1

CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMANIA

SITUATII FINANCIARE CONSOLIDATE (IFRS 10)

Program de pregatire profesionala – anul 2014

Autor: IORDACHE ELENA

Membru al Consiliului CAFR

2

Procesul consolidarii implica mai multe standarde si anume:

- IFRS 3 Combinari de intreprinderi

- IFRS 10 Situatii financiare consolidate

- IFRS 11 Angajamente comune

- IFRS 12 Prezentarea intereselor existente in alte enitati

- IAS 27 Situatii financiare individuale

- IAS 28 Investitii in entitati asociate si asocieri in participatiune

- IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare

3

Intrebari:

- De ce consolidare?

o Grupul = entitate unica

- Cine formeaza grupul?

o Mama si filialele sale

- Cine este entitatea mama?

o Entitatea care controleaza una sau mai multe entitati

- Ce alte entitati mai sunt incluse in situatiile financiare consolidate?

o Entitatile asociate si aranjamentele comune

- Care sunt metodele utilizate in consolidare

o Utilizate in functie de entitatea consolidata: filiala, angajamente comune, entitati asociate

- Cine consolideaza si stabileste regulile de consolidare?

o Entitatea mama

4

Perimetrul consolidarii:

Entitatea mama

Filiale entitati asociate aranjamente comune

Participari (investitii) :

o Directe (societatea A investeste direct in B)

detine 80%

o Indirecte (societatea A investeste direct in B si indirect in C)

- detine 80% detine 70%

„A” detine in „C” 56%

Entitatea

mama A

Entitatea B

(filiala)

Entitatea

mama A

Entitatea B

(filiala)

Societatea C

(filiala)

5

Standardul Internaţional de Raportare Financiară 10 „Situaţii financiare consolidate”

Istoric

IFRS 10 “Situaţii financiare consolidate” a fost elaborat de IASB in mai 2011, inlocuind IAS 27.

IFRS 10 înlocuieşte IAS 27 Situaţii financiare consolidate şi individuale şi SIC-12 Consolidare - Entităţi cu scop special şi intră în vigoare pentru exercitiile financiare care încep la 1 ianuarie 2012 sau ulterior acestei date.

IFRS 12 Prezentarea intereselor existente în alte entităţi, emis odata cu IFRS 10 si a înlocuit dispoziţiile de prezentare de informaţii din IAS 27.

Ulterior in iunie 2012, IFRS 11 „Ängajamente comune”a fost modificat prin documentul Situaţii financiare consolidate, angajamente comune și prezentarea intereselor existente în alte entităţi: îndrumări de tranziţie, totodata se aduc modificari si la IFRS 10 si IFRS 12.

Alte standarde relevante in consolidare: IFRS 3 Combinari de intreprinderi

IAS 27 Situaţii financiare individuale

IAS 28 Investiţii în entităţile asociate şi în asocierile în participaţie

6

Principalele motive privind elaborarea standardului:

divergentele aparute in practica privind aplicarea lui IAS 27 şi SIC-12.

o De exemplu, anumite entităţi au aplicat diferit conceptul de control, în situatia în care, o entitate raportoare controlează o altă entitate, dar deţine mai puţin de o jumătate din drepturile de vot ale entităţii şi în circumstanţe în care a fost implicată relaţia de reprezentare

aplicare inconsecventă a conceptului de control.

o IAS 27 prevedea consolidarea entităţilor care sunt controlate de o entitate raportoare şi definea controlul ca fiind autoritatea de a guverna politicile financiare şi de exploatare ale unei entităţi pentru a obţine beneficii din activităţile sale. SIC-12, care a interpretat dispoziţiile din IAS 27 în contextul entităţilor cu scop special, a accentuat mai mult riscurile şi beneficiile.

Existenta unei lipse de transparenţă privind riscurile la care erau expuşi investitorii

o In special in cazul „vehiculele scoase în afara bilanţului” (cum ar fi vehiculele de titlurizare), inclusiv cele pe care le-au constituit sau le-au sponsorizat. Drept rezultat, liderii G20, Consiliul pentru stabilitate financiară şi alte persoane au solicitat Consiliului să revizuiască dispoziţiile privind contabilizarea şi prezentarea informaţiilor pentru astfel de „vehicule scoase în afara bilanţului”.

7

Principalele asemanari si deosebiri dintre IFRS 10 - IAS 27 și SIC - 12 :

Aspect contabil IAS 27 si SIC 12 IFRS 10

Scop IAS 27 se aplică la toate evaluările de control, dar este interpretată de SIC-12 pentru entități cu scop special (ESS) • IAS 27 se aplică atât in situatiile financiare consolidate cat și individuale

IFRS 10 este singura sursă de îndrumare la consolidare pentru toate investitiile inclusiv cele la care se aplica SIC-12 • IFRS 10 se aplică numai în situațiile financiare consolidate. Cerințe privind întocmirea situațiilor financiare separate sunt păstrate în IAS 27

Consolidare IAS 27 prevede o derogare pentru un părinte care este si filială și îndeplinește condiții stricte

Fara modificari in ifrs 10

Exceptii Sub IAS 27 controlul este puterea de a guverna politicile de exploatare și financiare ale unei alte entități, astfel încât să se obțină beneficii din activitățile acesteia

Nouă definiție IFRS 10 de control este legat de o "putere + beneficii" dar se concentrează asupra capacității de a conduce activitățile care genereaza beneficiile

Proceduri de consolidare

stabilește proceduri, cum ar fi eliminarea soldurilor din interiorul grupului

cuprinde dispoziții privind modificările de proprietate și pierderea controlului

Fara modificari in IFRS 10

8

Control prin drept de vot /de facto

control

IAS 27 include o prezumție că detinerea unui procent mai mare de 50% din puterea de vot la o entitate dă dreptul de control • IAS 27 nu are nici o orientare explicită cu privire la controlul printr-o minoritate mai larga ("control de facto")

Conform IFRS 10 controlul este conferit de mai mult de 50% din drepturile de vot, iar activitățile sunt conduse de drepturile de vot - IFRS 10 include îndrumare explicită că o minoritate mai larga poate conferi control în cazul în care alte participații sunt dispersate

Entitati Speciale (SPE)

SIC-12 definește SPE și oferă îndrumare specifica Indicatori de control din SIC-12 includ "riscuri și recompense" și "Pilot automat"

- SPE nu sunt definite în IFRS 10 • principiile generale dinIFRS 10 se aplică si entităților acoperite de SIC-12 • IFRS 10 include îndrumări cu privire la situațiile în care votul sau drepturile similare nu sunt factorul dominant în a decide cine controlează investitia

Drepturi de vot potentiale (PVR)

în conformitate cu IAS 27 PVR pot transmite sau contribui la control, dacă sunt exercitabile IAS 27 ofera orientare ce este foarte restrictiva cand PVR sunt lipsite de substanță (de exemplu, atunci când prețul de exercitare exclude conversia în orice scenariu posibil)

în conformitate cu IFRS 10 PVR pot transmite controlul sau contribui la control, dacă sunt substantiale. • IFRS 10 prezinta o gamă mai largă de indicatori pentru a evalua dacă drepturile de vot potentiale sunt substantiale

Control delegat

Nu are prevederi IFRS 10 include orientări detaliate dacă un investitor este un decident sau un agent. Un investitor angajat sa acționeze în numele altor persoane (de exemplu, un agent) nu controleaza investitia.

9

Obiectivul de baza

Stabilirea principiilor de prezentare și de întocmire a situațiilor financiare consolidate atunci când o entitate controlează una sau mai multe alte entități.

Îndeplinirea obiectivului presupune:

o `ca obligativitate pentru o entitate (societate-mamă) care controlează una sau mai multe entități diferite (filiale) să prezinte situații financiare consolidate.

o definirea principiului de control și stabilirea controluli drept bază pentru consolidare;

o stabilirea modului de aplicare a principiului controlului pentru a identifica dacă un investitor controlează o entitate în care s-a investit și, prin urmare, trebuie să consolideze entitatea în care s-a investit;

o stabilirea dispoziţiilor contabile pentru întocmirea situațiilor financiare consolidate; si

o stabilirea unei excepţii de la consolidarea anumitor filiale ale unei entităţi de investiţii.

Standarul trateaza in principal aspecte legate de stabilirea controlului, celelate aspecte privind combinarile de intreprinderi si efectul acestora asupra consolidării, inclusiv fondurile comerciale realizate rezultate în urma unei combinări de întreprinderi sunt cuprinse in IFRS 3 Combinări de întreprinderi).

