hedging vs.speculatiedocx

7/27/2019 Hedging vs.speculatiedocx

http://slidepdf.com/reader/full/hedging-vsspeculatiedocx 1/12

HEDGING VS. SPECULAŢIE

PROFITURI DIN OPERAŢIUNI BURSIERE

-Burse Internaţionale de Mărfuri-

Realizat : Ivan Ramona

Prof.Coordonator:Prof.Univ. Dr. Gh. Hurduzeu



I. INTRODUCERE

Aceasta lucrare tinde să analizeze importanţa operaţiunilor bursiere şi mai ales

modalitatea de a realiza profituri prin intermediul bursei. Bursa , aşa cum o ştim în ziua de azi, o

instituţie a economiei de piaţă care se manifestă sub forma unei pieţe libere de mărfuri şi servicii,

organizată şi reprezentativă, este rezultatul unei evoluţii pe termen lung a comerţului şi

schimburilor practicate între oameni, fie parteneri de afaceri, fie simpli oameni cu nevoi de bază

care se necesitau satisfăcute. Principalul rol al burselor pentru ca acestea să funcţioneze conform

normelor şi principiilor pe baza cărora au fost create este acela de întalnire a cererii cu oferta

diferitelor tipuri de mărfuri şi să simbolizeaze modelul general al pieţei libere. Deşi principalii

participanţi în cadrul acestei institutii aleg să realizeze operaţiuni cu caracter strict comercial,

există o anumită categorie, cea a s peculatorilor, al căror singur scop este obţinerea unor profituricât mai mari prin preluarea riscului asupra unor active cotate ca fiind nesigure. Desigur, din

aceasta poziţie există şi posibilitatea unei pierderi, dar calculând marja profitului, rezultatul este

optim în favoarea riscului. Pe lângă tranzacţiile speculatorilor, profiturile pot fi realizate şi prin

simpla prezenţă la bursă, îndeosebi prin operaţiuni de acoperire a riscului de preţ. În capitolele

următoare voi analiza cazurile în care se poate realiza profit prin intermediul hedging-ului,

raportate la marjele de profit ale operatorilor care speculează.

Prin definiţie, hedging-ul este „o tranzacţie la termen a cărei scop este de a oferi atât producătorilor, cât şi consumatorilor o protecţie împotriva fluctuaţiilor excesive ale preţurilor.

Operaţiunea este denumită şi de acoperire şi constă în îmbinarea de către un producător sau

comericiant a unor tranzacţii de sens opus, la disponibil şi la termen în scopul reducerii sau

eliminării pierderilor ce ar rezulta din aceste fluctuaţii” 1. Pe de altă parte, „tehnica de cumpărare

şi de revânzare a bunurilor sau a valorilor în vederea obţinerii unui profit din fluctuaţia

cursurilor”2 reprezintă esenţa speculaţiei în dicţionarele de specialitate.

În continuare voi analiza legătura strânsă dintre cele două operaţiuni. În primă instanţă,cea mai importantă conexiune dintre operaţiunile de acoperire a riscului şi speculaţie o constituie

relaţia creată între cei doi operatori, mai exact rolul îndeplinit de speculator în preluarea riscului

de la hedger prin realizarea unei analize care să permită primului posibilitatea unui profit, iar

1Al. Puiu- „Managementul în comerţul internaţional”, Ed. Didactică şi Pedagogică ,Bucuresti, 1981

2 Yves Bernard şi Jean C. Colli- „Vocabular economic şi financiar „ , Ed. Humanitas, 1994



celui de-al doilea, să i se creze oportunitatea de a exista lichidităţi şi poziţii potrivite cu ajutorul

cărora să poată cumpăra şi vinde într -un volum mare. Pe lângă riscul care li se transferă, există şi

alte avantaje rezultate din acţiunile acestui tip de operatori, de exemplu, faptul că în perioadele

cu o activitate speculativă crescută volatilitatea preţurilor se modifică mai puţin decât în perioade

în care speculaţiile însumează o mică parte a operaţiunilor bursiere. Un alt avantaj îl constituie şi

analiza amănunţită asupra volatilităţii preţurilor pe termen lung şi previziunile asupra cursului

pentru următoarea perioadă.

