imp si taxe locale oltenita.doc
DESCRIPTION
DisertatieTRANSCRIPT
UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCURESTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL
SPECIALIZARE MASTER:CONTABILITATA AGENTILOR
ECONOMICI SI A INSTITUTIILOR PUBLICE
LUCRARE DE DISERTATIE
Coordonator stiintific :
PROF. UNIV. DR. MARINICA DOBRIN
Absolvent:
ION M. GABRIEL
IULIE 2010
1
CUPRINS
PARTEA 1:INTRODUCERE.............................................................................................3
Capitolul 1:ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA MUNICIPIULUI
OLTENITA....................................................................................................7
1.1. Cadrul organizatoric al Primăriei Municipiului OLTENITA
1.2. Direcţia economică din cadrul primăriei municipiului Oltenita.
1.2.1. Serviciul de stabilire, încasare, urmărire şi executare silită persoane fizice şi juridice.
1.2.2. Serviciul buget-contabilitate (control financiar intern).
1.2.3. Serviciul concesionări, închirieri, vânzări şi respectarea disciplinei contractuale
Capitolul 2 :VENITURILE BUGETELOR LOCALE ŞI GESTIONAREA
LOR..............................................................................................................16
2.1. Structura veniturilor bugetelor locale
2.2 Impozitul şi rolul lui
2.3. Caracteristicile taxelor.
2.4. Categoriile de impozite şi taxe în ţările UE.
2.5. Cadrul legislativ de reglementare a impozitelor şi taxelor locale în România.
2.6. Conducerea contabilităţii veniturilor bugetului local.
2.7Graficul evidenţei şi raportării veniturilor proprii de către Executivul Primăriei
Oltenita.
2.8. Proceduri de colectare a impozitelor şi taxelor bugetului local.
2.9. Proceduri de colectare a impozitelor şi taxelor bugetului local.
2.10. Proceduri de colectare a impozitelor şi taxelor bugetului local.
2.11. Proceduri de colectare a impozitelor şi taxelor bugetului local.
2.12. Proceduri de colectare a impozitelor şi taxelor bugetului local.
Capitolul 3: SISTEMUL INFORMAŢIONAL PRIVIND IMPOZITELE
ŞI TAXELE ................................................................................................34
3.1 Prezentarea generală a impozitelor şi taxelor
3.2 Impozitele şi taxele locale
3.3 Impozitele şi taxele locale
CONCLUZII SI PROPUNERI .................................................................75
BIOGRAFIE .............................................................................................77
2
INTRODUCERE
Moto: Cel ce vrea sa dea sfaturi în plobleme financiare
trebuie să cunoască RESURSELE CETĂŢII,
natura şi mărimea lor, pentru a adăuga pe cele ce
lipsesc şi a mări pe cele neândestulătoare, de
asemenea , trebuie să cunoască CHELTUIELILE
CETĂŢII , pentru a suprima pe cele inutile şi a
micşora pe cele excesive.
Aristotel
Viaţa curentă a oamenilor presupune satisfacerea atât a nevoilor individuale
procurate prin mecanismul pieţei ( hrană, îmbrăcăminte, adăpost) cât ţi a nevoilor sociale
care sunt furnizate de autorităţile publice pe seama unor activităţi vizând asigurarea
apărării naţionale, ordinea publică, protecţie socială, menţinerea echilibrului ecologic,
asistenţă sanitară , educaţie etc.
Finanţele publice constituie o componentă de mare importanţă a vieţii social-
economice a fiecărei ţări, iar impactul lor asupra economiei naţionale are conotaţii atât în
proporţiile redudistribuirii PIB cât şi modul concret de realizare a acestui proces.
În societatea contemporană, în condiţiile revoluţiei tehnico-ştiinţifice răspunderea
socială a omului primeşte o semnificaţie deosebită. Răspunderea socială se referă la
comportamentul pe care îl aleg membrii societăţii din multiple variante posibile în cadrul
determinismului social. Acesta presupune o atitudine conştientă într-un comportament
care corespunde cerinţelor, necesităţilor sociale obiective, atitudine ce rezultă dintr-o
hotărâre , act de conştiinţă şi voinţă a individului.
Problemele fiscale joacă un rol esenţial în economia de piaţă. În acest context,
impozitul constituie un instrument cu caracter istoric şi cu implicaţii asupra sferei
economico-sociale, fiind întotdeauna un mijloc tradiţional de consituire a veniturilor
statului.
3
Descentralizarea serviciilor publice şi promovarea principiului autonomiei locale
în administrarea teritoriului ţării au determinat transferarea tuturor atribuţiilor şi
obligaţiilor de stabilire, urmărire, încasare şi control a impozitelor locale de la Ministerul
Finanţelor la administraţiilor locale. Acest proces, produs în baza legii administraţiei
publice locale, legii finanţelor publice locale şi a Hotărârii de Guvern nr. 333/1999, a dus
la creşterea responsabilităţii consiliilor locale în asigurarea resurselor financiare prin
creşterea ponderii veniturilor proprii în total venituri administrate prin bugetul de venituri
şi cheltuieli.
Crearea sistemului de gestiune a finanţelor publice locale şi organizarea activităţii
fiscale pe principiile descentralizării şi autonomiei financiare constituie problema aflată
în centrul atenţiei administraţiilor locale din România.
Din punct de vedere al autonomiei financiare a consiliilor locale, impozitele şi
taxele locale devin din ce în ce mai importante ca surse de venituri, întrucât diminuează
mult dependenţa autorităţilor centrale de bugetul de stat.
Politica fiscală a jucat întotdeauna un rol important în realizarea programelor
economice şi sociale.Ansamblul reglementărilor referitoare la contribuabili, impozite şi
taxe şi modalităţile de plată reprezintă sistemul fiscal.1
În prezent, pentru România problemele fiscalităţii, a presiunii fiscale, a structurii
fiscalităţii, a metodelor de stabilire şi de percepere a veniturilor etc. au o importanţă
deosebită având în vedere existenţa: unui sistem fiscal încă nepus la punct şi a unei
legislaţii fiscale incoerentă, instabilă, cu multe lacune şi ambiguităţi; unui grad redus de
colectare a veniturilor; unei indiscipline financiare şi a unui câmp larg de evaziune
fiscală, fraudă fiscală şi corupţie.
Capitolul 1
1 Beju. V. , Metode şi Tehnici Fiscale, Ed. Dimitrie Cantemir, 2002 ,pag. 56
4
Organizarea şi funcţionarea Primăriei municipiului
OLTENITA.
1.1. Cadrul organizatoric al Primăriei Municipiului OLTENITA
Legea nr. 215/2001, a administraţiei publice locale, reglementează regimul general
al autonomiei locale, precum şi organizarea, respectiv funcţionarea autorităţilor
administraţiei publice locale.
Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi
funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale şi descentralizării serviciilor
publice. Autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea, competenţele şi atribuţiile,
precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin municipiului.
În scopul asigurării autonomiei locale, autorităţile administraţiei publice locale au
dreptul să instituie şi să perceapă impozite şi taxe locale, să elaboreze şi să aprobe
bugetele de venituri şi cheltuieli ale comunelor, oraşelor şi judeţelor, în condiţiile legii.
Primarul, viceprimarii, secretarul municipiului, împreună cu aparatul propriu al
Consiliului local municipal şi Serviciile publice de deservire constituie Primăria
Municipiului, instituţie publică cu activitate permanentă, care asigură ducerea la
îndeplinire a prevederilor Constituţiei, a legilor ţării, a decretelor Preşedintelui României,
a hotărârilor Guvernului, a actelor emise de ministere şi alte autorităţi a administraţiei
publice centrale, a hotărârilor Consiliului judeţean, ale Consiliului local şi soluţionează
problemele curente ale colectivităţii şi asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor.
Primarul este autoritatea executivă a administraţiei publice prin care se realizează
autonomia locală în municipiu,Conform Legii nr.215/2001, a administraţiei publice
locale, şi a Ordonanţei de Urgenţă nr.45/2003, privind finanţele publice locale, asigură
respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor
Constituţiei şi ale legilor ţării, ale decretelor Preşedintelui României, ale hotărârilor
Guvernului, ale actelor emise de ministere şi alte autorităţi ale administraţiei publice
centrale, ale hotărârilor Consiliului Judeţean şi asigură executarea hotărârilor Consiliului
local municipal.
5
Primarul exercită funcţia de ordonator principal de credite.
Viceprimarii sunt aleşi de Consiliul local municipal şi exercită atribuţii delegate
în numele primarului, prin dispoziţia primarului.
Secretarul municipiului Oltenita este funcţionar public cu funcţie publică de
conducere, este subordonat primarului, se bucură de stabilitate în funcţie şi îndeplineşte
atribuţii încredinţate de către Consiliul local municipal sau de către primar.
Aparatul propriu al Consiliului local municipal cuprinde funcţionarii publici şi
personalul contractual din direcţii, servicii, birouri şi compartimente, prevăzute în
organigramă şi în prezentul regulament. Acesta, împreună cu serviciile publice de
deservire şi salariaţii acestora, constituie Primăria. El îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu prevederile legii, a hotărârilor Guvernului şi ale Consiliului local
municipal.
Structura organizatorică a aparatului propriu al Consiliului local municipal
Giurgiu, direcţiilor, serviciilor, birourilor şi compartimentelor cuprinde:
I. PRIMAR
I.A. Serviciul audit şi corp control primar
I.B. Serviciul investiţii şi control investiţii
I.1. Direcţia strategie, comunicare şi resurse umane
I.2.Direcţia economică
I.3. Arhitect şef
II.1 Direcţia activităţi sociale, culturale şi patrimoniale
III.1. Direcţia tehnică, urbanism şi administrarea patrimoniului
IV.1. Direcţia juridică, contencios administrativ şi administraţie
publică
Atribuţiile direcţiilor, serviciilor, birourilor şi compartimentelor aparatului propriu
al Consiliului local sunt încredinţate de către primar.
1.2. Direcţia economică din cadrul primăriei municipiului Oltenita.
Direcţia Economică stabileşte măsurile necesare şi soluţiile legale pentru buna
administrare, întrebuinţare şi executare a bugetului local, prin compartimentele de
specialitate, propune pentru aprobare Consiliului local municipal, în urma analizelor
6
efectuate pe baza unor studii de eficienţă, virările de credite şi soluţii pentru utilizarea
fondurilor din rezerva bugetară.
Direcţia Economică este compusă din următoarele servicii de specialitate:
1.2.1. Serviciul de stabilire, încasare, urmărire şi executare silită persoane
fizice şi juridice.
În cadrul acestui serviciu se realizează constatarea şi stabilirea impozitelor şi
taxelor locale, datorate de persoanele fizice şi persoanele juridice.
Întocmeşte borderourile de debite şi scăderi şi urmăreşte operarea lor.
Personalul din cadrul acestui serviciu are următoarele atribuţii:
Verifică, periodic, persoanele fizice şi persoanele juridice aflate în evidenţă ca
deţinătoare de bunuri sau venituri supuse impozitelor şi taxelor locale şi a altor
impozite sau taxe ce constituie venit al bugetului local, în legătură cu sinceritatea
declaraţiilor făcute, cu modificările intervenite operând, după caz, diferenţele faţă
de impunerile iniţiale şi ia măsuri pentru încasarea acestora la termen.
Urmăreşte, în vederea încasării, taxele şi chiriile, contractele de închiriere a
terenurilor aparţinând domeniului public pentru amplasarea de chioşcuri, tonete,
rulote, contracte de închiriere, care au fost încheiate cu persoane fizice, asociaţii
familiale şi persoane juridice.
Urmăreşte şi răspunde de achitarea, de către persoanele fizice şi persoane juridice,
a taxelor pentru ocuparea legală a terenului aparţinând domeniului public prin
verificarea pentru fiecare caz în parte a documentelor primare doveditoare.
Aplică sancţiunile prevăzute de actele normative tuturor contribuabililor care
încalcă legislaţia fiscală şi ia măsurile ce se impun pentru înlăturarea deficienţelor
constatate.
Verifică modul în care agenţii economici persoane juridice, calculează şi virează
la termenele legale sumele cuvenite bugetului local, cu titlu de impozite şi taxe.
Execută, pe raza municipiului Oltenita activitatea de urmărire silită a bunurilor şi
veniturilor persoanelor juridice şi fizice pentru realizarea impozitelor şi taxelor
locale neachitate în termen a creanţelor băneşti ale bugetului local.
7
Verifică respectarea condiţiilor de înfiinţare a popririlor pe veniturile realizate de
debitorii bugetului local, urmăreşte respectarea popririlor înfiinţate de către terţi
popriţi şi stabileşte, după caz, măsurile legale pentru executarea acestora.
Urmăreşte întocmirea şi depunerea în termenele prevăzute de lege a declaraţiilor
de impunere de către persoanele fizice şi persoane juridice.
Asigură gestionarea documentelor referitoare la impunerea fiecărui contribuabil
1.2.2. Serviciul buget-contabilitate (control financiar intern).
Acest serviciu asigră elaborarea şi execuţia bugetului local şi realizează evidenţa
contabilă la nivelul Primăriei Municipiului Oltenita în conformitate cu prevederile legale
în vigoare, răspunde de:
Fundamentează şi întocmeşte anual, la termenele prevăzute de lege, a proiectului
bugetului local al municipiului Oltenita, asigurând prezentarea tuturor
documentelor necesare ordonatorului principal de credite şi Consiliului local
municipal, în vederea aprobării bugetului anual; inclusiv dimensionarea
veniturilor proprii pe capitole ale bugetului localpe capitole şi subcapitole.
În cursul anului urmăreşte permanent realizarea bugetului local stabilind măsurile
necesare şi soluţiile legale pentru buna administrare, întrebuinţare şi executare a
acestuia, cu respectarea disciplinei financiare.
Până la data de 31 mai a anului următor întocmeşte contul de încheiere a
exerciţiului bugetar şi îl supune aprobării Consiliului local municipal, prin şefii
ierarhici.
În cursul anului face propuneri de modificare a bugetului local, repartizarea pe
trimestre, utilizarea fondului de rezervă şi, dacă este cazul, realizează studiile
necesare şi supune aprobării Consiliului local municipal împrumuturile ce trebuie
efectuate pentru realizarea unor acţiuni şi lucrări publice, urmărind respectarea
formelor legale pentru fundamentare, contractare, garantare şi rambursare a
acestora.
Întocmeşte lunar contul de execuţie a veniturilor şi cheltuielilor bugetare.
8
Ţine contabilitatea mijloacelor fixe şi evidenţa operativă la locurile de folosire,
astfel încât să răspundă cerinţelor privind asigurarea controlului gestiunii
mijloacelor fixe;
Ţine contabilitatea materialelor şi obiectelor de inventar - contabilitatea sintetică a
valorilor materiale se ţine valoric cu ajutorul conturilor sintetice; contabilitatea
analitică a materialelor şi obiectelor de inventar se ţine cantitativ şi valoric;
contabilitatea mijloacelor băneşti şi contabilitatea deconturilor ;
contabilitatea cheltuielilor - se organizează pe clasificaţia bugetară (capitole,
articole, paragrafe, alineate, precum şi contabilitatea veniturilor bugetului local.
1.2.3. Serviciul concesionări, închirieri, vânzări şi respectarea disciplinei
contractuale.
Acest serviciu (în baza hotărârilor Consiliului local municipal, în colaborare cu
unităţile specializate întocmesc documentele necesare) iniţiază licitaţiile pentru
închirierea, concesionarea sau înstrăinarea bunurilor aflate în patrimoniul municipiului şi
la licitaţiile publice pentru astfel de situaţii.
De asemenea, în cadrul acestui serviciu se întocmesc, în baza proceselor verbale
de licitaţie, contractele de concesionare şi închiriere de bunuri în colaborare cu Serviciul
juridic contencios.Acest serviciu ţine evidenţa, asigură respectarea termenelor şi
realizarea lor în condiţiile legii, privind plata şi termenele de plată cu excepţia urmăririi şi
efectuării plăţii.
Funcţionarii fac propuneri de soluţionare a problemelor legate de executarea unor
lucrări, procurări de bunuri, darea în folosinţă sau concesionarea unor terenuri, în care
scop:
fac parte din comisiile de licitare a diferitelor lucrări, de analiză a
ofertelor;
întocmesc documentaţiile necesare pentru licitaţie în colaborare cu
compartimentele de specialitate din cadrul Primăriei;
participă efectiv la desfăşurarea licitaţiilor;
fac parte din secretariatul comisiei pentru licitaţie;
9
rezolvă toate formalităţile şi actele necesare după adjudecare.
Cererile de ofertă pentru executarea de lucrări şi procurări de bunuri sunt întocmite în
cadrul acestui serviciu şi tot aici se fac propuneri pentru încheierea contractelor
economice împreună cu serviciile de specialitate.
1.3 Descentralizarea şi autonomia locală
Bugetele locale sunt definite în legea nr. 10/1991 ca fiind “ bugetele unităţilor
administrativ –teritoriale care au personalitate juridică “ adică reprezintă totalitatea
resurselor financiare de care dispune administraţia publică locală, fiind utilizat pentru
rezolvarea problemelor comunităţilor respective. Bugetele locale sunt stabilite de fiecare
consiliu local în conduţii de autonomie locală. În literatura de specialitate , unul dintre
conceptele importante este acela de parteneriat social ( atât interinstituţional , cât şi cu
cetăţenii ca membri ai comunităţii) “Parteneriatul social reprezintă o formă de dialog
social şi o relaţie de colaborare între mai mulţi actori sociali la realizarea unor acţiuni ,
programe , politici sociale, la nivel naţional, regional sau local.”2
Parteneriatul social poate fi o opţiune a comunităţii locale, dar poate fi şi o măsură
promovată de la nivel central pentru dinamizarea activităţii locale şi a participării
comunitare. Această măsură nu este însă întotdeauna eficientă, mai ales în condiţiile în
care vine în contradicţie cu ostructură deja existentă şi funcţională a parteneriatului local.