10

Termeni si definiţii adecvate procesului de consolidare

situaţii financiare consolidate

Situațiile financiare ale unui grup în cadrul căruia activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile, cheltuielile și fluxurile de trezorerie ale societății mamă și ale filialelor sale sunt prezentate ca aparținând unei entități economice unice.

control asupra unei entități în care s-a investit

Un investitor controlează o entitate în care a investit atunci când este expus sau are drepturi la venituri variabile pe baza participării sale în entitatea în care a investit și are capacitatea de a influența acele venituri prin autoritatea sa asupra entității în care s-a investit.

factor decizional O entitate cu drepturi decizionale care este fie un mandant, fie un reprezentant al altor părți.

Grup O societate-mamă şi filialele sale.

Entitate de investiţii

O entitate care:

(a) obţine fonduri de la unul sau mai mulţi investitori, în scopul de a furniza acelor investitori servicii de gestionare a investiţiilor;

(b) se angajează în faţa investitorilor săi de a investi fonduri fie pentru crestrea câştigurilor de capital, fie pentru obtinerea veniturilor din investiţii sau ambele; şi

(c) cuantifică şi evaluează performanţa majorităţii investiţiilor sale pe baza valorii juste.

11

interese care nu controlează

Capitalurile proprii într-o filială care nu se pot atribui, direct sau indirect, unei societăţi-mamă.

societate-mamă O entitate care controlează una sau mai multe entități.

autoritate Drepturi existente care conferă capacitatea societatii mama de a coordona activitățile relevante.

drepturi de protecție

Drepturi concepute pentru a proteja interesele părții care deține drepturile respective, fără a conferi acelei părți autoritate asupra entității în cadrul căreia deține drepturile respective.

activităţi relevante

activitățile ce influențeaza semnificativ veniturile curente ale entității în care s-a investit.

drepturi de demitere

Acele drepturi detinute de o entitate prin care factorului decizional i se poate retrage autoritatea sa decizională.

Filială O entitate controlată de altă entitate.

12

Alti termeni definiți în alte standarde, precum IFRS 3, IFRS 11, IFRS 12, IAS 28 sau IAS 24 utilizați împreuna cu termeni din IFRS 10 si au urmatoarele semnificatii:

entitate asociată

interes deţinut

în altă entitate

asociere in participatiune

personal cheie din conducere

O entitate asupra careia investitorul exercita o influenta semnificativa.

un interes deținut într-o altă entitate se referă la:

implicarea contractuală și necontractuală, care expune o entitate la variabilitatea rezultatelor din performanța celeilalte entități.

deținerea de capitaluri proprii sau instrumente de datorie, precum și alte forme de participare,

furnizarea de fonduri, sprijinul cu lichidități, ameliorarea condițiilor de credit și garanții. Aici sunt incluse mijloacele prin care o entitate deține controlul sau controlul în comun ori o influență semnificativă asupra unei alte entități. O entitate nu deține, în mod necesar, un interes într-o altă entitate numai datorită unei relații tipice client-furnizor.

Este un angajament comun in cadrul caruia partile care detin controlul comun asupra angajamentului au drepturi la activele nete ale angajamentului

Reprezinta acele persoane care au autoritatea si responsabilitatea de a planifica, conduce si controla activitatile entitatii, in mod direct sau indirect, incluzand orice director (executiv sau nu) al entitatii

13

entitate

dobândită

Întreprinderea sau întreprinderile asupra cărora dobânditorul obţine controlul într-o combinare

de întreprinderi.

dobânditor Entitatea care obţine controlul asupra entităţii dobândite.

data achiziţiei Data la care dobânditorul obţine controlul asupra entităţii dobândite.

fond comercial

metoda punerii în echivalenţă

Reprezinta acel activ recunoscut ca urmare a beneficiilor economice viitoare rezultate din alte active dobândite într-o combinare de întreprinderi si care nu pot fi identificate individual şi recunoscute separat.

O metodă de contabilizare prin care investiția este inițial recunoscută la cost și ajustată ulterior în funcție de modificările post-achiziţie în cota investitorului din activele nete ale entității în care a investit. Profitul sau pierderea investitorului include cota sa din profitul sau pierderea entității în care a investit, iar alte elemente ale rezultatului global includ cota investitorului din celelalte elemente ale rezultatului global al entității în care a investit

combinare de întreprinderi

O tranzacţie sau un alt eveniment prin care un dobânditor obţine controlul asupra uneia sau mai multor întreprinderi. Tranzacţiile numite uneori „fuziuni reale” sau „fuziuni între entităţi egale” sunt, de asemenea, combinări de întreprinderi, conform utilizării acestui termen în IFRS.

14

Domeniu de aplicare

Regula generala:

O entitate care este o societate-mamă trebuie să prezinte situații financiare consolidate.

Exceptii:

IFRS 10 se aplică tuturor entităților, cu următoarele exceptii:

(a) o societate-mamă care îndeplineste în totalitate urmatoarele condiții:

este o filială deținută total sau parțial de o altă entitate, iar toți proprietarii, inclusiv cei fara drept de vot, au fost înștiințați și au fost de acord (fara obiecții) ca societatea mamă să nu prezinte situații financiare consolidate;

instrumentele de datorie și de capitaluri proprii ale acesteia nu sunt tranzacționate pe o piață publică (o bursă de valori națională sau străină sau o piață nereglementată, inclusiv piețe locale și regionale);

nu și-a depus și nici nu este pe cale să-și depună situațiile financiare la o comisie pentru valori mobiliare sau la alt organism de reglementare în scopul emiterii oricărei clase de instrumente pe o piață publică; şi

societatea-mamă finală sau oricare dintre cele intermediare întocmește situații financiare consolidate disponibile pentru uzul public și conforme cu IFRS-urile.

(b) planurilor de beneficii post-angajare sau altor planuri de beneficii ale angajaților pe termen lung, la care se aplică IAS 19 Beneficiile angajaților.

(c) nu este necesar ca o entitate de investiţii să prezinte situaţii financiare consolidate în cazul în care i se impune, în conformitate cu punctul 31 din IFRS 10, să-şi evalueze toate filiale la valoarea justă prin profit sau pierdere.

15

Control

Cum se stabileste controlul?

Un investitor controlează o entitate în care a investit dacă și numai dacă acesta deține în totalitate următoarele:

1) autoritatea asupra entitatii in care s-a investit

2) expunere sau drepturi la veniturile variabile pe baza participării sale în entitatea în care s-a investit (participarea la beneficii)

3) capacitatea de a-și utiliza autoritatea asupra entității în care s-a investit pentru a influența valoarea veniturilor investitorului (abilitatea de utilizare a autoritatii)

investeste (80%)

controleaza

CONTROL

Entitatea A Entitatea B

Autoritate Participare

beneficii

Utilizeaza

autoritatea

16

Descrierea conditiilor care definesc controlul:

1) Autoritatea asupra unei entitati

Cum se demonstreaza autoritatea?

Autoritatea trebuie sa derive din drepturi = investitorul are drepturi care îi conferă capacitatea curentă de a coordona activitățile relevante in veniturile entitatii in care s-a investit

De exemplu:

autoritate obtinuta direct ca urmare a drepturilor de vot atribuite pe baza instrumentelor de capital propriu, cum ar fi acțiunile (evaluarea autoritatii se face prin analizarea drepturilor de vot obținute în urma acelor participații)

autoritatea rezultă în urma unuia sau mai multor angajamente contractuale (evaluarea va fi mai complexă și va necesita analizarea mai multor factori)

Dacă doi sau mai mulți investitori au, fiecare, drepturi existente care le oferă capacitatea unilaterală de a coordona activități relevante diferite, investitorul care are capacitatea curentă de a coordona activitățile ce influențează cel mai mult veniturile entității în care s-a investit are autoritate asupra entității în care s-a investit.

investitorul care are numai drepturi de protecție nu are autoritate asupra entității în care s-a investit si prin urmare, nu controlează entitatea.

Ce reprezinta drepturile de protectie?

drepturile de protecție = au scopul de a proteja interesele deținătorului fără a-i conferi acestuia autoritate asupra entității în care s-a investit, aferentă drepturilor respective, un investitor care deține doar drepturi de protecție nu poate avea autoritate sau nu poate împiedica o altă parte să dețină autoritate asupra unei entități în care s-a investit,

17

o exemplu de drept de protectie este dreptul unui creditor de a sechestra activele unui debitor, în cazul în care debitorul nu reușește să întrunească condițiile prevăzute de rambursare a împrumutului.

Analiza Drepturilor de vot

Un investitor care deține peste jumătate din drepturile de vot ale unei entități în care s-a investit are autoritate în următoarele situații:

(a) activitățile relevante sunt coordonate prin votul deținătorului majorității drepturilor de vot, sau

(b) majoritatea membrilor organului de conducere care coordonează activitățile relevante sunt desemnați prin votul deținătorului majorității drepturilor de vot.

