Universitatea

Lucian Blaga

Sibiu

Investeşte în oameni!

PROIECT FINANŢAT DIN FONDUL SOCIAL EUROPEAN

ID proiect: 7706

Titlul proiectului: „Creşterea rolului studiilor doctorale şi a competitivităţii doctoranzilor într-o Europă unită”

Universitatea”Lucian Blaga” din Sibiu

B-dul Victoriei, nr. 10. Sibiu

Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu

Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

Biritualismul în Bazinul Carpatic

(secolele VII-IX)

-Rezumat-

Conducător:

Prof. univ. dr. Zeno Karl Pinter

Doctorand:

George Octavian Tomegea

Sibiu

2011

1

Cuprins

Introducere 1

Capitolul 1. Terminologie 3

1.1. Bazinul Carpatic

1.2. Biritualism

Capitolul 2. Istoricul cercetărilor necropolelor birituale din bazinul Carpatic 6

Capitolul 3. Rit şi ritual funerar în necropolele birituale din bazinul Carpatic 17

3.1. Caracteristici generale 17

3.2. Amplasarea mormintelor 17

3.3. Mormintele de inhumaţie 20

3.3.1. Adâncimea, forma şi amenajarea specială a gropilor 20

3.3.2. Orientarea, sexul şi vârsta defuncţilor 27

3.3.3. Tipuri de morminte 32

3.3.4. Depunerea defuncţilor 40

3.3.5. Morminte deranjate 54

3.3.6. Morminte cu vase-ofrandă 58

3.4. Mormintele de incineraţie 65

3.4.1. Adâncimea şi forma gropilor 65

3.4.2. Orientarea gropilor, sexul şi vârsta defuncţilor 68

3.4.3. Depunerea resturilor cinerare 69

3.4.4. Morminte duble 72

3.5. Morminte birituale 74

Capitolul 4. Inventarul funerar 80

4.1. Ceramica 80

4.2. Unelte şi instrumente 85

4.3. Arme şi piese de harnaşament 96

4.4. Piese de vestimentaţie şi obiecte de podoabă 103

4.5. Ofrande alimentare 124

Capitolul 5 Relaţia necropolelor birituale cu aşezările 127

Capitolul 6 Catalogul necropolelor birituale din bazinul Carpatic 130

Concluzii 147

2

Abrevieri bibliografice 151

Bibliografie 153

Anexe 164

Tabele

Planşe

3

Istoria Bazinului Carpatic în decursul secolelor VII-IX a fost dominată, în

principal, de avari şi slavi. Din această perioadă, în Bazinul Carpatic, au fost descoperite

foarte multe necropole, fie de inhumaţie, fie de incineraţie, dar au fost găsite şi câteva

necropole, în care era folosit atât ritul incineraţiei, cât şi ritul inhumaţiei. De aceste

necropole birituale, în care predomină fie inhumaţia, fie incineraţia ne vom ocupa în

lucrarea de faţă. Este pentru prima dată, când se face o analiză a tuturor necropolelor

birituale din Bazinul Carpatic.

Lucrarea este împărţită în şase capitole şi mai multe subcapitole.

Primul capitol este dedicat definirii termenilor de Bazin Carpatic şi biritualism,

noţiuni care nu au beneficiat până în prezent de explicaţii pertinente în literatura de

specialitate din ţara noastră.

Astfel, din punct de vedere geografic în Bazinul Carpatic intră Transilvania, toată

Ungaria, sudul şi sud-vestul Slovaciei, sudul Ucrainei, Austria de Jos, estul Sloveniei,

nordul Croaţiei, al Serbiei şi Muntenegrului. Din punct de vedere al geografiei istorice, în

tradiţia şcolii maghiare, Bazinul Carpatic cuprinde teritoriul stăpânit de gepizi, longobarzi

şi avari, adică regiunea Dunării mijlocii şi Tisei inferioare şi mijlocii.

