onde Liviu Rebreanu romanul obiectivContext teoreticn literatura interbelica, directiile de dezvoltare deosebita a romanului suntreprezentate de Mihail Sadoveanu, scriitor epico-liric, de Hortensia Papadat-Bengescu si de Camil Petrescu prozatori ce sondeaza sufletul, prezentndu-l prin analiza psihologica si introspectie, de George Calinescu, adept al realismului balzacian, si de Liviu Rebreanu, considerat ntemeietorul romanului obiectiv modern , o data cu aparitia luiIon , creatie epica monumentala, apreciata de la nceput pna azi.Referite criticeAstfel, Tudor Vianu considera ca : ntr-o icoana complexa, vie, fara exuberanta, bogata n amanunte de observatie, interesanta prin linia ei generala, d. Liviu Rebreanu ne-a nfatisat cu primul sau roman,Ion , viata romneasca a Ardealului.Pentru George Calinescu, Ion este ntiul roman romnesc modern[. . . ] a intuit care e adevaratacale pe care un romn poate merge cu sorti de izbnda.n sfrsit, Constantin Ciopraga nota: Rebreanu ramne un exceptional observator al concretului. [. . .] E nainte de toate un arhitect, un constructor de edificii, nu o data monumentale, atent la problemele de echilibru si de perspectiva.Conceptia despre romanCreatia literara sta sub semnul conceptiei despre literatura a lui Liviu Rebreanu. Acesta marturiseste ca literatura nsemna pentru el creatie de viata si de oameni [. . .]. Crend oameni vii, cu viata proprie si cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternitatii. Nu frumosul, o nascocire omeneasca, intereseaza arta, ci pulsatia vietii. Cnd ai reusit sa nchizi n cuvinte cteva clipe de viata adevarata, ai realizat o opera mai pretioasa dect toate frazele frumoase din lume [s.n]. Rebreanu, un anticalofil, considera, de asemenea, ca e mai usor sa scrii frumos dect sa te exprimi exact, de aceea nu a fost interesat de stralucirile artistice care ntr- o opera de creatie se fac n detrimentul miscarii de viata. Creznd ca opera literara trebuie sa fie veridica, prozatorul refuza confesiunea: M-am ferit ntotdeauna sa scriu pentru tipar la persoana I, pe motiv ca intruziunea eului diminueaza veridicitatea.Enuntarea ipotezeinscriindu-se n realism (curent literar aparut n secolul al XIX-lea, a carui trasatura dominanta este redarea realitatii n mod veridic si critic), romanul obiectiv se defineste ca o opera epica ce prezinta un spatiu epic real, determinat geografic, si un timp narativ ce devine procedeu de disciplinare si factor de structurare a materialului faptic. Actiunea este complexa, cu un fir narativ dezvoltat pe mai multe planuri, prezentnd realitatea sub aspecte diferite (social, politic, familial) n mod veridic. Tipologia este sociala, personajele puternice (exponentiale sau liant), fiind create ca urmare a unei observari lucide a tipurilor umane caracteristice societatii vremii, ceea ce ndreptateste ncadrarea lor n seria personajelor tipice.Se observa detasarea totala a scriitorului (naratorul auctorial) de mediile prezentate, de faptele si ntmplarile privite impartial, atitudinea naratorului fiind echidistanta. Crearea impresie de verosimilitatese realizeaza prin preluarea unor metode ale stiintelor exacte.Stilul este subru si precis, n concordanta cu realitatea sociala prezentata n roman, ca urmare a impersonalitatii naratorului.Fundamentarea ipotezeiRomanulIon, publicat n 1920, a deschis calea prozei romnesti obiective, avnd n vedere ca, pna la aparitia acestuia, specia romanului fusese notabil reprezentata de Nicolae Filimon, Duiliu Zamfirescu