Relatia: autoritate-drept de vot:

- Deținerea majorității drepturilor de vot, dar nu şi a autorităţii

Un investitor care deține peste jumătate din drepturile de vot ale unei entități în care s-a investit pentru a avea autoritate trebuie ca drepturile de vot să fie drepturi reale, astfel incat să îi ofere investitorului capacitatea curentă de a coordona activități relevante care, de cele mai multe ori, se va realiza prin stabilirea politicilor de funcționare și de finanțare.

De exemplu, un investitor care deține peste jumătate din drepturile de vot ale unei entități în care s-a investit nu poate avea autoritate dacă activitățile relevante sunt coordonate de un guvern, o instanță, un administrator, un administrator judiciar, un lichidator sau o autoritate de reglementare.

18

- Autoritate fără deținerea majorității drepturilor de vot

Un investitor poate avea autoritate chiar dacă nu deține majoritatea drepturilor de vot într-o entitate în care s-a investit. Astfel de situatii apar atunci cand exista:

(a) un angajament contractual între investitor și alți deținători de drepturi de vot (ex. Un contract care sa-i permită să ia decizii cu privire la activităţile relevante).

(b) drepturi care decurg din alte angajamente contractuale (De exemplu, drepturile prevăzute într-un angajament contractual împreună cu drepturile de vot pot fi suficiente pentru a-i oferi investitorului capacitatea curentă de a coordona procesele de producție ale unei entități în care s-a investit sau de a coordona activitățile de funcționare și de finanțare ale unei entități în care s-a investit și care influențează semnificativ rezultatele entității în care s-a investit)

(c) drepturile de vot ale investitorului (are capacitatea practică de a coordona unilateral activitățile relevante).

(d) drepturi de vot potențiale;sau

(e) o combinație între punctele (a)–(d).

A doua conditie a controlului

2) Participarea la rezultatele entitatii

Ce inseamna aceasta conditei pentru entitatea care analizeaza controlul?

Investitorul realizeaza care este gradul lui de expunere sau care este volum de drepturi detinute la veniturile variabile ale entitatii în care s-a investit. Acest aspect inseamna ca in urma expunerii, investitorul are drepturi la performanta unei entitatii, adica decide si participa la rezultatele financiare ale entitatii in care s-a investit

19

Rezultatele investitorului pot fi exclusiv pozitive, exclusiv negative sau atât pozitive cât și negative.

Numai un singur investitor poate controla o entitate în care s-a investit, iar rezultatele entității în care s-a investit pot fi împărțite între mai multe părți.

o De exemplu, deținătorii de interese care nu controlează pot avea dreptul la profitul sau distribuirile unei entități în care s-a investit

A treia conditie a controlului

3) Legatura dintre autoritate si rezultate

3.1. Cum se demonstreaza?

Prin capacitatea investitorului de a-și utiliza autoritatea asupra entității în care s-a investit pentru a influența valoarea veniturilor investitorului

3.2 Exista mai multe tipuri de autoritati

In functie de relationarea dintre:

investitor entitate gestionata alte parti implicate

De exemplu autoritatea delegata presupune ca un investitor cu drepturi decizionale să stabilească dacă este un mandant sau un reprezentant.

20

3.3 Ce inseamna un reprezentant?

o Un investitor care este un reprezentant nu controlează o entitate în care s-a investit atunci când își exercită drepturile decizionale care i-au fost mandatate

o Identificarea factorilor*) prin care se determina daca un decident este un reprezentant:

a) Evaluarea domeniului de aplicare al investitorului (F1)

b) Drepturile detinute de alte parti (F2)

c) Remuneratiile acordate factorului decizional (F3)

d) Expunerea factorului decizional la variabilitatea veniturilor in baza altor interese (F4)

*) Nota:

- Fiecare factor se evalueaza si i se atribuie ponderi diferite in functie circumstantele specifice.

- In functie de rezultatele obtinute se constata daca investitorul este un reprezentant sau nu.

Descrierea modelului prin care se evalueaza un reprezentant:

a) Evaluarea domeniul de aplicare al autorității sale decizionale asupra entității în care s-a investit (F1), avand in vedere:

activitățile permise în conformitate cu acordul(rile) decizionale și cu prevederile legislative, și

libertatea de acțiune de care dispune factorul decizional în luarea deciziilor.

analizarea entitatii in care s-a investit urmarind scopul, structura cat si riscurile la care se expune investitorul.

21

b) Drepturile deținute de alte părți (F2)

pot influența capacitatea factorului decizional de a coordona activitățile relevante ale unei entități în care s-a investit

existenta si detinere a dreptului de demitere

De exemplu:

atunci când o singură parte deține dreptul real de demitere și poate demite în mod neîntemeiat factorul decizional, acest fapt este suficient pentru a concluziona că factorul decizional este un reprezentant

Daca mai multe părți dețin drepturi de demitere (și niciuna dintre părți nu poate demite factorul decizional fără acordul celorlalte părți), drepturile respective, considerate separat, nu sunt decisive pentru a stabili dacă un factor decizional acționează în principal în numele și în beneficiul altora.

Constatare: cu cât este mai mare numărul părților care trebuie să acționeze în comun pentru a-și exercita drepturile de demitere a unui factor decizional și cu cât este mai mare amploarea și variabilitatea asociate intereselor economice ale factorului decizional (adică remunerația și alte interese), cu atât acest factor va avea o pondere mai mică

Analiza in paralel atat a drepturilor reale detinute de alte parti care limiteaza libertatea factorului decizional, cat si a drepturilor de demitere.

o În evaluarea autorității, un investitor va analiza doar drepturile reale aferente unei entități în care s-a investit (deținute de investitor sau de alte părți). Pentru ca un drept să fie real, deținătorul trebuie să dețină capacitatea practică de a-și exercita dreptul respectiv.

22

o Pentru a stabili dacă drepturile sunt reale, sunt necesare raționamente și analizarea tuturor situațiilor și circumstanțelor.

De exemplu, un factor decizional care, pentru a acționa, trebuie să obțină acordul unui număr mai mic de alte părți este, în general, un reprezentant.

Analiza drepturilor ce pot fi exercitate de consiliul director al unei entități în care s-a investit (sau de alt organ de conducere) și influența acestora asupra autorității factorului decizional

c) Remuneratiile acordate factorului decizional (F3)

Cu cât este mai mare valoarea și variabilitatea remunerației factorului decizional în comparație cu veniturile estimate din activitățile entității în care s-a investit, cu atât este mai probabil ca factorul decizional să fie un mandant.

Pentru a stabili dacă este un mandant sau un reprezentant, factorul decizional trebuie, de asemenea, să verifice dacă există si se întrunesc următoarele condiții:

(a) Remunerația factorului decizional este proporțională cu serviciile furnizate.

(b) Acordul de remunerare cuprinde numai termeni, condiții sau valori prezente de regulă în angajamentele pentru servicii și un nivel de competențe similare, negociate în condiții obiective.

d) Expunerea factorului decizional la variabilitatea veniturilor in baza altor interese (F4)

Deținerea altor interese într-o entitate în care s-a investit sugerează că factorul decizional poate fi un mandant.

Pentru a-și evalua expunerea la variabilitatea rentabilităţii intereselor deținute în entitatea în care s-a investit, un factor decizional trebuie să țină cont de următoarele:

23

1) cu cât este mai mare valoarea și variabilitatea asociate intereselor economice ale acestuia, având în vedere în mod agregat remunerația și alte interese ale acestuia, cu atât este mai probabil ca factorul decizional să fie un mandant.

2) dacă expunerea la variabilitatea rentabilității diferă de cea a altor investitori și, în acest caz, dacă acest fapt îi influențează acțiunile. De exemplu, o astfel de situație este posibilă atunci când un factor decizional deține interese secundare sau furnizează unei entități în care s-a investit alte forme de îmbunătățire a condițiilor de credit.

Factorul decizional trebuie să își evalueze expunerea în comparație cu variabilitatea rentabilității totale a entității în care s-a investit. Această evaluare se va efectua în principal pe baza veniturilor estimate din activitățile entității în care s-a investit, dar nu trebuie să excludă expunerea maximă a factorului decizional la variabilitatea rentabilității entității în care s-a investit în urma altor interese deținute de factorul decizional.

Exemplul – Analiza si evaluarea controlului factorului decizional

O societate (factor decizional) înființează, lansează și gestionează un fond de investitii care oferă oportunități mai multor investitori.

Ce se cunoaste despre relatia: factor decizional - fond?

- Respectiva societate este si gestionarul fondului si trebuie să decidă în interesul tuturor investitorilor, conform contractelor de administrare ale fondului. Se cunoaste ca gestionarul fondului are o libertate de decizie extinsă.

- Gestionarul fondului a investit în fond în proporție de 20%, dar nu are obligația de a finanța pierderile care depășesc investiția sa de 20%.