Biritualismul înseamnă folosirea celor două rituri funerare, inhumaţia şi

incineraţia, concomitent, în cadrul aceleiaşi necropole. Conform acestei definiţii, atunci

când într-o necropolă avem morminte de inhumaţie şi morminte de incineraţie

contemporane, vorbim despre o necropolă birituală. Cea mai bună expresie a

biritualismului o reprezintă mormintele duble birituale. În aceste morminte au fost

descoperite câte un schelet de bărbat şi oase calcinate, ale câte unei femei, depuse în

grămezi sau în urne, în jurul scheletului. Există şi cazuri de morminte birituale în care

cele două rituri funerare sunt folosite pentru acelaşi defunct. Pentru acest tip de morminte

este folosită noţiunea de morminte de semi-incineraţie. Practic, este vorba despre un

schelet parţial incinerat. Mulţi cercetători cred că este vorba despre un ritual al

incineraţiei incomplet, care poate nu a putut fi dus la îndeplinire din diferite cauze.

Al doilea capitol este dedicat istoricului cercetărilor necropolelor birituale din

Bazinul Carpatic. Cele mai multe dintre aceste necropole au fost descoperite întâmplător,

de obicei în urma unor lucrări de construcţii, de extragere a lutului din diferite cariere

pentru diverse lucrări sau pur şi simplu în urma aratului. Datorită acestui lucru multe

4

dintre ele au fost distruse într-o proporţie mai mare sau mai mică. Apoi, o altă problemă

este legată de cercetarea arheologică efectivă, în sensul că unele dintre aceste necropole

nu au beneficiat de săpături sistematice din diferite motive. Una dintre problemele

principale o reprezintă nepublicarea sau publicarea deficitară. De asemenea, o altă

deficienţă în studiul acestora, o reprezintă includerea în această categorie a unor

necropole de incineraţie sau de inhumaţie, sau doar a unor descoperiri izolate (fie doar

unul sau doar câteva morminte de incineraţie sau inhumaţie). Din păcate, aceste includeri

s-au făcut fără a avea certitudinea sau măcar doar câteva elemente, care să ducă la

susţinerea lor ca făcând parte din cadrul necropolelor birituale. Pentru Transilvania,

confuziile sau mai bine zis includerile în categoria necropolelor birituale a unor necropole

de incineraţie, se datorează faptului că ele fac parte din acelaşi grup cultural definit de

Kurt Horedt ca grupul Mediaş. Chiar dacă inventarul celor două tipuri de necropole este

aproape identic, nu trebuie omis faptul că în cele birituale avem de-a face cu utilizarea

ambelor rituri de înmormântare. De aceea, credem că o folosire mult mai atentă a

termenilor şi a specificaţiilor precum, necropole birituale de tip Mediaş şi necropole de

incineraţie din grupul Mediaş este necesară.

În al treilea capitol este analizat ritul şi ritualul funerar din cele 27 de necropole

birituale sigure din Bazinul Carpatic. Trebuie remarcat faptul că în necropolele din

Transilvania predomină incineraţia, iar în cele din restul teritoriului analizat predomină

inhumaţia. Singura excepţie o reprezintă necropola de la Nitra-Dolné Krškany, dar doar

pentru că din cauza construcţiilor din zona respectivă, cercetările nu au putut fi

continuate.

Conform analizei din subcapitolul legat de amplasarea mormintelor în cadrul

necropolelor s-a ajuns la concluzia că mormintele de incineraţie sunt intercalate printre

cele de inhumaţie, sau invers. Puţinele cazuri de suprapunere în care morminte de

incineraţie taie morminte de inhumaţie, sau invers, nu sunt altceva decât o consecinţă a

utilizării necropolelor pe o perioadă îndelungată de timp.

În al treilea subcapitol sunt analizate mormintele de inhumaţie din perspective

multiple. Adâncimea la care au fost descoperite mormintele de inhumaţie variază de la o

necropolă la alta, în funcţie de solul în care au fost săpate gropile. În cele mai multe

cazuri gropile mormintelor aveau formă dreptunghiulară, trapezoidală (cu baza mare la

5

capul sau picioarele defunctului) sau ovală. De asemenea, au fost observate şi gropi cu

laturile lungi parale şi un capăt arcuit în afară, sau gropi cu nişe, dar şi gropi de formă

neregulată. Diversitatea acestor forme de gropi se datorează atât tipului de sol în care

erau săpate, cât şi uneltelor care erau folosite. În unele morminte s-au constatat diverse

amenajări speciale în interiorul gropilor. Astfel s-a constatat faptul că unii dintre defuncţi

erau depuşi în sicrie de lemn, sau în interiorul unor cadre dreptunghiulare din lemn.