Hedging-ul şi operaţiunile speculative sunt complementare, chiar dacă una prima se

îndeplineşte condiţiile stabilite de bursă, iar cea de-a doua este sancţionată de lege ca fiind un act

imoral şi nu pot funcţiona una în lipsa celeilalte.

II. STADIUL CUNOAŞTERII PROBLEMEI

Pentru înţelegerea operaţiunilor aduse în discuţie şi a corelaţiilor asupra cărora se crează

între ele şi care vor fi expuse în următoarele capitole, este necesară prezentarea caracteristicilor

generale pentru fiecare dintre ele.

Hedging-ul. În ultimii 30 de ani, preţurile pentru o serie de active, cum ar fi cele

financiare, agricole sau industriale au avut fluctuaţii majore atât din cauze naturale, cât şi din

cauza intervenţiei omului ( inflaţia, dorinţa unui standard de viată ridicat, nevoia de capitalizare,

intervenţia statului în economie). Utilizarea hedging-ului, în special pentru contractele futures a

apărut în agricultură, ca urmarea a nevoii de minimizare a riscului de preţ şi pentru o eventuală

creştere a marjei profiturilor. Prin intermediul acestei operaţiuni, riscul se tranferă către

speculator, care este mereu în căutare de contracte profitabile pentru o eventuală schimbare a

acestora la un preţ cât mai convenabil după o anumită perioadă de timp. Considerată ca făcând

parte dintr-un proces mai mare, numit managementul riscului, această operaţiune reglementează

mecanismele de funcţionare dintre piaţa spot şi cea futures, realizând un trasfer de risc de la

prima către cea de-a doua.



Termenii long hedge şi short hedge fac distincţia dintre poziţiile vânzătorului şi

cumpărătorului, astfel că cel care vinde este asociat cu o poziţie short şi este cel care deţine

marfa şi care va achiziţiona contracte futures pentru o poziţie de cumpărare, iar cumpărătorului îi

este atribuită o poziţie long, caracteristică acoperirii riscului de creştere a preţului pentru un activ

determinat.

Aşadar, hedging-ul de vânzare sau short, urmăreşte ca scop protejarea mărfii din stoc sau

a producţiei viitoare împotriva unei scăderi a preţului pe piaţă. O astfel de operaţiune este

indicată atunci când hedger -ul deţine deja marfa şi se aşteaptă să o vândă la o anumită perioadă

de timp. Prin hedging-ul de vânzare, operatorul se hotărăşte să renunţe la un posibil profit care ar

putea fi datorat unei evoluţii favorabile a cursului pe piaţa spot, pentru a se asigura o protecţie în

cazul unei scăderi ale preţurilor. În acest caz, operatorul sacrifică posibilitatea unui profit pentru

a avea o certitudine asupra unui venit fix. Dar în cazul în care evoluţia pieţei nu este favorabilă

condiţiilor contractului, operatorul nu iese în pierdere datorită compensării venite de la contractul

futures, dar această compensare presupune renunţarea la un eventual profit. În sens invers, în

cazul creşterii preţului, eventualul profit pentru marfă este anulat şi transferat speculatorului,

drept primă pentru riscul asumat.

Hedging-ul de vânzare sau long reprezintă cumpărarea la un moment dat de contracte

futures pentru a acoperi riscul creşterii preţului la marfa futures pe care operatorul are intenţia să

o cumpere la un anumit moment dat. Pentru realizearea strategiei dorite, acoperirea riscului de

creştere a preţului spot, operatorul va fi nevoit sa îndeplinească mai multe criterii, după cum

urmează: să evalueze cât mai exact poziţia viitoare pe care va fi nevoit să o adopte pe piaţa

spot,iar o poziţie de cumpărare pe piaţa spot presupune o poziţie actuală short spot. Alegerea

contractului, in special acele detalii care tin de specie, gen, dar si numarl de contracte futures

trebuie alese corespunzator cu activele si pietele suport pe care activeaza. Se poate considera ca

hedging-ul de cumparere blocheza un pret spot viitor, indiferent de tendinta preturilor la activul

respectiv.