- Fondul are un consiliu de administrație, iar toții membrii consiliului sunt independenți de gestionarul fondului și sunt desemnați de ceilalți investitori. Consiliul de administrație numește anual un gestionar al fondului sau reinoieste pe cel xistent. În cazul în care consiliul decide să

24

nu mai reînnoiască contractul gestionarului fondului, serviciile efectuate de gestionarul fondului ar putea fi efectuate de alți gestionari din sectorul de activitate.

- Pentru serviciile sale, gestionarul fondului primește un comision determinat:

în funcție de piață - echivalent cu 1% din activele aflate în gestiune; și

20% din profitul total al fondului, în cazul în care se atinge un prag al profitului, stabilit in contract.

Comisioanele sunt proporționale cu serviciile furnizate.

Analiza controlului:

Constatam ca desi trebuie să decidă în interesul tuturor investitorilor, gestionarul fondului:

are autoritate decizională extinsă in coordonarea activităților relevante ale fondului.

este remunerat prin comisioane fixe sau în funcție de performanțe, proporționale cu serviciile furnizate.

combinația dintre investiția de 20% a gestionarului fondului și remunerația acestuia creează o expunere la variabilitatea rentabilității din activitățile fondului, care este atât de semnificativă, încât indică faptul că gestionarul fondului este un mandant. Cu toate acestea, investitorii au drepturi reale de a demite gestionarul fondului - consiliul de administrație furnizează un mecanism prin care se asigură că investitorii îl pot demite pe gestionarul fondului, dacă iau o decizie în acest sens.

Urmare analizei, gestionarul fondului ajunge la urmatoarea concluzie:

25

Gestionarul fondului va acorda o importanță mai mare drepturilor reale de demitere în cadrul analizei. Prin urmare, deși gestionarul fondului are autoritate decizională extinsă și expunere la variabilitatea rentabilității fondului (în urma remunerației și a investiției proprii), totusi drepturile reale deținute de ceilalți investitori indică faptul că gestionarul fondului este un reprezentant.Prin urmare, gestionarul fondului concluzionează că nu deține controlul fondului.

Concluzii

finale:

- la evaluarea controlului, investitorul trebuie să analizeze toate datele și circumstanțele si sa revizuiasca periodic cele trei elemente de control, in cazul în care datele și circumstanțele indică faptul că au survenit modificări;

- in situatia in care doi sau mai mulți investitori controlează în comun o entitate si niciun investitor nu controlează individual entitatea în care s-a investit, deoarece nu poate coordona activitățile fără colaborarea celorlalți, atunci fiecare investitor va contabiliza interesele deținute în entitatea în care s-a investit în conformitate cu IFRS-urile relevante, cum ar fi IFRS 11 Angajamente comune, IAS 28 Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație sau IFRS 9 Instrumente financiare.

Tehnici contabile

Intrebari frecvente: 1. Ce fel de politici contabile se utilizeaza la consolidare?

26

O societate-mamă trebuie să întocmească situații financiare consolidate utilizând politici contabile uniforme pentru tranzacții și evenimente asemănătoare în circumstanțe similare.

2. Cand incepe consolidarea?

La data la care investitorul a obținut controlul

3. Cand inceteaza consolidarea?

La data la care investitorul pierde controlul entității în care s-a investit.

Indrumări privind întocmirea situațiilor financiare consolidate.

1. Politici si tehnici contabile utilizate in consolidare

Se utilizeaza politici contabile uniforme = dacă un membru al grupului utilizează alte politici contabile decât cele adoptate în situaţiile financiare consolidate pentru tranzacţii şi evenimente asemănătoare în circumstanţe similare, trebuie făcute ajustări adecvate la situaţiile financiare atunci când aceste situaţii sunt folosite la întocmirea situaţiilor financiare consolidate

Se combină elementele similare de active, datorii, capitaluri proprii, venituri, cheltuieli și fluxuri de trezorerie ale societății-mamă cu cele ale filialelor;

Se compensează (elimină) valoarea contabilă a investiției făcute de societatea-mamă în fiecare filială și partea societății-mamă din capitalul propriu al fiecărei filiale (IFRS 3 oferă explicații privind modul de contabilizare pentru orice fond comercial aferent);

Se elimină în totalitate activele și datoriile, capitalurile proprii, veniturile, cheltuielile și fluxurile de trezorerie din interiorul grupului care sunt aferente tranzacțiilor între entitățile grupului (profitul sau pierderile rezultate din tranzacțiile în interiorul grupului, care sunt recunoscute în active, precum stocurile

27

și activele imobilizate, sunt eliminate în totalitate). Pierderile în interiorul grupului pot indica o depreciere care impune recunoaşterea în situaţiile financiare consolidate. IAS 12 Impozitul pe profit se aplică diferenţelor temporare care apar din eliminarea profiturilor şi pierderilor rezultate din tranzacţii în interiorul grupului.

2. Data evaluarii

O entitate include în situațiile financiare consolidate veniturile și cheltuielile unei filiale începând de la data la care a obținut controlul și până la data la care entitatea încetează să mai controleze filiala. Veniturile şi cheltuielile filialei se bazează pe valorile activelor şi datoriilor recunoscute în situaţiile financiare consolidate ale societăţii-mamă la data achiziţiei.

De exemplu: cheltuielile cu amortizarea recunoscute în situaţia consolidată a rezultatului global după data achiziţiei se bazează pe valorile juste ale activelor depreciabile aferente, recunoscute în situaţiile financiare consolidate de la data achiziţiei.

3. Stabilirea drepturilor de vot potenţiale

Atat partea de profit sau pierdere, cat și modificările capitalurilor proprii alocate societății-mamă și intereselor care nu controlează aferente drepturilor de vot potentiale se vor stabili numai pe baza participațiilor existente în capitalurile proprii și nu reflectă posibila exercitare sau conversie a drepturilor de vot potențiale.

4. Data de raportare

Situațiile financiare ale societății-mamă și ale filialelor sale utilizate la întocmirea situațiilor financiare consolidate trebuie să aibă aceeași dată de raportare.

Când finalul perioadei de raportare pentru societatea-mamă diferă de cel al unei filiale, filiala va întocmi, în scopul consolidării, informații financiare suplimentare pentru aceeași dată ca situațiile financiare ale

28

societății-mamă, pentru a permite societății mamă să consolideze informațiile financiare ale filialei, cu excepția cazului în care este imposibil să se procedeze astfel.

Daca este imposibil utilizarea aceleasi date, atunci societatea-mamă trebuie să consolideze informațiile financiare ale filialei utilizând situațiile financiare cele mai recente ale filialei, ajustate pentru efectele celor mai semnificative tranzacții sau evenimente care au loc între data situațiilor financiare respective și data situațiilor financiare consolidate.

Diferența dintre data situațiilor financiare ale filialei și data situațiilor financiare consolidate nu trebuie să fie mai mare de trei luni, iar durata perioadelor de raportare și orice diferență între datele situațiilor financiare trebuie să fie aceleași de la o perioadă la alta.

5. Interese care nu controlează

Societatea-mamă trebuie să prezinte interesele care nu controlează în situația poziției financiare consolidată, în cadrul capitalurilor proprii, separat de capitalurile proprii ale proprietarilor societății-mamă.

O entitate trebuie să atribuie profitul sau pierderea și fiecare componentă a altor elemente ale rezultatului global proprietarilor societății-mamă și intereselor care nu controlează. Entitatea trebuie, de asemenea, să atribuie rezultatul global total proprietarilor societății-mamă și intereselor care nu controlează chiar dacă aceasta are drept urmare un sold deficitar al intereselor care nu controlează.

La modificarea cotei detinute de interesele care nu consolideaza o entitate trebuie să ajusteze valorile contabile ale intereselor care controlează și ale celor care nu controlează pentru a reflecta modificarea participațiilor aferente acestora în filială. Entitatea trebuie să recunoască direct în capitalurile proprii orice diferență dintre valoarea pe baza căreia sunt ajustate interesele care nu controlează și valoarea justă a contravalorii plătite sau primite și să o atribuie proprietarilor societății-mamă.

29

6.Pierderea controlului

Daca se pierde controlul asupra unei filiale, atunci societatea-mamă trebuie sa:

(a) derecunoască:

(i) activele (inclusiv orice fond comercial) și datoriile filialei la valorile lor contabile de la data pierderii controlului; şi

(ii) valoarea contabilă a oricăror interese care nu controlează deținute în fosta filială la data pierderii controlului (inclusiv orice componente ale altor elemente de rezultat global care li se pot atribui);

b) recunoască:

(i) valoarea justă a contravalorii primite, dacă aceasta există, din tranzacţia, evenimentul sau circumstanţa care a avut drept rezultat pierderea controlului;

(ii) dacă tranzacția, evenimentul sau împrejurarea care a avut drept rezultat pierderea controlului implică o distribuire a acțiunilor filialei către proprietari, în calitatea lor de proprietari, acea distribuire; şi

(iii) orice investiție nerepartizată în fosta filială, la valoarea sa justă, la data pierderii controlului;

(c) reclasifice la profit sau pierdere sau să transfere direct la rezultate reportate, dacă acest lucru este impus de alte IFRS-uri, valorile recunoscute în alte elemente de rezultat global (diferente de curs valutar recunoscute in conturi de rezultatea reportate)

(d) recunoască orice diferență care rezultă drept câștig sau pierdere în profitul sau pierderea care se poate atribui societății-mamă.