Orientarea mormintelor este destul de diferită, de la necropolă la necropolă,

dominând în primul rând orientările V-E şi E-V cu deviaţiile lor, date în funcţie de

anotimpul în care au fost înmormântaţi defuncţii. Trebuie să precizăm că foarte puţine

morminte sunt orientate N-S sau S-N, cu deviaţiile lor, ceea ce înseamnă, că ele

constituie doar excepţii. Trebuie să precizăm că nu s-a observat vreo legătură între

orientarea defuncţilor şi sexul sau vârsta acestora.

În ceea ce priveşte ritualul practicat au fost identificate mai multe tipuri de

morminte, şi anume:

I. Morminte cenotaf. Groapa săpată era goală. Este vorba de o înmormântare

ritualică utilizată în cazul în care corpul celui decedat sau despre care se credea că a

decedat nu era găsit. Trebuie să precizăm că în necropolele birituale din Transilvania nu a

fost descoperit nici un astfel de mormânt.

II. Morminte singulare. În majoritatea cazurilor, în groapă era depus câte un

singur defunct.

III. Morminte multiple. În aceiaşi groapă au fost descoperite două sau trei schelete

umane. Trebuie să remarcăm că în necropolele birituale din Transilvania nu a fost

descoperit nici un mormânt multiplu. Motivaţia poate fi constituită de numărul mic de

morminte de inhumaţie din aceste necropole. Este important să subliniem faptul că în

mormintele multiple sunt îngropaţi întotdeauna indivizi de sex opus, sau persoane adulte

împreună cu copii. Se cunoaşte un singur caz în care doi indivizi de acelaşi sex au fost

îngropaţi împreună, dar în sicrie separate. Această situaţie trebuie interpretată ca o

legătură de rudenie între cei doi indivizi a căror moarte a fost concomitentă, sau aproape

concomitentă.

IV. Morminte parţiale. În groapă a fost găsit doar craniul decedatului. Acest tip de

morminte este cunoscut în literatură ca înmormântări de cranii. Acestea pun în discuţie o

6

problemă destul de delicată, şi anume, dacă într-adevăr este vorba despre depunerea în

mormânt doar a craniului sau dacă din diferite motive restul corpului nu a fost descoperit.

V. Morminte de călăreţi. Pentru acest tip de morminte există mai multe variante,

şi anume:

VA. În aceiaşi groapă era depus un singur defunct şi un singur cal. În funcţie de

orientarea scheletelor distingem două subvariante:

VA1. Defunctul şi calul au aceiaşi orientare.

VA2. Defunctul şi calul au orientări diferite.

VB. În aceiaşi groapă era depus un singur defunct şi doi cai.

VC. În aceiaşi groapă erau depuşi doi defuncţi şi un singur cal.

VI. Morminte de cai. În groapă era doar un schelet de cal.

VII. Morminte parţiale de cai. În groapă au fost găsite doar părţi din scheletul

calului.

În privinţa modului de depunere al defuncţilor au fost identificate mai multe

variante:

I. defunctul era depus în poziţia culcat pe spate. Capul era căzut, fie pe partea

dreaptă sau partea stângă, fie lăsat pe spate sau cu bărbia în piept. Acestea sunt cazurile

cele mai numeroase.

II. defunctul era depus culcat pe burtă. Aceste cazuri sunt destul de rare şi este

foarte greu să le găsim o explicaţie, dar probabil că este vorba doar de un ritual, pentru a-l

împiedica pe decedat să revină în lumea celor vii.

III. defunctul era depus în poziţia ghemuit (pe partea stângă sau dreaptă).

Diversitatea de variante, în aşezarea braţelor defuncţilor, ne arată că nu exista un

ritual funerar riguros, la nivelul întregului Bazin Carpatic, ci mai degrabă, faptul că

fiecare comunitate în parte şi mai departe fiecare dintre clanuri folosesc diferite ritualuri.