În condiţiile în care la nivel local s-au stabilit nişte reguli respectate de actorii sociali
implicaţi, reglementările venite de la nivel naţional le pot schimba şi, astfel, ineficientiza
aceste raporturi de parteneriat care până la momentul respectiv funcţionau fără nici o
problemă. Este vorba practic de o intervenţie asupra unor reguli funcţionale fără o
cunoaştere detaliată a condiţiilor , ceea ce poate conduce la o lipsă de eficieţă.
Intenţia de parteneriat social este intens promovată în condiţiile în care se
urmăreşte o descentralizare a serviciilor şi a activităţii administrative, delegarea unor
responsabilităţi de la nivel central la nivel local. Se urmăreşte astfel o mai mare
participare a cetăţenilor la viaţa comunităţii şi la deciziile care afectează respectiva
comunitate, dar şi o resposabilitate a acestora . Astfel ei participă la luarea deciziilor şi la
implementarea acestora. Totodată cetăţenii au rolul de a furniza autorităţilor informaţii cu
2 Boboc. I. , Dicţionar de politici sociale, Ed. Expert, Bucureşti, 2002
10
privire la priorităţile existente la nivel local şi pot avea un cuvât de spus în rezolvarea
unor probleme care privesc comunitatea. Procesul de delegare a resposabilităţilor dinspre
autorităţile centrale către cele locale este cunoscut in literatură sub denumirea de
descentralizare.
Descentralizarea este un fenomen întâlnit la nivel mondial în ultimile două
decenii. Intreaga Europă a intrat într-un proces de reformă încercându-se găsirea de
soluţii noi la problemele cu care se confruntă societatea. În Europa Centrală şi de Est
procesul de descentralizare marchează o opţiune a acestora în încercarea de reorganizare
a statului, de trecere de la un sistem centralizat la o economie de piaţă. Deşi acesta este în
primul rând o decizie politică ea are consecinţe în plan economic şi social. Opţiunea
pentru descentralizare nu poate fi catalogată ca fiind bună în sine deoarece este foarte
important modul în care se construieşte şi de implementează programele care au ca ţel
realizarea acestui proces. Există desigur atât beneficii, cât şi dificultăţi ale acestui proces
de descentralizare. “ Descentralizarea reprezintă un fenomen complex care implică , de
obicei, transferul prerogativelor şi/ sau resurselor financiare de la un nivel superior al
administraţiei publice la unul inferior care merge de la simpla dispersare a
responsabilităţilor guvernului care este transmisă organelor regionale ale acestuia-
descentralizarea – până la privatizarea totală”3
Pentru statele postcomuniste descentralizarea este o opţiune viabilă , care poate
conduce la o mai bună furnizare a serviciilor sociale şi la eficientizarea activităţii
economice. Desigur în sfera socială această opţiune s-a dovedit eficientă printr-o mai
bună distribuire şi ţintire a beneficiilor sociale.
Având în vedere faptul că principiul de baza este acela al subsidiarităţii,
autorităţile locale pot fi mai eficiente în furnizarea serviciilor sociale , acestea fiind cel
mai aproape de beneficiarii acestora. În plus , descentralizarea poate permite actorilor
sociali să se organizeze în diverse parteneriate pentru mai buna soluţionare a problemelor
apărute la nivel local.
Există însă şi o serie de aspecte negative . Unul dintre acestea ar fi pericolul
monopolizării resurselor de către elitele locale. Alte aspecte problematice ar fi legate de
programele de descentralizare şi furnizare a bunastării sociale, precum şi de capacitatea
autorităţilor locale de a –şi asuma noile responsabilităţi şi de a le face faţă din punct de
3 Banca Mondială, România, Studiu asupra furnizării serviciilor sociale, 2002 vol.2
11
vedere managerial, instituţional, financiar. Dacă aceste programe nu sunt adaptate
specificului local ele se pot dovedi ineficiente , iar beneficiarii nu vor resimţi o
îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă.
Dincolo de aspectele negative, descentralizarea s-a dovedit a fi un principiu
funcţional şi, în măsura în care programele de descentralizare sunt corect realizate încă de
la început acestea îşi pot dovedi eficienţa în ce priveşte furnizarea bunăstării sociale.
Activitatea administraţiei publice locale este reglementată prin Legea nr.
215/2001” Legea Administraţiei Publice Locale”. Acest act legislativ modifică legea
precedentă şi elimină o parte din neajunsurile acesteia. Astfel , în noua lege se precizează
că autorităţile centrale nu pot delega responsabilităţi la nivel local fără a exista şi sursele
de finanţare corespunzătoare pentru noile programe sau responsabilităţi . Legea afirmă că
activitatea autorităţilor publice locale se bazează pe principiul descentralizării li
autonomiei locale. " Autonomia priveşte atât organizarea şi funcţionarea administraţiei
publice , cât şi gestionarea , sub propria responsabilitate a intereselor colectivităţilor pe
care le reprezintă”4 Consiliul local este autoritatea decizională, iar primarul este
autoritatea executivă. Se poate observa astfel că responsabilitatea pentru anumite decizii
revine mai degrabă Consiliilor Locale şi nu Primarilor.
Autonomia este administrativă şi financiară . Consiliul local este cel care
construieşte bugetul de venitul şi cheltuieli şi are dreptul să perceapă impozite şi taxe
locale. O problemă care apare este cea a comunităţii sărace. Autorităţile locale trebuie să
ia în calcul la momentul stabilirii taxelor şi impozitelor şi capacitatea cetăţenilor de a le
suporta. Problema comunităţilor sărace este că există posibilitatea ca veniturile la bugetul
local să fie foarte mici, bazate în principal pe transferuri guvernamentale din cauza
incapacităţii cetăţenilor de a participa prin taxe şi impozite la constituirea bugetului local.
Legea 189/1998 privind finanţele publice locale defineşte termenii cu care se
operează ,precizează care sunt normele pentru care alcătuirea bugetelor locale elimină o
serie de aspecte care scăpaseră reglementărilor anterioare dintre care cea mai importantă
este aceea referitoare la precizarea surselor de finanţare pentru diferite servicii care sunt
în sarcina autorităţile locale ( ajutorul social) .
“ Trecerea de către Guvern , în administrarea şi finanţarea autorităţilor
administraţiei publice locale , a unor cheltuieli publice ca urmare a descentralizării
4 Vezi legea 198/1998 privind Finanţele publice locale
12
acestora şi a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor
financiare necesare realizării acestora”
Sunt precizate de asemenea , modalităţile de constituire a bugetelor locale:
“Resursele financiare ale unităţilor administrativ- teritoriale se constituie din impozite ,
taxe şi alte venituri fiscale , venituri nefiscale, venituri din capital, cote şi sume defalcate
din unele venituri ale bugetului de stat, cote adiţionale la unele venituri locale,transferuri
cu destinaţia specială de la bugetul de stat şi venituri cu destinaţie specială.”5
Din impozitul pe salarii datorat bugetului de stat , unitatea plătitoare vira , la data
plăţii salariului , o cotă de 50% la bugetul de stat, 40% la bugetul unităţilor administrativ
teritoriale în a căror rază se desfăşoară activitatea şi 10 % la bugetul judeţului respectiv.
În anul 2001 este emisă o ordonanţă de urgenţă care modifică articolul privitor la
constituirea bugetelor locale din impozitul pe venit. Astfel , sumele care trebuie virate
către bugetele locale se modifică “ din impozitul pe venit , încasat la bugetul de stat la
nibelul fiecărei unităţi administrativ – teritoriale , se alocă lunar, în termen de 5 zile
lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 36,5% la bugetele
locale, pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea plătitorii de impozit , 10% la bugetul
propriu al judeţului şi 15% la dispoziţia consiliului judeţean pentru echilibrarea bugetelor
comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţului. Aceste cote pot fi modificate annual prin
legea bugetului de stat. Operaţiunile de alocare şi de virare la bugetele locale a cotelor
cuvenite din impozitul pe venit se efectuează de Ministerul Finanţelor Publice prin
serviciile publice descentralizate “
Prin H.G.din octombrie 2001 Guvernul a aprobat “ Stategia privind accelerarea
reformei în administraţia publică “strategie care este valabilă atât pentru nivelul central ,
cât şi pentru cel local de guvernare. O serie din obiectivele pe care şi le propune această
strategie au în vedere : restructurarea administraţiei locale şi centrale, schimbarea
raportului dintre administraţie pe de o parte şi cetăţean pe de alta, descentralizarea
serviciilor publice ( Poliţie, serviciul de paşapoarte, de evidenţă a populaţiei), stoparea
birocraţiei, perfecţionarea managemantului administrativ. Principiile care stau la baza
acestei stategii sunt :
separarea funcţiilor politice de cele administrative
5 vezi Legea 198/1998 privind Finanţele publice locale
13
cearea şi consolidarea unui corp de funcţionari publici de carieră , profesionist şi
neutru politic, definirea clară a rolului , responsabilităţilor şi relaţiilor între instituţii
adoptarea deciziilor de către autorităţile bcare sunt cel mai aproape de cetăţeni
autonomie decizională
transparenţa actului de guvernare
respect faţă de cetăţeni etc.
O serie din obiectivele propuse de “Strategia privind accelerarea reformei în
administraţia publică “ sunt reglementate prin legea adminitraţiei publice locale. Actuala
lege a administraţiei publice locale elimină o serie de probleme ale legislaţiei anterioare
însă acestea nu sunt total rezolvate. Astfel se menţionează că nu pot participa la şedinţele
publice, printre alţii, consilierii care “ fie personal, fie prin soţ sau soţie are interes
patrimonial în problema supusă dezbaterii” , dar nu se interzice explicit participarea la
licitaţii publice a celor care au un interes patrimonial în respectiva problemă. Observăm
astfel că nu este interzisă implicarea decidenţilor( consilieri locali) în activităţi conexe
activităţilor Primăriei. Un efect ce poate rezulta din din această prevedere este apariţia
unor firme care intermediază activităţi ale Primăriei, societăţi comerciale care aparţin
chiar celor care deţin puterea decizională. Se ceează astfel premisele pentru concurenţă
neloială dar şi pentru o posibilă suplimentare a costurilor pentru unele acţiuni ale
Primăriei. Deşi legea afirmă faptul că autorităţile locale sunt autonome şi între diversele
nivele de guvernare nu există relaţii de subordonare, între atribuţiile Consiliului Judeţean
se găseşte şi cea referitoare la coordonarea activităţii Consiliilor Locale în vederea
realizării serviciilor publice de interes judeţean. Având rol de coordonator la nivel
judeţean aparea posibilitatea exercitării controlului asupra consiliilor locale. Este posibil
să se întâmple acest lucru deoarece consiliul judeţean este cel care ia decizia pentru o
problemă existentă la nivel judeţean şi nu se menţionează nicăieri în lege obligativitatea
consultării consiliilor locale. Astfel poate exista o diferenţă de agendă între cele două
nivele – judeţean şi local. În plus aceleaşi responsabilităţi pe care la au Consiliile Locale
le are şi Consiliul Judeţean.Se realizează în acest fel o încărcătură a sistemului
administrativ cu structura existentă la nivelul judeţean. În condiţiile în care la nivelul
fiecărui judeţ există o comisie consultativă, formată din reprezentenţii autorităţilor locale,
cred că era mai eficient ca această comisie să capete şi putere decizională şi să elimine
astfel structura care încarcă aparatul administrativ.
14
Este de preferat ca specialiştii care activează în cadrul Consiliilor Judeţene să
contribuie la activitatea din teritoriu, însă la nivel local.
Legea finanţelor publice locale se bazează pe câteva principii ale descentralizării
şi anume :
Responsabilităţi pentru autorităţile locale în stabilirea ,colectarea şi
administrarea taxelor;
Transferuri de la nivel central către autorităţile locale ;
Capacitatea de a se împrumuta a autorităţilor locale ;
Autorii studiului “România – Studiu asupra furnizării serviciilor sociale locale “
( M. Şandor şi alţii , din 2002) amintesc ca evoluţii pozitive clarificarea în mai mare
măsură a rolurilor şi obligaţiior fiscale ale diferitelor niveluri ale administraţiei publice,
precum şi întărirea responsabilităţii fiscale a administraţiei publice locale. În ultimul
deceniu administraţia publică locală a căpătat tot mai multe responsabilităţi de furnizare a
serviciilor sociale.
Gradul cel mai mare de descentralizare poate fi observat la nivelul programelor de
asistenţă socială. Un alt sector în care autorităţile locale au căpătat în ultimii ani
responsabilităţi este acela al învăţământului. Astfel, administraţia publică locală avea
obligaţia de a finanţa cheltuielile capitale necesare pentru buna funcţionare a şcolilor. La
acestea se adaugă o serie de cheltuieli de personal. Problema apare în momentul în care
autorităţile locale dintr-o anumită zonă nu fac faţă responsabilităţilor care la revin în acest
domeniu şi astfel este îngreunat procesul de învăţământ.
În cazul sectorului sanitar , odată cu apariţia casei asigurărilor de sănătate rolul
autorităţilor locale constă în finanţarea unui număr limitat de servicii şi la administrarea
clădirilor care sunt proprietatea consiliului local. O problemă actuală este cea a
privatizării spitalelor, domeniu în care lucrurile nu sunt deloc clare.
Dacă o serie de probleme au fost rezolvate , rămân anumite aspecte pentru care nu
s-a găsit o soluţie.Alte responsabilităţi care li s-au dat autorităţilor locale au fost preluarea
în 2001 a personaluilui creşelor , preluarea însoţitorilor persoanelor cu handicap,
preluarea copiilor şi adulţilor instituţionalizaţi, asigurarea a 85% din necesarul de energie
termică pentru populaţie. Pentru a face faţă acestor noi responsabilităţi autorităţile locale
trebuie să aibă în vedere şi resursele necesare, iar pentru aceste probleme aspectul
financiar ramăne unul problematic. La aceste responsabilităţi se adaugă unele noi şi
15
anume: preluarea poliţiei comunitare, preluarea serviciului de evidenţă a populaţiei, a
serviciului de paşapoarte, a serviciilor de urgenţă, implicarea autorităţilor locale în
activitatea asociaţiilor de proprietari.
CAPITOLUL II
VENITURILE BUGETELOR LOCALE ŞI GESTIONAREA LOR
2.1. Structura veniturilor bugetelor locale
Veniturile bugetelor locale se pot împărţi în două mari categorii: ordinare şi
extraordinare.
Veniturile ordinare ale bugetelor locale se pot împărţi la rândul lor în: impozite
locale, taxe locale şi venituri locale diverse.
a) Impozitele locale au fost introduse şi reglementate pornind de la clasificarea
impozitelor directe în: impozite personale şi impozite reale. Dintre acestea,
impozitele personale pe venituri sau profituri au fost apreciate ca venituri cu
caracter general revenind bugetului de stat, urmând ca impozitele pe clădiri şi
terenuri să revină bugetelor locale, devenind venituri ordinare ale bugetelor
unităţilor administrativ-teritoriale.
b) Taxele locale reprezintă categoria cea mai numeroasă şi mai variată a veniturilor
bugetelor locale, dintre cele mai des întâlnite fiind: taxa asupra mijloacelor de
transport, taxele pentru afişaj şi publicitate, taxa asupra profesiunilor exercitate
liber, taxele hotelire, taxe pentru ocuparea temporară a unor spaţii stradale etc.
c) Veniturile locale diverse sunt o categorie eterogenă, din care, cele mai importante,
sunt cele realizate de la întreprinderile locale, de servicii publice locale de
gospodărie comunală şi de exploatare a unor resurse naturale locale, veniturile
ocazionate de vânzarea unor bunuri de interes public local.
Veniturile din impozitele locale, taxele locale şi veniturile diverse sunt considerate ca
venituri ordinare fiindcă ele sunt reglementate prin norme cu aplicabilitate nelimitată în
timp, constituindu-se ca venituri cu caracter permanent pentru bugetele locale.
16
Veniturile extraordinare ale bugetelor locale sunt cele care, spre deosebire de
veniturile ordinare, sunt reglementate cu aplicabilitate temporară, pentru unul sau mai
multe exerciţii bugetare. Aceste venituri se realizează prin procedee financiare specifice,
precum:
atribuirea, în folosul bugetelor locale, a unor impozite şi taxe cu caracter general;
cote defalcate în folosul bugetelor locale din anumite impozite cu caracter
general;
adiţionale la anumite impozite cu caracter general percepute în folosul bugetelor
locale;
subvenţii acordate bugetelor locale din bugetul statului;
înprumuturi contractate sau lansate de autorităţile locale.
Concret, sursele de venit al bugetului de stat sunt următoarele 6
A. Venituri ordinare (curente).
1. Impozite directe:
- reale - impozit financiar, impozit pe clădiri, impozit pe activităţi
industriale şi prefesii libere, impozit pe capitalul mobiliar
- personale - impozit pe venit, - impozit pe avere, impozit pe succesiuni,
impozit pe donaţiuni, impozit pe suflet( capitaţie)
2. Impozite indirecte:
- taxe de consumaţie( accize) - pe bunuri de consum,pe obiecte de lux, pe alte
bunuri , impozit pe cifra de afaceri
- monopoluri fiscale - asupra producţiei, asupra vânzării, asupra producţiei şi
vânzării
- T.V.A.
- taxe vamale - de import, de export, de tranzit,
- taxe - de timbru, de înregistrare, pe circulaţia averilor, alte taxe.