si Ioan Slavici, scriitori tributari fie idilismului, fie subiectivismului prezent n demonstratii etice.Proza realist- obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a, nonfocalizata. Viziuneadindarat presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica n faptele prezentate, lasa viata sa curga. Naratorul omniscient stie mai mult dect personajele sale si, omniprezent, dirijeaza evolutia lor ca regizor universal. El plasmuieste traiectoriile existentei personajelor, conform unui destin prestabilit, cunoscnd de la nceput finalul. De aceea textul contine semne prevestitoare ale sfrsitului fiecarui personaj, care este o victima a fatalitatii: nu poate iesi din destinul lui (roman al destinului). Naratorul nfatiseaza realitatea plasmuita nu ca pe o succesiune de evenimente imprevizibile, accidentale, ci ca pe un proces logic, cu final explicabil si previzibil. nlantuitetemporal si cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vietii(veridicitate) si de obiectivitate.Rebreanu dezvolta o tema sociala traditionala: viata satului, dar imprima romanului sau o viziune realista asupra acestuia. Satul Pripas ofera calatorului ce patrunde n lumea rurala ntlnirea cu o colectivitate umana macinata de contradictii puternice ntre bogati si saraci, dezvalute chiar de la nceput, la hora, unde n mod normal ar fi trebuit sa fie doar voie buna.Dar ntr-o societate sateasca n care oamenii sunt respectati doar n functie de avere, de loturile de pamnt, de capetele de vite sau de case, armonia idilica este imposibila, ct timp saracii sunt umiliti si dispretuiti, n ciuda unor calitati. Si-atunci apare firesc ura, convertita ntr-o revolta apriga, violenta, distrugatoare deopotriva pentru revoltat si pentru cel ce devine obiectul urii.Este cazul lui Ion Pop al Glanetasului, aflat n conflict puternic att cu George Bulbuc, feciorul bogat pretendent la mna Anei, vazuta de Ion ca pe singurul mod de a se mbogati, ct si cu Vasile Baciu, chiaburul pentru care el este doar sarantocul, fleandura, tlharul.Lumea e aspra, relatiile dintre oameni sunt dictate de pozitia ocupata n ierarhia colectivitatii satesti. La hora de duminica, chiaburii sunt tantosi, afisnd superioritatea si siguranta pe care le-o da averea, un exemplu fiind Stefan Hotnog, care cauta clenciuri primarului. Saracul Alexandru Glanetasu nu ndrazneste sa intre n vorba cu nimeni, el fiind ca un cine de pripas la usa bucatariei. Hora ramne o expresie a vitalitatii taranesti, dar nu poate ascunde conflicte ncheiate prin batai sngeroase si dure, precum cea dintre George si fiul Glanetasului. Ion nu-si asuma conditia de sarac, mpotrivindu-se acesteia, premeditnd o josnicie care l ndreptateste sa spere ca va reusi. O face pe Ana sa creada c-o iubeste, o lasa de batjocura satului, se trguieste cu socrul pentru pamntul ce i se cuvine Anei ca zestre, acceptnd-o, dupa certuri strasnice, ca sotie. Nu-l iarta pe Vasile Baciu ca l-a umilit n fata satului si-si face un scop din a-l vedea pe acesta fara pamnturi.n plus, n-o suporta pe Ana, pe care o mpinge la sinucidere.Prin Ion este nfatisata ntreaga categorie a taranilor saraci care, lipsiti de avere, traiesc n umilinta, fiind dispretuiti de cei bogati - , fara compasiune, fara idilism, ci n mod detasat, naratorul fiind ca un observator obiectiv ce radiografiaza comportamentul taranilor fie la munca, fie n momente de sarbatoare. Astfel nunta este precedata de un condamnabil trg ntre socru si mire, n care viitoarea mireasa nu are nici