Prin hedging-ului long, la fel ca si la cel short, operatorul renunta la posibilitatea unui

eventual profit datorat evolutiei pozitive pe piata pot, pentru a-si asigura o protectie la o

eventuala crestere a pretului spot de cumparare. In ambele cazuri, prin aceasta protectie, hedgerii



renunta la orice posibilitate de castig, iar daca aparent preturile sunt avantajoase pentru

contractul spot, atunci pierderea se realizeaza la nivelul contractului futures si reciproc.

Pe lânga avantajul primordial pe care il oferă hedging-ul, firmele beneficiază şi de alte

câştiguri de pe seama acestei operaţiuni, printre care şi: costuri mai mici, reducere de costuri încaz de faliment, creşterea flexibilităţii firmei (producere, depozitare,distribuţie) şi condiţii mai

bune de finanţare (aproximativ 90% , faţă de 70-80% pentru firmele care nu utilizează hedging ).

Speculația reprezintă o alta operațiune realizată la bursă, deși este considerată imorală și

într-o oarecare măsură ilegală, care în ultima perioadă a devenit atractivă datorită veniturilor ce

se pot obține. Existentă încă de la apariția primelor burse, speculatorii și-au format și transferat

în practică o serie de norme nescrise și reglementări, cea mai utilizată dintre ele fiind : „cumpără

ieftin, vinde scump”3 ( buy low,sell high ). Speculatorii cumpără contracte și așteaptă să le vândăla un anumit moment, mizând pe creșterea prețurilor. În esență, speculatorul este caracterizat ca

fiind: „persoana care folosind avantajul primului venit pe piață, intră în tranzacții imediat,

cumpărând o cantitate de produse cu ofertă limitată, apoi revânzându-le la un preț cât mai mare,

obținând profituri nemeritate.”4 Pe o piaţă în care domină speculatorii şi lipsesc investitorii de

portofoliu, fie ei mici, medii sau mari, riscurile şi variaţiile pe termen scurt sunt foarte mari şi

aproape imposibil de evaluat, ceea ce nu poate să bucure pe nimeni, nici chiar pe speculatori.

Există două situaţii în care speculatorii acţionează: speculatori la scădere - fr. A la baisse ,

eng. Bear (mizează pe o scădere a pieţei, deci pe reducerea valorii contractelor futures) care iau o

poziţie short pentru ca în care preţul scade să acopere poziţia într -o cumpărare, câştigul fiind din

diferenţa dintre cele două preţuri şi speculatori la creştere (f r. A la hausse, eng. Bull) care,

adoptând o poziţie long, dar câştigul provenind tot din diferenţa de preţ.

Speculatorii tranzacţionează de regulă pe orizonturi foarte scurte de timp, începând de la

doua-trei zile şi până la maximum doua-trei luni. Speculatorii nu sunt interesaţi de situaţia

fundamentală a companiilor respective, de faptul că ele sunt supraevaluate sau subevaluate sau

de perspectivele pe termen lung pe care acestea le au. În literatura de specialitate, speculatorii pe

3Sabina Funar- „Bursa de mărfuri” , Cluj 1998

4 Virgil Popescu şi Maria Ana Dumitrescu- „Dicţionar de expresii utlizate în tranzacţiile de bursă „



piaţa futures sunt de trei tipuri: scalpers, day traders şi position traders. Speculanţii din categorie

scalpers tranzacţionează şi îşi inchid poziţia pe piaţă în câteva minute. Din cercetări (Siber 1984)

reiese că în medie un astfel de speculator realizează o tranzacţie care durează aproximativ 2

minute şi îndeplinesc 70 de astfel de operaţiuni zilnic şi se ghidează după intuiţie. Cei care se

încadrează în categoria day traders sunt caracterizaţi de închiderea poziţiei în câteva ore,

maximul fiind de o zi. Aceşti speculatori tranzacţionează conform noilor ştiri care apar pe piaţa

futures. Pentru ultima categorie, position traders, caracteristica principală este aceea că îşi menţin

poziţiile deschise pentru o perioadă mai lungă, până la o lună, această operaţiune fiind extrem de

riscantă. 5

III. MATERIAL,METODĂ ŞI DISCUŢII

Scopul acestei cercetări este analizarea profiturilor care se pot obţine în cadrul bursei, în

cazul operaţiunilor speculative şi din operaţiunile de acoperire a riscului de preţ. În mod evident,

operaţiunile speculative au drept singur scop obţinerea de profituri, dar este paradoxal faptul ca

se poate obţine profit şi din hedging. În capitolul următor voi analiza implicaţiile bazei în

obţinerea profiturilor în cadrul acestei operaţiuni al cărei scop principal este acoperirea riscului

de fluctuaţiile preţurilor, dar si profiturile obţinute de speculatori.

