irène curie, chimistă franceză (1897 - 1956)

2
Irène Curie, chimistă franceză (1897 - 1956) Irène Curie, chimistă franceză, Larureată a premiului Nobel în Chimie Irène Curie în laboratorul de chimie Irène Curie, născută la Paris, pe 12 septembrie 1897, a fost fiica lui Pierre şi Marie Curie, iar din 1926 soţia lui Frédéric Joliot. După întreruperea studiilor sale la Facultatea de Ştiinţe din Paris, a activat în calitate de soră medicală a radiologului în timpul Primului Război Mondial. A devenit Doctor în Ştiinţe în 1925, cu teza despre rezele alfa ale poloniului. Singură sau în colaborare cu soţul său, au contribuit la dezvoltarea radioactivităţii naturale şi artificiale, strămutării elementeleor, şi fizicii nucleare; a primit Premiul Nobel în Chimie împreună cu soţul ei în 1935 pentru sinteza elementelor radioactive noi, lucrare care a fost cuprinsă în publicaţia proprie cu numele "Producţia artificială a elementelor radioactive. Probe chimice ale strămutării elementelor" (1934). În 1938 studiul său asupra acţiunii neutronilor asupra elementelor grele, a constituit un pas important în descoperirea fuziunii uraniului. Lector din 1932, ea devine Profesor al Facultăţii de Ştiinţe din Paris în 1937, şi după aceasta Director a Institutului de Radiu în 1

Upload: nicusor-maftei

Post on 15-Jan-2016

218 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Irène Curie, chimistă franceză (1897 - 1956)

TRANSCRIPT

Page 1: Irène Curie, Chimistă Franceză (1897 - 1956)

Irène Curie, chimistă franceză (1897 - 1956)

  Irène Curie,

chimistă franceză, Larureată a

premiului Nobel în Chimie

 Irène Curie în laboratorul de chimie

 Irène Curie, născută la Paris, pe 12 septembrie 1897, a fost fiica lui Pierre şi Marie Curie, iar din 1926 soţia lui Frédéric Joliot. După întreruperea studiilor sale la Facultatea de Ştiinţe din Paris, a activat în calitate de soră medicală a radiologului în timpul Primului Război Mondial. A devenit Doctor în Ştiinţe în 1925, cu teza despre rezele alfa ale poloniului. Singură sau în colaborare cu soţul său, au contribuit la dezvoltarea radioactivităţii naturale şi artificiale, strămutării elementeleor, şi fizicii nucleare; a primit Premiul Nobel în Chimie împreună cu soţul ei  în 1935 pentru sinteza elementelor radioactive noi, lucrare care a fost cuprinsă în publicaţia proprie cu numele "Producţia artificială a elementelor radioactive. Probe chimice ale strămutării elementelor" (1934).

În 1938 studiul său asupra acţiunii neutronilor asupra elementelor grele, a constituit un pas important în descoperirea fuziunii uraniului. Lector din 1932, ea devine Profesor al Facultăţii de Ştiinţe din Paris în 1937, şi după aceasta Director a Institutului de Radiu în 1946. Fiind un funcţionar al guvernului la Direcţia pentru Energie Atomică timp de şase ani, Irène a luat parte prin lucrarea sa la construcţia primului reactor neclear francez (1948). A fost implicată la inaugurarea unui mare centru al fizicii nucleare la Orsay pentru care a lucrat în afara programului. Acest centru a fost echipat cu  un sincro-ciclotron de 160 MW, şi construcţia căruia a continuat după decesul său de către F. Joliot. A fost interesată de viaţa socială şi intelectuală a femeilor; a fost membru al Comitetului Naţional de Femei Franceze (Comité National de l'Union des Femmes Françaises) şi a Consiliului Mondial pentru Pace. În 1936 Irène Joliot-Curie a fost membră a câteva academii străine şi a numeroase societăţi ştiinţifice, a fost Doctor Honoris Cauza a câtorva universităţi, şi a Şef a Legiunii de Onoare. A decedat la Paris în 1956.

Jean Frédéric şi Irene Joliot-Curie au avut o fiică, Helene, şi un fecior, Pierre.

1

Page 2: Irène Curie, Chimistă Franceză (1897 - 1956)

 

Bibliografie (surse)

1. From Nobel Lectures, Chemistry 1922-1941, Elsevier Publishing Company, Amsterdam, 1966 

2