Se poate constata însă, că varianta a (adică cea în care defunctul avea mâinile aşezate pe

lângă corp) domină în toate necropolele. De asemenea, pentru variantele în care lipseşte o

mână sau alta (întreagă sau doar o parte), trebuie avută în vedere posibilitatea ca ea să nu

fi fost depusă împreună cu defunctul, probabil datorită practicării unui anumit ritual.

Varianta, ca doar una dintre mâini, să nu se fi păstrat nu poate fi exclusă în totalitate, dar

7

trebuie să ţinem cont de faptul că în foarte multe cazuri s-au păstrat foarte bine oase mult

mai firave, decât cele ale mâinilor.

Diversitatea modului de aşezare în morminte a picioarelor celui decedat arată, din

nou, faptul că nu există neapărat o regulă în a le aşeza. Totuşi, trebuie remarcat faptul că

variantele a (ambele picioare erau întinse şi paralele), b (ambele picioare erau întinse şi

apropiate în zona călcâielor) şi c (ambele picioare erau întinse şi apropiate în zona

tibiilor) sunt cele mai răspăndite în întregul areal al Bazinului Carpatic. O precizare foarte

importantă pe care trebuie să o facem este aceea că în cazul în care picioarele au fost

descoperite intersectate, cu siguranţă ele au fost aşezate în acest mod intenţionat, cu scop

ritualic, ca defunctul să rămână în lumea de dincolo.

Datorită faptului că mai multe morminte au fost descoperite deranjate considerăm

util a face câteva precizări. Astfel de morminte au fost descoperite în majoritatea

necropolelor. Principala cauză, o reprezintă faptul că cele mai multe dintre aceste

necropole sunt situate pe terenuri de unde s-a extras lut sau nisip, pentru diverse utilizări.

Altele sunt situate în interiorul unor aşezări actuale, mormintele fiind distruse în timpul

diverselor lucrări edilitare. O altă cauză importantă o reprezintă şi deranjarea mormintelor

în scopul jafului. Probabil, că acest lucru s-a petrecut în vechime, când urmele

mormintelor erau încă vizibile sau imediat după înmormântarea defuncţilor. Această

ipoteză este susţinută de faptul că, de exemplu, în necropola de la Vác, mai multe

morminte au fost descoperite deranjate, în special în partea superioară a corpului, adică,

tocmai acolo unde se găsesc cele mai multe piese de inventar.

Nu trebuie neglijată nici intervenţia asupra corpului defuncţilor după

înmormântare, la un anumit interval de timp, în scopuri ritualice. Este vorba, în principal,

de credinţa că unii defuncţi s-au transformat în „living death” şi trebuie împiedicaţi să

mai facă „vizite” lumii celor vii. În acest scop, se intervenea asupra cadavrelor şi fie erau

luate părţi din mâini sau picioare, fie erau doar răvăşite; de asemenea, s-a constatat

aşezarea oaselor picioarelor în X, tocmai, în credinţa că astfel defunctul nu va mai putea

reveni în lumea celor vii. De multe ori a fost constatată chiar mutarea craniului în zona

picioarelor, scopul fiind cel menţionat anterior.

Prezenţa în morminte a vaselor ofrandă, atestă credinţa păgână, conform căreia

mortul avea nevoie de mâncare şi băutură în drumul său spre lumea cealaltă. În cele mai

8

multe dintre morminte a fost descoperit un singur vas depus ca ofrandă, dar există şi

cazuri de morminte, în care au fost găsite câte două vase. Vasele depuse ca ofrandă au

fost descoperite fie în poziţie verticală, cu gura în sus, fie culcate pe o parte cu gura spre

picioare sau spre cap. Totuşi, trebuie precizat şi faptul că există posibilitatea ca unele

vase, să nu fi fost aşezate intenţionat culcate, cu gura într-o parte sau alta, ci pur şi simplu

să se fi doborât sub greutatea pământului. De asemenea, trebuie să precizăm că cele mai