3. Venituri de la întreprinderile şi proprietăţile statului:
- proprietăţi cu afectaţie neproductivă;
6 Boulescu M., Ghiţă M.,Contrl Financiar, Ed. Eficient, Bucureşti, pag.16
17
- proprietăţi şi întreprinderi cu caracter economic:
- terenuri agricole;
- întreprinderi industriale, transporturi, telecomunicaţii, bănci etc.
B. Extraordinare.
1. Împrumuturi de stat:
- după locul de plasare a obligaţiunilor - interne, externe.
- în funcţie de durata pentru care se contractează - pe termen scurt: până la
un an , pe termen mijlociu, pe termen lung de peste 5 ani,
- după forma sub care se achită: cu dobândă, cu câştiguri,cu dobândă şi
câştiguri.
2. Emisiunea de bani de hârtie
C. Alte venituri.
1. O parte din fondul de amortizare a capitalului fix aparţinând
întreprinderilor sale productive;
2. Rezervele de aur şi disponibilităţile valutare;
3. Lichidarea participanţilor de capital în străinătate;
4. Valorificarea unei părţi din bunurile sale mobile şi imobile aflate peste
graniţă;
5. Alte resurse materiale şi băneşti.
În România (în prezent), veniturile bugetelor locale sunt preponderent ordinare şi se
pot completa cu venituri extraordinare. Veniturile ordinare ale bugetelor locale sunt
formate din impozite, taxe şi alte venituri stabilite de lege, astfel:
-impozitul pe profitul regiilor autonome de interes local,
-impozitul pe clădirile populaţiei,
-impozitul pe terenurile populaţiei,
-impozitul pe veniturile agricole ale populaţiei,
-taxa asupra mijloacelor de transport persoane fizice şi juridice,
-taxele de timbru asupra succesiunilor şi alte taxe de timbru de la populaţie,
-taxe pentru folosirea terenurilor în alte scopuri decât pentru agricultură sau
silvicultură,
-impozitul pe clădirile aparţinând persoanelor juridice,
18
-impozitul pe spectacole,
-penalităţi şi majorări pentru venituri neachitate la termenele legale,
-disponibilităţi băneşti ale instituţiilor publice şi activităţilor autofinanţate,
-venituri din cesiuni,
-venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice ş.a.
Ca venituri extraordinare, Legea finanţelor publice locale nr. 189/1998, cu
modificările ulterioare, prevede transferurile din bugetul de stat şi împrumuturile interne.
Cuantumul acestor transferuri este prevăzut prin legea de adoptare a bugetului public
naţional pentru bugetele judeţelor, diferenţiat, în funcţie de necesităţile lor de completare
a veniturilor proprii.
Contractarea de împrumuturi e reglementată de Legea finanţelor publice locale şi de
Legea administraţiei publice locale, prin emisiuni de titluri de împrumut, rambursabile în
termenul prevăzut de lege.
2.2 Impozitul şi rolul lui
“Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil,
datorată, conform legii, de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile pe care le
obţin sau pentru bunurile pe care le posedă cu titlu de proprietate” .
Cu toate că impozitele sunt cunoscute încă din antichitate, şi s-au menţinut şi până
în prezent, ele au o serie de trăsături specifice ce le-au caracterizat în toate epocile
istorice şi societăţile umane care le-au practicat, printre care:
Impozitul este o contribuţie bănească, în sensul că contribuabilii sunt obligaţi
săsuporte din venitul sau averea lor anumite sume de bani destinate acoperiri nevoilor
generale ale societăţii.
Achitarea impozitului nu este urmată de o ”contraprestaţie” din partea statului sau a
altor agenţi publici.
Impozitul este o contribuţie obligatorie, în sensul că persoanele fizice şi juridice
trebuie să participe necondiţionat la acoperirea cheltuielilor generale ale statului, acesta
apelând la procedee de constrângere în cazul în care sumele respective nu sunt vărsate la
buget.
19
Impozitul este o prelevare cu titlu nerambursabil, în sensul că odată făcute la
dispoziţia bugetului, statul nu se obligă să efectueze vreo contraprestaţie specifică şi de
valoare egală, ci finanţează nevoi comune întregii colectivităţi.
Impozitul este datorat, conform dispoziţiilor legale, în sensul că instituirea acestuia se
poate face numai prin lege, statului revenindu-i, în exclusivitate, dreptul de a impune şi
percepe impozite, prin reglementări unitare aplicabile pe întreg teritoriul naţional.
Impozitul este o obligaţie pecuniară de utilitate publică, întrucât sumele puse la
dispoziţia statului sunt destinate acoperirii cheltuielilor publice, care se efectuează în
interesul general al societăţii.
Impozitul se datorează pentru veniturile realizate şi bunurile deţinute, în sensul că
subiectele impozabile datorează contribuţia numai în cazul în care realizează venituri
prevăzute de lege ca impozabile sau dobândesc/posedă bunuri care au acelaşi caracter.
2.3. Caracteristicile taxelor.
Taxele reprezintă plata efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile
prestate acestora de către instituţiile publice.
Taxele (de timbru, de înregistrare, de arbitrare, de metrologie, consultare etc.)
constituie, alături de impozite, cea de-a doua categorie importantă de venituri ale
bugetelor de stat sau locale.
Prin urmare, taxele sunt reglementate ca obligaţii bugetare datorate de persoane
fizice sau juridice, ce solicită o anumită prestaţie din partea instituţiilor statului. Conform
principiului după care taxele sunt plătite ca un contra echivalent direct şi imediat,
cuantumul bănesc al acestora ar trebui să fie egal cu valoarea economică a serviciului
prestat. În absenţa acestei echivalenţe (şi aceasta este regula generală) dacă cuantumul
bănesc al unei taxe depăşeşte valoarea serviciului prestat, această taxă cuprinde şi un
element de impozit, fiind instituită în scopuri fiscale de realizare a unor venituri pentru
bugetul statului. De regulă, cuantumul taxei nu se stabileşte pornind de la costul sau
valoarea serviciului prestat, ci independent de criteriile de ordin economic.
Sub acest aspect taxele se deosebesc radical de tarifele percepute pentru serviciile
executate de întreprinderi, organizaţii sau liber profesionişti.
Spre deosebire de impozite, taxele se caracterizează prin anumite trăsături specifice, şi
anume:
20
-subiectul plătitor e precis determinat, din momentul în care acesta solicită efectuarea
unui serviciu din partea unui organ sau instituţie de stat.
-taxele reprezintă o contribuţie pentru acoperirea parţială a cheltuielilor ocazionate de
serviciile prestate, pe când impozitele se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor
generale ale societăţii.
-taxele reprezintă plăţi făcute pentru servicii prestate în mod direct şi imediat
beneficiarilor de către instituţiile statului.
-plata efectivă a taxelor se realizează numai în măsura în care se solicită un anumit
serviciu public, pe când plata impozitelor are un caracter imperativ, obligatoriu.
În stabilirea şi aplicarea taxelor se au în vedere anumite principii, printre care:
-unicitatea taxării, în sensul că, pentru un anumit serviciu prestat în favoarea unei
persoane, aceasta nu datorează taxă numai o singură dată.
-răspunderea pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a unei taxe revine funcţionarului
public şi nu debitorului.
-nulitatea actelor nelegal taxate.
-taxele sunt anticipative, în sensul că ele se datorează şi se achită în momentul
solicitării serviciilor, ce urmează a fi efectuate de organe sau instituţii de stat.
2.4. Categoriile de impozite şi taxe în ţările UE.
Categoriile cele mai frecvente de impozite şi taxe utilizate în sistemele fiscale
europene sunt următoarele:
A. Impozitele pe venit, cuprinzând:
- impozitul(ele) pe venitul/profitul întreprinderilor/societăţii/companiei;
- impozitul(ele) pe veniturile persoanelor fizice.
B. Contribuţii pentru asigurări sociale (denumite, în general, contribuţii pentru
securitate socială).
C. Impozite pe avere, cum sunt:
- impozite pe bunuri imobile/terenuri;
- impozite pe capital/valoare;
- impozite pe succesiuni şi donaţii;
- impozite pe transferul capitalului.
D. Impozite şi taxe pe bunuri/mărfuri, cum sunt:
21
- impozite pe circulaţia bunurilor sau pe vânzări (în special taxa pe valoare
adăugată);
- impozite-taxe de consumaţie;
- impozite asupra producţiei;
- impozite pentru protecţia mediului înconjurător.
E. Taxe vamale.
F. Taxe de timbre.
G. Alte impozite sau taxe.
2.5. Cadrul legislativ de reglementare a impozitelor şi taxelor locale în
România.
Primul act normativ de mare importanţă în reglementarea impozitelor şi taxelor
locale, de după anul 1989, a fost Legea nr. 27/1994, privind impozitele şi taxele locale.
Acest act normativ a suferit, de-a lungul timpului, o serie de modificări, astfel
legea a fost modificată prin O.G. nr. 61/1997, O.U.G. nr. 84/1997, O.U.G. nr.62/1998,
O.U.G. nr. 15/1999, O.U.G. nr. 27/1999 şi Legea nr. 149/1999.
În procesul de modernizare şi de adaptare a legislaţiei privitoare la impozitele şi
taxele locale, Legea nr. 27/1994 a fost abrogată prin O.G. nr. 36/2002, privind impozitele
şi taxele locale. Prin acest nou act normativ s-a încercat sistematizarea legislaţiei în
domeniu şi crearea unei noi baze legislative în materia impozitelor şi taxelor locale.
O.G. nr. 36/2002 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
522/2002.
În perioada scursă de la apariţia OG nr. 36/2002, această reglementare a suferit,
la rândul ei mai multe modificări şi completări, fiind modificată şi completată prin OG.
nr. 36/2003, O.U.G. nr. 3/2003, O.U.G. nr. 12/2003, Legea nr. 95/2003, Legea
nr.232/2003.
În aplicarea O.G. nr. 36/2002 a fost emisă H.G. nr. 1278/2002, privind aprobarea
Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 privind
impozitele şi taxele locale, care, la rândul său, a fost modificată prin H.G. nr. 561/2003.
Un act normativ de o mare importanţă crucială o reprezintă O.G. nr.36/2003. Prin
acest act normativ se reglementează, în principal, următoarele:
22
Impozitele şi taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităţilor
administrativ-teritoriale, constituind surse de finanţare pentru acoperirea
cheltuielilor prevăzute în bugetele proprii ale acestor unităţi (art. 1 şi 2).
Modalitatea de aşezare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale, respectiv:
- Baza de impozitare,
- Cotele de impunere,
- Termenele de plată,
- Stabilirea contribuabililor,
- Exigibilitatea şi termenele de plată,
- Modul de percepere a impozitelor şi taxelor locale.
Competenţa autorităţilor publice deliberative locale de a stabili:
- Cotele de impozite şi taxe precum şi majorarea sau diminuarea acestora în
limitele prevăzute de lege;
- Instituirea de noi taxe pentru serviciile publice create la nivelul
comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor;
- Posibilitatea de acordării de eşalonări de plată, amânări, precum şi de
reduceri sau scutiri de majorări de întârziere aferente impozitelor şi taxelor
locale neachitate la scadenţă;
- Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi
taxelor locale se efectuează de către organele de specialitate ale consiliilor
locale, care au obligaţia organizării de compartimente de specialitate (art.
53);
- Aplicarea procedurilor de executare silită, în cazul neachitării la termen a
impozitelor şi taxelor locale.
Legea privind taxele şi impozitele locale, republicată, a fost modificată ulterior
prin O.U.G. nr. 62/1998, O.U.G. nr. 15/1999, O.U.G. nr. 16/1999, O.U.G. nr. 27/1999,
Legea nr. 22/1999, Legea nr. 149/1999.
Legea finanţelor publice locale nr. 189/1998 stabileşte cadrul juridic care reglementează
modul de formare şi utilizare a resurselor financiare aparţinând unităţilor administrativ-
teritoriale. Principalele reglementări conţinute vizează:
Nominalizarea resurselor financiare ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale
constituite din:
23
- Impozite, taxe şi alte venituri fiscale,
- Venituri nefiscale,
- Venituri din capital,
- Cote şi sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,
- Cote adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale,
- Transferuri cu destinaţie specială de la bugetul de stat,
- Venituri cu destinaţie specială.
Răspunderea autorităţilor administraţiei publice locale privind stabilirea, constatarea,
controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a altor
venituri, prin compartimentele proprii de specialitate, în condiţiile legii;
Cheltuielile bugetelor locale;
Responsabilitatea ordonatorilor principale de credite (preşedinţi ai consiliilor locale,
primari) privind elaborarea proiectului de buget propriu, urmărirea modului de
încasare a veniturilor, angajarea cheltuielilor, asigurarea integrităţii bunurilor,
ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a bilanţurilor şi a conturilor de
execuţie;
Efectuarea execuţiei de casă prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului
Elaborarea metodologiei de întocmire şi execuţie a bugetelor locale de către Ministerul
Finanţelor;
Finanţele instituţiilor şi serviciilor publice;
Contractarea împrumuturilor pentru unităţile administraţiei publice locale.
Începând cu data de 01.01.2004, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 45/2003 ,
privind finanţele publice locale, Legea finanţelor publice locale nr.189/1998, va fi
abrogată.
2.6. Conducerea contabilităţii veniturilor bugetului local.
Conform Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii
veniturilor bugetare: Drepturile constatate şi veniturile încasate reprezentând impozite,
taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora, respectiv
dobânzi, penalităţi şi penalităţi de întârziere, definite de Ordonanţa Guvernului nr.
61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare şi de alte reglementări în vigoare, se
24
înregistrează în contabilitate, potrivit acestor norme metodologice începând cu data de 1
ianuarie 2003.
Prin drepturi constatate se înţelege veniturile bugetare pentru care există obligaţii
declarative, sau pentru care s-au emis decizii ori alte documente de stabilire de către
creditorul bugetar sau alte entităţi abilitate de lege.
Dacă un venit bugetar urmează a fi încasat în tranşe succesive în cursul
exerciţiului bugetar curent sau al mai multor execuţii bugetare, aceasta se înregistrează în
contabilitate în momentul datorării cu întreaga sumă.
În cazul încasărilor fără debit, dreptul constatat este egal cu suma din documentul de plată.
Înregistrarea veniturilor bugetului local
Înregistrarea veniturilor bugetului local 464 730.732.734.735.
739.750.751.
Înregistrarea majorării debitelor cu dobânzile şi
penalităţile de întârziere
464 730.732.734.735.
739.750.751.
Înregistrarea majorării creanţelor pe baza actelor
de control sau alte modalităţi legale
464 730.73
2.734.735.739.75
0.751.
Înregistrarea în sarcina debitorului a cheltuielilor
de executare silită avansate de creditorul bugetar
464 739
Stingerea creanţelor bugetare
Încasarea veniturilor bugetului local pe structura
clasificaţiei veniturilor bugetelor locale prin
casierie sau unităţile teritoriale ale trezoreriei
statului
5311
581
5211
464
5311.
584
Bonificaţia acordată potrivit hotărârii consiliului
local pentru plata cu anticipaţie a unor impozite
datorate pentru întregul an (în roşu)
-464 -734
-735
-710
Compensarea la cerere sau din oficiu, a
creanţelor bugetului local
464
4672
4672
5211
Scutirea sau reducerea creanţelor bugetului local -464 -730
25
prin acordarea înlesnirilor la plată, potrivit legii
Anularea creanţelor bugetului local în condiţiile
prevăzute de lege
Constatarea stării de insolvabilitate a debitorului
Prescripţia dreptului de a cere executarea silită a
creanţelor bugetului local (în roşu)
-732
-734
-735
-739
-750
-751
Restituirea sumelor încasate în plus
Sumele de restituit la cererea contribuabilului sau
din oficiu reprezentând venituri ale bugetului
local achitate în plus
464
4672
4672
5211
Sumele restituite la cererea contribuabilului sau
din oficiu şi concomitent, diminuarea veniturilor
bugetului local încasate
730.732.734.73
5.739.750.751.
464
Graficul evidenţei şi raportării veniturilor proprii de către
26
Executivul Primăriei Oltenita.
CONSILIUL LOCAL
PRIMAR
2.7. Etapele parcurse în procesul de colectare a impozitelor şi taxelor locale.
27
DIRECTOR DIRECŢIA ECONOMICĂ
SERVICIUL DE STABILIRE, ÎNCASARE, URMĂRIRE ŞI EXECUTARE SILITĂ PERSOANE
FIZICE ŞI JURIDICE
ARHITECT ŞEF
SERVICIUL AUTORIZĂRI
ŞI CONTROLUL ACTIVITĂŢII ECONOMICE
1. COMPLEXUL DE AGREMENT ŞI SPORT
MUREŞUL2. BIROUL
CONCESIONĂRI, ÎNCHIRIERI, VÂNZĂRI ŞI
RESPECTAREA DISCIPLINEI
CONTRACTUALE3.SERVICII PUBLICE
DIRECŢIA JURIDICĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV
ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ LOCALĂ
DIRECŢIA GOSPODĂRIE COMUNALĂ ŞI PROTECŢIA
MEDIULUI
SERVICIUL AUTORIZĂRI
ŞI DISCIPLINĂ ÎN
CONSTRUCŢII
SERVICIUL TEHNICO-
EDILITAR ŞI RUTIER
1.SERVICIUL CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ŞI ASOCIAŢII DE PROPRIETARI
2.SERVICIUL STARE CIVILĂ
SERVICIUL GOSPODĂRIE COMUNALĂ, PROTECŢIA MEDIULUI
1.Stabilirea taxelor pentru:-autorizaţii de construcţie-certificate de urbanism2.Transmiterea listei debitorilor cu diferenţe de taxă de autorizaţii de construcţii la terminarea lucrării.
3.Transmiterea situaţiei cu contracte de
concesionări de teren.
4.Legalizarea garajelor nelegal construite pe domeniul public şi privat al municipiului.