30

Determinarea măsurii în care o entitate reprezintă o entitate de investiţii

Definitie O societate-mamă trebuie să determine dacă este o entitate de investiţii. O entitate este una de investitii, daca: (a) obţine fonduri de la unul sau mai mulţi investitori, în scopul de a furniza acelor investitori

servicii de gestionare a investiţiilor; (b) se angajează în faţa investitorilor săi că scopul activității sale este de a investi fonduri

numai pentru câştiguri din creşterea valorii capitalului, veniturile din investiţii sau ambele; şi

(c) cuantifică şi evaluează performanţa majorităţii investiţiilor sale pe baza valorii juste.

Recunoasterea entitatii de investitii

O entitate de investiţii este recunoscuta daca prezinta urmatoarele caracteristici:

(a) deține mai mult de o investiţie

(b) are mai mult de un investitor ;

(c) are investitori care nu sunt părţi afiliate ale entităţii; şi

(d) are participaţii în capitalurile proprii sub formă de capitaluri proprii sau interese similare

Absenţa oricăreia dintre aceste caracteristici tipice nu descalifică neapărat o entitate de la clasificarea drept entitate de investiţii

Reevaluarea

Dacă faptele şi circumstanţele indică faptul că există modificări la unul sau mai mult de trei dintre elementele care compun definiţia sau caracteristicile, atunci societatea-mamă trebuie să reevalueze măsura în care reprezintă o entitate de investiţii.

31

O societate-mamă care fie încetează să fie o entitate de investiţii, fie devine o entitate de investiţii trebuie să contabilizeze modificarea statutului său prospectiv, de la data la care a avut loc modificarea statutului

Entităţi de investiţii: excepţie de la consolidare

O entitate de investiţii nu trebuie să îşi consolideze filialele sau să aplice IFRS 3 atunci când obţine controlul asupra unei alte entităţi. În schimb, o entitate de investiţii trebuie să evalueze o investiţie într-o filială la valoarea justă prin profit sau pierdere în conformitate cu IFRS 9.

Mecanismele detaliate ale procesului de consolidare variază de la un grup la altul, în funcție de:

structura grupului,

istorie

sisteme de raportare financiară.

Etapele-cheie într-un proces tipic de consolidare Pasul 1 – obtinerea situațiilor financiare pentru fiecare din entitatile ce intra in grup

Politici contabile uniforme (metode de evaluare si prezentare, durate de viata)

Aceeasi data de raportare sau apropiata

Identificarea tuturor filialelor si conversia situatiilor financiare la moneda de raportare

Revizuirea perimetrului de consolidare

Pasul 2 - Eliminarea tranzacțiilor si a soldurilor din interiorul grupului Eliminarea profiturilor si a pierderilor din interiorul grupului

Eliminarea tranzactiilor incrucisate (vanzari de stocuri, mijloace fixe, prestari servicii, imprumuturi, solduri intra-grup, inchirieri de imobile, etc)

32

Recalcularea efectelor fiscale

Reincadrarea sau recunoasterea elementelor din interiorul grupului (pierderea controlului, achizitii succesive)

Pasul 3 - Eliminarea investițiilor ale societatii-mamă în fiecare filiala si recunoasterea fondului comercial

Ajustări aferente combinărilor de întreprinderi

deprecierea fondului comercial

Pasul 4 - alocarea elementelor de capital și a elementelor de rezultat global atat pentru interesele care controleaza cat si pentru cele care nu controleaza

determinarea elementelor de capital propriu consolidate aferente grupului

alocarea elementelor de capital propriu aferente intereselor care nu controleaza

La consolidarea elementelor patrimoniale la nivel de grup se utiizeaza diverse tehnici de lucru, in functie de pozitia pe care o detine in grup entitatea in care s-a investit.

I. Pentru consolidarea filialelor IFRS3 sugereaza tehnica achizitiei Etapele metodei achizitiei

- identificarea dobânditorului conform IFRS 3(societatea mama ) - stabilirea datei achizitiei (data la care dobanditorul obtine controlul) - recunoasterea si evaluarea activelor identificabile dobândite, a datoriilor asumate si a oricaror interese

care nu controleaza in entitatea dobândita - identificarea corecta a tuturor activelor dobandite si a datoriilor asumate la nivel de grup, precum si

separarea capitalurilor proprii ale grupului de cele ale intereselor minoritare

33

- recunoasterea si evaluarea fondului comercial sau a unui câstig in urma unei cumparari in conditii avantajoase

Recunoasterea fondului comercial conform IFRS 3

Valoarea cu care suma de la litera (a) depaseste suma de la litera (b) de mai jos:

(a) valoarea agregata a: (i)contraprestatiei transferate

(ii)valorii oricaror interese care nu controleaza in entitatea dobândita,

(iii)intr-o combinare de intreprinderi realizata in etape, a valorii juste de la data achizitiei a participatiei in capitalurile proprii detinute anterior de dobânditor in entitatea dobândita.

(b) valorile nete de la data achizitiei ale activelor identificabile dobândite si ale datoriilor asumate.

(IFRS 3 art 32) Interese care nu controleaza =reprezinta acele capitaluri proprii dintr-o filiala care nu se pot atribui, direct sau indirect unei societati mame

Se pot aplica 2 tehnici de determinare si evaluare a intereselor care nu controleaza la data combinarii initiale, si anume:

1. Evaluarea interesului minoritar la valoarea justa de la data achizitiei - se utilizeaza preturile de pe piata activa pentru actiunile care nu sunt detinute de

dobanditor - daca nu este o piata activa se utilizeaza alta tehnica de evaluare - fondul comercial are in vedere numai partea minoritara aferenta

34

2. Evaluarea proportionala a intersului minoritar - reprezinta proportia detinuta de actionarii minoritari in activele nete dobandite - fondul comercial are in vedere partea dobanditorului Exemplu: Calcul fond comercial in functie de interesul care nu controleaza

Se cunoaste: - Societatea A detine actiuni in societatea B in procent de 70%, cost de achizitie de 400 u.m. - la data achizitiei, la societatea B, valoarea justa a activelor nete este de 500 u.m., iar valoarea justa a intereselor care nu controleaza(INC) este de 200 u.m. Se cere: Determinarea fondului comercial prin cele doua metode de cunoastere a INC

Denumire indicator Metoda valorii juste Metoda proportionala

Valoare agregata a : 1. contraprestatiei achizitiei (+) 2. valoarea justa a INC ( -) 3. valoarea justa a activelor nete

(=) Fond comercial

400 200 500

100

400 ---

350 (500*70%)

50 INC = 150 (500*30%)

Rezulta diferente de calcul pentru: fondul comercial si INC, dar implicit si petru deprecierea

fondului comercial

35

II. Tehnici de consolidarea a aranjamentelor comune, ce presupun control comun Un angajament comun= doua sau mai multe parti detin controlul in comun. Acesta este fie o exploatare in participare, fie o asociere in participare. Controlul comun = controlul partajat al unei activitati economice convenit prin contract si exista numai atunci când deciziile strategice financiare si de exploatare legate de activitate impun consensul unanim al partilor ce impart controlul(asociatii). Un operator intr-o exploatare in participatie trebuie sa recunoasca, pe langa elementele sale patrimoniale si activele, datoriile, veniturile si heltuielile ca parte detinuta in comun. O asociere in participatie = un angajament contractual prin care doua sau mai multe parti intreprind o activitate economica supusa controlului comun. Un asociat al unei asoceri in participare recunoaste participatia sa prin metoda punerii in echivalenta Excluderi • daca un interes in asocierea in participatie este dobândit si pastrat in vederea cedarii sale in urmatoarele douasprezece luni de la achizitie, IFRS nu prevede aplicarea metodei consolidarii proportionale sau a metodei punerii in echivalenta

• intereselor asociatilor in entitati controlate in comun detinute de: (a) organizatii cu capital de risc, sau

36

(b) fonduri mutuale, fonduri de investitii si entitati similare, inclusiv fonduri de asigurare cu componenta de investitii care sunt evaluate la valoarea justa prin profit sau pierdere in conformitate cu IFRS 9 Instrumente financiare

III. Tehnica punerii in echivalenta

Este o metoda de contabilizare prin care investitia este initial recunoscuta la cost si ajustata ulterior în functie de modificarile postachizitionare în cota investitorului din activele nete ale entitatii în care a investit. Cota investitorului din profitul sau pierderea entitatii în care s-a investit este recunoscuta în profitul sau pierderea investitorului.