multe vase au fost descoperite în regiunea picioarelor. S-a observat că la nivelul tuturor

necropolelor (unde s-au găsit sau pentru care s-a specificat acest lucru), cele mai multe

vase-ofrandă, provin din morminte de copii, numărul mormintelor atribuite femeilor şi

bărbaţilor fiind aproximativ egal. Totuşi, există diferenţe, din acest punct de vedere, la

nivelul Bazinului Carpatic între necropolele din Slovacia, Ungaria, estul Austriei şi cele

din Transilvania, dar acestea constau mai mult în numărul mic de vase depuse ca ofrandă

descoperite în ultima regiune. Oricum, acest fapt este explicabil prin numărul mult mai

mic al mormintelor de inhumaţie din Transilvania.

În al patrulea subcapitol sunt analizate mormintele de incineraţie. În ceea ce

priveşte adâncimea la care au fost descoperite mormintele de incineraţie s-a constatat că

aceasta diferă de la o necropolă la alta în funcţie de tipul solului în care a fost săpată

groapa. Cu toate că forma gropilor nu a fost observată în foarte multe cazuri, totuşi s-a

putut constata că de cele mai multe ori aceasta era rotundă, ovală sau rectangulară.

Din punct de vedere al ritualului de depunere a oaselor calcinate, cenuşei şi

eventual a cărbunilor şi resturilor ospăţului funerar, distingem trei tipuri principale:

I. Depunere direct în groapă. Oasele calcinate ale defunctului, eventual împreună

cu resturile rugului funerar, erau depuse fie grămadă în groapă, fie depuse într-o „pungă”,

făcută în groapă (în centru, sau într-o parte), fie erau împrăştiate pe fundul gropii.

II. Depunere în urnă. Este cazul cel mai frecvent. În toate cazurile urna a fost

depusă cu gura în sus şi nu a fost acoperită cu capac sau lespede. În majoritatea cazurilor,

doar 2/3 din volumul urnei era umplut cu oasele calcinate ale defunctului, cenuşă, cărbuni

şi resturi de la ospăţul funerar.

III. Depunere în urnă şi în groapă. În această variantă oasele calcinate ale

defunctului, împreună cu cenuşă, cărbuni şi resturi de la ospăţul funerar au fost depuse

atât în interiorul urnei (aşezată drept pe fund şi neacoperită cu capac sau lespede), cât şi

9

direct în groapă, în jurul urnei, sub ea sau în apropierea ei. Trebuie să precizăm că şi în

acest caz, de obicei, doar 2/3 din volumul urnei era umplut cu resturi cinerare. Depunerea

şi în groapă a resturilor cinerare trebuie interpretată ca o formă de ritual.

Ca şi în cazul mormintelor de inhumaţie, în unele morminte de incineraţie au fost

îngropaţi doi indivizi. Trebuie să precizăm că ceea ce s-a descoperit până acum, a dus la

concluzia că mormintelor duble li se aplica doar ritualul cu depunerea resturilor cinerare

în urne. Totuşi, se poate ca studii antropologice amănunţite să demonstreze că poate fi

vorba tot despre doi indivizi şi în cazul celorlalte două forme de ritual. Există doar două

posibilităţi în care cei doi defuncţi au fost depuşi în acelaşi mormânt, şi anume : 1. oasele

calcinate provenite de la doi indivizi erau depuse în aceiaşi urnă şi 2. în mormânt erau

două urne, fiecare conţinând oasele calcinate de la câte un defunct.

Ceea ce este interesant în cazul mormintelor duble, constă în faptul că în aceiaşi

urnă s-au descoperit resturi de oase calcinate provenind, atât de la o femeie, cât şi de la

un bărbat. Astfel de cazuri au fost identificate în necropola de la Ocna Sibiului. Această

situaţie este posibil să fi existat şi în cazul altor necropole. Pe conţinutul mai multor urne,

provenite de la Ocna Sibiului, s-a efectuat un studiu antropologic, ale cărui rezultate

susţin existenţa înmormântărilor duble. În 82 de cazuri, din totalul celor 88 de morminte

de incineraţie, ce au fost supuse studiului antropologic, urnele conţineau resturile a câte

doi indivizi, bărbat şi femeie. S-a demonstrat că moartea indivizilor din mormintele duble

a fost concomitentă sau aproape concomitentă. O serie de izvoare scrise, semnalează, în

unanimitate, existenţa în perioada respectivă a obiceiului sacrificării femeilor la

populaţiile slave. Mormintele duble de copii şi tineri atestă existenţa obiceiului căsătoririi

simbolice a tinerilor, după moarte.