un cuvnt de spus: Ana topita de rusine, plngea nabusit, cautnd sa se faca ct mai mica si sa-si ascunda pntecele cu minile ncrucisate, pe care picura n rastimpuri cte-o lacrima fierbinte. nmormntarea devine un motiv de mndrie pentru sateni: Zenobia se uita mprejur, parca s-ar fi mndrit cu frumusetea de ngropaciune, pe fata ei necitindu-se nici un sentiment de tristete, cum ar fi fost firesc. Dincolo de atitudinile inumane ale celor implicati Mai bine o omor si o ngrop; cel putin stiu c-am omort-o eu, pentru ca nu si-a tinut cinstea si nu m-a ascultat pe mine va spune Vasile Baciu - , obiceiurile sunt nfatisate cu o deplina veridicitate: dansul miresei pe bani, n timpul nuntii care tine trei zile: ncepe smbata, dupa care urmeaza ospatul la socrul mic, iar a treia zi petrecerea continua la socrii mari; prezenta starostelui nuntii, care vorbeste numai n versuri; bucatele servite la masa de o bucatareasa care si lauda mncarurile si chiuie; jocul somesenei piperate, n carse prind batrnii si tinerii; numaratul banilor primiti ca dar, de catre nas. La fel, nmormntarea e urmarita de la prohod pna la coborrea sicriului n groapa. Detaliat este descrisa hora, n timpul careia se descatuseaza energiile: De tropotele jucatorilor se hurduca pamntul. Zecile de perechi bat someseana cu atta pasiune, ca potcoavele flacailor scapara scntei [. . .], apoi jocul urmeaza tacut, din ce n ce mai salbatic. Alte frnturi din viata satului indica atentia lucida a naratorului, caruia nimic nu-i scapa: o bataie pentru o fsie de pamnt, o cearta ntre parinti si fecior, nasterea unui copil pe cmp, o ntlnire nepermisa si condamnabila ntre o femeie si un barbat, ambii avnd familie, probozirea n biserica a vinovatului ce tulbura linistea satului, moartea lui Dumitru Moarcas, spnzurarea lui Avrum, sarutarea pamntului de catre un taran robit patimei pentru glie sunt secvente decupate din existenta taraneasca ce se desfasoara n spatiul nchis al satului.Aceeasi veridicitate apare si n prezentarea conflictelor dintre nvatatorul Herdelea si preotul Belciug sau dintre romni si unguri. Conflictele politice aduc n discutie problema renegatilor. Lipsa de orientare politica si teama de a nu-si pierde postul l fac pe batrnul nvatator sa nu voteze cu avocatul romn (ceea ce nseamna tradare) Grofsoru, care pierde deputatia exact din cauza voturilor date de Herdelea candidatului ungur, Bela Beck, ce se dovedeste un ticalos. Ajutorul i va veni nvatatorului tot de la Grofsoru, care l ncurajeaza si-i promite sprijinul, romnii simtind nevoia safie uniti: n-am nimic mpotriva dumitale, caci eu nu-s razbunator. . .Si-apoi, mai ales, suntemromni, asa-i?.Omniprezent fiind, naratorul urmareste si viata familiala a taranilor cu aceeasi impersonalitate a camerei fotografice (Friedman) . Despre cei care traiesc n armonie s daca vor fi fiind nu se stiu prea multe lucruri. De obicei, relatiile dintre soti sau parinti si copii sunt lipsite de tandrete; mai mult, sunt indiferente, daca nu ncordate si violente Vasile Baciu si snopeste fata n batai: O calca n picioare si o umplu de snge, urlnd si jurnd ca mai bine i pune capul pe taietor cnd afla ca tatal copilului pe care-l astepta este sarantocul Ion. Acesta si bate mama, cnd crede ca nu i-a ngrijit bine copilul : Se ntoarse la ea ca un nebun, i puse mna n par si ncepu sa-i care la pumni cu sete , racnindsi si bate tatal, cnd Glanetasul i sugereaza sa fie mai ponderat n timpul discutiilor cu Vasile Baciu. Acesta din urma si respectase nevasta, pentru