1.Realizarea contractelor de colaborare-asociere cu agenţi economici pentru spaţiile având altă destinaţie decât locuinţe, rămase în administrarea Consiliului local municipal şi cu alţi agenţi.
2.Organizarea de licitaţii pentru
spaţiile având alte destinaţie decât
locuinţe concesionate SC
Locativ SA.3.Taxe privind servicii de copiat, multiplicat şi scris acte necesare populaţiei în raporturile acesteia cu Primăria.
1.Urmărirea dosarelor aflate pe rol la instanţele judecătoreşti, având ca obiect recuperarea debitelor neîncasate pentru ocuparea terenului din domeniul public.
Transmiterea listei debitelor cu cheltuieli de judecată de recuperat în cadrul primăriei.2.Taxă pentru oficierea căsătoriilor
Taxă pentru filmare la oficierea căsătoriilor
Taxă pentru eliberarea certificatelor de stare civilă (duplicat)
Taxă pentru eliberare adeverinţă de stare civilă –
Taxe pentru eliberarea adeverinţelor după
Stabileşte şi controlează încasarea taxei de salubrizare.
Aplică amenzi
conform: H. C. L.
nr.173/30.11.2000 pentru
păstrarea curăţeniei
Stabileşte şi controlează încasarea următoarelor taxe:
-Taxă pentru autorizarea tăierilor de
arbori-Taxă pentru autorizarea lucrărilor de spargere străzi, trotuare, zone verzi--taxă pentru ocuparea parţială a domeniului public-Taxă pentru autorizaţia de liberă trecere şi oprire pentru mijloacele de transport în zone cu restricţie de circulaţie
1.Stabileşte şi controlează încasarea următoarelor taxe:-Taxe de intrare, închiriere cabine, ambarcaţiuni şi terenuri de sport-CASM Tg-Mureş
2.Stabileşte şi controlează încasarea următoarelor taxe:-Taxă pentru ocuparea terenului cu garaje autorizate
-Încheierea de noi contracte de concesionări de teren, propuneri pentru asocieri cu agenţi economici-Taxă pentru folosirea în scopuri agricole a terenurilor din domeniul privat al municipiului
-Taxă pentru ocuparea domeniului public al
municipiului (chioşcuri-tonete)-Staţionare taxi -Taxă firmă şi reclamă-Închirierea domeniului public ocupat de cabine telefonice3.Alte taxe speciale :Taxe de intrare în Grădina Zoo şi călătorie cu trenuleţul-vânzări de produse la secţia Sere-Concesionări loc de veci la cimitire-etc.
Pe parcursul colectării impozitelor şi taxelor locale trebuie respectate următoarele
proceduri:
1. Pregătirea listelor contribuabililor
În această fază se realizează confruntarea datelor actuale cu cele din anii precedenţi.
2. Pregătirea listelor de înştiinţare de plată.
Lista trebuie să includă numele contribuabililor, adresa, suma totală a noilor impozite,
suma totală a celor vechi, toate penalităţile şi majorările adăugate înştiinţării, numărul
contului şi baza de impozitare.
De exemplu, în stabilirea plăţii pentru consumul curent de energie electrică,
înştiinţarea trebuie să cuprindă citirea veche a contorului, noua citire, iar diferenţa
este baza de impunere pentru înştiinţarea curentă.
Reprezentanţii autorităţii locale ce au în sarcină pregătirea listei de înştiinţări, trebuie
să o semneze şi să o dateze pe ultima pagină, indicând aprobarea sa, pentru ca lista să
fie trimisă la inspectorii colectori.
3. Pregătirea înştiinţărilor de plată.
În momentul de faţă, se utilizează ”Înştiinţarea de plată” numai pentru înştiinţarea
contribuabililor privind obligaţiile de plată restante.
Înştiinţarea trebuie să conţină două exemplare, din care una să rămână clientului, iar
cealaltă inspectorului colector.
Fiecare factură trebuie să conţină toate informaţiile descrise mai sus şi data emiterii,
data scadenţei şi suma de plată. Trebuie să conţină şi instrucţiuni clare de plată
(numerar, ordin de plată, card), orarul de plată şi telefonul pentru informaţii. Este
important ca contribuabilul să-şi cunoască atât obligaţiile, cât şi drepturile. De aceea,
e foarte util ca înştiinţarea de plată să conţină informaţii şi despre modalităţile de
contestare. Se poate face un duplicat de factură, care să se păstreze la biroul de
colectare pentru clienţii care pierd originalul, dacă nu există posibilitatea generării
rapide la comandă a unui nou set de înştiinţare.
Informatizarea procesului de facturare ajută la emiterea rapidă şi corectă a acestora.
Este foarte eficient să se utilizeze acelaşi calculator pentru facturarea curentă,
pregătirea listei şi înregistrarea în contabilitate. Acest lucru înseamnă o singură
aplicaţie şi o singură bază de date. O aplicaţie eficientă de facturare trebuie să fie
capabilă să păstreze înregistrările din timpul facturării şi activităţii de colectare, să
28
pregătească listele cu înştiinţările de plată, să păstreze toate schimbările intervenite în
contul clienţi, şi să genereze o nouă înştiinţare, fără a fi necesară reintroducerea sau
găsirea informaţiilor aferente.
4. Încasarea sumelor şi depunerea lor în conturi.
Încasarea sumelor se realizează prin următoarele mijloace şi proceduri: încasări în
numerar la ghişeu sau la contribuabil, încasări prin virament (ordine de plată, stopaj la
sursă, cărţi de credit, decontări din conturi personale, popriri), stingerea obligaţiei
prin compensare (compensarea cu alte obligaţii virate în plus, compensare cu obligaţii
datorate de unitatea administrativ-teritorială cu contravaloarea unor servicii: energie
electrică, gaz, reparaţii, etc.), aplicarea de timbre fiscale, încasarea prin executare
silită.
5. Rezolvarea cererilor de scutire şi reduceri.
Este important să fie stabilite clar procedeele standard de operare în rezolvarea
cererilor de scutire sau reduceri a impozitelor şi taxelor facturate. Este important, de
asemenea, să existe garanţia ca personalul ce încasează şi acceptă plata facturilor, să
nu aibă competenţa sau posibilitatea de a diminua sau majora suma din înştiinţările de
plată. Ar fi uşor pentru o persoană fără scrupule să accepte foloase pentru a reduce
suma facturată, sau să accepte plata, apoi să diminueze suma cu reduceri şi să
păstreze pentru el diferenţa, fără ca nimeni altcineva să sesizeze operaţia făcută.
Este de competenţa autorităţii locale care semnează lista înştiinţărilor de plată, să
acorde scutiri sau reduceri de impozite, să efectueze ajustări la plată datorate unor
erori de citire etc.
Dacă persoana a achitat deja suma iniţială, se emite o înştiinţare corectoare.
6. Programarea scadenţelor şi a activităţii.
Este important să se stabilească o planificare în timp, un calendar cu indicarea
termenelor pentru pregătirea listei înştiinţărilor de plată, întocmirea lor şi scadenţa
plăţilor. În vederea îmbunătăţirii trebuie avute în vedere reducerea perioadei de timp
necesare întocmirii listei înştiinţărilor de plată, emiterea înştiinţărilor şi transmiterea
lor către contribuabili. O facturare promptă pe baze riguroase poate duce la mărirea
sumei disponibile pentru plata obligaţiilor autorităţii locale şi de necesităţile
procesului investiţional. Poate ajuta la diminuarea rău-platnicilor, stabilirea unor date
29
regulate, fixe de facturare şi de scadenţe, astfel încât contribuabilii să-şi poată
planifica veniturile şi să poată plăti.
7. Recuperarea sumelor restante
Mai întâi, trebuie identificate restanţierii şi trebuie întocmite listele care le evidenţiază
şi le grupează. Dacă metodele amiabile de încasare nu dau rezultate, se transmit
somaţiile şi se trece la utilizarea instrumentelor legale de constrângere şi anume,
executarea silită.
30
Primirea declaraţiilor de la contribuabili
contribuabil
Verificarea declaraţiilor
Întocmirea listelor contribuabililor
Oficiul de cadastruNotariContribuabil
Înştiinţarea contribuabililor
Depunerea contestaţiilor şi obiecţiunilor
Soluţionarea contestaţiilor şi obiecţiunilor
Încasare impozite şi taxe
Recuperare sume restante
Figure 1.1. Procesul de colectare a impozitelolor şi taxelor locale
Colectarea şi administrarea veniturilor autorităţilor publice locale reprezintă una
din componentele cele mai importante ale activităţii acestora, deoarece asigură resursele
financiare indispensabile îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege şi a obiectivelor
stabilite.
Din ansamblul veniturilor autorităţilor administraţiei publice locale impozitele şi taxele
locale reprezintă componenta majoritară, astfel că, pe lângă stabilire, control şi
administrare, activitatea de colectare a impozitelor are o importanţă deosebită,
reprezentând, totodată, ultima etapă a procedurii fiscale 7.
Colectarea impozitelor şi taxelor reprezintă un proces complex care
îmbină acţiuni voluntare ale subiectului raportului juridic bugetar şi ale altor
persoane, cu acţiuni autoritare, administrative, exercitate de organele de specialitate
ale statului
2.13. Proceduri de colectare a impozitelor şi taxelor bugetului local.
Odată ce înştiinţările au fost pregătite şi expediate contribuabililor, începe
încasarea plăţilor. Aceste încasări vor fi operate în registrele de rol şi în conturile de
venituri ale primăriei.
În cursul colectării, pentru a obţine un nivel ridicat de operativitate, siguranţă şi eficienţă,
se utilizează următoarele proceduri de colectare:
Încasări în numerar:
o La ghişeu,
o La contribuabili, prin salariaţii proprii, prin comisionari sau
prin societăţi private.
Încasarea prin virament:
o Ordine de plată,
o Stopaj la sursă,
o Cărţi de credit,
7 Moşteanu T., şi colaboratorii, Finanşe Buget, Ed. Economică, Bucureşti,2001, pag. 10
31
o Decontări din conturi personale,
o Popriri.
Stingerea obligaţiei prin compensare:
o Compensarea cu alte obligaţii virate în plus,
o Compensarea cu obligaţii datorate de unitatea
administrativ-teritorială cu contravaloarea unor servicii:
energie electrică, gaz, reparaţii etc.
Aplicarea de timbre fiscale;
Încasarea prin execuţie silită.
Dintre aceste proceduri, cele mai des utilizate sunt procedura plăţii la ghişeu, a plăţilor
prin poştă şi a plăţii prin virament.
1. Procedura plăţii la ghişeu.
Procedura încasării impozitelor şi taxelor la ghişeu prin prezentarea contribuabililor la
sediul unităţii colectoare este cea mai răspândită, fiind mai comodă pentru administraţia
publică locală şi preferată de unii contribuabili.
Astfel, plata se face la casierul din primărie. Chitanţa completată de casier va avea
înscrisă pe ea denumirea venitului pentru care s-a făcut plata. La sfârşitul zilei, casierul
va înregistra în registrul de casă toate încasările şi va completa borderoul de încasări pe
categorii de venituri, în două exemplare, din care unul va fi înaintat serviciului de
impozite şi taxe sau compartimentului vânzări, închirieri, concesiuni şi alte venituri
pentru operare în roluri.
2. Procedura plăţii prin poştă.
În acest caz se pot utiliza mai multe modalităţi de plată:
a) Trimiterea sumelor prin mandat poştal, în conturile corespunzătoare ale
bugetelor locale deschise la trezorerie.
b) Contractarea serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu oficiile
poştale, situaţie în care baza de date, cuprinzând evidenţa contribuabililor şi a
obligaţiilor de plată, va fi trimisă oficiilor poştale, iar contribuabilii vor achita
obligaţiile la ghişeele acestora.
c) Plata prin CEC, cu trimiterea prin poştă a înştiinţărilor de plată şi a formularului
de CEC completat.
Acest procedeu oferă o serie de avantaje:
32
- degrevează ghişeul primăriei de aglomeraţie, mai ales în perioada când
debitele devin scadente la termene stabilite de lege;
- poşta este zilnic prezentă pe trasee, stabilind cu contribuabilii modul în
care aceştia dispun de posibilităţi financiare pentru plata impozitelor şi
taxelor locale;
- se vine în sprijinul contribuabilului pentru evitarea de către acesta a
deplasărilor şi pierderii timpului la ghişeu.
Contractul încheiat cu poşta va cuprinde termenele scadente de plată a impozitelor
şi taxelor locale, modalităţile şi termenele de înaintare de câtre compartimentele de
specialitate a primăriei a listelor nominale cu debite de plată, modalităţile de
depunere a încasărilor şi a borderourilor de încasare pe contribuabili de câtre poştă,
alte cauze.
Pentru informarea cetăţenilor privind termenele scadente de plată a impozitelor şi
taxelor locale, primăria poate da anunţuri în presa locală şi poate difuza fluturaşi
prin unităţile publice.
3. Procedura plăţii prin cont (virament).
În fiecare zi, personalul înregistrează toate încasările în conturile debitorilor. Dacă
se respectă cartoteca, plăţile pot intra la grămadă, iar calculatorul le aranjează în
ordinea scadenţei.
CAPITOLUL III
SISTEMUL INFORMAŢIONAL PRIVIND IMPOZITELE ŞI
TAXELE
3.1 Prezentarea generală a impozitelor şi taxelor
Resursele bugetului constau în : impozite , taxe alte venituri stabilite prin lege .
Impozitul este o categorie financiară , cu caracter istoric a cărui apariţie este
legată de existenţa statului şi a banilor. De la apariţia lor împozitele au fost concepute şi
aplicate diferit în funcţie de dezvoltarea economico sociala şi de cheltuielile
33
publiceacceptate în fiecare stat. Informaţii despre impozitele, taxele şi cheltuielile publice
din antichitate provin în special din istoria statelor antice, roman şi grec.
În Grecia Antică erau considerate publice cheltuielile pentru organele de
conducere ale statului pentru întreţinerea şi dotarea forţelor armate şi de ordine publică,
pentru construirea şi înarmarea corăbiilor de război, pentru temple, serbări religioase şi
distracţii publice, pentru construirea de drumuri şi lucrări de utilizare comunală. Pentru
acoperirea cheltuielilor publice se foloseau atât resursele domeniale obţinute prin
exploatarea unor bogăţii naturale aflate în patrimoniul statului cum ar fi minele de argint,
carierele de marmură; cât şi diferitele impozite ordinare şi extraordinare cum ar fi:
impozitul pe terenuri, pe veniturile meseriaşilor, taxele pentru vânzarea în piaţă a
produselor agricole, impozitul extraordinar pe veniturile catăţenilor bogaţi peceput în
timp de război, ca o îndatorire de onoare a acestor cetăţeni. În statul roman antic în toate
etapele evoluţiei principalul impozit a fost tributum. Iniţial acest impozit era perceput
numai de la locuitorii provinciilor cucerite, fie pe valoarea pământului stăpânit în mod
individual , fie ca zecime din produsul brut obţinut. Ulterior tributum a fost generalizat şi
permanentizat , el fiind perceput obligatoriu de la toţi cetăţenii statului roman care
deţineau proprietăţi imobiliare şi mai târziu bunuri mobile. În afară de acest impozit se
mai percepeau un impozit asupra vânzărilor de bunuri, un impozit pe meşteşuguri,
temporar un impozit datorat de celibatari şi un impozit pe numărul scavilor.
În Evul Mediu, datorită dezvoltării organizării statale , impozitul trebuie să
finanţeze o administraţie tot mai complexă.. Astefel în Anglia , favorizată de conjunctură
era o ţară cu puţine frământări sociale , prin Magna Charta Libertatum , din 1215 s-a
interzis instituirea impozitelor fără aprobarea poporului.Alături de impozitul perceput
proprietarilor de pământ în funcţie de venitul obţinut prin expoatarea proprie şi în
arendă,
În Anglia sec. XIII şi în cele următoare se mai percepeau impozit pe venit
diferenţiat pentru nobili , clerici şi ţărani , impozite pe clădiri, pe venituri meşteşugarilor
ca şi impozitele incluse în preţurile de vânzare ale sării, cărbunilorşi altor buniri.
În Principazele Române şirul mare al dărilor ordinare includeau birul aşezat ca “
cisla” asupra localităţilor şi perceput cu denumirea de “ sferturi”,văcăritul,vinăritul,
tutunăritul, oierutul, etc. Acestora li s-au adăugat dări extraordinare cum erau ploconul
34
steagului la urcarea pe tron a domnitorului, ajutornice etc.Deseori , stabilirea şi
perceperea acestor dări erau arbitrare şi abuzive.
În perioada contemporană , exercitarea dreptului parlamentelor de a institui şi modifica
impozitele a fost dominată de creşterea permanentă a cheltuielilor publice în toate statele.
De aceea parlamentele statelor contemporane au fost şi sunt nevoite să sporească
impozitele şi taxele, iar consimţământul cetăţenilor la aceste impozite se consideră
exprimat prin votarea de către reprezentanţii lor în parlamenta legilor referitoere la
impozite şi taxe.
3.4 Impozitele şi taxele locale
Impozitele reprezintă o formă de prelevare obligatorie la dispoziţia statului, fără
contraprestaţie directă şi cu titlu nerambursabil a unei părţi din veniturile şi/sau averea
persoanelor fizice şi juridice în scopul acoperirii cheltuielilor publice. 8
În funcţie de trăsăturile de fond şi formă , impzitele se grupează în :
1.impozite directe
2. impozite indirecte
Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau/şi juridice, în
funcţie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor legale de impunere şi se percep
direct de la subiectul impozitului la anumite termene precis stabilite. De regulă în cazul
acestor impozite , subiectul şi suportatorul impozitului sunt una şi aceeaşi persoană.