Se pare că şi în cazul mormintelor de incineraţie, în care s-au descoperit două

urne, este foarte posibil ca resturile de oase calcinate să provină tot de la doi indivizi,

femeie şi bărbat.

În al cincilea subcapitol sunt analizate mormintele birituale. Mormintele duble

birituale, descoperite până acum, s-a găsit întotdeauna scheletul unui bărbat şi oasele

calcinate ale unei femeii, neexistând nici un caz în care cei doi defuncţi să fi avut acelaşi

sex. S-au observat două moduri de depunere a oaselor calcinate, şi anume: într-o urnă sau

direct pe scheletul bărbatului ori în preajma lui. Sexul diferit al defuncţilor duce la

10

admiterea ipotezei sacrificării femeii la moartea bărbatului la populaţiile slave. Problema

care se pune în această situaţie o reprezintă faptul că în această perioadă slavii se

incinerau. Nu putem decât să presupunem că ar putea fi vorba de căsătorii mixte, între

bărbaţi avari şi femei slave. Dar, dacă acest fapt ar fi adevărat, atunci se pune întrebarea

de ce sunt doar atât de puţine morminte duble birituale descoperite, sau de ce doar în

anumite cazuri sunt utilizate ambele rituri funerare în interiorul aceluiaşi mormânt.

Incineraţia parţială pune şi ea o serie de probleme. Din ceea ce s-a descoperit până

acum se pare că era folosită fără a se face vreo deosebire de sex sau vârstă şi nici de statut

social (dacă ne gândim la cei doi călăreţi). De asemenea, s-a observat că nu întotdeauna

se incinera aceiaşi parte din corpul defuncţilor. Credem că este vorba de un ritual mai

special, aplicat doar în anumite cazuri din motive care ne scapă. Nu credem că poate fi

vorba de o înmormântare grăbită din diferite motive şi din această cauză incinerarea să nu

fie completă.

Al patrulea capitol este dedicat analizei inventarului funerar. Piesele de inventar

au fost descoperite în ambele tipuri de morminte, atât de inhumaţie, cât şi în cele de

incineraţie. Numărul pieselor de inventar descoperite în mormintele de incineraţie este cu

mult mai mic, decât în mormintele de inhumaţie, fapt explicabil prin distrugerea în mare

parte a obiectelor de focul rugului funerar.

Obiectele ce alcătuiesc inventarul funerar au fost descoperite, în cazul

mormintelor de incineraţie, atât în interiorul urnelor, cât şi în afara lor, iar în cazul

mormintelor de inhumaţie, pe schelet sau în apropierea lui. De asemenea, au fost

descoperite unele obiecte şi în afara mormintelor, ele provenind, de obicei, tot din

morminte, dar care au fost distruse din diferite cauze.

Din inventarul mormintelor birituale din Bazinul Carpatic fac parte ceramica (cu

dublă utilizare – urne şi vase-ofrandă), uneltele şi instrumentele, armele şi piesele de

harnaşament, obiectele de podoabă şi piesele de vestimentaţie, precum şi ofranda

alimentară. Unele dintre aceste piese de inventar, fac parte din categoria celor pe care

defunctul le purta zi de zi asupra lui, în timp ce altele, cu siguranţă, au fost depuse în scop

ritualic. Se observă, că în mormintele de femei, apar mai mult piese de podoabă, iar în

mormintele de bărbaţi unelte şi instrumente, seturi de centură şi arme.

11

Pe baza pieselor de inventar, descoperite în aceste necropole, indiferent dacă sunt

de factură avară, slavă, bizantină ori germanică, nu putem face atribuiri etnice, clare.