Baza pentru hedging reprezintă diferenţa dintre preţul spot şi preţul contractului futures şi

este dată de relaţia :

b = preţul activului ce urmează a fi supus hedging-ului – preţul futures al contractului

Pentru o poziţie short :

b = St- S0 – ( ft-f0 )

(piaţa spot) (piaţa futures)

5Keith Cuthbertson, Dirk Nitzsche- „Derivatives and Risk Management”



Pentru o poziţie long :

b = -St + S0 + ( ft – f0 )

(piaţa spot) (piaţa futures)

Profitul prin hedging este simpla schimbare a bazei , dar apare incertitudinea legată de

felul în care va evolua baza, iar acest fenomen este denumit riscul bazei. Schimbarea bazei poate

părea riscantă, dar este mai putin volatilă decât modificarea preţului spot şi nu atât de riscantă

precum o poziţie asupra căreia nu s-a aplicat hedging. Deoarece riscul bazei rezultă din

incertitudinea creată de schimbările bazei, hedging-ul poate fi considerat în acest caz o

operaţiune speculativă, dar care produce un risc mult mai mic decât în cazul în care nu ar fi

aplicată operaţiunea. La momentul în care hedging-ul este închis, există posibilitatea ca baza să

fie egală cu baza iniţială, iar în acest caz tranzacţia se consideră hedging perfect. Totodată,

această situaţie este foarte rar întalnită datorită faptului că modificările preţurilor spot şi futures

nu se realizează în aceeaşi măsură. Baza poate înclina deci balanţa spre profit sau pierdere, în

funcţie de trend-ul ei pe termen lung. Deşi nu ar trebui considerat un risc foarte mare, în cazul

bazei, riscul modificării cursului nu poate fi întotdeauna minimizat, dar în acelaşi timp este de

preferat o pierdere cauzată de bază în locul asumării riscului lăsării unei poziţii neacoperite sau

asumarea unei poziţii speculative. Există totuşi şi posibilitatea previzionării corecte a cursului,

situaţie în care nu doar că este protejat contractul, dar se pot realiza şi profituri. Tabelul de mai

jos (Fig.1) arată rezultatele nete provenite din hedging în funcţie de evoluţia bazei, pe o piaţă

normală şi pe o piaţă inversată.

Profitabilitatea hedging-ului şi baza

Baza Piaţa Hedging de vânzare Hedging de cumpărare

Se restrânge

(narrowing)

Piaţa normală

Piaţă inversată

= Profit

= Pierdere

= Pierdere

= Profit

Se lărgeşte

(widening)

Piaţă normală

Piaţă inversată

= Pierdere

= Profit

= Profit

= Pierdere

Fig. 1



Când profiturile sunt realizate prin restrâgerea sau lărgirea bazei contractelor futures,

relaţia depinde de tipul de hedging adoptat ( long sau short ) şi de structura pieţei, normală sau

inversată. Un deţinător al unui hedging de vânzare este denumit şi long the basis ( ceea ce

presupune că dacă baza pe piaţă creşte prin în valore, rezultă un profit nerealizat). De exemplu,

dacă un hedging de vânzare este stabilit la 200 de puncte sub valoarea futures, pentru ca profitul

sa fie realizat poziţia trebuie lichidată la o bază mai mare în valoare faţă de -200 de puncte, fără

comisioanele de brokeraj. Un hedging de cumpărare poate fi denumit şi short the basis şi

generează profit pe o piaţă normală când valoarea bazei scade. Folosind exemplul anterior,

pentru ca hedging-ul să fie profitabil, poziţia trebuie să fie închisă pentru o valoare a bazei mai

mică cu -200 de puncte, fără comisioane.