Împozitele directe prezintă următoarele avantaje: constituie venituri sigure pentru stat,
cunoscute din timp şi pe care se poate baza la anumite intervale de timp; îndeplinesc
obiective de justiţie fiscală deoarece sunt exonerate veniturile necesare minimului de
existenţă; se calculează şi se percep relativ uşor.
Totuşi impozitele directe prezintă şi anumite dezavantaje : nu sunt agreabile
plătitorilor, se apreciază că nu sunt productive, deoarece conducerile statelor nu ar avea
interes să devină nepopulare, prin creşterea acestor impozite; pot genera abuzuri în ceea
ce priveşte aşezarea şi încasarea impozitelor.
Pe baza criteriilor care stau la baza aşezării impozitelor directe acestea se grupează în
impozite reale şi impozite personale.
8 Lăzărescu. Al. , Finanţe Publice, Ed. Naţional, 2000, pag. 79
35
a) Impozitele reale : au fost larg utilizate în perioada capitalismului ascendet. În primele
stadii de dezvoltare a capitalismului cînd pământul reprezintă principalul mijloc de
producţie, în anumite ţări a fost introdus impozitul funciar( pe pământ). În afară de
pământ impozitul real s-a calculat şi pentru clădiri în funcţie de destinaţia lor ( locuinţe,
magazine, birouri, etc.). Stabilirea impozitului pe clădiri avea bază criterii ca : nr. şi
destinaţia camerelor, suprafaţa construită, nr. uşilor, ferestrelor, şi al coşurilor ;suprafaţa
curţii mărimea chiriei, etc. La nivelul municipiului Oltenita limitele impozitului pe clădiri
este reglementat prin lege de către organele centrale, şi stabilit prin hotărâre de consiliu
local.
Datorită dezvoltării manufacturilor, a fabricilor, a comerţului şi a altor activităţi
libere, numărul meşteşugarilor fabricanţilor, comercianţilor, şi liber profesioniştilor a
crescut. Prin impunerea acestora a fost instituit impozitul pe activităţi industriale ,
comercile şi profesiile libere care avea la baza stabilirii lui anumite criterii ca de
exemplu: mărimea localităţii în care se desfăşoară activitatea, natura intreprinderii,
mărimea capitalului, nr. lucrătorilor, capacitatea de producţie , forţa motrică folosită, etc.
b) Impozitul personal priveşte în mod direct persoana contribuabilului. Impozitele
personale de întâlnesc sub forma :
impozitul pe venit
impozitul pe avere
Introducerea impozitului pe venit a fost posibilă când muncitorii şi funcţionarii
realizau venituri sub forma salariilor, când industriaşii , comercianţii şi bancherii realizau
venituri sub forma profitului, iar proprietarii funciari sub forma rentei .
La plata impozitului pe veniturile persoanelor fizice sunt supuse persoanele fizicecare au
domiciliul sau rezidenţa în ţară, precum şi persoanele nerezidente care realizează venituri
din surse aflate pe teritoriul ţării.9 Se impozitează veniturile obţinute din industrie,
agricultură, comerţ, bănci, asigurări, profesii libere, de către proprietari, intreprinzători ,
mici meşteşugari, muncitori, funcţionari, liber profesionişti. Venitul impozabil reprezintă
suma care rămâne după ce se efectuează anumite scăzăminte din venitul brut cum ar fi :
cheltuielile de producţie , sumele prelevate la fondul de amortizare şi la cel de rezervă,
primele de asigurare plătite, dobânzile plătite pentru creditele primite, cotizaţiile la
asigurările de boală, de accidente şi de şomaj precum şi la casele de pensii, pierderi
9 Vezi Norme Metodologice de aplicare a Codului Fiscal
36
provocate de calamităţi naturale etc. Incepând cu 1 ianuarie 2005 în România a fost
introdus impozitul pe venit în cotă unică de 16%10 şi se supun impozitului pe venit
următoerele categorii de venit : venituri din salarii, venituri din activităţi independente,
venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din dividende şi dobânzi, pensii( sume
ce depăţesc un anumit plafon pe lună), unele activităţi agricole, jocuri de noroc, alte
venituri. Din totalul veniturilor de mai sus se scad deducerile personale şi pierderile
fiscale reportate , deducerile personale ce reprezintă o sumă neimpozabilă de care
beneficiază contribuabilul : 200. lei în 2004 , 250. lei în 2005.
Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente , din salarii şi din
cedarea folosinţei bunurilor trebuie să completeze şi să depună la organul fiscal central o
declaraţie de venit global precum şi declaraţii speciale. Acestea , se depun în prima
jumatate a anului următor celui de realizare a venitului. Organul fiscal competent
calculează impozitul aferent prin aplicarea cotelor prevăzute de lege, cote care se
actualizează semestrial prin hotărâre de Guvern în funcţie de indicele de infleţie realizat
pe 6 luni comunicat de Comisia Naţională de Statistică. După calcularea impozitului
organele fiscale emit decizie de impunere vîn care se menţionează şi diferenţele de
impozit annual rămase de plată sau impozitul anual de restituit.
În România după decembrie 1989 sistemul de impozitare a persoanelor juridice care
realizează profit a cunoscut o evoluţie continua, în stânsă legătură cu schimbările
intervenite în derularea reformei economice şi sociale. Impozitul pe profit se calculează
prin aplicarea cotei de 16%( de la 01.01.2005) asupra diferenţei ce rezultă din scăderea
din veniturile contribuabilululi şi cheltuielile aferente acestor venituri realizate cu
excepţia cheltuielilor nedeductibile.
În ceea ce priveşte impozitul pe avere ,în România el se întâlneşte sub forma unor
impozite pe averea propriu zisă dar şi sub forma impozitelor pe circulaţia averii. Dintre
impozitele pe averea propriu zisă mai importante sunt impozitul pe clădiri, impozitul pe
terenuri care se plătesc atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice care deţin
clădiri şi terenuri.
Potrivit legii nr. 215/2001 privid administraţia publică locală, autorităţile
administraţiei publice locale sunt organizate şi funcţionează pe baza principiilor
eligibilităţii şi autonomiei locale, principii prevăzute de altfel şi de Constituţia României.
10 Vezi Norme Metodologice de aplicare a Codului Fiscal
37
În virtutea acestor principii , locul şi rolul administraţiei publice în sistemul
statului de drept au înregistrat modificări profunde asigurându-se consiliilor locale şi
judeţene o largă competenţă ţi responsabilitate în dezvoltarea problemelor de interes
local. Astfel consiliul local trebuie să organizeze şi să execute lucrările edilitare şi de
gospodărie comunală , să dezvolte reţeaua de învăţământ, sănătate, cultură şi artă , să
crească gradul de urbanizare a oraşului, etc. Aceste obiective nu pot fi îndeplinite în lipsa
unor fonduri băneşti care să fie gestionate de aceste autorităţi publice locale. De aceea în
Constituţia noastră se prevede constituirea bugetelor locale aflete la dispoziţia consiliilor
locale şi judeţene şi a căror sursă de constituire o reprezintă impozitele şi taxele locale.
Impozitele şi taxele locale sunt reglementate prin lege şi deţin locul principal în
cadrul venituriloe bugetelor locale. Totodată Constituţia permite consiliilor locale să
instituie şi alte taxe în afara celor reglementate prin lege pentru serviciile publice nou
create pe raza lor teritorială în scopul satisfacerii unor nevoi ale locuitorilor.Aceste taxe
speciale se gestionează în regim de extrabugetar de către consiliul local iar
disponibilităţile rămase la sfârşitul anului se reportează în anul următor cu aceeaşi
destinaţie.
Domeniile în care pot fi instituite taxe sunt delimitate de lege şi reprezintă
venituri ale bugetelor locale destinate finanţării acestor bugete. Ele provin atât de la
persoane fizice cât şi de la persoane juridice. Deşi există un număr apreciabil de impozite
şi taxe locale totuşi cunatumul lor se situează permanent sub necesarul de resurse
financiare ale bugetelor locale. De aceea în scopul echilibrării lor, bugetelor locale li se
transferă fonduri , sume defalcate din impozitul pe salarii şi din impozitul pe venit
mobilizate la bugetul de stat. Impozitele , taxele şi celelalte venituri locale precum şi
acdtele normative care le reglementează, sunt prevăzute în anexa nr. 1 a Legii 189/1999
privind finanţele publice locale, in Legea 27/1994 privind impozitele şi taxele locale până
la 31.12.2002, începând cu anul 2003 în O.G. nr. 36/2002 privind procedurile de
administrare a creanţelor bugetare locale şi în legile bugetare anuale şi începând cu anul
2004 în Codul Fiscal şi Codul de Procedură Fiscală.
Principalele impozite şi taxe locale sunt:
1. impozitul pe clădiri
2. impozitul pe teren
38
3. taxa asupra terenurilor proprietate de stat folosite în alte scopuri decât pentru
agricultură şi silvicultură
4. taxa asupra mijloacelor de transport
5. taxe pentru eliberarea certificatelor , avizelor şi autorizaţiilor în domeniul
construcţiilor
6. taxă pentru folosirea mijloacelor de afişaj, reclamă şi publicitate
7. impozitul pe spectacole
8. taxă hotelieră
9. impozitul pe profitul regiilor autonome de importanţă locală şi cel datorat de
societăţile comercile în care consiliul local este acţionar majoritar
10. alte taxe locale cum ar fi : taxa zilnică pentru utilizarea temporară a locurilor
publice şi pentru vizitarea muzeelor, a caselor mamoriale sau a monumentelor istorice,
destinate în scopul obţinerii de venit, taxă anuală pentru vehicule lente ş.a.
Pentru apărarea şi promovarea intereselor de ordin general statul acţionează prin
pârghii specifice, cum sunt: impozite şi taxe, subvenţii, licenţe de export-import, garanţii
guvernamentale de credite, etc.
În acest sens articolul 53 din Constituţie dispune:
Art. 53 (1) ’’ Cetăţenii au obligaţia să contribuie prin impozite şi taxe, la cheltuielile
publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor
fiscale.
(3) Orice prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii
excepţionale. ’’
Pentru aducerea la îndeplinire a acestor prevederi, cetăţenii, persoane fizice, cât şi
persoane juridice au această obligaţie. În acest sens, chiar dacă, persoana juridică este
subiect al impozitului, sau plătitoare directă de impozite, în mod indirect suportatorul
final al acestor cheltuieli este persoana fizică, cetăţeanul.
Contribuţia este obligatorie şi nu benevolă deoarece prin calitatea de beneficiari ai
cheltuielilor publice efectuate de către stat, sau de către autorităţile administraţiei publice
locale, se regăsesc în mod direct, sau indirect toţi cetăţenii ţării. Aşezarea justă a
sarcinilor fiscale, principiu deosebit de important instituit prin legea fundamentală,
39
presupune ca repartizarea sarcinilor fiscale între membrii societăţii nu trebuie să
favorizeze sau să dezavantajeze nici un plătitor de impozite.
Contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice poate fi stabilită, numai prin lege, iar
în cazul impozitelor şi taxelor locale de către consiliile locale şi judeţene în limitele şi în
condiţiile legii, ca expresie a respectării principiului autonomiei locale în adoptarea de
hotărâri însă, în cadrul legii statul fiind unitar şi legea trebuie să fie unică.
Administrarea veniturilor autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă una
din componentele cele mai importante ale activităţii acestora deoarece asigură resursele
financiare indispensabile îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege şi a obiectivelor
stabilite.
Din ansamblul veniturilor autorităţilor administraţiei publice locale impozitele şi
taxele locale reprezintă componenţa majoritară, astfel că activităţii de administrare a
acestora trebuie să i se acorde importanţa cuvenită.
Administrarea impozitelor şi taxelor locale cuprinde o serie de activităţi care
concură în mod unitar la obţinerea unei eficienţe sporite în cadrul acestei componente.
Buna cunoaştere a componentelor şi a principiilor care guvernează administrarea
veniturilor permite persoanelor cu funcţii de conducere să organizeze mai eficient
compartimentele care concură la realizarea acesteia.
Impozitele şi taxele locale constituie venituri ale bugetelor locale ale unităţilor
administrativ teritoriale. Informaţiile referitoare la impozitele şi taxele locale sunt de
interes public, autorităţile administraţiei publice locale având obligaţia să asigure accesul
liber şi neîngrădit la acestea.
Resursele financiare constituite din impozitele şi taxele locale se utilizează pentru
cheltuielile publice a căror finanţare se asigură de la bugetele locale, în condiţiile legii.
Plătitorii impozitelor şi taxelor locale sunt: persoanele fizice şi persoanele
juridice, denumite prin legislaţia fiscală contribuabili.
Sunt asimilaţi persoanelor fizice, contribuabilii care desfăşoară activităţi
economice pe baza liberei iniţiative ori exercită în mod individual sau prin asociere orice
profesie liberă.
Prin persoane juridice, se înţelege acele entităţi reprezentate de persoanele fizice,
înregistrate legal, ce au un patrimoniu distinct, în scopul desfăşurării unei activităţi,
precum:
40
a) comercianţii şi filialele acestora, inclusiv unităţile economice ale persoanelor
juridice de drept public, precum şi cele ale organizaţiilor politice, sindicale,
patronale şi cooperatiste, instituţiilor publice, asociaţiilor şi fundaţiilor,
cultelor religioase şi altora asemenea.
b) sucursalele şi reprezentanţele autorizate să funcţioneze pe teritoriul României,
aparţinând persoanelor fizice sau juridice străine.
Sunt exceptate instituţiile şi unităţile care funcţionează în subordinea sau în
coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Caracteristicile impozitelor şi taxelor localesunt o sursă stabilă de venituri
fac parte dintre cele mai deschise şi transparente impozite
sunt elastice, pot ţine pasul cu veniturile, inflaţia
povara fiscală poate fi distribuită în mod proporţional şi echitabil având în
vedere diferite nivele de venituri
cele colectate la nivel local au şanse mai mari pentru a se realiza
de obicei instituirea de către guvern a unui nou sistem echitabil şi eficient de
impozitare, determină ca acesta să fie nepopular
Impozitul pe clădiri se datorează de către contribuabili, persoane fizice şi juridice
pentru clădirile aflate în proprietatea acestora. Impozitul pe clădiri se percepe şi se
determină atât pentru clădirile aflate în funcţiune cât şi pentru cele care se află în rezervă
sau în conservare. De asemenea se impun şi clădiri aflate în funcţiune şi amortizate
integral, impozitul calculându-se pe baza valorii înscrisă în contabilitate. Clădirile noi ,
dobândite în cursul anului indiferent sub ce formă se impun cu începere de la data de întâi
a lunii următoare celei în care aceasta a fost dobândită. În acest caz , impozitul se
calculează pe numele noului proprietar , contribuabil, proporţional cu perioada rămasă
până la sfârşitul anului.
Procedura de declarare şi stabilire a impozitului
1. Declararea
Impozitul pe clădiri se calculează pe baza declaraţiei de impunere (vezi Anexa nr.
1), care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale pe raza cărora se află
clădirile. Începând din acest an, persoanele juridice sunt obligate să depună aceste
declaraţii anual, data limită fiind 31 ianuarie.
41
Persoanele juridice îşi calculează impozitele datorate prin propriile servicii
financiar-contabile.
Declaraţiile de impunere, se depun în termen de 30 de zile de la dobândire sau
atunci când au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului datorat.
Persoanele juridice completează formularul de declaraţie pentru stabilirea
impozitului pe clădire, (cod 70.13.01.06), care în mod obligatoriu trebuie să conţină
următoarele elemente:
datele de identificare ale contribuabilului
- denumirea plătitorului (contribuabilului)
- sediul acestuia
- telefon
- nr. şi data de la Registrul Comerţului,
- banca şi contul
- codul fiscal
datele de identificare ale imobilului care se declară
- denumirea imobilului
- localitatea în care se situează imobilul
- strada şi numărul
informaţii pentru stabilirea impozitului pe clădiri
- număr curent
- specificarea clădirii
- valoarea de inventar actualizată (înregistrată în contabilitate)
- cota de impozitare
- impozitul de plată
informaţii privind persoanele şi data la care s-a întocmit declaraţia
- data completării declaraţiei
- semnăturile persoanelor care au întocmit declaraţia şi ştampila unităţii
avizul organului de specialitate
- numărul şi data înregistrării
- semnătura inspectorului care a efectuat verificarea şi înregistrarea
- ştampila instituţiei
Documente anexate solicitate
42
La declaraţia de impunere se solicită în mod obligatoriu în funcţie de modul de
dobândire a clădirii următoarele acte :
pentru clădirile dobândite prin cumpărare
- contractul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzător şi cumpărătorul clădirii
- extras de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile
pentru clădirile construite în regie proprie de către contribuabil
- procesul-verbal de recepţie pe care să figureze în mod obligatoriu data la care s-a
făcut recepţia lucrărilor şi valoarea finală a construcţiei
- autorizaţia de construcţie
- certificat de urbanism
- plan de situaţie
- extras de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile
pentru clădirile dobândite prin donaţie respectiv ca aport la capitalul social
- actul adiţional care să reflecte mărirea capitalului social
- actul de donaţie
- acceptul de donaţie
- extras de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile
pentru clădirile reevaluate
- procesul-verbal de reevaluare
2. Stabilirea
Impozitul pe clădiri în cazul persoanelor juridice se calculează prin aplicarea cotei
de 1,5% asupra valorii de inventar a clădirilor, înregistrată în contabilitatea acestora, la
care se aplică o majorare de 25%11.
În cazul în care persoanele juridice nu au efectuat nici o reevaluare a clădirilor
începând cu anul 1998 până la data de 01 ianuarie 2003, cota impozitului pe clădiri este
de 5% aplicată pe valoarea de inventar al clădirii, până la data primei reevaluări,
înregistrată în contabilitatea acestora, la care se aplică o majorare de 25%.