Trebuie, să avem în vedere, că pe de-o parte avem de-a face cu răspândirea pe arii extinse

a modei, iar pe de altă parte, faptul că ele puteau ajunge în comunitate, în urma

războaielor sau ca şi cadouri. Aceste piese de inventar arată faptul că necropolele

birituale se pot data între secolele VII-IX.

Al cincilea capitol tratează relaţia necropolelor birituale cu aşezările

contemporane. Această problematică se confruntă cu două probleme majore. În primul

rând, au fost descoperite destul de multe aşezări (şi puncte cu posibile aşezări) din această

perioadă pe teritoriul întregului Bazin Carpatic, însă acestea nu pot fi puse în legătură cu

necropolele. În al doilea rând, acolo unde au fost găsite, nu au putut fi cercetate din

diferite motive. Oricum, ele nu pot să fie diferite faţă de restul aşezărilor din această

perioadă. Totuşi, în câteva cazuri, au putut fi stabilite relaţiile dintre necropole şi

aşezările comunităţii ce le folosea ca loc de înmormântare. Astfel, s-a putut stabili o

legătură între necropola de la Devinska Nová Ves şi aşezarea de la Devinska Nová Ves –

Poloha Ďalšie Topolite. În imediata apropiere a necropolei de la Šebastovce a fost

descoperită o aşezare databilă în secolele VII-VIII. La Bratei, Cimitirului nr. 2 îi

corespunde aşezarea nr. 2., în care au fost descoperite mai multe locuinţe. În legătură cu

necropola de la Berghin poate fi pusă o aşezare, ce se situează în imediata ei apropiere;

din păcate, aceasta a fost doar depistată în urma unor cercetări de suprafaţă. O altă

aşezare a fost descoperită în punctul Ghezuini din hotarul satului Ghirbom. Aceasta ar

putea fi aşezarea comunităţii ce îşi îngropa morţii la Gruiul Fierului, dar lăsăm ca

cercetări viitoare să lămurească această problemă.

Al şaselea capitol este dedicat alcătuirii unui catalog al necropolelor birituale din

Bazinul Carpatic. Catalogul cuprinde toate cele 27 de necropole birituale sigure

identificate. Catalogul cuprinde un număr de nouă câmpuri, şi anume:

1. Numele sitului.

2. Numele ţării.

3. Denumirea unităţii administrativ-teritoriale din care face parte.

4. Codul din ADAM - J. Szentpéteri (Ed..), Archäologischer Denkmäler der Awarenzeit

in Mitteleuropa, I, Budapest, 2002..

12

5. Anul/anii efectuării descoperirii şi cercetării.

6. Numele cercetătorilor.

7. Descrierea descoperirilor.

8. Cronologie.

9. Bibliografie.

Datarea acestor necropole în secolele VII-IX, precum şi localizarea lor din punct

de vedere geografic nu poate duce decât la concluzia, că aceste necropole birituale se află

la periferia caganatului avar şi dispar aproape odată cu prăbuşirea acestuia sau imediat

după căderea acestuia.

13

Abrevieri bibliografice

AAC Acta Archaeologica Carpathica, Cracovia.

ActaArchHung Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungaricae,

Budapesta.

AÉ Archaeologiai Értesitö, Budapesta.

AH Archaeologia Hungarica, Budapesta.

AIIAC Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie, Cluj-Napoca.

AMN Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca.

Apulum Acta Musei Apulensis, Alba Iulia.

Arch. Rozhl. Archeologické rozhledy, Praga.

Banatica Banatica. Muzeul de Istorie al Judeţului Caraş-Severin, Reşiţa.

BMMK A Békés Megyei Múzeumok Közleményei, Békéscsaba.

FVL Forschungen zur Volks-und Landeskunde, Sibiu.

HC Historica Carpatica, Košice.

JPMÉ A Janus Pannonius Múzeum Évkönyve, Pécs.

MAA Monumenta Avarorum Archaeologica, Budapesta.

Mag. Ist. Magazin Istoric, Bucureşti.

Marisia Marisia. Studii şi materiale, Târgu Mureş.

MCA Materiale şi Cercetări Arheologice, Bucureşti.

