere. Costumul acela le st tea prost şi leă d dea, pân şi celor mai chipeşe, o înf işare ciudat .ă ă ăţ ă

Le priveam şi le cercetam din când în când şi pe profesoare. Nu-mi pl cea nici una. Cea voinic p rea cam grosolan , cea scund p rea iute şiă ă ă ă ă ă rea, iar fran uzoaica era repezit şi caraghioas . Cât despre s rmana domniţ ă ă ă -şoar Miller, era stacojie, p rea obosit peste m sur . Pe când le priveam baă ă ă ă ă pe una, ba pe alta, toat şcoala se ridic deodat în picioare ca împins deă ă ă ă un singur resort.

Ce se întâmplase? Nu auzisem nici un ordin: eram nedumerit . Dar,ă înainte de-a m l muri, fetele se aşeă ă zaser la loc. Cum to i ochii seă ţ îndreptaser spre un singur punct, privii şi eu în aceeaşi direc ie şi observaiă ţ în sal persoana care m primise în ajun. St tea în fundul lungii înc peri,ă ă ă ă lâng foc, c ci la fiecare cap t al s lii se afla câte un c min. Privea serioas şiă ă ă ă ă ă t cut cele dou rânduri de fete. Domnişoara Miller se apropie de ea, pentruă ă ă a-i pune o întrebare, iar dup ce primi r spunsul se întoarse la locul ei şiă ă spuse tare:

— Monitoarea clasei întâi s aduc globurile!ă ăÎn vreme ce se îndeplinea porunca, doamna necunoscut se plimba încetă

prin odaie. Cred ca înclinarea c tre respect miă -e adânc înr d cinat în suflet,ă ă ă fiindc îmi amintesc parc şi acum respectul admirativ cu care îi urm reamă ă ă paşii. V zut în plin lumin a zilei, mi se p ru frumoas , înalt şi bine f cut .ă ă ă ă ă ă ă ă ă În ochii ei c prui str lucea o mare bun voin ; sprânceneleă ă ă ţă -i lungi şi bine desenate scoteau în eviden albea a frun ii. P rul ei, castaniu foarte închis,ţă ţ ţ ă era strâns în bucle mici pe tâmple, dup moda vremii. Nu se purtau pe atunciă nici panglicu e, nici bucle lungi.ţ

Rochia, de asemeni croit dup moda timpului, era de culoare purpurieă ă şi garnisit cu o podoab de mod spaniol din catifea neagr , iar la cordonulă ă ă ă ă ei str lucea un ceas de aur (ceasornicele erau mai rare atunci decât ast zi).ă ă Dac va întregi acest portret, ad ugânduă ă -i nişte tr s turi noi, un obraz palidă ă dar senin şi o inut nobil , cititorul va avea în minte, atât de des vârşit peţ ă ă ă ă cât sunt în stare s zugr veasc cuvintele, icoana domnişoarei Temple, Mariaă ă ă Temple, dup cum aflai mai târziu c o cheam , v zând numele ei scris pe oă ă ă ă carte de rug ciuni pe care miă -o încredin ase sţ -o duc la biseric .ă

Directoarea şcolii din Lowood (c ci ea era) se aşez în fa a mesei, peă ă ţ care fuseser rânduite globurile, strânse prima clas în jurul ei şi începu oă ă lec ie de geografie. Clasele mai mici fur chemate de celelalte profesoare şiţ ă vreme de un ceas urmar lec iile de graă ţ matic şi de istorie, apoi de scriere şiă de aritmetic . Lec iile de muzic le preda domnişoara Temple, dar numaiă ţ ă câtorva eleve mai mari. Ceasul vestea sfârşitul orei hot râte pentru fiecareă lec ie. Când sun în cele din urm dou sprezece, directoarea se ridic .ţ ă ă ă ă

— Am de spus un cuvânt elevelor din Lowood, zise ea.Murmurul care urma fiec rei lec ii izbucnise şi acum, dar când se auziă ţ

glasul domnişoarei Temple, încet dintră -o dat . Ea urm :ă ă— Vi s-a dat azi diminea o mâncare pe care nţă -a i pututţ -o mânca.

Trebuie s v fie foame. Am dat dispozi ii s vi se dea o gustare cu pâine şiă ă ţ ă brânz .ă

Profesoarele o privir uimite.ă— Iau asupra mea toat r spunderea, ad ug ea, vrând, parc , să ă ă ă ă ă

l mureasc pe ceilal i, şi p r si imediat sala.ă ă ţ ă ăPâinea şi brânza fur aduse şi împ r ite, spre marea mul umire a întregiiă ă ţ ţ

şcoli, apoi ni se d du ordin s ne juc m în gr din . Fiecare îşi puse o p l rieă ă ă ă ă ă ă ordinar de pai, legat cu panglici din stamb vopsit , şi un palton de stofă ă ă ă ă cenuşie. Eu fui îmbr cat ca şi celelalte şi urmânduă ă -le ajunsei afar , în aeră liber.

Gr dina era mare, înconjurat de ziduri înalte, spre a opri orice privireă ă necuviincioas . Pe una din laturi se gă ăsea o galerie acoperit . Mijlocul,ă înconjurat de alei lungi, era împ r it în straturi mici. Fiecare elev primea înă ţ ă grij unul dintre ele, aşa încât nu exista strat care s nuă ă -şi aib st pânul s u.ă ă ă Vara, când p mântul era acoperit de flori, acele gr dini e deveneau desigură ă ţ încânt toare, dar la sfârşitul lui ianuarie, totul era uscat de vânt şi p r ginit.ă ă ă

Tremuram şi m uitam în jurul meu. Nu era o ziă potrivit pentru plimb riă ă în aer liber; deşi nu ploua, se l sase o cea deas , g lbuie, ce se pref cuă ţă ă ă ă apoi într-o burni m runt . P mântul mustea înc din cauza ploii puterniceţă ă ă ă ă din ajun. Cele mai voinice dintre fete alergau de colo pân colo şi înjghebauă jocuri repezi, altele, palide şi slabe, se înghesuiau c utând ad post şi c ldură ă ă ă sub galerie. Se auzea deseori, pe m sur ce le p trundea umezeala, o tuseă ă ă seac ieşind din piepturile lor chinuite de tremur.ă

Pân acum înc nu vorbisem cu nimeni şi nimeni nu se sinchisea deă ă mine. M sim eam destul de singur ; dar singur tatea nu m ap sa preaă ţ ă ă ă ă tare, c ci eram obişnuit cu ea. M rezemai de un stâlp al galeriei,ă ă ă strângându-mi la piept paltonul sub irel şi încercând s uit frigul ce mţ ă ă cuprindea şi foamea care m chinuia. Îmi petrecui tot timpul privind înă juru-mi şi gândindu-m . Observa iile mele erau prea nedesluşite şi fragă ţ -mentare ca s merite a fi rechemate în memorie. Abia dac ştiam unde mă ă ă aflu. Gateshead şi via a mea treţ cut pluteau la o dep rtare care îmi p reaă ă ă nem rginit ; prezentul era nel murit şi ciudat, iar asupra viitorului nuă ă ă -mi puteam face nici o p rere. Privii gr dina, care aducea foarte mult a gr dină ă ă ă de mân stire, pe urm privirile mi se oprir asupra casei, format dintră ă ă ă -o arip cenuşie şi veche şi alta ce p rea cu totul nou . Partea cea nou , undeă ă ă ă se aflau sala de studii şi dormitoarele, era luminat de ferestre cu multeă ochiuri şi ap rate de z brele, ceea ce o f cea s semene cu o biseric . Pe oă ă ă ă ă plac mare, aşezat deasupra intr rii, se vedea urmă ă ă ătoarea inscrip ie: ţ

"Aşez mântul Lowood. Aceast arip , a fost recl dit în anul... de Naomiă ă ă ă ă Brocklehurst, de la Brocklehurst Hall, din acest comitat." "Aşa s luminezeă lumina voastr înaintea oamenilor, încât s vad faptele voastre cele bune şiă ă ă s sl veasc pre Tat l vostru carele este în ceruri." ă ă ă ă (Maici, V. 16).

Dup ce am citit şi recitit aceste cuvinte, miă -am dat scama c aş aveaă nevoie de l muriri, deoarece singur nu le puteam p trunde pe deplină ă ă în elesul. Chibzuiam înc la ceţ ă -ar putea s însemne "aşez mânt" şi m stră ă ă ă-duiam s v d ce leg tur putea fi între partea întâi a inscrip iei şi versetul dină ă ă ă ţ Biblie, când o tuse seac m f cu s întorc capul. V zui o fat care sta lângă ă ă ă ă ă ă mine pe banca de piatr . inea în mân o carte şi p rea cu totul cufundat înă Ţ ă ă ă lectur . De unde eram, puteam citi titlul: ă Rasselas3. Numele acesta m izbiă prin ciud enia lui şi mi se p ru prin urmare atr g tor. Întorcând o pagin ,ăţ ă ă ă ă fata ridic ochii, iar eu folosii prilejul ca să ă-i vorbesc.

— E interesant cartea asta? o întrebai.ăM gândeam chiar să -o rog s miă -o împrumute o dat . ă— Mie îmi place, îmi r spunse ea dup o scurt pauz , în care timp mă ă ă ă ă

cercet cu privirile.ă— Despre ce-i vorba? urmai eu.

3 Este vorba de romanul didactic intitulat Rasselas, prin al Abisiniei –ţ oper aă scriitorului englez Samuel Johnson (1709-1784).

Nu puteam pricepe de unde luasem îndr zneala de a începe în felulă acesta convorbirea cu o str in . Era ceva împotriva firii şi obiceiurilor mele,ă ă dar îndeletnicirea în care o g sisem cufundat trezise f r îndoial în sufletulă ă ă ă ă meu oarecare simpatie. Şi mie îmi pl cea s citesc, îns , ceă ă ă -i drept, numai lucruri uşoare şi copil reşti, întrucât nu eram înc în stare s pricep c r ileă ă ă ă ţ serioase şi cu miez.

— Po i s te ui i la ea, îmi spuse fata, dânduţ ă ţ -mi cartea.Cercetând-o zorit , mă -am încredin at c titlul era mai captivant decâtţ ă

cuprinsul. Rasselas mi se p ru o carte plicticoas pentru gustul meuă ă neformat. Nu pomenea nimic de zâne şi duhuri, n-avea nici o poză str lucitoare pe paginile cu litere înghesuite. O înapoiai deci proprietarei sale.ă

Fata o primi la fel de liniştit , f r să ă ă ă-mi spun nimic. Era gata să ă-şi reînceap lectura, când o întrerupsei iar.ă

— Po i sţ ă-mi spui, întrebai eu, ce înseamn inscrip ia s pat pe placa deă ţ ă ă deasupra uşii? Ce-i aceea "Aşez mântul Lowood"?ă

— Casa unde ai venit s locuieşti.ă— De ce se numeşte aşez mânt? E deosebit întră ă -un fel oarecare de alte

şcoli?— E o şcoal inut în parte din mila obşteasc . Şi tu, şi eu, şi toateă ţ ă ă

celelalte eleve suntem între inute din mila public , suntem copii ai milei.ţ ă Desigur c eşti oră fan . Tat l sau mama ta au murit, nuă ă -i aşa?

— Amândoi au murit de mult vreme. Nici nu miă -i aduc aminte.— Ei bine, to i copiii pe care ai sţ ă-i vezi aici au pierdut cel pu in pe unulţ

dintre p rin i şi de aceea să ţ -a dat şcolii numele de aşez mânt pentruă creşterea orfanilor.

— Pl tim ceva, sau suntem inute f r plat ?ă ţ ă ă ă— Noi sau prietenii noştri pl tesc cincisprezece lire sterline pe an.ă— Atunci de ce ni se spune copii ai milei?— Pentru c cele cincisprezece lire nefiind îndestul toare pentruă ă

între inerea şi educa ia noastr , ce lipseşte se adun prin subscrip ie.ţ ţ ă ă ţ— Şi cine sunt subscriitori?— Diferi i oameni miloşi, caro locuiesc prin împreţ jurimi, sau chiar la

Londra.— Dar aceast Naomi Brocklehurst cineă -i?— Este doamna care a cl dit aripa cea nou a casei, dup cum arat şiă ă ă ă

inscrip ia, şi al c rei fiu supraveţ ă gheaz şi conduce aici totul.ă— Pentru ce?— Fiindc el este administratorul şi conduc torul.ă ă— Atunci casa nu-i a acelei doamne care are ceas de aur şi care a spus

c vom c p ta pâine şi brânz ?ă ă ă ă— Domnişoara Temple? Oh, nu! Aş fi vrut s fie a ei, dar ea trebuie să ă

dea socoteal domnului Brocklehurst pentru tot ce face. El ne cump r hrană ă ă ă şi îmbr c minte.ă ă

— Şade aici?— Nu. Locuieşte într-un castel mare, la dou mile de Lowood. E pastor şiă

se spune c face mult bine.ă— Ai spus c doamna aceea înalt se numeşte domnişoara Temple?ă ă— Da.— Dar pe celelalte profesoare cum le cheam ?ă— Cea pe care o vezi aici, roşie la fa , e domnişoara Smith. Ea croieşteţă

şi supravegheaz lucrul nostru, fiindc noi singure ne facem rochiile,ă ă paltoanele şi celelalte veşminte. Cea scund , cu p r negru, este domnişoaraă ă

Scatcherd. Pred istoria şi gramatica şi conduce clasa a doua. În sfârşit, ceaă învelit în şal şi care poart batista legat de cordon cu o panglic galbenă ă ă ă ă este doamna Pierrot. E din Lille, din Fran a, şi pred franceza.ţ ă

— Î i iubeşti profesoarele?ţ— Destul de mult.— O iubeşti şi pe cea scund cu p rul negru, pe doamna...? Nu potă ă

pronun a numele cum îl pronun i tu.ţ ţ— Domnişoara Scatcherd are o fire iute, trebuie s iei seama s nă ă -o

superi. Doamna Pierrot nu-i o fiin rea.ţă— Dar domnişoara Temple e cea mai bun , nuă -i aşa?— Da, domnişoara Temple e foarte bun , în eleapt şiă ţ ă -i mai mare peste

celelalte profesoare pentru că-i cea mai înv at dintre toate.ăţ ă— Eşti de mult la Lowood?— De doi ani.— Eşti orfan ?ă— Mama a murit.— Te sim i bine aici?ţ— M întrebi cam prea multe. Deocamdat iă ă ţ -am spus destule. Acum aş

vrea s citesc pu in.ă ţDar în clipa aceea clopotul sun , vestind prânzul. Toat lumea p r siă ă ă ă

gr dina. Cu greu să -ar fi putut spune c mirosul ce umplea sufrageria era maiă atr g tor decât cel care ne întâmpinase diminea . Mâncarea fu adus înă ă ţă ă dou vase uriaşe, cositorite, din care se în l a un abur gros cu miros deă ă ţ gr sime rânced . Ni se servi un fel de mâncare alc tuit din buc i de carneă ă ă ăţ cu cartofi f r nici un gust, amesteca i şi fier i laolalt . Fă ă ţ ţ ă iecare elev c p tă ă ă ă o por ie destul dţ e mare. Mâncai cât putui, întrebându-m dac în fiecare zi voiă ă mânca aşa de prost.

Dup mas , trecur m imediat în sala de studiu. Reîncepur lec iile şiă ă ă ă ţ inur pân la cinci.ţ ă ă

În timpul după-amiezii nu se petrecu decât un singur fapt deosebit. Fata cu care vorbisem în gr din fu dat afar de la lec ia de istorie de c treă ă ă ă ţ ă domnişoara Scatcherd şi pus s stea în picioare în mijlocul clasei. Pedeapsaă ă asta mi se p ru foarte umilitoare, mai ales pentru o fat de vârsta ei: p reaă ă ă s aib treisprezeceă ă -paisprezece ani. M aşteptam s arate c sufer şiă ă ă ă -i e ruşine; dar, spre marea mea mirare, nu plânse şi nici m car nu roşi. St teaă ă liniştit – deşi grav – şi era inta tuturor privirilor. "Cum poate îndura asta cuă ă ţ atâta linişte şi t rie? m gândeam eu. Dac aş fi în locul ei, aş vrea să ă ă ă mă-nghit p mântul. Dar ea pare c nici nu se gândeşte la pedeapsa peă ă ă care-o sufer şi la situa ia trist în care se afl , parc nici nu vede nimică ţ ă ă ă împrejurul ei. Am auzit vorbindu-se de oameni care viseaz treji şi m întrebă ă dac nuă -i cumva cazul ei. Are ochii a inti i în podea, dar sunt sigur c nţ ţ ă ă -o vede. Privirea-i parc p trunde în untrul fiin ei, în îns şi inima sa. Seă ă ă ţ ă gândeşte la trecut; prezentul nu înseamn nimic în fa a ei. Fata astaă ţ -i o enigm pentru mine; o fi bun , o fi rea?"ă ă

Pu in dup cinci, ni se d du alt mas : o ceaşc mic de cafea şi oţ ă ă ă ă ă ă jum tate de felie de pâine neagr . Am b ut cafeaua şi am mâncat cu nesaă ă ă ţ pâinea; dar aş mai fi dorit înc o dat pe atâta: eram înc fl mând . Pe urmă ă ă ă ă ă ni se d du o jum tate de ceas recrea ie, apoi iar studiu. În sfârşit, cana deă ă ţ ap , felia de budinc de ov z, rug ciunea – şi toat lumea se duse la culcare.ă ă ă ă ă

Aşa a trecut prima mea zi la Lowood.

CAPITOLUL VI

Ziua urm toare începu la fel, neă -am sculat şi ne-am îmbr cat la luminaă candelei. În diminea a aceea, îns , am fost silite s ne lipsim de ceremoniaţ ă ă sp latului, pentru c apa înghe ase în ură ă ţ cioare. Vremea se schimbase de cu sear şi un vânt aspru dinspre nordă -est şuierase toat noaptea prină cr p turile ferestrelor, f cânduă ă ă -ne s tremur m în paturi şi înghe ând apa dină ă ţ c ni.ă

Timp de un ceas şi jum tate, cât a durat rug ciunea şi citirea ă ă Bibliei, am sim it cţ ă-s aproape gata s mor de frig. În sfârşit, veni şi vremea mesei. Deă data aceasta porridge-ul nu era ars, şi se putea mânca, dar por iile erauţ destul de mici şi mie cel pu in miţ -ar fi trebuit de dou ori pe atât. ă

În ziua aceea am fost repartizat ca elev în clasa a patraă ă 4 şi a trebuit să m supun tuturor îndatoririlor obişnuite. Pân acum nu fusesem decâtă ă spectatoare la Lowood; acum devenisem actri . Nefiind obişnuit s înv peţă ă ă ăţ dinafar , lec iile mi se p rur lungi şi grele, iar trecerea rapid de la ună ţ ă ă ă obiect la altul m buim ci. De aceea mă ă -am bucurat când, la trei dup amiaz ,ă ă domnişoara Smith mi-a dat o fâşie de muselin, lung de doi yarziă 5, un degetar şi ace şi m-a trimis într-un cap t al s lii, poruncinduă ă -mi s tivesc fâşia deă muselin. La ora aceea, aproape toat lumea cosea, afar , totuşi, de eleveleă ă unei singure clase, care citeau tare, adunate în jurul domnişoarei Scatcherd. În sal domnea liniştea, aşa încât auzeai cu uşurin subiectul lec iei, puteaiă ţă ţ observa cum se descurc fiecare copil şi asculta mustr rile sau laudeleă ă profesoarei. Era ora de istoria Angliei. Printre cele care citeau se g sea şi fataă întâlnil de mine pe galeria din gr din ; la începutul lec iei se aflase înă ă ă ţ rândurile din fa , dar pentru vreo greşeal de pronun are, sau pentru c nuţă ă ţ ă respectase cum trebuie punctua ia, fu aşezat tocmai în fund. Domnişoaraţ ă Scatcherd continua, chiar dup ceă -o pedepsise în felul acela, să-i facă observa ii şiţ -i adresa într-una cuvinte cam de soiul acestora:

"Burns (se pare c acestaă -i era numele; aici tuturor fetelor li se spune pe numele de familie, aşa cum se face în alte p r i numai cu b ie ii), Burns, staiă ţ ă ţ drept, nu mai ine piciorul întrţ -o parte." "Burns, î i sco i b rbia în afar întrţ ţ ă ă -un fel nepl cut; îndreaptă ă- iţ -o." "Burns, iţ -am spus s ii capul sus; nu vreau să ţ ă te v d în fa a mea cu o asemenea inut ." Şi tot aşa o inea mereu.ă ţ ţ ă ţ

Dup ce citi capitolul de dou ori, c r ile fur închise şi începură ă ă ţ ă ă întreb rile. Lec ia cuprindea o parte din domnia lui Carol ă ţ I. Era vorba despre diferite chestiuni în leg tur cu impozitele şi taxele ce se pl teau pentruă ă ă vapoare. Cea mai mare parte dintre eleve nu puteau r spunde, dar cum seă ajungea la domnişoara Burns, toate greut ile erau numaidecât înl turate. Seăţ ă p rea c ea ine minte pe dinafar toat lec ia şi la orice întrebare areă ă ţ ă ă ţ r spunsul gata.ă

M aşteptam să -o aud pe domnişoara Scatcherd l udândă -o. Dimpotriv , oă auzii strigând deodat :ă

— Murdaro şi nesuferito, azi diminea nu iţă ţ -ai cur at unghiile!ăţFata nu r spunse nimic şi t cerea ei m mir , "De ce, îmi ziceam eu, nuă ă ă ă

spune c nu să -a putut sp la nici pe mâini, nici pe fa pentru c apa a fost înă ţă ă -ghe at ?"ţ ă

Dar în acea clip , domnişoara Smith m rug să ă ă ă-l in o jurubi de a ,ţ ţă ţă aşa încât n-o mai putui urm ri pe Burns. Cât vreme a dep nat jurubi a,ă ă ă ţ 4 În şcolile engleze clasele urmeaz ordinea descresc toareă ă5 1 yard = 0,92 metri

domnişoara Smith mi-a vorbit din când în când, întrebându-m dac am maiă ă fost vreodat la şcoal , dac ştiam s brodez ini iale, s cos, s tricotez, aşaă ă ă ă ţ ă ă c nă -am mai putut s iau seama la purtarea domnişoarei Scatcherd. Când mă ă întorsei la locul meu, ea tocmai d duse un ordin a c rui semnifica ie nă ă ţ -am priceput-o. O v zui îns pe Burns p r sind îndat sala, îndreptânduă ă ă ă ă -se spre o c m ru unde se închideau c r ile şi întorcânduă ă ţă ă ţ -se dup mai pu in de ună ţ minut cu un m nunchi de vergi legate la un loc. F când o reveă ă renţă respectuoas , ea d du acea unealt prevestitoare de r u domnişoareiă ă ă ă Scatcherd şi, f r a i se fi spus, îşi desf cu liniştit bluza. Profesoara o lovi cuă ă ă ă îndirjire de dou sprezece ori peste umeri şi gât. Nici o lacrim nu c zu dină ă ă ochii fetei. Eu m oprisem din lucru, c ci la aceast privelişte degeteleă ă ă începur să ă-mi tremure şi m cuprinse o furie neputincioas , dar nici oă ă tr s tur de pe chipul melancolic al domnişoarei Burns nu se schimb , nici ună ă ă ă muşchi nu-i tres ri.ă

— Nesim itoareo! exclam domnişoara Scatcherd. Oare nimic nţ ă -o s teă fac s te îndrep i şi s nu mai fii atât de neglijent ? Du vergile înapoi!ă ă ţ ă ă

Burns se supuse. O privii pe furiş când ieşea din căm ru a unde seă ţ închideau c r ile. Îşi punea batista la loc în buzunar şi dâra unei lacrimiă ţ str lucea pe obrazul ei palid.ă

La Lowood, recrea ia de sear era ceasul cel mai pl cut. Col ul de pâineţ ă ă ţ şi cafeaua care ni se d deau la cinci, f r s potoleasc foamea, neă ă ă ă ă însufle eau totuşi. Lunga constrângere de peste zi sl bea; sala de studiu eraţ ă mai c lduroas decât diminea a. F ceau foc mare ca s înlocuiască ă ţ ă ă ă lumânarea ce nu era adus decât ceva mai târziu. V paia roşiatic din c min,ă ă ă ă zarva de ast dat înă ă g duit , în sfârşit zumzetul nedesluşit al tuturor glasuriă ă -lor strecurau în noi o dulce senza ie de libertate.ţ

În seara zilei când o v zusem pe domnişoara Scatcherd b tânduă ă -şi eleva cu vergile, m plimbam, ca de obicei, printre b nci, mese şi grupe vesele deă ă eleve, singur , dar f r s m simt totuşi stingherit . Când treă ă ă ă ă ă ceam prin fa aţ ferestrelor, ridicam din când în când obloanele şi m uitam afar . C deauă ă ă fulgi deşi şi z pada se îngr m dise lâng perete. Apropiinduă ă ă ă -mi urechea de fereastr , putui desluşi, cu tot zgomotul din untru, jală ă nicul vâjâit ai vântului.

Dac aş fi p r sit un c min drag şi p rin i iubitori e probabil c acesta ară ă ă ă ă ţ ă fi fost ceasul când aş fi suferit cel mai r u din pricina desp r irii. Vântul miă ă ţ -ar fi sfâşiat sufletul, şi haosul acela întunecat mi-ar fi tulburat liniştea; dar în starea în care m aflam, amândou nuă ă -mi provocau decât o a â are ciudat .ţ ţ ă Cuprins de neastâmp r şi de un fel de febr , doream ca vântul s şuiere maiă ă ă ă s lbatic, lumina slab ce m înconjura s se preschimbe în bezn , iară ă ă ă ă zumzetul nedesluşit s devin vuiet nă ă ăprasnic.

S rind peste b nci, târânduă ă -m pe sub mese, îmi f cui drum pân laă ă ă c min şi, îngenunchind lâng ap r toarea de fier, o g sii pe Burns stând peă ă ă ă ă gânduri, t cut , desp r it de tot ce se petrecea în sal datorit tov r şieiă ă ă ţ ă ă ă ă ă unei c r i, pe care o citea la lumina jarului.ă ţ

— Tot Rasselas? o întrebai, aşezându-m în spaă tele ei.— Da, îmi r spunse ea, am ă terminat-o chiar adineauri.Dup cinci minute, închise întră -adev r cartea. Mă -am bucurat."Acum, m gândii eu, poate o s vrea s vorbeasc pu in cu mine." Mă ă ă ă ţ ă

aşezai lâng dânsa, pe podea.ă— Care este cel lalt nume al dumitale, Burns? înă trebai eu.— Helen.— Eşti de departe?— Dintr-un inut de la nord, la hotarul cu Sco ia.ţ ţ

— Te mai întorci vreodat acolo?ă— N d jduiesc; dar nimeni nu ştie ceă ă -ascunde viitorul.— Desigur c doreşti s pleci de la Lowood?ă ă— Nu, de ce s doresc? Am fost trimis la Lowood ca s înv . La ceă ă ă ăţ

mi-ar folosi s plec înainte de a teră mina şcoala?— Dar domnişoara Scatcherd este atât de crud cu tine!ă— Crud ? Nu! E aspr . Nuă ă -i plac defectele mele.— Dac aş fi în locul t u, aş urîă ă -o; m-aş împotrivi, dac mă -ar bate cu

vergi; i le-aş smulge şi le-aş rupe în fa a ei.ţ— Cred c nu. Dar dac ai faceă ă -o, domnul Brocklehurst te-ar da afar dină

şcoal şi leă -ai pricinui mare sup rare rudelor. E mai bine s înduri cu r bdareă ă ă o durere pe care o suferi singur , decât s faci un fapt necugetat ale c ruiă ă ă urm ri sup r toare ar ap sa asupra întregii familii. Şi, de altfel, ă ă ă ă Biblia ne porunceşte s r spl tim r ul cu binele.ă ă ă ă

— Dar e cumplit s fii b tut cu vergile, sau pus s stai în picioare înă ă ă ă ă mijlocul unei s li pline de lume, mai ales la vârsta ta. Eu sunt cu mult maiă mic şi nă -aş putea îndura aşa ceva.

— Şi totuşi ar fi de datoria ta s te supui f r s cârteşti, dac nu po iă ă ă ă ă ţ altfel. Ar fi o sl biciune şi o nerozie s spui "nu pot", când ştii c iă ă ă ţ -e sortit să înduri.

O ascultai mirat . Nu puteam în elege aceast doctrin a resemn rii şiă ţ ă ă ă pricepeam şi mai pu in bun voin a pe care o ar ta ea celor ceţ ă ţ ă -o pedepseau. Sim eam c Helen Burns judeca orice lucru în lumina unei fl c ri nevţ ă ă ă ăzute de mine. M gândeam c ar fi posibil ca Helen s aib dreptate şi eu s greşesc,ă ă ă ă ă dar nu ineam s adâncesc problema asta; am l satţ ă ă -o deoparte, aşteptând o vreme mai potrivit .ă

— Spui c ai defecte, Helen. Care sunt? Mie mi se pare c eşti o fată ă ă foarte bun .ă

— Atunci înva de la mine s nu judeci dup aparen e. Aşa cum spuneţă ă ă ţ domnişoara Scatcherd, sunt foarte neîngrijit ; pun rareori lucrurile la locul loră şi nu mi le las niciodat acolo unde trebuie; sunt neglijenta, uit regulileă stabilite, citesc când ar trebui să-mi pregătesc lec iile, nţ -am nici o metod ;ă câteodat , spun ca şi tine, c nu pot ă ă îndura s fiu supus unor reguli stricte.ă ă Asta o sup r mult pe domnişoara Scatcherd, care, bineîn eles, e priceput şiă ă ţ ă destoinic .ă

— Şi aspr şi crud , ad ugai eu.ă ă ăDar Helen nu vru s aprobe aceast ad ugire şi t cu.ă ă ă ă— Domnişoara Temple e tot aşa de sever cu tine ca şi domnişoaraă

Scatcherd?Când auzi numele domnişoarei Temple, un zâmbet blând îi lumin figuraă

serioas .ă— Domnişoara Temple, spuse ea, este foarte bun . Îi vine greu s fieă ă

aspr chiar cu elevele cele mai rele. Ea vede greşelile mele şi m dojeneşteă ă cu blânde e; dac fac ceva vrednic de laud , m r spl teşte cu d rnicie, iar oţ ă ă ă ă ă ă dovad a caracterului meu urât este c pân şi mustr rile ei aşa de domoale,ă ă ă ă aşa de drepte, n-au avut puterea de-a m face să ă-mi îndrept greşelile; chiar laudele ei, pe care eu le pre uiesc atât de mult, nu m pot face mai îngrijit şiţ ă ă mai st ruitoare.ă

— E de mirare, spusei eu. E atât de uşor s fii ordonat !ă ă— Pentru tine, nu m îndoiesc. Diminea a, în clas , am observat c eraiă ţ ă ă

foarte atent ; gândurile nuă - i r tţ ă ăceau în alt parte când domnişoara Milleră explica lec ia şi te întreba, pe cât vreme ale mele r t cesc totdeauna.ţ ă ă ă

Adeseori, când ar trebui s-o ascult pe domnişoara Scatcherd şi s re in tot ceă ţ spune, nici nu-i aud glasul. Cad într-un fel de visare. Îmi pare câteodat că ă sunt în Northumberland, iar zgomotul din jurul meu parc ar fi murmurul unuiă râule ce curge prin Deepden, pe lâng casa noastr . Când îmi vine rândul,ţ ă ă sunt trezit ă din visare; dar, ca s aud mai bine susurul râule ului din visurileă ţ mele, n-am ascultat ce se spunea şi nu ştiu la ce-ar trebui s r spund.ă ă

— Şi totuşi, ce bine ai r spuns azi diminea .ă ţă— A fost doar o întâmplare: lec ia pe care o citeam m interesase. În locţ ă

s visez la Deepden, m minunam cum de un om c ruia îi pl cea dreptateaă ă ă ă putea fi aşa de nedrept, aşa de nebun ca regele Carol I. M gândeam cât aă fost de jalnic c omul sta înzestrat cu atâta cinste şi conştiin nă ă ţă -a putut vedea dincolo de prerogativele coroanei. O, dac ar fi fost el în stare să ă prevad şi şi în eleag încotro tindeau ceea ce numir n zuin ele veacului! Şiă ţ ă ă ă ţ totuşi îl iubesc, îl respect, îl comp timesc pe acest biet rege ucis! Duşmaniiă lui au fost mai vinova i decât el; ei au v rsat un sânge pe care nţ ă -aveau dreptul să-l verse. Cum au îndr znit să ă-l ucid ?ă

Helen vorbea acum pentru sine. Uitase c nu eram în stare să -o în elegţ prea bine, c nu ştiam nimic sau aproape nimic despre acest subiect. Amă adus-o iar la starea în elegerii mele.ţ

— Dar când domnişoara Temple îşi pred lec iile, gână ţ durile î i maiţ r t cesc?ă ă

— Nu, fireşte; sau, oricum, rar de tot. Fiindc domnişoara Temple areă totdeauna să-mi spun ceva mai nou decât gândurile mele; graiul ei îmi pareă deosebit de blând şi ceea ce m înva ea este adesea tocmai ce doă ţă ream eu s aflu.ă

— Atunci te por i bine cu domnişoara Temple?ţ— Da, adic sunt bun întră ă -un chip pasiv; nu m str duiesc, merg încotroă ă

m împing pornirile mele. O bun tate ca asta nu are nici un merit.ă ă— Dimpotriv . Eşti bun cu cei care sunt buni cu tine. E ceea ce miă ă -am

dorit totdeauna. Dac am fi blânzi şi ascult tori fa de cei cruzi şi nedrep i,ă ă ţă ţ totul s-ar petrece numai dup voia celor haini; de nimic nu leă -ar mai fi teamă şi deci niciodat nu să -ar mai schimba, ci, dimpotriv , să -ar face din ce în ce mai r i. Când suntem b tute pe nedrept, ar trebui s lovim şi noi, aşa deă ă ă straşnic, încât persoana care a fost nedreapt s nu mai aib niciodat poftă ă ă ă ă s reînceap ...ă ă

— Când o s fii mai mare, sper c o să ă ă- i schimbi p rerile. Eşti înc oţ ă ă copil neştiutoare.ă

— Dar eu, Helen, simt c trebuie s nu pot suferi pe cei care nu mă ă ă iubesc, orice aş face spre a le fi pe plac; trebuie s m împotrivesc celor careă ă m pedepsesc pe nedrept. Lucrul sta e tot aşa de firesc ca şi a iubi pe ceiă ă care îmi arat dragoste şi a primi o pedeaps , dac recunosc c o merit.ă ă ă ă

— P gânii şi s lbaticii sus in asemenea p reri, dar creştinii şi popoareleă ă ţ ă civilizate le resping.

— Cum? Nu în eleg.ţ— Nu violen a domoleşte ura şi nu r zbunarea leţ ă cuieşte nedreptatea.— Atunci ce?— Citeşte Noul Testament, ascult ce spune Cristos şi vezi ce face el.ă

Cuvântul lui să- i fie porunc şi purtarea sa pild sţ ă ă ă- i fie.ţ— Şi ce spune el?— Spune: "Iubeşte pe duşmanii t i, binecuvânteaz pe cei care teă ă

blestem şi f binele celor care te ur sc şi te dispre uiesc".ă ă ă ţ— Atunci ar trebui s-o iubesc pe doamna Reed? Nu pot. Să-l

binecuvântez pe fiul ei John? E peste puterile mele.La rândul ei, Helen îmi ceru l muriri. Şi atunci începui s înşir, aşa cumă ă

m pricepeam, povestirea neă norocirilor şi a urii mele. S lbatic şi crud , cândă ă ă eram a â at , spusei ce sim eam, f r sţ ţ ă ţ ă ă -ascund ceva, f r cru are.ă ă ţ

Helen m ascult r bd toare pân la sfârşit. M aşteptam s fac vreoă ă ă ă ă ă ă ă observa ie, dar ea r mase mut .ţ ă ă

— Ei bine, exclamai eu, nu-i doamna Reed o femeie cu inim de piatr , oă ă femeie f r suflet?ă ă

— F r îndoial c nă ă ă ă -a fost bun cu tine, pentru c nuă ă -i pl cea firea ta,ă dup cum domnişoarei Scatcherd nuă -i place a mea. Dar cât de am nun it î iă ţ ţ aduci aminte toate cuvintele şi faptele ei! Ce impresie adânc a f cut asupraă ă sufletului t u nedreptatea ei! Mie nici o nedrepă tate nu mi-a l sat urme atâtă de adânci. N-ai fi mai fericit dac ai încerca să ă ă-i ui i asprimea şi emo iileţ ţ adânci pe care le-a stârnit în sufletul t u? Mi se pare c via aă ă ţ -i prea scurt caă s-o petrecem hr ninduă -ne ura sau inând minte nedrept ile. Oare pe lumeaţ ăţ asta nu suntem to i împov ra i de greşeli? Eu sunt încredin at c va veni înţ ă ţ ţ ă ă curând o vreme când ne vom putea lipsi de trupurile astea care ne duc în ispit . Atunci, sc pând de ap să ă ă ătoarea noastr temni de carne, vom sc paă ţă ă şi de înjosire şi p cat; atunci nu ne va mai r mâne decât scânteia spiriă ă tului, principiul impalpabil al vie ii şi al gândirii, curat ca în clipa când a ieşit dinţ mâna Ziditorului. El se va întoarce de unde a purces, pentru a fi transmis – poate unei fiin e superioare omului. Poate c va urca pe rând treptele slavei;ţ ă poate, în sfârşit, palida raz a sufletului omenesc se va preface înă str lucitoarea lumin a seraă ă fimilor! Dar este oare sigur c acest principiu nuă va degenera cumva dinspre om înspre duhul r ului? Nu, nu pot s cred.ă ă Credin a mea e cu totul alta. Nimeni nu miţ -a ar tată -o şi vorbesc rar despre ea; ea este îns bucuria mea şi m leg de dânsa, c ci ea aduce n dejdea înă ă ă ă sufletele tuturora. Socotesc veşnicia o odihn neă curmat , un l caş de lumin ,ă ă ă nu o pr pastie şi un loc de spaim . Şi afar de asta, cu aceast credin potă ă ă ă ţă deosebi foarte limpede pe criminal de crima lui; pot s iert cu toată ă sinceritatea pe primul şi s ur sc pe cea deă ă -a doua; cu aceast credină ţă dorin a de r zbunare nuţ ă -mi poate otr vi sufletul, nicicând josnicia nu mă ă scârbeşte prea adânc, iar nedreptatea niciodat nu m zdrobeşte. Tr iescă ă ă liniştit , îndreptânduă -mi ochii c tre sfârşitul vie ii mele!ă ţ

Capul lui Helen, care se l sa în jos pe m sur ce vorbea, se plec şi maiă ă ă ă mult când sfârşi ultima fraz . V zui din privirea ei c nu mai vrea s discuteă ă ă ă cu mine, ci vrea s stea de vorb cu propriile ei gânduri.ă ă

Totuşi, nu i se l s mult timp pentru gândire. O moă ă nitoare, o fat înalt ,ă ă necioplit , care intr aproape chiar în clipa când sfârşeam convorbirea,ă ă strig , cu accent puternic din Cumberland:ă

— Helen Burns, dac nu faci rânduial în sertare şi nuă ă - i strângiţ numaidecât lucrul, o rog pe domnişoara Scatcherd s vin s vad şi dânsa.ă ă ă ă

Trezindu-se din visare, Helen oft ; se ridic şi se supuse monitoarei f ră ă ă ă s r spund şi f r s z boveasc .ă ă ă ă ă ă ă ă

CAPITOLUL VII

Primele trei luni petrecute la Lowood îmi p rur un veac, dar nu veaculă ă de aur: a fost pentru mine o lupt istovitoare cu tot felul de greut i. A trebuită ăţ s m obişnuiesc cu reguli noi, cu îndatoriri cu care nu eram deprins . Teamaă ă ă

de a nesocoti vreo obliga ie m sleia mai mult decât suferin ele fizice, deşiţ ă ţ nici acestea nu erau pu in lucru.ţ

În cursul lunilor ianuarie, februarie şi o parte din martie, z pezile mari şiă apoi dezghe ul f cuser drumuţ ă ă rile de neumblat. Nu puteam ieşi dincolo de zidurile grădinii, decât pentru a ne duce la biseric ; dar între aceste hotareă trebuia s petrecem în fiecare zi un ceas în aer liber. Veşmintele noastre nuă erau destul de groase ca să ne apere de un frig atât de straşnic. În loc de ghete aveam pantofi în care z pada intra şi se topea uşor. Mâinile,ă nefiindu-ne ap rate de m nuşi, degerau, ca şi picioarele. in minte şiă ă Ţ -acum suferin a îngrozitoare pa care o înduram din aceast pricin în fiecare sear ,ţ ă ă ă c ci picioarele mi se umflau, şi durerile cumplite care m s getau în fiecareă ă ă diminea , când încercam s vâr în pantofi degetele jupuite, umflate şiţă ă epene. Afar de asta, mâncarea era din ce în ce mai pu in şi mai rea. Copiiiţ ă ţ ă

în creştere au mare poft de mâncare, iar noi primeam deă -abia atât cât s neă putem ine pe picioare. Urmarea era terorizarea fetelor mai mici, c ci de câteţ ă ori g seau prilej, cele mari, totdeauna fl mânde, amenin au pe cele mici că ă ţ -o s le ia o parte din por ia lor. De multe ori am împ r it între dou din eleă ţ ă ţ ă pre ioasa mea bucat de pâine neagr , ce ni se d dea o dat cu cafeaua, şiţ ă ă ă ă dup ce d deam celei deă ă -a treia jum tate din ceaşca mea de cafea,ă înghi eam restul plângând peţ -ascuns de foame.

Duminicile de iarn erau triste. Aveam de f cut dou mile pân laă ă ă ă biserica din Brocklebridge, unde slujea directorul nostru. Plecam dârdâind de frig. Când ajungeam acolo, ne era şi mai frig şi, înainte de a se sfârşi slujba de diminea , eram aproape paralizate. Fiind prea deţă parte ca s neă întoarcem la mas , c p t m între slujbe pâine şi carne rece în por ii tot aşaă ă ă ă ţ de neîndestul toare ca şi la mesele obişnuite.ă

Dup slujba de sear , ne întorceam pe un drum în pant , nead postit dină ă ă ă nici o parte. Vântul amarnic de iarn sufla peste colinele înz pezite – înspreă ă miazănoapte – şi aproape ne jupuia pielea de pe obraji.

Îmi amintesc de domnişoara Temple cum p şea uşor şi repede deă -a lungul rândurilor de eleve chinuite, strângându-şi la piept paltonul prin care p trundea vântul înă ghe at. Cu îndemnurile şi pilda ei încuraja pe toat lumeaţ ă şi tuturor le d dea puterea să ă-şi in firea şi s m rş luiasc înainte, "ca nişteţ ă ă ă ă ă ostaşi c li i". Celelalte profesoare – s rmanele! – erau în mod obişnuit, eleă ţ ă însele, mult prea ab tute, ca să ă-şi mai dea osteneala s încurajeze pe al ii.ă ţ

Când ajungeam la Lowood, cât de mult doream toate lumina şi c lduraă unui foc zdrav n! Dar – celor mici cel pu in – nu le era îng duit; amândouă ţ ă ă c minele din clas erau numaidecât împresurate de dou şiruri de eleveă ă ă mari, iar în spatele lor cele mai mici, îngr m dinduă ă -se una într-alta, îşi ascundeau sub şor uri bra ele rebegite de frig.ţ ţ

Ne era sortit totuşi o mic bucurie: la cinci ni se împ r ea o por ie dublă ă ă ţ ţ ă de pâine – o felie întreag , în loc de o jum tate – şi o f râm de unt. Eraă ă ă ă osp ul s pt mânal la care visam de la o duminic la alta. De obicei măţ ă ă ă ă str duiam să ă-mi p strez m car jum tate din aceast mas copioas , fiindcă ă ă ă ă ă ă restul eram totdeauna silit să ă-l împart.

Duminica seara se repeta pe dinafar catehismul, caă pitolele cinci, şase şi şapte din Evanghelia dup Matei şi ascultam o predic lung , citit deă ă ă ă domnişoara Miller, care-şi tr da oboseala printră -un c scat cu neputin deă ţă oprit. Lectura era deseori întrerupt de vreo jum tate de duzin de feti e,ă ă ă ţ care, doborâte de somn, începeau s joace rolul lui ă Evtihie6 şi c deau, nu deă 6 O legend biblic vorbeşte despre tân rul troian Evtihie, care în timpul uneiă ă ă foarte lungi cuvânt ri a apostolului Pavel a adoră mit şi a c zut pe fereastr deă ă

la al treilea etaj, ci din banca a patra. Erau ridicate pe jum tate moarte şi,ă drept leac, erau silite s stea în picioare în mijlocul s lii, pân la sfârşitulă ă ă predicii; câteodat , totuşi, picioarele li se t iau şi c deau gr mad . Trupurileă ă ă ă ă lor erau proptite atunci de scaunele mari ale monitoarelor.

N-am pomenit înc de vizitele domnului Brocklehurst. Cea mai mareă parte a primei luni dup sosirea mea el nu se ar t ; îşi prelungise pesemneă ă ă şederea la prietenul s u, arhidiaconul. Pentru mine, absen a aceasta era oă ţ uşurare. Nu trebuie s mai spun c aveam motivele mele s m tem deă ă ă ă sosirea lui. Dar de venit, a venit în cele din urm .ă

Eram la Lowood de aproape trei s pt mâni. Întră ă -o după-amiaz , pe cândă stam cu o t bli pe genunchi şi m chinuiam s sfârşesc de adunat un şiră ţă ă ă lung de cifre, ridicai distrat ochii spre fereastr şi z rii pe cineva care tocmaiă ă ă trecea. Îl recunoscui aproape instinctiv şi când, dou minute dup aceea,ă ă toat şcoala, inclusiv profesoarele se ridicar eă ă n masse7, n-avui nevoie să privesc ca s v d pe cine salutau astfel. Un pas ap sat str b tu sala şiă ă ă ă ă aceeaşi coloan neagr ce se încruntase aşa de crâncen la mine, atunci cândă ă m cercetase pe covoraşul de lâng c minul din Gateshead, se ivi al turi deă ă ă ă domnişoara Temple, care se sculase şi ea în picioare.

Privii dintr-o parte aceast pies arhitectonic . Nu m înşelasem. Eraă ă ă ă domnul Brocklehurst, cu redingota sa închis de sus pân jos, şi p rând maiă ă ă lung, mai slab şi mai eap n decât oricând.ţ ă

Aveam temeiurile mele s m tem de aceast ar tare, îmi aminteamă ă ă ă prea bine insinu rile viclene ale doamnei Reed cu privire la felul meu de a fi,ă f g duiala f cut de domnul Brocklehurst c va înştiin a pe domnişoaraă ă ă ă ă ţ Temple şi pe celelalte profesoare despre firea mea dezm at . Tot timpul măţ ă ă temusem de îndeplinirea acestei f g duieli: în fiecare zi m aşteptam să ă ă ă-l v d pe "Omul care trebuie s vin ", c ci cele ce avea s spun despreă ă ă ă ă ă convorbirea mea cu el şi despre via a mea trecut aveau s m înfierezeţ ă ă ă pentru totdeauna, ca pe un copil netrebnic. Şi iată-l acum aici. St tea înă picioare lâng domnişoara Temple şiă -i vorbea la ureche. Eram încredin atţ ă că-i dezv luia josnicia mea şiă -i c utam privirea cu o îngrijorare dureroas ,ă ă aşteptându-m dintră -o clip în alta ca ochii ei negri să ă-mi arunce priviri de duşmănie şi dispre . Am ciulit urechile şi, deoarece se întâmplase s m afluţ ă ă chiar în fa , am putut auzi aproape tot ce vorbeau. Subiectul convorbirii lorţă îmi linişti deocamdat temerile.ă

— Eu cred, domnişoar Temple, spunea domnul Brocklehurst, c a aă ă ţ cump rat la Lowton are s fie bun . Mi să ă ă ă -a p rut tocmai potrivit pentruă ă c m şile de stamb şi mă ă ă -am îngrijit şi de ace. Să-i spui domnişoarei Smith că am uitat să-mi notez acele pentru eleve, dar s pt mâna viitoare va primiă ă câteva testele. Sub nici un cuvânt s nu dea îns mai mult de unul fiec reiă ă ă eleve. Dac au mai multe, nu mai sunt destul de atente şi le pierd. Şi, s nuă ă uit, domnişoar ! Doresc ca ciorapii de lân s fie p stra i mai bine. Când amă ă ă ă ţ venit aici ultima dat , am cercetat, trecând prin gr dina buc t riei, rufele ceă ă ă ă se uscau pe frânghii şi am v zut o mul ime de ciorapi negri rup i de tot; după ţ ţ ă m rimea g urilor sunt sigur c nă ă ă -au fost esu i la timp.ţ ţ

Şi t cu.ă— Instruc iunile dumneavoastr vor fi împlinite, domnule, spuseţ ă

domnişoara Temple.— În afar de asta, urm el, sp l toreasa miă ă ă ă -a spus c unele feti e auă ţ

primit dou guleraşe întră -o s pt mân ; e prea mult, regulamentul nuă ă ă

la etajul al treilea.7 To i deodat (fr.).ţ ă

îng duie decât unul.ă— Cred c v pot explica pentru ce să ă -a întâmplat aşa, domnule. Agnes şi

Catherina Johnstone au fost poftite joia trecut s ia ceaiul cu câteva prieteneă ă la Lowton şi le-am dat voie, numai pentru acest prilej, s pun guleraşeă ă curate.

Domnul Brocklehurst d du din cap:ă— Bine, de ast dat treacă ă ă-mearg ! Dar asemenea lucruri nu trebuie să ă

se repete prea des. Mai e ceva care m-a mirat: verificând socotelile cu intendenta am constatat c în ultimele cincisprezece zile să -a dat de dou oriă copiilor o gustare de pâine şi brânz . Ceă -i cu asta? M uit în regulament şi nuă v d nic ieri men ionat gusă ă ţ ă tarea. Cine a introdus aceast inova ie? Şi cu ceă ţ drept?

— Eu sunt r spunz toare, domnule, relu domnişoara Temple. Dejunulă ă ă fusese aşa de prost, încât elevele nu l-au putut mânca şi n-am vrut s le lasă s rabde pân la cinci.ă ă

— O clip ! Dup cum ştii, crescânduă ă -le pe aceste fete, scopul meu nu este s le deprind cu luxul şi r sfă ă ă ul, ci s le fac r bd toare, tari şi sobre.ţ ă ă ă Dac se întâmpl o mic nepl cere, cum ar fi o mâncare stricat , care nă ă ă ă ă -a fiert de ajuns sau a stat prea mult pe plit , nu trebuie s le dai o lec ieă ă ţ d un toare, înlocuind un bun pierdut cu altul şi mai de pre , spre a le r sf aă ă ţ ă ăţ trupul şi a te abate de la elul acestei institu ii. Astfel de întâmpl ri ar trebuiţ ţ ă dimpotriv s fie un prilej de înt rire suă ă ă fleteasc pentru eleve. Ar fi fostă momentul potrivit s li se predice neluarea în seam a lipsurilor trec toare; înă ă ă asemenea prilejuri o cuvântare scurt ar fi fost cum nu se poate maiă binevenit . Un îndrum tor în elept nă ă ţ -ar fi pierdut o asemenea ocazie de a aminti suferin ele priţ milor creştini, chinurile mucenicilor, îndemnurile st pânului nostru ceresc care poruncea ucenicilor să ă-şi ia crucea şi să-l urmeze. Cât de nimerit ar fi fost s li se repete cuvintele lui Cristos: "Omul nuă tr ieşte doar cu pâine, ci şi cu cuvântul lui Dumnezeu" şi s li se amintească ă ă alin toarea sentin : "..Ferici i cei ce fl mânzesc şi înseteaz din dragosteă ţă ţ ă ă pentru mine!" O, doamn ! Dumă neata nu te-ai gândit, când le-ai dat copiilor pâine şi brânz în loc de ă porridge ars, c poate le hr neşti, întră ă -adev r, trupulă lor nemernic, dar nu ii de loc seam c le înţ ă ă fometezi sufletul nemuritor!

Domnul Brocklehurst se opri din nou, ca şi cum ar fi fost copleşit de emo ie. Când începuse s vorbeasc , domnişoara Temple plecase ochii, darţ ă ă acum privea drept înaintea ei; fa a sa, de obicei palid ca marmura, p rea aţ ă ă fi c p tat acum în plus r ceala şi t ria ei, îndeosebi guraă ă ă ă -i era aşa de bine închis , încât doar dalta sculptoă rului ar mai fi fost în stare s-o deschid , iară sprâncenele i se-mpreunaser treptat, dânduă -i o înf işare de asprimeăţ împietrit .ă

Domnul Brocklehurst sta în picioare lâng c min. Cu mâinile la spate,ă ă supraveghea maiestuos toat şcoala. Deoă dat ochii îi sc p rar ca şi cumă ă ă ă privirea sa ar fi întâlnit ceva sup r tor. Se întoarse şi exclam , cu mai multă ă ă ă aprindere decât pân atunci:ă

— Domnişoar Temple, domnişoar Temple! Cineă ă -i, cine-i copila asta cu p r buclat? Da, domnişoar , cu p r roşu şi buclat, numai bucle? Întinseă ă ă bastonul ar tând spre feti a careă ţ -l îngrozise. Mâna îi tremura.

— E Julia Severn, r spunse domnişoara Temple foarte liniştit .ă ă— Julia Severn, domnişoar ? Şi de ce are p rul buclat? De ce se ine eaă ă ţ

atât de f iş de regulile modei lumeşti, sfidând orice precept moral şi oriceăţ principiu al acestui institut? Aici, într-un aşez mânt evanghelic, de caritate,ă s poarte p rul numai bucle?ă ă

— P rul Juliei e buclat de la natur , r spunse domniă ă ă şoara Temple, din ce în ce mai liniştit .ă

— De la natur ! Poate, dar noi nu trebuie s ne conform m naturii. Euă ă ă vreau ca aceste fete s fie copii ai harului divin. Am spus de atâtea şi deă atâtea ori c doresc s poarte p rul piept nat lins, simplu, modest. Domniă ă ă ă -şoar Temple, p rul acestei feti e trebuie tuns. Mâine diă ă ţ minea voi trimiteţă un frizer. Dar mai v d şi altele care au mult prea bogat podoaba. Spuneă ă acelei fete înalte s se întoarc , sau mai bine spune tuturor celor din primaă ă banc s se ridice şi s se întoarc cu fa a la perete.ă ă ă ă ţ

Domnişoara Temple îşi trecu batista peste buze, ca şi cum şi-ar fi st pânit un surâs involuntar; totuşi d du ordinul şi, când fetele din primaă ă clas în eleser ce li se cerea, se supuser . Aplecânduă ţ ă ă -m peste banc , leă ă observai privirile şi strâmb turile în vreme ce executau mişcarea. P cat c nuă ă ă putea şi domnul Brocklehurst s le vad . Poate ar fi în eles atunci c , înă ă ţ ă pofida grijii pe care o purta înf iş rii exterioare, ceea ce se afla în untruăţ ă ă r mânea mult mai departe de înrâurirea sa decât şiă -ar fi putut el închipui.

Cercet câteva minute reversul acelor medalii vii, apoi rosti hot rârea.ă ă Glasul acela r sun în urechea mea ca glasul judec ii de apoi:ă ă ăţ

— Toate fetele vor fi tunse! Domnişoara Temple vru s fac oă ă observa ie.ţ

— Domnişoar , urm el, eu slujesc unui st pân a c rui împ r ie nu e înă ă ă ă ă ăţ lumea aceasta. Misiunea mea este s stârpesc în aceste fete dorin ele c rnii,ă ţ ă s le înv s se îmbrace modest şi sobru, iar nu să ăţ ă ă-şi împleteasc p rul şi să ă ă poarte veşminte costisitoare. Ei bine! to i aceşti copii care stau în fa aţ ţ noastr şiă -au aranjat p rul lung în cozi pe care deşert ciunea îns şi pare a leă ă ă fi împletit... Da, repet, toate cozile astea trebuiesc t iate. Gândeşteă -te la timpul pe care l-au pierdut pân acum... la...ă

Aici domnul Brocklehurst fu întrerupt. Trei doamne intrar în clas .ă ă Nimerit ar fi fost s vin ceva mai înainte şi s aud predica lui asupraă ă ă ă g telilor, c ci erau splendid îmbr cate în catifele, m t suri şi bl nuri. Două ă ă ă ă ă ă dintre ele (fete frumoase, de şaisprezece sau şaptesprezece ani) purtau p l rii de castor garnisite cu pene de stru , cum era moda pe atunci. Oă ă ţ mul ime de bucle mici, pieptţ ănate cu grij , ieşeau de sub borul p l riiloră ă ă încânt toare. Doamna mai în vârst era înf şurat întră ă ă ă -un minunat şal de catifea, brodat cu hermin , şi purta, dup moda francez , un rând de bucleă ă ă false.

Acele doamne – care nu erau decât doamna şi domnişoarele Brocklehurst – fur primite cu respect de domnişoara Temple şi conduse laă locurile de onoare de la cap tul s lii. Se p rea c veniser în tr sur cuă ă ă ă ă ă ă domnul Brocklehurst şi cercetaser cu aten ie înc perile de la etaj, în vremeă ţ ă ce domnul Brocklehurst f cea socoteă lile cu intendenta, cerceta pe sp l toreas şi silea pe diă ă ă rectoare să-i asculte predicile. Deocamdat eleă f cur câteva observa ii şi imput ri domnişoarei Smith, care înă ă ţ ă grijea ruf ria şiă inspecta dormitoarele, dar n-am avut timp s le ascult, aten ia mea fiindă ţ atras de altceva.ă

Pân acum, tot tr gând cu urechea la convorbirea dină ă tre domnul Brocklehurst şi domnişoara Temple, nu uitasem s iau – în acelaşi timp –ă precau iile necesare în ce priveşte siguran a mea personal . Îmi ziceam cţ ţ ă ă totul ar merge bine, dac aş putea face aşa fel încât s nu fiu observat . Deă ă ă aceea m-am înfundat în banc şi mă -am prefăcut foarte ocupat cu adunareaă mea. M aşezasem aşa ca să ă-mi ascund obrazul în dosul t bli ei. Poate aş fiă ţ scăpat dac t bli a mea tr d toare nu miă ă ţ ă ă -ar fi alunecat din mân şi nă -ar fi

c zut cu zgomot mare la p mânt. To i ochii se îndreptar spre mine. Am ştiută ă ţ ă atunci c totul să -a sfârşit şi pe când m aplecam s strâng cioburile t bli eiă ă ă ţ de ardezie, mi-am adunat puterile ca s pot înfrunta orice.ă

Furtuna nu întârzie s se dezl n uie:ă ă ţ— O fat z p cit ! spuse domnul Brocklehurst; şi continu de îndat : Miă ă ă ă ă ă

se pare că-i eleva cea nou . Apoi, mai înainte ca eu să ă-mi fi putut trage sufletul: S nu uit c trebuie s v spun ceva cu privire la ea. Dup astaă ă ă ă ă strig – Doamne, cât de tare mi se p ru c strig ! – S vin aici copila care aă ă ă ă ă ă spart t bli a!ă ţ

Singur nu mă -aş fi putut mişca: eram paralizat . Dar dou fete maiă ă m rişoare, care se aflau lâng mine, m puser pe picioare şi m împinseră ă ă ă ă ă spre temutul judec tor. Domnişoara Temple m ajut cu blânde e s viuă ă ă ţ ă lâng el şi prinsei din fug sfatul ei şoptit:ă ă

— Nu te speria, Jane. Am v zut c nă ă -ai f cută -o dinadins şi n-ai s fiiă pedepsit .ă

Aceste cuvinte blajine îmi str punser inima ca un pumnal.ă ă"Peste o clip m va dispre ui şi nu va mai vedea în mine decât oă ă ţ

f arnic ", îmi zisei. Şi atunci un acces de furie împotriva lui Reed,ăţ ă Brocklehurst şi-a celorlal i îmi aprinse sângele. Eu nu eram Helen Burns.ţ

— Apropia i scaunul sta, spuse domnul Brocklehurst, ar tând un scaunţ ă ă foarte înalt, de pe care coborâse o monitoare.

Scaunul fu adus.— Aşeza i copila pe el, zise dânsul.ţFui aşezat ; de cine? Nă -aş putea spune. Starea în care m aflam nuă -mi

îng duia s re in am nuntele. Îmi d deam numai seama c fusesem ridicată ă ţ ă ă ă ă la în lă imea nasului domnului Brocklehurst, c dânsul se afla la o distanţ ă ţă cam de un yard de mine şi o sumedenie de jachetele îmbl nite de m taseă ă portocalie şi purpurie, un nor de pene argintii se întindeau şi se leg nau maiă jos de mine.

— Doamnelor, spuse domnul Brocklehurst, întorcându-se c tre familiaă sa, domnişoar Temple, doamnelor profesoare şi elevelor, o vede i toate peă ţ aceast feti ?ă ţă

F r îndoial c toate m vedeau; sim eam privirile lor îndreptate caă ă ă ă ă ţ nişte s ge i de foc înspre obrajii mei înv p ia i.ă ţ ă ă ţ

— Vede i cţ ă-i înc tân r ; observa i c are chipul obişnuit al copil riei.ă ă ă ţ ă ă Dumnezeu i-a acordat cu d rnicie înf işarea noastr , a tuturor. Nici o slu ireă ăţ ă ţ nu arat c ar avea o fire deosebit . Cine ar putea crede totuşi c necuratul aă ă ă ă şi g sit în ea o slujitoare şi o unealt ? Şi toă ă tuşi, deşi m doare inima să -o spun, acesta-i adev rul.ă

Urm o pauz în care avui timpul să ă ă-mi domolesc nervii, să-mi dau seama c trecusem Rubiconul şi c înă ă cercarea nu mai putea fi înl turat ;ă ă eram, deci hot rât să ă -o îndur cu tot curajul.

— Dragele mele copile, urm cu patos preotul de mară mur neagr , esteă ă aceasta o împrejurare trist şi nenoă rocit ; c ci am datoria s v previn că ă ă ă ă feti a pe care o vede i şi care ar fi putut fi un mieluşel al Domnului este oţ ţ mic osândit ; nuă ă -i o oi din turma credincioşilor ci, în chip v dit, o str in şiţă ă ă ă o vr jmaş . Fugi i de ea; nuă ă ţ -i urma i pilda; dac va fi nevoie, feri iţ ă ţ -v deă tov r şia ei, îndep rta iă ă ă ţ -o din jocurile voastre şi nu sta i de vorb cu ea. Iarţ ă dumneavoastr , doamnelor profesoare, trebuie să -o supraveghea iţ îndeaproape: urm ri iă ţ -i toate mişc rile, cânt ri iă ă ţ -i bine cuvintele, cerceta iţ -i faptele, pedepsi iţ -i trupul ca să-i mântui i sufletul, dac mântuirea ei mai esteţ ă cu putin – pentru c aceast feti (limba mea şov ie sţă ă ă ţă ă -o spun ), această ă

copil n scut întră ă ă -o ar creştin e mai rea decât mul i dintre p gânii care seţ ă ă ţ ă roag lui Brahma sau îngenuncheaz în fa a lui Juggernaută ă ţ 8. C ci această ă feti este o... mincinoas !ţă ă

Urm o pauz de vreo zece minute, în timpul c reia, devenind deplină ă ă st pân pe mine, putui vedea pe so ia şi fiicele preotului sco ând batiste dină ă ţ ţ buzunar şi ducându-le la ochi. Cea mai în vârst dintre doamne îşi leg naă ă capul la dreapta şi la stânga, iar cele dou mai tinere mură murau f ră ă încetare: "Îngrozitor!"

Drept încheiere, domnul Brocklehurst spuse:— Toate aceste lucruri le-am aflat de la binef c toaă ă rea sa, de la acea

doamn evlavioas şi milostiv care a luată ă ă -o sub ocrotirea sa ca pe o orfană şi a crescut-o ca pe propria ei fiic . Dar nenorocita copil a pl tit bun tatea şiă ă ă ă d rnicia ocrotitoarei sale printră -o nerecunoştin a atât de josnic şiţ ă înfior toare, încât preabuna doamn Reed a fost silit să ă ă -o despart de copiiiă s i, de team ca pilda rea s nu le întineze cur enia. Binccredincioasaă ă ă ăţ doamn a trimisă -o aici ca s-o vindece, aşa cum în vechime evreii îşi trimiteau bolnavii la lacul Bethesda. Doamnelor profesoare, domnişoar directoare, vă ă cer s nu l sa i ca apele s r mân neclintite în preajma eiă ă ţ ă ă ă 9.

Dup aceast încheiere sublim , domnul Brocklehurst îşi încheieă ă ă nasturele de sus al redingotei, morm i ceva c tre familia sa care se ridic , seă ă ă înclin înaintea domă nişoarei Temple şi apoi toate m rimile ieşir cu pompă ă ă din înc pere. În pragul uşii, judec torul se întoarse şi spuse:ă ă

— L sa iă ţ -o acolo înc o jum tate de ceas şi nimeni s nuă ă ă -i vorbeasc înă tot restul zilei.

Eram acolo, sus. Eu, care spusesem c nă -aş putea îndura ruşinea de a sta în picioare în mijlocul s lii, m aflam acum pe acel piedestal al ruşiniiă ă expus tuturor privirilor.ă

Nu pot ar ta în cuvinte ceea ce sim eam, dar chiar în clipa când aceleă ţ sim minte îmi umpleau pieptul în buşinduţă ă -mi respira ia şi sugrumânduţ -mi gâtlejul, o fat trecu pe lâng mine; în trecere şiă ă -a în l at ochii. Ce lumină ţ ă stranie str lucea în ei! Ce senza ie nemaiîncercat arunca în fiin a mea razaă ţ ă ţ aceea! Şi senza ia aceasta nou mţ ă -a înt rit. Era ca şi când un mucenic sauă un erou, trecând pe lâng o victim ori o roab , îi d ruise o parte din for eleă ă ă ă ţ sale. Îmi st pânii furia clocotitoare, în l ai capul şi m în epenii bine în scaun.ă ă ţ ă ţ Helen Burns întreb pe domnişoara Smith ceva cu privire la lucrul ei. Fuă certat fiindc întreab un lucru atât de simplu, dar întorcânduă ă ă -se la loc în banc îmi zâmbi iar şi. Ce surâs! Miă ă -l amintesc şi-acum: era prinosul unei inteligen e vii şiţ -al unui curaj adev rat; el îi lumina tr s turile limă ă ă pezi, fa aţ -i sl bit şi cenuşiii ei ochi melancolici, ca oglină ă direa unui chip de înger. Şi totuşi, Helen Burns purta pe bra un bilet pe care erau scrise aceste cuvinte:ţ "Fat dezordonat ". Cu un ceas mai înainte o auzisem pe domă ă nişoara Scatcherd pedepsind-o ca a doua zi s m nânce numai pâine goal şi ap ,ă ă ă ă fiindc p tase cu cerneal foaia caietului, pe când transcria un exerci iu.ă ă ă ţ Aşa-i alc tuit biata fire omeneasc ! Pete ca cele ale Helenei Burns se afl peă ă ă ă discul celei mai curate planete, dar ochi ca ai domnişoarei Scatcherd nu pot z ri decât aceste nimicuri şi r mân orbi în fa a des vârşitei str luciri aă ă ţ ă ă 8 În sanscrit ă Yagannatha, "st pânul lumii", ă zeu venerat de hinduşi ca încarnare a lui Vişnu. Statuia lui, aflat în templul din oraşul Puri de pe coastaă Golfului Bengal, este purtat în fiecare an în procesiune pe un car uriaş, aleă c rui ro i strivesc în înv lm şeal numeroşi pelerini.ă ţ ă ă ă9 Legenda biblic spune c apele lacului erau t m duitoare nuă ă ă ă mai atunci când se pogora îngerul şi le tulbura.

globului întreg.

CAPITOLUL VIII

Înainte de a-mi fi isp şit pedeapsa mea de o jum tate de ceas, b tu oraă ă ă cinci. Lucrul încet şi toat lumea se duse în sufragerie s bea ceaiul, Mă ă ă -am încumetat s cobor. Se înserase deă -a binelea. M strecurai întră -un col şi mţ ă aşezai pe parchet. Farmecul ce m sus inuse pân atunci era pe cale să ţ ă ă piar . Necaă zul care m cuprinse era atât de copleşitor, încât c zui f r putereă ă ă ă cu fa a la p mânt. M podidi pânsul. Helen Burns nu era acolo, nimeni nuţ ă ă -mi venea în ajutor. P ră ăsit , v rsai lacrimi din belşug. Venind la Lowood, mă ă ă hot râsem s fiu bun , s m str duiesc şi să ă ă ă ă ă ă-mi câştig multe prietene, s leă câştig respectul şi s le merit draă gostea. F cusem chiar progrese v dite. Încă ă ă în diminea a aceea fusesem aşezat în fruntea clasei, domnişoara Miller mţ ă ă l udase c lduros, domnişoara Temple îmi d ruise un zâmbet de aprobareă ă ă şi-mi promisese s m înve e desenul şi să ă ţ ă-mi îng duie s iau lec ii deă ă ţ francez , dac aveam s m port tot aşa timp de dou luni. Eram iubit deă ă ă ă ă ă tovar şele mele. Cele de vârsta mea m socoteau egala lor, cele mari nu mă ă ă mai h r uiau; iar acum eram din nou doborât , c lcat în picioare; m voiă ţ ă ă ă ă mai putea ridica vreodat ?ă

"Nu, nu voi mai putea", îmi spusei, şi m rugam din tot sufletul s mor.ă ă Pe când murmuram aceast rug ciune printre sughi uri de plâns, se apropieă ă ţ cineva. Am tres rit – Helen Burns era iar lâng mine. O v zusem la luminaă ă ă focului din c min, trecând prin odaia lung şi goal . Îmi aducea pâinea şiă ă ă cafeaua.

— Hai, m nânc ceva, îmi spuse ea.ă ăN-am vrut: sim eam c în starea în care m aflu, o pic tur de cafea sauţ ă ă ă ă

o firmitur de pâine îmi va face r u. Helen m privi, probabil, cu mirare; înă ă ă ciuda tuturor str duin elor mele, nu izbuteam s m liniştesc. Plângeam cuă ţ ă ă hohote. Se aşez lâng mine, prinzânduă ă -şi genunchii cu bra ele şiţ rezemându-şi capul pe ei; dar era t cut ca o indian . Tot eu am ruptă ă ă t cerea.ă

— Helen, spusei eu, de ce stai lâng o fat pe care toat lumea oă ă ă socoteşte mincinoas ?ă

— Toat lumea, Jane? Deă -abia optzeci de persoane au auzit c i să ţ -a spus aşa şi pe lume sunt sute de milioane de oameni.

— Ce-mi pas de aceste milioane? Cei optzeci pe careă -i cunosc mă dispre uiesc.ţ

— Te înşeli, Jane. Cred c nici una dintre eleve nu te dispre uieşte, niciă ţ nu te ur şte, ba sunt sigur c multe te comp timesc.ă ă ă ă

— Cum pot s m comp timeasc , dup cele spuse de domnulă ă ă ă ă Brocklehurst?

— Domnul Brocklehurst nu-i un zeu; nu-i nici m car un om de seam peă ă care să-l po i admira. Nimeni nuţ -l iubeşte aici, pentru c nă -a f cut niciodată ă nimic ca s ne câştige dragostea. Dac să ă -ar fi purtat frumos cu tine, ai fi g sită în jurul t u numai duşmance care teă -ar fi urât, pe fa sau în ascuns. Darţă dup cele petrecute, aproape toate ar vrea să ă- i arate simpatie, dac ar înţ ă -dr zni. Profesoarele şi elevele te vor privi, poate, o zi sau dou , cu r ceal :ă ă ă ă dar în sufletele lor sunt ascunse sentimente prietenoase pe care le vor ar taă în curând, cu atât mai hot rât, cu cât vor trebui s şi le în buşe un timp. Şiă ă ă

de altfel, Jane... T cu.ă— Ce, Helen? spusei eu, punându-mi mâinile într-ale ei.Ea îmi lu cu blânde e degetele spre a le înc lzi şi urm :ă ţ ă ă— Chiar dac toat lumea teă ă -ar urî şi te-ar crede p c toas , dară ă ă

propria- i conştiin te va aproba şi te va dezvinov i, nu vei r mâne f rţ ţă ăţ ă ă ă prietene.

— Nu; îmi dau seama c aş fi mul umit de mine înă ţ ă s mi, dar asta nu eă de ajuns. Dac aş şti c celelalte nu m iubesc, mai bine aş muri decât să ă ă ă tr iesc aşa; nu pot îndura s fiu singur şi duşm nit . Uite, Helen, ca s cap tă ă ă ă ă ă ă dragostea ta, a domnişoarei Temple şi a tuturor celor pe care-i iubesc sincer, aş primi cu bucurie s mi se rup un bra , s fiu împuns de un taur sau să ă ţ ă ă ă stau înd r tul unui cal n r vaş, care mă ă ă ă -ar izbi cu copita în piept...

— Taci, Jane! Pui prea mult pre pe dragostea oaţ menilor, eşti prea impulsiv şi prea neînduplecat . Mâna divin care iă ă ă ţ -a z mislit trupul şi iă -a dat via teţă -a înzestrat şi cu alte puteri în afara slabei tale f pturi sau a altoră fiin e ca şi tine de slabe. Dincolo de lumea asta şi în afar de semin iaţ ă ţ omeneasc exist o lume nevă ă ăzut şi o împ r ie a duhurilor; lumea aceeaă ă ăţ se afl în jurul nostru, fiindc ea este pretutindeni şi acele duhuri veghează ă ă asupra noastr , pentru c li să ă -a dat menirea s ne p zeasc ; şi dac murim înă ă ă ă suferin şi ruşine, dac batjocura ne loveşte din toate p r ile şi ura ne striţă ă ă ţ -veşte, îngerii ne v d chinul şi ne recunosc nevinov ia (dac întră ăţ ă -adev ră suntem nevinovate, aşa cum te ştiu pe tine str in de vina pe care domnulă ă Brocklehurst iţ -a adus-o cu uşurin şi trufie, luânduţă -se dup cele spuse deă doamna Reed; c ci în ochii t i str lucitori şi în frună ă ă tea ta senin iă ţ -am citit sinceritatea) iar Dumnezeu aşteapt doar ca spiritul s se elibereze de trup,ă ă pentru a ne încununa cu o r splat deplin . De ce s ne l s m aşaă ă ă ă ă ă dar strivi iţ de nenorocire, când via aţ -i atât de scurt , iar moartea ne aduce în chip atâtă de neîndoielnic fericirea şi slava?

Eu t ceam: vorbele Helenei m alinaser ; dar în acea alinare pe careă ă ă mi-o d ruise era o mâhnire nespus . Pe m sur ce vorbea, m sim eamă ă ă ă ă ţ copleşit de o jale despre careă -mi d deam seama de unde vine. Când sfârşiă de vorbit, r sufl mai iute şi o tuse seac îi zbucium pieptul. Uitaiă ă ă ă deocamdat de necazurile mele şi fui înă grijorat din pricina ei.ă

Aplecând capul pe um rul Helenei, îmi trecui bra ul în jurul mijlocului ei,ă ţ m strânsei lâng ea şi ne odihă ă nir m astfel în linişte. Dar asta nu dur multă ă timp, c ci în sala mare intr cineva. Vântul gonise câ iva nori groşi şi lunaă ă ţ ap ruse iar pe cer; razele ei p trundeau pe o fereastr şi ne luminau din plin,ă ă ă pe noi şi pe cea care venea spre noi. O recunoscur m numaidecât pe domniă -şoara Temple.

— Te c utam, Jane Eyre, spuse ea. Vino în odaia mea, c ci vreau să ă ă- iţ vorbesc. Fiindc tot e şi Helen Burns aici, poate veni şi ea.ă

Ne-am ridicat. Urmând-o pe directoare, am trecut prin mai multe coridoare întortocheate şi am urcat o scar înainte deă -a ajunge la locuin a ei.ţ Înc perea mi se p ru vesel . Era luminat de un foc bun. Domnişoara Templeă ă ă ă spuse Helenei Burns s se aşeze întră -un jil scund lâng foc şi luând altul mţ ă ă pofti s iau loc al turi de ea.ă ă

— Te-ai potolit? m întreb directoarea privinduă ă -m în ochi. Teă -a uşurat plânsul?

— M tem c nu m voi mai linişti niciodat .ă ă ă ă— De ce?— Pentru c am fost învinuit pe nedrept şi toat lumea, chiar şiă ă ă

dumneavoastr , m socoti i vinovat .ă ă ţ ă— Vom crede ce vom vedea şi ne vom forma p rerea dup faptele tale,ă ă

copila mea. Poartă-te mai departe ca o fat de isprav şiă ă -ai s fii mul umit .ă ţ ă— Într-adev r, domnişoar ?ă ă— Da, îmi r spunse ea, cuprinzânduă -m pe dup mijă ă loc. Şi acum

spune-mi cine-i doamna pe care domnul Brocklehurst o numeşte binef c toarea ta?ă ă

— Este doamna Reed, nevasta unchiului meu. Unchiul a murit şi m-a l sat în grija ei.ă

— Va s zic nu teă ă -a înfiat de bun voie?ă— Nu. I-a p rut r u că ă -a trebuit s-o fac , dar unchiul, dup câte miă ă -au

spus deseori servitorii, când se afla pe patul de moarte a pus-o să-i promită c m va ine totdeauna lâng ea.ă ă ţ ă

— Uite, Jane, dup cum ştii – sau dac nu ştii î i spun eu – când ună ă ţ criminal e acuzat, i se îng duie totdeauna s ia cuvântul şi s se apere. Aiă ă ă fost învinuit de ipocrizie; ap ră ă ă-te în fa a mea cât po i mai bine; spune tot ceţ ţ ii minte, dar nu ad uga şi nu exagera nimic.ţ ă

Hot râi în adâncul sufletului meu s fiu cât se poate de cump tat şiă ă ă ă sincer . Dup ce m gândii câteva minute, ca s rânduiesc în minte cele ceă ă ă ă aveam de spus, începui s dep n firul întregii poveşti a tristei mele copil rii.ă ă ă Eram istovit de emo ie, aşa încât cuvinteleă ţ -mi fur mai blânde decât erauă de obicei, când pomeneam despre acest subiect dureros. Amintindu-mi ceea ce îmi spusese Helen cu privire la îng duin , pusei în cuvintele mele multă ţă mai pu in fiere şi venin decât în alte d i. Povestit şi simţ ă ăţ ă plificat astfel,ă istorisirea mea p rea mai aproape de adev r şi pe m sur ce înaintam,ă ă ă ă sim eam c domnişoara Temple m crede pe deţ ă ă -a-ntregul.

În timpul povestirii, pomenisem de domnul Lloyd, spunând cum venise el s m vad dup criza aceea, c ci, nu uitasem întâmplarea îngrozitoare dină ă ă ă ă odaia roşie. M temeam chiar c , povestindă ă -o, voi fi împins de furie să ă dep şesc m sura, c ci întră ă ă -adev r nimic nu putea îmă -blânzi amintirea fiorilor de ghea ai agoniei ceţă -mi cuprinsese atunci sufletul şi-mi aminteam cum doamna Reed nici nu luase în seam rug min ileă ă ţ -mi dezn d jduite şi mă ă ă încuiase a doua oar în acea odaie întunecoas pe care o credeam bântuită ă ă de stafii.

Sfârşisem. Domnişoara Temple m privi în t cere câteva clipe, apoi îmiă ă spuse:

— Îl cunosc pu in pe domnul Lloyd şi am sţ ă-i scriu. Dac r spunsul lui î iă ă ţ va înt ri spusele, ai s fii desc rcat , în mod public, de orice învinuire. Eu teă ă ă ă socotesc de pe acum nevinovat , Jane.ă

M îmbr iş şi m inu mult timp lâng dânsa. Fui fericit , pentru că ăţ ă ă ţ ă ă ă sim eam o pl cere copil reasc sţ ă ă ă ă-i admir fa a, rochia, podoabele, frunteaţ luminoas , nenum rateleă ă -i bucle m t soase şi ochii negii str lucitori.ă ă ă Întorcându-se spre Helen, o întreb :ă

— Cum te mai sim i, Helen? Ai tuşit mult ast zi?ţ ă— Nu chiar aşa de mult, domnişoar .ă— Dar durerile de piept?— M-au mai l sat.ăDomnişoara Temple se scul , lu mâna Helenei, îi pip i pulsul, pe urmă ă ă ă

se întoarse la locul ei şi o auzii oftând. R mase pe gânduri câteva clipe, peă urm spuse vesel :ă ă

— Astă-sear sunte i musafirii mei, trebuie s v traă ţ ă ă tez cum se cuvine.Sun .ă

— Barbara, zise ea servitoarei care intrase, n-am luat înc ceaiul. Aduă tava şi pune ceşti pentru aceste dou domnişoare.ă

Tava fu adus îndat . Cât îmi încântar ochii ceştile de por elan şiă ă ă ţ ceainicul aşezat pe m su a rotund , lâng foc! Ce minunate mi se p rură ţ ă ă ă ă aroma ceaiului şi feliile de pâine, care îns , spre dezam girea mea (c ciă ă ă începea să-mi fie foame), mi se p reau decât foarte pu ine la num r.ă ţ ă Domnişoara Temple observ şi dânsa.ă

— Barbara, zise ea atunci, n-ai putea s ne mai aduci nişte pâine şi pu ină ţ unt? Nu-i destul pentru trei persoane.

Barbara plec şi se întoarse numaidecât.ă— Domnişoar , doamna Harden spune c a trimis ra ia obişnuit .ă ă ţ ăDoamna Harden, intendenta, era croit dup voia inimii domnuluiă ă

Brocklehurst; p rea alc tuit dintră ă ă -un amestec ciudat de fier şi oase de balen .ă

— Oh, foarte bine! r spunse domnişoara Temple. Atunci, Barbara, mi seă pare c o s fie nevoie s ne mul umim şi cu atât.ă ă ă ţ

Dup ce ieşi servitoarea, ad ug zâmbind:ă ă ă— Noroc c de data asta am cum înlocui ce lipseşte.ăNe pofti din nou s ne apropiem de mas şi puse în fa a noastr câte oă ă ţ ă

ceaşc de ceai şi o felie de pâine pr jit , foarte gustoas , dar sub ire; peă ă ă ă ţ urm se ridic , deschise un sertar şi scoase un pachet învelit în hârtie; o turtă ă ă dulce, rotund şi mare, se ar t ochilor noştrii.ă ă ă

— Aş fi vrut s v dau fiec reia câte o bucat să ă ă ă -o lua i cu voi, spuse ea,ţ dar fiindc nă -avem destul pâine cu unt, va trebui să -o mânc m acum. Şiă mâna ei darnic ne t ie felii mari.ă ă

În seara aceea ni s-a p rut c suntem hr nite cu nectar şi ambrozie. Oă ă ă bucurie aproape la fel de mare ne-a f cut zâmbetul de mul umire cu care neă ţ privea domnişoara Temple pe când ne potoleam foamea cu acea mâncare minunat pe care neă -o împ r ise cu d rnicie. Dup ce terminar m ceaiul şiă ţ ă ă ă tava fu luat , ne chem iar şi lâng foc; ne aşezar m de o parte şi deă ă ă ă ă cealalt a fotoliului s u, şi dânsa începu s discute cu Helen. Era, întră ă ă -adev ră o favoare s le po i asculta.ă ţ

Domnişoara Temple avea totdeauna ceva senin în înfă işare, ceva nobilţ în inut , în vorba ei exista acea rafinat precau iune care înl turţ ă ă ţ ă ă exagerarea sau patima. Cei care o priveau şi o ascultau sim eau nu numaiţ mare pl cere, dar şi adânc admira ie. Aşa mi se întâmpl şi mie; Helenă ă ţ ă Burns, îns , mă -a uimit.

Mâncarea întrem toare, focul str lucitor, prezen a şi bun tateaă ă ţ ă profesoarei noastre iubite, sau poate, mai mult decât toate, ceva ce se petrecea în acel suflet ales îi înt rea toate puterile fiin ei; şi ele se ar taseră ţ ă ă începând prin a-i colora obrajii pân atunci totdeauna palizi şi lipsi i deă ţ sânge: pe urm îi luminar ochii, dânduă ă -le treptat o str lucire blând şiă ă dintr-o dat mi se dezv lui o frumuse e mai mare decât a domnişoareiă ă ţ Temple, dar nu o frumuse e a culorilor gingaşe a genelor lungi sau aţ sprâncenelor bine desenate, ci o frumuse e a cugetului, a bun t ii şi aţ ă ăţ dragostei. Sufletul îi sta pe buze şi cuvintele îi curgeau ca dintr-un şipot tainic. Oare poate o fat de patrusprezece ani s aib un suflet îndeajuns deă ă ă mare şi îndeajuns de puternic spre a cuprinde în el izvorul n vală nic al unei elocin e pure şi înfl c rate? Asta era tr s tura caracteristic a cuvintelorţ ă ă ă ă ă Helenei în acea sear pe care eu nu o voi uita niciodat ; spiritul s u p rea că ă ă ă ă se gr beşte s tr iasc , întră ă ă ă -un timp nespus de scurt, cât mul i al ii întrţ ţ -o via întreag .ţă ă

Domnişoara Temple şi Helen vorbir de lucruri careă -mi erau str ine;ă despre popoare şi timpuri trecute; despre inuturi îndep rtate; despre taineţ ă ale firii descperite sau numai b nuite. Vorbir despre c r i. Cât de multă ă ă ţ citiser ! Ce comori de cunoştin e st pâneau! Numele scriitorilor francezi leă ţ ă p reau atât de familiare. Dar miă rarea mea ajunsese la culme când domnişoara Temple o întreb pe Helen dac mai g sea timp s repete latinaă ă ă ă pe care o înv ase de la tat l ei; apoi, luând o carte din bibliotec , îi spuse săţ ă ă ă citeasc şi s traduc o pagin din Vergiliu. Helen se supuse şi admira ia meaă ă ă ă ţ creştea cu fiecare clip . Când sfârşi, clopotul vestea ceasul culc rii. Nu maiă ă puteam r mâne. Domnişoara Temple ne îmbră ă iş şi, strângânduţ ă -ne la piept, ne zise:

— Dumnezeu s v binecuvânteze, copiii mei!ă ăO îmbr işa pe Helen ceva mai îndelung decât pe mine. O l s s pleceăţ ă ă ă

mai greu; pe Helen o urm ri cu privirea, pentru ea oft mâhnit a doua oară ă ă ă şi-şi şterse o lacrim de pe obraz.ă

Când am ajuns în dormitor, am auzit glasul domnişoarei Scatcherd. Inspecta sertarele. Era tocmai la cel al Helenei Burns şi când fata intr fuă aspru certat . ă I se spuse c a doua zi i se vor ag a de um r o duzin deă ăţ ă ă lucruri prost rânduite.

— Este adev rat c sertarele mele erau întră ă -o neorânduial ruşinoas ,ă ă îmi spuse Helen încet. Aveam de gând s le aranjez, dar am uitat.ă

A doua zi, domnişoara Scatcherd scrise cu litere mari pe o bucat deă carton cuvântul "Dezordonat ", ă apoi îl prinse – ca pe nişte phylactere10 – în jurul frun ii Helenei, fruntea aceea alb , înalt , blând şi inteligent . Pânţ ă ă ă ă ă seara, fata suferi r bd toare pedeapsa, f r mânie, c ci socotea c a meritată ă ă ă ă ă isp şirea. În clipa când domă nişoara Scatcherd plec , dup lec ia de sear ,ă ă ţ ă alergai la Helen, îi smulsei hârtia de pe frunte şi o aruncai în foc. Furia aceea de care Helen nu era capabil mie îmi sângerase inima toat ziua şi lacrimiă ă fierbin i îmi curser deţ ă -a lungul obrajilor. Vederea tristei ei resemn ri mă ă f cea s suf r îngrozitor.ă ă ă

Trecuse aproape o s pt mân de la cele povestite, când domnişoaraă ă ă Temple primi r spuns din partea domă nului Lloyd. Pare-se c povestirea luiă înt rea spusele mele.ă

Directoarea strânse toat şcoala, ar t c luase informa ii asupraă ă ă ă ţ greşelilor de care fusese învinuit Jane Eyre de c tre domnul Brocklehurst şiă ă spuse c e cât se poate de fericit s comunice c o g sise nevinovat .ă ă ă ă ă ă Profesoarele îmi strânser mâna şi m s rutar ; un mură ă ă ă mur de satisfac ieţ trecu printre colegele mele.

Uşurat de o povar atât de copleşitoare, hot râi s m pun pe lucru şiă ă ă ă ă să-mi croiesc un drum prin mijlocul tuturor greut ilor.ăţ

Muncii mult şi izbânzile fur pe m sura trudei; meă ă moria mea, care nu era prea credincioas , se îmbun t i prin practic şi exerci iul îmi ascu iă ă ăţ ă ţ ţ mintea. Dup câteva s pt mâni, fui trecut întră ă ă ă -o clas superioar şi nu eramă ă de dou luni la Lowood, când mi se îng dui s iau lec ii de francez şi desen.ă ă ă ţ ă În aceeaşi zi, înv ai primele dou timpuri ale verbului ăţ ă "etre" şi desenai cea dintâi cas (ai c rei pere i, în treac t fie zis, erau mai înclina i decât aiă ă ţ ă ţ vestitului turn din Pisa). În seara aceea, ducându-m la culcare, uitai să ă-mi servesc în gând cina alc tuit din cartofi pr ji i, pâine alb şi mult lapteă ă ă ţ ă proasp t, cum aveam obiceiul s fac spre aă ă -mi potoli stomacul fl mând. Mă ă mul umii, în loc de cin , s privesc mii de gravuri închipuite care seţ ă ă desprindeau din întuneric. Îmi imaginam c erau toate f cute de mine.ă ă 10 Talismane (fr. veche).

Vedeam case, copaci, stânci şi ruine pitoreşti, cirezi de vite, ca în tablourile lui Cuyp11, picturi frumoase reprezentând fluturi care zburau pe trandafiri îmboboci i, p s ri ciugulind cireşele coapte, sau un cuib de prigorii acoperitţ ă ă cu ramuri de ieder şi cu ouşoare cât m rg ritarul întră ă ă -însul. M truă deam să-mi închipui cum va fi ziua când voi putea traduce cu uşurin o c rticicţă ă ă fran uzeasc de poveşti, pe care miţ ă -o ar tase doamna Pierrot. Am adormită înainte de-a izbuti s dezleg problema întră -un chip mul umitor.ţ

Solomon a avut dreptate: "Mai de pre este un blid de linte acolo unde eţ dragoste, decât un bou îngr şat acolo unde e ur ".ă ă

Acum n-aş fi dat Lowoodul şi toate priva iunile lui pentru Gateshead şiţ belşugul s u zilnic.ă

CAPITOLUL IX

Dar lipsurile sau mai curând suferin ele, pe care le r bdasem pânţ ă ă atunci, se împu inau. Prim vara se apropia – ba de fapt primele ei semne seţ ă şi ar taser ; gerurile încetaser , z pezile se topiser , vânturile reci suflau cuă ă ă ă ă mai pu in t rie. S rmanele mele picioare, pe care frigul lui ianuarie leţ ă ă ă degerase şi la umflase, începeau s se vindece, sub balsamul adieriloră molcome de aprilie. În cursul nop ilor şi dimine ilor, nemaifiind un frig ca înţ ţ Canada, nu ne mai înghe a sângele în vine. Puteam îndura recrea iile înţ ţ gr din ; câteodat chiar, când str lucea soarele, ele erau vesele şi pl cute.ă ă ă ă ă Firele de iarb str pungeau scoar a cafenie a p mântului care se înviora pe ziă ă ţ ă ce trecea, ca şi cum în timpul nop ii Speran a ar fi plutit pe deasupra şi ar fiţ ţ l sat, în fiecare diminea , urmele tot mai str lucitoare ale trecerii sale.ă ţă ă Florile începeau a se ar ta printre frunzele uscate; erau ghioceii, şofranul,ă urechiuşa de culoare roşie şi panselele cu ochii auriii. Joia aveam jum tate deă zi liber şi mergeam s ne plimb m. G seam flori şi mai frumoase, r s riteă ă ă ă ă ă pe sub gardurile vii.

Mai descoperii înc o mare desf tare, o bucurie pe care numai zarea oă ă rmurea. Dincolo de zidurile înalte cu epuşi de fier, care str juiau şcoala, seţă ţ ă

întindea un platou plin de verdea şi umbr , împrejmuit de un lan de culmiţă ă ţ înalte; în mijloc curgea un râu, plin de pietre negre şi de viitori scânteietoare. Cât de diferit mi se p ruse aceast privelişte sub cerul de plumb al iernii,ă ă ă când totul era în epenit de înghe sau îngropat sub zţ ţ ăpad , când negura, totă aşa de rece ca moartea, purtat de vântul din r s rit, se prelingea pe aceleă ă ă culmi împurpurate, pe urm se strecura deă -a lungul ostrovului spre a se contopi, în sfârşit, cu pâcla înghe at ce plutea deasupra râului! Chiar şi râulţ ă era, în acel anotimp, un nesuferit puhoi mocirlos ce despica p durea în dou .ă ă În v zduhul fr mântat de ploaia rece sau de vârtejurile viă ă forului deseori r suna iarna un vuiet groaznic, iar p duă ă rea nu înf işa privirilor decât un şirăţ de copaci schilavi, ca nişte schelete.

Aprilie era pe sfârşite şi luna mai se apropia, str luciă toare şi senin . Înă fiecare zi cerul era albastru, soarele-şi arunca asupra p mântului razeleă -i blânde, adieri uşoare veneau dinspre apus şi dinspre miaz zi. Planteleă creşteau repede. Totul înverzea, totul era acoperit de flori. Natura d deaă via şi m re ie stejarilor, fagilor şi ulmilor: arbuştii şi plantele de p dureţă ă ţ ă cotropeau fiecare col işor ascuns; şan urile erau pline de nenum rate feluriţ ţ ă de muşchi, iar p mântul iradia o lumin ciudat , izvorât din bog iaă ă ă ă ăţ 11 Albert Cuyp (1620-1691), pictor şi gravor olandez

primulelor s lbatice. Vedeam lucirea lor, de un auriu palid, r spândinduă ă -se blând în locurile umbrite.ă

Inima îmi era copleşit de bucuria prim verii, eram liber şi maiă ă ă totdeauna singur . Desf tarea şi libertatea asta, nou pentru mine, aveau oă ă ă cauz despre care trebuie s vorbesc chiar acum.ă ă

N-am transformat oare Lowoodul într-un cuib prietenos atunci când l-am descris, înconjurat de verdea , de flori de p dure şi mun i, aşeza i pe malulţă ă ţ ţ unui râu? F r îndoial , locul era frumos; dar oare era şi s n tos? Astaă ă ă ă ă -i o alt întrebare.ă

Valea împ durit unde se afla situat Lowoodul era leag nul acelor neguriă ă ă care aduc molimele. Prim vara, pâclele se înte ir , intrar în azilul orfaneloră ţ ă ă şi suflarea lor r spândi tifosul în dormitoare şi în s lile de studiu în esate, aşaă ă ţ c înc înainte de venirea lui mai, şcoala fu transformat în spital.ă ă ă

Hrana proast , r celile neîngrijite preg teau cel mai prielnic terenă ă ă molimelor. Din optzeci de eleve, patruzeci şi cinci z ceau bolnave. Cursurileă fur întrerupte şi nu se mai p stra disciplina. Cele câteva fete s n toaseă ă ă ă c p tar aproape deplin libertate, pentru c medicul st ruia asupraă ă ă ă ă ă plimb rilor în aer liber ca ajutor de seam pentru p să ă ă trarea s n t ii şiă ă ăţ pentru c , chiar de nă -ar fi fost aşa, nimeni n-avea timp s ne supravegheze.ă Aten ia domnişoarei Temple era cu totul absorbit de bolnavele sale; îşiţ ă petrecea zilele în infirmerie şi n-o p r sea decât pentru aă ă -şi îng dui o odihnă ă de câteva ceasuri, în timpul nop ii. Profesoarele erau ocupate pân pesteţ ă cap, împachetând şi f când preg tirile de plecare pentru elevele norocoase,ă ă care aveau rude sau prieteni în stare s le scoat din focarul acela deă ă molim . Multe din ele, care fuseser mai înainte atinse de boal , au murit deă ă ă cum au ajuns acas ; altele îşi d dur sufletul la Lowood şi fură ă ă ă înmormântate, în grab şi pe t cute, caracterul bolii neîng duind nici oă ă ă întârziere.

P rea c boala îşi f cuse s laş la Lowood şi moartea îşi repeta st ruitoră ă ă ă ă vizitele. În timp ce între zidurile şcolii st ruiau spaima şi triste ea, în timp ceă ţ din od i r bufneau mirosuri de spital şi se încerca în zadar st vilireaă ă ă asalturilor mor ii prin droguri şi hapuri, lumiţ noasa lun mai str lucea senină ă ă deasupra colinelor înalte şi a acelui inut frumos, acoperit de p duri. Gr dinileţ ă ă scânteiau de flori, nalbele erau cât pomii de înalte, crinii se deschiseser ,ă lalelele şi trandafirii îmboboceau; marginile r zoarelor erau înveselite deă rozmarin trandafiriu şi de m rg ritar; diminea a şi seara, m ceşul îşiă ă ţ ă r spândea mireasma asem n toare cu cea a m rului. Dar de toate acesteă ă ă ă comori cele mai multe fete de la Lowood nu se puteau bucura. Arareori dacă mai culegea cineva un buchet de flori, şi atunci doar ca s împodobeasc ună ă sicriu.

Dar eu şi celelalte fete care r m seser s n toase ne bucuram din plină ă ă ă ă de frumuse ea locurilor şi a anotimpuţ lui. Eram l sate s alerg m prin p dureă ă ă ă ca nişte ig nci, de diminea pân seara. Ne duceam unde voiam, dupţ ă ţă ă ă pofta inimii: apoi regimul era mai bun decât înainte. Domnul Brocklehurst şi familia lui nu se mai apropiau de loc de Lowood; nu mai exista nici o inspec ieţ şi intendenta cea zgârcit , speriat de molim , plecase. Cea care o înlocuiaă ă ă lucrase la dispensarul din Lowood şi, necunoscând obiceiurile de la noi, împ r ea mâncare cu mai mult d rnicie. De altfel, era şi mai pu in lume deă ţ ă ă ţ ă hr nit; bolnavele mâncau pu in, aşa c mesele erau mai îmbelşugate. Cândă ţ ă nu mai era timp s se g teasc , şi asta se întâmpla adeseori, ni se d dea oă ă ă ă bucat mare de pl cint cu carne rece sau o felie groas de pâine cu brânz .ă ă ă ă ă Luam mâncarea cu noi în p dure, ne alegeam locul care ne pl cea mai multă ă

şi ne osp tam pe iarb , cu mare poft .ă ă ăLocul cel mai drag mi-era o piatr mare şi neted care se în l a, alb şiă ă ă ţ ă

uscat , chiar în mijlocul râului. Nu puteai ajunge acolo decât dac treceai apaă ă prin vad, isprav ceă -o f ceam totdeauna descul e. Piatra era îndeaă ţ juns de lat ca s putem sta în voie pe dânsa, eu şi o alt elev , care era pe atunciă ă ă ă prietena mea cea mai iubit , Maryă -Ann Wilson, o fat deşteapt şi înzestrată ă ă cu mult spirit de observa ie. M sim eam bine cu ea, atât din pricin c eraţ ă ţ ă ă spiritual şi original cât şi pentru c felul ei de a se purta m f cea s mă ă ă ă ă ă ă simt în largul meu. Mai în vârst decât mine cu câ iva ani, cunoştea lumeaă ţ mai bine şi putea să-mi povesteasc multe lucruri pe care le ascultam cuă pl cere. Al turi de ea curiozitatea mea era totdeauna satisf cut . Se ar taă ă ă ă ă îng duitoare fa de cusururile mele şi nu c uta niciodat să ţă ă ă ă-mi pun frâuă cuvintelor. Ei îi pl cea s povesteasc , mie s ascult; ei îi pl cea s deaă ă ă ă ă ă am nunte, mie s le cer. Ne potriveam foarte bine şi chiar dac din discu iileă ă ă ţ noastre nu tr geam mare folos, ne sim eam foarte fericite.ă ţ

Dar unde era Helen Burns? De ce nu petreceam cu ea aceste dulci zile de libertate? O uitasem? Sau eram atât de nevrednic încât m obosiseă ă aleasa ei tov r şie? Fireşte, Maryă ă -Ann Wilson, de care am pomenit, era in-ferioar întâiei mele prietene. Putea doar să ă-mi povesteasc istorioareă amuzante, să-mi astâmpere curiozitatea prin bârfeli de duh, pe care eram bucuroas s le aflu, dar Helen da acelor care aveau fericirea de a vorbi cuă ă ea îndemn c tre lucruri mult mai înalte.ă

Aşa e, cititorule; ştiam şi sim eam toate astea dar, deşi am multeţ defecte şi pu ine calit i care s le r scumpere, Helen nu mţ ăţ ă ă -a obosit niciodat ; nă -am încetat niciodat s am pentru dânsa o dragoste vie, gingaşă ă ă şi respectuoas , atât cât era în stare inima mea s cuprind . Şi cum ar fi fostă ă ă altfel, când Helen, în orice timp, în orice împrejur ri, îmi ar tase o prietenieă ă cald şi credincioas , pe care niciodat nă ă ă -a întunecat-o proasta dispozi ie şiţ n-a tulburat-o niciodat sup rarea? Dar Helen era bolnav ; de câtevaă ă ă s pt mâni fusese desp r it de noi şi nu ştiam în ce odaie zace. Mi se spuseă ă ă ţ ă c nu locuia în infirmerie cu elevele bolnave, fiindc nu suferea de tifos, ci deă ă tuberculoz . În neştiin a mea, socoteam c boala astaă ţ ă -i o suferin blând şiţă ă înceat , pe care timpul şi îngrijirile trebuiau să -o vindece negreşit.

P rerea aceasta îmi fu înt rit când o v zui coborând de dou sau deă ă ă ă ă trei ori, în după-amieze foarte calde, însorite, şi ducându-se în gr dină ă împreun cu domniă şoara Temple. Nu mi s-a dat îns voie să ă-i vorbesc; n-o puteam vedea decât prin fereastra s lii de studiu şi înc şi atunci nel murit,ă ă ă c ci era învelit întră ă -un şal şi se aşeza deoparte, sub galerie.

Într-o sear , la începutul lui iunie, r m sesem pân foarte târziu înă ă ă ă p dure, cu Maryă -Ann. Ca de obicei, ne-am desp r it de celelalte şi amă ţ colindat pân departe, dar atât de departe de data asta, încât ne r t cisem şiă ă ă fur m nevoite s întreb m de drum pe un om şi o femeie ce locuiau întră ă ă -o c su singuratic şi aveau grij de o turm de porci pe jum tate s lbaticiă ţă ă ă ă ă ă care p şteau jir în p dure. Când neă ă -am întors, luna se în l ase pe cer; ună ţ c lu , pe careă ţ -l recunoscusem ca fiind al doctorului, era legat la poarta gr dinii. Maryă -Ann îmi atrase aten ia c trebuia s fie cineva foarte bolnav,ţ ă ă dac să -a trimis dup domnul Bates la asemenea ceas. Ea a intrat în untru,ă ă dar eu am mai r mas câteva clipe s s desc în gr din r d cini pe care leă ă ă ă ă ă ă adusesem din p dure, c ci m teă ă ă meam s nu se veştejeasc , dac nu le pună ă ă îndat în p mânt. Dup ce am sfârşit treaba aceasta, am mai z bovit încă ă ă ă ă pu in. Roua da un parfum suav florilor. Era o sear atât de pl cut , de seninţ ă ă ă ă şi de cald ! Apusul înc împurpurat f g duia şi pentru a doua zi o vreme fruă ă ă ă -

moas . Luna se în l a m rea . Priveam toate acestea şi m bucuram, aşaă ă ţ ă ţă ă cum se poate bucura un copil, când deodat îmi veni un gând pe care nuă -l mai avusesem niciodat pân atunci:ă ă

"Cât de dureros e s zaci în asemenea clipe pe patul de suferin şi s teă ţă ă afli în primejdie de moarte! E frumoas lumea – îngrozitor ar fi s te veziă ă smuls dintră -însa ca s te duci... cine ştie unde!" Mintea mea a f cut în clipaă ă aceea primul efort de a în elege tot ce mi se spusese despre cer şi iad şiţ pentru întâia oar să -a tras înapoi, speriat . Pentru prima dat , cercetând înă ă jur, se v zu înconjurat de o pr pastie f r fund. Sim ea şi în elegea numaiă ă ă ă ă ţ ţ starea în care se afl : prezentul; tot restul nu era decât un nor f r form , oă ă ă ă genune nep truns , şi seă ă -ncrâncen la gândul de a fi aruncat în acel haos.ă ă Eram cufundat în asemenea gânduri noi pentru mine, când auziiă deschizându-se poarta cea mare: domnul Bates ieşea cu infirmiera. Dup ceă se încredin a c docţ ă torul a înc lecat şi a plecat, se preg tea s închidă ă ă ă poarta, când eu alergai spre dânsa.

— Cum îi merge Helenei Burns?— Foarte r u, r spunse ea.ă ă— Pentru Helen a venit doctorul Bates?— Da.— Şi ce spune?— C nă -o s mai r mân mult aici.ă ă ăDac aş fi auzit aceeaşi fraz în ajun, miă ă -aş fi închipuit c Helen urma să ă

se întoarc în Northumberland, la tat l ei, şi nu mă ă -aş fi gândit la o moarte apropiat ; dar atunci în elesei numaidecât. Miă ţ -am dat seama c zilele Heleneiă Burns sunt num rate, c ea va p r si lumea asta spre a trece în l caşulă ă ă ă ă duhurilor, dac asemenea l caşuri exist . Primul meu sentiment fu spaima;ă ă ă pe urm inima îmi fu sfâşiat de o durere grozav . Sim eam dorin a şi nevoiaă ă ă ţ ţ de a o vedea; întrebai în ce odaie se afl .ă

— În odaia domnişoarei Temple, îmi spuse infirmiera. — Pot să-i vorbesc?— O, nu, feti o, nu cred. Şi pe urm e timpul s intri în untru. Cape iţ ă ă ă ţ

friguri dac stai afar , când cade roua.ă ăInfirmiera închise poarta şi eu intrai pe o uş l turală ă nic ce ducea în salaă

de studiu. Era tocmai timpul. Sunase de nou şi domnişoara Miller chemaă elevele la culcare.

Trecur dou ceasuri; trebuia s fie aproape unspreă ă ă zece. Nu puteam să dorm. Judecând dup liniştea des vâră ă şit din dormitor, toate colegele meleă erau cufundate într-un somn adânc. M sculai, îmbr cai rochia peste c maşaă ă ă de noapte şi ieşii descul din dormitor. Începui s caut odaia domnişoareiţă ă Temple. Era la cel lalt cap t al cl dirii. Cunoşteam drumul, şi lumina lunii deă ă ă var , pe care norii nă -o acoperiser , p trundea pe ferestre şi m ajut să ă ă ă ă-l g sesc uşor. Un miros de camfor şi de o et m vesti c eram aproape deă ţ ă ă infirmerie; trecui repede, însp imântat de gândul c aş putea fi auzit deă ă ă ă sora care veghea toat noaptea. Miă -era team s nu fiu observat şi trimisă ă ă ă înapoi în pat; trebuia s-o v d pe Helen; eram hot rât să ă ă -o strâng în bra eţ înainte ca ea s moar , s i dau o ultim s rutare, s schimb un ultim cuvântă ă ă ă ă ă cu ea.

Dup ce coborâi o scar , trecui printră ă -o arip a cl dirii şi, izbutind să ă ă deschid şi s închid dou uşi f r s fiu auzit , ajunsei la o alt scar . O urcai.ă ă ă ă ă ă ă ă În fa a mea se g sea odaia domnişoarei Temple. Prin gaura cheii şi pe subţ ă uş se strecurau fuioare sub iri de lumin . Domnea t cere adânc .ă ţ ă ă ă Apropiindu-m , v zui c uşa era întreă ă ă deschis , pesemne spre a l sa aerul deă ă

afar s intre în acel în buşitor l caş al bolii. Ner bd toare şi f r s şov iă ă ă ă ă ă ă ă ă ă prea mult – cu sufletul şi sim urile înfiorate de o cumplit suferin – împinseiţ ă ţă uşa şi privii în camer . Ochii mei o c utau pe Helen şi se temeau s nă ă ă -o g seasc moart .ă ă ă

Lâng patul domnişoarei Temple, pe jum tate acoperit de perdele albe,ă ă se afla un p tu . V zui forma unui trup desenânduă ţ ă -se sub p tur ; dar fa a eraă ă ţ ascuns de perdele. Sora, cu care vorbisem în gr din , adormise în jil . Oă ă ă ţ lumânare, c reia uitaser să ă ă-i taie mucul, ardea pâlpâind pe mas .ă Domnişoara Temple nu era acolo. Aflai mai târziu c fusese chemat lâng oă ă ă fat care delira. F cui vreo câ iva paşi şi m oprii lâng pat; pusei mâna peă ă ţ ă ă perdea, dar m gândii că ă-i mai bine s vorbesc înainte de a o trage, c ciă ă mi-era groaz s nu g sesc doar un trup f r via .ă ă ă ă ă ţă

— Helen, murmurai încet, dormi?Bolnava se ridic , d du perdeaua la o parte şi îi v zui fa a palid , sl bit ,ă ă ă ţ ă ă ă

dar nespus de senin . Mi se p ru aşa de pu in schimbat încât temerile meleă ă ţ ă se topir pe dat .ă ă

— Tu eşti, Jane? E cu putin ? întreb glasul ei blând.ţă ă"O! îmi zisei, n-o s moar ; infirmiera, doctorul, to i se înşal : dac ar fiă ă ţ ă ă

aşa, privirea şi vorbele sale n-ar fi atât de liniştite."M îndreptai c tre p tu ul ei şi o îmbr işai. Frunteaă ă ă ţ ăţ -i era rece şi

amândoi obrajii îi erau reci şi firavi, reci îi erau mânile şi tot trupul ei era rece, dar zâmbea ca şi alt dat .ă ă

— De ce ai venit aici, Jane? E trecut de unsprezece; am auzit pendula b tând acum câteva clipe.ă

— Am venit s te v d, Helen; mi să ă -a spus c eşti greu bolnav şi nă ă -am putut s adorm înainte de a vorbi cu tine.ă

— Ai venit, deci, să-mi spui adio; soseşti tocmai la timp.— Te duci undeva, Helen? Te întorci acas ?ă— Da, la casa mult dorit – la casa cea veşnic .ă ă— Nu, nu, Helen!... M oprii, dezn d jduit . Pe când c utam să ă ă ă ă ă-mi înghit lacrimile, Helen fu

apucat de un acces de tuse şi totuşi sora nu se trezi. Dup ceă ă -i conteni tuşea, r mase câteva minute sfârşit , pe urm mură ă ă mur :ă

— Jane, picioruşele tale sunt goale; culcă-te lâng mine şi acoperă ă-te cu p tura mea.ă

Aşa am f cut. Îşi trecu bra ul pe dup mijlocul meu şi eu m cuib riiă ţ ă ă ă lâng dânsa. Dup o lung t cere, îmi spuse în şoapt : ă ă ă ă ă

— Sunt foarte fericit , Jane. Când i se va spune c am murit, s crezi şiă ţ ă ă s nu te întristezi. Nuă -i nimic trist în asta; to i trebuie s murim întrţ ă -o zi şi boala ce m r peşte nuă ă -i dureroas , e blând şi înceat . Sufletul meu eă ă ă -atât de liniştit; nim nui pe lume nuă -i va p rea prea r u dup mine. Nuă ă ă -l am decât pe tata, care s-a rec s toă ă rit de curând şi moartea mea nu va fi o mare pierdere pentru el. Dac mor tân r , înseamn c scap de sufeă ă ă ă ă rin e mari şiţ grele. Eu n-am puterile şi darurile trebuincioase spre a-mi croi cu uşurin unţă drum în lume; n-aş fi f cut decât greşeli dup greşeli.ă ă

— Dar unde te duci, Helen? Po i s vezi? Ştii?ţ ă— Eu am credin şi cred c p şesc spre Dumnezeu!ţă ă ă— Unde este Dumnezeu? Ce este Dumnezeu?— E creatorul meu şi al t u. El nuă -şi va nimici niciodat f pturile. Mă ă ă

bizui deplin pe puterea lui şi m înă credin ez bun t ii sale. Num r ceasurileţ ă ăţ ă pân în clipa cea mare care m va d rui lui şi miă ă ă -l va descoperi.

— Atunci, Helen, tu eşti sigur c raiul exist şi c sufletele noastre potă ă ă ă

ajunge acolo dup moarte?ă— Da, Jane, sunt sigur c exist o via viitoare. Eu cred c Dumnezeuă ă ă ţă ă

e bun şi c pot să ă-i încredin ez lui ceea ce e nemuritor în mine f r s mţ ă ă ă ă tem de greşeal . Dumnezeu este tat l meu, Dumnezeu este prietenul meu:ă ă eu îl iubesc şi cred c şi el m iubeşte.ă ă

— Helen, am s te rev d dup ce voi muri?ă ă ă— Vei veni în acelaşi l caş al fericirii, vei fi primit de acelaşi p rinteă ă ă

atotputernic şi atotziditor; s nu teă -ndoieşti, drag Jane!ăÎntrebai iar şi, dar de data asta numai în sinea mea:ă"Unde-o fi oare acel l caş? Exist m car un aseă ă ă menea loc?" O strânsei şi

mai tare în bra e pe Helen; îmi era mai drag ca oricine!; mi se p rea cţ ă ă ă-mi st în putin s nă ţă ă -o las s plece, şiă -mi culcai fa a pe um rul ei. Atunci îmiţ ă spuse ea, cu tonul cel mai blând:

— Ce bine m simt! Tuşea asta din urm mă ă -a obosit pu in, şi cred cţ ă acum aş putea dormi. Dar nu m p r si, Jane; îmi place s te simt lângă ă ă ă ă mine.

— Am s r mân cu tine, drag Helen, şi nimeni nu m va putea smulgeă ă ă ă de aici.

— i –e cald, draga mea?Ţ— Da.— Noapte bun , Jane.ă— Noapte bun , Helen.ăM s rut , o s rutai şi curând adormir m amândou .ă ă ă ă ă ăCând m deşteptai, era ziu . Fui trezit de o cl tinare neobişnuit . Eramă ă ă ă ă

în bra ele cuiva; sora m ducea prin coridor, înapoi în dormitor. Nu m certţ ă ă ă nimeni pentru c p r sisem patul; toat lumea era preocupat de eu totulă ă ă ă ă altceva. Nu c p tai nici o explica ie la întreb rile mele st ruitoare. Câtevaă ă ţ ă ă zile dup aceea, aflai c domniă ă şoara Temple, întorcându-se în zori în odaie, m g sise culcat în p tu , cu fa a rezemat de um rul Helenei Burns, cuă ă ă ă ţ ţ ă ă bra ele în jurul gâtului ei. Eu dormeam, dar Helen murise.ţ

Mormântul ei se afl în cimitirul din Brocklebridge. Vreme deă cincisprezece ani n-a fost decât o movilit acoperit cu iarb ; dar acum oă ă ă plac de marmur cenuşie arat locul unde se odihneşte; pe plac se poateă ă ă ă citi numele ei şi acest singur cuvânt: Resurgam.

Voi învia.

CAPITOLUL X

Pân aici am povestit în am nun ime întârnpl rile existen ei mele f ră ă ţ ă ţ ă ă însemn tate. Pentru primii zece ani ai vie ii miă ţ -au trebuit aproape tot atâtea capitole, dar n-am de gând s fac o biografie exact şi nu vreau să ă ă-mi evoc amintirile decât atunci când ştiu c ele ar putea fi întrucâtva interesante: deă aceea voi trece aproape opt ani sub t cere. Va fi nevoie numai de câtevaă rânduri spre a face leg tura cu ce va urma.ă

Dup ce tifosul şiă -a încheiat ravagiile, a p r sit, înă ă cetul cu încetul, Lowoodul; dar furia lui şi num rul jertfelor atraser aten ia tuturor asupraă ă ţ şcolii. Se f cur cercet ri şi se descoperir cauzele cumplitei nenorociri.ă ă ă ă Dezv luite treptat, am nuntele asupra acestor cauze a â ar la culme mâniaă ă ţ ţ ă opiniei publice. Pozi ia nes n toas a cl dirii, cantitatea şi calitatea hranei ceţ ă ă ă ă se da copiilor, apa s lcie şi puturoas folosit la g tit, îmbr c minteaă ă ă ă ă ă

proast , totul, în sfârşit, fu dat la iveal . Descoperirile fur teribil deă ă ă umilitoare pentru domnul Brocklehurst, dar foarte folositoare aşez mântului.ă

Mai mul i binef c tori boga i din comitat adunar o sum cu care seţ ă ă ţ ă ă putu ridica o alt cl dire, în locuri s n toase. Regulamente noi înlocuir peă ă ă ă ă cele vechi. Hrana şi veşmintele fur mult îmbun t ite; administrarea fonă ă ăţ -durilor şcolii fu încredin at unui comitet. Domnul Brocklehurst nu putu fiţ ă l sat pe dinafar , din pricina averii şi a leg turilor familiei sale. R mase deciă ă ă ă administrator, dar i se asociar persoane cu vederi mai largi şi suflet maiă milostiv. În func ia sa de inspector fu asistat de oameni iscusi i, care îmbinauţ ţ în elegerea cu severiţ tatea, bun tatea cu dreptatea şi împ cau totodată ă ă confortul cu economia. Astfel îmbun t it , şcoala ajunse, cu timpul, ună ăţ ă aşez mânt întră -adev r nobil şi folositor. Dup aceast înnoire, am mai stată ă ă opt ani între zidurile şcolii; şase ca elev , iar doi ca profesoar . Şi întră ă -o calitate, şi în cealalt miă -am putut da seama de valoarea şi importan a şcolii.ţ

În aceşti opt ani, via a mea a fost monoton , dar pentru c munceam, nuţ ă ă mi s-a p rut trist . Aveam la îndemân putin a deă ă ă ţ -a c p ta o foarte bună ă ă educa ie şi eram permanent stimulat , atât de dragostea pentru anuţ ă mite studii şi dorin a de a excela în toate, cât şi de pl cerea deţ ă -a face o bucurie profesoarelor, mai ales celor pe care le iubeam. M-am folosit din plin de avantajele ce mi se ofereau. Cu timpul, ajunsei cea mai bun elev din clasaă ă întâi şi dup asta am fost numit profesoar . Miă ă ă -am f cut cu râvn datoriaă ă vreme de doi ani; dar dup aceea, miă -am schimbat p rerile.ă

În vremea tuturor schimb rilor de care pomenesc, domnişoara Templeă r m sese directoarea şcolii şi ei îi datorez cea mai mare parte a cunoştin eloră ă ţ mele. Prietenia şi tov r şia ei îmi fuseser o necontenit mângâiere: îmiă ă ă ă inuse loc de mam , de profesoar şi, în ultimul timp, de prieten . Apoi sţ ă ă ă -a

m ritat cu un pastor, un b rbat minunat şi aproape vrednic de o astfel deă ă femeie. A plecat cu so ul ei întrţ -un comitat îndep rtat, aşa c am pierdută ă -o.

Din ziua plec rii ei, nă -am mai fost nici eu aceeaşi fiin . O dat cu eaţă ă s-au risipit sim mintele statornice, toate acele mici obişnuin e ce f cuserţă ţ ă ă ca Lowoodul s devin aproape un c min pentru mine. Împrumutasem cevaă ă ă din firea ei şi-i luasem multe din obiceiuri: eram p truns de sim mântulă ă ţă datoriei şi al ordinei, eram liniştit şi m credeam mul umit . În ochiiă ă ţ ă celorlal i şi chiar în ai mei p ream disciplinat şi supus .ţ ă ă ă

Dar soarta, în persoana pastorului Nasmyth, s-a aşezat între domnişoara Temple şi mine. Pu in dup celeţ ă brarea c s toriei, o v zui îmbr cat înă ă ă ă ă costum de c lă ătorie şi urcându-se în diligen . Urm rii cu privirea trţă ă ăsura care urca dealul, pân ce disp ru dup creast : pe urm m întorsei în odaiaă ă ă ă ă ă mea, unde petrecui singur cea mai mare parte a după ă-amiezii libere acordate în cinstea evenimentului.

M plimbai prin odaie aproape tot timpul. Mi se pă ărea c nu fac decât să ă regret pierderea suferit şi s m gândese cum aş puteaă ă ă -o înlocui. Dar, după ce cuget rile mele ajunser la cap t şi, ridicânduă ă ă -mi privirea, mi-am dat seama c se scursese toat după ă ă-amiaza şi era seara târziu, descoperii altceva. B gai de seam c în mine se petrecuse o transformare. Mintea meaă ă ă d duse la o parte tot ce împrumutasem de la domnişoara Temple, sau maiă bine zis c luase cu sine întreaga atmosfer senin pe care o respirasem înă ă ă preajma ei. Acum, când eram l sat în voia pornirilor mele fireşti, începui să ă ă simt iar imboldul emo iilor trecute. Nuţ -mi lipsea sprijinul, dar îmi fusese r pită temeiul str daniilor: nuă -mi lipsea t ria de a fi liniştit , dar ra iunea de aă ă ţ -mi p stra liniştea nuă -mi mai st tea al turi. Pân atunci, pentru mine lumeaă ă ă întreag fusese închis între zidurile Lowoodului. Toat experien a mea seă ă ă ţ

m rginea la cunoaşterea regulilor şi obiceiurilor de aici; dar acum îmiă aminteam c lumea e larg şi c multe c i de n dejde şi team , de emo ii şiă ă ă ă ă ă ţ imbolduri sunt deschise celor care aveau destul curaj s p şeasc înainte şiă ă ă s caute în mijlocul primejdiilor adev rata cuă ă noaştere a vie ii.ţ

M îndreptai spre fereastr , o deschisei şi privii. În fa a mea erau celeă ă ţ dou aripi ale cl dirii, mai încolo gră ă ădina, apoi hotarele Lowoodului şi în sfârşit linia ondulat a dealurilor. Îmbr işai întră ăţ -o singur ochire elul, şiă ţ privirile mi se oprir pe îndep rtatele piscuri albastre. Peste ele doream să ă ă trec. Podişul acela întreg acoperit de b l rii şi împrejmuit de stânci mi seă ă p rea o închisoare, sau un loc de surghiun. Privirea mea urm rea şoseauaă ă alb ce şerpuia ocolind piciorul muntelui şi pierea întră -o trec toare, întreă dou culmi. Cât aş fi dorit să -o urm resc mai departe! Începui s m gândescă ă ă la vremea când c lă ătorisem pe aceeaşi şosea într-o diligen , cândţă coborâsem acelaşi povârniş, în lumina slab a amurgului. P rea c un veacă ă ă s-a scurs de când venisem la Lowood şi totuşi de atunci nu-l p r sisemă ă niciodat . Toate vacan ele mi le petrecusem tot aici, c ci doamna Reed nuă ţ ă m poftise niciodat la Gateshead şi nici ea, nici altcineva din faă ă milie nu venise vreodat s m vad . Nu primisem nici o scrisoare şi nici un sol dină ă ă ă partea celor dinafar . Cunoştină ele mele despre lume se reduceau la regulileţ şcolii, la îndatoririle de aici, la obiceiurile şi felul de trai de aici, la glasurile, chipurile, frazele, costumele, preferin ele şi antipatiile din şcoal , şi deţ ă -abia acum îmi d deam seama c toate astea nu erau de ajuns. Întră ă -o după-amiaz , aceast rutin de opt ani începu s m apese. Doream liă ă ă ă ă -bertatea, dup libertate tânjeam, pentru libertate în l m rugaă ă ţă -mi cea mai fierbinte, dar se p rea c vântul care adia uşor lua cu el şiă ă -mpr ştia toateă vorbele mele. Renun ai deci la acest vis şi înfiripai o preten ie mai umil :ţ ţ ă cerui doar o schimbare a st rii mele, dar şi cerin a aceasta p ru a se pierdeă ţ ă în gol.

Atunci, pe jum tate dezn d jduit , strigai: "H r zeşă ă ă ă ă ă te-mi, Doamne, cel pu in o nou robie! "ţ ă

Clopotul sun chemânduă -m la cin şi coborâi.ă ăPân în clipa când copiii fur culca i, nuă ă ţ -mi putui relua firul gândurilor şi

chiar şi dup aceea o profesoar , care dormea cu mine în odaie, printră ă -un iureş de cuvinte îmi îndep rt gândurile de la elul n zuin elor mele. Cât deă ă ţ ă ţ mult doream să-şi curme n vala vorbelor! Aveam impresia c dac mă ă ă -aş putea gândi pu in la ce mi se cuib rise în minte pe când st m rezemat deţ ă ă ă fereastr , aş afla cu siguran solu ia eliberatoare.ă ţă ţ

Domnişoara Gryce începu, în sfârşit, s sfor ie. Era o femeie greoaie dină ă ara Galilor şi pân acum nu v zusem în obişnuitele ei arii nazale decât cevaŢ ă ă

sup r tor. În seara aceea îns am întâmpinat primele note cu o adâncă ă ă ă satisfac ie. Eram ferit de orice întrerupere şi gândurileţ ă -mi pe jum tateă şterse se reînsufle ir dintrţ ă -o dat .ă

"Alt robie! Asta înseamn totuşi ceva", monolog m eu (în gând,ă ă ă bineîn eles, fiindc nu vorbeam tare). Ştiu ce înseamn asta, pentru c nuţ ă ă ă sun prea pl cut; nu sun ca libertate. Bucurie, Pasiune, cuvinte cu adev rată ă ă ă desf t toare, dar care pentru mine nuă ă -s nimic altceva decât sunete deşarte, trec toare şi f r semnifica ie. Dac aş fi vrut s le ascult, ar fi însemnată ă ă ţ ă ă numai să-mi pierd timpul. Îns Robie! Asta are un în eles! Oricine poate robi.ă ţ Eu am robit aici opt ani; tot ce doresc acum este s robesc în alt parte. Niciă ă m car o asemenea dorin umil s nu miă ţă ă ă -o pot împlini? Nici asta s nu fie cuă putin ? O, nu, elul acesta nu e greu de atins, dac am o minte în stareţă ţ ă m car s g seasc mijloacele de cuviin pentru a ajunge acolo.ă ă ă ă ţă

M aşezai pe pat sperând astfel c biata mea minte o s poat gândiă ă ă ă mai în voie. Noaptea era rece; îmi aruncai un şal pe umeri şi începui s mă ă gândesc, încordându-mi toate puterile:

...Ce vreau? O slujb nou , o alt cas , alte chipuri şi alte întâmpl ri.ă ă ă ă ă Numai atât vreau, fiindc ar fi zadarnic s vreau mai mult. Dar ce fac oameniiă ă ca s capete o slujb nou ? Se roag de prieteni, pesemne, dar eu nă ă ă ă -am prieteni. Mai sunt îns mul i al ii care nă ţ ţ -au prieteni, care o scot singuri la cap t şi se ajut singuri. Cum or fi f când oare?ă ă ă

N-aş fi putut spune: nimeni nu-mi d dea r spuns. Şi atunci cerui min iiă ă ţ mele s g seasc r spunsul şi să ă ă ă ă-l g seasc repede.ă ă

Iar mintea mea lucr din ce în ce mai iute; îmi simă eam inima b tând şiţ ă sângele zvâcnindu-mi în tâmple; dar vreme de aproape un ceas s-a chinuit în van şi n-a izbutit s scoat din haos r spuns întreb rilor mele.ă ă ă ă

Istovit de acest efort zadarnic, m ridicai şi începui s umblu prin odaie.ă ă ă D dui perdeaua la o parte s pot privi câteva stele care punctau cerul negru:ă ă apoi, p truns de frig, m furişai în pat. ă ă ă

În lipsa mea, o zân binevoitoare aşezase r spunsul pe pern , c ci deă ă ă ă cum mi-am aşezat capul pe ea acel r să puns mi-a venit în minte. "Cei ce doresc o slujb dau un anun la ziar, la ă ţ Crainicul Comitatului de pild ."ă

"Dar cum? Nu ştiu nici m car în ce fel se d un anun ."ă ă ţDe data asta r spunsul veni lin şi repede.ă"N-ai decât s scrii ce doreşti, s pui întră ă -un plic scrisoarea şi banii

trebuincioşi pentru anun ; pe urm o trimi i directorului ziarului ţ ă ţ Crainicul. Cu cel dintâi prilej pui scrisoarea la poşta din Lowton. Ceri ca r să punsul s fieă trimis lui J.E. la post-restante. Te po i duce s te interesezi, cam o s pt mânţ ă ă ă ă dup ce ai trimis scriă soarea şi dac primeşti un r spuns, ai s procedezi aşaă ă ă cum vei crede de cuviin , inând seama de cuprinsul lui." M gândii mereu laţă ţ ă acest plan, pân când ajunse s mi se cristalizeze limpede în minte. Apoi,ă ă mul umit , am adormit.ţ ă

M-am sculat în rev rsatul zorilor şi, înainte deă -a suna clopotul care trezea toat şcoala, scrisoarea mea era gata, închis şi cu adresa pus . Iată ă ă ă ce cuprindea:

"O fat cu practic de educatoare ă ă (nu fusesem oare doi ani profesoar ?)ă doreşte un loc într-o familie cu copii mai mici de patrusprezece ani (mă gândeam c având deă -abia optsprezece nu puteam lua sub îndrumarea mea copii aproape de aceeaşi vârst ). ă Poate preda disciplinele cerute de o bună educa ie, împreun cu franceza, desenul şi muzica. ţ ă (Pe vremea aceea, cititorule, programul acesta restrâns era socotit destul de cuprinz tor.) ă A se adresa: J. E., post-restante, Lowton, comitatul..."

Scrisoarea r mase o zi închis în sertarul meu. Dup ceai, cerui voie noiiă ă ă directoare s m duc la Lowton s fac unele cump r turi, atât pentru mine,ă ă ă ă ă cât şi pentru celelalte profesoare. M învoi îndat şi plecai. Aveam de mersă ă vreo dou mile, seara era umed , dar zilele înc destul de lungi. Intrai în vreoă ă ă dou pr v lii şi dup ce pusei scrisoarea la poşt m întorsei pe o ploaie cuă ă ă ă ă ă g leata. Hainele îmi erau ude leoarc , dar inima uşoar .ă ă ă

S pt mân care urm mi se p ru nesfârşit ; avu totuşi un sfârşit caă ă ă ă ă ă toate lucrurile p mânteşti şi întră -o sear frumoas de toamn pornii din nouă ă ă pe şoseaua ce ducea la Lowton. Drumul era încânt tor: mergea deă -a lungul râului şi şerpuia prin curbele foarte line ale v ilor; dar în ziua aceeaă frumuse ea lui nu m atr gea, m gândeam mai mult la scrisorile pe careţ ă ă ă aveam s le g sesc sau nu în acel or şel spre care îmi îndreptam paşii, docilă ă ă la farmecul câmpului şi al ploii.

Ca s pot pleca în ziua aceea, am spus c vreau să ă ă-mi comand o pereche de pantofi; m ocupai, deci, mai întâi de asta. Apoi, p r sindă ă ă ulicioara curat şi liniştit pe care locuia cizmarul, m îndreptai spre biroulă ă ă poştei, condus de o b trân care purta ochelari de baga şi m nuşi negre.ă ă ă

— Sunt ceva scrisori pentru J. E.? întrebai.M privi pe deasupra ochelarilor, pe urm deschise sertarul, c ută ă ă ă

printr-însul mult timp, aşa de mult, încât începusem s pierd orice n dejde; înă ă cele din urm lu o scrisoare pe care o inu aproape cinci minute înainteaă ă ţ ochelarilor, apoi mi-o d du, intuinduă ţ -m cu o privire inchizitorial , plin deă ă ă îndoial . Scrisoarea purta adresa: J. E.ă

— Nu-i decât una? întrebai.— Asta-i tot, îmi r spunse ea.ăPusei scrisoarea în buzunar şi mă-ntorsei spre cas . Nă -o puteam

deschide numaidecât; regulamentul m obliga s m întorc la opt şi eraă ă ă aproape şapte jum tate.ă

Diferite îndatoriri m aşteptau la înapoiere; trebuia s stau cu copiii înă ă timpul orei de studiu, apoi era rândul meu s citesc rug ciunile şi s fiu deă ă ă fa la culcarea elevelor; dup aceea urma cina luat împreun cu celeţă ă ă ă lalte profesoare. Chiar atunci când – în sfârşit – ne retraser m s ne culc m,ă ă ă domnişoara Gryce, de care nu puteam sc pa, r mânea s doarm cu mine înă ă ă ă odaie. Nu mai aveam decât un muc de lumânare şi tremuram de team ca nuă cumva s ard cu totul înainte ca p l vr geala tovar şei mele s ia sfârşit.ă ă ă ă ă ă ă Din fericire, cina îmbelşugat o f cu s adoarm ; nu m dezbr casem înc , şiă ă ă ă ă ă ă ea sfor ia. Lumânarea nu se mistuise toat ; luai plicul care purta ini ialele J.ă ă ţ E. şi-l deschisei. Era o scrisoare scurt , cu urm torul cuprins:ă ă

"Dac J. E. care a dai anun ul în ă ţ Crainicul de joia trecut are cunoştin eleă ţ articulate, dac poate prezenta certificate mul umitoare asupra firii şiă ţ priceperii sale, i se ofer un loc de educatoare pentru o feti mai mic deă ţă ă zece ani. Salariul: 30 de lire pe an. J. E. e rugat s trimit numele, adresa,ă ă ă certificatele şi alte am nunte pe adresa: Doamna Fairfax, la Thornfleld, Ungă ă Millcole. comitatul..."

Privii mult timp scrisoarea; scrisul demodat şi tremurat tr da mâna uneiă bâtrâne, ceea ce avu darul s m bucure, fiindc la început m încercase oă ă ă ă oarecare spaim . M temeam ca nu cumva, lucrând dup cum m t iaseă ă ă ă ă capul, s cad în vreo curs şi mai presus de toate doream ca urmareaă ă demersului meu s fie respectabil , cinstit ă ă ă en regie12. Îmi d deam seama că ă o b trân reprezenta oă ă chez şie pentru mine. Doamna Fairfax! Miă -o închipuiam îmbr cat întră ă -o rochie neagr şi cu o bonet de v duv , receă ă ă ă poate, dar nu nepoliticoas ; în sfârşit, o croiam dup modelul b trâneloră ă ă doamne respectabile din Anglia. Thornfield! F r îndoial numele casei ei:ă ă ă mi-o imaginam frumoas şi rânduit cu gust, deşi cl direa nuă ă ă -mi ap rea limă -pede înaintea ochilor. Millcote, comitatul...! Mi-am amintit harta Angliei şi am stabilit pe harta închipuit oraşul şi comitatul. Dar comitatul Millcote era cuă şaptezeci de mile mai aproape de Londra decât inutul îndep rtat în care mţ ă ă aflam: un avantaj în plus pentru mine. Doream s m îndrept spre via şiă ă ţă mişcare. Millcote era un oraş mare, cu fabrici, pe malurile râului A... De bună seam , un loc plin de forfot ; cu atât mai bine! Va fi, cel pu in, o schimbareă ă ţ des vârşit . Nu pentru c în închipuirea mea coşurile înalte şi norii de fum ară ă ă fi fost pline de farmec. "Dar, îmi spuneam eu, Thornfield trebuie s fieă negreşit la o dep rtare bun de oraş."ă ă

Tocmai atunci lumânarea arse pân la cap t şi flac ra se stinse.ă ă ă12 Cum se cuvine (fr)

A doua zi, trebuia s merg mai departe: nuă -mi mai puteam t inuiă planurile; trebuia s le împ rt şesc şi ală ă ă tora, ca s pot izbândi. În timpulă recrea iei de dup mas , am spus directoarei c mi se prezint perspectivaţ ă ă ă ă s cap t un loc cu leaf de dou ori mai mare decât cea de la Lowood. (Acoloă ă ă ă nu primeam decât 15 lire pe an.) O rugai s vorbeasc despre mine cuă ă domnul Brocklehurst sau cu un alt membru din comitet şi s vad dac dânşiiă ă ă ar fi dispuşi să-mi dea referin e. Îndatoritoare, directoarea consim i şi în ziuaţ ţ urm toare vorbi domnului Brocklehurst, care spuse c trebuia s se scrieă ă ă doamnei Reed, întrucât era tutoarea mea. S-a trimis scrisoarea m tuşa mele,ă iar ea a r spuns c "pot face orice vreau şi c de mult să ă ă -a hot rât s nu seă ă mai amestece în treburile mele". Scrisoarea trecu prin mâna tuturor membrilor comitetului şi, dup o z bav ce mi se p ru de neîndurat, mi să ă ă ă -a dat în mod formal voie să-mi g sesc o situa ie mai bun dac pot. Fuiă ţ ă ă asigurat – pe deasupra – c , întrucât m purtasem totdeauna bine laă ă ă Lowood, atât ca profesoar cât şi ca elev , mi se va da imediat un certificată ă asupra caracterului şi destoiniciei mele, semnat de conduc toriiă aşez mântului.ă

Într-adev r, dup vreo lun , am c p tat certificatul. Tiimisei o copieă ă ă ă ă doamnei Fairfax şi primii r spunsul. Era mul umit şiă ţ ă -mi l sa un r gaz deă ă cincisprezece zile pentru a m prezenta s primesc postul de guvernant înă ă ă casa ei.

Acum eram ocupat cu preg tirile. Cele cincisprezece zile trecură ă ă repede. N-aveam multe lucruri şi ultima zi îmi fu prea de ajuns ca să-mi fac bagajul. Tot avutul meu era strâns în acelaşi geamantan cu care venisem, opt ani mai înainte, de la Gateshead.

În sfârşit, geamantanul era legat şi adresa pus . Peste o jum tate deă ă ceas trebuia s vin cineva să ă ă-l ia şi să-l duc la Lowton, de unde a doua ziă dis-de-diminea urma s iau şi eu diligen a, îmi preg tisem rochia de stofţă ă ţ ă ă neagr , pe care aveam să -o port pe drum, îmi preg tisem p l ria, m nuşile,ă ă ă ă manşonul, scotocisem prin toate sertarele s m încredin ez c nă ă ţ ă -am uitat nimic. Şi acum, nemaiavând altceva de f cut, m aşezai pe un scaun şiă ă încercai s m odihnesc. Dar nu putui, deşi st tusem în picioare toat ziua.ă ă ă ă Nu m putui odihni o clip . Eram prea emo ionat . Una din etapele vie ii meleă ă ţ ă ţ se încheia în noaptea asta, alta începea a doua zi. Între cele dou etape,ă somnul nu se lipea de mine şi, înfrigurat , m vedeam silit s veghez, înă ă ă ă vreme ce se des vârşea schimbarea.ă

— Domnişoar , îmiă spuse servitoarea, întâlnindu-m în antreu, undeă r t ceam ca un duh neliniştit, este jos cineva care vrea s v vorbeasc .ă ă ă ă ă

"Surugiul, f r îndoial ", îmi zisei şi coborâi repede sc rile, neg sind cuă ă ă ă ă cale s mai cer alte l muriri. Ca s ajung la buc t rie, trebuia s trec ă ă ă ă ă ă prin vorbitor, a c rui uş era întredeschis . Cineva ieşi de acolo şi se repezi laă ă ă mine

— Ea e, sunt sigur !ă Aş fi cunoscut-o dintr-o mie! exclam persoanaă care îmi t iase drumul prinzânduă -m de mân .ă ă

M-am uitat şi am v zut o femeie îmbr cat ca o bon elegant , trupeş ,ă ă ă ă ă ă dar înc tân r şi foarte frumuşic ; avea ochii şi p rul negru, chipulă ă ă ă ă surâz tor.ă

— Nu ştii cine sunt? m întreb ea, cu un glas şi un zâmbet ce mi seă ă p reau cunoscute. Sper c nu mă ă -ai uitat de tot, domnişoar Jane?ă

O clip dup aceea eram în bra ele ei, acoperindă ă ţ -o cu s rut ri şiă ă exclamând "Bessie! Bessie! Bessie!" Altceva nu fui în stare s mai spun, înă vreme ce ea m privea râzând printre lacrimi. Intrar m amândou în vorbitor,ă ă ă

lâng foc sta un b ie el de trei ani. Îmbr cat cu o bluz şi pantaloni cadrila i.ă ă ţ ă ă ţ— E b ie aşul meu, îmi spuse Bessie de îndat .ă ţ ă— Atunci înseamn c teă ă -ai m ritat, Bessie?ă— Da, de aproape cinci ani, cu Robert Leaven, vizitiul. Bobby are şi o

surioar , pe care am botezată -o Jane.— Şi nu mai eşti la Gateshead?— Acum stau în odaia portarului, fiindc portarul cel vechi a plecat.ă— Şi cum o duc ceilal i? Vorbeşteţ -mi despre ei, Bessie... Dar mai întâi

stai jos: Bobby, vino aici, pe genunchii mei.Bobby îns prefer s se duc la maică ă ă ă ă-sa.— Nu eşti nici prea înalt , nici prea voinic , domă ă nişoar Jane, urmă ă

doamna Leaven. Aş îndr zni s spun c nu teă ă ă -au îngrijit bine aici. Domnişoara Reed este cu un cap mai înalt decât dumneata şi domnişoara Georă giana e de dou ori mai voinic .ă ă

— Georgiana trebuie s fie frumoas , Bessie.ă ă— Da, foarte frumoas . Iarna trecut a fost la Londra cu mama ei şiă ă

toat lumea a admirată -o. Un tân r lord să -a îndr gostit de ea şi fiindc p rin iiă ă ă ţ lui nu se învoiau la c s torie, ştii ce au f cut? Domnişoara Georgiana şi el auă ă ă fugit. Au fost îns prinşi şi aduşi înd r t. Domnişoara Reed iă ă ă -a descoperit. Cred c a f cută ă -o numai din gelozie şi acum cele dou surori se au ca pisica şiă câinele. Într-una se ceart .ă

— Dar John Reed ce face?— Nu chiar aşa ele bine cum ar dori maică-sa. A urmat un colegiu, dar

l-au trântit la examene. Unchii s i ar vrea să ă-l fac avocat şi lă -au pus să studieze dreptul; dar e un pierde-var şi nu cred s fac mare isprav .ă ă ă ă

— Cum arat ?ă— E foarte înalt. Unii spun că-i un domnişor tare chipeş, dar are buzele

atât de groase!— Şi doamna Reed?— Arat destul ele bine, dar cred c e cam am rât . Purtarea domnuluiă ă ă ă

John nu-i prea place. Cheltuieşte atâta b net!ă— Ea te-a trimis aici, Bessie?— Fireşte c nu; dar de mult doream s te v d, şi când am auzit c aă ă ă ă

venit o scrisoare de la dumneata şi vrei s te duci în alt parte, mă ă -am hot râtă s vin s te mai v d o dat , înainte deă ă ă ă -a pleca atât de departe de mine.

— M tem, Bessie, zisei eu râzând, c ai r mas cam dezam git cândă ă ă ă ă m-ai v zut. Şi întră -adev r, privirea ei, cu toate c era respectuoas , nu ar taă ă ă ă nici un fel de admira ie.ţ

— Nu, domnişoar Jane, nuă -i chiar aşa. Eşti destul de dr gu ; ar i ca oă ţă ăţ adev rat doamn şi asta e tot ce am aşteptat de la dumneata. Nici înă ă ă copil rie nă -ai fost vreo frumuse e.ţ

R spunsul sincer al lui Bessie mă -a f cut s zâmbesc: am sim it c areă ă ţ ă dreptate, dar m rturisesc c nu mă ă -a l sat chiar indiferent . La optsprezeceă ă ani oricine doreşte s plac – şi convingerea c înf işarea lui nu ajut cuă ă ă ăţ ă nimic la îndeplinirea acestei dorin i numai pl cere nu poate aduce.ţ ă

— Dar cred c eşti înv at , urm Bessie, ca şi cam ar fi vrut s mă ăţ ă ă ă ă mângâie. Ce ştii? Cân i la pian?ţ

— Pu in.ţÎn odaie era un pian. Bessie îl deschise şi m rug să ă ă-i cânt ceva. Cântai

un vals sau dou şi ea fu încântat .ă ă— Domnişoarele Reed nu cânt aşa bine ca dumneata! strig ea cuă ă

entuziasm. Am spus totdeauna c-o s le întreci la înv tur . S desenezi ştii?ă ăţă ă ă

— Uite, deasupra c minului, un tablou pictat de mine. Era un peisaj înă acuarel pe care îl d ruisem directoarei drept mul umire c vorbise pentruă ă ţ ă mine cu cei din comitet. Directoarea îl înr mase şi îi pusese geam.ă

— E minunat, domnişoar Jane! Este tot aşa de frumos ca tablourileă profesorului de desen al domnişoarelor Reed. Cât despre domnişoare, ele n-ar putea face aşa ceva pentru nimic în lume. Ai înv at şi franceza?ăţ

— Da, Bessie, pot s citesc şi s vorbesc.ă ă— Ştii s brodezi şi s lucrezi la canava şi la gherghef?ă ă— Ştiu.— Atunci eşti într-adev r o doamn , domnişoar Jane! Ştiam c aşa o să ă ă ă ă

fie. Ai să- i croieşti drum în via , chiar dac rudele nţ ţă ă -or s vrea s ştie deă ă dumneata. Ah! te-aş mai întreba un lucru! Ai auzit vreodat ceva despreă familia tat lui dumitale?ă

— Niciodat .ă— Ştii c doamna spunea totdeauna că ă-s s raci şi neă noroci i. Se poate sţ ă

fie s raci, dar aş pune gâtul c sunt şi tot atât de nobili ca şi familia Reed.ă ă Acum vreo şapte ani, un domn Eyre a venit la Gateshead şi a cerut s teă vad . Doamna a r spuns c eşti la şcoal , la cincizeci de mile dep rtare.ă ă ă ă ă Domnul acela a p rut a fi tare mâhnit: spunea c nă ă -are timp s se duc acolo,ă ă c ci pleca întră -o ar îndep rtat şi vaporul trebuia s porneasc peste o ziţ ă ă ă ă ă sau dou zile din Londra. Ar ta ca un adev rat gentilom şi cred c era frateleă ă ă ă tat lui dumitale.ă

— Şi în ce ar pleca, Bessie?ţ ă— Într-o insul , la mii de mile de aici şi unde se face vin, dup câte miă ă -a

spus feciorul.— Madera? sugerai eu.— Da... aşa... chiar staă -i numele!— Şi a plecat?— Da, n-a stat mult la noi. Doamna l-a luat cam de sus şi dup ce aă

plecat a spus că-i un pungaş de negustor. Robert al meu crede că-i un negustor de vinuri.

— Se prea poate, i-am r spuns eu, şi o fi agent sau func ionar la ună ţ negustor de vinuri.

Am vorbit cu Bessie înc vreun ceas despre vremurile trecute. Pe urm aă ă trebuit s m p r seasc . A doua zi de diminea , o mai v zui câteva minuteă ă ă ă ă ţă ă la Lowton, pe când aşteptam diligen a. Neţ -am desp r it în fa a caseiă ţ ţ domnului Brocklehurst. Fiecare se-ndrepta c tre alt loc. Ea a pornit spreă Lowood Fell, pe unde trebuia s treac diligen a de Gateshead, iar eu mă ă ţ -am suit în aceea care avea s m duc spre o via nou şi spre noi îndatoriri înă ă ă ţă ă împrejurimile necunoscute ale Millcote-ului.

CAPITOLUL XI

Un capitol nou al unui roman este ca un tablou nou într-o pies .ă Închipuieşte- i, cititorule, c la ridicarea cortinei ai în fa a ochilor o odaie aţ ă ţ hanului "George"- din Millcote; ca în toate hanurile, pere ii sunt acoperi i deţ ţ un tapet cu desene mari, şi în odaie se mai afl un covor, mobile şi câtevaă podoabe pe c min; în sfârşit, mai era acolo portretul lui George al IIă -lea şi al principelui de Wales, dimpreun cu un alt tablou care înf işa moartea luiă ăţ

Wolfe13. Toate acestea le z reşti la lumina unei l mpi cu gaz ag ate de tavană ă ăţ şi a unui foc straşnic lâng care m aflu aşezat , cu mantila pe mine şiă ă ă p l ria pe cap. Manşonul şi umbrela stau pe masa de al turi şi eu caut să ă ă ă scap de amor eal şi de frigul care miţ ă -a p truns în oase dup şaisprezeceă ă ceasuri de c l torie, pe o zi aspr de octombrie.ă ă ă

P r sisem Lowton la patru diminea a şi ceasul din Millcote b tea chiară ă ţ ă acum ora opt.

Cititorule, deşi se pare c nimic nuă -mi lipseşte, n-am totuşi cugetul liniştit. Credeam c la sosirea diligen ei o s m întâmpine cineva. Pe cândă ţ ă ă coboram sc ri a de iernii rezemat de tr sur , privisem îngrijorat în juruă ţ ă ă ă ă -mi, cu speran a c voi auzi rostinduţ ă -mi-se numele şi voi vedea ceva ce-ar sem na cu o tr sur , care s m duc la Thornfield; dar nu v zui nimic dină ă ă ă ă ă ă toate acestea şi, când întrebai pe un b iat dac nimeni nu întrebase deă ă domnişoara Eyre, el îmi r spunse c nu. Nuă ă -mi mai r mă ăsese altceva de f cută decât s cer s mi se preg teasc o odaie şi iată ă ă ă ă-m aşteptând aici,ă întov r şit doar de teă ă ă merile şi îndoielile mele.

O fat f r experien , care deodat se vede singur pe lume, încearc oă ă ă ţă ă ă ă senza ie foarte ciudat . Nu cunoaşte pe nimeni, nuţ ă -i sigur c va puteaă ă atinge cândva inta c l toriei şi, oprit de tot felul de piedici, nu se mai poateţ ă ă ă întoarce nici la locul pe care l-a p r sit. Farmecul aventurii îndulceşteă ă aceast senza ie, v paia mândriei o înc lzeşte, iar zvâcnetul fricii vine să ţ ă ă -o tulbure. Şi frica puse cu totul st pânire pe mine, când v zui c a trecut oă ă ă jum tate de ceas şi nimeni nu vine s m întâmpine. În sfârşit, eram hot râtă ă ă ă ă s sun.ă

— Este pe-aici pe-aproape vreo aşezare c reia i se spune Thornfield?ă întrebai pe b iatul de pr v lie care ap ru în uş .ă ă ă ă ă

— Thornfield? Nu ştiu, doamn , dar s întreb în câră ă cium .ăIeşi, îns reveni aproape imediat.ă— Dumneavoastr sunte i domnişoara Eyre?ă ţ— Da.— Atunci v aşteapt cineva.ă ăAm s rit de pe scaun, miă -am luat manşonul şi umbrela şi am ieşit iute.

Un om st tea în fa a uşii hanului şi, la lumina unui felinar, putui z ri în stradă ţ ă ă un soi de vehicul la care era înh mat un cal.ă

— sta e bagajul dumneavoastr ? spuse cu brusche e omul care mĂ ă ţ ă aştepta, ar tând spre geamantanul meu.ă

— Da.Geamantanul fu repede s ltat în vehicul, care era un fel de cupeu. Mă ă

urcai, şi înainte ca vizitiul s închid uşa îl întrebai ce distan era pân laă ă ţă ă Thornfield.

— Aproape şase mile.— Şi cât o s facem?ă— Cam vreun ceas şi jum tate.ăÎnchise uşa, se ca r pe capr şi pornir m. Mergeam încet, aşa c avuiţă ă ă ă ă

tot timpul s m gândesc. Eram mul uă ă ţ mit c sunt, în sfârşit, atât de aproapeă ă de inta c l toriei mele şi, rezemânduţ ă ă -m de fundul tr surii confortabile, dară ă nu prea elegante, putui cugeta în voie.

"Pesemne – îmi spusei eu, judecând dup simplicitaă tea vizitiului şi a tr surii – c doamna Fairfax nuă ă -i o femeie deosebit de luxoas ; cu atât maiă bine! O singur dat în via am fost în cas de oameni boga i şi am fostă ă ţă ă ţ 13 James Wolfe (1727-1759), general englez mort în Canada în timpul unui r zboi împotriva franceziloră

nespus de nenorocit . Aş vrea s ştiu dac st singur , numai cu feti a. Înă ă ă ă ă ţ cazul sta, dac va fi pe cât de pu in binevoitoare, sunt sigur c ne vomă ă ţ ă ă în elege foarte bine. Am s fac tot ceţ ă -mi va sta în putin . E p cat c nu totţă ă ă -deauna ob ii ce doreşti, chiar dac te str duieşti din r sputeri. Când venisemţ ă ă ă la Lowood, de pild , luasem aceă eaşi hot râre; mă -am inut de dânsa şi amţ reuşit, dar la doamna Reed toate eforturile mele n-au fost întâmpinate decât cu dispre . M rog lui Dumnezeu ca doamna Fairfax s nu fie a doua doamnţ ă ă ă Reed: oricum, nu voi fi silit s r mân la ea. Dac lucrurile nu vor merge cumă ă ă ă trebuie, am să-mi pot c uta un alt loc. Dar unde om fi ajuns?"ă

L sai fereastra în jos şi privii: Millcote r mânea în urma noastr .ă ă ă Judecând dup num rul luminilor, era un oraş de seam , mult mai mareă ă ă decât Lowton. Ne aflam acum – dup câte puteam vedea – pe un fel de izlază pe care se vedeau risipite câte va case. inutul mi se p ru foarte deosebit deŢ ă cel al Lowoodului; mai populat, dar mai pu in pitoresc; mai însufle it, dar maiţ ţ pu in romantic.ţ

Drumul era greu şi noaptea ce oas . Vizitiul l sa calul mai mult la pas,ţ ă ă aşa c f cur m dou ceasuri. În cele din urm se întoarse spre mine şi spuse:ă ă ă ă ă

— Nu mai avem mult pân la Thornfield.ăPrivii din nou. Treceam pe lâng o biseric . Z rii tură ă ă nule ele ei scunde şiţ

largi şi auzii ceasornicul b tând stertul. Pe un povârniş de deal z rii luminileă ă unui sat sau c tun, str lucind ca o adev rat Cale a Laptelui. Peste zeceă ă ă ă minute, vizitiul coborî şi deschise dou por i mari care fur trântite la locă ţ ă dup trecerea noastr . Ură ă car m încet o coast şi ajunser m înaintea fa adeiă ă ă ţ lungi a unei case. O singur fereastr boltit , cu perdeaua tras , eraă ă ă ă luminat ; restul r mânea în întuneric. Tr sura se opri în fa a uşii din mijloc,ă ă ă ţ care-mi fu deschis de o servitoare. Am coborât şi am intrat în cas .ă ă

— Pe aici, doamn , îmi spuse femeia.ăTrecur m printră -un hol p trat, cu uşi înalte de jur împrejur şi m duseă ă

într-o odaie luminat şi de foc şi de lumân ri; lumina vie m sili s m oprescă ă ă ă ă o clip , orbit din pricina contrastului cu întunericul în care fuă ă sesem cufundat câteva ceasuri. Când fui în stare s v d ce m înconjoar , mi seă ă ă ă ă înf iş o privelişte pl cut .ăţ ă ă ă

M aflam întră -o înc pere mic , atr g toare. Lâng focul vesel era o masă ă ă ă ă ă rotund ; pe un je înalt şi de form demodat şedea cea mai îngrijit şi maiă ţ ă ă ă scund doamn ce se poate închipui. Purta bonet de v duv , rochie deă ă ă ă ă m tase neagr şi şor alb de muselin . Întocă ă ţ ă mai aşa mi-o închipuisem pe doamna Fairfax; crezusem doar c era mai impun toare şi cu o privire maiă ă pu in blând . Împletea; la picioarele ei st tea culcat o pisic mare. Întrţ ă ă ă ă -un cuvânt, nimic nu lipsea ca s împlineasc frumosul ideal al tihnei casnice. Nuă ă se poate închipui ceva mai liniştitor pentru o guvernant nou : nu era aceaă ă m re ie ce te copleşeşte, acel fast care te buimă ţ ăceşte. În clipa în care intrai, b trâna doamn se scul şi foarte binevoitoare veni în întâmpinarea mea:ă ă ă

— Bine ai venit, dr gu o! M tem s nu te fi plictisit de drum; John mână ţ ă ă ă aşa de încet. Trebuie să- i frig; apropieţ -te de foc.

— Doamna Fairfax, nu? spusei eu.— Da, chiar eu. Şezi, te rog.M duse la fotoliul s u şi începu să ă ă-mi scoat şalul şi să ă-mi deznoade

panglicile p l riei. O rugai s nuă ă ă -şi dea atâta osteneal .ă— O, nu-i nimic, nu-i nimic. Dar mâinile dumitale sunt aproape

înghe ate! Leah! ad ug ea, fierbe pu in vin şi f vreo dou sandvişuri; uiteţ ă ă ţ ă ă cheile de la c mar . ă ă

Scoase din buzunar o leg tur mare de chei, cât se poate deă ă

gospod reasc , şi o d du servitoarei.ă ă ă— Apropie-te de foc, urm ea. iă Ţ -ai adus geamantanul, nu-i aşa,

dr gu o?ă ţ— Da, doamn .ă— Voi spune s iă ţ -l duc în odaie. Şi ieşi.ă"M trateaz ca pe un oaspete, îmi zisei. Nu m aştepă ă ă tam la o astfel de

primire, credeam c voi g si oameni reci şi rigizi. V d c nu m trateaz înă ă ă ă ă ă felul obişnuit în care am auzit c este tratat o guvernant : dar s nu neă ă ă ă bucur m prea repede."ă

Doamna se întoarse. Când Leah aduse tava, ea strânse de pe masă coşul cu lucruri de împletit şi cele câteva c r i care se mai aflau acolo şi cuă ţ mâna ei îmi întinse gustarea. Atâta aten ie venit din partea st pânei mele şiţ ă ă înc a unei persoane în vârst m cam stânjenea, dar cum nă ă ă -avea de loc aerul s fac ceva deosebit, socotii că ă ă-i mai bine să-i primesc liniştită polite ea.ţ

— Voi avea pl cerea să -o v d pe domnişoara Fairfax astă ă-sear ? întrebaiă eu, dup ce luai de câteva ori din ceă -mi oferise.

— Ce spui, draga mea? Sunt cam surd , r spunse buna doamn ,ă ă ă apropiindu-şi urechea de gura mea.

Repetai întrebarea, mai desluşit.— Domnişoara Fairfax? A, domnişoara Varens, vrei s zici! Varens eă

numele viitoarei dumitale eleve.— Adev rat? Nuă -i fiica dumneavoastr ?ă— Nu, eu n-am familie.Eram s-o întreb ce rud e cu domnişoara Varens, dar miă -am amintit că

nu-i frumos s întrebi prea multe şi eram sigur c , mai curând sau maiă ă ă târziu, am s aflu.ă

— Sunt aşa de mul umit , îmi spuse ea, aşezânduţ ă -se în fa a mea şiţ luând pisica pe genunchi, sunt aşa de mul umit c ai venit. Voi fi foarteţ ă ă fericit s am o tovar ş . Po i s fii sigur c aici te vei sim i totdeauna bine:ă ă ă ă ţ ă ă ă ţ Thornfield este un castel vechi şi vestit, poate cam neglijat în ultima vreme, dar e totuşi un loc respectabil. Ştii îns c iarna te sim i prost singur , chiară ă ţ ă în cele mai frumoase reşedin e. Spun singur , fiindc Leah este f r îndoialţ ă ă ă ă ă o fat dr gu , John şi nevastă ă ţă ă-sa sunt şi ei foarte de treab , dar suntă servitori şi cu ei nu po i vorbi de la egal la egal; trebuie sţ ă-i ii la distan aţ ţ cuvenit daca vrei s nuă ă - i pierzi autoritatea. Iarna trecut , dac iţ ă ă ţ -aduci aminte, a fost o iarn foarte aspr şi când nu ningea, ploua sau b tea vântulă ă ă – iarna trecut , zic, din noiembrie pân în februarie, afar de m celari şiă ă ă ă postaşi n-a mai venit nimeni pe aici. C zusem întră -un fel de melancolie, tot stând singur noapte dup noapte. Leah îmi mai citea câteodat . dar cred că ă ă ă biata fat socotea asta o robie. Prim vara şi vara lucrurile au mers mai bine.ă ă Soarele şi zilele lungi aduc atâta schimbare! Apoi, la începutul toamnei, a venit mica Adèle Varens cu bona ei. Un copil însufle eşte dintrţ -o dat o casă ă întreag şi acum, când eşti şi dumneata aici, am s fiu întră ă -adev r vesel .ă ă

Sufletul mi s-a înc lzit când am auzită -o pe buna doamn vorbind astfel şiă mi-am apropiat scaunul de al ei; apoi îi ar tai dorin a mea sincer de aă ţ ă -i fi o tovar ş la în l imea tuturor n dejdilor ei.ă ă ă ţ ă

— Dar nu vreau s te in prea târziu, spuse ea. Acum o s sune miezulă ţ ă nop ii: ai c l torit toat ziua şi trebuie s fii obosit . Dac iţ ă ă ă ă ă ă ţ -ai înc lzită picioarele, am să- i ar t odaia. iţ ă Ţ -am preg tit o camer lâng a mea. E mic ,ă ă ă ă dar m-am gândit c-o s te sim i mai bine decât în od ile mari din fa .ă ţ ă ţă Mobilele sunt într-adev r mai frumoase acolo, dar sunt aşa de triste şiă

singuratice! Eu nu dorm niciodat în camerele acelea.ăÎi mul umii pentru alegerea foarte nimerit şi, cum eram întrţ ă -adev ră

obosit de c l torie, m gr bii s m retrag. Doamna Fairfax lu lumânareaă ă ă ă ă ă ă ă şi m petrecu. Se duse întâi s vad dac uşa s lii era încuiat , pe urm ,ă ă ă ă ă ă ă dup ce scoase cheia, se îndrept spre scar . Treptele şi balustrada erau deă ă ă stejar. Ferestrele înalte şi prev zute cu gratii, ca şi sala spre care d deauă ă uşile od ilor de doră mit, p reau mai degrab ale unei biserici decât ale uneiă ă case. Pe scar şi pe sal st ruia un aer înghe at, ca de cavou. Te sim eaiă ă ă ţ ţ singur şi p r sit, aşa încât fui mulă ă umit c odaia mea e mic şi mobilat înţ ă ă ă ă stil modern obişnuit.