Exemplu

1) Hedging de vânzare

Din moment ce este o poziţie de vânzare pe o piaţă normală, obiectivul ar fi vânzarea de

contracte futures la o bază care să permită includerea costurilor, dar şi înglobarea unei marje de

profit. Să presupunem situaţia în care un operator cumpără pe 1 iulie, la Chicago, 15000 de

busheli de grâu, la un preţ de 3,50 per bushel. Un contract pentru Decembrie e tranzacţionat pe 1

iulie la 3,75 per bushel, iar hedger-ul consideră că 0,25 este o bază atractivă, care ar putea

acoperi şi costurile de transport. O poziţie short pentru decembrie e achiziţionată la 3,75 per

bushel. Pe 1 octombrie, operatorul a găsit un cumpărător pentru grâu, dar preţul local a scăzut la

3,35 per bushel, ceea ce înseamnă că baza s-a restrâns la 0,17 per bushel. Rezultatele din

tranzacţiile cash si futures sunt prezentate mai jos:



Piaţa Cash Piaţa Futures Baza

1 Iulie Cumpără 15000 de

busheli la 3,50$ per

bushel. Valoare totală

: 52500$

Vinde 15000 busheli

pentru un contract

futures în decembrie

la 3,75$ per bushel

-0,25$

1 Octombrie Vinde 15000 busheli

la 3,35$ per bushel.

Valoare totală:

50250$

Cumpără din nou

15000busheli,

contract futures pentru

decembrie la preţul de

3,52$ per bushel

- 0,17$

Rezultat Pierdere de 2250$ Profit de 3450 $ Schimbare de baza:

0,08$

Rezultatul net al acestei operaţiuni este un profit de 1200$, fără costurile de brokeraj.

Pe lângă posibilitatea obţinerii profiturilor din operaţiunile de acoperire a riscului

(hedging), este evidentă obţinerea profiturilor din operaţiunile speculative.

Strategia speculativă este una fiabilă, care se poate adapta oricăror condiţii ale pieţei la

termen (creştere/scădere), ea fiind apreciată de investitorii cu apetit mai ridicat de risc.

Dar şi acest risc pe car e orice speculator este dispus să şi-l asume este unul până la urma

"gândit", analizat. Asumarea riscurilor speculative nu se realizează "în orb", ci în urma studierii

temeinice a pieţei şi după întocmirea unui plan de afaceri bine pus la punct, într-un mod identic

cu cel în care sunt realizate planurile unei companii.

Planul de afaceri îi impune speculatorului să-şi formuleze viziunea şi strategiile pentru aajunge acolo unde îşi propune, precum şi modul în care el planifică să ajungă la rezultatele

dorite. Un bun plan de afaceri necesită identificarea resurselor pe care le are şi pe acelea de care

are nevoie, problemele potenţiale şi soluţiile adecvate, banii pe care îi va obţine şi cei pe care

doreste să îi câştige. Odată ce speculatorii îşi depăsesc reticenţa faţă de crearea unui plan de

http://www.rs.ro/cum-sa-concepi-un-plan-de-afaceri-379.html?cs=300508








tranzacţionare, ei găsesc acest proces din ce în ce mai fascinant. Planul devine astfel o harta care

arată calea spre succesul viitor şi acesta este un subiect interesant pentru oricine. 6

Pentru a întocmi un plan de afaceri care are ca tematică speculaţia pe piaţa derivatelor, trebuie

parcurse o serie de etape.

Declararea misiunii

Prima etapă, care reprezintă însăşi structur a de rezistenţă a întregului plan, este declararea

misiunii propuse astfel încât pe parcursul strategiei drumul să fie urmat fără sincope. "Ca

investitor, trebuie să decideţi ce fel de afaceri dezvoltaţi, misiunea declarată pe care v -aţi propus-

o. Pentru aceasta trebuie să vă răspundeţi la o serie de întrebări cum ar fi: intentionati ca in timp

să vă extindeţi afacerea sau să rămâneţi la aceeaşi dimensiune? De exemplu, s-ar putea să doriţi

să vă începeţi activitatea de tranzacţionare cu capitalul propriu ş i apoi să vă găsiţi un partener"7,

explică brokerii. Aceste lucruri trebuie stabilite clar încă de la bun inceput.Obiective