Influenta semnificativa este capacitatea de a participa la luarea deciziilor privind politicile financiare si de exploatare ale entitatii în care s-a investit, fara a exercita un control asupra politicilor respective.

Caracteristicile influentei semnificative

• Influenta semnificativa = daca se detine, direct sau indirect, 20% sau mai mult din drepturile de vot ale entitatii în care a investit, cu exceptia cazului în care se poate demonstra clar ca nu este cazul influentei.

• Existenta influentei semnificative exercitate de un investitor este de obicei reflectata prin unul sau mai multe dintre urmatoarele moduri:

(a) reprezentarea în consiliul de administratie sau în organul de conducere echivalent al entitatii în care s-a investit;

37

(b) participarea la procesul de elaborare a politicilor, inclusiv participarea la luarea deciziilor cu privire la dividende si alte distribuiri;

(c) tranzactii semnificative între investitor si entitatea în care acesta a investit; (d) interschimbarea personalului de conducere; sau (e) furnizarea de informatii tehnice esentiale.

Distribuirile primite de la entitatea în care s-a investit reduc valoarea contabila a investitiei.

Intreruperea metodei punerii in echivalenta Metoda se intrerupe de la data la care nu se mai exercita o influenta semnificativa asupra entitatii asociate. În continuare se contabilizeaza investitia în conformitate cu IFRS 9, cu conditia ca entitatea asociata sa nu devina o filiala sau o asociere în participatie.

La pierderea influentei semnificative, entitatea trebuie sa evalueze la valoarea justa investitia pastrata în fosta entitate asociata si trebuie sa recunoasca în profit sau pierdere diferenta dintre:

–(a) valoarea justa a investitiei pastrate si încasarile din cedarea participatiei în entitatea asociata; si

–(b) valoarea contabila a investitiei la data la care influenta semnificativa este pierduta.

38

Exemple: E.1 - conceptul de entitate economică unică

O filială cumpără un activ de la o terță parte pentru 100 um. Ulterior, filiala vinde activul mamei pentru 130 UM. Urmare vanzarii, fiecare entitate in situațiile financiare individuale, va

inregistra: filiala înregistrează un profit de 30 um și mama înregistrează un activ de 130 um. În cazul în care societatea-mamă și filiala sunt privite ca fiind o singură entitate, tot ceea ce s- a întâmplat este că această entitate unică detine un activ cumpărat la un pret de 100 um de la o terță parte. Aceasta este ceea ce trebuie prezentat în situatia financiara consolidata a societății-mamă si nu tranzactiile intragrup. E.2 - alinierea politicii de contabilitate

Societatea-mamă P conduce un grup de investiții imobiliare, care include filiale S1 și S2 . Politica contabila a societatii mama (P) pentru investiții imobiliare este de a aplica modelul valorii juste, în conformitate cu

IAS 40 " Investiții imobiliare ". In situațiile financiare individuale ale filialelor, investitiile imobiliare sunt tratate diferit, si anume: filiala S1, aplică ca si

mama modelul valorii juste, dar filiala S2 utilizează modelul bazat pe cost. Atât S1 cat și S2 folosesc swap pe rata dobânzii la gestionarea riscului de rată a dobânzii la împrumuturile cu rată variabilă

. Cu toate acestea , S1 aplică contabilitatea de acoperire, iar S2 nu aplica aceasta contabilitate. Ce ajustari trebuie efectuate la consolidare?

Analiza : Referitor la metoda de valoare justa utilizata pentru investitii imobiliare este necesar a se ajusta imobilizarile de la S2 prin

trecerea lor de la cost la valoarea justă (cu excepția cazului în care in circumstanțe excepționale este imposibil de a evalua fiabil valoarea justă a proprietăților ) .

Nu este nevoie sa se faca ajustări pentru a elimina efectele contabilitatii de acoperire pentru S1 , sau de a aplica contabilitatea de acoperire pentru S2.

IAS 39 " Instrumente financiare : recunoaștere și evaluare " permite , dar nu cere aplicarea contabilitatii de acoperire, de la caz la caz , dacă sunt îndeplinite condițiile aplicabile.

39

Datele de raportare Cerința de bază în IFRS 10 este ca situațiile financiare ale fiecarei entitati din grup sa fie întocmite la aceeași data pentru raportarea de consolidare. În cazul în care datele de raportare diferă, sunt pregatite informații financiare suplimentare pentru consolidare , cu excepția cazului în care nu este practic [ IFRS 10.B92 ] . IFRS 10 permite o anumită flexibilitate în cazul în care nu este posibil sa se obțina informații suplimentare, si anume: situațiile financiare ale filialei pot fi utilizate în scopuri de consolidare, cu ajustări pentru tranzacțiile sau evenimentele semnificative care au loc în afara perioadei acoperite de situatia financiara consolidată. În această situație : • diferența dintre data de raportare a filialei și data de raportare a societatii mama nu poate depăși trei luni • durata perioadei de raportare a filialei și diferența de date trebuie să fie aceleași de la o perioadă la alta . E.3 – Data de raportare nu este la sfârșitul anului Societatea-mamă P întocmeste situatii financiare consolidate la 31 martie 2014. În acest scop, folosește situatii financiare bazate pe IFRS pentru Filiala S. S are sfârșit de an data de 31 decembrie 2013 . În februarie 2014, Filiala S a vândut o imbilizare corporala evidentiata la cost, realizand un profit destul de mare, fiind semnificativ pentru situațiile financiare consolidate . La ce data se face consolidarea? Analiza: P ar trebui să obțină informații suplimentare de la S, cum ar fi un pachet de raportare sau de gestionare pregătit în mod corespunzător, care sa acope: • perioada de 3 luni de la 1 ianuarie 2014 la data de 31 martie 2014 • perioada comparativa de 3 luni de la 1 ianuarie 2013 la data de 31 martie 2013 . Situațiile financiare individuale ale filialei S trebuie ajustate în scopul consolidării, prin adăugarea la rezultatele sale curente a rezultatelor aferente unei perioade de 3 luni și prin scăderea rezultatelor celor pentru perioada comparativa. În cazul în care acest lucru este imposibil, atunci situațiile financiare ale lui S pot fi utilizate fără a include aceste informatii suplimentare.

40

Cu toate acestea, ar trebui să fie făcute ajustările de situație aferente vânzarii proprietatii din februarie 2014 (precum și pentru orice alte tranzacțiilor sau evenimente semnificative ale Filialei S ce au loc în perioada anuala a societatii mamă P , dar în afara perioadei anuale a lui S) . Filiale straine Situațiile financiare ale filialelor străine trebuie să fie convertite în moneda de prezentare a grupului (care este de multe ori , dar nu întotdeauna , moneda funcțională a societății-mamă ) . Cerințele relevante sunt în IAS 21 " Efectele variației cursurilor de schimb valutar " . E.4 - Eliminarea pierderii intragrup Societatea-mamă P a achizitionat o imobilizare corporala la un cost de 200 um, în urmă cu opt ani. Pentru acest activ, P estimeaza o durata de viață utilă de 20 de ani și valoare reziduală zero. Pana in prezent, P a inregistrat o amortizare acumulată de 80 UM, si la 1 Ianuarie 20X1 prezinta o valoare contabilă de 120 UM . La 1 ianuarie 20X1, P vinde imobilizarea la Filiala S cu 100 um si suporta o pierdere de 20 UM . Urmare vanzarii, filiala S inregistreaza proprietatea la un cost de 100 um . Filiala S înregistreaza până la 31 decembrie 20X1 o amortizare de 8.3 um, rezultând o valoare contabilă de 91.7 um. Analiza : Pentru consolidarea la 31 decembrie 20X1 următoarele ajustări sunt necesare pentru a ajusta valoarea contabilă și cheltuielile cu amortizarea pentru sumele care ar fi fost în cazul în care vânzarea în cauză nu ar fi avut loc (ignorând taxele): debit um credit um Imobilizare corporala ( 110.0-91.7 ) 18,3 Cheltuieli cu amortizarea ( 10.0 - 8.3 ) 1.7 Pierderea din vânzarea imobilizarii 20.0 Deoarece din vânzarea intragrup a rezultat o pierdere, societatea mamă P ar trebui să ia în considerare dacă valoarea contabilă ajustată de 110 u.m. depășește valoarea recuperabilă a activului .