Dup ce doamna Fairfax îmi ur prietenos noapte bun , închisei uşa şiă ă ă privii în jurul meu. În curând impresia nepl cut l sat de sala aceea goal ,ă ă ă ă ă de scara întunecat şi spa ioas , de antreul lung şi rece, era risipit deă ţ ă ă aspectul primitor al od i ei mele. Îmi adusei aminte c , dup o zi de oboseală ţ ă ă ă pentru trup şi fr mântare penă tru suflet, eram în sfârşit la ad post. Cu inimaă plin de recunoştin , îngenuncheai în fa a patului şi mul umii lui Dumnezeuă ţă ţ ţ pentru ce îmi d duse; nu uitai aă -l implora să-mi acorde sprijin pe drumul pe care p şeam mai deă parte şi să-mi dea t ria de a fi vrednic de bun tatea ceă ă ă mi se ar tase cu atâta m rinimie, înainte deă ă -a o fi meritat. În acea noapte, culcuşul meu n-avea spini iar odaia nu ascundea spaime. Obosit şi fericit ,ă ă adormii repede şi adânc. Când m-am trezit, de mult se luminase de ziu .ă

Ce vesel mi se p ru c m ru a mea, când soarele, r zb tând printreă ă ă ă ţ ă ă perdelele de ton albastru, îmi ar t un covor întins pe parchet şi pere iă ă ţ acoperi i cu tapet frumos. Nu m putui opri s compar aceast odaie cu ceaţ ă ă ă de la Lowood, cu standurile ei goale şi pere ii cu v ruiala p tat . Când eştiţ ă ă ă tân r , aspectul exterior al lucrurilor te impreă ă sioneaz adânc. De aceeaă mi-am închipuit c o nou via va începe de acum înainte, o via care, peă ă ţă ţă lâng spini şi trud , îmi va aduce flori şi bucurii. Toate for ele mele sufleteştiă ă ţ se trezir , a â ate de aceast schimbare şi de acest câmp nou deschisă ţ ţ ă speran ei; nu pot spune ce aşţ teptam, dar n zuiam c tre ceva minunat, careă ă poate n-avea s se petreac îndat , nici întră ă ă -o lun , ci întră -un viitor pe care nu-l puteam hot rî.ă

M sculai şi m îmbr cai cu îngrijire. Nevoit s fiu simpl , pentru că ă ă ă ă ă ă toate obiectele mele de îmbr c minte erau de o extrem simplicitate,ă ă ă doream totuşi – cum e şi firesc – s am o înf işare cât mai pl cut . Nuă ăţ ă ă obişnuiam s dispre uiesc aparen ele şi s nu m gândesc la impresia peă ţ ţ ă ă care aş face-o; dimpotriv , dorisem totdeaă una s ar t cât mai bine şi s plac,ă ă ă atât cât îmi putea îng dui lipsa mea de frumuse e. Câteodat îmi p rea r uă ţ ă ă ă c nu eram mai frumoas . Aş fi dorit s am obrajii trană ă ă dafirii, nasul drept, gura mic , roşie ca o cireaş ; miă ă -ar fi pl cut s fiu înalt , bine f cut , s amă ă ă ă ă ă un port seme . Sim eam c era o nenorocire s fii atât de mic , de palid , sţ ţ ă ă ă ă ă ai tr s turi neregulate şi aşa de aspre. Pentru ce m n p deau aceste dorin iă ă ă ă ă ţ şi aceste p reri de r u? Ar fi greu de spus; atunci nuă ă -mi puteam nici eu da seama: şi, totuşi, exista o pricin logic , fireasc .ă ă ă

Cu toate acestea, dup ceă -mi netezii p rul şi îmbr cai rochia neagră ă ă care, deşi ar ta ca un veşmânt de ă qnaker14 avea cel pu in meritul c era bineţ ă croit , şi dup ce îmi potrivii gulerul curat, alb, îmi spusei c ar t destul deă ă ă ă bine pentru a m înf işa înaintea doamnei Fairfax şi c noua mea elev nuă ăţ ă ă se va îndep rta de mine, cu sil . Dup ce deschisei fereastra şi cercetai dacă ă ă ă toate se aflau la locul lor pe masa de toalet , ieşii din odaie.ă

Trecui prin gangul lung şi îngust, apoi coborâi scara alunecoas deă 14 Adept al unei secte religioase foarte austere

stejar. Ajunsei în sala mare, unde m oprii câteva clipe spre a privi tablourileă ce împodobeau pere ii (îmi amintesc c unul dintre ele înf işa un b trânţ ă ăţ ă fioros, cu platoş , iar altul o doamn cu p r pudrat şi colier de m rg ritare),ă ă ă ă ă lampa de bronz ag at de tavan şi ceaăţ ă sornicul, a c rui cutie era ciudată sculptat , şi pe care scurgerea vremii o f cuse neagr ca abanosul. Toateă ă ă acestea mi se p reau impun toare, dar pe atunci eram atât de pu ină ă ţ obişnuit cu m re ia. Uşa cu geamuri a holului fiind deschis , am p şit pesteă ă ţ ă ă prag. Mi se înf işa o miăţ nunat diminea de toamn : cerul era limpede,ă ţă ă soarele str lucea deasupra tufişurilor îng lbenite, peste câmpiile înc verzi.ă ă ă Am înaintat câ iva paşi spre pajişte şi am privit casa. Avea trei caturi; f r sţ ă ă ă fie prea mare, era totuşi destul de înc p toare. P rea mai degrab un conacă ă ă ă decât castelul unui nobil. Crenelele îi d deau o înf işare pitoreasc . Fa adaă ăţ ă ţ cenuşie a casei se în l a în spatele unor copaci plini de cuiburi de ciori;ă ţ p s rile zburau cronc nind încoace şiă ă ă -ncolo şi trecând pe deasupra pajiştii ajungeau la o livad , desp r it printră ă ţ ă -un gard pr buşit de curtea larg .ă ă Lâng gard str juia un şir de copaci fală ă nici ca nişte stejari noduroşi, dar acoperi i de spini. De aici venea pesemne numele caseiţ 15. În dep rtare seă z reau nişte dealuri nu atât de înalte ca cele din preajma Lowoodului, niciă atât de râpoase. Nu p reau nişte bariere ce te desp r eau de lume şi, totuşi,ă ă ţ erau îndeajuns de masive şi singuratice, l sând impresia c înconjoară ă ă Thornfieldul, pref cânduă -l într-o sih strie pe care nă -ai fi b nuită -o în preajma unei aşez ri atât de agitate ca Millcote.ă

Pe coasta unui deal st teau risipite casele dintră -un mic c tun, ale c roră ă acoperişuri lic reau în b taia soarelui printre coroaă ă nele arborilor. Biserica se în l a în apropierea Thornfieldului. Turla ei înalt şi veche r s rea dintre caseă ţ ă ă ă şi por i, deasupra unui colnic.ţ

M bucuram de priveliştea calm , respiram aerul cuă ă rat şi r coros.ă Ascultam cronc nitul ciorilor, priveam faă ada larg , învechit , a cl dirii şiţ ă ă ă tocmai m gândeam ce mare trebuie să ă-i par casa scundei doamne Fairfax,ă când ea se ivi în uş .ă

— Ce! Ai şi ieşit? V d c te scoli devreme.ă ăM îndreptai spre ea; m îmbr iş şiă ă ăţ ă -mi strânse mâna. — Î i place la Thornfield? m întreb doamna.ţ ă ăÎi r spunsei că ă-mi place nespus de mult.— Da, e un loc frumos, dar are s se p r gineasc dac domnulă ă ă ă ă

Rochester nu se va hot rî s stea sau m car s vin mai des pe aici. arineleă ă ă ă ă Ţ frumoase şi casele mari au nevoie de ochiul st pânului.ă

— Domnul Rochester?! exclamai eu.— Proprietarul Thornfieldului, îmi r spunse ea linişă tit . Nu ştiai că ă-l

cheam Rochester?ăBineîn eles c nu ştiam. Nu auzisem niciodat de el. Dar buna doamnţ ă ă ă

credea c toat lumea era obligat s fi auzit de domnul Rochester.ă ă ă ă— Credeam, urmai eu, c Thornfieldul e proprietatea dumneavoastr .ă ă— A mea! Bată-te s te bat ! Ceă ă - i trece prin minte? A mea! Eu nu suntţ

decât îngrijitoarea casei – intendenta. Este adev rat c sunt rud de departeă ă ă cu domnul Rochester (din partea mamei) sau cel pu in so ul meu era rudţ ţ ă de-a lor. Era preot, parohul bisericii din Hay, cătunul cel mic pe care-l vezi pe coasta dealului, şi în biserica aceea slujea. Mama domnului Rochester era din familia Fairfax, verişoar deă -a doua cu so ul meu. Dar nu pun prea multţ temei pe leg tura asta de rudenie. De fapt asemenea lucruri nă -au nici o însemn tate pentru mine. M socotesc doar o simpl îngrijitoare şi st pânulă ă ă ă 15 Thornfield – "câmpul spinilor'".

meu este totdeauna foarte politicos cu mine. Nu cer nimic mai mult.— Dar feti a, eleva mea?ţ— Este pupila domnului Rochester şi dânsul m-a rugat să-i g sesc oă

guvernant . Are de gând, cred, să -o creasc în comitatul... Iată -o c vine cuă "bona" ei, c ci aşa îi spune ca d dacei.ă ă

Astfel se l muri enigma. V duva aceea scund , curteă ă ă nitoare şi bun , nuă era o doamn , ci o femeie care deă pindea de al ii, ca şi mine. Pentru asta nţ -o iubeam de loc mai pu in; dimpotriv , îmi era mai drag ca oricând. Egaţ ă ă litatea dintre ea şi mine era nu numai rezultatul bunăvoin ei sale, ci şi un lucru real.ţ Cu atât mai bine: asta însemna c voi fi şi mai liber .ă ă

Pe când toate lucrurile astea îmi treceau prin minte, o feti , întov r şitţă ă ă ă de d dac , veni în fug deă ă ă -a lungul pajiştei. Îmi privii eleva care, la început, p rea c nu m vede. Era o feti de vreo şapte, opt ani, pl pând , palid , cuă ă ă ţă ă ă ă tr s turi fine şi p r bogat, rev rsat în bucle pân la talie.ă ă ă ă ă

— Bun ziua, domnişoar Adèle, ă ă spuse doamna Fairfax. Vino s-o salu iţ pe domnişoara care î i va fi profeţ soar şi care va face din tine o fat înv at .ă ă ăţ ă

Feti a se apropie.ţ— C'est la ma gouvernante?16 zise ea, ar tând spre mine.ă— Mais oui, certainement17, i se r spunse.ă— Sunt str ine? întrebai eu, mirat c le aud vorbind fran uzeşte.ă ă ă ţ— D daca e str in şi Adèle să ă ă -a n scut pe continent. Nu lă -a p r sită ă

niciodat , cred, pân acum şase luni, când a venit aici. Nu ştia o boabă ă ă englezeşte, dar ast zi voră beşte pu intel. Eu nţ -o pricep, fiindc amestecă ă amândou limbile, îns dumitale î i va veni uşor s te în elegi cu ea.ă ă ţ ă ţ

Din fericire, avusesem ca profesoar chiar o fran uă ţ zoaic şi cumă c utasem totdeauna s vorbesc cât mai mult fran uzeşte cu domnişoaraă ă ţ Pierrot, iar în ultimii şapte ani înv asem pe dinafar , în fiecare zi, câte unăţ ă pasaj din operele scriitorilor francezi, dându-mi mult osteneal cu accentulă ă şi str duinduă -m s imit cât mai bine pronun area profesoarei mele,ă ă ţ ajunsesem s vorbesc îndeajuns de repede şi de corect, ca să -o scot la cap tă cu domnişoara Adèle.

Când i se spuse c eram guvernanta ei, se apropie şiă -mi strânse mâna. Conducând-o la dejun, îi spusei câteva fraze în limba ei. Îmi r spunse laă început scurt; dar când ne-am aşezat la mas şi dup ce mă ă -a privit int vreoţ ă zece minute cu ochii ei mari de un castaniu-deschis, începu deodată flec reala.ă

— Ah! exclam ea şi continu în fran uzeşte, voră ă ţ beşti limba mea tot aşa de bine ca şi domnul Rochester. Cu dumneata pot vorbi ca şi cu el. Şi Sophie o s aib cu cine vorbi. O s fie aşa de fericit ! Aici nu se în elege cu nimeni,ă ă ă ă ţ fiindc doamna Fairfax e englezoaic în toat legea. Sophie e d daca mea. Aă ă ă ă trecut marea cu mine pe un vapor mare... Avea un coş care scotea fum – tii, ce de fum mai scotea!... Eu eram bolnav . Sophie şi domnul Roehester erauă şi ei bolnavi. Domnul Rochester sta întins pe o canapea într-o odaie frumoas , c reiaă ă -i zicea salon. Sophie şi cu mine aveam dou paturi mici înă alt camer . Eu eram gata s cad dintră ă ă -al meu: era numai atâta de îngust, ca o banc . Şi ă mademoiselle... cum te cheam !ă

— Eyre – Jane Eyre.— Aire? Of! dar nu pot să-l pronun . Ei, şi cum î i spuneam, vaporulţ ţ

nostru s-a oprit diminea a, înainte s r sar soarele, întrţ ă ă ă -un oraş mare – un oraş uriaş cu case negre şi acoperite de fum. Nu sem na de loc cu oraşulă 16 1 E guvernanta mea (fr.).17 Da, bineîn eles (fr.).ţ

frumos şi curat din care plecasem. Domnul Rochester m-a luat în bra e şiţ -am trecut pe-o scândur care ducea înspre uscat; şi Sophie venea în urm , apoiă ă ne-am urcat cu to ii întrţ -o tr sur şi neă ă -am dus la o cas mare şi fruă moas ,ă mai mare şi mai frumoas decât asta şi c reia i se spunea hotel, unde amă ă stat aproape o s pt mân . Soă ă ă phie şi cu mine ne-am plimbat în fiecare zi într-un loc mare, plin de copaci, c ruia i se spunea parc. Eram mul i copiiă ţ acolo, nu numai eu, şi un eleşteu cu p s ri frumoase pe care le hr neam cuă ă ă firmituri de pâine.

— Po i sţ -o în elegi dac vorbeşte atât de repede? înţ ă treb doamnaă Fairfax.

O în elegeam foarte bine, fiindc eram obişnuit cu vorbirea n valnic aţ ă ă ă ă doamnei Pierrot.

— Întreab-o despre p rin ii ei, urm doamna cea bun . Aş fi curioas să ţ ă ă ă ă aflu dacă-şi mai aduce aminte de dânşii.

— Adèle, întrebai eu, cu cine st teai în oraşul acela frumos şi curată despre care mi-ai vorbit?

— Am stat un timp cu mama: dar ea a plecat la Maica Domnului. Mama m înv a s dansez, s cânt şi s spun versuri; o mul ime de domni şiă ăţ ă ă ă ţ doamne frumoase veneau s-o vad şi eu dansam în fa a lor şi le cântam.ă ţ Tare-mi pl cea. Vrei s m auzi cum cânt?ă ă ă

Fiindc terminase micul dejun, îi d dui voie să ă ă-mi arate ce ştie. Coborî de pe scaun şi se aşez pe genunchii mei şi pe urm , împreunânduă ă -şi manile cu pref cut moă ă destie, îşi arunc buclele înapoi, ridic ochii în tavan şiă ă începu s cânte o arie dintră -o oper . Era vorba de o femeie p r sit care,ă ă ă ă dup ce plânsese din pricina perfiă diei amantului, îşi chema în ajutor mândria. Cerea slugilor ei s-o împodobeasc dânduă -i bijuteriile cele mai str lucitoare,ă s-o îmbrace în rochiile cele mai elegante, c ci să -a hot rât s se duc înă ă ă noaptea aceea la bal, unde trebuia să-l întâlneasc pe înşel tor, spre aă ă -i dovedi prin veselia ei c nă -o doare necredin a lui.ţ

Aria aleas p rea ciudat pentru un copil, dar socotii c originalitateaă ă ă ă const în a face s r sune pe buzeleă ă ă -i nevinovate accentele dragostei şi ale geloziei. În orice caz, era ceva de prost gust, cel pu in aşa mi se p ru mie.ţ ă

Adèle cântase melodia destul de bine şi cu naivitatea vârstei sale. După ce sfârşi, coborî de pe genunchii mei şi zise:

— Acum, mademoiselle, voi spune câteva versuri. Luând inuta de rigoare începu: ţ "LA ligue de rats": fable de La Fontaine18.

Declam fabula cu intona ie coă ţ rect , fiind foarte atent la punctua ie.ă ă ţ Ml dierea glasului şi gesturile potrivite, lucru foarte rar la vârsta ei, doveă deau c fusese înv at cu grij .ă ăţ ă ă

— Cine te-a înv at fabula asta? o întrebai.ăţ— Mama; ea mi-o spunea totdeauna aşa. De câte ori ajungeam aici,

când spui: "Qu'avez-vous donné? lui dit un de ces rats, parlez!"19 m puneaă s ridic, mâna ca să ă-mi aduc aminte c trebuie s ridic şi glasul. Acum vrei să ă ă dansez pu in?ţ

— Nu, ajunge. Dar când a plecat mama ta la Maica Domnului, cu cine ai r mas?ă

— Cu madame Frederic şi b rbatuă -s u. Ea mă -a îngrijit, dar nu mi-e rud .ă Cred c e s rac , pentru că ă ă ă n-are cas atât de frumoas ca mama. De altfelă ă n-am r mas mult acolo. Domnul Rochester mă -a întrebat dac vreau s vin să ă ă stau cu el în Anglia şi am r spuns c da, pentru că ă ă-l cunoscusem pe domnul 18 Liga şoarecilor, fabul de Laă Fontaine (fr.)19 Ce ai? îi spuse unul dintre şoareci, vorbeşte! (fr.)

Rochester înaintea doamnei Frederic şi fusese totdeauna bun cu mine; îmi d dea rochii şi juc rii frumoase. Dar nu şiă ă -a inut f g duiala, fiindc dup ceţ ă ă ă ă m-a adus în Anglia, a plecat şi nu l-am mai v zut niciodat .ă ă

Dup micul dejun, Adèle şi cu mine neă -am dus în bibliotec . Din poruncaă domnului Rochester, aici trebuia s fie sala de studiu. Cele mai multe c r iă ă ţ erau încuiate în nişte dulapuri mari, cu geamuri. Unul singur era deschis. Cuprindea lucr ri elementare din toate domeniile, romane, volume deă literatur uşoar , de poezii, biografii şi însemn ri de c l torie. Socotiseă ă ă ă ă pesemne c asta era tot ce putea dori s citeasc o guvernant . Întră ă ă ă -adev r,ă eram mul umit deocamdat şi, în compara ie cu pu iţ ă ă ţ ţ nele c r i pe care leă ţ frunz ream din când în când la Lowood, mi se p rea c am aici nenum rateă ă ă ă prilejuri de desf tare şi înv tur . În aceeaşi camer se mai aflau un piană ăţă ă ă nou de tot, un şevalet şi dou globuri, pentru lec iile de geografie, de bună ţ ă seam .ă

Adèle se dovedi o elev destul de cuminte, deşi nicioă dat nu m ascultaă ă cu prea mult aten ie. Nu era obişă ţ nuit s munceasc organizat şi mă ă ă -am gândit c nă -ar fi fost nimerit s-o iau prea repede de la început. De aceea, dup ce iă -am vorbit mult timp şi am înv atăţ -o câteva lucruri, v zând c eraă ă aproape dou sprezece, îi d dui voie s se înapoieze la d daca ei.ă ă ă ă

M-am hot rât ca pân la ora cinci s desenez pentru ea câteva schi e.ă ă ă ţÎn vreme ce urcam să-mi iau mapa şi creioanele, m chem doamnaă ă

Fairfax.— Lec ia dumitale de diminea sţ ţă -a sfârşit, cred, îmi zise ea. Glasul venea dintr-o odaie a c rei uş cu canaturi era deschis . Intrai,ă ă ă

când o auzii c m strig . V zui atunci o odaie spa ioas şi impozant . Pe josă ă ă ă ţ ă ă era aşternut un covor turcesc, fotoliile şi perdelele erau roşii, pere ii îmţ -br ca i în lemn de nuc, tavanul împodobit cu sculpturi minunate. O fereastră ţ ă mare, cu multe vitralii, l sa s p trund lumina limpede a dimine ii. Doamnaă ă ă ă ţ Fairfax cur a câteva vase de marcasit roşie, aşezate pe bufet.ăţ ă

— Ce odaie frumoas ! exclamai eu privind în jurul meu.ăNiciodat nu mai v zusem o odaie atât de impuă ă n toare.ă— Asta e sufrageria. Tocmai am deschis fereastra s intre pu in aer şiă ţ

soare, c ci totul e aşa de umed în apartamentele rar locuite! Salonul miroaseă ca o pivni .ţă

Îmi ar t o bolt mare arcuit , acoperit de o perdea purpurie, ridicată ă ă ă ă ă deocamdat . Am urcat cele dou trepte largi din fa a bol ii şi mă ă ţ ţ -am uitat în untru; mi să -a p rut o privelişte de basm, întră -atât era de minunat ceea ce se oferea ochilor mei neobişnui i cu asemenea lucruri. Nu era, cu toate astea,ţ decât un simplu salon foarte ar tos, iar al turi un budoar. Pe jos se aflauă ă covoare albe, ce p reau pres rate cu str lucitoare cununi de flori. Tavaneleă ă ă erau împodobite cu reliefuri de ciorchini de struguri şi frunze de vi , de unţă alb ca z pada, ce contrasta puternic cu stofele şi divanele stacojii. Vaseă str lucitoare de Boemia, de un roşuă -rubiniu, scoteau în relief marmura alb aă c minului. Între ferestre, oglinzi mari r sfrângeau acea îmbinare de z pad şiă ă ă ă foc.

— Ce rânduial în toate od ile, doamn Fairfax! exclamai eu. Nici oă ă ă învelitoare şi, totuşi, nici un fir de praf. Dac nă -ar fi frigul sta, ar p rea că ă ă sunt locuite zi de zi.

— Ei, ce s faci, domnişoar Eyre. Domnul Rochester vine rar, însă ă ă totdeauna pe neaşteptate. Nu-i place deloc s g seasc mobilele acoperite şiă ă ă s aud zgomotul dereticatului, aşa încât m str duiesc ca od ile s fieă ă ă ă ă ă totdeauna preg tite.ă

— Domnul Rochester e un om pedant şi preten ios?ţ— Nu chiar; dar are gusturile şi obiceiurile unui gentilom şi vrea ca totul

s fie rânduit dup voia lui.ă ă— Îl iubeşti? E iubit?— O, da. Pe aici familia sa a fost totdeauna respectat . Aproape totă

inutul e înc din timpuri str vechi al Rochesterilor.ţ ă ă— Dar... l sând la o parte averea, dumneata îl iubeşti? Aşa, numai caă

om, e simpatizat?— N-aş avea de ce s nuă -l iubesc, cred c şi arendaşii îl socotesc ună

st pân drept şi darnic; dar nă -a stat niciodat prea mult timp printre ei.ă— Şi n-are nici un fel de ciud enii? Întrăţ -un cuvânt, ce fel de om e?— O, e un om f r cusur, cel pu in aşa mi se pare mie. Poate c e camă ă ţ ă

ciudat. A c l torit şi a v zut multe. Sunt încredin at c e foarte înv at, dară ă ă ţ ă ă ăţ de vorbit, n-am vorbit niciodat prea mult cu el.ă

— Ce ciud enii are?ăţ— Nu ştiu, nu-i de loc uşor de spus: nimic deosebit, dar când începe să- iţ

vorbeasc , sim i că ţ ă-i mai altfel decât al ii. Nu po i fi niciodat sigur dacţ ţ ă ă vorbeşte serios ori glumeşte, dacă-i mul umit sau nu. Pe scurt, nuţ - i po i daţ ţ bine seama ce gândeşte, sau cel pu in eu nu pot: dar nţ -are a face, e un st pân foarte bun.ă

Asta-i tot ce am aflat de la doamna Fairfax despre st pânul ei şi al meu.ă Sunt unii oameni care nu se pricep de loc s schi eze portretul moral al cuiva,ă ţ s observe ceă -i caracteristic unei persoane sau unui lucru; buna noastră doamn apar inea f r îndoial acestei categorii, întreb rile mele oă ţ ă ă ă ă nelinişteau, dar n-o f ceau s g seasc nimic nou. În ochii ei, domnulă ă ă ă Rochester era domnul Rochester, un gentilom, un moşier şi nimic mai mult: nu cerceta mai adânc lucrurile şi dorin a mea de a c p ta o imagine maiţ ă ă precis a caracterului s u o mira, de bun seam .ă ă ă ă

Când p r sir m sufrageria, m pofti să ă ă ă ă-mi arate restul casei; m-a condus peste tot. Am admirat elegan a şi cur enia ce domneau pretutindeni. Maiţ ăţ ales camerele din fa mi se p rur deosebit de impresionante; unele dintreţă ă ă cele de la catul trei, deşi întunecoase şi scunde, erau interesante prin aspectul lor str vechi. Pe m sur ce mobilele de la primele caturi seă ă ă demodaser , fuseser trimise sus şi lumina slab ce p trundea prină ă ă ă ferestruici scotea la iveal paturi vechi de o sut de ani, cufere de m r sau deă ă ă nuc, care datorit sculpturilor ciudate, înc tuşând ramuri de palmieri sauă ă capete de îngeraşi, semănau mult cu arca lui Noe, şiruri de jil uri venerabile,ţ cu spetezele înguste şi înalte, scaune şi mai vechi, purtând urmele pe jum tate şterse ale unor broderii lucrate de mâini care de dou genera ii nuă ă ţ mai erau decât pulbere. Toate astea d deau catului al treilea de la Thornfieldă Hall înf işarea unei case a trecutului, a unei racle cu moaşte. În timpul zileiăţ îmi pl cea liniştea ciudat şi întunericul acelor înc peri, dar noaptea pentruă ă ă nimic în lume n-aş fi dormit în acele paturi largi şi grele, cu t blii masive deă stejar, umbrite de perdele uriaşe ale c ror broderii înf işau flori ciudate,ă ăţ p s ri şi mai ciudate şi cele mai ciudate chipuri omeneşti. Cât de straniuă ă trebuie s fi ar tat toate acestea sub razele palide ale lunii !ă ă

— Servitorii dorm în od ile astea? întrebai eu.ă— Nu; servitorii stau în nişte apartamente mai mici, în spatele casei. În

camerele astea nu doarme niciodat nimeni. Dac ar fi o stafie la Thornfieldă ă Hall, cu siguran c aici şiţă ă -ar c uta refugiul.ă

— Cred şi eu. Va s zic nă ă -ave i stafii?ţ— Dup câte ştiu eu, nu, r spunse zâmbind Fairfax.ă ă

— Nici în tradi iile locului? Nu sunt legende sau poveşti cu stafii?ţ— Nu cred. Se spune totuşi c Rochesterii au fost nişte oameni foarteă

violen i. Poate de aceea stau acum atât de linişti i în mormintele lor.ţ ţ— Da. Dup fr mmtarea unei vie i zbuciumate, dorm bine, murmurai eu.ă ă ţ

Dar unde te duci, doamn Fairfax? o întrebai v zândă ă -o c se îndep rteaz .ă ă ă— Pe teras . Nu vrei s vezi ce privelişte se z reşte de sus?ă ă ăO urmai pe o scar foarte îngust ce ducea la mană ă sard ; de acoloă

urcar m o sc ri şi trecând printră ă ţă -un chepeng ajunser m pe acoperiş. Eramă acum la acelaşi nivel cu crengile pline de cuiburi de ciori şi le puteam vedea bine de tot. Rezemat de creneluri, privii în deă p rtare şi cercetai locurile ceă se întindeau în fa a mea, ca o hart . Atunci v zui pajiştea scânteietoare şiţ ă ă catifelat ce înconjura casa. Câmpul era mare cât un parc şi acoperit iciă -colo cu pâlcuri de copaci b trâni. P durea trist şi deas era str b tut de oă ă ă ă ă ă ă c rare neumblat şi atât de acoperit cu muşchi, încât ar ta mai verde decâtă ă ă ă arborii cu frunzişul lor. Biserica, por ile, drumul, deaţ lurile liniştite, toat fireaă p rea c se odihneşte sub soaă ă rele zilei de toamn . În zare, un cer adânc deă azur cu pete albe de marmur , ca nişte perle. Nimic nu era uiă mitor în această privelişte, dar totul te încânta. Când m-am înapoiat şi am trecut din nou prin chepeng, abia de mai vedeam în josul sc ri ei. Mansardele mi se p reauă ţ ă întunecate ca nişte cripte, în compara ie cu cerul alţ bastru, cu tufişurile, p şunile şi dealurile în mijlocul c rora se afla castelul, cu toate împrejurimileă ă luminate de razele soarelui, pe care le admirasem, n p dit de fericire.ă ă ă

Doamna Fairfax r mase o clip în urm , s ferece chepengul. Bâjbâind,ă ă ă ă am g sit uşa care ducea afar din mansard şi am coborât scara întunecat .ă ă ă ă R t cii câtva timp pe coridorul ce desp r ea, la catul al treilea, cameă ă ă ţ rele din fa de cele din spate. Era strâmt, scund şi întunecos; nţă -avea decât o fereastr mic ceă ă -l lumina din cap tul cel mai îndep rtat. Cele dou rânduriă ă ă de uşi e negre şi închise te f ceau s te gândeşti la gangul castelului unuiţ ă ă Barbă-Albastr .ă

Când treceam, p şind uşor pe acolo, urechileă -mi fur izbite de un hohotă de râs, singurul sunet pe care nu te-ai fi aşteptat să-l auzi într-un loc atât de t cut.ă

Era un râs ciudat, limpede, dar f r via şi f r nici o umbr de veselie.ă ă ţă ă ă ă M-am oprit. Râsul încet doar o clip , apoi izbucni mai tare: c ci întâiul hohot,ă ă ă deşi desluşit, fusese foarte slab. De data asta era zgomotos, p rând cuă trezeşte r sunet în toate od ile pustii, deşi pornise din una singur , a c reiă ă ă ă uş aş fi putut să -o ar t chiar, f r s greşesc.ă ă ă ă

— Doamn Fairfax – strigai eu, pentru c în acea clip cobora scara – aiă ă ă auzit hohotul acela de râs? De unde o fi venind?

— Pesemne-i vreo servitoare, r spunse ea; poate Grace Poole.ă— Ai auzit-o? întrebai din nou. — Da; şi o aud adeseori. Coase într-una din od ile astea. Câteodat stă ă ă

şi Leah cu ea, iar când sunt împreun , fac deseori zgomot.ăRâsul se repet pe un ton coborât, sacadat şi se sfârşi printră -un murmur

ciudat.— Grace! strig doamna Fairfax.ăNu m aşteptam s aud pe cineva r spunzând, c ci acel râs era tragic şiă ă ă ă

supranatural. Niciodat nă -am auzit unul la fel. Din fericire era ziua-n-amiaza mare, aşa c nici o împrejurare prielnic stafiilor nu înso ise acel zgomot şiă ă ţ nici locul, nici ceasul nu puteau trezi spaima. Altfel m-ar fi cuprins o groază supersti ioas . Faptele îmi dovedir c fusesem deţ ă ă ă -a dreptul nebun când mă ă speriasem.

V zui deschizânduă -se o uşa în apropierea mea şi o servitoare ieşi. Era o femeie între treizeci şi patruzeci de ani. Avea umerii obrajilor p tra i, p rulă ţ ă roşu, fa a urât şi aspr . Nu se poate închipui ar tare mai pu in romantic ,ţ ă ă ă ţ ă mai pu in fantomatic .ţ ă

— Prea mult zgomot, Grace, zise doamna Fairfax. Nu uita poruncile pe care le-ai primit!

Grace f cu o reveren t cut şi plec .ă ţă ă ă ă— Femeia asta coase şi o ajut pe Leah, urm v duva. Desigur c nuă ă ă ă -i

f r cusur, dar lucreaz minunat. A, bine c miă ă ă ă -am adus aminte! Cum te-ai împ cat azi diminea cu eleva dumitale?ă ţă

Intreptând astfel convorbirea spre Adèle, ajunser m repede în od ileă ă vesele şi luminoase de jos. Adèle ne întâmpin , strigânduă -ne:

— Mesdames, vous etes servies!20 Pe urm ad ug : ă ă ă J'ai bien faim, moi!21

Masa era gata şi ne aştepta în odaia doamnei Fairfax.

CAPITOLUL XII

Felul liniştit în care fusesem primit la Thornfield p rea să ă ă-mi vestească o via uşoar şi impresia asta nţă ă -a fost întru nimic dezmin it când amţ ă cunoscut mai bine castelul şi pe cei ce-l locuiau. Doamna Fairfax era într-adev r ceea ce îmi p ruse de la început: o femeie blând , binevoitoare,ă ă ă destul de instruit şi de o inteligen obişnuit . Eleva mea era o fat foarteă ţă ă ă vioaie, dar fiindc fusese r sf at şi l sat în voia ei, avea câteodat toane.ă ă ăţ ă ă ă ă Cum îns era încredin at cu totul îngrijirilor mele şi nici o interven ieă ţ ă ţ nechibzuit nu veă nea de nic ieri s pun piedici metodelor mele de eduă ă ă ca ie,ţ renun repede la micile ei capricii şi deveni fat ascult toare. Nţă ă ă -avea nici un talent deosebit, nici o tr să ătur de caracter mai pronun at , nici o latur aă ţ ă ă sentimentelor sau preferin elor care ar fi pututţ -o în l a fie şi cu o şchioapă ţ ă deasupra celorlal i copii, dar nici nţ -avea vreun cusur care s-o fac inferioară ă celor mai mul i dintre ei. Progresa mul umitor şi îmi ar ta o dragoste care,ţ ţ ă dac nu era prea profund , era în schimb sincer şi cald . Silin a ce şiă ă ă ă ţ -o d dea ca să ă-mi plac , simplicitaă tea, flec reala ei vesel îmi insuflau şi mieă ă destul dragoste ca s putem fi mul umite una de alta.ă ă ţ

Limbajul acesta, par paranthèse22 ar putea s le par rece acelora careă ă afişeaz doctrine pompoase despre firea îngereasc a copiilor şi despreă ă devotamentul idolatru ce trebuie s liă -l arate cei îns rcina i cu creşterea lor.ă ţ Dar eu nu scriu ca s m gulesc egoismul p rin ilor sau s m transform înă ă ă ţ ă ă ecou al f rniciei; eu spun adev rul şi atât. M îngrijeam cu conştiinciozitateăţă ă ă de progresele şi bunul mers al educa iei Adèlei şi nutream pentru ea oţ dragoste calm , dup cum pe doamna Fairfax o iuă ă beam din pricina bun t iiă ăţ sale şi în tov r şia ei aflam totdeauna o mare pl cere d ruit de privireaă ă ă ă ă -i calm , de sufletul şi caracterul ei potolit.ă

Dojenească-m cine o vrea, când voi mai spune c din timp în timp mă ă ă plimbam singur , c priveam prin grilajul por ii drumul ce seă ă ţ -ntindea înaintea mea sau c v zând pe Adèle jucânduă ă -se cu d daca şi pe doamna Fairă fax f când peltea în c mara de provizii, urcam cele trei caturi, ridicam chepengulă ă podului şi m duceam pe teras ; c atunci când, în sfârşit, ochii mei puteauă ă ă 20 Doamnelor, pofti i la mas ! (fr.)ţ ă21 Mie mi-e grozav de foame! (fr.)22 În treac t fie spus (fr.)ă

cuprinde câmpiile, colinele, linia întunecat a orizontului, doream cuă înfl c rare sprijinul unei puteri în stare să ă ă-mi arate ce era dincolo de aceste hotare, ca s cercetez acea lume activ , acele inuturi şi oraşe pline de via ,ă ă ţ ţă despre care auzisem vorbindu-se, dar pe care niciodat nu le v zuă ă sem. Atunci îmi doream mai mult experien de via , leg turi mai strânse cuă ţă ţă ă ceilal i semeni şi putin a de a cunoaşte un num r mai mare de oameni şiţ ţ ă caractere mai diferite decât cele de la Thornfield. Pre uiam ce era bun înţ doamna Fairfax şi în Adèle, dar credeam în existen a altor firi, a c rorţ ă bun tate s fie mai cald . Aş fi vrut s pot vedea cu ochii mei lucrurile de aă ă ă ă c ror existen eram încredin at .ă ţă ţ ă

Cu siguran c mul i m vor huli şi m vor socoti o fire veşnicţă ă ţ ă ă nemul umit . Dar nţ ă -aveam încotro; neastâmp rul era în firea mea şiă câteodat m fr mânta pân la tortur . Atunci, unica mea uşurare era s mă ă ă ă ă ă ă plimb încoace şi încolo pe coridorul de la catul al treilea, retras în mijloculă liniştii şi singur t ii ce domneau acolo, s m opresc cu ochii min ii asupraă ăţ ă ă ţ tuturor n lucirilor stră ălucitoare ce se înf işau dinainteăţ -mi şi care, de bună seam , erau numeroase şi ademenitoare. Aceste gânduri îmi furnicauă neîncetat prin minte şi neliniştea ce m fr mânta îmi d dea totuşi via . Îmiă ă ă ţă pl cea nespus s ascult o poveste f r sfârşit, o poveste pl smuit deă ă ă ă ă ă închipuirea mea, plin cu tot felul de ispr vi, cu via , cu fl c ri şi pasiuni –ă ă ţă ă ă tot lucruri pe care le doream atât de mult, dar pe care via a mea actual nuţ ă mi le oferea.

Degeaba se crede c oamenii ar trebui s fie ferici i atunci când auă ă ţ linişte; lor le trebuie ac iune şi dac nţ ă -o au, şi-o creeaz . Milioane de fiin eă ţ sunt condamnate la via mai monoton decât a mea şi milioane se r zvrţă ă ă ă-tesc împotriva soartei. Nimeni nu-şi închipuie câte revolte, afar de celeă politice, dospesc în masa fiin elor vii care populeaz p mântul. Ne închipuimţ ă ă c femeile sunt totdeauna foarte potolite, dar femeile sunt ca şi b rba ii; auă ă ţ nevoie să-şi foloseasc puterile ca şi fra ii lor, le trebuie un câmp pe careă ţ să-şi desf şoare str daniile, înă ă tocmai ca şi b rba ii lor. Ele sufer din pricinaă ţ ă constrângerii prea straşnice, şi a nemişc rii prea absolute, exact aşa cum ară suferi şi b rba ii. Fra ii lor mai "ferici i" dau dovad de orbire când spun că ţ ţ ţ ă ă ele trebuie s se m rgiă ă neasc la a face budinci, la a împleti ciorapi, a cânta laă pian şi a broda s cule e. E o nesocotin s le condamni ori s le iei în râsă ţ ţă ă ă dac încearc s fac sau s înve e mai mult decât statorniceşte tradi ia că ă ă ă ă ţ ţ ă-i de trebuin penţă tru ele.

Când m aflam acolo, singur , auzeam deseori râsul lui Grace Poole;ă ă totdeauna acelaşi râs încet şi gros – ha! ha!- ce m f cuse s tresar primaă ă ă dat . Auzeam de asemenea murmurul ei ciudat, mai ciudat chiar decât râă sul. Erau zile când r mânea cu totul t cut şi altele când scotea suneteă ă ă neîn elese. Câteodat o vedeam ieşind din odaie, ducând în mân un lighean,ţ ă ă o farfurie sau o tav , coborând în buc t rie şi înapoinduă ă ă -se dup scurt timpă (oh! cititorule romantic, iartă-m dacă ă- i spun întreg adev rul!) cu o can deţ ă ă bere neagr . Înf işarea ei avea darul de a domoli orice curiozitate trezit deă ăţ ă ipeteleţ -i curioase. Avea tr s turi aspre şi nimic în f ptura sa nu te puteaă ă ă

atrage. Încercai de mai multe ori s intru în vorb cu ea, dar nu eraă ă vorb rea . De obicei un r spuns monosilabic reteza scurt orice încercare deă ţă ă acest fel.

Ceilal i servitori, John şi nevastţ ă-sa, Leah, fata în cas şi Sophie, d dacaă ă francez , erau oameni cumsecade, dar întru nimic deosebi i. Cu Sophieă ţ vorbeam fran uzeşte şi câteodat o întrebam despre ara ei natal ; dar nuţ ă ţ ă era în stare s povesteasc sau s descrie, r spunsurile ei nel murite şiă ă ă ă ă

încurcate te f ceau s crezi c dorea mai curând s încetezi, decât să ă ă ă ă continui cu întreb rile.ă

Astfel trecur octombrie, noiembrie şi decembrie. Înă tr-o după-amiaz deă ianuarie, doamna Fairfax îmi ceru o zi de învoire pentru Adèle, care r cise.ă Adèle st rui cu o însufle ire ceă ţ -mi aminti cât de pre ioase mi se pţ ăreau zilele libere, când eram copil. I-o d dui deci, gândină -du-m că ă-i bine s m ar t, înă ă ă privin a asta, mai înţ eleg toare. Era o zi frumoas şi liniştit , deşi foarte rece;ţ ă ă ă m s turasem s tot stau nemişcat în bibliotec o întreag diminea ce miă ă ă ă ă ă ţă se p rea nesfârşit . Doamna Fairă ă fax tocmai încheiase o scrisoare. Mi-am pus p l ria şi paltonul şi iă ă -am spus c duc eu scrisoarea la poşta din Hay, la oă dep rtare de dou mile. Socoteam c va fi o plimbare pl cut . Când Adèle fuă ă ă ă ă aşezat pe sc unaşul ei, lâng focul din odaia doamnei Fairfax, îi d dui ceaă ă ă ă mai frumoas p puş de cear a ei (pe care o p stram de obicei învelit înă ă ă ă ă ă poleial în sertar) şi o carte de istorie.ă

— Revenez bientot, ma bonne amie, ma chere mademoiselle Jeannette23, îmi spuse ea.

O îmbr işai şi plecai.ăţP mântul era înghe at, aerul liniştit şi drumul singuă ţ ratic. Pân mă -am

înc lzit am mers repede, dar dup aceea am domolit pasul, s m bucur înă ă ă ă tihn şi s tră ă ăiesc cât mai din plin desf tarea acelei clipe. Când trecuiă pe lâng clopotni , la biseric b tea ora trei.ă ţă ă ă

Acel ceas al zilei avea farmec pentru mine, fiindc se apropia amurgul şiă soarele sc p ta alene c tre asfin it. Eram la oă ă ă ţ mil de Thornfield, pe ună drumeag vestit vara pentru trandafirii s lbatici, pentru nucii şi rugurile deă mure pline de rod, care creşteau pe margini; chiar la vremea aceea erau încă poame roşii de p ducei, dar farmecul s u cel mai de seam st tea înă ă ă ă singur tateaă -i des vârşit şi tihnaă ă -i netulburat de foşnetul frunzelor. Dacă ă se stârnea o adiere, aici nu se auzea nici un sunet, pentru c nu exista niciă unul din acei arbori al c ror frunziş se p să ă treaz totdeauna verde şi prin careă şuier vântul; p ducelul veştejit şi tufişurile de aluni r mâneau tot atât deă ă ă mute ca şi pietrele albe, tocite, din mijlocul drumului. Cât puteam cuprinde cu ochii, de fiece parte, vedeam doar câmpii, pe care vitele nu mai p şteau,ă şi dac z ream, din timp în timp, vreo pas re cafenie s rind pe garduă ă ă ă rile vii, credeam că-i o ultim frunz moart , ce nu se desprinsese înc de peă ă ă ă ramur .ă

Drumeagul urca necontenit pân la Hay. Dup ce am f cut camă ă ă jum tate din drum, mă -am aşezat pe treptele unei sc ri mici ce urca înspre ună ogor, îmi strânsei bine mantila în jurul corpului şi-mi ascunsei mâinile în manşon. Nu sim eam de fel gerul, deşi era foarte aspru, dup cum dovedeaţ ă ghea a ce acoperea drumul, în mijlocul c ruia un pârâiaş acum înghe at seţ ă ţ rev rsase cu câteva zile mai înainte, pe o vreme de dezghe . Din locul undeă ţ m aflam, z ream Thornfieldul: castelul cenuşiu şi crenelat era lucrul cel maiă ă izbitor din valea a c rei panoram mi se ar ta. La apus se vedeau p durileă ă ă ă din Thornfield şi arborii unde îşi f ceau cuiburi ciorile. Am z bovit acolo până ă ă ce soarele coborî şi pieri, purpuriu, dincolo de crestele copacilor. Atunci am pornit-o iar şi spre r s rit.ă ă ă

În fa a mea vedeam luna ridicânduţ -se pe coama unui deal, palid înc şiă ă p lind un norişor, dar devenind din ce în ce mai str lucitoare. Pluteaă ă deasupra satului Hay, care, pe jum tate pierdut printre arbori, îşi în l a fumulă ă ţ albastru din cela câteva hornuri. Mai aveam o mil pân acolo, şi, totuşi, înă ă mijlocul acelei linişti depline, zgomotele firave ale vie ii r zb teau pân laţ ă ă ă 23 Întoarce-te repede, buna mea prieten , drag domnişoar Jeannette (fr.)ă ă ă

mine. Auzeam şi murmurul râurilor, îns din ce vale şi de la ce dep rtare,ă ă n-aş fi putut-o spune. Dincolo de Hay erau îns multe dealuri şi – f r îndoială ă ă ă – multe râuri îşi strecurau şirul apei printre ele. Seara aceea liniştit l sa să ă ă se aud clipocitul cristalin al pâraielor apropiate şi susurul stins al celor maiă de departe.

Dar acele delicate clipociri şi şoapte, atât de îndep rtate şi de limpeziă totodat , fur acoperite de un zgomot neaşteptat. Un trop it, un sunetă ă ă metalic de potcoave izbite în p mântul înghe at înl tur clipocitul dulce ală ţ ă ă apelor, tot aşa precum într-un tablou, masa greoaie a unei stânci sau trunchiul masiv al unui stejar gros, înfipt cu t rie pe primul plan, te împiedică ă s vezi colinele alb strii, zarea luminoas şi norii ceă ă ă -şi contopesc nuan ele.ţ

Zgomotul îl f cea un cal ce se apropia. Cotiturile druă meagului mi-l ascundeau înc , dar îl auzeam venind. M preg team s p r sesc drumul,ă ă ă ă ă ă fiindc era îngust, dar mă -am oprit numai şi m-am tras pu in la o parte, sţ ă-l las s treac . Eram tân r peă ă ă ă -atunci şi mintea mi-era p lit de tot felul deă ă pl smuiri luminoase ori întunecate. Amintirile din poveştile doicii erau, al turiă ă de atâtea altele, adânc întip rite în mintea mea. Totuşi, când r s reau dină ă ă taini ele min ii, aveau mai mult t rie şi vioiciune pentru cea care eramţ ţ ă ă acum, decât avuseser pentru copilul de odinioar . În timp ce calul seă ă apropia şi aşteptam clipa când avea s apar în lumina tulbure a înser rii, îmiă ă ă amintii de o poveste pe care mi-o spunea Bessie; era vorba de un spiriduş din nordul Angliei, numit "Gytrash". Acest spiriduş r t cea pe drumurileă ă singuratice, în chip de cal, catâr sau dul u şi se ar ta uneori că ă ăl toriloră întârzia i, asemeni calului acestuia ce venea acum înspre mine.ţ

Ajunsese aproape, dar înc nu se vedea, când afar de trop it auzii ună ă ă zgomot venind din tufiş şi v zui strecurânduă -se de-a lungul alunilor un câine mare, care, datorit bl nii sale albe vrâstate cu negru, se z rea cu uşurină ă ă ţă printre pomi. Era tocmai una dintre înf iş rile pe care le lua Gytrash: unăţ ă animal ce sem na cu un leu, cu p r lung şi cap uriaş. Trecu totuşi destul deă ă liniştit pe lâng mine, f r să ă ă ă-şi întoarc ochii lui ciuda i, aşa cum mă ţ ă aşteptam. Ap ru şi calul, un animal înalt ce purta un c l re . Acel b rbată ă ă ţ ă destram dintră -o dat tot farmecul, pentru c Gytrash nu fusese nicicândă ă înc lecat de f ptur omeneasc . El era totdeauna singur şi, dup p rereaă ă ă ă ă ă mea, spiriduşii puteau s l şlui în trupul necuvânt tor al animaă ă ă lelor, dar nu prea jinduiau dup forma unei banale fiin e omeneşti. Nu era deci Gytrash, ciă ţ un simplu c l tor care luase drumul cel mai scurt spre Millcote. Trecu peă ă lâng mine şi îşi urm drumul. Dar dup câ iva paşi m întorsei, c ci aten iaă ă ă ţ ă ă ţ îmi fu atras de zgomotul unei c deri şi exclama ia: "Ce dracu m fac acum?"ă ă ţ ă Animalul alunecase pe ghea a care acoperea şoseaua; calul şi c l re ul seţ ă ă ţ pr buşir . Câinele se întoarse şi el, alergând în salturi. V zând stareaă ă ă nenorocit în care se afla st pânuă ă -s u şi auzind calul icnind, latr de h uliră ă ă ă v ile, cu o putere la care te puteai aştepta v zânduă ă -i statura. Chel lai dândă târcoale calului şi c l re ului trânti i la p mânt, apoi alerg spre mine. Era totă ă ţ ţ ă ă ce putea face, n-avea cum s cheme pe altcineva în ajutor.ă

L-am urmat şi am g sit pe c l tor chinuinduă ă ă -se s ias de sub cal. F ceaă ă ă asemenea eforturi, încât mi-am zis c nu să -a putut lovi prea tare. Totuşi îl întrebai:

— Sunte i r nit, domnule?ţ ăMi se p ru că ă-l aud înjurând, dar nu eram sigur . Cert este c morm iă ă ă

ceva şi nu-mi r spunse îndat .ă ă— Ce pot face pentru dumneata? întrebai din nou.— Numai s te dai la o parte, îmi r spunse el, pe când se ridic înă ă ă

genunchi, apoi în picioare.M-am supus. Atunci începu o opera ie grea, compliţ cat şi zgomotoas ,ă ă

înso it de l tr turi atât de furioase, încât a trebuit s m dau la o parte, darţ ă ă ă ă ă n-am vrut s plec înainte de a vedea sfârşitul. Totul să -a terminat cu bine: calul a fost pus pe picioare iar câinele fu domolit printr-un "Jos, Pilot!". C l torul, aplecat acum, îşi pip ia laba piciorului şi coapsa, de bun seam să ă ă ă ă ă vad dac mai erau tefere; dar se pare c era totuşi ceva care îl f cea să ă ă ă ă sufere, c ci îndat se îndrept spre treptele de unde tocmai m ridicasem şiă ă ă ă se aşez .ă

Se vedea cum în ziua aceea aveam mare dorin s fiu de folos, sau celţă ă pu in îndatoritoare, c ci m apropiai din nou şi zisei: ţ ă ă

— Dac sunte i r nit, domnule, pot aduce pe cineva de la Thornfield, sauă ţ ă de la Hay.

— Mul umesc, nuţ -i nevoie: n-am nici un os rupt, e numai o scrântitur .ăÎncerc din nou s umble, dar efortul acesta îi smulse f r voie ună ă ă ă

geam t.ăNu se întunecase înc bine şi luna devenise str luciă ă toare, îl putui vedea

limpede pe str in. Era îmbr cat întră ă -o jachet lung de c l torie, cu guler deă ă ă ă blan şi catarame de o el. De talie mijlocie, avea pieptul foarte lat, fa aă ţ ţ întunecat , tr s turile aspre şi fruntea larg . Ochii şi sprâncenele încruntateă ă ă ă ar tau c are o fire aprig şi c acum e tare nemul umit. Nu mai era tân r,ă ă ă ă ţ ă dar nici nu se putea înc spune c e în vârst . Putea s aib treizeci şi cinciă ă ă ă ă de ani. Nu-mi era deloc team de el, sim eam doar pu in sfial . Dac ar fiă ţ ţ ă ă ă fost un tân r fruă mos, un erou de roman, n-aş fi îndr znit să ă-l mai întreb ceva, deşi vedeam bine c nuă -i fac nici o pl cere, sau nă -aş fi cutezat să-i ofer servicii pe care nu le cerea. Nu vorbisem niciodat cu un tân r frumos şi niciă ă nu ştiu dac v zusem vreunul. Aduceam omagii teoretice frumuă ă se ii,ţ elegan ei, curteniei şi farmecelor fascinante, dar dac aş fi întâlnit vreodatţ ă ă un b rbat cu toate aceste însuşiri, instinctul mă -ar fi înştiin at c el nu g seşteţ ă ă şi nici nu poate g si la mine ceva care să ă-l încânte. Aş fi fugit de el cum fugi de foc, de fulgere, de tot ce nu-i pl cut, deşi e str lucitor.ă ă

Dac acel str in miă ă -ar fi zâmbit şi s-ar fi ar tat prietenos când iă -am vorbit, dac miă -ar fi refuzat ajutorul cu voie bun şi mul uminduă ţ -mi, mi-aş fi urmat drumul, f r a fi ispitit să ă ă ă-mi reînnoiesc întreb rile. Dar încruntarea şiă asprimea c l torului mă ă -au ajutat s m simt bine şi, când îmi f cu semn să ă ă ă plec, r m sei pe loc, spunânduă ă -i:

— Dar, domnule, nu pot s te p r sesc acum, pe druă ă ă mul sta pustiu,ă înainte de a vedea c eşti din nou în stare s încaleci.ă ă

Când am spus asta m-a privit; pân acum abia dacă ă-şi întorsese ochii c tre mine.ă

— Mi se pare c la ora asta dumneata ar fi trebuit s fii acas , dacă ă ă ă locuieşti pe aici, prin împrejurimi. De unde vii?

— Din vale şi când e lun nu miă -e team , oricât ar fi de târziu. Dac vrei,ă ă pot s dau o fug pân la Hay; de altfel trebuie s pun o scrisoare la poşta deă ă ă ă acolo.

— Spui c vii din vale? Locuieşti în casa aceea cu creneluri? m întrebă ă ă el, ar tânduă -mi Thornfield Hall, pe care luna îl lumina cu razele sale argintii. Castelul se vedea în l ânduă ţ -se palid, din mijlocul p durii ce se proiecta,ă întunecat , pe cerul înroşit de cele deă pe urm fl c ri ale amurgului.ă ă ă

— Da, domnule,— A cui e casa?— A domnului Rochester.

— Îl cunoşti pe domnul Rochester?— Nu, nu l-am v zut niciodat .ă ă— Nu st acolo?ă— Nu.— Ai putea să-mi spui unde este? — Nu, domnule.— Desigur c nu eşti una din servitoarele de la casă tel. Eşti...Se opri şi arunc o privire asupra îmbr c min ii mele, ca de obicei,ă ă ă ţ

simpl : un palton de merinos negru şi o p l rie de castor, pe care nu leă ă ă -ar fi purtat fata în cas a unei doamne din lumea mare. P rea încurcat; nu ştia ceă ă s cread , îi venii în ajutor.ă ă

— Sunt guvernanta.— A, guvernanta! repet el. S m ia dracu dac nu uitasem.ă ă ă ă

Guvernanta!Şi fui din nou silit s îndur privirea lui scrut toare. Dup dou minute seă ă ă ă ă

ridic ; dar când încerc s umble, suferin a i se citi pe chip.ă ă ă ţ— Nu pot s te trimit dup ajutor, îmi spuse el; dar ai putea s m aju iă ă ă ă ţ

chiar dumneata, dac eşti aşa de bun .ă ă— Cum s nu, domnule.ă— Ai o umbrel de care s m slujesc, în loc de basă ă ă ton?— Nu. — Atunci caut s apuci dârlogii calului şi s miă ă ă -l aduci. Nu iţ -e fric ?ăDac aş fi fost singur , mă ă -aş fi temut s m apropii de un cal, dar fiindcă ă ă

mi se cerea s-o fac, eram gata s m supun. L sai manşonul jos, înaintai spreă ă ă calul înalt şi încercai s prind dârlogii, dar era un animal nervos şi nu m l să ă ă ă s m apropii. Mă ă -am trudit în zadar; mi-a fost chiar tare fiic v zânduă ă -l cum loveşte p mântul cu picioarele de dinainte. C l re ul aştepta şi privi câtvaă ă ă ţ timp; în cele din urm râse:ă

— Dup câte v d, spuse el, muntele nu va veni niciă ă odat la Mahomed,ă aşa c tot ceă - i r mâne de f cut e sţ ă ă ă-l aju i pe Mahomed s se duc la munte.ţ ă ă Vino încoace, te rog.

M apropiai.ă— Iartă-m , urm el; nevoia m sileşte s ă ă ă ă m ă folosesc de dumneata.Îmi puse o mân grea pe um r şi, rezemânduă ă -se cu oarecare opintire,

şchiopat pân la calul s u, pe careă ă ă -l st pâni de îndat ce prinse dârlogii;ă ă apoi s ri în şa, f când o strâmb tur dureroas , pentru c sfor area îiă ă ă ă ă ă ţ r scolise durerea.ă

— Acum, zise el, muşcându-şi buzele, adu-mi cravaşa; e acolo sub tufiş.O g sii şi iă -o adusei.— Î i mul umesc; du repede scrisoarea la Hay şi întoarceţ ţ -te cât po i maiţ

curând.D du pinteni calului, care porni în galop. Câinele îl urm şi câteşitrei seă ă

f cur nev zu i.ă ă ă ţ"Cum duce chinul în vârtej s lbaticele b l rii".ă ă ăÎmi ridicai manşonul de jos şi-mi urmai drumul. Aventura se sfârşise.

Fusese o întâmplare f r importan ; nă ă ţă -avea nimic romantic şi nimic interesant; dar adusese o schimbare în unul din ceasurile vie ii meleţ monotone: cineva avusese nevoie de mine, îmi ceruse sprijinul şi i-l d dusem, eram mul umit c f cusem ceva. Oricât de comun şiă ţ ă ă ă ă neînsemnat ar fi fost acea fapt , ea fusese totuşi ceva activ; şi eram atât deă ă s tul s tot duc o via în care mai mult lâncezeam decât tr iam. Apoi ună ă ă ţă ă chip nou era ca un nou portret în galeria amintirilor mele. Se deosebea de

celelalte, mai intâi fiindc era al unui b rbat; pe urm , pentru c eraă ă ă ă întunecat, puternic şi aspru. Când am ajuns la Hay şi am pus scrisoarea la poşt , tot mai p stram în fa a ochilor chipul acela şi coborând dealul c treă ă ţ ă Thornfield îl mai vedeam înc . Ajuns la locul întâlnirii mă ă -am oprit, am privit în jurul meu şi am ascultat, închipuindu-mi c voi auzi tropotul unui cal şi voiă vedea un c l re îmbr cat întră ă ţ ă -o jachet de c l rie, urmat de un câine deă ă ă Terra Nova, ce sem na cu Gytrash. Dar nu vedeam decât un gard şi o salcieă cu creştetul desfrunzit, în l ânduă ţ -se dreapt în întâmpinarea razelor lunii; nuă se auzea decât vântul, care vuia departe, în arborii Thornfieldului, şi, aruncând o privire spre locul de unde venea murmurul, am z rit lumin laă ă una din ferestrele castelului. Mi-am adus aminte c e târziu şi am gr bită ă pasul.

Întoarcerea la Thornfield nu-mi f cu nici o pl cere. A p trunde pe por ileă ă ă ţ castelului însemna a m reîntoarce la via a mea, în care nu se întâmplaă ţ niciodat nimic; însemna doar s trec prin sala t cut , s urc scara întuă ă ă ă ă -necoas , s intru în odaia mea singuratic şi s petrec o bun parte a serii deă ă ă ă ă iarn doar cu liniştita doamna Fairfax, atât şi nimic altceva. Nu era de ajunsă ca s spulă bere uşoara a â are pricinuit de plimbarea mea? Nu însemnaţ ţ ă să-mi ferec iar şi via a – ale c rei daruri de siguran şi tihn nu eram înă ţ ă ţă ă stare s le pre uiesc – cu nişte lan uri nev zute? Cum miă ţ ţ ă -ar fi priit furtunile unei vie i nesigure şi plin de lupte, o experien grea şi amar , în stare a mţ ă ţă ă ă face s râvnesc liniştea în care tr iam acum! Da, toate acestea ar fi fostă ă pentru mine la fel de binevenite ca o plimbare lung pentru cineva care aă amor it r mânând prea îndelung întrţ ă -un fotoliu confortabil; dorin a mea deţ agita ie şi mişcare era la fel de fireasc şi normal ca şi a celui intuit preaţ ă ă ţ mult în fotoliu.

Z bovii în fa a por ii, z bovii pe pajişte; m plimbai încoace şiă ţ ţ ă ă -ncolo pe drumul pardosit cu piatr . Obloanele uşii cu geamuri erau trase: nu puteamă vedea în untru. Ochii şi mintea mea p reau, de altfel, c vor s se îndeă ă ă ă -p rteze de casa mohorât , de vizuina plin cu celule întunecate, aşa cum miă ă ă se p rea în clipa aceea, ca s se îndrepte spre cerul frumos ce se înf işaă ă ăţ înainte-mi – o mare albastr şi f r pic de nor. Luna se în l a m rea laă ă ă ă ţ ă ţă orizont. P r sind vârful colinelor, de dup care se ridicase, din ce în ce maiă ă ă departe de ele, p rea c tinde spre zenitul întunecat, pierdut în adânculă ă nem rgiă nit şi-n ne rmurita dep rtare. Stelele tremur toare careţă ă ă -i urm reauă drumul îmi tulburau sufletul şi-mi gr beau b t ile inimii. Sunt lucruri miciă ă ă care ne aduc din nou pe p mânt; atunci a b tut orologiul şi a fost de ajuns.ă ă Îmi luai privirile de la lun şi stele, deschisei o uş l turală ă ă nic şi intrai.ă

Deşi lampa de bronz atârnat de plafonul s lii celei mari fusese aprins ,ă ă ă înc perea era întunecat . Prin uşa deschis a sufrageriei se strecura lic rireaă ă ă ă unui foc, luminând sala şi primele trepte ale sc rii. Lumina focului seă r sfrângea pe c minul de marmur , pe gr tarele de alam , şi scotea în reliefă ă ă ă ă draperiile purpurii şi mobilele lustruite, într-o iradiere nespus de pl cut . Laă ă aceeaşi lumin se vedeau de asemeni câteva persoane stând de vorb înă ă jurul c minului. Deă -abia am apucat s le z resc şi s deosebesc un amestecă ă ă de glasuri pline de voioşie, printre care pe acela al Adèlei, c uşa să -a şi închis.

M îndreptai repede spre odaia doamnei Fairfax. Şi acolo ardea focul înă c min, dar odaia nu era luminat şi nici doamna Fairfax nu se afla la locul ei.ă ă În schimb, un dul u alb şi negru, leit Gytrash de pe drum, st tea lună ă git pe covor şi privea int la foc. Sem na întrţ ă ă -atât cu acela, încât înaintai spre el şi strigai: "Pilot !" Câinele se ridic şi m mirosi. Îl mângâiai şi el se gudură ă ă blând. Era un câine cu care iţ -ar fi fost team s r mâi singur şi mă ă ă ă ă

întrebam de unde a venit aici; sunai, pentru c aveam nevoie de lumin şiă ă voiam s ştiu cine era musaă firul. Leah intr .ă

— Ce-i cu câinele sta? întrebai.ă— A venit cu st pânul.ă— Cu cine?— Cu st pânul, domnul Rochester, care a sosit chiar acum.ă— Aha ! Şi doamna Fairfax e cu dânsul?— Da, şi domnişoara Adèle. John s-a dus s aduc un doctor, c ciă ă ă

st pânul a suferit un accident cu calul şi domnul Rochester şiă -a scrântit un picior.

— A c zut calul pe drumul spre Hay?ă— Da, a alunecat pe când cobora dealul.— Ah! Leah, adu-mi te rog o lumânare.Leah se întoarse numaidecât, urmat de doamna Fairfax, care îmi repetă ă

aceleaşi veşti, ad ugând c domnul Carter, medicul, sosise şi se afla laă ă domnul Rochester; pe urm d du porunci pentru ceai şi eu m urcai în odaie,ă ă ă s m dezbrac.ă ă

CAPITOLUL XIII

Se pare c urmând sfatul doctorului, domnul Rochester se culc în aceaă ă sear devreme şi se scul a doua zi târziu. Nu coborî decât pentru a rezolvaă ă unele afaceri urgente; agentul s u şi câ iva fermieri sosiser şi aşteptau să ţ ă ă-i vorbeasc .ă

Adèle şi cu mine fur m silite s p r sim biblioteca, pentru c acolo îşiă ă ă ă ă primea domnul Rochester oaspe ii. Se f cu foc în alt odaie de la etaj, neţ ă ă -am dus c r ile acolo şi neă ţ -am rânduit camera ca pe o sal de studiu. În aceaă diminea chiar miţă -am dat seama c Thornfield Hall şiă -a schimbat înf işarea.ăţ Nu mai era t cut ca o biseric , mereu se auzea câte cineva b tând în uş ,ă ă ă ă sunând sau trecând în grab pe sal . Glasuri noi r sunau la parter. Un şuvoiă ă ă nou, de via adev rat , n v lise în castel. Acum avea un st pân. În ce mţă ă ă ă ă ă ă priveşte eram mai mul umit . ţ ă

N-a fost lucru uşor s faci în ziua aceea lec ii cu Adèle, care nu mai eraă ţ în stare s se concentreze. Ieşea întră -una din odaie şi se uita pe scar , vrândă să-l z reasc pe domnul Rochester. Ticluia mereu pretexte s coă ă ă boare: dorea, se vede, s intre în bibliotec , unde ştiam c de fapt nu i se sim eaă ă ă ţ deloc lipsa. Când m sup ram pu in şi o sileam s stea liniştit , continuaă ă ţ ă ă să-mi vorbeasc de prietenul ei, domnul Edward Fairfax de Rochester, cum îiă spunea ea {auzeam întâia oar toate aceste nume). Era tare curioas s afleă ă ă ce dar i-o fi adus. Se pare c domnul Rochester o vestise chiar de cu sear că ă ă o dat cu bagajele va sosi de la Millcote şi o cutie, al c rei con inut o vaă ă ţ interesa îndeaproape.

— "Et cela doit signifier, spuse ea, qu'il y aura, là-dedans, un cadeau pour moi et peut- être pour vous aussi, mademoiselle. Monsieur a parlé de vous; il m'a demandé le nom de ma gouvernante, et si elle n' était pas une petite personne, assez mince et un peu pâle. J'ai dit oui, car c'est vrai, n'est-ce pas, mademoiselle?"24

24 Asta înseamn desigur c acoloă ă -i un dar pentru mine şi poate şi pentru dumneata, domnişoar . Domnul a vorbit de dumneata, mă -a întrebat cum o cheam pe guvernanta mea şi dac nuă ă -i o persoan micu , destul de slabă ţă ă

Mâncai împreun cu eleva mea, ca de obicei, în odaia doamnei Fairfax.ă Fiindc ningea şi era viforni , r maă ţă ă ser m dup mas în sala de studiu. Searaă ă ă d dui voie Adèlei să ă-şi lase c r ile şi lucrul şi s coboare; c ci, judecând după ţ ă ă ă liniştea ce domnea la parter şi dup faptul c nu mai auzeam sunând la uş ,ă ă ă îmi închipuiam c domnul Rochester era acum liber. R mas singur , mă ă ă ă ă îndreptai spre fereastr , dar nu era nimic de v zut. Amurgul şi fulgii deă ă z pad îngroşau aerul şi ascundeau pân şi cop ceii de pe pajişte. L saiă ă ă ă ă perdeaua în jos şi revenii lâng foc.ă

Priveam jarul şi începusem s zugr vesc în minte ceva asem n tor cuă ă ă ă un tablou pe care-l v zusem alt dat şi care înf işa castelul din Ileidelberg,ă ă ă ăţ în valea Rinului, când doamna Fairfax, intrând pe neaşteptate, f cu f râmeă ă mozaicul scânteietor de-abia înfiripat şi împr ştie – totodat – gândurileă ă ap s toare ce începuser s se îngră ă ă ă ăm deasc în singur tatea mea.ă ă ă

1

— Domnului Rochester i-ar face pl cere, zise ea, dac dumneata şi elevaă ă dumitale a i vrea s lua i ceaiul cu dânsul astţ ă ţ ă-sear . Atâtea treburi a avută toat ziua, încât nă -a putut s te vad înc .ă ă ă

— La ce or ia ceaiul? întrebai.ă— Oh, la şase. Când e la ar m nânc mai devreme. Dar acum ai faceţ ă ă ă

bine să- i schimbi rochia; hai s te ajut. Uite, ia lumânarea asta.ţ ă— Trebuie să-mi schimb rochia?— Da, e mai bine. Când e domnul Rochester aici, eu m îmbracă

totdeauna în toalet de sear .ă ăAceast formalitate suplimentar îmi p rea cam ceă ă ă remonioas , totuşiă

m întorsei în odaie şi ajutat de doamna Fairfax îmi schimbai rochia de stofă ă ă neagr cu una de m tase de aceeaşi culoare, cea mai ar toas şi singuraă ă ă ă rochie de schimb pe care o aveam, în afar de una cenuşieă -deschis , care –ă dup ideile mele despre elegan , formate la Lowood – îmi p rea preaă ţă ă frumoas ca s poat fi îmbr cat altfel decât în prilejuri cu totulă ă ă ă ă excep ionale.ţ

— Î i trebuie o broşa, îmi spuse doamna Fairfax. ţN-aveam decât o mic perl , o amintire l sat de domnişoara Temple, laă ă ă ă

desp r ire. O pusei şi coborâr m. Nu eram obişnuit cu str inii şi de aceeaă ţ ă ă ă faptul c trebuia s apar în fa a domnului Rochester devenea o încercareă ă ţ grea pentru mine. Trecând prin sufragerie, am l sată -o pe doamna Fairfax s-o ia înainte şi eu m inui în urma ei. Dup ce trecur m pe sub bolta a c reiă ţ ă ă ă perdea era acum l sat , am ajuns în elegantul salon.ă ă

Pe mas ardeau dou lumân ri de cear şi pe c min alte dou . Pilot staă ă ă ă ă ă întins pe jos, înc lzinduă -se la flac ra minunatului foc. Adèle st tea înă ă genunchi lâng el. Îi v zui şi pe domnul Rochester, pe jum tate culcat pe oă ă ă canapea, cu piciorul sprijinit de o pern . Se uita la Adèle şi la câine, iară lumina focului îi b tea în plin fa . Recuă ă ţă noscui pe c l torul cu sprânceneă ă stufoase de c rbune, cu fruntea p trat ce p rea şi mai p trat din pricinaă ă ă ă ă ă felului cum era tuns. Îi recunoscui nasul, deosebit mai mult prin expresia de hot râre decât prin frumuse e, n rile largi, care tr dau, dup cum credeamă ţ ă ă ă eu, o fire aprins ; gura, b rbia şi maxilarele îi erau aspre, da, câteşitreleă ă foarte aspre – f r doar şi poate. Acum, când nu mai era îmbră ă ăcat în jacheta de c l rie, puteai observa c trupuă ă ă -i sp tos se potrivea cu fa a. Avea un trupă ţ frumos de atlet, piept larg, şolduri înguste, deşi nu era de loc înalt şi nelipsit

şi pu in palid . Am spus c da, fiindcţ ă ă ă-i adev rat, nuă -i aşa, domnişoar ? (fr.)ă

de gra ie.ţDomnul Rochester trebuie s fi observat intrarea mea şi a doamneiă

Fairfax, dar se p rea c nu are de gând s ne bage în seam , deoareceă ă ă ă apropierea noastr nuă -l f cu nici m car s ridice capul.ă ă ă

— Iat-o pe domnişoara Eyre, spuse doamna Fairfax liniştit .ăEl f cu o plec ciune, dar privi mai departe la câine şi la copil.ă ă— Domnişoara Eyre s ia loc, zise el.ăSalutul lui eap n, tonul ner bd tor, deşi ceremonios, p rea sţ ă ă ă ă ă

adauge:. ..Ce-mi pas c domnişoara Eyre este aici sau aiurea? Deocamdată ă ă n-am chef s vorbesc cu ea.ă

M-am aşezat şi nu m-am sim it stânjenit . O primire prea curtenitoareţ ă m-ar fi z p cit probabil: nă ă -aş fi putut r spunde cu elegan a şi gra ia cuvenit ;ă ţ ţ ă aceast ciudat b d r nie îns nuă ă ă ă ă ă -mi impunea nici o îndatorire. Dimpotriv , oă inut de linişte cuviincioas m avantaja fa de asemenea toane. De altfel,ţ ă ă ă ţă

ciud enia acestei purt ri avea haz şi eram ner bd toare s ştiu ce o săţ ă ă ă ă ă-i urmeze.

Domnul Rochester continua s se poarte ca o statuie, ceea ce înseamnă ă c nici nu vorbi, nici nu se mişc . Doamna Fairfax, gândinduă ă -se pesemne că oamenii trebuie s se poarte totdeauna amabil, începu s vorbeasc plin deă ă ă ă blânde e, ca de obicei, dar, tot ca de obicei, destul de banal. Îl comp timiţ ă pentru sumedenia de treburi pe care le avusese toat ziua şi pentru durereaă ce i-o pricinuia piciorul scrântit, apoi îi recomand r bdare şi st ruin câtă ă ă ţă timp va ine boala.ţ

— Doamn , aş dori ceai, fu singurul r spuns pe careă ă -l c p t .ă ă ăEa se gr bi s sune, şi când slujnica aduse tava, orândui ceştile şiă ă

linguri ele cu iu eal , Adèle şi cu mine ne apropiar m de mas , dar st pânulţ ţ ă ă ă ă nu-şi p r si caă ă napeaua.

— Eşti bun s dai ceaşca asta domnului Rochester? m întreb doamnaă ă ă ă Fairfax. Adèle ar putea s-o verse.

F cui ceă -mi ceruse. Când el lu ceaşca din mâinile mele, Adèle socoti că ă e momentul potrivit s cear ceva pentru mine şi zise:ă ă

— N'est-ce pas, mosieur, qu'il y a un cadeau pour mademoiselle Eyre dans votre petit coffre?25

— Cum de veni vorba despre daruri? spuse el moroc nos. Te aşteptai laă vreun dar, domnişoar Eyre? Î i plac darurile?ă ţ

Şi m scrut cu nişte ochi care îmi p rur întuneca i, sup ra i şiă ă ă ă ţ ă ţ p trunz tori.ă ă

— Nu prea ştiu, domnule, am avut prea pu in de a face cu ele. Un dar eţ socotit de obicei un lucru pl cut.ă

— De obicei? Dar dumneata ce p rere ai?ă— Trebuie s m gândesc câtva timp, înainte de a v putea r spunde.ă ă ă ă

Un dar are mai multe aspecte, nu-i aşa? şi trebuie s te gândeşti la toate,ă înainte de a emite o p rere.ă

— Domnişoar Eyre, dumneata nu eşti atât de sponă tan ca Adèle: cumă m vede îmi şi cere în gura mare un dar. Dumneata o iei pe ocolite.ă

— Pentru c am mai pu in încredere decât Adèle în drepturile mele.ă ţ ă Fata se poate bizui pe faptul c e o cuă noştin veche şi e oarecare tradi ie,ţă ţ deoarece mi-a spus c totdeauna iă -a i d ruit juc rii. În ce m priveşte, nţ ă ă ă -aş putea spune întrucât mi s-ar c dea aşa ceva, fiindc sunt str in şi nă ă ă ă -am f cut nimic care s merite un semn de recunoştin .ă ă ţă25 Nu-i aşa, domnule, c ave i un dar pentru domnişoara Eyre înă ţ cuf raşulă dumneavoastr ? (fr.)ă

— Oh, nu fi prea modest ! Am examinată -o pe Adèle şi am v zut c iă ă ţ -ai dat destul osteneal cu ea; nu prea str luceşte, nuă ă ă -i prea talentat , dară într-un timp scurt a progresat foarte mult.

— Prin aceste cuvinte mi-a i f cut întrţ ă -adev r un dar, domnule, şi vă ă sunt recunosc toare. Cea mai râvnit r splat pentru un profesor este laudaă ă ă ă adus elevuă lui s u.ă

— Oh! Oh! zise domnul Rochester, şi-şi b u ceaiul în linişte. Veni i lângă ţ ă foc, spuse el când tava fu ridicat şi doamna Fairfax se retrase întră -un colt şi-şi lu lucrul.ă

Adèle m prinse de mân şi m purt în jurul od ii, să ă ă ă ă ă-mi arate c r ileă ţ frumoase şi bibelourile de pe m su e, dar când auzir m glasul domnuluiă ţ ă Rochester, ne gr biă r m s ascult m. Feti a voi s se aşeze pe genunchii mei,ă ă ă ţ ă dar el îi porunci s se joace cu Pilot.ă

— De trei luni eşti aici? m întreb el.ă ă— Da, domnule.— Şi vii de la...?— De la şcoala din Lowood, în comitatul...— Ah! o şcoal de caritate. Cât timp ai stat acolo?ă— Opt ani.— Opt ani! Atunci înseamn c eşti întră ă -adev r reă zistent . Eu credeamă

c numai jum tate din acest r stimp e prea de ajuns ca s vin de hac celuiă ă ă ă ă mai puternic organism. Nu m mai mir c pari ieşit de pe cel lalt t râm.ă ă ă ă ă M-am şi întrebat unde ai putut c p ta figura asta. Ieri, când miă ă -ai ieşit în cale, pe drumul spre Hay, m-am gândit f r voie la poveştile cu zâne şi am fostă ă gata s cred c miă ă -ai vr jit calul; nici acum nuă -s înc sigur de asta. Cineă - iţ sunt p rin ii?ă ţ

— N-am.— Şi cred c nă -ai avut niciodat . iă Ţ -aduci aminte de ei? — Nu.— Mi-am închipuit. Şi când te-am g sit lâng sc rile acelea î i aşteptaiă ă ă ţ

poporul.— Despre cine vorbi i, domnule?ţ— Despre oamenii verzi: era o noapte cu lun , cum nu se poate maiă

potrivit pentru ei. iă Ţ -am sf râmat oare vreun cerc, de miă -ai aşternut în cale ghea a aceea blestemat ?ţ ă

D dui din cap.ă— S-a împlinit de mult un veac – r spunsei eu tot aşa de serioas ca şi elă ă

– de când oamenii verzi au p r sit Anglia. Nici pe drumul ce duce spre Hay,ă ă nici pe câmpiile vecine nu mai po i afla vreo urm deţ ă -a lor. De aici înainte, nici soarele arz tor al verii, nici luna rece a nop ilor de iarn nu le vor maiă ţ ă lumina petrecerile.

Doamna Fairfax l sase să ă-i cad lucrul din mân şi p rea c nu pricepeă ă ă ă ce fel de discu ie o mai fi şi asta.ţ

— Ei bine, spuse domnul Rochester, dac nă -ai nici tat , nici mam ,ă ă trebuie s ai unchi sau m tuşi, cel pu in.ă ă ţ

— Nu, dup câte ştiu, nă -am nici unul.— Şi c minul dumitale?ă— N-am nici unul.— Dar fra ii, surorile dumitale, unde sunt?ţ— N-am nici fra i, nici surori.ţ— Cine te-a îndemnat s vii aici?ă— Am dat un anun la ziar şi doamna Fairfax miţ -a scris.

— Da, zise buna doamn , care ştia acum pe ce lume se afl , şiă ă mul umesc în fiecare zi providen ei c mţ ţ ă -a îndemnat s fac asemeneaă alegere. Domnişoara Eyre a fost o tovar ş minunat pentru mine şi oă ă ă profesoar blând şi atent pentru Adèle.ă ă ă

— Nu te osteni cu laudele, r spunse domnul Rochester. Nă -au trecere la mine. Voi judeca eu însuşi. Mai întâi şi întâi mi-a vr jit calul.ă

— Cum, domnule? tres ri doamna Fairfax. ă— Ei îi datorez scrântitura asta.V duva privi buimac , f r s în eleag .ă ă ă ă ă ţ ă— Domnişoar Eyre, ai locuit vreodat întră ă -un oraş? relu domnulă

Rochester.— Nu, domnule.— Dar de v zut ai v zut mult lume?ă ă ă— Numai elevele şi profesoarele de la Lowood, iar acum pe cei care

locuiesc împreun cu mine la Thornfield.ă— Ai citit mult?— Doar c r ile care miă ţ -au c zut în mân ; nă ă -au fost nici prea multe, nici

prea savante.— Ai dus o via de c lug ri şi f r îndoial c ai fost crescut întrţă ă ă ţă ă ă ă ă ă -o

atmosfer religioas . Brocklehurst, care dup câte în eleg conduce Lowoodul,ă ă ă ţ e pastor, nu-i aşa?

— Da, domnule.— Şi de bun seam c toate fetele îl venera i aşa cum o întreagă ă ă ţ ă

m n stire de c lug ri e o venereaz pe stare .ă ă ă ă ţ ă ţă— Oh, nu!— Eşti foarte aspr ! Nu! Cum aşa? Care c lug ri nou nuă ă ă ţă ă -şi venerează

duhovnicul? Asta aduce a nelegiuire.— Nu-l puteam suferi pe domnul Brocklehurst; şi nu numai eu. Este un

om r u, f arnic şi intrigant. Neă ăţ -a tuns pe toate fetele şi din economie cump ra ace şi a atât de proaste încât cu greu se putea coase cu ele.ă ţă

— O economie foarte p gubitoare, spuse doamna Fairfax, care putu luaă din nou parte la conversa ie.ţ

— Şi sta era p catul lui cel mai mare? întreb demnul Rochester.ă ă ă— Înainte de înfiin area comitetului, cât timp se ocupa singur deţ

aprovizionare, ne l sa s suferim de foame. O dat pe s pt mân ne ame eaă ă ă ă ă ă ţ cu nişte lecturi lungi şi în fiecare sear ne silea s citim c r ile scrise de elă ă ă ţ despre moartea n prasnic şi despre judecata de apoi. C r ile astea neă ă ă ţ speriau atât de tare, încât nu mai îndr zneam s ne ducem la culcare.ă ă

— Ce vârst aveai când ai intrat la Lowood?ă— Zece ani.— Şi ai stat acolo opt ani? Atunci ai optsprezece. Am încuviin at.ţ— Dup cum vezi, aritmetica e folositoare. F r ajuă ă ă torul ei nu iţ -aş fi

putut ghici vârst . Nuă -i uşor s-o afli, când tr s turile şi înf işarea nuă ă ăţ -s pe m sura anilor. Ce ai înv at la Lowood? Cân i la pian?ă ăţ ţ

— Pu in.ţ— Nici vorb , staă ă -i r spunsul care se d totdeauna. Treci în bibliotec ...ă ă ă

dac vrei. (Iartă ă-m , dar sunt obişă nuit cu tonul poruncitor. Spun: "F asta", şiă se face! Nu-mi pot schimba obiceiurile pentru dumneata, o nou-venit .) Intr ,ă ă deci, în bibliotec ; ia o lumânare; las uşa deschis ; aşază ă ă ă-te la pian şi cântă ceva!

Am ieşit din salon şi m-am supus tuturor dispozi iiţ lor primite.— Destul! îmi strig el dup câteva minute. V d c ştii s cân i ă ă ă ă ă ţ pu in, ţ ca

orice şcol ri englez : poate ceva mai bine decât unele dintre ele, dar nuă ţă ă cân i bine.ţ

Închisei pianul şi m întorsei. Domnul Rochester urm :ă ă— Azi diminea , Adèle miţă -a ar tat câteva schi e, pe care spune c leă ţ ă -ai

f cut dumneata. Nu ştiu dac sunt f cute în întregime de dumneata. Teă ă ă -a ajutat, de bun seam , un profesor?ă ă

— Nu! Nu! exclamai eu.— O! asta va s zic î i a â mândria. Ei bine, duă ă ţ ţ ţă -te de ad mapa, dacă ă

po i afirma c sunt f cute de dumţ ă ă neata; dar nu afirma, dac nu eşti sigur ,ă ă fiindc m pricep.ă ă

— Atunci, domnule, eu voi t cea şi ve i judeca dumă ţ neavoastr singur.ăAdusei mapa din bibliotec .ă— Apropie masa, spuse domnul Rochester.O împinsei lângă canapeaua lui. Adèle şi doamna Fairfax se apropiar şiă

ele, s vad desenele.ă ă— Nu v înghesui i aşa, spuse domnul Rochester. Le ve i lua pe m sură ţ ţ ă ă

ce termin eu cu ele, dar nu v mai b ga i în sufletul meu.ă ă ţExamina pe rând picturile şi schi ele; puse trei deoţ parte şi, dup ce leă

privi pe celelalte, le arunc .ă— Pune-le pe masa de dincolo, doamn Fairfax, zise el, şi priveşteă -le

împreun cu Adèle. Iar dumneata, (se uit la mine) stai jos şi r spunde laă ă ă întreb rile mele. V d c aceste trei picturi sunt f cute de aceeaşi mân .ă ă ă ă ă Dumneata le-ai f cut?ă

— Da.— Când ai avut vreme s le faci? iă Ţ -au cerut desigur timp mult şi ceva

gândire.— Le-am f cut în ultimile dou vacan e petrecute la Lowood, cândă ă ţ

n-aveam altceva de lucru.— Unde ai g sit originalele acestor copii?ă— În capul meu.— În capul sta de pe umerii dumitale?ă— Da, domnule.— Mai ai şi alte piese de acelaşi fel într-însul?— Cred c da, domnule, ba sper c şi mai bune.ă ăPuse tablourile în fa a lui şi le privi din nou. ţCititorule, în vreme ce domnul Rochester e ocupat s le priveasc , amă ă

să- i prezint desenele cu pricina. Mai întâi trebuie sţ ă- i spun c nţ ă -au nimic minunat. Într-adev r, subiectele se înf işeaz limpede min ii mele. Aşa cumă ăţ ă ţ le pl smuisem în închipuire înainte de a încerca s le dau via , erau cuă ă ţă adev rat impresioă nante, dar mâna nu se ar tase a fi pe m sura închipuirii,ă ă nu realizase decât o palid copie a ceea ce v zuser ochii min ii mele.ă ă ă ţ

Erau acuarele. Prima înf işa nişte nori joşi şi vine i plutind deasupraăţ ţ m rii zbuciumate. Zarea era acoperit de umbr ca şi primul plan, adică ă ă ă talazurile cele mai apropiate, c ci p mântul nu se z rea de loc. O raz deă ă ă ă lumin scotea în relief un catarg pe jum tate scufundat, în vârful c ruiaă ă ă st tea un cormoran mare şi întunecat, cu ariă pile stropite de spum ; inea înă ţ cioc o br ar de aur intuit cu nestemate, c reia m silisem săţ ă ţ ă ă ă ă-i dau culorile cele mai str lucitoare ce le puteam g si pe palet şi toată ă ă ă preciziunea de care era în stare penelul meu. La piciorul catargului, acoperit de pânza valurilor ce b teau în verde, se z rea trupul unui înecat. Singurulă ă m dular care se putea vedea l murit, întrucât ieşea afar din valuri, era ună ă ă bra f r nici un fel de podoab .ţ ă ă ă

Pe primul plan al celui de-al doilea tablou se în l a o colin acoperit deă ţ ă ă iarb şi frunze purtate de vânt. Deasupra colinei se întindea cerul inundat deă lumina violet a amurgului. În l at pe fundalul cerului, se desluşea bustulă ă ţ unei femei. Combinasem culorile cele mai întunecate şi cele mai blânde, pentru a o zugravi. Fruntea-i mohorât era încununat de o stea; partea deă ă jos a fe ei se z rea ca printrţ ă -o cea , ochii îi str luceau întunecat şi s lbatic;ţă ă ă p rul flutura ca o umbr , asemenea unor nori întuneca i, fr mânta i deă ă ţ ă ţ furtun şi sfâşia i de fulger. Pe gât i se rev rsa o lumin palid , ce aminteaă ţ ă ă ă de razele lunii. Aceeaşi lumin se r spândea şi pe norii uşori ce înconjurauă ă acel simbol al luceaf rului.ă

În sfârşit, ultimul tablou reprezenta piscul unui ghe ar, avântânduţ -se c tre un cer polar de iarn . Razele Nordului trimiteau z rii s ge ile lor strânsă ă ă ă ţ înm nună cheate. Pe primul plan se vedea un cap – un cap uriaş plecat spre ghe ar şi sprijinit de el. Dou mâini prelungi, încrucişate sub frunte,ţ ă acopereau partea de jos a fe ei cu un v l întunecat. Nu se vedea decât oţ ă frunte palid alb ca osul uscat, doi ochi ce priveau int , g unoşi şi parcă ă ţ ă ă ă sticloşi de dezn dejde. Tâmplele erau înf şurate în fală ă durile negre ale unui turban, în mijlocul c ruia, desenat nel murit, ca un nor, str lucea un cerc deă ă ă fl c ri albe cu scânteieri de nestemate de o culoare mai sumbr . Acea palidă ă ă ă aureol era simbolul unei diademe regale şi înă cununa o "fiin f r trup".ţă ă ă

— Erai fericit când ai f cut aceste desene? m înă ă ă treb domnulă Rochester.

— Eram preocupat , domnule. Da, şi eram fericit ; a fost una dintre celeă ă mai mari bucurii ale vie ii mele.ţ

— Asta nu înseamn mult. Ai recunoscut singur c pl cerile dumitaleă ă ă ă n-au fost prea numeroase. Aş spune c te aflai pe un fel de t râm al vis riloră ă ă de artist, când ai amestecat aceste culori ciudate. Lucrai mult în fiecare zi?

— Era vacan şi nţă -aveam nimic altceva de f cut; lucram de dimineaă ţă pân la prânz şi de la prânz până ă-n sear . Zilele lungi de var miă ă -erau prielnice.

— Şi erai mul umit de rezultatele acestei munci feţ ă brile? — Câtuşi de pu in. Contrastul între idei şi realizare m f cea s suf r; deţ ă ă ă ă

fiecare dat imaginasem ceva ce nu eram în stare s realizez.ă ă— Nu-i chiar aşa. Ai prins umbra gândurilor dumitale, dar probabil că

nimic mai mult. N-ai destul ştiin şi îndemânare de artist, spre a le reda peă ţă deplin. Aceste schi e sunt, totuşi, remarcabile pentru o şcol ri . Gândul peţ ă ţă care vor să-l exprime e fantastic. Aceşti ochi ai Luceaf rului trebuie să ă-i fi v zut întră -un vis. Cum i-ai putut face atât de limpezi şi, totuşi, de loc str lucitori? C ci astral sta care str luceşte deasupra le întunec razele. Ceă ă ă ă ă ai vrut s spui zugr vinduă ă -i atât de adânci şi de solemni? Şi cine te-a înv atăţ s pictezi vântul? E furtun pe cer şi pe aceast culme de deal. Unde aiă ă ă v zută Latmosul26? C ci muntele sta nuă ă -i altul decât Latmos. Ia- i desenele!ţ

De abia legasem mapa, când, uitindu-se la ceas, domnul Rochester zise deodat :ă

— E nou . Unde î i sunt gândurile, domnişoar Eyre, de o laşi pe Adèleă ţ ă s stea aşa de târziu? Duă -o la culcare.

Adèle îşi s rut tutorele înainte de a p r si odaia. El primi îmbr işarea,ă ă ă ă ăţ dar nu p ru s fie mai încântat decât dac în locul ei ar fi fost Pilot: ba poateă ă ă chiar mai pu in.ţ

— Acum v urez bun seara la to i, spuse el, ar tând uşa.ă ă ţ ă26 Munte în Asia Mic între Milet şi Heracleea, unde, dup cum spune oă ă legend , Diana venea să ă-l vad pe p storul Endymion, iubitul ei.ă ă

Însemna c e obosit de tov r şia noastr şi vrea s plec m. Doamnaă ă ă ă ă ă Fairfax îşi strânse andrelele. Eu îmi luai mapa, f cur m o plec ciune, la careă ă ă ne r spunse cu r ceal şi plecar m.ă ă ă ă

— Ziceai c domnul Rochester nuă -i din cale afar de ciudat, doamnă ă Fairfax? îi spusei când, dup ce culă casem pe Adèle, m dusei în odaia ei.ă

— Aşadar i se pare ciudat?ţ— Mi se pare foarte schimb cios şi foarte repezit.ă— Ai dreptate. Cineva care nu-l cunoaşte poate să-şi fac impresia asta.ă

Eu sunt îns aşa de obişnuit cu felul lui de a fi, c nuă ă ă -i dau aten ie, şi apoi,ţ abia dac are o fire ciudat , trebuie s fim îng duitori.ă ă ă ă

— De ce?— Mai întâi, pentru c aşaă -i firea lui şi nimeni nu-şi poate schimba firea;

pe urm fiindc e f r îndoial copleşit de gânduri triste careă ă ă ă ă -l zbucium şiă asta îl face schimb cios.ă

— Ce gânduri?— Necazuri familiale.— Dar n-are familie.— Acum nu, îns a avut – sau, cel pu in, rude. Şiă ţ -a pierdut acum câ ivaţ

ani fratele mai vârstnic.— Un frate mai mare?— Da. Nu sunt decât vreo nou ani de când st pâneşte dumnulă ă

Rochester aceast proprietate.ă— Nou ani înseamn ă ă ceva. Îşi iubea oare aşa de mult fratele ca să

r mân nemângâiat atâta timp?ă ă— O! nu – poate c nu. Cred c au fost unele neînă ă elegeri între ei.ţ

Domnul Rowland Rochester nu era prea drept cu domnul Edward şi se pare c lă -a a â at chiar pe tat l lor împotriva lui. Domnul cel b trân inea la bani şiţ ţ ă ă ţ dorea tare mult ca moşia familiei s r mân întreag . Nu se împ ca deloc cuă ă ă ă ă gândul de a micşora averea împ r indă ţ -o, dar, în acelaşi timp voia, totuşi, ca pentru cinstea numelui, Edward s fie bogat. Pu in timp dup ce dânsul aă ţ ă devenit major, s-a recurs la unele procedee care nu au fost prea loiale şi care au pricinuit multe r ut i. Domnul Rochester cel b trân şi cu Rowland seă ăţ ă în eleseser şi, spre aţ ă -l îmbog i pe Edward, îl târâr întrăţ ă -o situa ie cu care elţ nu s-a putut împ ca. Nu ştiu prea bine ce au f cut, dar domnul Edward nă ă -a putut îndura tot ce-a avut de suferit. Nu-i prea iert tor, aşa c a ruptă ă leg turile cu familia şi duce de mult o via priă ţă beag . De când a ajunsă st pânul castelului, dup moartea fratelui s u – care nă ă ă -a l sat testament – nuă cred s fi stat nici cincisprezece zile aici. De altfel, nu m mir c se fereşte deă ă ă acest loc.

— Şi de ce?— Poate c i se pare trist.ăR spunsul era şov ielnic. Lă ă -aş fi vrut ceva mai limpede, dar doamna

Fairfax nu putea sau nu voia să-mi dea am nunte asupra pricinii şi feluluiă încerc rilor suă ferite de domnul Rochester. M rturisea c e o tain penă ă ă tru dânsa şi c nu putea face decât presupuneri. Era v dit c nu mai dorea să ă ă ă vorbeasc despre asta. ă Am în eles şi nţ -am mai st ruit. ă

CAPITOLUL XIV

În zilele urm toare lă -am v zut foarte pu in pe domnul Rochester.ă ţ

Diminea a p rea a fi extrem de ocupat cu diverse treburi, iar dupţ ă ă-amiaz ,ă domnii din Millcote sau din împrejurimi veneau să-l vad şi r mâneauă ă câteodat s cineze cu el. Dup ce i să ă ă -a înzdr venit piciorul şi a putut să ă încalece din nou, mare parte din zi era plecat, pesemne s înapoieze viziteleă primite, deoarece nu se întorcea decât noaptea târziu.

În acest interval, chiar şi pe Adèle o chema foarte rar. Eu nu-l vedeam decât întâmpl tor, întâlninduă -l în scara cea mare, pe sear sau în antreu.ă Câteodat trecea prin fa a mea trufaş şi nep s tor, abia catadicsind s mă ţ ă ă ă ă salute uşor şi să-mi arunce o privire rece; alteori dimpotriv , f cea oă ă plec ciune şiă -mi zâmbea cu amabilitate. Aceste toane nu m jigneau de loc,ă deoarece îmi d deam bine seama c eu nu contribuiam cu nimic la ele şiă ă atitudinile lui contradictorii erau provocate de pricini cu des vârşire str ineă ă de mine.

Într-o zi, când avea oaspe i la mas , trimise dup mapa mea, f rţ ă ă ă ă îndoial spre a le ar ta desenele. Musafirii plecar devreme, ca s se duc laă ă ă ă ă Millcote, la o întrunire public , dup cum am aflat de la doamna Fairfax, dară ă fiindc timpul era umed şi urât, domnul Rochester nu iă -a înso it. Pu in dupţ ţ ă plecarea lor, el sun şi fui rugat s cobor împreun cu Adèle. Dup ce oă ă ă ă ă îmbr cai şiă -i aranjai p rul şi dup ce m încredin ai c îmi venea bineă ă ă ţ ă costumul de quaker la care nu mai era nimic de retuşat, pentru că îmbr c mintea ca şi piept n tura mea erau prea simple şi prea searbede,ă ă ă ă coborâr m. Adèle se înă treba dac sosise, în sfirşit, ă le petit coffre27 c ci, datoă -rit cine ştie c ror încurc turi, pân atunci nu sosise înc . Nu se înşelase.ă ă ă ă ă Intrând în sufragerie, v zur m pe mas o cutie de carton, pe care feti a p ruă ă ă ţ ă a o recunoaşte instinctiv.

— Ma boîte! Ma boîte!28 – exclam ca, alergând înspre mas .ă ă— Da, iţ -a sosit în sfârşit cutia. Du-o într-un col , tu, fiic autentic aţ ă ă

Parisului, şi desfă-o, spuse glasul grav şi cam batjocoritor al domnului Rochester, care st tea întră -un fotoliu larg, lâng foc. Dar ia seama s nu mă ă ă plictiseşti turuindu-mi tot timpul despre disec ia pe care ai de gând sţ -o faci pachetului, sau despre ce ai s g seşti în untru. S faci totul în linişte.ă ă ă ă Tiens-toi tranquille, enfant, comprends-tu?29

Se p rea c Adèle nă ă -ar mai fi avut nevoie de aceast recomandare, c ciă ă se retr sese imediat pe canapea cu comoara ei şi începu s desfac sforile cuă ă ă care era împachetat . Dup ce înl tur aceast piedic şi îndep rt diferiteă ă ă ă ă ă ă ă învelitori de poleial , strig doar:ă ă

— Oh! ciel! Que c'est beau!30 şi r mase cufundat întră ă -o contemplare plin de admira ie.ă ţ

— Domnişoara Eyre e aici? întreb st pânul, ridicânduă ă -se pe jum tate şiă privind spre mine. Aşa! vino şi stai aici, ad ug el, tr gând un scaun al turiă ă ă ă de fotoliu. Flec reala copiilor nu poate aminti nimic pl cut unui b trân holteiă ă ă ca mine. Mi-ar fi cu neputin s petrec o sear întreag ţă ă ă ă en tête-à-tête cu un ânc. Nuţ - i dep rta scaunul, domnişoar Eyre. Stai chiar acolo unde lţ ă ă -am pus

– adic – te rog. Dă ă-o-ncolo de polite e! Eu uit mereu de ea. Nici b trâneleţ ă doamne naive nu-mi plac prea mult, dar pe b trânica mea nu trebuie totuşiă s-o uit! E o Fairfax, sau cel pu in sţ -a c s torit cu un Fairfax. Nu trebuie să ă -o neglijez. Se spune c sângele ap nu se face.ă ă

Sun şi chem pe doamna Fairfax, care veni imediat, aducânduă ă -şi lucrul.27 Cuf raş (fr.).ă28 Cutia mea! Cutia mea! (fr.)29 S stai liniştit , feti o, ai în eles? (fr.)ă ă ţ ţ30 Oh! Doamne, ce frumos e! (fr.)

— Bun seara, doamn , zise el. Teă ă -am chemat într-un scop caritabil. Am oprit-o pe Adèle să-mi vorbeasc despre darul pe care i lă -am f cut. V d că ă ă arde de ner bdare, aşa c ai bun tatea şi ineă ă ă ţ -i de urât; va fi una din faptele cele mai milostive pe care le vei fi f cut vreodat .ă ă

Într-adev r, deă -abia z rise Adèle pe doamna Fairfax, c o şi chem peă ă ă sofa şi-i arunc în poal tot con inutul de por elan, fildeş şi cear al ă ă ţ ţ ă boîte-i sale; în tot acest timp nu mai înceta cu explica iile şi îşi exprima încântareaţ într-o englezeasc stâlcit , alegânduă ă -şi cu greu cuvintele.

— Acum, zise domnul Rochester, mi-am f cut datoria de st pân al casei,ă ă am orânduit ca musafirii s se distreze. Pot, deci, s m gândesc în voie şi laă ă ă pl cerea mea. Domă nişoar Eyre, trageă - i scaunul mai aproape, eşti înc preaţ ă departe de mine şi nu te pot privi f r să ă ă-mi schimb pozi ia comod în careţ ă stau, ceea ce n-am de loc chef s fac.ă

M-am supus, deşi aş fi preferat s r mân pu in mai în umbr ; dar domnulă ă ţ ă Rochester ştia s porunceasc în aşa fel, încât nă ă -aveai încotro şi trebuia să execu i de îndat .ţ ă

Eram în sufragerie, dup cum am mai spus. Candeă labrul ce fusese aprins pentru cin lumina s rb toreşte toat odaia. Focul ardea cu fl c ri roşii şiă ă ă ă ă ă str lucitoare, umbre purpurii c deau în falduri bogate în fa a feă ă ţ restrei mari şi a bol ii înalte. Nu se auzea decât murmuţ rul şoptit al vorbelor Adèlei (nu îndr znea s vorbeasc tare) şi ropotul ploii de iarn ce izbea în geamuri.ă ă ă ă

Domnul Rochester – cel care sta acum întins în jil ul îmbr cat cu damascţ ă – mi se p rea cu totul altul decât cel pe careă -l v zusem înainte. Nu mai ar taă ă nici aşa de posac, nici atât de sever. V zui c zâmbeşte şi ochit îi scânteiar .ă ă ă Ar fi fost cu putin ca vinul sţă ă-l fi înveselit pu in, clar nţ -aş putea s-o afirm cu t rie. Întră -un cuvânt. era mai bine dispus, ca omul dup o mas bun , maiă ă ă deschis, mai vesel şi mai îng duitor decât fusese diă minea . Totuşi, maiţă p stra ceva mohorât în înf işare, când îşi rezema capul masiv de speteazaă ăţ capitonat a jil ului şi când focul îi lumina tr s turile s pate parc în granit şiă ţ ă ă ă ă ochii mari, negri (pentru c avea nişte ochi negri, mari şi frumoşi, înă adâncurile c rora se ivea câteodat o lumin nou ce exprima, dac nuă ă ă ă ă blânde ea, cel pu in ceva care amintea de ea). Vreo dou minute priţ ţ ă vise focul şi în tot acest r stimp eu îi cercetasem cu atenă ie chipul, când, întorcânduţ -se brusc, observ privirea mea pironit asupra lui. ă ă

— M examinezi, domnişoar Eyre? Î i par frumos?ă ă ţDac aş fi avut timp s m gândesc aş fi dat un raspuns conven ional,ă ă ă ţ

nel murit şi politicos, dar cuvintele îmi pornir aproape f r voie de pe buze.ă ă ă ă— Nu, domnule.— Ah! pe cuvântul meu! ştii c eşti cam ciudat ? Pari o micuă ă ţă

nonnette31 delicat , liniştit , serioas şi simă ă ă pl – cum stai aşa cu mâinileă împreunate, cu ochii de obicei pironi i în podea (afar doar de clipele când îiţ ă ii a inti i asupra mea, ca acum, de pild ). Când eşti întreţ ţ ţ ă bat sau când seă

face în fa a dumitale o observa ie la care eşti datoare s r spunzi, atunciţ ţ ă ă trânteşti un r spuns f r ocol, dac nu obraznic, cel pu in neaşteptat. Ce vreiă ă ă ă ţ s spui cu vorbele astea?ă

— Ierta iţ -m , domnule. Am fost prea sincer . Ar fi trebuit s v spun că ă ă ă ă nu-i uşor s dai pe neaşteptate un r spuns cu privire la înf işarea cuiva, că ă ăţ ă gusturile sunt diferite, c frumuse ea nă ţ -are însemn tate, sau cam aşa ceva.ă

— Nu, n-ar fi trebuit s r spunzi aşa. Poftim! Frumuse ea nă ă ţ -are însemn tate! Astfel, sub cuvânt c îndulceşti lovitura de mai adineauri, c mă ă ă ă mângâi şi m alini, îmi dai o lovitur şi mai viclean ! urm el. Ziă ă ă ă -i mai 31 Tîn r (fr)ă ă

departe. Şi ce cusur îmi g seşti, m rog? Mi se pare c am toate m dulareleă ă ă ă întregi şi c sunt la fel ca ceilal i oameni.ă ţ

— Domnule Rochester, îng dui iă ţ -mi v rog să ă-mi retrag r spunsul. Nă -a fost un lucru cugetat, ci pur şi simplu o gaf .ă

— Aşa cred şi eu, dar eşti r spunz toare de o aseă ă menea uşurin . Ia sţă ă vedem: fruntea mea nu- i place?ţ

Îşi ridic p rul negru ceă ă -i c dea pe ochi şi l s s se vad fruntea mare,ă ă ă ă ă inteligent , dar care nu ar ta urm de bun tate.ă ă ă ă

— Ei, domnişoar , sunt oare un prost? m întreb el.ă ă ă— Departe de aşa ceva, domnule. Dar n d jduiesc c nă ă ă -o s v pară ă ă

prea deplasat întrebarea: iubi i oamenii?ă ţ— Iar şi! Înc o împuns tur sub pretext de mângâiere şi asta dină ă ă ă

pricina afirma iei c nuţ ă -mi place societatea copiilor şi a b trânilor (s nu fimă ă cumva auzi i!). Nu, domnişoar , nu sunt un mare iubitor de oameni, dar amţ ă putere de în elegere, ad ug el ar tând spre acea parte a capului care –ţ ă ă ă dup cum se spune – indic tocmai prezen a facult ii pomenite şi care, dină ă ţ ăţ fericire pentru el, se vedea destul de bine şi f cea ca partea de sus a capuluiă s par mai larg . Ba chiar alt dat am avut un fel de ging şie sufleteasc .ă ă ă ă ă ă ă La vârsta dumitale eram un fl c u destul de sensibil; miă ă -era mil de cei slabi,ă de cei lipsi i de ap rare şi noroc. Dar soarta mţ ă -a încercat, ba chiar m-a chinuit cu mâinile ei puternice şi acum pot s m laud c sunt tare şiă ă ă rezistent ca o minge de cauciuc; e adev rat c , din când în când, îmi maiă ă simt inima vibrând, dar nu mai am decât un singur punct sensibil. Crezi că mai e vreo n dejde pentru mine?ă

— Ce fel de n dejde, domnule?ă"De bun seam a b ut prea mult", îmi zisei, neştiind ce s r spund laă ă ă ă ă

n struşnicaă -i întrebare. Cum i-aş fi putut spune eu dac mai era sau nu înă stare s se schimbe?ă

— Pari încurcat , îmi zise el, şi cu toate c nu eşti mai frumoas decâtă ă ă mine, totuşi aerul acesta stingherit î i şade bine; de altfel, asta îmi convine,ţ fiind un mijloc de a- i îndep rta de fa a mea ochii scrut tori şi aţ ă ţ ă -i îndrepta spre florile tocite de pe covor. Aşa c fii înă curcat ! Astă ă-sear , domnişoar ,ă ă am chef de vorb .ă

Spunând aceste cuvinte, se ridic din fotoliu şiă -şi rezem bra ul deă ţ marmura c minului. Aşa cum st tea acum, îi putui vedea desluşit corpul, fa aă ă ţ şi l imea neobişnuit a pieptului, dispropor ionat oarecum fa de lungimeaăţ ă ţ ţă trupului. Sunt sigur c aproape oricui iă ă -ar fi p rut un om urât; dar înă atitudinea sa era atâta mândrie inconştient , în purtarea lui atâta degajare,ă p rea că ă-i pas aşa de pu in de aspectul lui exterior şi p rea atât de conă ţ ă vins c avea alte însuşiri, în stare s înlocuiasc simă ă ă plul farmec personal, încât, privindu-l, îi împ rt şeai în mod inevitabil nep sarea, fiind aproape ispitit să ă ă ă-i împ rt şeşti şi încrederea în sine.ă ă

— Aveam chef de vorb , repet el şi de aceea am trimis s te cheme.ă ă ă Focul şi candelabrul nu-mi erau de ajuns, şi nici chiar Pilot, întrucât nici unul nu vorbeşte. Adèle ar fi fost mai potrivit , dar şi ea las mult de dorit... şiă ă doamna Fairfax e la fel. În ce le priveşte pe dumneata, sunt încredin at c ,ţ ă dac ai vrea, ai fi tocmai ceă -mi trebuie. M-ai pus pe gânduri din prima seară când te-am invitat aici. De atunci aproape te uitasem: alte gânduri te izgoniser din mintea mea. Dar în astă ă-sear vreau s fiu la largul meu; să ă ă dau deoparte tot ce displace şi s iau aminte la ceea ce face pl cere. Ei bine!ă ă Tare aş vrea s ştiu mai multe despre dumneata; vorbeşte.ă

În loc s vorbesc, am zâmbit, şi surâsul meu nu era nici binevoitor, niciă

supus.— Vorbeşte, st rui el.ă— Despre ce, domnule?— Despre ce vrei. Te las s alegi şi po i s povesteşti ă ţ ă cum î iţ place.M aşezai şi nu spusei nimic. "Dac îşi închipuie c voi vorbi numaiă ă ă

pentru pl cerea de a vorbi, de a m da în spectacol, îi voi dovedi c nu şiă ă ă -a g sit omul", gândii eu.ă

— Eşti mut , domnişoar Eyre? ă ăT ceam mai departe. Domnul Rochester aplec pu in capul spre mine şiă ă ţ

scormoni cu privirea în ochii mei.— Înd r tnic ? spuse el. Şi sup rat ? A! e şi firesc... iă ă ă ă ă Ţ -am cerut să-mi

vorbeşti, într-un fel cu totul nesocotit şi aproape obraznic. Domnişoar Eyre,ă î i cer iertare. Î i spun o dat pentru totdeauna c nici nu m gândese s teţ ţ ă ă ă ă tratez ca pe un inferior. Adic (se corect el) nu revendic decât superioritateaă ă conferit de o diferen de dou zeci de ani în ceea ce priveşte vârsta şi ună ţă ă veac în ceea ce priveşte experien a, c ci cu atât iţ ă ţ -am luat-o înainte. Asemenea superioritate este fireasc ă et y tiens32 cum ar spune Adèle, şi pe temeiul acestei superiorit i, numai şi numai a acesteia, te rog s aiăţ ă bun tatea să ă-mi vorbeşti pu in în ceasul de fa şi sţ ţă ă-mi alungi gândurile, care-mi devin dureroase, pentru c se întorc totdeauna la acelaşi punct, undeă rod ca un cui ruginit.

Binevoise să-mi dea o l murire, să ă-şi cear aproape scuze. Nă -am r masă insensibil şi am vrut s iă ă -o dovedesc.

— Nu vreau altceva decât s v alung gândurile negre, domnule; numaiă ă c nu sunt de fel sigur de izbând . De unde s ştiu eu ce v intereseaz ?ă ă ă ă ă ă Întreba iţ -m şi m voi str dui s v r spund.ă ă ă ă ă ă

— Atunci, mai întâi, recunoşti c am dreptul s fac pu in pe st pânul? Să ă ţ ă ă fiu câteodat repezit şi – poate – preten ios, din pricinile pe care i leă ţ ţ -am ar tat? Adic , înainte de toate, pentru c sunt destul de b trân ca să ă ă ă ă- i fiuţ tat , apoi, pentru c am luptat – trecând prin tot felul de încerc ri – cu oă ă ă mul ime de oameni de toate na iile, pentru c am cutreierat jum tate dinţ ţ ă ă lumea asta, pe când dumneata ai stat liniştit , totdeauna cu aceiaşi oameniă şi în aceeaşi cas .ă

— Face i cum crede i, domnule.ţ ţ— Asta nu-i un r spuns, sau – mai degrab – e un r spuns foarteă ă ă

sup r tor, fiindcă ă ă-i foarte evaziv. R spunde limpede.ă— Nu cred, domnule, c ave i dreptul să ţ ă-mi porunci i numai pentru cţ ă

sunte i mai b trân sau pentru c a i cunoscut lumea mai bine decât mine.ţ ă ă ţ Dreptul de a v aroga aceast superioritate depinde de felul cum vă ă -a i folositţ timpul şi experien a.ţ

— Hm! Spus pe şleau !Dar nu admit acest punct de vedere. Nu m-ar avantaja de loc, c ci nă -am folosit cum trebuie nici timpul, nici experien a. Sţ ă l s m atunci deoparte superioritatea mea: î i cer numai să ă ţ ă-mi primeşti din când în când ordinele, f r s fii şocat şi f r s te soco i jignit de tonulă ă ă ă ă ă ă ţ ă meu poruncitor. Spune: vrei?

Am zâmbit. "Domnul Rochester e într-adev r un om ciudat, miă -am zis eu, pare s fi uitat că ă-mi pl teşte treiă zeci de lire pe an tocmai ca să-mi porunceasc ".ă

— Iat un surâs careă -mi place, spuse el, observând pe dat zâmbetulă meu fugar. Dar nu-i de ajuns; vorbeşte.

— M gândeam, domnule, c pu ini st pâni se ostenesc s afle dac ceiă ă ţ ă ă ă 32 Şi in la ea (fr.).ţ

pe care-i pl tesc sunt sau nu jigni i ori deranja i de poruncile primite. ă ţ ţ— Cei pe care-i pl tesc?ă ! Cum? Eşti deci angajata mea? A, da, uitasem

salariul! Ei bine, acest motiv pecuniar îmi d dreptul sa te jignesc oare? ă— Pentru acest motiv nu, domnule. Dar pentru motivul c a i uitat deă ţ

plat şi de bani, pentru c v inteă ă ă reseaz dac subalternul o fericit să ă ă depind de altul, da, primesc din toat inima.ă ă

— Şi consim i s nu rosteşti fraze şi forme conven ionale f r s teţ ă ţ ă ă ă gândeşti c lipsa lor poate fi luat drept obr znicie?ă ă ă

— Fi i sigur, domnule, c niciodat nu voi lua drept obr znicie lipsa deţ ă ă ă formalism. Cea dintâi aş putea spune chiar c îmi place, dar pe cea de a douaă nici o fiin liber nţă ă -o poate îndura pentru nici un fel de plat .ă

— Asta-i o glum ! Majoritatea fiin elor libere îndura orice pentru bani. Teă ţ sf tuiesc, deci, s nu mai proclami adev ruri universale, în privin a c roraă ă ă ţ ă eşti cu des vârşire neştiutoare. Totuşi, î i sunt recunosc tor pentru r spuns,ă ţ ă ă în ciuda inexactit ii sale: da, da... Î i mul umesc, atât pentru felul în care lăţ ţ ţ -ai rostit, cât şi pentru semnifica ia cuvintelor dumitale. Felul în care leţ -ai rostit a fost sincer şi deschis, iar un asemenea fel de a vorbi nu se întâlneşte pe toate drumurile. Dimpotriv , la ă seriozitate se r spunde de obicei cu tot felulul deă fasoane, cu o manier neroad , rece şi grosolan de a i se r st lmaciă ă ă ţ ă ă inten iile. Din trei mii de guvernante proasp t ieşite din şcoal , nici trei nuţ ă ă mi-ar fi r spuns ca dumneata. Dar nu vreau s te m gulesc: dac ai fostă ă ă ă turnata într-un alt tipar decât celelalte, nu-i meritul dumitale, ci opera firii. De altfel, poate c m pripesc cu concluziile, c ci numai dup lucrurile pe care leă ă ă ă ştiu deocamdat despre dumneata să -ar prea putea s nu fii mai bun decâtă ă celelalte; ar fi posibil s ai defecte insuportabile, care s precump nească ă ă ă asupra celor câteva calit i.ăţ

"Poate aşa stau lucrurile şi cu dumneata-, m gândii eu. În clipa cândă acest gând îmi fulger prin minte priă virile noastre se întâlnir şi el îmi citiă gândul şi-mi r spunse ca şi când lă -aş fi rostit prin cuvinte...

— Da, da, ai dreptate, am destule cusururi: îmi dau seama şi nu caut să le ascund, te asigur: Dumnezeu ştie c nă -am dreptul s fiu prea aspru fa deă ţă al ii. R scolinduţ ă -mi sufletul şi scrutându-mi trecutul, v d un şir de fapte, ună fel de via care miţă -ar putea atrage multe mustr ri din partea semenilor mei.ă La vârsta de dou zeci şi unu de ani, am intrat, sau mai bine zis (trebuie să ă ştii c p c toşilor le place s arunce jum tate din vin asupra sor ii şiă ă ă ă ă ă ţ împrejur rilor)... am fost azvârlit pe un drum greşit şi de atunci niciodată ă n-am mai aflat drumul cel drept; dar aş fi putut fi altfel, aş fi putut fi tot atât de bun ca dumneata – mai în elept – aproape tot aşa de neţ prih nit, î iă ţ invidiez liniştea sufleteasc , puritatea conă ştiin ei şi trecutul f r pat . Feti o,ţ ă ă ă ţ un trecut neîntinat e o comoar fermec toare, un izvor nesecat de prospeă ă -ime şi puritate. Nuţ -i aşa?

— Ce fel de trecut avea i dumneavoastr la optspreţ ă zece ani, domnule?— Minunat, limpede şi s n tos; nici o ap spurcat nuă ă ă ă -l pref cuse înă

mocirl puturoas . La optsprezece ani eram ca şi dumneata. Întocmai ca şiă ă dumneata. Natura m f cuse un om bun, unul dintre cei mai buni, domniă ă -şoar Eyre, şi vezi c acum nu mai sunt. Ochii dumitale îmi spun c nu vezi;ă ă ă m felicit că ă- i pot cel pu in citi asta în privire (bine c a venit vorba; iaţ ţ ă seama la cele ce spui cu ochii, fiindc le în eleg de minune limbajul).ă ţ Crede-m pe cuvânt: nu sunt r u! s nu vezi în mine un nemernic. Nu. Dară ă ă datorit împrejur rilor – sunt întră ă -adev r încredin at de acest lucru – mai multă ţ decât pornirilor mele fireşti, am ajuns un p c tos de rând, care să ă -a cufundat, spre a se desf ta, în toate acele s rmane desfrân ri şi batjocuri în mijloculă ă ă

c rora cei boga i şi bicisnici îşi duc via a. Te mir că ţ ţ ă ă- i m rturisesc asemeneaţ ă lucruri? În cursul vie ii dumitale va trebui s fii de neţ ă num rate ori duhovnică f r voie a multor taine. Mul i vor sim i instinctiv, ca şi mine, c cel mai mareă ă ţ ţ ă dar pe care-l ai nu e s vorbeşti despre dumneata, ci s ascul i şi pe al iiă ă ţ ţ vorbind despre ei, vor în elege c nu le primeşti spovedania cu r utateţ ă ă dispre uitoare, ci cu un fel de simpatie înn scut , ce alin şi îmb rb teaz ,ţ ă ă ă ă ă ă deşi nu se manifest prea zgomotos.ă

— De unde pute i şti, cum pute i ghici toate astea, domnule?ţ ţ— Ştiu foarte bine, de aceea continuu să- i vorbesc aproape tot atât deţ

nestingherit, ca şi cum mi-aş scrie gândurile într-un jurnal. Ai să-mi spui c ară fi trebuit s m ar t mai tare decât împrejur rile; e adev rat, dar nu vezi că ă ă ă ă ă n-am putut. Când soarta m-a înşelat, nu am avut în elepciunea de a mţ ă st pâni; mă -a cuprins dezn dejdea. De atunci a început pr buşirea mea, iară ă acum, când vreun idiot depravat îmi trezeşte scârb prin deă str b larea luiă ă neruşinat , nu m pot l uda c sunt mai bun decât el. M v d silit să ă ă ă ă ă ă m rturisesc c suntem la fel. De ce nă ă -am avut t ria s rezist? Dumnezeu ştieă ă cât o doream! S te temi de remuşc ri, când vei fi ispitit s cazi în greşeal ,ă ă ă ă domnişoar Eyre. Remuşcarea este otrava vie ii.ă ţ

— Se spune c leacul ei este c in a.ă ă ţ— Nu staă -i leacul. Singurul leac ar putea fi îndreptarea şi eu aş fi în

stare s m îndrept. Mai am înc destul putere, dac ... Dar la ce bun mă ă ă ă ă -aş gândi la asta, aşa h ră uit, copleşit şi blestemat cum sunt! Şi de altfel, întrucâtţ fericirea îmi este pentru totdeauna interzis , am dreptul s aflu pl cerea înă ă ă via . Şi o sţă -o dobândesc cu orice pre .ţ

— Atunci, domnule, o s v pr buşi i şi mai în adânc.ă ă ă ţ— Se prea poate; şi totuşi, dac aflu o pl cere nou şi proasp t , de ceă ă ă ă ă

s însemne asta o pr buşire? Şi să ă -ar putea s aflu una tot aşa de nou şiă ă proasp t ca mierea s lbatic pe care albinele o culeg din florile timpului.ă ă ă ă

— Lua i seama numai s nu v lase un gust amar.ţ ă ă— Ce ştii dumneata? N-ai gustat-o niciodat . Ce serioas şi solemn iă ă ă ţ -e

privirea! Şi eşti tot atât de neştiutoare, ca şi statuia asta – spuse el luând una de pe c min. Nă -ai dreptul să-mi ii predici, neofitule, tu cate nţ -ai trecut pragul vie ii şi nuţ -i cunoşti tainele.

— Nu fac decât s v reamintesc propriile dumneaă ă voastr cuvinte,ă domnule. A i spus c greşeala aduce remuşcare şi a i afirmat c remuşcareaţ ă ţ ă este otrava vie ii.ţ

— Cine vorbeşte de greşeal acum? Nu socotesc greşeal ghidul careă ă mi-a trecut prin minte. Cred c a fost mai curând o inspira ie, decât o ispit ; aă ţ ă fost un gând sincer, nespus de alin tor – ştiu bine! Uite că ă-mi vine iar în minte. Nu mi l-a insuflat duhul r ului, te asigur, sau – dac a fost el – atunci aă ă îmbr cat veşă minte îngereşti. Cred c trebuie s primesc un asemeneaă ă oaspete, când cere s intre în inima mea.ă

— Nu v încrede i în el, domnule: nuă ţ -i un înger adev rat.ă— Te mai întreb o dat : de unde ştii dumneata? Prin ce instinct vrei să ă

deosebeşti serafimul pr buşit înă abis de solul lui Dumnezeu – pe îndrum toră de seduc tor?ă

— Am judecat dup înf işarea dumneavoastr ; era foarte tulburată ăţ ă ă când a i spus c gândul sta v apare iar în cuget. Sunt încredin at c dacţ ă ă ă ţ ă ă ă-l ve i asculta, ve i avea şi mai multe de îndurat.ţ ţ

— De loc. Trimisul sta miă -a adus cea mai minunat solie din lume. Deă altfel, nu eşti îngerul meu p zitor, aşa c fii liniştit . Intr , vesele hoinar!ă ă ă ă

P rea c vorbeşte cu o n luc v zut numai de el; apoi încrucişa bra ele,ă ă ă ă ă ă ţ

ca spre a strânge la piept acea fiin nev zut .ţă ă ă— Acum, zise el din nou c tre mine, lă -am primit pe nou-sositul pelerin.

Cred cu adev rat c e un zeu travestit. Am şi început s m simt mai bine;ă ă ă ă inima mea era un fel de racl cu moaşte, acum va fi un altar.ă

— Ca s spun drept, domnule, nu v în eleg deloc. Nu pot urma această ă ţ ă convorbire; m dep şeşte cu totul. Ştiu un singur lucru: spunea i c nuă ă ţ ă sânte i aşa de bun cum a i dori s fi i şi c asta v doare. Am în eles doarţ ţ ă ţ ă ă ţ atât: c ave i conştiin a înc rcat şi din pricina asta suferi i f r încetare. Miă ţ ţ ă ă ţ ă ă se pare îns c dac vă ă ă -a i str dui din r sputeri, a i izbuti cu timpul s ajunge iţ ă ă ţ ă ţ acolo unde n zui i, şi dac de acum înainte ve i lua hot rârea de a îndreptaă ţ ă ţ ă faptele şi gândurile, peste câ iva ani ve i avea un trecut limpede pe careţ ţ -l ve i putea contempla cu bucurie.ţ

— E un gând frumos şi bine exprimat, domnişoar Eyre, şi în această ă clip pavez iadul cu inten ii bune.ă ţ

— V rog?!ă— Da. Iau hot râri bune şi cred c vor fi trainice ca bronzul. Faptele meleă ă

vor fi altele decât pân acum.ă— Şi mai bune?— Da, mai bune. În aceeaşi m sur în care mineralul pur este mai bună ă

decât zgura murdar . Pari a te îndoi de mine, dar eu nu m îndoiesc. Îmiă ă cunosc inta şi mijţ loacele. Din aceast clip fac o lege neînduplecat , ca aă ă ă meziior şi perşilor, şi declar c amândou vor fi drepte.ă ă

— Nu pot fi, domnule, dac pentru ele ai nevoie de legi noi.ă— Ba sunt, domnişoar Eyre, deşi reclam neap rat legi noi. M surile şiă ă ă ă

împrejur rile excep ionale cer legi.ă ţ— Asta-i o maxim primejdioas , domnule, se vede îndat c e uşor să ă ă ă ă

abuzezi de ea.— Ai dreptate, senten iosule filozof! Dar jur pe to i zeii c minului meu cţ ţ ă ă

nu voi abuza.— Sunte i om şi deci supus greşelilor.ţ— Da, ca şi dumneata. Ei şi?— Oamenii supuşi greşelilor n-ar trebui să-şi însuşeasc pe nedrept oă

putere ce nu poate fi încredin at f r primejdii decât fiin elor des vârşite şiţ ă ă ă ţ ă dumnezeieşti.

— Ce putere?— Aceea de a spune despre orice linie de conduit , oricât de ciudat şiă ă

neobişnuit : astaă -i calea cea bun .ă— Da, r spunse domnul Rochester, chiar acestea sunt cuvintele: astaă -i

calea cea bun .ă— S dea Dumnezeu s fie, iă ă -am r spuns eu ridicânduă -m , c ci mi seă ă

p rea de prisos s continui o discu ie atât de greu de în eles pentru mine.ă ă ţ ţ Sim eam, de altfel, c , cel pu in deocamdat , nu puteam ajunge s p trundţ ă ţ ă ă ă firea celui cu care st team de vorb . Încercam acea neă ă siguran , acelţă sim amânt nedesluşit de nelinişte pe care iţ ţ -l trezeşte convingerea c eştiă neştiutor.

— Unde te duci? m întreb domnul Rochester.ă ă— S-o culc pe Adèle, r spunsei. Trebuia de mult s doarm .ă ă ă— iŢ -e team de mine pentru c vorbele mele seam n cu cele aleă ă ă ă

Sfinxului.— Vorbi i întrţ -adev r în enigme, dar, deşi sunt mirat , nu m tem.ă ă ă— Ba da, te temi; mândria dumitale se teme de o gaf .ă— În acest sens, da, mi-e team ; nă -aş vrea s spun prostii.ă

— Dac leă -ai spune, ai face-o cu atâta linişte şi seriozitate, încât le-aş lua drept vorbe în elepte. Nu râzi niciţ odat , domnişoar Eyre? Nuă ă - i da ostenealaţ s r spunzi. V d c râzi rar, dar po i să ă ă ă ţ -o faci cu mult voioşie. Credeă -m ,ă lumea nu te-a f cut aspr , dup cum nici pe mine nu mă ă ă -a f cut vicios. Te maiă ine înc în chingi constrângerea Lowoodului; î i supraveghezi expresia fe ei,ţ ă ţ ţ

vorbirea iţ -e re inut , gesturile m surate, şi te temi înaintea unui b rbat sauţ ă ă ă a unui frate, sau a tat lui, a st pânului, în sfârşit în fa a oricui; te temi caă ă ţ zâmbetul s nuă - i fie prea vesel, vorba prea liber , mişc rile prea vioaie. Darţ ă ă cu timpul, sper, vei înv a s fii natural fa de mine, c ci mie îmi este cuăţ ă ă ţă ă neputin s fiu conţă ă ven ional cu dumneata. Atunci mişc rile şi privirile î i vorţ ă ţ fi mai vii, mai libere; acum înc nu îndr zneşti. Câteodal semeni cu o pas reă ă ă ă ciudat închis în colivie: acolo între gratii se afl un prizonier plin de via ,ă ă ă ţă neastâmp rat şi hot rât; deă ă -ar fi slobod, s-ar în l a pân la nori. Tot mai vreiă ţ ă s te duci la culcare?ă

— A b tut ora nou , domnule.ă ă— Nu-i nimic. Mai stai o clip . Adèle nuă -i înc gata de culcare. Am putută

s-o observ în voie, tot timpul cât am stat cu spatele la foc şi cu fa a spreţ odaie. În vreme ce- i vorbeam, mţ -am uitat la ea din când în când (am motivele mele s-o socotesc vrednic de studiat, motive pe care să -ar putea, ba nu... pe care sigur o s i le îmă ţ p rt şesc întră ă -o zi). Acum vreo zece minute a scos din cutie o rochi de m tase trandafirie. Chipul i sţă ă -a luminat numaidecât. Parc sim eai cum îi curge cochet ria în sânge, cum îi umpleă ţ ă creierul şi-i hr neşte pân şi m duva oaselor. ă ă ă "II faut que je l'essaie!"33 a exclamat ea, et a l'instant même!"34 – şi a zbughit-o din odaie. E acum cu Sophie şi-şi încearc rochia. Peste câteva minute se va întoarce. Şi ştiu ce voiă vedea: o miniatur a Celinei Varens, în costumul pe careă -l purta pe scen laă începutul... Dar n-are nici o importan . Totuşi presimt c cele mai gingaşeţă ă sim minte ale mele vor primi o lovitur ; r mâi aici, s vezi dac amţă ă ă ă ă dreptate.

Dup câteva minute, se auzir paşii Adèlei în sala cea mare. Intră ă ă îmbr cat aşa cum îmi vestise tutorele ei: o rochie de atlaz trandafiriu foarteă ă scurt şi plin de garnituri înspre poale înlocuise rochia ei cafenie, iar oă ă cunun de boboci de trandafiri îi împodobea fruntea. Purta ciorapi de m taseă ă şi sandale de atlaz alb.

— Est-ce que ma robe va bien?35 exclam ea, s rind în sus. ă ă Et mes souliers? et mes bas? Tenez, je crois que je vais danser!36 Şi prinzându-şi poalele rochiei, începu s sar prin înc pere. Ajungând lâng domnulă ă ă ă Rochester, f cu o piruet pe vârful picioarelor şi îngenunche în fa a lui,ă ă ţ exclamând:

— Monsieur, je vous remercie mille fois de votre bonté37, apoi, ridicându-se, ad ug : ă ă C'est comme cela que maman faisait, n'est-ce pas, monsieur?38

— Întocmai! r spunse el – şi ă "comme cela"39 mi-a fermecat banii mei englezeşti şi m-a f cut să ă-i scot din buzunarele pantalonilor mei de croială 33 Trebuie s-o încerc! (fr.).34 Şi chiar acum! (fr.)35 Îmi vine bine rochia? (fr.)36 Dar pantofii? şi ciorapii! Şti i ceva, cred c am s danţ ă ă sez! (fr.)37 Domnule, v mul umesc de o mie de ori pentru bun tatea dumneavoastră ţ ă ă (fr.38 Aşa f cea mama mea, nuă -i aşa, domnule? (fr.).39 În felul sta (fr.)ă

britanic . Eram neştiutor, domnişoar Eyre; fa a mea a fost tot atât deă ă ţ proasp t ca şi a dumitale. Prim vara mea să ă ă -a dus totuşi, dar mi-a l sat peă mâini aceast floricic francez de care – câteodat – mă ă ă ă -aş descotorosi bucuros, c ci nu mai dau nici o însemn tate trunchiului care a z mislită ă ă -o, întrucât am descoperit c numai o pulbere de aur îi putea sluji deă îngr ş mânt. Nu îndr gesc decât pe jum tate aceasta floare, mai ales cândă ă ă ă se arat atât de artificial ca acum. O p strez şi o cresc spre a da urmareă ă ă principiului catolic conform c ruia printră -o singur fapt bun ispă ă ă ăşeşti nenum rate p cate mari sau mici. Întră ă -o zi î i voi l muri toate astea. Noapteţ ă bun .ă

CAPITOLUL XV

Domnul Rochester m l muri întră ă -adev r cu alt prilej. Întră -o după-amiaz , când m aflam pe câmp cu Adèle, neă ă -am întâlnit întâmpl tor şiă m-a rugat să-mi las eleva s se joace prin preajma noastr cu Pilot şi cuă ă cercul, iar noi s ne plimb m pe o alee lung , str juit de fagi.ă ă ă ă ă

Apoi îmi povesti c Adèle era fata unei dansatoare de la Opera francez ,ă ă Céline Varens, fa de care avusese odat ceea ce numea el ţă ă "une grande passion"40. Celine se pref cuse că ă-i r spunde cu o dragoste şi mai înfl c rat .ă ă ă ă Se credea idolatrizat, aşa urât cum era; îşi închipuia c dansatoarei îi pl ceaă ă mai mult "sa taille d'athlète"41 decât elegan a lui Apollo din Belvedere.ţ

— Şi am fost atât de m gulit de dragostea silfidei franceze pentruă spiriduşul englez, încât am instalat-o într-o cas somptuoas , iă ă -am dat servitori, tr sur , caşmiruri, diamante, dantele. Întră ă -un cuvânt, am început să-mi toc averea, în stilul obişnuit, ca oricare alt guguman. N-am avut m cară nici originalitatea de a c uta un drum nou c tre ruşine şi s r cie, ci amă ă ă ă urmat, ca un prost, vechiul f gaş, f r s m îndep rtez cu un deget m cară ă ă ă ă ă ă de drumul b t torit. Am avut dup cum meritam, soarta tuturor n tângilor.ă ă ă ă Venii într-o sear , când Céline m aştepta, şi nă ă -o g sii acas . Era o noapteă ă cald , şi, cum alerg tura prin tot Parisul m obosise cumplit, m aşezai înă ă ă ă salonaşul ei, fericit s respir aerul sfin it prin prezen a ei îndelungat .ă ţ ţ ă Exagerez; nu socotisem niciodat c în preajma ei ar st rui mireasmaă ă ă sfin eniei; nu, în jurul ei nu plutea decât mirosul moscului şi al ambrei.ţ Mireasma florilor din ser amestecat cu cea a parfumurilor începea s mă ă ă ă sufoce şi atunci îmi trecu prin minte s deschid fereastra şi sa ies pe balcon.ă Era sear , becurile de gaz aprinse, noaptea liniştit şi senin ; pe balcon seă ă ă aflau câteva scaune. M aşezai pe unul din ele şiă -mi aprinsei o igar . Dacţ ă ă îmi dai voie am s aprind şi acum una.ă

Se opri, scoase o igar , o aprinse şi zvârli în aerul înghe at câtevaţ ă ţ rotocoale de fum cu arom havanez , apoi continu :ă ă ă

— Pe vremea aceea îmi pl ceau şi bomboanele, domă nişoar Eyre.ă Crocam42 (nu lua în seam barbarismul), crocam pastile de ciocolat şiă ă tr geam apoi câte un fum de igar , privind cum se perindau echipajele înă ţ ă lungul acelei str zi la mod , ce se învecina cu Opera. Deodat am observată ă ă un cupeu elegant, tras de doi frumoşi cai englezeşti şi luminat din plin de str lucitoarele felinare ale oraşului. Am recunoscut cupeul pe care iă -l 40 O mare pasiune (fr.)41 Talia lui de atlet. (fr.).42 Din cuvântul francez croquer, a ron iţă

d ruisem Célinei. Se întorcea acas . De ner bdare, inima îmi b tea s seă ă ă ă ă sparg de balustrada de fier pe care m rezemasem. Cupeul se opri – după ă ă cum m aşteptam – la poarta casei şi flac ra mea ( sta e numele ce se dă ă ă ă unei inamorata de oper ) coborâ. Deşi Céline era înf şurat întră ă ă -un mantou (de prisos într-o sear atât de c lduroas de iunie), o recunoscui îndat după ă ă ă ă picioruşul ce i se z ri de sub rochie, când coborî. ă

Aplecat peste balcon, eram s şopă tesc: "Mon ange"...43 cu un glas pe care numai dragostea îl putea auzi, când alt persoan , înf şurat deă ă ă ă asemenea într-o mantie, coborî dup ea; dar de ast dat nişte tocuri cuă ă ă pinteni lovir caldarâmul şi o p l rie b rbă ă ă ă ăteasc trecu sub poarta cea mareă a casei.

N-ai ştiut niciodat ceă -i gelozia, nu-i aşa, domnişoar Eyre? Bineîn elesă ţ c nu; nici nu mai era nevoie s te întreb, de vreme ce niciodat nă ă ă -ai ştiut ce-i dragostea! O s încerci cândva aceste dou sentimente; inima dumitaleă ă înc doarme şi aşteapt pe cel menit să ă -o trezeasc . Î i închipui c toat via aă ţ ă ă ţ vei pluti pe valuri tot atât de liniştite ca şi acelea pe care a alunecat până acum tinere ea dumitale. Te laşi leg nat de unde, cu ochii închişi şi urechileţ ă ă astupate. Nu vezi stâncile ce se înal din valuri şi nici vâltorile ce leţă spumeg la picioare. Dar î i spun, şi po i s ii minte aceste cuvinte ale mele,ă ţ ţ ă ţ c întră -o zi vei ajunge la o strâmtoare pres rat cu stânci primejdioase şiă ă acolo întregul curent al vie ii i se va sf râma între vârtejurile furioase, înţ ţ ă spum şi vuiet. Atunci, fie c vei fi sf râmat şi pref cut în pulbere deă ă ă ă ă ă vârfurile t ioase ale stâncilor, fie c te vei vedea ridicat de vreun vală ă ă puternic şi aruncat pe ape mai liniştite, aşa cum m aflu eu acum. Îmi placeă ă ziua asta, cerul acesta de o el, îmi place nemişcarea şi asprimea lunii subţ strânsoarea gerului; îmi place Thornfieldul, vechimea lui, singurătatea şi copacii s i n p di i de ciori, tufişurile spinoase, fa ada cenuşie şi şirurile deă ă ă ţ ţ geamuri întunecate în care se oglindesc t riile de metal ale cerului. Şi totuşi,ă mult timp mi-a fost groaz s m gândesc m car la acest castel. Mă ă ă ă -am ferit de el ca de o cas ciumat ! Cât ur sc înc ...ă ă ă ă

Îşi încleşt f lcile şi t cu; se opri şi izbi cu piciorul în p mântul înghe at.ă ă ă ă ţ Un gând nesuferit p rea aă -l fi prins atât de crâncen în gheare, încât nu mai putea face nici m car un pas. Înaintam pe alee în clipa când el se oprise.ă Castelul era în fa a noastr .ţ ă

Şi-a în l at ochii, apoi a aruncat asupra crenelurilor o privire cum nuă ţ v zusem şi nici nă -am mai v zut vreodat în via a mea; durerea, ruşinea,ă ă ţ furia, ner bdarea, scârba, ura – toate p reau c se lupt şi n v lesc înă ă ă ă ă ă aceeaşi clip în pupilele ochilor s i dilata i, sub sprâncenele negre caă ă ţ abanosul. Lupta era cumplit , dar un alt sim mânt se în l şi birui: era cevaă ţă ă ţă aspru, cinic, hot rât şi neînduplecat. Îşi birui emo ia şi urm :ă ţ ă

— În acest minut de t cere, domnişoar Eyre, mă ă -am socotit cu destinul meu care st acolo, dup acel trunchi de fag, ca una din vr jitoarele ce i să ă ă -au ar tat lui Macbeth în b t liile din Forres. "Î i place Thornfieldul?", îmi spuneaă ă ă ţ el, ridicând degetul şi scriind în aer un memento ce se aşternea în hieroglife lugubre pe fa ada casţ telului: "Iubeşte-l dac po i! Iubeşteă ţ -l dac îndr zneşti!"ă ă "Da, îl voi iubi", am r spuns eu. Îndr znesc să ă ă-l iubesc şi, ad ug el furios, îmiă ă voi ine cuvântul, voi sf râma piedicile care nu m las s fiu fericit şi bun;ţ ă ă ă ă da, da, bun. Aş vrea s fiu mai bun decât am fost şi decât sunt acum. După ă cum Leviathanul lui Iov a sf râmat suli a, s geata şi platoşa, tot aşa ceea ceă ţ ă al ii vor socoti c sunt bariere de fier şi aram , vor fi zdrobite sub mâna mea,ţ ă ă ca paiele sau ca lemnul putred.43 Îngerul meu (fr.)

În clipa aceea, Adèle alerg înspre el, cu cercul în mân .ă ă— Pleac de aici, feti o! strig domnul Rochester cu asprime. Staiă ţ ă

deoparte, sau du-te în untru la Sophie.ăApoi îşi urm plimbarea în t cere. Încercai s aduc iar şi vorba despreă ă ă ă

subiectul de care se dep rtase brusc.ă— A i p r sit balconul, domnule, când a intrat ţ ă ă mademoiselle Varens? îl

întrebai.M aşteptam aproape s fiu repezit pentru c aceast întrebare nuă ă ă ă ă

prea la locul ei, dar dimpotriv , trezinduă -se din posomorâta sa visare, întoarse ochii spre mine şi fruntea p ru c i se lumineaz .ă ă ă

— Oh! uitasem de Céline! îmi spuse el. Ei bine, când am z rită -o pe fermec toarea mea iubit în tov r şia unui b rbat, mi să ă ă ă ă -a p rut c aud ună ă şuierat şi v d şarpele verde al geloziei în l ânduă ă ţ -se de pe balconul luminat de lun , strecurânduă -mi-se în rotocoale unduitoare sub hain şi deschizânduă -şi în câteva clipe drum pân în str fundurile inimii mele. Este ciudat! exclamă ă ă el, întrerupându-se din nou. Este ciudat c teă -am ales drept confidentă pentru toate astea, domnişoar ! Este şi mai ciudat c m ascul i liniştit , caă ă ă ţ ă şi cum cel mai firesc lucru din lume ar fi ca un b rbat cum sunt eu să ă povesteasc despre metresele lui de la Oper unei fete delicate şi f r expeă ă ă ă -rien , cum eşti dumneata! Dar aceast din urm ciud enie l mureşte peţă ă ă ăţ ă cea dintâi. Cum iţ -am mai ar tat o dat , cu înf işarea asta serioas ,ă ă ăţ ă prev z toare şi în eă ă ţ leapt , pari o confident ideal . De altfel, ştiu de ceă ă ă m-am încrezut în sufletul dumitale. Este un suflet aparte, unic şi care nu se poale molipsi de nici un r u. Din fericire, nu vreau să ă-i fac vreun r u şi chiară dac aş vrea, nă -aş putea; nu te pot pâng ri. Cu cât st m mai mult de vorb ,ă ă ă cu atât e mai bine, c ci eu m purific. Dup ce se ab tu astfel de laă ă ă ă povestirea lui, urm : ă

— Am r mas pe balcon. "O s vin cu siguran în buduar, îmi zisei; s leă ă ă ţă ă preg tesc o capcan ." Trecând mâna prin fereastra deschis , tr sei perdeauaă ă ă ă şi închisei oblonul, l sând doar o mic deschiz tur , prin care s pot auziă ă ă ă ă jur mintele şoptite ale îndr gosti ilor. Apoi, m strecurai iar în jil ul meuă ă ţ ă ţ tocmai când perechea p trună dea în untru. Priveam int prin deschiz tur .ă ţ ă ă ă Camerista Célinei intr , l s o lamp aprins pe mas şi plec , îi putui vedeaă ă ă ă ă ă ă astfel desluşit pe amândoi; îşi scoaser peă lerinele. Îmbr cat în atlaz şi cuă ă bijuterii – darurile mele, bineîn eles – Céline era cu adev rat str lucitoare,ţ ă ă înso itorul ei purta o uniform de ofi er. Lţ ă ţ -am recunoscut: era vicontele... un tân r stricat şi z natic. Îl întâlnisem de câteva ori în societate. Mi se p reaă ă ă atât de vrednic de dispre , încât nici nuţ -mi trecuse vreodat prin minte să ă-l ur sc. Recunoscânduă -l, dintele şarpelui geloziei fu rupt, dar şi dragostea pentru Céline se stinse. Nu merita s lup i pentru o femeie care te puteaă ţ înşela cu un astfel de om; nU era vrednic decât de dispre , mai pu in totuşiă ţ ţ decât mine, care fusesem juc ria ei.ă

Începur s discute; convorbirea lor m linişti deă ă ă -a binelea: uşuratic ,ă f r suflet şi f r duh, era sortit mai mult s plictiseasc , decât s înt râteă ă ă ă ă ă ă ă ă pe cel ce asculta. Cartea mea de vizit se afla pe mas ; cum o v zură ă ă ă începur s vorbeasc despre mine, dar nici unul nici altul nă ă ă -avea destulă t rie sau nu dorea îndeajuns, s m scuture zdrav n. Mă ă ă ă -au batjocorit îns ,ă atât cât le-a îng duit meschin ria lor. Céline îndeosebi st ruia asupraă ă ă cusururilor mele – diformit i, cum le spunea ea. Tocmai ea, care îmi ar taseăţ ă o admira ie înfl c rat pentru ceea ce numea ţ ă ă ă "ma beauté mâle"44. În această privin se deosebeşte cu totul de dumneata, care miţă -ai spus pe şleau la a 44 Frumuse ea mea b rb teasc (fr.).ţ ă ă ă

doua întrevedere a noastr c nuă ă - i par frumos. Acest contrast mţ -a izbit atunci şi...

În clipa aceea, Adèle alerg iar spre noi.ă— Monsieur, zise ea, John a venit s spun c a sosit administratorulă ă ă

dumneavoastr şi v aşteapt .ă ă ă— Ei! atunci trebuie s scurtez povestea. Deschisei fereastra şi înaintaiă

spre ei. O eliberai pe Céline de ocrotirea mea şi-i pusei în vedere s se muteă din cas ; îi d dui o pung de bani, s fac fa nevoilor celor mai grabnice,ă ă ă ă ă ţă f r sa m sinchisesc de ipetele, istericalele, zvârcolirile, protestele şiă ă ă ţ rug min ile ei. Când vicontele îmi d dui întâlnire în Bois de Boulogne, avuiă ţ ă pl cerea s m bat cu el a doua zi. Iă ă ă -am trimis un glon întrţ -un bra g lbejit şiţ ă slab ca o arip de pui jig rit, şi atunci crezui c am sfârşit cu toat clica. Dar,ă ă ă ă din nenorocire, cu şase luni mai înainte Varens n scuse feti a asta, pe Adèle,ă ţ despre care afirma că-i a mea. Se prea poate, deşi nu g sesc în înf işarea eiă ăţ nici un indiciu al doritei mele paternit i. Pilot îmi seam n mai mult. Câ ivaăţ ă ă ţ ani dup ruptura noastr , mamă ă ă-sa o p r si şi fugi în Italia cu un muzicantă ă sau cânt re . Socoteam c nuă ţ ă -i sunt dator cu nimic Adèlei şi nici acum nu-mi recunosc vreo îndatorire, pentru c nu sunt tat l ei, dar aflând c a fost pă ă ă ă-r sit , luai aceast s rman fiin din mocirla şi noroiul Parisului şi oă ă ă ă ă ţă transplantai aici, ca s-o cresc curat pe p mântul s n tos al unei gr diniă ă ă ă ă englezeşti de ar . Doamna Fairfax teţ ă -a g sit pe dumneata pentru educa iaă ţ ei, dar acum, când ştii c Adèle este fiica din flori a unei d n uitoare de laă ă ţ Oper , o s ai poate alte p reri despre slujba dumitale şi despre elev . ă ă ă ă

Într-o zi vei veni probabil să-mi spui c ai g sit un alt loc şi s m rogi să ă ă ă ă caut alt guvernant , nu?ă ă

— Nu, Adèle nu-i r spunz toare de greşelile mamei sale şi nici de aleă ă dumneavoastr . in la ea, şi, acum când ştiu c nă Ţ ă -are p rin i, fiindcă ţ ă mamă-sa a p r sită ă -o iar dumneata te lepezi de ea, o voi iubi şi mai mult. Cum aş putea s prefer pe moştenitorul r sf at al unei familii bogate, care şiă ă ăţ -ar urî guvernanta ca pe un lucru supăr tor, în locul s rmanei orfane ce caut oă ă ă prieten în educatoarea ei?ă

— O, staă -i felul dumitale de a vedea! Trebuie s intru în cas acum.ă ă Dumneata de asemenea; se întunec .ă

Mai r m sei câteva minute cu Adèle şi cu Pilot, aleră ă gai pu in cu ea şi neţ jucar m cu racheta şi cu cercul. Când ne întoarser m acas şiă ă ă -i scosei boneta şi pardesiul, o luai pe genunchi, şi o l sai s p l vr geasc aproape un ceas,ă ă ă ă ă ă dup pofta inimii. Îi îng duii chiar câteva libert i şi expresii nepotrivite înă ă ăţ care se compl cea când i se d dea mult aten ie şi careă ă ă ţ -i ar tau caracterulă uşuratic, moştenit probabil de la maică-sa, şi atât de pu in potrivit spirituluiţ englezesc. Avea totuşi calit ile ei şi eram pornit s pre uăţ ă ă ţ iesc cât mai mult tot ce avea bun. C utam în tr s turile şi portul s u o asem nare cu domnulă ă ă ă ă Rochester, dar nu puteam g si nici una; nimic în ea nu tr da aceast înrudire.ă ă ă P cat. Dac iă ă -ar fi sem nat pu in, iă ţ -ar fi fost cu mult mai drag .ă

Numai când m retrasei în odaia mea, s m culc, îmi amintii pe îndeleteă ă ă de povestirea domnului Rochester. Nu era probabil nimic deosebit: pasiunea unui bogat gentilom englez pentru o d n uitoare francez , tr darea acesteiaă ţ ă ă erau fapte care se petreceau în fiecare zi în lumea mare; dar ceva cu adev rat ciudat se ar ta în exală ă tarea emo iei ceţ -l cuprinsese deodat . În clipaă când spusese că-i fericit s poat m rturisi bucuria pe care o tr ia din nou înă ă ă ă

vechiul castel şi împrejurimile acestuia. Chibzuii îndelung asupra acestui fapt, dar îl p r sii trepă ă tat, g sinduă -l de neîn eles şi pornii s m gândesc laţ ă ă purtarea domnului Rochester fa de mine. Taina pe care g sise cu cale sţă ă ă mi-o dest inuiasc p rea un tribut adus discre iei mele. Eu aşa o socoteam şiă ă ă ţ o primeam CA atare. De vreo câteva s pt mâni, se purta cu mine întră ă -un fel cu mult mai uniform decât la început; se p rea c nuă ă -l mai stingheresc şi nu mai avea acele accese de trufie care m înghe au. Când m întâlnea pe neă ţ ă -aşteptate, p rea c socoteşte întâlnirea binevenit şi avea totdeauna ună ă ă cuvânt bun, ba câteodat chiar un zâmbet, pentru mine. Când m poftea laă ă el, îmi oferea cinstea unei primiri cordiale, care m f cea să ă ă-mi dau seama că aveam într-adev r puterea să ă-l amuz şi c aceste convorbiri ce aveau loc deă obicei seara erau c uă tate atât pentru pl cerea lui, cât şi pentru folosul meu.ă

Vorbeam pu in, e drept, dar îmi pl cea sţ ă ă-l ascult. Era comunicativ din fire; îi pl cea s zugr veasc asă ă ă ă pecte şi întâmpl ri cu totul necunoscute uneiă min i care nu le putea afla, neavând leg turi cu lumea. (Nuţ ă -mi pomenea de fapte urâte şi destr b late, ci de lucruri pline de interes pentru mine, datorită ă ă importan ei ori realei lor nout i.) Eram fericit când îmi împ rt şea atâteaţ ăţ ă ă ă lucruri necunoscute mie, când îmi înf işa locuri nev zute de mine şiăţ ă descoperea min ii mele t râmuri nestr b tute. Nu m mai tulbura niciodatţ ă ă ă ă ă cu aluzii sup r toare.ă ă

Purt rile sale potolite m f cur s lep d toate constrângerile ce mi leă ă ă ă ă ă impuneam cândva; fui atras spre el de sinceritatea prietenoas ce miă ă -o ar ta. Erau clipe când îl socoteam mai curând o rud şi mai pu in un st pân;ă ă ţ ă totuşi, câteodat se ar ta înc poruncitor, dar asta nu m mai sup ra, c ciă ă ă ă ă ă vedeam bine c o f cea f r nici un fel de inten ie, numai fiindc aşaă ă ă ă ţ ă -i era firea. Acest nou interes ar tat fiin ei mele m f cu atât de fericit şi deă ţ ă ă ă recunosc toare, încât încetai s mai doresc o familie. Pă ă ărea c soarta începeă s m favorizeze; golurile vie ii mele se umplur ; s n tatea mea înflori,ă ă ţ ă ă ă puterile îmi sporir .ă

Dar mi se mai p rea urât domnul Rochester? Nu, ciă titorule: recunoştin aţ şi pl cutele asocia ii de idei f ceau ca fa a lui s fie lucrul cel mai pl cută ţ ă ţ ă ă vederii mele. Prezen a sa întrţ -o odaie mi se p rea mai luminoas decât foculă ă cel mai viu. Totuşi, nu-i uitasem cusururile; nici nu puteam s le uit, pentru că ă mereu şi le ar ta: era mândru, batjocoritor şi aspru fa de orice sl biciune.ă ţă ă În fundul sufletului, ştiam c marea lui bun tate fa de mine corespundeă ă ţă unei asprimi nedrepte fa de ceilal i.ţă ţ

Avea toane şi era ciudat. În mai multe rânduri, fiind trimis să ă-i citesc ceva, l-am g sit singur în bibliotec stând cu capul sprijinit pe bra eleă ă ţ încrucişate şi, când ridic ochii, observai c tr s turileă ă ă ă -i erau întunecate de o expresie moroc noas şi rea. Dar credeam c asprimea, ciud enia şiă ă ă ăţ greşelile trecutului (spun ale trecutului, întrucât p rea c şi le îndreptase) seă ă datorau crudelor lovituri ale soartei. Eram convins c firea îl înzestrase cuă ă porniri mai bune, principii mai nobile, gusturi mai curate, decât acelea care fuseser create de împrejur ri, infiltrate prin educa ie sau f urite de joculă ă ţ ă destinului. Ceteam c întră -însul s l şluiau calit i minunate, deşi –ă ă ăţ deocamdat – cam slabe şi înv lm şite. Trebuii s m rturisesc c mâhnireaă ă ă ă ă ă lui m chinuia şi aş fi dat multe, s iă ă -o pot alina.

Stinsesem lumânarea şi m culcasem, dar nu puteam dormi şi mă ă gândeam într-una la expresia pe care o luase chipul s u în clipa când seă oprise pe alee şi spusese c soarta îl luase în râs silinduă -l s fie fericit laă Thornfield.

"Şi de ce n-ar fi? m întrebam. Ceă -l îndep rteaz de ă ă CASA aceasta? O va

p r si oare curând? Doamna Fairfax miă ă -a spus c rareori sta aici mai mult deă cincisprezece zile şi iat c se împlineau opt s pt mâni de când se afla întreă ă ă ă noi. Cât de trist ar fi s plece! S presupunem c ar lipsi toat prim vara,ă ă ă ă ă vara şi toamna: cât de posomorât ar fi atunci str lucirea soarelui şi cât deă ă triste zilele cele mai frumoase!"

Nu ştiu dac dup ce mă ă -am gândit la toate astea am adormit sau nu; dar deodat am tres rit, pe deă ă -a-ntregul, la auzul unui murmur nedesluşit, str ină şi lugubru, care mi se p rea c vine chiar de deasupra mea. Reă ă gretam c nuă l sasem lumânarea aprins ; noaptea era întunecoas şi sim eam cum mă ă ă ţ ă cuprinde spaima. M-am ridicat, m-am aşezat în capul oaselor şi am ascultat. Zgomotul încetase.

Încercai s adorm iar, dar inima îmi b tea cu putere; nuă ă -mi mai puteam afla liniştea. Ceasul de jos din holul cel mare, b tu ora dou . În acea clip miă ă ă se p ru c o mân atinge uşa mea, ca şi cum ar fi vrut s pip ie druă ă ă ă ă mul de-a lungul s lii întunecoase. "Cineă -i acolo?" am strigat. Nici un r spuns.ă Înghe asem de spaima. Deodat miţ ă -am amintit c ar putea ă fi Pilot, care venea adeseori, când se întâmpla ca uşa buc t riei s r mân deschis , şi seă ă ă ă ă ă culca la uşa domnului Rochester. Îl g sisem chiar eu de câteva ori acolo,ă diminea a când m sculasem. Gândul acesta m linişti întrucâtva şi m culcaiţ ă ă ă din nou. Liniştea potoleşte nervii şi, fiindc o t cere deplin st pâă ă ă ă nea iar şiă peste tot, am sim it cum m cuprinde ţ ă din nou somnul: dar în noaptea aceea nu-mi era dat s dorm. Când eram cât pe aci s m afund în viseă ă ă , fui îngrozit dă e un zgomot care- i înghe a sângele în vine.ţ ţ

Un râs dr cesc – gros, în buşit şi adânc – izbucni, dup cât se p rea,ă ă ă ă chiar la uşa od ii mele. Cap tul paă ă tului era lâng uş şi crezui o clip că ă ă ă diavolul, care se strecurase pân aici, sta la c p tâiul meu – ba chiar c seă ă ă ă tupilase pe pern . M sculai, privii în jurul meu dar nu putui distinge nimic.ă ă Sunetul ciudat se auzi iar şi în elesei c venea din antreu. Primul meu gest aţ ă fost s pun z vorul, al doilea s strig:..Cineă ă ă -i acolo? Auzii pe cineva morm indă şi gemând iar dup o clip paşi îndep rtânduă ă ă -se din antreu c tre scaraă dinspre catul al treilea, a c rei uş fu îndat deschis şi închis . Apoi totul seă ă ă ă ă linişti.