ca, bogata fiind, l-a facut om cu stare. Viata Anei cu Ion se desfasoara ntr-o supunere umila din partea ei si o agresivitate permanenta din partea lui. Cnd femeia vine acasa, de la tatal ei, plina de snge, cernd compatimire, barbatul violent, cu o pofta nenfrnata, ridica mna si o lovi greu peste obrazul drept, si apoi cu dosul palmei, repede, peste obrazul stng. [. . .] O mai trasni nsa si peste ochii ce-l priveau cu spaima. Nici urma de omenie, de tandrete, de ntelegere n aceasta relatie.Naratorul este omniscientdeoareca stie tot ce se petrece n sat, stie ce fac si ce gndesc oamenii si, mai ales, stie ca, pentru toti taranii, pamntul e un fel de zeu tutelar, caruia i se nchina att bogatii, ct si saracii, pentru ca de acesta depinde existenta tuturor. Deoarece e nevoit sa renunte la pamnt, Vasile Baciu si bate fata bestial, iar pentru o brazda de pamnt se bat Simion Lungu si Ion si pentru ca a irosit pamntul l bate Ion pe tatal sau.Pentru ca nu are pamnt se marita Florica cea frumoasa cu George Bulbuc si pentru pamntul care ar putea trece n stapnirea bisericii intervine n conflictul celor doi preotul Belciug.n romanul obiectiv, apar tipuri inedite de personaje cum este Ion, individul primar, n lupta cu lumea si cu sine, avnd o constiinta traumatizata din pricina saraciei si a orgoliului ce-l fac sa devina victima a patimii pentru pamnt. Acesta reprezinta problemele unei ntregi clase de oprimati si poate fi considerat un personaj exponential, n timp de Titu Herdelea este un personaj liant, circulnd dintr-un mediu n altul (si dintr-un roman n alt roman), conferind unitate planurilor narative paralele, Cu detasare si impartial, naratorul prezinta personaje din diferite medii si categorii sociale, cu sperantele si ticalosia lor, cu onestitatea si micimea lor sufleteasca dezvaluita fara voie, cu micile rautati si satisfactii. Fie ca e vorba de Ion, fiinta brutala, sau de blndul Dumitru Moarcas, de tematorul Zaharia Herdelea, intelectualul supus convenientelor, sau de arogantul Zagreanu, de avocatul Grofsoru sau de ipocritul Bela Beck, de nenorocita Ana sau de fericita Laura, de renegati sau de patrioti, de parvenitul ajuns, Vasile Baciu, sau demult prea saraca batrna din Gargalau, de frumoasa taranca Florica sau de frumoasa adulterina Roza Lang, de entuziastul Titu sau de calculatul Caldararu, aceste personaje sunt observate n mediul lor de viata care le determina comportamentul si aspiratiile, alcatuind o umanitate pestrita, dar plina de viata.Constructia si tehnicile narativeSe observa preferinta lui Liviu Rebreanu pentru constructia circulara si simetrica. Alcatuit din doua parti Glasul pamntului si Glasul iubirii - , ce corespund celor doua coordonate ale existentei lui Ion, romanul se deschide cu prezentarea drumului ce intra n sat, dupa ce era parasita soseaua (ca si cum ar fi parasita realitatea si s-ar intra n fictiune), si se ncheie cu prezentarea aceluiasi drum ce iese din sat ramas neschimbat si continund sa traiasca n acelasi mod pentru a se pierde n soseaua cea mare si fara nceput. La intrarea n sat, pe o cruce de lemn nvechit, un Hristos de tabla ruginita, cu fata spalacita de ploi, si tremura jalnic trupul, ca si cum ar anunta ca ntmplarile care se vor petrece vor aduce jale si lacrimi, n timp ce, la sfrsit dupa ce lucrurile pareau sa fi intrat pe fagasul lor -, Hristosul de tinichea, cu fata poleita de o raza ntrziata, parca i mngia, zuruindu-si usor trupul n adierea nserarii de toamna.Simetria este vizibila