41

Tratamentul impozitului amanat la consolidare Impozitul amanat, la consolidare necesită mare atentie. IFRS 10 specifica că IAS 12 " Impozitul pe profit " se aplică la

diferențele temporare care apar din eliminarea profiturilor și pierderilor rezultate din tranzacții intragrup. Baza de impozitare aplicabila și rata de impozitare în acest scop sunt determinate în funcție de entitatea care deține

activul ( dobânditorul ). Cu toate acestea, o eliminare din interiorul grupului modifică valoarea contabilă a activului în situațiile financiare consolidate . Acest lucru creează sau modifică valoarea diferenței temporare .Aceste modificari trebuie să fie " afectate de impozit amanat" , după cum se arată în Exemplul E.5 : E.5 – Efectul fiscal al unei eliminari intragrup Datele de bază sunt aceleași ca în Exemplul E.4 de mai sus. În plus se mai cunoaste:

• atunci când S cumpără imobilizarea pentru 100 um, la 1 ianuarie 20X1, baza de impozitare pentru S este egala cu costul ( de exemplu, 100 um )

• în cele 12 luni, pana la data de 31 decembrie 20X1, S primește scutire fiscala de 20 UM , ceea ce conduce la reducerea bazei de impozitare la 80 UM • rata de impozitare la filiala S este de 25% .

Analiza : În situații financiare individuale S are o diferență temporară impozabilă de 11.7 um (91.7 - 80 UM ) . Filiala S ar trebui să recunoasca deja o datorie cu impozitul amânat de 2.9 um (11.7 um X 25 % ), în situatiile financiare individuale.

Pentru consolidare valoarea contabilă a activului trebuie majorată cu 18.3 um, de 91,7 um la 110 um, rezultând o diferență temporara impozabila de 30 um, diferenta intre baza contabila si baza fiscala (110-80). Din această sumă 20 UM se referă la vânzarea intragrup original. Sunt necesare următoarele ajustari ale efectului fiscal, si anume suplimentarea datoriei cu impozitul amanat

Debit um credit um Cheltuiala cu impozitul 4.6 * Datoria cu impozitul amânat 4.6 * * Diferenta temporara in consolidare este de 30 um (110-80), iar impozitul amanat este 7,5 um (30*25%), la consolidare se inregistreaza numai diferenta de 4,6 um fata de impozitul amanat inregistrat de filiala de (7,5-2,9 um)

42

Un alt aspect fiscal care de multe ori cauzeaza confuzie în practică, este necesitatea de a recunoaște impozitul amânat pe unele diferențele temporare aferente investițiilor în filiale ( eveniment , deși investiția este eliminata) . Ar trebui remarcat faptul că câștigurile de schimb sau pierderi din credite intragrup și soldurile denominate într-o valută (din perspectiva uneia sau mai multor dintre entitățile grupului implicate) nu se elimină pe consolidare: E.6 - împrumut între entități cu monede funcționale diferite Societatea-mamă P are monedă funcțională GBP și Filiala S are monedă funcțională USD. In cursul anului, societatea mama P ia un împrumut de la S de 60.000 USD, la un curs valutar de 1GBP = 1,5 USD. La sfârșitul anului rata este 1GBP = 1,6 USD . În situațiile financiare individuale ale mamei P se reevalueaza imprumutul - încasat de la valoarea contabilă inițială de 40.000 GBP ( 60.000/1,5 ) la 37.500 GBP (60.000 / 1,6 ). Prin urmare, P înregistrează o pierdere de 2.500 GBP. Filiala S nu recunoaște nici o diferență de schimb valutar deoarece împrumutul este exprimat în propria sa moneda funcțională. Analiza: La consolidare activele și pasivele filialei S sunt convertite în GBP la cursul de la sfârșitul anului, data bilantului, acesta fiind de 1,6 . Datoria intragrup de 37.500 GBP a lui P este eliminată cu creanta corespunzătoare de încasat intragrup. Pierderea din schimb valuatar a lui P de 2.500 GBP nu este eliminata la consolidare și, prin urmare, este inclusa în contul de profit și pierderi consolidat . În cazul în care împrumutul este parte a investiției nete a mamei P în Filiala S (daca de exemplu, data de decontare nu este nici planificată, nici probabilă în viitorul previzibil - IAS 21.15 ), cu toate acestea , ea este recunoscută în alte elemente ale rezultatului global în consolidare în conformitate cu IAS 21.32 . În plus față de cerințele de eliminare, o serie de acorduri (contracte) intragrup pot determina ca anumite tranzacții și acorduri să fie clasificate și măsurate în mod diferit la consolidare .

43

In tabelul de mai jos sunt prezentate unele dintre cele mai frecvente exemple :

Exemplu Detalii

Investitia in imobilizari În cazul în care o entitate din grup deține o proprietate care este închiriată unei alte entitati din grup, această proprietate este considerata ca investiție imobiliara în situațiile financiare individuale ale titularului, dar va fi considerata ocupata de proprietari, pentru activitatea proprie, la nivel de grup (a se vedea IAS 40 "Investiții imobiliare")

Clasificarea datoriilor-capitalurilor si a garantiilor societatii mame

Atunci când o filială emite acțiuni sau alte instrumente financiare și un părinte sau altă entitate din grup convine asupra unor condiții suplimentare direct cu deținătorii (de exemplu, o garanție), acest lucru poate necesita o reclasificare a instrumentelor de capitaluri proprii la datorii pentru consolidare (a se vedea punctul AG29 din IAS 32 "Financial Instrumente: Prezentare ")

Scheme de plati pe baza de actiuni O filială care intră într-un sistem de plată pe bază de acțiuni care cere ca pentru a deconta obligația sa furnizeze acțiuni ale societatii-mamă va clasifica schema ca fiind platita în numerar stabilit în situațiile financiare individuale. La consolidare sistemul va fi tratat ca decontat în acțiuni (a se vedea punctele 43A - 43D, de IFRS 2 "Plata pe bază de acțiuni")

Formule de calcul utilizate la consolidare privind fondul comercial si intereselul minoritar (interese care nu cotroleaza)

- Formula clasica de calcul a fondului comercial

Fond comercial= Cost de achizitie - % detinut de societatea mama in valoarea justa a activelor nete ale filialei de la data achizitiei

- Formula pentru interesul minoritar

Interesul minoritar = % detinut de interesul minoritar in activele nete ale filialei la data bilantului

44

E.7 – participatii directe si indirecte in capitalurile altor entitati Societatea mama P controlează două filiale, S1 și S2, în următoarea structură de grup. 90% 30% 66%= 30+36(90*40) 40% Ambele filiale au fost infiintate de P, inca de la constituire. În consecință, nu există fond comercial, rezultatul reportat fiind generat în timp ce P a avut control: Actvele nete din pozitia financiara ale celor 3 entitati individual si centralizat se prezinta astfel:

P S1 S2 TOTAL

Investitie in S1 810 810

Investitie in S2 150 200 350

Alte active 340 1310 750 2400

TOTAL 1300 1510 750 3560*)

Capital social 1000 900 500 2400

Profit reportat 300 610 250 1160

*) o simpla centralizare a activelor nete si a elementelor de capital nu reprezinta o pozitie financiara consolidata

Societatea P

Filiala S1 Filiala S2

45

Analiză:

- Se elimina investitiile detinute de P in cele doua filiale si se determina activele nete detinute in cele 2 filiale, atat de interesele care consolideaza, cat si de cele care nu controleza.

- Filiala S1 elimina investitia detinuta in S2 de 200 um, ceea ce inseamna ca activele nete intrate in consolidare sunt de 1310 um. Acestea trebuie alocate pe cele 2 categorii de entitati (control, non control), astfel:

Structura Cap Social pt S1 (%)

Active nete S1 Structura Cap Social pt S2 (%)

Active nete S2

Interese care controleaza

90 1.179 66 495

Interese care nu controleaza

10 131 34 255

Total 100 1.310 100 750

46

Capitaluri consolidate 2.400

- Capital social numai de la societatea mama 1.000

- Profit consolidat (300+ 610*90%+ 250*66%) 1.014

- Interese care nu controleaza 386

o In filiala S1 131

o In filiala S2 255

Activele nete consolidate 2.400

- Activele nete ale societatii mama (fara investitii) 340

- Activele nete ale filialei S1 1.310

- Activele nete ale filialei S2 750

E.8 - Eliminarea investiției efectuate de societatea mamă

În urmă cu câțiva ani, societatea mamă P a achiziționat la un cost de 5.000 lei, 80 % din capitalul social emis de Filiala S.La acea vreme activele nete ale lui S au fost de 4.000 UM. Ca urmare a evaluarii activelor nete ale filialei, cu ocazia consolidarii au fost efectuate ajustari ale valorii în valoare totală de 800 um. Societatea P decide să recunoască interesele minoritarilor folosind partea proporțională din activul net, mai degrabă decât la valoarea justă ( a se vedea punctul 19 din IFRS 3 " Combinări de întreprinderi " ) .