"S fi fost Grace Poole? O fi st pânit de diavoli?" m întrebai. Nu maiă ă ă ă puteam r mâne singur , trebuia s m duc la doamna Fairfax. Îmi pusei oă ă ă ă rochie şi un şal, trăsei z vorul şi deschisei uşa tremurând. În coridor ardea oă lumânare, l sat pe preş. Fui mirat , dar uimirea mea crescu şi mai multă ă ă când b gai de seam c aerul era ceă ă ă os, ca şi cum ar fi fost plin de fum.ţ M-am uitat în jurul meu să-mi dau seama de unde vine mirosul de ars pe care-l sim eam.ţ

Auzii o uş scâr âind: era uşa de la camera domnului Rochester şi deă ţ acolo ieşea un nor de fum. Nu m-am mai gândit la doamna Fairfax, nici la Grace Pooil, nici la râsul acela straniu. Într-o clip fui în odaia domnuluiă Rochester. Perdelele erau în fl c ri. În mijlocul fl c rilor şi al fumului, domnulă ă ă ă Rochester z cea întins nemişcat, cuă fundat într-un somn adânc.

— Scoală-te! Scoală-te! îi strigai eu, scuturându-l. El morm i ceva şi seă întoarse pe o parte: fumul îl în buşise pe jum tate. Nu mai era nici o clip deă ă ă pierdut; focul cuprinsese cearşafurile. Alergai la lighean şi can ; din fericire,ă amândou erau mari şi pline cu ap . Leă ă -am r sturnat inundând patul şi peă domnul Rochester. Am fugit înapoi în odaia mea, de unde am luat cana cu ap , am udat din nou patul şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am izbutit s stingă ă fl c rile careă ă -l cuprinseser .ă

Sfârâitul focului ce se stingea, zgomotul pe care-l făcuse cana goală

când o zvârlisem din mâini şi mai ales r ceala apei cu careă -l stropisem îl trezir în sfârşit pe domnul Rochester. Deşi acum era întuneric, miă -am dat seama c se deşteptase, deoarece lă -am auzit izbucnind în blesteme groaznice, când se pomeni culcat într-o b ltoac .ă ă

— Ce-i asta, o inunda ie? exclam el.ţ ă— Nu, domnule, r spunsei; dar a izbucnit focul. Scula iă ţ -v , a i sc pat. Mă ţ ă ă

duc s aduc o lumânare.ă— În numele tuturor zânelor creştin t ii, tu eşti, Jane Eyre? întreb el.ă ăţ ă

Ce mi-ai f cut, mic vr jitoare? Cine mai e cu dumneata în odaia asta? Ai vrută ă ă s m îneci?ă ă

— M duc s aduc o lumânare, domnule; dar, în nuă ă mele cerului, scula iţ -v ! Cineva a încercat s v omoare. Trebuie s afla i îndat cineă ă ă ă ţ ă -i şi de ce a vrut s fac asta.ă ă

— Uite c mă -am şi sculat! Dar – deşi te pun în primejdie – mai ad oă lumânare. Aşteapt pu in s g sesc ceva haine uscate, dac or mai fi. Oh!ă ţ ă ă ă uite halatul meu. Acum alearg !ă

Ştiu c am alergat! Am adus lumânarea ce r m sese înc în antreu. Elă ă ă ă mi-o lu din mân , o ridic şi cercet patul înnegrit de fum şi scorojit,ă ă ă ă cearşafurile muiate şi arse, covorul ce înota în ap .ă

— Ce-i asta? Şi cine a f cută -o? întreb el.ăÎi povestii pe scurt tot ce ştiam; îi vorbii despre râsul ciudat pe care-l

auzisem pe sal , despre paşii care se îndreptaser spre catul al treilea,ă ă despre fumul şi mirosul de ars ce m adusese în odaia lui, despre ce g sisemă ă aici; îi spusei c pentru a stinge focul întrebuin asem toat apa pe care oă ţ ă g sisem.ă

M-a ascultat p strând un aer foarte grav. Chipul lui – în timp ce euă povesteam – tr da mai mult tulburare decât mirare. Dup ce terminai ceă ă aveam de spus st tu câtva timp f r s scoat o vorb .ă ă ă ă ă ă

— Vre i sţ -o vestesc pe doamna Fairfax? întrebai eu.— Doamna Fairfax? Nu, la ce dracu s-o chemi? Ce ar putea face? Las-o

s doarm liniştit .ă ă ă— Atunci s trezesc pe Leah, pe John şi pe nevastă ă-sa.— Nu, stai aici liniştit . Ai un şal pe dumneata. Dac nu iă ă ţ -o destul de

cald, po i lua mantaua de colo. Înf şoarţ ă ă-te cu ea şi stai în jil ul sta: acumţ ă pune picioarele pe scaun aşa, s nu le uzi. Eu am s iau sfeşnicul şi lumâă ă -narea şi o s te las singur câteva minute. Stai aici pân m întorc; stai ca ună ă ă ă şoarece. Trebuie s cercetez catul al treilea; dar ine minte: nu te clinti şi nuă ţ chema pe nimeni.

Plec ; eu urm rii câtva timp lumânarea dep rtânduă ă ă -se. Str b tu antreulă ă cu paşi uşori, deschise încet de tot uşa sc rii, o închise dup dânsul, şi ultimaă ă raz se stinse. Eram p r sit întră ă ă ă -un întuneric des vârşit. C utai s prindă ă ă vreun zgomot, dar nu auzii nimic. Trecu foarte mult timp; eram obosit şiă -mi era frig, deşi m învelisem cu mantaua. Şi apoi nu vedeam pentru ce eraă nevoie s r mân acolo, deoarece, oricum, nu m gândeam s trezesc peă ă ă ă cineva. Eram cât pe ce s risc aă -l nemul umi pe domnul Rochesterţ neascultându-i poruncile, când lumina luci din nou, nel murit , pe pereteleă ă s lii şi auzii picioarele sale desă cul e p şind deţ ă -a lungul antreului. "Sper că-i el! – îmi zisei – şi nu ceva mai r u."ă

A intrat în camer galben şi foarte posomorât.ă— Am descoperit totul, îmi spuse punând sfeşnicul pe lavoar. E chiar aşa

cum mi-am închipuit.— Ce adic , domnule?ă

Nu r spunse, dar încrucişând bra ele privi câteva clipe în podele. În celeă ţ din urm , dup mai multe minute, îmi zise pe un ton destul de ciudaă ă t:

— Nu-mi amintesc ce mi-ai spus c-ai v zut când ai deschis uşa od iiă ă dumitale?

— Numai sfeşnicul, pus pe jos.— Dar ai auzit un râs ciudat; înainte n-ai mai auzit râsul acela sau cel

pu in ceva asem n tor?ţ ă ă— Ba da, domnule, este aici o femeie, Grace Poole, care coase: ea râde

în felul acela. E o fiin ciudat .ţă ă— Chiar aşa, Grace Poole. Ai ghicit: e foarte ciudat . Am s m gândescă ă ă

la cele petrecute. Sunt mul umit c suntem singurii care cunoaştemţ ă am nuntele precise ale întâmpl rii din noaptea asta. S nu flec reşti; nuă ă ă ă pomeni nimic despre asta. Voi l muri eu totul, spuse el, ar tând patul.ă ă Întoarce-te acum în odaia dumitale; pentru restul nop ii, mie o sţ ă-mi fie de ajuns divanul din bibliotec . Eă aproape patru; peste dou ceasuri se vor treziă servitorii.

— Atunci, noapte bun , domnule, spusei eu, ridicânduă -m .ăP rea mirat, deşi chiar el îmi spusese s plec.ă ă— Ce, exclam deodat , m p r seşti aşa curând şi în felul acesta?ă ă ă ă ă— Dumneavoastr miă -a i spus s plec, domnule.ţ ă— Dar nu aşa, f r să ă ă-mi adresezi un singur cuvânt bun; nu în felul

acesta scurt şi aspru. Mi-ai sc pat via a, mă ţ -ai smuls din ghearele unei mor iţ crâncene şi m p ră ă ăseşti ca şi cum am fi str ini! Cel pu in s ne d m mâna.ă ţ ă ă

Îmi întinse mâna; i-o d dui pe a mea. O lu mai întâi întră ă -o mân , apoi înă amândou .ă

— M-ai sc pat de la moarte şi sunt fericit c am fa de dumneata oă ă ţă datorie atât de mare; nu pot spune nimic mai mult. Aş fi suferit s am oă asemenea obliga ie fa de orice alt fiin , dar fa de dumneata e cu totulţ ţă ă ţă ţă altceva. Nu mi se pare deloc o povar binefacerea dumitaie, Jane.ă

T cu şi m privi iar; cuvinte vizibile aproape îi treă ă murau pe buze şi glasul îi era sugrumat de emo ie.ţ

— Înc o dat , noapte bun , domnule. Dar în toat chestiunea asta nuă ă ă ă poate fi vorba de datorie ori de folos, nici de recunoştin şi de povar .ţă ă

— Ştiam, continu el, c odat şi odat o să ă ă ă ă-mi faci un bine. Am citit-o în ochii dumitale când te-am privit prima oar . Nuă -i întâmpl tor c expresia şiă ă surâsul lor... (se opri iar, apoi urm repede) mă -au alinat pân în fundulă sufletului. Oamenii vorbesc de simpatii fireşti. Am auzit vorbindu-se de duhuri binevoitoare. E un gr unte de adev r în basmele cele mai ciudate. Scumpaă ă mea ocrotitoare, noapte bun !ă

Glasul lui avea o energie ciudat şi o flac r stranie îi str lucea în ochi.ă ă ă ă— Sunt fericit c să ă -a întâmplat s fiu treaz , spusei eu retr gânduă ă ă -m .ă— Cum? vrei s pleci ?ă— Mi-e frig, domnule.— Frig? E adev rat, stai în b ltoaca asta! Duă ă -te, Jane, du-te!Dar îmi inea mâna şi nu puteam pleca. Am recurs la un şiretlic.ţ— Mi se pare, domnule, c aud pe doamna Fairfax. ă— Atunci lasă-m .ăÎmi eliber mâna şi plecai.ăM-am întors în patul meu, dar nu mai puteam s dorm. Pe la rev rsatulă ă

zorilor m-am sim it purtat pe o mare neliniştit , în care valuri de mâhnire seţ ă ă rostogoleau sub vârtejuri de bucurie; mi se p rea câteodat c z ream,ă ă ă ă

dincolo de acele ape furioase, un rm dulce, ca dealurile Beulahţă 45. Din când în când, o adiere r coritoare, pe care speran a o inea treaz , îmi purtaă ţ ţ ă sufletul în triumf, c tre o int ce nu putea fi atins nici chiar în înă ţ ă ă chipuire. Un vânt potrivnic sufla dinspre uscat şi m tră ăgea întruna înapoi. În zadar mintea voia s se împotriă veasc aiur rilor mele: eram prea înfl c rat ca s adorm şiă ă ă ă ă ă m sculai o dat cu ivirea zorilor.ă ă

CAPITOLUL XVI

În ziua ce urma acestei nop i de nesomn, m temeam şi doream înţ ă acelaşi timp să-l v d pe domnul Rochester: doream să ă-i aud iar şi glasul şiă mi-era team să ă-i întâlnesc privirea. La începutul dimine ii m aşteptam sţ ă ă-l v d dintră -o clip întră -alta. Nu intra des în camera de studiu, dar venea uneori pentru câteva minute şi aveam impresia c în ziua aceea trebuia neap rat să ă ă se arate.

Dar diminea a trecu întocmai ca de obicei şi nimic nu întrerupse cursulţ liniştit al studiilor Adèlei; doar la scurt timp dup micul dejun auzii zgomotă înspre odaia domnului Rochester. Se deosebeau glasurile doamnei Fairfax, al lui Leah şi al buc t resei – adic al nevestei lui John – şi chiar voceaă ă ă îmbufnat a acestuia din urm . Ajungeau pân la mine exclama ii felurite:ă ă ă ţ "Ce fericire c st pânul nostru nă ă -a ars!" "E primejdios s ii lumânareaă ţ aprins toat noaptea", "Ce noroc c a avut prezen a de spirit şi să ă ă ţ -a gândit la cana cu ap !" "De ce nă -o fi trezit pe nimeni?", "Numai s nu fi r cit dormindă ă pe canapeaua din bibliotec !"ă

Dup mult t if suial , auzii cum se cur mobilele şi totul e pus înă ă ă ă ă ăţă rânduial . Când coborâi la dejun, trecui prin dreptul od ii domnuluiă ă Rochoster; v zui prin uşa deschis c totul fusese aşezat la loc, înă ă ă des vârşit oră ă dine; numai patul r m sese f r perdele. Leah sta în pervazulă ă ă ă ferestrei şi sp la geamurile înnegrite de fum. Tocmai voiam să ă-i spun ceva, fiindc aş fi dorit s aflu ce l muriri d duse domnul Rcchester asupraă ă ă ă întâmpl rii, când, apropiinduă -m , observai c în camer mai era cineva: oă ă ă femeie şedea pe scaun lâng pat şi cosea inele la nişte perdele noi. Nu eraă alta decât Grace Poole.

Sta acolo, serioas şi t cut , ca de obicei, îmbr cat întră ă ă ă ă -o rochie aspr ,ă cafenie, şor cu şireturi, basma alb şi bonet . Cosea cu mare aten ie şiţ ă ă ţ p rea cu totul cufundat în lucrul ei. Frunteaă ă -i aspr şi tr s turile groă ă ă solane nu ar tau de fel paloarea sau dezn dejdea pe care teă ă -ai fi aşteptat s leă descoperi pe chipul unei femei ce încercase s ucid , a c rei victim reuşindă ă ă ă s scape teaf r o urm rise pân în vizuina ei şi (dup cum creă ă ă ă ă ă deam eu) îi ceruse socoteal de crima ce voise să -o s vârşeasc . Eram uimit , buim cit .ă ă ă ă ă Pe când o priveam, ridic ochii; nici o tres rire, nici o roşea sau paloare,ă ă ţă care să-i tr deze emo ia, conştiin a greşelii sau teama de a fi descoperit . Îmiă ţ ţ ă spuse doar: "Bun ziua, domă nişoar , scurt şi nep s tor, ca de obicei, şi luândă ă ă alt inel îşi continu lucrul.ă

"Am s-o pun la încercare, îmi zisei; o astfel de prefăc torie întrece oriceă închipuire."

— Bun ziua, Grace. Să -a întâmplat ceva aici? Mi s-a p rut adineauri că ă aud pe servitori stând de vorb .ă

— St pânul nostru a stat în pat şi a citit noaptea treă cut . A adormit cuă 45 Regiune pitoreasc pomenit în ă ă Biblie

lumânarea aprins şi perdelele au luat foc. Noroc c să ă -a sculat înainte s-ajung focul la cearşafuri şi la lemn ria patului şi a putut să ă ă-l sting cu apaă din lighean.

— Foarte ciudat! am şoptit privind-o int . Domnul Rochester nţ ă -a trezit pe nimeni? Nimeni nu l-a auzit luptându-se s sting focul?ă ă

Din nou şi-a în l at ochii spre mine, dar de data asta privirea ei nă ţ -a mai fost aceeaşi. P ru c m cerceteaz cu aten ie, apoi r spunse:ă ă ă ă ţ ă

— Ştii, domnişoar , servitorii dorm atât de departe de aici, c nici nă ă -ar fi avut cum s aud . Cele mai aproă ă piate od i sunt a dumitale şi a doamneiă Fairfax, care spune c nă -a auzit nimic. Când îmb trâneşti, ai somnul greu!ă Aici se opri, pe urm , ad ug cu nep sare preă ă ă ă f cut , dar totuşi pe un tonă ă ap sat şi semnificativ: ă

— Dar dumneata, domnişoar , eşti tân r , ai somnul uşor; poate că ă ă ă dumneata ai auzit vreun zgomot?

— Da, spusei eu încet, ca s nu fiu auzit de Leah, care sp la geamurile.ă ă ă Am crezut mai întii c e Pilot: dar Pilot nu râde şi sunt sigur c am auzit ună ă ă râs foarte ciudat.

Grace lu din nou un fir de a , îl trase grijulie printră ţă -un bo de cear , îlţ ă b g cu mân sigur în ac şi m cercet cu cel mai des vârşit calm.ă ă ă ă ă ă ă

— Domnişoar , mie nuă -mi vine a crede c st pânul nostru a mai avută ă chef de râs când se afla în asemenea primejdie. Pesemne c-ai visat.

— Ba n-am visat! r spunsei eu cu oarecare aprină dere, indignat deă calmul acela neruşinat.

Femeia a inti din nou asupra mea o privire cercetţ ătoare şi calculat .ă— Ai spus st pânului nostru c ai auzit pe cineva râzând? m întreb ea.ă ă ă ă— N-am avut înc prilejul să ă-i vorbesc în diminea a asta.ţ— Nu iţ -a dat în gând s deschizi uşa şi s te ui i în antreu?ă ă ţP rea acum c ea m interogheaz , ca să ă ă ă ă-mi smulg pe neaşteptateă

cine ştie ce am nunte. Îmi trecu prin minte c dac va afla că ă ă ă-i cunosc sau b nuiesc crima, va încerca s pun la cale ceva împotriva mea. Mă ă ă -am gândit atunci c e mai bine s m feresc.ă ă ă

— Dimpotriv , spusei eu, am tras z vorul.ă ă— S tragi în fiecare sear z vorul. Nu obişnuieşti înainte deă ă ă -a te culca?"Drace! îmi zisei, vrea să-mi cunoasc obiceiurile, ca să ă-şi fac anumiteă

planuri." Indignarea fu din nou mai tare decât prevederea. R spunseiă r spicat:ă

— Pân acum am uitat deseori s pun z vorul, pentru c mi se p rea deă ă ă ă ă prisos. Nu credeam c la Thornfield Hall trebuie s te fereşti de vreoă ă primejdie sau de cine ştie ce nepl ceri. Pe viitor îns (ad ugai eu ap sând peă ă ă ă fiecare cuvânt) m voi îngriji s iau mai întâi toate mă ă ăsurile de siguran şiţă de-abia dup aceea s m culc.ă ă ă

— Foarte bine ai s faci, r spunse ea. Locurile de peă ă -aici sunt cât se poate de liniştite şi n-am auzit ca Thornfield Hall s fi fost vreodat c lcat deă ă ă ho i, deşi se ştie c aici se afl servicii de argint foarte scumpe. Pe lângţ ă ă ă asta, se mai ştie c aici se afl prea pu ini seră ă ţ vitori pentru o cas aşa deă mare, fiindc st pânul nă ă -a prea stat aici, iar când vine – fiind nec s torit –ă ă n-are nevoie de mul i oameni. Eu îns am crezut totdeauna cţ ă ă-i mai bine să fii prev z toare; o uş se z voreşte repede, aşa că ă ă ă ă-i mai în elept s pui oţ ă stavil între dumneata şi oricare primejdie. Mul i oameni, domnişoar , credă ţ ă c trebuie s te iaşi în seama proniei cereşti; dar eu gândesc c trebuie s neă ă ă ă îngrijim singuri de binele nostru şi c pronia blagosloveşte pe cei cumin i,ă ţ când folosesc cu cump tare mijloacele de ap rare.ă ă

Cu asta, cuvântarea ei lu sfârşit. Rostise, cu încetiă neala unei quakere, mult mai multe cuvinte ca de obicei.

St m înc mut de uimire în fa a acestei extraordinare st pâniri de sineă ă ă ţ ă şi a unei f rnicii ce mi se p rea de necrezut, când intr buc t reasa.ăţă ă ă ă ă

— Doamn Poole, spuse ea, adresânduă -se lui Grace, masa oamenilor de serviciu va fi curând gata; vrei s cobori?ă

— Nu, pune-mi pe o tav numai o can de bere neaă ă gr şi o bucat deă ă budinc ; o s le duc eu sus.ă ă

— Vrei pu in carne?ţ ă— Da, numai o bucat şi pu in brânz , atâta tot.ă ţ ă ă— Şi sago46 ?— Nu-mi trebuie acum. O s cobor înainte de ora ceaă iului şi o s-o fac eu

singur .ăBuc t reasa se întoarse spre mine, spunmduă ă -mi c doamna Fairlax mă ă

aşteapt . Ieşii atunci din odaie.ăFirea enigmatic a lui Grace Poole îmi d dea atât de mult de gândit,ă ă

încât în timpul dejunului urm rii cu greu povestirea doamnei Fairfax despreă întâmplarea din noaptea trecut . M chinuiam s în eleg rostul lui Grace înă ă ă ţ castel şi m întrebam de ce domnul Rochester nu ceă ruse s fie arestat sauă ă de ce n-o concediase cel pu in. Noaptea trecut îmi m rturisise aproape f işţ ă ă ăţ convingerea sa c ea era vinovat ; ce pricin ascuns îl împieă ă ă ă dica s-o scuze? De ce m rugase s nu suflu nim nui nici un cuvânt? Era ciudat. Un gentilomă ă ă mândru, îndr zne şi r zbun tor, p rea oarecum c zut sub puterea uneiaă ţ ă ă ă ă dintre slujnicele sale cele mai umile. Se afla în aşa m sur sub puterea ei,ă ă încât chiar când atenta la via a lui, nţ -avea curajul s-o învinuiasc pe fa şi cuă ţă atât mai pu in sţ -o pedepseasc !ă

Dac Grace ar fi fost tân r şi frumoas , aş fi fost ispitit s cred că ă ă ă ă ă ă domnul Rochester fusese mânat de sentimente mai duioase decât prevederea şi teama; dar deplina absurditate a unei asemenea presupuneri se v dea în chiar clipa când o priveai pe Grace. "Şi totuşi, începui s mă ă ă gândesc, fusese şi ea tân r cândva, exact cam pe când fusese tân r şiă ă ă domnul Rochester. Doamna Fairfax îmi spunea c locuia de mult la castel. Nuă cred s fi fost niciodat frumoas , dar poate a avut o fire deosebit , oriă ă ă ă ginal ,ă şi frumuse ea caracterului compensa lipsa farţ mecelor exterioare. Domnului Rochester îi pl ceau firile hot râte şi excentrice, iar Grace era o femeie celă ă pu in ciudat . Poate c , alt dat , un capriciu (nţ ă ă ă ă -ar fi fost de mirare, la o fire atât de iute şi nest pânit ca a lui) îl f cuse s cad pe mâinile acelei femei;ă ă ă ă ă poate c în urma nesocotin elor deă ţ -odinioar ea are acum asupra fapteloră sale o înrâurire ascuns , de care nu putea sc pa şi pe care nu îndr znea să ă ă -o nesocoteasc ?" ă

Dar în acea clip , Grace, cu f ptura ei p trat şi lipsit de farmec, cuă ă ă ă ă fa a urât , ofilit şi deţ ă ă -a dreptul grosolan , îmi ap ru înaintea ochilor atât deă ă l murit, că ă-mi spusei: "Nu, b nuiala mea nu poate fi întemeiat !" Şi cu toateă ă acestea, vocea care gr ieşte tainic în inimile noastre p rea aă ă -mi spune: "Nici tu nu eşti frumoas şi, totuşi, poate c placi domnului Rochester; sau celă ă pu in aşa i sţ ţ -a p rut uneori. Aminteşteă - i cuvintele, aduţ - i aminte de privirile,ţ de glasul lui din noaptea trecut !"ă

Toate îmi veneau de ast dat în minte: felul lui de a vorbi, privirea,ă ă tonul. M aflam acum în sala de stuă diu: Adèle desena: m aplecai spre ea să ă-i îndrumez creionul. Îşi ridic deodat ochii şi m privi cu un fel de tres rire:ă ă ă ă

—Qu'avez-vous, mademoiselle? Vos doigts tremblent comme la feuille 46 Budinc f cut dintră ă ă -o f in extras din fructul sagotierului (ca o pâine).ă ă ă

et vos joues sont rouges: mais rouges eomme les cerises!47

— Mi-e cald, Adèle, şi m-am înroşit pentru c am stat aplecat .ă ăFeti a continu s deseneze, iar eu c zui din nou pe gânduri. M sfor amţ ă ă ă ă ţ

să-mi alung cât mai curând din suflet ura pe care-o sim eam pentru Graceţ Poole; m scârbea. M comparai cu ea şi v zui c suntem deosebite. Bessieă ă ă ă Leaven îmi spusese c par o doamn ; şi avea drepă ă tate: eram o doamn . Iară acum ar tam mult mai bine decât atunci când m întâlnisem cu Bessie; eramă ă mai plin , mai rumen , mai vioaie, pentru c mai vii îmi erau bucuriile şi maiă ă ă luminoase speran ele.ţ

"Se las seara, îmi zisei, uitânduă -m pe fereastr . Asă ă t zi nă -am auzit nici paşii, nici glasul domnului Rochester; dar îl voi vedea negreşit disear .ă Diminea m temeam de aceast întâlnire, dar acum o doresc; am aşteptatţă ă ă atâta vreme zadarnic încât acum am ajuns ner bd toare."ă ă

Când se înser deă -a binelea şi Adèle m p r si ca s se joace cu Sophieă ă ă ă în camera copiilor, dorin a mea ajunse la culme. Ascultam întrţ -una s-aud clopo elul sunând; ascultam sţ ă-i aud paşii şi aşteptam s-o v d pe Leah veă nind cu un mesaj; câteodat mi se p rea c aud c lc tura ap sat a domnuluiă ă ă ă ă ă ă Rochester şi mă-ntorceam spre uş aşteptând s se deschid şi să ă ă ă-l v dă intrând.

Dar uşa r mase închis şi numai bezna p trundea în untru, pe fereastr .ă ă ă ă ă Totuşi nu era înc prea târziu; adeseori triă mitea s m cheme la şapte sauă ă opt şi acum nu era nici şase. Desigur c n dejdile mele nu vor fi înşelate tocă ă -mai acum, când aveam atâtea să-i spun! Voiam s aduc din nou vorbaă despre Grace Poole şi s v d ceă ă -mi va r să punde; aveam de gând să-l întreb f r ocol dac o credea întră ă ă -adev r vinovat de acel atentat mişelesc şi de ceă ă dorea ca tic loşia ei s r mân t inuit . Prea pu in îmi p sa dac marea meaă ă ă ă ă ă ţ ă ă curiozitate avea să-l înfurie ori nu. Încercasem bucuria de a-l scoate din s riteă şi a-l domoli rând pe rând; era o adev rat desf tare pentru mine şi ună ă ă instinct sigur m împiedica totdeauna s merg prea departe; nu treceamă ă niciodat dincolo de limit ; îmi înă ă cercam iscusin a în a merge pe muchie deţ cu it. P strând totdeauna formele respectuoase pe care mi le imţ ă punea situa ia mea, puteam, totuşi, s r spund argumenţ ă ă telor lui cu ale mele, f ră ă team şi f r pic de stânjeneal ; lucrul acesta ne pl cea amândurora.ă ă ă ă ă

Se auzir paşi pe sc ri. Leah ap ru în sfârşit, dar nuă ă ă mai pentru a-mi spune c ceaiul se servea în odaia doamă nei Fairfax. M dusei acolo,ă mul umit c trebuia în sfârşit s cobor; aveam impresia c în felul sta suntţ ă ă ă ă ă mai aproape de domnul Rochester.

— Desigur c deă -abia aştep i sţ ă- i iei ceaiul, îmi spuse doamna Fairfax,ţ plin de bun tate, când intrai; ai mâncat aşa de pu in la prânz... Miă ă ţ -e team ,ă urm ea, c ast zi nu iă ă ă ţ -e bine: pari s ai febr şi eşti congestionat .ă ă ă

— Ba de loc! Niciodat nu mă -am sim it mai bine.ţ— În cazul acesta, dovedeşte-o cu o poft zdrav n de mâncare. Vrei să ă ă ă

umpli ceainicul, pân ajung eu la cap tul andrelei?ă ăCând îşi sfârşi lucrul, se scul şi trase obloanele, pe care le l sase până ă ă

atunci ridicate, s se bucure pesemne cât mai mult de lumina zilei, cu toateă c afar înserarea se pref cuse în bezn deplin .ă ă ă ă ă

— Deşi nu se v d stele, e timp frumos, spuse ea, uitânduă -se pe fereastr . Domnul Rochester are noroc de vreme bun la drum.ă ă

— La drum? Domnul Rochester s-a dus undeva? Nu ştiam c-a plecat.— Oh, a plecat îndat dup micul dejun! Să ă -a dus la Leas, la castelul

47 Ce ai domnişoar ? Degetele î i tremura ca frunza şi obrajii î i suntă ţ ţ roşii ca cireşele (fr.)

domnului Eshton, zece mile dincolo de Millcote. Cred c se întruneşte acolo oă întreag societate: lordul Ingram, ă sir George Lynn, colonelul Dent şi mul i al iiţ ţ trebuie s se afle de fa .ă ţă

— Crezi c se reîntoarce în noaptea asta?ă— Nu. Nici mâine. B nuiesc că -o s r mân acolo o s pt mân sau chiară ă ă ă ă ă

mai mult. Când se adun societatea asta aleas , sunt înconjura i de atâtaă ă ţ veselie şi elegan şi au laţă -ndemân atâtea lucruri pl cute şi distractive,ă ă încât nu se gr besc deloc s se despart . B rba ii sunt foarte c uta i laă ă ă ă ţ ă ţ asemenea sindrofii, iar când se afl în societate domnul Rochester este atâtă de vesel şi de încânt tor, încât îi cuceă reşte pe to i. Place foarte multţ doamnelor, deşi ai crede c înf işarea nuă ăţ -l avantajeaz în chip deosebit; îmiă închipui îns c însuşirile şi cunoştin ele sale, poate averea şi obârşia, fac s iă ă ţ ă se treac uşor cu vederea unele mici neajunsuri ale înf iş rii sale.ă ăţ ă

— Sunt şi doamne la Leas?— Doamna Eshton cu cele trei fete ale ei, nişte tinere cu adev rată

elegante; cred c vor mai fi de fa domă ţă nişoarele Blanche şi Mary Ingram, care-s foarte frumoase. Am v zută -o pe Blanche acum şase ori şapte ani, când avea optsprezece. Venise la un bal dat de domnul Rochester de Cr ciun. S fiă ă v zut cât era de frumos îmă podobit şi luminat sufrageria în ziua aceea! Credă ă c erau cincizeci de doamne şi gentilomi din cele mai bune familii aleă comitatului, iar domnişoara Ingram era într-adev r regina serb rii.ă ă

— Spui c ai v zută ă -o, doamn Fairfax? Cum ar ta?ă ă— Da, am v zută -o. Uşile sufrageriei st teau larg desă chise şi, fiindc eraă

zi de Cr ciun, servitorii aveau drepă tul s se adune în sala cea mare, să ă asculte cum cânt doamnele. Domnul Rochester mă -a poftit s iau parte şi eu,ă neap rat. Mă -am aşezat într-un col mai retras şi am privit în jurul meu. Nţ -am v zut niciodat o privelişte atât de încânt toare: doamnele erau îmbr cate înă ă ă ă splendide rochii de sear ; cele mai multe – sau cel pu in cele mai multeă ţ dintre cele tinere – îmi p rur deă ă -a dreptul minunate, dar domnişoara Ingram era f r doar şi poate regina serb rii.ă ă ă

— Cum ar ta?ă— Înalt , cu o talie sub ire, cu umerii arcui i, gât lung şi gra ios, ten mat,ă ţ ţ ţ

m sliniu, tr s turi nobile, ochii aducând pu in cu cei ai domnului Rochester:ă ă ă ţ mari, negri şi str lucitori ca diamantele pe care le purta. P rul frumos şiă ă negru ca pana corbului, era piept nat cu mult pricepere şi gust; avea nişteă ă cozi groase şi buclele cele mai lungi şi mai încânt toare pe care leă -am v zută vreodat . Purta o rochie alb ; o eşarf de culoarea chihlimbarului, ceă ă ă -i trecea pe umeri şi pe piept, era legat întră -o parte şi se prelungea în ciucuri lungi, pân mai jos de genunchi. P rul era împodobit cu flori, tot de culoareaă ă chihlimbarului, care scoteau şi mai mult la iveal negrul de ană tracit al buclelor.

— A fost pesemne tare admirat .ă— O, sigur c da! Şi nu numai pentru frumuse ea, dar şi pentru talentulă ţ

ei. Cânta şi ea, acompaniat la pian de un gentilom. A cântat un duet cuă domnul Rochester.

— Cu domnul Rochester? Nu ştiam c şi cânt .ă ă— O! are un foarte frumos glas de bas. Îi place tare mult muzica.— Dar domnişoara Ingram, ce fel de glas are?— Plin şi foarte puternic. Cânta admirabil şi era o pl cere să -o ascul i. Peţ

urm a cântat la pian. Nu nu m pricep la muzic , dar domnul Rochester eă ă ă cunosc tor şi lă -am auzit spunând c executa foarte bine.ă

— Şi fata asta, atât de inimoas şi des vârşit în toate, nu să ă ă -a m ritată

înc ?ă— Se pare c nu. Cred c nici ea, nici sora ei nă ă -au avere prea mare.

B trânul lord Ingram a dispus prin tesă tament de moşiile sale astfel ca mai toat averea s reă ă vin fiului mai mare.ă

— Dar m mir c nici un nobil sau gentilom bogat nu să ă -a îndr gostit deă ea: domnul Rochester, de pild . E bogat, nuă -i aşa?

— Desigur. Numai c , vezi dumneata, e foarte mare deosebire de vârst .ă ă Domnul Rochester are aproape patruzeci de ani şi ea n-are decât dou zeci şiă cinci.

— Şi ce-i cu asta? Se v d zilnic c s torii la care deă ă ă osebirea de vârstă dintre so i e şi mai mare.ţ

— E adev rat; totuşi, nu cred să ă-i fi trecut vreodat una ca asta prină gând domnului Rochester. Dar nu m nânci nimic; de când ai venit, deă -abia dac ai gustat din felia de pâine.ă

— Nu. Mi-e prea sete ca s m nânc; vrei, te rog, să ă ă-mi mai dai o ceaşcă de ceai?

Eram gata s vorbesc din nou despre posibilit ile unei c s torii întreă ăţ ă ă domnul Rochester şi frumoasa Blanche, când intr Adèle, ceea ce ne sili să ă schimb m vorba.ă

Cum am r mas singur mă ă -am gândit la ceea ce îmi spusese doamna Fairfax. Îmi cercetai sufletul, îmi scrutai gândurile şi sentimentele şi m silii,ă cu toat energia, s readuc pe drumul sigur al bunuluiă ă -sim pe aceea careţ r t cise în pustiul f r de hotare şi f r de poteci al imaă ă ă ă ă ă gina iei.ţ

Chemat în fa a propriei mele judec i, Amintirea aduse m rturie înă ţ ăţ ă sprijinul speran elor, dorin elor şi sim mintelor n scute în noaptea trecut şiţ ţ ţă ă ă îmi l muri de ce m aflam de vreo cincisprezece zile încoace în starea asta;ă ă dar Ra iunea veni liniştit , în felul ei demn, simplu, nepref cut, sţ ă ă ă-mi prezinte lucrurile aşa cum erau, să-mi arate c înl turasem adev rul spre a m hr niă ă ă ă ă cu visuri. Atunci îmi rostii sentin a şi declarai:ţ

"C niciodat nă ă -a vie uit pe p mânt o nebun mai mare decât Jane Eyre;ţ ă ă c niciodat o idioat mai sinistr nu se l sase cu totul în voia unor dulciă ă ă ă ă minciuni, şi c nimeni nă -a înghi it cu mai mult pl cere o otrav , luândţ ă ă ă -o drept nectar."

"Tu, îmi zisei eu, s ajungi s placi domnului Rochester !ă ă Tu, s însemniă ceva pentru el? Haida-de! Nebunia ta m ştirbeşte! Teă -ai bucurat pentru câteva semne de aten ie, semne îndoielnice, acordate de un gentilom şi unţ om de lume, unei slugi, unei copile. Cum ai îndr znit? S rman naiv f ră ă ă ă ă ă minte! Nici chiar propriul t u inteă res nu te-a putut face mai în eleapt ? Aziţ ă diminea ai v zut în minte scurta scen din noaptea trecut ; acoperţă ă ă ă ă- i fa aţ ţ şi ruşinează-te! iŢ -a l udat ochii, nuă -i aşa? Cine-i orb?! Deschide- i ochii r uluiţ ă şi priveşte- i nebunia. Nuţ -i s n tos pentru o femeie s se lase m gulit deă ă ă ă ă superiorul ei, care nici nu se poate gândi s-o ia în c s torie. Pentru oriceă ă femeie e o nebunie s lase s i se înfiripeze în suflet o dragoste tainic ceă ă ă -i va zdrobi via a, dac nuţ ă -i cunoscut şi împ rt şit ; sau, dac este cunoscută ă ă ă ă ă şi împ rt şit , trebuie să ă ă -o atrag – ca o Fata Morgana – înspre smârcuriă s lbatice, din care nimeni nu se mai poate smulge."ă

"Jane Eyre, ascultă- i sentin a: mâine vei lua o oglind şiţ ţ ă - i vei face cuţ creta portretul plin de sinceritate, f r s atenuezi un singur cusur, f r să ă ă ă ă ă îndulceşti vreo linie sau s ştergi vreo tr s tur nepl cut . Iar dedesubt veiă ă ă ă ă ă scrie: «Portretul unei guvernante f r familie, s rac şi urât ».ă ă ă ă ă

Apoi vei lua o pl cu neted de fildeş – ai una preă ţă ă g tit în cutia deă ă desen. Vei pune mâna pe palet ; vei amesteca atent culorile cele maiă ă

proaspete, mai gingaşe şi mai luminoase; vei alege pensulele cele mai delicate din p r de c mil ; vei desena cu grij cea mai încântâtoare fa peă ă ă ă ţă care iţ -ai putea-o închipui; vei zugr viă -o în tonurile cele mai fermec toare,ă aşa cum iţ -a descris-o doamna Fairfax pe Blanche Ingram. Nu uita buclele ne-gre şi ochii migdala i. Ce, te gândeşti sţ ă-l iei pe domnul Rochester ca model! Vino- i în fire! Nu, nu te ar ta mâhnit , nu fi sentimental , nu regreta! Fiiţ ă ă ă numai bun-sim şi hot râre. Aminteşteţ ă - i tr s turile nobile şi arţ ă ă monioase, gâtul şi talia, de statuie antic , las s se vad bra ul rotund şi fermec tor,ă ă ă ă ţ ă mâna gingaş ; nu uita inelul cu diamante, nici br ara de aur; înf işează ăţ ăţ ă întocmai veşmântul ce-o împodobeşte, dantelele str vezii şi atlazul sclipitor,ă eşarfa gra ioas şi trandafirii str lucitori. Deţ ă ă desubt vei scrie: «Blanche, fată încânt toare, dintră -o familie nobil .»ă

Şi dac vreodat , în viitor, î i vei închipui c domnul Rochester seă ă ţ ă gândeşte la tine, ia aceste dou portrete, compară ă-le şi spune- i: «St înţ ă putin a domnului Roţ chester s câştige dragostea acestei fete nobile, dac îşiă ă d osteneala. Mai este oare posibil s se gândeasc la s ră ă ă ă mana şi neînsemnata plebeian ?»".ă

— Ei bine, da! îmi spusei. Voi face aceste dou poră trete. Dup ce luai hot rârea aceasta, m mai liniştii şi adormii. Mă ă ă -am inut deţ

cuvânt. Un ceas sau dou miă -au fost de ajuns să-mi schi ez autoportretul înţ creion şi în mai pu in de cincisprezece zile am sfârşit o miniatur de fildeş aţ ă unei Blanche Ingram, aşa cum mi-o închipuiam eu. Era un chip destul de frumos şi când l-am comparat cu al meu, contrastul era atât de izbitor cât îl putea dori autocontrolul ce-mi impusesem. Toate astea mi-au făcut bine; mai întâi am avut câtva timp de lucru, pe urm d dur putere şi statornicie noiloră ă ă impresii pe care doream s le întip resc, aşa ca s nu se mai şteargă ă ă ă niciodat din sufletul meu.ă

Am fost curând r spl tit pentru aceast disciplin temeinic pe care oă ă ă ă ă ă impusesem sentimentelor mele. Datorit ei am putut îndura cu calmulă trebuincios întâmpl rile ceă -au urmat. Dac nă -aş fi fost preg tit , nă ă -aş fi putut r mâne liniştit , nici m car în aparen .ă ă ă ţă

CAPITOLUL XVII

Trecu o s pt mân f r s vin vreo ştire de la domnul Rocheaster,ă ă ă ă ă ă ă trecur zece zile şi el tot nu se înapoiase. Doamna Fairfax îmi spuse c nuă ă s-ar mira dac de la Leas, el să -ar duce de-a dreptul la Londra, iar de acolo pe continent şi n-ar mai da tot anul pe la Thornfield; nu rareori se întâmplase să p ră ăseasc la fel de repede şi pe neaşteptate castelul. Auzindă -o vorbind astfel, sim eam cum un fior şi o sfârşeal ciudat îmi cuprind inima. Încercamţ ă ă în acele momente un amarnic sim mânt de dezam gire, dar, adunânduţă ă -mi gândurile şi amintindu-mi principiile la care hot râsem s m rezum, îmiă ă ă veneam imediat în fire. Şi fu uimitor cât de repede izbutii să-mi st pânescă prostia trec toare şi s alung gândul c faptele domnului Rochester puteauă ă ă prezenta în vreun fel un interes atât de vital pentru mine.

Şi am acceptat asta nu îmbr işând ideea slugarnic a inferiorit ii meleăţ ă ăţ fa de dânsul, ci dimpotriv , spunânduţă ă -mi; "Între tine şi st pânulă Thornfieldului nu poate exista alt leg tur decât leafa ce iă ă ă ţ -o datorează pentru lec iile predate pupilei sale şi recunoştin a ce se cade s iţ ţ ă -o por iţ datorit bun t ii şi respectului pe care – dacă ă ăţ ă- i faci daţ toria – ai dreptul s leă

aştep i din parteţ -i. Fii sigur c domnul Rochester nu poate admite în modă ă serios decât aceast unic leg tur între tine şi el. De aceea, nu f dină ă ă ă ă st pânul t u obiectul celor mai gingaşe sentimente, al admira iei, ală ă ţ fr mântarilor şi altor sim minte ale tale de aceiaşi fel. Nu eşti deă ţă -un rang cu el; nu trebuie s încerci să ă- i p r seşti casta; trebuie s te respec i înţ ă ă ă ţ deajuns ca s nu risipeşti toat dragostea inimii tale, sufletul şi t ria ta, acolo unde ună ă ă asemenea dar nu poate, fi primit şi nu poate fi întârnpinat decât cu dispre ."ţ

Îmi f ceam zilnic datoria p strânduă ă -mi toat liniştea. Dar, din când înă când, îmi treceau vag prin minte motive pentru care s-ar fi cuvenit să p r sesc Thornfieldul ; f r s vreau, ticluiam anun uri şi m gândeam ce ară ă ă ă ă ţ ă fi de f cut ca s plec deă ă -aici. Nu socoteam necesar s stă ăvilesc aceste gânduri. S-ar putea ca ele s încol easc şi s dea roade întră ţ ă ă -o zi.

Trecuser aproape cincisprezece zile de la plecarea domnului Rochester,ă când doamna Fairfax primi o scrisoare.

— E de la st pân, spuse ea privind adresa expeditoă rului. Acum cred că vom şti dac se întoarce sau nu.ă

Pe când rupea sigiliul şi citea scrisoarea, eu îmi beam cafeaua (ne aflam la micul dejun). Era fierbinte şi fu pentru mine un mijloc de a explica roşea aţ ce-mi acoperise brusc obrazul. Dar nu m ostenii să ă-mi explic pentru ce-mi tremura mâna şi pentru ce f r s vreau v rsasem jum tate din cafea înă ă ă ă ă farfurioar .ă

— Eu m plâng câteodat c suntem prea liniştite aici, spuse doamnaă ă ă Fairfax, urmând s in scrisoarea în fa a ochelarilor. Acum o să ţ ă ţ -avem însă destul treab , cel pu in pentru câtva timp.ă ă ţ

Înainte de a-mi îng dui s cer o l murire, legai şiă ă ă retul de la şor ul Adèlei,ţ care se desf cuse; dup ce iă ă -am turnat alt ceaşc de lapte şi iă ă -am dat înc oă bucat de cozonac, am spus cu nep sare:ă ă

— Probabil c domnul Rochester nă -o s se înapoieze prea curând...ă— Ba da. Soseşte peste trei zile, adic joia viitoare, şi nu vine singur.ă

Aduce cu el o droaie de musafiri. Ne cere s preg tim cele mai frumoaseă ă camere de culcare din castel; biblioteca şi salonul trebuie dereticate. Îmi mai scrie s tocmesc oameni de la hanul din Millcote sau de unde ştiu, s ajute laă ă buc t rie. Doamnele îşi vor aduce cameristele, iar b rba ii feciorii; o s fieă ă ă ţ ă casa ticsit de lume.ă

Doamna Fairfax îşi înghi i repede dejunul şi plec zoţ ă rit s înceapă ă ă preg tirile.ă

În cele trei zile care urmar , fur întră ă -adev r multe de f cut, aşa cumă ă prev zuse ea.ă

Od ile de la Thornfield mi se p ruser foarte curate şi bine rânduite, dară ă ă se pare c m înşelasem. Sosir înc trei servitoare noi s le ajute peă ă ă ă ă celelalte; totul fu frecat şi periat; tapetele fur spă ălate, covoarele b tute,ă oglinzile şi candelabrele lustruite, tablourile date jos şi puse la loc, focurile aprinse în od i, pl pumile de puf l sate s se aeriseasc , cearceafurile puseă ă ă ă ă s se usuce lâng c min. Nici pân atunci, nici de atunci încoace nă ă ă ă -am mai v zut aşa ceva. Adèle alerga nestingherit prin mijlocul acestei harababuri.ă ă Preg tirile de tot felul şi gândul c va vedea atâta lume o bucurau la culme.ă ă Ceru ca Sophie să-i controleze toaletele, cum îşi numea ea rochiile, s leă cure e şi s le repare pe cele ţ ă passées şi s le aranjeze pe celelalte. Tot timpulă d dea buzna în od i, s rea pe paturi, se trântea pe saltele, cl dea gr meziă ă ă ă ă de perne şi perni e în fa a focurilor uriaşe care duduiau în c mine. De lec iiţ ţ ă ţ era scutit . Doamna Fairfax m ruă ă gase s-o ajut, aşa c îmi petreceam toată ă ziua prin c m ri, ajutândă ă -o (sau stânjenind-o) pe ea şi pe buc t reas .ă ă ă

Înv am s fac tort , pl cinte, aluat fran uzesc, s pregăţ ă ă ă ţ ă ătesc vânatul şi să garnisesc platourile cu desertul.

Musafii erau aştepta i s soseasc joi înainte de cin , adic pe la şase. Înţ ă ă ă ă acest timp n-am avut vreme să-mi hr nesc himerele şi cred c afar de Adèleă ă ă nimeni n-a fost mai harnic şi mai vesel decât mine. Totuşi, câteodată ă ă veselia mea se curma şi f r s vreau m l sam prad îndoielii, presim iriloră ă ă ă ă ă ţ negre şi închipuirilor pesimiste. Asta se întâmpla mai ales când vedeam uşa sc rii de la catul al treilea (în ultima vreme uşa aceasta fusese totă deauna închis ) deschizânduă -se încet şi pe Grace Poole cu bonet , şor alb şi şal,ă ţ lunecând tiptil de-a lungul coridorului, c lcând f r zgomot cu papucii eiă ă ă v tui i, ca s intre în dormitoarele r v şite s spun poate ceva uneiă ţ ă ă ă ă ă servitoare: cum s frece mai bine un gr tar, s cuă ă ă re e marmura c minuluiţ ă sau s scoat petele de pe tapete. O dat pe zi, cobora la mas în buc t rie,ă ă ă ă ă ă tr gea domol dintră -o pip , lâng c min, şi se întorcea în odaia ei, trist ,ă ă ă ă t cut şi singuratic , luând cu ea drept orice alinare o can de bere. Dină ă ă ă dou zeci şi patru de ceasuri, nuă -şi petrecea decât unul cu servitoarele; restul timpului r mânea în vreo odaia scund cu tavan de stejar, de la catul al treiă ă -lea; acolo şedea şi cosea, singur ca un osândit în temă ni a lui.ţ

Dar lucrul care mi se p rea cel mai straniu dintre toate era c în casaă ă asta nimeni, afar de mine, nu se sinchisea şi nu se minuna de obiceiurile ei.ă Nimeni nu vorbea despre ea şi nu se întreba ce face; nimeni nu o comp timea pentru singur tatea şi izolarea ei. Întră ă -o zi am prins un crâmpei de convorbire între Leah şi o femeie tocmit cu ziua. Vorbeau despre Grace.ă Leah a spus ceva, dar n-am auzit ce, iar femeia a r spuns:ă

— Are leaf bun , nuă ă -i aşa?— Da, zise Leah. Aş vrea s am şi eu atâta; nu c m plâng de leaf – seă ă ă ă

pl teşte bine la Thornfield – dar doamna Poole are cel pu in de cinci ori maiă ţ mult ca mine şi pune deoparte. La fiecare trei luni duce bani la banca din Millcote. Nu m-aş mira sa aib destul ca s poat duce o via f r grij dacă ă ă ţă ă ă ă ă ar vrea să-şi lase serviciul. Dar cred c să -a obişnuit aici. Şi pe urm nă -are nici patruzeci de ani, e voinic şi poate s fac multe. Nuă ă ă -i înc aşa de b trân caă ă ă s se lase de munc .ă ă

— Cred c e o slujnic bun , urm femeia.ă ă ă ă— Ah! ştie mai bine decât oricare alta tot ce are de f cut, r spunse Leah,ă ă

pe un ton plin de în eles. Nţ -ar putea face oricine ce face ea oricât i-ai pl ti.ă— O, asta nu! ad ug cealalt . Eu m mir c st pânul...ă ă ă ă ă ăFemeia ar fi continuat, dar Leali m z ri şiă ă -i f cu numaidecât semn cuă

cotul.— Nu ştie? întreb , în şoapt abia auzit , femeia.ă ă ăLeah cl tin din cap şi convorbirea încet . Aflasem dar c la Thornfieldă ă ă ă

era o tain şi c acea tain eu nu trebuia să ă ă -o cunosc.Sosi şi joia. Cu o sear înainte preg tirile fuseser încheiate şi totulă ă ă

fusese pus la punct: covoarele aşezate, perdelele atârnate, p turile de oă albea str lucitoare înţă ă tinse, mesele de toalet rânduite, mobilele şterse,ă vasele pline de flori; înc perile şi saloanele radiau de prospeă ime şi str lucire.ţ ă Holul principal fusese de asemenea cur at. Pendula cea mare lustruit cuăţ ă grij , scara, balusă trada luceau ca sticla; în sufragerie, bufetul str lucea deă atâta argint rie; flori exotice îşi r spândeau parfumul în salon şi salonaş.ă ă

După-amiaz , doamna Fairfax îşi puse cea mai fruă moas rochie de atlază negru, m nuşile şi ceasul de aur, c ci era datoria ei să ă ă-i primeasc pe oaspe iă ţ şi s le conă duc pe doamne în od ile lor. Adèle voia s se îmbrace şi ea, deşiă ă ă nu credeam c va fi chemat în ziua aceea spre a fi prezentat doamnelor.ă ă ă

Totuşi, dorind să-i fac pe plac, am dat voie Sophiei să-i pun una din rochiileă ei scurte şi albe de muselin. Eu nu-mi schimbai toaleta. Eram încredin at cţ ă ă nu voi fi chemat s p r sesc sanctuarul s lii de studiu, c ci devenise pentruă ă ă ă ă ă mine un sanctuar – "un ad post foarte pl cut în vremuri de resă ă trişte".

Fusese o zi senin şi blând de prim var , una dintre acele zile care,ă ă ă ă spre sfârşitul lui martie sau începutul lui aprilie, se înal luminoase deasupraţă p mânlului caă nişte crainici ai verii. Desenam, şi, fiindc seara era cald ,ă ă st team cu ferestrele deschise, în sala de studiu.ă

— E destul de târziu, spuse doamna Fairfax, intrând în camer cu rochiaă ei foşnitoare. Îmi pare bine c am poruncit ca s fie servit cina cu un ceasă ă ă mai târziu decât mi-a cerut domnul Rochester; uite c e trecut de şase. Amă trimis pe John s vad dac nu z reşte ceva venind fiindc de la por ileă ă ă ă ă ţ parcului se vede o bucat bun din drumul spre Millcote. ă ă

Se duse la fereastr .ă— Uite-l c vine, spuse ea. Apoi, aplecânduă -se în afar : Ei, John, ceă

s-aude?— Vin, doamn , fu r spunsul. În zece minute sunt aici.ă ăAdèle fugi la fereastr . Eu o urmai, c utând s stau în aşa fel încât s fiuă ă ă ă

ascuns de perdea şi s v d f r s fiu v zut .ă ă ă ă ă ă ă ăCele zece minute ale lui John mi se p rur foarte lungi, dar în cele dină ă

urm se auzi uruit de ro i. Patru c l re i galopau înainte pe alee; în spateleă ţ ă ă ţ lor veneau dou tră ăsuri descoperite, în care z rii fluturând v luri şi unduindă ă pene. Doi dintre c l re i erau tineri şi ar toşi; în cel deă ă ţ ă -al treilea îl recunoscui pe domnul Rochester şi pe Mesrour, calul s u negru, înso it de Pilot, careă ţ alerga în fa a lui. Al turi de el c l rea o femeie tân r şi ei doi erau în frunteaţ ă ă ă ă ă convoiului. Costumul ei de c l rie, roşu ca purpura, ajungea aproape laă ă p mânt, v lul lung flutura în adierea vântului; prinse în cutele transparenteă ă ale v lului, str luceau inele bogate de p r, negre ca pana corbului.ă ă ă

— Domnişoara Ingram! exclam doamna Fairfax şi coborî repede.ăC l re ii, gonind mai departe, au cotit în curând dup col ul casei şi nuă ă ţ ă ţ

i-am mai putut vedea. Adèle se rug s fie l sat s coboare, dar o luai peă ă ă ă ă genunchi şi o f cui s în eleag c sub nici un cuvânt nuă ă ţ ă ă -i era îng duit s seă ă arate doamnelor, decât dac tutorele ei va trimite să -o cheme, iar dac acestaă ar vedea-o îng duinduă -şi astfel de lucruri, cu siguran c ar fi foarte sup rat.ţă ă ă Dup ce ascult spusele mele, v rs câteva lacrimi adev rate – dar eu luaiă ă ă ă ă îndat o înf işare serioas şi atunci îşi şterse ochii.ă ăţ ă

Din sala cea mare venea un murmur vesel. Glasurile groase ale b rba ilor şi accentele argintii ale doamnelor se îmbinau pl cut. Dar, deşi nuă ţ ă vorbea tare, vocea r suă n toare a st pânului Thornfieldului urând bun venită ă oaspe ilor se deosebea dintre toate celelalte. Apoi paşi uşori urcar scara, seţ ă auzir foşnete, râsete vesele pe sal , uşi ce se deschideau şi se închideau şi –ă ă câtva timp – t cere deplin .ă ă

— Elles changent de toilettes48, spuse Adèle, care, ascultând cu aten ie,ţ urm rise fiece mişcare; apoi oft . ă ă Chez maman, continu ea, ă quand il y avalt du monde, je les suivais partout au salon et a leurs chambres; souvent je regardais les femmes de chambre coiffer et habiller les dames et c'etait amusant: comme cela on apprend.49

— Nu iţ -e foame, Adèle?48 1 Îşi schimb toaletele (fr.).ă49 Când mama avea musafiri, m ineam pretutindeni dup ei, în salon şi prină ţ ă camerele lor; adeseori, priveam cum cameristele coafeaz şi îmbrac peă ă doamne şi era atât de pl cut! Aşa am înă v at multe (fr.).ăţ

— Mais oui, mademoiselle; voilà cinq ou six heures que nous n'avons pas mangé.50

— Atunci o s profit de faptul c doamnele să ă -au retras şi o s cobor să ă- iţ aduc ceva de mâncare.

Ieşind cu b gare de seam din ad postul meu, am coborât pe scara deă ă ă serviciu ce ducea de-a dreptul la buc t rie. Acolo, toat lumea se agita; supaă ă ă şi peştele dădeau în fiert, buc tarul se apleca peste cr ti i, cuprins de ună ă ţ neastâmp r ce amenin a să ţ ă-l mistuie. În sala servitorilor, doi vizitii şi trei feciori şedeau lâng foc; caă meristele erau, desigur, ocupate cu st pânele lor;ă oamenii care fuseser tocmi i de la Millcote roboteau peste tot locul.ă ţ Str b tând acest haos, am ajuns în sfârşit la că ă ămar , de unde am luat un puiă rece, câteva tarte, o pâine, vreo dou farfurii, un cu it şi o furculi şi, cuă ţ ţă prada aceasta, operai o retragere grabnic . Ajunsesem în coriă dor şi tocmai închisesem uşa sc rii, când un zgomot m preveni c doamnele ieşeau dină ă ă od i. Nu puteam ajunge în sala de studiu f r s trec pe lâng câteva dină ă ă ă ă od ile lor şi riscam s fiu v zut cu înc rc tura mea de provizii, aşa c mă ă ă ă ă ă ă ă oprii t cut locului, la cap tul coridorului, care era totdeauna întunecat, fiindă ă ă lipsit de ferestre, iar acum cu totul în bezn , deoarece soarele apusese şi seă lăsase amurgul.

Toate doamnele acelea frumoase ieşir în curând din od i, unele după ă ă altele, vesele şi cu veşminte str luciă toare. Se strânser o clip în cap tulă ă ă coridorului, pe când eu st team ascuns în cel lalt, şi vorbir cu vioiciune poă ă ă ă -tolit . Coborâr scara, f r zgomot, ca un nor luminos ce se las de pe deal.ă ă ă ă ă Apari ia aceasta colectiv m uimea prin elegan a ei distins , aşa cum nuţ ă ă ţ ă mai v zusem eu vreodat .ă ă

Adèle privea prin uşa întredeschis a s lii de studiu.ă ă— Ce doamne frumoase! exclam ea pe englezeşte. Oh! ce mul umit aşă ţ ă

fi s fiu şi eu cu ele! Crezi c , dup cin , domnul Rochester o s trimit s neă ă ă ă ă ă ă cheme?

— Nu cred. Domnul Rochester trebuie s se îngriă jeasc de altele. Nu teă mai gândi azi la doamne; poate ai s le vezi mâine. Pân atunci, m nânc .ă ă ă ă

Îi era tare foame, aşa c un timp aten ia îi fu acapaă ţ rat de pui şiă pr jituri. F cusem bine c m dusesem s aduc ceva de mâncare, c ci altfelă ă ă ă ă ă Adèle cu mine şi cu Sophie, pe care o poftii s împart masa noastr , am fiă ă ă r mas fl mânde. Cei de jos erau prea ocupa i ca s se mai gândeasc şi laă ă ţ ă ă noi. Trecuse de nou când se strânse desertul şi la zece se mai auzeau vale iiă ţ aducând şi sco ând t vile şi ceştile cu cafele. Am dat voie Adèlei s se culceţ ă ă mult mai târziu decât de obicei, fiindc spusese c nă ă -ar putea dormi cât timp jos se vor deschide şi închide uşile şi va forfoti lumea "Şi pe urm , ad ug ea,ă ă ă domnul Rochester ar putea s m cheme când voi fi dezbr cat , ă ă ă ă et alors quel domage51.

I-am spus câte poveşti a poftit, apoi, ca s-o distrez, am scos-o pe coridor. Lampa din sala cea mare era acum aprins , aşa încât, aplecânduă -se peste balustrad , Adèle putea s vad servitorii trecând. Târziu, se auzir acoră ă ă ă duri r sunând în salon, unde fusese mutat pianul. Ne aşezar m amândou peă ă ă scar s ascult m. Un glas se îmă ă ă bin în curând cu vibra iile puternice aleă ţ instrumentului. Cânta o femeie, cu voce dezmierd toare. Soloă -ul fu urmat de un duo, apoi cântecul fu reluat de mai multe voci. Din când în când zumzetul unor conversa ii vesele ajungea pân la noi.ţ ă

Am ascultat mult timp. Deodat miă -am dat seama c urechea meaă 50 3 Ba da, domnişoar . Au trecut cinci sau şase ore de când nă -am mâncat (fr.)51 Şi ce p cat ar fi! (fr.)ă

prinde toate glasurile şi caut s deosebeasc , în mijlocul acelor suneteă ă ă nel murite, voră bele domnului Rochester; şi când am izbutit (destul de iute de altfel) m-am str duit s în eleg cuvintele pe care dep rtarea le f ceaă ă ţ ă ă nedesluşite.

Ceasornicul b tu unsprezece. M uitai la Adèle, careă ă -şi rezemase capul de um rul meu; ochii i se închiă deau. O luai în bra e, o dusei la pat şi o culcai.ţ Când oaspe ii se retraser , era aproape unu.ţ ă

Ziua urm toare a fost tot atât de frumoas . Oaspe ii f cur o excursieă ă ţ ă ă prin împrejurimi. Plecar devreme, unii c l ri, al ii în tr sur . Iă ă ă ţ ă ă -am v zut cândă au plecat şi când s-au întors. Dintre doamne, numai domnişoara Ingram c l rea, ca şi în ajun, şi tot ca în ajun domnul Rochester galopa al turi de ea;ă ă ă amândoi se ineau cam la o parte de ceilal i oaspe i. Îi atrasei aten iaţ ţ ţ ţ doamnei Fairfax, care era cu mine la fereastr , asupra acestui am nunt.ă ă

— Spuneai ieri, îi zisei eu, c nu i se pare cu putin să ţ ţă ă-i vezi c s tori i;ă ă ţ dar priveşte şi dumneata dac domă nul Rochester n-o prefer tuturoră celorlalte.

— Da, f r îndoial c o admir .ă ă ă ă ă— Dar şi ea îl admir , ad ugai eu. Uită ă ă-te cum se apleac să ă-i vorbească

la ureche. Aş vrea să-i v d fa a; pân acum nu iă ţ ă -am putut-o nici m car z ri.ă ă— Ai s-o vezi desear , r spunse doamna Fairfax. Iă ă -am spus domnului

Rochester cât de mult dorea Adela s le vad pe doamne şi el miă ă -a r spuns:ă "Atunci s vin în salon dup cin şi roagă ă ă ă -o pe domnişoara Eyre s-o înso-easc ".ţ ă

— Da, a f cută -o din simpl polite e, dar fii sigur c nă ţ ă ă -am s m duc,ă ă r spunsei eu.ă

— I-am spus c nu eşti obişnuit cu lumea şi c nă ă ă -o să- i plac s apari înţ ă ă fa a atâtor str ini, dar miţ ă -a r să puns în felul s u repezit: "Prostii! Dac seă ă împotriveşte, spune-i c doresc foarte mult s vin şi dac tot nu vrea,ă ă ă ă spune-i c am s vin să ă -o aduc".

— N-am să-l fac s se osteneasc . Am s m duc, dac nu se poateă ă ă ă ă altfel; dar nu-mi face nici o pl cere. Ai s fii şi dumneata acolo, doamnă ă ă Fairfax?

— Nu. EU am cerut s fiu scutit şi mi să ă -a îng duit. Uite cum trebuie să ă faci ca s evi i o intrare ceremoniă ţ oas , care de fapt e lucrul cel mai nepl cut.ă ă Te duci în salon când nu e nimeni acolo, înainte ca doamnele s se retrag deă ă la mas , şi te aşezi întră -un col mai ferit. Nu va trebui s r mâi mult vremeţ ă ă ă dup venirea b rba ilor, afar numai dac o s te sim i foarte bine. Altminteriă ă ţ ă ă ă ţ e de-ajuns s te vad domnul Rochester şi dup aceea te po i strecura afar ,ă ă ă ţ ă c nimeni nă -o s bage de seam .ă ă

— Crezi c musafirii vor sta mult la castel?ă— O s pt mân sau dou , în nici un caz mai mult. Dup vacan a deă ă ă ă ă ţ

Paşti, Domnul George Lynn, care a fost ales deputat de Millcote, va trebui să se înapoieze în oraş. Cred c domnul Rochester îl va înso i, fiindc şi aşa aă ţ ă stat prea mult la Thornfield.

Vedeam cu oarecare team cum se apropia clipa când trebuia s intru înă ă salon cu eleva mea. De când aflase c va fi prezentat doamnelor, Adèle seă ă leg nase întră -o nesfârşit încântare şi nu se linişti decât atunci când Sophieă începu s-o îmbrace. Dup ce p rul îi fu aranjat în bucle str lucitoare, după ă ă ă ce-şi puse rochia de atlaz trandafiriu, m nuşile de dantel neagr şi ună ă ă cordon lung în jurul taliei, c p t o înf işare serioas ca a unui judec tor.ă ă ă ăţ ă ă N-a fost nevoie să-i atrag luarea-aminte s nuă -şi bo easc rochia: dup ce fuţ ă ă îmbr cat , se aşez cu bă ă ă ăgare de seam pe sc unaşul ei, ridicânduă ă -şi cu

aten ie rochia, de team s nuţ ă ă -şi mototoleasc vol naşele. Îmi f g dui s nuă ă ă ă ă se mişte pân când nă -o s fiu şi eu gata. G teala mea nu inu mult. Îmbr caiă ă ţ ă îndat rochia cea mai bun , cea de m tase cenuşie, cump rat pentru nuntaă ă ă ă ă domnişoarei Temple, şi pe care n-o mai purtasem niciodat de atunci, mă ă piept nai iute, îmi pusei singura mea bijuterie, broşa cu perl , şi coborâr m.ă ă ă

Din fericire nu era nevoie s trecem prin sufragerie – unde se aflau cuă to ii la mas – ca s intr m în salon, unde nu era nimeni. Focul ardea t cut înţ ă ă ă ă c minul de marmur şi lumîn rile de cear str luceau singuratice în mijloculă ă ă ă ă florilor minunate ce împodobeau mesele. Salonul era desp r it de sufragerieă ţ numai printr-o perdea roşie. Totuşi, oaspe ii vorbeau atât de încet, încât nuţ se putea auzi decât un murmur uşor.

Adèle, care p rea c se afl înc sub impresia solemă ă ă ă nit ii momentului,ăţ se aşez , f r s spun un cuvânt, pe taburetul pe care iă ă ă ă ă -l ar tai. Eu mă -am retras într-un fotoliu lâng fereastr şi, luând o carte de pe mas , am încercată ă ă s citesc. Adèle îşi trase sc unelul la picioarele mele şi, dup câtva timp, îmiă ă ă atinse genunchiul.

— Ce-i, Adèle? o întrebai.— Est-ce que je ne puis prendre une seule de ces fleurs magnifiques,

mademoiselle? Seulement pour completer ma toilette.52

— Te gândeşti prea mult la toalet , Adèle. Totuşi, o să ă- i dau o floare, şiţ luând un trandafir dintr-un vas i-l prinsei de cordon.

Feti a scoase un oftat de nespus mul umire, ca şi cum acea bucurie arţ ă ţ fi umplut cupa fericirii sale. Mi-am întors fa a sţ ă-mi ascund un zâmbet pe care nu mi-l putui st pâni. Era ceva caraghios şi trist deopotriv în evlaviaă ă înn scut a acestei mici pariziene pentru tot ce era în leg tur cuă ă ă ă îmbr c mintea.ă ă

Deodat am auzit în odaia vecin zgomotul lin f cut de mai multeă ă ă persoane care se ridicau de la mas . Draă peria fu dat la o parte şi z riiă ă sufrageria, al c rei candelabru r spândea o lumin vie asupra argintului şiă ă ă cristalului unui minunat serviciu de desert ce acoperea o mas lung . Ună ă grup de doamne ap ru sub bolt ; ină ă trar , şi draperia c zu dup ele.ă ă ă

Erau doar opt, dar, f r să ă ă-mi dau seama de ce, când intrar mi seă p rur cu mult mai multe. Unele erau foarte înalte, multe din ele îmbr cate înă ă ă alb şi toate înveşmântate în rochii largi, care le f ceau mai impună ătoare, aşa cum cea a face ca luna s par mai mare. M ridicai şi le salutai. Una sauţ ă ă ă dou îmi r spunser printră ă ă -o mişcare din cap. Altele se mul umir s m priţ ă ă ă -veasc .ă

P şir care încotro în înc pere. Sprinteneala mişc riă ă ă ă lor le f cea să ă semene cu nişte p s ri albe. Unele se toă ă l nir pe canapele şi pe divane,ă ă altele se aplecar s se uite la flori şi c r ile r spândite pe mese, în sfârşită ă ă ţ ă mai multe dintre ele alc tuir un grup în jurul focului şi înă ă cepur să ă vorbeasc încet, dar limpede, aşa cum se p rea c sunt obişnuite.ă ă ă

Am aflat mai târziu cum se numeau şi pot de pe acum s le spun peă nume.

Era, mai întâi, doamna Eshton cu dou din fiicele ei. Se vedea limpedeă c fusese frumoas pe vremuri şi se inea înc bine. Cea mai mare dintreă ă ţ ă fete, Amy, era scund . Avea un obraz ale c rui tr s turi tr dau o naiă ă ă ă ă vitate copil roas ; dar felul ei de a se purta p rea totuşi destul de rafinat. Rochia deă ă ă muselin alb şi cordonul albastru îi veneau bine. Soră ă ă-sa, Louise, era mai înalt şi cu o înf işare mai elegant ; figura ei foarte dr gă ăţ ă ă ălaş f cea parteă ă 52 N-aş putea s iau una din florile astea minunate, domniă şoar ? Numai caă să-mi completez toaleta (fr.)

dintre acelea pe care francezii le numesc minois chiffonne53. Amândouă surorile erau frumoase ca nişte crini.

Lady Lynn era o femeie de patruzeci de ani, înalt şi voinic , dreapt şiă ă ă cu privirea semea . Purta o rochie bogat de atlaz cu apeţă ă , o pan albastră ă ca azurul şi o diadem de pietre pre ioase, careă ţ -i scotea în relief strălucirea p rului negru.ă

Doamna colonel Dent nu ar ta tot atât de impună ătoare, dar avea mai mult distinc ie. Era sub ire, cu fa a blând şi palid , cu p rul blond. Îmiă ţ ţ ţ ă ă ă pl cur mai mult rochia ei de atlaz negru, eşarfa de dantel str in şi celeă ă ă ă ă câteva perle decât str lucirea de curcubeu a nobilei ă lady Lynn.

Dar cele mai distinse – poate din pricin c erau mai înalte din întregă ă grupul – erau trei: v duva ă lady Ingram şi cele dou fiice ale ei, Blanche şiă Mary. Câteşitrele aveau statur semea . V duva p rea s aib între paă ţă ă ă ă ă -truzeci şi patruzeci şi cinci de ani: talia-i era înc zvelt şi p rul negru, sau celă ă ă pu in aşa ar ta la lumina candelabrului. Din ii parcţ ă ţ ă-şi p straser toată ă ă albea a. inând seama de vârsta ei, trebuia s treac în ochii tuturor drept oţ Ţ ă ă femeie foarte frumoas . Şi chiar era. Dar în înă treaga ei inut şi în expresia eiţ ă se citea o trufie aproape nesuferit . Avea tr s turi romane şi o b rbie dublă ă ă ă ă ce se contopea cu gâtul, ca un stâlp. Aceste tr s turi îmi p rur nu numaiă ă ă ă umflate şi încruntate, ci chiar br zdate de mândrie, o mândrie ce o f cea să ă ă in capul aşa de drept, încât p rea încremenit ; pe deasupra, ochii îi erauţ ă ă ă

s lbatici şi r i deă ă -mi aminteau de cei ai doamnei Reed. Mesteca fiecare cuvânt. Avea un glas profund, un ton pompos, senten ios – întrţ -un cuvânt, de nesuferit. Datorit unei rochii de catifea stacojie şi unui şal indian cu es tură ţ ă ă de aur, pe care-l purta ca pe un turban, credea pesemne c are m re ia uneiă ă ţ împ r tese.ă ă

Blanche şi Mary erau tot atât de înalte ca şi ea şi drepte ca nişte plopi. Mary era prea slab pentru staă tura ei, dar Blanche era modelat ca o Dian .ă ă O cercetai – desigur – cu o deosebit aten ie: mai întâi doream s ştiu dacă ţ ă ă înf işarea ei se potrivea cu cele ceăţ -mi spusese doamna Fairfax; apoi dacă sem na cu miniatura pe care o f cusem din închipuire; în al treilea rând –ă ă m ră turisesc! – dac exista în ea ceva care să ă-i plac domă nului Rochester.

Era întocmai cum mi-o descrisese doamna Fairfax şi cum o pictasem eu. Recunoscui talia aceea nobil , umerii rotunzi, gâtul gra ios, ochii şi bucleleă ţ negre, despre care îmi vorbise doamna Fairfax. Dar fa a? La fa sem na cuţ ţă ă mama ei; era lady Ingram mai tân r şi f r zbârcituri; aceeaşi frunte joas ,ă ă ă ă ă aceleaşi tr s turi trufaşe, aceă ă eaşi mândrie, mai pu in încruntat îns . Râdeaţ ă ă mereu. Avea un râs batjocoritor, ca şi expresia obişnuit a buzeloră arcuite, dispre uitoare.ţ

Se spune c geniul e conştient de sine însuşi. Nu ştiu dac domnişoaraă ă Ingram era un geniu, dar desigur c îşi pre uia chiar prea mult valoarea.ă ţ Începu s discute despre botanic împreun cu blânda doamn Dent. Se pareă ă ă ă îns c doamna Dent nu studiase aceast ştiin , deşi – dup cum spunea – îiă ă ă ţă ă pl ceau florile, "mai ales cele s lbatice". Domnişoara Ingram o studiase şiă ă înşira plin de îngâmfare tot ce ştia. Observai c lua, cu oarecareă ă îndemânare, cam în râs neştiin a doamnei Dent; batjocura ei putea fiţ îndemânatic , dar oricum, nu dovedea o fire bun . Cânt la pian; execu ia saă ă ă ţ era str lucitoare; cânt , şi glasul ei era frumos; vorbi fran uzeşte cu mamă ă ţ ă-sa şi putui observa c vorbea curg tor şi pronun a frumos.ă ă ţ

Mary avea o fa mai deschis decât Blanche, tr sţă ă ă ături mai blânde şi un ten mai luminos (domnişoara Ingram avea un adev rat ten de spaniol ), dară ă 53 Dr gu , deşi cu tr s turi neprofilate(fr)ă ţă ă ă

nu ar ta atât de vioaie. Nu avea nimic de spus şi, dup ce se aşez , r maseă ă ă ă nemişcat ca o statuie întră -o niş . Amândou suă ă rorile erau îmbr cate în albă imaculat.

Credeam acum oare c domnişoara Ingram ar fi o alegere pe placulă domnului Rochester? N-aş fi putut spune. Nu-i cunoşteam gusturile în ce priveşte frumuse ea feminin . Dac îi pl ceau frumuse ile maiestuoase,ţ ă ă ă ţ Blanche era idealul. În plus era şi talentat şi plin de voioşie. Îmi d deamă ă ă seama c mai to i b rba ii ar adă ţ ă ţ mira-o; şi mi se p rea ună lucru dovedit că-i pl cea domă nului Rochoster. Nu trebuia decât să-i v d împreun penă ă tru a îndep rta şi ultima umbr de îndoial .ă ă ă

Nu- i închipui, cititorule, c Adèle a stat tot timpul nemişcat pe scaun,ţ ă ă la picioarele mele! Nici gând. În clipa când intrar doamnele, ea se scul ,ă ă înainta spre ele, le salut ceremonios şi le spuse cu gravitate:ă

— Bonjour, mesdames.54

Domnişoara Ingram o privi batjocoritor şi exclam :ă— Oh! ce p puşic !ă ă— Cred, spuse doamna Lynn, c este pupila domnului Rochester, micu aă ţ

fran uzoaic despre care neţ ă -a vorbit.Doamna Dent o lu binişor de mân şi o îmbr iş .ă ă ăţ ăAmy şi Louise Eshton exclamar amândou deodat :ă ă ă— Ce îngeraş!Apoi o chemar pe canapea şi Adèle începu s voră ă beasc ba înă

fran uzeşte, ba întrţ -o englezeasc stricat , cucerind nu numai aten ia fetelor,ă ă ţ ci şi a doamnei Eshton şi a lady-ei Lynn. Fu r sf at dup pofta inimii ei.ă ăţ ă ă

În sfârşit se aduse cafeaua şi fur pofti i b rba ii, eu şedeam în umbr –ă ţ ă ţ ă dac poate exista vreo pat de umbr întră ă ă -un salon atât de bine luminat – şi perdeaua de la fereastr m ascundea pe jum tate. Draperiile fur din nouă ă ă ă date la o parte şi sosir oaspe ii care r m seser în sufragerie. Apari iaă ţ ă ă ă ţ b rba ilor mi se p ru impună ţ ă ătoare, ca şi a doamnelor. Cei mai mul i erauţ înal i, câ iva tineri şi to i îmbr ca i în fracuri negre. Henry şi Frederik Lynn seţ ţ ţ ă ţ ar tau a fi cu adev rat nişte tineri str lucitori; pe colonelul Dent îl tr daă ă ă ă inuta c e militar şi era foarte chipeş. Domnul Eshton, magistratul comitaţ ă -

tului, avea înf işarea unui veritabil gentilom. P rul complet alb, sprânceneleăţ ă şi favoritele înc negre, îl f ceau s par un ă ă ă ă "père noble de théâtre"55. Lordul Ingram era foarte înalt şi frumos ca şi surorile sale; dar se vedea că-i apatic şi amor it ca şi Mary. P rea c exceleaz mai degrab prin lungimea membrelorţ ă ă ă ă decât prin vioiciunea trupului sau agerimea min ii.ţ

Dar unde-o fi domnul Rochester?Iată-l c soseşte în sfârşit. Nu m uit spre uş şi, toă ă ă tuşi, îl v d intrând. Mă ă

str duiesc s fiu cât mai atent la împletitura la care lucrez: nu vreau s mă ă ă ă ă gândesc decât la ceea ce in în mâini, la perlele de argint şi fiţ rele de m taseă de pe genunchii mei. Şi cu toate acestea îi v d desluşit figura şi f r s vreauă ă ă ă îmi amintesc de clipa când o z risem ultima oar , de clipa în care, dup ceă ă ă -i f cusem ceea ce el numise un serviciu nespus de pre ios, îmi luase mâinileă ţ într-ale sale şi m privise cu ochi care tr dau un suflet plin şi dornic s seă ă ă reverse. Nu fusesem str in de pricina acelei emo ii. Cât de aproape de el mă ă ţ ă aflasem atunci! Ce s-a întâmplat oare pe urm în stare s schimbe întră ă -atât pozi ia unuia fa de cel lalt? Cât de departe unul de altul şi cât de str iniţ ţă ă ă eram acum! Eram atât de str ini, încât nici nu m mai aşteptam să ă ă-mi adreseze vreun cuvânt şi nu m-am mirat de fel când, f r să ă ă-mi arunce 54 Bun ziua, doamnelor (fr ).ă55 Un tat nobil, aşa cum e înf işat pe scen (fr.).ă ăţ ă

m car o privire, să -a dus în cel lalt cap t al od ii, unde a început s discute cuă ă ă ă câteva doamne.

De cum l-am v zut absorbit de discu ie şi am fost încredin at că ţ ţ ă ă-l puteam cerceta f r s fiu observat , privirile miă ă ă ă -au fost atrase f r de voieă ă spre dânsul. L-am privit şi m-am sim it cuprins deţ ă -o mare bucurie – o bucurie f r seam n, dar în acelaşi timp sfâşietoare: era aurul cel mai curat,ă ă ă cu un ascu iş o elit de crâncen suferin . Bucuria mea sem na probabil cuţ ţ ă ţă ă aceea a unui om înnebunit de sete, ce ştie c fântâna c tre care se târ şte eă ă ă otr vit şi totuşi bea apa cu înghi ituri lacome.ă ă ţ

E cum nu se poate mai adev rat c "frumuse ea st în ochiul celui careă ă ţ ă priveşte".

Obrazul m sliniu şi palid al domnului Rochester, fruntea p trat şiă ă ă masiv , sprâncenele groase de c rbune, ochii adânci, tr s turile hot râte,ă ă ă ă ă gura aspr – întră -un cuvânt, înf işareaăţ -i energic şi hot rât – nu respectauă ă ă întru nimic canoanele frumuse ii; pentru mine îns chipul s u era mult maiţ ă ă frumos: m interesa şi m st pânea cu totul. Nă ă ă -am avut de gând să-l iubesc pe domnul Rochester. Cititorul ştie c f cuă ă sem tot ce era în puterea mea ca să-mi smulg din inim acele prime gingaşe ml di e ale dragostei, dar, dină ă ţ prima clip când îl v zusem, ele r s riser din nou mai verzi şi mai puternice.ă ă ă ă ă El m f cuse să ă ă-l iubesc, f r ca m car s se uite la mine.ă ă ă ă

Îl comparai cu oaspe ii s i. Ce era farmecul curtenitor al domnilor Lynn,ţ ă elegan a c utat a lordului Ingram şi chiar distinc ia milit reasc aţ ă ă ţ ă ă colonelului Dent, fa de înf işarea lui plin de o t rie fireasc şi o putereţă ăţ ă ă ă adev rat . Ceilal i nuă ă ţ -mi trezeau nici o simpatie, deşi îmi d deam seama că ă toat lumea îi socoteşte pe ei frumoşi, impun tori şi atr g tori, iar pe domnulă ă ă ă Rochester un om cu tr s turi aspre şi privire melancolic , iă ă ă -am v zută zâmbind, i-am v zut râzând; în fl c rile lumân rilor exista tot atâta suflet caă ă ă ă şi în zâmbetul lor; clinchetul clopo eţ lului spunea tot atâtea lucruri cât şi râsul lor. L-am v zut şi pe domnul Rochester zâmbind: tr s turile aspre i seă ă ă îmblânzir , ochii îi devenir str lucitori şi binevoitori, cercet tori şi duioşi,ă ă ă ă totodat . În clipa aceea vorbea cu Louise şi cu Amy Eshton. Mă -am mirat când le-am v zut r mânând liniştite în fa a acelei priviri ceă ă ţ -mi p ruse atât deă p trunz toare; crezusem c vor pleca ochii şi obrajii li se vor îmbujora, dară ă ă am fost totuşi fericit când miă -am dat seama c nu erau de loc emo ionate.ă ţ "Pentru ele nu-i ceea ce este pentru mine, îmi zisei. Nu-i deopotriv cu ele,ă cred c se aseam n cu mine – sunt sigur că ă ă ă ă-i aşa, c ci simt ca şi el; îiă în eleg graiul gesturilor şi al expreţ siei chipului. Deşi rangul şi bog ia punăţ între noi o distan enorm , am în mintea, în inima, în sângele şi în nervii meiţă ă ceva ce ne uneşte sufletele. Am spus oare acum câteva zile c nă -am nimic comun cu el, în afara faptului că-mi primesc salariul din mâna lui? Hot rîă -tu-m-am cumva s nu m gândesc la el decât ca la un st pân care mă ă ă ă pl teşte? Atunci am f cut cel mai greu p cat împotriva firii! Tot ceă ă ă -i în mine bun, puternic, sincer se-ndreapt n valnic c tre el. Ştiu c trebuie să ă ă ă ă-mi ascund sentimentele şi s în buş orice speran , amintinduă ă ţă -mi mereu c elă nu-mi poate acorda mult aten ie. Când afirm c m asem n cu el, nu vreauă ţ ă ă ă s spun c am prestan a sau farmecul lui, ci doar c am anumite gusă ă ţ ă turi şi unele sim minte la fel cu ale sale. Prin urmare trebuie sţă ă-mi repet neîncetat c suntem desp r i i pentru totdeauna – şi totuşi, atâta vreme cât tr iesc şiă ă ţ ţ ă gândesc, trebuie să-l iubesc."

Se servi cafeaua. De când sosiser şi b rba ii, doamă ă ţ nele deveniseră vioaie ca nişte ciocârlii. Conversa ia prinţ sese via şi era din ce în ce maiţă vesel . Colonelul Dent şi domnul Eshton discutau politic ; so iile lor ascultau.ă ă ţ

Cele dou doamne mai în vârst , ă ă lady Lynn şi lady Ingram, p reau cufundateă într-o foarte captivant convoră bire. Sir George – pe care v d că -am uitat să-l descriu – un foarte voinic şi vioi gentilom de ar , sta în picioare în fa aţ ă ţ canapelei lor, cu ceaşca de cafea în mân şi din când în când mai arunca şi elă câte o vorb . Domnul Frederick Lynn sta lâng Mary Ingram şiă ă -i ar taă gravurile unei c r i frumoase; ea privea, zâmbea din când în când, dar după ţ ă câte se p rea vorbea foarte pu in. Lordul Ină ţ gram, înalt şi flegmatic, sta cu bra ele încrucişate şi apleţ cat deasupra spetezei scaunului vioaiei şi micu eiţ Amy Eshton care îl privea din când în când cu coada ochiului şi ciripea ca un spiriduş; se vedea bine că-i place mai mult lordul Ingram decât domnul Rochester. Henry Lynn e aşezat pe o canapea la picioarele Louisei; Adèle şade lâng el. Dânsul râde de greşelile pe care le face mereu. Cu cine o fiă Blanche Ingram? St singur în fa a unei mese, aplecat gra ios asupra unuiă ă ţ ă ţ album. Pare c aşă teapt s vin cineva să ă ă -o ia, dar fiindc aşteptarea oă oboseşte, s-a hot rât să ă-şi aleag singur partenerul.ă ă

Domnul Rochester, dup ce leă -a p r sit pe domnişoaă ă rele Eshton, s-a aşezat în fa a focului, tot atât de singuţ ratic ca şi Blanche în fa a mesei; darţ domnişoara Ingram vine şi se aşaz în fa a lui de partea cealalt a c minului.ă ţ ă ă

— Domnule Rochester, spuse ea, aveam impresia c nuă - i plac copiii?ţ— Nu, nu-mi plac.— Atunci ce te-a f cut să -o creşti pe p puşica asta? relu ea, ar tândă ă ă -o

pe Adèle. De unde ai cules-o?— N-am cules-o. Mi-a fost l sat în seam .ă ă ă— Trebuia s-o trimi i la pension.ţ— Nu puteam: pensioanele sunt atât de scumpe!— Dar mi se pare c iă -ai pus o guvernant . Chiar acum am v zută ă -o

înso it de cineva. A plecat? Oh, nu, tot acoloţ ă -i dup perdea. O pl teşti,ă ă bineîn eles. Cred c te cost tot atât de scump ca şi pensionul, ba chiar maiţ ă ă mult, fiindc trebuie s le şi între ii pe amândou .ă ă ţ ă

M temeam – sau mai bine zis speram – c aceast aluzie la prezen aă ă ă ţ mea îl va sili pe domnul Rochester s m priveasc şi, f r s vreau, mă ă ă ă ă ă ă tr sei şi mai în umbr ; el îns nici nu întoarse ochii.ă ă ă

— La asta nu m-am gândit, zise el cu nep sare şi priă vind drept înainte.— Nu, voi b rba ii nu v gândi i niciodat la econoă ţ ă ţ ă mii; n-ave i spiritţ

practic. S-o auzi pe mama vorbind despre guvernante! Mary şi cu mine am avut cel pu in o duzin ; jum tate din ele erau caraghioase, jum tate rele, şiţ ă ă ă toate nesuferite, nu-i aşa, mam ?ă

— Ai spus ceva, scumpa mea?Fata repet întrebarea, ad ugând o l murire.ă ă ă— Odorul meu, te rog s nuă -mi mai povesteşti de guvernante: cum aud

cuvântul sta îmi şi vine r u. Am suferit ca o mucenic din pricinaă ă ă nepriceperii şi a capriciilor lor. Mul umesc lui Dumnezeu c am ispr vit cuţ ă ă ele!

Doamna Dent se aplec spre ă lady Ingram şi-i spuse ceva la ureche. Mi-am dat seama, dup r spuns, c doamna Dent îi atr sese aten ia c înă ă ă ă ţ ă sal se afl unul din membrii tagmei împotriva c reia aruncase anatema.ă ă ă

— Tant pis!56urm nobila doamn . Sper c asta îi va fi de folos! Pe urmă ă ă ă ad ug mai încet, dar destul de tare ca vorbele s ajung pân la mine: Amă ă ă ă ă observat-o; m pricep să ă-i cunosc pe oameni dup fizionomie şi pe chipul eiă am citit toate cusururile celor de-o seam cu ea.ă

— Şi care sunt astea, doamn ? întreb cu glas tare domnul Rochester.ă ă56 Cu atât mai r u! (fr.)ă

— O s vi le spun între patru ochi, r spunse ea, cl tinânduă ă ă -şi de trei ori turbanul în chip semnificativ.

— Dar pân atunci o să ă-mi dispar orice curiozitate, şi tare aş vrea să ă aflu acum.

— Întreab-o pe Blanche. E mai aproape de dumneata.— Oh, nu m pune pe mine, mam ! Nu pot s spun decât un singur lucruă ă ă

despre toate: sunt o pacoste. Nu c-aş fi avut prea multe de îndurat de pe urma lor, fiindc , dimpotriv , am avut eu grij s le dau întotdeaă ă ă ă una de furc !ă Ce de pozne le-am mai f cut, Theodore şi cu mine, domnişoarei Wilson,ă doamnei Grey şi bietei madame Joubert! Mary era prea somnoroas ca s iaă ă parte la şotiile noastre hazoase. Cel mai bine ne distram cu madame Joubert, fiindc domnişoara Wilson era o biat fiin nenorocit şi bolnav ,ă ă ţă ă ă plâng rea şi depriă ţă mat , pe care nici nu merita s te osteneşti să ă -o învingi, iar doamna Grey era aspr şi nesim itoare; nimic pe lume nu putea să ţ -o impresioneze. Pe când biata domnişoar Joubert! Îmi mai aduc şiă -acum aminte cum se înfuria când ajungeam s-o scoatem din s rite, dup ce v ră ă ă s mă ceaiul, f râmi am pâinea, împr ştiam untul, zvârleam c r ile în tavan şiă ţ ă ă ţ f ceam un t r boi îngrozitor cu puă ă ă pitrele, cu riglele, cu gr tarul sobei şi cuă v traiul. Theoă dore, î i aminteşti ce bine petreceam?ţ

— Daa, sigur c da, r spunse încet lordul Ingram; şi b bu a numai ceă ă ă ţ începea s boceasc : "O! copii r i!"ă ă ă Atunci îi ineam adev rate predici şiţ ă -i dovedeam că-i o îngâmfare din partea unei ignorante ca ea s încerce s neă ă înve e pe noi, nişte tineri aşa de deştep i...ţ ţ

— Îmi mai aduc aminte, Theodore, cum te-ajutam să-i faci zile fripte preceptorului t u, acelui domn Vining, cu obrajii de culoarea zerului. Îlă poreclisem "Popa âfn ". El şi cu domnişoara Wilson îşi îng duiser s seŢ ă ă ă ă îndrăgosteasc unui de altul, sau cel pu in aşa ne închipuiam, Theodore şi cuă ţ mine. Surprinsesem priviri dr g stoase, suspine pe care apoi leă ă -am interpretat ca semne ale unei belle passion57 şi v rog s m crede i c nă ă ă ţ ă -a trecut mult şi toat lumea a aflat de descoperirea noastr . A fost un mijloc deă ă a ne debarasa de ghiuleaua care ne atârna de picioare. Cum a auzit mama, a şi hot rât c e vorba de o pornire imoral . Nuă ă ă -i aşa, mam ?ă

— Da, scumpa mea, şi pe bun dreptate. Sunt o mie de motive careă - iţ impun s nu tolerezi ca întră -o cas onorabil s se nasc o dragoste întreă ă ă ă guvernant şi preă ceptor. Mai întâi...

— Oh! m mico drag ! Cruă ă ţă-ne! Au reste58 ştim cu to ii: nevinov iaţ ăţ copiilor e în primejdie în fa a unei asemenea pilde rele; îndatoririle deţ guvernant şi de preceptor sunt nesocotite; alian şi încredere reciproc ;ă ţă ă spovedaniile ce rezult în mod fatal de aci; apoi obr ză ă nicia fa de st pâni,ţă ă r zvr tire general . Am dreptate, baroneas Ingram de Ingramă ă ă ă -Park?

— Da, podoaba mea, ai dreptate şi-acum, ca totdeauna.— Atunci gata cu asta. Hai s schimb m vorba.ă ăAmy Eshton nu auzi aceast fraz , sau nu voi să ă ă-i dea aten ie, c ciţ ă

exclam cu glasul ei blând şi copil resc:ă ă— Şi noi, Louise şi cu mine, aveam obiceiul s-o necăjim pe guvernant ,ă

dar era o fiin aşa de cumsecade, c r bda toate. Nimic nţă ă ă -o putea scoate din s rite şi niă ciodat nu se sup ra pe noi. Aşaă ă -i, Louise?

— Oh ! da. Puteam face tot ce ne tr snea prin cap. Dar degeaba îiă r sturnam pupitrul şi cosule ul de lucru, degeabaă ţ -i scotoceam prin sertare. Era aşa de bun , c ne îng duia orice.ă ă ă57 Mari pasiuni (fr).58 De altfel (fr).

— Sper c nu vom fi silite, spuse domnişoara Ingram rotunjinduă -şi ironic buzele, s ascult m un rezumat al tuturor însuşirilor guvernantelor pe careă ă le-am avut? Ca s sc p m deă ă ă -o asemenea plictiseal , propun din nou să ă vorbim despre altceva. Sus ine i şi dumneavoastr propunerea mea,ţ ţ ă domnule Rochester?

— Da, domnişoar . Sunt de aceeaşi p rere cu dumă ă neavoastr ; caă totdeauna de altfel.

— Atunci dati-mi voie s continui. ă Signor Eduardo, azi eşti în voce?— Donna Blanca, dac porunci i, o s fiu.ă ţ ă— Atunci, signor, alte a mea î i porunceşte sţ ţ ă- i o eleşli pl mânii şi alteţ ţ ă

organe vocale, c ci vei avea nevoie de ele pentru a îndeplini regeştileă -mi porunci.

— Cine n-ar vrea s fie Puzzioă 59 unei Marii atât de divine?— Pu in îmi pas mie de Puzzio! exclam ea, scuturânduţ ă ă -şi buclele

bogate şi îndreptându-se spre pian. Dup p rerea mea era un netot. Îmiă ă place mai mult blestematul Bothwell –, c ci, dup câte cred eu, un b rbat nuă ă ă înseamn nimic dac nu are ceva diavolesc în el; orice ar spune istoriaă ă despre James Hepburn60, vestitul tâlhar trebuie s fiă fost unul dintre acei eroi, mândri şi s lă batici, c rora tare miă -ar fi pl cut să ă-i d ruiesc mâna mea.ă

— Domnilor, a i auzit ceţ -a spus! Ei bine! care dintre noi seam n maiă ă mult cu Bothwell? strig domnul Rochester.ă

— Trebuie s recunosc c dumneata te bucuri de avană ă tajul sta,ă r spunse colonelul Dent.ă

—. ..Pe onoarea mea, v sunt îndatorat, sun r spunsul.ă ă ăDomnişoara Ingram se aşezase în fa a pianului cu o gra ie trufaş şiţ ţ ă

dup ceă -şi împr ştiase regeşte cutele rochiei albe ca neaua, execut ună ă preludiu minunat, continuând în acelaşi timp s vorbeasc . În seara aceea seă ă ar t excep ional de bine dispus . Atât cuvintele cât şi atituă ă ţ ă dinea ei p rea că ă vor s trezeasc nu numai admira ia, dar şi uimirea celor de fa ; era v dit că ă ţ ţă ă ă se str duia s uluiasc prin str lucirea şi atitudinea ei foarte îndr znea .ă ă ă ă ă ţă

— Oh! spuse ea, continuând s alerge cu degetele pe clape, sunt aşa deă s tul de tinerii din ziua de azi. Nuă ă -s decât nişte biete fiin e f r vlag , careţ ă ă ă se tem s p şeasc dincolo de zidul împrejmuitor al parcului p rintesc şi nuă ă ă ă s-ar angaja niciodat întră -o asemenea aventur f r învoirea şi ocrotireaă ă ă m mic i. Nu se gândesc decât la fe ele lor dr g laşe, la mâinile lor albe şi laă ă ţ ă ă picioarele lor mici, ca şi cum la b rba i frumuse ea ar avea vreo importan !ă ţ ţ ţă Ca şi cum farmecul exterior n-ar fi un privilegiu al femeii – calitatea şi moştenirea ei fireasc ! Sunt şi eu de p rere c o femeieă ă ă urât este o pat peă ă obrazul luminos al crea iunii; b rba ii îns nu trebuie s râvneasc decâtţ ă ţ ă ă ă for a şi curajul; idealurile lor trebuie s fie vân toarea şi lupta; tot restul nuţ ă ă face doi bani. Iat care miă -ar fi deviza, dac aş fi b rbat! Când am s mă ă ă ă m rit, urm ea dup o pauz pe care nimeni nă ă ă ă -o întrerupse, nu vreau să g sesc în so ul meu un rival, ci un supus des vârşit. Nu voi îng dui nici ună ţ ă ă concurent în preajma tronului meu. Voi pretinde adora ie des vârşit şi nuţ ă ă voi permite ca ea s fie împ r it între mine şi tr s turile pe care o s şi leă ă ţ ă ă ă ă vad în oglind . Acum cânt , domnule Rochester, te acompaniez.ă ă ă

— M supun întru totul, r spunse el.ă ă59 David Puzzio, cânt re italian, favorit al reginei Maria Stuart aă ţ Sco iei, ucisţ în 156660 James Hepburn, conte de Bothwell (1536 – l578) nobil sco ian. A avut oţ via extrem de aventuroas şi a jucat un rol important în evenimentele dinţă ă timpul domniei reginei Maria Stuart.

— E un cântec de corsar. Ştii cât de mult îmi plac corsarii, aşa c te rogă s cân i ă ţ con spirito61.

— O porunc pornit de pe buzele domnişoarei Ingram ar mişca şiă ă pietrele din loc.

— Atunci ia seama, c ci dac nă ă -o să-mi plac felul cum vei cânta, am să ă te fac de ruşine, ar tânduă - i eu cum trebuia interpretat roman a asta.ţ ă ţ

— Înseamn deci c oferi un premiu nepriceperii; acum m voi sili să ă ă ă greşesc.

— Gardez-vous en bien62. Dac greşeala va fi dinadins, pedeapsa va fiă pe m sura greşelii.ă

— Domnişoara Ingram ar trebui s fie îng duitoare, c ci st în puterea eiă ă ă ă s dea o pedeaps mai grea decât poate îndura un biet muritor.ă ă

— O, explică-te! porunci tân ra ă lady.— Iartă-m , domnişoar , dar orice l murire e de prisos. Instinctulă ă ă

dumitale fin ar trebui să- i arate c o privire încruntat pornit din frumoşiiţ ă ă ă - iţ ochi ine loc de peţ deaps capital .ă ă

— Cânt ! zise ea şi atingând din nou clapele începu un acompaniamentă înfl c rat.ă ă

"E timpul s-o şterg", îmi zisei; dar acordurile care str b teau aerul mă ă ă silir s r mân. Doamna Fairfax îmi spusese c domnul Rochester avea glasă ă ă ă frumos: era într-adev r un bas melodios, puternic, plin de sim ire şi de for ,ă ţ ţă care- i p trundea în suflet trezind sim minte stranii. Am aşteptat pân ce sţ ă ţă ă -a stins ultima vibra ie a acelor note pline şi sonore, pân când zgomotulţ ă conversa iei, întrerupt o clip , şiţ ă -a reluat cursul. Atunci am p r sit col ul meuă ă ţ ferit şi am ieşit pe o uş l turalnic şi care, din fericire, era aproape de mine.ă ă ă De-aici, un antreu îngust ducea în sala cea mare. Trecând pe acolo, am b gată de seam c mi se desf cuse şiretul. Îngenuncheai pe covorul de iut al sc riiă ă ă ă ă ca să-l leg. Am auzit deodat uşa sufrageriei deschizânduă -se şi paşi b rb teşti venind c tre mine. Mă ă ă -am ridicat repede şi m-am pomenit fa înţă fa cu domnul Rochester.ţă

— Ce mai faci? m întreb el.ă ă— Foarte bine, domnule.— De ce n-ai venit să-mi vorbeşti, în salon?M gândii c aş fi putut să ă ă-i întorc întrebarea, dar n-am îndr znit să ă-mi

iau aceast libertate. Iă -am r spuns:ă— P rea i ocupat şi nă ţ -aş fi îndr znit s v stingheresc.ă ă ă— Ce-ai f cut în timpul lipsei mele?ă— Nimic deosebit; am continuat s dau lec ii Adèlei, ca de obicei,ă ţ— Eşti mult mai palid . Am b gat numaidecât de seam . Spuneă ă ă -mi ce

ai?— N-am nimic, domnule.— Nu cumva ai r cit în noaptea aceea, când mă -ai înecat pe jum tate?ă— Nu, domnule, nici vorb ...ă— Întoarce-te în salon; ai plecat prea repede.— Sunt obosit , domnule. ăM-a privit o clip .ă— Şi cam trist , ad ug el. Ce ai? Spuneă ă ă -mi.— Nimic... nimic, domnule. Nu sunt trist .ă— Ei, î i spun eu c eşti. Eşti atât de trist , încât dac ai mai rosti câtevaţ ă ă ă

cuvinte, iţ -ar da lacrimile. Uite, i sţ -au şi umezit ochii: str lucesc şi înoat înă ă 61 Cu pasiune (fi.)62 Fereşte-te (fr.)

lacrimi. Dac aş avea timp şi nu mă -aş teme ca nu cumva s treac peă ă -aici vreo servitoare flecar şi curioas , aş şti ce înseamn toate astea. Ei,ă ă ă astă-sear te iert; dar s ştii c atâta timp cât or s fie oaspe i aici, aştept să ă ă ă ţ ă vii în fiecare sear în salon. E dorin a mea şi teă ţ -aş ruga s nă -o nesocoteşti. Acum pleac şi trimite pe Sophie să -o ia pe Adèle. Bun seara, dra...ă

Se opri brusc, îşi muşc buzele şi plec imediat.ă ă

CAPITOLUL XVIII

ZILELE TRECEAU FERICITE ŞI OCUPATE LA Thornfield Hall; aveam atâtea şi atâtea de f cut, cât deosebire între zilele deă ă -acum şi cele trei luni de linişte, de monotonie şi singur tate pe care le petrecusem înainte sub acelaşiă acoper mânt! Toate gândurile întunecate pă ăreau acum alungate din cas ,ă toate amintirile triste p reau uitate. Pretutindeni, cât era ziua de lung ,ă ă numai via şi mişcare. Nu puteai trece prin coridorul atât de t cut altţă ă ădat ,ă nici s intri în od ile din fa , peă ă ţă -atunci nelocuite, f r s întâlneşti vreună ă ă fecior spilcuit sau camerista vreunei doamne cochete.

Buc t ria, c mara, sala servitorilor, sala cea mare a castelului erau la felă ă ă de însufle ite, iar saloanele nu r mâneau t cute şi pustii decât atunci cândţ ă ă cerul albastru şi soarele str lucitor de prim var adev rat îi îmbia laă ă ă ă ă plimbare pe musafirii castelului. Nici chiar când vremea se stric şi plou zileă ă întregi, veselia ce domnea la Thornfield nu conteni: singura urmare fu că nemaipu –tând g si petreceri în afar , cele din castel devenir mai însufle iteă ă ă ţ şi mai variate.

În prima sear , când oaspe ii domnului Rochester proă ţ puser s se treacă ă ă la noi distrac ii, m întrebai ceţ ă -ar mai putea n scoci. Pomenir de teatru înă ă şarade, dar cu neştiin a mea nu în elegeam ce voiau s spun . Fur chema iţ ţ ă ă ă ţ servitorii s scoat mesele din sufragerie; aşeă ă zar altfel sfeşnicele şi rânduiră ă scaunele în semicerc dinaintea bol ii care desp r ea sufrageria de salon. Peţ ă ţ când domnul Rochester şi oaspe ii s i supravegheau preg tirile, doamneleţ ă ă urcau şi coborau sc rile, chemânduă -şi întruna cameristele. Doamna Fairfax fu şi ea chemat s spun dac exist în castel şaluri, rochii şi draperii de totă ă ă ă ă felul. Toate fustele de brocart, rochiile de atlaz, şalurile, dantel riile şiă perucile închise în câteva dulapuri de la catul al treilea, fur aduse cuă gr mada de c tre cameriste, iar cele care puteau fi de folos au fost alese şiă ă duse în budoarul de lâng salon.ă

În vremea asta, domnul Rochester client doamnele înă jurul s u, spre aă le alege pe acelea care urmau s fac parte din grupa lui.ă ă

— Domnişoara Ingram joac , fireşte, al turi de mine, spuse el. Dup astaă ă ă numi pe cele dou domnişoare Eshton şi pe doamna Dent.ă

Se întoarse spre mine. M aflam atunci aproape de el şi ajutam doamneiă Dent să-şi prind la loc br ara care se desf cuse.ă ăţ ă

— Vrei s joci? m întreb el. Cl tinai din cap. M temeam s nu st ruieă ă ă ă ă ă ă chiar el s m întorc liniştit .ă ă ă

Nu mai ad ug nimic şi m l s la locul meu obişnuit. El şi cei din grupaă ă ă ă ă lui se retraser apoi dup draă ă perie; cealalt echip , condus de colonelulă ă ă Dent, se aşez pe scaunele rânduite în semicerc. Domnul Eshton,ă observându-m , p ru c propune s fiu invitat s joc în grupa lui dar ladyă ă ă ă ă ă Ingram se gr bi s resping asemenea propunere: ă ă ă

— Nu! Pare prea proast ca s poat lua parte la un astfel de joc, o auziiă ă ă

eu spunând.Dup pu in timp, sun un clopo el şi draperia fu tras la o parte. Subă ţ ă ţ ă

bolt ap ru f ptura masiv a lui ă ă ă ă sir George Lynn (pe care probabil domnul Rochester îl alesese în grupa sa), înv luit întră ă -un cearşaf alb. În fa a lui, pe oţ mas sta deschis o carte mare: al turi de el,ă ă ă înf şuă rat întră -o mantie a domnului Rochester, se afla Amy Eshton, inând în mân o carte. Cineva careţ ă nu putea fi v zut f cu s sune vesel clopo elul şi Adèle (ceruse şi ea s facă ă ă ţ ă ă parte din echipa tutorelui s u) se n pusti înspre cei aşeza i pe scaune şiă ă ţ împr ştie în jurul ei florile dintră -un coş, pe care-l purta în bra e. Atunci ap ruţ ă şi minunata siluet a domnişoarei Ingram, îmbr cat toat în alb, cu un v lă ă ă ă ă lung pe cap şi fruntea împodobit cu o cunun de trandafiri. Al turi de eaă ă ă mergea domnul Rochester şi amândoi se apropiar de mas . Îngenunchear .ă ă ă Doamna Dent şi Louise Eshton, şi ele îmbr cate în alb, se aşezar în spateleă ă lor. Începu astfel o ceremonie mut în care era uşor de recunoscută pantomima unei c s torii. Când totul se sfârşi, colonelul Dent, dup ce seă ă ă sf tui pu in cu vecinii s i, strig :ă ţ ă ă

— Mireas !ăDomnul Rochester f cu o plec ciune şi draperia c zu la loc.ă ă ăTrecu destul de mult timp pân se ridic iar şi cortina. De data astaă ă ă

scena fusese rânduit cu mai mult grij decât înainte. Salonul, dup cum amă ă ă ă spus, era cu dou trepte mai sus decât sufrageria. Pe ultima treapt , cam laă ă doi metri în interiorul camerei, se aşezase un mare bazin de marmur , careă st tea în mod obişnuit în ser înconjuă ă rat de plante rare şi plin de peşti aurii; probabil c fusese adus acolo cu destul anevoin , fiindc era mare şi greu.ă ă ţă ă

Domnul Rochester, înf şurat în şaluri şi cu un turban pe cap, sta peă covor, lâng bazin. Ochii s i negri şi pieli a smead se potriveau de minuneă ă ţ ă cu costumul: ai fi jurat că-i un emir oriental, mânuitor sau victim a "la uluiă ţ de m tase". Ap ru dup aceea domnişoara Ingram. Şi ea purta un veşmântă ă ă oriental: o eşarf stacojie era înnodat în jurul taliei şi o batist brodat îiă ă ă ă înconjura tâmplele; frumoasele ei bra e erau goale şi unul sprijinea un urciorţ purtat pe cap cu cea mai des vârşit gra ie. Atitudinea, tenul, tr s turile, înă ă ţ ă ă sfârşit totul amintea o frumoas prină cipes israelit din vremuri str vechi;ă ă ă f r îndoial c chiar aceasta şi voia s înf işeze.ă ă ă ă ă ăţ

Se aplec deasupra bazinului ca pentru aă -şi umple urciorul; şi-l puse apoi din nou pe cap. B rbatul de lâng fântân se ridic şi se apropie de eaă ă ă ă p rând aă -i cere ceva. Ea se gr bi să ă-i ofere urciorul s bea. Atunci, str inulă ă scoase un sipet ascuns sub veşmânt, îl deschise şi înf iş fetei br ri şiăţ ă ăţă cercei minuna i. Fata îşi ar ta mirarea şi admira ia. Str inul îngenunche şiţ ă ţ ă puse l di a la picioarele ei; chipul şi gesturile frumoasei evreice ar tauă ţ ă neîncrederea şi încântarea; totuşi necunoscutul, înaintând spre ea, îi prinse br rile pe bra e şi cerceii în urechi. Erau Eliazar şi Rebecca; numai c mileleăţă ţ ă lipseau acestui tablou.

Cei aşeza i pe scaune şi care trebuiau s ghiceasc îşi apropiar din nouţ ă ă ă capetele pentru a se sf tui; se p rea îns c nu se pot în elege asupraă ă ă ă ţ cuvântului ce urma s caracterizeze tabloul, c ci colonelul – purt torul lor deă ă ă cuvânt – ceru s vad "în întregime tabloul". Cortina c zu iar şi.ă ă ă ă

Când se ridic pentru a treia oar , nu se mai vedea decât o parte aă ă salonului, restul fiind ascuns de un paravan alc tuit din draperii grosolane deă culoare închis . Bazinul de marmur fusese scos şi în locul lui st teau acum oă ă ă mas şi un scaun de buc t rie. Totul era înv luit în luă ă ă ă mina slab a unuiă felinar, c ci lumân rile de cear fuseă ă ă ser stinse.ă

În mijlocul acelui jalnic decor sta un om. Mâinile-i împreunate se

sprijineau pe genunchi şi ochii priveau în p mânt. Recunoscui pe domnulă Rochester, cu toate c fa a sulemenit , hainele în neorânduial (una dină ţ ă ă mâneci îi atârna, aproape desprins , ca şi cum ar fi fost rupt înă ă tr-o lupt ),ă înf işarea desperat şi amenin toare, p rul aspru şi zbârlit alc tuiau oăţ ă ţă ă ă masc des vârşit . Când se mişc , se auzi un zgomot de fiare, c ci mâinileă ă ă ă ă -i erau în lan uri. ţ

— Bridewell!63 exclam îndat colonelul Dent, dezlegând în felul acestaă ă şarada.

Dup ce actorii îşi îmbr car din nou costumele obişnuite, intrar înă ă ă ă sufragerie. Domnul Rochester o conducea pe domnişoara Ingram care îl l uda pentru felul cum jucase.ă

— Ştii, spuse ea, c din cele trei roluri, cel mai mult miă -ai pl cut înă ultimul. Dac teă -ai fi n scut cu câ iva ani mai înainte, ce brav bandit gentilomă ţ ai fi fost!

— Mi-am şters bine funinginea de pe fa ? întreb el, întorcânduţă ă -se spre dânsa.

— Da. Dar vai, ce mare p cat! Nimic nu iă ţ -ar putea sta mai bine decât fardul acela de tâlhar.

— iŢ -ar pl cea chiar atât de mult un tâlhar de druă mul mare?— Un asemenea tâlhar englez mi-ar pl cea aproape tot atât cât ună

bandit italian, iar acesta din urm nă -ar putea fi întrecut decât de un pirat levantin.

— Ei bine, oricine aş fi, adu- i aminte cţ ă-mi eşti so ie. Am fost c s tori iţ ă ă ţ acum un pas în fa a tuturor acestor martori.ţ

Ea chicoti şi obrajii i se-mpurpurar o clip .ă ă— Acum, domnule colonel, e rândul dumitale, îi spuse domnul Rochester

colonelului Dent.Curând acesta se retrase împreun cu grupul lui, domnul Rochester şiă

tovar şii s i ocupar scaunele goale; domă ă ă nişoara Ingram se aşez în dreaptaă sa, iar ceilal i împreţ jurul lor. Dar acum nu-i mai urm ream pe actori; nu maiă aşteptam cu ner bdare s se ridice cortina; acum m interesau spectatorii;ă ă ă ochii mei, pironi i pân atunci asupra bol ii, erau de data asta atraşi în modţ ă ţ irezistibil c tre scaunele rânduite în semicerc. Nuă -mi mai amintesc ce anume şarad a jucat grupul colonelului Dent sau ce cuvânt a fost ales şi nici cum auă f cut actorii fa roluă ţă rilor; dar mai am înc înaintea ochilor tot ceă -a urmat dup fiecare tablou, îl v d înc pe domnul Rochester înă ă ă torcându-se spre domnişoara Ingram şi pe domnişoara Ingram întorcându-se spre dânsul; o v d aplecânduă -şi capul c tre el şi l sând bucleleă ă -i negre să-i ating aproapeă um rul şi să ă-i mângâie obrazul; le aud şoaptele, îmi amintesc privirile pe care le schimbau şi – în aceast clip – retr iesc chiar şi ceva din sim minteleă ă ă ţă stârnite în sufletul meu atunci.

iŢ -am spus, cititorule, c înv asem să ăţ ă-l iubesc pe domnul Rochester. Nu puteam să-mi în buş acest sentiment numai pentru c el nuă ă -mi mai d deaă nici o aten ie, penţ tru c putea petrece ceasuri întregi în preajma mea, f r să ă ă ă întoarc m car o dat ochii spre mine, pentru c veă ă ă ă deam cum pe gândurile sale pusese st pânire o fat din lumea mare, c reia nu iă ă ă -ar fi pl cut niciă m car s m ating în trecere cu poala rochiei ei şi care, atunci când ochiiă ă ă ă negrii şi poruncitori îi c deau din întâmplare asupra mea, îşi întorcea repedeă privirea ca de la un lucru prea de rând pentru a fi luat în seam . Nu puteamă s nuă -l mai iubesc doar pentru c eram sigur c se va c s tori în curând cuă ă ă ă ă fata aceea, pentru c citeam în fiecare zi în purtarea domnişoarei Ingram oă 63 Cas de corec ie. Joc de cuvinte ă ţ bride (mireas ) şi ă well (tânar).

încredere mândr în ce priveşte inten iile lui fa de dânsa; pentru c înă ţ ţă ă fiecare ceas descopeream la domnul Rochester un fel de curtenire care, deşi foarte degajat şi fiind impresia c mai mult se las aşteptat decâtă ă ă ă aşteapt , era totuşi fermec toare prin îns şi nep sarea ei şi irezistibil prină ă ă ă ă chiar mândria ei.

Toate aceste lucruri nu puteau nici izgoni, nici r ci dragostea, deşi multeă ar fi putut aduce dezn dejdea –şi – dup câte socoteşti tu, cititorule – cu atâtă ă mai mult naşte gelozia, dac o femeie ca mine ar putea totuşi aveaă îndr zneala s fie geloas pe una ca domnişoara Ingram. Nu, nu eramă ă ă geloas , sau cel pu in nu eram decât foarte rar; suferin a mea nu putea fiă ţ ţ t lm cit prin acest cuvânt. Domnişoara Ingram era mai prejos de geloziaă ă ă mea; era prea inferioar spre a miă -o trezi. Ierta iţ -mi acest aparent paradox, dar exact asta vreau s spun. Era foarte ar toas , dar nu era natural ; aveaă ă ă ă o înf işare fruăţ moas , multe talente str lucite, dar sufletul îi era s rac şiă ă ă inima stearp : nici o floare nu crescuse de la sine pe acest p mânt; nici ună ă rod liber, natural, nu-l desf ta prin fr gezimea lui. Nu era nici bun , niciă ă ă original ; repeta fraze frumoase, înv ate din c r i, dar nu exprima niciodat ,ă ăţ ă ţ ă şi nici nu avea, o p rere a ei proprie. Se pref cea c are sim minteă ă ă ţă profunde, dar nu cunoştea nici simpatia, nici mila; nu ştia s fie nici gingaş ,ă ă nici sincer . Firea ei se tr da prea adesea prin felul cum îşi manifesta antiă ă -patia dispre uitoare fa de mica Adèle: când copila se apropia, ea oţ ţă împingea la o parte cu un cuvânt de ocar , câteodat îi poruncea chiar să ă ă plece din odaie şi totdeauna se purta cu ea rece şi aspru. Nu eram singura care lua aminte la aceste manifest ri ale firii ei: domnul Rochester însuşi,ă viitorul ei so , o supraveghea neîncetat. Conştiin a des vârşit , limpede, aţ ţ ă ă defectelor femeii pe care o iubea, v dita lips de pasiune în sentimenteleă ă sale fa de ea erau pentru mine un chin neîncetat.ţă

Vedeam c o va lua în c s torie pentru ra iuni famiă ă ă ţ liale sau poate, politice, pentru c rangul şi rela iile famiă ţ liei ei îi conveneau. Sim eam c nuţ ă -i d ruise dragostea sa şi c însuşirile ei nu erau în stare s câştige această ă ă ă pre ioas comoar . Astaţ ă ă -mi era suferin a, asta m zgânţ ă -d rea, astaă -mi m reaă înfrigurarea: era cu neputin ca ea sţă ă- i plac .ă

Dac ea ar fi biruit pe dat şi dac domnul Rochester ar fi cedat şi şiă ă ă -ar fi depus sincer inima la picioarele ei, mi-aş fi acoperit fa a, mţ -aş fi întors spre perete şi (ca s folosim o figur de stil) aş fi fost moart pentru el. Dacă ă ă ă domnişoara Ingram ar fi fost bun şi nobil , înzesă ă trat cu for , devotament,ă ţă bun tate şi pasiune, aş fi avut de înfruntat o lupt pe via şi pe moarteă ă ţă împotriva a doi tigri: gelozia şi disperarea; apoi, cu inima sfâşiat şi mistuită ă aş fi admirat-o, i-aş fi recunoscut des vârşirea şi aş fi r mas liniştit tot restulă ă ă vie ii. Cu cât superioriţ tatea ei ar fi fost mai absolut , cu atât admira ia meaă ţ ar fi fost mai adânc , iar resemnarea şi liniştea mai sincere. Dar aşa cumă st teau de fapt lucrurile, însemna s fiu mereu înt râtat , s fac întrunaă ă ă ă ă eforturi s m st pânesc, fiindc vedeam cum se str duia domnişoaraă ă ă ă ă Ingram să-l robeasc pe domnul Rochester, vedeam c nu izbuteşte, dară ă crede, totuşi, cu t rie, c fiecare lovitur a ei merge la int ; fiindc b g mă ă ă ţ ă ă ă ă de seam c se împ uneaz cu presupusa ei izbând , dar c aceast trufie oă ă ă ă ă ă ă cobora şi mai jos în ochii celui pe care voia să-l cucereasc , fiindc de câteă ă ori nu izbutea, eu îmi d deam bine seama prin ce mijloc ar fi reuşit! Ştiam că ă fiecare din s ge ile aruncate domnului Rochester şi care c deau nevă ţ ă ă-t m toare la picioarele lui, dac ar fi fost îndreptate de o mân mai sigur , ară ă ă ă ă fi putut p trunde pân în adâncul acelei inimi mândre, ar fi adus dragostea înă ă acei ochi întuneca i şi ar fi îmblânzit acea fa dispre uitoare. Ba chiar f rţ ţă ţ ă ă

arme s-ar fi putut câştiga o izbând t cut .ă ă ă"De ce oare nu-l influen eaz în nici un fel femeia asta care areţ ă

privilegiul de a putea fi atât de aproape de el? m întrebam. Nu, nu ine cuă ţ adev rat la dânsul, nu are pentru el o afec iune sincer . Altfel, nă ţ ă -ar sim iţ nevoia să-şi confec ioneze zâmbetele acelea languroase, sţ ă-i arunce neîncetat priviri seduc toare, nă -ar avea nevoie de gesturi studiate, de toate acele nenum rate cochet rii. Cred c pentru a ajunge mai aproape de inimaă ă ă lui ar fi fost de ajuns s stea liniştit lâng el, s vorbeasc pu in şi să ă ă ă ă ţ ă priveasc şi mai pu in. Am v zut pe fa a domnului Rochester o expresie cuă ţ ă ţ totul deosebit de aceea pe care iă -o provoac acum avansurile domnişoareiă Ingram, dar atunci acea înf işare era fireasc , iar nu provocat deăţ ă ă vicleşuguri de curtezan şi de manevre calculate. Era de ajuns să ă-i r spunziă simplu la întreb ri, să ă-i vorbeşti f r strâmb turi, pentru ca el s devin maiă ă ă ă ă bun, mai binevoitor şi s te înc lzeasc asemenea razelor soarelui. Oare ceă ă ă -o s poat face pentru aă ă -i fi pe plac, dup ce se vor c s tori? Nu cred c vaă ă ă ă reuşi s fac ceva, deşi nă ă -ar fi de loc greu. So ia lui ar putea fi cea mai fericitţ ă femeie sub soare."

Înc nă -am spus nimic r u despre inten ia domnului Rochester deă ţ -a se însura din interes. Când i-am descoperit prima oar aceast inten ie am fostă ă ţ nespus de mirat , îl socotisem un om care nu să -ar fi putut l sa influen at deă ţ asemenea considera ii meschine în alegerea tovar şei de via . Dar cu câtţ ă ţă m gândeam mai mult la educa ia şi pozi ia viitorilor so i, cu atât m vedeamă ţ ţ ţ ă mai pu in îndrept it sţ ăţ ă-i hulesc pentru nişte idei şi principii ce le fuseseră desigur insuflate înc din copil rie. Cei din clasa lor aveau to i aceleaşiă ă ţ principii şi presupuneam c au motive s le respecte, motive pe care eu nu leă ă puteam în elege. Eu socoteam c în locul lui nţ ă -aş fi luat al turi de mine decâtă o so ie pe care sţ -o pot iubi. Dar – îmi ziceam eu – avantajele pe care le-ar avea so ul dintrţ -o asemenea c s torie sunt atât de evidente, încât ar fi cuă ă neputin ca vreun om s le nesocoteasc ; dac deci nu toat lumea vede laţă ă ă ă ă fel cu mine, înseamn c exist şi alte principii de care eu habar nă ă ă -am.

Dar şi în alte privin e deveneam foarte îng duitoare fa de st pânulţ ă ţă ă meu: îi treceam cu vederea toate lipsurile, pe care odinioar le scrutasem cuă atâta p trundere. Pentru ca judecata mea s fie dreapt , mai înainte mă ă ă ă str duisem s studiez toate laturile caracterului s u, s cânt resc ce era bună ă ă ă ă şi r u în firea lui. Acum nu mai observam nimic r u. Tonul de batjocur careă ă ă la început mi se p ruse resping tor, asprimea ce m înfuriase îmi ap reauă ă ă ă acum ca nişte condimente picante într-o mâncare fin : prezen a lor eraă ţ în ep toare, îns lipsa lor ar fi f cut mâncarea fad . Cât despre expresiaţ ă ă ă ă înfior toare, duă reroas , şi real sau descurajat , pe care un observator atentă ă ă ar fi putut-o vedea lucind din când în când în ochii domnului Rochester, pierind îns înainte de aă -i putea m sura ciudata adâncime, cât despre aceaă expresie nelămurit ce m speria şi m înfiora, ca şi când mă ă ă -aş fi r t cit prină ă nişte mun i vulcanici şi aş fi sim it p mântul cutremurânduţ ţ ă -se şi pr p stiiă ă deschizându-se sub paşii mei, în ce priveşte deci acea expresie pe care o contemplam uneori t cut şi cu inima palpitând, dar f r să ă ă ă ă-mi simt vreodată nervii paraliza i, în loc s doresc a fugi din fa a ei, doream numai s dau ochiiţ ă ţ ă cu ea, s-o înfrunt. O socoteam pe domnişoara Ingram fericit , deoarece îmiă spuneam c întră -o zi va putea privi în voie în pr pastie, va putea să ă-i cerceteze tainele, s le analizeze.ă

În vremea aceea, pe când eu nu m gândeam decât la st pânul meu şiă ă la viitoarea lui so ie, nuţ -i vedeam decât pe ei, nu auzeam decât discu iile şiţ nu d deam aten ie decât mişc rilor lor – ceilal i musafiri ai domnuluiă ţ ă ţ

Rochester îşi vedeau de interesele şi pl cerile proprii. Doamă nele Lynn şi doamna Ingram îşi urmau consf tuirile soă lemne, aplecându-şi una spre alta turbanele şi mişcându-şi-le numai a mirare, a tain sau groaz , după ă ă subiectul flec relilor, ca o pereche de p puşi uriaşe; blânda doamn Dentă ă ă vorbea cu buna doamn Eshton şi amândou îmi zâmbeau, din când în când,ă ă sau îmi aruncau câte un cuvânt binevoitor. Sir George Lynn, colonelul Dent şi doamna Eshton discutau politic sau vorbeau despre justi ie ori despreă ţ afacerile comitatului; lordul Ingram o curta pe Amy Eshton; Louise cânta împreun cu unul dintre domă nii Lynn, iar Mary Ingram asculta cu nep sareă cuvintele galante ale celuilalt. Câteodat to i, ca printră ţ -o în elegere, încetauţ convorbirile spre a privi şi asculta pe principalii actori, c ci, la urma urmelor,ă domnul Rochester şi domnişoara Ingram – ca una ce era foarte apropiat deă dânsul – alc tuiau via a şi sufletul întregii societ i. Dac domă ţ ăţ ă nul Rochester lipsea numai un ceas, toropeala îi cuprindea pe to i; când se înapoia,ţ conversa ia c p ta un nou avânt şiţ ă ă -şi recâştiga vioiciunea.

Cât de mare era rolul însufle itor ai prezen ei sale sţ ţ -a v zut mai ales înă ziua când a fost chemat de nişte afaceri la Millcote şi urma s se întoarc deă ă acolo de-abia seara târziu. Era o după-amiaz ploioas . Oaspe ii îşi propuă ă ţ -seser s se duc s viziteze o şatr de igani, sosi i de curând întră ă ă ă ă ţ ţ -o comună dincolo de Hay, dar ploaia îi sili s renun e la acest proiect. Câ iva b rba i seă ţ ţ ă ţ duser s vad grajdurile, cei mai tineri jucar biliard cu unele dintreă ă ă ă doamne. Lady Ingram şi lady Lynn c utar uşuă ă rare într-o partid liniştit deă ă c r i; Blanche Ingram, dup ce respinsese cu t cerea ei dispre uitoare uneleă ţ ă ă ţ încerc ri ale doamnelor Dent şi Eshton de a o atrage în discu iile lor, începuă ţ s fredoneze o roman sentimental , acompaniinduă ţă ă -se la pian; pe urm seă duse s ia din bibliotec un roman, se trânti cu nep sare trufaş pe canapeaă ă ă ă şi se preg ti să ă-şi înşele plictiseala cu vraja lecturii. Toat casa era t cut ;ă ă ă doar din când în când r zb teau hohote vesele de râs din sala de biliard.ă ă

Se l sase seara şi clopotul b tuse, vestind c a sosit timpul ca toată ă ă ă lumea s se îmbrace pentru cin , când mica Adèle, îngenuncheat laă ă ă picioarele mele, în fa a ferestrei salonului, exclam :ţ ă

— Voilà monsieur Rochester qui revient!64

M întorsei: domnişoara Ingram s ri de pe sofa şi toat lumea privi peă ă ă fereastr , p r sinduă ă ă -şi diversele îndeletniciri; în aceeaşi clip se auzi tropotă de cal şi un zgomot de ro i pe aleea umed a castelului. Era o diligen .ţ ă ţă

— Ce i-o fi venit s se întoarc cu diligen a? spuse domnişoara Ingram.ă ă ţ Când a plecat, c l rea pe Mesrour (calul s u negru), nuă ă ă -i aşa? Şi Pilot îl înso ea. Ceţ -o fi f cut cu animalele?ă

Spunând aceste cuvinte veni, cu statura-i înalt şi veşminteleă -i bogate, atât de aproape de fereastr , încât fui silit s m trag repede înapoi. Înă ă ă ă graba ei nu m observase, dar când m v zu, strâmb dispre uitoare din nasă ă ă ă ţ şi se duse la alt fereastr . Diligen a se opri. Suruă ă ţ giul sun şi un domn înă costum de c l torie urc trepă ă ă tele de la intrare. Dar nu era domnul Rochester, ci un str in înalt şi elegant.ă

— Ah, ce porc rie! exclam domnişoara Ingram. Cine teă ă -a coco at laţ fereastr , maimu nesuferit – îi spuse ea Adèlei – ca s dai veştiă ţă ă ă mincinoase? Spre mine arunc o privire sup rat , ca şi cum eu aş fi fostă ă ă vinovat de greşeala feti ei.ă ţ

În sala cea mare se auzir glasuri şi fu introdus noulă -venit. Se înclină înaintea doamnei Ingram, pentru că-i p ru cea mai în vârst dintre doamneleă ă prezente.64 Iat c să ă -a întors domnul Rochester! (fr.)

— Am impresia c am sosit întră -un moment nepotrivit, doamn , spuse el.ă Prietenul meu, domnul Rocheaster, lipseşte. Sosesc îns dintră -o c l torieă ă foarte lung şi cred c îmi pot îng dui, în temeiul vechii şi strânsei noastreă ă ă prietenii, s r mân aici pân la întoarcerea sa.ă ă ă

Manierele lui erau distinse; accentul îns avea ceva cu totul deosebit.ă Nu-mi p rea tocmai str in, dar nici curat englezesc nu era. P rea s fie deă ă ă ă aceeaşi vârst cu domă nul Rochester, adic între treizeci şi patruzeci de ani.ă Dac chipul nu iă -ar fi fost atât de palid, noul-venit ar fi putut trece drept frumos, mai ales la prima vedere. Privit îns mai de aproape, avea cevaă nepl cut, sau mai curând îi lipsea ceva ce lă -ar fi f cut pl cut. Avea tr s turiă ă ă ă regulate, dar obosite; ochii mari şi bine contura i, dar lipsi i de via . Asta fuţ ţ ţă cel pu in impresia pe care o f cu asupra mea.ţ ă

Sunetul clopotului îi împr ştie pe oaspe i şi nu rev zui pe str in decâtă ţ ă ă dup cin . Nu mai era stingherit, dar fizioă ă nomia lui îmi pl cu şi mai pu in. Îmiă ţ atrase aten ia fiindc p rea totodat dezechilibrat şi lipsit de via ; ochiiţ ă ă ă ă ă ţă r t ceau f r nici un rost; privirea îi era ciudat , aşa cum nu mai v zusem cuă ă ă ă ă ă niciodat . Deşi era un b rbat frumos şi destul de pl cut ca înf işare, mi seă ă ă ăţ p ru resă ping tor la culme. Obrazul oval, cu piele neted , era lipă ă sit de for ;ţă nasul acvilin, gura-i rumen şi mic tr dau lips de energie, fruntea joas şiă ă ă ă ă mic nu ascundea nici un gând. Ochii c prui şi tulburi nu exprimau nimic.ă ă

Stând în ungherul meu obişnuit, l-am putut vedea bine, c ci era luminată în plin fa de candelabrele de pe c min. Se aşezase întră ţă ă -un jil , lâng c minţ ă ă şi se tr gea mereu spre foc, ca şi cum iă -ar fi fost frig. Îl comparai cu domnul Rochester. Cred c deosebirea nu era mai mare între un gâscan bleg şi ună şoim s lbatic, între o oaie blând şi paznicul ei, dul ul cu blan aspr şiă ă ă ă ă privirea ager .ă

Vorbise de domnul Rochester ca de un vechi prieten. Curioas prietenie!ă Dovad v dit a vechiului dicton: "extremele se atrag".ă ă ă

Doi sau trei b rba i îl înconjuraser şi auzeam din când în când crâmpeieă ţ ă din discu ia lor. La început nţ -am priceput mai nimic. Louise Eshton şi Mary Ingram, care st teau aproape de mine, m împiedicau s aud. Şi ele vorbeauă ă ă de str in, amândou g sinduă ă ă -l "b rbat frumos". Louise spunea c e "o f ptură ă ă ă încânt toare" şi "că ă-l ador "; Mary vorbea despre "nasul lui dr gu şi guraă ă ţ mic ", ce i se p reau de un farmec f r cusur.ă ă ă ă

— Ce frunte fin ! exclam Louise; o fa dr g laş , f r nici una dină ă ţă ă ă ă ă ă încrunt rile şi neregularit ile pe care nu le pot suferi. Cât linişte în ochii şiă ăţ ă în zâmbetul lui!

Atunci, spre marea mea mul umire, domnul Henry Lynn le chem înţ ă cel lalt cap t al od ii pentru a pune la punct am nuntele cu privire laă ă ă ă excursia înspre Hay, pe care o animaser .ă

Îmi putui deci concentra aten ia asupra grupului de lâng foc. Am aflatţ ă c noulă -venit se numea Mason, c debarcase de curând în Anglia, şi c veneaă ă dintr-o ar cald . În elesei atunci culoarea fe ei lui şi graba de a se apropiaţ ă ă ţ ţ de foc; în elesei de ce purta o jachet , chiar şi în cas . Cuvintele Jamaica,ţ ă ă Kingston, Spanish Town îmi indicar c locuise în Indiile Occidentale. Mareă ă mi-a fost mirarea când am aflat c acolo îl întâlnise prima, dat pe domnulă ă Rochester. Spuse c prietenului s u nuă ă -i plăceau c ldurile dogoritoare,ă uraganele şi anotimpurile ploioase din acele ri. Ştiam de la doamna Fairfaxţă cu domnul Rochester c l torise, dar credeam c se m rginise s cutreiereă ă ă ă ă Europa. Pân acum nimic nu mă -ar fi putut face s b nuiesc c r t cise prină ă ă ă ă

ri atât de dep rtate. La asemenea lucruri cugetam, când ceva neaşteptatţă ă rupse firul vis rii mele. Domnul Mason, care tremura de câte ori se întâmplaă

s se deschid o uş , ceru s se pun al i c rbuni pe focul ce întră ă ă ă ă ţ ă -adev r nuă mai ardea cu vâlv t i, dar l sase un morman de jar ceă ă ă -şi r spândea încă ă dogoarea în înc pere. Servitorul, dup ce aduse c ră ă ă buni, se opri lângă domnul Eshton şi-i şopti ceva. N-am auzit decât aceste cuvinte: "O b trân ...ă ă foarte sâcâitoare".

— Spune-i c-o să-nfunde puşc ria, dac nu o şterge imediat, r spunseă ă ă magistratul.

— Nu, stai! interveni colonelul Dent. N-o goni, Eshton. Poate-o s ne fieă de folos. S cerem mai bine p rerea doamnelor. Şi urm cu glas tare:ă ă ă Doamnelor, voia i s merţ ă ge i s vizita i şatra ig neasc de la Hay; Samţ ă ţ ţ ă ă spune c una din b trânele vr jitoare se afl în sala servitorilor şi cere s fieă ă ă ă ă prezentat înaltei societ i ca s ghiceasc . Doă ăţ ă ă ri i sţ -o vede i?ţ

— Colonele, cred c nă -o s încurajezi o asemenea înşeă l torie ordinar !ă ă exclam ă lady Ingram. Alung-o cum ştii, îns imediat!ă

— Dar n-o putem face s plece, doamn , nici eu, nici ceilal i servitori,ă ă ţ spuse Sam. Şi doamna Fairfax e lâng ea şi o roag s plece, numai că ă ă ă iganca sţ -a instalat într-un jil lâng foc şi spune c nimeni nţ ă ă -o s-o fac să ă

plece, pân nu i se d voie s vin aici.ă ă ă ă— Şi ce vrea? întreb doamna Eshton.ă— S le ghiceasc înaltelor doamne şi domni. A jurat că ă ă trebuie s facă ă

asta şi-o s izbuteasc .ă ă— Dar cum arat ? întrebar doamnele Eshlon înă ă tr-un glas.— Oh! E grozav de urât : neagr ca un corb.ă ă— Atunci e o adev rat vr jitoare! exclam Frederick Lynn. L sa iă ă ă ă ă ţ -o să

intre!— Fireşte, r spunse frateă -s u; ar fi p cat s pierdem asemenea prilej.ă ă ă— Dragii mei copii, ce v trece prin cap? exclam doamna Lynn.ă ă— Nu pot îng dui o purtare atât de nesocotit , ad ug doamna Ingram.ă ă ă ă— Adev rat, m mico? Şi totuşi trebuie s îng dui luă ă ă ă crul sta! strigă ă

Blanche cu glas poruncitor, întorcându-se cu sc unelul pianului, pe careă st tuse pân atunci t cut , p rând c r sfoieşte nişte note. Sunt curioasă ă ă ă ă ă ă ă să-mi aud norocul. Sam, spune te rog femeii s intre.ă

— Draga mea Blanche! vino- i în fire !ţ— Ştiu tot ce-ai putea să-mi spui, dar trebuie să-mi împlinesc dorin a.ţ

Hai, gr beşteă -to, Sam!— Da, da, da! izbucnir tinerii şi fetele; l sa iă ă ţ -o s intre. Ne mai distr m!ă ăServitorul şov i înc o clip .ă ă ă— Pare o femeie aşa de necioplit ! îngân el.ă ă— Pleac ! îi strig domnişoara Ingram şi Sam ieşi.ă ăSalonul se însufle i numaidecât; glumele şi ironiile erau în toi când Samţ

intr din nou.ă— Acum nu mai vrea s vin , zise el. Spune c rostul ei nuă ă ă -i s se arateă

în fa a unei "turme neştiutoare" (aşa spune ea). Zice c sţ ă -o duc numai pe ea într-o odaie unde cei care vor să-şi afle viitorul s intre unul câte unul.ă

— Vezi, Blanche, domni a mea, începu ţ lady Ingram, mai face şi nazuri. Fii în eleg toare, îngeraşul meu scump.ţ ă

— Du-o în bibliotec ! iă -o retez scurt îngeraşul. Nici eu nu sunt obligată ă s-o ascult în fa a unei turme neţ ştiutoare. Vreau s fiu singur cu ea. E foc înă ă bibliotec ?ă

— Da, domnişoar ... dar e aşa de g l gioas ...ă ă ă ă— ineŢ - i gura, idiotule, şi f ceţ ă - i poruncesc!ţSam ieşi, dup care atmosfera de tain , însufle irea, aşteptareaă ă ţ

înfrigurat cuprinse din nou pe cei de fa .ă ţă— E gata, anun servitorul când intr din nou. Vrea s ştie cu cine o sţă ă ă ă

stea mai întâi de vorb .ă— Cred c-ar fi mai bine s arunc eu o privire pe acolo, înainte deă -a le

l sa pe doamne s intre, opin coă ă ă lonelul Dent.— Spune-i, Sam, c va veni un domn. Sam ieşi, dar reveni repede.ă— Nu vrea s primeasc domni; s nu se osteneasc nici unul degeaba.ă ă ă ă

Apoi ad ug , deă ă -abia st pâninduă -şi un zâmbet: Nu vrea s vorbeasc decâtă ă cu tinerele nem riă tate.

— S ştii c are gust, pe cinstea mea! exclam Henry Lynn.ă ă ăDomnişoara Ingram se ridic atunci, solemn .ă ă— M duc eu întâi, spuse ea cu tonul firesc al unui geă neral înfrânt care

face o ultim tentativ desperat de aă ă ă -şi strânge ostaşii spre a încerca să ias din încercuire.ă

— Dar, draga mea! scumpa mea! stai pu in! gândeşteţ -te bine! exclamă doamna Ingram.

Blanche trecu îns , liniştit , prin fa a ă ă ţ lady-ei Ingram, ieşi într-o t cereă solemn pe uşa deschis de colonelul Dent şi o auzir m intrând în bibliotec .ă ă ă ă

Urm o oarecare t cere. ă ă Lady Ingram crezu c e cazul să ă-şi frângă mâinile, ceea ce şi f cu; Amy spuse c ea nă ă -ar îndr zni niciodat aşa ceva;ă ă Amy şi Louise râdeau pe ascuns, dar p reau cam speriate.ă

Clipele treceau foarte încet. Se scurse un sfert de ceas, f r s se maiă ă ă aud uşa bibliotecii deschizânduă -se; în sfârşit, domnişoara Ingram se întearse, trecând pe sub arcada sufrageriei.

Va râde? Va lua totul în glum ? To i ochii se a intir curioşi asupra ei. Şiă ţ ţ ă ea r spunse tuturor printră -o privire t ioas , rece. Nu era nici vesel , niciă ă ă emo ional . P şi eap n spre locul ei şi se aşez în t cere.ţ ă ă ţ ă ă ă ă

— Ei, Blanche, ce-ai s ne spui? întreb lordul Ină ă gram.— Ce iţ -a spus, surioar ? întreb şi Mary.ă ă— Ce crezi despre ea? Cum te sim i? Ghiceşte înţ tr-adev r norocul? seă

minunar domnişoarele Eshlon.ă— Ei, ei, oameni buni, r spunse domnişoara Ingram, nu m lua i aşaă ă ţ

repede. E drept că-i foarte simplu s v trezeasc cineva curiozitatea şi chiară ă ă şi mai simplu s trag foloase din credulitatea dumneavoastr . Dup imă ă ă ă -portan a pe careţ -o da i to i, chiar şi buna mea mam , acestor lucruri, se vedeţ ţ ă limpede c sunte i absolut conă ţ vinşi c-avem în cas o vr jitoare veritabil , oă ă ă prieten intim a diavolului. Eu nă ă -am v zut îns decât o iganc vagaboand ,ă ă ţ ă ă care a studiat chiromancia pe-apucate şi care mi-a spus ce spun totdeauna oamenii din breasla asta Acum mi-am împlinit un capriciu şi cred c domnulă Eshton ar face bine s-o ia pe cotoroan şi sţă -o arunce mâine la închisoare, aşa dup cum a amenin ată ţ -o.

Domnişoara Ingram lu o carte, se rezem de speă ă teaza fotoliului ei şi puse astfel cap t oric rei discu ii. O cercetai aproape o jum tate de ceas: înă ă ţ ă tot timpul acesta nu întoarse nici o singur pagina; fa a i se înă ţ tuneca, devenea din ce în ce mai încruntat şi tr da tot mai mult o amară ă ă dezam gire. Se vede c nu fusese încântat de cele ce i se spuseser ;ă ă ă ă t cerea şi proasta dispozi ie prelungit îmi dovedeau, în ciuda nep s rii eiă ţ ă ă ă pref cute, c d dea mare importan spuselor ghicitoarei.ă ă ă ţă

Între limp, Mary Ingram, Amy şi Louise Eshton spuser ca nă -ar îndr zniă s mearg singure, dar c voiau toă ă ă tuşi s-o vad pe ghicitoare; începură ă negocieri prin intermediul ambasadorului Sam, care se duse şi se întoarse de atâtea ori, încât cu siguran cţă ă-l dureau picioarele. În cele din urm , după ă

multe nazuri, neînduplecata sibil le d du voie celor trei fete s se prezinteă ă ă împreun în fa a ei.ă ţ

Vizita lor nu fu la fel de liniştit ca aceea a domniă şoarei Ingram. Se auzeau din când în când chicotiri nervoase şi ipete scurte. Dup vreoţ ă dou zeci de minute, deschiser repede uşa şi trecur în fug prin sala ceaă ă ă ă mare, ca şi cum şi-ar fi ieşit din fire de spaim .ă

— Nu e lucru curat cu dânsa! exclamar toate îmă preun . Neă -a spus atâtea lucruri! Ştie tot despre noi!

Cu aceste cuvinte, c zur gâfâind pe scaunele aduse în grab de domniiă ă ă cei tineri.

Li se ceru s vorbeasc mai l murit. Atunci spuser c vr jitoarea leă ă ă ă ă ă -a adus aminte ce-au f cut şi ceă -au spus când erau copii, c le vorbise despreă c r ile şi bibelourile ce se aflau în budoarele lor şi despre darurile primite deă ţ la diferite rude; spuser de asemenea c vr jitoarea le cunoştea pân şiă ă ă ă gândurile şi c şoptise la urechea fieă c ruia ce lucru dorea mai mult pe lumeă şi numele fiin e pe care o iubea înainte de orice. ţ

Tinerii domni cerur bineîn eles l muriri mai ales, asupra ultimelor două ţ ă ă puncte; drept r spuns la indisă cre ia lor, fetele nu putur îns decât sţ ă ă ă roşeasc , s strige, s se înfioare şi s chicoteasc . În vremea asta mameleă ă ă ă ă le ofereau s ruri, le f ceau vânt cu evantaiele şiă ă -şi exprimau întruna regretul c ele, ca mame şi mai b trâne, nu fuseser ascultate; cei mai în vârstă ă ă ă râdeau, iar tinerii c utau s fie cât mai curtenitori cu frumoasele c zute înă ă ă asemenea tulburare.

În mijlocul acestui tumult, pe când eram absorbit de cele ce seă petreceau în jurul meu, cineva tuşi uşor în apropiere. M întorsei şiă -l v zui peă Sam.

— Vr jitoarea spune c în odaie mai e o fat c reia nu iă ă ă ă -a vorbit înc şi aă jurat c nu pleac înainte deă ă -a o vedea. Eu cred c de dumneata trebuie să ă fie vorba, c ci altcineva nu mai e. Ce să ă-i spun?

— O, m duc la ea! r spunsei.ă ăEram foarte mul umit cu mi se oferea pe neaşteptate prilejul de aţ ă -mi

potoli curiozitatea atât de a â at . Am ieşit din odaie, f r s m vadţ ţ ă ă ă ă ă ă nimeni, fiindc toata lumea se ocupa de cele trei fete înc foarte emo ionate,ă ă ţ şi-am închis încet uşa în urma mea.

— Dac doreşti, domnişoar , îmi spuse Sam, am s te aştept în sal ;ă ă ă ă dac iă ţ -e cumva fric , m chemi şi vin îndat .ă ă ă

— Nu, Sam, întoarce-te la buc t rie; nu miă ă -e fric de ea.ăŞi nici nu-mi era: m aflam îns tulburat şi îmă ă ă pins de curiozitate.ă

CAPITOLUL XIX

Când am intrat biblioteca p rea destul de liniştit şi ghicitoarea – dacă ă ă era cumva ghicitoare – st tea aşezat confortabil întră ă -un jil , lâng c min.ţ ă ă Purta o mantie roşie şi o bonet neagr , sau mai degrab o p l rie cuă ă ă ă ă borurile mari, cum au iganii, legat pe sub b rbie cu o batist v rgat . Peţ ă ă ă ă ă mas se vedea o lumânare stins . iganca st tea aplecat spre foc şi p reaă ă Ţ ă ă ă c citeşte la lumina fl c rilor un mic volum negru, ca o carte de rug ciuni.ă ă ă ă Morm ia în timp ce citea, cum fac mai toate b trânele. La intrarea mea nă ă -a întrerupt imediat cititul, ca şi cum ar fi vrut s termine paragraful, înaintaiă spre foc şi-mi înc lzii mâinile careă -mi înghe aser în salon, unde nuţ ă

îndr znisem s m apropii de c min. Niciodat nu fusesem mai liniştit ; deă ă ă ă ă ă altfel nici nu exista în înf işarea ig ncii ceva care s te tulbure, închiseăţ ţ ă ă cartea şi-şi ridic încet privirile spre mine. Borul p l riei îi umbrea în parteă ă ă fa a, dar totuşi, când şiţ -a în l at capul, am putut observa c avea o faă ţ ă ţă ciudat , brună ă-neagr . De sub basmaua alb petrecut pe sub b ră ă ă ă bie r s reau câteva şuvi e de p r ceă ă ţ ă -i mângâiau obrajii, sau mai curând f lcile.ă Pironi deodat asupra mea o privire deschis şi îndr znea .ă ă ă ţă

— Care va s zic vrei să ă ă- i ghicesc norocul? spuse cu un glas la fel deţ hot rât ca privirea şi tot atât de aspra ca şi tr s turile.ă ă ă

— Nu in prea mult, m tuşico. Po i sţ ă ţ ă-mi spui dacă- i face pl cere; darţ ă vreau s ştii c nu cred în vorbele dumitale.ă ă

— Iat o cutezan care nu m mir din partea unei fete ca dumneata.ă ţă ă ă M aşteptam la asta. Miă -au vestit-o paşii dumitale, când ai trecut pragul.

— Într-adev r? Ai un auz ager.ă— Da, şi privire ager , şi minte ager .ă ă— Sunt lucruri de mare trebuin în meseria dumiţă tale.— Mai ales când am de-a face cu muşterii ca dumneata. De ce nu

tremuri?— Nu mi-e frig.— De ce nu p leşti? ă— Nu sunt bolnav .ă— De ce nu te-ncrezi în meşteşugul meu? — Nu sunt neghioab .ăB trâna îşi ascunse un zâmbet; apoi scoase o pip scurt şi neagr , oă ă ă ă

aprinse şi începu s fumeze. Dup ce trase câteva fumuri, îşi îndrept trupulă ă ă încovoiat, lu pipa din gur şi, privind int spre foc, gl sui rar şi r spicat:ă ă ţ ă ă ă

— iŢ -e frig, eşti bolnav şi eşti neghioab .ă ă— Dovedeşte-o! i-am r spuns.ă— O voi face foarte pe scurt: iţ -e frig pentru c eşti singur ; nimeni nă ă -a

f cut s âşneasc flac ra care mocă ă ţ ă ă neşte în dumneata. Eşti bolnav pentruă c cel mai bun, cel mai nobil şi cel mai gingaş sim mânt omenesc iă ţă ţ -a r masă necunoscut. Eşti neghioab pentru c oricât de mult suferi, nuă ă -i faci acelui sim mânt semn s se aproţă ă pie de dumneata şi nici nu te urneşti m car ună pas pentru a-l întâlni acolo unde te aşteapt . ă

Îşi puse din nou în gur pipa neagr şi trase cu putere din ea.ă ă— Asta ai putea s-o spui aproape tuturor celor despre care ştii c depindă

de al ii şi tr iesc singuratici întrţ ă -o cas mare.ă— Da, aş putea; dar ar fi oare adev rat pentru to i?ă ţ— Pentru to i câ i se afl în situa ia mea.ţ ţ ă ţ— Da, în situa ia ţ dumitale; dar g seşteă -mi o singur alt fiin în exactă ă ţă

aceeaşi situa ie cu dumneata.ţ— Ar fi uşor de g sit cu miile.ă— Cu greu ai putea g si chiar una singur . Dac ai şti în ce situa ie teă ă ă ţ

afli: eşti foarte aproape de fericire; da, aproape de tot. Toate elementele sunt preg tite; nu trebuie decât o singur mişcare spre a le contopi. Întâmplareaă ă le-a îndep rtat unele de altele; apropieă -te numai şi din ele va ieşi fericirea.

— Nu în eleg enigmele. Nu mţ -am priceput niciodat s le dezleg.ă ă— Vrei s vorbesc mai limpede? Arată ă-mi palma. — Cred c trebuie să ă-i fac cruce cu un ban.— Bineîn eles.ţÎi d dui un şiling. Îl puse întră -un ciorap vechi, pe care-l scoase din

buzunar şi dup ceă -l lu şiă -l b g la loc, îmi spuse s întind palma. Mă ă ă -am

supus. Îşi apropie fa a de ea şi o privi f r sţ ă ă -o ating .ă— E prea gingaş , spuse ea. Nu pot face nimic cu o mân ca asta:ă ă

aproape c nă -are linii. Şi ce po i vedea în palm ? Soarta nuţ ă -i scris acolo.ă— Cred şi eu.— Nu, urm ea. E scris pe chip: pe frunte, în jurul ochilor şi chiar înă ă

ochi. În liniile gurii; îngenuncheaz şi ridică ă- i capul.ţ— A! te apropii de adev r, r spunsei eu supunânduă ă -m ; o să ă-ncep s teă

cred.Îngenuncheai aproape de ea. B trâna se aplec şi scormoni jarul careă ă

arunc pe dat o lumin vie. Aşa cum sta ea, str lucirea focului nu f ceaă ă ă ă ă decât să-i umbreasc şi mai mult chipul, c ci mi se rev rsa toat în fa .ă ă ă ă ţă

— M întreb cu ce sim minte ai venit la mine, îmi spuse ea dup ce mă ţă ă ă cercet pu in. Aş vrea s ştiu la ce te gândeşti în ceasurile pe care le petreciă ţ ă în odaia aceea, al turi de oamenii elegan i care se mişc în fa a dumitale caă ţ ă ţ umbrele unei lanterne magice, c ci leg tuă ă rile de în elegere şi sim ire careţ ţ exist într dumneata şi ei sunt atât de firave, de parc întră ă ă -adev r aceiă oameni n-ar fi decât nişte biete umbre şi nu fiin e din carne şi sânge.ţ

— Sunt adeseori obosit , uneori plictisit , dar rareori trist .ă ă ă— Atunci o n dejde tainic te sus ine şiă ă ţ - i şopteşte la ureche frumoaseţ

f g duieli pentru viitor?ă ă— Nu. Cea mai îndr znea speran a mea e s pun deoparte destuiă ţă ţă ă

bani ca s pot înfiin a întră ţ -o zi o şcoal întră -o c su închiriat de mine.ă ţă ă— Slab hran , pentru suflet. Şi când stai în col , lâng fereastra (veziă ă ţ ă

că- i cunosc obiceiurile)...ţ— Le-ai aflat de la servitori.— A! Te crezi tare iscusit . Ei bine, oă s fiu sincer , cunosc pe una dintreă ă

femei, pe doamna Poole...Tres rii la auzul acestui nume.ă"Da? o cunoaşte? îmi zisei eu. Atunci cu adev rat exist ceva dr cesc înă ă ă

toate astea!"— Nu- i fie team , urm ciudata iganc . Doamna Poole e o femeieţ ă ă ţ ă

sigur , discret şi liniştit ; po i avea toat încrederea în ea. Dar cumă ă ă ţ ă spuneam, când stai acolo lâng fereastr , nu te gândeşti decât la viitoareaă ă dumitale şcoal ? Nu te intereseaz nici una dintre persoanele care stau peă ă scaunele şi divanele din salon? Nu cercetezi vreuna mai îndeaproape, nu-i nici una ale c rei mişc ri s le urm reşti, cel pu in din curiozitate?ă ă ă ă ţ

— Îmi place s observ toate chipurile şi toate peră soanele.— Şi nu observi pe nimeni în mod deosebit?— Ba da, foarte des! Când privirile sau mişc rile a dou persoane par aă ă

povesti o istorioara, m amuz s le privesc.ă ă ă— Şi ce fel de poveşti î i plac mai mult?ţ— Oh! nu prea am de ales. Au toate aceeaşi tem : dragostea şiă

prevestesc aceeaşi catastrof final : c să ă ă ătoria.— Şi- i place tema asta monoton ?ţ ă— Sincer vorbind, m intereseaz prea pu in; îmi e chiar cu totulă ă ţ

indiferent .ă— iŢ -e indiferent ? Când o tân r plin de via şi s n tate,ă ă ă ă ţă ă ă

încânt toare, frumoas şi înzestrat cu toate darurile rangului şi averii,ă ă ă zâmbeşte unui b rbat, dumă neata...

— Ei bine, eu...— Dumneata ştii – şi poate socoteşti că-i bine aşa? — Nu-i cunosc pe b rba ii de aici. Deă ţ -abia dac am schimbat un cuvântă

cu câte unul. Cât despre buna p rere pe care aş aveaă -o despre ei, socotesc c cei între dou vârste sunt respectabili şi impun tori, iar cei tineri stră ă ă ă-lucitori, frumoşi şi plini de via ; fireşte c to i sunt liţă ă ţ beri s primească ă zâmbete de la cine le place, f r ca pentru asta s doresc a fi o singur clipă ă ă ă ă în locul fetelor curtate.

— Nu-i cunoşti pe domnii care locuiesc la castel? N-ai schimbat nici un cuvânt cu ei? Îndr zneşti s spui c nă ă ă -ai vorbit niciodat cu st pânul casei?ă ă

— El nu-i aici.— Adânc observa ie! Ingenioas întors tur . A pleă ţ ă ă ă cat la Millcote azi

diminea şi se va întoarce desear sau mâine. Oare împrejurarea asta îlţă ă exclude din lista cunoştin elor dumitale, ca şi cum lţ -ai şterge de pe fa aţ p mântului?ă

— Nu, dar nu prea v d ce leg tur ar putea fi între domnul Rochester şiă ă ă cele ce discut m acum.ă

— iŢ -am vorbit despre doamnele care zâmbesc b ră ba ilor şi în ultimulţ timp atâtea zâmbete i-au fost d ruite domnului Rochester, încât el nici nuă mai e în stare s le dea aten ie. Nă ţ -ai b gat de seam niciodat acest lucru?ă ă ă

— Domnul Rochester are dreptul s se bucure de societatea oaspe iloră ţ s i.ă

— Nu de drepturile lui e vorba; dar n-ai observat c dintre toateă poveştile care s-au spus aici despre c să ătorie, aceea a domnului Rochester era cea mai viu şi mai ales, des pomenit ?ă

— Aten ia ascult torului îmboldeşte limba celui care vorbeşte.ţ ăCu aceste cuvinte m adresam mai mult mie decât ig ncii. Glasul eiă ţ ă

ciudat, purtarea, cuvintele sale m cufundaser întră ă -un fel de vis. Îmi azvârlise una dup alta fraze neaşteptate, pân ce m z p cise cu totul. Mă ă ă ă ă ă întrebam ce duh nev zut st tuse lâng inima mea s pt mâni deă ă ă ă ă -a rândul priveghindu-i agita ia şi luând aminte la fiecare b taie. ţ ă

— Aten ia ascult torului? repet ea! Da, ceasuri înţ ă ă tregi domnul Rochester şi-a plecat urechea la şoaptele acelor buze fermec toare, ce seă ar tau atât de încântate de cele ce spuneau; p rea atât de mul umit pentruă ă ţ cinstea ce i se f cea şi atât de recunosc tor pentru desfă ă ătarea ce i se oferea. Ai observat asta?

— Recunosc tor? Nuă -mi amintesc s fi citit vreodat recunoştin pe fa aă ă ţă ţ lui.

— L-ai cercetat deci? Şi ce-ai descoperit, dac nu recunoştin ?ă ţăAm t cut.ă— Dragostea, nu-i aşa? Şi privind în viitor, l-ai v zut pe domnulă

Rochester c s torit şi pe mireasa lui fericit .ă ă ă— Hm! Nu tocmai. Meşteşugul dumitaie d greş câteodat .ă ă— Atunci ce draci ai v zut?ă— Nu te intereseaz ; am venit s te întreb şi nu s m dest inuiesc. ă ă ă ă ă—Se ştie c domnul Rochester se va însura?ă— Da, cu frumoasa domnişoar Ingram.ă— În curând?— S-ar spune c toate aparen ele îndrept esc aceast încheiere şi f ră ţ ăţ ă ă ă

îndoial c vor fi o pereche pe deplin fericit (deşi se pare c te îndoieşti,ă ă ă ă dând astfel dovad de o îndr zneal demn de pedeaps ). E dator să ă ă ă ă ă iubeasc o fat atât de nobil , frumoas şi spiritual – întră ă ă ă ă -un cuvânt des vârşit . În ce o priveşte, cred că ă ă-l iubeşte, sau, dac nu pe dânsul, celă pu in punga lui. Ştiu c , dup pţ ă ă ărerea ei, moşiile domnului Rochester ar fi o partid dintre cele mai str lucite, deşi (Dumnezeu s m ierte) iă ă ă ă -am spus mai

acum un ceas anumite lucruri în aceast privin . A devenit dintră ţă -o dată foarte grav : col urile gurii i să ţ -au l sat în jos cu o jum tate de deget. Lă ă -aş sf tui pe s rmanul ei adorator s bage de seam : dac apare cumva altul cuă ă ă ă ă o avere mai mare şi cu treburile mai pu in încurcate, sţ -a sfârşit cu el.

— Dar, m icu , eu nă ţă -am venit s aflu soarta domă nului Rochester. Am venit să-mi ghiceşti mie şi pân acum nu miă -ai spus nimic.

— Soarta dumitale este înc îndoielnic . Dacă ă ă- i priţ vesc mai îndelung obrazul bag de seam c o tr s tur o contrazice pe cealalt . Destinul iă ă ă ă ă ă ţ -a p strat totuşi partea dumitale de fericire. O ştiu, şiă -am ştiut-o chiar înainte de-a veni aici în seara asta. Am v zut eu mâna destinului m surânduă ă - iţ partea şi punându- iţ -o cu grij deoparte. Nă -ai decât s întinzi mâna şi să -o iei. Acum î i cercetez chipul s aflu dac ai sţ ă ă -o faci. Mai îngenuncheaz o dat peă ă covor.