Impozitul pe clădirile şi anexele acestora, în cazul ONG-urilor, fundaţiilor şi
asociaţiilor non-profit care desfăşoară activităţi social-culturale, de educaţie şi învăţământ
11 Vezi HCL nr. 244/2009 privind impozitele şi taxele locale pe anul 2009
43
prin autofinanţare, care nu necesită fonduri care grevează bugetul local, se calculează prin
aplicarea cotei de 0,5% asupra valorii de inventar.
Procedura de luare în debit
Există două modalităţi principale de declarare pentru persoane juridice:
deplasarea contribuabilului la sediul serviciului de specialitate în vederea depunerii
declaraţiei
transmiterea prin poştă a declaraţiei
1. Contribuabilul se prezintă la ghişeul inspectorului de serviciu.
Inspectorul va verifica din punct de vedere al conţinutului şi al formei documentele
depuse, autenticitatea acestora, precum şi corectitudinea datelor înscrise în declaraţie,
după care se introduce în baza de date informatică, conform modelului de matricolă
anexat, cu următoarele date :
- mediul în care este amplasată clădirea: urban – U, rural – R
- tipul clădirii :
1 - fără subsol, fără mansardă
2 – cu subsol, fără mansardă
3 – fără subsol cu mansardă
4 - cu subsol şi cu mansardă
- natura pereţilor
1- cărămidă arsă, piatră, BCA
2 - lemn, cărămidă nearsă, chirpici, vălătuci
3 - structura de beton
- grosimea pereţilor:
1 < de 25 cm
2 > de 25 cm
- număr etaje
- număr lift pe scară
- destinaţie
1 - pentru locuit
2 - pentru alte scopuri
3 - cu orice altă destinaţie
44
- scara
lift serviciu DD, dacă există ambele condiţii,
ND sau DN dacă există sau nu simultan cele două condiţii
- încălzire centrală şi instalaţii electrice/sanitare
DD dacă se îndeplinesc simultan cele două condiţii
DN, ND, NN în raport de condiţiile existente
- categoria locuinţă
1 - nu deţine încăperi de locuit la mansardă sau la subsol
2 - deţine
3 - deţine şi la mansardă şi la subsol
- mod de dobândire
1 - apartamentele care au avut scutire 10 ani, din 1999 nu mai există scutire
3 – pentru celelalte clădiri
- recepţie - data la care s-a efectuat recepţia clădirii
- data dobândirii
- data modificării – la clădirile la care se fac modificări
- clase
1 – impus
0 – scutit
- procentual
501,5 – 50% impus şi 50% scutit,
1 – impus 100%
După introducerea datelor privind clădirile conform documentaţiei prezentate,
declaraţia pentru stabilirea impozitului pe clădiri, împreună cu documentele anexe se
înregistrează în registrul de intrare-ieşire, numărul dat din registru se înscrie şi în
declaraţie, după care se constituie dosarul fiscal şi apoi se introduc documentele într-un
dosar şi se arhivează. Un exemplar din declaraţia înregistrată, verificată, semnată şi
ştampilată de inspector se înmânează contribuabilului.
2. Actele sunt transmise prin poştă
Documentele intră prin registratura principală unde i se atribuie un număr de
înregistrare. Se repartizează la conducerea instituţiei unde se trece pe fiecare act o
rezoluţie care trebuie respectat. Ajungând la nivelul serviciului de specialitate
45
modalitatea de verificare, corectare şi înregistrare este aceeaşi. Un exemplar din
declaraţia contribuabilului împreună cu o adresă oficială semnată de şeful direcţiei şi
şeful serviciului se expediază contribuabilului de către registratura principală, unde
totodată se efectuează şi descărcarea adresei (în termen de 30 de zile de la data
înregistrării).
Introducându–se datele în calculator, automat se creează debitul în sarcina noului
contribuabil. Depunerea peste termen sau nedepunerea (30 de zile de la data dobândirii)
a declaraţiei de impunere se sancţionează cu amendă contravenţională12 privind
combaterea evaziunii fiscale. Procesul-verbal de contravenţie se întocmeşte în două
exemplare. Exemplarul original se va înmâna contribuabilului, iar exemplarul al doilea se
va anexa documentaţiei depuse. Contribuabilul are posibilitatea să achite pe loc
contravaloarea amenzii la casieria serviciului, sau să vireze suma în contul Trezoreriei
după care prezintă documentul de plată inspectorului care a întocmit procesul-verbal.
Procedura scăderii din evidenţă a impozitului pe clădiri
Scăderea din evidenţă a impozitului pe clădiri se efectuează în cazul înstrăinării prin
vânzare sau în cazul demolării clădirii.
în cazul înstrăinării prin vânzare actele prezentate sunt
- adresă (cerere) de radiere a imobilului înstrăinat pe care să figureze
valoarea de inventar a clădirii şi data scăderii din evidenţele contabile
- contractul de vânzare-cumpărare autentificat la un notar public
în cazul demolării imobilului
- adresă (cerere) de radiere a imobilului înstrăinat pe care să figureze
valoarea de inventar a clădirii şi data scăderii din evidenţele contabile
- autorizaţia de demolare emisă de autoritatea locală pe raza căruia se află
construcţia respectivă
După verificarea actelor de către inspector se fac operări în baza de date, prin
modificarea matricolei de clădiri, cu specificarea datei încetării impozitului, după care se
12 Vezi Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, reactualizată
46
scad automat debitele. Se aduce la cunoştinţa contribuabilului obligaţia de plată rămasă,
dacă este cazul, printr-un aviz de plată.
Modificări de impozit pot apare în următoarele cazuri :
înstrăinarea unei părţi a clădirii
demolarea unei părţi a clădirii
Persoane fizice
Procedura de declarare şi stabilire a impozitului
1. Declararea
Contribuabilii, persoane fizice sunt obligaţi să depună declaraţiile de
impunere (vezi Anexa nr. 2) la compartimentele de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale pe a căror rază teritorială se află clădirile, în termen de 30 de
zile de la data dobândirii acestora sau în cazul modificării masei impozabile, în vederea
determinării valorii impozabile, precum şi a impozitelor aferente.
Persoanele fizice care deţin mai multe clădiri cu destinaţia de locuinţă, au
obligaţia să depună şi “Declaraţia specială de impunere pentru stabilirea impozitului pe
clădiri majorat, în cazul persoanelor fizice pentru stabilirea impozitului pe clădiri
majorat, în cazul persoanelor fizice deţinătoare a mai multor clădiri cu destinaţia de
locuinţă”, atât la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice
locale în a căror rază teritorială îşi au domiciliul, precum şi la cele în a căror rază
teritorială sunt situate clădirile respective.
Persoanele fizice completează formularul de declaraţie pentru stabilirea
impozitului pe clădire (cod 70.13.01.04), care în mod obligatoriu trebuie să conţină
următoarele elemente:
datele de identificare ale contribuabilului
- numele plătitorului
- adresa acestuia
datele de identificare ale imobilului care se declară
- denumirea imobilului
- localitatea în care se situează imobilul
- strada şi numărul
47
- anul construcţiei clădirii
informaţii pentru stabilirea impozitului pe clădiri
- specificarea clădirii
- tipul clădirii
informaţii privind persoanele şi data la care s-a întocmit declaraţia
- data completării declaraţiei
- semnătura persoanei care a întocmit declaraţia
avizul organului de specialitate
- numărul şi data înregistrării
- semnătura inspectorului care a efectuat verificarea şi înregistrarea
- ştampila instituţiei
Documente anexate solicitate
Pentru cazurile noi şi extinderile de clădiri la declaraţia de impunere se solicită:
- schiţa clădirii pe nivele
- extrasul de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile
- autorizaţia de construcţie
- certificatul de urbanism
În cazul cumpărării de imobile se face transcrierea de pe un nume pe altul pe baza
următoarelor documente:
- o cerere scrisă de mână
- extrasul de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile
- contractul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzător şi cumpărătorul
clădirii
2. Stabilirea
Pentru clădirile proprietatea persoanelor fizice baza de impozitare o reprezintă
valoarea clădirii determinată pe baza normelor de evaluare stabilite pe m2 de suprafaţă
construită, diferenţiată în funcţie de felul, destinaţia şi locul unde sunt situate clădirile.
Impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de 0,2% asupra valorii
impozabile a clădirii.
Tabel nr. 1: Criteriile şi normele de evaluare ale valorii impozabile a clădirii
48
Nr.Crt.
Felul clădirilor şi al altor construcţii impozabile
Valoarea impozabilă(lei/m2)
A. Cu instalaţii de apă, canalizare, electrice, încălzire (condiţii cumulative)
B. Fără instalaţii de apă, calanizare, electrice, încălzire
1. Clădiria) cu pereţi sau cadre din
beton armat, din cărămidă arsă, piatră naturală sau din alte materiale
b) cu pereţi din lemn, cărămidă nearsă, vălătuci, paiantă şi din alte materiale asemănătoare
706
706
408
2. Construcţii anexe situate în afara corpului principal al clădirii:a) cu pereţi din cărămidă
arsă, piatră, beton, sau alte materiale asemănătoare;
b) cu pereţi din lemn, cărămidă nearsă, paiantă, vălătuci, etc.
130
80
123
50
3. Pentru locuinţe situate la subsol demisol sau la mansardă
- valoarea reprezintă 75% corespunzătoare din valoarea fiecărei grupe de clădiri
4. Pentru spaţiile cu altă destinaţie, situate în subsolul sau demisolul clădirilor
- valoarea reprezintă 50% corespunzătoare din valoarea fiecărei grupe de clădiri
Valoare impozabilă se reduce în raport cu perioada în care au fost realizate, după
cum urmează:
a) înainte de anul 1950 inclusiv, reducere 15%
b) între anii 1951 şi 1977 inclusiv, reducere 5%
Pentru determinarea valorilor impozabile, pe ranguri de localităţi şi zone în cadrul
acestora se vor aplica coeficienţi de corecţie.
Tabelul nr. 2: Coeficienţii de corecţie
GiurgiuLocalitate urbană
de rang II
Zona în cadrul localităţii
49
A B C Dcoeficienţii de corecţie 1,20 1,15 1,10 1,05
Pentru clădirile structurate în blocuri cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente coeficienţii de corecţie menţionaţi la aliniatul anterior vor fi diminuaţi cu 0,10.
Impozitul=suprafaţa utilă*coeficientul de corecţie*norma de evaluare*cota de impozit
Pentru persoanele fizice care deţin mai multe clădiri cu destinaţie de locuinţă, impozitul pe clădiri se majorează după cum urmează:a) cu 15% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;b) cu 50% pentru cea de-a doua clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;c) cu 75% pentru cea de-a treia clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;d) cu 100% pentru cea de-a patra clădire şi următoarele, în afara celei de la adresa de
domiciliu;Persoanele care achită integral impozitul până la data de 15 martie beneficiază de
o reducere de 10%.
Procedura de luare în debitProcedura de luare în debit pentru persoanele fizice se face în mod identic ca şi în
cazul persoanelor juridice.Clădirile dobândite în cursul anului se impun cu începere de la data de întâi a lunii
următoare celei în care acestea au fost dobândite. Impozitul se calculează proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului.
Procedura scăderii din evidenţă a impozitului pe clădiri
La vânzarea clădirilor şi a construcţiilor, moştenire sau donare, se face
transcrierea imobilului pe noul proprietar, diminuând debitele vechiului proprietar cu
suma nedatorată, în baza documentelor prezentate ca:
- extras de carte funciară
- contract de vânzare-cumpărare
- certificat de moştenitor sau contract de donaţie, după caz
- cerere de transcriere
În cazul vânzărilor parţiale se face dezmembrarea imobilului, după care se fac
modificările cuvenite, cu scăderea debitelor aferente.
În cazul demolărilor se prezintă:
- autorizaţia de demolare
- extras de carte funciară
- cerere de scoatere din evidenţă
50
La fel se procedează şi în cazul în care construcţiile au fost naţionalizate,
expropriate, trecute la persoane juridice, când în baza documentelor prezentate se face
încetarea lor diminuând debitele cu data documentelor.
La sfârşitul zilei borderoul de scădere se depune în dosarul operatorului de date,
documentele se înregistrează în registrul de intrare-ieşire şi se predau inspectorului de
sector pentru verificare-arhivare în dosarul imobilului; fişierul creat (JRN) se transmite
spre descărcare în baza de date.
Calculul impozitului pentru o construcţie deţinută de o persoană fizică este
diferenţiat, existând 960 de posibilităţi, în funcţie de: destinaţie; pereţi; confort (cu sau
fără instalaţii, apă, electricitate, încălzire centrală, canalizare, etc.); tip clădire (câte
nivele, câte apartamente); poziţie (mansardă, subsol); anul construirii; rangul localităţii;
zona în cadrul localităţii; majorarea sau nu stabilită de Consiliul Local; etc.
Impozitul pe teren se stabileşte anual în sumă fixă pe m.p. de teren în mod
diferenţiat pe zone, rangul localităţii , etc.
Persoane juridice
Procedura de declarare şi stabilire a impozitului şi taxei pe teren
1. Declararea
Impozitul şi taxa pe teren se calculează pe baza declaraţiei de impunere (vezi
Anexa nr. 5), care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale pe raza
cărora se află terenurile.
Declaraţiile de impunere, se depun în termen de 30 de zile de la dobândire sau
atunci când au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului datorat.
Persoanele juridice completează formularul de declaraţie pentru stabilirea
impozitului pe teren, (cod 70.13.01.06), şi a taxei pe teren, (cod 70.13.01.05), care în mod
obligatoriu trebuie să conţină următoarele elemente:
datele de identificare a contribuabilului:
- denumirea plătitorului (contribuabilului)
- sediul acestuia
- telefon
- nr. şi data de la Registrul Comerţului,
51
- banca şi contul
- codul fiscal
datele de identificare ale terenului care se declară
- localitatea în care se situează imobilul
- strada şi numărul
informaţii pentru stabilirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat
- număr curent
- specificarea
- zona în care se încadrează (A, B, C, D)
- suprafaţa de teren folosit
- suprafaţa de teren neocupat de clădiri şi construcţii, în metrii pătraţi
- impozitul de plată, cât pe metru pătrat şi cât datorat
- taxa datorată
- total suprafaţă
- total taxă datorată
- taxa pentru terenurile ocupate de linii ferate şi drumuri
- număr curent
- specificare (linii normale, linii înguste, drumuri)
- total kilometrii
- total taxa
informaţii privind persoanele şi data la care s-a întocmit declaraţia
- data completării declaraţiei
- semnăturile persoanelor care au întocmit declaraţia şi ştampila unităţii
avizul organului de specialitate
- numărul şi data înregistrării
- semnătura inspectorului care a efectuat verificarea şi înregistrarea
- ştampila instituţiei
Documente anexate solicitate
La declaraţia de impunere se solicită:
extrasul de carte funciară nu mai vechi de 30 de zile
2. Stabilirea
52
Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren,
diferenţiat pe categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor, pe zone, în intravilan.
Tabelul nr. 4: Nivelul impozitului pe teren în funcţie de zonă
Zona în cadrul localităţii Nivelul impozitului pentru
anul 2010
(lei/m2)
1. Impozitul sau taxa pe terenurile deţinute de persoane juridice
A
B
C
D
Pentru terenurile ocupate de drumuri şi căi ferate aflate în administrarea sau în
folosinţa regiilor autonome, a societăţilor comerciale şi a altor persoane juridice, acestea
datorează taxa pe teren.
Tabelul nr. 5: Taxa pentru terenurile ocupate de drum şi căi ferate
Nr.
crt.
Specificaţie Nivel taxă pentru
2010
(lei/km)
1 Pentru drumuri 30
2 Pentru căi ferate normale 58,50
3 Pentru căi ferat înguste 30
Procedura de luare în debit
Există două modalităţi principale de declarare în cazul persoanelor juridice:
deplasarea contribuabilului la sediul serviciului de specialitate în vederea depunerii
declaraţiei
transmiterea prin poştă a declaraţiei
1. Contribuabilul se prezintă la ghişeul inspectorului de serviciu.
Acesta va verifica din punct de vedere al conţinutului şi al formei
documentele depuse, autenticitatea acestora, precum şi corectitudinea datelor înscrise în
53
declaraţie, după care se introduce în baza de date informatică, conform modelului de
matricolă anexat, cu următoarele date :
- mediul în care este amplasat terenul: urban – U, rural – R
- data dobândirii
- data modificării – la terenurile la care se fac modificări
- suprafaţa de teren în folosinţă
- zona în care se situează terenul
- clase
1 – impus
0 – scutit
- adresa la care se situează terenul
După introducerea datelor privind terenurile conform documentaţiei
prezentate, declaraţia pentru stabilirea impozitului şi taxei pe teren, împreună cu
documentele anexe se înregistrează în registrul de intrare-ieşire, numărul dat din registru
se înscrie şi în declaraţie, după care se constituie dosarul fiscal, documentele se
îndosariază şi se arhivează. Un exemplar din declaraţia înregistrată, verificată, semnată şi
ştampilată de inspector se înmânează contribuabilului.
2. Actele sunt transmise prin poştă – îm mod similar ca la impozitul pe clădiri
Procedura scăderii din evidenţă a taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat
Scăderea din evidenţă a taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat se
efectuează în cazul în care contribuabilii dobândesc dreptul de proprietate pentru unele
terenuri proprietate de stat, avute anterior în administrare sau în folosinţă, după care
datorează impozitul pe terenuri, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a
survenit această modificare. Se va anexa declaraţiei de impunere:
certificatul de atestare a dreptului de proprietate
extras de carte funciară
După verificarea actelor de către inspector se fac operări în baza de date, prin
modificarea matricolei de taxă teren, cu specificarea datei încetării taxei, după care se
scad automat debitele. Se aduce la cunoştinţa contribuabilului obligaţia de plată rămasă,
dacă este cazul, printr-un aviz de plată.
