HIDROTERMOTERAPIA

Hidrotermoterapia este o procedura terapeutica

ce foloseste ca agent apa calda.

Se folosesc:

- apa simpla de retea;

- ape minerale cu diferite compozitii chimice;

- ape simple de retea imbogatite cu saruri, extracte de

plante, namoluri

Termoterapia (terapia prin caldura) este o

metoda terapeutica foarte valoroasa, cu efecte multiple

asupra organismului. In general caldura blanda este

sedativa, decontracturanta, relaxanta.

Daca la aceste efecte adaugam efectul apei

(miscarile mai usor de realizat, senzatia placuta din

vana sau bazin si uneori ale compozitiei chimice a apei)

obtinem adevarata valoare a hidrotermoterapiei.

Proprietatile apei:

participa la procesul de termoreglare a organismului;

conductibilitate calorica crescuta – capacitatea de a

transmite caldura

APELE TERMALE

- cele care au o temperatura >20 C, independent de continutul mineral;

- temperatura intre 20-31 C = hipotermale

- temperatura intre 32-38 C = termale- temperatura >38 = hipertermale.

Efectele caldurii: antialgic, decontracturant, vasodilatator.

Apele minerale folosite in terapia balneara

a reumatismului degenerativ sunt:

ape termale oligominerale;

ape sarate: concentrate, iodurate, sulfuroase;

ape sulfuroase termale.

Efectele caldurii:

antialgic;

decontracturant;

Vasodilatator

In bai scade contractura musculara la

temperaturi superioare zonei de indiferenta:

34-36°C pentru apa dulce

32-34°C pentru ape carbogazoase

38°C pentru namol

BAZELE FIZIOLOGICE ALE TERMOREGLARII

Hidrotermoterapia cuprinde o serie de proceduri care

folosesc apa calda sau rece, cu adaosuri de substante chimice

sau gaze, precum si aplicatii de cald sau rece prin diferite

mijloace: aburi, aer cald sau alte substante ca parafina,

namol, sau amestecul lor la care se pot adauga si factori

mecanici: frictiuni, kinetoterapie.

Din punct de vedere al reglarii termice, organismul uman cunoaste trei modalitati de adaptare:

- compartimentul termoreglator – imbracaminte, adapostirea;

- termoreglarea chimica – modificare schimburilor metabolice: termogeneza tremuranda si netremuranda si termoliza;

- termoreglarea fizica: impotriva recelui – cresterea capacitatii de izolare a partilor superficiale.

impotriva caldurii: cresterea transferului de caldura prin straturile superficiale ale corpului

Din punct de vedere al functiei de termoreglare a organismului au fost descoperite doua zone:

- o zona centrala – creier, cord, ficat, rinichi – rol in producerea caldurii

- o zona periferica – invelisul exterior al corpului, tesutul subcutanat si membrele.

Sunt 4 cai ce permit schimburile de caldura intre organism si mediu:

- conductie – transmitere de caldura prin contact direct;

- convectie – transmitere prin apa, aer;- iradiatie – cea mai mare pierdere de

caldura – la cheltuieli de energie 2600 Kcal/224 h se pierd prin iradiatie 1200 Kcal (imbracat) sau 1800 Kcal (dezbracat)

- evaporare – prin sudoratie, evaporare la nivel respirator.

TERMOGENEZA

Proces care are loc in toate celulele, caldura fiind forma de manifestare a energiei rezultate prin oxidarea glucidelor si lipidelor.

Cea mai intensa termogeneza – in ficat;In timpul efortului – caldura generata de

muschiul striat (prin contractie) – 75% din energie se transforma in caldura.

Daca temperatura corpului scade cu 0,6 C – apare frisonul. Ce este frisonul?

TERMOLIZA

Proces fiziologic prin care organismul

cedeaza mediului ambiant surplusul de caldura;

evaporarea transpiratiei la suprafata corpului

printr-o serie de procese fiziologice. 

DE RETINUT:

in eforturi intense temperatura corpului creste cu 2-3° C.

¾ din caldura se pierde prin transpiratie ¼ prin radiatii si convectii Cresterea temperaturii corporale creste

performantele cu 5%.

SCHIMBURI DE CALDURA ORGANISM-MEDIU. RAPORTUL TERMIC INTRE ZON

ACENTRALA SI CEA PERIFERICA.

Din punct de vedere al termoreglarii, descriem doua

zone sau segmente:

zona centrala sau “nucleul” – care are temperatura aproape

constant 37°C

zona periferica sau “coaja" – a carui temperatura variaza

intre 34-35°C

Diferenta de temperatura intre zona centrala si zona

periferica se numeste gradient intern de caldura sau

gradient termic interior si este de aproximativ 2-3 grade.

Diferenta de temperatura intre zona periferica si

mediul ambiant se numeste gradient termic extern. In conditii

de confort termic, gradientul termic extern este de

aproximativ 9-11°C;

Datorita gradientului intern, caldura este transportata

spre zona periferica, unde, datorita gradientului termic extern,

este eliminata in mediul ambient.

Functiile zonei centrale

Determinarea temperaturii centrale se face cel 

mai bine sublingual, avand valori normale de 37-

37,5°C. Zona centrala = producator de caldura.

Echilibrarea temperaturii intre organele producatoare se face prin:

conductie – contact direct;

convectie – circulatia sangelui unde temperatura nu se transmite transversal ci longiudinal, amestecandu-se in cordul drept si pulmon si abia in circulatia periferica se uniformizeaza.