— Nu m ine mult aşa; m dogoreşte focul prea tare.ă ţ ăÎngenuncheai. Nu se mai plec spre mine, ci se mulă umi s mţ ă ă

priveasc , sprijininduă -se de speteaza jil uţ lui, începu s murmure:ă— Fl c rile pâlpâie în ochii ei; ochii scânteiaz ca roua dimine ii, suntă ă ă ţ

plini de bun tate şi c ldur ; vorba mea îi face s zâmbeasc ; sunt, deci,ă ă ă ă ă foarte sim itori. Impresiile se perind una dup alta prin globul lor limpede.ţ ă ă Dac nu mai zâmbesc, se întristeaz , o oboseal ciudat şi aproape deă ă ă ă neîn eles le îngreuiaz pleoapele şi asta vţ ă ădeşte melancolie izvorât dină singur tate. Se ascund de mine şi nu se las mai îndelung cerceta i: prină ă ţ privirea lor batjocoritoare parc t g duiesc adev rul descopeririă ă ă ă lor mele de pân acum, parc resping învinuirea de senă ă sibilitate şi melancolie; dar mândria şi rezerva lor nu fac decât să-mi înt reasc p rerea.ă ă ă

Sunt bune prevestirile ochilor.Cât despre gur ea cunoaşte uneori desf tarea râsului. E dornic să ă ă ă

împ rt şeasc tot ce a pl smuit mintea, deşi aş îndr zni s spun c r mâneă ă ă ă ă ă ă ă t cut când e vorba despre ce a sim it inima. Mobil şi expresiv , nă ă ţ ă ă -a fost sortit veşnicei t ceri a singur t ii; e o gur f cut s vorbeasc mult, să ă ă ăţ ă ă ă ă ă ă zâmbeasc des şi s spun vorbe dragi celui cu care vorbeşte.ă ă ă

Şi ea î i prevesteşte binele.ţDoar fruntea mi-arat un duşman al destinului fericit pe care lă -am prezis.

Fruntea aceea pare s spun : "Dac demnitatea şi împrejur rile miă ă ă ă -o cer, pot tr i şi singur . Nă ă -am nevoie să-mi vând sufletul ca să-mi cump r fericirea. Amă în f ptura mea l untric o comoar ceă ă ă ă -a venit pe lume o dat cu mine şi eaă va şti s m in în via chiar dac toate celelalte bucurii miă ă ţ ă ţă ă -ar fi t g duiteă ă sau mi s-ar oferi la un pre pe care nu lţ -aş putea pl ti." Şi spune fruntea asta:ă "Ra iunea este statornic şi ea ine frâiele; nu va îng dui ca sentimentele sţ ă ţ ă ă se dezl nă uie şi sţ -o zvârle în str funduri de pr p stii întunecate. În zadar voră ă ă striga patimile cu furie, ca nişte adev rate p gâne ce sunt; în zadar dorin eleă ă ţ vor n scoci o mul ime de deşert ciuni, c ci judecata va avea totdeaunaă ţ ă ă ultimul cuvânt şi ea va da votul decisiv în orice hot râre. Vijelia, cutremureleă şi focul vor putea trece pe lâng mine, dar eu voi asculta numai glasul suavă ce exprim poruncile conştiin ei."ă ţ

Frunte, ai dreptate... urm iganca – şi voia ta va fi împlinit ; na, miă ţ ă -am f cut planurile şi le socot bune; c ci, alc tuinduă ă ă -le am ascultat şi poruncile conştiin ei şi sfaturile mintii, îmi dau seama cât de repede se va veştejiţ tinere ea şi ce iute i se va scutura floarea, dac în ciuda bucuriei se va g siţ ă ă vreo urm din drojdia ruşinii sau un singur strop de remuşcare. Nu vreauă jertf , mâhnire, moarte – astea nu sunt pe gustul meu. Doresc s înal , nu să ă ţ ă nimicesc; s câştig recunoştin şi s nu storc sânge şi lacrimi. R splata meaă ţă ă ă

vor fi zâmbetele, mângâieri şi dulcile... Destul! Mi se pare c mă -am pierdut în-tr-un delir încânt tor. Aş vrea s prelungesc ă ă ad infinitum clipa de fa , dar nuţă îndr znesc. Pân acum am izbutit pe deplin s m st pânesc. Miă ă ă ă ă -am jucat rolul aşa cum îmi jurasem că-l voi juca, dar dac încercarea se prelună geşte, s-ar putea să-ntreac puterile mele. Scoală ă-te, domnişoar Eyre, şi pleac .ă ă Comedia s-a sfârşit!

Unde m aflam? Eram treaz ori dormeam? Visaă ă sem? Continuam să visez? Glasul b trânei se schimbase; accentul, mişc rile, totul îmi erau atâtă ă de cunoscute, de parc ar fi fost propriul meu chip v zut întră ă -o oglind .ă Cunoşteam glasul acela ca pe al meu. M ridicai dar nu plecai. O privii peă b trân . A â ai focul să ă ţ ţ -o v d mai bine, dar îşi trase basmaua mai pe ochi şiă îmi f cu semn s plec. Flac ra îi lumina mâna întins c tre mine; cum eramă ă ă ă ă foarte intrigat şi mă -aşteptam s descop r cine ştie ce, am observată ă numaidecât mâna aceea. Sem na tot atât de pu in cu mâna zbârcit a uneiă ţ ă b trâne ca şi propriaă -mi mân ; era rotund , ml dioas , cu degete simetrice şiă ă ă ă catifelate. Un inel lat scânteia în degetul cel mic. M aplecai spre a m uitaă ă mai bine şi observai o piatr pe care o mai v zusem de sute de ori până ă ă atunci. Privii din nou fa a care nu se mai ascundea vederii mele, ciţ dimpotriv , liberat de orice acoper mânt, era îndreptat spre mine.ă ă ă ă

— Ei bine, Jane, m recunoşti? întreb glasul cel atât de cunoscut.ă ă— Scoate iţ -v mantia, domnule, şi pe urm ...ă ă— E înnodat şnurul, ajută-m .ă— Rupe iţ -l, domnule.— Bun, atunci la naiba cu voi, straie de împrumut şi domnul Rochester

se descotorosi de hainele în care se deghizase.— O, domnule, ce gând ciudat a i avut!ţ— Dar mi-am jucat bine rolul? Ce zici?— Cred c vă -a i achitat mai bine fa de doamne.ţ ţă— Şi fa de dumneata nu?ţă— Cu mine n-a i jucat rolul unei ig nci.ţ ţ ă— Dar ce rol am jucat? Pe-al meu propriu?— Nu, a i jucat un rol ciudat. Pe scurt, cred c a i c utat s m z p ci i:ţ ă ţ ă ă ă ă ă ţ

a i spus lucruri f r sens, pentru a m sili s vorbesc şi eu la fel. A fost preaţ ă ă ă ă frumos din partea dumneavoastr .ă

— M ier i, Jane?ă ţ— Nu pot spune înainte de-a m gândi. Dac , dup ce voi chibzui, am să ă ă ă

v d c nă ă -am spus cine ştie ce nerozie, voi încerca s v iert; dar nă ă -ar fi trebuit s-o face i.ţ

— Oh, ai fost foarte cuminte... foarte prev z toare şi foarte sim itoare.ă ă ţM-am gândit la tot ce se petrecuse şi m-am liniştit, c ci chiar de laă

începutul întrevederii m ferisem s scap vreo vorb nelalocul ei. B nuisemă ă ă ă c se ascunde ceva în mascarada aceea. Ştiam c ig ncile ghicitoare nu seă ă ţ ă puteau exprima în felul în care vorbise pretinsa b trân ; afar de astaă ă ă observasem c glasul ei era pref cut, şi el se str duia să ă ă ă-şi ascundă tr s turile; m gână ă ă -disem îndat la Grace Poole, acea enigm vie, acea taină ă ă a tainelor, cum o socoteam eu, dar nici prin ghid nu-mi trecuse c ar putea fiă domnul Rochester.

— Ei, îmi zise el, la ce visezi? Ce înseamn zâmbetul sta grav?ă ă— M mir de cele ce să -au întâmplat şi m felicit penă tru purtarea pe care

am avut-o. Cred c acum îmi ve i îng dui s plec.ă ţ ă ă— Nu, stai o clip şi spuneă -mi ce se petrece în salon. — Cred c se vorbeşte despre iganc .ă ţ ă

— Stai jos. Povesteşte-mi ce au spus despre mine!— Aş prefera s nu mai r mân mult vreme, domă ă ă nule; trebuie s fieă

aproape unsprezece. A, dumneavoastr şti i c azi diminea , dup ceă ţ ă ţă ă -a iţ plecat, a sosit aici un str in?ă

— Un str in? Cine o fi? Nu aşteptam pe nimeni. A plecat?ă— Nu. Spune c v cunoaşte de foarte mult vreme şi că ă ă ă-şi poate

îng dui s se instaleze aici chiar şi înainte de întoarcerea dumneavoastr .ă ă ă— Pe dracu! A spus cum îl cheam ?ă— Mason, domnule, şi vine din Indiile Occidentale, cred c de la Spanishă

Town, din Jamaica.Domnul Rochester sta în picioare lâng mine. Îmi luase mâna p rând că ă ă

vrea s m conduc spre un scaun. În timp ce eu vorbeam, îmi strânseă ă ă deodat cu putere încheă ietura rnâinii, zâmbetul îi înghe pe buze şi avuiţă impresia c i să -a t iat respira ia.ă ţ

— Mason! Indiile Occidentale! spuse domnul Rochester cu tonul unui automat care nu poate rosti decât aceste singure cuvinte. Mason! Indiile Occidentale! repet el de trei ori. Devenea din ce în ce mai cenuşiu la fa şiă ţă p rea c nici nu mai ştie ce face.ă ă

— Sunte i bolnav, domnule? îl întrebai.ţ— Ce lovitur , Jane... Ce lovitur ! r spunse domnul Rochesteră ă ă

cl tinânduă -se pe picioare.— Sprijini iţ -v de mine, domnule.ă— Jane, mi-ai mai oferit odat um rul dumitale; lasă ă ă-m s m sprijină ă ă

acum de el.— Da, da, domnule; v rog.ăSe aşez şi m pofti s stau lâng dânsul. Îmi lu mâna întră ă ă ă ă -ale lui şi o

mângâie uitându-se la mine cu o privire nespus de mâhnit şi tulburat .ă ă— Mica mea prieten ! zise el. Aşă vrea s fiu singur cu dumneata întră -o

insul liniştit , departe de orice tulbur ri, primejdii şi amintiri groaznice.ă ă ă— Pot s v ajut cu ceva, domnule? Miă ă -aş da via a ca s fiu de folos.ţ ă— Jane, dac voi avea nevoie de ajutor, numai în dumneata îl voi c uta.ă ă

Î i f g duiesc.ţ ă ă— V mul umesc, domnule. Spune iă ţ ţ -mi ce e de f cut, ca s pot încercaă ă

cel pu in.ţ— Jane, adu-mi un pahar de vin din sufragerie. Probabil sunt cu to ii laţ

mas ; să ă-mi spui dac Mason e cu ei şi ce face.ăM-am dus şi i-am g sit pe to i strânşi în sufragerie pentru cin , aşa cumă ţ ă

spusese domnul Rochester. Dar nimeni nu se aşezase la mas . Mâncareaă fusese aşezat pe bufet şi oaspe ii luaser ce voiau şi se adunaser în grup,ă ţ ă ă inând farfuriile şi paharele în mân . To i p reau foarte veseli, discutau şiţ ă ţ ă

râdeau cu însufle ire. Domnul Mason, lâng foc, vorbea cu colonelul şi cuţ ă doamna Dent. P rea tot atât de vesel ca şi ceilal i. Umplui un pahar de vină ţ (doamna Ingram m privi încruntat ; socotea pesemne c eram preaă ă ă îndr znea ), apoi m întorsei în bibliotec .ă ţă ă ă

Paloarea cadaveric a domnului Rochester disp ruse. Ar ta iar şiă ă ă ă hot rât şi încruntat. Lu paharul din mâinile mele şi exclam :ă ă ă

— În s n tatea dumitale, duh binef c tor!ă ă ă ăDup ce b u vinul, îmi d du paharul şiă ă ă -mi zise:— Ia spune, Jane, ce se întâmpl acolo?ă— Râd şi vorbesc, domnule. — Nu par gravi şi misterioşi, ca şi cum ar fi auzit ceva ciudat?— De loc; dimpotriv , sunt foarte veseli.ă

— Dar Mason?— Râde ca şi ceilal i.ţ— Şi dac , atunci când aş intra în salon, to i să ţ -ar n pusti asupra mea şiă

m-ar scuipa, ce ai face, Jane? — I-aş da afar din odaie dac aş avea putere, domnule.ă ăPe buzele lui ap ru umbra unui zâmbet:ă— Dar, urm el, dac atunci când aş ajunge printre comeseni, ei mă ă -ar

privi cu r ceal şi ar începe s voră ă ă beasc între dânşii încet şi pe un tonă batjocoritor, apoi m-ar p r si to i, unul dup altul? Iă ă ţ ă -ai urma, Jane?

— Nu cred, domnule; mi-ar pl cea şi mai mult s r mân al turi deă ă ă ă dumneavoastr .ă

— Ca să-mi uşurezi suferin a?ţ— Da. domnule. Ca s alin suferin a pe cât miă ţ -ar sta în putin .ţă— Şi dac teă -ar trata ca pe o proscris , pentru c miă ă -ai r masă

credincioas ?ă— Probabil c nici nu miă -aş da seama; şi chiar dac-aş afla, nu mi-ar p sa.ă— Atunci, ai îndr zni să ă-i înfrun i pe to i, pentru mine?ţ ţ— Aş îndr zni pentru orice prieten pe care lă -aş socoti vrednic de sprijinul

meu, cum sunt sigur c sunte i dumneavoastr .ă ă ţ ă— Atunci, întoarce-te în salon, du-te la Mason şi spune-i încet c domnulă

Rochester a sosit şi doreşte să-l vad ; apoi îl vei conduce aici şi ne vei lasă ă singuri.

— Da, domnule.Am f cut ceea ce mi se ceruse. Când am trecut prin mijlocul lor mă -au

privit lung cu to ii. Lţ -am g sit pe domnul Mason, iă -am transmis mesajul şi dup ce lă -am condus în bibliotec am urcat în odaia mea.ă

Era târziu şi m aflam de mult vreme în pat, când îi auzii pe oaspe iă ă ţ retr gânduă -se în od ile lor; desluşii glasul domnului Rochester, care spunea:ă

— Pe aici, Mason, asta-i odaia ta.P rea vesel, şi asta m linişti pe deplin, aşa încât adormii curând.ă ă

CAPITOLUL XX

Uitasem s las perdeaua şi s trag jaluzelele cum aveam obiceiul. Aşa seă ă f cu deci c , atunci când luna maiestuoas şi str lucitoare (era o noapteă ă ă ă splendid ) ajunse în dreptul camerei mele şi se uit la mine pe fereastr ,ă ă ă privirile ei de lumin m trezir . Am deschis ochii şi am privit globulă ă ă alb-argintiu, limpede ca şi cristalul. Noaptea era minunat , dar prea solemn .ă ă M ridicai pe jum tate şi întinsei bra ul s trag perdeaua.ă ă ţ ă

Dar, Dumnezeule mare! Ce ip t!ţ ăUn sunet ascu it, s lbatic, p trunz tor, ce r sun dintrţ ă ă ă ă ă -un cap t la altulă

al castelului Thornfield, sfâşie t cerea şi liniştea nop ii. Inima mi se opri;ă ţ bra ul întins îmi în epeni. Strig tul se stinse şi nu se mai repet . De altfel niciţ ţ ă ă o vietate n-ar fi putut repeta curând un asemenea strig t. Nici uriaşul condoră al Anzilor n-ar fi putut trimite de dou ori în v zduh un asemenea strig t; ar fiă ă ă trebuit s se odihneasc înainte de aă ă -l repeta.

ip tul venea de la catul al treilea, din odaia de deasupra mea. Da, acoloŢ ă se desf şura lupta pe via şi pe moarte, o lupt îngrozitoare, dup câteă ţă ă ă ar ta zgomotul. Un glas, pe jum tate în buşit, strig de trei ori la rând:ă ă ă ă

— Ajutor! Ajutor! Ajutor! Apoi: Nu vine nimeni?

În vreme ce zgomotul înc ier rii continua la fel de s lbatic, au p trunsă ă ă ă pân la urechile mele – str b tând tavanul – aceste cuvinte:ă ă ă

— Rochester, Rochester! Vino odat , pentru numele lui Dumnezeu.ăO uş se deschise. Cineva alerg , sau mai bine zis se n pusti pe coridor.ă ă ă

Auzii paşii unei alte persoane p trunzând în odaia unde se da lupta şi cevaă c zu jos. Apoi totul se linişti.ă

M îmbr casern în grab , deşi îmi tremurau de spaim toate m dularele.ă ă ă ă ă Am ieşit din odaie. Toat lumea se sculase; prin od i se auzeau exclama ii şiă ă ţ şoapte de spaim ; uşile se deschiser una dup alta şi coridorul se umpluă ă ă repede de lume. Întreb ri pline de nedumerire seă -ncrucişau cu iu eal ; "Oh!ţ ă ce este??" "Cine a fost r nit?" "Ce să -a întâmplat?" "Aduce i o lumânare!" "Eţ foc?" "Ne-au c lcat ho ii?" "Ceă ţ -i de f cut?"ă

Dac nă -ar fi fost lumina lunii ar fi orbec it cu to ii întră ţ -o bezn adânc .ă ă Alergau de colo pân colo, seă -nghesuiau unii într-al ii, câteva doamneţ plângeau, într-un cuvânt era o harababur cumplit .ă ă

— Unde dracu-i Rochester? strig colonelul Dent. Nu lă -am g sit în odaiaă lui.

— Aici! Aici! r spunse un glas. Linişti iă ţ -v , vin.ăUşa coridorului se deschise şi domnul Rochester, care tocmai coborâse

de la etaj, p trunse în untru cu o lumânare în mân . Una dintre doamneă ă ă alerg imediat spre dânsul şiă -l apuc de bra : era domnişoara Ingram.ă ţ

— Ce lucru groaznic s-a întâmplat? întreb ea. Voră beşte şi nu ne ascunde nimic!

— Vede i c m da i jos! M sufoca i! sun glasul domnului Rochester,ţ ă ă ţ ă ţ ă c ci domnişoarele Eshton seă -nghesuiau în jurul lui şi cele dou respectabileă doamne, cu veşmintele lor largi şi albe, se-apropiau de el ca nişte cor bii cuă toat pânzele întinse.ă

— Nu-i nimic! Nu-i nimic! exclam el. O simpl repeti ie a acelei pieseă ă ţ atât de bine cunoscut dumneaă voastr , ă Mult zgomot pentru nimic. Doamnelor, r mâne i deoparte, c ci altminteri voi deveni primejdios.ă ţ ă

Şi într-adev r, p rea primejdios: ochii s i negri arună ă ă cau fulgere. F cândă un efort s se st pâneasc , ad ug :ă ă ă ă ă

— O servitoare a avut un coşmar, asta-i totul. E o femeie foarte nervoas ; i să -a p rut de bun seam c vede o n luc , sau cine ştie ce altfelă ă ă ă ă ă de ar tare, şi a avut un acces de spaim . Acum îns v rog st ruitor să ă ă ă ă ă vă-ntoarce i în camere. Nu m pot duce s v d ceţ ă ă ă -i cu ea, pân nu seă linişteşte totul în cas . Domnilor, fi i atât de buni şi da i pild doamnelor.ă ţ ţ ă Domnişoar Ingram, sunt deplin încredin at c ve i reuşi s v birui i teamaă ţ ă ţ ă ă ţ deşart . Amy şi Louise, întoarce iă ţ -v în cuiburile dumă neavoastr , ca două ă mici turturele ce sunte i. ţ Mesdames, se adres el celor dou doamne, suntă ă sigur c dac ve i mai r mâne mult în coridorul acesta rece, o s c p ta iă ă ţ ă ă ă ă ţ guturai.

Şi astfel, când m gulind, când poruncind, izbuti s trimit pe fiecare înă ă ă camera sa. Eu n-am aşteptat porunca lui ca s m retrag. Ieşisem f r caă ă ă ă nimeni s m observe; tot aşa mă ă -am şi întors în odaie.

Dar nu ca s m culc; dimpotriv : am pornit s m îmbrac în toat legea.ă ă ă ă ă ă Zgomotele ce urmaser ip tului, şi cuvintele ce se rostiser fuseseră ţ ă ă ă probabil auzite numai de mine, c ci veneau din odaia de deasupra mea. Eleă îmi ar tau îns în chipul cel mai conving tor c nu visul unei servitoareă ă ă ă b gase în sperie i toat casa, şi c expliă ţ ă ă ca ia dat de domnul Rochester nuţ ă era decât o n scocir menit s linişteasc pe oaspe i. De aceea mă ă ă ă ă ţ ă îmbr casem, ca s fiu preg tit pentru orice împrejurare. Dup ce am fostă ă ă ă ă

gata, am r mas mult timp lâng fereastr , privind câmpiile liniştite, sc ldateă ă ă ă în lumina de argint a lunii şi aşteptând, f r s ştiu anume ce. Mi se p reaă ă ă ă îns ca dup ip tul acela ciudat şi dup lupt trebuia s urmeze ceva.ă ă ţ ă ă ă ă

Dar nu se întâmpl nimic şi liniştea nu mai fu tulburat – şoaptele şiă ă forfota se stinser încetul cu încetul, iar dup un ceas castelul Thornfield eraă ă din nou t cut ca un deşert. P rea c noaptea şi somnul au devenit iar şiă ă ă ă st pânii castelului. Luna coborî, gata să -apun . Cum m s turasem s stau înă ă ă ă frig şi în întuneric, m-am gândit s mă ă-ntind în pat aşa îmbr cat cum eram.ă ă Am p r sit atunci fereastra şiă ă -am p şit f r zgomot pe covor. Când mă ă ă ă preg team să ă-mi scot pantofii, cineva b tu încet la uş .ă ă

— E nevoie de mine? întrebai.— Te-ai sculat? îmi r spunse chiar glasul pe careă -l aşteptam: cel al

domnului Rochester.— Da, domnule.— Şi te-ai îmbr cat?ă— Da.— Atunci, vino dup mine.ăM-am supus. Domnul Rochester era în coridor, cu o lumânare în mân .ă— Am nevoie de dumneata, spuse el. Vino cu mine, mergi încet şi nu

face zgomot.Aveam papuci sub iri şi pe covor puteam p şi uşor ca o pisic . Domnulţ ă ă

Rochester str b tu coridorul, urc scara şi se opri pe palierul întunecat şiă ă ă scund al catului al treilea, care mi se p rea atât de lugubru. Îl urmasem şi rnă ă aflam acum lâng el.ă

— Ai cumva un burete la dumneata în odaie? m întreb el foarte încet.ă ă— Da, domnule.— Şi s ruri volatile? ă— Da.— Du-te şi le ad .ăM întorsei în odaia mea. C utai buretele pe lavoar şi s rurile în sertar şiă ă ă

urcai din nou scara. M aştepta şi în mân inea o cheie. Apropiinduă ă ţ -se de una din uşi, b g cheia în broasc , apoi se opri şi îmi spuse:ă ă ă

— N-o s i se fac r u dac ai s vezi sânge?ă ţ ă ă ă ă— Cred c nu; înc nă ă -am fost pus la încercare. La vorbele acestea amă

sim it un fior; dar fric nu şi nici sl biciune.ţ ă ă— Dă-mi mâna, zise el. Nu vreau s risc s te v d alergând.ă ă ăAm pus degetele mele într-ale lui. — Sunt calde şi puternice, spuse el. Pe urm întoarse cheia în broasc şiă ă

deschise uşa.Am v zut o odaie pe care miă -am adus aminte c-o mai v zusem atunciă

când doamna Fairfax îmi ar tase casa. Era tapetat ; dar acum tapetul fuseseă ă tras la o parte într-un loc şi l sa s se vad o uş alt dat ascuns . Uşaă ă ă ă ă ă ă aceea era deschis şi d dea întră ă -o alt odaie luminat , de unde se auzeauă ă sunete ce sem nau cu mârâitul câinilor când sunt gata s se încaiere.ă ă Domnul Rochester puse sfeşnicul pe o m su , îmi spuse: "Aşteapt ună ţă ă minut-l şi p trunse în odaie. Intrarea sa fu întâmpinat de un râs zgomotos,ă ă ce se sfârşi prin acel ciudat "ah! ah" pe care-l mai auzisem la Grace Poole. Deci, ea era acolo. Domnul Rochester roboti un timp prin odaie f r s scoată ă ă ă nici o vorb , deşi auzeam un glas careă -i vorbea. Dup câtva timp ieşi şiă închise uşa în urma sa.

— Aici, Jane! îmi spuse el.Am trecut atunci de cealalt parte a unui pat imens, ale c rui perdeleă ă

ascundeau o mare por iune din odaie. La cap tul patului se afla un jil , iar înţ ă ţ jil era întins un b rbat îmbr cat complet, dar f r hain . St tea neţ ă ă ă ă ă ă mişcat, inea capul rezemat pe speteaza jil ului şi ochii îi erau închişi. Domnulţ ţ

Rochester ridic luminarea şi, în acea fa galben şi parc lipsit de via ,ă ţă ă ă ă ţă recunoscui pe domnul Mason. V zui de asemenea c ruf ria ceă ă ă -i acoperea o parte a pieptului şi unul din bra e erau îmbiţ bate de sânge.

— ine sfeşnicul, îmi spuse domnul Rochester.ŢL-am ascultat. Aduse un lighean cu ap şi m rug să ă ă ă-l in. Mţ -am supus.

Atunci lu buretele, îl muie în ap şi şterse fa a cadaveric a celui leşinat. Îmiă ă ţ ă ceru s ruă rile şi le puse sub nasul domnului Mason, care deschise dup pu ină ţ timp ochii şi gemu. Domnul Rochester descheie c maşa r nitului, ale c ruiă ă ă bra şi um r erau banţ ă dajate, şi şterse sângele ce continua s picure.ă

— E primejdios? murmur domnul Mason.ă— Aiurea! O simpl zgârietur ! Ce te pierzi asa, domnule; fii b rbat! Mă ă ă ă

duc chiar eu să- i aduc un chirurg şi cred c ai s po i pleca mâine diminea .ţ ă ă ţ ţă Jane... urm el.ă

— Da, domnule! — Va trebui s te las aici cu acest domn un ceas sau dou . Dac maiă ă ă

curge sânge, ai s ştergi aşa cum ai v zut c am f cut eu, iar dac îi vineă ă ă ă ă iar şi r u, îi dai paharul sta cu ap şiă ă ă ă -i pui s rurile sub nas. Nuă -i vorbi sub nici un cuvânt, iar dumneata, Richard, dac rosteşti o singur silab m car,ă ă ă ă î i primejduieşti via a. Deschide numai buzele, sau mişcţ ţ ă-te pu in, şi eu nuţ mai r spund de nimic.ă

Nenorocitul gemu dar nu îndr znea s se mişte. P rea aproape paralizată ă ă de frica mor ii, sau poate de frica altor lucruri. Domnul Rochester îmi puse înţ mân buretele însângerat, iar eu începui să ă-l folosesc aşa cum f cuse şi el.ă

M privi pu in şiă ţ -mi zise:— Nu uita ce iţ -am spus: s nu sco i nici un cuvânt! ă ţP r si apoi odaia. Am încercat o senza ie ciudat când cheia să ă ţ ă -a întors în

broasc şi nă -am mai auzit zgomotul paşilor s i.ăM aflam la catul al treilea, închis , noaptea, întră ă -o chilie misterioas , şiă

aveam în fa a ochilor un om palid şi însângerat. Ucigaşa era desp r it deţ ă ţ ă mine doar printr-o uş , şi asta mi se p ru lucrul cel mai îngrozitor. Toateă ă celelalte le mai puteam îndura, dar m treceau fiori la gândul c aş puteaă ă -o vedea pe Grace Poole n pustinduă -se asupra mea.

Şi totuşi, trebuia s r mân la postul meu. Trebuia s privesc aceaă ă ă înf işare fantomatic , buzele acelea vinete şi t cute, c rora le fuseseăţ ă ă ă interzis s se deschid – ochii aceia, când închişi, când deschişi, cândă ă cercetând r t ci i odaia, când fixânduă ă ţ -m , dar mereu întuneca i şi sticloşi,ă ţ înnebuni i de spaim . Trebuia sţ ă ă-mi moi mereu mâna în acea apă amestecat cu sânge şi s sp l o ran din care întruna picura sângele.ă ă ă ă Trebuia s v d cum flac ra lumân rii, c reia nimeni nuă ă ă ă ă -i t ia mucul, p leşteă ă treptat. Umbrele se întunecau pe tapetul vechi, p reau b l i de smoal subă ă ţ ă perdelele imensului pat str vechi şi vibrau ciudat deasupra uşilor masivuluiă dulap ce se g sea dinaă intea mea. Partea din fa a acelui dulap era împ r itţă ă ţ ă în dou sprezece carouri şi în fiecare din ele se g sea capul unui apostolă ă închis în marginile caroului ca într-o ram ; deasupra celor dou sprezeceă ă capete se z rea un crucifix de abanos şi se distingea în umbr chipul lui Cristă ă cel r stignit.ă

Dup jocul de umbre şi lumini stârnit de pâlpâirile lumân rii, baă ă t m duitorul Luca îşi apleca fruntea şi barbaă ă -i lung , ba p rul sfântului Ionă ă fâlfâia în vânt; câteodat fa a dr ceasc a lui Iuda p rea c se desprinde dină ţ ă ă ă ă

cadra şi se însufle eşte, luând forma tr d torului celui mai mare: Satanţ ă ă însuşi.

Şi, în mijlocul tuturor acestora, trebuia şi s veă ghez şi s trag cuă urechea, s iau aminte dac nu se aud cumva mişc rile fiarei sau demonuluiă ă ă încuiat în vizuina de al turi. Ai fi zis îns c vizita domnului Rochester oă ă ă vr jise. În tot timpul nop ii nă ţ -am mai auzit decât trei sunete la r stimpuriă lungi: un trosnet ascu it, un mârâit ca de câine şi un geam t adânc, omeţ ă -nesc.

De la o vreme începur s m tulbure propriile mele gânduri. Ceă ă ă nelegiuire tr ia oare sub înf işare omeă ăţ neasc în acest castel singuratic şiă cum era cu putin ca st pânul casei s nu izbuteasc nici sţă ă ă ă -o alunge, nici s-o in sub ascultarea sa? Ce tain era aceea care izbucnea când prin foc, cândţ ă ă

prin sânge, în ceasurile cele mai târzii ale nop ii? Cine era acea f ptur care,ţ ă ă travestit sub chip şi înf işare de femeie, lua glas de diavol batjocoă ăţ ritor, sau de pas re de prad ce seă ă -arunca asupra leşului?

Apoi b rbatul acesta asupra c ruia st m aplecat – acest om cu aspectă ă ă ă atât de comun, atât de liniştit – cum de-a fost el cuprins într-o asemenea es tur de groz vii? De ce se n pustise asupra lui fiara dezl n uit ? Ceţ ă ă ă ă ă ţ ă

anume îl adusese în acea arip a casei la o vreme atât de nepotrivit , când ară ă fi trebuit s se afle în pat? Îl auzisem doar pe domnul Rochester când îiă d duse o odaie de jos; atunci ce c utase aici? Şi acum de ce îndura cu atâtaă ă resemnare o asemenea s lb ticie? De ce accepta cu atâta uşurin t cereaă ă ţă ă pe care i-o impusese domnul Rochester? Şi de ce-i impunea domnul Rochester aceast t cere? Oaspetele s u fusese grav r nit, cu câtva timpă ă ă ă mai înainte cineva încercase să-l ucid chiar pe el, iar el încerca s ascundă ă ă aceste dou fapte groaznice în tain şi s le cufunde în uitare. V zusem peă ă ă ă domnul Mason supunându-se domnului Rochester. Pu inele cuvinte care seţ schimbaser între ei îmi dovediser c voin a aprig a acelui din urm ineaă ă ă ţ ă ă ţ cu totul în st pânirea ei fiin a f r vlag a celuilalt şi era v dit c în rela iileă ţ ă ă ă ă ă ţ lor de mai înainte lucrurile se petrecuser tot la fel. Atunci de unde puteaă proveni tulburarea pe care-o v dise domnul Rochester în clipa când aflase deă sosirea lui Mason? De ce oare numele acestui individ lipsit de personalitate, pe care un singur cuvânt îl f cea s se supun ca un copil – de ce acest numeă ă ă produsese asupra domnului Rochester, cu câteva ceasuri mai înainte, efectul loviturii de tr snet asupra unui stejar?ă

Ah! nu puteam uita privirea şi paloarea lui din clipa când şoptise : "...Ce lovitura, Jane... Ce lovitur !" Nu puteam uita cum îi tremurase bra ul când seă ţ sprijinise de um rul meu şi f r îndoial c numai ceva de mare însemn tateă ă ă ă ă ă putea s înfioare astfel inima hot rât şi s încovoaie trupul viguros al unuiă ă ă ă Fairfax Rochester.

"Când o s se întoarc oare? Când o s se întoarc ?"ă ă ă ă m întrebam eu;ă c ci timpul parc abia se târa şi bolă ă navul pierdea mereu sânge, gemea şi sl bea din ce în ce mai mult. Nici un ajutor nu venea şi zorile nu se ar tau.ă ă De multe ori dusesem paharul la buzele ca hârtia ale lui Mason, îi d dusemă s respire aroma s rurilor înt riă ă ă toare, dar str duin ele mele p reauă ţ ă zadarnice: suferin a fizic , suferin a moral , pierderea sângelui, sau toate treiţ ă ţ ă laolalt îi m cinau puterile clip de clip . Gemea atât de r u, p rea atât deă ă ă ă ă ă slab şi sfârşit, încât m temeam s nuă ă -şi dea sufletul; iar eu nu puteam nici m car să ă-i vorbesc.

Lumânarea se sfârşi şi flac ra se stinse. Atunci p trună ă ser pe fereastră ă fâşii de lumin cenuşie: se iveau zorile. În aceeaşi clip lă ă -am auzit pe Pilot l trând departe în curte, acolo unde se afla cuşca lui. Asta f cu să ă ă-mi renască

speran ele. Şi nţ -am fost dezam git : peste cinci minute zgomotul cheiiă ă introduse în broasc m vesti c voi fi scutit de a mai sta de veghe. Totul nuă ă ă ă durase mai mult de dou ceasuri, dar mie mi se p ruse c fuseseră ă ă ă s pt mâni şi s pt mâni în şir.ă ă ă ă

Domnul Rochester intr cu chirurgul pe care se dusese să ă-l aduc .ă— Acum, Carter, gr beşteă -te, zise el doctorului. Nu- i pot da decât oţ

jum tate de ceas s pansezi rana, s pui bandajele şi s cobori bolnavul.ă ă ă ă— Dar e-n stare s plece, domnule?ă— Sigur c da; nuă -i nimic serios. E nervos; va trebui să-i dai curaj. Hai,

apucă-te de lucru.Domnul Rochester trase perdeaua şi ridic jaluzelele s fie cât mai multă ă ă

lumin . Fui mirat şi încântat v zând c se rev rsase bine de ziu . Razeă ă ă ă ă ă ă trandafirii începeau s coloreze r s ritul. Domnul Rochester sa apropie deă ă ă Mason, care se şi afla în mâinile chirurgului.

— Cum te sim i acum, amice? întreb el.ţ ă— M tem c mă ă -a r pus, r spunse el cu glas stins.ă ă— Nici gând! Haide, curaj! Peste cincisprezece zile n-ai s mai sim iă ţ

nimic. Ai pierdut pu in sânge, astaţ -i tot! Carter, asigură-l c nuă -i nici o primejdie.

— Oh! pot s-o fac cu cugetul deplin împ cat, spuse Carter careă dezlegase bandajele. Dac-aş fi fost mai curând aici, n-ar fi pierdut atâta sânge. Dar ce-i asta? Carnea de pe um r e sfâşiat , nu numai t iat . Ranaă ă ă ă asta nu-i de cu it, ci a fost f cut cu din ii!ţ ă ă ţ

— Da, m-a muşcat, murmur r nitul, îmi rupea cară ă nea ca o tigroaic ,ă chiar înainte să-i fi smuls Rochester cu itul din mân .ţ ă

— Nu trebuia s te laşi, zise domnul Rochester; treă buia s te lup i de laă ţ început cu ea.

— Dar ce puteam face în asemenea împrejur ri? r spunse Mason. Oh!ă ă era îngrozitor ! ad ug el, înfiorânduă ă -se. Şi-apoi nici nu m aşteptam; laă început p rea atât de liniştit .ă ă

— Eu te vestisem, îi r spunse prietenul s u. Î i spuă ă ţ sesem s te p zeştiă ă când vei fi împreun cu ea. De altfel, puteai s aştep i foarte bine până ă ţ ă mâine şi atunci aş fi fost al turi de tine; a fost o nebunie s încerci să ă -o vizitezi noaptea şi înc singur.ă

— Credeam c fac bine.ă— Credeai, credeai! M sco i din s rite când te aud vorbind aşa. Totuşi,ă ţ ă

fiindc nu miă -ai urmat sfatul, ai suferit destul şi probabil ai s mai suferi, aşaă c nu mai spun nimic. Carter, dă ă-i zor. În curând va r s ri soarele şi trebuieă ă s plece.ă

— Îndat , domnule. La um r am terminal, dar trebuie s v d şi rana deă ă ă ă la bra ; şi acolo v d urme de din i.ţ ă ţ

— Mi-a supt sângele, r spunse Mason. Spunea c vrea să ă ă-mi stoarc totă sângele din inim .ă

V zui pe domnul Rochester înfiorânduă -se; o expresie clar de dezgust,ă oroare şi ur i se rev rsar pe figur , schimonosinduă ă ă ă -i-o aproape, dar se mul umi s spun :ţ ă ă

— Hai, taci, Richard. Uit de tr nc neala ei şi nu mai pomeni niciodată ă ă ă de asta.

— Aş fi bucuros s pot uita, r spunse el.ă ă— O s ui i când o s p r seşti ara, când o s fii iar la Spanish Town.ă ţ ă ă ă ţ ă

N-ai decât să- i închipui ca a murit şi a fost îngropat ; sau ai face mult maiţ ă bine s nu te mai gândeşti de loc la ea.ă

— E cu neputin s uit vreodat noaptea asta.ţă ă ă— Ba-i cu putin . Fii b rbat, omule. Acum dou ceasuri te credeai mortţă ă ă

şi iată-te viu şi discutând. Carter şi-a sfârşit treaba, sau e gata s-o sfârşeasc ,ă şi într-o clip ai s cobori. Jane – îmi spuse el întorcânduă ă -se spre mine pentru întâia oar de când intrase din nou în odaie – uite cheia asta, duă -te în odaia mea, deschide sertarul de sus al dulapului, ia de-acolo o c maş curat şi oă ă ă cravat şi aduă -le încoace. Te rog, numai, gr beşteă -te.

Am plecat. Am c utat dulapul; am g sit tot ce mi se ceruse şi i leă ă -am adus.

— Acum, treci de partea cealalt a patului pân ceă ă -l îmbr c m, îmiă ă spuse domnul Rochester. Dar nu p r si odaia, fiindc să ă ă -ar putea s mai avemă nevoie de dumneata.

Am f cut precum mi se spusese.ă— Ai auzit vreun zgomot când ai coborât, Jane? întreb domnulă

Rochester.— Nu, domnule, era linişte peste tot.— În curând va trebui s pleci, Dick. O s fie mai bine, atât pentruă ă

dumneata, cât şi pentru s rmana fiin închis acolo. Am luptat mult timp caă ţă ă s nu se afle nimic şi nă -aş vrea ca toat truda să ă-mi fie zadarnic . Carter,ă ajută-i să-şi pun haina. Unde iă ţ -ai l sat blana? Ştiu c nu po i face nici m cară ă ţ ă o mil f r ea în clima asta rece. În odaia dumitale? Jane, coboar repede înă ă ă ă odaia domnului Mason, e lâng a mea şi adu paltonul pe care o să ă-l g seştiă acolo.

Am alergat din nou şi m-am întors iute, aducând un palton foarte mare, c ptuşit şi tivit cu blan .ă ă

— Acum mai am o treab pentru dumneata, îmi spuse neobositul meuă st pân. Trebuie s te duci la mine în odaie. Ce noroc, Jane, c ai pantofi deă ă ă pâsl ! Un sol cu pas mai pu in tiptil nă ţ -ar sluji la nimic în împrejurările astea. Aşadar, du-te în odaia mea, deschide sertarul din mijloc de la toalet , şi o să ă g seşti o sticlu mic şi un pahar. Aduă ţă ă -mi-le, te rog.

Zburai aproape pe sc ri şi adusei ce mi se ceruse.ă— Bine! Acum, doctore, îmi voi îng dui s dau bolă ă navului o doctorie

pentru care iau asupra mea toat r spunderea. Am leacul sta de la Roma,ă ă ă de la un şarlatan italian pe care desigur c dumneata lă -ai fi snopit în b t i. Eă ă ceva ce trebuie luat cu socoteal , dar foarte nimerit în împrejur ri cum esteă ă cea de fa . Jane, pu in ap .ţă ţ ă ă

Ridic paharul cel mic şi eu îl umplui pe jum tate cu ap din sticla de peă ă ă lavoar.

— Ajunge; acum desf sticlu a.ă ţF cui ce mi se ceruse şi domnul Rochester turn două ă ăsprezece pic turiă

din licoarea roşie în paharul pe care îl întinse lui Mason.— Bea, Richard. zise el. Asta o să- i dea curaj, cel pu in un ceas, dou .ţ ţ ă— Dar n-o să-mi fac r u, nuă ă -i o b utur iritant ?ă ă ă— Bea! bea! bea!Domnul Mason ascult , întrucât se vedea bine c ar fi fost zadarnic s seă ă ă

împotriveasc . Îmbr cat cum era, acum mi se p ru şi mai galben înc , dar nuă ă ă ă mai era mânjit de sânge. Domnul Rochester îl mai l s câtcva minute după ă ă ce înghi ise înt ritorul, pe urm îl lu de bra .ţ ă ă ă ţ

— Acum, zise el, sunt încredin at c vei putea sta în picioare. Încearc !ţ ă ăBolnavul se ridic în picioare.ă— Carter, sprijină-l de cealalt subsuoar . Hai, Riă ă chard, curaj. Încearcă

s umbli. Aşa! ă

— M simt chiar mai bine, spuse Mason.ă— Eram sigur. Acum, Jane, coboar înaintea noastr pe scara din dos şiă ă

deschide uşa l turalnic . Spune vizitiului pe careă ă -l vei g si în curte sau afar ,ă ă la poart – fiindc iă ă -am dat porunc s nu intre cu ro ile care fac atâtaă ă ţ zgomot pe caldarâm – spune-i s fie gata, c sosim. Dac e cineva în drum,ă ă ă vino jos la scar şi tuşeşte pu in.ă ţ

Era cinci jum tate şi r s rea soarele; totuşi, bucă ă ă ăt ria r mânea încă ă ă t cut şi cufundat în întuneric. Uşa l turalnic era z vorât ; o deschisei câtă ă ă ă ă ă ă putui mai încet şi ieşii în curte, pe care o aflai, de asemeni, liniştit ;ă por ileţ st teau larg deschise şi v zui afar o diligen cu caii gata înh ma i şi vizitiulă ă ă ţă ă ţ pe capr . M apropiai de el şiă ă -i spusei c domnii vor veni îndat ; el d du doară ă ă din cap. Pe urm privii şi ascultai cu aten ie. Liniştea zorilor st pânea toateă ţ ă împrejurimile; în odaia servitorilor perdelele nu erau înc ridicate; p s releleă ă ă începeau s ciripeasc în pomii înc rca i de flori ai livezii şi ramurile lor seă ă ă ţ rânduiau în cununi albe pe zidurile cur ii; din când în când caii sfor iau sauţ ă b teau din picior în grajd; restul era liniştit.ă

Îi v zui atunci pe cei trei b rba i venind. Mason, sprijinit de domnulă ă ţ Rochester şi de medic, p rea c merge cu destul uşurin . Îl ajutar s seă ă ă ţă ă ă urce în diligen , unde se sui şi Carter.ţă

— Ai grij de el, spuse domnul Rochester chirurgului; ineă ţ -l la dumneata pân se întremeaz deplin. Peste o zi, dou , am s vin s v d ce face. Cum teă ă ă ă ă ă sim i acum, Richard?ţ

— Aerul proasp t îmi d via , Fairfax.ă ă ţă— Carter, las fereastra deschis în partea lui, c nu bate vântul. Adio,ă ă ă

Dick.— Fairfax!... — Da, ce-i?— Ai grij de ea; poartă ă-te cu ea cât po i mai bine; fţ ă-o...Se opri şi izbucni în lacrimi.— Fac tot ce-mi st în putin ; aşa am f cut pân acum şiă ţă ă ă -aşa voi face

de-acum încolo. Apoi închise uşa şi tr sura porni....ă— Numai de-ar da Dumnezeu s se sfârşeasc odat , ad ug domnulă ă ă ă ă

Rochester, în timp ce închidea şi z vora por ile.ă ţPe urm p şi încet, cufundat în gânduri, spre o poart din zidulă ă ă

împrejmuitor al livezii. Închipuindu-mi c nu mai are nevoie de mine, eramă gata s plec, când îi auzii strigânduă -m . Deschisese poarta şi m aştepta.ă ă

— Vino s respiri pu in aer curat, spuse el. Castelul sta e adev rată ţ ă ă ă temni ; nu i se pare?ţă ţ

— Mi se pare un castel încânt tor, domnule.ă— Vraja neştiin ei î i acoper ochii, r spunse ei. Veziţ ţ ă ă totul ca într-o

oglind fermecat : nu observi c poleiala este noroi şi draperiile de m taseă ă ă ă sunt pânze de p ianjen, marmura e ardezie ordinar , lemn riile lustruite suntă ă ă f cute din aşchii murdare şi scoar putred de copac. Doar aici – spuse elă ţă ă ar tând col ul umbros de care ne apropiam – doar aici totul e adev rat,ă ţ ă gingaş şi pur.

C lcam agale pe o alee m rginit de merişori. De o parte se vedeau peri,ă ă ă meri şi cireşi, de cealalt o mul ime de flori, aşa cum creşteau în gr dinile deă ţ ă alt dat : garoafe, m ceşi, primule, pansele amestecate cu pelini e, p duceiă ă ă ţ ă şi felurite ierburi aromate. Erau frumoase, aşa cum le putea face doar o clară diminea de prim var , dup lungile zile f r soare şi dup nesfârşitele ploiţă ă ă ă ă ă ă de aprilie. Soarele se-n l ase la r s rit f când s str luceasc roua pe arboriiă ţ ă ă ă ă ă ă livezii şi n p dind cu razele sale aleea singuă ă ratic pe care ne plimbam.ă

— Jane, vrei o floare? m întreb domnul Rochester. Culese un trandafir,ă ă cel dintâi din tufiş care îmbobocise pe jum tate, şi miă -l d du.ă

— Mul umesc.ţ— Î i place r s ritul soarelui, Jane? Î i place acest cer acoperit cu noriţ ă ă ţ

înal i şi uşori care vor pieri înainte deţ -a ajunge să-nfrunte c ldura zilei? Î iă ţ place v zduhul acesta calm şi înmiresmat?ă

— Da, foarte mult.— Ai petrecut o noapte ciudat , Jane.ă— Da, domnule.— Din pricina asta eşti atât de palid . iă Ţ -a fost team , când teă -am l sată

singur cu Mason?ă— Da. Mi-era fric s nu ias cineva din odaia din fund.ă ă ă— Doar încuiasem uşa şi aveam cheia în buzunar. Aş fi fost un p storă

foarte nesocotit dac miă -aş fi l sat mieă lul, mielul favorit, f r ocrotire, atât deă ă aproape de vizuina lupului. Erai în siguran .ţă

— Grace Poole va r mâne mai departe aici, domnule?ă— O, da! Dar nu- i bate capul cu ea. Alungţ ă- iţ -o din minte.— Totuşi mi se pare c via a dumneavoastr nu preaă ţ ă -i în siguran , atâtaţă

vreme cât se afl ea aici.ă— Nu te teme. O s m p zesc.ă ă ă— Şi primejdia de care v temea i astă ţ ă-noapte a trecut, domnule?— Nu pot garanta atâta timp cât Mason mai e înc în Anglia, nici chiară

dup ce va pleca. Via a înseamn pentru mine a sta pe craterul unui vulcană ţ ă ce poate oricând izbucni şi arunca foc.

— Dar domnul Mason pare un om uşor de condus. E evident c ave iă ţ mare influen asupra lui; niciodat nţă ă -o s v înfrunte sau nă ă -o s v facă ă ă vreun r u, cu voia lui.ă

— Oh! nu! Mason n-o s m înfrunte şi nă ă -o să-mi fac r u din propria luiă ă voin . Dar f r s vrea, printrţă ă ă ă -un cuvânt spus cu prea mare uşurin , îmiţă poate r pi, dac nu via a, cel pu in fericirea.ă ă ţ ţ

— Recomanda iţ -i s fie atent, domnule; spune iă ţ -i de ce v teme i şiă ţ ar ta iă ţ -i cum s înl ture primejdia.ă ă

Râse cu o ironie amar . Îmi lu gr bit mâna, apoi la fel de gr bit oă ă ă ă îndep rt .ă ă

— Dac să -ar putea, prostu o, unde ar mai fi primejţ dia? Ar disp rea întră -o clip . De când îl cunosc pe Maă son, a fost de ajuns să-i spun: "F asta" şi el aă f cută -o. Dar în cazul de fa nuţă -i pot porunci: "Fereşte-te să-mi faci r u,ă Richard '", fiindc el nici nu trebuie s ştie că ă ă-mi poate face r u. Te mir ? Aiă ă s te miri şi mai mult. Eşti mica mea prieten , nuă ă -i aşa?

— Doresc s v fiu de folos, domnule, şi s v ascult în tot ceă ă ă ă -i drept.— Mi-am dat seama de asta. Am z rit o expresie de sincer bucurie peă ă

fa a, în ochii şi în toat f ptura dumitale când puteai s m aju i, sţ ă ă ă ă ţ ă îndeplineşti pentru mine un lucru care credeai c face parte din ceea ce atâtă de caracteristic ai numit: "tot ce-i drept". Dac iă ţ -aş cere s faci ceva ceă dumneata ai socoti că-i r u şi nedrept, nu mă -aş mai putea bizui pe sprinteneala picioarelor şi pe mâinile dumitale îndemânatice, nu iţ -aş mai vedea ochii str lucinduă - i şi fa a însufle induţ ţ ţ -se. Prietena s-ar întoarce atunci spre mine, liniştit şi palid , şi miă ă -ar spune: "Nu, domnule, asta nu se poate; n-o pot face, pentru c nu este drept", şi ai r mâne tot atât de neînduplecată ă ă ca şi stelele neclintite de pe cer. Şi dumneata ai puterea de a-mi face r u, dară nu îndr znesc să ă- i ar t locul vulţ ă nerabil, de team s nu m r neştiă ă ă ă numaidecât, cu tot sufletul dumitale credincios şi prietenos.

— Dac nă -ave i a v teme de domnul Mason mai mult ca de mine, atunciţ ă sunte i în foarte mare siguran , domnule.ţ ţă

— S dea Dumnezeu, Jane! Iat un umbrar; hai s ne aşez m.ă ă ă ăUmbrarul era o bolt s pat în zid, îmbr cat cu ieder ; se afla acolo şi oă ă ă ă ă ă

banc rustic . Domnul Rochester se aşez , l sânduă ă ă ă -mi destul loc, dar eu r m sei în fa a lui, în picioare.ă ă ţ

— Stai jos, îmi spuse el. Banca-i destul de înc pă ătoare s putem staă amândoi. Sper c nu ezi i s te aşezi lâng mine. E ceva r u în asta, Jane?ă ţ ă ă ă

I-am r spuns, aşezânduă -m ; sim eam c nă ţ ă -ar fi în elept s refuz.ţ ă— Acum, mica mea prieten , în timp ce soarele seă -adap cu rou , florileă ă

din b trâna gr din se trezesc şi înfloresc, p s rile caut hran pentru pui înă ă ă ă ă ă ă lanurile de grâu, iar harnicele albine îşi culeg întâia recolt , o să ă- i expun oţ anumit situa ie, rugânduă ţ -te să- i închipui c e vorba de situa ia dumitale.ţ ă ţ Mai întâi, îns , uită ă-te la mine şi spune-mi dac te sim i bine, dac nu fac oă ţ ă greşeal re inânduă ţ -te şi dac nu iă ţ -e team c greşeşti stând cu mine.ă ă

— Nu, domnule, m sunt bine.ă— Atunci, Jane, cheamă- i în ajutor imagina ia; închipuieţ ţ - i c nu eşti oţ ă

fat ordonat şi binecrescut , ci un drac de b iat r sf at înc din fragedă ă ă ă ă ăţ ă ă copil rie; închipuieă - i c te afli întrţ ă -o ar dep rtat şi acolo cazi întrţ ă ă ă -o greşeal capital , nu intereseaz care anume şi de ce, o greşeal ale c reiă ă ă ă ă urm ri îmi apas pân la cap t via a, de faptă ă ă ă ţ toat existenta. Bag bine deă ă seam , nă -am spus o crimă; nu vorbesc de sânge v rsat sau de lucruri ce aducă pe vinovat în fa a tribunalului: cuvântul propriu e greşeal . Urm rile fapteiţ ă ă s vârşite demult devin cu timpul deă -a dreptul insuportabile. Ca s te maiă linişteşti recurgi la anumite m suri neobişnuite, dar nu vinovate şi niciă nelegale. Şi totuşi, continui s fii nefericit, pentru c speran a teă ă ţ -a p r sită ă chiar din pragul vie ii. La amiaz soarele iţ ă ţ -e întunecat de o eclips ce seă prelungeşte pân la vremea apusului. Memoria nu se poate hr ni decât cuă ă amintiri triste şi amare, r t ceşti de iciă ă -colo, c utând linişă tea în exil şi fericirea în pl cere, vorbesc de pl ceri senă ă zuale şi vulgare, de pl ceri ceă întunec mintea şi pâng resc sim irea. Cu inima grea, cu sufletul veştejit, teă ă ţ întorci iar în patrie dup ani de exil voluntar şi cunoşti pe cineva... cum şiă unde nu intereseaz ; g seşti la acea peră ă soan cele mai frumoase şi aleseă însuşiri pe care dou zeci de ani leă -ai c utat şi niciodat nu leă ă -ai g sit, o fireă s nă ătoas şi proasp t – pe care nimeni nă ă ă -a umbrit-o şi nimic n-a p tată -o. Al turi de ea revii la via şi te sim i regeă ţă ţ nerat, î i dai seama c se întorcţ ă zilele cele bune, c teă -nsufle esc dorin e mai nobile, sentimente mai curate,ţ ţ doreşti s reîncepi via a şi să ţ ă- i petreci restul zilelor înţ tr-un mod mai vrednic de-o fiin nemuritoare. Ca sa ajungi la aceast int , ai oare dreptul s treciţă ă ţ ă ă peste piedicile ce i le ridic în cale obiceiurile, peste acele piediciţ ă conven ionale pe care nici conştiin a ta nu le respect , nici judecata nu leţ ţ ă încuviin eaz ?ţ ă

Domnul Rochester se opri, aşteptând un r spuns. Ce trebuia oare să ă-i spun? Oh, dac vreun duh bun miă -ar fi ar tat un r spuns drept şi mul umitor!ă ă ţ Dorin zadarţă nic ! Vântul de apus şoptea în iedera din jurul lui, dar Ariel celă blând nu-i împrumuta suflarea ca să-mi vorbeasc ; p s rile cântau în copaci,ă ă ă dar cântecele lor nu-mi spuneau nimic.

Domnul Rochester întreb din nou:ă— Este oare r t citul şi p c tosul acum poc it, careă ă ă ă ă -şi caut liniştea,ă

îndrept it s înfrunte p rerea lumii, ca s se uneasc pentru totdeauna cuăţ ă ă ă ă acea fiin bun , blând şi gra ioas şi sţă ă ă ţ ă ă-şi asigure astfel liniştea cugetului şi refacerea vie ii?ţ

— Domnule, r spunsei eu, odihna r t citului şi înă ă ă dreptarea p c tosuluiă ă nu trebuie s depind niciodat de semenii s i. B rba ii şi femeile mor,ă ă ă ă ă ţ filozofii sunt lipsi i de în elepciune şi creştinii de bun tate. Dac cineva peţ ţ ă ă care îl cunoşti a suferit şi a greşit, s caute t ria şi mână ă -gâierea mai presus de semenii s i.ă

— Dar unealta – unealta! Dumnezeu, care face lucrarea, a ales şi unealta. Eu însumi – şi nu o spun în chip de parabol – am fost un om legată de cele lumeşti, risipitor şi f r de odihn şi cred c am g sit unealta t mă ă ă ă ă ă ă-duirii mele în...

T cu. P s rile ciripeau întruna şi frunzele foşneau lin. M miram aproapeă ă ă ă c nuă -şi curm cântecul şi şopotul ca s poat prinde dest inuirea întrerupt ;ă ă ă ă ă dar ar fi trebuit s aştepte mult şi bine, atât de lung a fost t cerea domnuluiă ă ă Rochester. În cele din urm ridicai ochii c tre vorbitorul care întârzia să ă ă vorbeasc . M priă ă vea înfrigurat.

— Mica mea prieten , îmi spuse el pe un ton cu totul schimbat, în vremeă ce chipul i se transfigura, pierzându-şi întreaga blânde e şi gravitate,ţ devenind aspru şi batjocoritor. Ai observat sentimentele gingaşe pe care le nutresc pentru domnişoara Ingram. Nu crezi c dac aş luaă ă -o în c s torie aşă ă putea reveni la via printrţă -un fel de r scump rare?ă ă

S-a ridicat în aceeaşi clip şi să -a dus pân la cel lalt cap t al aleii, iară ă ă când s-a întors fredona o melodie.

— Jane, Jane, zise el oprindu-se în fa a mea, vegheţ rile acestea iţ -au accentuat paloarea; nu m blestemi c iă ă ţ -am tulburat odihna?

— S v blestem? Nu, domnule.ă ă— Strânge-mi prieteneşte mâna, ca s miă -o dovedeşti. Ce reci î i suntţ

degetele! Erau mai calde noaptea trecut când leă -am atins la uşa od iiă misterioase. Jane, când ai s mai veghezi împreun cu mine?ă ă

— Oricând v voi putea fi de folos, domnule.ă"De pild în noaptea dinaintea nun ii mele, sunt siă ţ gur c nu voi puteaă

dormi. Vrei să-mi f g duieşti că ă -ai sa stai cu mine şi-ai să-mi ii tov r şie?ţ ă ă Dumitale î i voi putea vorbi despre aceea pe care o iubesc, c ci acum aiţ ă v zută -o şi o cunoşti.

— Da, domnule.— Nu sunt multe care să-i semene, nu-i aşa, Jane?— Aşa-i, domnule.— Înalt , oacheş şi frumoas . Cartaginezele trebuie s fi avut p r ca ală ă ă ă ă

ei. Dar, Doamne, iată-i pe Dent şi pe Lynn la grajduri! Iute, ia-o pe porti aţ aceea.

Plecai într-o parte şi el într-alta şi îl auzii vorbind vesel în curte.— Mason – spunea – s-a sculat mai devreme decât dumneavoastr to i.ă ţ

A plecat înainte de r s ritul soarelui. Sunt în picioare înc de la patru, c ci aă ă ă ă trebuit să-mi iau r mas bun de la el.ă

CAPITOLUL XXI

Presim irile sunt lucruri ciudate ! La fel şi simpatiile, la fel şi prevestirile,ţ iar acestea trei laolalt alc tuiesc o tain a c rei cheie omeă ă ă ă nirea n-a g sită -o înc . Nă -am râs niciodat de presim iri, pentru c eu îns mi am avut câtevaă ţ ă ă presim iri stranii. Simpatii cred c exist (de pild între rude locuind la mareţ ă ă ă dep rtare unele de altele, desp r ite de mult vreme sau completă ă ţ ă

înstr inate, dovedind astfel – în pofida înă str in rii – unitatea obârşiei), iară ă efectele lor dep şesc în elegerea oric rui muritor. Cât despre semneleă ţ ă prevestitoare, dup cât ne putem da seama, ele ar putea fi simă patia pe care natura o arat omului.ă

Când eram copil de vreo şase ani, am auzit-o pe Bessie Leaven povestind într-o noapte Marthei Abbot c a visat un copilaş şi c staă ă ă -i un semn sigur de nenorocire pentru ea sau pentru neamurile ei. Poate ca aceste cuvinte mi s-ar fi şters pentru totdeauna din minte dac ceea ce a urmat nuă mi le-ar fi intuit pe veci acolo: în ziua urmţ ătoare, Bessie a fost chemat laă c p tâiul surioarei ei, care tr gea s moar .ă ă ă ă ă

De câtva timp m gândeam adeseori la acele cuvinte şi la aceaă întâmplare, pentru c de o s pt mân încoace mai în fiecare sear visasemă ă ă ă ă un copil; uneori îl adormeam în bra ele mele, alteori îl leg nam pe genunchiţ ă şi îl priveam jucându-se cu margaretele de pe pajişte sau muindu-şi mânu eleţ într-un pârâiaş. Într-una din nop i copilul a plâns; în noaptea urm toare,ţ ă dimpotriv , râdea; câteodat se inea lipit de poala mea, alteori fugea deă ă ţ mine; dar sub felurite forme, vedenia aceasta m-a urmărit şapte nop i în şir,ţ întâmpinându-m chiar din clipa când p şeam pe t râmul somnului.ă ă ă

Nu-mi pl cea deloc repetarea aceleiaşi idei şi reveă nirea aceleiaşi imagini; când se apropia ceasul culc rii, ceasul vedeniei, deveneamă nervoas . În noaptea când am auzit ip tul acela înfior tor, m aflam înc înă ţ ă ă ă ă tov r şia vedeniei, şi a doua zi, după ă ă-amiaz , am fost înştiin at că ţ ă ă m-aşteapt cineva în odaia doamnei Fairfax. Mă -am dus şi am g sit acolo ună om, care mi se p ru o slug de cas bun ; era în mare doliu, şi inea în mână ă ă ă ţ ă o p l rie înconjurat de z branic.ă ă ă ă

— Cred c nu v mai aduce i aminte de mine, domă ă ţ nişoar , spuse el,ă sculându-se. M numesc Leaven. Când locuia i dumneavoastr la Gateshead,ă ţ ă eu eram vizitiu la doamna Reed şi am r mas şi acum la castel.ă

— Oh, Robert! Ce mai faci? Nu te-am uitat de loc: îmi amintesc c mă -ai suit de câteva ori c lare pe poneiul domnişoarei Georgiana. Ce mai faceă Bessie? Dup câte ştiu, teă -ai însurat cu ea.

— Da, domnişoar . V mul umesc; so ia mea e foarte bine. Sunt aproapeă ă ţ ţ dou luni de când miă -a n scut înc un copil – avem acum trei – şi to i suntă ă ţ voinici şi s n toşi.ă ă

— Şi ce mai e pe la castel, Robert?Îmi pare r u, domnişoar , c nu v pot da veşti prea pl cute: lucrurileă ă ă ă ă

merg prost, şi acum a c zut o mare pacoste pe capul familiei. ă— Sper c nă -a murit nimeni! spusei eu, aruncând o privire asupra

hainelor lui.Privi şi el z branicul legat în jurul p l riei şi r spunse:ă ă ă ă— Ieri s-au împlinit opt zile de când domnul John a murit în apartamentul

s u de la Londra.ă— Domnul John?— Da.— Şi cum a primit mamă-sa lovitura asta?— P i de! vede i, domnişoar Eyre, e o nenorocire destul de mare: a dusă ţ ă

o via destr b lat , iar în ultimii trei ani a avut purt ri ciudate şi a murit aşaţă ă ă ă ă cum n-ar fi trebuit s moar un om ca dânsul.ă ă

— Bessie îmi spunea c nu se purta cum trebuie.ă— Cum trebuie! Nici c se putea purta mai prost: şiă -a ruinat s n tatea şiă ă

şi-a risipit averea cu b rba ii cei mai tic loşi şi cu femeile cele mai josnice. Aă ţ ă f cut datorii, a fost întemni at. Maică ţ ă-sa i-a venit de dou ori în ajutor, dară

cum se vedea liber, se întorcea iar la vechii lui tovar şi. Nu prea era zdrav nă ă la cap; tic loşii aceia în mijlocul c rora a tr it lă ă ă -au tras groaznic pe sfoar .ă Acum vreo trei s pt mâni, a venit la Gateshead şi a cerut s i se dea avereaă ă ă întregii familii. Doamna Reed nici n-a vrut s-aud de una ca asta, c ci şi aşaă ă averea îi fusese în bun parte risipit de n zdr v niile fiului. Atunci el aă ă ă ă ă plecat şi n-a trecut mult vreme pân am aflat c a murit. Cum a murit,ă ă ă Dumnezeu ştie! Se spune c şiă -ar fi pus cap t zilelor.ă

R m sei f r grai, atât de grozav era vestea aceasta. Robert urm :ă ă ă ă ă ă— Doamna a fost şi dânsa r u bolnav : nă ă -a avut puterea s îndure oă

astfel de lovitur : pierderea averii şi teama de s r cie au zdrobită ă ă -o. Vestea mor ii domnului John şi a felului cum a murit a sosit pe neaşteptate; a avut unţ atac de paralizie. Vreme de trei zile n-a putut s vorbeasc . Mar ea trecută ă ţ ă i-a fost pu in mai bine, p rea c vrea s spun ceva şiţ ă ă ă ă -i f cea mereu semneă so iei mele, îns abia ieri diminea Bessie a auzitţ ă ţă -o îng imând numeleă dumneavoastr şi cu mare greutate a putut rosti cuvintele astea: "Aduce iă ţ -o pe Jane... Duce iţ -v deă -o c uă ta i pe Jane Eyre... Vreau sţ ă-i vorbesc". Bessie nu-i sigur dac mai e în toate min ile şi dac chiar doreşte s v vad ; dar aă ă ţ ă ă ă ă povestit cele întâmplate domnişoarei Eliza şi domnişoarei Georgiana şi le-a sf tuit s trimit dup dumneavoastr . La început domnişoarele nă ă ă ă ă -au vrut, dar fiindc mama lor se zb tea din ce în ce mai aprig şi întruna spunea:ă ă "Jane, Jane" au primit în cele din urm . Am plecat ieri de la Gateshead şi dacă ă a i putea fi gata, domnişoar , aş vrea s pornim întrţ ă ă -acolo mâine dis-de-diminea .ţă

— Da, Robert, am s fiu gata. Cred c trebuie s merg.ă ă ă— Şi eu tot aşa socotesc, domnişoar . Bessie spunea că ă-i sigur c nă ă -o

s refuza i. Dar poate c înainte deă ţ ă -a aceasta trebuie s cere i învoire.ă ţ— Da, fac şi asta îndat !ăDup ce lă -am dus în sala servitorilor şi l-am rugat pe John şi pe so ia luiţ

s aib grij de el, am plecat să ă ă ă-l caut pe domnul Rochester.Nu era nici în înc perile de jos, nici în curte, nici în grajd, nici pe arin . Oă ţ ă

întrebai pe doamna Fairfax dac nuă -l v zuse şi ea îmi r spunse c da: joacă ă ă ă probabil biliard cu domnişoara Ingram. M-am zorit spre sala de biliard, de unde auzeam venind zgomotul bilelor şi sunetul glasurilor. Domnul Rochester, domnişoara Ingram, cele dou domnişoare Eshton şi admiratoriiă lor erau foarte aten i la joc. Miţ -a trebuit pu in curaj ca sţ ă-l întrerup, dar nu mai puteam întârzia, aşa încât m apropiai de st pânul meu. Se afla lângă ă ă domnişoara Ingram, care se întoarse şi m privi de sus; ochii ei p reau c seă ă ă întreab : "Ceă -o mai fi vrând şi fiin a asta de nimic?" iar când şoptii: "Domnulţ Rochester"- ea f cu o mişcare, ca şi cum ar fi fost ispitit să ă ă-mi poruncească s plec. Miă -o amintesc bine: în clipa aceea era plin de farmec şi izbitor deă frumoas ; purta o rochie albastru ca azurul, iar o eşarf de tul, de asemeneaă ă alb struie, îi lega p rul. Jocul o stârnise şi mândriaă ă -i a â at f cea şi maiţ ţ ă ă frumos chipul ei cu tr s turi trufaşe.ă ă

— Persoana asta te caut pe dumneata? întreb domă ă nişoara Ingram.Domnul Rochester se întoarse s vad despre ce peră ă soana e vorba, şi

f cu o strâmb tur curioas , ciudat şi echivoc , azvârli tacul şi ieşi cu mineă ă ă ă ă ă din înc pere.ă

— Ce-i, Jane, ce s-a întâmplat? zise el, rezemându-se cu spatele de uşa camerei de studiu, pe care tocmai o închisese.

— Am s v rog, domnule, s fi i aşa de bun şi să ă ă ţ ă-mi da i o s pt mânţ ă ă ă sau dou de concediu.ă

— Dar ce vrei s faci? Unde vrei s te duci?ă ă

— La o doamn bolnav , care a trimis dup mine.ă ă ă— Ce doamn bolnav ? Unde locuieşte?ă ă— La Gateshead, în comitatul...— În comitatul...? Dar e la o sut de mile de aici! Ce fel de femeie e astaă

care trimite s-aduc oameni de la asemenea distan , numai ca să ţă ă-i vad ?ă— O cheam Reed, domnule – doamna Reed.ă— Reed din Gateshead? A existat pe vremuri un Reed la Gateshead: era

magistrat.— E v duva lui, domnule.ă— Şi ce treab ai cu ea? De unde o cunoşti?ă— Domnul Reed mi-a fost unchi: era fratele mamei.— Ce vorbeşti! Asta nu mi-ai spus-o niciodat . Spuă neai totdeauna c nă -ai

rude.— Într-adev r, domnule, nici nă -am avut rude dispuse s m recunoasc .ă ă ă

Domnul Reed a murit, iar so ia lui mţ -a alungat.— De ce?— Pentru c eram s rac şi deci o povar ; de asta m şi ura.ă ă ă ă ă— Dar domnul Reed a avut nişte copii; trebuie s ai nişte veri. Sir Georgeă

Lynn îmi vorbea ieri de un Reed din Gateshead, dup câte spunea el, unulă dintre cei mai mari tic loşi din oraş, iar Ingram pomenea de asemeneaă despre o Georgiana Reed, care ast iarn sau iarna treă ă cut a fost foarteă admirat la Londra pentru frumuă se ea ei.ţ

— John Reed a murit şi el, domnule; s-a ruinat, nu numai el, ci şi-a s r cit în bun parte şi familia. Se crede c să ă ă ă -a sinucis. Vestea asta a îndurerat-o atât de mult pe maică-sa, încât a avut un atac de apoplexie.

— Şi cu ce i-ai putea ajuta dumneata? Astea-s fleacuri, Jane! N-o să-mi spui acum c vrei s str ba i o sut de mile ca s vezi o b trân , care poateă ă ă ţ ă ă ă ă foarte bine s moar înainte de sosirea dumitale. De altfel ziă ă ceai c teă -a alungat.

— Da, domnule, dar e mult de atunci şi pe vremea aceea dânsa avea alt situa ie. Miă ţ -ar veni foarte greu s nuă -i împlinesc dorin a.ţ

— Cât timp ai s lipseşti?ă— Cât voi putea mai pu in, domnule.ţ— F g duieşteă ă -mi c nă -ai s stai mai mult de o s pt mân .ă ă ă ă— E mai bine s nu f g duiesc, pentru c să ă ă ă -ar putea s nu izbutesc să ă

m in de cuvânt.ă ţ— Dar în orice caz ai s te întorci? Cu nici un pre nă ţ -o s r mâi pentruă ă

totdeauna la m tuşa dumitale?ă— Oh, nu! M voi înapoia negreşit, deă -ndat ce totul o s mearg bine.ă ă ă— Şi cu cine te duci? Doar n-o s faci singur o c l torie atât de lung ?ă ă ă ă ă— Nu, domnule, mi-a trimis vizitiul.— E un om de încredere?— Da, slujeşte în familie de zece ani.Domnul Rochester chibzui.— Când vrei s pleci? întreb el. ă ă— Mâine dis-de-diminea .ţă— O s ai nevoie de bani: nu po i c l tori f r bani şi socotesc c nă ţ ă ă ă ă ă -ai

mare lucru. Nu iţ -am pl tit înc nimic de când eşti aici. Câ i bani ai cu totul,ă ă ţ Jane? m întreb el zâmbind.ă ă

Îmi scosei punga; nu era grea de loc.— Cinci şilingi, r spunsei eu.ăÎmi lu punga, o goli, îi cânt ri con inutul în palm şi râse uşsor, ca şiă ă ţ ă

când pu in tatea cuprinsului ei lţ ă -ar fi amuzat. Îşi scoase apoi portofelul.— Uite! zise ei, întinzându-mi o bancnot .ăEra de cincizeci de lire şi nu-mi datora decât cincisprezece.Îi spusei c nă -am să-i dau restul.Nu vrui s primesc mai mult decât îmi datora. La început se îmbufn ,ă ă

apoi deodat , ca şi când şiă -ar fi amintit ceva, îmi spuse: — Ai dreptate! E mai bine s nuă - i dau tot acuma. Dac ai avea cincizeciţ ă

de lire, s-ar putea s r mâi acolo trei luni. Uite zece. E de ajuns?ă ă— Da, domnule, dar îmi mai datora i cinci.ţ— Atunci, înapoiază-te s le iei; consideră ă-m bană cherul dumitale pentru

patruzeci de lire.— Domnule Rochester, pentru c să -a ivit prilejul, aş vrea s v maiă ă

vorbesc şi despre o alt problem .ă ă— Despre ce anume? Aş fi curios s aflu.ă— Mi-a i spus, domnule, c în curând v ve i c s tori.ţ ă ă ţ ă ă— Da. Ei, şi ce-i cu asta?— Atunci Adèle va trebui dus la pension, domnule. Sunt încredin at că ţ ă ă

şi dumneavoastr v da i seama de asta.ă ă ţ— Ca s-o înl tur din calea so iei mele care, altfel, ar putea c lca cu trufieă ţ ă

peste ea! Ai dreptate, da, trebuie s-o dau pe Adèle la pension. Iar dumneata, fireşte, dumneata trebuie s te duci deă -a dreptul la... la dracu!

— Sper c nu, domnule, dar va trebui să ă-mi caut un alt post.— Da! exclam el cu un ton şi cu o expresie a figurii ciudat şi comic înă ă ă

aceiaşi timp. M-a privit apoi lung câteva clipe. Şi b nuiesc c o s rogi peă ă ă doamna Reed sau pe stimabilele ei fiice să- i caute un loc?ţ

— Nu, domnule; rela iile mele cu m tuşa şi verişoarele nu mţ ă ă îndrept esc s le cer vreun serviciu. O s dau un anun la ziar.ăţ ă ă ţ

— Da, da, o s te coco i pe vârful piramidelor din Egipt! morm i el. Deă ţ ă altminteri ai s-o faci pe riscul dumitale. Îmi pare foarte r u c nu iă ă ţ -am dat o singur lir şi nu zece. Dă ă ă-mi înapoi nou lire, am nevoie de ele.ă

— Şi eu am nevoie, domnule, am r spuns ascunzânduă -mi la spate mâinile şi punga. Nu m-aş putea lipsi de banii ştia pentru nimic în lume.ă

— Zgârcito! zise el. Îmi refuzi un mic ajutor b nesc. Dă ă-mi cinci lire, Jane.— Nici cinci şilingi, domnule, nici cinci pence m car.ă— F g duieşteă ă -mi ceva.— V voi f g dui orice lucru pe care voi socoti că ă ă ă-l pot face.— Atunci f g duieşteă ă -mi c nă -ai s dai nici un anun şi ai s laşi în seamaă ţ ă

mea c utarea unui alt post. Î i voi g si eu unul, cu timpul.ă ţ ă— Am s-o fac cu pl cere, domnule, dac la rândul dumneavoastr îmiă ă ă

ve i f g dui c înainte ca viitoarea ţ ă ă ă lady Rochester s devin st pâna acesteiă ă ă case, Adèle şi cu mine n-o s mai fim aici.ă

— Bine, î i f g duiesc. Pleci mâine, nuţ ă ă -i aşa?— Da, domnule; mâine diminea .ţă— Desear dup cin vii în salon?ă ă ă— Nu, domnule; trebuie s m preg tesc de drum. ă ă ă— Atunci trebuie s ne lu m r mas bun.ă ă ă— Cred c da, domnule.ă— Şi care-i aceast ceremonie de desp r ire, Jane? Învaă ă ţ ţă-m , c eu nă ă -o

prea cunosc.— Se spune adio, sau, dac vre i, alt cuvânt de acest fel.ă ţ— Ei bine, spune.— Deocamdat , r mas bun, domnule Rochester.ă ă

— Dar eu ce trebuie s spun?ă— Dac vre i, spune i acelaşi lucru.ă ţ ţ— Deocamdat , r mas bun, domnişoar Eyre. Astaă ă ă -i tot?— Da.— Mi se pare meschin, rece şi neprietenos: aş fi preferat altceva, ceva

mai mult decât ritualul obişnuit. De pild , o strângere de mân . Dar nu, niciă ă asta nu mi-ar fi de ajuns. Atunci aşa ai s faci: ai s spui "r mas bun",ă ă ă şi-atâta tot, Jane?

— E de ajuns, domnule. Un singur cuvânt spus din inim poate cuprindeă tot atâta bun voin cât o mie altele.ă ţă

— E foarte cu putin ; dar e atât de şters şi rece: "...r mas bun!"ţă ă"Cât timp o s mai stea aşa, cu spatele proptit în uş ?" m întrebai eu,ă ă ă

c ci sosise vremea s încep aă ă -mi face bagajele. Atunci sun clopotul pentruă cin şi el plec brusc, f r s mai rosteasc nici o vorb . Nu lă ă ă ă ă ă ă -am mai v zut înă ziua aceea, iar a doua zi am plecat, înainte ca domnul Rochester s se fiă trezit.

Sosii la Gateshead aproape de cinci seara, în după-amiaza zilei de întâi mai. Înainte de-a m duce la castel am intrat în odaia portarului. Mi se p ruă ă foarte curat şi bine îngrijit : ferestrele împodobite cu perdelu e albe,ă ă ţ duşumeaua bine ceruit , gr tarul, lop ica şi cleştele stră ă ăţ ăluceau de cur enie,ăţ iar focul pâlpâia liniştit. În fa a c miţ ă nului sta Bessie şi-şi al pta pruncul, peă când micul Robert şi surioara lui se jucau linişti i întrţ -un col .ţ

— Dumnezeu s te binecuvânteze, ştiam eu bine c o s vii! exclam eaă ă ă ă când m v zu intrând.ă ă

— Da, Bessie, r spunsei dup ce o s rutai. Şi trag n dejde c nă ă ă ă ă -am sosit prea târziu. Ce face doamna Reed? Sper că-i înc în via .ă ţă

— Da, tr ieşte şi îşi d seama de ce se petrece în jurul ei, chiar mai bineă ă decât pân acum. Doctorul spune că -ar putea s-o mai duc vreo s pt mân ,ă ă ă ă dou , dar nu crede s se mai vindece.ă ă

— A pomenit de mine în ultimul timp?— Chiar azi diminea ; şi dorea s te vad , dar în clipa asta doarme, sauţă ă ă

cel pu in dormea acum zece miţ nute când am fost în camer . De obicei eă cufundat toat după ă ă-amiaza într-un fel de toropeal şi nu se trezeşte decâtă pe la şase sau şapte. Vrei s te odihneşti aici, un ceas, domnişoar ? Pe urmă ă ă o s mergem împreun la dânsa.ă ă

În clipa aceea intr Robert. Bessie îşi puse în leag n pruncul adormit, caă ă să-şi întâmpine b rbatul; apoi m rug să ă ă ă-mi scot p l ria şi s beau pu ină ă ă ţ ceai, c ci, spunea ea, eram palid şi p ream obosit . Am fost încântat să ă ă ă ă ă primesc g zduirea ei şi o l sai să ă ă-mi scoat hainele de c l torie, tot atât deă ă ă supus ca pe vremea când eram copil .ă ă

Imagini din trecut îmi revenir în minte, când o v zui c se învârteşte înă ă ă jurul meu, aducând tava pentru ceai şi cele mai frumoase ceşti de por elan,ţ t ind pâinea şi ungândă -o cu unt, punând s se coac un cozonacel şi dojeă ă nind din când în când pe micu ul Robert sau pe Jane, întocmai cum f cea alt datţ ă ă ă cu mine. Bessie p stra aceă eaşi iu eal în mişc ri, pasul îi era la fel de uşor şiţ ă ă privirea la fel de deschis .ă

Când ceaiul a fost gata, am vrut s m apropii de mas , dar ea îmi spuseă ă ă s stau liniştit , cu acel ton poă ă runcitor pe care-l cunoşteam atât de bine. Voia s stau lâng foc; puse în fa a mea o m su pe care se aflau o ceaşc şi oă ă ţ ă ţă ă farfurie cu pâine pr jit ; apoi m aşez întocmai ca alt dat , pe un scaun,ă ă ă ă ă ă şi-mi d du dulciuri exact aşa cum f cea pe vremuri cu cele pe care leă ă şterpelea pentru mine. Zâmbii şi, la fel ca odinioar , m supusei.ă ă

M întreb dac m sim eam bine la Thornfield Hall şi ce fel de femeieă ă ă ă ţ era st pâna mea. Când îi spusei c nă ă -aveam st pân , ci numai un st pân, mă ă ă ă întreb dacă ă-i frumos şi dac eram mul umit de el. Îi r spunsei că ţ ă ă ă-i mai degrab urât, dar c e un adev rat gentilom, c se purta bine cu mine şiă ă ă ă eram mul umit ; apoi iţ ă -am descris societatea vesel care se afla în ultimaă vreme la castel. Bessie ascult cu interes toate aceste am nunte, c ci eraă ă ă tocmai ceea ce-i pl cea ei.ă

Şi aşa a trecut un ceas. Bessie îmi d du p l ria şi celelalte veşminte şiă ă ă ieşii cu ea din odaie, s m duc la castel. Cu aproape nou ani în urm , tot eaă ă ă ă m înso ise deă ţ -a lungul aleii pe care o urcam acum. Într-o întunecat ,ă ce oas şi urât diminea de ianuarie p r sisem casa aceea duşm noas ,ţ ă ă ţă ă ă ă ă cu am r ciune şi dezn dejde în suflet, sim induă ă ă ţ -m alungat şi proscris , caă ă ă să-mi aflu un adăpost la înghe atul Lowood, locul acela atât de îndep rtat şiţ ă atât de pu in cunoscut mie. Cl direa cea duşm noas miţ ă ă ă -ap rea iar înainteaă ochilor; viitorul meu r mânea înc nesigur şi inima miă ă -era înc îndurerat . Mă ă ă sim eam tot un drume r t citor, dar acum aveam mai mult încredere înţ ţ ă ă ă mine şi în puterile mele, mai pu in team de asuprire. Vechile r ni pricinuiteţ ă ă ă de nedrept ile îndurate erau deplin lecuite şi jarul resentimentelor seăţ stinsese.

— O s mergi mai întâi în sufragerie, îmi spuse Bessie în hol, luândă -o înaintea mea. Probabil c şi domnişoarele sunt acolo.ă

Peste o clip am intrat în sufragerie. Nimic nu se schimbase acolo dină diminea a când îl v zusem pentru prima oar pe domnul Brocklehurst. În fa aţ ă ă ţ c minului se afla acelaşi covor pe care st tuse el atunci. Aruncai o privireă ă spre bibliotec şi mi se p ru c z resc cele dou volume ale lui Bewick:ă ă ă ă ă P s rile Angliei, ă ă la locul lor obişnuit, pe raftul al treilea, iar deasupra C l toriile lui Gulliver ă ă şi Poveşti arabe. Lucrurile neînsufle ite nu seţ schimbaser , dar era greu s recunoşti fiin ele vii. ă ă ţ

În fa a mea v zui dou tinere doamne. Una era aproape tot atât deţ ă ă înalt ca şi domnişoara Ingram – foarte slab , cu fa a galben şi aspr , aveaă ă ţ ă ă în înf işarea ei ceva ascetic, impresie subliniat şi mai mult de simplicitateaăţ ă rochiei strâmte de lân neagr , de gulerul scrobit, de pă ă ărul tras de pe tâmple şi aspectul atât de c lug resc ai m t niilor de abanos cu cruciuli în cap t,ă ă ă ă ţă ă pe care le purta la gât. Am fost sigur c era Eliza, cu toate c fa a eiă ă ă ţ prelung şi searb d amintea prea pu in de cea pe care o cunoscusem peă ă ă ţ vremuri.

Cealalt era de bun seam Georgiana, dar nu mica zân de unsprezeceă ă ă ă ani, pe care în amintire o vedeam ml dioas şi slab , ci o domnişoar înă ă ă ă toat puterea cuvântului, durdulie şi blond ca o p puş de cear , cuă ă ă ă ă tr s turi frumoase şi regulate, cu ochi albaştri şi languă ă roşi, cu bucle aurii. Purta o rochie neagr ca şi cea a soră ă-sii, dar de o croial foarte diferit :ă ă bogat şi dup ultima mod ; pe cât de puritan era una, pe atât de moă ă ă ă dernă şi elegant ap rea cealalt .ă ă ă

Amândou surorile aveau câte ceva din tr s turile maă ă ă mei, dar fiecare câte una singur : cea mare, slab şi paă ă lid , avea ochii doamnei Reed; ceaă mai tân r , plantuă ă roas şi înfloritoare, moştenise de la mamă ă-sa conturul obrajilor şi al b rbiei, poate ceva mai îmblânzite, dar dând totuşi o expresieă de asprime de nedescris întregii ei înf iş ri de altminteri atât de zglobie şiăţ ă voluptuoas .ă

Când am intrat, cele dou domnişoare să -au sculat s m salute,ă ă amândou adresânduă -mi-se cu "domnişoar Eyre". Salutul Elizei fu rostit cuă glas repezit şi aspru, f r urm de zâmbet. Imediat să ă ă -a aşezat şi, a intinduţ -şi

ochii în foc, p ru c mă ă -a şi uitat. Georgiana, dup ce miă -a dat bun ziua, miă -a mai pus câteva întreb ri banale asupra c l toriei mele, asupra timpului şi aă ă ă altor fleacuri de acelaşi fel. Vorbea cu glas t r g nat. Îmi arunca din când înă ă ă când priviri piezişe, cercetându-m din creştet până ă-n t lpi, de la cuteleă paltonului de merinos pân la p l ria cât se poate de simpl . Tinerele au ună ă ă ă deosebit talent să- i arate c le pari "un nimic", f r s spun asta în vorbe.ţ ă ă ă ă ă Un anumit fel de a privi de sus, purtarea rece, glasul nep s tor le exprimă ă ă îndeajuns sentimentele în asemenea ocazii, f r a fi nevoie s se compromită ă ă ă printr-o neobr zare f iş înă ăţ ă fapte sau în vorbe.

Dar un zâmbet de dispre , fie el f iş, ori ascuns, nu mai avea asuprţ ăţ ă-mi puterea de odinioar . Pe când stam astfel între cele dou verişoare ale mele,ă ă fui uimit s v d cât de uşor înduram des vârşita nep sare a uneia şi aten iaă ă ă ă ă ţ pe jum tate batjocoritoare a celeilalte. Eliza nuă -mi mai putea r ni inima şiă Georgiana nu m mai putea jigni. Realitatea era c alte lucruri mă ă ă preocupau. În ultimele câteva luni încercasem dureri şi bucurii cu mult mai vii şi mai puternice decât acelea pe care le-ar fi putut provoca sau d ruiă domnişoarele Reed, aşa încât r m sei cu totul nep s toare la ifosele lor.ă ă ă ă

— Cum se mai simte doamna Reed? întrebai eu dup scurt timp,ă privind-o cu toat liniştea pe Georgiana, care socotea c se cade s ridiceă ă ă capul ar tând mirarea, ca şi când miă -aş fi îng duit un lucru cu totulă neaşteptat.

— Doamna Reed! Ah! vorbeşti de mama. I-e r u; m îndoiesc c ai să ă ă -o po i vedea astţ ă-sear .ă

— M-a i îndatora foarte mult dac a i avea doar buţ ă ţ n tatea s urca i şiă ă ţ să-i spune i cţ -am sosit.

Georgiana tres ri şi holb la mine ochii ei mari, ală ă baştri.— Ştiu c doreşte foarte mult s m vad , ad ugai, şi nă ă ă ă ă -aş vrea s-o fac

s aştepte mai mult decât e neap rat nevoie.ă ă— Mamei nu-i place s fie tulburat seara, r spunse Eliza.ă ă ăDup câteva minute m ridicai, îmi scosei liniştit pă ă ă ăl ria şi m nuşileă ă

f r s aştept invita ie, apoi spusei celor dou domnişoare c m duc s oă ă ă ţ ă ă ă ă caut pe Bessie, care trebuie s fie la buc t rie şi să ă ă -o rog s afle dac doamnaă ă Reed m poate primi. Mă -am dus şi, dup ce am g sită ă -o pe Bessie şi am trimis-o să-mi împlineasc dorin a, mă ţ -am apucat să-mi despachetez lucrurile. Pân atunci m feriă ă sem totdeauna de arogan ; cu un an înainte, dac aş fiţă ă fost primit în acelaşi fel, aş fi plecat din Gateshead chiar a doua zi; acumă îns , îmi d deam seama c ar fi fost o purtare nechibzuit . F cusem oă ă ă ă ă c l torie de o sut de mile ca să ă ă ă-mi v d m tuşa şi trebuia s stau cu ea până ă ă ă ce avea s se îns n toşeasc ori s moar . Nă ă ă ă ă ă -avea nici un rost să-mi fac sânge r u pentru prostia şi nebunia fetelor ei şi singurul lucru cuminte era să ă nu le iau în seam . Vorbii deci cu îngrijitoarea, îi cerui să ă-mi pregăteasc oă odaie şi-i spusei c am s r mân o s pt mân sau dou . Pe cândă ă ă ă ă ă ă mă-ndreptam spre camera mea, dup ce pusesem s mi se duc acoloă ă ă cuf rul, mă -am întâlnit cu Bessie pe scar .ă

— Doamna s-a trezit, îmi spuse ea, am înştiin atţ -o c a i sosit. Haide i cuă ţ ţ mine s vedem dac o s v recuă ă ă ă noasc .ă

N-aveam nevoie s mi se arate drumul c tre înc peă ă ă rea bine cunoscut ,ă unde fusesem alt dat chemat atât de des şi numai ca s fiu pedepsit sauă ă ă ă ă mustrat . Mă -am gr bit să -o iau înaintea credincioasei Bessie şi am deschis încetişor uşa. Se înserase şi pe mas fusese pus o lamp cu abajur. Ca şiă ă ă odinioar , v zui patul mare cu patru stâlpi, perdelele de culoareaă ă chihlimbarului, masa de toalet , jil ul, sc unaşul pentru picioare pe careă ţ ă

fusesem de atâtea ori silit s îngenunchez ca s cer iertare pentru greşeli nuă ă ă de mine f ptuite. Îmi aruncai ochii întră -un anumit col , aşteptânduţ -mă aproape s v d desenânduă ă -se conturul vag al unei vergi de care mi-era team odat , şi care, spânzurat pe perete, p rea c aşteapt clipa când ară ă ă ă ă ă putea s ri ca un dr cuşor s m loveasc peste mâinile tremur toare sauă ă ă ă ă ă peste gâtul chircit. Tr sei draperiile patului şi m aplecai peste gr mada deă ă ă perne.

Îmi aminteam prea bine figura doamnei Reed şi – încordat – c utam să ă ă reg sesc chipul pe care îl cunosă cusem. Cât de minunat lucru e c timpulă domoleşte dorin ele de r zbunare şi potoleşte mânia şi ura. M desp r isemţ ă ă ă ţ de femeia asta cu inima plin de ur şi am ră ă ă ăciune, iar acum m înapoiam laă ea doar cu un sim mânt de mil pentru cumpliteleţă ă -i suferin e şi cu dorin aţ ţ arzătoare de-a uita şi de-a ierta toate oc rile, deă -a ne împ ca şi deă -a ne strânge prieteneşte mâinile.

Chipul cel atât de bine cunoscut mi se înf iş sever şi necru tor caăţ ă ţă totdeauna: aceiaşi ochi, pe care nimic nu-i putea îmblânzi, aceleaşi sprâncene ce p reau mereu ridiă cate, poruncitoare şi despotice. De câte ori au aruncat asupra mea amenin are şi ur ! Cât de viu îmi renasc în sufletţ ă spaimele şi chinurile copil riei mele, acum când le urm resc iar şi linia aspră ă ă ă şi totuşi m-aplec asupra ei şi o s rut.ă

Bolnava m privi.ă— E Jane Eyre? întreb ea.ă— Da, m tuş . Cum te sim i, drag m tuş ?ă ă ţ ă ă ăPe vremuri jurasem s nuă -i mai spun niciodat mă ătuş , dar acumă

socoteam c nuă -i nici un p cat s uit şi s calc acel jur mânt. Îi prinsei mânaă ă ă ă ce-i sta întins peste cearşaf, şi, dac în clipa aceea ea ar fi strânsă ă -o cu bun tate peă -a mea, aş fi sim it o adev rat pl cere. Dar firile reci nu sunt aşaţ ă ă ă de uşor îmblânzite şi nici antipatiile profunde nu se sting atât de iute. Doamna Reed îşi retrase mâna şi, întorcându-şi fa a de la mine, spuse cevaţ despre noaptea care era cald . Îmi arunc iar o privire la fel de înghe at şi înă ă ţ ă clipa aceea am în eles c p rerea ei despre mine, sentimentele ei fa deţ ă ă ţă mine nu se schimbaser şi nici nu se puteau schimba vreodat . V zui iară ă ă ochii s i de piatr , prin care nu putea r zbate lumina dragostei şi din care nuă ă ă puteau izvorî lacrimi, c era hot rât s m socoteasc pân în ultima clipă ă ă ă ă ă ă ă drept tot ce poate fi mai r u, fiindc de mă ă -ar fi socotit bun ar fi sim it nu oă ţ bucurie m rinimoas , ci o durere aprig , o durere de ran adânc .ă ă ă ă ă

Mai întâi m-a durut, apoi m-a înfuriat; în cele din urm am sim it cumă ţ creşte-n mine hot rârea deă -a o supune, de-a o st pâni în ciuda firii şi voin eiă ţ ei. Îmi d duă ser lacrimile, la fel ca în copil rie. Leă ă -am oprit. Mi-am apropiat un scaun de pat, m-am aşezat lâng c p tâiul ei şi mă ă ă -am aplecat asupră-i.

— Ai trimis s m cheme, zisei. Am venit şi am de gând s r mân aiciă ă ă ă până iţ -o fi mai bine.

— Oh, sigur! Mi-ai v zut fetele?ă— Da.— Bine. Te-aş ruga s le spui c vreau s r mâi aici pân ceă ă ă ă ă - i voi puteaţ

spune ceva care-mi st pe inim . Azi e prea târziu şi nici nuă ă -mi mai amintesc prea bine despre ce-i vorba... Dar voiam să- i spun ceva, stai s v d...ţ ă ă

Privirea r t cit şi glasul schimbat ar tau ce pr buă ă ă ă ă şire se petrecuse în fiin a aceea atât de voinic odinioar . Se r suci agitat şi vru sţ ă ă ă ă ă-şi tragă plapuma, dar nu izbuti din pricina cotului meu care se sprijinea pe un cap t ală învelitoarei. De-ndat se sup r :ă ă ă

— Scoală-te! zise ea. De ce m enervezi şiă -mi ii plaţ puma? Tu eşti Jane

Eyre?— Da, eu...— E de necrezut câte necazuri am avut cu fata asta! Să-mi lase aşa o

belea pe cap ! Câte necazuri nu mi-a f cut în fiece zi şiă -n fiece ceas cu firea ei de neîn eles, cu sup r rile ei stupide, cu felul ei nesuferit de aţ ă ă - i cerţ ceta veşnic orice mişcare! Într-o zi mi-a vorbit ca o nebun , sau mai degrab ca ună ă diavol... Nici un copil n-a vorbit vreodat şi nă -a privit pe cineva aşa cum mi-a vorbit şi m-a privit ea atunci ! Ce fericit am fost când a plecat de aici! Ce să -a întâmplat cu ea la Lowood? Ştiu c a fost o epidemie de tifos şi mul i copii auă ţ murit, dar ea nu; şi totuşi am spus c a murit. Ah! Cât aş vrea s fi murit!ă ă

— Ciudat dorin , doamn Reed! De ce o ur şti atâta?ă ţă ă ă— N-am putut-o suferi niciodat pe maică ă-sa: era unica sor a b rbatuluiă ă

meu... Şi o iubea foarte mult. Când familia a vrut s o dezmoşteneasc , dină ă pricina căs toriei ei nepotrivite, el să -a opus, iar când a aflat c a murit, aă plâns ca un nerod. El a trimis dup copil , deşi lă ă -am sf tuit să -o dea mai degrab la doic şi să ă ă-i plăteasc între inerea. Am urât din tot sufletul f pturaă ţ ă aceea boln vicioas , pl pând şi plâng rea , din chiar clipa când am z rită ă ă ă ă ţă ă -o. Toat noaptea miorl ia în leag n!; în loc s ipe zdrav n ca al i copii, nă ă ă ă ţ ă ţ -o auzeai decât scâncind şi gemând. Lui Reed îi era mil de ea; o îngrijea şi oă leg na ca pe copiii lui, ba aş putea spune chiar c deă ă -ai lui, când erau mici, nu se-ngrijise niciodat aşa de mult. Încerca să ă-i fac pe copiii mei să -o iubeasc pe cerşetoarea aceea mic , dar bie ii micu i nu o puteau suferi. Şiă ă ţ ţ cum se mai sup ra pe ei când vedea cât de pu in o iubesc. Când a fostă ţ bolnav ultima dat , a vrut s aib întruna copila lâng el şi, că ă ă ă -un ceas înainte de a muri, m-a pus s jur c o să ă -o p strez lâng mine. Mult mai mare plă ă ăcere mi-ar fi f cut s am grija vreunui ânc s rac de la orfelinat. Dar era un omă ă ţ ă slab, foarte slab. John nu-i seam n deloc şiă ă -s foarte fericit că ă-i aşa. Seam n cu mine şi cu fra ii mei: e un Gibson adev rat. Oh! Oh! Tare aş vreaă ă ţ ă s nu m mai chinuie cu scrisorile lui în care cere mereu bani. Nu mai amă ă bani să-i dau, am început s s r cim. Va trebui s dau drumul la jum tate dină ă ă ă ă servitori şi s închidem o arip a casei, sau s p r sim definitiv castelul. Mă ă ă ă ă ă tem totuşi c nu voi izbuti nicioă dat s iau o hot râre: dar cum o s neă ă ă ă descurc m? Dou treimi din venit deă ă -abia acoper dobânzile ipoteă cilor. John joac înfior tor de mult şi pierde totdeauna. Bietul b iat! E înconjurat deă ă ă pungaşi; e ab tut, înjosit, privirea lui e îngrozitoare. Când îl v d aşa, miă ă -e ruşine... Doamna Reed se agita din ce în ce mai mult.

— Cred c ar fi mai bine să -o l s m singur , îi şoptii lui Bessie care st teaă ă ă ă de cealalt parte a patului.ă

— Poate ai dreptate, domnişoar . Spre sear vorbeşte deseori aşa;ă ă diminea a e mai liniştit .ţ ă

M ridicai.ă— Stai! exclam doamna Reed. Voiam să ă- i mai spun ceva. John mţ ă

amenin necontenit c m ucide sau se omoar ; uneori, în visurile mele îlţă ă ă ă v d întins, cu o ran mare la gât sau cu obrazul umflat şi înnegrit. La greaă ă strâmtoare sunt; am necazuri mari. Ce s fac? Cum s fac rost de bani?ă ă

Bessie se str dui mult şi cu greu izbuti să ă-i dea un calmant. Curând după aceea, doamna Reed se mai linişti şi c zu întră -un fel de amor eal , aşa c amţ ă ă p r sit camera.ă ă

Trecur mai mult de zece zile, f r s mai am vreo convorbire cu dânsa:ă ă ă ă sau aiura, sau c dea întră -un somn letargic, şi doctorul interzicea cu stricte eţ orice lucru care i-ar fi putut pricinui emo ii. În acest r stimp, am c utat s mţ ă ă ă ă împac cât mai bine cu Eliza şi Georgiana. La început, se ar tar foarte reci.ă ă

Eliza petrecea jumătate din zi citind, scriind, cosând. Abia dac ne adresaă câte o vorb mie sau suroriă -sii. Georgiana şoptea ceasuri întregi vorbe f ră ă rost canarului şi nu m b ga în seam , dar eu eram hot rât s fac ceva caă ă ă ă ă ă să-mi omor timpul şi s m amuz. Adusesem ce era de trebuin , aşa că ă ţă -am izbutit şi una şi alta.

Înarmat cu creion şi hârtie, m aşezam lâng fereasă ă ă tr şi începeam să ă schi ez scene ce treceau prin caleidosţ copul – desigur schimb tor – ală imagina iei mele; un bra de mare între dou stânci, r s ritul lunii şi o coraţ ţ ă ă ă -bie care se proiecta pe discul ei str lucitor, trestii şi crini de mare dintre careă r s rea capul unei naiade încuă ă nunate cu flori de lotus sau, în sfârşit, un spiriduş stând în cuibul unei vr bii, sub o ramur de p ducel înflorit.ă ă ă

Într-o zi îmi veni poft s pictez un portret. Al cui, pu in îmi p sa. Luai ună ă ţ ă creion negru foarte moale, îl ascu ii bine şi începui s desenez. În curândţ ă ap ru pe hârtie o frunte mare şi bombat , un chip p trat. M gră ă ă ă ăbii să definesc tr s turile. Fruntea aceea m îndemna s desenez nişte sprânceneă ă ă ă bine arcuite. Apoi creionul schi linia unui nas drept cu n ri largi, o gurţă ă ă ml dioas , cu tr s turi energice, b rbia hot rât şi t iat la mijloc de oă ă ă ă ă ă ă ă ă linie groas ; mai lipseau favori ii negri şi câteva smocuri de p r fluturând peă ţ ă tâmple şi pe frunte. Acum ochii. Îi l sasem la sfârşit, pentru c cereau ceaă ă mai mare grij . Îi f cui frumoşi şi mari, cu gene lungi şi întuneă ă cate, cu pupilele mari şi luminoase. "E bine, îmi zisei privind desenul, dar nu-i chiar aşa; ar trebui mai mult t rie şi c ldur în priviri". Accentuai umbrele aşa felă ă ă ă încât privirea s str luceasc şi mai puternic; câteva tră ă ă ăs turi fericite deă creion des vârşir isprava. Aveam sub privirea mea chipul unui prieten.ă ă Acum cu adev rat m sinchiseam prea pu in dac fetele îmi întorceauă ă ţ ă spatele: priveam portretul şi zâmbeam acelei uluitoare asemăn ri; eramă preocupat şi fericit .ă ă

— E portretul cuiva pe care-l cunoşti? întreb Eliza care se apropiaseă f r s bag de seam .ă ă ă ă

R spunsei că ă-i doar un cap z mislit de închipuirea mea şi m gr bii să ă ă ă-l pun sub celelalte desene. Fireşte, min eam, fiindc era portretul domnuluiţ ă Rochester, dar întrucât ar fi putut-o interesa asta pe ea sau pe altcineva? În clipa aceea, Georgiana se apropie şi ea s priă veasc . Celelalte desene aleă mele îi pl cur mult; despre portret, îns , spuse c e al unui om urât.ă ă ă ă Amândou pă ăreau mirate de iscusin a mea la desen. Leţ -am întrebat dac voră s le fac portretele şi fiecare îmi poz pentru o schi în creion. Georgianaă ă ţă mi-aduse apoi albumul ei, în care i-am f g duit să ă ă-i fac o mic acuarel .ă ă V zui cum îi revine numaidecât buna dispozi ie; îmi propuse chiar o plimbare.ă ţ

Nici dou ceasuri nu trecur şi eram adâncite întră ă -o discu ieţ confiden ial . Îmi f cu cinstea sţ ă ă ă-mi vorbeasc despre iarna str lucită ă ă petrecut de ea cu doi ani înaă inte la Londra şi despre marea admira ie peţ care o stârnise acolo. F cu chiar unele aluzii la aleasa ei cucerire. După ă amiaz şi seara aflai mai multe: îmi reproduse câteva convorbiri amoroaseă şi-mi prezent câteva scene sentimentale; întră -un cuvânt, îmi povesti în ziua aceea un întreg roman despre via a monden . Flec reala p rea s nu maiţ ă ă ă ă conteneasc niciodat şi avea totdeauna aceă ă laşi subiect: persoana ei, iubirile şi necazurile ei. Era ciudat c nu pomenea nimic nici de boala maică ă-sii, nici de moartea fratelui şi nici de perspectivele atât de întunecate ce se deschideau acum înaintea familiei sale. P rea c mintea îi e st pânit numaiă ă ă ă şi numai de amintirile trecutelor petreceri, de dorin ele unor noi pl ceri.ţ ă St tea în fiecare zi cam cinci minute în odaia mamei bolnave; niciodat maiă ă mult.

Eliza vorbea îns pu in; era v dit c nă ţ ă ă -avea vreme de vorbit. N-am v zută niciodat pe cineva atât de ocupat ca ea, deşi era greu s spui ce f cea, sauă ă ă cel pu in s descoperi roadele h rniciei sale. Avea un ceas deştept tor care oţ ă ă ă trezea foarte devreme. Nu ştiu cum îşi întrebuin a timpul înainte de miculţ dejun; dar dup aceea îl împ ră ă ea astfel încât fiecare ceas era h r zit alteiţ ă ă îndeletniciri. De trei ori pe zi citea cu mare aten ie dintrţ -o c r ulie şiă ţ cercetând am aflat că-i o carte obişnuit de rug ciuni, întră ă -o zi am întrebat-o ce g sea atât de interesant în acea carte şi miă -a r spuns: "regulile serviciuluiă divin". Petrecea trei ceasuri pe zi brodând cu fir de aur o bucat de postavă roşu, aproape cât un covor de mare. La întrebarea mea despre rostul acelui postav, mi-a r spuns c să ă -a hot rât s acopere altarul unei biserici de curândă ă ridicate lâng Gateshead. Alte dou ceasuri pe zi le dedica jurnalului eiă ă personal; alte dou ceasuri lucra singur în gr dina de zarzavaturi; un ceasă ă ă f cea socoteli. P rea c nu simte nevoie nici de discu ie, nici de tov r şiaă ă ă ţ ă ă cuiva. Cred c în felul ei era fericit . Via a asta monoton îi ajungea şi nimică ă ţ ă n-ar fi putut-o sup ra mai cumplit decât o întâmplare care ar fi silită -o s iasă ă din aceast regularitate de ceasornic. ă

Într-o sear , fiind mai vorb rea decât de obicei, îmi spuse c purtareaă ă ţă ă lui John şi ruina care amenin a familia lor îi provocase negre şi nesfârşiteţ am r ciuni, dar ad ug îndat c chibzuise acum şi ajunsese la o hot râre.ă ă ă ă ă ă ă Luase m suri să ă-şi pun averea la ad post, iar dup moartea mamei ei (îmiă ă ă spuse cu cea mai netulburat liă nişte c era foarte pu in probabil ca bolnavaă ţ s se însă ăn toşeasc sau s mai reziste mult) avea s duc la îndeă ă ă ă ă plinire un plan la care visa de mult vreme. Voia s caute un ad post unde nimic să ă ă ă nu-i tulbure regularitatea neclintit a obiceiurilor şi care s fie o stavil întreă ă ă ea şi lumea cea uşuratic . O întrebai dac Georgiana avea să ă -o întov r şeasc .ă ă ă

Bineîn eles c nu. Georgiana şi cu ea nţ ă -aveau nimic comun şi nici n-avuseser vreodat . Pentru nimic în lume nu şiă ă -ar fi luat o asemenea povar cum ar fiă fost tovăr şia ei. Georgiana trebuia să ă-şi urmeze calea, după cum ea, Eliza, avea s şiă -o urmeze pe a ei.

Cât timp nu mi se spovedea, Georgiana sta întins pe divan,ă v ietânduă -se de plictiseala ce domnea în cas şi dorind necontenit ca m tuşaă ă Gibson s-o pofteasc la oraş. "Ar fi mult mai bine pentru mine, spunea ea, să ă petrec o lun sau dou în alt parte, pân ce se va sfârşi totul." Nă ă ă ă -am întrebat-o ce vrea s spun cu aceste cuvinte, dar cred c se gândea laă ă ă moartea apropiat şi la înmormână tarea maică-sii. Eliza nu se sinchisea de jeluirile şi indolen a sorţ ă-sii, ca şi când fiin a aceea care z cea şi se v ietaţ ă ă acolo nici n-ar fi existat. Într-o zi, totuşi, dup ceă -şi pusese deoparte registrul de socoteli şi-şi luase broderia, îi spuse deodat Georgianei:ă

— Georgiana, sunt sigur c niciodat nu să ă ă -a îngăduit unui animal mai nes buit şi mai înfumurat decât tine s fac umbr p mântului. Nă ă ă ă ă -ai avut nici un drept s te naşti, c ci via a nuă ă ţ - i foloseşte la nimic. În loc s tr ieşti pentruţ ă ă tine, în tine şi cu tine, cum ar face orice f ptur cu judecat , nu încerci decâtă ă ă să- i rezemi sl biţ ă ciunea pe puterea altuia. Dac nu se g seşte nimeni s iaă ă ă asupră-şi povara unei f pturi grase, umflate, neputină cioase şi nefolositoare, strigi c ne purt m r u cu tine, te nesocotim şi eşti nenorocit . În afar deă ă ă ă ă asta, pentru tine via a trebuie s fie o scen care sţ ă ă ă-şi schimbe întruna decorurile, o scen plin de desf t ri, c ci altfel i să ă ă ă ă ţ -ar p rea c lumea e oă ă închisoare; trebuie s fii adă mirat , curtat , m gulit , ai nevoie de muzic ,ă ă ă ă ă dans, de lume, c ci altfel tânjeşti şi pieri. Nu eşti în stare s n să ă ă coceşti un sistem în stare s te fac independent de toate faptele, de toate voin ele, înă ă ă ţ

afar de a ta proprie? Ia o zi, împarteă -o în mai multe p r i, f un lucru oareă ţ ă -care în fiecare din acele p r i, şi nu l sa nici un sfert de ceas, nici zeceă ţ ă minute, nici un minut neîntrebuin at; fieţ care lucru s fie f cut la rândul s u,ă ă ă cu metod şi cu strict regularitate. Te vei pomeni c ziua să ă ă -a sfârşit înainte de a- i da seama cum a început; nu vei fi îndatorat nim nui fiindc teţ ă ă ă -a ajutat să- i petreci vremea; nu vei cerşi tov r şia, îng duin a sau simpatiaţ ă ă ă ţ nim nui, întră -un cuvânt vei tr i aşa cum se cuvine s tr iasc o f ptură ă ă ă ă ă independent ! Ascult acest sfat, primul şi ultimul pe care o să ă ă-l cape iţ vreodat de la mine; de altfel, dacă ă-l vei urma, n-o s mai ai nevoie nici deă mine, nici de altcineva. Dac nuă -l vei lua în seam , atunci f ca şi până ă ă acuma şi vei continua s te plângi, s te v ic reşti, să ă ă ă ă- i târ şti pretutindeniţ ă trând via şi s înduri urm rile prosă ă ă tiei tale, oricât de jalnice şi de neîndurate vor fi. Vreau să- i vorbesc deschis, ascultţ ă-m . Ceă -o să- i spun acum, nţ -am să mai repet niciodat , dar am s m in cu str şă ă ă ţ ă nicie de hot rârea mea. După ă moartea mamei, n-am s m mai sinchisesc de tine. Din ziua când coşciugulă ă ei o s fie depus în cavoul Gatesheadului, noi dou o s fim desp r ite, ca şiă ă ă ă ţ când nu ne-am fi cunoscut niciodat . S nu crezi c dac , din întâmplare,ă ă ă ă ne-am n scut din aceiaşi p rin i, î i voi îng dui s m înc tuşezi, chiar şi prină ă ţ ţ ă ă ă ă cea mai slab preten ie. Astaă ţ -i tot ce-am avut să- i spun; dac , afar de noi,ţ ă ă toat omenirea ar pieri de pe fa a globului şi am r mâne singure pe p mânt,ă ţ ă ă te-aş p r si în lumea ta veche şi mă ă -aş duce spre o alta nou .ă

Eliza t cu.ă— iŢ -ai fi putut cru a osteneala de aţ -mi înşira aceast tirad , r spunseă ă ă

Georgiana. Toat lumea ştie c eşti f pă ă ă tura cea mai egoist , cea mai lipsită ă de inim de pe luă mea asta. Ştiu bine cât de înveninat iă ţ -e ura împotriva mea. Dovada am avut-o în pozna pe care mi-ai f cută -o în leg tur cu lordulă ă Edwin Vere. Nu te puteai obişnui cu gândul c o s m ridic deasupra ta, o să ă ă ă am un titlu, o s fiu primit în cercuri unde tu nă ă -ai îndr zni nici m car s teă ă ă ar i. De aceea şi numai de aceea teăţ -ai purtat ca o spioan şi o tr d toare şiă ă ă mi-ai spulberat pentru totdeauna n dejdile.ă

Georgiana lu batista şi se smiorc i vreme de un ceas. Eliza r mase receă ă ă şi nep s toare continuând s lucreze de zor.ă ă ă

Sunt oameni care nu dau prea mare însemn tate senă timentelor nobile şi m rinimoase. Dar aici, înaintea mea, se aflau dou fiin e care nu cunoşteauă ă ţ asemenea simţăminte: una era insuportabil de acr , cealalt nă ă -avea nici un fel de sare. Duioşia f r judecat e o b utur leşietic , dar judecata f ră ă ă ă ă ă ă ă duioşie, o licoare prea amar şi prea tare ca s poat fi sorbit de oameni.ă ă ă ă

Era o după-amiaz umed şi b tea vântul. Georgiana adormise pe divan,ă ă ă citind un roman; Eliza se duse s asculte o slujb la biserica nou , c ci eraă ă ă ă foarte cucernic . Pe orice vreme se ducea să ă-şi îndeplineasc plin de strică ă -te e şi punctualitate ceea ce socotea c sunt îndatoririle ei religioase; peţ ă ploaie sau timp însorit, se ducea la biseric de trei ori în fiecare duminic , iară ă în timpul s pt mânii de câte ori se f ceau rug ciuni.ă ă ă ă

Atunci m gândii că -ar fi timpul s urc şi s v d cum se mai simte biataă ă ă muribund , care era foarte prost înă grijit . Slugile se sinchiseau prea pu in deă ţ ea, iar infirmiera, nefiind supravegheat , o ştergea din odaie de câte oriă putea. Bessie era devotat , dar trebuia s vad şi de familia ei şi nu veneaă ă ă decât din când în când pe la castel.

N-am g sit pe nimeni în camera bolnavei, dup cum m şi aşteptam;ă ă ă infirmiera nu era acolo. Bolnava st tea culcat şi p rea cufundat înă ă ă ă obişnuita-i stare letargic : chipul ei p mântiu r mânea înfundat în perne.ă ă ă Focul aproape se stinsese; îl a â ai, mai aranjai patul şi privii o clip pe aceeaţ ţ ă

cave acum nu m putea vedea, apoi m îndreptai spre fereastr .ă ă ăPloaia b tea cu putere în geamuri şi vântul sufla fură tunos. "Iat , zace aiciă

– m gândeam eu – un om care în curând o s treac dincolo de lupta ce seă ă ă poart pe p mânt. Unde se va duce acest spirit ce lupt acum cu l caşul s uă ă ă ă ă material, când îşi va afla în sfârşit izb virea?" ă

Cugetând la aceast mare tain , îmi amintii de Helen Burns şi deă ă ultimele ei cuvinte, de credin a ei în egalitatea sufletelor eliberate din trup.ţ Ascultam în gând glasul acela pe care mi-l aminteam atât de bine; aveam înc în fa a ochilor înf işarea palid şi spiritualizat , chipul r v şit de boală ţ ăţ ă ă ă ă ă şi privirea sublim cu care îmbr işa lumea, în vreme ce, culcat pe patul deă ăţ ă moarte, m rturisea în şoapt arz toareaă ă ă -i dorin de a ajunge la sânul tat luiţă ă ceresc.

Atunci auzii din pat un glas slab:— Cine-i acolo?Ştiam c doamna Reed nu vorbise de câteva zile. Îşi revenea, oare, înă

puteri? M apropiai de dânsa.ă— Eu sunt, m tuş Reed.ă ă— Care eu? r spunse dânsa. Cine eşti? Apoi m intui cu o privire uimit ,ă ă ţ ă

neliniştit , dar nu cu totul r tacit . Nu te cunosc. Undeă ă ă -i Bessie?— E în odaia portarului, m tuş .ă ă— M tuş ! repet ea. Cineă ă ă -mi spune m tuş ? Nu eşti o Gibson şi, totuşi,ă ă

te cunosc; chipul sta, ochii ştia, frună ă tea asta îmi sunt cunoscute; semeni... dar semeni cu Jane Eyre!

Nu r spunsei nimic; miă -era team s nuă ă -i provoc vreun şoc spunându-i cine sunt.

— Totuşi, zise dânsa, m tem s nu fie vreo greşeal . Doream să ă ă -o v d peă Jane Eyre şi de aceea mi se pare acum c-o v d. De altfel, în opt ani, trebuieă s se fi schimă bat.

Atunci îi spusei cu blânde e c eu eram aceea pe care crezuse cţ ă -o recunoaşte şi pe care dorea s-o vad . Dânduă -mi seama c m în elege şiă ă ţ că-şi revenise cu totul în sim iri, o l murii c b rbatul lui Bessie venise s mţ ă ă ă ă ă ia de la Thornfield.

— Da, ştiu c sunt greu bolnav , relu dânsa dup o vreme. Acumă ă ă ă câteva clipe, am vrut s m întorc şi nu mă ă -am putut mişca. Mai bine să-mi descarc sufletul înainte de a muri; exist lucruri la care ne gândim prea pu ină ţ când suntem s n toşi, dar care ne apas greu întră ă ă -un ceas ca acesta. Infirmiera e aici, sau eşti numai tu în odaie?

I-am r spuns c suntem singure.ă ă— Ei bine, zise dânsa, de dou ori iă ţ -am f cut r u şi înc regret. Primaă ă ă

oar , când nă -am îndeplinit f g duiala f cut b rbatului meu, că ă ă ă ă -o s te crescă ca şi pe copiii noştri. A doua oar ... ă

T cu.ă— La urma urmei, şopti ea ca pentru sine, poate n-are prea mare

importan şi poate cţă -o s m fac bine. Miă ă -e aşa de greu s m umilescă ă înaintea ei!

Se str dui să ă-şi schimbe pozi ia, dar nu izbuti; chipul i se schimonosi şiţ p ru a tr da o durere l untric , poate o prevestire a fiorului cel de pe urm .ă ă ă ă ă

— Nu, trebuie s-o fac. Înaintea mea se deschide veşnicia. E mai bine să-i spun. Caut în sertarul de la toalet şi aduă ă -mi scrisoarea pe care ai s-o g seşti acolo.ă

O ascultai.— Citeşte-mi! îmi porunci. Era scurt . Iată ă-i cuprinsul:

"Doamn ,ăAve i v rog bun tatea de aţ ă ă -mi d rui adresa nepoaă tei mele Jane Eyre şi

de a-mi spune cum o duce. Vreau să- i scriu foarte curând şi s-o rog s vină ă La Madera. Pronia cereasc miă -a binecuvântat str daniile şiă -am izbutit să agonisesc ceva avere. Cum nu sunt c s torit şi nă ă -am nici un copil, vreau s-o înfiez cât vreme sunt în via şi dup moartea mea s moşteneasc tot ceă ţă ă ă ă am.

Doamna,cu respect, al dumneavoastr etc. etc. ă JOHN Eyre. Madera

Scrisoarea era datat cu trei ani în urm .ă ă— De ce n-am auzit niciodat de asta? întrebai eu.ă— Pentru c te uram prea mult ca s te ajut s ajungi la o situa ieă ă ă ţ

înfloritoare. Nu puteam uita purtarea ta, Jane, furia cu care mi te-ai împotrivit odat , tonul cu care miă -ai spus c m ur şti mai mult decât orice pe lume,ă ă ă privirea ta, care n-avea nimic de copil, glasul t u, când miă -ai spus c însuşiă gândul la mine te îmboln veşte şi c mă ă -am purtat fa de tine cu o cruzimeţă tic loas . Nu puteam uita ceă ă -am sim it când teţ -ai ridicat şi m-ai împroşcat cu veninul t u; am fost atât de speriat atunci, de parc un aniă ă ă mal lovit de mine m-ar fi privit cu ochii unui om şi m-ar fi blestemat cu glas omenesc. Adu-mi ap . Oii! gr beşteă ă -te!

— Drag doamn Reed, îi zisei, dânduă ă -i ap s bea, nu te mai gândi laă ă toate astea, alungă-le din amintire, iart cuvintele mele p timaşe; eram ună ă copil. Au trecut opt ani de atunci.

Nu d du nici o aten ie vorbelor mele şi dup ceă ţ ă -şi umezi buzele şi-şi trase sufletul, urm astfel:ă

— Nu puteam uita şi m-am r zbunat. Nu puteam adă mite s fii înfiat deă ă unchiul t u şi s ajungi la o stare bun . Iă ă ă -am scris ar tânduă -mi regretul că planurile lui nu se pot împlini, c ci Jane Eyre a murit de tifos la Lowood. Acumă f ce crezi, scrieă -i şi dezminte vorbele mele, arată-i minciuna, spune-i ce vrei. Cred c teă -ai n scut pentru a m chinui pe mine. Ceasul meu de pe urm eă ă ă otr vit de amintirea unei fapte pe care, de nă -ai fi existat tu, n-aş fi fost niciodat ispitit să ă -o s vârşesc.ă

— Ce bine ar fi, m tuş , dac ai putea s nu te mai gândeşti la toateă ă ă ă astea şi s m priveşti cu dragoste şi înă ă g duin !ă ţă

— Ai o fire rea, zise dânsa, o fire pe care nici pân azi nă -am reuşit s-o în eleg. Cum deţ -ai putut r bda nou ani s ne purt m cu tine cum neă ă ă ă -am purtat şi de ce, în cel de al zecelea, ai izbucnit cu atâta furie? Iat ce nă -am priceput niciodat .ă

— Nu cred c am o fire chiar atât de rea. Sunt p timaş , dar nu suntă ă ă r zbun toare; în copil rie de multe ori aş fi fost fericit s te iubesc, dac ai fiă ă ă ă ă ă vrut, iar acum doresc din toat inima s m împac cu dumneata. S rută ă ă ă ă-m ,ă m tuş .ă ă

Îmi apropiai obrazul de buzele ei, dar ea nu-l atinse, îmi spuse c-o ap sam aplecânduă -m peste pat şiă -mi ceru din nou ap . Când o culcai la loc,ă c ci o ridicasem şi o sprijinisem cu bra ul meu în vreme ce bea, îi luai mâiă ţ nile reci într-ale mele, dar degetele ei slabe încercar s se desfac şi ochiiă ă ă sticloşi îmi ocolir privirea.ă

— Bine! zisei eu în sfârşit, iubeşte-m sau ur şteă ă -m ... cum vrei. Oricumă ar fi, eu î i dau deplin iertare. Cere iertare şi lui Dumnezeu şi fii împ cat ! ţ ă ă ă

Biata femeie! Acum era prea târziu să-şi mai schimbe felul de a fi; cât

fusese în via m urâse f r încetare, murind trebuia tot s m urasc .ţă ă ă ă ă ă ăInfirmiera intr , urmat de Bessie... Mai statui o juă ă m tate de ceasă

n d jduind c doamna Reed să ă ă ă-mi fac vreun semn de prietenie, dar aşaă ceva nu se întâmpl . C zuse iar şi în apatia ei şi nu şiă ă ă -a mai revenit în sim iri,ţ în noaptea aceea, chiar la miezul nop ii a murit. Eu nu eram de fa ca sţ ţă ă-i închid ochii şi nici vreuna dintre fete n-a fost acolo. A doua zi mi s-a spus cu totul se sfârşise. R posata fusese g tit pentru ultima oar . Eliza şi cu mineă ă ă ă ne-am dus s-o vedem. Când a auzit vestea, Georgiana a început s plângă ă tare şi ne-a spus c nu înă dr zneşte s mearg cu noi. Sarah Reed, alt dată ă ă ă ă voinic şi veşnic în mişcare, era acum întins pe catafalc, eap n şiă ă ţ ă ă nemişcat . Peste ochii de cremene se l saser pleoapele reci; fruntea şiă ă ă tr s turile viguroase purtau înc urma sufletului ei neîndur tor. Cadavrulă ă ă ă acela era pentru mine ceva str in şi solemn; aruncai asupra lui o privireă întunecat şi plin de durere; nuă ă -mi insufla nici un sentiment duios, de n dejde, de mil sau resemnare. Am sim it durere doar gândinduă ă ţ -m laă suferin ele ei, nu din pricina pierderii îndurate de mine, şi o groazţ ă întunecat , f r lacrimi, înaintea înfricoş toarei înf iş ri a mor ii.ă ă ă ă ăţ ă ţ

Eliza îşi privi liniştit mama. Apoi zise, dup o t cere de câteva clipe:ă ă ă— Cu constitu ia ei, trebuia s tr iasc pân la adânci b trâne i.ţ ă ă ă ă ă ţ

Necazurile i-au scurtat via a.ţGura i se zgârci o clip , apoi Eliza se întoarse şi p r si odaia. O urmai.ă ă ă

Nu v rsase nimeni nici o lacrim .ă ă

CAPITOLUL XXII

Domnul Rochester nu-mi d duse voie s lipsesc decât o s pt mân şiă ă ă ă ă totuşi n-am p ră ăsit Gatesheadul decât peste o lun . Am vrut s plec imeă ă diat dup înmormântare, dar Georgiana m rug s r mân pân când va putea să ă ă ă ă ă ă plece la Londra, unde fusese în sfârşit poftit de c tre unchiul ei, domnulă ă Gibson, care venise s se ocupe de înmormântarea doamnei Reed şi s pună ă ă ordine în afacerile familiei.

Georgiana spunea că-i e groaz s r mân singur cu soră ă ă ă ă ă-sa, la care nu putea g si nici comp timire în jalea ei, nici sprijin în spaimele ei şi nici m cară ă ă ajutor la preg tirile de drum. Iă -am îndurat deci tânguirile cu toat r bdareaă ă de care am fost în stare şi mi-am dat toat siă lin a sţ ă-i cos şi să-i împachetez cât mai grijuliu toaletele. E adev rat c ea trând vea pe când eu lucram şiă ă ă îmi ziceam în sinea mea: "Dac ar trebui s tr im împreun , verişoaro, cuă ă ă ă totul altfel s-ar petrece lucrurile. Nu m-aş resemna deloc s duc eu toateă poverile! iŢ -aş l sa partea ta de munc şi teă ă -aş sili s-o faci, c ci nimeni altulă nu s-ar atinge de ea. iŢ -aş cere, de asemenea, s p strezi pentru tine uneleă ă tânguiri numai pe jum tate sincere; cum îns ştiu c leg turile noastre vor fiă ă ă ă de foarte scurt durat şi lucrurile de acum se petrec în momente deosebită ă de triste, accept s am r bdare şi s fiu îng duitoare."ă ă ă ă

În sfârşit, o v zui pe Georgiana plecat . Acum îns veni rândul Elizei să ă ă ă m roage s mai r mân o s pt mân . Spunea c planurile ei îi r peau totă ă ă ă ă ă ă ă timpul şi toat atenă ia. F cea preg tiri de plecare spre o ar necunoscut ; seţ ă ă ţ ă ă închidea în odaia ei şi sta z vorât toat ziua umplând cufere, golind sertare,ă ă ă arzându-şi hârtiile, f r s schimbe o vorb cu cineva. Îmi ceru s am grij deă ă ă ă ă ă cas , s priă ă mesc vizitele şi s r spund la scrisorile de condolean e.ă ă ţ

Într-o diminea îmi spuse c puteam pleca şi ad ug :ţă ă ă ă

— Î i mul umesc pentru serviciile pre ioase şi purtaţ ţ ţ rea ta discret ! E oă mare deosebire între a sta cu cineva ca dumneata şi cu o fiin ca Georgiana;ţă î i vezi de treţ buri şi nu eşti pentru nimeni o povar . Mâine – urm dânsa –ă ă plec pe continent, la un aşez mânt religios de lâng Lille, o m n stire cumă ă ă ă spune i voi, unde am s fiu liniştit şi nestânjenit de nimeni. Cât va vremeţ ă ă ă ă m voi consacra studiului dogmelor romanoă -catolice şi voi cerceta cu grijă aceast religie; dac , dup cum mi se pare acum, m voi convinge c e ceaă ă ă ă ă mai prielnic pentru îndeplinirea cuviincioas şi ordonat a tuturor lucrurilor,ă ă ă voi îmbr işa dogmele Romei şi probabil m voi c lug ri.ăţ ă ă ă

Nu ar tai nici o uimire când îmi comunic hot rârea ei şi nu încercaiă ă ă deloc s-o abat de la ea. "Iat ceva care i se potriveşte de minune, gândii eu.ă ţ Deie Domnul să- i afli mul umire!"ţ ţ

La desp r ire, îmi zise:ă ţ— La revedere, verişoar Jane Eyre; î i urez noroc, c ci nu eşti lipsit deă ţ ă ă

în elepciune.ţ— Nici ie nuţ - i lipseşte, verişoar Eliza, îi r spunsei, m gândesc c , înţ ă ă ă ă

mai pu in de un an, mintea o sţ ă- i fie de vis între pere ii unei m n stiriţ ţ ă ă franceze... Ori asta nu m priveşte şi dac aşaă ă - i place, prea pu inţ ţ intereseaz . ă

— Ai dreptate, spuse ea.Şi cu aceste cuvinte o pornir m fiecare pe alt drum. Cum nă -o s mai amă

prilej s vorbesc nici de ea, nici de sora ei, înştiin ez numaidecât pe cititor că ţ ă Georgiana s-a m ritat cu un nobil bogat şi foarte b trân, iar Eliza să ă -a c lug rită ă şi e acum stare a mân stirii unde şiţ ă -a f cut noă viciatul şi c reia iă -a donat toată averea ei.

Pân atunci nu ştiam ce sim i când te întorci acas dup o lips , fie eaă ţ ă ă ă îndelungat sau scurt . Nu încercaă ă sem niciodat acest sim mânt. Aflasemă ţă doar, în copilărie, ce însemna s m întorc la Gateshead dup o plimă ă ă bare lung : eram dojenit din pricina chipului meu rece şi trist; mai târziu, laă ă Lowood, ştiam ce însemna s m întorc de la biseric : tânjeam dup oă ă ă ă mâncare hr nitoare şi un foc bun, dar nu puteam avea nici una, nici alta. Niciă una din aceste întoarceri nu era foarte pl cut sau foarte de dorit; nu eramă ă atras ca de un magnet, a că ărui putere creşte pe m sur ce te apropii. Câtă ă despre întoarcerea la Thornfield, aceea urma s fie tr it deă ă ă -abia de-acum încolo.

C l toria mi se p ru plicticoas , grozav de plicticoas : cincizeci de mileă ă ă ă ă str b tute în prima zi, o noapte petreă ă cut la han şi iar şi cincizeci de mile înă ă ziua a doua. În cele dintâi dou sprezece ceasuri mă -am gândit la ultimele clipe ale doamnei Reed, îi vedeam fa a galben şiţ ă -i auzeam glasul straniu de schimbat. Îmi veneau în minte ziua înmormânt rii, coşciugul, dricul, şirulă negru de fermieri şi servitori – fuseser pu ine rude – mormântul proasp tă ţ ă deschis, biserica t cut , slujba solemn . Apoi mă ă ă -am gândit la Eliza şi Georgiana; o vedeam pe una în chip de regin necontestat a unui bală ă fastuos, pe cealalt închis în chilia unei mân stiri şi cugetam la însuşirile şiă ă ă firile lor deosebite. Sosirea la vreme de sear în marele oraş... îmi risipiă aceste gânduri şi noaptea ele luar cu totul alt cale: întins pe un pat deă ă ă han, am uitat trecutul şi m-am întors c tre viitor.ă

Reveneam deci la Thornfield; dar cât vreme aveam s mai r mân?ă ă ă Eram încredin at c nu mult. Primisem o scrisoare de la doamna Fairfax şiţ ă ă buna doamn m vesă ă tea c în timpul lipsei mele oaspe ii domnului Rochesteră ţ p r siser castelul, iar dânsul se afla de trei s pt mâni la ă ă ă ă ă

Londra, fiind aşteptat s se întoarc peste cincisprezece zile.ă ă

Presupunea c se dusese pentru preg tirile de nunt , deoarece pomenise deă ă ă cump rarea unei tr suri noi. Îmi mai spunea c ideea c s toriei lui cuă ă ă ă ă domnişoara Ingram i se p rea înc ciudat , dar c , dup câte vorbea toată ă ă ă ă ă lumea şi dup cele v zute de ea îns şi, nu mai încape îndoial c nunta urmaă ă ă ă ă s aib loc foarte curând.ă ă

"Te-ai dovedi ciudat de neîncrez toare dac teă ă -ai mai îndoi, îmi zisei în gând. Eu una nu mai am nici un fel de dubiu."

Şi atunci veni de la sine întrebarea: "Unde o s m duc?" Toat noapteaă ă ă o visai pe domnişoara Ingram. Într-unul din aceste vise, spre diminea , oţă v zui închizânduă -mi por ile Thornfieldului şi ar tânduţ ă -mi drumul, în vreme ce domnul Rochester sta cu bra ele încrucişate şi se f cea c ne priveşte peţ ă ă amândou , zâmbind ironic.ă

Nu scrisesem doamnei Fairfax când sosesc, pentru c nu voiam să ă-mi trimit tr sura sau c ru a la Millcote. Aveam de gând s fac singur drumulă ă ă ţ ă ă acela, pe jos: şi într-adev r, cu toat liniştea, dup ce miă ă ă -am l sat geaă -mantanul în grija rândaşului, p r sii Hanul lui George întră ă -o sear de iunie peă la orele şase şi apucai pe vechiul drum ce duce spre Thornfield. Urma să merg aproape tot timpul prin mijlocul câmpului pe-o cale foarte pu in b tutţ ă ă la vremea aceea.

Era o sear de var , blând şi frumoas , dar f r stră ă ă ă ă ă ălucire şi m re ie.ă ţ De-a lungul drumului vedeam mereu secer torii pe lanuri şi, cu toate c peă ă cer st ruiau înc nori, amurgul f g duia vreme frumoas . Albastrul ceruă ă ă ă ă lui – pe-acolo pe unde putea fi v zut – era blând şi staă tornic, iar norii pluteau în straturi str vezii şi înalte. Apusul se mistuia în fl c ri; nici o pat vaporoasă ă ă ă ă nu-i r corea v paia; ai fi zis c se afla acolo un rug uriaş, pe un altară ă ă înconjurat cu perdele de aburi marmoreeni, prin deschiz turile c roraă ă se-ar ta str lucirea unei roşeli aurii.ă ă

Pe m sur ce mă ă -apropiam de cap tul drumului, m cuprindea bucuria;ă ă eram atât de bucuroas , încât mă -am oprit deodat s m întreb ce însemnaă ă ă asta, să-mi adun gândurile şi să-mi repet c nu c tre casa mea mergeam,ă ă spre un statornic loc de odihn , sau spre o aşezare de unde prieteni iubitoriă priveau în lungul drumului aşteptându-mi sosirea. "Doamna Fairfax, îmi zisei, o să- i urezeţ liniştit bun venit, micu a Adèle o s bat din palme şi o să ţ ă ă ă op ie de bucurie când teţ ă -o vedea, îns , dup cum ştii foarte bine,ă ă

gândurile- i spre altul seţ -ndreapt , iar aceluia nici nuă -i pas de tine."ăDar ce-i mai înc p ânat decât tinere ea? Ce poate fi mai orb ca lipsa deă ăţ ţ

experien ? Amândou sus ineau c a avea putin a sţă ă ţ ă ţ ă-l priveşti iar şi peă domnul Rochester – fie c el te ia sau nu în seam – e o cinste îndeajuns deă ă mare; apoi tot ele ad ugau:"...Gr beşteă ă -te! Gr beşteă -te! Caut s fii prină ă preajma lui, cât î i mai e îng duit: câteva zile sau cel pu in câteva s pt mâni,ţ ă ţ ă ă iar pe urm te vei desp r i pentru totdeauna de dânsul.!" Atunci am în buşită ă ţ ă o durere nou-n scut – o f ptur slu it , pe care nu m puteam hot rî să ă ă ă ţ ă ă ă -o înfiez şi s-o cresc – şi am luat-o la fug .ă

Şi prin p şunile de la Thornfield se strângea fânul, sau mai bine zis înă ceasul când soseam eu, lucr torii tocmai se întorceau acas cu greblele peă ă umeri. Ca s ajung la por ile castelului nuă ţ -mi mai r mânea decât s trecă ă peste un ogor sau dou şi s traversez şoseaua. Cât de înc rcate deă ă ă trandafiri sunt tufişurile! Dar nu am timp s culeg nici unul: vreau s ajungă ă cât mai repede. Trecui pe lâng un m ceş înalt careă ă -şi întindea ramurile pline de frunze şi flori de-a curmezişul potecii; v zui pârleazul îngust şi treptele deă piatr . Îl v zui pe domnul Rochester stând acolo cu o carte şi un creion înă ă mân . Scria.ă

Fireşte, nu-i o n luc ; totuşi, toate corzile nervilor mi se destind şi pentruă ă o clip nu mai ştiu ceă -i cu mine. Oare ce înseamn asta? Nuă -mi închipuiam că o s tremur în asemenea hal când o să ă-l v d; nu credeam c prezen a lui mă ă ţ ă va face să-mi pierd glasul şi putin a deţ -a m mişca. "M voi întoarce dină ă drum de-ndat ceă -o s m pot urni, îmi zisei. Nu vreau s m fac de râs deă ă ă ă -a binelea. Ştiu un alt drum ce duce la castel." Dar dou zeci de drumuri deă -aş fi ştiut, tot nu mi-ar fi slujit la nimic, c ci m v zuse.ă ă ă

— Hei! exclam el punând deoparte cartea şi creioă nul. Va s zic aiă ă sosit! Vino încoa, te rog.

Am impresia c înaintez spre dânsul, cu toate c nu ştiu nici eu cum.ă ă Abia îmi dau seama c m mişc iar tot ce doresc este s par liniştit şi, maiă ă ă ă ales, să-mi st pânesc muşchii fe ei, pe careă ţ -i simt c se r zvr tesc cuă ă ă insolen în fa a voin ei mele şi se silesc s arate ceea ce eu hotţă ţ ţ ă ă-râsem să ascund. Dar am un v l; miă -l las pe fa . Mai pot încerca s ar t o cuviincioasţă ă ă ă st pânire de sine.ă

— Uite-o pe Jane Eyre! relu domnul Rochester. Ai venit pe jos de laă Millcote? Da, asta e ceva care i se potriveşte. S nu trimi i dup o tr sur laţ ă ţ ă ă ă castel şi s te târ şti pe drum, ca orice muritor de rând, numai s te furiă ă ă şezi singur , pe înserate, în locuin a dumitale, ca o umbr sau un vis. Ce dracu aiă ţ ă f cut luna asta?ă

— Am fost să-mi v d m tuşa care a murit, domnule.ă ă— Un r spuns cu adev rat vrednic de Jane! Îngeri buni, veni iă ă ţ -mi în

ajutor! Se-ntoarce de pe cel lalt t râm, din l caşurile mor ilor şi miă ă ă ţ -o spune, deşi m întâlneşte singur în întuneric! Dac mă ă -aş încumeta, te-aş atinge, ca s m încredin ez de eşti trup sau umbr , micu zân ! Ar fi îns ca şi cândă ă ţ ă ţă ă ă aş încerca s prind o lumini albastr de pe mlaştin . Hoinaro! Hoinaro!ă ţă ă ă ad ug el, dup ce se opri o clip , o lun întreag ai stat departe de mineă ă ă ă ă ă şi-aş putea s jur c mă ă -ai uitat cu des vârşire.ă

Ştiam c o s m bucur rev zânduă ă ă ă -mi st pânul, deşi bucuria îmi eraă strivit de teama c în curând nă ă -avea s mai fie st pânul meu şi de siguran aă ă ţ c eu nu însemnam nimic pentru el; totuşi, domnul Rochester avea (cel puă inţ aşa credeam eu) atâta putere de a crea fericirea altora, încât chiar numai înfruptându-te din firmiturile ce le arunca p s rilor r t citoare şi str ine caă ă ă ă ă mine şi înc însemna s iei parte la un osp minunat. Ultimele lui cuvinteă ă ăţ fuseser un adev rat balsam; p reau a voi s arate c nuă ă ă ă ă -i era totuna dacă l-aş fi uitat sau nu, şi spusese c Thornfieldul e locuin a mea. Vai, cât aş fiă ţ dorit s fie aşa!ă

Nu p rea c are de gând s se urneasc de pe scar şi nu preaă ă ă ă ă îndr zneam să ă-l rog să-mi fac loc. Dup pu in timp, îl întrebai dac nă ă ţ ă -a fost la Londra.

— Da, îmi r spunse el; presupun c ai aflat printră ă -un fel de dar al ghicitului.

— Mi-a scris doamna Fairfax.— Şi te-a informat pentru ce m-am dus acolo?— Oh, da, domnule! Toat lumea ştie ce treburi ave i.ă ţ— Ei bine, Jane, trebuie să- i ar t tr sura şi sţ ă ă ă-mi spui dac o g seşti cuă ă

adev rat demn de so ia domnului Rochester, şi dac , tol nit pe pernele eiă ă ţ ă ă ă roşii, o s par că ă ă-i regina Boadiceea65. Ştii, Jane, aş vrea ca înf işarea meaăţ s se potriveasc ceva mai bine cu a ei. Ia spuneă ă -mi, micu zân , nţă ă -ai putea să-mi dai un farmec, o b utur vră ă ăjit , sau aşa ceva care s m fac b rbată ă ă ă ă 65 Regin a icenienilor, popor din Anglia veche, conduc toare a unei r scoaleă ă ă împotriva st pânirii romane. Învins de ă ă Suclonius Paulinus, se sinucide

frumos?— Asta dep şeşte puterile vr jitoriei, domnule. Şi ad ugai în sinea mea:ă ă ă

"Un ochi iubitor e singura vraj de care ai nevoie. Pentru el eşti de ajuns deă frumos, sau mai curând înf işarea aspr a chipului t u e mai presus deăţ ă ă frumuse e."ţ

Adeseori îmi citise domnul Rochester gândurile nerostite, dovedind o for de p trundere pe care nţă ă -o puteam în elege. Acum nici nu lu în seamţ ă ă r spunsul meu laă conic, ci îmi zâmbi cu unul din acele zâmbete pe care numai el le avea şi pe care rar de tot le ar ta. P rea că ă ă-l socoteşte prea ales, pentru a-l folosi în prilejuri obişnuite. Era str lucirea adev rat a sim mintelor – şi elă ă ă ţă arunc asupra mea acea lumin .ă ă

— Treci, Janet, îmi zise el, f cânduă -mi loc pe scara; întoarce-te în castel şi pune- i piciorul hoinar şi obosit pe pragul casei unui prieten.ţ

Nu-mi r mânea altceva mai bun de f cut decât s m supun în t cere,ă ă ă ă ă c ci nu sim eam nevoie s mai vorbesc. Urcai treptele f r s spun o vorb ,ă ţ ă ă ă ă ă hot rât s m desă ă ă ă part liniştit de el. Dar o putere de neînvins m re ineaă ă ţ acolo şi un imbold m silea s m întorc. Atunci am rosă ă ă tit, sau mai curând o for din untrul meu rosti pentru mine şi împotriva voin ei mele:ţă ă ţ

— V mul umesc, domnule Rochester, v mul umesc pentru bun tateaă ţ ă ţ ă dumneavoastr . E foarte ciudat feriă ă cirea pe care mi-o d întoarcerea înă preajma dumneavoastr şi oriunde v afla i acolo e şi locuin a mea... unicaă ă ţ ţ mea locuin .ţă

Am fugit atât de repede, încât chiar lui i-ar fi fost greu s m ajungă ă ă dac ar fi încercat. Micu a Adèle se ar t aproape nebun de bucurie cândă ţ ă ă ă m rev zu.ă ă

Doamna Fairfax m primi cu bun tatea ei obişnuit . Leah îmi zâmbi şiă ă ă chiar Sophie îmi ur vesel ă ă "bonsoir". Toate astea îmi f ceau mare pl cere,ă ă c ci nu exist fericire mai mare decât aceea de a fi iubit de semenii t i şiă ă ă de-a sim i c prezen a ta le sporeşte voia bun .ţ ă ţ ă

Luai hot rârea ca în seara aceea s închid ochii dinaă ă intea oric roră imagini ale viitorului şi să-mi astup urechile ca s nu aud glasul ceă -mi vestea într-una o apropiat desă p r ire şi mâhniri viitoare. Când se sfârşi ceaiul şiă ţ doamna Fairfax îşi lu lucrul, când eu m aşezai pe un sc unaş lâng dânsa,ă ă ă ă iar Adèle îngenunche pe covor cuib rinduă -se lâng mine, un sim mânt deă ţă dragoste reciproc p ru a ne împresura ca o aureol de pace şi atunci în l aiă ă ă ă ţ în gând o rug c tre Dumnezeu cerânduă ă -i s aib grij s nu ne despartă ă ă ă ă prea curând; dar, când st m noi aşa şi în înă c pere intr domnul Rochester,ă ă f r s se fiă ă ă anun at mai dinainte, p rând cţ ă ă-ncearc o adev rat bucurie laă ă ă vederea grupului nostru atât de prietenos – când îşi exprima credin a cţ ă b trâna doamn e fericit acum, deoaă ă ă rece i s-a reîntors fiica adoptiv şiă ad ug c , dup câte vede, Adèle e ă ă ă ă prête à croquer sa petite maman anglaise66, atunci cutezai s n d jduiesc c chiar şi dup c s torie, el se vaă ă ă ă ă ă ă îngriji s r mânem toate împreun , sub alin toarea lui ocrotire şi nu cu totulă ă ă ă lipsite de lumina prezen ei sale.ţ

Dup întoarcerea meaă , Thornfield r mase vreo cinciă sprezece zile într-o linişte nesigur . Nu se mai spunea nimic despre însur toarea domnuluiă ă Rochester şi nu vedeam s se fac vreo preg tire pentru un asemenea eveă ă ă -niment. Aproape în fiecare zi o întrebam pe doamna Fairfax dac aflase deă vreo hot râre în privin a asta şi ea îmi r spundea totdeauna c nu. O dată ţ ă ă ă mi-a spus c lă -a întrebat pe domnul Rochester când o să-şi aduc mireasaă acas , dar el nu iă -a r spuns decât printră -o glum şi o priă vire ciudat , aşaă 66 Gata s-o soarb din ochi pe micu a ei mam englezoaic (fr.)ă ţ ă ă

încât nu ştia cam ce încheiere ar putea trage.Un lucru m uimea cu osebire şi anume faptul c nimeni din familiaă ă

Ingram nu venea la castel, iar domnul Rochester nu se ducea niciodat laă Ingram-Park.

E-adev rat c Ingram Park se afla în alt comitat, la peste două ă ăzeci de mile dep rtare, dar ce înseamn dou zeci de mile pentru un îndr gostit?ă ă ă ă Pentru un c l re atât de obişnuit cu drumurile lungi, atât de neobosit caă ă ţ domnul Rochester, n-ar fi însemnat decât o plimbare de diminea . Înceţă pui să nutresc speran e la care nţ -aveam dreptul: c se renun ase la c s toriaă ţ ă ă pl nuit ; c zvonurile nă ă ă -avuseser nici un temei; c unul sau poate amândoiă ă logodnicii se r zgândiser .ă ă

Obişnuiam s cercetez chipul st pânului meu ca s v d dac e trist sauă ă ă ă ă îndârjit, dar nu-mi aminteam să-l fi v zut vreodat atât de senin şi str in deă ă ă orice gânduri negre, ca atunci. Dac în clipele pe care eu şi eleva mea leă petreceam împreun cu el eram ab tut şi m cufundam întră ă ă ă -o triste eţ neagr , devenea chiar vesel. Niciodat nu m chemase atât de des lângă ă ă ă dânsul, niciodat nu fusese atât de bun cu mine, vai! niciodat nuă ă -l iubisem atât de mult.

CAPITOLUL XXIII

În anul acelas o vara minunat str lucea deasupra Angliei. Rareori ună ă cer atât de limpede şi un soare atât de luminos r sfa , chiar şi în scurteă ţă r stimpuri, ara noastr împrejmuit de valuri. Să ţ ă ă -ar fi zis c frumoasele zileă ale Italiei porniser din sud ca un stol de falnice p s ri c l toare şi seă ă ă ă ă opriser s poă ă poseasc o vreme pe stâncile Albionului. Se strânsese tot fânul;ă câmpurile care înconjurau Thornfieldul erau acoperite de v lul verdeă proasp t al otavei; drumurile albe se sc ldau în soare; copacii îşi îmbr caseră ă ă ă veşmintele cele mai bogate; gardurile vii şi p durile dese contractau cuă nuan ele deschise ale pajiştilor de curând cosite.ţ

Într-o sear , Adèle, obosit de alerg tura de o după ă ă ă-amiaz întreagă ă dup c pşuni în Hay Lare, se culcase o dat cu soarele. Dup ceă ă ă ă -am v zută -o adormit , am p r sită ă ă -o şi m-am dus în gr din . ă ă

Era cel mai minunat ceas al zilei: "Ziua-şi risipise focurile-i stinse" şi roua c dea, proasp t , pe pajiştile însetate şi pe culmile uscate de arşi . Acoloă ă ă ţă unde soarele coborâse ca o fiin de rând – lipsit de alaiul norilor – seţă -ntindea o purpur m rea ceă ă ţă -ardea într-un singur punct, pe un pin de munte cu scânteieri de nestemate roşii şi vâlv t i de cuptoare, r spândinduă ă ă -se în înalt şi-n l turi, din ce în ce mai stins, peă -o jum tate de cer. Şi r s ritul şiă ă ă -ar taă farmecul lui de-un albastru-închis, împodobit doar de bijuteria modest a uneiă stele singuratice... În curând avea s se arate luna ce se p stra înc ascunsă ă ă ă sub zare.

M plimbai un timp şi deodat se strecur pân la mine, de la vreoă ă ă ă fereastr , aroma subtil şi bine cunoscut a unei havane. Mă ă ă -am uitat şi-am observat c fereastra bibliotecii era întredeschis . Ştiam c de acolo toateă ă ă mişc rile mele puteau fi urm rite şi de aceea am pornit spre livad . Nu existaă ă ă pe lume col mai ferit şi mai încânt tor. Întrţ ă -o parte, un zid foarte înalt o desp r ea de curte, iar în cealalt era str juit de o alee de fagi. În fund, doară ţ ă ă ă un gard d râmat o desp r ea de câmpurile singuratice; o alee întortocheat ,ă ă ţ ă m rginit de dafini, ducea la pârleaz, şi la cap tul ei seă ă ă -n l a un uriaş castană ţ

de India, sub coroana c ruia se afla o banc . Aci puteai r t ci f r s fiiă ă ă ă ă ă ă v zut. De pe copaci c dea rou , t cerea domnea peste întinsuri, întunericulă ă ă ă creştea şi mi se p rea c aş fi putut r mâne acolo pentru vecie. Pe cândă ă ă p şeam prin mijlocul florilor şi pomilor roditori întră -un col mai dep rtat alţ ă livezii, luminat acum de razele lunii mai mult decât toate locurile dimprejur, m oprii deodat ; nu pentru c aş fi auă ă ă zit sau z rit ceva, dar pentru c dină ă nou îmi p trunsese în n ri acea arom cunoscut .ă ă ă ă

P duceii, lemnulă -Domnului, iasomia, garoafele şi trandafirii îşi închinaser de mult jertfele de smirn şi t mâie; mireasma aceasta nou nuă ă ă ă era nici a copacilor, nici a florilor. Ştiam bine c vine de la havana domnuluiă Rochester. Iscodii cu ochii în jurul meu şi tr sei cu urechea. V zui pomiiă ă înc rca i de roade dateă ţ -n pârg. Auzii trilurile privighetorii în p durea ceă se-ntindea la vreo jum tate de mil , dar nu z rii nici o umbr omeneasc şiă ă ă ă ă nu desluşii nici un zgomot de paşi. Dar aroma devenea mereu mai puternic :ă trebuia s fug. Pornii spre porti şiă ţă -n clipa aceea îl v zui pe domnulă Rochester intrând. M tr sei în umbra iederii. "Nă ă -o s stea mult – îmi zisei – oă s se întoarc iute la castel şi dac stau liniştit nă ă ă ă -o s m vad ."ă ă ă

Dar nu – noaptea i se p rea tot atât de frumoas şi str vechea gr din ,ă ă ă ă ă tot atât de atr g toare ca şi mie. Se plimba ridicând cr cile agrişilor, ca să ă ă ă priveasc frucă tele mari cât prunele, culegea câte o cireaş coapt , sau seă ă apleca deasupra unei tufe înflorite, fie ca să-i soarb miă reasma, fie ca să admire m rgelele de rou de pe petale. Un c r buş trecu bâzâind pe lângă ă ă ă ă mine şi se aşez pe iarb la picioarele domnului Rochester. El îl v zu şi seă ă ă aplec să ă-l priveasc .ă

"Acum – gândii – st cu spatele la mine şi e ocupat: umblând încet poateă c-aş reuşi s m strecor f r s m bage de seam ."ă ă ă ă ă ă ă

Mergeam pe o margine de pajişte ferindu-m s calc pe pietrişul aleiiă ă care m-ar fi putut tr da cu scâr âitul lui. Domnul Rochester se afla la un yardă ţ sau doi de locul pe unde trebuia s trec şi p rea cu totul preocupat de ceră ă -cetarea gâzei. "Am s izbutesc", gândii eu. În clipa când trecui peste umbraă lui lung , proiectat asupra gr dinii de luna care nu se în l ase înc pe bolt ,ă ă ă ă ţ ă ă îmi zise liniştit, f r s se întoarc :ă ă ă ă

— Jane, vino pu in încoace, s vezi individul sta.ţ ă ăNu f cusem nici un zgomot; el nă -avea ochi la spate, oare putea umbra

lui s m simt ? Mai întâi am tres rit, apoi mă ă ă ă -am apropiat.— Ia uită-te ce aripi are, îmi zise el. Îmi aduc aminte de insectele din

Indiile Occidentale. Rareori vezi în Anglia un hoinar de noapte atât de mare şi de vesel. Na! Uite c a zburat!ă

Insecta bâzâi scurt şi disp ru. Voiam s m dep rtez şi eu, camă ă ă ă încurcat , dar domnul Rochester veni dup mine şi, când ajunser m lângă ă ă ă porti , îmi zise:ţă

— Întoarce-te. Pe o noapte atât de frumoas , ar fi p cat s te închizi înă ă ă odaie şi nimeni nu-i bucuros s se culce când apusul soarelui se uneşte înă felul sta cu r s ritul lunii.ă ă ă

Unul din defectele mele e c , uneori, deşi limba mea e gata s r spund ,ă ă ă ă m poticnesc totuşi în chip jalnic când vreau s formulez o scuz . Poticnealaă ă ă asta mi se-ntâmpl aproape totdeauna în momente critice, când un cuvântă potrivit sau o scuz plauzibil ar fi de ajuns s m scoat din încurc tur .ă ă ă ă ă ă ă N-aş fi vrut s m plimb la ceasul acela singur cu domnul Rochester, înă ă ă livada plin de umbre, dar nu gă ăseam nici un pretext ca s m despart de el.ă ă Îl urmai cu paşi târşi i, în vreme ce gândurile îmi zumz iau în cap c utând unţ ă ă prilej de sc pare; el era îns atât de st pânit şi de serios, că ă ă ă-mi fu ruşine de

toat neliniştea mea. R ul – dac exista vreunul – p rea a fi numai în mine;ă ă ă ă cugetul domnului Rochester n-avea ştiin de aşa ceva şi era netulburat.ţă

— Jane, îmi zise el, dup ce trecuser m de aleea de dafini,ă ă îndreptându-ne spre pârleaz şi spre castaniii de India, nu-i aşa c e pl cută ă vara la Thornfield?

— Da, domnule.— Probabil c te sim i oarecum legat de casa asta, dumneata, care ştiiă ţ ă

s vezi frumuse ile firii şi lucrurile.ă ţ— Da, e adev rat, m simt legat de Thornfield.ă ă ă— Şi cu toate c nu în eleg cum, am b gat de seam c ai o oarecareă ţ ă ă ă

dragoste de nebunatica aia mic de Adèle şi chiar pentru buna doamnă ă Fairfax.

— Da, domnule, le iubesc pe amândou , deşi pe fiecare în alt chip.ă— Şi iţ -ar p rea r u s te despar i de ele?ă ă ă ţ— Da.— P cat! zise dânsul. Apoi oft şi t cu.ă ă ă— Aşa-i totdeauna în via , urm el dup o vreme; nici nu teţă ă ă -ai aşezat

bine într-un loc pl cut şi un glas î i porunceşte s te ridici şi s pleci, c ci să ţ ă ă ă -a sfârşit clipa de odihn .ă

— Trebuie s plec, domnule? întrebai eu. Trebuie s p r sescă ă ă ă Thornfieldul?

— Cred c da, Jane. Îmi pare r u, Janet, dar cred c întră ă ă -adev r va trebui.ăEra o lovitur grea, dar nu m l sai doborât .ă ă ă ă— Bine, domnule; în clipa când va sosi porunca, voi fi gata de plecare.— A sosit; sunt silit s iă ţ -o dau chiar desear . ă— Aşadar v c s tori i, domnule? ă ă ă ţ— Exact! Întocmai! Cu iscusin a dumitale obişţ nuit ai şi priceput.ă— Şi... în curând?— Foarte curând, dra... adic domnişoar Eyre. Î i aminteşti, Jane, cândă ă ţ

prima oar , datorit mie sau zvonului, ai în eles limpede c am de gând să ă ţ ă ă-mi vâr gâtul de holtei b trân în la ul blagoslovit, s intru în sfânta stare aă ţ ă c s toriei – întră ă -un cuvânt s strâng pe domnişoara Ină gram la piept (cele dou bra e ale mele abia miă ţ -ar ajunge; dar la urma urmei, pentru o f ptură ă atât de neasemuit cum e frumoasa mea Blanche, niciodat nă ă -ai prea multă putere). Ei bine! Cum spuneam... Dar, Jane, nu cumva întorci capul, uitându-te dup c r buşi? Acela pe care lă ă ă -ai v zut, feti , era ună ţă gând celă cuminte care s-a întors repede acas . Voiam numai să ă- i amintesc c ai fostţ ă prima care mi-ai spus, cu acea cump tare pe care o admir la dumneata, cuă acea prevedere, acea b gare de seam şi umilin care se potrivesc cuă ă ţă situa ia dumitale, c dac mţ ă ă -aş însura cu domnişoara Ingram ar fi mai bine ca dumneata şi micu a Adèle s pleca i de aici. Trec peste jigţ ă ţ nirea pe care ai adus-o firii iubitei mele prin aceast suă gestie şi chiar am s încerc să -o uit când vei fi departe de aici, Janet. N-o să-mi amintesc decât de cumin eniaţ unui sfat pe care voiam să-l transform într-un principiu c l uă ă zitor. Adèle trebuie s se duc la pension, iar dumneata, domnişoar Eyre, trebuie să ă ă ă- iţ cau i alt post.ţ

— Da, domnule, am s dau numaidecât un anun în ziare. Pân atunciă ţ ă cred... Aveam de gând s adaug: "Cred c pot r mâne aici pân îmi g sescă ă ă ă ă un nou ad post". Dar mă -am oprit, sim ind c nu trebuia s risc a rosti o frazţ ă ă ă lung , c ci nu mai eram st pân pe glasul meu.ă ă ă ă

— Într-o lun , n d jduiesc s fiu mire, urm domă ă ă ă ă nul Rochester, şi între timp am să- i caut chiar eu o slujb şi un ad post.ţ ă ă

— V mul umesc, domnule. Îmi pare r u c v dau...ă ţ ă ă ă— Oh, nu-i nevoie s te scuzi. Socot c cineă ă -şi îndeplineşte atât de bine

datoriile, cum faci dumneata, are dreptul s cear mici servicii celui în slujbaă ă c ruia a fost. De altfel, cum am şi auzit pe viitoarea mea scoacr vorbindă ă despre un job care cred ca iţ -ar conveni : e vorba de educarea celor cinci fete ale doamnei Dionysius O'Gall din Bitternutt-Lodge, Connaught în Irlanda. Cred c-o să- i plac Irţ ă landa: se zice c locuitorii deă -acolo sunt foarte inimoşi.