54
La declaraţia de impunere pentru impozitul pe teren apare o rubrică “terenuri
cu construcţii” care creează confuzie în rândul contribuabililor. Mulţi contribuabili
completează această rubrică cu suprafaţa ocupată de clădiri pe când aceasta se referă la
terenurile libere de construcţii. S-ar fi putut scrie terenuri libere de construcţii pentru a
înţelege şi contribuabilii clar la ce se referă.
Persoane fizice
Procedura de declarare şi stabilire a impozitului
1. Declararea
Persoanele fizice sunt obligate să depună declaraţia de impunere (vezi Anexa nr.
2) la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a
căror rază de competenţă se află domiciliul, în termen de 30 de zile de la data dobândirii
acestora sau cu ocazia modificării masei impozabile, în vederea determinării mărimilor
impozabile precum şi a taxelor aferente.
Persoanele fizice completează formularul de declaraţie pentru stabilirea
impozitului pe teren (cod 70.13.05.04), care trebuie să conţină:
datele de identificare ale contribuabilului
- numele plătitorului
- adresa acestuia
datele de identificare ale terenului care se declară
- localitatea în care se situează imobilul
- strada şi numărul
informaţii pentru stabilirea impozitului pe teren
- suprafaţa ocupată de clădiri şi alte construcţii
- suprafaţa neocupată de clădiri şi alte construcţii
informaţii privind persoanele şi data la care s-a întocmit declaraţia
- data completării declaraţiei
- semnătura persoanei care a întocmit declaraţia
avizul organului de specialitate
55
- numărul şi data înregistrării
- semnătura inspectorului care a efectuat verificarea şi înregistrarea
- ştampila instituţiei
Documente anexate solicitate
În urma dobândirii prin cumpărare, moştenire sau donaţie a terenurilor, noul
proprietar se prezintă la ghişeu sau la inspctorul de sector cu o copie după contractul de
vâzare-cumpărare, certificat de moştenitor, contract de donaţie, după caz şi cu extrasul de
carte funciară şi o cerere de transcriere. Unde este cazul de dezmembrare, şi o copie după
actul de dezmembrare notificat de notar. În cazul terenurilor nedeclarate (transformarea
terenurilor extravilane în intravilane sau terenuri nedeclarate anterior) în loc de cerere se
întomesc declaraţii tip.
2. Stabilirea
Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren,
diferenţiat pe categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor, pe zone.
Tabelul nr. 6: Impozitul pe terenurile situate în intravilan
Zona în cadrul localităţii Nivelul impozitului pentru
anul 2010
(lei/m2)
1. Impozitul pe terenurile deţinute de persoane fizice
A
B
C
D
Tabelul nr. 7: Impozitul pe terenurile situate în extravilan
Nr.Crt.
ZonaCategoria de folosinţă
Zona I Zona a II-a
Zona a III-a
Zona a IV-a
1 Terenuri cu construcţii 0.0650 0.4500 0.2800 0.15002 Arabil 0.0800 0.0.0072 0.0064 0.00503 Păşuni 0.0070 0.0060 0.0050 0.00404 Fâneţe 0.0070 0.0060 0.0050 0.00405 Vii 0.0150 0.0100 0.0090 0.0060
56
6 Livezi 0.00180 0.00160 0.0110 0.0967 Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie
forestieră0.096 0.072 0.064 0.052
8 Terenuri de ape 0.052 0.044 0.028 -9 Drumuri şi căi ferate - - - -10 Terenuri neproductive - - - -
Pentru determinarea impozitului pe terenuri, diferenţiat pe ranguri de
localităţi la nivelurile prevăzute mai sus se va aplica coeficientul 4 de corecţie.
Procedura de luare în debit
La fel ca la persoane juridice.
Procedura scăderii din evidenţă a impozitului pe teren
La prezentare, după verificarea documentelor prezentate se fac transcrierile,
scăzând de la vânzător suprafeţele vândute, concomitent se scad şi debitele nedatorate
prin borderoul de scădere emis mecanizat (automat prin calculator prin scăderea
suprafeţei).
În cazurile de trecere de la persoană fizică la persoană juridică se face încetarea
impunerii cu data încheierii tranzacţiei la notar. La fel se procedează şi în cazul în care
suprafaţa de teren trece în proprietatea statului, fie prin naţionalizare, fie prin expropriere,
scăzând automat şi debitele necuvenite, emiţând la finele zilei un borderou de scădere pe
fiecare poziţie şi sector aparte, creând un fişier de jurnal (JRN) care se transmite la
descărcare în baza de date; documentele se înregistrează în registrul intrărilor şi se depun
la dosarul inspectorului de sector, pe dosare individuale.
În cazul în care terenul devine construit , suprafaţa ocupată de construcţii noi se
scade din suprafaţa totală diminuându-se impozitul aferent construcţiilor.
Calculul impozitului pe teren impune pentru terenul din extravilan 240 de reguli
de calcul , în funcţie de : rangul localităţii; zona în cadrul localităţii; dacă Consiliul Local
a hotărât majorarea taxelor locale; etc.
Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează în funcţie de capacitatea
cilindrică a mijloacelor de transport pentru fiecare 500 cmc diferenţiat pe categorii de
mijloace auto (autoturisme, autobuze, autoutilitare până la 12 tone).Pentru mijloacele de
trasport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone precum şi pentru
combinaţiile acestora se stabileşte în funcţie de masa totală maximă autorizată de
57
numărul de axe şi pe feluri de suspensie ( pneumatică sau mecanică). Resuesele
financiare provenite din taxa asupra mijloacelor de transport având masa maximă
autorizată peste 12 tone se utilizează exclusiv pentru lucrări de întreţinere , modernizare,
reabilitare şi construcţie a drumurilor de interes local şi constituie venit în proporţie de
60% la bugetul local. Pentru vehiculele lente taxa se stabileşte în sumă fixă având
scadenţa la 31.01. a fiecărui an. Pentru remorci , semiremorci, rulote taxele anuale se
stabilesc in funcţie de capacitatea acestora exprimată în tone. Capacitatea cilindrică a
motorului, remorcilor, semiremorcilor, rulotelor, numărul exelor, şi masa totală maximă
autorizată avute în vedere la calcularea taxei se dovedesc cu cartea de identitate a
autovehiculului, respectiv a remorcii.
Persoane juridice
Procedura de declarare şi stabilire a taxei
1. Declararea
Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează pe baza declaraţiei de
impunere (vezi Anexa nr. 3), care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor
locale pe raza cărora se află sediul persoanei juridice.
Persoanele juridice îşi calculează taxele datorate prin propriile servicii financiar-
contabile.
Declaraţiile de impunere, se depun în termen de 30 de zile de la dobândire sau
atunci când au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului datorat.
Persoanele juridice completează formularul de declaraţie pentru taxei asupra
mijloacelor de transport, (cod 70.13.01.05), care în mod obligatoriu trebuie să conţină
următoarele elemente:
datele de identificare ale contribuabilului
- denumirea plătitorului (contribuabilului)
- sediul acestuia
- telefon
- nr. şi data de la Registrul Comerţului,
- banca şi contul
- codul fiscal
informaţii pentru stabilirea taxei auto
- număr curent
58
- specificarea maşinii
- numărul mijloacelor de transport
- taxa stabilită
informaţii privind persoanele şi data la care s-a întocmit declaraţia
- data completării declaraţiei
- semnăturile persoanelor care au întocmit declaraţia şi ştampila unităţii
situaţia nominală a mijloacelor de transport
- număr curent
- specificarea maşinii
- data dobândirii
- seria motor, şasiu
- capacitatea cilindrică
- taxa datorată
- total taxă
- observaţii
avizul organului de specialitate
- numărul şi data înregistrării
- semnătura inspectorului care a efectuat verificarea şi înregistrarea
- ştampila instituţiei
Documente anexate solicitate
La declaraţia de impunere se solicită în mod obligatoriu în funcţie de modul de
dobândire a mijloacelor de transport următoarele acte :
pentru mijloacelor de transport dobândite prin cumpărare
- contractul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzător şi cumpărătorul
mijlocului de transport, dacă vânzătorul este o persoană fizică
- factură emisă de vânzător, în cazul în care acesta este o persoană juridică
- în cazul în care mijlocul de transport este dobândit prin import se prezintă
traducerea actului de dobândire, documentul de identitate a vehicolului şi
declaraţia vamală
- fişa de înmatriculare
pentru mijloacele de transport dobândite prin donaţie
- actul de donaţie
59
- accept de donaţie autentificat la notar public
- în cazul în care este dobândit din străinătate se depune şi declaraţia vamală
- fişa de înmatriculare
pentru mijloacele de transport dobândite prin donaţie respectiv ca aport la capitalul
social
- actul adiţional care să reflecte mărirea capitalului social
-fişa de înmatriculare
2. Stabilirea
Contribuabilii care deţin mijloace de transport cu tracţiune mecanică datorează o taxă
anuală stabilită în funcţie de capacitatea cilindrică a acestora pentru fiecare 500 cmc sau
fracţiune din aceştia.
Tabelul nr. 3: Nivelul taxei auto în funcţie de tipul mijlocului de transport
Nr.
crt.
Tipul mijlocului de transport Nivel de taxă an 2010
-lei-an-500 cmc sau fracţiune-
1 Autoturisme cu capacitate
cilindrică de până la 2.000 cmc
inclusiv
8
2 Autoturisme cu capacitate
cilindrică de peste 2.000 cmc
36
3 Autobuze, autocare, microbuze 24
4 Autovehicule de până la 12 tone
inclusiv
30
5 Tractoare înmatriculate 18
6 Motociclete, motorete şi scutere 8
60
Pentru ataşe taxa anuală se stabileşte la nivelul a 50% din taxa datorată pentru
motociclete, motorete şi scutere.
Pentru autovehiculele de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de
peste 12 tone taxa se stabileşte diferenţiat.
Procedura de luare în debit
Există două modalităţi principale de declarare pentru persoane juridice:
deplasarea contribuabilului la sediul serviciului de specialitate în vederea depunerii
declaraţiei
transmiterea prin poştă a declaraţiei
1. Contribuabilul se prezintă la ghişeul inspectorului de serviciu.
Acesta va verifica din punct de vedere al conţinutului şi al formei documentele
depuse, autenticitatea acestora, precum şi corectitudinea datelor înscrise în declaraţie,
după care se introduce în baza de date informatică, conform modelului de matricolă
anexat, cu următoarele date :
- scutire/reducere taxă
- 0 nescutit
- 1 scutit integral
- 2 scutit 50%
- denumire marcă
- tip mijloc de transport
1 autoturisme; 2 autobuze, microbuze; 3 motociclete, motorete; 4 biciclete,
triciclete; 5 bărci, luntre pentru uz personal; 6 bărci cu motor; 7 şalupe; 8 tractor; 9 bac,
pod plutitor; 10 remorcă pentru autoturism; 11 triciclu pentru invalizi; 12 autocamioane
de orice fel, autospeciale; 13 bărci pentru transport persoane; 14 bărci folosite în alte
scopuri; 15 ataş; 16 remorcă bus, microbuz; 17 remorcă camion; 18 remorcă tractor; 19
remorcă autotren; 20 autotren; 21 iaht; 22 remocher, slep; 23 vapor;
- capacitate cilindrică
- serie motor
- serie şasiu
- număr de circulaţie
61
- mod de dobândire
- data declarării
- număr act de dobândire
- data dobândirii
- număr act de încetare
- data încetării
- numărul certificatului de radiere
- data radierii
- data modificării capacităţii cilindrice
- data sistării
După introducerea datelor privind mijloacele de transport conform
documentaţiei prezentate, declaraţia pentru stabilirea taxei asupra mijloacelor de
transport, împreună cu documentele anexe se înregistrează în registrul de intrare-ieşire,
numărul dat din registru se înscrie şi în declaraţie, după care se constituie dosarul fiscal
şi apoi se introduc documentele şi se arhivează. Fişa de înmatriculare şi un exemplar din
declaraţia înregistrată, verificată, semnată şi ştampilată de inspector se înmânează
contribuabilului.
2. Actele sunt transmise prin poştă – în mod similar ca la impozitul pe clădiri
Procedura scăderii din evidenţă a taxei asupra mijloacelor de transport
Taxa asupra mijloacelor de transport se dă la scădere în cazurile în care mijlocul
de transport respectiv a fost înstrăinat şi radiat din evidenţele organelor de poliţie sau ale
căpităniei portului.
Radierea din evidenta politiei se referă la scoaterea din evidentă a acestor
mijloace de transport13.
Scăderea din evidenţă a taxei asupra mijloacelor de transport se efectuează în
cazul înstrăinării prin vânzare sau în cazul casării mijlocului de transport.
în cazul înstrăinării prin vânzare actul prezentat este
- certificatul de radiere cu viza organelor de poliţie
în cazul casării mijlocului de transport se prezintă următoarele acte
13 Vezi HG nr. 610/1992 privind cartea de identitate a autovehiculului
62
- documente din care să rezulte că mijlocul de transport a fost predat
unităţilor autorizate pentru colectarea şi recuperarea metalelor
- certificatul de radiere dacă mijlocul de transport a fost înscris în circulaţie
Pentru autovehiculele care nu sunt supuse înmatriculării, scăderea taxei se poate
face numai în cazul înstrăinării acestora sau prin scoaterea din uz, urmare a casării sau
vânzării ca piese de schimb (motor, caroserie, şasiu, cutie de viteze etc.), fapt dovedit
prin documente care să ateste aceste situaţii.
Taxa asupra mijloacelor de transport nu se dă la scădere pentru perioada cât
autovehiculele sau mijloacele de transport pe apă se află în reparaţii curente sau reparaţii
capitale, şi nici în cazul lipsei temporare a unor piese de schimb din reţeaua comercială
sau de la unităţile de reparaţii de profil.
După verificarea actelor de către inspector se fac operări în baza de date, prin
modificarea matricolei auto, cu specificarea datei încetării taxei şi radierii mijlocului de
transport din evidenţa organelor de poliţie , după care se scad automat debitele. Se aduce
la cunoştinţa contribuabilului obligaţia de plată rămasă, dacă este cazul, printr-un aviz de
plată.
Modificări de impozit pot apare în următoarele cazuri :
schimbarea capacităţii cilindrice a motorului
schimbarea tipului autovehiculului
Aceste modificări trebuiesc vizate şi aprobate de Registrul Auto Român, după
care în termen de 30 de zile se declară la serviciile de specialitate ale consiliilor locale
acolo unde se află sediul contribuabililor.
Persoane fizice
Procedura de declarare şi stabilire a taxei asupra mijloacelor de transport
1. Declararea
Persoanele fizice sunt obligate să depună declaraţia de impunere (vezi Anexa nr.
4) la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a
căror rază de competenţă se află domiciliul, în termen de 30 de zile de la data dobândirii
63
acestora sau cu ocazia modificării masei impozabile, în vederea determinării mărimilor
impozabile precum şi a taxelor aferente.
Persoanele fizice completează formularul de declaraţie pentru stabilirea taxei
asupra mijloacelor de transport (cod 70.13.05.05), care trebuie să conţină:
datele de identificare ale contribuabilului
- numele plătitorului
- adresa acestuia
- telefon
- seria şi numărul de buletin
informaţii pentru stabilirea taxei auto
- specificarea maşinii
informaţii privind persoanele şi data la care s-a întocmit declaraţia
- data completării declaraţiei
- semnăturile persoanelor care au întocmit declaraţia şi ştampila unităţii
Pe baza declaraţiei depuse de contribuabil, organele specializate întocmesc
procesul verbal de stabilire a taxei asupra mijloacelor de transport. Un exemplar se
înmânează contribuabilului iar celălalt rămâne la administraţia locală.
Documente anexate solicitate
Pentru mijloacele de transport dobândite prin cumpărare se solicită următoarele
documente:
- contractul de vânzare-cumpărare
- factura dacă se cumpără de la persoane juridice
Pentru mijloacele de transport cumpărate din străinătate se anexează:
- contractul de vânzare-cumpărare pentru maşini folosite
- factura pentru maşini noi
- chitanţa vamală
- cartea de identitate
2. Stabilirea
Taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane fizice se calculează
la fel ca în cazul persoanelor juridice.
64
Procedura de luare în debit
Se face în mod similar ca la persoane juridice.
Procedura scăderii din evidenţă a taxei asupra mijloacelor de transport
Scăderea debitelor se efectuează în baza certificatelor de radiere emise de
Organele de Poliţie în urma vânzărilor efectuate şi scoaterea din circulaţie a mijlocului de
transport de pe numele contribuabilului (vânzare, moştenire, donare).
La fel se scad şi mijloacele de transport scoase legal din ţară, dezmembrate şi
distruse.
În cazul în care se stabilesc de către Organele de Poliţie furturi de mijloace de
transport şi nerecuperate, se emit certificate de scoatere din circulaţia pe baza cărora se
face sistarea urmăririi debitului, până la găsirea sau până la radierea definitivă din
evidenţele de circulaţie a autovehiculelor.
În cazul tractoarelor şi remorcilor rutiere scoase din circulaţia rutieră şi predate
pentru lucrări agricole, se face radierea din evidenţele fiscale scăzând debitele
necuvenite.
În toate cazurile, debitele necuvenite se scad în baza borderoului de scădere creat
prin introducerea documentelor de scădere în calculator, care la sfârşitul zilei emite
borderoul de scădere care se depune în dosarul operatorului de date, iar documentele
prezentate se înregistrează în registrul de intrare-ieşire şi se predau inspectorului de sector
pentru arhivare în dosarul individual al mijlocului de transport. Fişierul jurnal (JRN)
creat, se transferă prin descărcare în baza de date.
Taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor în domeniul
construcţiilor sunt diferenţiate în funcţie de valoarea construcţiilor şi instalaţiilor ,
suprafaţa terenului, natura serviciilor prestate. Taxele se plătesc înaintea eliberării
documentelor respective şi includ taxe pentru:
certificate de urbanism şi autorizaţii de construire
autorizarea de foraje şi excavări necesare studiilor geotehnice, ridicărilor
topografice, exploatărilor de carieră , balastieră, sondelor de gaze şi petrol,
precum şi alte exploatări.
Autorizarea construcţiilor provizorii de şantier necesare execuţiei de
lucrări de bază dacă nu au fost autorizate odată cu acestea
65
Autorizaţii pentru organizarea de tabere cu corturi, căsuţe, campinguri
Autorizarea construcţiilor pentru lucrări cu caracter provizoriu :
chioşcuri, tonete , spaţii de expunere situate pa căile şi în spaţiile publice,
precum şi pentru amplasarea corpurilor şi panourilor de afişaj,a firmelor şi
reclamelor
Autorizaţia de desfiinţare , parţială sau totală a construcţiilor şi
amenajărilor
Autorizarea lucrărilor de racordare şi branşamente publice de apă,
canalizare, gaze, energie electrică şi telefonie
Eliberarea autorizaţiilor de orice fel, precum şi viza anuală a acestora.
Contribuabilii care solicită eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor
datorează taxe.
Persoanele fizice şi juridice trebuie să depună : cererea pentru eliberarea
certificatelor, avizelor sau autorizaţiilor solicitate; cererea pentru eliberarea autorizaţiei
de construire, în conformitate cu proiectul prezentat. Alături de aceste cereri se anexeză:
pentru certificatul de urbanism
- extras de Carte Funciară nu mai vechi de 30 de zile sau act de concesiune
sau contract de închiriere
- dovada achitării taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism
- memoriu tehnic justificativ
- plan de situaţie
pentru autorizaţia de construire
- anexa tip la cerere completată de proiectant
- dovada achitării taxei pentru obţinerea autorizaţiei de construire
- extras de Carte Funciară sau act de concesiune
- certificatul de urbanism în termen de valabilitate şi corelat cu obiectul
cererii de autorizare
- avizele şi studiile solicitate prin certificatul de urbanism
- documentaţia tehnic
La terminarea lucrărilor beneficiarii autorizaţiei de construire, în termen de 15 zile
de la data expirării termenului de executare stabilit prin aceasta, sunt obligaţi să declare,
valoarea reală a lucrărilor, în vederea regularizării taxei pentru autorizaţia de construire,
66
prin “ Declaraţie privind valoarea reală a lucrărilor executate în baza autorizaţiei de
construire “, la compartimentele de specialitate ale administraţiei publice locale.
Pentru determinarea valorii reale titularul autorizaţiei de construire va prezenta, o
documentaţie cuprinzând un post calcul realizat în preţurile actualizate, la terminarea
lucrărilor, pe baza indicilor preţurilor de consum comunicate de Institutul Naţional de
Statistică, din care să rezulte valoarea finală a investiţiei.
Structurile specializate ale autorităţilor administraţiei publice locale vor regulariza
taxa pentru autorizaţia de construire pe baza valorii reale a lucrărilor declarate de către
solicitant, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare stabilit prin
autorizaţia de construire.
Titularul autorizaţiei de construire va prezenta pe lângă declaraţia privind
valoarea reală a lucrărilor autorizate şi o copie a procesului verbal de recepţie la
terminarea lucrărilor.
Tabelul nr. 8: Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism în funcţie de suprafaţa
pentru care se solicită
Suprafaţa Taxa datorată
a) până la 150 m2 inclusiv
b) între 151 şi 250 m2 inclusiv
c) între 251 şi 500 m2 inclusiv
d) între 501 şi 750 m2 inclusiv
e) între 751 şi 1000 m2 inclusiv
f) peste 1000 m2
Taxa pentru eliberarea autorizaţiei se calculează în funcţie de tipul autorizaţiei.
Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate
Se calculează pe baza declaraţiei de impunere (vezi Anexa nr. 6) care se depune
de contribuabil la serviciile de specialitate ale consiliilor locale.
Documentele anexate:
- autorizaţia de construire
67
- certificatul de urbanism
- desenul panoului respectiv
Pentru folosirea mijloacelor de publicitate prin afişaj, panouri sau alte asemenea
mijloace publicitare beneficiarii datorează o taxă de 19,5 lei / an / m2 sau fracţiune de m2.
Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate se plăteşte anticipat de
către beneficiarul publicităţii, proporţional cu numărul de luni de utilizare. În situaţiile în
care mijloacele de reclamă şi publicitate au o durată mai mare de 1 an, taxa se plăteşte
până la data de 31 ianuarie a fiecărui an.
Pentru firmele instalate la locul exercitării activităţii taxa anuală se stabileşte în
funcţie de dimensiune şi este de 30 lei / an / m2 sau fracţuine de m2. Contribuabilii au
obligaţia să achite în două tranşe : până la 31 martie şi 30 septembrie.
Impozitul pe spectacole
Sunt obligate la plata impozitului pe spectacole persoanele fizice şi
persoanele juridice care organizează, cu plată, permanent sau ocazional, spectacole,
manifestări artistice sau sportive, activităţi artistice sau distractive de videoteci şi
discoteci, denumite spectacole.
Obiectul impozitului îl constituie încasările din vânzarea biletelor de intrare şi a
abonamentelor.
Impozitul se calculează prin aplicarea unor cote procentuale la obiectul
impozitabil, adică la încasările totale. Din încasările impozitabile nu se scad cheltuielile
legate de organizarea şi desfăşurarea spectacolelor.
Cotele procedurale sunt diferenţiate astfel:
Spectacolele:
a. de teatru, operetă, operă, filarmonică, cinematografice, alte spectacole
muzicale şi de circ – 2%.
b. festivaluri, concursuri, cenacluri, serate, recitaluri sau alte asemenea
manifestări artistice sau distractive care au un caracter ocazional– 5%.
Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii
următoare, la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială îşi au
sediul şi de a afişa tarifele la casele de vânzare a biletelor şi la locul de desfăşurare a
spectacolelor.
68
Plătitorii de impozit pe spectacole au obligaţia de a înregistra biletele de
intrare la organele fiscale în a căror rază teritorială îşi au sediul şi de a desfăşurare a
spectacolelor.
Plătitorii de impozit au obligaţia de a ţine evidenţa acestuia şi de a depune, până la
data de 15 inclusiv a lunii următoare, la organul fiscal teritorial în a cărui rază teritorială
plătitorul îşi are sediul sau domiciliul, decontul de impozit.
Taxa hotelieră
Pentru şederea în municipii, oraşe sau comune consiliile locale pot hotărâ
instituirea taxei hoteliere datorate de persoane fizice în vârstă de peste 18 ani.
Declaraţia privind taxa hotelieră se face prin completarea unui formular tipizat,
tipărit (vezi anexa nr.8), care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale
acolo unde se află domiciliul sau sediul contribuabilului.
Taxa se determină pe baza cotei de 1% la tarifele de cazare practicate şi numărul
zilelor de cazare, sau la tariful practicat pentru o noapte de cazare.
Taxa hotelieră se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se
realizează cazarea, odată cu luarea în evidenţă a persoanelor cazate, şi se varsă la bugetul
local în primele 10 zile ale fiecărei luni pentru luna precedentă.
Taxele de timbru judiciare şi notariale
Actele şi serviciile notariale, care se îndeplinesc de către notarii publici, sunt
supuse taxelor de timbru.
Taxele de timbru pentru actele şi serviciile notariale se datorează anticipat.
Sunt supuse taxelor judiciare de timbru cererile şi acţiunile introduse la instanţele
judecătoreşti, de orice grad, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi/sau
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Plătitorii taxelor judiciare de timbru sunt persoanele fizice şi juridice române şi
străine, care solicită prestarea unui serviciu supus acestor taxe.
69
Taxele judiciare de timbru sunt stabilite prin lege14 în mod diferenţiat, după cum
obiectul cererii sau acţiunii este sau nu evaluabil în bani.
Activitatea notarială15 asigură persoanelor fizice şi juridice constatarea
raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi
ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea.
Activitatea notarială se realizează de către notarii publici, prin acte notariale şi
consultaţii juridice notariale. Acestea sunt supuse unor taxe de timbru diferenţiate în
funcţie de natura actelor şi serviciilor16.
Impozitul pe profit al regiilor autonome de importanţă locală şi pe cel datorat de
societăţile comerciale în care consiliul local este acţionar majoritar constituie venit la
bugetul local. Plătitorii acestui impozit sunt regiile autonome şi societăţile comerciale
care îşi desfăşoară activitatea în domenii cum sunt: transportul urban în comun de
călători, salubritatea , alimentarea cu apă potabilă, alimentarea cu energie termică,
amenajarea şi întreţinerea parcurilor, etc.
Taxele speciale instituite la nivelul municipiului Giurgiu sunt : taxele pentru
tăierea arborilor, taxele de căsătorie, naştere, deces, taxe pentru spargerea
pavajului/trotuarului, taxe ocupare teren , taxe pentru garaj, taxe pentru grădină,taxe
staţionare taximetrişti , autorizaţii de liberă trecere/ oprire , taxe pentru închirierea
containere, eurocontainere, pubele şi europubele.
Concluzii şi propuneri
Reglementările cu privire la impozitele şi taxele locale valabile de la 01.01.2003,
complică mecanismul de calcul al acestora.
Astfel, calculul impozitului pentru o construcţie deţinută de o persoană fizică
este diferenţiat, existând 960 de posibilităţi, în funcţie de: destinaţie; pereţi; confort (cu 14 Vezi Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru modificată prin: Legea nr. 112/1998; Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999; HG nr. 752/1999 şi Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 760/C din 22.04.1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru15 Vezi Legea (nr. 36/1995) notarilor publici şi activităţilor notariale 16 Vezi OG nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, aprobată şi modificată prin Legea nr. 122/1998 şi prin OG nr. 30/1999, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 443/C din 07.07.1999 privind Normele metodologiei pentru aplicarea OG nr. 12/1998
70
sau fără instalaţii, apă, electricitate, încălzire centrală, canalizare, etc.); tip clădire (câte
nivele, câte apartamente); poziţie (mansardă, subsol); anul construirii; rangul
localităţii; zona în cadrul localităţii; majorarea sau nu stabilită de Consiliul Local; etc.
Calculul impozitului pe teren impune pentru terenul din extravilan 240 reguli de
calcul, în funcţie de: categoria de folosinţă; rangul localităţii; zona în cadrul localităţii;
dacă Consiliul Local a hotărât majorarea taxelor locale; etc.
Sunt şi declaraţii care creează confuzie în rândul contribuabililor. Spre
exemplu, la declaraţia de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren în cazul
contribuabililor persoane juridice apare la o rubrică “terenuri cu construcţii”. Mulţi
contribuabili completează această rubrică cu suprafaţa ocupată de clădiri pe când
această se referă la terenurile aferente construcţiilor. S-ar fi putut scrie terenuri libere
de construcţii pentru a înţelege şi contribuabilii clar la ce se referă.
Declaraţiile de impunere pentru impozitul pe clădiri, teren şi taxa auto au
elemente comune (acelaşi antet, la sfârşit se scrie la toate semnătura şi data la care s-a
întocmit). Ar putea să se facă o singură declaraţie diferenţiată pe cele 3 tipuri de
impozite.
Impozitele şi taxele locale în municipiul Oltenita au trecut de la Ministerul
Finanţelor la Consiliul Local din iunie 1999. Primăria municipiului Oltenita a preluat
impozitele şi taxele locale de la Ministerul Finanţelor fără a prelua şi personalul
specializat. Astfel s-a recurs la angajarea unor persoane care nu erau specializate în
impozite şi taxe locale. Din această cauză procesul de instruire al angajaţilor a fost mai
îndelungat. Nici până în prezent nu s-a reuşit specializarea integrală a acestora. Spre
exemplu, de când s-au preluat de la Ministerul Finanţelor şi până azi inspectorii
71
Serviciului de Impozite şi Taxe nu au efectuat controale faptice pentru verificarea
corectitudinii şi veridicităţii declaraţiilor de impunere depuse de contribuabili.
Pe viitor dacă ar fi posibil contribuabilii să poată vizualiza informaţiile privitoare la
impozitele şi taxele locale precum şi obligaţiile personale de plată a taxelor prin internet.
În viitor se doreşte şi posibilitatea de plată a impozitelor şi taxelor prin acest sistem.
O mai bună colaborare cu poliţia pentru identificarea contribuabililor care işi
schimbă domiciliul, eventual când se depune declaraţia sau sunt înregistraţi pe internet
să li se ceară şi codul numeric personal. Astfel vor putea fi găsiţi mai uşor chiar dacă
îşi schimbă sediul.
Înlocuirea programului informatizat, Venis, care este foarte vechi şi care nu
mai face faţă şi din această cauză apar multe greşeli.
Biliografie
1. Ordonanta nr.83/2004 pentru modificare si completarea Legii nr.571/2003 privind
Codul fiscal in Monitorul oficial al Romaniei,nr.793/27.08.2004.
2. Legea nr.494/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr.83/2004 pentru
modificarea si completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal in Monitorul oficial
al Romaniei nr.1092/24.11.2004;Ordonanta de urgenta nr.123/2004 pentru modificarea
si completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal,Monitorul oficial
nr.154/07.12.2004.
3. Legea nr.96/2005 privind aprobarea ordonantei de urgenta a Guvernului
nr.123/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal
in Monitorul Oficial al Romaniei,nr.325/18.04.2005.
72
4. Dobrin Marinicã-Contabilitatea baze,Editarea Fundatiei Romaniei de
miine,Bucuresti 2004.
5. Dobrin Marinicã,Managementul contabilitatii in asigurari ,Editura Tribuna
Economica,Bucuresti 2006,
6. Dobrin Marinicã,Contabilitatea persoanelor juridice fara scop patrimonial ,Editura
Fundatiei Romania de miine,Bucuresti 2006.
7. Legea Contabilitatii nr.82/1991 republicata in Monitorul Oficial al Romaniei partea
a I-a,nr.48/14.01.2005.
8. Legea nr.571/22.12.2003,privind Codul fiscal ,publicata in Monitorul oficial
nr.927/23.12.2003.
9. Ordonanta Guvernului Romaniei nr.92/24.12.2003,privind Codul de procedura
fiscala,publicate in Monitorul Oficial nr.94/29.12.2003
10. Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.1752/17.11.2005 ,pentru aprobarea
reglementarilor contabile conform cu directivele europene ,publicate in Monitorul
Oficial,partea a I-a nr.1080/30.11.2005.
11. Normele metodologice din 14 decembrie 2004 de intocmire si utilizare a registrelor
si formularelor comune pe economie privind activitatea financiara si contabila,publicate
in Monitorul Oficial nr.23 bis din 7 ianuarie 2005.
12. Reglementari contabile pentru agentii economici ,Ministerul Finantelor
Publice,Editura Economica ,Bucuresti 2002.
13. Ordonanta de urgenta nr.138/2004 pentru modificarea si completarea Legii
nr.571/2003 privind Codul fiscal ,”Monitorul Oficial al Romaniei” nr.281/30.12.2004
14. Legea nr.163/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr.138/2004 pentru modificarea si completarea legii nr.571/2003,privind Codul fiscal,in
„Monitorul oficial al Romaniei ,nr.466/01.06.2005
15. Institutul de Politici Publice Bucureşti, Bugetul Local-Suplimentarea veniturilor
proprii, Ghid practic, bucureşti, 2002
16. Leonte D. ,Cioponea M.- Finanţe Publice , note de curs , Editura Fundaţia de
Mâine, Bucureşti, 2001
17. Moşteanu T. şi colaboratorii-Finanţe Buget, Editura Economică, Bucureşti, 2001
18. Popescu G., Popescu V.- Manualul inspectorului de impozite şi taxe locale, Editura
Tribuna Economică , 2004
73
19. Văcărel I.- finanţe Publice, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti , 1994
20. *** Monitorul oficial al Romaniei Colectia 2000-2007
Tribuna economica 2000-2007
21. *** Ordinul Ministerului Finantelor nr.1752/2005
privind aprobarea Reglementarilor contabile conform cu directivele europene ,MO
nr.1080 bis/30.11.2005
22. *** Legea contabilitatii nr.89/1991,republicata in MO
nr.48/2005
23. *** Colectia litaeraturii de specialisti
-Adevarul economic
-Monitorul Oficial al Romaniei
24. *** Colecţia Tribuna Economică 2004
25. *** Norme Metodologice privind Trezoreria finanţelor
publice
26. *** Legea finanţelor Publice
27. *** Norme metodologice de plicare a Codului Fiscal
28. *** Legislaţia acuală privind impozitele şi taxele locale
29. Institutul de Politici Publice Bucureşti, Bugetul Local-Suplimentarea veniturilor
proprii, Ghid practic, bucureşti, 2002
30. Leonte D. ,Cioponea M.- Finanţe Publice , note de curs , Editura Fundaţia de
Mâine, Bucureşti, 2001
31. Moşteanu T. şi colaboratorii-Finanţe Buget, Editura Economică, Bucureşti, 2001
32. Popescu G., popescu V.- Manualul inspectorului de impozite şi taxe locale,
Editura Tribuna Economică , 2004
33. Văcărel I.- finanţe Publice, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti , 1994*
34. *** Colecţia Tribuna Economică 2004
35. *** Norme Metodologice privind Trezoreria finanţelor publice
36. *** Legea finanţelor Publice
37. *** Norme metodologice de plicare a Codului Fiscal
38. *** Legislaţia acuală privind impozitele şi taxele locale
74
39 *** Analele universităţii “Dimitrie Cantemir” Tg Mureş
75