După declararea misiunii urmează stabilirea o biectivelor. Este important de ştiut că fiecare

speculator trebuie să-şi definească obiectivele în modul lui propriu, fiecare având propriul mod

de a gândi, analiza şi observa piaţa. Obiectivele trebuie să se bazeze pe ceea ce speculatorul

crede că poate realiza. În planul sau el trebuie să includa obiectivele financiare şi termenele până

când acestea vor fi realizate. Cei care îşi stabilesc obiective rezonabile şi apoi le duc la

îndeplinire sunt mai în măsură să înfrunte căderile inevitabile cu care se vor confrunta. De

exemplu, unii speculator i îşi includ la această secţiune obiectivele privind mărirea dimensiunii

afacerii lor, îmbunătătirea poziţiei personale în cadrul comunităţii (inclusiv în cadrul comunităţii

speculatorilor), dar şi creşterea averii personale. Unii îşi dezvoltă un plan de afaceri şi pentru

evoluţia lor ca speculator, plan ce include pr egatirea, dezvoltarea şi mai buna înţelegere a

mecanismului de funcţionare a pieţelor, în acest sens, majoritatea participând periodic la

cursurile de specialitate.

6Bursa de la Sibiu

7 www.banknews.ro



http://www.banknews.ro/








Resurse

Tranzacţionarea nu poate începe însă fără abordarea problemei financiare, adică a resurselor de

capital de care dispune speculatorul. Planul de afaceri nu poate fi gândit de investitor făcând apel

doar la o potenţială resursă de capital, ci pe baza unor resurse deja existente. Partea financiara a

planului trebuie să determine cu precizie ce parte a capitalului de care dispune speculatorul va fi

folosită în activitatea de tranzacţionare, care parte se va folosi pentru evenimente neprevăzute,

care parte se va folosi pentru cheltuieli, precum şi plafoanele acestora. Foarte mulţi investitori

încep plasamentele în piaţa la termen cu un capital insuficient, cu aşa-numiţii "bani sacri".

Tranzacţionarea banilor trebuie să fie văzută ca un inventar al afacerii. Este indicat ca banii

folosiţi să nu faca parte din fonduri necesare pentru diverse alte probleme cotidiene. Mai mult,

atunci când speculatorul este implicat emoţional este posibil să nu mai respecte regulile de

tranzacţionare.Sarcini pentru realizarea obiectivelor

În final, odată parcurse etapele menţionate, speculatorul va face pasul cel mare şi va intra la

tranzacţionar e. De aceea trebuie stabilite, în ordine progresivă, sarcinile care îl vor îndrepta spre

realizarea scopului propus.

IV. CONCLUZII

Concluzionând cele prezentate în primele părţi ale lucrării se poate spune că deşi metoda

cea mai utilizată de realizare e profiturilor pe piaţa bursiere, se pot utiliza si alte operaţiuni

pentru a ajunge la aceleaşi rezultate. Paradoxal este faptul că se pot obţine profituri şi dintr-o

operaţiune al cărei scop este acoperirea riscului de preţ. Diferenţa dintre aceste două moduri de

realizare a câştigurilor este marja de risc pe care îl implică fiecare dintre acestea, speculaţia fiind

considerată foarte riscantă, deşi poate aduce profituri mai mari. Profiturile din hedging implică şiele un grad de risc, dar mai scăzut, iar siguranţa profiturilor poate fi mai ridicată dacă se

anticipează corect evoluţia bazei.





BIBLIOGRAFIE

1) Don M. Chance – „ An introduction to options and futures „

2) John C. Hull – „ Options,futures and other derivatives” (IV Edition)

3) Adrian Nitu – „ Burse de valori. Piete financiare. Instrumente bursiere”

4) Sabina Funar – „ Bursa de marfuri”

5) John C. Hull – „ Options,futures and other derivatives” (VI Edition)

6) Don M. Chance – „ An introduction to derivatives& risk management”

7) John Wiley& sons – „ Introducere in studiul produselor financiare derivate „

8) Joseph D. Koziol – „ A handbook for proffesional futures and options traders”

9) Keith Cuthbertson& Dirk Nitzsche – „ Derivatives and risk management”

10) Prof. Univ. Dr. Gh. Hurduzeu – „ Burse internationale de marfuri. Note de curs”

hedging vs.speculatiedocx

Documents