— E tare departe, domnule.— Ce- i pas ! O fat deşteapt ca dumneata nu se sinchiseşte deţ ă ă ă -o

c l torie lung .ă ă ă— Nu c l toria m nelinişteşte, ci dep rtarea; şi pe urm marea o s mă ă ă ă ă ă ă

despart de...ă— De ce, Jane?— De Anglia, de Thornfield şi...— Şi...— De dumneavoastr , domnule.ăAm spus asta aproape f r s vreau şi la fel de f r voie m podidiră ă ă ă ă ă ă

lacrimile. Totuşi, nu plângeam destul de tare ca s fiu auzit . Îmi st pâneamă ă ă hohotele. Gândul la doamna O'Gall din Bitternutt-Lodge îmi înghe a suţ fletul, dar mai pu in decât gândul la valurile ceţ -aveau s t l zuiasc veşnic întreă ă ă ă mine şi cel al turi de care p şeam acum; dar cu mult mai dureroas decâtă ă ă sufletul meu era imaginea acelui ocean şi mai întins – bog ia, starea social ,ăţ ă obiceiurile – ce se-aşezase între mine şi cel pe care-l iubeam în chip atât de sincer şi puternic.

— E foarte departe, reluai eu.— Fireşte. Şi dup ce ai s ajungi la Bitternuttă ă -Lodge, Connaught, în

Irlanda, n-am s te mai v d niciodat , Jane, astaă ă ă -i sigur. N-o s m ducă ă niciodat în Irlanda, fiindc nuă ă -mi prea place ara aceea. Noi am fost prieteniţ buni, nu-i aşa, Jane?

— Da, domnule.— Şi când prietenii au ajuns în ajunul desp r irii, le place să ţ ă-şi petreacă

împreun pu ina vreme ce le mai r mâne. Hai s vorbim linişti i vreoă ţ ă ă ţ jum tate de ceas despre aceast c l torie şi despre desp r irea noastr , înă ă ă ă ă ţ ă vreme ce stelele îşi încep scânteietoarea lor via . Uite castanul s lbatic deţă ă India, iat banca de la r d cina lui b trân . Astă ă ă ă ă ă-sear o s st m aici, cuă ă ă toate c nu vom mai sta niă ciodat aşa unul lâng altul.ă ă

M-a ajutat s m aşez, apoi să ă -a aşezat şi el.— Irlanda e departe, Janet, şi îmi pare r u c micu a mea prietenă ă ţ ă

trebuie s fac o c l torie atât de obositoare. Dar nă ă ă ă -am încotro. Ce pot face?... Jane, ii la mine? Ce crezi? ţ

Nu puteam îndr zni s dau nici un r spuns: mi se oprise inima.ă ă ă— Eu, zise el, simt uneori ceva ciudat pentru dumneata. Mai ales când

stai aşa lâng mine, ca acum, mi se pare c am undeva sub coastele dină ă stânga o coard neă v zut , strâns legat şi straşnic înnodat de una asemă ă ă ă ă-n toare aşezat în aceeaşi parte a delicatei dumitale f pă ă ă turi. Iar dac un braă ţ de mare r scolit de furtuni şi dou sute de mile de p mânt vor ajunge s neă ă ă ă despart , m tem c aceast coard comun s nu se rup şi am un fel deă ă ă ă ă ă ă ă presim ire c atunci aş sângera în untrul meu. Cât despre dumneata, ai sţ ă ă ă m ui i.ă ţ

— Niciodat , domnule; şti i... îmi fu cu neputin s continui.ă ţ ţă ă— Jane, auzi cum cânt privighetoarea aceea în pă ădure? Ascult !ăAscultam şi plângeam cu sughi uri, c ci nuţ ă -mi mai puteam st pâniă

durerea şi eram nevoit s plec capul sub povara cumplit a unei suferin i deă ă ă ţ neîndurat. Când vorbii iar şi, nă -o f cui decât pentru aă -mi ar ta dorin aă ţ arz toare de a nu m fi n scut şi de a nu fi venit niciodat la Thornfield.ă ă ă ă

— Fiindcă- i pare r u cţ ă ă-l p r seşti? m întreb domă ă ă ă nul Rochester.Suferin a şi dragostea îmi stârniser o puternic tulţ ă ă burare ce se str duiaă

s pun pe deă ă -a-ntregul st pânire pe mine, sugerânduă -mi c am dreptul de aă tr i, de a înă vinge obstacolele, de a m în l a şi de a izbândi în cele din urm ;ă ă ţ ă da – şi de a vorbi.

— M doare c p r sesc Thornfieldul! Iubesc Thornfieldul! Îl iubescă ă ă ă pentru c aici am tr it o via plin şi încânt toare – câteodat cel pu in. Aiciă ă ţă ă ă ă ţ n-am fost înjosit . Sufletul nu mi să -a împietrit. N-am fost îngropat al turi deă ă cugetele inferioare, n-am fost îndep rtat de la ceea ceă ă -i luminos, înalt şi plin de energie. Am vorbit fa în fa cu ceea ce cinstesc, cu ceea ce m încântţă ţă ă ă – cu o minte original , puternic şi cuprinz toare. Vă ă ă -am cunoscut, domnule Rochester, şi m cuprinde groaza şi neliniştea când m gândesc c trebuieă ă ă neap rat s m despart pentru totdeauna de dumneavoastr . Îmi dau seamaă ă ă ă c trebuie s plec şi e ca şi când miă ă -aş da seama c treă buie s mor.ă

— De unde vezi dumneata c trebuie? întreb brusc dânsul.ă ă— De unde? Mi-a i ar tat chiar dumneavoastr , domnule.ţ ă ă— Cum anume?— Vorbindu-mi de domnişoara Ingram, nobila şi frumoasa

dumneavoastr logodnic .ă ă— Logodnica mea! Care logodnic ? Nă -am nici o logodnic !ă— Dar ve i avea.ţ— Da. Voi avea! Voi avea! zise dânsul strângând din din i.ţ— Atunci, trebuie s plec; a i spusă ţ -o chiar dumneavoastr .ă— Nu! Trebuie s r mâii! Î i jur şiă ă ţ -mi voi ine jur mântul.ţ ă— V spun c trebuie s plec! r spunsei, a â at peste m sur . Crede iă ă ă ă ţ ţ ă ă ă ţ

c aş putea r mâne aici ca s ajung s nu mai însemn nimic pentruă ă ă ă dumneavoastr ? Crede i c sunt un automat, o maşin care nu simte nimic şiă ţ ă ă pot îndura s mi se smulg buc ica de pâine de la gur şi s mi se verseă ă ăţ ă ă pic tura de ap vie din pahar? Crede i c dac sunt s rac , neînsemnat ,ă ă ţ ă ă ă ă ă urât şi mic , nă ă -am suflet, şi n-am inim ? V înşela i! Am tot atâta suflet câtă ă ţ şi dumneavoastr şi tot atâta inim . Şi dac Dumnezeu miă ă ă -ar fi d ruit pu ină ţ ă frumuse e, şi mult bog ie, aş fi f cut ca desp r irea s fie pentruţ ă ăţ ă ă ţ ă dumneavoastr tot atât de dureroas pe cât este pentru mine acum! Ceea ceă ă v spun nă -are nici o leg tur cu obiceiurile şi conven iunile, nici chiar cuă ă ţ trupul muritor: spiritul meu se adreseaz în aceast etap spirituluiă ă ă dumneavoastr : e ca şi când amândoi am fi p şit dincolo de moarte şi am staă ă la picioarele tronului ceresc, egali – aşa cum suntem!

— Aşa cum suntem acum! repet domnul Rochester; aşa, ad ug elă ă ă prinzându-m în bra e, îngr m dinduă ţ ă ă -m la pieptul lui şi ap sânduă ă -şi buzele pe ale mele. Aşa, Jane.

— Da, domnule, r spunsei. Şi totuşi nu; nu suntem egali, fiindcă ă dumneavoastr sunte i însurat, sau ca şi înă ţ surat, şi înc cu o femeie care vă ă e inferioar , pentru care nu ave i nici un fel de simpatie, pe care nu cred că ţ -o iubi i cu adev rat, c ci vţ ă ă -am v zut şi vă -am auzit râzând de ea! Eu aş dispre uiţ o astfel de leg tur şi de aceea sunt mai bun decât dumneavoastr .ă ă ă ă L sa iă ţ -m s plec!ă ă

— Unde, Jane? În Irlanda?— Da, în Irlanda. Acum am spus ce-aveam pe suflet şi m pot duceă

oriunde.

— Jane, fii liniştit ; nu te zbate ca o pas re s lbaă ă ă tic prins în la , careă ă ţ de dezn dejde îşi smulge penele.ă

— Nu sunt pas re şi nuă -s prins în nici un la : sunt un om liber, amă ţ voin şi m slujesc de ea, ca s v pţă ă ă ă ăr sesc.ă

Printr-un nou efort, îi sc pai din bra e şi r m sei în picioare în fa a lui.ă ţ ă ă ţ— Acea voin a dumitale î i va hot rî destinul, spuse el. Î i ofer mânaţă ţ ă ţ

mea, inima şi partea cuvenit din tot ce am.ă— Juca i o fars de care nu pot decât s râd.ţ ă ă— Î i cer sţ ă- i petreci restul vie ii al turi de mine, s fii al doilea eu alţ ţ ă ă

meu şi cea mai bun tovar ş a mea pe p mânt.ă ă ă ă— În privin a asta, a i şi f cut alegerea şi trebuie s v ine i de ea.ţ ţ ă ă ă ţ ţ— Jane, linişteşte-te câteva clipe; eşti prea aprins . Am s stau şi euă ă

liniştit.O pal de vânt seă -ab tu deă -a lungul aleii de dafini şi frem ta în crengileă

castanului, apoi se pierdu în dep rtare. Cântul privighetorii era singurul glasă ce se mai auzea la acel ceas, şi ascultându-l începui s plâng din nou.ă Domnul Rochester şedea liniştit şi m privea serios şi blând; r mase mută ă cât va vreme, dar în cele din urm îmi zise:ă ă

— Vino lâng mine, Jane, s încerc m s ne l murim şi s ne în elegem.ă ă ă ă ă ă ţ— Nu voi mai veni niciodat lâng dumneavoastr , mă ă ă -am smuls de acolo

şi nu mai e cu putin s revin.ţă ă— Dar, Jane, te chem ca pe o so ie, c ci numai cu tine vreau s m însor.ţ ă ă ăT cui. Credeam că ă-şi bate joc de mine. — Hai, Jane, vino-ncoace! — Logodnica dumneavoastr e între noi şi ne desă parte.El se ridic şi dintră -un pas fu lâng mine.ă— Logodnica mea e aici, zise el, strângându-m din nou la piept;ă

logodnica mea e aici, pentru c e egalul şi semenul meu, Jane, vrei s teă ă m ri i cu mine?ă ţ

Nu r spunsei şi iar şi m str duii s m smulg din strânsoare, c ci încă ă ă ă ă ă ă ă eram neîncrez toare.ă

— Te îndoieşti de mine, Jane? — Cu des vârşire.ă— N-ai încredere în mine?— De fel.— M soco i deci un mincinos? întreb el. Micu neîncrez toare, o s teă ţ ă ţă ă ă

conving. O, domnişoara Ingram? Nu. Şi tu ştii că-i aşa. M iubeşte ea peă mine? Nu. M-am str duit şiă -am dovedit-o. Am r spândit zvonul c averea meaă ă nu-i nici m car o treime din ce se credea şi am f cut aşa ca zvonul s ajungă ă ă ă pân la dânsa. Dup aceea mă ă -am dus s v d urmarea: şi ea şi maică ă ă-sa m-au primit cât se poate de rece. Nu vreau, nu pot s m însor cu domnişoaraă ă Ingram. Pe tine, f ptur ciudat şi parc nep mântean , pe tine te iubescă ă ă ă ă ă cum îmi iubesc propria-mi fiin . Pe tine, s rac , neînsemnat , mic şi mutţă ă ă ă ă ă cum eşti, te rog fierbinte s fii so ia mea.ă ţ

— Chiar eu? izbucnii deodat , c ci v zânduă ă ă -i seriozitatea şi mai ales lipsa de polite e, începeam sţ ă-l cred sincer. Pe mine, care n-am prieteni, afar de dumneaă voastr – dacă ă-mi sunte i întrţ -adev r prieten – pe mine careă n-am nici un ban decât ceea ce mi-a i dat dumneavoastr ?ţ ă

— Pe tine, Jane; trebuie s fii a mea, cu totul a mea. Vrei? Spuneă -mi da, repede.

— Domnule Rochester, întorce iţ -v cu fa a spre lun şi l sa iă ţ ă ă ţ -m s vă ă ă privesc.

— De ce?— Pentru c vreau s v citesc gândurile. Întorce iă ă ă ţ -v !ă— Bine! Nu vei putea citi pe chipul meu mai mult decât pe o pagină

mototolit şi sfâşiat . Citeşte, dar gr beşteă ă ă -te, c ci suf r.ă ăChipul îi era foarte tulburat şi aprins, tr s turileă ă -i erau contractate şi în

ochi îi jucau luciri ciudate.— Oh, Janet, exclam el, m chinuieşti! Privirea asta cercet toare –ă ă ă

deşi-i m rinimoas şi sincer – m chiă ă ă ă nuieşte cumplit.— Cum se poate? Dac sunte i sincer şi dac ceea ce îmi oferi i eă ţ ă ţ

adev rat, nu pot sim i pentru dumneavoastr decât recunoştin şiă ţ ă ţă devotament, iar astea nu chinuiesc.

— Recunoştin ! exclam el. Apoi ad ug cu înfoţă ă ă ă care: Jane, nu sta mult pe gânduri. Spune-mi: Edward – zi-mi pe nume – primesc să- i fiu so ie.ţ ţ

— Vorbi i serios? M iubi i întrţ ă ţ -adev r şi vre i s v c s tori i cu mine?ă ţ ă ă ă ă ţ— Da, şi dac e nevoie de jur mânt ca s te mul uă ă ă ţ mesc, jur!— Atunci, domnule, m voi c s tori cu dumneavoastr .ă ă ă ă— Spune-mi Edward, micu a mea so ie.ţ ţ— Drag Edward!ă— Vino lâng mine, vino aproape de tot, zise el. Apoi ad ug încet,ă ă ă

vorbindu-mi la ureche, pe când obrazul lui se lipea de al meu: Fă-m fericit şiă am s te fac şi eu fericit . Dumnezeu s m ierte, ad ug el dup un r să ă ă ă ă ă ă ă timp, dar nimeni s nu se amestece; o am şi o să -o p strez.ă

— N-are cine s se amestece, domnule. Eu nă -am rude care ar putea interveni.

— E cum nu se poate mai bine, zise el.Dac lă -aş fi iubit mai pu in, aş fi observat în privirea şi glasul lui oţ

înfl c rare s lbatic . Dar, stând lâng el, trezit din acel vis r u al desp r irii,ă ă ă ă ă ă ă ă ţ chemat în raiul unei uniri fericite, nu m puteam gândi decât la bucuriaă ă ce-mi era dat s-o sorb din plin.

M întreba întră -una: "Eşti fericit , Jane?" şi eu îi r spundeam mereu:ă ă "Da." Apoi şoptea încet: "Da, da... O s isp şesc... O s isp şesc... Nă ă ă ă -am g sită -o f r prieteni, f r familie? O fata f r bucurii şi cu inima înghe at ? Oă ă ă ă ă ă ţ ă s-o in lâng mine sţ ă -o îndr gesc şi să -o mângâi. Nu-i dragoste în sufletul meu? Nu-i statornicie în hot rârile mele? O să ă-mi isp şesc greă şelile înaintea judec ii lui Dumnezeu. Ştiu c ziditorul binecuvânteaz fapta mea. Pu in îmiăţ ă ă ţ pas ce crede lumea. Dispre uiesc p rerea oamenilor."ă ţ ă

Dar când se pogorî întunericul? Luna înc nu apusese deă -a binelea şi eram amândoi în bezn ; m aflam atât de aproape de st pânul meu şi totuşiă ă ă cu grea îi desluşeam tr s turile. Şi cine chinuia acum castanul f cânduă ă ă -l să fream te? Se zb tea şi gemea în timp ce vântul vâjâia prin tufele de dafini şiă ă n v lea asupra noastr .ă ă ă

— Trebuie s intr m în cas , zise domnul Rochester, se schimb vremea;ă ă ă ă aş fi stat cu tine aici pân diminea , Jane.ă ţă

"Şi eu", m gândii. Aş fi spusă -o poate, dac un fulger galben nă -ar fi âşnitţ dintr-un nor c tre care priveam şi un bubuit puternic înso it de o trosnitură ţ ă cumplit nu iă -ar fi urmat. Nu m gândii decât să ă-mi ascund ochii ului i laţ pieptul domnului Rochester.

Începu o ploaie cu g leata. Str b tur m în fug aleea şi câmpul, dar încă ă ă ă ă ă înainte de a ajunge la prag eram uzi pân la piele. În hol, domnul Rochesteră îmi scoase şalul şi-mi scutur apa din p rul desf cut; tocmai atunci doamnaă ă ă Fairfax ieşi din odaie. La început nici eu, nici domnul Rochester n-am z rită -o. Lampa era aprins ; ceasul ar ta aproape miezul nop ii.ă ă ţ

— Gr beşteă -te să- i schimbi veşmintele, îmi zise dânsul, şi acum bunţ ă seara, bun seara, iubita mea.ă

M s rut de câteva ori. Când m desp r ii de el, privii în sus, o v zui peă ă ă ă ă ţ ă v duv , palid , grav şi uimit . Iă ă ă ă ă -am zâmbit numai şi-am alergat sus pe sc ri.ă "O s se l muă ă reasc în curând", m gândii. Totuşi, când ajunsei în odaia mea,ă ă gândul c ea ar fi putut da, fie şi numai pentru o clip , un tâlc vinovat celoră ă v zute m duru; dar dup pu in vreme, bucuria şterse orice alt sentiment; şiă ă ă ţ ă oricât de puternic ar fi şuierat vântul, oricât de apropiat şi asurzitor ar fi fost tunetul, oricât de dese şi orbitoare fulgerele, oricât de cumplit potopul care se rev rs în cele dou ceasuri de furtun , nă ă ă ă -am sim it nici un fel de team ,ţ ă ci numai o slab emo ie. Domnul Rochester veni de trei ori să ţ ă-mi bat la uşă ă ca s m întrebe dac sunt treaz şi liniştit . Asta era o mângâiere careă ă ă ă ă -mi d dea putere îmă potriva oric rei vr jm şii.ă ă ă

A doua zi diminea , înainte de a m coborî din pat, micu a Adèle veni înţă ă ţ goan în odaia mea şiă -mi spuse c marele castan din fundul livezii fuseseă tr snit astă ă-noapte şi n ruit pe jum tate. ă ă

CAPITOLUL XXIV

M-am sculat şi în vreme ce m îmbr cam, chibzuiam la întâmpl rile dină ă ă ajun, întrebându-m dac nu era cumva un vis. Nă ă -am putut fi deplin încredin at de adev rul lor decât dup ce lţ ă ă ă -am v zut din nou pe domnulă Rochester şi l-am auzit repetându-mi f g duielile, spunânduă ă -mi din nou cuvinte de dragoste. Pe când m piept nam, m privii în oglind şi b gai deă ă ă ă ă seam c nu mai eram urât : în tr s turile chipului meu se ar ta n dejdea şiă ă ă ă ă ă ă în culorile obrazului dragostea de via ; ochii p reau a fi privit întrţă ă -o fântână a bucuriei şi a fi împrumutat str lucirea undelor ei str vezii. De multe ori mă ă ă ferisem să-mi privesc st pânul, temânduă -m c privirile mele nuă ă -i vor fi pe plac; ast zi puteam ridica privirea spre el f r s m tem c înf işarea meaă ă ă ă ă ă ăţ i-ar putea r ci sim mintele. Purtai o rochie de var simpl , de culoareă ţă ă ă deschis ; mi se p ru c niciodat un veşmânt nuă ă ă ă -mi venise mai bine, pentru c niciodat nu fusesem atât de fericit .ă ă ă

Când am coborât în sala cea mare, n-am fost de loc uimit v zând că ă ă furtunii din ajun îi urmase o frumoas diminea de iunie şi c , prin uşaă ţă ă deschis , p trundea o adiere proasp t şi parfumat . Când eu eram atât deă ă ă ă ă fericit , natura trebuia s fie şi ea plin de voioşie. O biat cerşetoare înso ită ă ă ă ţ ă de un copil, amândoi palizi şi zdren ui i, veneau pe alee înspre castel; amţ ţ fugit în întâmpinarea lor şi le-am dat to i banii pe careţ -i aveam la mine, trei sau patru şilingi; buni sau r i, to i trebuiau s ia parte la fericirea mea. Ciorileă ţ ă cârâiau şi p s ri vesele cântau, dar nimic nu era atât de vesel, nici atât deă ă ml dios ca suă fletul meu copleşit de bucurie.

Doamna Fairfax îşi ar t la fereastr chipul mâhnit, şiă ă ă -mi zise cu gravitate:

— Domnişoar Eyre, vrei s vii s m nânci?ă ă ă ăCât inu micul dejun, purtarea ei fu rezervat şi rece; dar nu puteam sţ ă ă-i

risipesc atunci am girea. Trebuia s aştept ca toate s fie l murite deă ă ă ă st pânul meu şi trebuia deci ca şi dânsa s aştepte. Mâncai ce putui, apoi mă ă ă gr bii s m urc în odaia mea. O întâlnii pe Adèle, care ieşea din sala deă ă ă studii.

— Unde te duci? o întrebai eu. E ora lec iei.ţ

— Domnul Rochester mi-a spus s m duc în odaia copiilor.ă ă— Şi unde-i dânsul acum?— Acolo, îmi r spunse ea, ar tânduă ă -mi odaia din care ieşise.Intrai şi-l g sii întră -adev r acolo.ă— Vino să-mi spui bun diminea a! îmi strig el.ă ţ ăÎnaintai vesel . De data asta nu m aştepta un simplu cuvânt rece sauă ă

chiar o strângere de mân , ci o îmbr işare şi o s rutare. Mi se p ru firesc; miă ăţ ă ă se p ru încânt tor s fiu iubit şi mângâiat de el.ă ă ă ă ă

— Jane, în diminea a asta eşti plin de prospe ime, zâmbitoare şiţ ă ţ dr gu , zise domnul Rochester, da, întră ţă -adev r dr gu . Aceasta s fieă ă ţă ă micu a zân palid pe care o cunoşteam? Gr untele meu de muştar? Feti aţ ă ă ă ţ asta cu chip însorit, cu gropile în obraji, cu p r castaniu catifelat şi ochiă c prui, str lucitori?ă ă

Ochii mei sunt verzi, cititorule, dar trebuie iertat aceast greşeal ; seă ă ă pare c – pentru dânsul – îşi schimă baser culoarea.ă

— Da, domnule, e Jane Eyre.— Care o s fie în curând Jane Rochester, ad ug dânsul; peste patruă ă ă

s pt mâni, Janet, nici o zi mai mult. Ai auzit?ă ăAuzeam, dar nu puteam înc în elege bine: eram ameă ţ it . Sim mântulţ ă ţă

pe care mi-l trezise vestea aceasta era ceva mult mai puternic decât bucuria – ceva care uluia şi fermeca totodat , cred c ceva vecin cu spaima.ă ă

— Ai roşit şi acum eşti alb la fa , Jane. De ce?ă ţă— Pentru c miă -a i dat un nume nou: Jane Rochester, şi mi sţ -a p rut atâtă

de ciudat...— Da, doamna Rochester, spuse el, tân ra doamn Roă ă chester, mireasa

lui Fairfax Rochester.— Nu se poate, domnule; pare cu neputin . Fericirea deplin nuţă ă -i

h r zit oamenilor pe lumea asta şi soarta mea nu poate fi diferit de aă ă ă ă celorlal i semeni ai mei. Aţ -mi închipui c asupra mea se poate pogorî atâtaă fericire înseamn s cred întră ă -o poveste cu zâne, s visez cu ochii deschişi.ă

— Iar eu pot şi voi împlini acel vis. Voi începe chiar ast zi. Azi dimineaă ţă am scris bancherului meu din Londra să-mi trimit nişte bijuterii pe care leă are în p strare şi care au apar inut totdeauna st pâniior Thornfieldului. Pesteă ţ ă o zi sau dou n d jduiesc s i le r storn în poal , c ci vreau s te bucuri deă ă ă ă ţ ă ă ă ă toate favorurile şi de toate aten iile pe care leţ -aş acorda fiicei unui mare senior, dac mă -aş c s tori cu ca.ă ă

— Oh, domnule! Nu v gândi i la giuvaericale! Nuă ţ -mi place s audă vorbindu-se de asta. Bijuterii pentru Jana Eyre! Mi se pare ciudat şi nefiresc: aş prefera s nu le am.ă

— Voi pune eu însumi în jurul gâtului t u şiragul deă diamante şi- i voiţ aşeza diadema pe frunte, unde va sta de minune, c ci firea şiă -a pus pecetea noble ei pe fruntea asta, Jane. Vreau s împodobesc cu br ri aceste încheţ ă ăţă -ieturi pl pânde şi s pun inele în aceste degete de zân .ă ă ă

— Nu, nu, domnule! Gândi iţ -v la altceva: nuă -mi mai vorbi i de asta şiţ mai ales, nu-mi mai vorbi i aşa. Nuţ -mi vorbi i ca unei adev rate frumuse i,ţ ă ţ sunt o guvernant urât , guvernanta dumneavoastr urât ca o quaker .ă ă ă ă ă

— Pentru mine eşti frumoas , eşti tocmai frumuse ea pe careă ţ -o doreşte inima mea, gingaş şi aerian .ă ă

— Vre i s spune i firav şi ştears ... Visa i, domnule, sau v bate i joc.ţ ă ţ ă ă ţ ă ţ Pentru numele lui Dumnezeu, nu fi i ironic!ţ

— Am s silesc întreaga lume s te recunoasc drept o frumuse e,ă ă ă ţ ad ug el.ă ă

Stânjeneala mea creştea auzindu-l vorbind astfel: mi se p rea c vrea să ă ă se înşele singur, sau s m amă ă ăgeasc pe mine.ă

— O voi îmbr ca pe Jane a mea în atlazuri şi dantel , urm el, îi voi puneă ă ă trandafiri în p r şi voi acoperi capul iubitei mele cu un voal f r de pre .ă ă ă ţ

— Atunci n-o s m mai recunoaşte i, domnule; nă ă ţ -am s mai fiu Janeă Eyre a dumneavoastr , ci o maimu traă ţă vestit în straie de arlechin, o gaiă ţă acoperit cu pene de împrumut. Aş fi mai pu in mirat s v v d pe dumneaă ţ ă ă ă ă -voastr , domnule Rochester, îmbr cat în straie de actor, decât pe mine întră ă -o rochie de curte; şi totuşi nu v spun c sunte i frumos, deşi v iubesc mult deă ă ţ ă tot, prea mult ca s v linguşesc. Nu c uta i nici dumneavoastr să ă ă ţ ă ă-mi adresa i laude deşarte.ţ

Urm s vorbeasc pe aceiaşi ton, f r să ă ă ă ă ă-mi ia în seam rug mintea.ă ă— Chiar azi am s te duc cu tr sura la Millcote, să ă ă- i alegi câteva rochii.ţ

iŢ -am spus c peste patru s pt mâni vom fi c s tori i. Cununia o s se facă ă ă ă ă ţ ă ă în linişte, în biserica de acolo din vale şi apoi numaidecât am s te duc pe susă la oraş. Dup o scurt şedere, o să ă ă-mi duc comoara în inuturile maiţ apropiate de soare, în viile franceze şi pe câmpiile Italiei; o s vad tot ceă ă -a r mas vestit din istoria veche şi vremurile moderne; o s guste via aă ă ţ oraşelor; o s se pre uiasc printră ţ ă -o compara ie dreapt cu ceilal i.ţ ă ţ

— O s c l toresc?... şi cu dumneavoastr , domnule?ă ă ă ă— Ai s petreci cât va vreme la Paris, Roma şi Neapole, la Floren a,ă ă ţ

Vene ia, Viena; toate rile pe care leţ ţă -am colindat eu vor fi str b tute şi deă ă tine; unde a lovit copita mea, va p şi piciorul t u de silfid . Acum zece aniă ă ă am colindat Europa. Eram pe jum tate nebun de scârb , de ur , de furie, caă ă ă şi cei care m înso eau; de data asta, lecuit şi purificat, o voi cutreieraă ţ împreun cu îngerul şi bucuria mea.ă

Am râs, auzindu-l vorbind astfel.— Nu sunt un înger şi n-o s fiu cât voi tr i; nă ă -o s fiu decât eu îns mi.ă ă

Domnule Rochester, nu trebuie s pretinde i şi nu trebuie s v aştepta i aă ţ ă ă ţ afla ceva ceresc în mine, c ci nu ve i afla, tot aşa cum nici eu nu voi afla înă ţ dumneavoastr ; de altminteri nici nu m aştept la una ca asta.ă ă

— Dar ce te aştep i s g seşti la mine?ţ ă ă— Poate c o vreme ve i fi ca acum, dar asta nă ţ -o s in mult; pe urmă ţ ă ă

v ve i domoli; apoi ve i fi un om cu toane; dup care ve i deveni moroc nosă ţ ţ ă ţ ă şi-mi va fi tare greu s v fiu pe plac; dar v ve i deprinde cu mine, o s vă ă ă ţ ă ă plac poate din nou – s v placă ă , nu spun să m iubi i. Cred c dragosteaă ţ ă dumneavoastr se va stinge peste şase luni, sau poate şi mai pu in. Am citită ţ în c r ile scrise de b rba i c staă ţ ă ţ ă ă -i cel mai lung timp c ruiaă -i poate rezista ardoarea unui so . Dar la urma urţ mei, n d jduiesc c nu voi fi niciodată ă ă ă nesuferit dragului meu st pân, ca tovar ş şi prieten .ă ă ă ă ă

— Nesuferito! Să-mi placi din nou! Eu ştiu c te voi iubi totdeauna şi teă voi face s m rturiseşti nu numai că ă ă-mi placi, ci c te iubescă – cu fidelitate, cu c ldur şi cu staă ă tornicie.

— Dar dumneavoastr nu ave i toane, domnule?ă ţ— Cu femeile la care-mi place numai chipul sunt mai r u decât diavolul,ă

când descop r c nă ă -au nici suflet, nici inim , când se arat josnice, serbede,ă ă poate chiar proaste, grosolane şi rele; dar fa de o privire curat , o vorbireţă ă sincer , un suflet de v paie, o fire ce se încovoaie dar nu se frânge,ă ă ml dioas şi statornic , flexibil şi dreapt totoă ă ă ă ă dat , r mân deă ă -a pururi credincios şi iubitor.

— A i întâlnit vreodat o astfel de fire, domnule? A i iubit vreodat oţ ă ţ ă astfel de femeie?

— O iubesc acum.— Dar înaintea mea, dac întră -adev r eu corespund în vreun felă

preten iilor dumneavoastr atât de înalte...ţ ă— N-am întâlnit niciodat femei care să ă- i semene, Jane. Îmi placi şi mţ ă

st pâneşti; pari c eşti supus şi admir iscusin a cu care faci asta. Cândă ă ă ţ r sucesc pe degete o jurubi de m tase, simt în bra e un fior ce merge până ţă ă ţ ă la inim . Ei bine, tot astfel m simt cucerit de tine şi înă ă -râurirea ta e mai alin toare decât iă ţ -o pot spune, starea asta cuprinde mai mult vraj decâtă ă oricare izbând . De ce zâmbeşti, Jane? Ce înseamn înf işarea asta schimă ă ăţ -bat pe care nă -o pricep?

— M gândeam, domnule (ierta iă ţ -m , e un gând ce să -a n scut f r voiaă ă ă mea) m gândeam la Hercule şi Samson, şi la cele care iă -au fermecat...

— Şi tu, zân mic ...ă ă— T ce i, domnule! Nuă ţ -i mai mult în elepciune în cuvinteleă ţ

dumneavoastr decât în faptele acelor domni de careă -am pomenit adineauri. Totuşi, cred c dac ar fi fost c s tori i, asprimea b rbatului ar fi întrecut f ră ă ă ă ţ ă ă ă îndoial duioşia adoratorului şi m tem ca nu cumva tot aşa s se petreacă ă ă ă lucrurile şi cu dumneavoastr . Aş vrea s ştiu ce o să ă ă-mi r spunde i peste ună ţ an, dac o s v cer un hatâr pe care nu vă ă ă -ar conveni sau nu v-ar face pl cere s miă ă -l îndeplini i.ţ

— Cere-mi acum ceva, Janet, cel mai mic lucru; doresc s fiu rugat.ă— Chiar vreau, domnule: cererea e gata.— Vorbeşte! Dar dac m priveşti şi dac zâmbeşti aşa, voi fi silit să ă ă ă- iţ

f g duiesc dinainte, ceea ce ar fi o nebunie din partea mea.ă ă— Nicidecum, domnule! Cer doar atât: nu trimite i dup giuvaere şi nuţ ă

m încununa i cu trandafiri; ar fi ca şi cum a i împodobi cu o broderie de aură ţ ţ batista aceea obişnuit pe care o ave i în mân .ă ţ ă

— Ea ar însemna s încerc s împodobesc aurul cel mai curat, ştiu; deă ă aceea cererea î i va fi împlinit : deoţ ă camdat am s contramandez ordinulă ă trimis bancherului meu. Îns nu miă -ai cerut înc nimic: mă -ai rugat numai s iă ţ iau înapoi un dar. Mai încearc o dat .ă ă

— Atunci v rog să ă-mi satisface i curiozitatea foarte egoist de unţ ă anumit lucru.

P ru ca se tulbur .ă ă— Cum, cum? zise el repede. Curiozitatea e un lucru primejdios; din

fericire, n-am jurat să- i satisfac oricare cerere...ţ— Nu poate fi nici o primejdie dacă-mi r spunde i, domnule.ă ţ— Vorbeşte. Jane; dar aş prefera să-mi dau jum tate din avere decât să ă

r spund întreb rii steia simple, de care e legat , poate, o tain .ă ă ă ă ă— Cum, rege Ahasverus? Ce nevoie am eu de jumătate din averea

dumneavoastr ? Crede i c sunt un că ţ ă ăm tar care vrea să ă-şi investeasc baniiă în moşii? Aş fi de o mie de ori mai fericit dac mă ă -aş bucura de întreaga dumneavoastr încredere. Nuă -mi ve i refuza încrederea, de vreme ce îmi da iţ ţ şi dragostea, nu-i aşa?

— Jane, eşti cea mai în m sur să ă ă-mi cunoşti toate tainele ce merit să ă fie cunoscute; dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu- i dori o povar inutil .ţ ă ă Nu râvni otrava şi nu deveni dintr-o dat o Ev .ă ă

— De ce nu, domnule? Adineauri mi-a i spus cât de mult v place s fi iţ ă ă ţ înfrânt şi cât de drag v e s v l sa i convins. Nu crede i c aş face bine să ă ă ă ţ ţ ă ă profit de aceast m rturisire, şi s încep s v linguşesc, s v rog fierbinte,ă ă ă ă ă ă ă s plâng şi s fiu urâcioas chiar, dac e nevoie, numai ca să ă ă ă ă-mi încerc puterea?

— Te desfid s faci o astfel de încercare. Prefă ă-te, încearc s min i şiă ă ţ jocul o s înceteze nurnaidecât.ă

— Aşa? Atunci, domnule, renun a i cu uşurin . Dar ce întunecat v eţ ţ ţă ă ă acum privirea! Sprâncenele vi-s groase de un deget şi fruntea aminteşte de o imagine dintr-o uimitoare poezie: "Un tr snet îngr m dit întră ă ă -o coloană albastr ". B nuiesc c asta e înf işarea dumneavoastr de om însurat,ă ă ă ăţ ă domnule.

— Iar dac asta va fi înf işarea ta de femeie m riă ăţ ă tat , atunci eu, ca ună bun credincios creştin ce m aflu, va trebui să -o rup degrab cu un spiriduşă sau o salamandr . Dar ce ai să ă-mi ceri tu, f ptur mititic ? Dă ă ă ă-i drumul!

— Vede i, nuţ mai sunte i nici m car politicos! dar pre uiesc mai multţ ă ţ sinceritatea, chiar dac e brutal , decât m gulirile. De altfel, prefer s fiu oă ă ă ă f ptur mititic decât un înger. Iat ce am s v întreb: De ce vă ă ă ă ă ă -a i dat atâtaţ osteneala s m face i s cred cu v ve i însura cu domnişoara Ingram?ă ă ţ ă ă ţ ...

— Asta-i tot? Slav Domnului c nuă ă -i mai r u! Frună tea i se descre i; mţ ă privi zâmbind şi-mi mângâie p rul p rând fericit, ca şi când ar fi sc pată ă ă dintr-o primejdie.

— Cred că- i pot m rturisi, Jane, zise el, cu toate c ai s te cam înfurii şiţ ă ă ă ştiu cum te aprinzi când te afli în starea asta. Str luceai în lumina rece a lunii,ă asear , când teă -ai r zvr tit împotriva soartei şi ai spus c eşti egal cu mine,ă ă ă ă c ci, fiindc veni vorba, Janet, ai sus inut cu t rie lucrul sta.ă ă ţ ă ă

— F r îndoial . Dar r spunde iă ă ă ă ţ -mi, v rog, domnule, laă întrebarea despre domnişoara Ingram...

— Ei bine, m-am pref cut c o curtez pe domnişoara Ingram, fiindcă ă ă doream s te fac s m iubeşti tot atâtl de nebuneşte cât te iubeam şi eu peă ă ă tine şi ştiam c gelozia era cel mai sigur aliat pe careă -l puteam chema în ajutor pentru a-mi atinge inta.ţ

— Perfect! Acum îmi p re i mic, mic cât vârful unui deget deă ţ -al meu. E ruşinos şi scandalos s te por i astfel. La ceă ţ -ar fi putut sim i domnişoaraţ Ingram, nu v-a i gândit nici o clip .ţ ă

— Toate sim mintele ei se reduc de fapt la unul sinţă gur: mândria; şi asta cere umilire. Erai geloas , Jane?ă

— Ce-are a face, domnule Rochester? Asta nu v poate interesa în niciă un fel pe dumneavoastr . R spunde iă ă ţ -mi înc o dat şi sincer: crede i că ă ţ ă domnişoara Ingram n-o s sufere din cauza cochet riei dumneavoastră ă ă necinstite. N-o s se simt jignit şi p r sit ?ă ă ă ă ă ă

— E cu neputin ! iţă Ţ -am spus doar c dimpotriv , ea e aceea care mă ă -a p r sit. Vestea c nu sunt bogat iă ă ă -a r cit, sau, mai bine zis iă -a stins într-o clip focul...ă

— F uri i planuri curioase, domnule Rochester. M tem c principiileă ţ ă ă dumneavoastr sunt uneori cam excenă trice.

— N-a fost nimeni s le dea o îndrumare bun , Jane, şi uneori au putută ă r t ci.ă ă

— V întreb înc o dat , serios: pot oare primi marea fericire pe careă ă ă mi-o oferi i, f r teama de a vedea pe alta suferind durerile cumplite ceţ ă ă le-am îndurat eu acum cât va vreme?ă

— Da, po i, draga şi buna mea feti ; nimeni pe lume nţ ţă -are pentru mine o dragoste atât de curat ca a ta; creă din a în dragostea ta, Jane, e un balsamţ nepre uit pentru sufletul meu.ţ

Îmi ap sai buzele pe mâna pe care el miă -o pusese pe um r. Îl iubeamă foarte mult, mai mult decât voiam să-mi m rturisesc, mai mult decât potă spune cuvintele.

— Mai cere-mi ceva, îmi zise el. E o pl cere nespus pentru mine s fiuă ă ă rugat şi s m supun.ă ă

Cererea mea era şi de ast dat preg tit .ă ă ă ă— Spune iţ -i v rog doamnei Fairfax care v sunt ină ă ten iile. Mţ -a v zută

noaptea trecut cu dumneavoastr în sala cea mare şi a fost revoltat . Da iă ă ă ţ -i câteva l muriri, înainte de a o vedea eu. M doare cumplit s fiu judecată ă ă ă greşit de o femeie atât de bun cum e dânsa.ă

— Du-te la tine în odaie şi pune- i p l ria, îmi r spunse el. Vreau sţ ă ă ă ă mergi cu mine la Millcote azi diminea . În vreme ce te îmbraci, eu o s stauţă ă de vorb cu b trâna şi o să ă -o fac s în eleag . Te crede pierdut , Janet, pentruă ţ ă ă c miă -ai d ruit dragostea ta?ă

— Crede c am uitat care e diferen a între situa ia dumneavoastr şi aă ţ ţ ă mea.

— Situa ia! Situa ia! Locul t u e în inima mea şi vai de acela care teţ ţ ă -ar jigni acum, sau mai târziu! Du-te de te îmbrac .ă

Am fost repede gata şi când l-am auzit pe domnul Rochester ieşind din odaia doamnei Fairfax, m-am gr bit s cobor. B trâna terminase obişnuitaă ă ă -i lectur de dimiă nea din ţă Scriptur . ă Cartea r m sese deschis înaintea ei şiă ă ă ochelarii erau aşeza i deasupra. P rea c vestea primit din partea domnuluiţ ă ă ă Rochester o f cuse s uite cu totul treaba în care fusese cufundat maiă ă ă înainte. Ochii ei a inti i asupra peretelui gol tr dau uimirea unui suflet liniştit,ţ ţ ă tulburat de cine ştie ce fapt nemaipomenit . Când m v zu, se ridic , se siliă ă ă ă ă să-mi zâmbeasc şi îngân câteva cuvinte de felicitare, dar zâmbetul îi pieriă ă repede de pe buze şi fraza r mase neterminat . Îşi puse ochelaă ă rii, închise Biblia şi-şi dep rt scaunul de mas .ă ă ă

— Sunt atât de uimit , începu ea, c nu ştiu ce să ă ă- i spun, domnişoarţ ă Eyre. Nici n-ai visat aşa ceva, nu? Uneori, când sunt singur , adorm şi parcă ă v d aievea lucruri ce nu să -au întâmplat niciodat . Adeseori mi să -a părut, când a ipeam, cţ ă-mi v d b rbatul care a murit acum cincisprezece ani,ă ă aşezându-se lâng mine şi lă -am auzit chiar spunându-mi pe nume, Alice, cum avea obiceiul. Îmi po i spune dacţ ă-i adev rat c domnul Rochester teă ă -a cerut de nevast ? Nuă - i bate joc de mine. Dar mi se pare, totuşi, c a intrat acumţ ă cinci minute aici, să-mi spun c peste o lun o s fii nevasta lui.ă ă ă ă

— Şi mie mi-a spus aceiaşi lucru, r spunsei.ă— Într-adev r! Şi crezi ce iă ţ -a spus? Ai primit?— Da.M privi uluit .ă ă— N-aş fi crezut-o niciodat . E un om trufaş. To i Rochesterii au fost aşa.ă ţ

Tat lui s u îi pl ceau banii şi el însuşi a trecut totdeauna drept mân strâns .ă ă ă ă ă Are de gând s te ia de nevast ?ă ă

— Aşa mi-a spus.M privi din cap pân în picioare şiă ă -i citii în ochi c nu g sea în mine niciă ă

un farmec în stare s dezlege enigma.ă— Nu pot s în eleg, urm ea, dar f r îndoial c e adev rat, dac spuiă ţ ă ă ă ă ă ă ă

dumneata. Ce o s ias din toate astea? Nă ă -aş putea spune; z u c nu ştiu. Deă ă multe ori e bine ca so ii s aib aceeaşi avere şi stare social ; apoi suntţ ă ă ă dou zeci de ani diferen între dumneavoastr . Aproape c iă ţă ă ă ţ -ar putea fi tat .ă

— Ba de fel, doamn Fairfax! exclamai eu, în epat . Nu pare deloc că ţ ă ă mi-ar putea fi tat , iar cei care ne vor vedea împreun nuă ă -şi vor închipui nici m car o clip una ca asta. Domnul Rochester pare, şi e, tot atât de tân r caă ă ă al i b rba i la dou zeci şi cinci de ani.ţ ă ţ ă

— Şi te ia, într-adev r, din dragoste? m întreb doamna Fairfax.ă ă ă

R ceala şi scepticismul ei m lovir atât de crunt, încât m podidiră ă ă ă ă lacrimile.

— Îmi pare r u c te sup r, urm b trâna, dar eşti atât de tân r şiă ă ă ă ă ă ă cunoşti atât de pu in b rba ii, încât aş fi vrut s te fac atent . Exist o vecheţ ă ţ ă ă ă zical care spune c nu tot ce str luceşte e aur şi m tem s nu descoperi şiă ă ă ă ă aici ceva la care nici eu, nici dumneata, nu ne aştept m.ă

— Cum adic ? Sunt chiar un monstru? exclamai eu. Nuă -i cu putin caţă domnul Rochester s m iubeasc la mod sincer?ă ă ă

— Nu, eşti foarte dr gu şi în ultimul timp teă ţă -ai schimbat foarte mult în bine, aşa încât pot afirma c domă nul Rochester te iubeşte. Am observat totdeauna c are o sl biciune deosebit pentru dumneata. Uneori am fostă ă ă chiar îngrijorat de soarta dumitale, din pricina acestei preferin e atât deă ţ v dite şi aş fi dorit s te vestesc că ă ă-i bine s te fereşti, dar aveam oroare să ă- iţ spun chiar şi numai c r ul e cu putin . Ştiam c un asemenea gând teă ă ţă ă -ar revolta, te-ar jigni poate; erai doar atât de discret , atât de modest şiă ă sim itoare. Credeam c pot avea încredere c o s te aperi singur . Nu potţ ă ă ă ă să- i spun cât am suferit noaptea trecut când, dup ce am c utat prin toatţ ă ă ă ă casa şi nu te-am g sit nici pe dumneata, nici pe domnul Roă chester, v-am v zut întorcânduă -v împreun , la miezul nop ii...ă ă ţ

— Bine, acum nu te mai gândi la asta! o întrerupsei eu cu ner bdare. Eă de ajuns c nă -a fost nimic r u.ă

— N d jduiesc c totul va fi bine pân la urm , conă ă ă ă ă tinu dânsa. Dară ascultă-m şi fii cât se poate de prevă ăz toare, încearc să ă ă-l ii la distan peţ ţă domnul Rochester; nu te încrede prea mult în dumneata, nici în el. Gentilomii cu situa ia lui nţ -au obiceiul s se însoare cu guveră nantele lor.

Începusem s m enervez deă ă -a binelea: din fericire tocmai atunci intră Adèle în odaie, ca o vijelie.

— Ia-m şi pe mine, iaă -m şi pe mine la Millcote! exclam ea. Domnulă ă Rochester nu vrea, cu toate că-i atâta loc în tr sura cea nou . Roagă ă ă-l s mă ă ia, mademoiselle.

— O să-i spun, Adèle.M-am gr bit s ies, fericit c scap de o sf tuitoare atât de mohorât .ă ă ă ă ă ă

Tr sura era gata şi o tr geau acuma la scar ; st pânul se plimba prin fa aă ă ă ă ţ casei şi Pilot se plimba dup dânsul.ă

— Poate s vie şi Adèle cu noi, nuă -i aşa, domnule? întrebai.— I-am spus c nu. Nu iau plozii dup mine! Vreau s fiu numai cuă ă ă

dumneata.— L sa iă ţ -o s vin , domnule Rochester. V rog eu; e mai bine.ă ă ă— Nu; ar fi o piedic .ăHot rârea nestr mutat se vedea în privirea şi glasul s u: pove ele şiă ă ă ă ţ

îndoielile doamnei Fairfax îmi n v lir în minte, f când s m treac fiori;ă ă ă ă ă ă ă ceva impalpabil şi vag îmi umbrise n dejdile. Aproape pierdusem impresia că ă am vreo putere asupra domnului Rochester. Eram gata s m supun orbeşte,ă ă f r s mai spun un cuvânt, dar când m ajut s urc în tr sur , m privi înă ă ă ă ă ă ă ă ă fa .ţă

— Ce s-a întâmplat? m întreb el. iă ă Ţ -a pierit lumina de pe obraz. Vrei într-adev r s vie şi micu a şi ai fi neă ă ţ c jit dac aş l saă ă ă ă -o aici?

— Aş ine mult s vin , domnule.ţ ă ă— Atunci fugi de- i ia p l ria şi întrţ ă ă -o clip să ă-mi vii înd r t! strig elă ă ă

Adèlei.Feti a îl ascult , alergând cât o ineau picioarele.ţ ă ţ— La urma urmelor, ce intereseaz c vom fi stină ă gheri i o diminea ?ţ ţă

zise el. În curând o s am pentru totdeauna vorbele, gândurile şi tov r şia ta.ă ă ăDup ce se v zu în tr sur , Adèle începu s m s rute ca să ă ă ă ă ă ă ă-şi arate

recunoştin a, dar fu îndat aşezat în col , lâng domnul Rochester. Se uitţ ă ă ţ ă ă imediat la mine: un tovar ş atât de ursuz o amu ea; nu îndr znea nici să ţ ă ă-i îm-p rt şeasc în şoapt vreo observa ie deă ă ă ă ţ -a ei, nici să-l întrebe ceva.

— L sa i-o lâng mine, zisei eu. V poate stânjeni şi în partea asta eă ţ ă ă destul loc.

O trecu lâng mine ca pe un c eluş.ă ăţ— Am s-o trimit curând la pension, spuse dânsul zâmbind, îns Adèle îlă

auzi şi-l întreb dac o s mearg la pension ă ă ă ă sans mademoiselle67.— Da, r spunse el, f r domnişoara, fiindc pe domă ă ă ă nişoara o iau cu mine

în lun . Acolo am s caut o peşă ă ter întră -o vale alb , înconjurat de culmiă ă vulcanice, şi o s stea cu mine, numai cu mine.ă

— Dar n-o s aib nimic de mâncare; ai să ă -o laşi s moar de foame,ă ă remarc Adèle.ă

— Zi şi noapte o s culeg man pentru ea; în lun , câmpiile şi dealurileă ă ă sunt pline de man , Adèle.ă

— Şi când o să-i fie frig, cum o s fac foc?ă ă— În lun , focul âşneşte din mun i; dac o să ţ ţ ă ă-i fie frig, am s-o iau in

bra e şi am sţ -o duc pe vârful unui vulcan şi am s-o aşez pe marginea craterului.

— Oh! qu'elle y sera mal – peu confortable!68 O s i se strice rochiile. Deă unde ai să-i dai altele? Domnul Rochester m rturisi c e încurcat.ă ă

— Hm! zise el, tu ce-ai face, Adèle? Pune- i mintea laţ -ncercare şi afl ună mijloc. Ce-ai zice de un nor alb sau trandafiriu pentru o rochi ; şi nu crezi cţă ă dintr-un curcubeu s-ar putea face o eşarf dr gu ?ă ă ţă

— E mult mai frumoas aşa cum e, zise Adèle, dup ce se gândi pu in.ă ă ţ De altfel s-ar şi plictisi s tr iasc nuă ă ă mai cu dumneata acolo în lun . În loculă domnişoarei, n-aş primi niciodat s plec cu dumneata.ă ă

— A primit; şi-a dat cuvântul.— Dar n-o s-o po i duce acolo sus; nuţ -i nici un drum înspre lun ; nuă -i

decât aer, şi nici ea, nici dumneata nu şti i s zbura i.ţ ă ţ— Adèle, uită-te la câmpul sta.ăIeşiser m pe por ile Thornfieldului şi tr sura mergea alene deă ţ ă -a lungul

şoselei netede ce ducea spre Millcote. Praful fusese m turat de furtun ;ă ă gardurile vii şi copacii falnici, împrosp ta i de ploaie, sclipeau verzi, deă ţ -o parte şi de alta a drumului.

— Acum vreo cincisprezece zile, Adèle, spuse domnul Rochester, mă plimbam seara târziu pe aici – era chiar în ziua când m-ai ajutat s strângă fânul din livad . Eram obosit şi mă -am aşezat pe treptele de colo: am luat un creion şi un caie el şi am început s scriu despre o neţ ă norocire ce mi s-a întâmplat de mult şi despre dorin a mea de zile mai fericite. Scriam repede,ţ în ciuda întunericului ce creştea, când cineva veni pe alee şi se opri la doi paşi de mine. Ridicai ochii şi v zui o mic f ptura, cu un v l ca de pânz deă ă ă ă ă p ianjen pe cap. Îi f cui semn s se apropie şi peste pu in să ă ă ţ -a aflat la genunchii mei. Nu i-am vorbit în cuvinte şi nici ea mie, dar am citit în ochii ei şi ea într-ai mei.

Şi iat ce am vorbit noi, numai prin graiul ochilor. Era o zân venit dină ă ă ara spiriduşilor – spunea dânsa – şi venise întrţ -adins ca s m fac fericit;ă ă ă

trebuia s p r sesc lumea noastr şi s m duc cu ea înă ă ă ă ă ă tr-un loc singuratic, 67 F r domnişoara (fr.)ă ă68 Ce prost o s se simt – nu un loc confortabil (fr.).ă ă

în lun de pild , şi zicând asta f cu un semn cu capul spre cornul luniiă ă ă argintii, ce se în l ase peste Hayhill. Miă ţ -a spus c acolo sus sunt peşteri deă alabastru şi v i de argint, unde vom putea locui. Iă -am r să puns c miă -ar pl ceaă s merg acolo, dar iă -am amintit – ca şi tine – c nă -am aripi s zbor. "Oh! miă -a r spuns zâna, nuă -i nimic! Iat un talisman care va învinge toate greut ile;ă ăţ şi-mi ar t un frumos inel de aur. Puneă ă -l, zise ea, pe al patrulea deget al mâinii mele stângi şi o s fim unul al altuia, o s p r sim p mântul şi o s neă ă ă ă ă ă facem cerul nostru, acolo sus." Şi iar ar t spre lun . Adèle, ineă ă ă lul se afl înă buzunarul meu şi are forma unei monezi de aur, dar în curând o să-şi capete adev rata lui înf işare.ă ăţ

— Dar ce leg tur are ă ă mademoiselle cu povestea asta? Nu-mi pas mieă de zân , dar miă -ai spus c pe ă mademoiselle vrei s-o duci în lun !...ă

— Mademoiselle e o zân , ad ug dânsui şoptind tainic.ă ă ăAtunci îi spusei Adèlei s nu ia în seam aceste glume, la rândul ei, feti aă ă ţ

d du dovad de un autentic scepticism francez, spunând c domnulă ă ă Rochester e un vrai menteur69 asigurându-l c ea nu ia în seam poveştile luiă ă cu zâne şi c ă du reste il n'y avait de fées el quand merne il y en arait70 – nu i s-ar ar ta lui, nu iă -ar da inele şi nici nu i-ar propune s stea cu dânsul în lun .ă ă

Ceasul petrecut la Millcote m cam sâcâi. Domnul Rochester m sili să ă ă merg într-o pr v lie de m t suri şi s aleg o jum tate de duzin de rochii.ă ă ă ă ă ă ă N-aveam deloc chef şi-l rugai s amâne pentru mai târziu, dar nă -a fost chip şi a trebuit să-l ascult. Recurgând la rug min i şoptite energic, am izbutit să ţ ă-l înduplec ca în loc de şase rochii, câte voia să-mi d ruiasc , s nuă ă ă -mi iau decât dou . În schimb, jur c acele dou vor fi alese de dânsul. Îl v zui cuă ă ă ă ă îngrijorare plimbându-şi ochii pe m t suri descă ă hise; în cele din urm se hot rîă ă pentru o m tase bogat , de culoarea ametistului, şi un superb atlază ă trandafiriu.

Îi spusei în şoapt c asta era ca şi când miă ă -ar fi ales o rochie de aur şi o p l rie de argint; c f r doar şi poate nă ă ă ă ă -o s cutez niciodat s port rochiileă ă ă pe care mi le alesese. Dup multe greut i, c ci era cumplit de înc p ânat,ă ăţ ă ă ăţ l-am convins s ia în locul lor o rochie sobr de atlaz neă ă gru şi alta de m taseă cenuşie ca perla.

— Deocamdat fie şi aşa, zise el, ad ugând îns c întră ă ă ă -o zi "vrea s mă ă vad str lucind ca un rond de flori".ă ă

Îmi sim ii inima uşoar când ieşir m din pr v lia de m t suri şi apoi dinţ ă ă ă ă ă ă aceea a bijutierului. Cu cât îmi d ruia domnul Rochester mai multe, cu atâtă obrajii mei se înroşeau mai tare şi eram cuprins de un sim mânt deă ţă nepl cere şi umilin . Când, în sfârşit, înfrigurat şi obosit , m suii din nou înă ţă ă ă ă tr sur , îmi amintii ceea ce ultimele întâmpl ri triste şi vesele m f cuser să ă ă ă ă ă ă uit cu des vârşire: scrisoarea unchiului meu John Eyre c tre doamna Reed şiă ă inten ia lui de a m înfia şi a m face moştenitoarea averii sale.ţ ă ă

"Ar fi într-adev r o uşurare s am o cât de mic indeă ă ă penden , îmi zisei.ţă Nu pot suferi s fiu un fel de p puş îmbr cat de domnul Rochester sau să ă ă ă ă ă stau ca o a doua Danae şi s v d c zând în jurul meu, în fiecare zi, o ploaieă ă ă de aur. Cum ajung acas , îi scriu unchiului John la Madera şi i comunic c mă ă ă m rit şi cu cine. Dac aş şti c am m car o şans ca întră ă ă ă ă -o zi s sporescă averea domnului Rochester, aş îndura mai uşor cheltuielile f cute acumă pentru mine." Cu sufletul ceva mai împ cat de gândul acesta (pe care nă -am întârziat să-l pun în practic chiar în ziua aceea), îndr znii iar şi s înfrunt priă ă ă ă -virea st pânului şi iubitului meu, care miă -o c uta totdeauna cu st ruin , deşiă ă ţă 69 Adev rat mincinos (fr.).ă70 de altfel nu existau zâne şi chiar dac ar fi existat (fr.).ă

eu îmi feream mereu ochii şi obrazul. Îmi zâmbi; m-am gândit atunci că zâmbetul lui e aidoma celui pe care un sultan îl acord întră -o clip deă dragoste şi fericire unei roabe pe care aurul şi giuvaericalele lui au îmbog ităţ -o. I-am strâns mâna care o c uta cu înfrigurare pe a mea şi amă respins-o, roşie de puterea strânsoarei.

— Nu e nevoie s m privi i aşa, zisei eu, şi daca o sa continua i pân laă ă ţ ţ ă urm nă -o s port decât rochiile mele vechi de la Lowood şi la cununie o să ă îmbrac rochia liliachie de bumbac. V pute i face un halat din m taseaă ţ ă cenuşie şi un num r nesfârşit de veste din atlazul cel negru.ă

Spuse înfundat şi-şi frec mâinile.ă— Oh, ce fericire e s-o vezi şi s-o auzi! exclam el. Cât e de original şiă ă

de picant ! Nă -aş schimba aceast micu englezoaic pe tot seraiul mareluiă ţă ă vizir. Ochi de gazel , trup de hurie şi câte înc !ă ă

Aluzia cu iz oriental m stârni din nou.ă— Nu sunt de loc dispus s in locul unui harem penă ă ţ tru dumneavoastr ,ă

deci s nu v închipui i c lă ă ţ ă -a i putea avea prin mine, îi zisei. Dac aceleţ ă lucruri v plac, domă nule, nu sta i pe gânduri. Duee iţ ţ -v îndat la bâlciurileă ă din Stambul şi cump ra iă ţ -v sclave, risipinduă -v banii pe care, dup cât seă ă pare, aici nu şti i sţ ă-i cheltui i cum trebuie.ţ

— Şi tu ce-ai s faci, Janet, cât vreme eu o s m tocmesc pentru aceleă ă ă ă tone de carne cu garnitur de ochiă

— M voi preg ti s plec ca misionar pentru a proă ă ă ă pov dui libertateaă roabelor, deci şi a celor din haremul dumneavoastr . Voi intra acolo şi voiă stârni r scoala, iar dumneavoastr , paş cu trei tunuri, ve i fi întră ă ă ţ -o clip înă mâinile noastre şi nu v vom da drumul decât dup ce ve i semna legea ceaă ă ţ mai liberal care a fost impus vreodat unui tiran.ă ă ă

— Voi consim i bucuros s depind de voia ta, Jane.ţ ă— Voi fi neîndur toare, domnule Rochester, mai ales dac ve i cereă ă ţ

îndurare cu o privire cum este cea de acum. Vâzând aceast privire, aş fiă sigur c semna i legea doar pentru c sunte i silit şi o ve i c lca îndat ceă ă ţ ă ţ ţ ă ă s-ar ivi prilejul.

— Dar, Jane, ce vrei tu, de fapt? M tem c afar cununia înainteaă ă ă altarului m vei sili s m supun întregului tipic al unei c s torii aparte. V dă ă ă ă ă ă c vrei s stabileşti condi ii speciale – care anume?ă ă ţ

— Nu vreau decât s am sufletul liber de povara oric roră ă obliga ii preaţ grele. V aduce i aminte ce miă ţ -a i spus depre Celine Varens, despreţ diamantele şi caşmirurile pe care i le-a i d ruit? Nu vreau s fiu o Celineţ ă ă Varens englez . Voi c uta s r mân guvernanta Adèlei, o să ă ă ă ă-mi câştig astfel hrana, locuin a şi treizeci de lire pe an; pe deasupra, din aceşti bani voi puteaţ să-mi între in şi garţ deroba, iar dumneavoastr o să ă-mi da i doar... ţ

— Doar ce?— Doar stima dumneavoastr . Şi dac v voi daă ă ă -o în schimb pe a mea,

datoria va fi pl tit .ă ă— S ştii, zise el, c în ceea ce priveşte insolen a asta rece şi mândriaă ă ţ

înn scut nuă ă - i g seşti pereche pe lume.ţ ăÎn acel moment eram foarte aproape de Thornfield.— Vrei s iei masa cu mine? m întreb el când ajună ă ă ser m la por ileă ţ

parcului.— Nu, domnule, v mul umesc.ă ţ— Şi pot cunoaşte pricina pentru care refuzi?— N-am luat niciodat masa numai cu dumneavoasă tr , domnule, şi nuă

v d de ce aş faceă -o înainte de...

— Înainte de ce? Îmi plac frazele spuse numai pe jum tate.ă— Înainte de-a nu mai avea încotro.— Crezi c m nânc ca un c pc un sau ca un vampir, de iă ă ă ă ţ -e team să ă

m ai tovar ş de masa?ă ă— Nu m-am gândit niciodat la asta, domnule, dar vreau să ă-mi mai

p strez înc o lun vechile obiceiuri.ă ă ă— Ba ai s p r seşti de îndat atitudinea de guveră ă ă ă nant supus .ă ă— Ierta iţ -m , domnule, dar asta nă -o voi face. Voi urma s tr iesc ca şiă ă

alt dat . Voi sta, ca şi pân acum, toat ziua departe de dumneavoastr ; ve iă ă ă ă ă ţ putea trimite s m cheme seara, când ve i dori s m vede i, şi atunci o să ă ţ ă ă ţ ă viu, dar altfel nu.

— Aş vrea s fii cu mine, Jane, nu s prizez tabac, ca s pot îndura toateă ă ă astea – pour me donner remiterance71 cum ar spune Adèle: din nenorocire, n-am cuib de ig ri, nici tabachera. Dar ascultţ ă ă-m , tu, micu tiran ; a fostă ţă ă rândul t u pân acum, îns curând o s fie al meu; şi când o s pun mâna peă ă ă ă ă tine, o s te leg – ca s zicem aşa – de un lan ca sta (ar tând lan ulă ă ţ ă ă ţ ceasului.)

Da, micu a mea drag , te voi ine lâng inima mea, de team s nuţ ă ţ ă ă ă -mi pierd pre iosul odor.ţ

Rostea aceste cuvinte în timp ce m ajuta s cobor din tr sur ; pe cândă ă ă ă o lua în bra e pe Adèle, eu intrai în cas şi m gr bii s m retrag la etaj.ţ ă ă ă ă ă

Seara m chem la el. Îi preg tisem o îndeletnicire, c ci eram hot râtă ă ă ă ă ă s nuă -mi petrec tot timpul într-o lung conversa ie în ă ţ tête-à-tête. Mi-am adus aminte de glasul lui frumos şi ştiam că-i place s cânte, ca mai tutuă ror bunilor cânt re i. Eu nu cântam bine şi, dup cum m judecase chiar el, nu puteam fiă ţ ă ă socotit o muzicant priă ă ceput , dar eram încântat s ascult o muzic bun .ă ă ă ă ă Amurgul, acest ceas al roman elor, abia umbrise cerul şiţ -şi desf şă urase stindardul albastru şi înstelat, când eu deschisei pianul şi-l rugai st ruitor, peă to i sfin ii din cer, sţ ţ ă-mi cânte ceva. Îmi r spunse c sunt o vr jitoare cuă ă ă toane şi mai bine ar fi s cânte alt dat ; îi r spunsei îns c niciă ă ă ă ă ă -o clip nă -o s fie mai potrivit .ă ă

— Î i place glasul meu? m întreb el.ţ ă ă— Foarte mult, îi r spunsei.ăNu ineam sţ ă-i m gulesc vanitatea susceptibil, dar de data asta doreamă

să-l câştig şi să-l îmboldesc, ca s ajung mai repede la int .ă ţ ă— Atunci, Jane, trebuie s m acompaniezi.ă ă— Foarte bine, domnule; am s încerc.ăÎncercai, într-adev r, dar curând fui gonit de peă ă taburet, dup ceă -mi

spusese c sunt "o mic neîndemânatic ". M împinse f r jen la o parte –ă ă ă ă ă ă ă tocmai asta doream şi eu – îmi lu locul şi se acompanie singur, c ci cânta laă ă pian tot aşa de bine ca şi din gur . Mă -am cuib rit în firida ferestrei şi, pe cândă priveam în zare copacii nemişca i şi pajiştea, el cânt pe o melodie suav :ţ ă ă

"De-a fost o dragoste să-i spun,Aprins şi curat ,ă ăDe-aceast dragoste acumăMi-e inima furat .ă

Te v d şi dorul miă -l alin. Dar vine desp r irea; ă ţDe nu vii m munceşteă -un chin,

71 Ca să-mi p strez cump tul (fr.)ă ă

Îmi sânger iubirea.ă

Credeam când va şi aşteptam S vin far numeă ă ăO fericire; m visamăIubit pe-aceast lume;ă

De fiin a scump s m leg ţ ă ă ăOrbit, o viaţă-ntreag , ăSă-mi spun cât iă -aş fi de drag, Să-i spun cât mi-e de drag .ă

Dar între noi s-a aşezat Pustiu, întinderi goale. Precum oceanul înspumat. Verzui şi plin de jale.

Iubirea noastr o ur sc ă ăDreptatea şi puterea.Ca nişte lotri ne lovesc:Mânia şi durerea.

Primejdii înfruntai, loviri.Şi piedici de tot felul;Dar peste rele presim iri ţTrecui, urmându-rni elul.ţ

În zbor spre visul drag purtat,Via a miţ -era plin ăDe cureubeu-naripat Al ploii de lumin .ă

Când stelele se-aprind, de jar.Pe bolt sus, pl pând ă ă ăIubirea-n gând mi-apare iar Solemn , dar şi blând .ă ă

C nu mai ştiu s mă ă ă-nsp imântăDe grelele ursiteSau de durerile muşcândDin mine învr jbite.ă

Mânia iar şi mă -a-ncercat,Dreptatea-mi frânge drumul,Pe când puterea a jurat Să-mi dea din lupt scrumul.ă

Nu pot uita c mâna ei ăUşoar ca o floare ăA poposit în mâna mea Atât de-ncrez toare!ă

C s tori i, pornind voioşi ă ă ţPrin vraja ce ne-nbin , ăSă-i fiu tovar ş credincios, ăS fieă -a mea st pân ;ă ă

C ci strâns toată ă ă-ntr-un s rut,ăMi-a dat via aţ -ntreag ăŞi focul de-a m fiă ştiut Iubit de fata drag !"ă

Se ridic şi veni spre mine. Fa aă ţ -i era îmbujorat , ochii de erete îiă str luceau şi toate tr s turile lui tr dau tandre e şi patim . O clip mă ă ă ă ţ ă ă ă fâstâcii, dar îmi revenii repede. Nu doream scene sentimentale, nici declara iiţ îndr zne e; acum îns eram amenin at şi de una şi de alta: trebuia să ţ ă ţ ă ă-mi preg tesc o arm de ap rare. Miă ă ă -am ascu it limba. Când se apropie de mine,ţ îl întrebai cu asprime: cu cine voia s se c s toreasc ?ă ă ă ă

— E o întrebare ciudat în gura dragei mele Jane, zise el.ă— Nicidecum! O socotesc foarte fireasc şi chiar foarte necesar . A iă ă ţ

spus c viitoarea so ie îşi va da via a pentru dumneavoastr . Ce înseamn oă ţ ţ ă ă asemenea idee p gân ? Eu nă ă -am de loc de gând s mor împreun cuă ă dumneavoastr – pute i fi sigur de asta!ă ţ

— Oh, tot ce doresc, tot ce pretind e s po i tr i al turi de mine! Moarteaă ţ ă ă nu-i pentru o f ptur ca tine!ă ă

— Ba da. Ca şi dumneavoastr , am dreptul s mor când imi va veniă ă rândul, dar voi aştepta clipa hot rât şi nu iă ă -o voi lua înainte.

— Nu-mi vei ierta oare gândul egoist şi nu vei pecetlui iertarea cu un s rut de împ care?ă ă

— Nu; v rog s m ierta i.ă ă ă ţAtunci spuse c sunt o f ptur foarte aspr şi ad ug c pe oricareă ă ă ă ă ă ă

femeie ar fi podidit-o lacrimile, auzind astfel de strofe cântate spre lauda ei.Îi spusei c de felul meu eram aspr şi neînduplecat , c o s aibă ă ă ă ă ă

numeroase prilejuri să-şi dea seama de acest lucru şi c , de altfel, eramă hot rât să ă ă-i ar t, în cele patru s pt mâni ce vor urma, multe laturiă ă ă col uroase ale firii mele, ca s ştie de cine voia sţ ă ă-şi lege via a, înc înţ ă vremea când mai putea da înapoi.

— Vrei s stai liniştit şi s vorbeşti ca o fat cu judecat ?ă ă ă ă ă— Voi sta liniştit , dac dori i asta, dar de vorbit îmi place s cred că ă ţ ă ă

vorbesc aşa cum trebuie.Se fr mânta pe scaun, pufnind şi morm ind. "Foarte bine, îmi zisei, po iă ă ţ

s te zbuciumi şi s te înfurii, dac vrei, dar sunt încredin at c e cea maiă ă ă ţ ă ă bun purtare pe care o pot avea fa de dumneata. Te iubesc mai mult decâtă ţă aş putea spune, dar nu vreau s m las prea mult st pânit de patim . Prină ă ă ă ă r spunsurile mele în ep toare vreau s te îndep rtez de pr pastie şi să ţ ă ă ă ă ă p strez între dumneata şi mine o distan ce ne va fi întră ţă -adev r de folosă amândurora."

Încetul cu încetul, l-am înt râtat straşnic. Când se trase întră -un colţ întunecat, la cel lalt cap t al od ii, m ridicai şi zisei cu glasul meu obişnuită ă ă ă şi cu respectul de totdeauna:

— Noapte bun , domnule!ăApoi m îndreptai spre uş şi ieşii.ă ăUrmai acelaşi sistem în tot cursul celor patru s pt mâni de încercare şiă ă

ob inui o victorie des vârşit . Fireşte, era cam sup rat şi îmbufnat, darţ ă ă ă

vedeam c în general purtarea asta îi convenea totuşi. O supunere deă mieluşea, o sensibilitate de turturic , iă -ar fi încurajat tendin ele spreţ despotism, dar i-ar fi pl cut, lă -ar fi mul uţ mit şi i-ar fi satisf cut gusturile întră -o m sur mult mai mic .ă ă ă

Fa de str ini eram ca şi alt dat , liniştit şi respectuoas ; alt purtareţă ă ă ă ă ă ă nici n-ar fi fost potrivit . Numai în convorbirile de sear îl contrariam şiă ă -l sup ram. Când urcam în camera trimitea s m cheme, dar când ap reamă ă ă ă cuvintele : "dragostea mea" sau "iubita mea" i se stingeau pe buze. Cele mai alint toare cuvinte pentru mine erau: "p puş sfid toare", "zână ă ă ă ă r ut cioas ", "dr cuşor", "nestatornico" şi altele. Strâmb turile luaser loă ă ă ă ă ă cul dezmierd rilor. În loc să ă-mi strâng mâna, m ciupea de bra ; în loc s mă ă ţ ă ă s rute, m tr gea de ureche. Deocamdat eram mai mul umit de acesteă ă ă ă ţ ă hatâruri s lbatice decât de orice avansuri prea dr g stoase. Socoteam că ă ă ă doamna Fairfax îmi d dreptate; neliniştea ei în ceea ce m privea disp reaă ă ă treptat; eram deci încredin at c purtarea mea e cea bun . Domnulţ ă ă ă Rochester spunea c îl chinui atât, încât în curând va ajunge numai piele şiă oase, dar c nu mai are mult pân s se r zbune. Râdeam încet deă ă ă ă amenin rile lui: "Acum te pot sili s fii cu scaun la cap, m gândeam eu, şiţă ă ă nu m îndoiesc c o s pot şi mai târziu; dac un mijloc îşi pierde puterea,ă ă ă ă pot n scoci altul".ă

Totuşi, nu-mi venea de loc uşor; adeseori aş fi vrut mai curând să-i plac, decât să-l înt rât. Viitorul meu so ajunsese s însemne pentru mine lumeaă ţ ă întreag , mai mult chiar: Dumnezeul meu. Venise s se aşeze între mine şiă ă orice gând religios, ca o eclips între om şi soarele uriaş. În zilele acelea nuă -l mai z ream pe Dumnezeu din pricina f pturii sale, din careă ă -mi f cusem ună idol.

CAPITOLUL XXV

Ceasurile din urm ale lunii acordate domnului Rochester pentru aă -mi face curte erau num rate. Nu se mai putea amâna ziua, care se apropia –ă ziua nun ii; toate preg tirile erau gata. Eu, cel pu in, nu mai aveam nimic deţ ă ţ f cut; cuferele fuseser închise, legate şi înşirate deă ă -a lungul peretelui od i eiă ţ mele. Mâine pe vremea asta vor fi departe pe drumul Londrei şi tot acolo voi fi şi eu (D.V)72. .. sau mai curând nu eu, ci o anume Jane Rochester, pe care n-o cunoşteam înc . Nu mai r mânea decât s lipesc adresele pe bagaje, şiă ă ă cele patru p tr ele de carton aşteptau în sertar. Domnul Rochester scriseseă ăţ el însuşi pe fiecare dintre ele "Doamna Rochester, hotel ***, Londra, dar nu m putusem hot rî s le lipesc pe cufere, nici s chem pe cineva s facă ă ă ă ă ă treaba. Doamna Rochester nu exista şi ini ialele nu se puteau naşte pân aţ ă doua zi, la cât va vreme dup ora opt dimiă ă nea a. ţ

Luasem hot rârea s aştept şi s m conving de venirea ei pe lume,ă ă ă ă înainte de a-i trece în st pânire toate aceste bunuri. Era de ajuns c înă ă dulapul din fa a m suţ ă ei mele de toalet rochiile despre care se spunea cţ ă ă sunt ale ei înlocuiser rochia mea din Lowood, neagr , de posă ă tav ieftin, şi p l ria de paie, c ci nu puteam socoti ale mele rochia de mireas deă ă ă ă culoarea perlei şi v lul vaporos, ag ate în cuierul pe care se f cuseră ăţ ă ă st pâne. Închiă sei dulapul s nu mai v d veşmintele care la ceasul acela aiă ă

72 Dea volente, cu voia Domnului (lat).

serii – era ora nou – r spândeau un fel de lumin fantastic în întunericulă ă ă ă od ii mele. "Visuri albe, r mâne i singure", zisei. Sunt neliniştit . Aud vântulă ă ţ ă b tând şi vreau s ies afar să ă ă ă-i simt mângâierea. Nu numai zorul preg tiriloră şi nu numai gândul la marile schimb ri, la via a care avea s înceap chiară ţ ă ă de-a doua zi pentru mine, m f cuser atât de neliniştit . Amândou îşiă ă ă ă ă aveau, desigur, partea lor în tulburarea ce m îmboldea s r tă ă ă ăcesc la o oră atât de târzie pe câmpiile întunecate; exista îns o a treia pricin , mult maiă ă puternic decât celelalte.ă

Un gând ciudat şi neliniştitor îmi st ruia în cuget. Ceva ce nu puteamă în elege şi de care nimeni afar de mine nu avea ştiin se petrecuse cu oţ ă ţă noapte înainte. Domnul Rochoster lipsise de acas în noaptea aceea şi încă ă nu se întorsese. Fusese silit s se duc întră ă -o localitate la vreo treizeci de mile dep rtare, unde avea un mic domeniu de vreo două ă-trei ferme, fiindc treburiă importante îl chemau acolo, treburi pe care numai el le putea şi trebuia s leă rezolve înaintea pl nuitei plec ri din ar . Îi aşteptam întoarcerea ca s lep dă ă ţ ă ă ă aceast povar de pe suflet şi să ă ă-i cer dezlegarea tainei ce m neliniştea.ă Aşteapt pân ce va veni, cititorule, şi în clipa când îi voi împ rt şi secretul,ă ă ă ă vei lua şi tu parte la acea dest inuire.ă

M îndreptai spre livad , mânat întră ă ă -acolo de vântul care b tuse toată ă ziua tare şi neîntrerupt dinspre sud, f r s aduc , totuşi, vreo pic tur deă ă ă ă ă ă ploaie. În loc s se domoleasc la c derea nop ii, p rea c seă ă ă ţ ă ă -nte eşte şi urlţ ă din ce în ce mai tare; copacii se aplecau mereu în aceeaşi parte, şi-abia o dat la un ceas dacă ă-şi mai îndreptau cr cile, atât de puternic şi nedomolită era vântul ce le apleca înspre nord capetele r muroase. Nori grei se alungauă f r contenire de la o margine la alta a z rii şi nici un petic de cer albastru nuă ă ă se-ar tase în ziua aceea de iulie.ă

Sim eam o pl cere s lbatic s alerg prin vânt şi sţ ă ă ă ă ă-mi arunc parcă tulburarea din cuget în iureşul acelui şuvoi de aer ce urla prin v zduh.ă Coborând aleea de dafini, d dui cu ochii de ciotul înnegrit al castanului lovită de tr snet. Str juia acolo întunecat şi frânt; trunchiul spină ă tecat prin mijloc p rea silueta vag a unei n luci, cele dou p r i ale copacului nu erauă ă ă ă ă ţ complet desp r ite, c ci baza trainic şi r d cinile viguroase le mai uneauă ţ ă ă ă ă înc , dar via a comun era nimicit ; seva secase. Atârnau de o parte şi deă ţ ă ă alta, veştejite şi moarte şi desigur c una sau amândou aveau s fieă ă ă doborâte de furtunile iernii, cu toate c deocamdat p reau a alc tui ună ă ă ă singur copac – una şi aceeaşi ruin .ă

"Bine face i c v ine i strâns unul de altul, zisei eu, ca şi când cioturileţ ă ă ţ ţ monstruoase ar fi fost fiin e vii şi mţ -ar fi putut auzi. Cred c aşa rupte, uscateă şi arse cum sunte i, mai ave i înc pu in via în voi, fiindc r dţ ţ ă ţ ă ţă ă ă ăcinile cinstite şi credincioase r mân înc unite. Nu ve i mai purta niciodată ă ţ ă verdea a frunzelor, niciodat nu ve i mai vedea p s ri cl dinduţ ă ţ ă ă ă -şi cuiburile şi în l ânduă ţ -şi trilurile prin ramurile voastre; pentru voi a trecut vremea dragostei şi a bucuriei: dar cu toate acestea nu v-a copleşit dezn dejdea, c ciă ă fiecare din voi are un tovar ş care să ă-l sprijine în nenorocire." Pe când le priveam, luna ap ru pentru o clip pe col ul de cer ce se vedea printreă ă ţ cioturi. Discul ei roşu ca sângele şi pe jum tate acoperit de nori p ru că ă ă-mi arunc o privire speriat şi lugubr , îngropânduă ă ă -se apoi repede în masa nesfârşit a norilor, în jurul Thornfieldului, vântul încet o clip , dar pesteă ă ă p durea şi pârîiaşele îndep rtate st ruia necontenit un vaiet s lbatic şiă ă ă ă melancolic. Era atât de trist să-l ascul i, încât m îndep rtai în goan .ţ ă ă ă

R t cii cât va vreme prin livad , adunând din iarb merele c zute cuă ă ă ă ă ă gr mada în jurul copacilor. Miă -am g sit de lucru, alegând pe cele care erauă

coapte, le-am dus în cas şi leă -am pus în c mar . Apoi m urcai în bibliotec ,ă ă ă ă s m încredin ez dac focul e aprins, c ci, deşi era var , ştiam c întră ă ţ ă ă ă ă -o sear mohorât ca aceea domnului Rochester iă ă -ar fi pl cut s g seasc laă ă ă ă întoarcere un foc vesel. Focul fusese aprins şi ardea cu n dejde; tr sei jil ulă ă ţ domnului Rochester la gura sobei şi masa al turi; l sai perdelele şi preg tiiă ă ă lumân rile s poat fi oricând aprinse.ă ă ă

Când sfârşii cu toate acestea, eram mai tulburat decât oricind. Nuă puteam sta liniştit : nu puteam nici s r mân în cas . Pendula din odaie şiă ă ă ă b trânul ceas din sala cea mare b tur în acelaşi timp ora zece.ă ă ă

"Ce târziu e! îmi zisei. O s-alerg pân la por ile pară ţ cului; din când în când luna mai r zbate printre nori şi se poate z ri destul de departe pe drum.ă ă Poate c soseşte chiar acum şi dac iă ă -aş ieşi în întâmpinare aş mai şterge câteva clipe de aşteptare."

Vântul vuia în copacii mari ce str juiau poarta. Atât cât puteam vedea înă dep rtare pe şosea, în dreapta şiă -n stânga, totul era liniştit şi pustiu; în afară de umbrele norilor care treceau din vreme-n vreme drumul, când se-ar taă luna nu se vedea decât o lung linie palid , lipsit de orice urm de via .ă ă ă ă ţă

O lacrim copil reasc , lacrim de dezam gire şi ner bdare îmi aburiă ă ă ă ă ă ochii. Ruşinat , miă -o ştersei repede. Mai z bovii câtva timp; luna seă ascunsese în întregime înd r tul norilor, iar noaptea devenea din ce în ceă ă mai întunecoas şi p rea c să ă ă -apropie furtuna.

"Ce mult aş vrea s vin acum! Ce mult aş vrea s vin !" strigai euă ă ă ă cuprins de presim iri boln vicioase. N d jduisem c avea s sosească ţ ă ă ă ă ă ă înainte de ceai. Era o noapte neagr ! "Ceă -l poate face s întârzie? ă I s-o fi întâmplat ceva?"

Întâmplarea din noaptea trecut îmi reveni în minte; v zui atunci în eaă ă prevestirea unei nenorociri. M temeam c n dejdile mele erau preaă ă ă frumoase ca s se îndepliă neasc ; fusesem atât de fericit în ultima vreme,ă ă încât mi-era team ca norocul meu s nu fi p şit pe culme şi acum s fie deciă ă ă ă nevoit s coboare.ă

"Nu m pot întoarce în cas , îmi zisei eu. Nu pot sta la gura sobei în timpă ă ce-l ştiu afar pe o vreme atât de urât . Mai bine cu trupul obosit, decât cuă ă inima strâns . Alerg în întârnpinarea lui."ă

Pornii. Am mers repede, dar n-am ajuns departe. Nu f cusem nici ună sfert de mil , când auzii tropot de cal: un c l re venea în goana mare şi ună ă ă ţ câine alerga al turi. La o parte cu piesim irile triste! El era! Era el, c lare peă ţ ă Mesrour şi urmat de Pilot. M v zu, fiindc linia desă ă ă chisese o poart albastră ă printre nori şi str luci acum în v zduh. Îşi scoase p l ria şi o flutur deasupraă ă ă ă ă capului. Fugii în întâmpinarea lui.

— Aha! exclam el, întinzânduă -mi mâna şi plecându-se spre mine, va să zic nu po i sta f r mine, e limă ţ ă ă pede! Pune piciorul pe vârful cizmei mele, dă-mi amândou mâinile şi urcă ă-te!

Îl ascultai. Bucuria m f cea sprinten : urcai în fata lui, pe oblâncul şeii.ă ă ă C p tai drept bun venit o s rutare aprins şi câteva manifest ri de biruină ă ă ă ă ţă l ud roase pe care leă ă -am primit, neavând încotro. Îşi domoli înfl c rarea, caă ă s întrebe:ă

— S-a întâmplat ceva, Janet, c ai venit la o or ca asta în întâmpinareaă ă mea? Vreo veste proast ?ă

— Nu, dar mi se p rea c nu v mai întoarce i şi nu puteam aşteptaă ă ă ţ liniştit acas , mai ales pe ploaia şi vântul sta.ă ă ă

— E adev rat, e vânt şi ploaie. ă Eşti ud ca o siren , înveleşteă ă -te cu mantaua mea. Mi se pare c ai friguri, Jane; î i ard obrajii şi mâinile. Te întrebă ţ

înc o dat : să ă -a întâmplat ceva?— Acum nimic; nu mai sunt nici speriat , nici nenoă rocit .ă— Atunci, ai fost?— Pu in. O s v povestesc mai târziu, domnule, dar sunt convins c oţ ă ă ă ă

s râde i de suferin ele mele.ă ţ ţ— Am s râd din toat inima, dup ce o s treac şi ziua de mâine; până ă ă ă ă ă

atunci nu îndr znesc, fiindc nu sunt înc sigur de izbând . Oare tu eştiă ă ă ă aceea care în ultima lun ai fost tot atât de greu de prins ca un ipar şi totă ţ atât de spinoas ca un tufiş de trandafiri? Oriunde puă neam degetul, un ghimpe ascu it îmi p trundea în carne, iar acum pare c in în bra e oţ ă ă ţ ţ mieluşea r t cit . Teă ă ă -ai dep rtat de turm să ă ă- i cau i p storul, nuţ ţ ă -i aşa, Jane?

— Aveam nevoie de dumneavoastr ; dar nu v lă ă ăuda i prea tare. Amţ ajuns la Thornfield. L sa iă ţ -m s cobor.ă ă

M-a luat în bra e şi mţ -a l sat jos. Dup ce veni John s ia calul, domnulă ă ă Rochester m urm în sala cea mare, şiă ă -mi spuse să-mi schimb iute veşmintele şi s m înă ă torc la el în bibliotec . Pe când urcam scara, m opri şiă ă m puse să ă-i f g duiesc c nă ă ă -o s z bovesc mult. Nici nă ă -am z bovit: după ă cinci minute am şi venit. Se aşezase la mas .ă

— Ia un scaun şi ineţ -mi tov r şie, Jane. Cu voia lui Dumnezeu, multă ă ă vreme de-aici încolo n-ai s mai iei decât o singur mas la Thornfield, înă ă ă afar de cea deă -acum.

M aşezai lâng el, dar îi spusei c nu pot mânca.ă ă ă— Din pricina c l toriei de mâine, Jane? Gândul c o s vezi Londra î iă ă ă ă ţ

taie pofta de mâncare?— Viitorul nu mi se arat prea limpede în seara asta, domnule, şi nuă -mi

prea dau bine seama ce-i în mintea mea. Mi se pare c totul în via nuă ţă -i decât închipuire.

— Afar de mine; eu sunt carne şi oase; pune mâna pe mine.ă— Ba, dimpotriv , tocmai dumneavoastr , domnule, îmi p re i o n luc ,ă ă ă ţ ă ă

mai mult decât ceilal i, sunte i un simplu vis.ţ ţÎntinse mâna, râzând.— Şi asta-i vis? întreb dânsul, punândă -o sub ochii mei.Avea o mân rotund , robust , vânjoas , şi un bra lung şi puternic.ă ă ă ă ţ— Da, deşi o ating, e un vis, r spunsei, dep rtândă ă -o de obrazul meu. A iţ

terminat cina, domnule?— Da, Jane.Sunai şi pusei s se strâng masa. Când fur m din nou singuri, a â aiă ă ă ţ ţ

focul şi m aşezai pe un scaun lâng picioarele sl pânului meu.ă ă ă— E aproape de miezul nop ii, zisei.ţ— Da; îns aminteşteă - i, Jane, c miţ ă -ai f g duit s veghezi cu mine înă ă ă

noaptea dinaintea nun ii mele.ţ— Îmi amintesc şi o să-mi in f g duiala, cel pu in un ceas, dou . Nţ ă ă ţ ă -am

de loc chef s m culc.ă ă— iŢ -ai f cut toate preg tirile?ă ă— Toate, domnule.— Şi eu am rânduit totul. O s p r sim Thornfieldul mâine diminea , oă ă ă ţă

jum tate de ceas dup ce ne întoară ă cem de la biseric .ă— Foarte bine, domnule.— Cu ce zâmbet extraordinar ai rostit aceste cuvinte, Jane. Cât de roşii

î i sunt obrajii şi ce ciudat î i mai sclipesc ochii! Eşti s n toas ?ţ ţ ă ă ă— Cred c da.ă— Crezi numai! Dar ce ai? Spune-mi: ce sim i?ţ

— Nu pot, domnule; nici un cuvânt nu poate ar ta ce simt. Aş vrea s nuă ă se mai sfârşeasc niciodat ceasul acesta. Cine ştie ce poate aduce cel careă ă vine...

— Asta e curat ipohondrie, Jane. Ai fost prea tulă burat sau prea obosit .ă ă— Dumneavoastr , domnule, sunte i liniştit şi fericit?ă ţ— Liniştit? nu, dar fericit sunt pân în adâncul suă fletului.Îl privii şi-ncercai să-i citesc bucuria pe fa ; era îmţă bujorat şi ar taă ă

înfl c rare.ă ă— Deschide- i inima, Jane, îmi zise el; uşureazţ ă- i cugetul de oriceţ

povar , împ rt şinduă ă ă -mi-o. Ce te sperie? Crezi c nă -am s fiu un b rbat bun?ă ă— Nici un gând nu mi-e mai str in de cât sta.ă ă— Te temi de lumea nou în care ai s intri? De via a nou ceă ă ţ ă -o să

înceap pentru tine?ă— Nu.— Jane, m uluieşti. Privirea şi glasul t u tr deaz o îndr zneal plin deă ă ă ă ă ă ă

triste e, care m încurc şi m chinuie. Am nevoie de o l murire.ţ ă ă ă ă— Atunci asculta iţ -m , domnule. Noaptea trecut a i fost plecat deă ă ţ

acas ? ă— Da, şi acum câteva clipe ai pomenit de ceva ce s-a petrecut în lipsa

mea. Probabil c nuă -i nimic important, dar, oricum, te-a tulburat. Ia s-auzim. Poate iţ -a spus doamna Fairfax ceva? Sau ai auzit pe servitori f când? Amorulă t u propriu atât de susceptibil a fost cumva jignit?ă

— Nu, domnule.Trecu miezul nop ii. Aşteptai pân se stinser vibra iile argintii aleţ ă ă ţ

penduiei şi glasul grav şi r guşit al ceasului mare din hol, apoi urmai:ă— Ieri, toat ziua, am fost foarte ocupat şi foarte fericit de treb iuialaă ă ă ă

mea, c ci nu m tulbur nici o team cu privire la via a nou şi celelalte peă ă ă ă ţ ă care le-a i pomenit. Dimpotriv , g sesc c n dejdea de aţ ă ă ă ă -mi petrece via a cuţ dumneavoastr e cel mai minunat lucru, pentru c v iubesc. Nu, domnule,ă ă ă nu m mângâia i acum, l sa iă ţ ă ţ -m s vorbesc, nu m întrerupe i. Ieri aveamă ă ă ţ încredere deplin în pronia cereasc şi credeam c totul luă ă ă creaz spre bineleă dumneavoastr şi al meu. Era o zi foarte frumoas , dac v aminti i, iară ă ă ă ţ liniştea v zduhuă lui şi seninul cerului alungau orice team cu privire la felul înă care ve i c l tori. Seara mţ ă ă -am plimbat pu in prin curte, gândinduţ -m laă dumneavoastr . În închipuă irea mea, v sim eam atât de aproape, încât niciă ţ nu-mi mai d deam seama c nu era i de fa . M gândeam la via a ce st teaă ă ţ ţă ă ţ ă înaintea mea, la via a dumneavoastr , domnule, mai larg şi mai zbuciumatţ ă ă ă decât a mea, aşa cum e adâncul m rii fa de pârâul care alearg s se verseă ţă ă ă în ea, strâns între malurile-i înguste. M întrebam pentru ce numeau filozofiiă lumea aceasta un jalnic pustiu, când pentru mine ea înflorea ca un trandafir. Tocmai când apuse soarele, se l s frigul şi cerul se acoperi de nori. Amă ă intrat în cas . Sophie m chem s v d rochia de mireas , care tocmaiă ă ă ă ă ă fusese adus , şi în fundul cutiei ă PITIT g sit darul dumneavoastr : v lul, peă ă ă care, cu o risip princiar , lă ă -a i comandat la Londra. Am b nuit c deoaţ ă ă rece n-am primit giuvaerele, a i vrut s m face i pe c i ocolite s primesc cevaţ ă ă ţ ă ă tot atât de pre ios. Am zâmbit când lţ -am desf cut, gândinduă -m cum o s vă ă ă nec jesc pentru gustul dumneavoastr boieresc şi str duin ele de a vă ă ă ţ ă travesti logodnica plebeian în veşmintele unei înalte doamne. M gândeamă ă cum s fac s v ar t v lul nebrodat pe careă ă ă ă ă -l preg tisem spre aă -mi acoperi capul meu de fiin de rând şi s v întreb dac nu era de ajuns pentru oţă ă ă ă femeie, care nu putea aduce so ului ei nici avere, nici frumuse e, nici rela iiţ ţ ţ sociale. Parc v vedeam priă ă virea, v auzeam aprigul r spuns; v auzeamă ă ă

spunând cu dispre c nu dori i s v m ri i averea, nici s ob ine i un rangţ ă ţ ă ă ă ţ ă ţ ţ mai înalt, c s torinduă ă -v cu o pung de aur sau cu o coroan nobiliar .ă ă ă ă

— Cât de bine îmi citeşti în suflet, micu vr jitoare! interveni domnulţă ă Rochester. Dar ce altceva decât broderii ai g sit în v l? Ascundea cumva ună ă pumnal, sau otrav , de ar i azi atât de posomorât ?ă ăţ ă

—Nu, nu, domnule, ging şia şi fine ea v lului nu acoă ţ ă pereau decât orgoliul lui Fairfax Rochester, dar asta nu m mai speria, fiindc suntă ă obişnuit chiar şi cu imagiă nea Satanei. Dar, domnule, pe m sur ce seă ă întuneca, se-nte ea vântul. Asear nu b tea ca azi – şuier tor şi turbat – însţ ă ă ă ă scotea un geam t trist şi mult mai jalnic. Aş fi vrut s fi i acas . Am intrată ă ţ ă aici, dar când am v zut scaunul gol şi c minul f r foc, mă ă ă ă -au trecut fiorii. Dup pu in timp, mă ţ -am dus s m culc, dar nă ă -am putut adormi; eram chinuită de o fr mântare de nest pânit. Vântul, care b tea din ce în ce mai tare,ă ă ă p rea c încearc s în buşe un strig t dureros. Întâi nu miă ă ă ă ă ă -am putut da seama dac acele sunete veneau din cas sau de afar ; r zb teau la fiecareă ă ă ă ă pal de vânt totdeauna la fel de dureroase şi de nedesluşite. În cele dină urm , m gândii c trebuie s fie un câine care url în dep rtare. Am fostă ă ă ă ă ă fericit când zgomotul a încetat, dar noaptea bântuit de vânt şi copleă ă şit deă întuneric m urm ri şi în vis; dormind, doream s fiu acas cuă ă ă ă dumneavoastr , şi mă ă-ncerca sim mântul ciudat şi nepl cut c între noi seţă ă ă afl o stavil . În prima parte a somnului, credeam c umblu pe cotiturile unuiă ă ă drum necunoscut. M împresura bezna deplin şi ploaia îmi uda rochia.ă ă Duceam în bra e un copilaş, prea mic şi prea pl pând ca s poat umbla;ţ ă ă ă tremura în bra ele mele înghe ate şi plângea amarnic. Parc se f cea cţ ţ ă ă ă dumneavoastr v afla i cu mult înaintea mea pe şosea şi m str duiam să ă ţ ă ă ă v-ajung; m sfor am s va rostesc numele şi s v opresc, dar picioarele îmiă ţ ă ă ă erau înc tuşate, cuă vintele mi se stingeau pe buze şi sim eam c în vremeaţ ă asta v dep rta i din ce în ce mai mult. ă ă ţ

— Iar aceste vise te mai apas şi acum, Jane, acum când sunt lângă ă tine? Feti a mea sim itoare! Uit , copila mea, aceste nenorociri închipuite şiţ ţ ă nu te mai gândi decât la fericirea pe care-o avem aievea. Spui c m iubeşti,ă ă Janet. Da – n-am s uit asta şi nici tu nu po i să ţ -o t g duieşti. ă ă Cuvintele acelea nu mi s-au stins pe buze. Le-am auzit bine; erau desluşite şi duioase; prea solemne poate dar dulci şi mângâietoare ca o muzic . Miă -ai spus:. ..E minunat s am n dejdea că ă ă-mi voi petrece viata cu tine, Eduard, pentru c teă iubesc. M iubeşti, Jane? Mai spuneă -mi o dat !ă

— Da, domnule, v iubesc din tot sufletul!ă— Uite, zise el dup câteva clipe de t cere, e ciudat, dar cuvintele asteaă ă

mi-au p truns în inim ca un junghi. De ce? Probabil din pricin c ai spusă ă ă ă -o cu o energie atât de tare şi de evlavioas , din pricin c în privirea pe care aiă ă ă a intitţ -o asupra mea erau o credin , o sinceţă ritate şi un devotament atât de sublime, încât mi s-a părut c v d lâng mine un duh şi am fost uluit. Uită ă ă ă-te urât la mine, Jane, aşa cum ştii tu s te ui i; aruncă ţ ă-mi un zâmbet r ut cios,ă ă sfios şi a â tor, spuneţ ţă -mi c m ur şti, nec jeşteă ă ă ă -m , sâcâieă -m , f ce vrei,ă ă numai dă-mi emo ii; prefer de o mie de ori s fiu furios decât s fiu trist.ţ ă ă

— V voi nec ji şi v voi sâcâi cât vă ă ă -o pl cea, dar numai dup ceă ă -o să-mi termin povestirea; asculta iţ -m pân la cap t.ă ă ă

— Credeam, Jane, c miă -ai spus tot şi c un vis a fost izvorul mâhniriiă tale.

Cl tinai din cap.ă— Cum! exclam dânsul, mai e ceva? Nu cred că ă-i ceva însemnat. Te

înştiin ez dinainte c sunt cam neîncreţ ă z tor. Spune mai departe.ă

Neliniştea şi ner bdarea tem toare pe care le observai la el m uimir .ă ă ă ă Totuşi, con inuai:ţ

— Am mai avut un vis, domnule. Se f cea c Thornfieldul nuă ă -i decât o gr mad de d râm turi pustii în care se ad postesc liliecii şi bufni ele. Dină ă ă ă ă ţ toat frumoasa fa ad nu r m sese decât un singur zid foarte înalt, dară ţ ă ă ă sub ire şi şubred. M plimbam la lumina lunii prin b lţ ă ă ăriile crescute pe locul castelului ruinat; m izbeam când de marmura unui c min, când de resturi deă ă zid. Înf şuă rat întră -un şal, purtam mereu la piept copilul necunoscut şi nu-l puteam aşeza nic ieri, cu toate c bra ele îmi erau frânte de oboseal ; eraă ă ţ ă greu şi m împiedica la mers, dar trebuia totuşi să ă-l in. Seţ -auzea pe şosea, în dep rtare, galopul unui cal. Eram încredin at c sunte i dumneavoastr şi că ţ ă ă ţ ă ă pleca i pentru mult vreme întrţ ă -un inut îndep rtat. M urcai pe zidul şubredţ ă ă cu o grab agitat şi neprev z toare, dornic s v mai z resc o ultim dată ă ă ă ă ă ă ă ă ă de pe culmea lui. Pietrele se rostogolir sub picioarele mele, tulpinile deă ieder de care m ag m se rupser , copilul speriat m cuprinse de gât, şiă ă ăţă ă ă fu cât pe aci s m sugrume. În sfârşit, ajunsei sus, pe culmea ziduă ă lui, vă vedeam ca pe-o pat întunecat pe o dâr alb ; în fiecare clip p rea i maiă ă ă ă ă ă ţ mic şi vântul b tea atât de tare c nu m mai puteam ine. M aşezai peă ă ă ţ ă marginea îngust a zidului şi pusei copilul în poal . V mai z rii la un col ală ă ă ă ţ drumului şi m aplecai s v mai v d o dat ; zidul se pr buşi, copilul îmiă ă ă ă ă ă alunec de pe geă nunchi, îmi pierdui echilibrul, c zui şi m trezii.ă ă

— Asta-i tot, Jane?— Asta-i numai prefa a, domnule; povestea deţ -abia acum începe. Când

m-am trezit, o raz de lumin îmi izbi ochii. Oh, se lumineaz de ziu ! îmiă ă ă ă zisei. M înşeă lasem îns : nu era lumina zilei, ci doar a unei lumân ri. Amă ă crezut c intrase Sophie. Pe mas era o lumânare iară ă uşa garderobului unde atârnasem, înainte de a m culca, rochia şi v lul de mireas , era deschis .ă ă ă ă Am auzit pe cineva cotrob ind şi numaidecât am întrebat ":. .Sophie, ee faciă acolo?" Nu mi-a r spuns nimeni, dar o umbr să ă -a desprins de lâng dulap, aă luat lumânarea, a ridicat-o şi a cercetat veşmintele atârnate de cuier. "Sophie! Sophie!" strigai din nou, dar nu primii nici un r spuns. M ridicasemă ă în capul oaselor şi m-am aplecat înainte s privesc. La început am fostă mirat , apoi cu totul uluit . Sângele îmi înghe în vine. Domnule Rochester,ă ă ţă nu era nici Sophie, nici Leah, nici doamna Fairfax, nu, sunt şi acum sigur deă asta, nu era nici m car Grace Poole, femeia aceea ciudat .ă ă

— Trebuie s fi fost una dintre ele, m întrerupse st pânul meu.ă ă ă— Nu, domnule, v încredin ez solemn c nu. Nicioă ţ ă dat nu v zusem laă ă

Thornfield Hall silueta care sta înaintea mea. Talia, conturul, toate erau noi pentru mine.

— Descrie-mi-o, Jane.— P rea s fie o femeie înalt şi voinic , iar p rul negru şi des i seă ă ă ă ă

rev rsa bogat pe spate. Nu ştiu ce roă chie purta: p rea alb şi cu t ieturaă ă ă dreapt , dar nă -aş putea spune dac era rochie, cearşaf sau giulgiu.ă

— I-ai v zut fa a?ă ţ— La început nu, dar peste pu in timp a luat v lul meu din cuier, lţ ă -a

privit mult timp, apoi şi l-a pus pe cap şi s-a întors spre oglind ; atunci îiă v zui foarte desluă şit chipul şi tr s turile.ă ă

— Şi cum ar ta?ă— Mi s-a p rut însp imânt toare, un adev rat striă ă ă ă goi. Oh, domnule, în

via a mea nţ -am v zut un chip ca acela. Obrazul era s lbatic şi f r culoare.ă ă ă ă Aş vrea s pot uita ochii plini de sânge care se rostogoleau în orbite şiă tr s turile ei înfricoş toare, negre şi umflate.ă ă ă

— Stafiile sunt galbene, Jane.— Aceea, domnule, era de o culoare purpurie, avea buzele negre şi

umflate, fruntea zbârcit , sprâncenele înă tunecate şi în l ate mult deasupraă ţ ochilor roşii ca sângele. Vre i s v spun de ceţ ă ă -mi aminteşte acea n luc ?ă ă

— Da!— Îmi aminteşte scârboasa stafie german – oare se numeşte vampir.ă— Ah! Şi ce a f cut?ă— Şi-a scos v lul de pe capul ei desc rnat şi iă ă -a rupt în dou , lă -a aruncat

pe jos şi l-a c lcat în picioare.ă— Dup aceea?ă— A ridicat perdeaua şi s-a uitat afar ; poate a v zut c se lumineaz deă ă ă ă

ziu , fiindc a luat lumânarea şi să ă -a retras spre uş . Când a ajuns lâng patulă ă meu s-a oprit şi ochii ei de flac r se a intir asupra mea. Miă ă ţ ă -a apropiat lumânarea de chip şi a stins-o în fa a ochilor mei. Am sim it în plin faţ ţ ă ţă dogoarea obrazului ei îngrozitor şi mi-am pierdut cunoştin a. E a doua oar înţ ă via când am leşinat de spaim .ţă ă

— Cine era lâng tine când iă ţ -ai revenit?— Nimeni, domnule. Era ziua-n amiaza mare. M-am sculat, mi-am

cufundat capul în ap rece şiă -am sorbit cu nesa . M sim eam sl bit , darţ ă ţ ă ă mi-am dat seama c nu sunt bolnav şi mă ă -am hot rât s nu povestescă ă p ania altcuiva decât dumneavoastr . Acum, spune iăţ ă ţ -mi, domnule, cine era femeia aceea?

— De bun seam c nu era decât o pl smuire a mină ă ă ă ii tale aprinse. Va fiţ nevoie s am grij de tine, comoara mea: cine are nervi ca ai t i trebuie să ă ă ă şi-i cru e.ţ

— Domnule, v rog s fi i sigur c nervii mei nă ă ţ ă -au nici o vin . Am v zută ă bine; tot ce v-am povestit s-a întâmplat aievea.

— Şi visele de mai înainte au fost şi ele adev rate? Castelul Thornfieldă s-a pr buşit? Sunt desp r it de tine prin piedici de netrecut? Te p r sesc f ră ă ţ ă ă ă ă o lacrim , f r un s rut, f r s spun m car un cuvânt?ă ă ă ă ă ă ă ă

— Înc nu.ă— Sunt pe cale s-o fac? Ziua care trebuie s ne lege pe veci a şi început.ă

Te încredin ez c atunci când vom fi uni i nţ ă ţ -ai s mai treci prin spaime deă astea închipuite.

— Spaime închipuite, domnule! Mult aş vrea s cred că ă-i numai atât şi de vreme ce nici dumneavoastr nuă -mi pute i l muri taina acestui groaznicţ ă vizitator, doresc asta mai mult ca o oricine.

— Şi dac eu nu pot, Jane, înseamn c nă ă ă -a fost decât o vedenie.— Când m-am trezit diminea a, miţ -am spus la fel, domnule. Ca s maiă

prind curaj, m-am uitat la toate lucrurile bine cunoscute şi care la lumina zilei aveau o înf işare atât de vesel . Am v zut îns acolo, pe covor, dovadaăţ ă ă ă neîndoielnic a celor întâmplate: v lul z cea pe jos, rupt în dou !ă ă ă ă

Îmi d dui seama c domnul Rochester tresare şi treă ă mur . M cuprinseă ă repede în bra e.ţ

— Slav domnului, exclam el, c numai v lul a fost v t mat, dac ună ă ă ă ă ă ă duh r u a venit lâng tine în noaptea trecut ! Oh, când m gândesc la ce să ă ă ă -ar fi putut întâmpla!

Respira agitat şi m strângea atât de tare, c abia puteam r sufla. După ă ă ă câteva clipe de t cere urm vesel: Acum, Janet, vreau să ă ă- i l muresc toateţ ă acestea.: acea n luc e jum tate vis, jum tate realitate. Nu m îndoiesc c aă ă ă ă ă ă intrat o femeie în odaia ta şi acea femeie – era – trebuie s fi fost – Graceă Poole. Chiar tu spumai c e o f ptur ciudat şi dup câte ştii despre ea, aiă ă ă ă ă

tot dreptul s-o socoteşti aşa. Ce mi-a f cut mie? Ce iă -a făcut lui Mason? Pe jum tate adormit , ai v zută ă ă -o intrând şi ai v zut ce f cea, dar însp imântată ă ă ă şi aproape în delir, i sţ -a p rut altfel decât era. Chipul negru umă flat, p rulă despletit, statura prea înalt , toate astea nuă -s decât pl smuiri ale închipuiriiă tale, o urmare a coşmarurilor pe care le-ai avut; ruperea furioas a v lului,ă ă iat ceă -i adev rat şi vrednic de ea. V d c o s m înă ă ă ă ă trebi de ce-o in în casţ ă pe aceast femeie. Când se va împlini un an şi o zi de la c s toria noastr , oă ă ă ă să- i spun, dar acum nu. Eşti mul umit , Jane? Primeşti explica ia asta aţ ţ ă ţ tainei?

M gândii pu in şi mi se p ru c era întră ţ ă ă -adev r singura explica ieă ţ posibil . Nu eram mul umit , dar ca să ţ ă ă-i fac pe plac domnului Rochester, mă silii s par, în orice caz m sim eam uşurat , aşa c îi r spunsei printră ă ţ ă ă ă -un zâmbet vesel şi, fiindc b tuse de mult ora unu, m preg tii să ă ă ă ă-l p r sesc.ă ă

— Sophie nu doarme cu Adèle în odaia copiilor? m întreb dânsul,ă ă aprinzându-şi lumânarea.

— Ba da, domnule, r spunsei.ă— E destul loc şi pentru tine în patului Adèlei. Trebuie s dormi cu ea înă

noaptea asta, Jane. N-ar fi de mirare ca întâmplarea pe care mi-ai povestit-o să- i fi tulburat nervii. Mai bine s nu dormi singur . F g duieşteţ ă ă ă ă -mi c teă duci în odaia Adèlei.

— Voi fi chiar foarte mul umit , domnule.ţ ă— Şi încuie bine uşa pe din untru. Deşteaptă -o pe Sophie când ajungi sus

şi spune-i s te trezeasc devreme fiindc trebuie s fii îmbr cat şi să ă ă ă ă ă ă mânc m înainte de opt. Acum alung gândurile întunecate, las la o parteă ă ă grijile, Janet. N-auzi c vântul să -a domolit? Nu mai e decât o şoapt pl cut şiă ă ă ploaia nu mai bate în geamuri. Priveşte, zise dânsul ridicind perdeaua: uite ce noapte frumoas !ă

Era adev rat. Jum tate de cer era senin, f r pic de nor. Vântul b tea deă ă ă ă ă la apus şi norii se fug reau înspre r s rit, în lungi şiruri argintii, iar lunaă ă ă str lucea linişă tit şi paşnic.

— Ei, zise domnul Rochester, privindu-m cercet tor în ochi, cum seă ă simte acum mica mea Janet?

— Noaptea e senin , domnule, şi senină ă-s şi eu.— Şi-n noaptea asta n-o s mai visezi desp r ire şi sup r ri, ci dragosteă ă ţ ă ă

fericit şi o unire voioas .ă ăPrezicerea nu se îndeplini decât pe jum tate: nă -am avut vise urâte, dar

nici vise vesele, fiindc nă -am dormit de loc. Cu micu a Adèle în bra e, amţ ţ privegheat somnul ei de copil – atât de liniştit, de senin şi de nevinovat – şi am aşteptat s se fac ziu . Şi ultima f râm de via a era treaz şi seă ă ă ă ă ţ ă zbuciuma în mine. Cum r s ri soarele, mă ă -am şi sculat. Îmi amintesc c Adèleă se lipea cât putea mai strâns de mine, în clipa când am p r sită ă -o; mi-aduc aminte cum am s rutată -o şi cum mi-am desprins uşor dintre bra ele ei.ţ Izbucnii în plâns, tulburat de o emo ie ciudat şi o p r sii pe Adèle, deă ţ ă ă ă team ca plânsul meu s nuă ă -i tulbure odihna calm şi adânc . Era parcă ă ă simbolul vie ii mele trecute; iar el, cel spre care trebuia s m îndrept acum,ţ ă ă era întruchiparea temut , dar adoă rat , a necunoscutei mele vie i viitoare.ă ţ

CAPITOLUL XXVI

La şapte veni Sophie s m îmbrace. G teala mea inu mult, atât deă ă ă ţ

mult, încât domnul Rochester, ner bd tor, pareă ă -se, din pricina întârzierii mele, trimise s întrebe de ce nu cobor. Sophie tocmai îmi prindea, cu oă broşa, v lul (pân la urm tot simplul v l de m tase). Cum am izbutit s scapă ă ă ă ă ă din mâinile ei, am şi fugit.

— Opreşte-te! îmi strig ea în fran uzeşte. Uită ţ ă-te în oglind , nu teă -ai privit de loc.

M întorsei spre oglind şi z rii o femeie g tit şi voaă ă ă ă ă lat careă -mi sem na atât de pu in, încât crezui aproape c am în fa a ochilor imagineaă ţ ă ţ unei str ine.ă

— Jane! se auzi un glas şi m gr bii s cobor.ă ă ăFui întâmpinat în capul sc rii de domnul Rochesă ă ter.— Z bavnico, îmi zise el, inima mi se pârjoleşte pe jeă ratic de ner bdare,ă

şi tu întârzii atâta!M conduse în sufragerie şi m cercet cu b gare de seam , îmi spuseă ă ă ă ă

c "sunt frumoas ca un crin, şi c nuă ă ă -s numai mândria vie ii, ci şi femeiaţ sufletului s u – dup care m vesti c nuă ă ă ă -mi d decât zece minute r gaz să ă ă m nânc ceva. Sun şi veni un servitor, de curând angajat ca fecior.ă ă

— Ce face John? Preg teşte tr sura? întreb domnul Rochester.ă ă ă— Da, domnule.— S-au adus jos bagejele?— Se aduc acum, domnule.— Du-te la biseric şi vezi dac au venit domnul Wood (era numeleă ă

pastorului) şi dasc lul. Teă -ntorci imediat şi-mi comunici.Dup cum ştie cititorul, biserica era la numai câ iva paşi de por ileă ţ ţ

castelului, aşa c servitorul se întoarse numaidecât.ă— Domnul Wood a venit, anun el. Îşi pune od jdiile.ţă ă— Ce-i cu tr sura?ă— E gata.— N-o s avem nevoie de ea ca s mergem la biseă ă ric , dar când neă -om

întoarce, trebuie s fie gata; geaă mantanele şi toate bagajele s fie aranjate,ă iar vizitiul pe capr .ă

— Da, domnule.— Eşti gata, Jane?M ridicai. Nă -aveam nici cavaleri, nici domnişoare de onoare, nici rude

care s formeze cortegiul nup ial; întră ţ -un cuvânt, nu era nimeni afar deă domnul Rochester şi de mine. Când trecur m prin hol, doamna Fairfax se aflaă acolo. I-aş fi vorbit cu pl cere, dar mâna mea p rea prins întră ă ă -o c tuş deă ă fier şi eram târât cu atâta grab , încât abia m puteam ine de cel ce mă ă ă ţ ă conducea. Era destul să-i privesc chipul, ca să-mi dau seama c nici o clipă ă de întârziere nu va fi îng duit . M întrebam dac mai ar tase vreodat ună ă ă ă ă ă mire aşa cum ar ta acum domă nul Rochester – atât de dornic s ajung laă ă int şi v dind o notarâre atât de neînduplecat – sau dac ochii unui muritorţ ă ă ă ă

fuseser cândva atât de aprinşi şi de scânteietori sub o frunte la fel deă masiv . ă

Nu ştiu dac ziua o fi fost frumoas sau nu. Coborând aleea spreă ă biseric , nu priveam nici cerul nici p mântul. Toat fiin a mi se concentraseă ă ă ţ în ochi, şi ei nu-l priveau decât pe domnul Rochester. Mergând astfel, aş fi vrut s z resc şi eu lucrul acela nev zut pe care el p rea că ă ă ă ă-l scruteaz cu oă privire neîndurat şi crud , aş fi vrut să ă ă-i cunosc gândurile împotriva c roraă p rea c lupt cu t rie.ă ă ă ă

Se opri înaintea por ii cimitirului şi b g de seam c mi se taieţ ă ă ă ă r suflarea.ă

— i se pare c dragostea m face crud? îmi zise el. OdihneşteŢ ă ă -te pu in;ţ sprijină-te de mine, Jane.

Îmi mai aduc aminte de casa Domnului, care se în l a veche şi cenuşieă ţ înaintea noastr . O cioar se rotea deaă ă supra clopotni ei trasând cercuri largiţ pe un cer roşiatic de diminea . Îmi amintesc mormintele acoperite cu verţă -dea şi nţă -am s uit nici pe cei doi str ini care se plimbau printre movili eleă ă ţ scunde şi citeau inscrip iile s pate pe cele câteva pl ci n p dite de muşchi.ţ ă ă ă ă I-am observat pentru c , de cum ne z rir , trecur în spatele bisericii. Mă ă ă ă ă gândeam c vor intra pe uşa l turalnic şi or s fie de fa la cununie.ă ă ă ă ţă Domnul Rochester nu-i observase. El nu m privea decât pe mine, c ciă ă sângele îmi pierise din obraz; îmi sim eam fruntea umed , iar obrajii şi buzeleţ ă reci. Dup pu in vreme miă ţ ă -am revenit şi el înainta încet cu mine spre uşa bisericii.

Intrar m în biserica tihnit şi umil . Preotul, înveşă ă ă mântat în stiharul s uă alb, ne aştepta înaintea altarului scund; dasc lul sta lâng dânsul. Totul eraă ă liniştit. Numai dou umbre se mişcau întră -un col mai dep rtat. Nu mţ ă ă înşelasem: str inii se strecuraseru în untru înaintea noasă ă tr şi se aflau lângă ă cavoul Rochesterilor. St teau cu spaă tele la noi şi priveau printre gratii marmura înnegrit de vreme a mormântului, deasupra c ruia un înger înă ă -genuncheat p zea r m şi ele lui Damer de Rochester, ucis în mlaştinileă ă ă ţ Marstonului în timpul r zboaielor civile,şi ale so iei sale, Elizabeth.ă ţ

Ne aşezar m înaintea barei unde se adunau, de obicei, cei care primeauă împ rt şania. Auzii un pas tiptil în urma mea şi privii peste um r: unul dintreă ă ă str ini, se vedea bine că ă-i un gentilom, venea spre noi. Slujba începu, se citi actul de c s torie. Pastorul f cu un pas înainte şi, plecânduă ă ă -se uşor înaintea domnului Rochester, urm : ă

— V cer amândurora s m rturisi i (aşa cum a i m ră ă ă ţ ţ ă turisi în înfricoşata zi a judec ii de apoi, când tainele tuturor inimilor vor fi scoase la lumin )ăţ ă dac vreunul din voi are ştiin de vreo piedic la unirea voastr prină ţă ă ă c s torie. Fi i încredin a i c to i cei care nu sunt uni i dup voia Domnului nuă ă ţ ţ ţ ă ţ ţ ă sunt uni i în fata sa, şi c s toria lor nu e nici legal .ţ ă ă ă

T cu, dup obicei. Oare de câte ori t cerea aceasta e curmat de ună ă ă ă r spuns? Poate o dat întră ă -un veac. Pastorul, care nici nu-şi ridicase ochii de pe carte şi nu-şi inuse decât o clip r suflarea, voia s urmeze. Mâna lui seţ ă ă ă şi întinsese spre domnul Rochestcr şi buzele lui se deschideau s întrebe:ă "Vrei s iei de so ie pe aceast femeie?" când o voce clar r sun înă ţ ă ă ă ă apropiere:

— C s toria nu se poate face; declar c exist o pieă ă ă ă dic .ăPastorul privi pe acel care vorbise – şi amu i; dasţ c lul la fel. Domnulă

Rochester tres ri uşor, ca şi când un cutremur ar fi zguduit p mântul subă ă picioarele sale, dar revenindu-şi numaidecât zise, f r să ă ă-şi întoarc m cară ă capul:

— Continu !ăAcest cuvânt rostit cu glas adânc dar încet fu urmat de o mare t cere.ă

Domnul Wood relu :ă— Nu pot continua, înainte de a cerceta cele spuse şi de-a vedea

limpede dacă-i adev r sau minciun .ă ă— Slujba nu poate continua, ad ug vocea din spatele nostru, c ci suntă ă ă

în m sur s dovedesc ceea ce spun. Exist o piedic de netrecut în caleaă ă ă ă ă acestei c s torii.ă ă

Domnul Rochester auzi, dar p ru a nu ine seam . St tea în picioareă ţ ă ă eap n şi neînduplecat. Nu f cu decât o singur mişcare, ca sţ ă ă ă ă-mi ia mâna

într-a sa. Oh, cât de tare şi fierbinte era strângerea lui! Fruntea-i puternic ,ă palid , masiv , p rea de marmur . Ochiiă ă ă ă -i str luceau ceră cet tori şi s lbatici.ă ă

Domnul Wood p rea c nu ştie ce s fac . ă ă ă ă— Şi care o acea piedic ? întreb el. Poate c nu e de netrecut,ă ă ă

l mureşteă -ne.— Am spus c e de netrecut şi vorbesc în cunoştin de cauz , fuă ţă ă

r spunsul.ăAcel care vorbise înainta şi se sprijini de bar . Urm s vorbească ă ă ă

netulburat, liniştit, clar şi desluşit, dar f r s ridice glasul.ă ă ă— Piedica pomenit const pur şi simplu în existen a unei c s toriiă ă ţ ă ă

anterioare. So ia domnului Rochester se afl înc în via .ţ ă ă ţăAceste cuvinte, rostite cu voce înceat , îmi zguduir nervii mai cumplită ă

decât o lovitur de tr snet; fiin a mea sim i o muşc tur mai ustur toareă ă ţ ţ ă ă ă decât fusese vreodat cea a focului sau a gerului; dar eram st pân pe mineă ă ă şi nu m temeam că -o s leşin. Lă -am privit pe domnul Rochester şi l-am silit să m priveasc şi el. Chipul îi p rea d ltuit în stânc , ochii lui str luceau şiă ă ă ă ă ă sc p rau. Nu tă ă ăg dui nimic: p rea c sfideaz totul. F r s vorbeasc , f ră ă ă ă ă ă ă ă ă ă s zâmbeasc şi f r s par c recunoaşte în mine o f ptur omeneasc , îmiă ă ă ă ă ă ă ă ă ă strângea talia cu bra ul lui puternic şi m intuia lâng sine.ţ ă ţ ă

— Cine eşti? întreb el pe str in.ă ă— M numesc Briggs şi sunt avocat. Biroul meu e la Londra, strada...ă

r spunse el.ă— Şi afirmi c aş fi c s torit?ă ă ă— Da, domnule. Am venit să- i amintesc c exist o femeie careţ ă ă -i so iaţ

dumitale şi c dac dumneata nă ă -o recunoşti, legea o recunoaşte.— Spune-mi te rog numele ei, al p rin ilor ei şi unde locuieşte.ă ţ— Îndat ...ăDomnul Briggs scoase binişor o hârtie din buzunar şi citi pe un ton oficial

şi cu o voce nazal cele ce ură meaz :ă

"Afirm şi pot dovedi că-n ziua de 20 octombrie... (era cu cincisprezece ani în urm ), Eduard Fairfax Rochester, de la Thornfield Hall... din comitatul...ă şi cu locuin a la Ferndean Manor, in comitatul... Anglia, sţ -a însurat cu sora mea, Bertha Antoineita Mason, fiica lui Jonas Mason, negustor, şi al Antoinettei Mason, so ia lui, creol , la biserica... din Spanish Town, Jamaica.ţ ă

Actul de c s torie poate fi g sit în registrele biseă ă ă ricii. O copie se află acum în posesia mea.

Semnat, Richard Mason."

— Actul acesta, dac e autentic, poate dovedi c am fost însurat, dar nuă ă şi c femeia de care se pomeneşte în el mai e înc în via .ă ă ţă

— Tr ia acum trei luni, r spunse omul legii.ă ă— De unde ştii?— Am un martor, pe care cu greu l-ai putea contrazice chiar dumneata

însu i.ţ— Adu-l de fa ... sau duţă -te dracului!— Mai întâi am să-i aduc – e aici. Domnule Mason, fii bun şi te apropie.La auzul acestui nume, domnul Rochester încleşt din ii şi fu cuprins deă ţ

un tremur puternic. Fiind lâng dânsul, sim eam cum e scuturat de furie sauă ţ de dezn dejde. Al doilea str in, care pân atunci st tuse ascuns în col ulă ă ă ă ţ întunecat, înainta. Un chip palid se ivi deasupra um rului avocatului; da, eraă într-adev r Mason. Domnul Rochester se întoarse şiă -l privi. Dup cum am maiă

spus de câteva ori, ochii lui erau negri; acum străluceau de o lumin s lbatică ă ă şi sângeroas . Chipul i se însufle i. Să ţ -ar fi zis c focul ceă -i ardea în inim seă r spândise pân pe obrazul m sliniu şi pe frunteaă ă ă -i mai înainte palid . Ridică ă bra ul puternic şi poate c lţ ă -ar fi lovit pe Mason, l-ar fi aruncat pe lespezile bisericii şi cu o izbitur necru toare ar fi gonit sufletul din acel trup firav,ă ţă dac el, speriat de moarte, nu să -ar fi tras înd r t scâncind jalnic: "Doamneă ă sfinte!" Atunci scârba îl cuprinse pe domnul Rochester. Ura i se schimbă într-un dispre rece, patima îi pieri ca şi când ar fi luatţ -o un vânt.

— Tu ce ai de spus?Un r spuns nedesluşit ieşi de pe buzele albe ale lui Mason.ă— Ai să-l vezi pe dracu, dac nu po i r spunde desă ţ ă luşit! Te întreb din

nou: Tu ce ai de spus?— Domnule, domnule, întrerupse preotul, nu uita c te afli întră -un l caşă

sfânt.Apoi, adresându-se lui Mason, îl întreb încet:ă— Po i sţ ă-mi spui, domnule, daca so ia domnului Rochester mai esteţ

înc în via ?ă ţă— Curaj! f cu avocatul, vorbeşte tare.ă— Tr ieşte şi locuieşte la castelul Thornfield, zise Mason cu glas cevaă

mai desluşit. Am v zută -o în aprilie trecut. Sunt fratele ei.— La castel! exclam preotul. Nu se poate. Locuiesc de mult vremeă ă

aici, domnule, şi n-am auzit niciodat pomeninduă -se la Thornfield de vreo doamn Rochester.ă

Un zâmbet amar strâmb buzele domnului Rochester, care şopti:ă— Nu, slav Domnului! Am avut grij ca nimeni s nă ă ă -aud de ea, celă

pu in sub numele sta.ţ ăC zu pe gânduri şi vreo zece minute p ru c chibzuieşte, apoi relu :ă ă ă ă— M-am s turat! Adev rul o s âşneasc acum ca glon ul din eava.ă ă ă ţ ă ţ ţ

Wood, închide- i cartea şi scoateţ - i od jdiile. John Green (acesta era numeleţ ă dasc lului), pă ăr seşte biserica. Cununia nă -o s se fac azi.ă ă

Dasc lul plec .ă ăDomnul Rochester urm , nep s tor şi cu îndr zneal : ă ă ă ă ă— Cuvintul bigam sun urât în urechile voastre. Şi totuşi, aveam de gândă

s fiu bigam, dar soarta nu miă -a fost prielnic , sau poate mai curând proniaă cereasc să -a împotrivit planurilor mele. În aceste clipe nu sunt mai bun decât diavolul, şi, cum ar spune f r îndoial pastoă ă ă rul meu, merit cea mai aspră osând a Domnului, merit s fiu aruncat în fl c rile veşnice ale gheenei, oriă ă ă ă s fiu dat prad viermilor celor neadormi i. Domnilor, planul meu să ă ţ -a pr buşit! Acest avocat şi clientul lui au spus adeă v rul; am fost însurat şiă nevastă-mea tr ieşte înc . Wood, zici c nă ă ă -ai auzit niciodat vorbinduă -se la castel de doamna Rochester, dar f r îndoial c iă ă ă ă ţ -au ajuns la urechi zvonurile despre misterioasa nebun , p zit cu grij . Mul i iă ă ă ă ţ ţ -or fi şoptit c e oă sor a mea nelegitim , al ii c e o amant p r sit . Î i spun acum că ă ţ ă ă ă ă ă ţ ă-i so iaţ mea, eu care m-am însurat cu cincisprezece ani în urm ; se numeşte Berthaă Mason şi e sora acestei persoane atât de dârze pe care-o vede i aici, cuţ obrajii palizi, tremurând din tot trupul şi ar tânduă -ne ce inim tare pot aveaă b ră ba ii. Bucurţ ă-te, Dick! Nu te teme de mine! N-o s te lovesc. Mai curândă aş lovi o femeie. Bertha e nebun . Se trage dintră -o familie în care, de două sau trei genera ii, aproape to i sunt nebuni ori idio i! Mama ei, creola, eraţ ţ ţ alcoolic şi nebun ! Asta am aflată ă -o de-abia dup c s torie, fiindc nimeni nuă ă ă ă suflase nici un cuvânt, t inuinduă -mi tarele familiei. Bertha, ca fată ascult toare, urm în totul pe maică ă ă-sa. Aveam o tovar ş fermec toare,ă ă ă

nevinovat , cuminte şi modest ; v pute i deci lesne închipui c eram fericit.ă ă ă ţ ă Am avut înaintea ochilor privelişti minunate! Oh, fireşte, treceam prin clipe divine! Dac a i şti îns totul... Dar nu v datorez l muriri mai am nun ite.ă ţ ă ă ă ă ţ Briggs, Wood, Mason, v poftesc pe to i s veni i acas să ţ ă ţ ă -o vede i pe pacientaţ doamnei Poole, pe so ia mea! O s vede i ce fel de fiin am fost am git sţ ă ţ ţă ă ă iau de nevast şi o s v da i seama dac am dreptul s rup aceast leg tură ă ă ţ ă ă ă ă ă şi s caut să ă-mi leg via a de o fiin omeneasc . Fata asta, ad ug el,ţ ţă ă ă ă uitându-se la mine, nu ştia despre groaznica tain mai multe decât voi;ă credea c totul e frumos şi curat; nu să -a gândit niciodat că -o s fie prins înă ă capcana unei c s torii false de un nenoă ă rocit legat deja de o fiin rea, nebunţă ă şi îndobitocit ! Veni i, urma iă ţ ţ -m !ă

P r si biserica, strângânduă ă -mi mereu mâna cu putere. Cei trei b rba iă ţ veneau dup noi. Tr sura aştepta înaintea intr rii celei mari a castelului.ă ă ă

— Desham şi du tr sura la loc, John, zise cu r ceal domnul Rochester.ă ă ă ă Azi nu mai avem nevoie de ea.

Când intrar m, doamna Fairfax, Adèle, Sophie şi Leah ieşir înă ă întâmpinarea noastr s ne salute şi s ne fac ur ri.ă ă ă ă ă

— Da iţ -v la o parte cu to ii! strig st pânul. Nu ne fac trebuină ţ ă ă ţă felicit rile voastre. Cine are nevoie de ele? Eu unul, nu! Vin cu cincisprezeceă ani prea târziu!

Trecu, inânduţ -m mereu de mân şi f când semn b rba ilor să ă ă ă ţ ă-l urmeze. Urcar m scara, str b tur m coriă ă ă ă dorul şi ajunser m în sfârşit la catulă al treilea. Domnul Rochester deschise o uş mic şi p trunser m în odaiaă ă ă ă tapisat , unde recunoscui patul cel mare şi dulapul pictat.ă

— Mason, tu cunoşti odaia asta, zise c l uza noastr , cândă ă ă te-a-njunghiat şi te-a muşcat.

Ridic draperiile, descoperind a doua uş şi deschizândă ă -o şi pe aceasta. Intrar m întră -o odaie f r ferestre. În c min, în dosul unei ap r tori masive,ă ă ă ă ă ardea focul şi o lamp atârnat cu un lan de tavan lumina înc peă ă ţ ă rea. Grace Poole, aplecat asupra focului, p rea c pră ă ă ăjeşte ceva într-o tigaie. În umbra deas dintră -un col al od ii, se mişca o fiin al c rei chip şi trup nu puteau fiţ ă ţă ă bine desluşite. La prima vedere, nu se putea spune dac era o f ptură ă ă omeneasc sau un animal: p rea c merge în patru labe şi mârâia ca o fiară ă ă ă s lbatic , dar era îmă ă br cat , şi o claie de p r negru, înc run it, îi c dea ca oă ă ă ă ţ ă coam deas pe cap şi pe chip, ascunzânduă ă -i-le.

— Bun ziua. doamn Poole! zise domnul Rochester. Ce mai faci?! Ceă ă face azi bolnava?

— O ducem destul de bine, v mul umesc, zise Grace ridicând cu grijă ţ ă tigaia care sfârâia. E cam smintit , dar nu furioas .ă ă

Un ip t s lbatic veni s contrazic vorbele liniştitoare. Hiena îmbr catţ ă ă ă ă ă ă se ridic în dou picioare.ă ă

— Ah! domnule, v-a v zut, strig Grace. A i face mai bine s pleca i.ă ă ţ ă ţ— O clip , Grace; trebuie s ne îng dui s st m pu in aici.ă ă ă ă ă ţ— Atunci, domnule, lua i seama. Pentru numele lui Dumnezeu, lua iţ ţ

seama !Nebuna urla. Îşi d du la o parte şuvi ele zbârlite de pe obraz şi priviă ţ

s lbatic spre oaspe i. Recunoscui prea bine chipul acela vân t şi tr s turileă ţ ă ă ă umflate. Doamna Poole se apropie.

— Fugi de-aici, zise domnul Rochester, împingând-o deoparte. Sper că n-are cu it. Cât despre mine, ştiu s m p zesc.ţ ă ă ă

— Nu po i şti niciodat ce arm are, domnule; e atât de viclean ; nici unţ ă ă ă om nu-i poate p trunde şiretlicurile.ă

— Mai bine am pleca, şopti Mason.— Du-te dracului! r spunse cumnatuă -s u.ă— P zi iă ţ -v ! strig Grace.ă ăCei trei b rba i se retraser în acelaşi timp. Domnul Rochester mă ţ ă ă

îmbrânci în spatele lui; nebuna s ri asuă pra-i, îl apuc cu iu eal de gât şi vruă ţ ă să-i muşte obrajii. Porni o lupt în lege. Era o femeie voinic , aproape tot atâtă ă de înalt ca so ul ei şi, în afar de asta, trupeş ; doă ţ ă ă vedea o putere de b rbată şi de multe ori fu cât pe-aci să-l sugrume, în ciuda for ei lui atletice. Ar fiţ putut s-o doboare cu o lovitur zdrav n , dar nu voia să ă ă -o loveasc , ci doar să -o domoleasc . În sfârşit, prinse bra ele nebunei şi i le leg la spate cu oă ţ ă frânghie pe care i-o d du Grace, iar cu alta o leg de un scaun. Toate acesteaă ă fur întoă v r şite de ipetele cele mai s lbatice şi de zvârcolirile cele maiă ă ţ ă îngrozitoare. Atunci domnul Rochester se întoarse spre cei de fa şiţă -i privi cu un zâmbet amar şi dezn d jduit.ă ă

— Asta-i so ia mea!ţ zise el. Astea-s singurele îmbră iş ri conjugale peţ ă care mi-e dat s le cunosc. Şi asta e ceea ce doream s am (îmi puse mânaă ă pe um r), aceast fat , care st atât de serioas şi liniştit înaintea poră ă ă ă ă ă ilorţ iadului şi priveşte îngândurat la op ielile unui deă ţ ă mon. O iubeam din pricina contrastului nem surat dintre ea şi aceea pe care o ur sc. Wood şi Briggs,ă ă privi i deoţ sebirea! Compara i ochii aceştia luminoşi cu cei roşii pe care îiţ vede i rotinduţ -se nebuneşte; compara i acest chip cu masca aceea; aceastţ ă talie cu acea matahal şi judeca i, dumneata, propov duitor al Evangheliei, şiă ţ ă dumneata, om al legii. Aminti iţ -v numai c aşa cum ve i judeca, aşa ve i fiă ă ţ ţ judeca i! Acum ieşi i deţ ţ -aici. Trebuie să-mi încui comoara.

Plecar m cu to ii. Domnul Rochester r mase pu in în urma noastr , să ţ ă ţ ă ă stea de vorb cu Grace Poole şi să ă-i dea câteva porunci. Pe când coboram scara, avocatul îmi spuse:

— Dumneata, domnişoar , eşti nevinovat şi unchiul dumitale, dac oă ă ă mai fi tr ind, va fi foarte fericit să -o afle de la domnul Mason, când s-o întoarce dânsul la Madera.

— Unchiul meu! Ce ştii despre el? Îl cunoşti?— Domnul Mason îl cunoaşte. A fost câ iva ani reţ prezentant al firmei lui,

la Funchal. Când unchiul dumitale a primit scrisoarea în care-i pomeneai de proiectata dumitale c s torie cu domnul Rochester, domnul Mason se afla laă ă Madera, unde se oprise s se mai întremeze pu in înainte deă ţ -a se întoarce în Jamaica. Domnul Eyre i-a pomemt de scrisoarea dumitale, întrucât ştia că clientul meu cunoaşte pe un gentilom cu acest nume. Domnul Mason, uimit şi îndurerat, dup cum cred că ă- i închipui, îi dezv lui tot adev rul. Unchiulţ ă ă dumitale, îmi pare r u c trebuie s iă ă ă ţ -o spun, e acum bolnav la pat; inândţ seama de boal – e tuberculos – şi în stadiul în care a ajuns, nuă -i probabil să se mai înzdr veneasc vreoă ă dat . Aşa c nă ă -a putut veni în Anglia s te scapeă din urzeala în care ai c zut, îns lă ă -a implorat pe domnul Mason s nu piardă ă nici o clip şi s ia m suri pentru a împieă ă ă dica aceast fals c s torie. Chiară ă ă ă domnul Eyre l-a îndrumat spre mine, iar eu am f cut tot ce am putut, şi, slavă ă Domnului! n-am sosit prea târziu. Trebuie să-i mul umeşti lui Dumnezeu.ţ Dac nă -aş fi convins c unchiul dumitale se va pr p di înainte de vremeaă ă ă când ai putea sosi la Madera, te-aş sf tui s pleci o dat cu domnul Mason.ă ă ă Aşa cum stau lucrurile, îns , cred c ai face mai bine s r mâi în Anglia până ă ă ă ă vei primi veşti de la domnul Eyre, sau vei auzi de dânsul. Mai avem vreun motiv s r mânem aici? întreb el pe Mason.ă ă ă

— Nu, nu, s plec m, r spunse acesta cu înfrigurare.ă ă ăPlecar f r să ă ă ă-şi ia r mas bun de la domnul Rochester. Pastorul r maseă ă

s adreseze câteva sfaturi sau cuvinte de mustrare trufaşului s u enoriaş.ă ă Dup ceă -şi împlini datoria, plec şi dânsul.ă

L-am auzit dep rtânduă -se pe când stam în uşa întredeschis a od iiă ă mele, unde m retr sesem. Dup ce casa se goli, m închisei în odaie, tr seiă ă ă ă ă z vorul ca nimeni s nu poat intra şi începui – nu s plâng sau s jelesc, c ciă ă ă ă ă ă eram înc prea liniştit pentru asta – ci să ă ă-mi scot cu gesturi de automat rochia de mireas şi s îmbrac iar rochia mea de stof , pe care în ajună ă ă crezusem c o port pentru ultima dat . Dup aceea mă ă ă -am aşezat. M simă -eam obosit şi slab ; încrucişai bra ele pe mas şiţ ă ă ţ ă -mi rezemai capul pe ele.

C zui pe gânduri. Pân atunci nu f cusem decât s ascult, s v d, s merg deă ă ă ă ă ă ă colo-colo pe unde eram condus ori târât , s asist la succesiunea ameă ă ă -itoare a întâmpl rilor şi a dest inuirilor. Dar acum soţ ă ă sise ceasul cuget riiă .

Afar de scena cu nebuna, diminea a fusese destul de calm . La biserică ţ ă ă totul se petrecuse în linişte, nu fuseser nici izbucniri de patimi, nici certuriă zgomotoase, nici insulte sau provoc ri, nici lacrimi, nici hohote de plâns. Seă rostiser doar câteva cuvinte: un b rbat venise s spun , cu sânge rece, că ă ă ă ă exist o piedic la încheierea c s toriei. Domnul Rochester pusese mai multeă ă ă ă întreb ri t ioase şi scurte. Se d duser r spunsuri şi l muriri, se aduseseră ă ă ă ă ă ă dovezi; st pânul meu se hot râse s m rturiă ă ă ă seasc întregul adev r şi neă ă ar tase proba vie a crimei sale; str inii plecaser şi totul se sfârşise.ă ă ă

St team, ca de obicei, în odaia mea. Eram tot eu; dup cât se vedea, nuă ă suferisem nici o schimbare; nu fusesem nici r nit , nici lovit , nici schilodită ă ă ă şi totuşi, unde era Jane Eyre de ieri? Unde-i era via a? Unde îi erau n dejdile?ţ ă

Jane Eyre care fusese o atât de fericit logodnic , şi aproape c fuseseă ă ă mireas , era din nou o fat ab tut şi singur : via a ei era searb d ,ă ă ă ă ă ţ ă ă speran eleţ -i erau jalnice. Gerul Bobotezei sosise în toiul verii; la mijlocul lui iunie se stârnise o furtun de decembrie. Z pada îngheă ă ase merele coapte şiţ viforele veştejiser trandafirii îmă boboci i; promoroaca acoperise ca un giulgiuţ p şunile şi lanurile; pe poienile unde ieri se r sf au în soare florile,ă ă ăţ se-aşternuser ast zi uriaşe troiene de z pad , neatinse înc de picioră ă ă ă ă omenesc; p durile, care doar acum dou sprezece ceasuri se leg nau înă ă ă adierile molcome, înfrunzite şi înmiresmate ca boschetele înflorite de la tropice, se întindeau acum pustiite, s lbatice şi albe ca şi codrii de pini dină înghe ata Norvegie. N dejdile îmi erau moarte, lovite de o soart perfid ,ţ ă ă ă asemenea celei ce se-ab tuse întră -o noapte asupra tuturor întâilor n scu i dină ţ ara Egiptului. M gândeam la visele mele dragi, ieri înc atât de înfloritoareţ ă ă

şi luminoase; azi erau hoituri epene, reci şi învine ite, pe care nimic nu leţ ţ mai putea readuce la via . M gândeam la dragostea mea, la acel sentimentţă ă ce apar inea st pânului meu fiindc el îl fţ ă ă ăcuse sa se nasc , şi care z ceaă ă acum ca un copil bolnav într-un leag n de ghea : boala şi neliniştea îlă ţă cuprinsesera şi nu se putea duce s caute alinare în bra ele domnuluiă ţ Rochester, nu putea afla c ldur la pieptul lui, nu, niciodat nu se va maiă ă ă putea întoarce c tre el; încrederea întră -însul fusese spulberat , domnulă Rochester nu mai era în ochii mei ceea ce fusese, c ci nu se dovedise a fiă ceea ce crezusem. Nu-l puteam socoti desfrânat, nu puteam spune c mă ă înşelase, dar nu mai era pentru mine imaginea adev rului nepriă h nit şiă trebuia s fug din preajma lui... de asta îmi dă ădeam foarte bine seama. Dar când? Cum? Şi unde s m duc? Nu ştiam înc , şi totuşi eram sigur c elă ă ă ă ă însuşi o s m alunge de la Thornfield. Mi se p rea c nu m poate iubi cuă ă ă ă ă adev rat; fusese doar o patim trec toare şi acum, dac nu şiă ă ă ă -o putea satisface, nu mai avea nevoie de mine; mi-ar fi team chiar să ă-i mai ies în cale; vederea mea trebuie că-i e nesuferit . Oh, cât de orbi îmi fuser ochii şiă ă

cât de naiv purtarea!ăineam ochii închişi – p rea c întunericul m învŢ ă ă ă ăluise în p ienjenişul luiă

– gândurile-mi curgeau ca un val negru şi tulbure. Mi se p rea c ,ă ă neputincioas , pă ăr sit şi f r vlag , m culcasem în albia secat a unui râuă ă ă ă ă ă ă uriaş. Auzeam zgomotul apei dezl n uite din mun ii îndep rta i, sim eam cumă ţ ţ ă ţ ţ înainteaz şuvoiul, dar nă -aveam destul voin s m ridic şi nici putere să ţă ă ă ă fug. Z ceam vl guit şi tânjeam dup moarte. Un singur gând mai palpitaă ă ă ă în untrul meu, ca o urm de via : gândul la Dumnezeu. Acel gând m f cuseă ă ţă ă ă s pl smuiesc o rugă ă ăciune nerostit ; cuvintele r t ceau care încotro prină ă ă mintea-mi întunecat , cerânduă -se rostite, dar neaflând energia care le-ar fi putut face s se desprind de pe buze:ă ă

"Dumnezeule, s nu m p r seşti, c ci primejdia e aproape şi nimeni nuă ă ă ă ă m poate sprijini!"ă

Într-adev r, primejdia era aproape, şi cum nu cerusem cerului să -o îndep rteze, nu îngenuncheasem, nu împreuă nasem mânile şi nici nu mişcasem buzele, ea veni. Cu valuri mari şi furioase, puhoiul se n pustiă asupră-mi. Conştiin a deplin a vie ii mele distruse, a dragostei pierţ ă ţ dute, a n dejdilor sf râmate şi a credin ei nimicite – toate se rev rsar asupră ă ţ ă ă ă-mi ca o singur mas mohorât . Ceaă ă ă sul acela amar nu poate fi descris: sufletul îmi era înecat; m scufundam din ce în ce în apa mocirloas : nu g seam nici ună ă ă sprijin; talazurile m copleşeau.ă

CAPITOLUL XXVII

La un oarecare ceas al după-amiezii în l ai capul, şi, privind în jurul meuă ţ şi v zând pe zid r sfrângerea razelor soarelui ce cobora înspre apus, mă ă ă întrebai: "Ce îmi r mâne de f cut?"ă ă

Dar r spunsul pe care miă -l d dea mintea mea: "Treă buie s p r seştiă ă ă numaidecât Thornfieldul fu atât de prompt, atât de groaznic, că-mi astupai urechile. Mi-am spus c nu pot îndura acum asemenea cuvinte. "S nu fiuă ă nevasta lui Eduard Rochester, zisei eu, iat lucrul cel mai pu in dureros. Să ţ ă m trezesc din visele mele cele mai încânt toare şi să ă ă-mi dau seama c totulă n-a fost decât iluzie şi deşert ciune, e o groz vie pe care o pot suporta şi oă ă pot st pâni. Dar să ă-l p r sesc numaidecât şi pentru totdeauna, astaă ă -i de neîndurat. E peste puterile mele."

Atunci îns un glas l untric m încredin a c o puă ă ă ţ ă team face şi-mi prezise c aveam să -o fac. Luptai împotriva propriei mele hot râri; aş fi vrut s fiuă ă slab , ca s m pot feri din calea noilor suferin i pe care le preveă ă ă ţ deam. Conştiin aţ -mi deveni tiranic : apuc de gât Paă ă siunea şi-i spuse, cu asprime dispre uitoare, c abia piţ ă ciorul gingaş şi l-a muiat în mocirl , dar îi jur c înă ă ă curând o va rostogoli cu bra ul ei de fier, în genuni de chin.ţ

"Atunci, strigai eu, s fiu sfâşiat în buc i! Dar să ă ăţ ă-mi ajute cineva!""Nu, tu îns i o s te sfâşii şi nimeni năţ ă -o s te ajute; tu îns i ai să ăţ ă- iţ

smulgi ochiul drept; tu îns i ai săţ ă- i retezi mâna dreapt ; inima ta va fi jertfaţ ă şi tu preotul care-o va jertfi."

M ridicai dintră -o dat , cuprins de groaz în fa a singur t ii pe care oă ă ă ţ ă ăţ prezicea un judec tor atât de neînă duplecat, în fata t cerii pe care o alungaă un glas atât de îngrozitor. Când m-am ridicat, nu-mi mai puteam ine capulţ sus. Îmi d dui seama c eram gata s leşin de foame şi surescitare, nuă ă ă mâncasem şi nu b usem nimic toat ziua, fiindc nici diminea a nu luasemă ă ă ţ

nimic. Cu un fior dureros îmi d dui seama c atâta vreme trecuse din clipaă ă când m încuiasem în odaie şi nimeni nu venise s m întrebe ce fac, ori să ă ă ă m pofteasc s cobor; nici m car micu a Adèle nuă ă ă ă ţ -mi b tuse la uş , niciă ă doamna Fairfax nu m c utase. "Pe cel p r sit de noroc repedeă ă ă ă -l uită prietenii", şoptii eu, tr gând z vorul şi ieşind din odaie. D dui pesteă ă ă -un obstacol; eram înc ame it , vederea miă ţ ă -era tulbure şi m dularele slabe. Nuă mi-am putut reveni numaidecât; am c zut, dar nu pe duşumea; un bra înă ţ tins m prinse; am privit în sus şi lă -am v zut pe domnul Rochester, care sta pe ună scaun în fa a uşii mele.ţ

— În sfârşit, te-ai hot rât s ieşi! îmi zise el. Teă ă -am aşteptat mult vremeă şi-am tot tras cu urechea, dar n-am auzit nici o mişcare, nici m car un suspin;ă cinci minute de-ar mai fi inut t cerea asta de moarte şi aş fi spart uşa, ca unţ ă tâlhar. Aşadar, fugi de mine, te încui în odaie şi jeleşti singur ! Aş fi preferată s vii şi s m cer i cu toata furia. Eşti o fire pasionat şi m aştepă ă ă ţ ă ă tam la o scen ; m preg team s v d lacrimi fierbin i şi doream numai ca ele s fieă ă ă ă ă ţ ă v rsate la pieptul meu; leă -ai v rsat îns pe podeaua nesim itoare, sau înă ă ţ batista- i ud leoarc . Dar greşesc: nţ ă ă -ai plâns de loc! Obrajii î i sunt galbeni,ţ ochii obosi i, îns nu v d nici urm de lacrimi. Atunci inima ta a plâns cuţ ă ă ă lacrimi de sânge? Cum, Jane, nici un cuvânt de mustrare? Nimic amar... nimic dureros? Nimic care s r neasc inima sau s a â e paă ă ă ă ţ ţ tima? Stai liniştită acolo unde te-am pus şi m priveşti cu ochii ştia obosi i şi resemna i. Jane,ă ă ţ ţ n-am avut de gând s te r nesc atât de cumplit. Nici acela care ar avea oă ă singur mielu şi ar iubiă ţă -o ca pe copilul lui, ar hr niă -o din pâinea lui, ar ad paă -o din cana lui şi-ar culca-o la pieptul lui, dar apoi ar duce-o din greşeal la t iere şiă ă -ar ucide-o, n-ar regreta sângeroasa-i greşeal mai multă decât regret eu ceea ce am f cut. Oare o s m ier i vreă ă ă ţ odat ?ă

Cititorule, l-am iertat în clipa şi pe locul acela. În ochii lui se ar ta oă c in atât de adânc , în glasul lui o jale atât de sfâşietoare, în purtarea lui oă ţă ă t rie atât de b rb teasc ; şi în afar de toate astea era în privirea şi expresiaă ă ă ă ă chipului s u o dragoste atât de statornic , încât îi iertai totul; dar nu cu glasă ă tare, nu ar tând în vreun fel, ci numai în adâncul sufletului meu.ă

— Ştii c sunt un nemernic, Jane? continu el, privinduă ă -m cu multă ă aten ie, mirânduţ -se probabil de tăcerea şi blânde ea mea, urmare maiţ degrab a sl biciunii, decât a voin ei mele.ă ă ţ

— Da, domnule.— Atunci, spune-mi-o f r ocoluri şi r spicat, nu m cru a.ă ă ă ă ţ— Nu pot! sunt obosit şi bolnav . Aş vrea pu in ap .ă ă ţ ă ăSe înfior şi scoase un oftat adânc, apoi m ridic în bra e şi m duseă ă ă ţ ă

jos. La început nu mi-am dat seama în ce odaie m-a dus; privirea mi-era înce oşat , sticloas , şi nu puteam distinge nimic. În curând sim ii c ldura înţ ă ă ţ ă -fior toare a focului, c ci deşi era var , cât st tusem în înc perea meaă ă ă ă ă ajunsesem rece ca ghea a. Domnul Rochester îmi duse la buze o cup cuţ ă vin; gustai şi m sim ii mai bine. Apoi mâncai ceă ţ -mi d du dânsul şi dup ună ă scurt timp îmi revenii de-a binelea. Eram în bibliotec , aşezat în jil ulă ă ţ st pânului meu, careă se afla foarte aproape de mine. "Dac aş putea muriă acum, m gândeam eu, f r s suf r prea mult, aş fi foarte fericit . Atunci,ă ă ă ă ă ă nu m-aş mai vedea silit s fac durerosul efort de aă ă -mi zdrobi corzile inimii, pentru a le desp r i de ale lui. Se pare c trebuie să ţ ă ă-l p r sesc. Nu vreau să ă ă-l p r sesc, nu pot să ă ă-l p r sesc."ă ă

— Cum te sim i acum, Jane?ţ— Mult mai bine, domnule; în curând o să-mi revin de-a binelea.— Mai bea pu in vin, Jane.ţ

Îl ascultai. El puse paharul pe mas , se aşez în fa a mea şi m privi cuă ă ţ ă luare-aminte. Deodat se dep rta, sco ând o exclama ie plin de tulburareă ă ţ ţ ă p timaş . Înă ă cepu s umble repede prin odaie şi reveni lâng mine; se aplecă ă ă asupra-mi, s m îmbr işeze, dar amintinduă ă ăţ -mi c acum nuă -i puteam primi dezmierd rile, întorsei obraă zul şi-l îndep rtai pe al lui.ă

— Cum? Ce înseamn asta? exclam el repede. Oh, în eleg! Nu vrei să ă ţ ă s ru i pe b rbatul Berthei Mason? Socoti c bra ele mele sunt mai demultă ţ ă ă ţ promise – şi c îmbr iş rile mele apar in alteia?ă ăţ ă ţ

— În orice caz, domnule, eu nu mai am nici loc în bra eleţ dumneavoastr , nici drept la îmbr iş rile dumă ăţ ă neavoastr .ă

— De ce, Jane? Vreau s te scutesc de oboseala de a vorbi şi am să ă r spund eu pentru tine: "Pentru c ai o nevast ", vrei s spui. Am ghicit?ă ă ă ă

— Da.— Dac judeci aşa, înseamn c ai o ciudat p rere despre mine. Mă ă ă ă ă ă

socoteşti probabil un uneltitor desfrânat, un nelegiuit josnic şi mârşav, care a simulat o dragoste dezinteresat , ca s teă ă -mping întră -o capcan întins cuă ă sânge rece, spre a- i terfeli demnitatea şi aţ - i distruge stima pentru tineţ îns i. Ceăţ -mi po i r spunde? V d c nimic. Mai întâi fiindc eşti înc slab şiţ ă ă ă ă ă ă iţ -e greu chiar să- i mai tragi sufletul; pe urm , nu te po i obişnui cu gândulţ ă ţ

c trebuie s m acuzi şi s m înjoseşti; în fine st vilarele lacrimilor taleă ă ă ă ă ă sunt deschise, iar dac ai vorbi prea mult, ele să -ar rev rsa din belşug şi nuă vrei s te cuprind mânia, să ă ă-mi faci reproşuri, ori scene. Te gândeşti c aă vorbi acum cu mine i se pare f r sens. Te cunosc şi m feresc. ţ ă ă ă

— Domnule, zisei eu, nu doresc s v fac nici un r u.ă ă ăGlasul meu tremur tor m înştiin a c nu trebuia s vorbesc prea mult.ă ă ţ ă ă— Încerci s m nimiceşti, nu în în elesul pe careă ă ţ -l dai tu cuvântului, ci în

acela pe care i-l dau eu. Mi-ai spus de fapt c sunt om însurat şi ca atare o să ă m ocoă leşti şi o s te dep rtezi de mine: chiar adineauri, nă ă -ai vrut s mă ă s ru i. Ai de gând s r mâi o str in pentru mine, s tr ieşti în casa asta doară ţ ă ă ă ă ă ă ca preceptoare a Adèlei. Dac am să ă- i spun vreodat un cuvânt binevoitor,ţ ă dac vreodat un sentiment mai cald te va îndemna s te apropii de mine, î iă ă ă ţ vei spune:

"Acest om a fost gata s fac din mine amanta lui: pentru el trebuie să ă ă r mân o stan de piatr ". Şi ai s fii cu adev rat o stan de piatr .ă ă ă ă ă ă ă

Mi-am dres şi mi-am înt rit glasul pentru aă -i r spunde:ă— În jurul meu totul s-a schimbat, domnule; trebuie deci s m schimb şiă ă

eu, în privin a asta nu mai încape nici o îndoial . Trebuie s evit m emo iileţ ă ă ă ţ mari şi s ne ferim de lupta f r sfârşit a amintirilor, iar c tre asta nuă ă ă ă -i decât o singur cale: Adèle s aib alt proă ă ă ă fesoar , domnule.ă

— Oh, pe Adèle o trimit la pension – asta am şi hot rât! În afar de asta,ă ă nu vreau s te v d chinuit de hâdele amintiri pe care i leă ă ă ţ -ar trezi Thornfieldul, acest loc blestemat, acest cort al lui Achan73, acest mormânt neruşinat ce arat luminii cerului n luca unei moarte care tr ieşte, acest iadă ă ă îngust de piatr , locuit de un singur diavol, mai temut decât toate legiunileă Satanei. Jane, n-o s r mâi aci, nu, nici eu nu vreau. Am f cut o greşeală ă ă ă când te-am adus la Thornfield, ştiind c e un loc blestemat. Înainte de a teă vedea, poruncisem s i se ascund tot ce se povestea despre casa astaă ţ ă tic loas , c ci m temeam c nici o guvernant nu va voi s stea cu Adèleă ă ă ă ă ă ă , dac ar şti al turi de cine locuieşte. Conştiin a mea nuă ă ţ -mi îng duia să ă-mi duc în alt parte nebuna, deşi aveam o cas veche, Ferndean Manor care e maiă ă retras şi mai ascuns chiar decât asta, unde aş fi putut să ă -o închid în deplină 73 Numele unui nelegiuit din legendele biblice

siguran , dac nu mţă ă -aş fi gândit ca e aşezat întră -un loc nes n tos, în inimaă ă unei p duri, şi conştiin a mea nuă ţ -mi îng duia aşa ceva. ă

S-ar fi putut prea bine întâmpla ca zidurile acelea umede şi reci s se fiă descotorosit curând de dânsa. Fiecare tic los cu n ravul lui, dar eu nuă ă -l am pe acela de a asasina, fie şi indirect, nici chiar pe acei pe care-i ur sc maiă mult... Totuşi, ascunzându- i prezen a nebunei, m purtam ca şi când aş fiţ ţ ă acoperit un copil cu o mantie şi l-aş fi l sat lâng un copac cu fructeă ă veninoase; acul din preajma acestui diavol e otr vit şi totdeauna a fost aşa.ă Dar am s închid castelul Thornfield, am s bat în cuie poarta cea mare, amă ă s închid cu obloane de lemn ferestrele de la parter. Am s dau doamneiă ă Poole 200 de lire pe an s stea aici cu so ia mea, cum îi spui acestei iazmeă ţ îngrozitoare. Ce nu face Grace pentru bani! O s aduc şi pe b iatul ei,ă ă paznicul de la Grimsby Retreat, să-i in tov r şie şi sţ ă ă ă ă-i fie la îndemân să -o ajute în timpul acceselor so iei meleţ , de câte ori, tulburat de duhurile ei, îiă va tr sni prin cap s ard pe oameni noaptea în patul lor, să ă ă ă-i înjunghie, s leă sfâşie carnea de pe oase şi altele de soiul sta...ă

— Domnule, îl întrerupsei eu, n-ave i nici o mil penţ ă tru femeia asia nenorocit ; vorbi i de ea cu ur , cu o antipatie r zbun toare. E o cruzime dină ţ ă ă ă partea dumneavoastr . Ea nuă -i r spunz toare de nebunia ei...ă ă

— Jane, micu a mea drag (lasţ ă ă-m să ă- i spun astfel c ci aşa simt eu),ţ ă nu ştii despre cine vorbeşti şi iar m judeci r u. Nă ă -o ur sc fiindc e nebun .ă ă ă Crezi c dac ai fi nebun , teă ă ă -aş urî?