47

Extras din bilanțul lui S, referitor la evaluarea la valoarea justa a activelor nete se prezinta astfel:

Situatii financiare individuale

Ajustarea de valoare justa

Total

Activ net 4000 800 4800

Capital social 2500

Alte rezerve 1500

4.000 Analiza : Calcule Fond comercial( 5.000 - 80 % * 4.800). Fondul comercial pozitiv se recunoaste in activele consolidate. Interesele minoritare sunt de 960( 20 % * 4800 ) După ce s-au grupat bilanțurile individuale ale lui S si ale lui P, pentru eliminarea investitiei in filiala se fac corectii si ajustari si se recunoaste fondul comercial. In contabilitatea consolidata eliminarea investitiei de la societatea mama si a capitalului socil de la filiala produce urmatoarele influente in situatiile consolidate:

Debit Credit

Capitalul social 2500

Alte rezerve 1500

Fond comercial( 5.000 - 80 % * 4.800 )

1160

Activ net 800

Investiții P în S 5000

Intereselor non control ( 20 % * 4800 )

960

În perioadele ulterioare, eliminările și ajustările de consolidare sunt actualizate pentru a reflecta: • efectele asupra contului de profit si pierdere din ajustările valorii juste • orice depreciere a fondului comercial identificat în cadrul combinării de întreprinderi trebuie să fie testat anual pentru depreciere, prin aplicarea cerințelor "Deprecierea activelor", IAS 36) • schimbări în proprietate, fără pierderea controlului

48

E.10 - Actualizarea elementelor intrate in consolidare pentru a reflecta ajustările efectuate la valoarea justa Continuând exemplul de mai sus presupunem că : • achiziția a avut loc la începutul perioadei anuale a lui P • ajustarea valorii juste de 800 um este aferenta unei imobilizari corporale care la data achizitiei are o valoare contabilă de 2.500 și in urma reevaluarii ajunge la o valoare justă de 3.300 de um • durata de viață utilă rămasă după această dată este de 10 ani • în evidenta contabila a lui S cheltuiala anuală de amortizare este de 250 um . Analiza : La consolidare cheltuielile cu amortizarea ar trebui să fie majorate cu 80 um (de la 250 la 330). Din această amortizare, 20% trebuie alocat interesului care nu controlează (80*20%=16 um). În consecință, in consolidare se fac urmatoarele inregistrari, care influenteaza atat contul de profit si pierdere cat si pozitia financiara:

Debit Credit

Finele primului an post achizitie

Cheltuieli cu amortizarea 80

Amortizare 80

Interes care nu controlează (cap propriu) 16

Profit reportat 16

Finele celui de al doilea an post achizitie

Cheltuieli cu amortizarea 80

Amortizare 160

Profit reportat 64(80-16)

Interes care nu controlează 16

Interes care nu controlează (cap propriu) 16

Profit reportat cap propriu 16

49

E11 - drepturi de vot diferite și interese economice Societatea-mamă P detine 100 de actiuni de tip A intr-o filiala. Un alt investitor detine tot 100 de actiuni in aceeasi societate, dar de tip B.Cele două tipuri de acțiuni au drepturi egale la dividende și la activele disponibile la o lichidare. Cu toate acestea, fiecare actiune A are două voturi și fiecare actiune B doar un singur vot. Analiza: Societatea mama P detine doua treimi din drepturile de vot (și, prin urmare, are un control), dar are dreptul numai la jumătate din dividendele și drepturile la active nete. În consecință, interesul său economic este de 50%. Capitalul propriu și rezultatul global vor fi repartizat la interesul care nu controlează pe baza de 50%.

E 12– calculul fondului comercial intr-o combinare de intreprinderi Societatea X a preluat controlul asupra societatii Y in urma achizitionarii a 70% din actiunile societatii Ypentru suma de 14.000 u.m.La momentul achizitiei, valoarea justa a activului net al societatii Y este de 17.000 u.m. in timp ce valoarea justa a intereselor care nu exercita controlul este de 5.000 u.m.

1. Determinarea fondului comercial in situatia in care interesele care nu exercita controlul sunt

evaluate la valoarea justa

Potrivit IFRS 3, dobanditorul (entitatea X) trebuie sa evalueze fondul comercial ca diferenta intre: - totalul dintre contravaloarea transferata, valoarea oricaror interese care nu controleaza in entitatea

dobandita si valoarea justa de la data achizitiei a interesului in capitalurile proprii detinute anterior de

dobanditor in entitatea dobandita

si - valorile nete de la data achizitiei ale activelor identificabile dobandite si ale datoriilor asumate

50

Contravaloarea transferata 14.000 lei

+ Interesul care nu controleaza evaluat la valoare justa 5.000 lei

+ Interesul detinut anterior in entitatea dobandita 0 lei

- Activul net identificabil al entitatii achizitionate la valoarea justa

17.000 lei

= Fond comercial pozitiv recunoscut in situatiile financiare consolidate

2.000 lei

2. Determinarea fondului comercial in situatia in care interesele care nu exercita controlul sunt

evaluate proportional cu interesul acestora in activul net identificabil al entitatii achizitionate

Contravaloarea transferata 14.000 lei

+ Interesul care nu controleaza evaluat proportional 5.100 (17.000x30%) lei

+ Interesul detinut anterior in entitatea dobandita 0 lei

- Activul net identificabil al entitatii achizitionate la valoarea justa

17.000 lei

= Fond comercial pozitiv recunoscut in situatiile financiare consolidate

2.100 lei

In cazul 1, fondul comercial complet cuprinde atat fondul comercial care revine entitatii cat si partea de fond

comercial care revine intereselor care nu exercita controlul;

In cazul 2, fondul comercial cuprinde numai partea de fond comercial achizitionat de societatea X.

51

E 13 - cumparare in conditii avantajoase Societatea ALFA a achizitionat 70% din actiunile ordinare ale societatii BETA pentru suma de 700.000 lei in data de 01 ianuarie 2010. Bilantul in mii lei, forma prescurtata a celor doua companii la data achizitiei se prezenta astfel:

Elemente ALFA BETA

Active identificabile 8.000 2.000

Participatia la BETA 700

Capital propriu 6.000 1.200

Datorii identificabile 2.700 800

Valoarea justa a activelor identificabile ale societatii BETA se ridica la 2.800 mii lei iar valoarea justa a datoriilor este de 800 mii lei. Mii lei

ALFA

Valoarea justa a activelor minus datorii 2.000

Interese care nu exercita controlul 600

Valoarea justa a achizitiei nete 1.400

Costul achizitiei 700

Castig 700

Bilantul consolidat in forma prescurtata la data achizitiei:

Active 10.800 (8.000+2.800)

Datorii 3.500 (2.700+800)

Capital propriu 6.700 (6.000+700 )⃰

Interese care nu exercita controlul 600

52

Suma de 700 reprezinta castigul inclus in contul de profit si pierdere E14 Ajustari in consolidare

O societate mama A detine o filiala B in proportie de 80%. In tabelul de mai jos se descrie metoda si ajustarile necesare pentru intocmirea situatiilor financiare consolidate

Elemente Sit financiara a soc mama

Sit financiara a filialei

Ajustari Consolidare

Imobilizari corporale 1000 500 - 1.500

Investitii

-In alte entitati 800 40 840

- In filiale 360 (360) -

Stocuri 600 100 - 700

Creante

- De la alte entitati 320 20 - 340

- De la filiale 30 - (30) -

Total active 3.160 780 (390) 3.550

Datorii

- Catre alte entitati 250 100 350

- Catre societatea mama 30 (30) -

Datorii pe termen lung 1.350 200 - 1.550

Interese care nu controleaza 90 90

Capital subscris si varsat 1.560 450 (450) 1.560

Total datorii si capital 3.160 780 (390) 3.550

53

Interesele care nu controleaza = 20%xactivele nete identificabile la valoare justa ale filialei= 20%x(780-100-30-200)= 90 lei

Fondul comercial =contraprestatia transferata+valoarea intereselor care nu controleaza - activul net

identificabil al filialei=360+90-450=0 lei Intocmirea contului de profit si pierdere consolidat

Elemente Societatea mama filiala ajustari consolidat

Vanzari catre entitati din afara grupului

2.800 1.000 - 3.800

-Vanzari catre filiala 500 - (500) -

Costul bunurilor vandute 1.800 400 2.200

Alte cheltuieli 200 50 250

Cheltuieli de la societatea mama 500 (500) -

Venit inainte de impozitare 1.300 50 (10) 1.340

Interese care nu controleaza* 10 10

Cheltuiala cu impozitul (30%) 390 15 (3) 402

Venit din operatiuni 910 35 (7) 938

Venit net din filiale neconsolidate 28 (28)

Venit net 938 35 (35) 938

*partea pro forma a venitului inainte de impozitare al filialei, care nu se aduna la cel al societatii mama

este raportat ca si cheltuiala cu interesele care nu controleaza in contul de profit si pierdere consolidat