si n organizarea partilor si capitolelor; de exemplu primului capitol, intitulatnceputul, i corespunde ultimul intitulat Sfrsitul. Printr-o tehnica a contrapunctului suntprezentate, n acelasi episod, cele doua femei att de importante pentru Ion, caci ele corespund celor doua glasuri al pamntului si al iubirii care i guverneaza existenta. Privind-o pe Ana, constata ursuz: Tare-i slabuta si urtica, saraca de ea, pentru ca imediat sa-i apara n fata Florica, cu fata rumena, plina si zmbitoare, apropiindu-se sprintena ca o ispita, ceea ce i provoaca o stare de zapaceala, dar si de multumire, n acelasi timp.Prin procedeulflash-back ului sunt nregistrate toate momentele importante din viata celor doi soti, morti n conditii dramatice: Ana se va spnzura, dar, nainte de a-si da duhul, ca o fulgerare i trecu prin creieri noaptea, cuptorul, durerea, placerea. Ion va fi ucis brutal cu sapa, iar nainte de a muri, ncepu sa-si aminteasca repede, ca ntr-o aiurare, cum se ducea n Armadia, cum a fugit de la scoala ca sa umble cu vacile pe cmp, [. . .] dragostea lui sa aiba pamnt mult, si Ana, si copilul, si Florica, si Titu cu toata familia Herdelea si cu cntecele cele frumoase, seara n pridvor. Este prezenta n constructia romanului si tehnica anticipatiei, caci moartea lui Avrum, care se sinucide si care o impresioneaza att de mult pe Ana, ce-l priveste cu o dorinta apriga de a citi pe fata lui taina care o mpiedica pe dnsa, anticipeaza sinuciderea femeii, tot prin spnzurare.Nu lipsesc nici paginile descriptive, ce subliniaza trairi si atitudini ale personajului principal n jurur caruia se desfasoara un fir narativ, nici acelea n care prin analiza psihologica sunt urmarite framntrile lui Ion, zbaterea lui ntre iubirea pentru pamnt si iubirea pentru Florica.Rebreanu ramne un maestru al naratiunii, careia i imprima, treptat, ritm si vigoare; frazarea e realizata prin repetari de cuvinte, de sintagme, de propozitii, enunturile sunt deseori eliptice, vorbirea personajelor monosilabica.n functie de trairile personajelor, de interventiile acestora apar acumulari de procedee retorice:interogatii multiple, exclamatii, puncte de suspensie.Expresia artistica trebuie vazuta ca mijloc, nu ca scop, caci stilul romancierului nu e elegant, stiindu-se ca este anticalofil. si face un crez din reprezentarea veridica a realitatii taranesti care, fiind aspra si dura, nu poate fi redata prin straluciri stilistice. n acest sens, retinem marturisirile: Prefer sa fie expresia bolovanoasa si sa spun ntr-adevar ce vreau, dect sa fiu slefuit si neprecis sau : De dragul unei fraze stralucite sau al unei mperecheri de cuvinte nu voi sacrifica niciodata o intentie. De aceea stilul lui Rebreanu are forta de obiectivare, precizie si sobrietate, adevar constatat si de George Calinescu . Frazele considerate singure sunt ca apa de mare tinuta n palme, dar cteva sute de pagini au tonalitate neagra-verde si vuietul marii.La ntlnirea cu un taran n al carui glas se simtea o ncapatnare drza, desi fusese maltratat de autoritati, Titu Herdelea rostise, cucerit: Aici e nadejdea!. Naratorul Liviu Rebreanu, peste ani, si- a gasit nadejde si sprijin n viata satului pe care a descris-o lucid si obiectiv, caci radacinile ce le-au tinut legat de mediul satesc n-au putut fi nimicite de nicio putere din lume, fiindca, orice s-ar fi petrecut acolo iubiri, sperante, tradari, moarte - , s-a pastrat n spatiul supus trecerii, dar nu si uitarii, fiind cuprinse ntr-o taina dureros de necuprinsa.