— Sunt încredin at , domnule.ţ ă— Atunci te înşeli; nu m cunoşti, nu ştii nimic deă spre mine şi nici

dragostea nu mi-o cunoşti. Fiecare p ră ticic din trupul t u miă ă -e tot atât de scump ca propriul meu trup; suferin a şi boala tot nu mă ţ -ar împiedica să-l iubesc. Mintea ta e comoara mea şi chiar de-ar fi zdruncinat , tot comoaraă mea ar r mâne. Dac ai fi nebun , pentru aă ă ă - i potoli furia ai avea bra eleţ ţ mele şi nu în c maşa de for . Chiar dac mă ţă ă -ai prinde în bra e, întrţ -un acces de furie, pentru mine ar fi aceeaşi încântare. Dac teă -ai n pusti asupra meaă cum a f cut ieri femeia aceea, înceră când s te st pânesc, teă ă -aş prinde într-o îmbr işare plin de dragoste. Nu măţ ă -aş feri de tine cu scârb , cum m ferescă ă de ea. Când ai fi liniştit , nă -ai avea alt îngrijitor, alt paznic în afar de mine;ă aş şti s te veghez cu duioşie neobosit , cu toate c nu mă ă ă -ai putea r spl tiă ă nici m car cu un zâmbet; nu mă -aş mai s tura c tânduă ă - i în ochi, chiar dac eiţ ă nu m-ar cunoaşte. Dar de ce s ne mai gână dim la asta? Spuneam c vreau să ă te iau de la Thornfield. Ştii c totuă -i preg tit de plecare; mâine ai s pleci.ă ă Nu- i cer decât s mai petreci o noapte sub acest acoper mânt, Jane, şi dupţ ă ă ă aceea î i vei lua deţ -a pururi r mas bun de la toate tic loşiile şi spaimeleă ă Thornfieldului! Am un loc retras care va fi un ad post sigur împotrivaă amintirilor dureroase, împotriva intruşilor nedori i şi chiar a minciunii şiţ def im rii.ă ă

— Lua iţ -o pe Adèle cu dumneavoastr , domnule, îl întrerupsei eu. O să ă v in tov r şie.ă ţ ă ă ă

— Ce vrei s spui, Jane? Nu iă ţ -am ar tat c Adèle o s se duc laă ă ă ă pension? Şi ce nevoie am de tov r şia unui copil care nici nuă ă -i al meu, ci e copilul din flori ai unei dansatoare franceze? De ce s m zbat pentru ea? Deă ă ce, te întreb, vrei să-mi dai pe Adèle de tovar ş ?ă ă

— Vorbea i de un ad post retras, domnule. Izolarea şi singur tatea suntţ ă ă triste, prea triste pentru dumneavoastr .ă

— Singur tatea! Singur tatea! repet el iritat. V d c trebuie s dauă ă ă ă ă ă explica ii. Nu pot în elege ce înseamn înf işarea de sfinx pe care o ia chipulţ ţ ă ăţ

t u. Tuă vei împ r i cu mine acea singur tate. În elegi?ă ţ ă ţCl tinai din cap. Domnul Rochester era atât de a â at, încât aveamă ţ ţ

nevoie de curaj chiar şi pentru aceast t gad mut . Se plimba agitat prină ă ă ă odaie şi v zânduă -mi fa a se opri ca şi când ar fi prins deodat r d cini. Mţ ă ă ă ă privi lung şi aspru. Întorsei ochii; îi a intii asupra focului şi m silii s parţ ă ă liniştit şi st pân pe mine.ă ă ă

— Trebuie s inem seam de Jane şi de firea ei aprins , zise el în sfârşit,ă ţ ă ă cu mai mult linişte decât m aşteptam judecând dup privirea lui.ă ă ă Ghemule ul de mândrie sţ -a dep nat destul de lin pân acum: dar îmi d deamă ă ă bine seama c se va ivi un nod şi c m tasea o s se încâlceasc . Iat nodul!ă ă ă ă ă ă Acum va trebui s m aştept la tot felul de jigniri, necazuri şi plictiseli f ră ă ă ă sfârşit! Doamne-Dumnezeule! Cum aş vrea s am ceva din puă terea lui Samson, ca s sf râm aceast piedic , aşa cum aş destr ma un ghemotoc deă ă ă ă ă câl i!ţ

Începu s se plimbe iar, îns dup pu in timp se opri din nou, de astă ă ă ţ ă dat în fa a mea.ă ţ

— Jane! îmi zise el, vrei s în elegi de vorb ?ă ţ ăApoi se aplec şi, apropiinduă -şi buzele de urechea mea, ad ug :ă ă— Pentru c , dac nu vrei, am s încerc cu sila.ă ă ăGlasul îi era r guşit, privirea ca a unui om ce se preă g teşte s scutureă ă

lan uri de nesuferit şi e gata s se arunce orbeşte întrţ ă -o ac iune nes buit .ţ ă ă Îmi d dui seama deodat c ar fi fost de ajuns o clip , o nou pornire deă ă ă ă ă furie, ca s nuă -i mai pot sta împotriv . Spre aă -l st pâni, nă -aveam decât scurta clip de fa ; un gest de dispre , fuga sau teama, miă ţă ţ -ar fi pecetluit soarta – şi aş pieri totodat . Dar nu eram de fel înfricoşat ; sim eam în mine o mareă ă ţ putere l untric ; în elegeam c am înrâurire asupra lui şi acest gând mă ă ţ ă ă înt rea. Criza era priă mejdioas , dar nu lipsit de farmec: tr iam o sim ireă ă ă ţ ca aceea ce cuprinde probabil inima unui indian, când lunec în barca luiă uşoar , pe un curent cumplit de reă pede. Apucai mâinile crispate ale domnului Rochester, îi desf cui degetele încleştate, şiă -i spusei blajin:

— Sta i jos. V voi vorbi atât cât o sţ ă ă-mi îng dui i şi voi asculta tot ceă ţ -o să-mi spune i, fie c e sau nu e un lucru la locul s u.ţ ă ă

Se aşez , dar r mase t cut. De cât va vreme luptam cu lacrimile: mă ă ă ă ă silisem s le opresc, ştiind c nu iă ă -ar pl cea s m vad plângând. Acum însă ă ă ă ă m gândeam c le pot l sa s curg în voie, cât pofteam. Dac asta îl sup ra,ă ă ă ă ă ă ă cu atât mai bine. Aşa c d dui frâu liber lacriă ă milor şi începui s plângă zdrav n.ă

Dup pu in timp, m rug fierbinte s m liniştesc, îi r spunsei c nuă ţ ă ă ă ă ă ă pot, cât timp îl v d st pânit de o aseă ă menea patim .ă

— Nu sunt sup rat. Jane, îmi zise el. Dar te iubesc prea mult, iar tu iă ţ -ai împietrit chipul mic şi palid şi aveai o privire de om rece şi neîndur toareă încât n-am putut s-o îndur. Acum taci şi şterge- i lacrimile.ţ

Glasul lui blând îmi dovedi c se liniştise, aşa c m liniştii şi eu. Încercaă ă ă să-şi sprijine capul de um rul meu, dar nu iă -am îng duit. Se str dui s mă ă ă ă atrag spre el şi nu lă -am l sat.ă

— Jane! Jane! îmi zise domnul Rochester cu un accent de mâhnire atât de amar , încât am tres rit f r voie. Iat deci c nu m iubeşti. Nă ă ă ă ă ă ă -ai pre uitţ decât rangul meu şi situa ia de so ie, iar acum, când crezi c nuţ ţ ă - i mai pot fiţ b rbat, fugi de mine ca de o broasc râioas sau deă ă ă -o maimu .ţă

M-au durut aceste cuvinte: dar ce era s spun? Ce trebuia s fac? Deă ă bun seam ar fi trebuit s nu spun nimic. Regretam îns atât de mult că ă ă ă ă-l mâhnisem în aşa hal, încât nu-mi putui înfrâna dorin a de a turna câtevaţ

pic turi de balsam pe rana ce iă -o f cusem.ă— V iubesc, exclamai eu, mai mult decât oricând: dar nu se cade nici să ă

ar t, nici s nutresc acest senă ă timent şi rostesc asemenea vorbe pentru ultima oar .ă

— Ultima oar , Jane? Cum? Crezi c vei putea tr i al turi de mine, veiă ă ă ă putea s m vezi în fiecare zi şi, continuând a m iubi, s r mâi rece şiă ă ă ă ă nep s toare fa de mine?ă ă ţă

— Nu, domnule, sunt sigur c nă ă -aş putea. De aceea nu v d decât oă singur ieşire; dar sunt sigur că ă -o s v înfuria i dac vă ă ţ ă -o spun.

— Oh, spune totuşi! Dac am s tun şi am s fulger, î i r mâne totuşiă ă ă ţ ă meşteşugul plânsului.

— Domnule Rochester, trebuie s v p r sesc.ă ă ă ă— Pentru cât vreme, Jane? Pentru câteva clipe? Ca saă - i netezeşti p rulţ ă

ciufulit, ca să- i speli obrazul aprins? ţ— Trebuie s p r sesc pe Adèle şi Thornfieldul, s m despart pentruă ă ă ă ă

totdeauna de dumneavoastr ; trebuie s încep o via nou în mijlocul unoră ă ţă ă oameni străini şi-n nişte locuri necunoscute.

— iŢ -am spus-o doar. Trec sub t cere nevoia de a te desp r i de mine.ă ă ţ Vrei s spui, c ai s devii o parte din mine însumi, cât priveşte via a despreă ă ă ţ care vorbeşti, ai dreptate: da, şi totuşi po i s fii nevasta mea; nu suntţ ă însurat. Ai s fii doamna Rochester – şi cu numele şi de fapt. O să ă- i fiuţ credincios cât voi trai; o s te duc la una din proprieă t ile mele din sudulăţ Fran ei; o vil cu ziduri albe, pe malurile Mediteranei. Acolo vei tr i fericit ,ţ ă ă ă ocrotit şi nevinovat . S nu te temi c te voi târî în p cat şi c o s fac dină ă ă ă ă ă ă tine amanta mea. De ce dai din cap? Jane, fii în eleg toare, iar m faci sţ ă ă ă înnebunesc.

Glasul şi mâinile îi tremurau; n rile largi îi frem tau, ochiiă ă -mi ardeau, dar totuşi am îndr znit să ă-i vorbesc.

— Domnule, zisei cu, so ia dumneavoastr tr ieşte: chiarţ ă ă dumneavoastr a i recunoscută ţ -o azi diminea . Daca aş tr i aşa cum dori i,ţă ă ţ v-aş fi amant . A t g dui, înă ă ă seamn a face un sofism, a spune o minciun .ă ă

— Jane, ui i c nu sunt un om calm: nu sunt nici r bd tor, nici rece, niciţ ă ă ă lipsit de patim ; ai mil de mine şi de tine, pune degetul pe pulsul meu,ă ă ascultă-i b t ile şi ia bine seama!ă ă

Îmi întinse mâna; obrazul şi buzele, din care pieri sângele, deveniseră livide. Eram foarte ab tut . Mi se p rea c ar fi crud să ă ă ă ă-l tulbur şi mai mult printr-o împotrivire pe care n-o putea suferi. Să-i fac pe plac nu se putea. F cui ceea ce instinctiv fac toate f pturile omeă ă neşti când se afl în primejdie;ă cerui ajutorul unei fiin e mai mari decât omul; cuvintele: "Doamne,ţ ajută-m !" îmi sc par f r voie de pe buze.ă ă ă ă ă

— Sunt nebun! exclam deodat domnul Rochester. Să ă ă-i spun c nu suntă însurat, f r să ă ă-i l muresc de ce! Uit c nu ştie nimic despre firea aceleiă ă femei şi despre împrejur rile în care să -a încheiat leg tura asta dr ceasc .ă ă ă Da, sunt sigur c Jane va fi de p rerea mea când va afla tot ce ştiu eu. Dă ă ă-mi mâna, Janet, pentru ca ochii şi urechile s m încredin eze c eşti lângă ă ţ ă ă mine; vreau să- i înf işez situa ia mea real , în câteva cuvinte! M po iţ ăţ ţ ă ă ţ asculta?

— Da, domnule: ceasuri întregi, dac vre i.ă ţ— Î i cer doar câteva minute, Jane, ai auzit vreodat c nţ ă ă -am fost cel mai

mare dintre fra i, c am avut un frate mai în vârst ?ţ ă ă— Da, domnule. Mi-aduc aminte c miă -a spus odat doamna Fairfax.ă— Ai auzit c tat l meu era zgârcit?ă ă

— Da, domnule, am auzit.— Ei bine, Jane, tata voia ca averea lui s r mân lolalt ; nu se puteaă ă ă ă

obişnui cu gândul s-o împart şi să ă-mi dea partea cuvenit . Hot râse ca totulă ă s fie al fratelui meu Rowland. Totuşi, nu se putea împ ca nici cu gândul că ă ă cel mai mic dintre copii o s fie un om să ărac: voia s m îmbog ească ă ăţ ă printr-o c s torie şi începu să ă ă-mi caute o tovar ş . Domnul Mason, plantatoră ă şi negustor în Indiile Occidentale, era un vechi cunoscut al s u. Tata ştia că ă acel domn Mason se bucura într-adev r deă -o avere mare; se interes şi află ă c vechiul lui prieten avea un b iat şi o fat şi că ă ă ă-i d dea fiică ă-sii o zestre de treizeci de mii de lire sterline. Era de ajuns. Când am terminat colegiul, am fost trimis la Jamaica, s m însor cu mireasa aceea pe it în numele meu.ă ă ţ ă Tata nu mi-a pomenit de avere, dar mi-a spus c Spanish Town se mândreaă cu frumuse ea domnişoarei Mason. Şi rostea adev rul. Era frumoas , aşaţ ă ă cum e Blanche Ingram, înalt , oacheş şi maiestuoas . Familia ei ar fi vrut să ă ă ă pun mâna pe mine fiindc eram de neam mare şi acelaşi lucru îl dorea şiă ă fata; mi-am v zut logodnica, minunat îmbr cat , la mai multe baluri. Rareoriă ă ă am putut fi singur cu ea şi-am avut pu ine discu ii mai intime. Se str duia sţ ţ ă ă m m guleasc şi c uta să ă ă ă ă-şi pun în valoare, spre desf tarea mea,ă ă farmecele şi talentele. To i b rba ii din cercul ei p reau c o admir pe ea şiţ ă ţ ă ă ă m pizmuiau pe mine. Eram uluit, a â at, şi sim urile îmi fur tulbuă ţ ţ ţ ă rate; eram tân r, nepriceput, f r experien şi crezui că ă ă ţă -o iubesc. Stupidele convenien eţ sociale, dorin ele arzţ ătoare, pripeala şi orbirea tinere ii, împing pe un b rbatţ ă c tre cele mai cumplite prostii. Rudele ei m îmboldeau, curtezanii ei îmiă ă a â au deşert ciunea, ea îns şi m înţ ţ ă ă ă demna şi astfel, înainte de a-mi putea da seama ce-i cu mine, c s toria să ă -a încheiat. Oh, îmi dispare orice respect pentru mine când m gândesc la fapta aceea! M îneac dispre ul. Nă ă ă ţ -am iubit-o, n-am stimat-o şi nici m car nă -am cunoscut-o vreodat . Nu eram sigură c are vreo calitate, nu remarcasem nici modestie, nici blânde e, niciă ţ nevinov ie şi nici rafinament în gândurile şi purt rile ei. Măţ ă -am c s torit cuă ă ea, ca un n t r u, idiot şi orb ce eram! Mai mic nă ă ă -ar fi fost p catul dac ... dară ă s nu uit cu cine vorbesc.ă

N-o v zusem niciodat pe mama logodnicei mele: preă ă supuneam că murise. Dup ceă -a trecut luna de miere, mi-am dat seama c presupunereaă mea fusese greşit ; era doar nebun şi închis întră ă ă -o cas de s n tate. Aveaă ă ă şi un frate mai tân r, idiot. Cel mai în vârst , pe care lă ă -ai v zut (şi pe careă nu-l pot urî – deşi ur sc toat faă ă milia asta – fiindc prin necontenitul interesă pe care-l poart surorii lui nenorocite şi prin ataşamentul de câine ce miă -l ar ta pe vremuri dovedeşte c p streaz înc , în mintea lui slab , oarecareă ă ă ă ă ă urme de afec iune), va avea probabil aceeaşi soart ca şi ceilal i. Tata şiţ ă ţ fratele meu Rowland ştiau totul, dar nu se gândiser decât la cele treizeci deă mii de lire şi se-n eleseser de minune înţ ă uneltirea asta urzit împotriva mea.ă

Toate lucrurile descoperite acum erau odioase: dar afar de faptul că ă fusesem înşelat şi c mi se ascunseser atâtea taine, nu mă ă -aş fi gândit niciodat să ă-i fac vrem reproş so iei mele, nici chiar atunci când îmi d duiţ ă seama c firea ei era cu totul diferit de a mea, c gusturile ei erauă ă ă v t m toare pentru mine, c avea o minte de rând, josnic , strâmt şi nu seă ă ă ă ă ă dovedea în stare s nuă treasc nici un gând nobil şi în l tor: când am v zută ă ţă ă c al turi de ea nu pot petrece nici m car o sear , nici m car un ceas pl cut,ă ă ă ă ă ă c nu puteam sta niciodat de vorb pentru c , despre orice am fi discutat,ă ă ă ă primeam numaidecât un r spuns aspru, b d ran, pervers sau tâmpit, cândă ă ă îmi d dui seama c nu pot avea nici m car un c min liniştit şi bineă ă ă ă gospod rit, pentru c nici un servitor nu putea îndura izbucnirile ei s lbaticeă ă ă

şi necugetate, sâcâielile poruncilor ei idioate şi tiranice care se b teau cap înă cap – da, chiar şi atunci m-am st pânit, mă -am ferit să-i fac vreun reproş şi am încercat să-mi macin în tain dezam girea, scârba şi antipatia adânc .ă ă ă

Jane, nu vreau s te tulbur cu am nunte înfior toare. Pentru ce vreauă ă ă să- i spun sunt de ajuns doar câteva cuvinte. Am tr it patru ani cu femeia peţ ă care ai v zută -o acolo, sus, şi te rog s m crezi c mă ă ă -a pus la grea încercare. R ul din ea se dezvolta cu o iu eal înfricoş toare şi creştea clip de clip .ă ţ ă ă ă ă Era atât de cumplit , încât numai cruzimea ar fi putută -o st pâni şi nu voiamă s aud ce inteligen de pigmeu şi în acelaşi timp ce uriaş pornire c tre releă ţă ă ă avea! Cât de chinuitoare au fost pentru mine toate astea! Bertha Mason, demn fiic a unei mame tic loase, mă ă ă -a f cut s cunosc toate chinurileă ă înjositoare şi scârboase ce-l aşteapt pe un b rbat legat de o femeieă ă necump tat şi necinstit . ă ă ă

Între timp a murit frate-meu şi c tre sfârşitul celor patru ani a murit şiă tata. Acum eram bogat, dar totuşi înfricoş tor de s rac. Eram legat de fiin aă ă ţ cea mai grosolan , necinstit şi depravat pe care o cunoscusem vreă ă ă odat ,ă iar legea şi societatea spuneau c e o parte din mine. Nu m puteam desp r iă ă ă ţ de ea prin nici un mijloc legal, fiindc doctorii descoperir atunci că ă ă nevastă-mea era nebun – c ci întră ă -adev r excesele dezvoltaser de timpuriuă ă germenii bolii. Jane, nu- i place povestea mea. Pari bolnav . Vrei s amân peţ ă ă alt dat restul?ă ă

— Nu, domnule, termina i; acum v plâng din toat inima.ţ ă ă— Jane, mila unora vat m şi jigneşte atât de tare, c î i vine s leă ă ă ţ ă -o

azvârli înd r t în obraz – dar asta e mila inimilor în sprite, josnice. De fapt, eă ă ă o durere hibrid şi egoist s ascul i pe cineva povestinduă ă ă ţ -şi p tiă mirile; e un sentiment împletit cu dispre ul care nesocoţ teşte pe cel ce-a suferit. Dar nu asta-i mila ta, nu-i aşa, Jane? Nu sentimentul sta iă ţ -l citesc în clipa de fa peţă obraz şi nu el i se revars în ochi, î i înal sufletul şi face sţ ă ţ ţă ă- i tremure mânaţ într-a mea. Mila asta, draga mea, e mama suferind a dragostei; neliniştile eiă sunt durerile tinereşti ale patimii cereşti. O primesc, Jane; d fiicei liă bertatea s se duc acolo unde vrea – bra ele mele sunt deschise şi o aşteapt .ă ă ţ ă

— Acum, domnule, continua i. Ceţ -a i f cut când a i aflat cţ ă ţ ă-i nebun ?ă— Am fost în culmea dezn dejdii, Jane; între mine şi abis nu mai eraă

decât o r m şi de demnitate omeneasc . În ochii lumii eram dezonorat înă ă ţă ă chip ruşinos, eram hot rât s r mân curat în ochii mei, pân când mă ă ă ă -am îndep rtat de ea, ca s nu m molipsesc de la apuc turile sale. Mă ă ă ă -am ferit de orice leg tur cu cei din jur şi totuşi societatea urma s lege laolalt numeleă ă ă ă şi persoanele noastre; o auzeam şi o vedeam în toate zilele; ceva din r suflarea ei (puah!) se afla şi în aerul pe careă -l respiram. Şi, pe lâng toateă astea, îmi mai aminteam şi că-i fusesem so . Atunci, ca şi acum, aceastţ ă amintire îmi era nespus de odioas . Mai mult înc , ştiam c atâta vreme câtă ă ă va tr i ea, nă -o s m pot însura cu alt femeie. Deşi era cu cinci ani mai mareă ă ă (familia ei şi tata m înşelaser chiar şi asupra vârsiei), putea tr i mai multă ă ă decât mine, c ci trupul ei era peă -atât de voinic, pe cât îi era sufletul de beteag. Deci, la vîrsta de dou zeci şi şase de ani, toate n dejdile miă ă -erau zdrobite.

Într-o noapte, am fost trezit de ipetele ei. (De când spuseser doctoriiţ ă că-i nebun , bineîn eles c odaia ei st tea încuiat .) Era una din acele nop iă ţ ă ă ă ţ arz toare ale Indiilor Occidentale, care de cele mai multe ori vestesc ună uragan. Cum nu puteam s dorm, mă -am sculat şi am deschis fereastra. Aerul p rea un val de pucioas şi nic ieri nu puteam afla o adiere r coritoare.ă ă ă ă ân arii nŢ ţ ăv leau pe fereastr şi bâzâiau prin odaie. Marea era aproape şiă ă

mugetul valurilor amintea de huietul unui cutremur; nori negri acoperiseră cerul; luna mare şi roşie, ca o ghiulea fierbinte, se cufunda în valuri, aruncând o ultim privire sângeroas asupra acestui p mânt ce tremura laă ă ă apropierea furtunii. Atmosfera şi decorul acela m tulburau. Blestemeleă nebunei îmi r sunau mereu în urechi. În urletele ei, îmi pomenea adeseoriă numele cu o ur vrednic de un diavol, şi întră ă -un limbaj!... Niciodat o femeieă de strad nă -a folosit vorbe mai murdare. Cu toate c ne desp r eau două ă ţ ă od i, îi auzeam fiecare cuvânt c ci în Indiile Occidentale casele au pere iiă ă ţ foarte sub iri, aşa c urletele ei de lup turbat r zb teau uşor pân la mine.ţ ă ă ă ă

"Via a asta, exclamai eu în cele din urm , e un iad! În cotloanele celeţ ă mai de fund ale Gheenei e de bun seam acelaşi aer şi r sun aceleaşiă ă ă ă urlete. Am dreptul, dac pot, s m eliberez din infern. Chinurile acestei st riă ă ă ă ucig toare nu par s mai aib sfârşit. Nu miă ă ă -e team de focul cel veşnic careă însp imânt pe fanatic, nu poate exista un viitor mai r u decât zilele acesteaă ă ă şi am decis s m întorc îndat la Dumnezeu!" ă ă ă

Spunând aceste cuvinte, îngenuncheai s deschid lada în care aveamă dou pistoale înc rcate. Voiam să ă ă-mi pun cap t zilelor, dar gândul sta nuă ă inu decât o clip , c ci nu eram nebun şi criza de ne rmurit de dezn dejdeţ ă ă ţă ă ă

ce stârnise în mine dorin a şi planul de a m nimici disp ru pe dat .ţ ă ă ăUn vânt r coros, venit din Europa, sufl peste ocean şi intr pe fereastraă ă ă

deschis ; vijelia izbucni; şuvoaiele se dezl n uir , tunetele bubuir , fulgereleă ă ţ ă ă spintecar ceă rul şi aerul se r cori. Atunci am luat o hot râre. Plimbânduă ă -mă prin gr dina umed , pe sub portocalii, rodii şi ananaşii care picurau uda i deă ă ţ furtun , în timp ce zoă rile str lucitoare ale tropicelor mijeau în jurul meu, amă chibzuit îndelung. Am chibzuit astfel, Jane – şi ascult acum, c ciă ă în elepciunea cea adev rat mţ ă ă -a mângâiat în ceasul de-atunci şi mi-a ar tată calea cea dreapt .ă

Vântul blând venit din Europa şopotea înc prin frună zele înviorate şi Atlanticul îşi rostogolea cu vuiet talazurile dezl n uite. Inima mea de multă ţ ă vreme uscat şi ars seă ă -nsufle i în clipa aceea şi sânge viu n v li iar şi c treţ ă ă ă ă ea – fiin a mea râvnea reînnoire, sufletul miţ -era însetat de-o sorbitur curat .ă ă Am sim it cum îmi reînvie speran a şi miţ ţ -am dat seama c regenerarea meaă e cu putin . De sub o arcad înflorit din cap tul gr dinii, am privit pesteţă ă ă ă ă întinsul de ap mai albastru decât cerul: lumea veche se afla dincolo; planuriă limpezi mi s-au înf işat astfel:ăţ

"Întoarce-te în Europa, zise Speran a. Acolo nu se ştie c ai un numeţ ă p tat şi c târ şti dup tine o povar . Po i s duci nebuna în Anglia şi să ă ă ă ă ţ ă -o închizi la Thornfield, ai s iei toate m surile ca s nu se afle nimic şiă ă ă -ai să-i dai toate îngrijirile trebuincioase; apoi o s c l toreşti cât vei vrea şi o s aiă ă ă ă orice leg uri î i doreşti. Femeia aceasta şiă ţ -a b tut joc de îndelungataă - iţ dragoste, iţ -a mânjit numele, iţ -a pâng rit onoarea, iă ţ -ai putut da seama că nu-i so ia ta şi nici tu nu eşti so ul ei. Ai tratatţ ţ -o cum cere starea ei şi ai f cută tot ce- i cerur Dumnezeu şi oamenii. Identitatea ei, leg tura ei cu tine,ţ ă ă îngroapă-le în uitare; eşti sortit s nu le împ rt şeşti nim nui. Puneă ă ă ă -o în siguran , dţă ă-i tot ce are nevoie, acoperă-i cu un v l de tain degradarea şiă ă p r seşteă ă -o."

F cui întocmai. Tata şi frateă -meu nu suflaser nici un cuvânt despreă c s toria mea, fiindc chiar din scriă ă ă soarea în care le anun am c mţ ă ă însurasem – întrucât începusem s fiu scârbit şi dup câte aflasem despreă ă starea şi caracterul familiei Berthei Mason, vedeam înaintea mea un viitor ce m îngrozea – îi rugasem s p streze taina. Foarte curând, cea pe care tataă ă ă mi-o alesese ca tovar ş de via ajunsese s se poarte cu atâta tic loşie,ă ă ţă ă ă

încât el ar fi roşit dac ar fi trebuit să -o recunoasc drept nora lui. Departe deă a dori deci s fac cunoscut aceast c s torie, a pus aceeaşi grij ca şi mineă ă ă ă ă ă ă în a o ascunde.

Am dus-o deci în Anglia; a fost o c l torie înfioră ă ătoare cu un asemenea monstru pe vas. Am sim it o mare uşurare când am ajuns la Thornfield şi amţ instalat-o în odaia de la catul al treilea, devenit de atunci vizuina uneiă adev rate fiare s lbatice – celula unui demon. Cu oarecare greutate amă ă izbutit să-i g sesc o îngrijitoare, fiindc era nevoie de cineva în care s potă ă ă avea absolut încredere, c ci altminteri furiile nebunei ar fi f cut ca taina să ă ă ă fie descoperit ; bolnava avea zile şi chiar s pt mâni de luciditate pe care leă ă ă folosea s m batjocoă ă reasc , în cele din urm am g sit, la Grimsby Retreat,ă ă ă pe Grace Poole. Ea şi doctorul Carter (cel care l-a pansat pe Mason în noaptea când nebuna s-a n pustit asupra lui şi lă -a înjunghiat) sunt singurii care-mi cunosc taina. Doamna Fairfax a b nuit poate ceva, dar nă -a putut afla nimic precis. Grace s-a dovedit în general un bun paznic, dar, din nefericire, de câteva ori paza ei a dat greş, în bun parte din pricina unui n rav de careă ă nu se poate lecui şi care se datoreşte probabil meseriei ei obositoare. Nebuna e r ut cioas şi viclean în acelaşi timp; niciă ă ă ă odat nă -a sc pat prilejul deă -a trage foloase de pe urma greşelilor paznicei, o dat ca s ascund cu itul cuă ă ă ţ care şi-a înjunghiat fratele şi de dou ori ca s pun mâna pe cheia od ii ei şiă ă ă ă s ias în timpul nop ii. Prima oar a încercat s m ard de viu în patul meu,ă ă ţ ă ă ă ă a doua oar a venit la tine, ca un strigoi. Mul umesc providen ei c aă ţ ţ ă vegheat asupra ta şi a îng duit ca furia Berthei s se verse numai asupra v lului t u,ă ă ă ă care poate-i aducea nedesluşit aminte de zilele când ea îns şi se deă cise s fieă mireas . M cutremur când m gândesc la ceă ă ă s-ar fi putut întâmpla. Îmi înghea sângele în vine când îmi aduc aminte de f ptura care sţă ă -a n pustită asupra mea azi diminea şi care şiţă -a plecat chipul vân t şi roşu deasupraă cuibului porumbi ei mele.ţ

— Şi ce a i f cut, domnule, întrebai eu în pauza care urm . Ceţ ă ă -a i f cut,ţ ă dup ce vă -a i adus so ia aici? Unde a i plecat?ţ ţ ţ

— Ce-am f cut, Jane? Mă -am transformat într-un fel de argint viu. Unde m-am dus? Am c l torit la fel ca jidovul r t citor. Am colindat tot continentulă ă ă ă şi-am r tă ăcit prin toate rile. Dorin a şi inta mea era s g sesc o femeieţă ţ ţ ă ă bun , deşteapt , vrednic de a fi iubit şi care s fie exact opusul turbateiă ă ă ă ă l sate la Thornfield.ă

— Dar nu v putea i însura, domnule.ă ţ— Eram hot rât să -o fac şi încredin at c pot şi am dreptul. Nu mţ ă ă

gândeam s-o înşel, aşa cum te-am înşelat pe tine. Voiam să-mi spun f ră ă ocolişuri povestea vie ii mele şi sţ ă-mi fac propunerea în mod deschis. Mi se p rea atât de firesc ca toat lumea s m socoteasc liber s iubesc şi s fiuă ă ă ă ă ă ă iubit, încât nu m-am îndoit o clip c voi g si femeia care s m în eleag şiă ă ă ă ă ţ ă s m accepte, cu tot blestemul ce apas asupră ă ă ă-mi.

— Şi atunci, dommile?— De câte ori pui întreb ri, Jane, m faci s zâmbesc. Deschizi ochii ca oă ă ă

pas re speriat şi din când în când te fr mân i ca şi cum r spunsurile nă ă ă ţ ă -ar veni destul de repede şi ai vrea s citeşti deă -a dreptul în inim . Dar înainte deă a urma, explică-mi ce vrei s spui prin acest: "Şi atunci, domnule?" Deseoriă repe i vorbele astea şi de fiecare dat , nu ştiu din ce pricin , m simt înţ ă ă ă -demnat s vorbesc f r sfârşit.ă ă ă

— Vreau s spun: Si dup aceea? Ceă ă -a i f cut? Ceţ ă -a urmat? — Mai precis: ce anume vrei s ştii? ă— Dac a i g sit femeia care s v plac , dac iă ţ ă ă ă ă ă -a i propus s v ia deţ ă ă

b rbat şi ceă -a r spuns. ă— Pot spune dac am g sit pe cea care s m plac şi dac iă ă ă ă ă ă -am cerut

s m ia de b rbat; ce miă ă ă -a r spuns, r mâne îns – ori – în calea destinului.ă ă ă Zece ani în şir am r t cit prin lumea larg , locuind când întră ă ă -o capital , cândă într-alta, uneori la Petersburg, cel mai adesea la Paris, din când în când la Roma, Neapole şi Floren a. Soarta îmi d duse bani din belşug şi un nume cuţ ă faim . Puteam să ă-mi aleg societatea: mi-erau deschise toate uşile. Am c utată femeia visurilor mele printre lady-ele engleze, contesele franceze, senioritele italiene şi baronesele germane. N-am g sită -o. Erau clipe când credeam că prind o privire, disting un glas sau z resc o siluet menit s întruchipeze vislă ă ă ă meu, dar eram repede dezam git. S nuă ă - i închipui c eu c utam o fiiin f rţ ă ă ţă ă ă cusur. C utam numai harul dup care jinduiam – antiă ă podul creolei. Am c utată zadarnic. Nu g seam nici o singur fiin pe care s fi fost ispitit să ă ţă ă -o cer în c să ătorie eu – cel ce cunoşteam primejdiile, ororile şi suferin ele legate de oţ c snicie nepotrivit . Dezam girea m f cu să ă ă ă ă ă-mi pierd liniştea – încercai să mi-o reg sesc în petreceri, dar nu în desfrâu. Desfrâul lă -am urât şi-l ur sc.ă Acesta era cusurul de c petenie al Mesalinei mele indiene. Scârba meaă adânc fa de orgii şi de ea îmi stânjenea adesea pl cerile. Toate petrecerileă ţă ă care începeau s seă mene a orgii, p reau c m apropie de ea şi deă ă ă metehnele ei. Şi atunci fugeam.

Totuşi, nu puteam tr i singur; am încercat atunci tov r şia amantelor.ă ă ă Cea dintâi pe care am ales-o a fost Celine Varens – înc una din greşelile careă fac pe un b rbat să ă-i fie sil de el însuşi, când şi le aminteşte. Ştii cine eraă femeia asta şi cum s-a sfârşit leg tura noastr . A avut dou urmaşe: oă ă ă italianc , Giacinta, şi o nemă oaic , Clara. Amândou treceau drept femeiţ ă ă deosebit de frumoase. Dar dup câteva s pt mâni, ce pre mai aveaă ă ă ţ frumuse ea lor pentru mine? Giacinta era destr b lat şi violent ; dup treiţ ă ă ă ă ă luni m-am s turat de ea. Clara era cinstit şi blând , dar greoaie, rece,ă ă ă proast . Era tare deă parte de gustul meu. Mi-a p rut foarte bine c pot sc paă ă ă de ea în mod cuviincios, dându-i o sum cu care să ă-şi asigure un trai liniştit. Dar, Jane, citesc în clipa asta pe chipul t u c nă ă -ai de loc o p rere bună ă despre mine. M crezi un tic los lipsit de orice principii şi simă ă ţăminte, nu-i aşa?

— Într-adev r, domnule, nu v mai admir atât de mult ca alt dat . Nuă ă ă ă v-a i gândit cţ ă-i urât s tr i i aşa, când cu o amant , când cu alta? V audă ă ţ ă ă vorbind despre asta ca despre ceva foarte firesc.

— Aşa am tr it, dar nu miă -a pl cut. Era o via abject şi niciodat nă ţă ă ă -aş mai putea-o reîncepe. A între ine o amant e la fel de ruşinos cu aţ ă - i cump raţ ă o sclav ; amândou î i sunt inferioare, adesea prin naştere, totdeaă ă ţ una prin situa ie şi e degradant s tr ieşti în strâns inţ ă ă ă timitate cu inferiorii. Acum nu mai pot îndura amintirea clipelor petrecute cu Céline, Giacinta şi Clara.

Sim ii cât de mult adev r cuprindeau aceste cuvinte; îmi d dui scama cţ ă ă ă dac aş ajunge s uit de mine şi de toate principiile înr d cinate cândva înă ă ă ă fiin a mea, dac , sub un pretext oarecare, îmboldit de vreo ispit , aş deţ ă ă ă veni urmaşa acelor femei nenorocite, într-o zi el m-ar privi cu acelaşi dispre cuţ care le acoperea acum memoria. N-am pomenit nimic despre această convingere a mea: era de ajuns c-o aveam; mi-am ferecat-o în inim , caă să-mi poat fi de ajutor în clipa marii încerc ri.ă ă

— Ei, Jane, de ce nu-mi spui: "Şi atunci, domnule?", fiindc nă -am sfârşit înc . Ai o figur grav . V d c iar ai ceva împotriva mea. Dar s ne întoarcemă ă ă ă ă ă la subiectul nostru. În ianuarie trecut, dup ceă -am sc pat de toate iubiteleă mele, cu sufletul în crit şi în sprit de o via r t citoare, singuratic şi f ră ă ţă ă ă ă ă ă

sens, ros de dezam gire, cu p reri proaste despre b rba i, dar mai alesă ă ă ţ despre femei (c ci începeam s cred c femeile deştepte, creă ă ă dincioase şi iubitoare nu exist decât în basme), mă -am întors în Anglia, chemat de treburi.

Într-o sear geroas de iarn , eram c lare prin aproă ă ă ă pierea Thornfieldului. Loc blestemat! Nu m aşteptam s g sesc aici nici linişte, nici mul umire.ă ă ă ţ Deodat am z rit o f ptur mic stând singur şi liniştit pe o movili . Trecuiă ă ă ă ă ă ă ţă pe lâng ea cu tot atâta nep sare ca şi pe dinaintea s lciei retezate de peă ă ă partea cealalt a druă mului; nici o clip nă -am prev zut ceă -avea s însemneă f ptura aceea pentru mine ; nimic din untrul meu nu o credea st pânul vie iiă ă ă ţ mele, geniul meu bun ci geniul meu r u care aştepta acolo întră -o modestă deghizare.

Nu mi-am dat seama de asta nici chiar atunci când, dup c derea luiă ă Mesrour, ea a venit la mine şi mi-a oferit cu gravitate ajutor. F ptură ă copil reasc şi firav ! Mi se p rea c un cânepar să ă ă ă ă -a l sat la picioarele meleă şi mi-a propus s m poarte pe aripioarele lui pl pânde. Am fost moroc nos,ă ă ă ă dar nu s-a dep rtat; a r mas lâng mine cu o st ruin ciudat , mă ă ă ă ţă ă -a privit şi mi-a vorbit cu un fel de autoritate. Trebuia s fiu ajutat, ajutat de mâna ei; şiă ajutat am fost.

Când m sprijinii pe acel um r firav, ceva nou, o sev proasp t p ru că ă ă ă ă ă ă mi se r spândeşte în trup. Fu o feriă cire pentru mine s ştiu c acea micuă ă ţă zân a vântului f cea parte din casa mea. Dac nă ă ă -ar fi fost aşa, n-aş fi putut, f r o adânc p rere de r u, să ă ă ă ă -o las s plece şi s piar înd r tul tufişurilor.ă ă ă ă ă În seara aceea te-am auzit când te-ai înapoiat acas , Jane; de bun seam ,ă ă ă nu- i închipuiai c m gândesc la tine şi c pândeam clipa când s te pot z ri.ţ ă ă ă ă ă A doua zi te-am observat vreme de o jum tate de ceas – stând tot aşa,ă ascuns – pe când te jucai cu Adèle pe coridor. Îmi amintesc c în ziua aceeaă ningea şi nu puteai ieşi; eram în odaia mea şi l sasem uşa întredeschis :ă ă puteam vedea şi auzi tot. S-ar fi putut spune c toat aten ia ta eraă ă ţ concentrat asupra Adèlei, dar vedeam bine c gândurileă ă - i sunt aiurea şiţ totuşi, micu Jane, erai r bd toare cu ea; mult vreme iţă ă ă ă -ai vorbit şi te-ai ocupat de bietul copil. Când, în sfârşit, Adèle s-a desp r it de tine, ai c zută ţ ă într-o adânc reverie şi ai început s te plimbi cu paşi rari deă ă -a lungul coridorului. Treceai din când în când pe dinaintea unei ferestre, priveai z pada care se cernea deas , ascultai suspinele vântului şi continuai să ă ă p şeşti agale şi s visezi. Îmi închipui c vedeniile tale nu erau întunecate,ă ă ă c ci în ziua aceea lumina blând a ochilor t i ar ta c gândurile nuă ă ă ă ă - i suntţ negre, nici amare; privirea ta tr da nu mediă ta ie trist şi melancolie, ci maiţ ă degrab acele frumoase vise ale tinere ii ce se nasc atunci când elanul ei ură ţ -meaz , pe aripi hot râte, zborul n dejdii în cele mai de sus t rii ale cerului.ă ă ă ă Glasul doamnei Fairfax, care vorbea cu o slujnic pe sal , teă ă -a trezit; ai zâmbit atât de ciudat.. Janet! Era mult bun-sim şi fine e în zâmbetul t u.ţ ţ ă P rea c spune: "Vedeniile mele sunt frumoase, dar nu trebuie sa uit c suntă ă ă cu totul ireale; minte mea a n scocit un trandafir, un rai verde şi înflorit, dară ştiu c trebuie să ă-mi croiesc drumul pe o potec grea şi s înfrunt furtunileă ă negre ce se adun în juruă -mi". Atunci ai coborât şi ai cerut doamnei Fairfax să- i dea s faci nu mai ştiu ce; cred c erau socotelile s pt mânale ale casei,ţ ă ă ă ă sau cam aşa ceva. Eram sup rat pe tine, fiindc plecaseşi din raza vederiiă ă mele.

Am aşteptat cu ner bdare seara, pentru c atunci te puteam chemaă ă lâng mine. B nuiam c ai o fire neobişă ă ă nuit , nou pentru mine, şi doreamă ă s-o cercetez mai adânc şi s-o cunosc mai bine. Ai intrat în odaie cu o înf işare sfioas şi independent în acelaşi timp, erai îmbr cat simplu, aşaăţ ă ă ă ă

ca ast zi. Teă -am f cut s vorbeşti, şi dup pu in vreme miă ă ă ţ ă -ai p rut plin deă ă contraste ciudate. Felul cum te îmbr cai, manierele, erau încorsetate de oă disciplin aspr , înf işarea ta era rezervat şi ar ta un suă ă ăţ ă ă flet delicat, dar totodat neobişnuit cu societatea şi totă deauna înfricoşat s nu fac oă ă greşeal sau s spun o prostie. Dar când î i vorbea cineva, te uitai la el cuă ă ă ţ ochi p trunz tori, îndr zne i şi plini de c ldur . În fiecare privire a ta era foră ă ă ţ ă ă ţă şi iscusin . Când încercam s te pun în încurc tur cu vreo întrebare, g seaiţă ă ă ă ă totdeauna un r spuns ager.ă

S-ar p rea c în curând teă ă -ai obişnuit cu mine; dup câte cred eu, Jane,ă sim eai c între tine şi tristul şi mohorâtul t u st pân exist o simpatie, c ciţ ă ă ă ă ă am fost uimit v zând cu cât iu eal o siguran calm iă ă ţ ă ţă ă ţ -a domolit firea. Oricât de moborât aş fi fost, tu nu ar tai nici uiă mire, nici team , niciă plictiseal , nici nepl cere fa de firea mea moroc noas ; te mul umeai să ă ţă ă ă ţ ă m cercetezi şi, din când în când, te vedeam zâmbind cu un farmec atât deă simplu şi cuminte c nici nuă -l pot descrie. Ceea ce observam m f cea fericită ă şi-mi stârnea curiozitatea. Îmi pl cea tot ce vedeam şi doream s v d şi maiă ă ă mult. Totuşi, te-am inut mult vreme la distan şi nu iţ ă ţă ţ -am c utat decâtă rareori tov r şia. Eram un epicurean intelectual şi doream s prelungescă ă ă pl cerea acestei cunoştin i noi şi a â toare! Apoi mă ţ ţ ţă -am temut c , umblândă prea rar cu floarea mea, o să-i v d str lucirea veştejinduă ă -se şi farmecul dulce al prospe imii risipinduţ -se. Pe atunci nu ştiam c nuă -i o înflorire trec toare şiă că-şi p streaz f r încetare str lucirea, ca şi când ar fi fost şlefuit întră ă ă ă ă ă -un diamant ce nu se sfarm . Doream de asemenea s ştiu dac mă ă ă -ai c uta, înă ziua când te-aş ocoli; n-ai f cută -o şi ai stat în sala de studii tot atât de liniş-tit , ca pupitrul şi şevaletul. Dac te întâlneam din întâmplare, treceai peă ă lâng mine salutânduă -m uşor, atât cât impunea respectul cuvenit mie.ă

În tot acest timp erai de obicei gânditoare; nu p reai trist , c ci nuă ă ă sufereai, dar inima nu- i era uşoar , fiţ ă indc prezentul nuă - i oferea nici oţ bucurie, iar viitorul doar slabe n dejdi. M întrebam ce gândeşti despre mine,ă ă şi chiar dac m car te gândeşti vreodat la mine. Ca s aflu, am început iară ă ă ă s te observ. Când stam de vorb , era ceva fericit în privirea ta, iar înă ă purt rile tale, ceva ce ar ta mul umire. Am v zut c eşti o fat prietenoas .ă ă ţ ă ă ă ă T cerea camerei de studiu şi monotonia vie ii te f cuse trist . Mă ţ ă ă -am l sată purtat de încântarea de a fi bun cu tine: bun tatea iă ţ -a trezit emo ia, chipul iţ ţ s-a îmblânzit şi glasul a devenit mângâietor. Îmi pl cea să ă-mi aud numele rostit cu recunoştin şi bucurie de buzele tale şi când ne întâlneamţă întâmpl tor, când m priveai, în gesă ă turile tale se ar ta o şov ial ciudat ,ă ă ă ă ochii tr dau pu in îndoial şi o uşoar tulburare. Nu ştiam încotro m voră ţ ă ă ă ă împinge toanele mele şi m întrebam dac voi juca rolul st pânului aspru oriă ă ă al prietenului binevoitor şi blând. ineam prea mult la tine, Jane, şi nu maiŢ puteam face pe st pânul. Când î i întindeam prieteneşte mâna, pe chiă ţ pul t uă tineresc înflorea atâta lumin şi fericire, încât deseori îmi venea foarte greuă s nu m reped şi s te strâng la piept.ă ă ă

— Nu-mi vorbi i de zilele acelea, domnule, îl întreţ rupsei eu, ştergându-mi pe furiş o lacrim .ă

Cuvintele lui m torturau. Ştiam ce am de f cut şi înc foarte curând.ă ă ă Toate amintirile şi dest inuirile senă timentelor domnului Rochester nu f ceauă decât să-mi îngreuneze şi mai mult îndeplinirea datoriei.

— Nu, Jane, relu el. De ce s z bovim asupra treă ă ă cutului, când prezentul e mult mai sigur şi viitorul mai frumos?

Tres rii, auzind asemenea cuvinte trufaşe.ă— Acum în elegi cum stau lucrurile, nuţ -i aşa? urm , dup ce jum tateă ă ă

din adolescen şi din tinere e sţă ţ -a scurs într-o suferin de nedescris, iarţă restul într-o dureroas singur tate, am g sit, în sfârşit, pe aceea pe care oă ă ă pot iubi din tot sufletul. Te-am g sit. Te iubesc, eşti tot ceă -i mai bun în mine, îngerul meu ocrotitor. Sunt legat de tine printr-o dragoste uriaş . Te socotescă bun , iubitoare, înzestrat cu multe însuşiri; în inima mea să ă -a n scut oă patim trainic pentru tine. Ea m mân spre tine, te atrage spre mine, neă ă ă ă înl n uie vie ile; flac ra ei curat şi puternic ne topeşte pe amândoi întră ţ ţ ă ă ă -o singură f ptur . Sim eam şi ştiam tot ceă ă ţ - i spun, acum şi de aceea mţ -am hot rât s m c s toresc cu tine. Cineă ă ă ă ă -mi spune c am o so ie, mă ţ ă batjocoreşte zadarnic. Acum ştii c nă -am decât un diavol hâd. Am greşit încercând s te înşel; dar m temeam de înc p ânarea ta şi de prejuă ă ă ăţ dec ileăţ pe care le ai înc din copil rie. Voiam s fii a mea înainte de a risca această ă ă ă m rturisire. Era o laşitate din partea mea; ar fi trebuit s m adresez de laă ă ă început noble ei şi m rinimiei tale, aşa cum fac acum; ar fi trebuit sţ ă ă- iţ povestesc via a mea de supliciu, sţ ă- i spun c miţ ă -e foame şi mi-e sete de un trai mai nobil, mai în l tor, să ţă ă- i ar t nu hot rârea mea – cuvântul acesta eţ ă ă prea slab – ci patima mea neînfrânt de a iubi sincer şi deă -a fi credincios, când sunt iubit sincer şi cu credin . Atunci iţă ţ -aş fi cerut s primeşti cuviin aă ţ mea şi s miă -o dai pe a ta. Fă-o acum, Jane.

Urm o clip de t cere.ă ă ă— De ce taci, Jane?Eram pus la o cumplit încercare: o mân de fier înroşit îmi r scoleaă ă ă ă

m runtaiele. Clip cumplit , plin de zbucium, de negur , de clocot! Nici oă ă ă ă ă f ptur omeă ă neasc nu putea dori s fie iubit mai frumos decât eram eu. Îlă ă ă adoram pe cel care m iubea astfel şi totuşi trebuia s renun şi la dragosteaă ă ţ şi la idolul meu. Un singur cuvânt înfricoş tor închidea în el toat datoria meaă ă neîdurat : "Desp r ire!"ă ă ţ

— Jane, în elegi ceţ - i cer, spuneţ -mi doar: "O s fiu a dumitale, domnuleă Rochester".

— Nu voi fi a dumneavoastr , domnule Rochester. Urm o nou t cereă ă ă ă lung .ă

— Jane! – relu el cu o blânde e ceă ţ -mi sfâşia inima şi îmi strecura în sânge o groaz care m f cea rece ca ghea a, fiindc sub acel glas liniştită ă ă ţ ă sim eam zvâcnirile leului, Jane, vrei s m laşi sţ ă ă -apuc pe o cale, iar tu s alegiă alta?

— Da.— Jane, relu iar (aplecânduă -se spre mine şi s rutânduă -m ) tot mai vreiă

s faci aşa?ă— Da.— Şi acum? urm el, s rutânduă ă -mi cu duioşie fruntea şi obrajii.— Da, exclamai eu, desf cânduă -m repede din îmbră ă işarea lui.ţ— Oh, Jane, eşti crud ! Eşti – eşti rea! Doar nă -ar fi un p cat s mă ă ă

iubeşti.— Ar fi un p cat s v ascult.ă ă ăO expresie s lbatic f cu s i se ridice sprâncenele şi s i se crispezeă ă ă ă ă

obrazul. Se scul , dar mai izbuti s se st pâneasc . Îmi sprijinii mâna deă ă ă ă sp tarul scaunului. Miă -era team , tremuram, dar hot rârea mea era luat .ă ă ă

— O clip , Jane. Dup ce vei fi plecat, arunc o priă ă ă vire asupra oribilei mele vie i. Toat fericirea mea va disp rea o dat cu tine. Ceţ ă ă ă -mi r mâne deă f cut? Nă -am tovar ş decât pe nebuna de sus: e ca şi când miă ă -ai ar ta un leşă din cimitir. Ce s fac, Jane? Încotro s m înă ă ă drept, ca să-mi g sesc oă tovar ş ? Unde s aflu n dejdea?ă ă ă ă

— Face i ca mine: p stra i încrederea în Dumnezeii şi în voi înşiv : înţ ă ţ ă via a de apoi. Nu pierde i speran a c ne vom întâlni acolo.ţ ţ ţ ă

— Aşadar, nu vrei s te îndupleci?ă— Nu.— Atunci m osândeşti s tr iesc ca un nenorocit, s mor ca ună ă ă ă

blestemat?Ridicase glasul.— V sf tuiesc s tr i i f r p cat şi v doresc o moarte liniştit .ă ă ă ă ţ ă ă ă ă ă— Îmi smulgi dragostea şi nevinov ia? M zvârli înd r t în gheareleăţ ă ă ă

destr b l rii şi îmi propui desfrâul drept orice îndeletnicire?ă ă ă— Nu, domnule Rochester, nu v osândesc la soarta asta, dup cum nuă ă

m osândesc nici pe mine. Şi eu, şi dumneavoastr suntem n scu i să ă ă ţ ă îndur m şi s lupt m; supune iă ă ă ţ -v , f r s cârti i. M ve i uita cu mult înainteă ă ă ă ţ ă ţ de-a v uita eu.ă

— Dacă-mi vorbeşti astfel, înseamn c m socoteşti un mincinos: îmiă ă ă p tezi onoarea. iă Ţ -am afirmat c nu m voi schimba niciodat , şi tuă ă ă -mi spui de la obraz c o s m schimb curând. Purtarea ta arat cât de greşit judeciă ă ă ă şi ce p reri eronate ai! E mai bine s arunci deză ă n dejdea asupra unuia dintreă semenii t i, decât s calci o biat lege omeneasc , atunci când nimeni nă ă ă ă -ar suferi din pricina asta? Tu n-ai nici rude, nici prieteni pe care să- i fie teamţ ă c-ai s jigneşti, r mânând cu mine.ă ă

Era adev rat. Şi pe când vorbea, Judecata şi Conştiin a m tr dar şi seă ţ ă ă ă întoarser împotriva mea strigânduă -mi c sunt o criminal , dacă ă ă-l resping. Vorbeau aproape tot atât de tare ca şi Sim irea, şi toate împreun strigau s lţ ă ă -batic: "Oh! înduplecă-te, înduplecă-te! Gândeşte-te la suferin a lui,ţ gândeşte-te la primejdia ce-l pândeşte! Uită-te în ce stare îl p r seşti!ă ă Aminteşte- i de firea lui aprig , gândeşteţ ă -te la urm rile dezn dejdii lui;ă ă mângâie-l, scapă-l, iubeşte-l! Spune-i că-l iubeşti şi c vei fi a lui. Cui îi pasă ă de tine? Cine s fie jignit sau mâhnit de ce faci tu?"ă

Şi totuşi r spunsul a fost neînduplecat: "Mie îmi pas de mine. Cu câtă ă sunt mai singur , mai lipsit de prieteni şi de sprijin, cu atât trebuie s mă ă ă ă respect mai mult. Voi p stra legile date de Dumnezeu şi sfin ite de om; voiă ţ r mâne credincioas înv turilor pe care leă ă ăţă -am c p tat când eram cuă ă mintea întreag , nu nebun ca acum. Legile şi înv turile nu neă ă ăţă -au fost date pentru zilele senine. Au fost f urite pentru clipe cum este cea de fa , cândă ţă inima şi sufletul se r zvr tesc împotriva str şniciei lor. Sunt aspre, dar voră ă ă ramâne neînfrânte. Dac leă -aş putea urma calea dup bunul meu plac, ceă pre ar mai avea? Totdeauna am crezut c sunt de mare pre , iar dac nţ ă ţ ă -o mai pot crede acum, asta-i pentru c sunt smintit deă ă -a binelea. Pentru că prin vine îmi curge foc, iar inima îmi bate prea repede ca să-i mai pot potoli b t ile. În acest ceas de încercare trebuie s m in de p rerile mai vechi, deă ă ă ă ţ ă hot rârile luate dinainte şi pe acest t râm trainic o să ă ă-mi ap s cu n dejdeă ă piciorul!"

Aşa şi f cui. Domnul Rochester m privi şiă ă -mi ghici numaidecât gândul. Se înfurie grozav şi, f r să ă ă-i pese de urm ri, se l s târât de mânia lui.ă ă ă Str b tu odaia, îmi lu bra ul şi m cuprinse de mijloc. P rea c m înghiteă ă ă ţ ă ă ă ă cu privirea lui înfl c rat : fiziceşte m sim eam neă ă ă ă ţ putincioas ca un pui,ă prad c ldurii unui cuptor încins, dar mai eram st pân pe sufletul meu şiă ă ă ă încercam sentimentul unei mari senin t i. Din fericire, sufletul are ună ăţ t lmaci, care adesea nuă -şi d seama de ce face, dar care e totdeaunaă credincios: ochii. Ai mei se îndreptar spre obrazul s lb ticit al domnuluiă ă ă Rochester şi oftai f r s vreau; strânsoarea lui era dureroas , iar puterileă ă ă ă

mele aproape sleite.— Niciodat , zise el scrâşnind din din i, niciodat nă ţ ă -am v zut o fiin atâtă ţă

de slab şi atât de greu de îă mblânzit. E în mâinile mele ca o trestie pl pând !ă ă urm el, scuturânduă -m cu putere. Aş puteaă -o îndoi cu un singur deget; dar ce-aş folosi dac aş faceă -o, dac aş smulgeă -o din r d cini, dac aş c lcaă ă ă ă -o în picioare? Privi i ochii aceştia, privi i f ptura asta hot rât , s lbatic şi liber ,ţ ţ ă ă ă ă ă ă a c rei privire parc m sfideaz nu numai cu îndr ză ă ă ă ă neal , ci cu siguran aă ţ unui sobru triumf! Chiar dac aş avea în st pânire colivia, tot nă ă -aş putea fi st pân pe gină gaşa pas re s lbatic ! Dac aş sf râma şubreda închiă ă ă ă ă soare n-aş face decât s dau libertate captivei. Aş putea cuceri cuibul; dar cea careă -l locuieşte ar zbura spre înalt, înainte ca eu s pun st pânire pe locuin a eiă ă ţ deplin . Dar eu pe tine te vreau, suflet plin de voin şi t rie, de virtute şiă ţă ă cur enie, pe tine şi nu doar învelişul t u fragil. Dac ai vrea, ai putea săţ ă ă ă zbori în voie c tre mine şi s te ad posteşti la inima mea: dar dac ai fiă ă ă ă înşf cat cu silnicie, asemeni unui duh neprih nit, ai sc pa îmbră ă ă ă ă iş rilorţ ă mele, şi-ai pieri înainte de a- i fi putut respira parfumul. Oh! vino, Jane, vino!ţ

Rostind aceste cuvinte, îmi d du drumul din strânsoare şi se mul umi să ţ ă m priveasc . Era mult mai greu s in piept acelei priviri decât pasionateiă ă ă ţ îmbr iş ri: dar acum numai o neroad săţ ă ă -ar fi dat b tut . Îl sfidasem şiă ă -i înfrânsesem mânia; acum trebuia să-i suport durerea. M îndreptai spre uş .ă ă

— Pleci, Jane?— Da, domnule, plec.— M p r seşti? Şi nă ă ă -o s te mai întorci? Nu vrei s fii sprijiniă ă torul şi

mântuitorul meu? Dragostea mea adânc , sfâşieă toarea mea suferin ,ţă rug min ile mele fierbin i, toate astea nu înseamn nimic pentru tine?ă ţ ţ ă

Ce nesfârşit durere era în glasul lui! Cât de greu miă -a fost s repet cuă t rie:ă

— Plec.— Jane!— Domnule Rochester!— Pleac , atunci – m învoiesc. Dar nu uita c m laşi aici prad durerii.ă ă ă ă ă

Urcă-te în odaia ta; cânt reşte tot ce iă ţ -am spus, Jane; arunc o privire asupraă suferin elor mele şi gândeşteţ -te la mine.

F cu doi paşi şi se trânti cu fa aă ţ -n jos pe sofa.— Oh! Jane! exclam el, întră -o izbucnire dureroas . Oh! Jane! n dejdeaă ă

mea, dragostea mea, via a mea!ţAuzii atunci un hohot de plâns puternic şi zguduitor.Ajunsesem la uş , dar mă -am întors; eram tot atât de hot rât s r mân,ă ă ă ă

precât fusesem de hot rât s plec. Îngenuncheai lâng el; îi ridicai obrazulă ă ă ă de pe pern şiă -l întorsei spre mine; îl s rutai, îi mângâiai p rul.ă ă

— Dumnezeu s te binecuvânteze, st pânul meu drag! exclamai eu.ă ă Dumnezeu s te p zeasc de suferin i şi de rele, s te c l uzeasc , s teă ă ă ţ ă ă ă ă ă mângâie şi s te r splă ă ăteasc pentru bun tatea ta fa de mine.ă ă ţă

— Dragostea micu ei mele Jane ar fi fost cea mai împ r teasc r splat ,ţ ă ă ă ă ă r spunse el. F r ea, inima miă ă ă -e pe veci sf râmat . Dar Jane îmi va d ruiă ă ă dragostea ci; da, mi-o va d rui cu generozitate şi noble e.ă ţ

Sângele îi n v li în obraz şi ochii îi str luceau: se ridic şi întinse bra ele;ă ă ă ă ţ dar sc pai din strânsoarea lui şi p r sii numaidecât odaia.ă ă ă

"R mas bun!" strig Inima mea. "Adio pentru totă ă deauna!" ad ugă ă Dezn dejdea.ă

În noaptea aceea nici nu m-am gândit s dorm, dar îndat ce m culcai,ă ă ă c zui întră -un somn greu. Şi în vis îmi revenir anii copil riei: se f cea c mă ă ă ă ă

aflam în odaia roşie de la Gateshead, c noaptea era întunecoas şi minteaă ă mea prad unei spaime ciudate. Mi se p rea c lumini a care cu mul i ani înă ă ă ţ ţ urm m f cuse s leşin de fric se prelinsese în sus pe perete şi tremura înă ă ă ă ă mijlocul tavanului întunecat. În l ai capul s privesc: taă ţ ă vanul se pref cu înă nori deşi şi înal i, str b tu i deţ ă ă ţ -o lumin asemenea celei pe careă -o d lunaă când r zbate din cea . Aşteptam r s ritul lunii cu cea mai ciudat nelinişte,ă ţă ă ă ă ca şi cum pe discul ei roşu ar fi urmat s fie scris vreo hot râre a soartei. Iară ă ă luna âşni brusc dinţ tre nori, aşa cum nu mai f cuse niciodat , de când e luă ă -mea. La început am z rit o mân care ieşea din cutele negre ale cerului şi leă ă da deoparte; apoi am v zut în locul lunii un chip omenesc ce se desluşea, alb,ă pe un fond de azur şi-şi pleca nobila frunte spre p rtinit. M privi cu nesa şiă ă ţ în sfârşit îmi vorbi. Deşi glasul venea de la mari dep rt ri, îl auzii limpedeă ă vorbind inimii, mele:

— "...Fugi de ispit , fata mea."ă— "Da, mam , aşa voi face."ăLa fel am r spuns când mă -am trezit din acest vis ce sem na a trans .ă ă

Era înc întuneric; dar nop ile de iulie sunt scurte şi zorii se arat repedeă ţ ă dup miezul nop ii. "Trebuie s încep cât mai devreme, ca s duc la bună ţ ă ă sfârşit sarcina pe care-o am de îndeplinit", m gândii eu.ă

M sculai. Eram îmbr cat , c ci nuă ă ă ă -mi scosesem decât pantofii. Luai dintr-unul din sertare pu ine albituri, o br ar şi un inel. C utânduţ ăţ ă ă -le, degetele mele d dur de m rg ritarele unui colan pe care cu câteva zile maiă ă ă ă înainte domnul Rochester m silise să ă-l primesc. Îl l sai; nu era al meu: era ală unei logodnice închipuite, care se destr mase în v zduh.ă ă

Din celelalte lucruri, am f cut o leg tur , am pus în buzunar portofelulă ă ă meu cu cei dou zeci de şilingi (era tot ce aveam), miă -am legat şalul la spate şi p l ria de gât, miă ă -am luat leg tura şi pantofii, pe care nu voiam înc să ă ă-i încal , şi am ieşit din odaie. "Adio, bun doamn Fairfax!" şoptii eu,ţ ă ă strecurându-m pe lâng uşa ei. "Adio, mica şi scumpa mea Adèle!"ă ă -spusei, aruncând o privire spre odaia copilei. Nu puteam intra s-o s rut, c ci trebuiaă ă s scap de supravegherea unei foarte agere urechi care poate asculta.ă

Aş fi vrut s trec pe dinaintea od ii domnului Roă ă chester f r s mă ă ă ă opresc, dar când fui în fa a uşii sale, sim ii c b t ile inimii încetaser şi fuiţ ţ ă ă ă ă silit s aştept pu in. Nici el nu dormea: umbla zbuciumat de la un cap t laă ă ţ ă cel lalt al od ii şi ofta mereu. Dac aş fi vrut, în odaia aceea ar fi existat ună ă ă rai pentru mine, cel pu in un rai trec tor; nţ ă -aveam decât s intru şi s spun:ă ă "Domnule Rochester, v voi iubi şi voi r mâne cu dumă ă neavoastr pân laă ă moarte", şi atunci spre buzele mele ar fi âşnit un izvor plin de desf t ri.ţ ă ă Chibzuii o clip .ă

Acest st pân plin de bun tate, care nu poate dormi, aşteapt cuă ă ă ner bdare s se lumineze de ziu . Mâine diă ă ă minea va trimite dup mine, darţă ă eu voi fi plecat . M va c uta, dar m va c uta zadarnic; se va sim i p r sit,ă ă ă ă ă ţ ă ă va vedea c nu iă -am primit dragostea, va suferi şi va fi, poate, cuprins de dezn dejde.ă

M gândii la toate astea şi era cât pe aci s pun mâna pe clan , dar mă ă ţă ă d dui repede înapoi şi m strecurai mai departe. Coborâi mâhnit scara.ă ă ă Ştiam ce am de f cut şi o f ceam f r s m mai gândesc. C utai înă ă ă ă ă ă ă buc t rie cheia uşii de al turi, pu in untdelemn şi o pan ca s ung cheia şiă ă ă ţ ă ă broasca; luai pâine şi ap , c ci poate aveam de f cut un drum lung şi nuă ă ă voiam să-mi pierd puterile, şi aşa împu inate în ultima vreme. F cui totul f rţ ă ă ă cel mai mic zgomot. Deschisei uşa, ieşii şi o închisei încet în urma mea. Începuse s mijeasc de ziu . Por ile cele mari erau încuiate; din fericire,ă ă ă ţ

porti a dintrţ -una din ele nu era închis decât cu z vorul; ieşii peă ă -acolo şi tr sei z vorul. Acum eram afar din Thornfield.ă ă ă

La o mil dep rtare, dincolo de ogoare, se întindea drumul ce ducea înă ă direc ia contrarie Millcoteţ -ului: nu-l str b tusem niciodat , dar îl v zusemă ă ă ă adesea şi m întrebai încotro duce; întră -acolo îmi îndreptai paşii. Nu trebuia s stau pe gânduri, nu trebuia s mai privesc nici înapoi, nici înainte. Nuă ă trebuia s m mai gândesc nici la trecut, nici la viitor.ă ă

Primul era o pagin plin de dulcea cereasc şi de o triste e ucig toareă ă ţă ă ţ ă totodat ; un singur rând dac aş citi, ar fi de ajuns ca să ă ă-mi frâng curajul şiă să-mi topeasc energia. Cel din urm era un pustiu îngrozitor, ca lumea după ă ă potop.

Pân la r s ritul soarelui mersei deă ă ă -a lungul arinelor, gardurilor vii şiţ potecilor. Cred c era o diminea fruă ţă moas de var . Pantofii pe careă ă -i înc l asem dup ce p r sisem casa se umezir curând de rou . Dar eu nuă ţ ă ă ă ă ă priveam nici soarele ce se-n l a, nici cerul zâmbitor, nici natura care seă ţ trezea. Cine str bate un peisaj frumos în drum spre eşafod nu se gândeşte laă florile ce-i zâmbesc pe drum, ci la butuc şi la t işul securei, la t ierea oaseloră ă şi a vinelor sale, la mormântul ce se casc la cap tul druă ă mului; iar eu mă gândeam la fuga mea trist , la pribegia mea de om f r c min. Nu mă ă ă ă ă puteam opri s m gândesc cu inima sfâşiat , la tot ce l sasem în urm , laă ă ă ă ă acela care privea din odaia lui r s ritul soarelui, n d jduind s m vadă ă ă ă ă ă ă venind să-i spun c vreau s fiu a lui şi s r mân lâng el. Doream s fiu a lui,ă ă ă ă ă ă râvneam s m întorc şi înc nu era prea târziu. Îl mai puteam cru a de fiorulă ă ă ţ amar al disper rii; eram sigur c fuga nuă ă ă -mi fusese înc descoperit .ă ă Puteam s m întorc, s fiu mângâierea şi mândria lui, să ă ă ă-l smulg din ghearele suferin ei, sţ ă-l opresc poate de la pieire. Oh, cum m mai chinuiaă teama de singur tatea lui – mult mai mult decât deă -a mea! P rea o s geată ă ă ce-mi p trunsese în piept: m sfâşia când încercam să ă -o smulg, m dureaă când amintirea o înfigea mai adânc. În crânguri şi tufişuri, p s rile începuseră ă ă s cânte: se ar tau credincioase tovar şelor lor, ele, simboă ă ă lurile dragostei. Dar cine eram eu? În toiul suferin elor inimii şiţ -a str duin elor încordate deă ţ a-mi îndeplini datoria, mi-era sil de mine îns mi. Nu sim eam nici oă ă ţ mângâiere în a-mi da mie îns mi dreptate, nu sim eam nici o bucurie laă ţ gândul c am fost în stare s m resă ă ă pect: mi-am jignit, mi-am r nit, miă -am p r sit st pânul. Mi se p rea că ă ă ă ă-s cu adev rat vrednic de ur . Totuşi deă ă ă întors nu m maiă puteam întoarce înapoi, nu mai puteam da nici un singur pas înapoi. Desigur c Dumnezeu însuşi m c l uzea, c ci durerea îmiă ă ă ă ă c lcase în picioare voin a şiă ţ -mi în buşise conştiin a. Am plâns am rânduă ţ ă -mi drumul singuratic : mergeam repede, repede, ca un om în delir. Deodat mă ă cuprinse o sl biciune, ce porneaă din untrul trupului, mi se strecura în inim şiă ă c zui. St tui pe jos cât va vreme ap sânduă ă ă ă -mi obrazul pe iarba umed . Mă ă temeam, sau mai bine zis, n d jduiam sa mor acolo, dar în curând am izbutită ă s m mişc, mă ă -am târât în genunchi şi pe mâini şi, în sfârşit m-am sculat mai hot rât ca s r zbat pân la şosea. ă ă ă ă ă

Când ajunsei acolo, fui silit s m aşez întră ă ă -un tufiş ca s m odihnesc;ă ă auzii zgomot de ro i şi v zui o tr sur venind. M ridicai şi f cui semn cuţ ă ă ă ă ă mâna pân opri. Întrebai pe vizitiu unde merge; îmi pomeni un inută ţ îndep rtat unde eram sigur c domnul Rochester nu avea cunoştin e. Îlă ă ă ţ întrebai cât mi-ar cere s m ia : treizeci de şiligi. Cum nu aveam decâtă ă dou zeci, vizitiul se mul umi cu atât. Putui chiar s m urc în diligen , careă ţ ă ă ţă era goal , închisei portiera şi diligen a porni la drum. ă ţ

Drag cititorule, sper s nu sim i i niciodat ce sim eam eu atunci. Ochiiă ă ţ ţ ă ţ

voştrii s nu verse vreodat lacrimi atât de tumultoase şi fierbin i ca celeă ă ţ v rsate de mine. S nu în l a i c tre cer rug ciuni pline de disperare şiă ă ă ţ ţ ă ă agonie ca cele rostite de buzele mele. S nu v teme i niciodat , ca mine, că ă ţ ă ă sunte i pricina nefericirii persoanei pe care o iubi i din toat inima. ţ ţ ă

CAPITOLUL XXVIII

Au trecut dou zile. Era o sear de var . Vizitiul mă ă ă -a dus într-un loc numit Whitcross, unde am coborât. Pentru banii pe care-i d dusem nu mă ă putea duce mai departe, iar eu nu mai aveam nici un singur şiling. Tr suraă plecase şi în clipa asta se afla la o mil departe de mine. R m sesemă ă ă singur . Atunci miă -am dat seama c am uitat leg tura în lado tr surii, unde oă ă ă pusesem pentru mai mult siguran . Acolo r m sese şi acolo avea să ţă ă ă ă r mân : nu mai aveam nimic!ă ă

Whitcross nu e un oraş şi nici m car un c tun: nuă ă -i decât un stâlp de piatr la r scrucea a patru drumuri, v ruit în alb, de bun seam ca s poată ă ă ă ă ă ă fi v zut de deă parte şi chiar pe întuneric. În vârful acelui stâlp sunt patru bra eţ care arat la ce distan se afl diferite oraşe. Dup câte scrie acolo, oraşulă ţă ă ă cel mai apropiat e la zece mile şi cel mai dep rtat la peste dou zeci. Numeleă ă bine cunoscute ale oraşelor îmi ar tau unde m aflu: eram întră ă -unul din inuturile de centru şi de nord ale Angliei, plin de mlaştini şi înconjurat deţ

mun i. În urm , la dreapta, la stâng , erau b l i mari; un lan de mun i seţ ă ă ă ţ ţ ţ z rea foarte departe, dincolo de valea adânc ce mi se întindea la picioare.ă ă Popula ia e probabil rar . Nu se vedea nici picior de c l tor pe şoselele ce seţ ă ă ă întindeau spre cele patru puncte cardinale – largi, albe şi singuratice; fuseser toate t iate chiar prin mijlocul b l ilor şi h işurile creşteau dese şiă ă ă ţ ăţ s lbatice, pân la marginea lor. Totuşi, întâmplarea ar fi putut s mâne paşiiă ă ă unui drume pe acolo, iar eu doream s nu fiu v zut . Str inii sţ ă ă ă ă -ar fi întrebat, fireşte, ce caut acolo şi de ce stau în fa a stâlpului plimbânduţ -m f r rost, caă ă ă şi când m-aş fi r t cit. Aş fi fost poate întrebat şi nă ă ă -aş fi putut da decât r spunsuri careă -ar fi p rut de necrezut şiă -ar fi stârnit b nuieli.ă

Nimic nu m mai leag de lume în clipa asta; nici un farmec, nici oă ă n dejde nu m atrage spre semenii mei; nici unul dintre cei care mă ă -ar vedea n-ar avea un gând bun sau o urare pentru mine. N-am pe nimeni altcineva decât natura, mama noastr a tuturor; de aceea, la sânul ei îmi voi c utaă ă odihna.

Am pornit drept prin h iş şi măţ -am îndreptat spre o scobitur pe care oă z risem la marginea b l ilor. Mă ă ţ -am afundat pân la genunchi în b l riileă ă ă întunecate, dese. În sfârşit, într-un col ascuns am g sit o stânc de granitţ ă ă acoperit de muşchi. Mă -am aşezat sub un col al ei; caţ pul mi-era ocrotit de stânc şi deasupra seă -ntindea numai cerul.

Chiar în ascunz toarea aceea, miă -a trebuit cât va vreme ca s nu maiă ă simt nici un fel de nelinişte; aveam o team nedesluşit ca vreo turm deă ă ă s lb ticiuni s nu se repead asupra mea, sau s nu m descopere vreună ă ă ă ă ă vân tor. Dac vântul b tea mai tare, priveam în jurul meu şiă ă ă -mi era fric să ă nu m pomenesc deodat cu un taur s lbatic; dac auzeam şuieratul vreuneiă ă ă ă p s ri, credeam c e un om. În cele din urm , miă ă ă ă -am dat seama c nelinişteaă mea nu avea nici un temei şi adânca t cere care domnea în jur m linişti, aşaă ă încât începui să-mi recap t încrederea. Pân atunci nu m gândisem: nuă ă ă f cusem decât s ascult, s privesc şi s m tem; acum puteam din nouă ă ă ă ă

gândi.Ce trebuia s fac? Unde trebuia s m duc? Oh, întreb ri nesuferiteă ă ă ă

pentru mine, care nu puteam face nimic şi nu m puteam duce nic ieri!ă ă Picioarele mele zdrobite ar fi trebuit s str bat un drum lung pân s dau deă ă ă ă ă o aşezare omeneasc : doar milei oamenilor m puteam adresa, ca s cap tă ă ă ă un ad post. Ar fi trebuit s hr nesc simpatia silnic şi nemul umit aă ă ă ă ţ ă necunoscu ilor, s îndur deseori refuzul, pân ce povestea mea s fieţ ă ă ă ascultat , pân ce vreuna dintre nevoile mele s fie îmă ă ă plinit !ă

Atinsei tufişurile: erau uscate şi înc mai p strau c ldura primit de laă ă ă ă arşi a zilei de var . Privii cerul; era senin şi o stea lic rea chiar deasupraţ ă ă locului unde stam culcat . Roua c dea încet, nu se sim ea nici o adiere.ă ă ţ Natura p rea blând şi bun cu mine. Îmi închipuii c m iubea, aşaă ă ă ă ă surghiunit cum eram, şi atunci eu, care de la oameni puteam aştepta doară neîncredere, hul şi insult , m alipeam de ea cu o dragoste de fiic . Celă ă ă ă pu in în noaptea aceea aveam sţ ă-i fiu oaspete, aşa cum îi eram copil: mama o s m g zduiasc f r han şi f r să ă ă ă ă ă ă ă ă-mi cear r splat . Îmi r m sese oă ă ă ă ă singur buă c ic de pâine cump rat cu ultimul meu gologan înăţ ă ă ă tr-un oraş prin care trecusem la amiaz . V zui, ici şi colo afine coapte, str lucind prină ă ă tufişuri, ca nişte boabe de antracit: cuiesei un pumn şi le mâncai cu pâine. Dac nu miă -am potolit pe de-a-ntregul foamea, cel pu in miţ -am înşelat-o cu masa aceea de pustnic. Când am terminat, mi-am f cut rug ciunea de seară ă ă şi mi-am ales un loc de dormit.

Lâng stânc h işul era foarte des: când st m întins , picioarele miă ă ăţ ă ă se-afundau în el. Se în l a în amândou p r ile şi l sa doar un loc strâmt prină ţ ă ă ţ ă care p trundea aerul r coros al nop ii. Miă ă ţ -am împ turit în dou şalul şi lă ă -am întins deasupra mea drept cuvertur : o mân de muşchi îmi sluji de pern .ă ă ă Astfel cuib rit , nu miă ă -a fost frig cel pu in pân la c derea nop ii. ţ ă ă ţ

Dac nă -ar fi fost mâhnirea ce m copleşea, mă -aş fi putut odihni în tihn .ă Inima trist , cu corzile rupte, purta r ni ascunse, nu m l sa s m odihnesc;ă ă ă ă ă ă pentru domnul Rochester şi pentru soarta lui m cuprinse o nesfârşit mil .ă ă ă Neputincioas pas re cu aripile frânte, m str duiam zadarnic s strig c treă ă ă ă ă ă st pânul meu.ă

Chinuit de gânduri, mă -am ridicat în genunchi. Noaptea se l sase, cuă stelele ei str lucitoare: era o noapte liniştit , t cut , prea senin ca s nuă ă ă ă ă ă alunge orice team . Ştiam c Dumnezeu e peste tot, dar fireşte că ă ă-i sim imţ mai deplin prezen a când zidirile lui se înf işeaz înaintea noastr înţ ăţ ă ă întreaga lor m re ie: şi nic ieri nu citim mai des vârşit nem rginirea,ă ţ ă ă ă atotputernicia şi omniprezen a celui prea înalt decât pe cerul senin al nop iiţ ţ unde luminile sale îşi împlinesc t cute calea f r sfârşit. Îngenuncheasem să ă ă ă m rog pentru domnul Rochester. Miă -am ridicat spre cer ochii înce oşa i deţ ţ lacrimi şi-am z rit Calea Laptelui. Cu gândul la acele lumi nenumă ărate care str juiesc pe firmament nel sânduă ă -ne s z rim decât o blând dâr deă ă ă ă lumin , am sim it puterea şi mă ţ ăre ia lui Dumnezeu. Eram sigur cţ ă ă-şi va mântui lucrarea mâinilor sale şi c p t m convingerea c aşa dup cumă ă ă ă ă lumea nu va pieri, nici vreunul dintre sufletele ce sunt podoaba ei nu va fi nimicit. Ruga mea fu deci un imn de mul umire. Izvorul vie ii e şi mântuireaţ ţ sufletelor. Domnul Rochester era aşadar în siguran : el era al lui Dumnezeuţă şi Dumnezeu îl va ocroti. M-am ghemuit iar în culcuşul de la picioarele stâncii şi dup pu in vreme somnul m f cu să ţ ă ă ă ă-mi uit durerea neiert toare.ă

Dar în ziua urm toare v zui crudul adev r. P s relele îşi p r siser deă ă ă ă ă ă ă ă mult cuiburile; de mult albinele, folosind ceasurile dulci ale dimine ii, înainteţ ca s se usuce, culegeau nectarul florilor – şi când orele lungi ale zorilor seă

scurtar , când soarele îşi reă v rs str lucirea asupra cerului şi a p mântului,ă ă ă ă m ridicai şi privii în jurul meu. ă

Ce zi liniştit , frumoas şi cald . ă ă ă Ce pustietate aurit era b r ganulă ă ă acela întins! Totul str lucea în lumina soarelui. Aş fi vrut s pot tr iă ă ă acolo.V zui o şopârl fugind sub o stânc . O albin bâzâia printre afineleă ă ă ă dulci. Aş fi vrut s m prefac pe dat întră ă ă -o albină sau într-o şopârl , ca să ă-mi g sesc hrana potrivit şi adă ă ăpost statornic în locul acela. Dar eram f ptură ă omeneasc şi aveam cerin ele f pturii omeneşti: nu trebuia s z bovescă ţ ă ă ă într-un loc unde nimic nu le-ar fi putut împlini. M ridicai, privii culcuşul peă care-l p r sisem. Lipsit de orice n dejde în viitor, nă ă ă ă -aveam decât o singură dorin : aş fi vrut ca ziditorul meu s fi g sit cu cale ca în noaptea aceea, peţă ă ă când dormeam, să-mi cheme la sine sufletul, pentru ca trupului meu obosit, izb vit prin moarte de orice noi înfrunt ri cu soarta, s nuă ă ă -i mai r mân decâtă ă s putrezeasc şi s se amestece în pace cu râna acestei pustiet i. Dară ă ă ţă ăţ via a era înc a mea, cu toate suferin ele, nevoile şi r spunderile ei. Trebuiaţ ă ţ ă s duc povara, s îndur suferin ele, s primesc r spunderile. Am pornit laă ă ţ ă ă drum.

Odat ajuns la Whitcross, am luată ă -o pe drumul cei mai ferit de soarele nemilos care-şi arunca v p ile din înaltul cerului. Am umblat mult timp şiă ă când am socotit c mersesem destul şi c puteam, f r nici un fel remuşcare,ă ă ă ă s cedez oboselii ce aproape m doborâse, că ă ă-mi puteam îng dui s pună ă cap t sfor rilor aşezânduă ţă -m pe o piatr din preajm şi s m las în voiaă ă ă ă ă toropelii ce-mi cuprinsese inima şi m dularele – auzii deă odat dang tul unuiă ă clopot de biseric .ă

M-am îndreptat spre locul de unde venea sunetul şi, în mijlocul unor coline romantice pe care cu un ceas în urm nu le luasem în seam , z rii ună ă ă c tun şi o cloă potni . Valea din dreapta mea era acoperit de p şuni, deţă ă ă p duri şi lanuri de grâne; un pârâiaş şerpuia în mijă locul frunzişurilor, sclipind în felurite nuan e de verde, printre grânele ce se coceau, prin p durileţ ă umbroase şi pajiştile însorite. Fui trezit din visarea mea de un zgomot deă ro i. Era o c ru înc rcat din greu, ce urca anevoie dealul; pu in mai încoloţ ă ţă ă ă ţ z rii dou vaci şi pe paznicul lor. M sim eam aproape de munca şi via aă ă ă ţ ţ omeneasc ; trebuia s mai lupt, s m silesc s tr iesc, şi s m supun şi euă ă ă ă ă ă ă ă ca atâ ia al ii, trudei vie ii.ţ ţ ţ

Am p truns în sat pe la ceasurile dou . La cap tul unei uli e a c tunului,ă ă ă ţ ă se afla o pr v lioar în fereastra c reia se vedeau câteva pâini. Tare aş mai fiă ă ă ă vrut una. Asta m-ar mai înt ri, îmi zisei; altfel, îmi va fi greu s merg maiă ă departe. De cum m-am aflat din nou în mijlocul semenilor mei, dorin a deţ a-mi rec p ta puă ă terea se ivi iar şi în inima mea. Miă -am dat seama c ar fiă înjositor s leşin de foame pe uli a unui c tun. Nă ţ ă -aveam nimic de dat în schimbul pâinii? M gândii. Purtam la gât o mic eşarf de m tase; aveamă ă ă ă m nuşile. Nu ştiam ce trebuie s faci când ai ajuns la aşa mare strâmtoare;ă ă nu ştiam dac vreunul din cele dou lucruri avea s fie primit; probabil c nu;ă ă ă ă oricum trebuia s încerc.ă

Intrai în pr v lie; în untru era o femeie. V zând c o persoan care miă ă ă ă ă ă se p rea îmbr cat ca o doamn , înainta curtenitoare spre mine şi mă ă ă ă ă întreb ce doresc, mă -a cuprins ruşinea. Limba nu putu rosti fraza preg tit ;ă ă nu îndr zneam să ă-i dau m nuşile aproape stricate, nici eşarfa mototolit ; deă ă altfel, sim eam c e caraghios. O rugai numai s m lase s stau pu in peţ ă ă ă ă ţ scaun, c ci eram obosit . Înşelat în aştept rile ei, îmi îng dui cu r ceal ,ă ă ă ă ă ă ă ar tânduă -mi un scaun pe care m pr buşii numaidecât. Îmi venea s plâng,ă ă ă dar în elegând ca nu era clipa prielţ nic pentru a m l sa cuprins de emo ie,ă ă ă ă ţ

m st pânii. Peste pu in o întrebai dac existau în sat croitorese sauă ă ţ ă lenjerese.

— Da, îmi r spunse dânsa, trei sau patru. Tocmai bine pentru cât e deă lucru.

M gândii. Eram întră -o situa ie cumplit . St team fa în fa cu nevoia.ţ ă ă ţă ţă N-aveam de nici unele, n-aveam prieteni, n-aveam bani. Trebuia s fac ceva.ă Dar ce anume? Trebuia s m adresez cuiva? Dar cui?ă ă

Nu ştie, prin împrejurimi, pe cineva care-ar avea nevoie de-o servitoare?Nu, nu ştia. — Care era îndeletnicirea cea mai de seam prin partea locului? Cu ce seă

ocupau oameniii?— Unii sunt fermieri; mul i lucreaz la fabrica domnului Oliver şi laţ ă

turn torie.ă— Domnul Oliver angajeaz şi femei?ă— Nu. Acolo-i treaba pentru b rba i.ă ţ— Dar femeile ce fac?— Nu ştiu, îmi r spunse. Ba o treab , ba alta. Oamenii s raci seă ă ă

descurc şi ei cum pot.ăÎntreb rile mele p reau să ă -o oboseasc . Şi întră -adev r,ă ce drept aveam

s-o sâcâi? Venir unul sau doi vecini, f r îndoial c era nevoie de scaunulă ă ă ă ă meu. Mi-am luat r mas bun şi am plecat.ă

O pornii pe uli , uitânduţă -m în dreapta şi în stânsg la toate casele, dară nu g sii nici un pretext s intru înă ă vreuna din ele. Am r t cit mai bine de ună ă ceas în jurul c tunului, când dep rtânduă ă -m , când apropiinduă -m iar şi. Eramă ă complet istovit şi sufeream îngrozitor de foame; apucai peă -o potecu şi mţă ă aşezai sub un gard viu, dar în curând am pornit iar la drum, n d jduind să ă ă g sesc ceva de mâncare sau s cap t m car vreo desluşire. La cap tulă ă ă ă ă potecii, v zui o cas dr gu , în fa a c reia era o gr dini de flori ce p reaă ă ă ţă ţ ă ă ţă ă foarte bine îngrijit . M oprii. Cu ce rost mă ă -aş putea apropia şi de ce aş atinge ciocanul sclipitor care atârna lâng uş ? De ce ar dori st pânii acestei caseă ă ă să-mi fie de folos? Şi totuşi m-am apropiat şi am b tut. O tân r bineă ă ă îmbr cat şi cu priă ă virea blând veni să ă-mi deschid . Întrebai cu glas încet şiă liniştit – c ci în inim nu mai aveam nici o n dejde, iar trupul miă ă ă -era sleit – dac aveau nevoie de o serviă toare.

— Nu, îmi r spunse dânsa, nu inem servitoare.ă ţ— N-ai vrea să-mi spui, urmai eu, unde-aş putea g si de lucru? Suntă

str in şi nu cunosc pe nimeni aici. Aş face orice.ă ăDar nu era treaba acestei tinere s se gândeasc la lume sau să ă ă-mi

g seasc un loc. De altfel, câte îndoieli nu puteau trezi în ochii ei starea şiă ă povestea mea. Cl tin din cap şiă ă -mi spuse că-i pare r u, dar nuă -mi poate da nici o l murire. Şi uşa alb fu închis – încetişor şiă ă ă Politicos – dar fu închis ,ă l sânduă -m afar .ă ă

Dac ar fi l sată ă -o ceva mai mult deschis , cred c iă ă -aş fi cerşit o bucată de pâine. Dec zusem groaznic.ă

Nu m puteam hot rî s m întorc în satul acela s rac, unde, de altfel,ă ă ă ă ă nu aveam de ce n d jdui s aflu vreun job. M sim eam mai curând atrasă ă ă ă ţ ă spre p durea ce se z rea în dep rtare şi al c rei frunziş des p rea s îmbie laă ă ă ă ă ă odihn : dar eram atât de sfârşit , de slab , sleit de foame, încât instinctulă ă ă ă m îndemna s r t cesc în jurul locuin elor, pentru c acolo aveam mai mul iă ă ă ă ţ ă ţ sor i s g sesc ceva de mâncare. Singur tatea nţ ă ă ă -ar mai fi fost singur tate, iară odihna n-ar mai fi fost odihn , atâta vreme cât foamea îşi înfigea – ca ună vultur pliscul şi ghearele în coastele mele.

M apropiam de case, plecam, m întorceam, apei m îndep rtam dină ă ă ă nou, alungat neîncetat de gândul c nu pot cere nimic, deoarece nă ă -am dreptul s cred c suferin ele mele ar putea interesa în vreun fel pe cineva.ă ă ţ Ziua trecea şi eu r t ceam ca un câine de pripas turbat de foame; str b tândă ă ă ă un lan am z rit înaintea mea cloă potni a bisericii şi întrţ -acolo m-am îndreptat. Lâng cimitir, în mijlocul unei gr dini, v zui o c su ar toas şi m gândii că ă ă ă ţă ă ă ă ă trebuie s fie casa parohial . Miă ă -am adus aminte c str inii care vin întră ă -un loc unde nu cunosc pe nimeni şi caut de munc , se îndreapt uneori c treă ă ă ă preot s afle sfaturi şi ajutor. Menirea preotului e s ajute – cel pu in cuă ă ţ sfaturile – pe to i acei ce vor s se ajute singuri. Mi se p rea c aveamţ ă ă ă dreptul s caut un sfat. Prinzând curaj, miă -am adunat pu inele puteri ceţ -mi mai r m seser şiă ă ă -am ajuns la casa aceea: b tui la uşa buc t riei. O b trână ă ă ă ă veni să-mi deschid : o întrebai dac acolo e casa parohial .ă ă ă

— Da.— P rintele e acas ?ă ă— Nu.— Se întoarce curând? — Nu, nu-i în sat.— A plecat departe?— Nu prea departe, s fie vreo trei mile. Tat l s u a murit peă ă ă

neaşteptate. E la Marsh-End şi de bun seam nă ă -o s se întoarc decât pesteă ă vreo cincisprezece zile.

— Nu-i cumva c s torit? St pâna casei nuă ă ă -i aici? Urmarea – ea era îngrijitoarea deci nu-i puteam cere ajutor, nu puteam

cerşi astfel c m târâi din nou mai departe. Îmi veni în minte eşarfa deă ă m tase şi pâinea din pr v lioar . O, dac aş fi avut numai o coaj de pâine, oă ă ă ă ă ă buc ic doar, săţ ă ă-mi potolesc chinurile foamei! Instinctiv, m întorsei în sat.ă Rev zui pr v lia şi intrai. Cu toate c femeia nu era singur , îndr znii să ă ă ă ă ă -o rog:

"Vrea să-mi dea o pâinişoar în schimbul eşarfei de m tase?"ă ăM privi b nuitoare:ă ă"Nu, n-a f cut niciodat un astfel de târg."ă ăAproape dezn d jduit , îi cerui jum tate de pâinişoar . Şiă ă ă ă ă -acum mă

refuz , zicând c :ă ă"Cum poate ea s ştie de unde am eşarfa?"ă"N-ar vrea s ia m nuşile?"ă ă"Nu! ce s fac ea cu ele." ă ăDar nu-i pl cut s vorbeşti de astfel de am nunte, cititorule. Unii spun că ă ă ă

e o desf tare s te gândeşti la dureri trecute: în ce m priveşte, m doareă ă ă ă cumplit când îmi amintesc aceste zile de restrişte: degradarea morală îmbinat cu suferin a fizic alc tuiesc o amintire prea ap s toare ca s reviiă ţ ă ă ă ă ă cu inima uşoar asupra ei. Nu osândeam pe nici unul dintre acei care mă ă alungau: sim eam c trebuia s m aştept la asta şi c nţ ă ă ă ă -o puteam înl tura.ă Un cerşetor obişnuit e deseori privit cu suspiciune: unul bine îmbr cat eă suspectat f r doar şi poate. E adev rat c ceream de lucru; dar cine eraă ă ă ă dator să-mi g seasc ? Fireşte c nu cei care m vedeau pentru prima oar şiă ă ă ă ă nu ştiau nimic despre mine. În ce-o priveşte pe femeia care nu voise s iaă eşarfa mea în schimbul unei pâini, avea toat dreptatea, dac propunerea iă ă se p rea dubioas , ori schimbul neavantajos. Dar s m opresc aci; miă ă ă ă -e silă s mai vorbesc despre asta.ă

Pu in înainte de a se înnopta, trecui pe lâng o cas de ran.ţ ă ă ţă Gospodarul şedea în pragul uşii şi-şi lua cina lui alc tuit din pâine şi brânz .ă ă ă

M-am oprit şi am spus:— Eşti bun să-mi dai şi mie o bucat de pâine? sunt lihnit de foame.ă ăM-a privit cu uimire şi f r să ă ă-mi r spund nimic a t iat o felie mare şiă ă ă

mi-a dat-o. Cred c nu m luase drept o cerşetoare, ci m socotise o doamnă ă ă ă foarte original care poftea la pâinea lui neagr . Cum am ieşit din razaă ă vederii lui, m-am aşezat pe iarb şi am mâncată -o.

Neavând n dejde s g sesc ad post sub vreun acoper mânt, mă ă ă ă ă -am dus s caut unul în p durea de care am amintit; dar am avut o noapte rea:ă ă încerc rile mele de a m odihni au fost zadarnice. P mântul era umed, aerulă ă ă rece; în mai multe rânduri m-au trezit zgomote de paşi şi-am fost silit să ă-mi schimb locul; nu eram nici liniştit , nici nu m sim eam în siguran . Înspreă ă ţ ţă diminea d du o ploaie şi toat ziua fu umed . Nuţă ă ă ă -mi cere i, cititorilor, s vţ ă ă spun în mod am nun it cum miă ţ -am petrecut ziua; ca şi în ajun, cerui de lucru şi fui alungat : ca şi în ajun, r bdai de foame. Toat ziua nă ă ă -am mâncat decât o singur dat . Trecând prin fa a unei case, am v zut o feti care voia să ă ţ ă ţă ă arunce resturi de porridge rece în troaca porcului.

— Vrei s mi le dai mie? am rugată -o eu.Feti a mţ -a privit mirat .ă— Mam , strig ea, uite o femeie care îmi cere porridgeă ă -ul sta.ă— Dă-i-l, feti o, dac e o cerşetoare, r spunse un glas din cas . Porculuiţ ă ă ă

nu-i trebuie aşa ceva.Copilul îmi goli în c uşul mâinilor aluatul rece şi vârtos. Îl mâncai cuă

l comie.ăCând înserarea jilav se l sase deă ă -a binelea, ajunsei pe o c rareă

singuratic şi m plimbai pe ea mai bine de un ceas.ă ă"Puterile m p r sesc, îmi zisei: simt c în curând nă ă ă ă -am s mai potă

merge. Voi petrece şi noaptea asta ca o surghiunit ? Ce m fac dac plouă ă ă ă prea tare şi va trebui să-mi pun capul pe p mântul rece şi ud? M tem c nă ă ă -o s am încotro, fiindc nimeni nu va voi s m primeasc . Dar voi trece prină ă ă ă ă chinuri de-a dreptul îngrozitoare, aşa torturat de foame, de frig, mâhnit şiă ă cuprins de dezn dejde cum sunt! Se prea poate s mor pân mâineă ă ă ă diminea . Şi de ce oare nu m pot împ ca eu cu gândul mor ii? De ce mţă ă ă ţ ă zbat s p strez o via f r nici un pre ? Fiindc ştiu c domnul Rochesteră ă ţă ă ă ţ ă ă mai tr ieşte înc , sau cel pu in aşa cred; apoi, pentru c fiin a mea seă ă ţ ă ţ r zvr teşte la gândul de a muri de frig şi de foame. Pronie cereasc , maiă ă ă dă-mi înc pu in putere! Ajută ţ ă ă-m , c l uzeşteă ă ă -m !ă

Privirile-mi împ ienjenite r t cir asupra împrejuriă ă ă ă milor întunecate şi ce oase. Îmi d dui seama c r t cind de colo pân colo m dep rtasem deţ ă ă ă ă ă ă ă sat. Nu-l mai vedeam. Chiar lanurile care-l înconjurau pieriser . Pe c r riă ă ă ocolite şi singuratice m apropiasem iar de întinderea mlaştinilor, iar întreă mine şi colina umbrit nu mai erau decât fâşii de p mânt aproape tot atât deă ă s lbatice şi mirositoare ca şi h işurile pe care le cunoşteam.ă ăţ

"Prea bine, mai bine s mor aici, decât pe o uli sau pe un drum umblat,ă ţă cugetai eu. Şi-i mult mai bine să-mi smulg corbii carnea de pe oase – dacă ă sunt corbi pe aici – decât s fiu cetluit întră ă -un sicriu de danie şi s putrezescă într-un mormânt de s rac.ă

M îndreptai deci spre coline. Ajunsei repede acolo. Nu m gândeamă ă decât s g sesc ună ă loc mai ferit unde s fiu, dac nu în siguran , cel pu ină ă ţă ţ ascuns . Dar toat întinderea, cât vedeai cu ochii, era neted caă ă ă -n palm .ă Numai culorile se schimbau, din loc în loc: verde – acolo unde creşteau muşchiul şi trestia, negru – prin p r ile lipsite de iarb , iară ţ ă pe p mântul uscată s l şluia numai moartea. Cum întunericul creştea treptat, deă ă -abia mai

puteam distinge alternarea petelor întunecoase şi luminoase, c ci culoă rile disp rur o dat cu lumina zilei.ă ă ă

Privirile îmi mai r t ceau înc pe colinele mohorâte şi pe marginileă ă ă mlaştinii, pierzându-se în necuprinsul celei mai s lbatice privelişti, cândă deodat r s ri o lumin , departe, între stânci şi smârcuri. "E un ă ă ă ă ignis faluus74", fu primul meu gând şi aşteptai s se sting îndat . Dar luminaă ă ă str lucea mereu, f r s se îndep rteze şi f r s se apropie. "O fi aprinsă ă ă ă ă ă ă ă cineva un foc de buruieni?" m-am întrebat atunci, aşteptându-m să ă-l v dă cum se-npr ştie. Observând îns c nici nu se întinde, nici nu se micşoreaz ,ă ă ă ă am în eles c acolo trebuie s fie fereastra luminat a unei case. "Dar chiarţ ă ă ă dacă-i aşa, tot n-am s pot ajunge vreodat acolo, îmi zisei. E mult preaă ă departe, şi la un pas de mine dac ar fi, la ce miă -ar folosi? N-aş putea decât s bat din nou la o uş , ca s v d cum mi se înă ă ă ă chide în nas.

M-am culcat pe locul unde m g seam şi miă ă -am lipit bra ul de p mânt.ţ ă Am stat liniştit câtva timp; vântu veni de deasupra colinei şi pe deasupraă mea, apoi murea gemând în dep rtare; ploaia se porni deas şi m ud până ă ă ă ă la piele. Dac mă -ar fi-n epenit cu totul, ajungând repede la amor ireaţ ţ prietenoas a mor ii, nă ţ -ar fi avut decât s toarne întră -una: n-aş fi sim it frigul.ţ Dar carnea mea înc vie se înfiora de r ceala stropilor. Dup pu in vreme,ă ă ă ţ ă m ridicai.ă

Lumina era tot acolo: lic rea slab prin ploaie, dar continua s str pungă ă ă ă întunericul. M str duii s umblu din nou: încetă ă ă -încet îmi târam într-acolo picioarele istovite. Trecui de colin , str b tând o mlaştin , peste care iarnaă ă ă ă nu s-ar fi putut trece şi care chiar atunci, în miezul verii, era moale şi vâscoas . C zui de dou ori, dar m ridicai şiă ă ă ă -mi adunai puterile. Toată n dejdea mea era lumina aceea: cu orice pre trebuia s ajung la ea.ă ţ ă

Dup ce trecui de mlaştin , z rii în mijlocul câmpului o dâr alb . Mă ă ă ă ă ă apropiai: era un drum sau o potec ce ducea deă -a dreptul spre lumina ce lic rea pe o în l ime, înconjurat cu un pâlc de copaci. Atât cât îmi îngă ă ţ ă ăduia întunericul s le desluşesc forma şi frunzişul, mi se p rur a fi nişte brazi.ă ă ă Când m apropiai mai mult, steaua mea disp ru. Între ea şi mine se pusese oă ă stavila, întinsei mâna să-mi dau seama ce-i masa aceea întunecoas din fa aă ţ mea şi d dui de pietrele zgrun uroase ale unui zid scund, pe deasupra c ruiaă ţ ă exista ceva ca un grilaj, iar în untru un gard viu cam tot atât de înalt.ă Mergeam bâjbâind. Deodat ceva alb, mare, îmi izbi iar ochii: era poarta.ă I-am atins clan a şi poarta lunec uşor în â âni. De fiecare parte str juia câteţ ă ţ ţ ă un tufiş fumuriu, probabil ilic sau tis .ă ă

P trunsei în untru şi, strecurânduă ă -m printre bosă chete, z rii o c suă ă ţă neagr , scund şi destul de lung ; dar nu mai v zui lumina c l uzitoare; totulă ă ă ă ă ă se cufundase în întuneric. Cei din cas se culcaser oare? Tare miă ă -era teamă c da.ă

C utând uşa, d dui de un col al zidului; m întorsei şi atunci raza blândă ă ţ ă ă se ivi din nou prin ochiurile rotunde ale unei ferestre cu z brele : ferestruicaă asta era la un metru de p mânt şi p rea şi mai mic din pricina unei iedereă ă ă sau vreo alt plant ag toare ale c rei frunze dese acopereau toat laturaă ă ăţă ă ă asta a casei. Deschiz tura era atât de îngust şi de ferit , încât cei din casă ă ă ă socotiser de prisos s mai pun obloane sau perdele. M oprii. Dând la oă ă ă ă parte frunzişul, putui s v d tot ce se petrecea în untru. Z rii desluşit o odaieă ă ă ă cu p mânt pe jos, str lucind de cur enie; pe o poli de nuc erau aşezateă ă ăţ ţă câteva tacâmuri de cositor în care se r sfrângea str lucirea roşiatic a unuiă ă ă 74 Metanul, care eman din b l i ca produs al putrezirii unor substan eă ă ţ ţ organice, arde câteodat cu lumin vie, al c rei nume e ă ă ă ignis faluus

foc de turb ; un ceas, o mas mare alb şi câteva scaune se mai aflauă ă ă în untru. Raza care m c l uzise pornea de la o lumânare ce ardea pe mas ;ă ă ă ă ă la lumina ei, o femeie în vârst , cu chipul cam aspru, dar de o cur enieă ăţ des vârşit , ca de altfel toate lucrurile ce o înconjurau, împletea un ciorap.ă ă

Observai toate aceste am nunte în grab , c ci nă ă ă -aveau nimic deosebit. Lâng c min, z rii stând la c ldur , în pacea aceea trandafirie, un grup maiă ă ă ă ă interesant. Dou tinere gingaşe – adev rate domnişoare din lumea mare –ă ă şedeau, una într-un balansoar şi alta pe un sc unel. Amândou erau în doliuă ă mare şi croiala rochiilor lor negre de crep le scotea în relief albea a gâtului şiţ a obrazului. Un b trân câine de vân toare, culcat la picioaă ă rele lor, îşi odihnea capul lui mare pe genunchii uneia dintre fete; o pisic neagr era cuib rit înă ă ă ă poala celeilalte.

Mi se p rea ciudat s v d asemenea tinere întră ă ă -o buc t rie atât deă ă modest ! Cine erau? Nu puteau fi copiii femeii care lucra la mas , fiindc eaă ă ă avea înf iăţ şarea unei r nci, iar fetele, dimpotriv , p reau delicate şiţă ă ă ă distinse. Niciodat nu v zusem chipuri ca ale lor, şi totuşi, privinduă ă -le, tr s turile amândurora mi se p reau cunoscute, Nă ă ă -aş fi putut spune c erauă frumoase: erau prea palide şi prea serioase ca s li se potriveasc acestă ă cuvânt. Când fiecare se aplec asupra c r ii ceă ă ţ -o avea în mân , înf işarea loră ăţ gânditoare p rea aproape aspr . Pe o m su aşezat între ele, am z rit încă ă ă ţă ă ă ă o lumânare şi dou volume mari, pe care le r sfoiau din când în când putândă ă a le compara cu c r ile mai mici pe care le citeau, asemeni cuiva care să ţ -ar sluji de dic ionar. Scena era complet mut şi te f cea s crezi c toateţ ă ă ă ă personajele sunt umbre, iar odaia în care ardea focul – un simplu tablou. Liniştea era atât de mare, c auzeam t ciunii arzând sub gr tar şi tictaculă ă ă ceasului din col ul întunecat, mi seţ p rea c aud chiar clinchetul igli eloră ă ţ b trânei. De aceea, când un glas rupse t cerea, cuvintele ajunser la mineă ă ă destul de limpezi:

— Ascult , Diana, exclam deodat una dintre hară ă ă nicele şcol ri e. Franză ţ şi b trânul Daniel stau noaptea împreun şi Franz povesteşte un vis din careă ă s-a deşteptat îngrozit. Ascult !ă

Şi cu glas sc zut începu s citeasc ceva din care nu pricepui nici ună ă ă singur cuvânt. Era o limb str in , dar nu era nici francez , nici latin . Nă ă ă ă ă -aş putea spune dac era greac sau german .ă ă ă

— E o scen puternic , zise ea, când sfârşi. Îmi place.ă ăCealalt tân r , care în l ase capul să ă ă ă ţ ă-şi asculte sora, repet , privindă

focul, o fraz din ceea ce se citise. Mai târziu am înv at limba aceea şi amă ăţ avut şi cartea în mân . Am s citez deci acum fraza, deşi când am auzită ă -o prima dat mi să -a p rut un sunet de al muri, lipsit de orice în eles:ă ă ţ

"Da trat hervor Einer, anzusehen wie die Sternennacht."75

— Da, e foarte frumos! exclam fata şi ochii ei negri şi adânciă scânteiar . Acum ia aminte la un arhanghel aspru şi înfricoşat. Rândurileă astea pre uiesc cât o sut de pagini de vorb rie: ţ ă ă "Ich wage die Gedanken in der Schale meines Zornes und die Werke mit dem Gewichte meines Grimms"76. – îmi place!

Amândou t cur din nou.ă ă ă— E vreo ar unde se vorbeşte aşa? întreb b trâna, ridicând ochii deţ ă ă ă

pe împletitur .ă— Da, Hannah. Exist o ar mult mai întins decât Anglia, unde to iă ţ ă ă ţ

vorbesc aşa.75 Ai întâlnit unul dintre ei, care p rea o stea a nop iiă ţ76 Gândurile în balan a furiei şi faptele cu greutateaţ

Tare m mir cum să -or fi în elegând oamenii pţ -acolo. Dar dac vă -a i duceţ una din voi în ara aceea, a i pricepe ce vorbesc?ţ ţ

— S-ar putea s în elegem ceva, dar nu tot, fiindc nu suntem aşa deă ţ ă înv ate cum ne crezi, Hannah. Nu vorăţ bim germana şi nici nu putem citi decât slujindu-ne de dic ionar.ţ

— Şi ce folos ave i din asta?ţ— Vrem s d m mai târziu lec ii de german sau, cum se spune, să ă ţ ă ă

pred m primele no iuni. Atunci o s câştig m mai mul i bani decât acum.ă ţ ă ă ţ— S-ar putea. Da' acu nu mai înv a i, pentru astăţ ţ ă-sear e destul.ă— Aşa cred şi eu; sunt obosit ; şi tu, Mary?ă— Teribil; la urma urmei e o munc grea s înve i o limb f r altă ă ţ ă ă ă

profesor decât lexiconul.— Oh, da; mai ales o limb aşa de grea ca germana asta încâlcit , dară ă

frumoas totuşi. Oare când o s se înă ă toarc St. John?ă— F r îndoial c nă ă ă ă -o s mai z boveasc mult. E tocă ă ă mai zece, zise fata,

sco ând un mic ceas de aur de la cenţ tur . Plou tare. Hannah, vrei s fii bună ă ă ă s vezi dac nu să ă -a stins focul din salon?

Femeia se ridic şi deschise uşa prin care se z rea neă ă desluşit un coridor; o auzii înte ind focul întrţ -o odaie al turat şi se întoarse numaidecât.ă ă

— Vai, copii! exclam ea. Îmi face r u când m duc acum în odaia asta;ă ă ă e atât de trist , cu jil ul cel mare gol, împins întră ţ -un col .ţ

Îşi şterse ochii cu şor ul şi fetele, pân atunci grave, devenir triste deţ ă ă -a binelea.

— Pentru el e mai bine acolo unde e, urm Hannah. Nă -ar trebui să-i dorim s fie din nou aici. Şi apoi, nici nu po i avea o moarte mai uşoar decâtă ţ ă a avut dânsul.

— Zici c nă -a pomenit niciodat de noi? întreb una dintre fete.ă ă— N-a avut vreme, odorul meu. S rmanul vostru tat să ă -a stins într-o

clip . Cu o zi înainte iă -a fost cam r u, dar nu era nimic grav, şi când domnulă St. John l-a întrebat dac vrea s trimit dup voi, a început s râd . A douaă ă ă ă ă ă zi – acum dou s pt mâni – spunea c parc simte o greutate la cap; să ă ă ă ă -a dus s se culce, şi nici c să ă -a mai sculat. Când a intrat fratele vostru în odaie, l-a găsit aproape eap n. Oh, copii! E cel de pe urm dintre oamenii care au fostţ ă ă odat , c ci dumneavoastr şi domnul St. John sunte i altfel, sem na i cuă ă ă ţ ă ţ mama dumneavoastr , care era aproape tot atât de înv at . La chip eraă ăţ ă aidoma cu Mary; Diana seam n mai mult cu tat l.ă ă ă

Mie mi se p rea c cele dou surori sem nau atât de mult, încât nuă ă ă ă în elegeam deosebirea pe care serviţ toarea (c ci îmi d dusem seama c eraă ă ă servitoare) o f cea între ele. Amândou erau blânde şi ml dioase; fe eleă ă ă ţ amândurora erau pline de distinc ie şi inteligen . E adeţ ţă v rat c p rul uneiaă ă ă p rea ceva mai închis decât al celeiă lalte şi c nu se piept nau la fel: bucleleă ă castaniu deschis ale lui Mary erau desp r ite printră ţ -o c rare în creştet şiă piept nate lins; şuvi ele mai întunecate ale Dianei îi acopereau gâtul cu bucleă ţ dese. B tu ceasul zece.ă

— Sunt sigur c vre i s mânca i, zise Hannah. Domă ă ţ ă ţ nul St. John o să m nânce când să -o întoarce.

Începu s pun masa. Fetele se ridicar şi p rur c vor s treac înă ă ă ă ă ă ă ă salon. Pân atunci le privisem cu atâta încordare, purtarea şi distinc ia lor îmiă ţ treziser întră -atât interesul, încât aproape uitasem starea jalnic în care mă ă aflam: dar acum îmi amintii de ea şi prin contrast, o văzui şi mai dureroas , şiă mai dezn d jduit . Mi se p rea cu totul peste putin s înduioşez peă ă ă ă ţă ă locuitorii acestei case, să-i conving c nevoile şi suferin ele mele nu erau oă ţ

minciun şi să ă-i îndemn să-mi pun cap t r t cirilor! Când înaintai spre uş şiă ă ă ă ă b tui şov ielnic, în elesei c acest ultim gând era o adev rat n lucire.ă ă ţ ă ă ă ă Hannah veni să-mi deschid .ă

— Ce vrei? m întreb ea uimit , cercetânduă ă ă -m la lumina lumân rii.ă ă— Pot vorbi cu st pânele dumitale? întrebai eu. ă— Mai bine spune-mi mie ce vrei. De unde vii?— Sunt str in .ă ă— Ce cau i aici la ora asta?ţ— Aş vrea un ad post pentru noapte întră -un şopron ori în alt parte şi oă

bucat de pâine să ă-mi potolesc foamea. M temeam: chipul ei exprima numai neîncredere.ă— Nu pot să- i dau o bucat de pâine, zise ca dup o pauz . Nu putemţ ă ă ă

g zdui o hoinar . Aşa ceva nu se cade.ă ă— Lasă-m s vorbesc cu st pânele dumitale.ă ă ă— Nu. Ce s fac ele pentru dumneata? Nu trebuie s cutreieri drumurileă ă ă

la ceasul sta; nuă -i bine.— Dar unde s m duc dac m izgoneşti? Ce s fac?ă ă ă ă ă— Oh, sunt sigur c ştii unde s te duci şi ce s faci. Tot ce te sf tuiescă ă ă ă ă

e s nu faci nimica r u. Uite un penny; acum pleac ...ă ă ă— Un penny nu m poate hr ni şi nă ă -am putere s merg mai departe.ă

Nu-mi închide uşa, te rog din suflet, pentru numele lui Dumnezeu!— Trebuie; plou în cas ...ă ă— Spune-le domnişoarelor c aş vrea s le vorbesc, lasă ă ă-m s le v d...ă ă ă— Nu, nici s nu te gândeşti. Nu eşti femeie de treab , altfel nă ă -ai face

atâta t r boi. Pleac !ă ă ă— Dar am s mor, dac m goneşti!ă ă ă— Las c nu mori. M tem c ai vreun gând r u, deă ă ă ă ă dai târcoale

noaptea pe la casele oamenilor. Dac dup tine vor s vin nişte ho i sau al iă ă ă ă ţ ţ oameni de soiul sta, spuneă -le c nu suntem singure acas ; avem cu noi ună ă b rbat, câini şi puşti.ă

Cu aceste cuvinte, servitoarea cinstit , dar neîndupleă cat , trânti uşa şiă trase z vorul pe din untru.ă ă

Eram în culmea suferin elor mele. Un fior de durere nespus îmi sfâşieţ ă şi-mi zdrobi inima. M cuprinse o adânc dezn dejde. Eram cu adev rată ă ă ă sfârşit ; nu mai puă team face un pas. M pr buşii pe treptele ude. Gemeam,ă ă îmi frângeam mâinile, plângeam, prad unui chin n prasă ă nic. Oh, vedenia aceea a mor ii! Ceasul de pe urm se apropia întrţ ă -o asemenea spaim ! Vai,ă cât de singur eram şi cât de prigonit de semenii mei! Nuă ă -mi pierdusem numai n dejdea, ci m p r sise şi curajul – penă ă ă ă tru o clip cel pu in; dară ţ curând m-am str duit s fiu din nou tare.ă ă

"Nu pot decât s mor, dar cred în Dumnezeu şi înă cerc s aştept în t cereă ă împlinirea voii sale."

Aceste cuvinte nu le gândisem numai, ci le şi rostisem cu glas tare. În buşinduă -mi întreaga suferin în adâncul sufletului, m sfor ai – o silii sţă ă ţ ă r mân acolo, linişă ă tit şi mut .ă ă

— To i oamenii trebuie s moar , zise un glas foarte aproape de mine;ţ ă ă dar nu to i sunt osândi i la o moarte timpurie şi dureroas ca a dumitale dacţ ţ ă ă ar trebui s mori înaintea uşii acesteia.ă

— Cine sau ce a vorbit? întrebai eu speriat de glasul neaşteptat şiă nemaifiind în stare s nutresc vreo speran . ă ţă

Z rii o siluet lâng mine, dar bezna nop ii şi sl biciunea ochilor mă ă ă ţ ă ă împiedicau s v d cine era. Noulă ă -venit b tu tare şi prelung în uş .ă ă

— Dumneata eşti, domnule St. John? strig Hannah.ă— Da, da; deschide repede.— Trebuie s fii ud pân la piele şi iă ă ţ -o fi tare frig pe o noapte ca asta!

Intr ! Surorile dumitale sunt neă liniştite. Cred c sunt oameni r i care ne dauă ă târcoale. Adineauri a fost aici o cerşetoare. Ia te uit : mai e culă cat aici! Hai!ă Ridică-te! Mai mare ruşinea! Pleac !ă

— Taci, Hannah! Trebuie s vorbesc cu femeia asta. Dumneata iă ţ -ai f cută datoria gonind-o; lasă-m s miă ă -o fac şi eu pe a mea, aducând-o în untru.ă Eram foarte aproape. Am auzit ce-ai vorbit cu ea. Cred că-i un caz cu totul special, care cere s fie cercetat cu luareă -aminte. Domnişoar , ridică ă-te şi intr înaintea mea în cas .ă ă

M-am supus cu greutate. Peste pu in şedeam în fa a focului dinţ ţ buc t ria str lucitoare de cur enie. Eram sfârşit , tremuram şi îmi d deamă ă ă ăţ ă ă seama c înf işarea mea, dup ce fusesem b tut de vânt şi de ploaie, nuă ăţ ă ă ă putea fi decât înfricoş toare şi dezordonat . Cele dou tinere, domnul St.ă ă ă John, fratele lor şi b trâna servitoare, to i aveau ochii a inti i asupra mea.ă ţ ţ ţ

Auzii pe cineva întrebând:— Cine-i, St. John?— Nu ştiu; am g sită -o în fa a uşii, r spunse el.ţ ă— E palid , zise Hannah.ă— Palid ca moartea sau ca lutul, spuse cineva. Aşeă za iţ -o pe un scaun,

altfel se pr buşeşte.ăÎntr-adev r, eram ame it . Mă ţ ă -am cl tinat; dar mi să -a dat un scaun. Ştiam

ce se petrece în jurul meu, numai c nu puteam vorbi. ă— Poate c pu in ap iă ţ ă ă -ar face bine. Hannah du-te de adu ap . Uitle ceă

slab e. Iă -a pierit tot sângele din obraji!— Parcă-i o stafie!— E bolnav , sau e doar lihnit de foame?ă ă— Cred că-i e foame. Hannah, e lapte acolo! Adu-mi şi o bucat deă

pâine.Diana (o recunoscui dup buclele lungi ce le v zui proiectate de luminaă ă

focului în clipa când se aplec spre mine) rupse o bucat de pâine, o muie înă ă lapte şi mi-o apropie de buze. Obrazul îi era foarte aproape de al meu; tr s turile ei tr dau mil , iar respira ia ei precipitat , simpatie. Când îmiă ă ă ă ţ ă spuse: "încearc s m nânci", am simă ă ă it în acele cuvinte simple o emo ie ceţ ţ fu pentru mintea un balsam.

— Da, încearc , repet Mary cu blânde e, sco ânduă ă ţ ţ -mi p l ria leoarc şiă ă ă ridicându-mi pu in capul.ţ

Gustai din ce-mi ofereau, întâi f r putere, apoi cu nesa .ă ă ţ— Nu prea mult deodat , opri iă ţ -o, zise fratele. E destul, şi d du deoparteă

pâinea şi ceaşca cu lapte.— Înc pu in, St. John, uite cu ce poft se uit !ă ţ ă ă— Nu acuma, surioar . Vezi dac poate vorbi. Întreabă ă -o cum o cheam ?ăSim ii c pot vorbi şi r spunsei:ţ ă ă— M numesc Jane Elliott.ăTemându-m mai mult ca oricând s nu fiu descopeă ă rit , m hot râsemă ă ă

dinainte s iau acest nume fals.ă— Şi unde stai? Unde- i sunt prietenii? ţ— Putem trimite dup cineva pe careă -l cunoşti? cl tinai din cap.ă— Ce ne po i spune despre dumneata?ţAcum când trecusem pragul acestei case şi m aflam înaintea celor ceă -o

locuiau, nu m mai sim eam alungat , hoinar şi proscris . De aceea,ă ţ ă ă ă

îndr znii s m descotoă ă ă rosesc de aspectul meu de cerşetoare şi să-mi reiau, în acelaşi timp înf işarea şi purt rile fireşti. Îmi mai reăţ ă venisem, şi când domnul St. John îmi ceru am nunte pe care eram prea slab s le dau, îiă ă ă r spunsei, dup o scurt pauz :ă ă ă ă

— Domnule astă-sear nuă - i pot da nici un fel de am nunte.ţ ă— Dar atunci, relua dânsul, ce-ai vrea s fac pentru dumneata?ă— Nimic, am r spuns.ăPuterile nu-mi îng duiau s dau decât r spunsuri scurte. Diana fu ceaă ă ă

care vorbi:— Vrei s spui, zise ea, c iă ă ţ -am dat tot ce aveai nevoie şi c te putemă

l sa s pleci pe o noapte ca asta?ă ăO privii. Înf işarea ei era deosebit şi ar ta în aceăţ ă ă laşi timp putere şi

bun tate. Prinsei deodat curaj. R spunzând printră ă ă -un zâmbet privirii ei pline de mil , leă -am r spuns:ă

— Am încredere în dumneavoastr . Ştiu c chiar dac aş fi un câineă ă ă vagabond şi f r st pân, tot nu mă ă ă -a i alunga în noaptea asta de lâng vatraţ ă voastr , aşa c nu miă ă -e team . Face i ce vre i cu mine, dar ierta iă ţ ţ ţ -m dacă ă azi nu v pot vorbi mai mult; r suflarea mi se taie şi, de câte ori vorbesc, ună ă spasm îmi strânge beregata.

Câteşitrei m privir şi r maser t cu i.ă ă ă ă ă ţ— Hannah, zise în sfârşit domnul St. John, las-o aici şi n-o mai întreba

nimic. Peste zece minute dă-i restul de lapte şi pâine. Mary şi Diana, veni i cuţ mine în salon. O s st m de vorb .ă ă ă

Ieşir . În curând una din fete, nă -aş putea spune care, se întoarse.Stând în preajma focului învior tor din c min, m cuprinse o amor eală ă ă ţ ă

pl cut . Tân ra vorbi încet cu Hannah, dânduă ă ă -i câteva porunci; dup pu ină ţ ă vreme, izbutii cu ajutorul servitoarei, s urc scara. Îmi scoaser veşmină ă tele ude şi peste pu in vreme trupul meu amor it se odihnea întrţ ă ţ -un pat cald, uscat. Mul umii lui Dumnezeu sim ind, cu toat oboseala nesfârşit , v paiaţ ţ ă ă ă inimii plin de recunoştin – şi adormii.ă ţă

CAPITOLUL XXIX

Îmi aduc aminte foarte nedesluşit de cele vreo trei zile şi trei nop i ceţ urmar . Mai p strez amintirea câtorva sim minte încercate atunci, dară ă ţă pu ine gânduri şi fapte miţ -au mai r mas în minte. Ştiam c m aflam întră ă ă -o od i mic şi întră ţă ă -un pat îngust. Mi se p rea c prinsesem r d cini în acelă ă ă ă pat, c ci stă ăteam nemişcat ca o piatr şi dac cineva mă ă ă -ar fi smuls de acolo, ar fi însemnat aproape s m ucid . Nuă ă ă -mi d deam seama de scurgereaă vremii, nu ştiam când e diminea , când vine amiaza sau se las noaptea.ţă ă Vedeam când intr sau iese cineva din odaie şi puteam chiar spune cineă anume e. În elegeam ce se spunea când cel care vorbea se afla lâng mine;ţ ă dar nu puteam r spunde: miă -era cu neputin s deschid gura sau s fac vreoţă ă ă mişcare, Hannah m vizita cel mai des. Nuă -mi f cea plă ăcere s-o v d. Sim eamă ţ c ar fi vrut s scape de mine, c nu în elegea nici starea mea, niciă ă ă ţ împrejur rile prin care ajunsesem aici şi c nu prea m avea la inim . Dianaă ă ă ă şi sora ei intrau în odaie o dat sau de dou ori pe zi şi le auzeam şoptindă ă lâng mine fraze ca acestea:ă

— Ce bine-i c am l sată ă -o s intre!ă— Da. Altfel, dac ar fi stat toat noaptea afar , cu siguran a doua ziă ă ă ţă

am fi g sită -o moart . Cine ştie prin câte o fi trecut ?!ă— Cred c prin încerc ri ciudate. S rmana pribeag ! E atât de palid şiă ă ă ă ă

de istovit !ă— Dup cum vorbea, cred că ă-i o fat bine crescut şi cu educa ie.ă ă ţ

Veşmintele pe care le-a dezbr cat, deşi p tate şi ude, erau fine şi aproapeă ă noi.

— Are o figur ciudat : aşa slab şi cu privirea ră ă ă ăt cit cum e, îmi placeă ă totuşi. Îmi închipui c trebuie s aib o fizionomie pl cut .ă ă ă ă ă

N-am auzit niciodat un cuvânt de regret pentru g ză ă duirea ce mi-o oferiser ; niciodat nă ă -au ar tat fa de mine neîncredere sau duşm nie. Astaă ţă ă îmi f cea foarte bine.ă

Domnul St. John nu veni s m vad decât o singur dat : m privi şiă ă ă ă ă ă spuse c starea mea de letargie era o reac ie fireasc dup o oboseal preaă ţ ă ă ă mare şi prelungit . Dup p rerea lui, nu ar fi fost nevoie s se trimit după ă ă ă ă ă doctori, întrucât era neîndoielnic c organismul singur o s lucreze mai bine.ă ă Ad ug c nervii îmi fuseser grav zdruncina i şi aveau nevoie de odihnă ă ă ă ţ ă îndelungat ; c nu sufeream de nici o boal şi c întremarea mea, o dată ă ă ă ă început , va fi grabnic . Spuse aceste lucruri în pu ine cuvinte şi cu glasă ă ţ domol. Dup o pauz , ad ug cu tonul unui om pu in obişnuit să ă ă ă ţ ă-şi împ rt şeasc sentimentele:ă ă ă

— O fizionomie neobişnuit , şi care, f r îndoial , nu arat niciă ă ă ă ă vulgaritate, nici josnicie.

— Dimpotriv , r spunse Diana. La drept vorbind, St. John, m simtă ă ă ataşat de aceast biat fiin ; aş vrea s poat r mâne pentru totdeaunaă ă ă ţă ă ă ă aici.

— De bun seam c nă ă ă -o s se poat , r spunse domnul St. John. O să ă ă ă vede i c trebuie s fie vreo tân r lady având cine ştie ce neîn elegeri cu aiţ ă ă ă ă ţ s i, iă -a p r sit f r s se gândeasc mult. Dac nă ă ă ă ă ă ă -o fi foarte înc p ânat , oă ăţ ă s izbutim să -o red m alor ei: citesc îns pe chipul ei voin atât de dârz ,ă ă ţă ă încât m îndoiesc de izbând . M privi câteva clipe, apoi ad ug :ă ă ă ă ă

— Chipul ei tr deaz o fire foarte sim itoare, dar nuă ă ţ -i deloc frumoas .ă— E atât de bolnav , St. John !ă— Bolnav sau nu, nu poate fi dr gu . Are tr s turile lipsite cu totul deă ă ţă ă ă

farmec şi de armonie.A treia zi m sim ii mai bine; a patra zi, putui s şi vorbesc, s m mişcă ţ ă ă ă ,

s m ridic în pat şi s m întorc de pe o parte pe alta. Hannah îmi d duseă ă ă ă ă pu in arpacaş şi pâine pr jit . Cred c era aproape de ora mesei. Mâncasemţ ă ă ă cu pl cere. Hrana asta mi se p rea bun , lipsit de gustul s lciu cu care febraă ă ă ă ă îmi otr vise pân atunci tot ce înghi isem. Când Hannah plec , m sim iiă ă ţ ă ă ţ relativ mai în putere şi mai vioaie. Peste cât va vreme, m saă ă turai de odihnă şi sim ii nevoia s fac ceva. Voiam sţ ă ă m scol; dar cu ce s m îmbrac?ă ă ă N-aveam decât veşmintele mele umede şi pline de noroi, cu care c zusem înă balt şi m culcasem pe jos. Îmi era ruşine s m ar t aşa înainteaă ă ă ă ă binef c torilor mei, dar am fost cru at de aceast umilin .ă ă ţ ă ă ţă

Pe un scaun, la piciorul patului, z rii toate veşmintele mele, curate şiă uscate. Rochia de m tase neagr atârna pe perete. Toate urmele de noroiă ă fuseser şterse şi nu mai era de fel mototolit ; întră ă -un cuvânt, o puteam îmbr ca f r nici o jen . Pân şi ciorapii şi pantofii mei, bine cur a i,ă ă ă ă ă ăţ ţ deveniser iar şi prezentabili. Aveam în odaie tot ceă ă -mi trebuia ca s m sp lă ă ă şi un pieptene să-mi aranjez p rul. Cu mult trud , fiindc eram silit s mă ă ă ă ă ă ă odihnesc dup fiecare cinci minute, am izbutit s mă ă ă îmbrac. Rochia atârna pe mine, pentru c sl bisem mult, dar mă ă -am înf şurat întră -un şal ca să-mi

ascund starea în care m aflam. În sfârşit, eram iar şi curat şi cu o înf işareă ă ă ăţ cuviincioas ; pe veşmintele mele nu se mai vedea nici urm de necur enie,ă ă ăţ nici urm de neorânduial , dou lucruri pe care nu le puteam suferi şi careă ă ă m înjoseau în propriii mei ochi. Coborii scara de piatr , sprijininduă ă -m deă balustrad ; ajunsei întră -un coridor scund şi îngust ce ducea spre buc t rie.ă ă

Intrând acolo, sim ii miros de pâine proasp t ; c ldura unui focţ ă ă ă binef c tor ajunse pân la mine. Hannah supraveghea cuptorul în care puneaă ă ă ceva la copt. Se ştie cât e greu s sco i prejudec ile din mintea unui omă ţ ăţ lipsit de educa ie, c ci ele sunt puternic înr d cinate acolo, ca buruţ ă ă ă ienile printre pietre. Hannah fusese întâi cât se poate de rece şi aspr fa de mine,ă ţă dup aceea se mai îmblânzise pu in, şi acum, când m v zu curat şi bineă ţ ă ă ă îmbr cat , îmi zâmbi chiar.ă ă

— Cum, te-ai sculat? întreb dânsa. Atunci iă ţ -e mai bine. Dac vrei,ă aşează-te lâng sob , pe scaunul meu.ă ă

Îmi ar t balansoarul; m aşezai. Ea îşi v zu mai deă ă ă ă parte de treb luial ,ă ă privindu-m din când în când cu coada ochiului; apoi, dup ce scoase câtevaă ă pâini din cuptor, se întoarse spre mine şi-mi zise f r ocol:ă ă

— Ai mai cerşit vreodat , înainte de a veni aici? ăPentru o clip , m cuprinse mânia; dar dânduă ă -mi seama c sup rareaă ă

n-ar fi avut nici un rost şi c pentru ea cel pu in, m înf işasem întră ţ ă ăţ -adev ră ca o cerşetoare, îi r spunsei liniştit , dar nu f r oarecare fermitate:ă ă ă ă

— Te înşeli dac m crezi o cerşetoare; nu sunt cerşetoare, cum nu eştiă ă dumneata sau vreuna dintre tinerele dumitale st pâne.ă

Dup o t cere, spuse:ă ă— Nu-n eleg: sţ -ar zice c nă -ai nici cas , nici goloă gani.— Po i s nţ ă -ai nici cas , nici bani şi totuşi s nu fii cerşetoare.ă ă— Ştii carte? m întreb ea, dup cât va vreme.ă ă ă ă— Da; şi înc mult .ă ă— Dar n-ai fost niciodat la pension.ă— Ba da, opt ani. B trâna holb ochii.ă ă— Şi cum de n-o po i scoate la cap t?ţ ă— Pân acum mă -am descurcat şi n d jduiesc s m descurc şi deă ă ă ă -acum

încolo. Ce faci cu coac zele astea ? întrebai eu, v zând c aduce un coş cuă ă ă fructe.

— Le pun în pl cinte.ă— Dă-mi-le s le cur eu.ă ăţ— Nu, nu- i dau s faci nimic, odihneşteţ ă -te!— Dar trebuie s fac ceva. Dă ă-mi-le.Se învoi şi-mi aduse chiar un prosop curat să-l pun peste rochie, ca să

n-o p tez.ă— Nu eşti obişnuit cu munci grele; v d dup mâinile dumitale, remarcă ă ă ă

ea. Pesemne c ai fost croitoreas .ă ă— Nu, te înşeli. Nu te mai îngriji de ce-am fost eu. Nu- i mai bate capul;ţ

mai bine spune-mi cum se cheam casa asta.ă— Unii îi spun Marsh-End77, al ii Moorţ -House78.— Şi st pânul casei e domnul St. John?ă— Nu st aici; e numai pentru cât va vreme la noi. St la el în parohie, laă ă ă

Morton.— Satul care e la câteva mile de aici?— Da.

77 Cap tul mlaştiniiă78 Casa mlaştinilor

— Dar ce-i el ?— E pastor.Mi-am amintit r spunsul pe care miă -l dase b trâna servitoare cândă

încercasem să-l v d pe pastor.ă— Atunci, urmai eu, aci era casa tat lui s u?ă ă— Chiar aşa. B trânul Rivers st tea aici, unde st tuă ă ă ser şi taică ă-s u şiă

bunicul şi str bunicul s u.ă ă— Atunci domnul pe care l-am v zut aici se numeşte domnul St. Johnă

Rivers?— Da. St. John e numele lui de botez.— Şi pe surorile sale le cheam Diana şi Mary Rhers?ă— Da.— Tat l lor a murit?ă— Acum trei s pt mâni, pe neaşteptate.. ....ă ă— N-au mam ?ă— St pâna a murit; uite, luna asta seă -mplineşte anul.— Eşti de mult la dânşii?— De treizeci de ani. I-am crescut pe câteşitrei.— Asta dovedeşte c eşti o femeie cinstit şi credină ă cioas . iă Ţ -o spun pe

fa , cu toate c ai avut nepolite ea s spui c sunt cerşetoare...ţă ă ţ ă ăB trâna m privi din nou cu uimire:ă ă— Cred c-am greşit când am crezul ce-am crezut despre dumneata. Dar

foiesc atâ ia pungaşi peţ -aici, c trebuie s m ier i.ă ă ă ţ— Şi cu toate c ai vrut s m goneşti, urmai eu cu oarecare asprime, peă ă ă

o noapte când nu s-ar fi cuvenit s dai un câine afar .ă ă— Da, am fost aspr . Dar ce s fac? Nu m gândeam atât la mine cât laă ă ă

copii, s rmanii de ei. Dac nă ă -aş fi eu, nu s-ar mai afla nimeni s le poarte deă grij , aşa c uneori sunt silit s am o inim de piatr .ă ă ă ă ă ă

Câteva minute p strai o t cere grav .ă ă ă— Nu trebuie s m judeci cu prea mult asprime, relu ea.ă ă ă ă— Ba te judec aspru, r spunsei eu, şi o să ă- i spun de ce: Nu atât pentruţ

c nu miă -ai dat ad post şi mă -ai socotit o şarlatanc , ci fiindc ai g sit cu caleă ă ă s m cer i c nă ă ţ ă -am cas şi nă -am bani. Unii dintre cei mai cinsti i oameni deţ pe lume au fost tot atât de s rmani ca şi mine: şi dac eşti creştin , nu să ă ă -ar c dea s socoteşti c s r cia e o crim .ă ă ă ă ă ă

— E adev rat, r spunse dânsa, şi domnul St. John îmi spunea asta. V dă ă ă c mă -am înşelat; acum îns am alt p rere despre dumneata. Pari o fată ă ă ă foarte cumsecade şi de treab .ă

— Ajunge; acum te iert. Hai s d m mâna.ă ăFemeia puse în mâna mea palma ei b tucit şi plin de f in . Un zâmbetă ă ă ă ă

binevoitor îi lumin fa a plin de zbârcituri şi din clipa aceea fur m prietene.ă ţ ă ăF r îndoial , îi pl cea s p l vr geasc . Pe când eu cur m fructele şiă ă ă ă ă ă ă ă ă ăţă

ea fr mânta coca pentru pl cint , începu să ă ă ă-mi dea nenum rate am nunteă ă despre fostul ei st pân, despre st pân şi despre "copii", cum le spunea eaă ă ă celor tineri.

B trânul domn Rivers, aflai de la dânsa, fusese un om destul de simplu,ă dar un adev rat gentilom, şi nici o familie nu era mai veche ca a lui.ă Marsh-Endul apar inuse totdeauna familiei Rivers şi dup afirma iile ei, casaţ ă ţ era cl dit de cel pu in dou sute de ani, deşi p rea foarte umil şi trist , maiă ă ţ ă ă ă ă ales dac o comparai cu marele conac al domnului Oliver din Morton Vale.ă

Dar ea îl ştia îns pe tat l lui Bill Oliver, de când fusese lucr tor cu ziuaă ă ă şi în fabrica de ace; pe cât vreme familia Rivers era nobil şi de vi veche.ă ă ţă

Dup cum se poate vedea din condicele bisericii, e de pe vremea regeluiă Henry. Dar totuşi, recunoştea dânsa, st pânul era ca mai toat lumea, nu seă ă deosebea prea mult de ceilal i, fiind nebun dup vân toare, dup plug rit şiţ ă ă ă ă alte treburi din astea. St pâna fusese cu totul altfel, îi pl cea grozav să ă ă citeasc şi s înve e, iar copiii îi urmaser pilda. Nă ă ţ ă -au existat niciodat şi niciă nu exist al ii ca ei în tot inutul. To i trei au iubit cartea, înc din clipa cândă ţ ţ ţ ă au ştiut s vorbeasc ; au fost pl m di i "din alt aluat". Când domnul St. Johnă ă ă ă ţ s-a f cut mare, a fost trimis la seminar s se fac pastor. Fetele, de cum auă ă ă p r sit pensionul, au c utat loc de guvernante (ele însele îi spuseseră ă ă ă b trânei c tat l lor pierduse în urm cu câ iva ani mul i bani de pe urmaă ă ă ă ţ ţ unui faliment dat de omul lui de încredere) şi cum tat l nu mai era destul deă bogat s le lase avere, deă -acum încolo trebuiau s-o scoat ele singure laă cap t. Mult vreme nu st tuser decât foarte pu in pe acas . Acum, după ă ă ă ţ ă ă moartea tat lui lor, veniser s stea câteva s pt mâni. Dar le place atât deă ă ă ă ă mult Marsh-End, şi toate câmpiile astea ml ştinoase şi colinele dină împrejurimi... Cu toate c fuseser la Londra şi în alte oraşe mari, eleă ă spuneau totdeauna c nu exist nimic mai frumos decât inutul în care seă ă ţ sim eau atât de bine împreun ! Nici nu ştia dacţ ă -o mai fi existând pe lume o familie mai unit .ă

Când sfârşii de cur at coacâzele, întrebai unde sunt cele dou fete şiăţ ă fratele lor.

— S-au dus s fac o plimbare pân în Morton, r spunse dânsa, dar auă ă ă ă s se întoarc peste o jum tate de ceas s bea ceaiul.ă ă ă ă

Într-adev r, se întoarser la ora la care spuse Hannah şi intrar prină ă ă buc t rie. Când m v zu St. John m salut iar cele dou fete se oprir . Înă ă ă ă ă ă ă ă câteva cuvinte calme şi pline de bun tate, Mary îşi exprim pl cerea pe careă ă ă o sim ea v zând c fusesem în stare s cobor; Diana îmi lu mâna şi cl tinţ ă ă ă ă ă ă din cap dojenitoare.

— Ar fi trebuit să-mi ceri mai întâi voie s cobori jos din pat, îmi zise ea;ă eşti foarte palid şi slab . Biata copil , biata fat !ă ă ă ă

Glasul Dianei îmi amintea de gânguritul turturelelor. Avea nişte ochi ale c ror priviri îmi pl cea s le întâlnesc şi un chip ce îmi p rea plin de farmec.ă ă ă ă Figura surorii ei era la fel de inteligent , tr s turile tot atât de dr gu e, Maryă ă ă ă ţ avea o înf işare mai serioas ; purtarea ei, deşi blând , era mai rece, maiăţ ă ă distant . Exista şi oarecare autoritate în privirea şi cuvintele Dianei; f ră ă ă îndoial , avea voin . Firea mea era aşa fel alc tuit , încât sim ea oă ţă ă ă ţ adev rat pl cere s se supun unei personalit i ca a ei iar când principiileă ă ă ă ă ăţ şi demnitatea mi-o îng duiau îmi pl cea s m plec în fa a unei voin e active.ă ă ă ă ţ ţ

— Şi ce faci aici? urm dânsa. Locul dumitale nuă -i aici. Mary şi cu mine st m uneori în buc t rie, fiindc aici, acas , ne place s facem ce vrem: dară ă ă ă ă ă dumneata eşti oaspetele nostru. Intr în salon.ă

— Dar m simt foarte bine în buc t rie.ă ă ă— De loc. Hannah are treab şi uite, te umple de f in .ă ă ă— Şi-apoi, aici o prea cald pentru dumneata, ad ug Mary.ă ă— Fireşte, spuse şi soră-sa. Hai, trebuie s ascul i. Continuând să ţ ă-mi inţ ă

mâna într-a ei, m f cu s m ridic şiă ă ă ă -mi conduse paşii spre o odaie.— Stai aici, pân ce ne dezbr c m şi facem ceaiul, îmi zise dânsa,ă ă ă

împingându-m pe divan; una din pl cerile noastre e s ne preg tim singureă ă ă ă mâncarea, când avem chef de aşa ceva, sau când Hannah are alte treburi, coace pâinea, spal ori calc .ă ă

Închise uşa, l sânduă -m singur cu domnul St. John. care şedea în fa aă ă ţ mea cu o carte sau un ziar în mân . Cercetai cu privirea mai întâi întregă

salonul, apoi pe cel care se afla acolo.Vedeam o odaie destul de mic , foarte modest mobilat , dar pl cut ,ă ă ă ă

fiindc era curat şi liniştit . Scaunele de mod veche str luceau deă ă ă ă ă cur enie, iar masa de nuc ar fi putut sluji drept oglind . Câteva portrete deăţ ă b rba i şi femei din vremuri trecute împodobeau pere ii acoperi i cu un tapetă ţ ţ ţ decolorat; într-un dul paş cu geamuri se aflau câteva c r i şi un serviciuă ă ţ vechi de por elan. În odaie nu se vedea nici o podoab inutil , nici o mobilţ ă ă ă modern , afar de un pupitru din lemn de trandafir şi doua cutii de lucru,ă ă puse pe o mas , deoparte. Totul, înă sfârşit, şi covoarele şi perdelele, erau vechi, dar bine p strate.ă

Domnul St. John, la fel de imobil ca şi tablourile atârnate pe pere i, cuţ ochii int pe cartea lui şi cu gura închis , ca şi cum iţ ă ă -ar fi fost pecetluit , eraă uşor de cercetat; n-ar fi fost întru nimic mai uşor dac , în loc s fie un om, ară ă fi fost statuie. Era tân r; s tot fi avut dou zeci şi opt, treizeci de ani; eraă ă ă înalt şi sub ire; chipul lui î i atr gea privirea. Avea o figur de grec, cu liniiţ ţ ă ă foarte pure, nas drept şi clasic, gur şi b rbia ateniene. Rareori se poateă ă vedea un cap englezesc apropiindu-se atât de mult de modelele antice. Pe bun drepă tate îşi ar tase nemul umirea fa de tr s turile mele neregulate,ă ţ ţă ă ă când ale lui erau atât de armonioase. Ochii lui mari, albaştri, erau umbri i deţ gene castanii, câteva şuvi e de p r blond îi c deau în dezordine pe frunteaţ ă ă înalt şi alb ca fildeşul.ă ă

"Ce figur pl cut !" o s spune i. Totuşi, privinduă ă ă ă ţ -l pe domnul St. John, nu-mi trecu nici o clip prin cap c poate fi o fiin blând , supus şiă ă ţă ă ă sim itoare, ba nici m car domoal . Cu toate c în clipa aceea st teaţ ă ă ă ă nemişcat, gura, nasul şi fruntea lui aveau ceva ce tr da neliniştea, asă primea sau patima. Nu-mi spuse nici un cuvânt şi nu-mi arunc nici o privire pân nuă ă se întoarser surorile lui. Diana, care tot treb luia preg tind ceaiul, îmi aduseă ă ă o pr jitur deă ă -abia scoas din cuptor.ă

— M nâncă -o, îmi zise dânsa, trebuie să- i fie foame. Hannah miţ -a spus c de la dejun nă -ai mâncat decât pu in arpacaş.ţ

O primii, fiindc miă -era într-adev r foame. Domnul Rivers închise atunciă cartea, se apropie de mas , şi, când se aşez , a inti asupra mea privireaă ă ţ ochilor lui albaştri, picta i parc . Privirea aceea era atât de p trunz toare şiţ ă ă ă ar ta atâta hot râre, încât îmi d dui seama c dac domă ă ă ă ă nul Rivers nu mă privise pân atunci, o f cuse întră ă -adins şi nu din sfial .ă

— iŢ -e tare foame? zise el.— Da, domnule, am r spuns.ăEra în firea mea s r spund scurt la o întrebare scurt , simplu la oă ă ă

întrebare direct .ă— Noroc c frigurile nu teă -au l sat s m nânci în primele trei zile, reluă ă ă ă

dânsul; ar fi fost primejdios la început s m nânci dup pofta dumitale. Acumă ă ă po i mânca, dar totuşi cu socoteal .ţ ă

R spunsul meu fu necuviincios şi stângaci în acelaşi timp.ă— N d jduiesc, domnule s nu m nânc mult vreme pe socotealaă ă ă ă ă

dumitale.— Nu, r spunse el cu r ceal . Când o s ne dai adresa prieteniloră ă ă ă

dumitale, o s le scriem şi o s te red m lor.ă ă ă— Trebuie s v spun deschis c aşa ceva nuă ă ă -mi st în putin ; nă ţă -am nici

cas , nici prieteni.ăTo i trei m privir , dar f r neîncredere. Privirile lor nu ar tauţ ă ă ă ă ă

suspiciune, ci mai degrab curiozitate. Vorbesc numai de cele dou fete, c ciă ă ă deşi ochii lui St. John erau limpezi în sensul literal al cuvântului, în sens

figurat era greu s le m sori adâncimea. Se p rea c el foloseşte ochii maiă ă ă ă degrab pentru a cerceta gândurile altora, decât pentru a şi le dezv lui peă ă ale sale. În c ută ătura lui era un amestec de pruden şi asprime care aveaţă mai curând darul s stânjeneasc , decât s îmb rb teze.ă ă ă ă ă

— Vrei s spui, m întreb dânsul, c nă ă ă ă -ai nici o rud ?ă— Da, domnule. N-am nici o leg tur cu vreo fiin omeneasc ; nă ă ţă ă -am

drept la ad post în nici o cas din Anglia.ă ă— E o situa ie foarte ciudat pentru o persoan de vârsta dumitale.ţ ă ăÎi v zui privirea îndreptânduă -se spre mâinile mele, care se odihneau pe

mas . M întrebam ce caut : în elesei numaidecât, dup întrebarea pe careă ă ă ţ ă mi-o puse.

— N-ai fost niciodat m ritat ? Diana începu s râd .ă ă ă ă ă— Cum. St. John! exclama ea: are ei şaptesprezece sau optsprezece ani.— Am aproape nou sprezece zisei, dar nu sunt m ritat , nu.ă ă ăSim ii c roşesc, c ci cuvântul trezea în mine amintiri ustur toare. To iţ ă ă ă ţ

îmi observar stânjeneala şi emo ia. Ca s mi le uşureze, Diana şi Mary îşiă ţ ă îndreptar ochii în alt parte, dar fratele, mai sobru şi mai rece, continu să ă ă ă m priveasc pân ce lacrimile îmi umezir ochii şi obrazul mi se îmbujor .ă ă ă ă ă

— Unde ai stat în ultimul timp? întreb el din nou.ă— Eşti prea curios, St. John, şopti Mary încet.El îns se sprijinea mai departe de mas şi, cu privrea lui puternic şiă ă ă

p trunz toare, cerea un r spuns.ă ă ă— Numele locului şi persoanei pe lâng care am slujit sunt taina mea,ă

r spunsei eu scurt.ă— O tain pe care eu sunt de p rere c ai dreptul, dac vrei, să ă ă ă -o p streziă

atât fa de St. John cât şi fa de oricine teţă ţă -ar întreba, observ Diana.ă— Totuşi, dac nu ştiu nimic despre dumneata sau despre via aă ţ

dumitale, nu- i pot veni în ajutor, zise el.ţ Iar dumneata ai nevoie de ajutor, nu?

— Am nevoie, şi-l caut. Doresc ca un adev rat bineă f c tor să ă ă-mi g seasc de lucru şi s am o leaf , care să ă ă ă ă-mi ajung m car pentruă ă satisfacerea celor mai umile trebuin e ale vie ii.ţ ţ

— Nu ştiu dac sunt un adev rat binef c tor, dar doresc să ă ă ă ă- i dau totţ sprijinul de care sunt în stare, pentru a te ajuta să- i îndeplineşti o n zuinţ ă ţă atât de cinstit . Mai întâi spuneă -mi ce-ai fost obişnuit s faci şi ce po i face?ă ă ţ

Îmi b usem ceaiul. B utura asta m înt rise, aşa cum vinul ar da putereă ă ă ă unui uriaş. Nervii mei istovi i c pţ ă ătaser iar şi t rie, aşa c putui r spundeă ă ă ă ă f r şov iri acestui judec tor tân r şi p trunz tor.ă ă ă ă ă ă ă

— Domnule Rivers, îi zisei eu întorcându-m spre el şi privinduă -i aşa cum m privea, adic deschis şi f r sfial – dumneata şi surorile dumitale miă ă ă ă ă -a iţ f cut un mare bine, cel mai mare bine pe care un om îi poate face semenuluiă s u: mă -a i smuls din ghearele mor ii prin fapta dumneavoastr m rinimoas .ţ ţ ă ă ă Aceast binefacere î i d un drept nem rginit la recunoştin a mea şi oarecareă ţ ă ă ţ drept la încrederea mea. Despre pribeaga pe care ai primit-o o să- i spun totţ ce- i pot spune f r s compromit pacea min ii mele, mântuirea mea moralţ ă ă ă ţ ă şi fizic şi pe aceea a altora. Sunt orfan , fiic de preot. P rin ii mei au murită ă ă ă ţ înainte ca eu să-i pot cunoaşte. Am fost crescut de altcineva şi dat la oă ă şcoal catolic . Î i voi spune pân şi numele locului unde am petrecut şaseă ă ţ ă ani ca elev , apoi doi ani ca profesoar : Instiă ă tutul orfanilor de la Lowood, comitatul... Poate c ai auzit vorbinduă -se de el, domnule Rivers. Pastorul Robert Brocklehurst era administratorul institutului.

— Am auzit vorbindu-se de domnul Brocklehurst şi am v zut şcoala.ă

— Am plecat de la Lowood acum aproape un an, ca s devin preceptoareă într-o cas . Aveam un loc bun şi eram fericit . Acel loc am fost silit să ă ă ă-l p r sesc cu patru zile înainte de a sosi aici. Nu pot şi nu trebuie s spun dină ă ă ce pricin am plecat de acolo; ar fi inutil, primejdios şi de altfel nici nă -aş putea fi crezut . Nu mi se aduce nici o învinuire: sunt tot atât de nevinovată ă ca oricare dintre dumneavoastr . Sunt nefericit şi o s mai fiu cât va vreme,ă ă ă ă c ci pricina care mă -a f cut s fug din casa aceea, unde g sisem un adev rată ă ă ă paradis, e în acelaşi timp ciudat şi înfricoş toare. Când am plecat, două ă ă lucruri mi se p reau însemnate: graba şi taina. De aceea am fost nevoit să ă ă las în urma mea tot ce aveam, afar de o leg tur , dar, în graba şi z p cealaă ă ă ă ă mea, am uitat-o şi pe asta într-o tr sur care mă ă -a adus la Whitcross. Am r mas aşadar f r nimic. Am dormit dou nop i sub cerul liber, am umblată ă ă ă ţ dou zile f r s trec pragul unei case şiă ă ă ă -n acest timp n-am mâncat decât de dou ori; sleit de foame, sfârşit de oboseal şi dezn dejde, vedeam cum miă ă ă ă ă se apropie sfârşitul; dar dumneata, domnule Rivers, n-ai vrut s m laşi să ă ă mor de foame înaintea uşii dumitale şi m-ai g zduit sub acoper mântul caseiă ă voastre. Ştiu tot ce au f cut de atunci surorile dumiă tale pentru mine, c ci înă timpul letargiei mele aparente, vedeam ce se petrece în jurul meu şi mi-am dat seama ce datorez milostivirii lor m rinimoase şi pornite din inim , ca şiă ă milei dumitale apostolice.

— N-o mai sili s vorbeasc acum, St. John, zise Diana v zând c mă ă ă ă ă opresc. E doar de la sine în eles c nu trebuie a â at . Aşazţ ă ţ ţ ă ă-te pe sofa, domnişoar Elliott.ă

Tres rii f r s vreau: uitasem de noul meu nume.ă ă ă ăDomnul Rivers, c ruia p rea c nuă ă ă -i sc pa nimic, observ numaidecâtă ă

gestul meu. — Spui c numele dumitale e Jane Elliott? m înă ă treb el.ă— Am spus-o, într-adev r, pentru c deocamdat doă ă ă resc s mi se spună ă

aşa; dar nu-i numele meu adev rat şi, când îl aud, îmi sun ciudat în urechi.ă ă— Nu vrei s spui adev ratul dumitale nume?ă ă— Nu. Mai mult ca de orice m tem s nu se desă ă copere unde sunt şi mă

feresc de tot ce mi-ar putea dezv lui taina.ă— Ai toat dreptatea, zise Diana. Acum, frate, lasă -o în pace pu in.ţDar dup ce se gândi câtva timp, St. Jolm vorbi iar pe acelaşi ton calm şiă

cu aceeaşi agerime.— Nu iţ -ar pl cea s stai mult timp la noi; îmi dau seama c ai dori s teă ă ă ă

descotoroseşti cât mai repede cu putin de comp timirea surorilor mele şiţă ă mai ales de caritatea mea (c ci am observat c faci o deosebire între ele; nuă ă m sup r, ai dreptate); doreşti s nu mai depinzi de noi?ă ă ă

— Da, am mai spus-o. Arată-mi ce trebuie s fac şi cum să ă-mi g sesc deă lucru, e tot ce- i cer. Trimiteţ -m , dac trebuie, la ferma cea mai s rac ; dară ă ă ă pân atunci îng duieă ă -mi s stau aici, c ci miă ă -e team s iau iar de la cap tă ă ă lupta împotriva spaimelor unei vie i de vagabond.ţ

— Fireşte c ai s r mâi aiciă ă ă , zise Diana, punându-mi pe cap mâna ei alb .ă

— Ai s r mâiă ă , repet Mary, cu tonul firesc al unei sincerit i calde.ă ăţ— Vezi, îmi zise St. John, surorile mele sunt încântate s r mâi, aşa cumă ă

ar fi încântate s p streze şi s îngriă ă ă jeasc o pas re pe jum tate înghe at ,ă ă ă ţ ă pe care vântul iernii ar fi aruncat-o pe fereastra lor. În ce m priveşte, eu aş fiă mai bucuros s te pot face să ă- i câştigi singur pâinea. O sţ ă ă-mi dau toată osteneala; dar puterile mele sunt limitate; nu-s decât pastor într-o parohie s rac de ar ; ajutorul meu o s fie deci foarte modest şi, dac dispre uiestiă ă ţ ă ă ă ţ

lucrurile neînsemnate, caut un ocrotitor mai puternic decât mine.ă— iŢ -a spus o dat c vrea s fac orice, numai s fie un lucru cinstit şiă ă ă ă ă

s stea în puterile ei, r spunse Diana pentru mine. Ştii doar, St. John, c nuă ă ă -şi poate alege ocrotitorul; e silit s te accepte, deşi eşti cic litor.ă ă ă

— Pot s fiu croitoreas , lenjereas , servitoare, d dac la copii chiar,ă ă ă ă ă dac nu voi putea g si ceva mai bun, r spunsei eu.ă ă ă

— Bine, zise St. John cât se poate de liniştit. Dac spui aşa, î i f g duiescă ţ ă ă s te ajut cât pot.ă

Dup asta lu iar cartea pe care o citise înainte de ceai. Mă ă -am retras curând, c ci st tusem şi vorbisem atât cât îmi îng duiser puterile.ă ă ă ă

CAPITOLUL XXX

Cu cât îi cunoşteam mai mult pe cei de la Moor-House, cu atât îmi pl ceau mai mult. Nu dup lung timp mă ă -am sim it destul de în putere ca sţ ă pot sta în picioare toat ziua şi, uneori, chiar s m plimb; puteam lua şi euă ă ă parte la îndeletnicirile celor dou surori, puteam s vorbesc cu ele câtă ă doream şi s le ajut, când îmi îng duiau să ă -o fac. În aceste rela ii g seam oţ ă mare bucurie pe care o gustam pentru prima oar – bucuria ce provineă dintr-o asem nare des vârşit de gusturi, sentimente şi n zuin i.ă ă ă ă ţ

Îmi pl cea s citesc aceleaşi lucruri care le pl ceau şi lor; ce le bucuraă ă ă pe ele m încânta şi pe mine; admiram ceea ce ele g seau cu cale s admire,ă ă ă îşi iubeau casa lor singuratic şi g seam şi eu un farmec minunat înă ă acea locuin micu , cenuşie şi veche, cu acoperişul ei jos, cu ferestrele z brelite;ţă ţă ă îmi pl ceau şi mie pere ii acoperi i de muşchi, aleea de brazi b trâni,ă ţ ţ ă încovoia i de conţ tururile mun ilor, gr dina umbroas de tis şi ilice, în careţ ă ă ă creşteau doar florile cele mai rezistente. Iubeau mlaştinile roşiatice care le înconjurau casa, valea spre care ducea o potec de piatr ce pornea de laă ă poarta gr dinii, şerpuind mai întâi printre tuf rişurile de ferig şi apoi printreă ă ă cele mai s lbatice pajişti ceă -au m rginit vreodat un întins de h işuri şi undeă ă ăţ p şteau acum turme de oi cenuşii, cu mieluşeii lor zburdalnici. Iubeau acesteă locuri, cu un entuziasm nest pânit. În elegeam sim mântul lor şi îlă ţ ţă împ rt şeam, cu t rie şi sinceritate. Eram şi eu vr jit de împrejurimi.ă ă ă ă ă Sim eam sfin enia singur t ii: ochiul meu se desf ta privind unduirileţ ţ ă ăţ ă colinelor ce se pierdeau în zare, culorile vii cu care muşchiul, b l riile, iarbaă ă plin de flori, str lucitoarele ferigi şi stâncile pleşuve de granit înveşmântauă ă priveliştea. Am nuntele acestea însemnau pentru mine, ca şi pentru ele, totă atâtea pure şi dulci izvoare de pl cere. Vântul puternic şi adierea lin , zileleă ă aprige şi cele senine, ceasurile r s ritului şi ale apusului, noaptea cu clar deă ă lun sau cu cer amenin tor aveau pentru mine aceeaşi atrac ie ca şi pentruă ţă ţ ele – m înv luiau în aceeaşi vraj .ă ă ă

Şi în cas ne în elegeam la fel de bine. Amândou fetele ştiau mai multeă ţ ă lucruri şi erau mai citite decât mine, dar m sileam şi eu s înaintez peă ă drumul învăţăturii, pe care ele p şiser mai departe decât p şisem eu.ă ă ă Devoram c r ile pe care mi le d deau şi era o mare bucurie pentru mine să ţ ă ă discut seara cu ele despre lucrurile citite în cursul zilei. Gândurile şi p rerileă noastre se potriveau de minune într-un cuvânt în elegere des vârşit . ţ ă ă

Dac vreuna dintre noi trei se dovedea o fiin deoseă ţă bit şi conducea peă celelalte, apoi aceea era de bun seam Diana. Fiziceşte miă ă -era mult superioar , fiind frumoas şi voinic . Avea o putere de via şi o siă ă ă ţă guranţă

ce-mi stârneau uimirea şi pe care nu le puteam în elege. Chiar dac vorbeamţ ă pu in la începutul serii, de îndat ce trecea cel dintâi val de vioiciune, îmiţ ă pl cea s m aşez la picioarele Dianei, să ă ă ă-mi odihnesc capul pe genunchii ei şi s-o ascult pe ea sau pe Mary cum dezb teau cu mare pricepere subiectulă pe care eu abia-l atinsesem. Diana se oferi să-mi dea lec ii de german . Îmiţ ă pl cea s înv cu ea. V zui c îndeletnicirea de proă ă ăţ ă ă fesoar îi e pe plac şi i seă potriveşte, iar mie îmi pl cea nu mai pu in aceea de şcol ri ; firile noastreă ţ ă ţă se îmbinau, ceea ce avu drept rezultat o cald dragoste reciproc . Feă ă tele aflar c ştiu s desenez; numaidecât îmi puser la dispozi ie creioanele şiă ă ă ă ţ cutiile lor de culori. Îndemânarea mea, în privin a asta mai mare ca a lor, leţ uimi şi le încânt . Mary se aşeza lâng mine şi m privea ceasuri întregi.ă ă ă Dup câtva timp am început să ă-i dau lec ii; era o elev ascult toare,ţ ă ă deşteapt şi sârguincioas . Astfel ocupate şi distrânduă ă -ne reciproc, zilele treceau ca ceasurile, iar s pt mânile ca zilele.ă ă

Intimitatea ce se stabilise atât de repede între mine şi domnişoarele Rivers nu se întinsese pân la domnul St. John. Una din pricinile dep rt rii ceă ă ă ne separa înc era şi faptul c st tea rareori acas ; p rea că ă ă ă ă ă-şi petrecea marea parte din vreme vizitând s racii şi bolnavii îmă pr ştia i pe tot întinsulă ţ parohiei.

Nici un fel de vreme nu-l putea opri de la aceste drumuri. Dup ce lucraă câteva ceasuri diminea a, îşi lua p l ria şi, pe ploaie sau soare, urmat deţ ă ă Carlo, un b trân prepelicar pe careă -l moştenise de la tat l s u, pleca să ă ă-şi îndeplineasc misiunea; nă -aş putea spune dac era mânat de dragoste sauă numai de sim mântul datoriei. Când vremea era foarte rea, surorile luiţă încercau să-l tin acas . În asemenea prilejuri r spundea cu un zâmbetă ă ă deosebit, mai mult solemn decât vesel:

— Dac o pal de vânt sau câ iva stropi de ploaie ar fi în stare s mă ă ţ ă ă abat de la o sarcin atât de uşoar , ce fel de preg tire ar fi o asemeneaă ă ă ă moliciune pentru viitorul pe care mi-l pl nuiesc?ă

Diana şi Mary r spundeau de obicei printră -o privire şi apoi r mâneauă câteva minute adâncite în gânduri triste.

Dar afar de absen ele lui dese, mai era o stavil în calea prietenieiă ţ ă noastre: mi se p rea c are o fire rece, distant , ascuns chiar. Sârguincios înă ă ă ă îndeplinirea datoriilor de pastor, cu o via lipsit de orice prihan , nu p reaţă ă ă ă totuşi s se bucure de acea senin tate şi mul umire l untric ce trebuie s fieă ă ţ ă ă ă r splata oric rui adev rat creştin şi a oric rui binef c tor. Adesea, seara,ă ă ă ă ă ă când şedea lâng fereastr , înaintea pupitrului şi a hârtiilor lui, se opreaă ă din citit sau din scris, îşi proptea b rbia în mâini şi r mânea pe gânduri; era însă ă ă uşor s vezi, dup scânteierile pupilei, c acele gânduri îl m cinau.ă ă ă ă

Pe lâng asta, mai cred c natura nu ascundea pentru el aceleaşi comoriă ă de desf tare ca şi pentru surorile sale. O dat , o singur dat a vorbit, fiind şiă ă ă ă eu de fa , despre farmecul aspru al colinelor şi despre dragostea lui arzţă ă-toare pentru acoperişul înnegrit şi zidurile pline de muşchi, pe care le numea c minul lui; în tonul şi cuvină tele sale st ruia îns mai mult mâhnire decâtă ă ă bucurie. Niciodat nu p rea s colinde câmpiile ml ştinoase de dragul t ceriiă ă ă ă ă lor alin toare – niciodat nu c uta şi nu z bovea asupra miilor de paşniceă ă ă ă încânt ri pe care le puteau d rui.ă ă

Fiind aşa de pu in comunicativ, miţ -a trebuit cât va vreme pân să ă ă-mi pot da seama de inteligen a lui şi am început s fac lucrul acesta în clipaţ ă când l-am auzit inând o predic la biserica din Morton. Aş vrea s v redauţ ă ă ă predica aceea, dar e peste puterile mele. Nici n-aş putea descrie cu fidelitate impresia pe care mi-a f cută -o.

A început liniştit şi, într-adev r, în ceea ce priveşte tonul şi în l imeaă ă ţ vocii, liniştit a r mas pân la cap t. O pasiune sincer , deşi re inut , seă ă ă ă ţ ă sim ea în accentele r spicate şi în limbajul adeseori nervos. Pasiunea aceeaţ ă crescu, deveni for – o for st pânit , dens , controlat . Inima era înfioratţă ţă ă ă ă ă ă şi mintea uimit de puterea predicaă torului – nici una îns nu devenea maiă bun . Peste vorbele lui plutea o ciudat am r ciune; se sim ea lipsa uneiă ă ă ă ţ blânde i mângâietoare; aluziile severe la dogmele calvine – alegere,ţ predestinare, pedeaps – erau dese şi fiecare pomenire a lor suna ca oă sentin de condamţă nare. Când a ispr vit, în loc ca dup predica lui s fiu maiă ă ă uşurat , mai liniştit , mai luminat , am sim it o triste e nespus , c ci mi seă ă ă ţ ţ ă ă p rea – nu ştiu dac to i au încercat acelaşi sim mmt – c vorbirea aceeaă ă ţ ţă ă m iastr âşnea dintră ă ţ -un izvor de dezam giri amare, în care dorin eleă ţ neîmplinite şi n zuin ile stârnesc o nelinişte sufleteasc . ă ţ ă

Eram sigur c St. John Rivers, cu toat via a lui neprih nit şi râvna luiă ă ă ţ ă ă conştiincioas , nuă -şi g sise înc acea dumnezeiasc pace mai presus de oriceă ă ă în elegere, fiind în aceasta asemeni mie, cea cu sufleţ tul sfâşiat de regretele ascunse dup idolul pr buşit şi raiul pierdut; de ele mă ă -am ferit s pomenescă în ultima vreme, dar m st pâneau şi m tiranizau înc f r mil . Astfel aă ă ă ă ă ă ă mai trecut o lun . Diana şi Mary trebuiau sa p r seasc în curândă ă ă ă Moor-House şi s se întoarc în cadrul acela cu totul diferit şi la via a cu totulă ă ţ schimbat pe care aveau să -o duc în calitatea lor de guvernante întră -un oraş mare din sudul Angliei. Fiecare avea s se întoarc în câte o familie undeă ă nişte oameni boga i şi trufaşi le priveau ca pe nişte fiin e umile, ce depindeauţ ţ întru totul de ei, sinchisindu-se prea pu in de alesele lor însuşiri sufleteşti şiţ pre uind numai un anumit soi de pricepere, aşa cum pre uiau îndemânareaţ ţ buc t resei, sau iscusin a cameristei. Domnul St. John nuă ă ţ -mi vorbise încă nimic de locul pe care f g duise s miă ă ă -l g seasc , totuşi, nevoia de aă ă -mi afla un rost devenise foarte acut . Întră -o diminea , r mânând pentru câtevaţă ă clipe numai cu el în salon, am cutezat s m apropii de col ul de lângă ă ţ ă fereastr , pe care m su a, fotoliul şi pupitrul s u îi transă ă ţ ă formaser întră -un fel de odaie de lucru; voiam tocmai să-i vorbesc – deşi nu prea ştiam cum, c ci eă îndeobşte greu s str pungi pojghi a de ghea cu care totdeauna se acoperă ă ţ ţă ă oamenii de felul s u – când el m scoase din încurc tur , deschizând vorba.ă ă ă ă V zând c m apropii, ridic ochii şi în aceeaşi clip m întreb :ă ă ă ă ă ă ă

— Vrei să-mi spui ceva?— Da, domnule, aş vrea s ştiu dac ai auzit cumva de vreun loc pentruă ă

mine.— Acum vreo trei s pt mâni am g sit, sau aproape gă ă ă ăsisem ceva pentru

dumneata; dar cum se pare c aici eşti folositoare şi fericit totodat , şi cumă ă ă surorile mele te-au îndr git iar tov r şia dumitale le face deosebit plă ă ă ă ăcere, m-am gândit c nă -are nici un rost s destram aceast fericire, pân ceă ă ă plecarea lor de la Marsh-End nu te va sili şi pe dumneata s pleci.ă

— Şi ele vor pleca peste trei zile?— Da; iar dup ce pleac ele, eu o s m întorc la parohia din Morton.ă ă ă ă

Hannah m va înso i şi casa asta veche o să ţ -o închidem.Aşteptai pu in, – crezând c o s continue ceea ce începuse darţ ă ă

gândurile lui p reau a fi luat alt curs. V zui, cercetânduă ă -i privirea, c nu seă mai gândeşte la mine şi la necazurile mele. Am fost deci silit să ă-l readuc la o problem foarte important şi foarte îngrijor toare pentru mine.ă ă ă

— La ce anume slujb te gândiseşi, domnule Rivers? îl întrebai.ă N d jduiesc c întârzierea nu va face şi mai dificil ob inerea acelui post.ă ă ă ă ţ

— Oh! nu, fiindc depinde numai de mine s iă ă ţ -l ofer şi de dumneata ca

să-l primeşti.Se opri iar şi p ru c nuă ă -i dispus s continue. Începui să ă-mi pierd

r bdarea. Câteva mişc ri nervoase, o privire alarmat şi întreb toare ceă ă ă ă -i cerceta chipul îl f cur s în eleag starea mea, tot atât de limpede ca şiă ă ă ţ ă cuvintele, dar cu mai pu in osteneal .ţ ă ă

— Nu-i nevoie s te gr beşti atât ca s afli despre ceă ă ă -i vorba. Fiindc ,ă drept să- i spun, nţ -am g sit nimic pl cut sau potrivit pentru dumneata.ă ă Înainte de a te l muri, teă -aş ruga să- i aminteşti ce iţ ţ -am spus mai demult: te ajut, cum ajut orbul pe şchiop. Sunt s rac, c ci dup ce voi fi pl tit toateă ă ă ă ă datoriile tatii, nu-mi va mai r mâne decât hambarul sta d r p nat, cu aleeaă ă ă ă ă de brazi din spatele lui şi sfoara de p mânt pietros, cu tis şi cu ilice în fa .ă ă ţă Sunt un necunoscut. Numele de Rivers o vechi, dar doi din cei trei ultimi reprezentan i ai neaţ mului îşi câştig pâinea slujind prin str ini, iar al treileaă ă se socoteşte str in în inutul lui de baştin – atât în via cât şi în moarte. Da,ă ţ ă ţă şi se socoteşte, ba chiar trebuie sa se socoteasc onorat de soarta h r zit ,ă ă ă ă n zuind doar c tre ziua când crucea ceă ă -l va desp r i de leg turile trupeşti îiă ţ ă va fi pus pe umeri şi când cel ce e capul bisericii lupt toare – în rândurileă ă c reia el e unul dintre cei mai umili ostaşi – va da porunca : "Ridică ă-te şi urmează-m !"ă

St.John spuse aceste cuvinte aşa cum îşi rostea predica cu o voce liniştit si adânc . Obrajii nu i se îmbujorar dar în privirea lui str lucea oă ă ă ă lumin vie. Urm :ă ă

— Şi fiind eU Însumi s rac şi pu in cunoscut, nuă ţ - i pot g si decât o muncţ ă ă de om s rac şi de nimeni ştiut. Poate c o s i se par umilitoare, c ci acumă ă ă ţ ă ă v d c ai ceea ce lumea numeşte gusturi alese; gusturile dumitale tind spreă ă ideal şi se pare c ai tr it printre persoane mai mult decât bine crescute. Câtă ă despre mine, socotesc c nici una dintre muncile careă -i fac pe oameni mai buni nu pot fi umilitoare. Dup câte cred eu, cu cât o mai neroditoare şiă în elenit arina dat pe seama plugaţ ă ţ ă rului creştin, cu cât d mai pu ină ţ ă r splat trudei sale, cu atât mai înalt e cinstea acelui ce se osteneşte.ă ă ă Soarta lui e atunci aceea a pionierului şi primii pionieri ai Scripturii au fost apostolii, iar c petenia lor însuşi Isus mântuitorul.ă

— Continu ! zisei eu, v zânduă ă -l c se opreşte iar.ăM privi o clip înainte de a urma; p rea că ă ă ă-mi citeşte pe fa cu atâtaţă

uşurin , de parc tr s turile mele ar fi fost o carte deschis . Acum veniţă ă ă ă ă concluzia:

— Cred c o s primeşti postul pe care vreau s iă ă ă ţ -l ofer, zise el. O să-l p strezi cât va vreme, dar nu pentru totdeauna c ci eu nu mă ă ă -aş mul umi peţ vecie cu sarcina mea îngust şi obscur de preot de ar – c ci firea dumitaleă ă ţ ă ă e tot atât de potrivnic odihnei ca şi a mea, deşi în feluri deosebite.ă

— L mureşteă -m , st ruii eu, v zând c se opreşte din nou.ă ă ă ă— Bine, o s auzi cât de s r c cioas e oferta – cât de neînsemnat şiă ă ă ă ă ă

de meschin . Acum, dac tata a murit şi sunt st pân pe faptele mele, nă ă ă -am s mai stau mult la Morton. O să ă-l p r sesc probabil în cursul anului ce vine,ă ă dar, atât cât voi mai sta aici, m voi sili din r să ă puteri să-l înal la o stare maiţ bun . Acum doi ani, când am venit eu la Morton nu era şcoal : copiii s raciă ă ă nu puteau avea nici o n dejde de prop şire. Am înă ă fiin at o şcoal pentruţ ă b ie i: aş vrea s înfiin ez alta pentru fete. De aceea am închiriat o cas maiă ţ ă ţ ă m rişoar pentru şcoal şi al turi de ea o c su cu dou od i, penă ă ă ă ă ţă ă ă tru înv toarea care va avea un salariu de treizeci de lire pe an. Casa a şi fostăţă mobilat , simplu dar cu tot ceă -i trebuie, datorit bun voin ei domnişoareiă ă ţ Oliver, Fiica singurului bog taş din parohie – domnul Oliver, proprietarulă

turn toriei şi al fabricii de ace din vale. Tot domnişoara Oliver va da baniiă trebuincioşi pentru creşterea şi între inerea unei orfane de la azil, care vaţ trebui să-i ajute înv toarei în cas şi la şcoal . Vrei s fii dumneataăţă ă ă ă înv toarea?ăţă

Îmi puse întrebarea aceasta cu oarecare grab , pe jum tate sigur c iă ă ă -o voi respinge, plin de indignare, sau cel pu in cu dispre . Deşi îmi ghiceaă ţ ţ uneori gândurile şi sentimentele, nu le putea afla pe toate şi deci nu ştia cum aveam s primesc o asemenea propunere. Era moă dest , întră -adev r, dar îmiă oferea un ad post şi eu aveam întră -adev r nevoie de unul. Cerea o muncă ă obositoare, dar în compara ie cu cea a unei preceptoare dintrţ -o familie bogat , avea avantajul imens de aă -mi asigura independen a, iar gândulţ supunerii fa de cine ştie ce oameni îmi str pungea inima ca un pumnal.ţă ă Lucrul ce mi se propunea nu era nici josnic, nici nedemn – nici nu te degrada. M-am hot rât repede.ă

— Î i mul umesc pentru propunerea dumitale, domnule Rivers, zisei, şi oţ ţ primesc cu drag inim .ă ă

— S fim îns bine în eleşi, relu dânsul. E o şcoal de ar . Nă ă ţ ă ă ţ ă -o s ai caă eleve decât fete s race, fiice de p lmaşi, sau în cel mai bun caz, de rani cuă ă ţă ceva p mânt. Nu trebuie s le înve i decât s împleteasc , s coas , să ă ţ ă ă ă ă ă citeasc , s scrie, s socoteasc . Ce o s faci cu talentele dumitale? Ce o să ă ă ă ă ă faci cu însuşirile cele mai bune ale min ii dumitale, cu sim mintele, cuţ ţă gusturile dumitale?

— O s le p strez ascunse, pân voi avea iar şi nevoie de ele. Vor fi bineă ă ă ă p strate.ă

— Atunci, ştii la ce te înhami.— Da.El zâmbi. Zâmbetul acela nu era nici trist, nici amar, ci mai degrabă

fericit şi foarte mul umit.ţ— Şi când vrei să- i iei slujba în primire?ţ— Am s merg mâine s v d casa pregatit pentru mine şi dacă ă ă ă ă-mi

îng dui pot deschide şcoala s pt mâna viitoare. ă ă ă— Foarte bine, sunt de acord. Se ridic şi începu s se plimbe prin odaie, apoi, oprinduă ă -se în loc mă

privi şi cl tin din cap. ă ă— E ceva care nu v convine, domnule? întrebai.ă— Nu vei r mâne mult la Morton, nu, nu! ă— De ce? Cine- i spune asta?ţ— Citesc în ochii dumitale. Arat o fire care nu se poate împ ca multă ă ă

vreme cu via a asta searb d .ţ ă ă— Nu sunt ambi ioas . La vorba asta a tres rit.ţ ă ă— Ambi ioas , repet el. nu. Ce te face s te gândeşti la ambi ie? Cine eţ ă ă ă ţ

ambi ios? Ştiu c eu sunt, dar cum de ai ghicitţ ă -o?— Eu vorbeam despre mine.— E bine! dac nu eşti ambi ioas , eşti...ă ţ ăT cu.ă— Ce?— Voiam s spun p timaş ; dar poate c neîn elegând prea bineă ă ă ă ţ

cuvântul, nu iţ -ar fi pl cut. Vreau s spun c dragostea şi simpatiileă ă ă oamenilor au mare putere asupra dumitale. Sunt încredin at c nţ ă -o s te po iă ţ mul umi mult vreme sţ ă ă- i petreci zilele în singur tate şi s îndeplineşti oţ ă ă munc searb d , f r nici un stimulent. Ca şi mine, ad ug el, care nu mă ă ă ă ă ă ă -aş putea resemna s m îngrop în mlaştinile astea încercuite de mun i, să ă ţ ă-mi

ştiu sfârşit puterea pe care miă -a dat-o Dumnezeu, şi darurile h r zite de cer,ă ă spulberate şi lipsite de road . Vezi cum m contrazic? Eu, cel ce amă ă propov duit c oamenii trebuie s fie mul umi i în st rile cele mai smerite şiă ă ă ţ ţ ă am spus c e frumoas pân şi menirea acelora care, fiind în slujba luiă ă ă Dumnezeu, taie lemne sau scot ap din pu , eu, slujitor al Domnului, suntă ţ împins pân aproape de nebunie de aceste porniri ale mele. Va trebui totuşiă s g sesc un mijloc pentru a împ ca principiile cu proă ă ă priile-mi înclina ii.ţ

P r sii odaia. Întră ă -un ceas aflasem despre el mult decât în toat lunaă care trecuse şi totuşi eram nedumerit .ă

Mary şi Diana erau din ce în ce mai triste şi mai t cute, pe m sur ce seă ă ă apropia ziua când trebuiau să-şi păr seasc fratele şi casa. Amândou seă ă ă sileau s par aşa caă ă de obicei, dar mâhnirile împotriva c rora aveau deă luptat erau din acelea care nu se poate învinge sau ascunde. Diana spunea c avea s fie o desp r ire deosebit de cele de pân acum şi c urmau s seă ă ă ţ ă ă ă ă despart de St. John pentru ani de zile, poate chiar pentru toat via a. ă ă ţ

— O s jertfeasc totul pentru planul pe care deă ă -atâta timp şi-l f ureşte,ă zicea ea. Îşi va jertfi toate darurile cu care l-au înzestrat firea şi sentimentele atât de puternice. St. John pare un om calm, Jane, dar e mistuit de o înfrigurare cumplit . Lă -ai crede blând, dar în anumite privin e e neînduplecatţ ca moartea îns şi şi, ceă -i mai dureros, e c nuă -mi îng duie conştiin a să ţ ă-l abat de la aspra lui hot râre. Desigur nuă -l pot dojeni nici o clip pentru asta; e ună lucru frumos, nobil, creştinesc, dar îmi sfâşie inima.

Lacrimile curgeau şiroaie din ochii ei frumoşi. Mary se plec mai multă asupra lucrului.

— Nu mai avem tat şi curând nu vom mai avea nici cas , nici frate,ă ă şopti dânsa.

În clipa aceea se petrecu un fapt ce p rea dinadins rânduit să ă dovedeasc adev rul zicalei c o nenorocire nu vine niciodat singur . St.ă ă ă ă ă John trecu pe dinaintea ferestrei, citind o scrisoare. Intr în cas .ă ă

— A murit unchiul John, zise el.Cele dou surori r maser încremenite. Nu se ar tau nici uimite, niciă ă ă ă

îngrozite, p reau a fi primit o veste mai mult însemnat decât trist .ă ă ă— A murit? repet Diana.ă— Da.Privi cercet tor pe frateă -s u.ă— Şi atunci? şopti dânsa. — Atunci ce, Di? relu el, p strând aceeaşi nemişcare de statuie. Ce să ă ă

fie? Nimic. Citeşte.Îi întinse scrisoarea pe care ea îşi arunc ochii şi iă -o întinse apoi lui Mary.

Mary o citi în t cere şi o înapoie pe gânduri. Tustrei se privir şi zâmbiră ă ă trist.

— Amin totuşi, zise Diana în cele din urm . O s tr im înc . ă ă ă ă— Situa ia noastr nuţ ă -i mai proast decât înainte, ad ug Mary. ă ă ă— Numai c ceea ce ar fi putut fi contrasteaz puternic ce ceea ce e,ă ă

zise şi domnul Rivers.Împ turi scrisoarea, o puse în pupitru şi ieşi.ăCâteva minute nu vorbi nimeni; în sfârşit Diana se întoarse spre mine.— Jane, zise ea, te mir probabil tainele noastre şi de bun seam neă ă ă

socoteşti nişte fiin e f r sim ire, v zânduţ ă ă ţ ă -ne atât de pu in îndurerate deţ moartea unei rude aşa de apropiate cum e un unchi, dar nu l-am cunoscut şi nu l-am v zut niciodat . Era fratele mamei.; tata seă ă certase de mult cu el. Dup sfatul lui a pus tata tot ce avea întră -o afacere care l-a dus de râp . Auă

urmat reproşuri de amândou p r ile; să ă ţ -au desp r it furioşi şi nu să ţ -au mai împ cat niciodat . Mai târziu, unchiul a f cut afaceri bune. Se pare c aă ă ă ă strâns o avere de vreo dou zeci de mii de lire. Nu să -a însurat niciodat şiă n-avea pe altcineva pe lume, decât pe noi şi o alt rud tot atât de apropiat .ă ă ă Tata a n d jduit totdeauna c unchiul o să ă ă ă-şi r scumpere greşeala,ă l sânduă -ne nou averea. Scrisoarea ne vesteşte c a l sat totul celeilalteă ă ă rude, afar de treizeci de guinee, care trebuie împ r ite între St. John, Dianaă ă ţ şi Mary Rivers, pentru cump rarea a trei inele de doliu. Fireşte, avea dreptulă s fac cum voia şi, totuşi, aceast veste neă ă ă -a mâhnit pu in. Mary şi cu mineţ ne-am fi socotit bogate dac am fi avut câte o mie de lire fiecare, iar pentruă St. John o astfel de sum ar fi fost foarte pre ioas , fiindc iă ţ ă ă -ar fi îng duit să ă fac mult bine.ă

Dup ce am primit aceast l murire, nimeni nă ă ă -a mai vorbit de asta şi nici domnul Rivers, nici surorile sale nu mai pomenir nimic.ă

A doua zi am plecat de la Marsh-End, ca s m duc la Morton. O zi după ă ă aceea, Diana şi Mary au pornit spre îndep rtatul oraş B. S pt mânaă ă ă urm toare domnul River şi Hannah se întoarser la casa parohial şi fermaă ă ă cea veche fu p r sit .ă ă ă

CAPITOLUL XXXI

G sisem în sfârşit o cas , casa mea. Era o locuin modest cu oă ă ţă ă buc t rie cu pere ii albi şi p mânt pe jos, cu mobilierul alc tuit din patruă ă ţ ă ă scaune vopsite şi o mas , un ceas, un dulap cu câteva farfurii şi un set deă ceai. Deasupra se afla o a doua odaie de aceeaşi m rime cu buc t ria cu ună ă ă pat de brad şi un dulap cu sertare pentru haine. Bun tatea şi bun voin aă ă ţ prietenelor mele m-a bucurat nespus, gândindu-se c voi avea nevoie deă atâtea lucruri într-o cas . ă

E seara şi tocmai am l sată -o liber , d ruinduă ă -i o portocal , pe fata orfană ă care m ajut in cursul zilei. Stau singur la gura sobei. În dimine a astaă ă ă ţ şcoala satului s-a deschis. Am dou zeci de eleve. Numai câteva ştiu să ă citeasc , s scrie sau s coas . Au cel mai aspru accent din tot inutul. Până ă ă ă ţ ă acum ne-a fost greu s ne în elegem. Unele au purt ri proaste şi sunt tot atâtă ţ ă de necioplite, de neîn eleg toare, pe cât sunt de neştiuţ ă toare; altele, dimpotriv , sunt supuse, vor s înve e şi au înclina ii careă ă ţ ţ -mi plac. Nu trebuie s uit c aceste r ncu e grosolan îmbr cate sunt f cute din sânge şi dină ă ţă ă ţ ă ă carne, ca şi vl starele celor mai nobile familii, iar s mân a des vârşirii,ă ă ţ ă rafinamentului, deştept ciunii, a senă timentelor alese este în scut înă ă sufletele lor ca şi în cele de obârşie foarte aleas . Datoria mea e s dezvoltă ă aceast s mân . Negreşit c aceasta îmi va da un oarecare sim mânt deă ă ţă ă ţă fericire. Nu aştept mari bucurii de la via a ce mi se deschide înainte: totuşi,ţ for ândţ -mi mintea şi întrebuin ânduţ -mi puterile cum se cuvine, o s-o pot scoate la cap t.ă

Fusesem oare, într-adev r, vesel , mul umit , liniştit , în timpul aceleiă ă ţ ă ă dimine i şi a dupţ ă-amiezii petrecute în şcoala umil , cu gere ii goi? Ca s nuă ţ ă m înşel pe mine îns mi, sunt silit s r spund c nu. Eram aproape deză ă ă ă ă ă -n d jduit . M sim eam – da, neroad ce sunt – m sim eam înjosit . Mă ă ă ă ţ ă ă ţ ă ă întrebam dac primind acest loc, nu m coborâsem pe scara vie ii sociale, înă ă ţ loc s m înal . Eram grozav de scârbit de neştiin a, s r cia şi b d r niaă ă ţ ă ţ ă ă ă ă ă tuturor celor pe care îi auzeam şi îi vedeam în jurul meu. De fapt nici n-ar

trebui s m ur sc şi s m dispre uiesc prea mult pentru aceste sentimente.ă ă ă ă ă ţ Ştiu c nă -am avut dreptate – şi sta e un pas însemnat. O s m str duiesc să ă ă ă ă le înving. N d jduiesc ca mâine s izbutesc, în parte. Peste câteva s pt mâniă ă ă ă ă poate c aceste sentimente vor fi înfrânte cu totul şi peste câteva luni e cuă putin ca fericirea de aţă -mi vedea elevele progresând repede să-mi prefac înă bucurie scârba de acum.

De altfel, îmi zisei, ar fi fost oare mai bine s m fi l sat biruit de ispit ,ă ă ă ă ă s fi ascultat de patim , s nu fi avut nici o sfor are dureroas , s nu fi luptată ă ă ţ ă ă deloc, s m fi l sat prins întră ă ă ă -o re ea de m tase, s m fi întins pe florile ceţ ă ă ă acopereau capcana ca s m treă ă zesc într-o ar din sud, în mijlociii unei vileţ ă elegante, s fi tr it acum în Fran a, ca amant a domnului Rochester,ă ă ţ ă îmb tat de dragostea lui? Mă ă -ar fi iubit, o, da, m-ar fi iubit cu înfl c rareă ă câtva timp! Oh, da, m iubea şi nimeni nu m va iubi vreodat cum a f cută ă ă ă -o el. Niciodat nă -am s mai aud pl cutele omagii aduse frumuse ii, tinere ii şiă ă ţ ţ gra iei mele, c ci niciodat , în ochii nim nui nţ ă ă ă -am s mai par a avea acesteă farmece. M iubea, era îndr gostit de mine, aşa cum niciodat nu va maiă ă ă putea fi un alt b rbat. Dar ce spun eu? De ce las ca mintea să ă-mi r t cească ă ă astfel? De ce, mai ales, simt aşa cum simt? Ce-i mai bine, m întrebam: s fiiă ă sclav întră -un blestemat paradis în Marsilia – chinuit de o fericireă am gitoare, ars de cele mai amare lacrimi de remuşcare întră ă -un ceas şi de ruşine în cel lalt, sau s fii înv toare la ar , liber şi cinstit , întră ă ăţă ţ ă ă ă -un col işor pierdut între mun i, în adierea brizei, în inima s n toas a Angliei?ţ ţ ă ă ă

Da, simt acum c am f cut bine inând la principii şi legi, dispre uind şiă ă ţ ţ strivind îndemnurile nes n toase ale unei nebunii de o clip . Dumnezeu mă ă ă -a c l uzit în aleă ă gerea mea şi mul umesc proniei cereşti care mţ -a îndrumat!

Dup ce am ajuns la aceast încheiere, mă ă -am ridicat şi m-am dus spre uş s privesc apusul soarelui şi câmpiile liniştite dinaintea c su ei meleă ă ă ţ care, ca şi şcoala, era la o jum tate de mil departe de sat. Se auzeau ultiă ă -mele triluri ale p s rilor.ă ă

"V zduhul era dulce şi roua un balsam."ăAdmiram priveliştea şi m socoteam fericit , de aceea fui uimit cândă ă ă

dup scurt timp îmi d dui seama c plâng. De ce? Din pricina soartei care mă ă ă ă smulsese de lâng stapânul meu, pentru c nă ă -aveam să-l mai v d niciodat şiă ă pentru c miă -era team s nuă ă -l fi cuprins o dezn dejde şi o furie nebun dină ă cauza plec rii mele ; pentru ca m temeam s nu se abat prea mult de laă ă ă ă credin a în ceva mai bun şi drept, aşa fel încât s nuţ ă -mi r mân nici oă ă speran . La acest gând îmi întorsei fa a de la cerul senin, privind la valeaţă ţ singuratic a Mortonului. Am spus singuratic , deoarece în fa a mea nu eraă ă ţ nici o cas în afar de casa parohial pe jumate ascuns de copaci şi înă ă ă ă margine – acoperişul de la Vale Hall, unde locuia domnul Oliver cu fiica sa. Îmi ascunsei ochii şi-mi sprijinii capul de rama de piatr a uşii, dar în curândă un zgomot uşor, ce venea de la poarta dintre livad şi micu a mea gr din ,ă ţ ă ă m f cu s ridic capul. Un câine, pe careă ă ă -l recunoscui a fi b trânul Carlo ală domnului Rivers, împingea poarta cu botul şi numaidecât îi z rii şi st pânul,ă ă sprijinit de poart , cu bra ele încrucişate. Frunteaă ţ -i era încre it şi ochii luiţ ă a inteau asupra mea o privire sever , sup rat aproape, îl poftii s intre.ţ ă ă ă ă

— Nu, nu pot s stau, îmi zise el. Am adus numai un pache el pe careă ţ l-au l sat surorile mele pentru dumneata. Cred c e o cutie de culori,ă ă creioane şi hârtie.

M apropiai să ă-l iau. Era un dar binevenit. Mi se p ru c , pe cândă ă înaintam, St. John m privea cu asă prime; de bun seam mi se vedeau încă ă ă foarte desluşit urmele lacrimilor pe obraz.

— Munca din prima zi i sţ -a p rut mai grea decât ai crezut? m întrebă ă ă el.

— Ba nu, dimpotriv ! Cu vremea cred că -o s m în eleg de minune cuă ă ţ şcol ri ele mele.ă ţ

— Ai fost poate dezam git de cas şi de mobil . Eă ă ă ă adev rat, totul e camă s r c cios, dar...ă ă ă

Îl întrerupsei.— C su a mea, zisei, e curat şi solid ; mobilele sunt îndestul toare şiă ţ ă ă ă

potrivite nevoilor mele; tot ce v d, m face s fiu recunosc toare, nu trist .ă ă ă ă ă Nu sunt chiar atât de proast , nici atât de roab pl cerilor, ca să ă ă ă-mi par r uă ă c lipseşte un covor, un divan, sau vesela de argint. De altfel, acum cinciă s pt mâni nă ă -aveam nimic. Eram o surghiunit , o cerşetoare, o hoinară ă alungat de to i; acum cunosc pe cineva, am un c min, o îndeletnicire; mă ţ ă ă minunez de bun tatea lui Dumnezeu, de d rnicia prietenilor, de norocul peă ă care l-am avut şi nu m plâng.ă

— Dar nu te sim i ap sat de singur tate? C su a ta e tare întunecoasţ ă ă ă ă ţ ă şi goal .ă

— Pân acum abia am avut vremea s m bucur de linişte, deci niciă ă ă vorb s m simt ap sat de singuă ă ă ă ă r tate.ă

— Foarte bine. N d jduiesc c eşti întră ă ă -adev r mul uă ţ mit , aşa precumă spui. Oricum ar fi, bunul dumitale sim o sţ ă- i arate c e prea devreme s teţ ă ă laşi cuprins de temeri şi de şov ial , ca nevasta lui Lot. Ceă ă ă -ai l sat în urmaă dumitale înainte de a te fi cunoscut nu ştiu, dar te sf tuiesc s rezişti oric reiă ă ă ispite care te-ar îndemna s priveşti în urm : urmează ă ă- i drumul cu b rb ie,ţ ă ăţ cel pu in înc vreo câteva luni.ţ ă

— Aşa şi am de gând, r spunsei.ăSt. John urm :ă— E greu s lup i împotriva pornirilor şi împoă ţ triva cerin elor omeneşti,ţ

dar ştiu din experien c se poate. Dumnezeu neţă ă -a dat, într-o oarecare m sur , puterea de a ne f uri propriul nostru destin şi, când puă ă ă terile noastre par a avea nevoie de un sprijin pe care nu-l putem c p ta, când voin aă ă ţ noastr alege un drum pe care nuă -l putem urma, nu trebuie nici s murim deă foame, nici s ne l s m copleşi i de dezn dejde; nă ă ă ţ ă -avem decât s c ut mă ă ă alt hran pentru sufletul nostru, tot atât de bun ca fructul oprit la careă ă ă râvneam şi, poate, mai curat ; nă -avem decât s croim, pentru paşii noştriă pândi i de primejdii, un drum care, dac e mai greu, e tot atât de direct şi totţ ă atât de larg ca drumul pe care soarta ni l-a închis.

Acum un an eram şi eu foarte nenorocit, deoarece credeam c am greşită când m-am f cut preot şi monoă tonele îndatoriri ecleziastice m ap sau deă ă moarte. Ardeam de dorin a unei vie i mai pline, a unei munci mai ispititoare,ţ ţ a unei cariere literare de pild ; aş fi vrut s am soarta unui artist, a unuiă ă scriitor, a unui orator; oricare, afar de cea de preot. Da, sub veşminteleă mele de preot b tea inima unui ostaş, a unui om politic, a unui îndr gostit deă ă glorie, de faim , a unuia care râvneşte puterea. Via a mi se p rea atât deă ţ ă nenorocit încât voiam să -o schimb sau s mor. Dup cât va vreme deă ă ă întunecime şi de lupt , lumina str luci şi str lucirea ei miă ă ă -aduse uşurarea. Existen a mea, strâmtorat pân atunci, se desf şur deodat întrţ ă ă ă ă ă -o întindere f r hotare. Un glas din cer îmi poruncea să ă ă-mi adun puterile, să-mi întind aripile mai departe decât puteau cuprinde şi s zbor. Dumnezeu aveaă să-mi dea o misiune şi, ca s-o împlinesc îmi trebuia pricepere şi putere, b rb ie şi curaj, toate acestea erau ale ostaşului, ale oratorului şiă ăţ politicianului c ci se îmbin întră ă -un bun misionar.

M-am hot rât, deci, s devin un misionar. De atunci, felul meu de aă ă gândi s-a schimbat; c tuşele să -au sf râmat şi au c zut, nemail sând dină ă ă vechea înrobire decât o durere amar , pe care doar timpul o poate t m dui.ă ă ă Tata s-a împotrivit hot rârii mele, e drept, dar dup moartea lui nici o piedică ă ă nu mi-a mai stat în cale. Dup ce voi pune ordine în treburile mele b neşti,ă ă dup ce voi fi g sit un înlocuitor, voi mai rezolva şi câteva complica iiă ă ţ sentimentale – o ultim lupt cu sl biciunea omeneasc , în care sunt sigur că ă ă ă ă voi birui, fiindc am jurat s birui toate obstacolele – şi atunci voi p r siă ă ă ă Europa ca s plec în Orient.ă

Spuse aceste cuvinte cu glasul lui ciudat, liniştit şi totuşi emfatic. Când sfârşi, nu se uit la mine, ci la soarele care apunea şi pe care şi eu îl priveam.ă Amândoi st team cu spatele la drumul ce venea din câmp pân la porti aă ă ţ gr dinii. Nă -auzisem nici un zgomot; susurul pârâului din vale era singurul sunet care însufle ea priveliştea în ceasul acela; iat pricina pentru care amţ ă tres rit când un glas vesel şi dulce, ca un clopo el de argint, exclam :ă ţ ă

— Bun seara, domnule Rivers, bun seara, b trâne Carlo. Câineleă ă ă dumitale îşi cunoaşte mai repede prietenii decât dumneata, domnule. El a ciulit urechile şi a dat din coad înc de când m aflam la marginea arinilor,ă ă ă ţ iar dumneata înc îmi întorci spatele.ă

Era adev rat. Cu toate c de la cele dintâi accente armonioase domnulă ă Rivers tres rise puternic, ca şi când un tr snet neaşteptat ar fi detunată ă deasupra capului s u, noua sosit sfârşise de vorbit înainte ca el s fi ar tată ă ă ă c se gândeşte să ă-şi schimbe pozi ia. St tea cu bra ele spriţ ă ţ jinite de poart şiă cu fa a spre apus. În sfârşit, se întoarse încet; p rea c lâng el ap ruse oţ ă ă ă ă n luc . La trei paşi se afla o fiin îmbr cat în alb; era o tân r dr gu şiă ă ţă ă ă ă ă ă ţă gra ioas , cu forme pline dar delicate, şi dup ce se apleca spre Carlo sţ ă ă ă-l mângâie şi-şi în l capul, dând la o parte un v l lung, am z rit un chip de oă ţă ă ă frumuse e des vârşit .ţ ă ă

"Frumuse e des vârşit " e o expresie preten ioas , toţ ă ă ţ ă tuşi n-o retrag şi nu o schimb de loc; în cazul de fa era îndrept it de tr s turile cele maiţă ăţ ă ă ă dulci pe care le poate f uri clima Albionului, de înseşi culorile trandafirilor şiă crinilor pe care adierile umede ale cerurilor şi norilor le z mislesc şi leă ocrotesc. N-avea nici un cusur, nu-i lipsea nici un farmec. Tân ra fat aveaă ă tr s turi regulate şi delicate, ochi mari întuneca i şi languroşi, ca în cele maiă ă ţ frumoase picturi; genele lungi şi umbroase încadrau ochii frumoşi, dându-i un farmec dulce, sprâncenele bine arcuite îi accentuau senin tatea chipului, iară fruntea alb şi neted sublinia senin tatea şi scotea în relief str lucirea fe ei.ă ă ă ă ţ Obrajii erau fragezi, catifela i şi ovali; buzele roşii, delicate şi pline deţ s n tate; din ii frumoşi şi st lucitori; b rbia mic şi cu gropi e; p rul bogat,ă ă ţ ă ă ă ţ ă piept nat în cozi groase – totul p rea alc tuit pentru întruă ă ă chiparea frumuse iiţ ideale. F ptura aceea des vârşit m uluise: o admiram din toat inima.ă ă ă ă ă Desigur c natura o p rtinise şi, uitânduă ă -şi purtarea ei obişnuit de mam viă ă -treg , dovedind d rnicia unei mari doamne. Îşi înzestrase odorul cu toateă ă darurile.

Ce credea domnul St. John despre acei înger p mântesc? Îmi pusei,ă fireşte, aceast întrebare, când v zui c se întoarce spre ea, c o priveşte şiă ă ă ă c utai r spunsul în atitudinea lui. Dar privirile sale se şi îndep rtaser deă ă ă ă zân , întorcânduă -se spre o biat tuf de m rg rite, ce creştea lâng porti .ă ă ă ă ă ţă

— E o sear frumoas , dar oraă ă -i cam târzie ca s te plimbi singur ! ziseă ă el, strivind sub talp capetele de nea ale câtorva flori.ă

— Oh! r spunde ea, abia venisem, de la S... (şi spuse numele unui mareă oraş, aflat cam la dou zeci de mile dep rtare) azi după ă ă-amiaz . Tata miă -a

spus c ai deschis şcoala şi c a venit şi noua înv toare. Atunci, dup ceai,ă ă ăţă ă mi-am pus bone ica şi am alergat în vale sţ -o v d. Dânsa e? întreb ea,ă ă ar tând spre mine.ă

— Da, r spunse St. John.ă— Crezi c o să ă- i plac la Morton? m întreb ea pe un ton simplu, naiv,ţ ă ă ă

care, deşi copil ros, îmi pl cea.ă ă— N d jduiesc c da, r spunsei. ă ă ă ă Am temeiuri solide s-o cred.— Scol ri ele te ascult cu toata aten ia la ore? ă ţ ă ţ— Da.— Locuin a î i place?ţ ţ— Foarte mult.— Am mobilat-o dr gu ?ă ţ— Foarte dr gu . ă ţ— Am f cut o bun alegere punând pe Alice Wood s te ajute?ă ă ă— Da. Înva iute şiţă -i îndemânatic .ăMi-am dat seama c tân ra aceea trebuie s fie domă ă ă nişoara Oliver, fiin aţ

pe care şi natura şi soarta o copleşiser cu daruri. M întrebam în ce zodieă ă fericit să -o fi n scut.ă

— Am s vin câteodat s te ajut, ad uga ea; o s fie o distrac ie pentruă ă ă ă ă ţ mine s te vizitez din când în când. Domnule Rivers, deă -ai şti ce bine am petrecut cât am stat la S...! Astă-noapte, sau mai degrab azi diminea , amă ţă dansat pân la dou . Regimentul... a r mas la S..., de când cu r scoalele.ă ă ă ă Ofi erii sunt b rba ii cei mai simpatici din lume. Iţ ă ţ -au f cut de ruşine pe tineriiă noştri tocilari şi negustori de foarfeci.

Mi se p ru că ă-l v d pe domnul Rivers muşcânduă -şi buza de jos, în vreme ce şi-o arcuia pe cea de sus. E sigur c gura lui se crispa şi partea de jos aă obrazului lu o înf işare mai întunecat şi mai aprig ca niciă ăţ ă ă odat , când fataă îi vorbi de bal. Nu mai privi m rg riă ă tele şi ridic asupra ei o privire aspr ,ă ă cercet toare şi plin de în eles. Ea r spunse printră ă ţ ă -un hohot de râs, ce se potrivea de minune tinere ii, prospe imii, gropi eţ ţ ţ lor şi ochilor ei str lucitori.ă

V zând pe St. John c devine mut şi rece, domnişoara începu să ă ă-l mângâie pe Carlo.

— Bietul Carlo m iubeşte, zise ea. Nu fuge de prieă tenii lui, nu st ursuză lâng ei şi, dac ar putea vorbi, nă ă -ar t cea.ă

Pe când mângâia capul câinelui aplecându-se cu gra ie des vârşitţ ă ă înaintea tân rului şi austerului st pân, v zui chipul domnului Riversă ă ă îmbujorându-se, ochii lui gravi îmblânzindu-se o clip şi str lucind, caă ă n p di i deă ă ţ -o emo ie de nest pânit. Aşa cum ar ta acum, era aproape totţ ă ă atât de frumos ca b rbat pe cât era dânsa ca femeie. Pieptul i se umfl ca şiă ă cum inima, s tul de o constrângere, să ă -ar fi extins f r voie şi ar fi încercat să ă ă se zbat cu putere ca să ă-şi capete libertatea, dar St. John nu r spunse niciă prin grai, nici prin gesturi, prietenoaselor încerc ri de apropiere.ă

— Tata spune c nu mai vii de loc s ne vezi, zise domnişoara Oliver,ă ă ridicând ochii. Te por i ca şi când ai fi un str in la Vale Hall. E singurţ ă astă-sear ; nu se simte bine. Vrei s vii cu mine să ă ă-l vezi?

— Nu-i un ceas la care l-aş putea deranja pe domnul Oliver, r spunse St.ă John.

— Nu-i adev rat! Eu î i spun c e un ceas foarte potrivit. E tocmai ceasulă ţ ă când tata are nevoie de tovăr şie; şiă -a terminat treaba şi n-are nimic de f cut. Hai, vino, domnule Rivers. De ce eşti atât de sfios şi de înă cruntat?

V zând c St. John st ruie în t cerea lui, urm :ă ă ă ă ă— Am uitat! zise ea, scuturându-şi frumosul cap încârlion at şi p rândţ ă

sup rat pe ea îns şi. Sunt atât de z p cit şi uşuratic ! Iartă ă ă ă ă ă ă ă-m . Am uitată cu totul c ai o pricin ca s nu r spunzi p l vr gelilor mele. Diana şi Maryă ă ă ă ă ă ă te-au p r sit azi. Ai p r sit Mooră ă ă ă -House şi ai r mas atât de singur. Credeă -m ,ă te rog, că-mi pare r u. Hai să ă-l vezi pe tata.

— Astă-sear nu, domnişoar Rosamond, astă ă ă-sear nu. ăVorbea aproape ca un automat. Numai el ştia cât de greu îi venea să

refuze.— Atunci, dac eşti atât de înc p ânat, plec, fiindc nu îndr znesc să ă ăţ ă ă ă

mai r mân; începe s cad roua. Bun seara.ă ă ă ăÎi întinse mâna şi el abia o atinse.— Bun seara, repet el, cu glas încet şi în buşit, ca un ecou. ă ă ăO clip domnişoara Rosamond p ru c vrea s plece dar se întoarse. ă ă ă ă— Nu iţ -e bine? întreb dânsa. ăÎntrebarea îşi avea temei c ci chipul lui St. John era tot atât de alb ca şiă

rochia ei.— N-am nimic, r spunse el, şi se dep rt dup ce salut mai întâi.ă ă ă ă ăFata o lu pe un drum; el pe altul. Se întoarse de dou ori să ă ă-l priveasc ,ă

în timp ce, uşoar ca o zân , îşi urma drumul printre lanuri. Cât despre el,ă ă mergea hot rât şi nu întoarse capul nici o singur dat .ă ă ă

Vederea suferin ei şi jertfei altuia îmi smulse gândurile de la propriileţ mele dureri. Diana Rivers spusese c fratele s u e "neînduplecat ca moarteaă ă îns şi". Nu exaă gerase deloc.

CAPITOLIX XXXII

Continuam s m ocup de şcoal cu toat h rnicia şi devotamentul deă ă ă ă ă care eram în stare. La început a fost cu adev rat greu. În ciuda str daniiloră ă mele, mi-a trebuit cât va vreme pân s pot p trunde firea şcol ri elor.ă ă ă ă ă ţ V zânduă -le atât de neştiutoare şi amor ite, credeam c nu mai era nici oţ ă n dejde şi c toate vor r mâne la fel de neajutorate, dar dup scurt timp, îmiă ă ă ă d dui seama c m înşelasem: existau şi între ele diferen e, ca şi între copiiiă ă ă ţ cu educa ie, şi, când am ajuns sţ ă ne cunoaştem, acele diferen e se m rirţ ă ă repede. Încet uimirea pe care leă -o pricinuia felul meu de a fi, purt rile mele,ă b gai de seam c unele dintre cele necioplite şi cu înf işare greoaie erauă ă ă ăţ înzestrate cu o minte într-adev r ager , unele chiar îndatoritoare şi dr gu eă ă ă ţ şi am g sit printre ele multe pilde de cur enie sufleteasc , de demnitateă ăţ ă înn scut şi însuşiri minunate careă ă -mi câştigar buă n voin a şi admira ia. Înă ţ ţ curând sim ir pl cerea de aţ ă ă -şi face bine temele, de a fi curate, de a-şi înv aăţ regulat lec iile şi a avea purt ri liniştite şi ordonate. Iu eala proţ ă ţ greselor lor fu în unele privin i uimitoare şi curând am sim it o mândrie justificat şi am fostţ ţ ă fericit ; de altă fel, începusem s le îndr gesc pe elevele mai bune, dup cumă ă ă şi ele m iubeau pe mine. Printre şcol ri e, aveam câteva fiice de fermieri,ă ă ţ care erau mai mari, aproape femei în toat firea. Ştiau s citeasc , s scrie,ă ă ă ă s coas . Le înv ai gramatica, geografia, istoria şi lucr turi mai fine deă ă ăţ ă mân ; g sii printre ele firi bune, dornice s înă ă ă ve e şi s se ridice. Adeseori,ţ ă seara, petreceam câteva ceasuri pl cute la ele acas . P rin ii lor (fermierul şiă ă ă ţ nevasta) m copleşeau cu aten ii. M bucuram de ospitaliă ţ ă tatea lor simpl şi oă r spl team printră ă -o considera ie şi un respect scrupulos fa de sentimenteleţ ţă lor, respect cu care poate nu fuseser obişnui i şi careă ţ -i încânta şi le f ceaă bine, pentru c , fiind astfel ridica i în ochii lor, voiau s fie vrednici deă ţ ă

considera ia ce li se ar ta.ţ ăÎmi d deam seama c sunt iubit . De câte ori m plimă ă ă ă bam, auzeam de

peste tot salut ri rostite cu c ldur şi eram întâmpinat cu zâmbeteă ă ă ă prieteneşti. A tr i înconă jurat de respectul tuturor, chiar numai de cel ală oamenilor care muncesc, înseamn s tr ieşti liniştit şi feriă ă ă cit sub lumina soarelui. Sim mintele senine înmuguresc şi înfloresc la razele sale. În aceaţă epoc a vie ii mele, sufletul îmi era mai adesea plin de recunoştin decâtă ţ ţă doborât de mâhnire, dar totuşi, ca să- i spun totul, citiţ torule, în mijlocul acelei vie i liniştite şi rodnice, dup ceţ ă -mi petreceam ziua printre elevele mele într-o munc cinstit , iar seara desenam şi citeam, cu mul umire, sină ă ţ gur , viseă ciudate m urm reau în timpul nop ii: vise diferite, zbuciumate, furtunoase.ă ă ţ În mijlocul acelor scene neobişnuite din vis, a aventurilor grozave şi romantice, întâlneam totdeauna pe domnul Rochester în clipa de supremă încercare. Atunci mi se p rea c sunt în bra ele lui, că ă ţ ă-i aud glasul, că-i întâlnesc privirea, că-i ating mâinile şi obrazul, credeam că-l iubesc şi c suntă iubit de el; n dejdea de aă ă -mi petrece zilele lâng el se aprindea cu toată ă puterea de alt dat . Apoi m sculam şiă ă ă -mi aminteam unde eram şi ce f ceam; tremurând tulburat , mă ă -aşezam pe patul meu simplu de brad; noaptea liniştit şi neagr era martora chinurilor şi dezn dejdii mele; eaă ă ă asculta izbucnirile patimii mele. A doua zi, la ora nou , deschideam cuă punctualitate şcoala şi, liniştit , împ cat , m preg team pentru datoriileă ă ă ă ă zilei.

Rosamond Oliver îşi inu f g duiala de a m vizita. De obicei venea cândţ ă ă ă îşi f cea c lare plimbarea de dimiă ă nea . Venea în galop mic pân la uş , peţă ă ă poneiul ei, urmat de un servitor în livrea. Nu se poate închipui nimic maiă încânt tor decât acea tân r amazoan , în costumul ei purpuriu, cu toca eiă ă ă ă de catifea neagr , pus cu mult gra ie pe buclele lungi ceă ă ă ţ -i mângâiau obrajii şi-i fluturau pe umeri. Aşa intra în şcoal şi trecea prin mijlocul r ncu eloră ţă ă ţ uimite. Venea de obicei la ceasul când domnul Rivers citea catehismul. Mă tem c privirea fetei p trună ă dea adânc în sufletul tân rului pastor. Un fel deă instinct îl vestea când intra ea, chiar dac nă -o vedea, chiar când nu se uita spre uş . Cum ap rea, el roşea, tr s turileă ă ă ă -i marmoreene se schimbau aproape pe nesim ite, cu toate sfor rile ce voiau s le p streze neclintite.ţ ţă ă ă Chiar liniştea lor ar ta o înfl c rare mai aprig decât ar fi putută ă ă ă -o v diă muşchii zgudui i sau privirile s get toare.ţ ă ă

Cu siguran c ea îşi cunoştea puterea şi domnul Rivers nu iţă ă -o ascundea, fiindc nu putea. Cu tot stoicismul lui, când ea i se adresa sau îlă privea cu un zâmbet cald, mâinile îi erau st pânite de tremur şi fa a i seă ţ înroşea. P rea că ă-i spune cu privirile ceea ce buzele sale nu puteau rosti : "Te iubesc şi ştiu că- i plac. Tac, nu pentru c m îndoiesc de izbând ; dac iţ ă ă ă ă ţ -aş d rui inima, cred c ai primiă ă -o. Dar inima aceasta a şi fost depus pe un altară sfânt; fl c rile o înconjoar şi în curând nu va mai r mâne decât cenuşaă ă ă ă jertfei."

Atunci ea se îmbufna ca un copil dezam git; vioiciuneaă -i radioas îi eraă adesea potolit , ca şi cum un nor ar fi trecut peste ea; îşi tr gea repedeă ă mâna dintr-a lui şi se îndep rta în grab din fa a aceluia ce era totodat ună ă ţ ă mucenic. F r îndoial c St. John ar fi dat lumeaă ă ă ă -ntreag ca să -o urmeze, s-o re in , sţ ă -o p streze acolo în clipa când ea pleca, dar nu voia s piard nici oă ă ă şans de a cuceri cerul, nici s abandoneze, pentru dragostea ei, n dejdeaă ă ă raiului adev rat şi veşnic. De altfel, o sină gur patim nu putea îndestula fireaă ă lui de corsar, de poet şi de preot. Nu putea şi nu voia s renun e la vastulă ţ câmp de lupt al misionarului pentru saloanele şi pacea din Vale Hall. Toateă

cele ar tate le aflai întră -o discu ie când, în ciuda rezervei lui, avui îndr znealaţ ă să-i smulg aceast m rturisire.ă ă

Domnişoara Oliver îmi f cuse de mai multe ori cinstea s m vizitezeă ă ă acas . În curând o cunoscui bine, c ci nu era pref cut şi nu t inuia nimic;ă ă ă ă ă era cochet , dar bun ; preten ioas , dar nu egoist . Lumea fusese totdeaunaă ă ţ ă ă îndatoritoare fa de dânsa, dar nu f cuse din ea o fiin cu totul r sf at .ţă ă ţă ă ăţ ă Era pripit , dar avea suflet bun. Era mândr de chipul ei (nici nă ă -ar fi putut să nu fie înfumurat când orice privire aruncat în oglind îi ar ta o asemeneaă ă ă ă rev rsare de frumuse e), dar nu afectat . Nu f cea de loc caz de bog ie,ă ţ ă ă ăţ fiind darnic , simpl , destul de deşteapt , vesel , vioaie şi uşuratic . Întră ă ă ă ă -un cuvânt, o fiin pe deţă -a-ntregul fermec toare, chiar pentru o obă servatoare rece ca mine, dar f r s fie cu adev rat inteă ă ă ă resant şi f r s lase o impresieă ă ă ă puternic . Era departe de a sem na, de pild , cu surorile lui St. John. Totuşi, oă ă ă iubeam aproape ca şi pe Adèle, numai c fa de o copil pe care o îngrijeştiă ţă ă şi o înve i cape i o afec iune mai puternic decât cea pe care o po i aveaţ ţ ţ ă ţ pentru o prieten adult , la fel de atr g toare.ă ă ă ă

Avea pentru mine o simpatie uneori capricioas . Spunea c sem n cuă ă ă domnul Rivers: "Numai c nu eşti nici pe departe atât de dr gu , afirma ea,ă ă ţă deşi eşti pl cut şi gingaş ; dar el e un înger". Totuşi, eram "bun , învă ă ă ă ă at ,ţ ă liniştit şi dârz ca el" şi a face din mine o învă ă ă toare de sat era un ţă lusus naturae79, spunea dânsa. Era sigur c din istoria vie ii mele să ă ţ -ar putea face un roman minunat.

Într-o sear , când cu zburd lnicia ei copil reasc şi curiozitatea eiă ă ă ă necugetat , dar nicidecum jignitoare, scoă tocea în bufetul şi masa buc t rioarei mele, a g sit dou volume franceze, un volum de Schiller, oă ă ă ă gramatic şiă -un dic ionar german şi printre altele un mic portret al uneiaţ dintre elevele mele cu un adev rat chip de înger, câteva privelişti după ă natur , luate în valea Morton şi prin împrejurimi. ă

La început a fost mirat , apoi încântat de pl cere. ă ă ă— Dumneata ai f cut desenele astea? m întreb ea. Ştii fran uzeşte şiă ă ă ţ

nem eşte? Ce comoar de fat , ce miţ ă ă nune eşti! Desenezi mai bine decât profesorul meu de la pensionul din S... Vrei să-mi faci portretul ca s iă -l ar tă tatii?

— Cu pl cere, iă -am r spuns.ăÎncercam fiorul unei adev rate pl ceri de artist, la gândul c o s am ună ă ă ă

model atât de des vârşit şi de încânt tor. Purta o rochie de m taseă ă ă albastru-închis, care-i l sa gâtul şi bra ele goale, iar drept orice alt podoabă ţ ă ă n-avea decât frumosul p r castaniu, ceă -i flutura pe gât cu tot farmecul s lbatic al buclelor ei naturale. Luai o bucat de carton fin şi desenai cu grijă ă ă contururile chipului ei fermec tor. M gândii s colorez desenul, dar, cum eraă ă ă târziu, o rugai să-mi pozeze şi în alt zi.ă

M l ud atât de mult tat lui ei, încât el o întov r şi în seara urm toare.ă ă ă ă ă ă ă Era un b rbat înalt, între dou vârste, cu tr s turi masive şi cu p rulă ă ă ă ă înc run it. Stând în picioare lâng fiică ţ ă ă-sa, p rea un foişor n p dit de muşchiă ă ă lâng o floricic str lucitoare. Mi se p ru un om taciturn, poate mândru, dară ă ă ă fu foarte prietenos cu mine. Schi a portreţ tului fetei lui îi pl cu mult. M rugă ă ă s fac un portret cât voi putea de bun şi s vin în ziua urm toare s petrecă ă ă ă seara la Vale Hall.

M-am dus. Era o cas mare, frumoas , şi care ar ta bog iaă ă ă ăţ proprietarului. Tot timpul cât am stat acolo, Rosamond a fost vesel şiă însufle it . Tat l ei se ar t foarte prietenos, şi când începu s vorbeascţ ă ă ă ă ă ă 79 Un joc al naturii (lat.)

dup ceai cu mine,îşi exprim în mod c lduros admira ia pentru ceea ceă ă ă ţ f cusem la şcoala din Morton şi spuse c dup câte vede şi aude, sunt preaă ă ă înv at pentru un astfel de post, şi ca se teme c lăţ ă ă -aş schimba curând pentru altul mai potrivit cunoştin elor mele. ţ

— Oh! da, fireşte tat , exclam Rosamond, e ă ă destul de înv at s fieăţ ă ă guvernant întră -o familie din lumea mare.

"Prefer de o mie de ori s fiu aici decât în oricare familie de seam dină ă ar "', gândii eu.ţ ă

Domnul Oliver îmi vorbi cu mult respect despre domnul Rivers şi despre to i ai lui. Îmi spuse c sunt o familie veche, c str moşii lor fuseser boga i,ţ ă ă ă ă ţ c odinioar tot Mortonul le apar inuse şi c , chiar acum, ultimul urmaş ală ă ţ ă familiei putea, dac voia, să ă-şi dovedeasc leg turile de rudenie cu cele maiă ă str lucite neamuri. Socotea că ă-i un p cat ca un b rbat atât de tân r şiă ă ă frumos, plin de talente, s plece ca misionar; înseamn s risipeasc o viaă ă ă ă ţă de mare pre . Era v dit deci c domnul Oliver nu vedea nici o piedic în fa aţ ă ă ă ţ c s toriei dintre St. John şi Rosamond. Socotea obârşia tân rului preot,ă ă ă îndeletnicirea lui sfânt , numele lui vechi, ca pe nişte compensa iiă ţ îndestul toare pentru lipsa de avere.ă

Era 5 noiembrie, într-o zi de s rb toare. Dup ceă ă ă -mi ajutase s deretică prin cas , mica mea jupâneas plecase foarte mul umit de onorariul de ună ă ţ ă penny pe care i-l d dusem pentru aă -i r spl ti râvna. Toat casa str lucea deă ă ă ă cur enie: pe jos era aşternut un strat proasp t de nisip, porti a sobei fuseseăţ ă ţ lustruit , iar scaunele frecate cu grij . M îmbr casem curat şi puteam să ă ă ă ă-mi petrec după-amiaza dup pofta inimii mele.ă

Un ceas am tradus câteva pagini dintr-o carte german , dup aceeaă ă mi-am luat paleta şi creioanele şi m-am apucat de o munc pl cut şi uşoar .ă ă ă ă Voiam s sfârşesc portretul domnişoarei Oliver. Capul îl ispr visem; nu maiă ă aveam decât s adaug câteva tr s turi de penel fondului, s mai dau uneleă ă ă ă umbre draperiilor, o urm de carmin pe buzele pârguite, o mişcare maiă gra ioas unor bucle, o culoare mai închis umbrei l sat de gene dedesubtulţ ă ă ă ă ochilor azurii. Des vârşirea acestor am nunte fermecă ă ătoare m absorbise cuă totul, când cineva b tu zorit în uşa ce se deschise numaidecât. St. Johnă Rivers intr .ă

— Am trecut s v d cum î i petreci ziua liber . Nă ă ţ ă ăd jduiesc c nu dusă ă ă pe gânduri? zise el. Da, v d c nu: astaă ă -mi place. Când desenezi, te sim i maiţ pu in singur . Dup cum vezi, înc nţ ă ă ă -am încredere în dumneata, cu toate că pân acum teă -ai purtat minunat. iŢ -am adus carte, ca să- i treci timpulţ desear .ă

Puse pe mas un poem ap rut de curând, una dintre acele opere deă ă valoare atât de des h r zite publicului norocos din vremea aceea – epoca deă ă aur a literaturii moderne.

Vai! cititorii din vremea noastr nu sunt atât de noroă coşi. Dar curaj! N-am s m opresc aci ca s învinuiesc şi s m vait. Ştiu c poezia nă ă ă ă ă ă -a murit, nici geniul nu s-a pierdut, nici Mammon n-a dobândit puterea de a le înc tuşa sau ucide; amândou vor ar ta iar şi, întră ă ă ă -o bun zi, c tr iesc şiă ă ă -şi vor afirma existen a, prezen a şi puterea. Îngeri puternici, afla i la ad post înţ ţ ţ ă cer, zâmbesc când sufletele josnice izbândesc şi cele slabe îşi plâng restriştea. Poezia distrus ? Geniul alungat? Nu! medioă critate, nu; nu îng duiă invidiei să- i strecoare în cuget acest gând. Nu, ele nu numai c tr iesc, ciţ ă ă domnesc şi r spl tesc, iar f r înrâurirea lor divin r spândit pretutindeni,ă ă ă ă ă ă ă te-ai afla în iad – în iadul propriei tale nimicnicii.

Pe când priveam cu nesa paginile sclipitoare ale lui Marmionţ – (c ci eraă

Marmion), St. John se aplec să ă-mi cerceteze desenul. Tres ri, dar se ridică ă f r s spun nimic. În l ai ochii spre el, îns îmi ocoli privirea. Îi cunoşteamă ă ă ă ă ţ ă gândurile şi puteam s citesc desluşit în inima lui. În clipa aceea eram maiă liniştit şi mai calm decât el. Aveam asupra lui, în mod trec tor,ă ă ă superioritatea că-mi d deam seama ce se petrece cu dânsul, f r ca el să ă ă -o ştie. M gândii să ă-i fac pu in bine, dac pot.ţ ă

"Cu toat dârzenia şi puterea lui de a se st pâni, îmi zisei, îşi impune oă ă sarcin prea grea. Ferec în el toate sentimentele şiă ă -şi ascunde toate chinurile; nu destuinuieşte nimic; nu-şi deschide niciodat inima. Sunt sigură ă că-i va face bine să-i vorbesc pu in despre aceast fruţ ă moasa Rosamond, pe care socoteşte c nu se cuvine să -o ia de so ie. Am sţ ă-l fac s vorbeasc ."ă ă

Îi spusei s ia loc dar, ca de obicei, îmi r spunse c nă ă ă -are vreme."Foarte bine, mi-am zis în gând, stai în picioare dac vrei, dar nă -o să

pleci tocmai acum. Nu te las; în privin a asta sunt foarte hot rât .ţ ă ă Singur tatea e cel pu in tot atât de dureroas pentru dumneata ca şi pentruă ţ ă mine. O s încerc întâi s descop r izvorul tainic al t riei tale şi s g sescă ă ă ă ă ă vreo sp rtur în pieptul acesta de marmur , ca să ă ă ă- i torn câteva pic turi dinţ ă balsamul simpatiei...

— Seam n portretul sta? întrebai eu plin de cutezan .ă ă ă ă ţă— Dac seam n ? Cu cine s semene? Nu mă ă ă ă -am uitat mai de aproape.— Ba te-ai uitat, domnule Rivers.Brutalitatea mea neaşteptat şi ciudat îl f cu aproape s tresar . Mă ă ă ă ă ă

privi uimit."Oh! asta nu-i înc nimic, îmi zisei. Am de gând s nu m las intimidată ă ă ă

de oricare r ceal din partea dumitale; sunt hot rât s merg foarteă ă ă ă ă departe."

Urmai:— L-ai privit de aproape şi cu b gare de seam ; dar nă ă -am nimic

împotriv s te mai ui i la el.ă ă ţM ridicai şi iă -l pusei în mân .ă— E un portret foarte reuşit, zise el; culorile sunt dulci şi luminoase,

desenul corect şi gingaş.— Da, da, ştiu. Dar ce zici despre asem nare? Cu cine seam nă ă ă

portretul?St pâninduă -şi o oarecare şov ial r spunse:ă ă ă— Cred c ... cu domnişoara Oliver.ă— Fireşte... Şi acum, domnule, ca s te r spl tesc penă ă ă tru c ai ghicit atâtă

de bine, am să- i fac o copie îngriţ jit şi fidel , chiar de pe aceast miniatur ,ă ă ă ă numai să-mi f g duieşti c o primeşti. Nu vreau să ă ă ă-mi pierd vremea şi s mă ă ostenesc f când un lucru pe care iă -ai socoti nevrednic de dumneata.

El se uita mereu la portret. Cu cât îl privea mai mult, cu atât îl inea maiţ strâns şi p rea că ă-l soarbe din ochi.

— Seam n ! şopti el; ochii sunt bine f cu i; culoarea, lumina, expresia,ă ă ă ţ totul e des vârşit. Parc zâmbeşte!ă ă

— iŢ -ar pl cea s ai unul la fel, sau teă ă -ar sup ra? Spuneă -mi. Când o s fiiă în Madagascar, la Capul Bunei Speran e, sau în India, o sţ ă- i par bine s ai oţ ă ă astfel de amintire la îndemân sau vederea ei o să ă- i trezeasc gânduriţ ă sup r toare? ă ă

Ridic pe furiş ochii, m privi nehot rât şi tulburat, apoi se uit laă ă ă ă portret.

— Sigur c aş vrea să ă-l am; dar dac ar fi cuminte şi în elept din parteaă ţ mea, asta-i alt întrebare. ă

De când eram convins c Rosamond îl pl cea cu adev rat şi c tat l eiă ă ă ă ă ă nu s-ar împotrivi la c s torie, şi cum aveam mintea mai pu in aprins decâtă ă ţ ă St. John, m hot râsem s m trudesc din r sputeri ca aceast c s torie să ă ă ă ă ă ă ă ă se fac . Eram sigur c devenind posesorul frumoasei averi a domnuluiă ă ă Oliver, ar fi putut face tot atât de mult bine în jurul lui ca şi în cazul când s-ar fi dus să-şi risipeasc geniul şi puterile sub soarele troă picelor. St pânit deă ă acesta convingere, r spunsei:ă

— Dup câte pot judeca eu, cred c ar fi mai în elept şi mai cuminteă ă ţ dac iă ţ -ai lua de îndat originalul.ă

Între timp el se aşezase pe un scaun; pusese portretul în fa a lui, peţ mas , şi, cu fruntea sprijinit în palm , îl privea transportat. V zui c nu eraă ă ă ă ă sup rat, nici jignit de îndr zneala mea. Miă ă -am dat seama chiar c , vorbinduă -i atât de f iş despre un subiect de care el socotea c nu te po i apropia,ăţ ă ţ vorbindu-i pe şleau, îl f ceai s simt o bucurie, o nesperat uşurare.ă ă ă ă Oamenii închişi la suflet au adesea mai mult nevoie decât cei expansivi să ă aud vorbinduă -li-se în mod deschis despre sentimentele şi durerile lor. Cel mai stoic în aparen e la urma urmei tot om, şi, a te precipita – cuţă îndr zneal şi bun voin "în t cuta mare" a sufletului s u, înseamn adeseaă ă ă ţă ă ă ă a-i face binele cel mai de seam .ă

— Te place, sunt sigur , zisei, aşezânduă -m în dosul scaunului s u, iară ă tat l ei te respect . Apoi e o fat minuă ă ă nat :ă e într-adev r cam nechibzuit ,ă ă dar dumneata ai de-ajuns de mult minte pentru amândoi. Ar trebui să -o iei de nevast .ă

— M place oare? întreb dânsul.ă ă— Fireşte, mai mult ca pe oricine; totdeauna vorbeşte de dumneata; nici

un subiect n-o încânt atât de mult şi totdeauna se str duieşte s revin laă ă ă ă el.

— E foarte pl cut s auzi acest lucru. Mai vorbeşteă ă -mi un sfert de ceas.Îşi scoase ceasul şi-l puse pe mas , ca s m soare timpul.ă ă ă— Dar de ce s mai vorbesc? întrebai eu. Dac în r stimp preg teştiă ă ă ă

vreun argument zdrobitor s miă -l arunci împotriv , sau f ureşti vreun nouă ă lan cu care sţ ă- i încţ ătuşezi inima?

— Nu- i închipui lucruri atât de teribile. Închipuieţ - i c cedez şi inima miţ ă se moaie, cum se întâmpl de pild acum. Dragostea omeneasc mă ă ă ă p trunde ca un izvor proasp t ce inund cu valuri r coroase ogorul pe careă ă ă ă l-am preg tit cu atâta grija şi munc , pe care plin de râvn lă ă ă -am îns mân ată ţ cu gânduri bune şi renun are de sine, iar acum e înghi it sub un val deţ ţ nectar, iar semin ele noi sunt duse de ape, roase de o otrav îmb t toare.ţ ă ă ă M v d întins pe un divan din salonul de la Vale Hall, la picioarele logodniceiă ă mele Rosamond Oliver. Ea îmi vorbeşte cu glasu-i blând, m priveşte cu ochiiă pe care mâna dumitale îndemânatic iă -a redat atât de bine, îmi zâmbeşte cu buzele-i de m rgean. Ea e a mea, sunt al ei; aceast via , aceast lumeă ă ţă ă trec toare îmi ajunge. Taci! Nu spune nimic! Inima miă se umple de încântare, sim irile mele se desfat – îng duie s se scurg în pace vremea pe care amţ ă ă ă ă hot râtă -o !

Îi f cui pe voie. Tictacul ceasornicului zorea neîntreă rupt. St. John respira repede şi în buşit: t cui. Sfertul de ceas trecu în mijlocul acelei linişti. Îşiă ă puse ceasornicul la loc, l s portretul jos, se ridic de pe scaun şi r mase înă ă ă ă picioare în fa a c minului.ţ ă

— Acum, zise el, am vrut s d rui aceast clip scurt patimii şi n lucirii;ă ă ă ă ă ă mi-am odihnit tâmplele la sânul ispitei şi mi-am pus de bun voie gâtul subă jugul ei de flori; am gustat din cupa ei. Culcuşul era arz tor; o viper eă ă

ascuns în cunun ; vinul e amar; f g duielile ei sunt departe, iar propunerileă ă ă ă false. Le v d şi le ştiu.ă

Îl privii uimit .ă— E ciudat, urm el, c în clipa când iubesc mai fieră ă binte pe Rosamond

Oliver, când o iubesc cu toat puterea celei dintâi pasiuni al c rei obiect eă ă neasemuit de frumos, gra ios şi fermec tor, cap t în acelaşi timpţ ă ă încredin area tare şi deplin c ea nţ ă ă -ar fi o nevast bun pentru mine, c nuă ă ă e tovar şa careă -mi trebuie şi c în mai pu in de un an de c s torie miă ţ ă ă -aş da seama de asta, iar dup luni de be ie ar urma, o ştiu prea bine, o gr mad deă ţ ă ă regrete.

Nu m putui opri s exclam:ă ă— E într-adev r ciudat!ă— În timp ce o parte a fiin ei mele este –adânc impreţ sionat deă

farmecele ei, o alt parte este tot aşa de proă fund izbit de cusururile sale. Eaă nu mi-ar în elege n zuţ ă in ele; nu mţ -ar putea ajuta cu nimic în atingerea idea-lurilor mele. Rosamond s sufere, s munceasc , s fie apostol? Rosamondă ă ă ă s fie nevasta unui misionar? Nu, asta nu se poate!ă

— Dar nu trebuie s fii neap rat misionar. Po i renun a la planul sta.ă ă ţ ţ ă— S renun ? Oare nu ştii c aceastaă ţ ă -i chemarea mea? Marea mea

înf ptuire? Temeliile pe care le aşez pe p mânt pentru locuin a meaă ă ţ cereasc ? Speran a mea c voi fi socotit printre acei care şiă ţ ă -au în buşit oriceă ambi ie pentru dorin a glorioas de aţ ţ ă -şi îndrepta semenii, de a aduce lumina cunoaşterii în împ r iile întunericuă ăţ lui, de a înlocui r zboiul cu pacea, sclaviaă cu libertatea, ereziile cu credin a, teama iadului cu n dejdea raiului? Sţ ă ă renun la planul sta, care miţ ă -e mai scump decât sângele ce-mi curge în vine? Niciodat ! Întră -acolo trebuie să-mi îndrept privirile, pentru acest elţ trebuie s tr iesc.ă ă

Dup o lung t cere lă ă ă -am întrebat:— Şi domnişoara Oliver? Î i este indiferent dacţ -o vezi nenorocit ?ă— Domnişoara Oliver este înconjurat de curtezani şi linguşitori. În maiă

pu in de o lun chipul meu o s i se ştearg din minte. O s m uite şi o s seţ ă ă ă ă ă ă m rite proă babil cu cineva care s-o fac mult mai fericit decât aş fi putut să ă -o fac eu.

— Vorbeşti cu r ceal , dar lupta asta te chinuie. Teă ă -ai şi schimbat.— Nu, dac am sl bit pu in, astaă ă ţ -i din cauza grijilor pe care mi le

pricinuiesc planurile mele a c ror îndeplinire e înc nesigur . Plecarea meaă ă ă era mereu amânat ; azi dimine am aflat c cel care trebuia s mă ţă ă ă ă înlocuiasc , a c rui sosire o aştept de atâta vreme nu va veni decât peste treiă ă luni sau chiar peste şase.

— Tremuri şi roşeşti de câte ori domnişoara Oliver vine la şcoal .ăUimirea ap ru din nou pe fa a lui: nuă ţ -şi închipuise c o femeie ar puteaă

îndr zni s vorbeasc astfel unui b rbat. Eu una eram în largul meu. Nu mă ă ă ă ă pot sim i legat de fiin e cu min i puternice şi rafinate – fie ei b rba i sauţ ă ţ ţ ă ţ femei – pân ce nu trec de hotarele conven ionale, pân ce nu le cucerescă ţ ă încrederea şi nu dobândesc un loc chiar lâng vatra inimii lor.ă

— Eşti original şi de loc sfioas , îmi zise el. Firea iă ă ţ -e tot atât de curajoas , pe cât de p trunz toare iă ă ă ţ -e privirea; dar te încredin ez cţ ă-mi r st lm ceşti în bun parte emo iile. Le crezi mult mai puternice şi maiă ă ă ă ţ adânci decât sunt, m simpatizezi mai mult decât aş avea dreptul să ă- i cer.ţ Când obrajii mi se înroşesc şi când tremur înaintea domnişoarei Oliver, nu mă plâng; îmi dispre uiesc sl biciunea, ştiu c e josnic ; e o simpl înfrigurare aţ ă ă ă ă c rnii. Dar î i m rturisesc cu toat sinceritatea: nuă ţ ă ă -i o zvârcolire a sufletului.

Sufletul mi-e tot atât de neclintit ca o stânc din adâncul m rii zbuciumate.ă ă Cunoaşte-m aşa cum sunt: ca om rece şi aspru.ă

Am zâmbit neîncrez toare.ă— Mi-ai smuls m rturisirea pe negândite, continu el, şi acum multă ă

atârn de discre ia dumitale. M aflu înainteaă ţ ă - i în starea în care mţ -am n scut: despuiat de mană tia mânjit de sânge cu care creştinismul acoperă ă hidoşeniile omeneşti. Aşa cum sunt: un om rece, aspru, ambi ios. Dintre toateţ sim mintele, numai dragostea pentru Dumnezeu are o putere statornicţă ă asupra mea. Ra iunea, nu sim irea, miţ ţ -e c l uz ; ambi ia mea e nem surat ;ă ă ă ţ ă ă dorin a mea de a m ridica mai sus, de a face mai mult decât al ii, eţ ă ţ nes turat . Cinstesc r bdarea, st ruin a, h ră ă ă ă ţ ă nicia, talentul, fiindc acesteaă sunt c ile pe care oamenii ajung la eluri mari şi urc pe în l imi seme e. Î iă ţ ă ă ţ ţ ţ privesc drumul cu interes, fiindc te socotesc o femeie hară nic , ordonat ,ă ă energic , nu fiindc teă ă -aş comp timi în mod deosebit pentru încerc rile prină ă care ai trecut sau în gheara c rora înc te mai zba i. ă ă ţ

— Te ar i a fi un simplu filozof p gân.ăţ ă— Nu, între mine şi filozofii deişti este o mare deosebire: eu cred; şi cred

în Scriptur . Ai grşit epitetul. Nu sunt un filozof p gân, ci creştin – un discipolă ă al sectei lui Isus. Ca discipol al s u, eu adopt doctrinele sale imaculate,ă milostive, binef c toare. Le am şi am jurat s le r spândesc. Am fost crescută ă ă ă de mic la sânul religiei şi ea mi-a dezvoltat însuşirile. Din gr untele m runt,ă ă dragostea a crescut un copac care-şi d ruie umbra: filantropia. Din r d cinaă ă ă s lbatic , noduă ă roas , a drept ii omeneşti a r s rit sentimentul justi ieiă ăţ ă ă ţ divine. Din ambi ia de a dobândi putere şi faim pentru fiin a meaţ ă ţ nevrednic , a z mislit ambi ia de a întinde împ r ia st pânului meu, de aă ă ţ ă ăţ ă înf ptui victoria în numele crucii, de a propov dui Scriptura la toat zidirea.ă ă ă Atâta a f cut religia pentru mine; a folosit cât se poate de bine aluatul meu, aă plivit şi a altoit natura. Dar n-a putut s-o smulg din r d cini, nici nu va izbuti,ă ă ă pân ce aceast f ptur muritoare nu va trece în nemurire.ă ă ă ă

Dup ce spuse aceste cuvinte, îşi lu p l ria ce se afla pe mas lângă ă ă ă ă ă paleta mea şi mai privi o dat portretul.ă

— E frumoas , şopti el. E întră -adev r trandafirul lumii!ă— Nu vrei să- i fac portretul ei?ţ— Cui bono?80 Nu.Acoperii portretul cu foaia de hârtie fin pe care aveam obiceiul să ă-mi

sprijin bra ul când pictam, ca s nu murţ ă d resc cartonul. Nu ştiu ce z riseă ă deodat pe acea foaie goal ; dar ceva îi atrase privirea. O lu repede, priviă ă ă marginea; îmi arunc o privire ciudat şi cu totul de neîn eles, o privire ceă ă ţ p rea că ă-mi cerceteaz am nun it chipul şi îmbr c mintea, c ci şiă ă ţ ă ă ă -o plimbă asupra mea cu iu eala şi p trunderea unui fulger. Buzele se întredeschiserţ ă ă ca şi când ar fi vrut s vorbeasc , dar îşi sugrum cuvintele, oricare ar fi fost. ă ă ă

— Ce este? întrebai.— Nimic, r spunse el; şi cu dib cie rupse o buc ic de la marginea foii,ă ă ăţ ă

punând hârtia la locul ei. Peticul mic de hârtie pieri în m nuş , gr bit îşi lu r mas bun şi disp ru.ă ă ă ă ă ăLa rândul meu, cercetai hârtia, dar nu v zui decât vreo câteva pete deă

culoare pe care le f cusem ca să ă-mi încerc nuan ele de culoare. M gândii laţ ă aceast întâmplare o clip sau dou ; dar neputând descoperi taina şi încreă ă ă -din at de altfel c nu putea avea mare însemn tate, o l sai balt şi curândţ ă ă ă ă ă nu m mai gândii la ea.ă

80 la ce bun (lat.)

CAPITOLUL XXXIII

Când a plecat domnul St.John începuse s ning şi viscolul a inut toată ă ţ ă noaptea. În ziua urm toare, un vânt puternic aduse vârtejuri reci şi orbitoareă de z pad ; c tre sear valea era înz pezit şi aproape de nestr b tut.ă ă ă ă ă ă ă ă Tr sesem obloanele şi pusesem o scoar la uş , pentru a împiedica z padaă ţă ă ă s p trund pe dedesubt. Am f cut focul şi, dup ce am stat aproape un ceasă ă ă ă ă lâng vatr , ascultând vuietul turbat al viscolului, am aprins lumânarea, amă ă luat Marmion şi am pornit să-l citesc.

"Din dealurile Norham, cât e zarea, Un v l de umbr pune înserarea ă ăÎn vechile castele-nsingurate;Iar limpedele Tweed suspină-n vale, Prin adâncimea apelor domoale, Târându-şi unda larg mai departe.ăLucirea asfin itului, g lbuie,ţ ăPe piatra sură-a turnurilor suie Şi flutur pe vârfuri de donjon ăÎn tain mun ii Cheviot seă ţ -alin , ăCând p r si i de palida lumin , ă ă ţ ăAscultă-n noapte-al valurilor zvon."

Armonia versurilor m f cu s uit repede viforul. Auzii un zgomot:ă ă ă credeam c vântul zgâl âie uşa. Dar nu: era St. John Rivers care r suciseă ţ ă clan a şi p trunţ ă sese în untru venind din uraganul înghe at, din beznaă ţ url toare. St tea în fa a mea; mantaua ceă ă ţ -l acoperea era alb ca un ghe ar.ă ţ R m sei aproape n ucit , c ci nu m aşteptam s am în acea sear ună ă ă ă ă ă ă ă oaspete venit din valea troienit .ă

— Ai vreo veste proast ? întrebai. Să -a întâmplat ceva?— Nu. Aşa de repede te sperii? îmi r spunse dânsul sco ânduă ţ -şi mantaua

şi atârnându-şi-o de uş . Întinse apoi, cu un gest indiferent, scoar a pe care oă ţ deranjase intrând şi îşi scutur z pada de pe ghete.ă ă

— O să- i murd resc pe jos, zise elţ ă , dar cel pu in de data asta va trebuiţ s m ier i.ă ă ţ

Apoi se apropie de foc.— Mi-a fost greu s vin pân aici, continu el, înc lzinduă ă ă ă -şi mâinile la foc.

La un moment dat, m-am cufundat pân la brâu; noroc c z pada e încă ă ă ă afânat .ă

Nu m putui opri s spun:ă ă— Dar de ce ai venit?— E o întrebare cam neospilalier , pus unui musafir, dar fiindc mă ă ă ă

întrebi, o să- i r spund c am venit doar s vorbesc cu dumneata. C r ileţ ă ă ă ă ţ mele t cute şi odaia goal mă ă -au obosit. De altfel, de ieri încoace nu-mi mai g sesc locul, ca un om c ruia i să ă -a spus o jum tate de poveste şi eă ner bd tor s afle sfârşitul.ă ă ă

Se aşez . Îmi amintii purtarea lui ciudat din ajun şi m cuprinseă ă ă îngrijorarea; în orice caz, dac era nebun, nebunia lui se dovedea foarteă calm şi potolit . Niciodat tr s turile lui frumoase nu amintiser marmuraă ă ă ă ă ă şlefuit atât de mult ca în clipa aceea, când îşi d du la o parte p rul ud deă ă ă

z pada topit , l sând razele focului din c min s str luceasc în voie peă ă ă ă ă ă ă fruntea şi obrajii lui atât de palizi ;urmele grijii şi ale mâhnirii adânc întip riteă pe chipul s u mă -au întristat. Aşteptam cu n dejdea că ă va spune un cuvânt pe care să-l pot cel pu in în elege. Dar continua sţ ţ ă-şi in mâna la b rbie şiţ ă ă degetul pe buze: se gândea. M-a uimit înf işarea mâinii lui la fel de sl bităţ ă ă ca şi chipul. F r voie m cuprinse mila şi m v zui îndemnat s spun:ă ă ă ă ă ă ă

— Aş vrea ca Diana sau Mary s vin s stea cu dumneata. Nuă ă ă -i bine să tr ieşti singur, prea nu teă -ngrijeşti de s n tatea dumitale.ă ă

— Nici vorb , r spunse el. M îngrijesc eu, când e nevoie. Acum m simtă ă ă ă foarte bine. Ce te alarmeaz în starea mea?ă

Spuse aceste cuvinte cu nep sare şi dus pe gânduri, ceea ceă -mi dovedi c grija mea i se p rea cu totul de prisos. T cui.ă ă ă

Îşi mişca domol degetul pe buza de sus şi privirea lui r t cea vis toareă ă ă pe gr tarul poleit de luminile juc uşe ale fl c rilor. Socotind c trebuieă ă ă ă ă neap rat s spun ceva, îl întrebai dac nu cumva ajungea pân la el frigul deă ă ă ă la uşa aflat în spatele s u.ă ă

— Nu, nu, îmi r spunse scurt şi aproape sup rat. "Bine, îmi zisei, taciă ă dac vrei. Am s te las s te gândeşti şi m voi întoarce la cartea mea."ă ă ă ă

Aşa c am potrivit mucul lumân rii şi am reluat lecă ă tura lui Marmion.În curând se scul în picioare. Mişcarea m f cu s ridic ochii, îl v zuiă ă ă ă ă

sco ând din portofelul de marochin o scrisoare pe care o citi în t cere, oţ ă împ turi şi o puse la loc, tot aşa de t cut; dup asta r mase iar şi peă ă ă ă ă gânduri. Nu izbuteam s citesc nimic pe acel chip cu nepuă tin de p truns.ţă ă Dar nici nu admiteam, în ner bdarea mea, s r mân mut . Poate s mă ă ă ă ă ă repead , dac vrea, dar de vorbit tot voi vorbi.ă ă

— Ai primit în ultimul timp veşti de la Mary şi de la Diana? l-am întrebat. — Nu, nici o veste de la scrisoarea pe care iţ -am ar tată -o acum o

s pt mân .ă ă ă— Nu s-a schimbat nimic în planurile dumitale? p r seşti Anglia maiă ă

curând decât te-aşteptai?— Nu cred, ar fi o fericire prea mare.Respins astfel, schimbai vorba. Pomenii de data asta despre şcoal şiă ă

despre elevele mele.— Mama micu ei Mary Garrett e mai bine. Mary sţ -a întors azi la şcoal şiă

s pt mâna viitoareă ă o s am patru eleve noi de la Foundey Close. Dac nă ă -ar fi fost z pada, ar fi venit de azi.ă

— Adev rat?ă— Domnul Oliver pl teşte pentru dou dintre ele.ă ă— Da?— Are de gând s osp teze toata şcoala de Cr ciun.ă ă ă— Ştiu.— Dumneata l-ai sf tuit?ă— Nu.— Atunci cine?— Cred c fiică ă-sa.— Probabil; e atât de bun !ă— Da.O nou t cere. Ceasul b tu opt. Zgomotul îl smulse din reverie; îşiă ă ă

întinse picioarele, se ridic şi se întoarseă -spre mine.— Lasă- i o clip cartea, zise el, şi apropieţ ă -te pu in de foc.ţEram din ce în ce mai uimit şi, neg sind explica ia minunii, lă ă ţ -am

ascultat.

— Acum o jum tate de ceas, zise el, iă ţ -am vorbit despre ner bdarea meaă de a cunoaşte urmarea unei povestiri; dar m-am gândit mai bine s iau euă rolul povestitorului, ca s fii dumneata cel care ascult . Înainte de a începe,ă ă te încunoştin ez c povestirea o s i se par cam banal , dar am nunteleţ ă ă ţ ă ă ă învechite îşi recap t uneori prospe imea, dacă ă ţ ă-s rostite de alte buze. De altfel, veche sau nu, e scurt .ă

Acum dou zeci de ani, un biet pastor (nu intereseaz acum numele lui)ă ă se-ndr gosti de o tân r bogat ; fata îl iubea şi ea şi se m rit cu el, în ciudaă ă ă ă ă ă împotrivirii tuturor rudelor sale, care nu mai vrur s ştie de dânsa după ă ă c s torie. Doi ani dup aceea amândoi îndr zne ii muriser şi se odihneauă ă ă ă ţ ă linişti i împreun , unul lâng cel lalt sub aceeaşi ţ ă ă ă loc de veci ( am v zută mormântul ce alc tuia o p rticic din pardoseala de piatr a unui cimitiră ă ă ă uriaş, care înconjoar mohorâta catedral , neagr ca funinginea, dintră ă ă -un mare oraş manufacturier, în comitatul... De pe urma lor r m sese o fat careă ă ă fu primit înc de la naştere în bra ele carit ii, la fel de reci ca troienele deă ă ţ ăţ z pad în care aproape mă ă -am înecat astă-sear . Copila p r sit fu dus înă ă ă ă ă locuin a unei bogate rude a mamei ei, fu crescut de o m tuş numit (acumţ ă ă ă ă ajung la nume) doamna Reed din Gateshead. Tresari? Ai auzit cumva vreun zgomot ? Pesemne-i un guzgan care umbl printre grinzile clasei de al turi.ă ă Înainte de a o repara şi transforma, era un hambar şi hambarele sunt de obicei pline de guzgani. Dar s ne continu m povestirea. Doamna Reed o inuă ă ţ pe orfan zece ani. Nu ştiu dac a fost fericit sau nu; nimeni nu miă ă ă -a spus-o. Dup aceea, copila fu trimis întră ă -un loc pe care îl cunoşti, întrucât e vorba de şcoala din Lowood, unde ai stat şi dumneata atâta timp. Se pare c a f cută ă acolo o carier foarte onorabil , din elev ajungând institutoare – caă ă ă dumneata. Sunt într-adev r uimit de asem narea ce exist , cel pu in în uneleă ă ă ţ amănunte, între povestea ei şi povestea dumitale. Fata aceea a plecat din Lowood şi s-a f cut guvernant . Vezi, şi aici cele dou destine se aseam n .ă ă ă ă ă Ca guvernant a crescut pe pupila unui oarecare domn Rochester.ă

— Domnule Rivers! exclamai eu.— Îmi dau seama ce sim i, zise el, dar st pâneşteţ ă -te o clip . Aproapeă

c-am sfârşit; ascultă-m pân la cap t. Nu ştiu nimic despre domnulă ă ă Rochester decât c a propus o c s torie onorabil acelei fete, dar chiar înă ă ă ă fa a altaţ rului ea a descoperit c cel cu care venise acolo avea o so ie înc înă ţ ă via , deşi nebun . Cum sţă ă -a purtat dup aceea domnul Rochester şi ceă explica ii a dat el tinerei fete, despre asta se pot face numai presupuneri.ţ Cert e c atunci când a fost nevoie de prezen a tinerei guvernante şi aă ţ c utată -o, s-a aflat c plecase; nimeni nu ştie unde şi cum. P r sise noapteaă ă ă castelul din Thornfield şi toate cercet rile au r mas zadarnice; întregul inut aă ă ţ fost b tut în lung şiă -n lat, f r s se poat afla despre ea. Totuşi, în ultimaă ă ă ă vreme, g sirea ei e o problema de extrem urgen ; să ă ţă -au dat anun uri înţ toate ziarele; eu însumi am primit o scrisoare din partea unui oarecare domn Briggs, avocat, care mi-a dat toate aceste am nunte. Nuă -i o poveste ciudat ?ă

— Te rog să-mi spui un singur lucru, zisei eu, şi de vreme ce ştii atât de multe, fireşte că-mi po i r sţ ă punde. Ce-i cu domnul Rochester? Unde-i? Ce face? E s n tos?ă ă

— Nu ştiu nimic despre domnul Rochester; scrisoarea nu pomeneşte decât de tentativa lui de a comite o înşel torie şi o ilegalitate; despre astaă iţ -am vorbit. Ar trebui mai curând s întrebi de numele guvernantei şi deă

împrejurarea care cere cu urgen prezen a ei.ţă ţ— Nimeni nu s-a dus la Thornfield? Nimeni nu l-a v zut pe domnulă

Rochester?

— Cred c nu.ă— I s-a scris?— Bineîn eles.ţ— Şi ce-a r spuns? Undeă -i scrisoarea lui?— Domnul Briggs îmi spune c r spunsul nă ă -a fost redactat de domnul

Rochester, ci de o doamn care semă neaz Alice Fairfax.ăMi-am sim it sufletul înghe at de groaz . Aşadar, teţ ţ ă merile mele cele mai

rele erau probabil întemeiate. Dup cum se vede, p r sise Anglia şi înă ă ă dezn dejdea lui se întorsese spre vechileă -i vizuini de pe continent. Şi ce narcotice c utase pentru suferin eleă ţ -i crâncene? Cu ce voia să-şi aline teribila-i patim ? Nu îndr zneam s r să ă ă ă pund la aceast întrebare. Oh, bietulă meu st pân! El, careă -mi fusese aproape so . El, cel c ruia atât de des îiţ ă spusesem "dragul meu Edward"'!

— Omul acela trebuie s fi fost un om r u, observ domnul Rivers.ă ă ă— Nu-l cunoşti; nu-l judeca aşa! strigai eu înflăc rat .ă ă— Foarte bine, de altfel am altceva mai bun de f cut decât s m ocupă ă ă

de el; trebuie să-mi sfârşesc povestirea. Deoarece nu-mi ceri numele guvernantei, am s iă ţ -l spun eu. Aşteapt ! Îl am aici; e mai bine ca lucrurileă de seam s fie puse cu grij pe hârtie, negru pe alb.ă ă ă

Tacticos, îşi scoase din nou portofelul, îl deschise şi c ut ceva. Dintră ă -o desp r itur trase o buc ic de hârtie mototolit ce p rea c fusese rupt înă ţ ă ăţ ă ă ă ă ă grab . Recunoscui dup form şi dup petele de ultramarin, lac şi vermilionă ă ă ă c e bucata rupt din hârtia ce acoperea portretul domnişoarei Oliver. St.ă ă John se ridic , o inu înaintea ochilor şi eu citii, scrise de mine cu cerneal deă ţ ă China, cuvintele "Jane Eyre". Le scrisesem de bun seam întră ă -o clip în careă gândurile îmi r t ceau aiurea.ă ă

— Briggs, urm el, îmi vorbea de o Jane Eyre; anună urile din ziareţ vorbeau de o Jane Eyre; eu cunoşteam o Jane Elliott. Recunosc c aveamă b nuieli, dar nă -am căp tat certitudinea decât ieri dup amiaz . Î i m rturiă ă ă ţ ă -seşti numele şi renun i la pseudonim?ţ

— Da, da. Dar unde-i domnul Briggs? Poate ştie mai mult decât dumneata despre domnul Rochester.

— Briggs e la Londra. Nu cred s ştie ceva referitor la domnul Rochester,ă nu-l intereseaz acest domn. Dând aten ie am nuntelor, ui i lucrul cel maiă ţ ă ţ însemnat şi nu m întrebi pentru ce te caut domnul Briggs şi de ce areă ă nevoie de dumneata.

— Adev rat. De ce?ă— Ca să- i spun c unchiul dumitale, domnul Eyre din Madera, a murit;ţ ă ă

iţ -a l sat toat averea şi acum eşti bogat . Pentru asta te caut şi pentruă ă ă ă nimic altceva.

— Eu bogat ?ă— Da, da; dumneata eşti o moştenitoare bogat . Urm o clip de t cere.ă ă ă ă— Va trebui desigur să- i dovedeşti identitatea, urm St. John, dar astaţ ă

n-o s fie greu şi atunci o s cape i imediat averea. E în ac iuni engleze.ă ă ţ ţ Briggs are testamentul şi toate hârtiile trebuincioase.

Întorsesem o fil nou din cartea vie ii mele! E fruă ă ţ mos, cititorule, să scapi de s r cie ca s te îmbog eşti deodat ; e chiar foarte frumos; dar nuă ă ă ăţ ă -i ceva pe care-l în elegi numaidecât şi de care te po i bucura pe deplin dinţ ţ prima clip . Şi apoi sunt în via alte bucurii mai îmb t toare, careă ţă ă ă - i dau maiţ mul i fiori. O avere e o fericire mare, dar p mânteasc : nţ ă ă -are nimic ideal. Totuşi se leag de ea e solid, liniştit, iar bucuria pe care o sim i nu se poateă ţ manifesta cu entuziasm; nu s ri, nu ipi, nu strigi ura! Când afli c eşti bogat,ă ţ ă

începi s te gândeşti la r spunderi, la încurc turi. La o adic , eşti mul umit,ă ă ă ă ţ dar ai griji mari. Te st pâneşti şi primeşti vesă tea despre norocul ce-a dat peste tine cu figura serioas . De altfel, cuvintele: testament, moştenire, mergă mân în mân cu moarte şi înmormântare. Unchiul murise şi el era unica meaă ă rud . De când auzisem c exist , nutriă ă ă sem n dejdea să ă-l v d o dat ; acum nuă ă mai era cu putin . Apoi banii mi se d deau numai mie, iar nu unei familiiţă ă care s-ar fi bucurat de ei; numai mie. Desigur era un noroc; o s fiu atât deă fericit , de independent ! O sim eam bine şi gâdul acesta f cea să ă ţ ă ă-mi bată inima cu putere.

— În sfârşit, ridici capul, îmi zise domnul Rivers. Credeam c teă -a privit Meduza şi te-ai schimbat în stan de piatr . Poate c acum ai s m întrebiă ă ă ă ă ce avere ai.

— Cât?— Oh, o bagatel ! Nici nu merit osteneala să ă ă- i mai spun. Se zice c arţ ă

fi vorba de dou zeci de mii de lire.ă— Dou zeci de mii de lire?ăEram din nou uluit . M gândisem la vreo patru sau cinci mii. Vestea îmiă ă

t ie o clip r suflarea. Domnul St. John, pe care pân atunci nuă ă ă ă -l auzisem niciodat râzând, începu s râd .ă ă ă

— Dac ai fi s vârşit un omor, zise el, şi dac ai fi aflat c ai fostă ă ă ă descoperit , ai avea o înf işare mai puă ăţ in speriat ca acum.ţ ă

— E o sum mare. Nu crezi c e o greşeal ?ă ă ă— Câtuşi de pu in.ţ— Poate c nă -ai citit bine cifrele şi nu sunt decât dou mii?ă— E scris în litere, nu în cifre: dou zeci de mii. M sim eam asemeni unuiă ă ţ

om f r prea mult poft de mâncare, dar care se pomeneşte dintră ă ă ă -o dată singur înaintea unei mese preg tite pentru o sut de persoane. Domnulă ă Rivers se ridic şiă -şi puse mantaua.

— Dac noaptea nă -ar fi aşa de urât – spuse el – aş trimiteă -o pe Hannah să- i in tov r şie. Pari atât de nenorocit , c nuţ ţ ă ă ă ă ă -i bine s te las singur . Dară ă biata Hannah n-ar putea r zbate prin troiene cu aceeaşi uşuă rin ca mine.ţă Picioarele ei nu sunt aşa de lungi, încât m v d silit s te las prad mâhniriiă ă ă ă dumitale. Bun seara. ă

Pusese mâna pe clan , când îmi veni un gând nebun.ţă— Stai o clip ! strigai eu.ă— Ei, ce-i?— Aş vrea s ştiu de ce tocmai dumitale iă ţ -a cerut domnul Briggs

am nunte despre mine; de unde te cuă noaşte şi ce l-a f cut s cread că ă ă ă dumneata, care locuieşti într-un inut atât de izolat cum e acesta, lţ -ai putea ajuta s m descopere.ă ă

— Oh! zise el, fiindc sunt preot, iar preo ii sunt deseă ţ ori consulta i înţ asemenea cazuri ciudate.

Puse din nou mâna pe clan .ţă— Nu, nu m mul umesc cu atât, strigai eu.ă ţÎntr-adev r, în r spunsul s u evaziv şi gr bit era ceva care, în loc să ă ă ă ă-mi

aline curiozitatea, mi-o a â a şi mai mult.ţ ţ— E ceva tare ciudat în toate astea, ad ugai eu, şi vreau s ştiu totul.ă ă— Alt dat .ă ă— Nu; astă-sear ! Chiar astă ă-sear !ăŞi cum el f cu un pas în odaie, m aşezai în dreptul uşii. P rea stânjenit.ă ă ă— Po i fi sigur c nţ ă -o s pleci înainte de aă -mi spune tot.— Aş prefera să- i spun alt dat .ţ ă ă

— Nu, ai să-mi spui acum! Trebuie!— Aş vrea s-o afli mai degrab de la Diana sau de la Mary.ăÎmpotrivirea lui nu f cea decât să ă-mi sporeasc neă r bdarea. Voiam să ă

ştiu tot – şi numaidecât. I-o spusei.— Dar, r spunse el, iă ţ -am spus c sunt un om aspru şi greu deă

înduplecat.— Şi eu sunt o femeie aspr , de care e cu neputin sa scapi.ă ţă— Sunt rece, urm el, şi pasiunea nu m poate cuceri.ă ă— Eu sunt înfl c rat , şi focul topeşte ghea a. Flaă ă ă ţ c ra c minului a f cută ă ă

s se topeasc toat z pada de pe mantaua dumitale; apa a curs pe nisipulă ă ă ă care pare acum o past înmuiat . Domnule Rivers, dac vrei să ă ă ă- i isp şeştiţ ă înalta crim c miă ă -ai murd rit nisipul din buc t rie, spuneă ă ă -mi ceea ce vreau s ştiu...ă

— Bine, zise el. Cedez st ruin ei, dac nu înfl c r rii dumitale, tot aşaă ţ ă ă ă ă cum piatra se las str puns de pică ă ă ătura de ap ce cade necontenit; de altfel,ă va trebui s-o spui o dat . Ce miă -e acum, ce mi-e mai târziu? Te cheam Janeă Eyre?

— Fireşte; asta a fost l murit mai dinainte.ă— Ştii poate c am acelaşi nume cu dumneata? C am fost botezat St.ă ă

John Eyre Rivers?— Nu! Îmi amintesc c am v zut litera E în ini ialele dumitale însemnateă ă ţ

pe c r ile ce mi leă ţ -ai împrumutat în diferite rânduri. Dar nu m-am întrebat niciodat ce nume ar putea reprezenta aceasta liter . Dar atunci. ....ă ă Fireşte...

T cui; nu voiam s nutresc, şi mai pu in înc s exă ă ţ ă ă prim, gândul ce-mi trecuse prin minte – care prindea fiin , care, întrţă -o clip , se schimba pentruă mine într-o puternic probabilitate. Toate împrejur rile se împleteau, seă ă potriveau, într-o ordine închegat . Lan ul, pân atunci doar nişte ineleă ţ ă separate, f r form , începea s se întind acum drept înaintea mea; fiecareă ă ă ă ă verig era zdrav n , iar întregul des vârşit. Înainte ca St. John s deschidă ă ă ă ă ă gura, instinctul îmi vesti toate astea. Dar cum nu m pot aştepta ca şi cititoriiă s aib aceeaşi în elegere ină ă ţ tuitiv , am s repet l murirea pe care miă ă ă -a dat-o domnul Rivers.

— Mama mea era n scut Eyre, zise el. Avea doi fra i, unul preot careă ă ţ s-a c s torit cu miss Jane Reed din Gateshead; cel lalt, John Eyre, eraă ă ă negustor şi a plecat mai târziu la Funchai, în Madeira. Domnul Briggs, avocatul domnului Eyre, ne-a scris în august trecut ca s ne vestească ă moartea unchiului nostru şi s ne spun că ă ă-şi l sase averea fiicei fratelui s u,ă ă preotul, nevrând s ştie de noi din pricina unei certe dintre tata şi el, pe careă n-a uitat-o niciodat . Acum câteva s pt mâni neă ă ă -a scris din nou ca s neă arate c moştenitoaă rea nu putea fi g sit şi s ne întrebe dac ştim cevaă ă ă ă despre dânsa. Un nume, scris din întâmplare pe o bucat de hârtie, mă -a f cută s-o descop r. Restul îl ştii.ă

Vru s plece iar, dar m proptii cu spatele de uş .ă ă ă— Lasă-m s vorbesc, zisei; dă ă ă-mi r gaz s r suflu şi s m gândesc.ă ă ă ă ăM oprii, el r mase ă ă în picioare înaintea mea, cu p l ria în mân , şi p reaă ă ă ă

destul de liniştit. Am urmat. — Mama dumitale a fost sora tatei?— Da.— Era, aşadar, m tuşa mea?ăEl d du din cap.ă— Unchiul meu John era unchiul John al dumitale? Dumneata, Diana şi

Mary sunte i copiii surorii, iar eu sunt fiica fratelui s u.ţ ă

— Sigur c da.ă— Atunci voi trei îmi sunte i veri: jum tate dinţ ă sângele nostru are acelaşi

izvor.— Da, suntem veri.Îl privii. Mi se p rea c reg sisem un frate – un frate de care puteam fiă ă ă

mândr , pe careă -l puteam iubi – şi dou surori pline de însuşiri alese, la careă inusem mult şi pe care le iubisem din toat inima, chiar când nu v zusem înţ ă ă

ele decât nişte str ine. Aceste dou fete, pe care le admirasem cu ună ă amestec amar de simpatie şi dezn dejde, când, îngenuncheat pe p mântulă ă ă umed privisem pe fereastra scund şi z brelit de la Mooră ă ă -House, aceste fete îmi erau rude apropiate. Tân rul înalt, ar tos, care m ridicase aproapeă ă ă moart de pe pragul casei lui, miă -era de asemenea rud de sânge. Fericită ă descoperire pentru o biat p r sit ! Iat întră ă ă ă ă -adev r boă g ia! O bog ie aăţ ăţ sufletului, un izvor de dragoste curat şi adev rat ! Era o fericire puternic ,ă ă ă ă nespus de dulce şi îmb t toare, ce nu sem na cu cea pe care o încercasemă ă ă aflând c am bani mul i; fiindc , deşi ştirea era bineă ţ ă venit , nu sim isem decâtă ţ o bucurie cump tat . În încântarea fericirii mele neaşteptate, împreunaiă ă mâiniie; inima îmi b tea s se rup , vineleă ă ă -mi zvâcneau cu putere.

— Oh, sunt fericit ! Sunt fericit ! strigai eu.ă ăSt. John zâmbi.— Nu iţ -am spus c în loc s te ocupi de lucrurile însemnate, teă ă

interesezi de fleacuri? rosti el. iŢ -ai p strat cump tul când iă ă ţ -am spus c eştiă bogat , iar acum iat cum teă ă -ai aprins pentru un lucru neînsemnat.

— Ce vrei s zici? O fi poate neînsemnat pentru dumneata care ai suroriă şi nu- i pas de o verişoar . Dar eu, eu care nţ ă ă -aveam pe nimeni? Trei rude sau dou , dac nu vrei s te numeri printre ele, să ă ă -au n scut în clipa astaă pentru mine. Da, repet, sunt fericit !ă

M plimbam agitat prin odaie. Apoi m oprii, suă ă ă focat aproape deă gândurile ce m copleşeau, prea nă ăvalnice ca s le primesc, s le pun înă ă ordine. M gândeam la tot ce să -ar putea întâmpla şi avea s se întâmple înă curând; priveam pere ii albi şi credeam c v d un cer spuzit de stele, şi parcţ ă ă ă fiecare m c l uzea spre o int sau spre o bucurie. În sfârşit, eram în stareă ă ă ţ ă s fac ceva pentru cei careă -mi sc paser via a şi pe care pân acum îiă ă ţ ă iubisem cu o dragoste neputincioas . Erau subjuga i şi eu puteam să ţ ă-i dezrobesc; erau r zle i i şi eu îi puteam strânge laolalt ; independen a şiă ţ ţ ă ţ bog ia care erau ale mele puteau fi şi ale lor. Nu eram patru? Dou zeci deăţ ă mii de lire împ r ite în mod egal însemna cinci mii de lire pentru fiecare. Eraă ţ de ajuns şi prea de ajuns. Dreptatea ar fi fost înf ptuit , iar fericirea noastră ă ă asigurat . Bog ia nu m mai copleşea, nu mai era un simplu morman deă ăţ ă aur, ci o bog ie de via , de n dejdi şi de bucurii.ăţ ţă ă

Nu ştiu cum ar tam în momentele când mintea miă -era n p dit de toateă ă ă aceste gânduri, dar în curând am observat c domnul Rivers aşezase ună scaun la spatele meu şi încerca, plin de blânde e, s m fac s şed. Mţ ă ă ă ă ă sf tuia s fiu liniştit . Îi spusei c mintea nuă ă ă ă -mi era nicidecum tulburat ; îiă d dui mâna deoparte şi reîncepui s m plimb prin odaie.ă ă ă

— Mâine ai s le scrii Dianei şi lui Mary, spusei eu, şiă -o s le rogi s seă ă înapoieze numaidecât. Diana mi-a spus c ea şi sora ei să -ar socoti bogate dac ar avea câte o mie de lire; de aceea, cred c fiecare o s fie mul umită ă ă ţ ă cu cinci mii.

— Spune-mi de unde pot lua un pahar cu ap , r să ă punse St. John. Ar trebui s faci un efort ca s te poă ă toleşti.

— Las prostiile! Ce efect va avea asupra dumitale aceast moştenire?ă ă

Te va re ine în Anglia, te va hot rî s te însori cu domnişoara Oliver şi sţ ă ă ă tr ieşti ca to i muritorii de rând?ă ţ

— Ba i câmpii ; i sţ ţ -a tulburat mintea. Te-am vestit pe neaşteptate şi nout ile teăţ -au tulburat atât de mult c nu te mai po i st pâni.ă ţ ă

— Domnule Rivers, m faci să ă-mi pierd r bdarea! vorbesc cu destulă ă judecat . Dumneata nu m în elegi sau mai bine zis te prefaci c nu mă ă ţ ă ă în elegi.ţ

— Poate c dac o s vorbeşti mai l murit, o s te în eleg mai bine.ă ă ă ă ă ţ— Nu te-ai l murit! Ce poate fi mai l murit? E foarte uşor de în eles că ă ţ ă

împ r ind cele dou zeci de mii de lire între nepot şi cele trei nepoate aleă ţ ă unchiului John, fiec ruia îi vor reveni câte cinci mii de lire. Doresc s scriiă ă surorilor dumitale, ar tânduă -le ce moştenire au c p tat.ă ă

— Adic ce moştenire ai c p tat dumneata.ă ă ă— iŢ -am spus cum v d eu lucrurile în cazul de fa şiă ţă -n alt fel nu le pot

vedea. Nu sunt o egoist brutal , câineşte de nedreapt sau o tic loasă ă ă ă ă nerecunosc toare. De altfel, vreau s am un c min, vreau s am rude; miă ă ă ă -e drag Moor-House şi vreau s tr iesc acolo; le iubesc pe Diana şi pe Mary şiă ă vreau sa fiu toat via a legat de ele. Îmi va pl cea şiă ţ ă ă -mi va prinde bine să am cinci mii de lire; dar dou zeci mă -ar chinui şi m-ar ap sa pe suflet. Apoi,ă dac aceşti bani sunt ai mei în fa a legii, nu sunt şi în fa a drept ii. Nu vă ţ ţ ăţ ă dau decât ce mi-ar fi cu totul nefolositor; nu vreau nici ciorov ieli, nici îmă -potriviri; s ne în elegem între noi şi s hot râm numaidecât.ă ţ ă ă

— Te laşi dus de primul impuls, trebuie s te gândeşti câteva zile, ca să ă ă putem pune temei pe vorbele dumitale.

— Oh! dac te îndoieşti doar de sinceritatea mea, atunci nu m tem deă ă nimic. Recunoşti c am dreptate? ă

— Într-adev r, îmi dau seama c ai oarecare drepă ă tate, dar e împotriva tuturor obiceiurilor. Afar de asta, toata averea î i apar ine pe drept. Unchiulă ţ ţ a câştigat-o prin str daniile lui şi avea dreptul să -o lase cui voia. iŢ -a l sată -o dumitale. La urma urmelor, legea î i îng duie sţ ă -o p strezi şi po i să ţ -o socoteşti a dumitale f r mustr ri de cuget.ă ă ă

— Pentru mine, r spunsei, e o chestie de sentiment şi de conştiin .ă ţă Trebuie s m las c l uzit de sentimente; am atât de rar prilejul să ă ă ă ă -o fac. Chiar dac ai discuta, ai ridica cine ştie ce obiec ii şi mă ţ -ai sâcâi un an întreg, n-aş putea renun a la pl cerea f r seam n pe care am întrez ritţ ă ă ă ă ă -o, aceea de a pl ti în parte o daă torie nespus de mare şi de a-mi câştiga prieteni pentru tot restul vie ii.ţ

— Vorbeşti aşa acum, spuse St. John, pentru c nu ştii ce înseamn s aiă ă ă avere şi prin urmare nici ce înseamn s te bucuri de ea. Nu ştii ceă ă -ai putea ajunge cu dou zeci de mii de lire, ce loc ai putea ocupa în lume; nu ştii ceă viitor s-ar deschide înaintea dumitale; nu ştii...

— Iar dumneata, îl întrerupsei, nu- i po i închipui cu cât ardoareţ ţ ă n zuiesc spre o dragoste fr easc . Nă ăţ ă -am avut niciodat un c min, nici fra i,ă ă ţ nici surori; trebuie şi vreau s le am acum. Nuă -i aşa c o s m recunoaşte iă ă ă ţ ca rud şi o s m primi i printre voi?ă ă ă ţ

— Jane, o să- i fiu frate, iar surorile mele or sţ ă- i fie surori, f r sţ ă ă ă- iţ cerem jertfa drepturilor dumitale bine întemeiate.

— Frate-meu? Da, la mii de leghe dep rtare! Suă rori? Da, robind la str ini.ă Iar eu bogat , îndopat cu aur, f r ca vreodat să ă ă ă ă ă-l fi câştigat, ori să-l fi me-ritat! Dumneata, f r un ban! Straşnic egalitate şi fr ie! O, leg tur deă ă ă ăţ ă ă suflet! O, dragoste adânc !ă

— Dar, Jane, dorin a dumitaie de a avea o familie şi o fericire casnicţ ă

poate fi împlinit prin alte mijloace decât cele de care vorbeşti; te po iă ţ m rita.ă

— Iar vorbeşti prostii! S m m rit! Nu vreau sa m m rit şi nă ă ă ă ă -o s mă ă m rit niciodat .ă ă

— Nu mai vorbi aşa. Cuvintele astea atât de necugetate sunt înc oă dovad c vorbeşti f r s cuge i.ă ă ă ă ă ţ

— Nu, nu! Ştiu ce spun! Ştiu ce simt şi cât de vajnic mi se r zvr teşteă ă întreaga fiin la simplul gând al mţă ăritişului. Nimeni nu s-ar c s tori cu mineă ă din dragoste şi nu vreau ca omul care m-ar lua s fac o simpl afacere. Nuă ă ă vreau un str in care ar fi cu totul deosebit de mine şi cu care nu mă -aş putea în elege. Am nevoie de rude, vreau s spun de oameni care simt ca şi mine.ţ ă Mai spune-mi o dat c ai să ă ă-mi fii frate. Când ai rostit aceste cuvinte, sufletul mi s-a topit de fericire. Dac po i, repetă ţ ă-le, rostindu-le din toată inima.

— Cred ca pot. Ştiu c miă -am iubit totdeauna surorile şi ştiu că dragostea mea e întemeiat pe stima ceă -o am pentru ele şi calit ile şiăţ admira ia ceţ -o port destoiniciei lor. Şi dumneata eşti deşteapt şi te por iă ţ cum trebuie. Semeni în obiceiuri şi gusturi cu Diana şi cu Mary; prezen aţ dumitale mi-a fost totdeauna pl cut şi de câte ori am stat de vorb cuă ă ă dumneata, am g sit o alinare. Simt că ă- i pot face cu uşurin şi în chip firescţ ţă loc în inima mea, şi simt c te socotesc o a treia sor , mai tân r .ă ă ă ă

— Î i mul umesc. Pentru astţ ţ ă-sear miă -e de ajuns. Acum ai face bine să pleci, c ci dac mai r mâi, ai putea s m superi iar cu îndoielile dumitaleă ă ă ă ă urâcioase.

— Dar şcoala, domnişoar Eyre? Cred c acum va trebui să ă -o închidem.— Nu. Voi r mâne pân g seşti alt înv toare. ă ă ă ă ăţăZâmbi mul umit, îmi strânse mina şi plec . Nţ ă -am nevoie s povestescă

am nun it lupta pe care a trebuit să ţ -o duc şi s ar t argumentele la care aă ă trebuit s recurg pân s se împart moştenirea aşa cum doream. Am avut oă ă ă ă sarcin foarte grea; dar eram pe deplin hot rât şi verii mei v zur în celeă ă ă ă ă ă din urm c sunt cu adev rat neclintit în gândul de a face o împ r ireă ă ă ă ă ţ dreapt a averii; cum, pesemne, în inimile lor sim iser c am dreptate şi, peă ţ ă ă deasupra, trebuie s fi fost conştien i c în locul meu ar fi f cut acelaşi lucru,ă ţ ă ă pân la urm se învoir m car s încredin eze rezolvarea unor arbitri. Au fostă ă ă ă ă ţ aleşi ca arbitri domnul Oliver şi un destoinic om de legi. Amândoi mi-au dat dreptate şi aşa am izbândit. St. John, Diana, Mary şi cu mine ne primir mă moştenirea.

CAPITOLUL XXXIV

Pân când totul fu pus la punct, se apropie Cr ciunul; venea vacan a.ă ă ţ Am închis şcoala din Morton, str duinduă -m îns ca desp r irea s nuă ă ă ţ ă r mân , cel pu in din partea mea, ună ă ţ lucru sterp. Norocul deschide mâna aşa cum deschide şi inima, iar a da ceva când ai primit mult nu înseamn decât aă uşura într-un fel clocotul nepotolit al sim mintelor. De mult vreme b gasemţă ă ă de seam cu bucurie c multe dintre şcol ri ele mele m iubeau, iar laă ă ă ţ ă desp r ire îmi d dui şi mai limpede seama: îmi ar tar dragostea lor simpluă ţ ă ă ă şi cu t rie. Nem surat miă ă ă -a fost r splata când am v zut c aveamă ă ă într-adev r un loc în inima curat a copilelor; leă ă -am f g duit c în fiecareă ă ă s pt mân voi veni s le v d şi vom face împreun lec ii, vreme de un ceas.ă ă ă ă ă ă ţ

Domnul Rivers sosi în clipa când, dup ce cercetasem clasele careă cuprindeau acum şaizeci de eleve, încuiasem, şi cu cheia în mân , îmi luamă cu duioşie r mas bun de la vreo şase din cele mai bune eleve ale mele: niciă n-am putut g si în casa vreunui fermier englez fete mai cuviincioase, maiă vrednice de respect, mai modeste şi instruite. Şi asta-i mare lucru, fiindc , laă urma urmei ranii englezi sunt cei mai înv a i, mai cuviincioşi şi mai demniţă ăţ ţ din Europa; de atunci am mai v zut paysannes şi Bauerinnenă şi cele mai bune dintre ele îmi p reau ignorante, grosolane şi stupide fa de fetele meleă ţă din Morton.

— Socoteşti c iă ţ -ai primit r splata pentru un întreg sezon de munc ? mă ă ă întreb domnul Rivers, dup ce plecar copiii. Nu eşti fericit c ai f cut ună ă ă ă ă ă adev rat bine semenilor dumitale?ă

— F r îndoial .ă ă ă— Şi n-ai muncit decât vreo câteva luni! Nu socoteşti c o via închinată ţă ă

perfec ion rii oamenilor ar fi bine folosit ?ţ ă ă— Da; dar în ce m priveşte nă -aş putea s-o duc aşa într-una; vreau s mă ă

bucur de însuşirile mele, tot atât de mult pe cât vreau s le cultiv pe cele aleă altora. Acum trebuie s m bucur de ele. Nuă ă -mi abate gândurile spre şcoal ;ă am plecat de acolo şi sunt hot rât s folosesc din plin vacan a.ă ă ă ţ

Chipul lui St. John deveni serios.— Şi? Ce-i înfl c rarea asta neaşteptat ? Ce ai de gând s faci?ă ă ă ă— S fiu activ , cât mai activ cu putin . Întâi vreau s te rog s daiă ă ă ţă ă ă

drumul lui Hannah şi s cau i pe altă ţ cineva s te slujeasc . ă ă— Ai nevoie de ea?— Da, aş vrea s mearg cu mine la Mooră ă -House. Diana şi Mary vin

peste o s pt mân şi vreau s g seasc totul în ordine. ă ă ă ă ă ă— În eleg. Credeam c inten ionezi s pleci în vreo vacan . Hannah o sţ ă ţ ă ţă ă

mearg cu tine. ă— Atunci spune-i s fie gata mâine. Uite cheia de la şcoal ; mâineă ă

diminea o sţă ă- i dau şi pe cea de la cas .ţ ăSt. John lu cheia.ă— Pari foarte vesel c miă ă -o dai; nu- i în eleg chiar pe deţ ţ -a-ntregul

veselia, fiindc nu ştiu cu ce munc iă ă ţ -ai pus în gând s-o înlocuieşli pe cea pe care ai p r sită ă -o. Ce gânduri, ce inten ii ai, care iţ ţ -e acum scopul în via ?ţă

— Prima mea int e s curţ ă ă ăţ (în elegi întreaga semţ nifica ie a acestuiţ cuvânt?) s cură ăţ din pod până-n pivni Moorţă -House-ul; a doua, s frec totală cu cear , cuă ulei şi cu o gr mad de cârpe, pân când fiecare lucru ă ă ă VA str luciă din nou; a treia, s aranjez scaunele şi mesele, paturile şi covoarele, cu oă precizie matematic ; dup aceea am s stric atâta c rbune şi turb ca s facă ă ă ă ă ă câte un foc bun în fiecare odaie; în sfârşit, cele dou zile dinaintea sosiriiă surorilor dumitale vor fi folosite de mine şi de Hannah ca s batem ou le, să ă ă alegem stafide, s râşnim mirodenii, s coacem cozonacii de Cr ciun, să ă ă ă toc m m runt umplutura pl cintelor şi s împlinim aliă ă ă ă nturi culinare, pe care cuvintele nu le pot îndeajuns desluşi unui profan ca dumneata. Într-un cuvânt, am de gând ca pân joia viitoare, când vor veni Diana şi Mary, totulă s fie gata şi în stare perfect ; ambi ia mea e s le ar tă ă ţ ă ă ce înseamn oă primire cu adev rat dr g stoas .ă ă ă ă

St. John zâmbi şters; p rea totuşi nemul umit.ă ţ— Toate astea sunt bune deocamdat , zise el, dar, serios vorbind,ă

n d jduiesc c dup ceă ă ă ă - i va trece primul val de entuziasm o s priveşti cevaţ ă mai sus de farmecele vie ii casnice şi bucuriile de familie...ţ

— E tot ce-i mai bun pe lume! îl întrerupsei eu.

— Nu, Jane, nu; lumea asta nu-i locul desf t rii, nu c uta s faci din eaă ă ă ă una ca asta; nu-i loc de odihn ,ă nu te lenevi.

— Dimpotriv , vreau s fiu harnic .ă ă ă— Jane, deocamdat te iert. Î i las dou luni s te bucuri în întregime deă ţ ă ă

noua dumitale via şi de fericirea de aţă - i fi g sit rudele; dar n d jduiesc cţ ă ă ă ă pe urm o să ă- i arunci ochii dincolo de ţ Moor-House şi Morton, dincolo de iubirea fr easc , de liniştea egoist şi de pl cerile uşuratice pe care i le dauăţ ă ă ă ţ civiliza ia şi belşugul. N d jduiesc c o s fii din nou tulburat de putereaţ ă ă ă ă ă energiei dumitale.

Îl privii mirat .ă— St. John, zisei eu, g sesc c e aproape r ut cios din partea dumitaleă ă ă ă

s vorbeşti aşa. Vreau s fiu fericit , s m îmb t de fericire, şi dumneata mă ă ă ă ă ă ă împingi spre zbucium! Cu ce scop?

— Cu scopul de a te îndemna s foloseşti cu chibzuin darurile cu careă ţă te-a înzestrat Dumnezeu şi de care, într-o zi, î i va cere cu siguran oţ ţă socoteal foarte exact . Jane, te voi veghea deă ă -aproape şi cu grij . Te previn.ă Şi voi încerca s în buş aceast înfrigurare f r rost care te împinge spreă ă ă ă ă searbedele bucurii ale c minului. Nu te încredin a cu atâta t rie leg turiloră ţ ă ă trupeşti; p strează ă- i statornicia şi entuziasmul pentru o cauz vredţ ă nic deă ele, nu le risipi pe lucruri m runte, trec toare. În elegi, Jane?ă ă ţ

— Da, ca şi cum mi-ai vorbi chinezeşte. Simt c am pricini binecuvântateă s fiu fericit , şi vreau s fiu. La revedere!ă ă ă

Fericit am fost la Mooră -House şi din greu am muncit acolo. Din greu a muncit şi Hannah şi a fost încântat v zând cât de vesel ştiam s fiu înă ă ă ă mijlocul harababurii unei case întoarse pe dos, cu cât îndemânare ştiam să ă perii, s scutur, s cur şi s g tesc. Iar dup o zi sau dou de cumplită ă ăţ ă ă ă ă ă neorânduial , am avut bucuria s veă ă dem cum încetul cu încetul se face ordine în talmeş-balmeşul pe care-l pricinuisem. F cusem mai înainte oă c l torie la S... s cump r câteva mobile noi. Verişoarele mele îmi acordaseră ă ă ă ă o sum de bani pentru asta şiă -mi d dur carteă ă -blanche81 s fac oriceă schimbare aş fi dorit. Odaile de culcare şi odaia unde st team de obicei fură ă aşezate aproape aşa cum erau, întrucât ştiam c Diana şi Mary aveau s seă ă bucure mult mai mult reg sind mesele, scaunele şi paturile vechi, decâtă v zând o mobil nou , elegant . Totuşi. unele schimbari erau necesareă ă ă ă pentru a crea întoarcerii lor atmosfera pe care o doream. Cump rai deci nişteă covoare dragu e, nişte perdele de culoare închis , câteva podoabe antice deţ ă por elan şi de bronz, alese cu grij , oglinzi, cuverturi, dulapuri şi celeţ ă trebuincioase g telii; toate astea d deau via întregii locuin e, f r s fieă ă ţă ţ ă ă ă prea b t toare la ochi.ă ă

Mai r m sese un salon şi o odaie de musafiri. Acolo am pus mobile deă ă mahon vechi, tapisate în roşu; am întins preşuri de pânz pe coridor, şi pe ă -sc ri am pus covoare. Când totul a fost gata, mi se p ru c interiorul de laă ă ă Moor-House devenise un adev rat model de tihn modest , deşi pe dinafar ,ă ă ă ă mai ales în aceast perioad a anului, continua s arate ca o cl dire mare,ă ă ă ă rece şi pustie.

În sfârşit, sosi joia mult aşteptat . Fetele trebuiau s vin seara; cu multă ă ă înainte aprinseser m peste tot focuă rile. Buc t ria str lucea de cur enie.ă ă ă ăţ Hannah şi cu mine eram îmbr cate şi totul se g sea în cea mai deplină ă ă ordine.

St. John sosi primul. Îl rugasem s nu vin pân ce nă ă ă -o fi totul rânduit şi nu fusese deloc greu să-l conving, de vreme ce numai gândul la dezordinea 81 Depline puteri (fr.).

dezgust toare şi trivial care domnea în cas îl speria de moarte. M g si înă ă ă ă ă buc t rie, unde vedeam de nişte pr jituri pe care le pusesem la copt pentruă ă ă ceai. Apropiindu-se de c min, m întreb : "Te mul umeşte îndeajuns muncaă ă ă ţ de jupâneas ?" Îi r spunsei poftinduă ă -l s m înso easc şi s vad rezultatulă ă ţ ă ă ă muncii mele. Dup câteva nazuri, lă -am convins totuşi s mergem împreună ă s vedem cum arata casa. Se mul umi s arunce o privire prin od ile pe careă ţ ă ă i le ar tai, dar nu intr în nici una; apoi îmi spuse c trebuie s fi avut multă ă ă ă ă b taie de cap ca s fac o astfel de schimbare întră ă -un timp atât de scurt. Nu rosti îns nici un cuvânt care s exprime mul umire pentru felul cum ar taă ă ţ ă acum locuin a sa.ţ

T cerea asta m înghe . Mă ă ţă -am gândit c schimb iile f cute au stricată ă ă poate vreo rânduial veche la care el inea; lă ţ -am întrebat pe un ton cam descurajat, dac era cumva aşa.ă

— Nici vorb , îmi r spunse el; dimpotriv , am obă ă ă servat c ai inut seamaă ţ de vechea rânduial . M tem îns c teă ă ă ă -ai îndeletnicit cu aceste treburi mult mai docil decât ar fi trebuit. De pild , câte minute iă ţ -au trebuit s chibzuieştiă cum ar fi bine s aranjezi odaia asta?ă

Apoi m întreb unde pusesem o carte; îi ar tai volumul pe raft, luă ă ă ă cartea, se retrase la locul lui obişnuit de lâng fereastr şi începu s citeasc .ă ă ă ă

Asta nu mi-a pl cut, cititorule. St. John era bun, dar începui s simt că ă ă spunea adev rul când zicea c e aspru şi rece. Comoditatea şi pl cerile vie iiă ă ă ţ n-aveau farmec pentru el; nu sim ea farmecul bucuriilor tihnite. E adeţ v rat,ă tr ia numai cu n zuin a spre lucruri mari şi fruă ă ţ moase, dar nu voia niciodată s se odihneasc şi nu înă ă g duia odihna nici celor din jurul lui. Privinduă -i fruntea de marmur înalt , liniştit şi palid , chipul lui frumos absorbit deă ă ă ă studiu, am în eles deodat c nţ ă ă -ar putea fi un so bun şi ca s fii so ia lui arţ ă ţ însemna o grea încercare. În elesei ca printrţ -o revela ie felul dragostei luiţ pentru domnişoara Oliver şi, ca şi el, m gândeam c nuă ă -i decât o dragoste a sim urilor. În elesei cât se dispre uia din cauza influen ei neliniştitoare peţ ţ ţ ţ care aceast draă goste o avea asupra lui, cât dorea s-o în buşe, să -o nimi-ceasc , şi cât dreptate avea când se îndoia c iă ă ă -ar putea aduce cândva – lui sau ei – o fericire trainic .ă

V zui c era f cut din materia din care Natura îşi d ltuieşte eroii –ă ă ă ă creştini şi p gâni – f uritori de legi, oameni de stat, cârmuitori, era o temelieă ă solid pentru o cauz mare, dar la gura sobei, ar fi ar tat mai totă ă ă deauna ca o column rece, stânjenitoare, mohorât şi neă ă lalocul ei.

"Nu se simte de fel în apele lui în salonul sta, îmi zisei. Mun ii Himalaiei,ă ţ tufişurile din inuturile Caffre, chiar şi mlaştinile bântuite de cium ale coasteiţ ă Guineei i s-ar potrivi mai bine. Nu greşeşte când vrea s fug de tihna vie iiă ă ţ de familie, c ci nu staă ă -i elementul s u; taă lentele lui s-ar închirci şi nu s-ar putea dezvolta şi distinge în mod str lucit. Lui îi trebuie o via de lupt şi deă ţă ă primejdii, în care e nevoie de curaj, energie şi t rie ca s vorbeasc şi s seă ă ă ă agite, s fie comandant, pe cât vreme în fa a acestui om pân şi un b ie elă ă ţ ă ă ţ vesel p rea superior. Acum îmi d dusem seama de importan a hot rârilor peă ă ţ ă care le luase şi p reau îndrept ite – ar fi potrivit ca misionar. ă ăţ

— Uite c sosesc! Sosesc! strig Hannah, deschizând uşa salonului.ă ăÎn aceeaşi clip , b trânul Carlo începu s latre vesel. Am alergat afar .ă ă ă ă

Se înnoptase. Auzii un uruit de ro i şi Hannah aprinse numaidecât un felinar.ţ Tr sura se oprise înaintea porti ei. Vizitiul deschise uşa şi dou feă ţ ă mei binecunoscute coborâr una dup alta. Peste o clip fa a îmi era îngropată ă ă ţ ă sub p l riile lor, mângâiat întâi de obrajii lui Mary, apoi de buclele r v şiteă ă ă ă ă ale Dianei. Râdeau şi m s rutau; apoi veni rândul b trânei Hannah; înă ă ă

sfârşit, Carlo, care era aproape nebun de bucurie, îşi primi şi el partea lui. Mă întrebar dac totul merge cum trebuie şi când le r spunsei afirmativ, seă ă ă gr bir s intre.ă ă ă

Erau amor ite de lunga şedere în tr sura care le aduţ ă sese de la Whitcross şi înghe ate de gerul nop ii, dar lumina vesel a focului le umplu de bucurie.ţ ţ ă Pe când vizitiul şi Hannah aduceau bagajele, fetele întrebar unde e St. John.ă Tocmai atunci ap ru şi fratele lor din salon. Amândou se aruncar de gâtulă ă ă lui, iar el le r spunse fiec reia cu o s rutare liniştit ; şopti câteva cuvinte deă ă ă ă bun sosit şi r mase un timp ascultând ce i se spune. Apoi, b nuind c surorileă ă ă lui îl vor urma în salon, se retrase acolo ca într-un refugiu.

Le preg tisem lumân ri s se urce în od ile lor, dar Diana vru mai întâiă ă ă ă s dea câteva porunci pentru g zduirea vizitiului. Apoi m urmar amândou .ă ă ă ă ă Fur încântate de schimb rile pe care le f cusem.; nu încetau s admire noileă ă ă ă tapete, covoarele noi, vasele de por elan bogat coloţ rate; îşi manifestau zgomotos mul umirea lor ne rmurit . Eram fericit , sim ind c tot ceţ ţă ă ă ţ ă f cusem corespundea în mod des vârşit dorin ei lor şi ad uga un mareă ă ţ ă farmec voioasei întoarceri.

Seara aceea a fost foarte pl cut . Fericitele mele verişoare fur atât deă ă ă vorb re e, avur atâtea lucruri de povestit, încât t cerea lui St. John trecuă ţ ă ă neobservat . El era întră -adev r mul umit că ţ ă-şi vede surorile, dar nu putea lua parte la încântarea şi nespusa lor bucurie; evenimentul zilei – întoarcerea surorilor lui – îi f cea pl cere, dar zgomotul vesel şi voioşia lor gureş îl suă ă ă -p rau, îmi d dui seama c dorea ca ziua aceasta s termine mai repede,ă ă ă ă n d jduind c ziua de mâine avea să ă ă ă-i aduc mai mult linişte. Pe la mijloculă ă serii, cam la un ceas dup ceai, se auzi o b taie în uş , Hannah ă ă ă intr şi spuseă c un b iat venise să ă ă-l cheme pe domnul Rivers la câp tâiul mamei lui careă tr gea s moar .ă ă ă

— Unde locuieşte, Hannah? întreb St. Johnă— Sus, la Whilcross-Brow. Sunt aproape patru mile pân acolo şi drumulă

e numai mlaştini şi b l i.ă ţ— Spune-i c vin.ă— A i face mai bine s nu v duce i, domnule. E drumul cel maiţ ă ă ţ

primejdios pe care-l poate str bate cineva la vreme de noapte, iar pesteă mlaştini nu-i nici un drum. Şi-i o noapte atât de cumplit , bate aşa de tareă vântul. Mai bine ar fi să-i spune i c va duce i mâine diminea ...ţ ă ţ ţă

Dar St. John ieşise deja pe coridor şi-şi îmbr ca mantaua. Plec f r să ă ă ă ă fac nici o obiec ie, f r s murmure. Era nou ; nu se întoarse decât laă ţ ă ă ă ă miezul nop ii, obosit şi lihnit de foame, dar cu o înf işare mai fericit decât laţ ăţ ă plecare. Îşi împlinise datoria; f cuse o sfor are, îşi pusese la încercareă ţ puterea de a munci şi de a se învinge şi era deci mai mul umit de sine însuşi.ţ

Cred c în timpul s pt mânii urm toare, r bdarea lui a fost adesea pusă ă ă ă ă ă la încercare. Era s pt mâna Cr ciuă ă ă nului. Nimeni nu s-a mai ocupat de muncile obişnuite, ci timpul a fost petrecut în distrac ii familiale. Aerulţ mlaştinilor, libertatea de care te bucuri acas şi bun starea ce începea s seă ă ă arate, toate aveau asupra celor dou surori puterea unui elixir ame itor.ă ţ Veselia lor nu se curma de diminea pân seara, vorbeau toat ziua,ţă ă ă tot ce spuneau avea haz, miez, era original şi plin de farmec pentru mine, c ciă nimic nu-mi f cea mai mare pl cere decât s le ascult şi s iau parte laă ă ă ă discu iile lor. St. John nu încerca s ne înfrâneze veselia, dar se ferea de ea.ţ ă Rareori se afla acas ; parohia lui era mare şi casele grozav de împr ştiate.ă ă Toat ziua se ducea să ă-şi vad s racii şi bolnavii.ă ă

Într-o diminea , la micul dejun, dup ţă ă CE st tuse cât va vreme peă ă

gânduri, Diana îl întreb dac planurile iă ă -au r mas neschimbate.ă— Nimic nu s-a schimbat, r spunse dânsul, şi nimic nă -o s m fac s leă ă ă ă

schimb.Atunci ne-a înşiiin at c plecarea lui era hot rât în mod definitiv pentruţ ă ă ă

anul urm tor.ă— Şi Rosamond Oliver? întreb Mary.ăSe p rea c aceste cuvinte îi sc paser f r voie, fiă ă ă ă ă ă indc abia le rostiseă

şi f cu un gest care ar ta că ă -ar fi fost bucuroas să ă-şi poat lua vorbele înapoi.ăSt. John inea o carte în mân ; avea obiceiul pu in pl cut de a citi laţ ă ţ ă

mas ; îşi închise cartea şi ne privi.ă— Rosamond Oliver, zise el, se m rit cu domnul Granby, unul dintreă ă

gentilomii cei mai respecta i din S... E nepotul şi moştenitorul lui sir Fredericţ Granby; domnul Oliver mi-a dat ieri aceast veste.ă

Surorile schimbar o privire, apoi ochii lor se a intir asupra mea. După ţ ă ă aceea, câteşitrele ne uitar m la dânsul: era senin ca şi cristalul.ă

— C s toria asta să ă -a pus la cale foarte repede, zise Diana. Nu cred s seă cunoasc de mult vreme.ă ă

— Numai de dou luni. Să -au întâlnit în octombrie la balul din S... Dar când nu exist nici o piedic pentru c s torie, cum e în cazul de fa , cândă ă ă ă ţă acea unire e izbutit din toate punctele de vedere, întârzierile nă -au nici un rost. Nunta o s se fac de îndat ce castelul din S... pe care liă ă ă -l d ruieşte siră Frederic va fi gata să-i primeasc .ă

Prima dat când am r mas singur cu St. John, dup aceast veste, amă ă ă ă ă fost ispitit să ă-l întreb dac sufer , dar p rea s aib atât de pu in nevoie deă ă ă ă ă ţ ă simpatie, încât, în loc s încerc aă -l mângâia, mi-a fost ruşine, când mi-am adus aminte de tot ce-i spusesem cândva. De altfel, pierdusem obiceiul de a-i vorbi. Devenise iar ca de piatr şi sim eam c ar face s înghe e oriceă ţ ă ă ţ încercare de apropiere sau de a-i cere să-şi deschid inima. Nuă -şi inuseţ f g duiala; nu se purta cu mine aşa cum se purta cu surorile lui; f ceaă ă ă totdeauna între ele şi mine mici deosebiri, care nu contribuiau de fel la crearea unor leg turi mai calde între noi doi. Cu un cuvânt, acum când eramă recunoscut ca ruda lui şi tr iam sub acelaşi acoper mânt eu el, dep rtareaă ă ă ă dintre noi mi se p rea mai mare decât pe vremea când eram doară înv toare la şcoala din sat. Amintinduăţă -mi cât de departe m l saseă ă odinioar s p trund în taina gândurilor lui, cu greu puteam să ă ă ă-i în elegţ r ceala de acum.ă

Aşa stând lucrurile, nu mic îmi fu mirarea când lă -am v zut ridicândă deodat capul, pân atunci plecat peste pupitru, şi spunânduă ă -mi:

— Vezi, Jane? Am luptat şi am biruit.Tres rii auzinduă -l vorbindu-mi astfel şi nu-i r spunsei numaidecât. Înă

sfârşit, dup o clip de şov ial , îi spusei:ă ă ă ă— Dar eşti sigur c nu faci parte dintre acei cuceă ritori a c ror victorie aă

costat prea mult? O nou aseă menea izbând nu teă -ar doborî cu totul?— Nu cred; dar chiar dac ar fi aşa, ce important are? Nă ă -o s mai luptă

niciodat pentru aceeaşi cauz ; izbânda de acum e unic şi hot râtoare.ă ă ă ă De-aici încolo mi-e uşor să-mi urmez drumul. Mul umesc lui Dumnezeu.ţ

Dup ce rosti aceste cuvinte se cufund iar în hârtiile şi t cerea lui.ă ă ăÎn curând, fericirea noastr (a Dianei, a lui Mary şi a mea) deveni maiă

potolit . Ne reluar m vechile obiă ă ceiuri şi reîncepur m studiile obişnuite.ă Atunci St. John r mase mai îndelung acas . Uneori st tea ceasuri întregi înă ă ă aceeaşi înc pere cu noi. În vreme ce Mary desena, Diana citea o Enciclopedieă (spre marea mea admira ie şi uimire), iar eu m chinuiam cu germana, St.ţ ă

John studia o limb oriental , de care credea c va avea nevoie pentruă ă ă realizarea planurilor sale.

Continua s stea în col ul s u, liniştit, cufundat în studiu, dar ochii luiă ţ ă albaştri p r seau adesea gramatica str in pe care o avea în fa şi, r t cindă ă ă ă ţă ă ă în jurul od ii, se a inteau din vreme în vreme asupra noastr , tovară ţ ă ăşele sale de înv tur , cu o ciudat încordare. Dac era surprins, întorcea numaidecâtăţă ă ă ă privirea şi totuşi ochii aceia cercet tori se întorceau neîncetat spre masaă noastr nu ştiam ce putea s însemne asta. M miram de mul umirea pe careă ă ă ţ o manifesta mereu într-o împrejurare care mi se p rea f r nici oă ă ă însemn tate, adic m duceam la şcoala din Morton în fiecare s pt mân şiă ă ă ă ă ă ce m mira mai mult era c de câte ori timpul nu era prielnic, dac ningea,ă ă ă ploua sau b tea vântul, surorile lui îmi spuneau s nu m duc la şcoal , elă ă ă ă dimpotriv , b tânduă ă -şi joc de grija lor, m îndemna s nu m tem de vremeaă ă ă proast şi să ă-mi fac datoria.

— Jane nu-i atât de slab cum crede i voi, zicea el. Poate s îndureă ţ ă vântul de munte, ploaia sau câ iva fulgi de z pad tot aşa de bine ca oricareţ ă ă dintre noi. Constitu ia ei e zdrav n şi poate s înfrunte capriciile climei maiţ ă ă ă bine decât mul i oameni ce ne par foarte vânjoşi.ţ

De câte ori m întorceam moart de oboseal şi muă ă ă rat de ploaie, nuă îndr zneam s m plâng, deoarece îmi d deam seama c v ic relile meleă ă ă ă ă ă ă l-ar sup ra. Curajul îi pl cea întotdeauna; sl biciunea îl sup ra în orice îmă ă ă ă -prejurare.

Într-o zi c p tai totuşi îng duin a s r mân acas , pentru c eramă ă ă ţ ă ă ă ă într-adev r r cit . Surorile lui să ă ă -au dus la Morton în locul meu; eu am r masă s citesc din Schiller, iar el descifra nişte pagini orientale, încâlcite. Sfârşindă traducerea, am vrut s m apuc de o tem . Pe când îmi schimbam caietele,ă ă ă m uitai la el şi v zui c m cerceteaz cu ochii s i albaştri p trunz tori. Nuă ă ă ă ă ă ă ă ştiu cât vreme m cercet astfel. Nă ă ă -aş putea spune. Privirea lui era atât de vie şi totuşi atât de rece. Sim ii cum teama pune st pânire pe mine, de parcţ ă ă aş fi avut al turi o apari ie fantastic .ă ţ ă

— Jane, îmi zise dânsul, ce faci?— Înv germana.ăţ— Aş vrea s laşi germana şi s înve i limba hindi.ă ă ţ— Vorbeşti serios?— Foarte serios şi am să- i spun de ce.ţAtunci m l muri c şi el înv a limba hindi; c pe m sur ce înainta,ă ă ă ăţ ă ă ă

uita cele înv ate la început; ca iăţ -ar fi de mare folos s aib o elev şi să ă ă ă repete mereu cu ea primele no iuni ca s şi le întip reasc astfel mai bine înţ ă ă ă minte. Ad ug c şov ise mult pân s aleag între mine şi surorile lui, dară ă ă ă ă ă ă c , în cele din urm , mă ă -a ales pe mine, pentru c eram în stare să ă-mi dau cea mai mult silin ca s înv un lucru, îmi ceru să ţă ă ăţ ă-i fac acest serviciu ad ugând c , de altfel, jertfa nu va fi de lung durat , deoarece mai erauă ă ă ă doar trei luni pân la plecarea lui.ă

St. John nu era un om pe care să-l po i refuza uşor. Sim eai c la el toateţ ţ ă impresiile – fie triste, fie vesele – îi r mâneau acolo adânc întip rite în minteă ă şi cu greu se ştergeau. Acceptai. Când se întoarser verişoarele Diana începuă s râd v zânduă ă ă -şi fratele ocupat cu eleva lui şi arnândou spuser c St.ă ă ă John nu le-ar fi putut niciodat hot rî la aşa ceva. El r spunse liniştit: ă ă ă

— Ştiu.Aflai în el un dasc l r bd tor, îng duitor, foarte preă ă ă ă ten ios totuşi; îmiţ

d dea mult de lucru şi, când r spună ă deam aştept rilor, m l uda în felul lui;ă ă ă încetul cu încetul, c p t oarecare înrâurire asupra mea, ceea ce m f cuă ă ă ă ă

să-mi pierd libertatea de gândire. Laudele şi observa iile sale, erau pentruţ mine mai stânjenitoare decât nep sarea. Când se afla acolo, nu puteam niciă s vorbesc, nici s râd în voie; un instinct m înştiin a f r încetare că ă ă ţ ă ă ă vioiciunea mea l-ar sup ra. Sim eam c nuă ţ ă -i plac decât îndeletnicirile serioase şi, cu toate silin ele mele, nu puţ team face altceva când era el de fa . M vedeam st pânit de un farmec ce m înghe a. Când îmi spunea:ţă ă ă ă ă ţ "du-te", m duceam; "vino", veneam: "f asta", f ceam. Dar nuă ă ă -mi pl ceaă deloc deplina mea supunere şi de multe ori aş fi preferat să-mi arate nep sarea de altă ădat .ă

Într-o sear , când s ne culc m, surorile lui şi cu mine îl înconjurar m caă ă ă ă să-i spunem noapte bun . Dup obiceiul lui, le s rut pe amândou , iar mie –ă ă ă ă ă tot potrivit obiceiului – îmi strânse mâna. Diana, care se întâmpl s fie înă ă seara aceea mai nebunatic (voin a fratelui, tiranica mea st pân , nu aveaă ţ ă ă nici o putere asupra acestei fete, pentru c voin a ei reprezenta o for totă ţ ţă atât de puternic şi de sens contrariu), exclam :ă ă

— St, John! Spui c Jane e a treia ta sor , dar v d c nu te por i cu eaă ă ă ă ţ aşa cum te por i cu noi; trebuie sţ -o s ru i şi pe ea.ă ţ

Cu aceste cuvinte, m împinse spre el. Gestul Dianei mi se p ru camă ă îndr zne şi eram stânjenit . St. John îşi plec încet capul şi chipul s u elină ţ ă ă ă ajunse la în lă imea chipului meu; ochii lui p trunz tori scormonir peţ ă ă ă -ai mei. M s rut . Nu exist pe lume s rut ri de marmur sau de ghea , şi de aceeaă ă ă ă ă ă ă ţă pot socoti c s rutul v rului meu f cea parte dintră ă ă ă -o a treia clasa. E îns cuă putin s existe s rut ri prin care vrei s pui la încercare pe cel îmbr işat şiţă ă ă ă ă ăţ un astfel de s rut era al lui. Dup ce m s rut , m privi cercet tor, ca să ă ă ă ă ă ă ă afle ce efect avusese asupra mea, dar nu era prea uşor de v zut: sunt sigură ă c nu roşisem; poate s m fi îng lbenit pu in, fiindc sim isem s rutul lui caă ă ă ă ţ ă ţ ă pe un fel de pecetluire a lan urilor mele. De atunci nţ -a mai uitat niciodat să ă îndeplineasc acest ritual. Liniştea şi seriozitatea pe care o ar tam de fiecareă ă dat p reau s aib un anumit farmec pentru el.ă ă ă ă

În ce m priveşte, cu fiecare zi doream să ă-i plac mai mult; dar pe zi ce trecea, sim eam c spre a izbuti ar fi trebuit s renun treptatţ ă ă ţ -treptat la firea mea, să-mi înăbuş talentele, s dau o alt îndrumare gusturilor mele, s mă ă ă ă str duiesc aă -mi însuşi idealul spre care, în chip firesc, nu sim eam nici oţ chemare. El voia s m poarte spre în l imi la care nă ă ă ţ -aş fi putut niciodată ajunge; ceas de ceas m îndemna s n zuiesc spre culmea c tre care urca.ă ă ă ă Era imposibil s fac asemenea lucru, dup cum era imposibil să ă ă-mi modelez tr s turile neregulate dup tiparul s u ordonat şi clasic, sau s dau ochiloră ă ă ă ă mei verzi şi schimb tori str lucirea solemn a ochilor s i albaştri ca marea.ă ă ă ă

Totuşi, nu numai autoritatea lui m înrobise în ulă timul timp. De cât vaă vreme, cu foarte mare uşurin m cuprindea triste ea; un r u ascuns mţă ă ţ ă ă rodea şi-mi seca orice izvor de bucurie, iar acel r u era nesiguran a.ă ţ

S-ar putea să- i închipui, cititorule, c datorit tuturor acestor schimb riţ ă ă ă de situa ie şi avere îl uitasem pe domţ nul Rochester. Oh, nu, nici o clipă m car. Amintirea lui m urm rea mereu. Nu era un abur pe care să ă ă ă-l poată risipi razele soarelui şi nici un chip desenat pe nisip, care s poat fi şters deă ă b taia vuitului; era un nume s pat în marmur şi sortit s d inuie cât şi ea.ă ă ă ă ă Dorin a de a afla ce se întâmplase cu dânsul m chinuia în perţ ă manen . Cândţă eram la Morton, în fiecare sear m înă ă torceam în c su a mea ca s m potă ţ ă ă gândi la asta, iar acum, la Moor-House, m închideam în fiecare noapte înă odaia mea ca s visez la dânsul.ă

În coresponden a cu privire la moştenire, pe care fuţ sesem nevoit să -o port cu domnul Briggs, îl întrebasem dac ştie unde se afl acum domnulă ă

Rochester şi cum o duce cu s n tatea, îns , aşa cum b nuise St. John, nu ştiaă ă ă ă nimic. Atunci îi scrisei doamnei Fairfax, cerându-i am nunte. Eramă încredin at c astfel o s cap t veşti şi convins c r spunsul va veniţ ă ă ă ă ă ă ă repede. M-a cuprins uimirea când am v zut c trec cincisprezece zile f r să ă ă ă ă primesc nimic; dar când, dup dou luni de aşteptare, poşta tot nuă ă -mi aduse nici un r spuns, sim ii c m cuă ţ ă ă prinde o nelinişte dureroas .ă

Am scris din nou, gândindu-m c poate scrisoarea dintâi se pierduse.ă ă Noua încercare îmi învior speran ele, care inur câteva s pt mâni, ca şiă ţ ţ ă ă ă cele dintâi; apoi, ca şi acelea, se spulberar . Nă -am primit nici un rând, nici un cuvânt. Dup o jum tate de an de aşteptare zadarnic , n dejdea mea pieriă ă ă ă cu totul şi dezn dejdea m copleşi.ă ă

O prim var frumoas str lucea în jurul meu, dar nu m puteam bucuraă ă ă ă ă de ea. Vara se apropia. Diana încerca s m înveseleasc . Îmi spuse c pară ă ă ă suferind şi vru s mearg cu mine la mare. St. John se împotrivi, spunând că ă ă ă n-aveam nevoie de petreceri, ci mai curând de munc ; pentru c via a meaă ă ţ nu avea o int şi trebuia s g sesc una; şi, poate ca sţ ă ă ă ă-mi înlocuiasc ceeaă ce socotea el că-mi lipseşte, prelungi lec iile de hindi şi deveni din ce în ceţ mai preten ios. Iar eu, ca o fiin slab de minte ce eram, nu încercam s mţ ţă ă ă ă împotrivesc. N-aveam putere.

Într-o zi, m aşezai s înv , cuprins de o triste e mai adânc decât ceaă ă ăţ ă ţ ă obişnuit şi careă -mi fusese prilejuit de o dezam gire crâncen . Diminea a,ă ă ă ţ Hannah îmi spusese c am o scrisoare şi când coborâi să -o iau, aproape sigură c voi g si veştile pe care atât de mult le doream, v zui că ă ă ă-i doar o scrisoare de afaceri din partea domnului Briggs. O dezn dejde amar m f cu să ă ă ă ă izbucnesc în lacrimi şi acum, când privirea mi-era aplecat pe litereleă încâlcite şi stilul înflorit al unui scriitor indian, ochii mi se umplur din nou deă lacrimi.

St. John m chem lâng dânsul să ă ă ă-i citesc, dar nu puteam vorbi; cuvintele mi se înecar în hohote deă plâns. În înc pere eram numai noi doi.ă Diana cânta la pian în salon, iar Mary lucra în gr din . Era o foarte frumoasă ă ă zi de mai, senin , cu soare cald şi mângâiat de o boare uşoar de vânt. St.ă ă ă John nu p ru de loc uimit de starea mea. Nu m întreb careă ă ă -i pricina şi se mul umi sţ ă-mi spun :ă

— Jane, s aştept m câteva clipe, pân te linişteşti. ă ă ăPe când m sileam să ă-mi st pânesc repede durerea, el r mase calm şiă ă

r bd tor, sprijinit de pupitrul lui şi privinduă ă -m ca un medic care cercetează ă cu ochi reci o criz aşteptat şi cu totul de în eles pentru el. Dup ceă ă ţ ă -mi în buşii hohotele de plâns, îmi ştersei lacrimile şi şoptii c nu m sim eamă ă ă ţ bine, îmi reluai lec ia pe care reuşii sţ -o duc pân la cap t. St. John strânseă ă c r ile, ale lui şi ale mele, închise pupitrul şiă ţ -mi zise:

— Acum, Jane, ai s te plimbi cu mine.ă— S-o chem pe Diana şi pe Mary.— Nu. Azi nu vreau decât o singur tovar ş şi tovaă ă ă r şa aceea eştiă

dumneata. Îmbracă-te, ieşi prin bucăt rie şi iaă -o pe drumul ce duce sus, spre Marsh-Glen. Vin şi eu peste câteva minute.

Eu nu cunosc cale de mijloc; niciodat în via a mea, de câte ori am avută ţ de-a face cu potrivnici neîndupleca i, tari, nţ -am cunoscut cale de mijloc între deplina supunere şi revolta f iş . Totdeauna am p stratăţ ă ă -o cu credin peţă -cea dintâi, până-n clipa când am izbucnit, uneori cu violen vulcanic . Şi întrucâtţă ă în clipa aceea nici împrejur rile nu m îndrept eau şi nici nu eram în stareă ă ăţ s m revolt, ascultai supus poruncile lui St. John şi peste zece minute neă ă ă plimbam împreun pe s lbatica poteca ce str b tea vâlceaua.ă ă ă ă

Vântul b tea dinspre apus, aducând de peste dealuri mirosul b l riilor şiă ă ă al stufului. Cerul era de un albastru f r pat . Râul ce aluneca deă ă ă -a lungul vârtoapei, umflat de ploile prim verii, curgea îmbelşugat şi limpede, arună -când sc p r ri aurii furate de la soare şi safire împruă ă ă mutate bol ii. Amţ înaintat şi am p r sit potecile, ca s p şim pe o iarb moale, verde caă ă ă ă ă smaragdul, pres rat cu flori albe şi m runte şi cu stelu e mici, galbene.ă ă ă ţ Eram înconjura i de stânci, c ci valea înainta şerpuind în îns şi inimaţ ă ă mun ilor.ţ

— S st m aici, zise St. John, când am ajuns la celeă ă dintâi stânci ce str juiau un fel de trec toare, dincolo de care puhoiul se pr v lea în cascadă ă ă ă ă şi unde ceva mai departe, muntele scutura veşmântul de iarb şi flori şiă p stra drept strai doar ha işurile şi doar stânca drept nestemat ;ă ţ ă mai departe totul devenea nespus de s lă batic şi aerul limpede se pref cea în negur ;ă ă acolo se p stra n dejdea pierdut a singur t ii şi ultimul refugiu al t cerii.ă ă ă ă ăţ ă

M aşezai. St. John sta lâng mine. Îşi arunc privirea înspre trec toareă ă ă ă şi o coborî în adâncul pr pastiei. Ochii lui urm rir puhoiul, apoi se îndreptară ă ă ă spre cerul f r pat . Îşi scoase p l ria şi l s ca vântul să ă ă ă ă ă ă ă-i r v şeasc p rulă ă ă ă şi să-i mângâie fruntea. P rea c se contopeşte ă ă CU duhul acelei pr p stii, iară ă ochii-i parcă-şi luau r mas bun de la ceva.ă

— Da, zise el tare, îi voi revedea, o să-i rev d în visurile mele, când voiă dormi pe malurile Gangelui, şi înc o dat întră ă -un ceas mai îndep rtat cândă un alt somn îmi va mângâia pleoapele pe malurile unui fluviu mai întunecat!

Ciudat m rturie a unei dragoste stranii! Era pasiunea auster a unuiă ă ă patriot pentru ara lui.ţ

El se aşez . O jum tate de ceas nu vorbir m deloc,ă ă ă nici el mie, nici eu lui; dup aceea, îmi zise:ă

— Jane, peste şase s pt mâni plec; miă ă -am cump rat un bilet pentruă vaporul care pleac la 20 ale lunii iunie.ă

— Dumnezeu te va avea în paza lui, fiindc pentru el te osteneşti.ă— Da, murmur el, astaă -i slava şi bucuria mea. Sunt slujitorul unui

st pân care nu d greş; nu m aflu sub c l uzire omeneasc , supus legiloră ă ă ă ă ă şubrede şi cârmuirilor r t citoare a viermilor, semenii mei. Regele meu,ă ă d riutorul meu de legi, st pânul meu e îns şi des vârşirea. Mi se pare ciudată ă ă ă c to i cei care m înconjoar nu ard de dorin a de a se strânge sub acelaşiă ţ ă ă ţ steag şi a porni spre aceeaşi int .ţ ă

— Nu to i au t ria dumitale, şi ar fi o nebunie pentru cei slabi sţ ă ă doreasc a p şi al turi de cei puternici.ă ă ă

— Nu vorbesc de cei slabi; nici nu m gândesc la ei, vorbesc de cei careă sunt vrednici de aceast menire şiă -n stare s-o împlineasc .ă

— Aceia sunt pu ini şi greu de g sit.ţ ă— Adev r gr ieşti: dar când iă ă -ai g sit, trebuie să ă-i îmboldeşti, să-i

îndemni s se str duiasc , s le ar i darurile pe care leă ă ă ă ăţ -au primit şi s leă desluşeşti pricinile pentru care li s-au dat, s le vorbeşti în numele cerului şiă s le oferi, deă -a dreptul din partea lui Dumnezeu, un loc printre cei aleşi.

— Dac sunt cu adev rat n scu i pentru aceast menire, oare nu inimaă ă ă ţ ă lor le-o va spune cea dintâi?

Mi se p rea c o vraj se esea în jurul meu şi m temeam s audă ă ă ţ ă ă rostindu-se vreun cuvânt fatal, care avea să-i dea fiin aievea şi s miţă ă -o arate în fa a ochilor.ţ

— Dar ce- i spune inima dumitale? întreb St. John.ţ ă— Inima mea e mut ... inima mea e mut , r spunsei înfiorat .ă ă ă ă— Atunci voi vorbi eu în locul ei, relu acelaşi glas adânc şi neobosit.ă

Jane, vino cu mine în Indii: vino ca so ie a mea, ca tovar ş a muncii mele.ţ ă ăValea şi cerul se învârtir în jurul meu, iar mun ii se în l ar în v zduh!ă ţ ă ţ ă ă

Era ca şi când aş fi auzit o chemare din cer, ca şi când un sol nev zut miă -ar fi strigat: "Vino, ajută-ne!" Dar eu nu eram apostol, nu puteam s întâmpină crainicul şi nu-i puteam primi porunca.

— Oh, St. John, am strigat, ai mil de mine!ăRuga se adresa îns cuiva care nu cunoştea nici mila, nici remuşcarea,ă

atunci când era vorba s împlineasc ceea ce el socotea că ă ă-i o datorie. Urm :ă— Dumnezeu şi firea te-au creat ca s fii so ia unui misionar. Ai darurileă ţ

min ii, nu farmecele trupului; eşti f cut pentru munc , nu pentru dragoste.ţ ă ă ă Trebuie s fii nevasta unui misionar şi ai s fii. O s fii a mea! Te cer cuă ă ă st ruin , nu pentru desf tarea mea, ci pentru slujba st pânului meu.ă ţă ă ă

— Nu sunt vrednic de asta, nu astaă -i chemarea mea, r spunsei.ăSe aşteptase la aceste prime obiec ii şi nţ -a fost de loc mâniat. St teaă

sprijinit de stânca din spatele s u, cu bra ele încrucişate pe piept şi p reaă ţ ă foarte liniştit. Mi-am dat seama c era preg tit pentru o lung şi dureroasă ă ă ă lupt şi se înarmase cu r bdare ca să ă -o duc pân la cap t, hot rât s iasă ă ă ă ă ă biruitor.

— Jane, relu el, umilin a e temelia tuturor virtu ilor creştineşti. Aiă ţ ţ dreptate s spui c nu eşti vrednic de aceast munc . Dar cine e vrednică ă ă ă ă oare? Oare cei care au fost într-adev r chema i de Dumnezeu să ţ -au socotit vreodat vrednici de acea chemare? Eu, de pild , nu sunt decât rân şiă ă ţă ă cenuş şi, la fel cu apostolul Pavel, recuă nosc în mine pe cel mai mare dintre p c toşi; dar nu vreau s fiu împiedicat de acest sentiment al nevrednicieiă ă ă mele. Îmi cunosc st pânul. E tot atât de drept, pe cât e de puternic, şi,ă deoarece şi-a ales o unealt slab pentru îndeplinirea unei fapte mari, vaă ă înlocui lipsurile mele prin bog iile nesfârşite ale proniei sale. Gândeşte aşaăţ cum gândesc eu, Jane, şi ai încredere cum am şi eu. Î i cer s te reazemi peţ ă stânca veacurilor; nu te îndoi c va putea sus ine povara sl biciunii taleă ţ ă omeneşti.

— Nu în eleg via a misionarilor, spusei eu, nu leţ ţ -am cercetat niciodată faptele.

— Ei bine, eu, oricât de umil aş fi, î i pot da ajutorul de care ai nevoie.ţ Pot să- i ar t ceas cu ceas menirea dumitale, s fiu totdeauna al turi deţ ă ă ă dumneata, s te ajut în fiecare clip . O s fac toate astea la început, dar î iă ă ă ţ cunosc puterea şi ştiu c în curând o s fii tot atât de tare ca şi mine şi nă ă -o să mai ai nevoie de sprijinul meu.

— Dar de unde voi lua puterea de a îndeplini aceasta menire? N-o am în mine. Când îmi vorbeşti, nu m simt nici tulburat , nici înfl c rat ; nu seă ă ă ă ă aprinde nici o flac r în mine, nici un glas nu m sf tuieşte şi nu mă ă ă ă ă îmb rb teaz ; nu m simt chemat spre o via nou . Ah, cât aş vrea s teă ă ă ă ă ţă ă ă pot face s vezi cum mai seam n acum mintea mea cu o temni , lipsit deă ă ă ţă ă soare, în adâncurile c reia cineva zace înl n uit, cât de team miă ă ţ ă -e s nu mă ă convingi s încerc a face un lucru pe care nuă -l pot înf ptui.ă

— Am să- i dau un r spuns, ascultţ ă ă-m . De când te cunosc, teă -am examinat necontenit: zece luni de zile ai fost subiectul cercet rilor mele.ă Te-am supus la încerc ri ciudate; ceă -am v zut, ce încheiere am tras? Când aiă fost înv toare la şcoala din sat, ai ştiut s îndeplineşti cu exactitate şi bunăţă ă sim o sarcin ce nu se potrivea nici cu obiceiurile, nici cu gusturile dumitale,ţ ă am v zut c ai îndeplinită ă -o cu tact şi pricepere; ai ştiut s te înfrângi. Vâzândă liniştea de care ai dat dovad când ai primit vestea averii venite peă neaşteptate, mi-am dat seama c nu eşti dornic de bog ie, c banii nă ă ăţ ă -au

asupra dumitale o putere care s treac peste marginile cuviin ei. Când, cuă ă ţ hot râre neclintit , iă ă ţ -ai împ r it averea în patru, p strânduă ţ ă - i numai o parteţ şi renun ând la celelalte trei, ca s înf ptuieşti o dreptate abstract , amţ ă ă ă recunoscut un suflet care-şi afl bucuria în flac ra şi chinurile sacriă ă ficiului. Când, ca să-mi faci pe plac, ai l sat un studiu ce ă te interesa şi ai început unul ce m interesa pe mine şi când iă ţ -am v zut siguran a şi t ria neclintit în fa aă ţ ă ă ţ piedicilor ce i se iveau în cale, am în eles c ai toate însuşirile pe care leţ ţ ă c utam. Jane, eşti ascult toare, hară ă nic , dezinteresat , credincioas ,ă ă ă statornic şi curajoas , foarte blând şi foarte îndr znea ; nu mai fiă ă ă ă ţă neîncrezătoare în propriile dumitale puteri, eu am o încredere nem rginit înă ă dumneata: ajutorul dumitale o să-mi fie nepre uit. Vei fi directoare de şcoalţ ă în India şi o să-mi fii tovar ş şi ajutoare nepre uit printre femeile indiene.ă ă ţ ă

M sim eam ap sat de o armur de fier: vedeam cum, cu paşi înce i,ă ţ ă ă ă ţ dar siguri, St. John e aproape de izbând . Puteam închide ochii mult şi bine.ă Ultimele cuvinte rostite de St. John îmi luminau calea pe care socotisem la început c miă -e cu neputin s p şesc. Peţă ă ă m sur ce vorbea el, menireaă ă ce-mi ap ruse atât de nebuloas prindea fiin şi se contura tot mai desluşită ă ţă sub mâna lui creatoare. Îmi aştepta r spunsul; iă -am cerut un sfert de ceas de gândire, înainte de a cuteza s iă -l dau.

— Cum vrei! r spunse dânsul.ăŞi ridicându-se se dep rt pu in, se aşez pe iarb şi aştept în t cere.ă ă ţ ă ă ă ă"Sunt silit s v d şi s recunosc, îmi zisei, c pot face ceea ceă ă ă ă ă -mi cere.

Pot, dac totuşi via a miă ţ -e cru at : dar simt c nu pot tr i mult sub razeleţ ă ă ă soarelui din India. Ei şi ce-i cu asta? Pe el pu in îl intereseaz . Când o veniiţ ă ceasul mor ii, m va încredin a cu chip senin Dumneţ ă ţ zeului care m-a d ruită lui. Îmi dau foarte limpede seama de asta. P r sind Anglia, aş p r si ună ă ă ă p mânt iubit dar gol pentru mine. Domnul Rochester nu se afl în India şiă ă chiar dac să -ar afla, ce însemn tate ar mai putea avea pentru mine? Trebuieă s tr iesc f r el: nimic nuă ă ă ă -i mai nes buit decât aşteptarea în fiecare zi a uneiă schimb ri imposibile, care s ne uneasc . Aşa cum miă ă ă -a spus St. John: într-o zi tot va trebui s caut altceva în via , ceva care s înlocuiasc ceă ţă ă ă -am pierdut. Ceea ce-mi propune el nu-i oare opera cea mai m rea pe care oă ţă poate h r zi Dumnezeu şi pe care o poate omul primi? Prin grijile ei nobile şiă ă rezultatele ei sublime, oare nu-i cu adev rat singura menit s umple golulă ă ă l sat de ac iunile smulse şi n dejdile spulberate?ă ţ ă

Cred c trebuie s spun da! Şi totuşi, m cutremur! Vai! dac îl urmez peă ă ă ă St John, m lep d de o jum tate din mine; dac plec în India, merg spre oă ă ă ă moarte timpurie. Şi cum o să-mi trec r stimpul dintre clipa când plec dină Anglia spre India şi cea când voi pleca din India spre mormânt? Şi asta o v dă limpede de tot; ca să-l mul umesc pe St. John voi lupta atât de mult încâtţ fiecare nerv al meu o s sufere, dar am să ă-l mul umesc; o s îndeplinesc totţ ă ce ar putea aştepta de la mine. Dac plec cu el, dac fac sacrificiul pe careă ă mi-l cere, îl voi face pe deplin. Voi depune totul pe altar: inima, via a, în fineţ jertfa întreag . El nu m va iubi niciodat , dar o s m admire. Îi voi faceă ă ă ă ă dovada unei t rii sufleteşti cum nă -a mai v zut el înc şi ale c rei izvoare nu leă ă ă poate b nui. Da, pot face fa unor împrejur ri tot atât de grele ca şi cele peă ţă ă care le învinge el, şi f r s m plâng mai mult. Da, pot deci consim i la totă ă ă ă ţ ce-mi cere. Numai un lucru nu pot primi, c ci m însp imânt prea mult. Mă ă ă ă -a rugat să-i fiu so ie, dar nţ -are pentru mine mai mult inim de so decâtă ă ţ stânca aceea uriaş şi s lbatic , la poalele c reia clocoteşte torentul. ine laă ă ă ă Ţ mine aşa cum ine un ostaş la o arm bun ; astaţ ă ă -i tot. Dac nă -aş fi m ritată ă cu el, nu m-ar durea; dar pot primi aşa ceva? Pot vedea cum îşi înf ptuieşteă

cu r ceal planul, pot suporta ceremonia c s toriei, s primesc verigheta deă ă ă ă ă la el, să-ndur toate formele dragostei (c ci nu m îndoiesc ca nu leă ă -ar observa cu stricte e) şi s ştiu c gândul e absent? Aş putea îndura ca fiecareţ ă ă pl cere s fie o jertf adus principiilor lui? Nu, un astfel de martiriu ar fiă ă ă ă groaznic. Nu vreau să-l îndur. Ca sor , lă -aş putea înso i – dar nu ca so ie. O sţ ţ ă i-o spun."

Mu uitai la el; st tea întins, liniştit ca o coloan înă ă tins la p mânt, cu fa aă ă ţ întoars spre mine. Ochii lui sclipitori, p trunz tori, m cercetau cu aten ie.ă ă ă ă ţ Se ridic repede şi se apropie de mine.ă

— Sunt gata s merg în India, zisei eu, dac pot merge liber .ă ă ă— R spunsul dumitale cere l muriri, nuă ă -i desluşit. — Pân acum, reluai, ai fost fratele meu adoptiv, eu sora dumitaleă

adoptiv . S tr im tot aşa, c ci ar fi mai bine s nu ne c s torim. El cl tină ă ă ă ă ă ă ă ă din cap.

— În asemenea împrejur ri nu ajunge o fr ie adopă ăţ tiv . Ar fi cu totulă altceva dac miă -ai fi, într-adev r, sor : teă ă -aş lua cu mine şi nu mi-aş mai c uta so ie. Dar lucruă ţ rile sunt altfel, leg tura noastr trebuie s fie sfin it şiă ă ă ţ ă pecetluit prin c s torie, altminteri nu se poate: se împotrivesc piedici deă ă ă fapt. Nu le vezi, Jane? Gândeşte-te pu in şi bunul dumitale sim te va l muri.ţ ţ ă

M gândii cât va vreme, dar reveneam mereu la acelaşi lucru: nu neă ă iubeam aşa cum trebuie s se iuă beasc un so şi o so ie şi, deci, nu trebuia să ţ ţ ă ne c s torim.ă ă

— St. John, zisei, te socotesc fratele meu; dumneata m priveşti ca pe oă sor ; s continu m a tr i aşa.ă ă ă ă

— Nu putem, nu putem, îmi r spunse el cu glas t ios şi hot rât; e cuă ă ă neputin . Ai spus c pleci cu mine în India. Aduţă ă - i aminte c ai spus asta.ţ ă

— Cu o condi ie.ţ— Da, da. Dar ceea ce e însemnat e c primeşti s p r seşti Anglia, să ă ă ă ă

m aju i în viitoarea mea îndeletă ţ nicire. Aproape te-ai şi înh mat la plug; eştiă prea consecvent ca s dai înapoi. Nu trebuie s te gândeşti decât la ună ă ă lucru: care-i calea cea mai bun c tre s vârşirea faptei pe care o pl nuieşti;ă ă ă ă simplifică- i interesele dumiţ tale complicate, sim urile, gândurile, dorin ele,ţ ţ idealurile; topeşte-le pe toate într-un singur el: acela de a împlini cuţ prisosin , cu t rie, misiunea încredin at de sl vitul nostru st pân şi pentruţă ă ţ ă ă ă asta î i trebuie un ajutor; nu un frate – e o leg tur prea slab – ci un so . Niciţ ă ă ă ţ eu nu am nevoie de o sor , c ci întră ă -o zi mi-ar putea fi r pit . Îmi trebuie oă ă so ie: o singura tovar ş asupra c reia aş putea sţ ă ă ă ă-mi exercit influen a înţ timpul vie ii şi pe care aş putea sţ -o p strez pân la moarte.ă ă

Cuvintele acestea m îngrozir ; eram influen at de puterea lui pân înă ă ţ ă ă m duva oaselor – for a m înl n uia.ă ţ ă ă ţ

— Atunci, St, John, caută- i alta, iţ -am spus, care i sţ -ar potrivi mai bine.— Care s-ar potrivi mai bine planului meu, chem rii mele, vrei s zici? Î iă ă ţ

repet: nu vreau s te c s toreşti cu trupul bicisnic, cu omul cel muritor, cuă ă ă sim urile egoiste ale omului – ci cu misionarul.ţ

— Bine! Atunci voi d rui misionarului puterea mea, fiindc numai de eaă ă are nevoie. Dar nu m voi d rui pe mine îns mi. Ar însemna s dau şi coaja,ă ă ă ă nu numai miezul. De ea nu are nevoie; o p strez.ă

— Nu po i, nu trebuie. Crezi c Dumnezeu va fi mulţ ă umit cu aceastţ ă jum tate de jertf ? O s primeasc o ofrand ciuntit ? Eu pledez cauza luiă ă ă ă ă ă Dumnezeu şi te înrolez sub stindardul s u; în numele lui, nu pot primi oă închinare împ r it ; trebuie s fie întreag .ă ţ ă ă ă

— Oh, zisei eu, inima mi-aş da-o lui Dumnezeu. Dar dumneata...

dumneata n-ai nevoie de ea!N-aş putea spune, cititorule, c nu era pu in bată ţ ă jocur st pânit înă ă ă

cuvintele mele şi în sentimentul ce le înso ea. Pân atunci m temusem înţ ă ă t cere de St. John, pentru c nuă ă -l în elesesem. Îmi insuflase respect, fiindcţ ă m tratase cu nesiguran . Pân atunci nu ştiam ce era sfânt în el şi ce eraă ţă ă muritor. Dar în aceast convorbire aflai multe lucruri, începeam să ă-i pot analiza firea. Îi vedeam sl biciunile, le în elegeam. Am în eles c aflânduă ţ ţ ă -mă acolo, la marginea h işului, împreun cu f ptura aceea frumoas ce st teaăţ ă ă ă ă dinainte-mi, m aflam la picioaă rele unui om supus greşelii, ca şi mine. V lulă c zu de pe asprimea şi despotismul lui. Sim induă ţ -i calit ile, iăţ -am sim it şiţ cusururile şi am c p tat curaj. Eram al turi de un egal şi puteam vorbi cu el,ă ă ă m puteam împotrivi lui, dac voiam. ă ă

Când auzise ultima mea fraz r m sese t cut. În ccea ce privesc ochiiă ă ă ă lui, care m cercetau cu am nun ime, se citea uimirea. P rea c se întreab :ă ă ţ ă ă ă "Îşi bate joc? Îşi bate jos de mine ? Ce să-nsemne asta?"

— S nu uit m, zise el dup pu in vreme, c e vorba de ună ă ă ţ ă ă lucru sfânt, de un lucru de care nu putem vorbi cu uşurin , f r s p c tuim.ţă ă ă ă ă ă N d jduiesc, Jane, c eşti sincer când spui c iă ă ă ă ă ţ -ai aduce inima prinos Domnului. Asta e tot ce- i cer; de îndat ce inima ta se va desprinde de ceţ ă -i omenesc şi se va închina ziditorului, venirea împ r iei sale pe p mânt va fiă ăţ ă inta celor mai înfrigurate str danii ale dumitale. Vei fi gata s faci tot ceţ ă ă

trebuie pentru asta. Ai s vezi c str daniile dumitale şi ale mele vor fi maiă ă ă puternice dac noi vom fi uni i – cu trup şi suflet – prin c s torie, singuraă ţ ă ă leg tur ce poate asigura o permanent coresponden cu destinul şi ideaă ă ă ţă -lurile f pturii omeneşti şi, trecând peste toate caă priciile neînsemnate, peste toate piedicile josnice, peste ging şia sentimentelor, peste toate scrupuleleă cu privire la gradul, felul, t ria sau rezisten a unei simple încliă ţ na ii personale,ţ te vei gr bi s primeşti aceast c s torie.ă ă ă ă ă

— Crezi? l-am întrebat eu scurt.Privii atunci armonia tr s turilor lui frumoase, dar ciudat deă ă

amenin toare în asprimea lor liniştit : frunţă ă tea poruncitoare, dar nu senin ;ă ochii str lucitori, adânci, cercet tori dar niciodat blânzi; staturaă ă ă impun toare, încercai să ă-mi închipui c iă -aş fi so ie. Oh !Peste putin !ţ ţă Puteam fi duhovnicul lui, tovar şul lui. Aşa aş fi putut str bate eu el oceanul;ă ă aş fi putut munci sub soarele orientului. În pustiurile Asiei să-i înt rescă curajul, hot rârea, evlavia; s accept liniştit st pânirea lui; s zâmbescă ă ă ă ă netulburat în fa a ambi iei lui de neînvins; să ţ ţ ă-l despart pe creştin de om, să admir profund pe unul şi s iert uşor pe cel lalt. Legat numai altfel de el, eă ă ă neîndoielnic c aş suferi adesea, trupul meu ar îndura un jug ap s tor; dară ă ă inima şi gândul mi-ar fi libere. Aş avea totdeauna un suflet liber spre care să m întorc şi în clipele de singur tate aş putea s m între in cu sentimenteleă ă ă ă ţ mele adev rate, pe care nimic mi leă -ar înc tuşa. Aş p stra în cugetul meuă ă ascunzişuri care mi-ar apar ine cu totul şi la care el nţ -ar putea ajunge; acolo ar creşte sim mintele proaspete, ferite de austeritatea lui, care astfel nuţă le-ar putea ofili, de pasul lui r zboinic care leă -ar putea strivi. Dar era cu totul peste putin ca so ieţă ţ , totdeauna lâng dânsul, neîncetat închis , îmblânzit ,ă ă ă silit să ă-mi în buş flac ra firii mele, s nu scot nici un ip t şi s las v paiaă ă ă ţ ă ă ă mocnit să ă-mi mistuie încetul cu încetul via a,ţ asta ar fi fost de neîndurat.

— St. John! exclamai eu, dup ce m gândii la toate aceste lucruri. ă ă— Ce-i? întreb el cu r cel de ghea .ă ă ă ţă— Î i repet, primesc s plec cu dumneata ca misionar , ca tovar ş , darţ ă ă ă ă

nu ca so ie. Nu pot s m m rit cu dumneata, c ci nu pot s fiu o p rticicţ ă ă ă ă ă ă ă

din dumneata.— Trebuie s devii o p rticic din mine, r spunse el cu t rie. Altfel totulă ă ă ă ă

e zadarnic. Cum aş putea merge eu, un b rbat care nă -am înc treizeci de ani,ă în India, cu o tân r de nou sprezece ani, dac nu miă ă ă ă -e so ie? Dac nuţ ă suntem c s tori i, cum am putea tr i împreun , uneori în singur tate, alteoriă ă ţ ă ă ă în mijlocul triburilor s lbatice?ă

— Se poate prea bine, r spunsei eu scurt; e tot atât de uşor ca şi cândă aş fi sora dumitale adev rat , sau tot un b rbat şi preot cum eşti dumneata.ă ă ă

— Se ştie c nuă -mi eşti sor şi nu te pot trece drept sor . Dac amă ă ă încerca, ar însemna s atragem asupră ă-ne b nuieli josnice. De altfel, cu toateă c ai mintea s n toas a unui b rbat, ai şi inima unei femei, aşa c ar fi cuă ă ă ă ă ă neputin .ţă

— Ar fi foarte cu putin , zisei eu cu oarecare dispre . Ar fi prea cuţă ţ putin . E adev rat c am inima de femeie, dar nu fa de dumneata. Pentruţă ă ă ţă dumneata am numai statornicia unui tovar ş; sinceritatea, credin a, fr iaă ţ ăţ unui frate de arme; dac vrei, respectul şi supunerea unui neofit fa deă ţă ini iatorul lui. Dar absolut nimic mai mult; po i fi f r grij .ţ ţ ă ă ă

— Asta doresc – spuse el vorbindu-şi sie însuşi – doar atâta vreau şi, dac mi se ridic piedici în cale, ele trebuie doborâte. Jane, nu te vei c i dacă ă ă ă te m ri i cu mine! Fii sigur ! Trebuie s ne c s torim – î i repet, nu exist altă ţ ă ă ă ă ţ ă ă cale şi f r îndoial c dup c s torie va fi destul dragoste care s facă ă ă ă ă ă ă ă ă ă unirea noastr dreapt chiar în ochii dumitale. ă ă

M-arn sculat sprijinindu-m do stânc şi nu mă ă -am putut opri să-i strig:— Dispre uiesc ideea dumitale despre dragoste, dispreţ uiesc acest falsţ

sentiment pe care mi-l d ruieşti. Da, St. John, când m îmbii că ă -un asemenea sim mânt, te dispreţă uiesc şi pe dumneata!ţ

El m privi int , muşcânduă ţ ă -şi buza m iestrit desenat . Ar fi greu deă ă spus dac era uimit sau îndârjit, c ci a ştiut s se st pâneasc .ă ă ă ă ă

— Nu m aşteptam s aud astfel de cuvinte din gura dumitale. Eu nă ă -am f cut şi nă -am spus nimic vrednic dle dispre .ţ

Blânde ea lui mţ -a mişcat; am fost cucerit de st pânirea lui nobil şiă ă ă liniştit .ă

— Iartă-mi cuvintele, St. John, dar e vina dumitale c mă -ai înt râtat,ă f cânduă -m s vorbesc atât de necugetat. Ai vorbit despre un lucru asupraă ă c ruia p rerile noastre sunt diferite, un lucru despre care ar trebui s nu maiă ă ă vorbim niciodat . Chiar numai cuvântul dragoste e pentru noi un m r ală ă discordiei. Te gândeşti ce ar fi dragostea îns şi? Ce neă -am face noi? Ce-am sim i? Drag vere, uit planul dumitale de c s torie.ţ ă ă ă ă

— Nu, zise el. E un plan pe care-l alc tuiesc de mult; singurul care mă ă poate face să-mi ating marele el: dar nu mai vreau s te rog acum. Mâineţ ă plec la Cambridge; am acolo o seam de prieteni de la care vreau să ă-mi iau r mas bun. Voi lipsi cincisprezece zile. Între timp o s te gândeşti laă ă propunerea mea, f r s ui i îns c dac nă ă ă ţ ă ă ă -o primeşti, nu pe mine m refuzi,ă ci pe Dumnezeu. Se slujeşte de mine, numai pentru a- i deschide calea uneiţ nobile misiuni; dac vrei să ă-mi fii so ie, po i p şi pe acea cale; dac nu, teţ ţ ă ă osândeşti pe via la un trai de tihn egoist şi întunecime stearp . Bag deţă ă ă ă ă seam s nu fii socotit printre cei care au alungat de la ei credin a ceaă ă ă ţ adev rat şi prin aceasta sunt mai de osândit decât necredincioşii!ă ă

A t cut. Întorcânduă -şi înc o dat fa a de la mine, "Privi spre râu şi c tă ă ţ ă ă spre coline."

Dar de ast dat îşi în buşi sentimentele în adâncul sufletului, pentru că ă ă ă nu mai eram vrednic s le aud rostite cu glas tare. T cerea pe care o p str ,ă ă ă ă ă

în timp ce mergeam al turi spre cas , m f cu s în eleg ce sim ea fa deă ă ă ă ă ţ ţ ţă mine. Citii pe chipul lui dezam girea unei firi pentru acelaă care a dat de împotrivire tocmai acolo unde nu se aştepta decât la supunere; dezaprobarea unui judec tor rece şi neclintit, care aflase la altul sentimente şi idei ce lui iă se p reau de neîng duit. Întră ă -un cuvânt, b rbatul ar fi vrut s m sileasc laă ă ă ă ascultare şi numai creştinul sincer îndura r utatea mea cu atâta r bdare şiă ă l sa atât de lung tihna gândirii şi remuşc rii mele.ă ă ă

În seara aceea, dup ceă -şi s rut surorile, socoti nimerit s nuă ă ă -mi dea nici mâna şi p r si odaia în t cere. Cum îns , f r s fiu îndr gostit ,ă ă ă ă ă ă ă ă ă sim eam totuşi mult simpatie pentru el, am fost atât de mâhnit de aceastţ ă ă ă voit uitare, încât mă -au podidit lacrimile.

— Dup câte v d, zise Diana, vă ă -a i certat în timpul plimb rii; duţ ă -te după el; te aşteapt şi se plimb pe sal ; îl împaci lesne.ă ă ă

În împrejur ri de astea nu sunt de loc trufaş . Îmi place s fiu maiă ă ă degrab fericit , decât demn . Fugii dup el. Era la piciorul sc rii.ă ă ă ă ă

— Noapte bun , St. John, zisei.ă— Noapte bun , Jane, îmi r spunse el liniştit.ă ă— Dă-mi mâna.Ce atingere uşoar şi rece îmi înfiora degetele! Ceea ce se întâmplase înă

timpul zilei nu-i pl cuse de loc. Priă etenia nu-l putea înc lzi, nici lacrimile nuă -l puteau mişca. Deci cu el nu vor fi niciodat împ c ri fericite, zâmbete vesele,ă ă ă cuvinte m rinimoase; totuşi, creştinul era r bdă ă ător şi paşnic.

Când l-am întrebat dacă-i gata s m ierte, miă ă -a r să puns c nă -are obiceiul să-şi aduc aminte de jigniri, c nă ă -are nimic de iertat, deoarece nu fusese jignit.

Dup ceă -mi spuse asta, plec . Aş fi preferat s m loveasc . ă ă ă ă

CAPITOLUL XXXV

N-a plecat a doua zi la Cambridge, aşa cum spusese; şi-a amânat plecarea cu o s pă -t mân întreag şi în vremea asta m f cu s simt cât deă ă ă ă ă ă grea pedeaps poate da un om bun, dar aspru, conştiină cios, dar neînduplecat, când se crede jignit. F r s fac ceva duşm nos, f r ună ă ă ă ă ă ă singur cuvânt de reproş, se silea să-mi arate c m dispre uieşte.ă ă ţ

Nu pentru c St. John ar fi nutrit în mintea lui gândul unei r zbun riă ă ă necreştineşti; nu pentru c ar fi vrut, dac ar fi putut, să ă ă-mi ating m car ună ă fir de p r din cap; din fire şi din principiu, dispre uia o r zbunare meschin .ă ţ ă ă Pentru vina de a-i fi ar tat dispre ul meu şi de aă ţ -i fi spus că-i dispre uiescţ dragostea m iertase; nu uitase îns nimic şi ştiam c nă ă ă -avea s uite toată ă via a. Vedeam din felul cum m privea, c între el şi mine pluţ ă ă teau totdeauna vorbele acelea, ca şi când ar fi fost scrise în v zduh; de câte ori îi vorbeam, iă se p rea c ele r sun şi ecoul lor se f cea sim it în fiecare dintre r spunsulă ă ă ă ă ţ ă pe care mi le da.

Nu se ferea s stea de vorb cu mine; dimpotriv , m chema în fiecareă ă ă ă diminea la el. Cred c omul corupt dintrţă ă -însul sim ea o pl cere pe careţ ă creştinul curat n-o g sea: aceea de a ar ta cu cât îndemânare putea, înă ă ă timp ce vorbea şi se purta ca de obicei, s lipseasc fiecare fraz de inuta şiă ă ă ţ interesul care, alt dat , d deau un anumit farmec aspru vorbirii şi purt riloră ă ă ă sale. Pentru mine nu mai era un om viu, ci un om de marmur . Ochii luiă sem nau cu o piatr albastr , str lucitoare şi rece; limba lui, nimic altcevaă ă ă ă

decât o unealt a vorbirii.ăToate acestea însemnau pentru mine un chin rafinat şi lent; alimentau

un foc mocnit de indignare şi o înfiorat tulburare a durerii care m chinuia şiă ă m zdrobea. Sim eam cum, dac aş fi so ia lui, acest om bun, nepriă ţ ă ţ h nit caă izvorul din adâncul neatins de soare, ar fi putut s m ucid repede f r caă ă ă ă ă un singur strop de sânge s picure din vinele mele, f r a primi nici cea maiă ă ă uşoara pat pe conştiin aă ţ -i limpede ca un cristal.

Sim eam asta mai cu seam când f ceam vreo încerţ ă ă care s m apropii.ă ă Nici o clipire nu r spundea bună ăvoin ei mele. El nu suferea de loc din pricinaţ r celii dintre noi, nu dorea împ carea, şi, cu toate c de multe ori laă ă ă crimile mele îmbelşugate udaser pagina pe care stă ăteam amândoi apleca i, ele nuţ -l impresionau decât aşa cum ar impresiona pe un om a c rui inim e cuă ă adev rat de piatr sau de metal. În tot acest timp, se purta cu suroă ă rile lui mai dr g stos decât alt dat . Se temea probabil ca simpla lui r ceal nuă ă ă ă ă ă -i destul de ustur toare pentru a m convinge c eram alungat din inima sa şi voiaă ă ă ă să-i adauge for a contrastului. Sunt încredin at c nţ ţ ă ă -o f cea din r utate, ciă ă pentru a-şi respecta principiile. Cu o sear înainte de plecarea lui laă Cambridge, îl v zui plimbânduă -se singur prin gradin . Uitânduă -m la el, îmiă amintii c acest b rbat, oricât de dep rtat ar fi fost acum de mine, îmiă ă ă salvase odinioar via a, eram chiar rude şi vrui s fac o ultim sfor are spreă ţ ă ă ţ a-i câştiga prietenia. M apropiai de el v zândul sprijininduă ă -se de porti aţ gr dinii. Am vorbit imediat despre lucrul careă -l interesa.

— St. John, zisei cu, îmi pare foarte r u c eşti supă ă ărat pe mine. Hai să fim iar prieteni.

— N d jduiesc c suntem prieteni, zise el liniştit, privind mai departeă ă ă r s ritul lunii, pe care îl contempla când mă ă -apropiasem de el.

— Nu, St. John, reluai eu, nu mai suntem prieteni ca alt dat . Ştii bine.ă ă— Crezi? Atunci te înşeli. Cât despre mine, nu- i doţ resc nici un r u; î iă ţ

doresc numai binele.— Te cred, St. John. Doar ştiu bine c nu eşti în stare s doreşti r ulă ă ă

nim nui, dar dat fiind că ă- i sunt rud , doresc alt dragoste decât aceastţ ă ă ă iubire de aproape, pe care o ar i şi str inilor.ăţ ă

— Desigur, zise el, dorin a dumitale e dreapt şi sunt departe de a teţ ă privi ca pe o str in .ă ă

Aceste cuvinte, spuse pe ton liniştit şi rece, erau jignitoare şi derutante. Dac mă -aş fi l sat mânat de furie şi mândrie, lă ă -aş fi p r sit numaidecât, dară ă în mine s l şluia ceva cu mult mai puternic decâte aceste sentiă ă mente. Respectam adânc calit ile şi principiile v rului meu, îi pre uiam prietenia şiăţ ă ţ pentru mine pierderea ei era o foarte dureroas încercare; nu voiam să ă p r sesc atât de repede speran a de a o recâştiga.ă ă ţ

— În felul sta trebuie s ne desp r im, St. John? Când o s pleci în India,ă ă ă ţ ă o s m p r seşti f r să ă ă ă ă ă ă-mi spui m car o singur vorb bun ?ă ă ă ă

Nu se mai uit la lun şi m privi drept în fa .ă ă ă ţă— Când o s plec în India o s te p r sesc, Jane? Cum, nu vii cu mine?ă ă ă ă— Mi-ai spus c nu pot, decât dac m m rit cu dumneata.ă ă ă ă— Şi nu vrei s te m ri i cu mine? Nuă ă ţ - i schimbi hot rârea?ţ ăCititorule, cunoşti oare, aşa cum cunosc eu, spaimele pe care aceste

fiin e reci le pot strecura prin şuvoiul de ghea al întreb rilor lor? Ştii cât deţ ţă ă mult seam n mânia lor cu furia unei avalanşe şi sup rarea lor cuă ă ă sf râmarea ghe urilor pe mare?ă ţ

— Nu, St. John, spusei. Nu m m rit cu dumneata, st rui în hot râreaă ă ă ă mea.

Avalanşa se mişc şi înaint pu in, dar nu se rostogoli înc . Întreb dină ă ţ ă ă nou :

— De ce nu primeşti? — Acum câtva timp, pentru c nu m iubeai; ast zi, pentru c m ur ştiă ă ă ă ă ă

aproape. Dac mă -aş m rita cu dumă neata m-ai omorî; m omori de pe acum.ăObrajii şi buzele lui îşi pierduser culoarea.ă— Te-aş omorî? Te şi omor? Cuvintele astea sunt dintre cele care n-ar

trebui rostite. Sunt necump tate, nedemne de o femeie şi neadev rate. Eleă ă tr deaz o nefericit stare a min ii; ar merita mustr ri mai aspre; sunt deă ă ă ţ ă neiertat; dar datoria unui om e să-şi ierte semenul de şaptezeci şi şapte de ori câte şapte.

Acum totul era sfârşit. Deşi dorisem din suflet să-i şterg urmele celei dintâi jigniri, îi s pasem în inim o alt jignire şi mai adânc . O s pasem cuă ă ă ă ă fierul roşu.

— Acum, zisei, o s m ur şti deă ă ă -a binelea; e zadarnic s încerc oă împ care: v d c miă ă ă -am f cut din dumă neata un duşman neîndurat.

Aceste cuvinte provocar o nou ran , cu atât mai grav , cu cât seă ă ă ă apropiau de adev r. Buzele lui livide se strânser o clip . V zui ce furieă ă ă ă dezl n uisem în el şi mi se strânse inima de durere.ă ţ

— Îmi t lm ceşti greşit cuvintele! strigai eu apucânduă ă -i mâna. Te încredin ez c nţ ă -am avut de gând nici s te sup r, nici s te jignesc.ă ă ă

El zâmbi cu am r ciune şiă ă -şi trase repede mâna dintr-a mea.— Acuma, zise dup o scurt t cere, de bun seam caă ă ă ă ă - i iei cuvântulţ

înapoi şi n-o s mai vrei în nici un fel s mergi în India?ă ă— Ba da. Vreau s merg ca o tovar ş a dumitale.ă ă ăSe l s o t cere foarte lung . Nă ă ă ă -aş putea spune ce lupt se d dea înă ă

inima lui între Natur şi Har; v zui numai în ochii lui cum scânteiau lic ririă ă ă ciudate şi umbre stranii îi treceau peste fa . În cele din urm zise:ţă ă

— Am mai ar tat cât e de absurd ca o femeie de vârsta dumitale să ă plece cu un b rbat ca mine. Am ar tată ă -o în aşa fel, încât nu are rost s maiă vorbeşti vreodat de acel plan şiă -mi pare r u – pentru dumneata – c te audă ă vorbind din nou aşa.

Îl întrerupsei: tot ceea ce sem na a reproş avea darul s mă ă ă îmb rb teze pe dat .ă ă ă

— St. John, fii în eleg tor, c ci în clipa asta ba i câmpii. Pretinzi c eştiţ ă ă ţ ă jignit de ceea ce iţ -am spus. Nu eşti într-adev r jignit, fiindc având oă ă judecat atât de s n toas nu po i fi nici atât de neîn eleg tor, nici atât deă ă ă ă ţ ţ ă vanitos, încât s nu în elegi cum trebuie gândurile mele. Î i spun din nou: î iă ţ ţ ţ voi fi, dac vrei, duhovnic; dar niciodat so ie.ă ă ţ

Se f cu din nou galben ca moartea, dar ca şi mai înainte îşi st pâni furiaă ă şi-mi r spunse pe un ton afectat, dar liniştit:ă

— Nu pot primi ca o femeie care nu-i a mea s m ajute aă ă -mi duce misiunea la cap t. Se pare c nu po i pleca, împreun cu mine: dar dac eştiă ă ţ ă ă sincer în proă punerea pe care mi-o faci, când voi ajunge în oraş, am să vorbesc cu un misionar însurat, a c rui nevast are nevoie de cineva ca să ă -o ajute. Averea dumitale î i va îng dui s te lipseşti de ajutorul Societ iiţ ă ă ăţ Misionarilor şi astfel vei mai putea sc pa de ruşinea de a nuă - i fi resţ pectat cuvântul şi de a fi dezertat din oştirea în care ai f g duit s intri.ă ă ă

Dar – aşa dup cum ştii şi tu, cititorule – eu nu fă ăcusem nici o f g duială ă ă hot rât şi nu m obligasem la nimic. De aceea felul lui de a vorbi mi se p ruă ă ă ă mult prea aspru şi mult prea tiranic. R spunsei:ă

— Nu-i vorba nici de ruşine, nici de f g duial înc lă ă ă ă cat , nici deă

dezertare. Nu sunt nicidecum obligat s plec în India, mai ales cu nişteă ă str ini. Cu dumneata aş fi cutezat, pentru c te admir, am încredere înă ă dumneata şi te iubesc ca o sor , deşi sunt încredin at c nă ţ ă ă -aş putea să tr iesc prea mult în acel climat, ori cu cine aş merge.ă

— Ah, te temi de soarta dumitale! zise el, strângând din buze.— E adev rat. Dumnezeu nu miă -a d ruit via a ca să ţ -o irosesc. Încep să

cred c tot ceă -mi ceri seam n cu o sinucidere. De altfel, înainte de a p r siă ă ă ă Anglia pentru totdeauna, vreau s m conving dac nu sunt mai folosiă ă ă toare r mânând în ar , decât pierind.ă ţ ă

— Ce vrei s spui? ă— Zadarnic aş încerca sa te l muresc, dară exist un lucru asupra c ruiaă ă

am de mult vreme îndoieli dureroase şi nu pot pleca înainte deă -a le limpezi într-un fel.

— Ştiu încotro i se îndreapt ochii şi de ce iţ ă ţ -e legat inima dar ceea ceă te intereseaz e nedrept şi nelegiuit. De mult vreme ar fi trebuit să ă ă- iţ în buşi acest sentiment şi s roşeşti când te gândeşti la asta. iă ă Ţ -e gândul la domnul Rochester.

Era adev rat şi o m rturisii prin t cerea mea.ă ă ă— Atunci, urm St. John, o s porneşti în c utarea domnului Rochester?ă ă ă— Trebuie s aflu ce să -a întâmplat cu el.— În cazul acesta nu-mi r mâne decât s te pomenesc în rug ciunileă ă ă

mele şi s rog din adâncul sufletului pe Dumnezeu s nu te osândeasc laă ă ă chinul cel veşnic. Am crezut c recunosc în dumneata o aleas . Dară ă Dumnezeu nu vede ca noi oamenii: facă-se voia lui!

Deschise poarta, ieşi şi coborî în vale. În curând nu-l mai z rii.ă Întorcându-m în salon, am g sit pe Diana stând în picioare dinainteaă ă ferestrei; p rea dus pe gânduri. Era mai înalt decât mine; îmi puse mânaă ă ă pe um r, seă -aplec şiă -mi privi lung obrazul.

— Jane, îmi zise ea, eşti agitat şi palid ; sunt sigur c ai ceva pe suflet.ă ă ă ă Spune-mi ce se petrece între tine şi St. John. V-am privit pe fereastr oă jum tate de ceas. Iartă ă-mi aceast îndeletnicire de spioan , dar de multă ă ă vreme mi-am închipuit ceva, nici eu nu ştiu bine ce! St. John e o f ptură ă ciudat .ă

Se opri şi, v zând c tac, urm numaidecât:ă ă ă— Sunt convins c frateă ă -meu şi-a pus în gând ceva deosebit în leg tură ă

cu tine. Mult vreme iă ţ -a ar tat un interes pe care nu lă -a avut niciodat faă ţă de nimeni. Cu ce scop? Aş vrea s te iubeasc . Te iubeşte. Jane? Spuneă ă -mi.

Puse mâna ei rece pe fruntea mea fierbinte.— Nu, Di, r spunsei eu. Câtuşi de pu in. ă ţ— Atunci de ce ochii lui te urm resc totdeauna? De ce vrea mereu s fieă ă

singur cu tine? Socoteam ca vrea s se însoare. ă— Vrea, într-adev r; miă -a cerut să-i fiu so ie. Diana b tu din palme.ţ ă— Tocmai la asta ne gândeam şi asta n d jduiam şi noi! exclam dânsa.ă ă ă

Te m ri i cu el, Jane? Şi o s r mân în Anglia?ă ţ ă ă ă— Nici vorb de aşa ceva, Diana. Propunânduă -mi s m c s toresc cu el,ă ă ă ă

unica lui dorin e s aib o tovar ş vrednic , care sţă ă ă ă ă ă ă-l ajute a-şi îndeplini misiunea lui în India.

— Cum? Vrea s pleci cu el în India?ă— Da.— Ce nebunie! exclam dânsa. Sunt sigur c nă ă ă -ai putea tr i nici trei luniă

acolo. N-o s te duci. Nă -ai primit; nu-i aşa, Jane?— N-am primit să-l iau de b rbat.ă

— Şi deci l-ai sup rat? întreb ea.ă ă— Foarte r u. Cred c nă ă -o s m ierte niciodat şi, totuşi, iă ă ă -am spus că

l-aş înso i ca o sor .ţ ă— A fost o nebunie curat din partea ta, Jane. Gândeşteă -te ce sarcină

zdrobitoare î i luai, întrţ -o ar unde oboseala omoar chiar şi pe cei voinici,ţ ă ă iar tu eşti slab ! Îl cunoşti pe St. John. iă Ţ -ar cere lucruri cu neputin de f cut;ţă ă cu el nu iţ -ar fi îng duit s te odihneşti nici în ceasurile cele mai arse deă ă z puşeal şi, din nenorocire, am observat c te str duieşti s faci orice î iă ă ă ă ă ţ cere. Sunt uimit că -ai g sit curajul să ă-i refuzi mâna. Aşadar, nu-l iubeşti, Jane?

— Nu, nu ca so .ţ— E frumos totuşi.— Iar eu, Di, vezi, sunt atât de urât . Nu neă -am potrivi de loc.— Urât ? Tu? Ba de loc. Eşti mult prea dr gu şi prea bun ca s teă ă ţă ă ă

pârjolesti de vie la Calcutta!Şi ea m rug din nou s nu primesc propunerea de aă ă ă -i întov r şi fratele.ă ă— Trebuie s renun , r spunsei eu, c ci adineauri, când iă ţ ă ă -am repetat că

sunt gata să-i slujesc de ajutor, a fost jignit de lipsa mea de cuviin . P rea cţă ă ă socoteşte ciudat propunerea mea deă -al înso i f r s fiu m riţ ă ă ă ă tat cu el, ca şiă când n-aş fi sperat de la început s g sesc în el un frate şi să ă ă-l socotesc un simplu om.

— Ce te face s spui c nu te iubeşte, Jane?ă ă— Ar trebui să-l auzi vorbind despre asta. Mi-a spus de multe ori c nu seă

însoar pentru el, ci pentru îndeplinireaă datoriei lui; c sunt f cut pentruă ă ă munc , nu pentru dragoste. De bun seam că ă ă ă-i adev rat, dar p rerea mea eă ă c dac nu sunt f cut pentru dragoste, nu sunt f cut nici pentru c s torie.ă ă ă ă ă ă ă ă Di, n-ar fi crud s fii legat pentru toat via a de un b rbat care nă ă ă ţ ă -ar vedea în tine decât o unealt folositoare?ă

— O, da! N-ar fi omenesc şi n-ar fi de îndurat. Nici s nu mai vorbimă de-aşa ceva!

— Apoi, urmai eu, deşi n-am pentru el decât o dragoste de sor , totuşi,ă dac aş fi silit să ă ă-i fiu nevast , poate c darurile cu care e înzestrat mă ă -ar face s simt pentru el o dragoste ciudat , nemiloas şi chinuitoare, c ciă ă ă ă uneori exist în privirea, în purt rile, în vorba lui, o m re ie eroic . Oh, atunciă ă ă ţ ă aş fi nespus de nenorocit ! Nu ar avea nevoie de dragostea mea şi, dac iă ă -aş ar taă -o, m-ar face s simt c iubirea e un sentiment de prisos, pe care nu miă ă l-a cerut niciodat şi care nu mi se potriveşte, Ştiu c aşa ar fi.ă ă

— Şi totuşi St. John e bun, spuse Diana.— Da, e un om bun, un om mare, dar urm rinduă -şi elurile lui minunateţ

calc f r mil peste nevoile şi senă ă ă ă timentele oamenilor de rând. Iat de ce eiă ar face mai bine s nuă -i ias în cale fiindc să ă -ar putea ca, v zânduă -şi de drum, să-i calce în picioare. Uite-l c vine! Te las, Diana.ă

V zând c deschide poarta gr dinii, m urcai repede în odaia mea.ă ă ă ăDar fui silit să ă-l întâlnesc din nou la cin . În timpul mesei fu la fel deă

liniştit ca totdeauna. Credeam c abia îmi va adresa un cuvânt şi eramă convins c nu renun ase la planurile în privin a c s toriei ; în curând v zuiă ă ţ ţ ă ă ă îns c m înşelasem pu in în ambele privin e – îmi vorbi ca de obicei, sauă ă ă ţ ţ aşa cum obişnuia să-mi vorbeasc de cât va vreme cu cea mai riguroasă ă ă polite e. F r îndoial c rugase duhului sfânt sţ ă ă ă ă ă-i ajute să-şi st pânească ă mânia şi credea c mă -a iertat înc o dat . ă ă

Când sosi ora lecturii de sear , el alese capitolul al 21ă -lea din Apocalips.Totdeauna era pl cut s ascul i cum picurau de pe buzele lui cuvinteleă ă ţ

Bibliei. În nici o alt împrejurare glasul s u frumos nu suna aşa de dulce şi deă ă plin, niciodat purtarea sa nu devenea atât de impun toare, în nobila saă ă simplitate, ca în clipa când rostea cuvântul Domnului.

În seara aceea, luna se vedea str lucind prin fereastra f r perdele,ă ă ă f când aproape s nu mai fie nevoie de lumina f cliei de pe mas . Tihnaă ă ă ă domnea în cercul nostru familial. Totul f cea ca vocea lui s capete maiă ă mult solemnitate, s dea fiori şi mai puternici. St. John era plecat asupraă ă Bibliei şi citea paginile în care e înf işat priveliştea unui nou cer şi a unuiăţ ă nou p mânt: cum va veni Dumnezeu s locuiasc printre oameni, cum le vaă ă ă şterge lacrimile, cum nu vor mai fi nici moarte, nici durere, nici suferin , niciţă plânsete, fiindc tot ceea ce va fi fost mai înainte se va fi şters.ă

Când a citit versetul din urm , am fost înfiorat în chip ciudat, mai alesă ă fiindc am sim it, din schimbarea abia perceptibil a glasului s u, c ochiiă ţ ă ă ă -i erau îndrepta i spre mine. Iat ce cuprindea acel verset:ţ ă

"Cel ce biruieşte va moşteni acestea şi vor fi fii lui Dumnezeu şi el îmi va fi mie fiu. Cât despre – şi St. John urm cu glas încet şi limpede – fricoşi şiă necredincioşi... şi tot soiul de mincinoşi – partea lor este în iezerul care arde cu focul şi pucioas ; ceea ce este moartea a doua."ă

Din clipa aceea am ştiut ce soart socotea St. John c m aşteapt . Cândă ă ă ă rosti ultimele cuvinte cutremur toare ale acestui verset, glasul lui eraă p truns de un sim mânt, liniştit, potolit, de izbând , împletit cu arz toareă ţă ă ă dorin . Credea c numele s u fusese scris în cartea cea mare şi râvneaţă ă ă ceasul în care va fi primit în cetatea unde "împăra ii p mântului îşi aduc toatţ ă ă slava şi cinstea lor într-însa, cetate ce nu are lips nici de soare, nici de lună ă ca s lumineze în ea, fiindc slava Domnului o lumineaz ".ă ă ă

Îşi înf iş toat dârzenia în rug ciunea ce urm dup citirea Biblieiăţ ă ă ă ă ă . Zelul lui sobru se ar ta iar şi. Se ruga lui Dumnezeu, cuprins de înfl c rare şiă ă ă ă hot rât s izbândeasc . Cerea putere pentru inimile slabe, lumin pentruă ă ă ă acei care se r t cesc de turm , întoarcerea chiar în al unsprezecelea ceas,ă ă ă pentru cei care erau lega i de pl cerea c rnii şi de lucrurile materiale.ţ ă ă

St ruia fierbinte ca lui s i se h r zeasc o parte din chinul celui osândită ă ă ă ă focului. Ardoarea este întotdeauna de-o mare solemnitate. Întâi am fost uimit de rugă ăciunea lui, dar când îl auzii urmând şi însufle induţ -se astfel, am fost mişcat şi, în sfârşit, cuprins de respect. Sim ea atât de sincer ceă ă ţ -i bun şi mare în elul lui, încât cei ceţ -l auzeau rugându-se nu puteau sim i altfelţ decât dânsul

Dup ce sfârşi rug ciunea, ne luar m r mas bun de la el. Trebuia să ă ă ă ă plece a doua zi dis-de-diminea . Dup ceţă ă -l s rutar , Diana şi Mary p r siră ă ă ă ă odaia; mi s-a p rut c le ceruse asta în şoapt , îi întinsei mâna şiă ă ă -i urai c l torie bun .ă ă ă

— Mul umesc, Jane, îmi zise el. Dup cum am spus, o s m întorc de laţ ă ă ă Cambridge peste cincisprezece zile; î i las acest r gaz s te gândeşti. Dacţ ă ă ă m-aş supune mândriei omeneşti, nu iţ -aş mai vorbi de c s torie, dar nuă ă ascult decât de datoria mea şi nu urm resc decât cel mai de c petenie scopă ă al meu: sl virea lui Dumnezeu. St pânul meu a fost îndelung r bd tor; voi fiă ă ă ă şi eu. Nu te pot p r si în ora pierzaniei ca peă ă -un vas al mâniei; c ieşteă -te, hot r şteă ă -te cât mai e vreme. Aminteşte- i c suntem sorţ ă ti i s trudim câtţ ă este ziu , ine seama c "vine noaptea când nici un muritor nu va mai trudi".ă ţ ă Aminteşte- i de soarta bogatului din parabol , care a avut toate bucuriile înţ ă aceast via . Deieă ţă - i Domnul t ria de a alege acea boga ie de care nimeniţ ă ţ nu te poate pr da!ă

Îmi pusese mâna pe cap, în timp ce rostise ultimele cuvinte. Vorbise cu

sinceritate şi blânde e. Privirea lui nu era aceea a unui îndr gostit careţ ă -şi implora iubita, ci a unui p stor careă -şi rechema oaia r t cit , sau mai bine,ă ă ă cea a unui înger p zitor care seă -ngrijea de sufletul ce-i fusese încredin at.ţ To i oamenii de talent, fie c au sim ire sau nu, fie c sunt plini de zel, noviciţ ă ţ ă sau st pâni cu condi ia s fie sinceri – au momente în care subjug şi domin .ă ţ ă ă ă Am sim it pentru St. John o venera ie atât de adânc , încât mţ ţ ă -am pomenit deodat la punctul pe careă -l evitam de atât de mult vreme. Eram ispitit să ă ă încetez orice lupt , s m las târât de puhoiul voin ei sale, s m înec înă ă ă ă ţ ă ă vâltoarea vie ii lui şi sţ -o jertfesc pe a mea. M st pânea aproape tot aşa cumă ă m st pânise alt dat domnul.....Rochester, dar cu totul în alt chip. Înă ă ă ă amândou cazurile, eram nebun . S fi cedat alt dat , ar fi însemnat s trecă ă ă ă ă ă peste principii; s fi cedat acum, ar fi însemnat s nesocotesc dreaptaă ă judecat . În clipa de fa , când a trecut criza dureroas , în oglinda liniştit aă ţă ă ă vremii v d limpede toate astea. Atunci nuă -mi d deam seama de nebuniaă mea.

St team nemişcat înaintea ierofantelui meu. Uitam că ă ă-l refuzasem; temerile mi se risipeau; str daniile mele erau z d rnicite. Imposibilul, adică ă ă ă aceast c s torie cu St. John, devenea – repede – Posibilul. Totul se schimă ă ă -base dintr-o dat . Credin a m cuprindea, îngerii îmi f ceau semne,ă ţ ă ă chemându-m ; Dumnezeu îmi poruncea; via a mi se înv luia ca un sul deă ţ ă pergament, por ile mor ii se deschideau, l sânduţ ţ ă -m s v d, dincolo de ele,ă ă ă veşnicia. Mi se p rea c spre a fi fericit acolo, puteam jertfi totul în via aă ă ă ţ asta de-o clip . Odaia luă necoas mi se p rea plin de vedenii.ă ă ă

— Acum te-ai putea hot rî? m întreb misionarul.ă ă ăGlasul lui era blând; şi m trase prieteneşte spre el. Oh, cu cât era maiă

tare blânde ea decât puterea! M puţ ă team împotrivi mâniei lui St. John; bun tatea lui m f cea, îns , s m îndoi ca o trestie şi, totuşi, îmi d deamă ă ă ă ă ă ă tot timpul seama c dac m înduplec, m voi c i întră ă ă ă ă -o zi. Un ceas de rug ciune solemn nuă ă -i putuse schimba firea; îl în l ase doar.ă ţ

— M-aş putea hot rî dac aş fi singur , r spunsei eu. Aş putea s jur că ă ă ă ă ă m-aş m rita cu dumneata dac aş fi încredin at c asta e voin a luiă ă ţ ă ă ţ Dumnezeu; dup aceea întâmpleă -se orice!

— Rug ciunile mele au fost ascultate! exclama St. John.ăÎmi ap s mai tare mâna pe cap ca şi când ar fi vrut s m ştie înă ă ă ă

deplina lui st pânire ; m strânse în bra e, aproapeă ă ţ ca şi când m-ar fi iubit (spun aproape pentru c puteam să ă-mi dau seama de deosebire, c ci ştiamă ce înseamn s fii iubit dar ca şi el, l sasem deoparte dragostea şi nu mă ă ă ă ă gândeam decât la datorie). Pe dinaintea ochilor mei trecut-au nori şi luptam să-i îndep rtez. Doream din tot cufletul cu sinceritate, cu aprindere, s fac ceă ă era bine şi numai atât rugam cerul: "Arată-mi, arată-mi calea ce trebuie s-o urmez!" Niciodat nu fusesem atât de tulă burat . Cititorul va putea s judeceă ă dac ceea ce se petrecu atunci a fost urmarea smintelii mele.ă

Casa era pe deplin liniştit , c ci probabil, afar de St. John şi de mine,ă ă ă toat lumea dormea. Singura f clie ce ne lumina se stinse; luna şiă ă -arunca în odaie razele-i str lucitoare. Inima îmi b tea repede; îi auzeam zvâcnirile.ă ă Deodat , b t ile fur oprite de o senza ie de nedescris ce m înfiora dină ă ă ă ţ ă creştet şi până-n t lpi. Nu era ceva asem n tor unei desc rc ri electrice, dară ă ă ă ă era tot atât de ascu it , de ciudat , de p trunz toare. Sţ ă ă ă ă -ar fi spus c până ă atunci cea mai încordat activitate a simă urilor mele nu fusese decât oţ toropeal din care acum mi se poruncea s m smulg. Sim urile mele seă ă ă ţ trezeau într-o aşteptare încordat ; ochii şi urechile mele aşteptau, în timp ceă carnea tremura pe mine.

— Ce-ai auzit? Ce-ai v zut? m întreb St. John. Nu vedeam nimic, dară ă ă auzeam de undeva un glas strigându-mi: "Jane! Jane! Jane!" Atâta tot.

— Oh, Doamne! Ce-i asta? suspinai eu.Aş fi putut spune: "Unde-i?" C ci acel glas nu p rea a fi venit din odaie,ă ă

nici din cas şi nici din gr din ; nu pornea din v zduh, nici din str fundurileă ă ă ă ă p mântului, nici din cer. Îl auzisem; dar unde şi cum nu puteam spune cu niciă un chip. Era glasul unei fiin e omeneşti, un glas cunoscut şi tare iubit, cel alţ lui Edward Fairfax Rochester. Era trist, dureros, s lbatic, înfricoş tor şi p reaă ă ă c m roag .ă ă ă

— Am s vin, strigai eu. Aşteaptă ă-m ! Oh, am s vin! Am mers să ă ă deschid uşa şi m-am uitat pe coridor; era întuneric. Am fugit în gr din ; eraă ă pustie. Unde eşti? strigai eu.

Mun ii din spatele Marshţ -Glenului repetar stins: "Unde eşti?" Ascultai.ă Vântul b tea încet printre brazi; în jurul meu nu era decât singur tateaă ă mlaştinilor şi zgomotul nop ii.ţ

— La o parte cu orice supersti ie! strigai eu, v zând un spectru negruţ ă în l ânduă ţ -se din tisele întunecate. "Asta nu-i una din fantomele tale; nu-i urmarea vrajei tale: e opera firii. A fost stârnit şi nuă -i de mirare – s-a str duită din r sputeri."ă

M îndep rtai repede de St. John, care venise dup mine şi voia s mă ă ă ă ă opreasc . De ast dat îmi venise mie rândul. Puterea meaă ă ă era în joc şi mă sim eam foarte tare. Îi spusei s nuţ ă -mi pun întreb ri, s nu fac obseră ă ă ă va ii, îlţ rugai s plece: trebuia şi voiam s fiu singur . Se supuse numaidecât. Cândă ă ă ai destul t rie s porună ă ă ceşti, e uşor s te faci ascultat. M urcai şi m încuiaiă ă ă în odaia mea; îngenuncheai şi m rugai în felul meu, adic cu totul deosebită ă de cel al lui St. John, dar tot atât de fierbinte. Mi se p rea c sunt aproape deă ă tot de un duh puternic şi c sufletul meu se prosterna cu reă cunoştin laţă picioarele lui. M sculai dup aceast ruă ă ă g ciune de mul umire, luai o hot râreă ţ ă şi m culcai lumiă nat şi decis . Aşteptam cu ner bdare ziua ce avea sa vin .ă ă ă ă

CAPITOLUL XXXVI

În sfârşit se lumin de ziu . Mă ă -am sculat la r s ritul soarelui. Timp de ună ă ceas ori dou miă -am aşezat lucrurile din camer , am f cut ordine în sertare şiă ă în dulap, ca s le las în starea cerut de o scurt absen . În vremea astaă ă ă ţă l-am auzit pe St. John ieşind din odaie. Se opri în fa a uşii mele. Mţ -am temut s nu bat la uş , dar se mul umi să ă ă ţ ă-mi strecoare o foaie de hârtie pe sub uş . O luai şi citii:ă

"Asear mă -ai p r sit prea pe neaşteptate. Dac ai mai fi stat pu in ai fiă ă ă ţ putut pune mâna pe crucea creştin şi pe cununa îngerilor. M întorc pesteă ă cincisprezece zile şi voi aştepta hot rârea dumitale. Între timp, roagă ă-te să nu cazi in ispit . Cred c sufletul iă ă ţ -e puternic dar trupul dumitale e slab. Am s m rog pentru tine in fiecare ceas.ă ă

Al dumitale St. John"

"Sufletul meu vrea s fac ceea ce e drept, iă ă -am r să puns în gând, iar trupul meu sper c e destul de puternic ca s împlineasc voin a cerului,ă ă ă ţ atunci când ea îmi va fi limpede cunoscut . Oricum, va fi de ajuns de puternică s cerceteze, s r scoleasc , s afle o ieşire din acest nor de îndoial şi să ă ă ă ă ă ă

ajung la limanul certitudinii."ăCu toate c eram în întâi iunie, diminea a se ar ta rece şi posomorât ,ă ţ ă ă

iar ploaia deas b tea în geamuri. Lă ă -am auzit pe St. John deschizând uşa din fa ; mţă -am uitat pe fereastr , lă -am v zut cum str bate gr dina. Apuc peă ă ă ă drumul ce trecea peste mlaştinile ce oase spre Whitcross; de acolo trebuia sţ ă ia diligen a.ţ

"Peste câteva ore, îmi zisei, voi porni pe acelaşi drum ca şi tine; am să iau şi eu diligen a la Whitcross. Am pe cineva în Anglia de la care vreau sţ ă primesc veşti, înainte de a pleca pentru totdeauna."

Mai r mâneau dou ceasuri pân la masa de dimiă ă ă nea . Începui s mţă ă ă plimb încet prin odaie, gândindu-m la întâmplarea ce m f cuse s iauă ă ă ă aceast hot râre neă ă aşteptat , îmi amintii senza ia care m zguduise, c ci oă ţ ă ă retr iam în întreaga ei ciud enie. Miă ăţ -aduceam aminte glasul pe care-l auzisem. Din nou m întrebai de unde putea veni, dar tot atât de zadarnic caă şi înainte: mi se p rea c vocea era în mine, nu în lumea dinafar , îmi spuseiă ă ă c să -ar putea s fie doar o impresie nervoas , o n lucire. Şi totuşi, nu puteamă ă ă crede aşa ceva. Mai degrab sem na cu o inspira ie. Copleşitoarea explozieă ă ţ sufleteasc , ce se dezl n uise ca şi cutremurul de p mânt care zdruncinaseă ă ţ ă temeliile închisorii lui Pavel şi Silas, deschisese uşile celulei sufletului meu şi-i tr sese ză ăvoarele; îl deşteptase din somn, şi el se trezise tremurând, ascultând înfiorat. Apoi de trei ori un strig t vibrase în urechea mea speriat ,ă ă în inima şi în sufletul meu care nu se temeau şi nu se cl tinau, c ci acestă ă strig t nă -avea nimic surprinz tor, nici însp imânt tor, ci mai degrab p reaă ă ă ă ă vesel de sfor area pe care o putuse face f r sprijiţ ă ă nul corpului stânjenitor.

"Peste câteva zile, îmi zisei punând cap t vis rii mele, voi şti cevaă ă despre cel al c rui glas p rea c m chemase în noaptea trecut . Scrisorileă ă ă ă ă au fost zadarnice: o s fac eu îns mi cercet ri." ă ă ă

La dejun le înştiin ai pe Diana şi Mary c plec şi c voi lipsi cel pu inţ ă ă ţ patru zile.

— Pleci singur , Jane?ă— Da, plec ca s aflu ceva veşti despre un prieten, de soarta c ruia suntă ă

îngrijorat .ăMi-ar fi putut spune ca ele erau singurele mele prietene c ci leă -o

spusesem adesea – şi eram convins c în clipa aceea şiă ă -aduceau aminte de cuvintele mele – dar cu ging şia lor sufleteasc , nu f cur nici o obseră ă ă ă va ie.ţ Numai Diana m întreb dac sunt sigur că ă ă ă ă-s destul de s n toas ca să ă ă ă c l toresc, fiindc , dup câte ă ă ă ă spusese ea, eram foarte palid . R spunsei că ă ă numai neliniştea m f cea s suf r şi c n d jduiam s m potolesc înă ă ă ă ă ă ă ă ă curând.

Mi-a fost uşor să-mi fac preg tirile, c ci nă ă -am fost tulburat nici deă întreb ri, nici de b nuieli. Odata ce leă ă -am zis c nu puteam s le dauă ă desluşiri, primir cu bun voin şi cumin enie t cerea pe care eu eram cuă ă ţă ţ ă atât mai ispitit să -o rup. M l sar s fac ce vreau; la fel mă ă ă ă -aş fi purtat şi eu cu ele în împrejur ri asem n toare.ă ă ă

Plecai de la Moor-House pe la trei şi, pu in dup patru, m aflam lângţ ă ă ă stâlpul din Whitcross, aşteptând diligen a ce trebuia s m duc la Thornfield.ţ ă ă ă O auzii de departe, datorit liniştii ce domnea peste colinele singuă ratice şi drumurile pustii. Acum un an, coborâsem într-o sear de var din aceeaşiă ă tr sur în acelaşi loc, deznă ă ăd jduit , f r nici o int . F cui semn şi diligen aă ă ă ă ţ ă ă ţ se opri. M-am urcat, f r s mai fiu nevoit de ast dat s dau tot ce amă ă ă ă ă ă ă pentru un loc în diligen . Eram din nou pe drumul Thornfieldului. Mţă ă sim eam ca un poţ rumbel c l tor care se întoarce acas .ă ă ă

C l toria a inut treizeci şi şase de ceasuri. Plecasem din Whitcross întră ă ţ -o mar i dupţ ă-amiaz , iar joi de dimiă nea surugiul opri s adape caii, la un han,ţă ă în mijlocul unui peisaj ale c rui tufişuri verzi, ogoare întinse şi dealuri scundeă mi-erau cunoscute. Cât de încânt toare mi se p rur ! Ce culori minunateă ă ă avea verdea a în compara ie cu mlaştinile mohorâte din Morton, înţ ţ North-Midland. Da, cunoşteam acea privelişte şi ştiam c sunt aproape deă int ....ţ ă

— Cât mai e pân la Thornfield Hall? întrebai pe unul din gr jdariiă ă hanului.

— Peste timp, doar dou mile, doamn .ă ă"În sfârşit, c l toria mea să ă -a terminat", îmi zisei.Coborâi din diligen şi l sai geamantanul în grija hangiului. Îmi pl tiiţă ă ă

locul, d dui un bacşiş surugiului şi plecai. Soarele lumina firma hanului şi citiiă aceste cuvinte în litere de aur: "La stema Rochesterilor". Deci m şi aflam peă moşiile st pânului meu; inima îmi zvâcni în piept, dar îndat dup aceea seă ă ă întrist din nou. Îmi trecuse prin minte un gând:ă

"Domnul Rochester a p r sit poate Anglia şi chiar dac ar fi la Thornfieldă ă ă Hall, spre care te zoreşti, cine-i acolo al turi cu el? So ia lui nebun . Nu po iă ţ ă ţ face nimic aici; nu vei îndr zni să ă-i vorbeşti, nici să-l cau i. Te osteneştiţ zadarnic. Ai face mai bine s te opreşti. Cere veşti oamenilor de la han; î i voră ţ spune ei ce vrei s ştii, te vor l muri pe deplin. Duă ă -te şi întreabă-l pe omul acesta, dac domnul Rochester e la castel."ă

Era un gând în elept şi, totuşi, nuţ -l puteam accepta. M temeam de ună r spuns care mă -ar cufunda în deznădejde. A prelungi îndoiala, însemna a prelungi n dejdea, înc lzit de razele ci mai puteam privi castelul, înainteaă ă ă mea se-ntindeau movila şi câmpiile pe care le str b tusem în diminea a cândă ă ţ fugisem, surd , oarb , neă ă sigur , urm rit de o furie r zbun toare ce mă ă ă ă ă ă gonea f r z bav . Chiar înainte de a m fi hot rât, eram în mijloculă ă ă ă ă ă ogoarelor. Cât de repede mergeam! Uneori fugeam chiar. Cu ce înfrigurare priveam înainte, c utând cu ochii pă ădurile bine cunoscute! Cu cât c ldură ă ă salutam copacii, pe care îi cunoşteam, pajiştile şi colinele ce se z reau printreă dânşii!

În sfârşit, z rii p durea plin de cuiburile negre ale ciorilor; un cronc nită ă ă ă puternic tulbur liniştea dimiă ne ii. M cuprinse o încântare ciudat şi înaintaiţ ă ă cu mai mare grab . Str b tui înc un lan şi apucai pe o potec ; se z reauă ă ă ă ă ă zidurile împrejmuitoare ale cur ii şi dependinţ ele. Casa era înc ascuns înţ ă ă dosul arborilor.

"Am s-o v d mai întâi din fa , îmi zisei; cel pu in crenelurile îndr zne eă ţă ţ ă ţ ce izbesc privirea şi s v d fereastra od ii st pânului meu: poate st acum înă ă ă ă ă fa a ei, ştiu c se trezeşte devreme sau poate c se plimba prin livad sau peţ ă ă ă poteca dinaintea casei. De l-aş putea cel pu in z ri! s fiu doar atât deţ ă ă nebun s fug spre el şi, totuşi, nă ă -o pot şti, nu pot fi sigur . Şi dac aş faceă ă una ca asta ce s-ar putea întâmpla? Dumnezeu să-l aib în paz ! Dac aşă ă ă putea gusta înc o dat fericirea pe care miă ă -o d ruieşte privirea lui, cine ară suferi? Dar aiurez; poate c în clipa asta el priveşte r s ritul soarelui de peă ă ă crestele Pirineilor sau de pe rmurile m rilor liniştite ale Sudului." ţă ă

Mergeam de-a lungul zidului scund al livezii şi tocmai coteam dup col ,ă ţ între doi stâlpi de piatr , cu ghiulele tot de piatr în vârf, era o poart ceă ă ă d dea spre pajişti. Stând în dosul unui stâlp, puteam privi pe furiş toată ă fa ada casei; îmi întinsei cu precau iune capul, s m încredin ez dac nu eraţ ţ ă ă ţ ă tras vreuna din jaluzelele doră mitorului, s z resc din locul acela ferită ă ferestrele, crenelurile, fa ada – totul.ţ

Ciorile care îmi zburau pe deasupra capului se uitau poate la mine. Ce-or fi gândit? La început trebuie s le fi p rut foarte atent şi foarte sfioas , apoi,ă ă ă ă încetul cu încetul, foarte cutez toare şi neliniştit . Mai întâi am aruncat oă ă ochire scurt , apoi am privit îndelung; dup aceea am ieşit din ascunz toareă ă ă şi-am înaintat pe pajişte. Deodat m oprii în fa a intr rii principale şi priviiă ă ţ ă cu îndr zneal . Poate c să ă ă -or fi întrebat: "Ce s însemne sfiala pref cut de laă ă ă început şi purtarea smert de acum?"ă

Ascult o compara ie, cititorule:ă ţUn îndr gostit îşi g seşte iubita adormit peă ă ă -un mal aşternut cu muşchi

şi vrea s arunce o privire asupra chipului ei frumos, f r să ă ă -o trezeasc . Seă furişeaz prin iarba, grijuliu s nu fac vreun zgomot; se opreşte,ă ă ă închipuindu-şi c ea să -a mişcat; se d înapoi – pentru nimic în lume nă -ar vrea s fie z rit. Totul e liniştit, el se apropie şi se apleac deasupră ă ă ă-i; un v l uşoră acoper chipul ei. Îl ridic şi se apleac spre ea; acum ochii s i parcă ă ă ă ă-i şi v dă aievea frumuse ea cald , înfloritoare şi fermec toare în tihna ei. Cât deţ ă ă gr bit e prima lor privire! Dar cât de încremeni i r mân! Cum mai tresare!ă ă ţ ă Cuprinde brusc şi cu t rie în bra e trupul pe care cu o clip mai înainte nuă ţ ă îndr znea să ă-l ating nici cu un deget! Strig un nume şiă ă -şi scap povara şiă -o priveşte r t cit, o prinde apoi în bra e şi strig şi priveşte, fiindc acum nu seă ă ţ ă ă mai teme s-o trezeasc prin nici un zgomot – cu nici o mişcare! Credea că ă iubita sa doarme tihnit ; o g seşte împietrit în moarte!ă ă ă

Îmi îndreptasem privirile cu o bucurie tem toare spre o cas ar toas ,ă ă ă ă dar nu z rii decât o ruin înnegrit de luni.ă ă ă

Nu era nevoie s m ascund în dosul unui stâlp ca s pot privi jaluzeleleă ă ă ferestrelor, cu teama de-a nu trezi pe cei care dormeau acolo! Nu era nevoie s pândesc încordat scâr âitul uşilor deschise sau zgomotul paşilor peă ă ţ drumul pietruit ori de-a lungul aleilor cu prundiş! Pajiştea, câmpiile erau c lcate în picioare şi p r ginite; portalul nă ă ă -avea uşi; partea din fa era aşaţă cum o văzusem într-unul din visurile mele: un zid foarte înalt şi foarte şubred, g urit de ferestre f r pervaz; nu mai era nici acoperiş, nici creneluri, seă ă ă n ruise totul.ă

De jur împrejur domnea t cerea mor ii şi singur tatea unui pustiuă ţ ă s lbatic. Nici o mirare c scrisorile mele ră ă ăm seser f r r spuns; era ea şiă ă ă ă ă cum le-aş fi trimis în cripta unui cimitir. Pietrele înnegrite ar tau clar c foă ă cul mistuise castelul. Dar cine-i d duse foc? Cum se întâmplase nenorocirea?ă Distrugerea marmurei, a ghipsului şi a lemnului fusese singura pierdere pricinuit de foc? Sau vie i omeneşti fuseser nimicite, asemenea caă ţ ă sei? Cine c zuse victim ? Groaznic întrebare, la care nimeni nuă ă ă -mi putea r spunde.ă Nu era nici un semn şi nici o m rturie mut .ă ă

Plimbându-m în jurul pere ilor ruina i, str b tând castelul pustiit, îmiă ţ ţ ă ă d dui seama c trebuie s fi ars de mult. Z pezile iernii se adunaser înă ă ă ă ă troiene sub bolta înnegrit şi ploile p trunseser prin g urile acelea undeă ă ă ă odat fuseser ferestre. Prim vara îşi aruncase semnele de odinioar peă ă ă ă gr mada de d râm turi arse; iarba şi buruienile r s reau ici şi colo printreă ă ă ă ă pietrele şi bârnele pr uşite ; în timpul acesta, îns , unde era nefericitulă ă st pân al acelor d râm turi? În ce ar ? Cine avea grij de el? F r s vreau,ă ă ă ţ ă ă ă ă ă ochii mi se îndreptaser spre turnul ceă nuşiu al vechii biserici şi-mi spusei: "Să fie oare al turi de Damer de Rochester, la ad postul strâmtei case deă ă marmur a Rochesterilor?"ă

Trebuia s cap t un r spuns la aceste întreb ri şi nuă ă ă ă -l puteam afla decât la han. M întorsei numaidecât acolo. Hangiul îmi aduse chiar el dejunul. Îlă rugai s închid uşa şi s stea pe un scaun, pentru c aveam să ă ă ă ă-i pun câteva

întreb ri; dar când el îmi f cu pe voie, abia dac ştiam cu ce s încep,ă ă ă ă într-atât m temeam de r spunsul lui. Şi totuşi, priveliştea de paragin peă ă ă care o avusesem sub ochi m preg tise pentru o povestire trist . Hangiul eraă ă ă un om între dou vârste şi cu o înf işare respectaă ăţ bil .ă

— Cunoşti, f r îndoial , castelul din Thornfield, înă ă ă dr znii eu să ă-i spun în cele din urm .ă

— Da, doamn ; am stat acolo pe vremuri.ă— Dumneata? "Oricum, nu pe vremea mea, îmi zisei, c ci chipul t u îmiă ă

e str in."ă— Am fost valetul r posatului domn Rochester, adă ăug dânsul.ă"R posat"! Mi să -a p rut c primesc drept în inim lovitura pe care tocmaiă ă ă

încercasem s-o evit.— R posat! şoptii eu. A murit, va s zic ?ă ă ă— Vorbesc de tat l domnului Edward, actualul st pân, explic el.ă ă ăAm sim it din nou c r suflu şi sângele îmi zvâcni iar şi cu putere înţ ă ă ă

vine. Cuvintele astea m înştiin au l murit c domnul Edward – domnulă ţ ă ă Rochester al meu (Dumnezeu aibă-l în paza lui oriunde s-ar afla!) – era cel pu in în via . Dragi vorbe! Acum mi se p rea c aş putea s ascult tot ceţ ţă ă ă ă mi-ar fi fost dezv luit. Dac nu era în mormânt puteam suporta gândul c şiă ă ă -a aflat ad post chiar şi la cel lalt cap t al p mântului. ă ă ă ă

— Domnul Rochester locuieşte acum la castelul Thornfield? întrebai eu. Cunoşteam dinainte r spunsul, dar doream s amân cât puteam mai multă ă orice întrebare direct despre locul unde se afla.ă

— Nu, doamn – oh, nu! Nu st nimeni la castel. Se vede c sunte iă ă ă ţ str in de locurile astea, fiindc altă ă ă minteri a i fi ştiut ce sţ -a întâmplat toamna trecut . Casă telul Thornfield nu mai e decât o d râm tur : a ars taă ă ă man în vremea secerişului. A fost o nenorocire groaznic ! Atâtea lucruri de pre auă ţ fost nimicite; abia dac să -au putut sc pa câteva mobile. Focul să -a dezl n uită ţ în toiul nop ii şi pân s vin pompierii de la Millcote, casţ ă ă ă telul era o p l laieă ă de fl c ri. Era o privelişte îngroziă ă toare. Am fost de fa la pr p d.ţă ă ă

— În toiul nop ii! şoptii eu. Da, acesta era la Thornfield ceasulţ nenorocirilor. Se ştie cum a izbucnit focul?

— S-a b nuit, doamn , sau mai degrab ar trebui s spun c am fost cuă ă ă ă ă to ii siguri. Nu şti i, poate, zise ei apropiinduţ ţ -şi scaunul de mas şi vorbindă mai încet, c o nebun era închins în cas .ă ă ă ă

— Am auzit vorbindu-se despre aşa ceva.— Da, doamn , şi era p zit cu mare str şnicie. Mul i ani de zile nu eraă ă ă ă ţ

sigur c exist , fiindc nimeni nă ă ă -o v zuse, dar se zvonea doar c ar fi cinevaă ă ascuns în castel. Se spunea c domnul Edward o adusese cu el din str in t iă ă ă ăţ pe femeia aceea, iar unii spuneau c era o fost iubit deă ă ă -a lui. Anul trecut îns să -a întâmplat un lucru ciudat – foarte ciudat.

M temeam c o să ă ă-l aud povestindu-mi chiar p ania mea şi m silii săţ ă ă-l readuc la fapte.

— Şi nebuna? am întrebat.— Nebuna, doamn , era nevasta domnului Rochester. Lucrul sta să ă -a

descoperit într-un chip ciudat. La castel era o tân r guvernant , de careă ă ă domnul Rochester...

— Dar ce-a fost cu focul? îl întrerupsei.— Am s ajung şi acolo, doamn ... de care să ă -a îndr gostit domnulă

Edward. Servitorii spun c nă -au v zut niciodat pe cineva îndr gostit maiă ă ă nebuneşte decât pe dumnealui – se inea scai de ea. Servitorii îi spionau,ţ fiindc aşa au ei obiceiul. O iubea cum nimeni nuă -şi poate închipui, dar la

drept vorbind nu era deloc frumoas , c era mic , slab ; ca o feti . Nă ă ă ă ţă -am v zută -o niciodat dar am auzit pe Leah, fata din cas , vorbind despre ea şiă ă Leah inea la ea foarte mult. Domnul Rochester avea patruzeci de ani şi fataţ n-avea nici dou zeci. Şti i, când oamenii se îndr gostesc la vârsta asta de feă ţ ă -mei tinere, parc sunt fermeca i. Ei, şi domnul Rochester voia să ţ -o ia de nevast .ă

— O să-mi povesteşti asta mai lârziu, zisei. Aş vrea s ştiu mai curândă ce-a fost cu focul. A fost cumva bănuit nebuna?ă

— Chiar aşa, doamn , a i nimerită ţ -o: f r doar şi poate c ea a pus focul.ă ă ă Era p zit de una, Grace Poole, o femeie priceput în meseria ei şi vrednică ă ă ă de toat înă crederea. N-avea decât un cusur, cusur obişnuit la oameni de ştia: avea totdeauna lâng ea o sticl de rachiu şi din când în când tr geaă ă ă ă

câte o duşc . Poate fi iertat : avea o via aşa de grea. Numai c era camă ă ţă ă primejdios, fiindc , dup ce bea, adormea adânc şi atunci nebuna, vicleană ă ă ca o vr jitoare, îi lua cheile din buzunar, ieşea din odaie şi r t cea prin cas ,ă ă ă ă şi f cea toate tic loşiile ceă ă -i treceau prin cap. Se spune c o dat a încercată ă să-şi ard so ul de viu, în patul lui, dar nu cunosc bine întâmplarea. Înă ţ noaptea de-atunci, a dat întâi foc perdelelor din odaia de-al turi de ea, apoi aă coborât şi a dat foc od ii unde st tuse guvernanta (să ă -ar fi zis c ştia ceva dină ce se întâmplase şi avea pic pe ea). A dat foc patuă lui. Noroc c nu dormeaă nimeni în el, c ci fata fugise cu dou luni înainte. Domnul Rochester oă ă c utase, deă -ai fi crezut că-i lucrul cel mai de pre pe careţ -l avea în lume, dar n-a mai auzit niciodat pomeninduă -se de ea. A suferit atât, încât a c zută într-un fel de aiureal ; nu fusese niciodat o fire potolit , dar acum ajunseseă ă ă primejdios. Voia s fie întră -una singur; a trimis-o pe doamna Fairfax, îngrijitoarea, la nişte prieteni de-ai ei, care locuiau departe, dar s-a purtat frumos cu ea şi i-a f cut şi o pensie pe via . Merita, c era femeieă ţă ă cumsecade. Pe domnişoara Adèle, o domnişoar pe care o creştea dânsul, aă trimis-o la un pension. Domnul Rochester a rupt leg turile cu toat lumea şiă ă s-a închis ca un pustnic în castel.

— Cum! N-a plecat din Anglia?— El s plece? Da' de unde! Nu trecea pragul casei decât noaptea, cândă

se plimba ca o n luc pe câmpii şi prin livad . Să ă ă -ar îi zis c şiă -a pierdut min ile şi eu cred c întrţ ă -avev r şi le pierduse; înainte de a fi dat ochii cuă gând celul acela de guvernanta fusese omul cel mai vioi, cel mai îndr zne şiă ă ţ cel mai de treab pe careă -l v zusem vreodat . Nuă ă -i pl cea, ca altora b utura,ă ă cursele sau c r ile; de altfel, f r s fie b rbat prea frumos, era tare curajosă ţ ă ă ă ă şi avea o voin de fier. Lţă -am cunoscut de copil şi, dac ar fi fost dup mine,ă ă domnişoara aceea, Eyre, mai bine şi-ar fi rupt gâiul înainte de a veni la Thornfield Hall.

— Va s zic domnul Rochester era la castel când a izbucnit focul?ă ă— Da, fireşte, şi s-a urcat în mansard când totul era în fl c ri, iă ă ă -a trezit

pe servitori şi i-a ajutat s coboare chiar el, apoi să -a întors s-o scape pe nebun . Ea îns era pe acoă ă periş, deasupra crenelurilor, d dea din mâini şiă scotea nişte urlete aşa de groaznice c să -auzeau cale de-o poşt . Am v zută ă -o cu ochii mei: era o femeie voinic şi avea un p r lung, negru, care flutura înă ă lumina fl c rilor. Lă ă -am v zut şi eu pe domnul Rochester urcânduă -se pe acoperiş prin luminator. L-am auzit strigând: "Bertha!" Pe urm să -a apropiat de ea, dar nebuna a scos un ip t însp imânt tor, a s rit – şi întrţ ă ă ă ă -o clip nă -a mai r mas decât o gr mad de carne pe caldarâm.ă ă ă

— Moart ?ă— Moart ! Moart ca şi piatra pe care să ă -a pr buşit.ă

— Doamne, Dumnezeule!— Da, doamn : era îngrozitor! Se înfior şi el.ă ă— Şi dup aceea? zisei.ă— Dup aceea? A ars casa pân la temelii deă ă -au mai r mas doar câtevaă

ziduri în picioare.— A murit cineva?— NU, deşi poate c ar fi fost mai bine.ă— Ce vrei s spui!ă— Bietul domn Edward! exclam el. Nu credeam c tr iesc să ă ă -o v d şi peă

asta! Unii spun c era o pedeaps dreapt fiindc a t inuit c s toria dintâi şiă ă ă ă ă ă ă a vrut să-şi ia alt nevast , pe când a lui tr ia înc ; eu, îns , îl comă ă ă ă ă p timesc.ă

— Spui c tr ieşte! exclamai eu.ă ă— Da, da, dar mul i cred c ar fi fost mai bine s fi murit.ţ ă ă— De ce? Cum? Sângele îmi înghe din nou.ţă— Unde e? întrebai. E în Anglia?— Da, e în Anglia; acum nu mai poate p r si ara; a r mas aici pentruă ă ţ ă

totdeauna.Ce cumplit miă -era agonia! Şi omul acesta p rea c vrea s miă ă ă -o

prelungeasc .ă— Bietul domn Edward e orb! zise el în sfârşit.M temeam de ceva mai r u; îmi fusese team s nu fie nebun. Miă ă ă ă -am

adunat toate puterile, s întreb care era pricina acelei nenorociri.ă— Curajul şi bun tatea lui, doamn . Nă ă -a vrut s plece din castel pân nă ă -a

ieşit toat lumea. Când doamna Rochester să -a aruncat de pe acoperiş, el a coborât scara cea mare şi în clipa aceea scara s-a surpat. A fost scos viu de sub d râm turi, dar era foarte greu r nit; un ochi i se scursese şi o mân eraă ă ă ă atât de zdrobit , c domă ă nul Carter, chirurgul, a fost silit s iă -o taie numaidecât. Celalalt ochi i s-a umflat, aşa c şiă -a pierdut cu des vârşireă vederea şi acuma, s racul, e orb şi ciung.ă

— Unde-i? Unde st ?ă— La Ferndean, o proprietate de a sa, la vreo treizeci de mile de-aici. E

un loc pustiu.— Cine st cu el?ă— B trânul John şi nevastă ă-sa; n-a vrut pe nimeni alul. Se zice c e r uă ă

de tot.— Ai vreo tr sur peă ă -aci?— Avem o brişc , doamn , o brişc foarte ar toas .ă ă ă ă ă— Preg teşteă -o numaidecât şi spune vizitiului c dac ajungem laă ă

Ferndcan înainte de a se înnopta, o să-i plătesc şi lui şi dumitale de dou oriă pre ul pe careţ -l ceri de obicei.

CAPITOLUL XXXVII

Castelul Ferndean era o cl dire str veche, de m rime potrivit , f ră ă ă ă ă ă preten ii arhiţ tecturale şi îngropat în mijlocul p durilor. Mai auzisemă ă vorbindu-se de el. Domnul Rochester îl pomenise adesea şi se ducea uneori pe acolo. Tat l lui cump rase proprieă ă tatea pentru vânatul care se g sea dină belşug pe-acolo. Ar fi arendat-o dac ar fi g sit arendaş, dar nimeni nu voiaă ă s-o ia, pentru c era întră -un loc dep rtat şi nesă ăn tos. Ferndean r mâneaă ă astfel nelocuit şi nemobilat, afar de dou sau trei od i preg tite pentruă ă ă ă

sezonul de vân toare, când st pânul venea pentru pu in vreme. ă ă ţ ăAjunsei acolo cu pu in înainte deţ -a se înnopta. Cerul era întunecat,

vântul rece şi c dea o ploaie m runt deă ă ă - i intra pân la oase. F cui ultimaţ ă ă mil pe jos, după ă drumul briştei şi pl tisem vizitiului suma f g duit . Castelulă ă ă ă nu se z rea nici chiar când te aflai foarte aproape de el, atât de deas şiă ă întunecat era pă ădurea dimprejur. Por i de fier, aşezate între stâlpi de granit,ţ îmi ar tar intrarea. Dup ce trecui de ele, m g sii în semiîntunericulă ă ă ă ă pricinuit de dou şiruri de ară bori. Printre copacii noduroşi cu trunchiul alb, pe sub bol ile ramurilor seţ -ntindea un drum n p dit de iarb . O luai pe acolo,ă ă ă n d jduind s ajung în curând la castel, dar drumul nu se mai sfârşea ciă ă ă şerpuia tot mai departe, f r s se vad nici urm de castel sau de curte.ă ă ă ă ă

Credeam c o luasem greşit şi c m r t cisem. Întunericul serii şi beznaă ă ă ă ă p durilor m înconjurau din toate p r ile. Priveam în jurul meu, s caut altă ă ă ţ ă drum, nu z rii nici unul. Coroanele copacilor mari erau apropiate, frunzişulă des, totul se înl n uia strâns: nic ieri vreun luminiş.ă ţ ă

Înaintai. În sfârşit, drumul se lumin , copacii se r rir pu in. Curând z riiă ă ă ţ ă o îngr ditur , apoi o cas . Întunericul te f cea să ă ă ă -o deosebeşti anevoie dintre copaci, aşa de prăp dite, umede şi verzi erau zidurile p r ginite. Dup ce amă ă ă ă trecut de un portal închis doar cu un z vor, mă -am pomenit în mijlocul unei cur i înconjurat de copacii p durii; nu erau nici flori, nici r zoare, ci numai oţ ă ă ă alee larg , aşternut cu nisip, m rginit de pajişti şi care se pierdea apoi înă ă ă ă desişul p durii. Casa, v zut din fa , avea dou creste ascu ite, iar ferestreleă ă ă ţă ă ţ erau înguste şi z brelite. Uşa de la intrare se ar ta la fel de îngust şiă ă ă ajungeai la ea suind o treapt . Era, aşa cum îmi spusese hangiul, un locă singuratic, tot atât de liniştit ca o biseric în timpul s pt mânii. Doar ploaiaă ă ă ce c dea pe frună zele p durii mai gonea t cerea.ă ă

"Poate fi oare via pe aici?" m întrebai.ţă ăDa, era cineva, c ci auzii o mişcare, uşa îngust se deschise şi o umbră ă ă

p ru a se ar ta: cineva se preg tea s ias .ă ă ă ă ăUn om înainta şi se opri pe treapt : un b rbat cu capul descoperit.ă ă

Întinse mâna, ca şi cum ar fi vrut să-şi dea seama dac plou . În ciudaă ă întunericului, îl recunoscui, era chiar st pânul meu, Edward Fairfaxă Rochester.

M oprii în loc, îmi inui r suflarea şi începui să ţ ă ă-l examinez f r s fiuă ă ă v zut , vai! f r s pot fi v zut de dânsul. A fost o întâlnire neaşteptat înă ă ă ă ă ă ă ă care încântarea bucuriei era înabuşit de amarnica suferin ! Nuă ţă -mi fu greu s m st pânesc s nu ip şi s nu mai înaintez atât de repede.ă ă ă ă ţ ă

Avea aceeaşi înf işare vânjoas ca şi odinioar : mergea înc tot atât deăţ ă ă ă drept, p rul era înc tot negru ca pana corbului, tr s turile nu erauă ă ă ă schimbate, nici n-ar tau ca ale unui om ab tut. Întră ă -un singur an nici un fel de suferin nuţă -i putuse slei puterea atletic , nici zdruncina f pturaă ă viguroas . Dar ceva era schimbat în înf işarea lui! Chipul dezn d jduit şiă ăţ ă ă zbuciumat m f cu s m gândesc la unele flori s lbatice sau la acele p s riă ă ă ă ă ă ă de prad care, r nite şi înl n uite, devin primejdioase când te apropii deă ă ă ţ suferin a lor. Doar vulturul închis în cuşc , ai c rui ochi încercui i cu aur auţ ă ă ţ fost stinşi de cruzimea omului, poate ar ta ca acest Samson f r vedere.ă ă ă

Crezi oare, cititorule, c m temeam de cruzimea lui oarb ? Dacă ă ă ă- iţ închipui aşa ceva, înseamn c m cuă ă ă noşti prea pu in. Îmi leg nam durereaţ ă în n dejdea dulce c în curând voi putea depune un s rut pe acea frunte deă ă ă stânc şi pe acele buze pecetluite cu atâta asprime; dar înc nu sosise clipaă ă aceea. Şi nu voiam deocamdat s m apropii de dânsul.ă ă ă

Coborî singura treapt a sc rii şi înainta încet, pe dibuite, spre pajişte.ă ă

Unde era acum mersul lui îndr ză ne ? Se opri, ca şi când nţ -ar fi ştiut încotro s-o ia. Ridic mâna, deschise pleoapele, privi în gol şi, trudinduă -se mult, îşi îndrept ochii spre cer şi copaci; îmi d dui seama c pentru el totul eraă ă ă cufundat într-o bezn pustie. Îşi ridic mâna dreapt (c ci inea la pieptă ă ă ă ţ bra ul stâng careţ -i fusese ciuntit) şi p rea c vrea să ă ă-şi dea seama, de tot ce-l înconjoar , dar nu g si decât gol: copacii erau la o dep rtare de câ iva metri.ă ă ă ţ Renun , încruciş bra ele şi r mase liniştit şi mut în ploaia ce c dea acumţă ă ţ ă ă deas pe capul lui descoperit. În clipa aceea, John se apropie de el.ă

— Vre i sţ ă-mi lua i bra ul, domnule? întreb el. A început s plou tare.ţ ţ ă ă ă Ar fi mai bine s intra i în cas .ă ţ ă

— Lasă-m .ăJohn se dep rt , f r s m fi v zut. Domnul Roă ă ă ă ă ă ă chester încerc s seă ă

plimbe, dar zadarnic; totul era prea nesigur pentru el. Se îndrept spre casă ă şi, dup ce intr , închise uşa.ă ă

Atunci m apropiai şi b tui: îmi deschise nevasta lui John.ă ă— Bun ziua, Mary, zisei. Ce mai faci? Femeia tres ri, ca şi când ar fiă ă

v zut o n luc . O liniştii. La întrebarea ei gr bit : "Eşti cu adev rat dumă ă ă ă ă ă -neata, domnişoar , care vii la acest ceas târziu, în locui sta singuratic!" îiă ă r spunsei luânduă -i mâna şi apoi urmând-o în buc t rie, unde John şedeaă ă lâng un foc zdraă v n, îi l murii în pu ine cuvinte c aflasem tot ce să ă ţ ă -a întâmplat dup ce p r sisem Thornfieldul şi venisem să ă ă ă-i v d pe domnulă Rochester. L-am rugat pe John s se duc pân la sta ia de poşt , undeă ă ă ţ ă p r sisem brişc şi să ă ă ă-mi ia geamantanul r mas acolo. În timp ceă -mi scoteam şalul şi p l ria, întrebai pe Mary dac nu puteam dormi acolo peste noapte.ă ă ă Aflai c lucrul acesta, deşi cam greu, era totuşi cu putin , îi spusei c r mân.ă ţă ă ă Chiar în clipa aceea se auzi în salon sunând un clopo el.ţ

— Când intri în salon, spune st pânului dumitale c vrea cineva să ă ă-i vorbeasc , dar nuă -i spune cine, îi zisei eu b trânei Mary.ă

— Nu cred c-o s te primeasc , spuse ea. Nu vrea s primeasc peă ă ă ă nimeni.

Când se întoarse, întrebai ce a spus domnul Rochester.— Vrea să- i ştie numele şi ce doreşti, r spunse ea. Apoi turn apţ ă ă ă

într-un pahar şi-l puse pe o tav pe care se mai aflau dou lumân ri.ă ă ă— Pentru asta a sunat? întrebai eu.— El vrea totdeauna s aib lumin seara.ă ă ă— Dă-mi tava! I-o duc chiar eu.I-o luai şi ea îmi ar t uşa salonului. Tava îmi treă ă mura în mâini, o parte

din ap se v rs din pahar. Inima îmi b tea cu putere. Mary deschise uşa şi oă ă ă ă închise apoi dup mine.ă

Salonul avea o înf işare posomorât . Ardea un foc potolit, iar orbulăţ ă st tea aplecat spre el, sprijininduă -şi capul de c minul înalt, demodat.ă B trânul Pilot st tea culcat departe de st pânuă ă ă -s u. Se dep rtase din caleaă ă orbului şi se ghemuise, ca şi cum s-ar fi temut s nu fie c lcat f r voie peă ă ă ă labe. Când intrai, Pilot ciuli urechile, se ridic l trând, scheunând şi s rind înă ă ă jurul meu, aproape să-mi trânteasc tava din mâini. Am pusă -o pe mas ,ă m-am apropiat de câine, mângâindu-l şi zicându-i încet:

— Jos, Pilot!Domnul Rochester se întoarse maşinal s vad de unde venea acelă ă

zgomot, dar neputând vedea nimic, se întoarse oftând.— Dă-mi apa, Mary, zise dânsul.M apropiai cu paharul acum numai pe jum tate plin. Pilot m urm , laă ă ă ă

fel de neastâmp rat.ă

— Ce este? întreb domnul Rochester.ă— Jos, Pilot! zisei din nou.În clipa când vru s duca paharul la buze se opri şi p ru c ascult .ă ă ă ă

Totuşi, b u şi puse paharul pe mas .ă ă— Dumneata eşti, Mary, nu-i aşa? întreb el.ă— Mary e în buc t rie, iă ă -am r spuns.ăÎntinse repede mâna, dar nu m vedea, aşa încât nu m putu atinge.ă ă— Cine-i? Cine-i? întreb el, silinduă -se s m vad cu ochii s i stinşi.ă ă ă ă

Zadarnic şi dureroas trud . R spundeă ă ă ă -mi, vorbeşte-mi! zise el cu glas tare şi poruncitor.

— Mai vre i pu in ap , domnule? Am v rsat jum tate din pahar, ziseiţ ţ ă ă ă ă eu.

— Cine e? Ce e? Cine vorbeşte?— Pilot m-a recunoscut, r spunsei eu. John şi Mary ştiu c sunt aici. Amă ă

sosit abia astă-sear .ă— Dumnezeule mare! Ce n lucire, ce nebunie dulce m cuprinde?ă ă— Nu e nici o n lucire şi nici o nebunie. Ave i mintea prea puternic ,ă ţ ă

domnule, ca s v l sa i înşelat de n luă ă ă ţ ă ciri, şi o s n tate prea viguroas , caă ă ă s v fie team de nebunie.ă ă ă

— Unde e cea care-mi vorbeşte? S fie oare numai un glas? Oh! Nu potă s-o v d, dar trebuie să -o simt, sau inima va înceta să-mi mai bat şi capul oă să-mi plesneasc . Oricine eşti, lasă ă-m s te ating, c ci altminteri îmi pierdă ă ă min ile!ţ

Începu s bâjbâie. Îi oprii mâna care r t cea şi o cuă ă ă prinsei într-ale mele.— Sunt într-adev r degetele ei! exclam dânsul. Deă ă getele ei gingaşe!

Atunci chiar ea e aici!Mâna lui puternic sc p dintră ă ă -ale mele; îmi apuc bra ul, um rul, gâtul,ă ţ ă

talia; m strânse în bra e.ă ţ— E Jane? E într-adev r ea? Da, da, staă ă -i chipul ei, talia ei.— Şi e glasul ei, ad ugai eu. E chiar ea întreag . Şi inima ei, deă ă

asemenea! Dumnezeu s v binecuvânteze, domnule! Sunt fericit c mă ă ă ă ă aflu iar atât de aproape de dumneavoastr .ă

— Jane Eyre! Jane Eyre! atâta doar putea s spun .ă ă— Da, st pânul meu drag, r spunsei. Sunt Jane Eyre: teă ă -am reg sit şi mă ă

întorc la tine.— Eşti chiar tu în carne şi oase? Eşti chiar tu, scumpa mea Jane?— M atinge i doar, domnule, şi m ine i strâns: nu sunt rece ca ună ţ ă ţ ţ

cadavru şi nici impalpabil ca aerul.ă— Iubita mea e în via ! Sunt negreşit mâinile ei, tr s turile ei; dar nuţă ă ă

pot fi atât de fericit dup toate chinurile mele, e doar un vis. Un vis dină nop ile acelea, când am visat c s rutam şi o ineam strâns la piept ca acumţ ă ă ţ şi sim eam c m iubea şi c nu m va p r si! ţ ă ă ă ă ă ă

— Ceea ce n-am s mai fac, domnule, începând cu aceast zi. ă ă— N-o s m p r seasc niciodat , spunea n luca. Dar totdeauna mă ă ă ă ă ă ă ă

trezeam şi vedeam că-i o batjocur deşart . M reg seam singur şi p r sit:ă ă ă ă ă ă via a miţ -era mereu întunecat , strivit , şi f r n dejde. Apa lipsea sufletuluiă ă ă ă ă meu însetat şi pâine nu se afla pentru sufletul meu înfometat. Dulce vedenie, care te cuib reşti acum în bra ele mele, şi tu ai s zbori; ai s pieri ca surorileă ţ ă ă tale. Dar, Jane, înainte de a pleca, s rută ă-m , s rută ă ă-m înc o dat .ă ă ă

— Aici, domnule, şi aici!Îmi ap sai buzele pe ochii lui str lucitori alt dat şi stinşi acum. Îi ridicaiă ă ă ă

p rul şiă -i s rutai fruntea. P ru c se trezeşte deodat , p truns deă ă ă ă ă

încredin area c nu era prad unui vis.ţ ă ă— Tu eşti, Jane, nu-i aşa? zise el. Şi te-ai întors la mine va s zic ?ă ă— Da, domnule.— Atunci nu zaci f r via întră ă ţă -un şan sau în apele vreunui râu? Nu eştiţ

o proscris dispre uit , printre str ini?ă ţ ă ă— Nu, domnule. Acum sunt o femeie liber .ă— Liber ! Ce vrei s spui, Jane?ă ă— Unchiul meu din Madera a murit şi mi-a l sat cinci mii de lire.ă— Ah! exclam el, astaă -i ceva practic... e ceva real, aşa-i? Asta n-aş fi

visat-o niciodat . Şi apoi, e întră -adev r glasul ei atât de cald, atât deă p trunz tor şi totuşi atât de mângâietor. Îmi încânt sufletul ofilit şiă ă ă -i d oă nou via . Cum, Janet?! Eşti o femeie liber ? Eşti o femeie bogat ?ă ţă ă ă

— Da, domnule. şi dac nu vre i s m l sa i s tr iesc al turi deă ţ ă ă ă ţ ă ă ă dumneavoastr , o să ă-mi pot ridica o cas lâng uşa dumneavoastr . Seara,ă ă ă când ve i avea nevoie o s veni i s sta i în salonul meu. ţ ă ţ ă ţ

— Dar dac acum eşti bogat , Jane, ai f r îndoiala prieteni care voră ă ă ă avea grij de tine şi nuă - i vor îng dui sţ ă ă- i închini via a unui schilod, unui orb?ţ ţ

— V-arn spus, domnule, c sunt tot atât de liber , pe cât de bogat . Suntă ă ă propria-mi st pân .ă ă

— Şi vrei s r mâi cu mine?ă ă— Negreşit, afar de cazul când dumneavoastr nu vre i. V voi fiă ă ţ ă

vecin , infirmier şi îngrijitoare. Vă ă -am g sit singur, v voi ine tov r şie, vă ă ţ ă ă ă voi citi şi m voi plimba cu dumneavoastr ; o s şed lâng dumneavoastr , oă ă ă ă ă s v slujesc; o s fiu mâinile şi ochii dumneavoastr . Nu mai fi i trist, dragulă ă ă ă ţ meu st pân; cât oi tr i eu, nă ă -o s fi i singur, nă ţ -o s fi i p r sit.ă ţ ă ă

Nu r spunse. P rea serios şi adâncit în gânduri. Oft şi întredeschiseă ă ă buzele s vorbeasc , dar le închise din nou. Eram cam stânjenit . Poate că ă ă ă fusesem prea gr bit s sar peste conven ii; poate c el, ca şi St. John, vedeaă ă ă ţ ă o lips de inut în nechibzuin a mea. F cânduă ţ ă ţ ă -i aceast propunere, mă ă gândeam c o dorea şi c m va cere de nevast . Cu toate c nă ă ă ă ă -o spusese, eram convins c o să ă ă-mi cear numaidecât s fiu a lui. Dar v zând c nuă ă ă ă face nici o aluzie şi se întunec tot mai mult la fa , m gândii deodat că ţă ă ă ă poate m înşelasem şi m purtasem prea uşuratic. Atunci încercai s mă ă ă ă desprind uşor din bra ele lui, dar el m trase cu putere mai aproape.ţ ă

— Nu, nu, Jane, exclam dânsul, nu trebuie s pleci ! Teă ă -am inut înţ bra e, teţ -am auzit, am sim it mângâierea prezen ei tale, duioşia consol riiţ ţ ă tale, nu m pot lipsi de aceste bucurii. Pu ine lucruri miă ţ -au mai r mas, pe tineă cel pu in trebuie s te am. Lumea poate s râd . Poate sţ ă ă ă ă-mi spun c suntă ă prost şi egoist; nu-mi pas . Sufletul meu are nevoie de tine; vrea s fieă ă mul umit, sau se va r zbuna amarnic asupra trupului ceţ ă -l înl n uie.ă ţ

— Bine, domnule, voi r mâne lâng dumneavoastr ; vă ă ă -am f g duită ă -o.— Da, dar spunând c r mâi lâng mine, tu ai în eles un lucru, iar euă ă ă ţ

altul. Poate c ai avea t ria s te hot r şti s r mâi totdeauna cu mine, să ă ă ă ă ă ă ă m slujeşti ca o mic infirmier plin de bun voin (pentru ca ai un sufletă ă ă ă ă ţă m rinimos, care te îndeamn te jertfeşti pentru cei pe careă ă -i comp timeşti).ă F r îndoial c asta să ă ă ă -ar cuveni să-mi fie de ajuns. N-ar trebui s am acumă fa de tine decât sentimente paterne. Nuţă -i aşa, c la asta te gândeşti? Hai,ă spune-mi!

— Gândesc ce vre i dumneavoastr , domnule. M voi mul umi s fiuţ ă ă ţ ă îngrijitoarea dumneavoastr , dac socoă ă ti i c e mai bine aşa.ţ ă

— Dar nu po i s fii veşnic îngrijitoarea mea, Janet; eşti tân r , o dat şiţ ă ă ă ă o dat trebuie s te m ri i.ă ă ă ţ

— Nu-mi pas de m ritiş.ă ă— Trebuie să- i pese, Janet; dac aş fi ca alt dat , mţ ă ă ă -aş sili s te fac să -o

doreşti; dar... un infirm f r veă ă dere!Dup aceste cuvinte, se cufund iar în descurajarea lui. Eu, dimpotriv ,ă ă ă

devenii mai vesel şiă -mi rec p tai îndr zneala; cuvintele lui de pe urm îmiă ă ă ă ar tar unde se afla piedica şi, cum pentru mine nu era de loc o pieă ă dic , mă ă sim ii din nou în largul meu. Reluai convorbiţ rea cu şi mai mult vioiciune.ă

— E vremea ca cineva s v fac iar bun şi milos, iă ă ă -am zis mângâindu-i p rul lung şi des, c ci v d c vă ă ă ă -a i pref cut întrţ ă -un leu sau alt fiar de soiulă ă sta. Ave i un ă ţ faux air82 de Nabucodonosor al acestor meleaguri; e adev rat,ă

p rul dumneavoastr îmi aminteşte de peă ă nele vulturului, dar n-am observat înc dac unghiile au început s v semene cu ghearele r pitoarelor.ă ă ă ă ă

— La cap tul acestui bra nuă ţ -i nici o mân , nici unghii, zise el sco ând deă ţ la piept bra ul lui ciuntit şi ar tânduţ ă -mi-l. Spectacol oribil, nu-i aşa.

— Da, e dureros să-l v d; şi e dureroas priveliştea ochilor acestora şi aă ă cicatricei l sate de foc pe frunte; dar ceea ce e mai r u e c sunt în primejdieă ă ă s v iubesc mai mult din pricina asta şi s v pre uiesc mai mult decâtă ă ă ă ţ merita i.ţ

— Credeam, Jane, c v zânduă ă -mi bra ul şi cicatricele de pe obraz, o sţ ă sim i doar sil .ţ ă

— Cum, crede i una ca asta? S nuţ ă -mi vorbi i astfel, dac nu vre i s vţ ă ţ ă ă spun ceva ce nu ar fi de loc spre cinstea judec ii dumneavoastr . Dar acumăţ ă l sa iă ţ -m s m duc s a â focul şi s cur c minul. Pute i desluşi un focă ă ă ă ţ ţ ă ăţ ă ţ str lucitor?ă

— Da. Cu ochiul drept z resc o lic rire, o cea roă ă ţă şie. — Şi vede i lumân rile?ţ ă— Foarte tulbure, fiecare e pentru mine o pat lumiă noas .ă— Pe mine m z ri i?ă ă ţ— Nu, iubita mea, dar sunt foarte recunosc tor c te aud şi te simt.ă ă— Când cina i?ţ— Nu cinez niciodat .ă— Dar o s cina i astă ţ ă-sear . Miă -e foame! Desigur c şi dumneavoastr ,ă ă

numai c nu v gândi i la asta.ă ă ţChemai pe Mary şi odaia c p t curând o înf işare vesel . Am preg tită ă ă ăţ ă ă

de asemenea o cin bun . Eram tulă ă burat şi în tot timpul mesei şi multă ă vreme dup aceea am tr it marea pl cere şi bucurie de aă ă ă -i vorbi. M sim eamă ţ în largul meu, nu-mi înfrânam deloc voioşia şi vioiciunea fa de dânsul, c ciţă ă ştiam că-i sunt pe plac. Se vedea bine c tot ceă -i spuneam îl mângâie şi-l însufle eşte. Încântţ ătoare certitudine ce d dea via şi c ldur întregii meleă ţă ă ă f pturi. În. prezen a lui tr iam din plin, iar el tr ia când eram eu de fa . Cuă ţ ă ă ţă toate c era orb, zâmbetul îi juca pe chip, bucuria îi str lucea pe frunte şiă ă tr s turile lui luau o înf işare mai cald şi mai blând .ă ă ăţ ă ă

Dup mas , începu să ă ă-mi pun multe întreb ri, ca s ştie unde am fost,ă ă ă ce am f cut şi cum lă -am reg sit, dar nuă -i r spunsei decât pe jum tate; eraă ă prea târziu s mai intru în am nunte. De altfel, m temeam s nuă ă ă ă -i ating prea adânc sufletul plin de înfior ri şi nu voiam să ă-i deschid vreo ran –ă coarda unui izvor de tulburare. Deocamdat , tot ce voiam era să ă-l înveselesc ;vesel era şi dânsul dar numai când m auzea. Dac înceta pu ină ă ţ convorbirea, neliniştit, m pip ia şiă ă -mi zicea:

— Eşti totuşi o f ptur omeneasc , Jane. Eşti sigur de asta, nuă ă ă ă -i aşa?— Da domnule Rochester, de asta nu m îndoiesc.ă

82 1Aparen fals (fr.).ţă ă

— Dar cum se face c în aceast sear trist şi înă ă ă ă tunecat teă -ai g sită deodat lâng c minul meu singuraă ă ă tic? Am întins mâna s iau un pahar deă ap şi tu mi lă -ai dat; iţ -am pus o întrebare, crezând c o să ă-mi r spundă ă nevasta lui John, şi în urechi mi-a r sunat glasul t u.ă ă

— Pentru c eu vă -am adus tava, şi nu Mary.— Ceasurile pe care le petrec cu tine sunt parc vr jite. Cine poate să ă ă

spun ce via trist , întunecat şi f r speran am dus în ultimele luni? Nuă ţă ă ă ă ă ţă f ceam nimic, nu n d jduiam nimic. Asemuiam ziua cu noaptea. Nu sim eamă ă ă ţ decât frigul, când l sam focul s se sting ; foamea, când uitam s m nânc şiă ă ă ă ă veşnic o mâhnire necontenit ; uneă ori m cuprindea o dorin delirant deă ţă ă -a o vedea iar pe draga mea Jane. Da: cu mai mult înfl c rare doream s o simtă ă ă ă lâng mine decât să ă-mi recap t vederea. Cum se poate ca Jane s fie lângă ă ă mine şi să-mi spun c m iubeşte? Nă ă ă -o s plece tot aşa, pe neaşteptate,ă cum a venit? M tem c mâine nă ă -o s-o mai g sesc.ă

În starea în care se afla, un r spuns obişnuit, care să ă-l scoat dină zbuciumul min ii lui tulburate, era cel mai bun mijloc de aţ -l linişti. Îmi trecui degetele peste sprâncenele lui; îi spusei c erau arse şi c m voi îngriji eu saă ă ă le fac s creasc din nou, la fel de groase şi negre ca înainte. ă ă

— De ce să-mi faci în vreun fel bine, spirit milostiv c iar o s vie clipaă ă fatal când m vei p r si din nou? Ai s pari ca o umbr , iar eu nă ă ă ă ă ă -o s ştiuă unde şi cum ai pierit şi n-o s te mai pot reg si. ă ă

— Ave i un piept naş la dumneavoastr , domnule?ţ ă ă— De ce, Jane?— Ca s v piept n pu in coama asta neagr şi zbârlit . Dac v privescă ă ă ţ ă ă ă ă

de aproape, sunte i îngrozitor. Spuţ ne i c aş fi o zân ; dumneavoastr ,ţ ă ă ă dumneavoastr seă m na i şi mai mult cu un moroi.ă ţ

— Sunt tare urât, Jane?— Da, domnule, totdeauna a i fost urât, şti i prea bine.ţ ţ— Cum? Cei la care ai stat nu te-au vindecat de r utate?ă— Şi totuşi erau buni, de o sut de ori mai buni decât dumneavoastr . Seă ă

gândesc la lucruri la care dumneavoastr nici nă -a i visat vreodat . Gândurileţ ă lor erau mai în l toare decât ale dumneavoastr .ă ţă ă

— Cu cine dracu ai stat?— Dac v tot fr mânta i aşa, am s v smulg tot p rul şi cel pu ină ă ă ţ ă ă ă ţ

atunci n-o s v mai îndoi i c tr iesc.ă ă ţ ă ă— Cu cine ai stat, Jane?— Astă-sear nu v spun, domnule; trebuie s aştepă ă ă ta i pân mâine.ţ ă

A-mi l sa povestirea neispr vit repreă ă ă zint pentru mine o chez şie c o s fiuă ă ă ă chemat mâine la masa dumneavoastr ca să ă -o sfârşesc. Ah! trebuie să-mi amintesc c nu se cade s vin mâine diminea numai cu un pahar de ap , ciă ă ţă ă s aduc cel pu in un ou, f r s mai vorbesc de şunc .ă ţ ă ă ă ă

— Spiriduş poznaş! Copil al zânelor, crescut de oameni! Lâng tine simtă ceea ce n-am sim it de un an de zile. Dac Saul teţ ă -ar fi avut în locul lui David, Satana ar fi fost alungat f r ajutorul harpei.ă ă ă

— Acum, domnule, iată-v piept nat cum trebuie şi v las. Am c l torită ă ă ă ă trei zile şi cred c sunt obosit . Noapte bun .ă ă ă

— Numai o vorb , Jane; nu erau decât doamne în casa în care ai locuit?ăRâzând ieşii din camer şi mai râdeam înc urcând scara. "O idee!" îmiă ă

zisei." staĂ -i mijlocul cel mai nimerit ca să-l scot din mâhnirea lui, cel pu inţ pentru o vreme."

A doua zi, devreme de tot, îl auzii trecând dintr-o odaie într-alta. Cum coborî Mary, el o întreb : "Domnişoara Eyre e aici?" Apoi: "Ce odaie iă -ai dat?

Nu-i umed ?", "Domnişoara Eyre să -a sculat? Du-te şi întreab-o dac areă nevoie de ceva şi când coboar ."ă

Coborâi când socotii c era ora dejunului. Intrai încet în odaia undeă st tea domnul Rochester şiă -l putui privi, înainte ca el să-şi dea seama c suntă acolo. M cuprinse mâhnirea la vederea acestui spirit puternic, robit de ună trup beteag. Şedea pe un scaun. Deşi era liniştit, nu se odihnea. F ră ă îndoial , aştepta. Pe tr s turile lui era sculptat durerea obişnuit . P rea oă ă ă ă ă ă lamp stins , care aştepta s fie aprins . Dar vai! nu el putea înte i din nouă ă ă ă ţ flac ra ceă -i lumina odinioar chipul; pentru asta avea nevoie de altcineva.ă Voiam s fiu fericit şi vesel , dar b rbatul acela, cândva atât de voinic şiă ă ă ă acum lipsit de putere, m emo iona pân în adâncul sufletului. Toă ţ ă tuşi, mă apropiai de el plin de vioiciune.ă

— Azi e într-adev r foarte frumos, domnule, zisei. Nu mai plou şiă ă soarele str luceşte minunat. În curând o s v plimba i.ă ă ă ţ

Înte isem flac ra chipului s u: tr s turile îi str luţ ă ă ă ă ă ceau.— Ah! în sfârşit, vesela mea ciocârlie! exclam el. Vino la mine. Nă -ai

plecat, n-ai pierit? Acum un ceas iţ -am auzit surorile cântând în p dure. Dară pentru mine cântecul lor n-avea nici un farmec, tot aşa cum soarele care r sare nă -are lumin . Urechea mea e nep s toare la toate melodiile de peă ă ă p mânt şi nu tânjesc decât dup glasul dragii mele Jane. Din fericire, nuă ă t cut . Prezen a ei e singura raz ce m poate înc lzi.ă ă ţ ă ă ă

Ochii mi se umplur de lacrimi auzind m rturisirea aceasta. Trecândă ă peste neputin e, p rea un vultur regal înl n uit, care ajunge s cear hranţ ă ă ţ ă ă ă unei vr bii. Dar nu voiam s plâng. Îmi ştersei repede ochii şi începui să ă ă pregătesc micul dejun.

Cea mai mare parte a dimine ii o petrecur m în aer liber. Dusei peţ ă domnul Rochester pe câmpii sc ldate în lumin , dincolo de p durea trist şiă ă ă ă umed . Îi descrisei frunzişul de un splendid verde str lucitor, îi spusei cât deă ă frumoase sunt florile şi gardurile vii, cât de încânt tor e cerul albastru. C utaiă ă un loc frumos, la umbr . El se aşez pe trunchiul uscat al unui copac, iar euă ă pe genunchii s i. De ce nă -aş fi f cută -o, dac eram amândoi mai feriă ci iţ împreun decât desp r i i? Pilot se culc lâng noi: totul era liniştit.ă ă ţ ţ ă ă Înl n uinduă ţ -m cu bra ele curm deă ţ ă odat t cerea.ă ă

— Dezertoare, dezertoare nemiloas ! Oh, Jane, nuă - i po i închipui ce amţ ţ sim it când am v zut c ai fugit de la Thornfield, c nu te pot g si nic ieri şiţ ă ă ă ă ă când, dup ce iă ţ -am cercetat odaia, mi-am dat seama c nă -ai luat nici bani, nici lucruri care să- i fie de folos. Ai l sat în cutioara lui micu şiragul deţ ă ţă perle pe care i lţ -am d ruit, iar cuferele tale mai erau înc acolo legate şiă ă încuiate, aşa cum le preg tiseşi pentru c l torie. "Ce se face iubita mea, mă ă ă ă întrebam, acum când e p r sit şi f r nici un ban?" Spuneă ă ă ă ă -mi, Jane, ce ai f cut?ă

Începui să-i povestesc tot ce se petrecuse în acel an, îndulcind mult întâmpl rile din cele trei zile, cât r t ciă ă ă sem lihnit de foame. Altminteri ar fiă însemnat să-i pricinuiesc un chin zadarnic. Chiar pu inul pe care i lţ -am spus i-a sfâşiat inima mai adânc decât aş fi voit.

Îmi spuse c nu trebuia să ă-l p r sesc, f r s fi luat cu mine ceva baniă ă ă ă ă pentru c l torie. Ar fi trebuit să ă ă-i spun ce am de gând, s m dest inuiesc lui.ă ă ă Nu m-ar fi silit niciodat să ă-i fiu amant . Oricât de aprig o fi p rut înă ă dezn dejdea lui, m iubea prea mult şi cu prea mult duioşie ca s se poarteă ă ă ă ca un tiran. Decât s m vad ră ă ă ăt cind lipsit de prieteni prin lumea larg ,ă ă ă mi-ar fi dăruit jum tate din avere, f r s cear m car o s rutare în schimb.ă ă ă ă ă ă ă Era convins, ad ug el, c îndurasem mai mult decât voiam s spun. ă ă ă ă

— Ei bine, r spunsei, oricare ar fi fost suferin ele mele, nă ţ -au inut mult.ţAtunci pornii să-i povestesc cum am fost primit la Mooră -House şi cum

am c p tat un post de înv toare; apoi iă ă ăţă -am vorbit de moştenire şi de felul în care mi-am descoperit rudele. Fireşte, numele lui St. John Rivers a fost pomenit adesea în povestirea mea. De aceea, când am sfârşit domnul Rochester începu imediat s vorbeasc desă ă pre el.

— Atunci acest St. John iţ -e v r? m întreb .ă ă ă— Da.— Ai pomenit des de el. Îl iubeşti?— Era foarte bun, domnule; nu se putea s nu in la el.ă ţ— Bun. Asta înseamn c e un b rbat de cincizeci de ani, respectabil, ună ă ă

om care se poart bine? Ce vrei s spui? L mureşteă ă ă -m .ă— St. John n-are decât dou zeci şi nou de ani, domă ă nule.— Asta înseamn , cum spun francezii, ă jeune encore83. E un b rbat scund,ă

rece şi urât? E unul dintre b rba ii a c ror calitate const mai degrab în a nuă ţ ă ă ă avea cusururi, decât în a avea însuşiri?

— E foarte activ, veşnic neobosit. inta vie ii lui e s îndeplineasc fapteŢ ţ ă ă mari şi frumoase.

— Dar de bun seam c are mintea slab . Nu cumva vrea binele, dară ă ă ă nu te po i împiedica s ridici din umeri când îl auzi vorbind?ţ ă

— Vorbeşte pu in, domnule, dar vorbeşte cu miez. Are judecata limpedeţ şi firea neînduplecat , dar puternic .ă ă

— Atunci e un b rbat capabil?ă— Da, într-adev r.ă— Foarte înv at?ăţ— Înv at. St. John e un om care gândeşte adânc şi e şi foarte educat.ăţ— Nu mi-ai spus oare c purt rile lui nuă ă - i pl ceau? Era foarte înfumuratţ ă

şi-i pl cea s fac moral ?ă ă ă ă— N-am vorbit niciodat de purt rile lui; dar dac nu miă ă ă -ar fi pl cut, ar fiă

însemnat c am gusturi foarte proaste; purt rile lui sunt curtenitoare, liniştiteă ă şi cu adev rat vrednice de un gentilom.ă

— Am uitat ce mi-ai spus despre înf işarea lui. E de bun seam unăţ ă ă pop necioplit, strangulat de cravata alb şi în l at pe t lpile greoaie aleă ă ă ţ ă botforilor. Nu-i aşa?

— St. John se îmbrac cu îngrijire. E înalt şi frumos; are ochi albaştri şi ună profil grecesc.

— Să-l ia dracu! zise el în şoapt . Apoi c tre mine: îl iubeai, Jane?ă ă— Da, domnule Rochester, îl iubeam. Doar m-a i mai întrebat o dat .ţ ăFireşte, îmi d dui seama ce sim ea domnul Rochester; îl cuprinseseă ţ

gelozia şi-l muşca adânc, dar muşc tura era mântuitoare, c ci îl smulgea dină ă melancolia lui dureroas . De aceea, nă -am vrut s îndep rtez numaidecâtă ă şarpele.

— Poate c nu mai vrei s stai pe genunchii mei, domă ă nişoar Eyre, îmiă zise domnul Rochester.

— De ce nu, domnule Rochester?— Dup ce iă -ai f cut portretul, de bun seam c o s i se par preaă ă ă ă ă ţ ă

izbitor contrastul. Mi-ai vorbit despre un Apollo gra ios. E înc viu înţ ă închipuirea ta: înalt, frumos, cu ochii albaştri şi profilul grecesc. În clipa de fa privirea ta se pleac asupra unui Vulcan, asupra unui adev rat f urar,ţă ă ă ă oacheş, cu umerii la i, orb şi schilod pe deasupra.ţ

— Nu m-am gândit niciodat la asta. Dar e adev rat c sem na i cu ună ă ă ă ţ 83 Tân r înc (fr.).ă ă

Vulcan, domnule.— Atunci po i s m p r seşti; dar înainte de a pleca (m strânse maiţ ă ă ă ă ă

tare ca oricând), te rog să-mi r spunzi la una sau dou întreb ri.ă ă ăDup aceea t cu.ă ă— Ce întreb ri, domnule Rochester?ăŞi atunci începu un interogatoriu neiert tor. ă— St John, întreb el, iă ţ -a g sit locul de înv toare înainte de a şti că ăţă ă-i

eşti verişoar ?ă— Da.— Îl vedeai des? Venea din când în când la şcoal ?ă— În fiecare zi.— Să- i admire ispr vile, Jane? C ci eşti înv at şi talentat .ţ ă ă ăţ ă ă— Da.— A descoperit la dumneata lucruri pe care nu n d jă ă duise s le afle? Aiă

însuşiri pu in obişnuite.ţ— Asta nu ştiu.— Spui c aveai o locuin mic , lâng şcoal . Venea vreodat s teă ţă ă ă ă ă ă

vad acolo?ă— Din când în când.— Seara?— Numai o dat sau de dou ori. Domnul Rochester se opri pu in.ă ă ţ— Cât timp ai mai stat împreun cu el şi cu surorile lui, dup ce a iă ă ţ

descoperit c sunte i rude?ă ţ— Cinci luni.— Rivers petrecea mult vreme al turi de tine şi de surorile lui?ă ă— Da. Salonul din spate ne slujea tuturor de sal de studiu. El se aşezaă

la fereastr , iar noi la mas .ă ă— Înv a mult?ăţ— Da, mult de tot.— Ce anume?— Limba hindi.— Dar tu ce f ceai în timpul asia?ă— La început înv am germana.ăţ— El te înv a?ăţ— Nu; el n-o cunoştea.— Nu te înv a nimic?ăţ— Pu in hindi.ţ ă— Rivers te înv a limba hindi? ăţ— Da, domnule.— Şi pe surorile lui?— Nu.— Numai pe tine?— Numai pe mine.— Ai vrut dumneata s înve i?ă ţ— Nu.— El iţ -a cerut?— Da.Domnul Rochester t cu din nou.ă— De ce? La ce- i putea sluji limba hindi?ţ— Voia s m ia cu el în India.ă ă— Ah, acum ajung la surs . Voia s te ia de nevast .ă ă ă— Mi-a cerut, într-adev r, să ă-i fiu so ie.ţ

— Nu-i adev rat: e o poveste neruşinat , pe care o n scoceşti ca s mă ă ă ă ă superi.

— Ierta iţ -m , dar e adev rul curat. Miă ă -a cerut de mai multe ori s mă ă m rit cu el şi nici dumneavoastr nă ă -a i fi putut s miţ ă -o cere i cu atâtaţ st ruin .ă ţă

— Domnişoar Eyre, î i repet c po i s m p r seşti. De câte ori trebuieă ţ ă ţ ă ă ă ă să- i repet acelaşi lucru? De ce te înc p ânezi sţ ă ăţ ă-mi stai coco at peţ ă genunchi, când eu iţ -am spus s pleci?ă

— Pentru c m simt bine aici.ă ă— Nu, Jane, nu te sim i bine aici, fiindc inima ta nuţ ă -i aici: e lâng v rulă ă

dumitale, St. John. Oh, pân acum am crezut c micu a Jane e numai a mea!ă ă ţ Chiar când m-ai p r sit, am crezut c m iubeşti înc . Era unica mea bucurieă ă ă ă ă în mijlocul tuturor am r ciunilor. Cu toate c am fost mult vreme departeă ă ă ă unul de altul, cu toate c am v rsat multe lacrimi în urma desp r irii noastre,ă ă ă ţ de câte ori plângeam dup tine, Jane, niciodat nu m gândeam c ai puteaă ă ă ă iubi pe un altul! Dar e de prisos s m întristez. Jane, lasă ă ă-m ; duă -te şi m rită ă-te cu Rivers.

— Atunci, domnule, alunga iţ -m departe de dumneaă voastr ,ă îmbrânci iţ -m , c ci de bun voie nă ă ă -am s v pă ă ăr sesc.ă

— Mi-e drag glasul t u. El înc d via speran ei, mi se pare sincer.ă ă ă ţă ţ Când îl aud, m simt de parc sunt cu un an în urm şi uit c între timp teă ă ă ă -ai ataşat de altcineva. Dar nu sunt nebun. Pleac , Jane... ă

— Unde trebuie s m duc, domnule? ă ă— Urmează- i drumul, al turi de b rbatul pe care i lţ ă ă ţ -ai ales.— Cine-i acela?— Ştii prea bine: acest St. John Rivers.— Nu e b rbatul meu şi nă -o s fie niciodat . Nuă ă -l iubesc şi nu m iubeşte.ă

El iubeşte (aşa cum poate iubi el, nu ca dumneavoastr ) pe o tân ră ă ă frumoas pe careă -o cheam Rosamond. Voia s se însoare cu mine doară ă fiindc socotea c a g sit o nevast potrivit pentru un misionar, ceea ce nuă ă ă ă ă aflase la ea. E un om mare şi bun, dar aspru şi rece ca un ghe ar. Nu vţ ă seam n , domnule. Nu m simt fericit nici al turi de el, nici cu el. Nă ă ă ă ă -are pentru mine nici îng duin , nici dragoste; nu vede nimic atr g tor în fiin aă ţă ă ă ţ mea, nici m car tinere ea; doar câteva însuşiri intelectuale. Atunci, domnule,ă ţ trebuie s v pă ă ăr sesc şi s m duc la el?ă ă ă

M înfiorai f r voie şi un instinct tainic m apropie de st pânul meu orb,ă ă ă ă ă pe care-l iubeam atâta. El zâmbi.

— Cum, Jane?! E adev rat oare? zise el. Aşa stau lucrurile cu Rivers?ă— Da, domnule! Oh, nu trebuie s fi i gelos. Voiam sa v a â pu in, caă ţ ă ţ ţ ţ

s fi i mai pu in mâhnit. M gândeam c furia e mai bun decât durerea.ă ţ ţ ă ă ă Dorea i dragostea mea. Ah, dac a i putea vedea cât v iubesc, a i fi mândruţ ă ţ ă ţ şi fericit. Inima mea v apar ine şi aşa o s fie totdeauna, chiar dac soartaă ţ ă ă ne-ar desp r i pe veci.ă ţ

M s rut din nou şi p ru copleşit de gânduri triste. ă ă ă ă— Oh, vederea mea stins ! Puterile mele ciuntite! şopti el îndurerat.ăÎl mângâiai, ca să-l smulg din visare. Ştiam la ce se gândeşte şi aş fi vrut

să-i vorbesc dar nu îndr zneam. Se trase o clip întră ă -o parte şi v zui oă lacrim strecurânduă -i-se pe sub pleoapele închise şi de-a lungul obrajilor lui d ltui i în stânc . Inima mi se strânse de durere.ă ţ ă

— Nu pre uiesc mai mult decât castanul acela b trân şi lovit de tr snetţ ă ă din livada Thornfieldului, zise el dup scurt timp. Avea el oare dreptul, ars şiă scorojit cum era, s cear unui caprifoi îmbobocit să ă ă-i acopere trunchiul mort

cu florile lui proaspete?— Nu sunte i un trunchi mort, domnule. Nu sunte i un copac pr v lit deţ ţ ă ă

furtun ; sunte i tân r şi voinic. În jurul r d cinilor dumneavoastr , f r să ţ ă ă ă ă ă ă -o cere i m car, vor creşte plante tinere, fiindc se vor bucura de umbraţ ă ă dumneavoastr bogat ; crescând se vor rezema de dumneavoastr şi v voră ă ă ă înl n ui, pentru c puterea dumneaă ţ ă voastr le va fi un sprijin sigur.ă

El zâmbi iar. Îl alinasem pu in.ţ— Vorbeşti de prieteni, Jane? m întreb dânsul.ă ă— Da, r spunsei eu cam şov ind.ă ăM gândeam la ceva mai mult, dar nu ştiam ce cuvânt s întrebuin ez. Elă ă ţ

îmi veni în ajutor.— Ah! Jane. Dar am nevoie de o so ie. ţ— Dumneavoastr , domnule?ă— Da. E, deci, ceva nou pentru tine?— Fireşte: n-a i pomenit înc nimic de asta.ţ ă— Şi aceast veste nuă -i de loc binevenit , nuă -i aşa?— Asta atârn de împrejur ri, domnule; atârn de alegereaă ă ă

dumneavoastr .ă— O s-o faci tu pentru mine, Jane. O s m supun hot rârii tale.ă ă ă— Ei bine, domnule, alege-o pe aceea care te iubeşte cel mai mult.— Am s-o aleg pe aceea pe care o iubesc cel mai mult. Jane, vrei s fiiă

so ia mea?ţ— Da, domnule.— So ia unui orb s rman pe care va trebui sţ ă ă-l duci de mân ?ă— Da, domnule.— So ia unui schilod care e cu dou zeci de ani mai b trân decât tine şiţ ă ă

pe care va trebui să-l îngrijeşti?— Da, domnule.— E adev rat, Jane ?ă— Cât se poate de adev rat, domnule.ă— O, iubita mea! Dumnezeu s te binecuvânteze şi s te r spl teasc !ă ă ă ă ă— Domnule Rochester, dac am f cut vreo fapt bun , dac am avută ă ă ă ă

vreodat un gând bun, dac am rostit vreă ă odat o rug ciune sincer şi curat ,ă ă ă ă dac vreodat am avut o dorin nobil , sunt r spl tit acum. A fi so iaă ă ţă ă ă ă ă ţ dumneavoastr înseamn pentru mine a avea toat feriă ă ă cirea la care poate n zui cineva pe p mânt.ă ă

— Fiindc a te jertfi înseamn pentru tine suprema fericire.ă ă— A m jertfi? Ce s jertfesc? Foamea pentru hran , aşteptarea pentruă ă ă

împlinire. Oare jertfă-i a avea dreptul să-l îmbr işez pe cel pe careăţ -l respect, s s rut buzele pe care le iubesc, s m sprijin de cel în care am încreă ă ă ă dere? Dac e aşa, negreşit c în jertf st suprema mea fericire.ă ă ă ă

— Dar, Jane, va trebui să-mi înduri beteşugurile, s treci neîncetat cuă vederea peste ceea ce-mi lipseşte.

— Toate astea nu înseamn nimic pentru mine. domă nule. V iubesc încă ă şi mai mult decât în zilele m re iei dumneavoastr trufaşe, când nu voia iă ţ ă ţ decât s da i şi s ocroti i, fiindc acum v pot fi folositoare.ă ţ ă ţ ă ă

— Pân acum nă -am putut îndura s fiu ajutat şi c l uă ă ă zit, dar de acum înainte nu va mai fi aşa. Nu-mi pl cea să ă-mi pun mâna în cea a unei fiin eţ str ine, dar îmi place să -o simt strâns de degetele micu ei Jane. Preferamă ţ singur tatea deplin supravegherii neîncetate a servitorilor, dar blândaă ă st pânire a Janei îmi va fi o veşnic bucurie, care mi se potriveşte. Dar eu mă ă ă potrivesc ei oare?

— Da, domnule, r spunde i celor mai din adânci dorin e ale fiin ei mele. ă ţ ţ ţ— Atunci nimic pe lume nu ne sileşte s aştept m; s ne c s torimă ă ă ă ă

numaidecât.Privirea şi vorba lui deveniser înfl c rate: îşi g sea elanul de alt dat .ă ă ă ă ă ă— Trebuie s devenim o singur fiin f r întârziere. Îndat ce vor fiă ă ţă ă ă ă

gata cele de trebuin , ne c s torim.ţă ă ă— Domnule Rochester, de-abia acum bag de seam c soarele a coborâtă ă

spre asfin it şi Pilot a plecat sţ ă-şi ia masa. L sa iă ţ -m s v d ce or arată ă ă ă ă ceasul dumneavoastr .ă

— Pune- iţ -l la cing toare, Jane şi p strează ă ă-l. Nu mai am nevoie de el.— E aproape patru, domnule. Nu v e foame?ă— Peste trei zile, Jane, trebuie s ne c s torim. Nuă ă ă -i vreme, acum de

bijuterii şi haine frumoase. Toate astea nu fac dou parale.ă— Soarele a zvântat p mântul. domnule. Vântul nu mai bate şi e foarteă

cald.— Ştii, Jane, c micul t u şirag de perle e acum legat sub cravata mea,ă ă

în jurul gâtului meu pârlit de soare? Din ziua când mi-am pierdut singura mea comoar , îl port ca pe o amintire.ă

— S ne întoarcem prin p dure, o s fim numai la umbr .ă ă ă ăDar el nu m asculta şiă -şi continu gândul.ă— Jane! m iei drept un p gân tic los, şi, totuşi, inima miă ă ă -e plin deă

recunoştin fa de Dumnezeu, binef cţă ţă ă ătorul. El nu vede aşa cum v dă oamenii, ci mult mai limpede: nu judec precum judec oamenii, ci cuă ă nesfârşit mai mult în elepciune. Am greşit. Aş fi ofilit o floare imaculat şiă ţ ă i-aş fi întinat neprib nirea. Atotputernicul miă -a smuls-o din mâini. În trufaşa mea r zvr tire lă ă -am blestemat aproape. În loc să-mi plec fruntea sub voia sa, l-am sfidat. Dreptatea dumnezeiasc şiă -a urmat drumul, nenorocirile m-au copleşit; am fost silit s trec prin vaă lea umbrit a mor ii. Pedepseleă ţ atotputernicului sunt cumplite: mi-a trimis o încercare ce m-a f cut smerit peă tot restul vie ii mele. Ştii c eram mândru de puterea mea dar cum mai pot fiţ ă acum, când trebuie s m las dus de altul, ca un copil slab? Nuă ă -i prea multă vreme, de când am recunoscut mâna lui Dumnezeu în soarta mea. Atunci a început s m mustre cugetul, am început s m poc iesc şi s dorescă ă ă ă ă ă împ carea cu atotputernicul; am început s m rog uneori: rug ciunile meleă ă ă ă erau scurte, dar foarte sincere.

Acum cât va vreme, sunt patru zile – cred – de atunci, era luni sear , mă ă ă aflam într-o ciudat stare sufleteasc ; r t cirea f cuse loc durerii,ă ă ă ă ă înc p ânarea mâhnirii. De mult îmi spuneam c de vreme ce nu te pot g si,ă ăţ ă ă erai probabil moart . Târziu în seara aceea, s fi fost între unsprezece şiă ă dou sprezece, înainte de a m culca, lă ă -am rugat pe Dumnezeu – dacă-i va fi voia – s m ia curând din lumea asta şi s m primeasc în veşnicie, undeă ă ă ă ă aveam n dejdea s întâlnesc pe Jane.ă ă

Eram în odaia mea, în fa a ferestrei deschise. Îmi plţ ăcea s respir aerulă îmb ls mat al nop ii, cu toate c nu vedeam nici o stea, iar prezen a lunii nă ă ţ ă ţ -o sim eam ţ decât vag într-o lumin nedesluşit , n ză ă ă uiam spre tine, Janet! Tot trupul şi sufletul meu te chemau! Întrebai pe Dumnezeu, cu inima chinuit şiă smerit , dac nu socotea c fusesem destul de dezn d jduit, îndurerat,ă ă ă ă ă chinuit, şi dac voi mai putea gusta vreodat din fericire şi pace. M ră ă ă turisii că tot ceea ce îndurasem fusese drept, dar spusei c o să ă-mi fie greu s maiă îndur mult vreme acest chin. F r voie, buzele d dur glas dorin elor inimiiă ă ă ă ă ţ mele şi strigai: "Jane! Jane! Jane!"

— A i rostit tare aceste cuvinte?ţ

— Da, Jane. Şi dac cineva mă -ar fi auzit, m-ar fi crezut nebun, c ci leă -am strigat cu t ria omului cu mintea r t cit .ă ă ă ă

— Spune i c asta sţ ă -a întâmplat lunea trecut , pe la miezul nop ii?ă ţ— Dar ce importan poate avea ziua? Ascult ceva mai ciudat: ai s mţă ă ă ă

crezi supersti ios. E adev rat c totdeauna am avut în mine o doz deţ ă ă ă supersti ie. Nţ -are a face! Ce- i spun acum e adev rat; cel pu in e adev rat cţ ă ţ ă ă în urechile mele au r sunat cele ceă -am să- i povestesc. Când am strigat:ţ "Jane! Jane! Jane!"- un glas – de unde a venit nu ştiu, dar ştiu al cui era – mi-a r spuns: "Vin, aşteaptă ă-m !" Şi dup o clip auzii o şoapt în v zduh: "Undeă ă ă ă ă eşti?" Aş vrea să- i spun, dac aş putea, ce înrâurire au avut asupra mea celeţ ă ce iţ -am spus; dar e atât de greu s exprimi toate acestea prin câtevaă cuvinte searb de. Vezi doar c Ferndean e ascuns înă ă tr-o p dure deas , careă ă în buş toate zgomotele şi stinge orice ecou. Acel "unde eşti?" p rea a fi fostă ă ă rostit pe un munte, c ci cuvintele leă -am auzit repetate de un ecou venit dinspre dealuri. În clipa aceea, o briz mai r coroas îmi atinse fruntea. Aş fiă ă ă putut crede c Jane şi cu mine neă -am întâlnit într-un loc s lbatic; şi cred,ă într-adev r, c neă ă -am întâlnit în gând. Cu siguran , Jane, c la ceasul acelaţă ă dormeai neştiutoare; poate c sufletul t u îşi pă ă ăr sise temni a terestr şiă ţ ă venise să-l mângâie pe al meu, c ci era glasul t u, de asta sunt pe deplină ă încredin at...ţ

Cititorule, tot luni, pe la miezul nop ii, primisem şi eu o înştiin areţ ţ ciudat ; îi r spunsesem cu chiar acele cuă ă vinte. Ascultai povestirea domnului Rochester, dar f r să ă ă-i pomenesc despre ce mi se întâmplase şi mie. Coinci-den a mi se p ru prea inexplicabil şi solemn ca s mai pomenesc de ea sauţ ă ă ă ă s-o discut. Dac aş fi vorbit despre asta domnului Rochester, lă -aş fi impresionat adânc şi mintea lui, obosit de suferin ele trecute, nu mai aveaă ţ nevoie s fie chinuit de o şi mai grav problem , care p rea supranatural .ă ă ă ă ă ă Am p strat, aşadar, acele lucruri îngropate în sufletul meu şi leă -am cânt rit înă inima mea.

— N-o s te miri, deci, urm st pânul meu, c asear , când teă ă ă ă ă -ai ivit aşa, pe neaşteptate, mi-a fost greu s cred c nu eşti doar o n luc , un glas careă ă ă ă o s se topeasc în t cere şi nefiin , aşa cum se topise cu câteva zile înainteă ă ă ţă şoapta nop ii şi ecoul muntelui? Acum ştiu c toate sunt aievea şi mul umescţ ă ţ lui Dumnezeu din adâncul sufletului. Da, mul umesc Domnului!ţ

Dup ce m dete jos de pe genunchi, se scul , îşi desă ă ă coperi respectuos fruntea, plec spre p mânt ochii lui stinşi şi r mase întră ă ă -o înclinare t cut .ă ă N-am auzit decât ultimele cuvinte ale rugii sale:

— Mul umesc celui care mţ -a zidit, zise el, pentru c şiă -a amintit de mila lui în ceasul judec ii şiăţ -l rog smerit să-mi dea puterile trebuincioase s duc oă via mai curat decât în trecut!ţă ă

Întinse bra ul şi m rug sţ ă ă ă-l conduc. Luai mâna lui drag şi o inui oă ţ clip lipit de buze, apoi o petrecui dup um rul meu, c ci fiind mult maiă ă ă ă ă mic decât el, îi puteam sluji de sprijin şi c l uz . Intrar m în p dure şi neă ă ă ă ă ă îndreptar m spre cas .ă ă

CAPITOLUL XXXVIIIÎNCHEIERE

Cititorule, m-am c s torit cu dânsul. Cununia noastr a fost simpl ; nă ă ă ă -am fost decât el, eu, preotul şi diaconul. Când ne-am întors de la biseric , eu amă

intrat în buc t rie, unde Mary preg tea masa, în vreme ce John cur aă ă ă ăţ cu itele.ţ

— Mary, spusei eu, m-am cununat azi diminea cu domnul Rochester.ţăÎngrijitoarea şi b rbatul ei f ceau parte dintre acei oameni discre i,ă ă ţ

cuviincioşi, c rora le po i oricând spune o veste însemnat , f r team c oă ţ ă ă ă ă ă s te trezeşti cu urechile sparte de ipete ascu ite, nici c va trebui s înduriă ţ ţ ă ă apoi un puhoi de vorbe, prin care ei să-şi arate uimirea. Mary ridic ochii şiă m privi. Lingura de care se slujea s stropeasc friptura de pui ce seă ă ă rumenea pe foc r mase – câteva clipe – atârnat în aer şi tot atâta vremeă ă cu iţ tele lui John sc par de tortura frecatului. În cele din urm , aplecânduă ă ă -se deasupra fripturii, Mary îmi zise doar:

— E adev rat, domnişoar ? Cu atât mai bine, fireşte!ă ăDup câteva clipe ad ug :ă ă ă—V-am v zut ieşind cu st pânul, dar nu ştiam c v duce i la biseric să ă ă ă ţ ă ă

v cununa i. Şiă ţ -şi v zu de treab .ă ăCând m întorsei spre John îl v zui c scând o gur atât de mare, încât miă ă ă ă

se p ru că ă-i ajunge pân la urechi.ă— I-am spus eu nevesti-mii c aşa o s se întâmple, zise el. Ştiam că ă ă

domnul Edward (John era un servitor vechi şi-l cunoscuse pe st pânul s uă ă înc pe când era cel mai tân r din familie, de aceea îi spunea adesea pe nuă ă -mele de botez) are s fac asta şi eram încredin at c nă ă ţ ă -o s aştepte mult.ă Sunt sigur c a f cut bine. V urez mult fericire! şi se trase politicos deă ă ă ă favori i.ţ

— Mul umesc, John, r spunsei. Uite, domnul Rochester miţ ă -a spus s vă ă dau asta, dumitale şi lui Mary, şi le pusei în mân o hârtie de cinci lire.ă

F r s mai aştept, plecai din buc t rie. Pu in dup aceea, trecând peă ă ă ă ă ţ ă dinaintea uşii, auzii urm toarele cuă vinte: "I se potriveşte mai bine decât oricare dintre doamnele alea m re e". Apoi: "Sunt altele mai chipeşe, dară ţ dânsa e bun şi nu face mofturi. Şi apoi e lesne de v zut c pentru el e tareă ă ă frumoas ".ă

Scrisei numaidecât la Moor-House şi la Cambridge, pentru a-mi înştiin aţ verii de ceea ce s vârşisem; în scrisoarea mea d dui toate l muririleă ă ă trebuincioase. Diana şi Mary îmi încuviin ar întru totul hot rârea. Diana îmiţ ă ă scrise chiar c o s vin s m vad deă ă ă ă ă ă -ndat ce se va termina luna de miere.ă

— Ar face mai bine s nu aştepte pân atunci, Jane – îmi spuse domnulă ă Rochester când îi citii scrisoarea – c ci pentru noi luna de miere va str luciă ă toat via a şi lumina ei nu se va stinge decât pe mormântul t u sau al meu.ă ţ ă

Nu ştiu cum a primit St. John aceast veste; nă -a r spuns niciodată ă scrisorii pe care i-am trimis-o atunci. Îmi scrise totuşi, dup şase luni, dar f ră ă ă s pomeneasc de domnul Rochester sau de c s toria mea. Scrisoarea luiă ă ă ă era chiar prietenoas , deşi foarte serioas . De atunci a fost corespondenă ă aţ noastr , f r s fie prea intens , foarte regulat . N d jduieşte, îmi scria el, că ă ă ă ă ă ă ă ă sunt fericit şi e încredin at c nu sunt dintre aceia care tră ţ ă ăiesc f ră ă Dumnezeu şi nu iau aminte decât la lucruri p mânteşti.ă

Nu-i aşa c nă -ai uitat-o înc de tot pe micu a Adèle, cititorule? Câtă ţ despre mine, îmi aminteam mereu de ea. Domnul Rochester mi-a dat curând voie s m duc să ă -o v d la pensionul unde fusese trimis . Am fost mişcat deă ă ă bucuria ne rmurit pe care a sim itţă ă ţ -o când m-a v zut. Mi să -a p rut palid şiă ă slab şi miă -a spus c nu e fericit . Regimul şcolii era prea aspru, iar studiileă ă prea grele pentru o feti de vârsta ei. O luai cu mine. Voiam sţă ă-i fiu iar guvernant , dar în curând miă -am dat seama c nu se poate. Altcineva îmiă cerea toat vremea şi toate grijile: b rbatul meu avea neap rat nevoie deă ă ă ă

ele. C utai un pension mai apropiat şi cu un regim mai blând, ca să -o pot vedea mai des şi s-o aduc uneori acas . Am ă avut grij s nuă ă -i lipseasc nimică din tot ce-ar fi putut să-i aduc vreo mângâiere. Se obişnui repede cu noua eiă reşedin , se sim i foarte bine acolo şi f cu progrese mari la înv tur . Peţă ţ ă ăţă ă m sur ce crescu, o serioas eduă ă ă ca ie englezeasc corij în mare m surţ ă ă ă ă defectele ei fran uzeşti. Când plec de acolo, g sii în ea o tovar ş plţ ă ă ă ă ăcut şiă binevoitoare. Era ascult toare, avea suflet bun şi se purta frumos. Prină aten ia ei plin de recunoştin fa de mine şi de ai mei, mţ ă ţă ţă -a r spl tit cuă ă prisosin penţă tru neînsemnatele aten ii ce le avusesem vreodat fa de ea.ţ ă ţă

Povestirea mea se apropie de sfârşit. Am s mai adaug doar câtevaă cuvinte despre via a mea de so ie şi despre cei ale c ror nume au fost atâtţ ţ ă de des pomenite aici, iar apoi am s închei.ă

Au trecut zece ani de când sunt m ritat şi acum ştiu ce înseamn să ă ă ă tr ieşti pentru şi cu fiin a pe care o iuă ţ beşti mai mult decât orice pe lume. Mă socotesc nespus de fericit , mai fericit decât pot ar ta cuvintele, pentru că ă ă ă sunt via a b rbatului meu, aşa precum el e a mea; niciodat o femeie nţ ă ă -a fost mai legat de b rbatul ei; niciodat vreuna nă ă ă -a fost mai mult carne din carnea lui, sânge din sângele lui.

Nu suntem obosi i unul de tov r şia celuilalt, aşa cum nu suntem obosi iţ ă ă ţ de b t ile inimilor noastre; de aceea noi suntem împreuna i. A fi împreun eă ă ţ ă pentru noi a fi liberi în singur tatea noastr şi veseli ca în compania unoră ă tovar şi. Vorbim cât e ziua de lung şi e ca şi când via a ar medita maiă ă ţ limpede şi cu mai mult însufle ire. Am toat încrederea în el şi el în mine.ă ţ ă Firile noastre se potrivesc şi de aci rezult o în elegere des vârşit .ă ţ ă ă

Domnul Rochester a r mas orb în cei dintâi doi ani ai c s toriei noastre;ă ă ă poate c asta neă -a apropiat aşa de mult şi a f cut leg tura dintre noi atât deă ă strâns ; c ci eu eram vederea lui, cum sunt şi acum mâna lui dreapt . Eram,ă ă ă cum spunea el adesea, lumina ochilor lui; prin mine citea c r ile şi vedeaă ţ natura. Nu eram niciodat obosit s privesc pentru el şi să ă ă ă-i descriu lanurile, râurile, oraşele, copacii, norii şi razele soarelui, priveliştile ce ne înconjurau şi s înlocuiesc prin cuvintele mele ceea ce lumina nu mai putea ar ta ochiloră ă lui. Nu eram niciodat obosit s citesc pentru el şi să ă ă ă-l duc oriunde voia să mearg , s fac ce dorea, şi sim eam o încântare deplin , nem rginit – deşiă ă ţ ă ă ă trist – să ă-i fac aceste servicii, pentru c mi le cerea el, f r s simt niciă ă ă ă ă ruşine dureroas , nici înjosire sfâşietoare. M iubea atât de sincer, c nuă ă ă -i venea de loc greu să-mi cear ajutor. Ştia c îl iubesc cu o dragoste f ră ă ă ă hotare şi c , slujinduă -l, nu f ceam altă ceva decât s îndeplinesc dorin a meaă ţ cea mai vie. Eram c s torit de doi ani. Întră ă ă -o diminea , pe când scriam oţă scrisoare pe care el mi-o dicta, se apropie şi se aplec spre mine,ă spunându-mi:

— Jane, ai la gât ceva ce str luceşte?ăAveam un ceas de aur cu lan . Iţ -am r spuns c da.ă ă— Şi o rochie albastru deschis?Aveam. Atunci el îmi spuse c de cât va vreme i se p ruse doar că ă ă ă

întunericul ce-i acoper unul din ochi se luă mineaz , dar c acum era sigur.ă ăAm plecat la Londra. S-a dus la un oculist de seam şi la un ochi şiă -a

rec p tat vederea. Nu vede prea bine, nu poate nici s citeasc , nici s scrieă ă ă ă ă prea mult timp, dar poate umbla singur. P mântul nu mai e pentru el oă pr pastie întunecat , iar când iă ă -a fost pus în bra e cei dintâi copil, a pututţ vedea c b iatul iă ă -a moştenit ochii, ochii lui de alt dat , atât de mari, deă ă str lucitori şi de negri. Cu acest prilej, recunoscu din nou, cu inima plin deă ă mul umire, c Dumnezeu a fost milostiv chiar când lţ ă -a pedepsit.

Edward şi cu mine suntem ferici i, cu atât mai mult cu cât cei pe oareţ -i iubim sunt şi ei ferici i. Diana şi Mary Rivers sţ -au m ritat amândou . Înă ă fiecare an vin s ne vad sau ne ducem noi s le vedem. B rbatul Dianei eă ă ă ă c pitan de marin ; e un ofi er brav şi un b rbat minunat. Mary să ă ţ ă -a c s torită ă cu un preot, prieten şi coleg cu fratele ei şi, prin însuşirile şi talentele lui, vrednic de aceast c s torie. C pitanul Fitzjames şi domnul Wharton îşiă ă ă ă iubesc, într-adev r, nevestele şi sunt iubi i de ele.ă ţ

Cât despre St. John Rivers, el a p r sit Anglia şi a plecat în India. A p şită ă ă pe calea pe care şi-a ales-o şi pe care o urmeaz şi acum. Niciodat ună ă pionier mai neobosit şi mai hot rât nu să -a aventurat în mijlocul muncilor şi pericolelor; a r mas mereu hot rât, credincios şi devotat. Lucreaz pentruă ă ă fra ii lui cu t rie, râvn şi creţ ă ă din ; le arat drumul spinos al des vârşirii. Caţă ă ă un uriaş, doboar prejudec ile ce devin piedici în calea c tre Domă ăţ ă nul. E foarte aspru, preten ios şi chiar ambi ios, dar str şnicia lui e str şniciaţ ţ ă ă r zboinicului. Inim mare, careă ă -şi ap r convoiul de pelerini împotrivaă ă atacului oric rui Apollyon, el împlineşte zisele apostolului care voră beşte în numele lui Crist când spune: "Cine vrea s m ură ă meze s se lepede de sine,ă să-şi ia crucea şi să-mi urmeze mie" Ambi ia sa e aceea a spiritului nobil alţ c rui el o s ocupe un loc în primele rânduri ale celor care suntă ţ ă r scump ra i, care stau f r p cat în fa a tronului lui Dumnezeu, careă ă ţ ă ă ă ţ împ rt şesc cele din urm izbânzi mă ă ă ăre e ale mântuitorului, care suntţ chema i, aleşi şi credinţ cioşi.

St. John nu s-a c s torit; nă ă -o s-o fac niciodat .ă ăPân acum şiă -a împlinit singur datoria şi truda se apropie de sfârşit.Sl vitul lui soare coboar spre apus. Ultima scriă ă soare pe care am

primit-o de la dânsul mi-a stors lacrimi dar mi-a umplut sufletul de o bucurie cereasc : îşi preă sim ea r splata sigur şiţ ă ă -şi z rea de pe acum cununa. Ştiu că ă data viitoare o să-mi scrie o mân str in pentru a m înştiin a c bunul şiă ă ă ă ţ ă credinciosul slujitor al Domnului a fost în sfârşit chemat de st pânui s u. Şi laă ă ce bun s plâng!ă

Ultimul ceas al lui St. John nu va fi umbrit de teama mor ii. Nici un norţ nu-i va întuneca mintea, inima lui va r mâne cutez toare, n dejdea luiă ă ă neclintit , credin a lui nezdruncinat : chiar cuvintele lui o dovedesc.ă ţ ă

"St pânul meu, ă scrie el, m-a înştiin at în fiecare zi şi îmi vesteşte maiţ l murit mântuirea: «Venirea mea aproape" şi cu fiecare ceas ce trece, r sună ă ă cu mult înfl c rare: Amin! Vino, Doamne şi mântuieşteă ă ă -m !ă

-------------------