PA Pamatký Archeologické, Praga.

Pontica Pontica. Studii şi materiale de istorie, arheologie şi muzeografie,

Constanţa.

Rep. Ab. Repertoriul arheologic al judeţului Alba, Alba Iulia, 1995.

Rep. Sb. Repertoriul arheologic al judeţului Sibiu, Sibiu, 2003.

RGZM Jarbuch des Römisch-germanischen Zentralmuseums Mainz,

Mainz.

Sargeţia Acta Musei Devensis, Deva.

SCB Studii şi Comunicări. Muzeul Brukenthal. Arheologie-istorie,

Sibiu.

Slov. Arch. Slovenska Archeologia, Nitra.

SNM Sbornik Národného Múzea, Praga.

14

SUBB Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.

ŠZ Študijne Zvesti AU SAV, Nitra.

VAH Varia Archaeologica Hungarica, Budapesta.

WMMÉ A Wosinsky Mór Múzeum Évkönyve, Szeksárd.

Zalai gyűjtemény Zala megye közgyűjteményeinek kutatásaiból, Zalaegerszeg.

Zalai Múzeum Zalai Múzeum, Zalaegerszeg.

ZfA Zeitschrift für Archäologie, Berlin.

ZSNM Zborník Slovenského Národného Múzea, Bratislava.

15

Bibliografie

ADAM 2002 J. Szentpéteri (Ed..), Archäologischer Denkmäler der

Awarenzeit in Mitteleuropa, I, II, Budapest, 2002.

Aldea et alii 1980 I. Aldea, E. Stoicovici, M. Blăjan, Cercetări

arheologice în cimitirul prefeudal de la Ghirbom

(comuna Berghin, jud. Alba), în Apulum, XVIII,

1980, 151-175.

Anghel 1997 Ghe. Anghel, Necropola birituală prefeudală de la

Ghirbom (Gruiul Fierului), judeţul Alba, în Apulum,

XXXIV, 1997, 255-271.

Baltag 1979 Ghe. Baltag, Date pentru un studiu arheologic al

zonei municipiului Sighişoara, în Marisia, IX, 1979,

75-90.

Bárta 1953 J. Bárta, Pohrebište zo staršej doby hardištnej v Dol.

Krškanoch pri Nitre, în Arch. Rozhl., V, 1953, 167-

171, 190-191.

Béreš 1983 J. Béreš, Výsledky záchranného výskumu vo

Valalikoch-Všecsvätých, în AVANS 1982, 1983, 52-

53.

Béreš 1984 J. Béreš, Záchranný výskum vo Valalikoch-

Všecsvätých, în AVANS 1983, 1984, 40-41.

Béreš 1985 J. Béreš, Tretia výskumná sezóna vo Valalikoch-

Všecsvätých, în AVANS 1984, 1985, 51-52.

Bialeková-Zábojnik 1996 D. Bialeková, J. Zábojnik (ed.), Etnische und

kulturelle Verhältnisse an der mittleren Donau vom

6. bis zum 11. Jahrhundert, Bratislava, 1996.

Blăjan-Botezatu 2000 M. Blăjan, D. Botezatu, Studiul arheologic şi

antropologic al mormintelor de incineraţie

prefeudale (secolul VIII) de la Alba Iulia – „Staţia

de Salvare” în Apulum, XXXVII/1, 2000, 453-470.

16

Bóna 1970 I. Bóna, Avar lovassír Iváncsáról, în AÉ 97, 243-263.

Bóna 1979 I. Bóna, A Szegvár-Sápoldali lovassír, în AÉ 106,

1979, 3-32.

Bratož 2000 R. Bratož (ed.), Slovenija in sosednje deţele med

antiko in karolinško dobo, vol. I-II, Ljubljana, 2000.

Budinský-Krička 1976 V. Budinský-Krička, Výskum slovansko-avarského

pohrebiska a sídliska z mladšej doby bronzovej v

Šebastovciach, în AVANS 1975, 1976, 67-69.

Budinský-Krička 1978 V. Budinský-Krička, Výskum slovansko-avarského

pohrebiska a sídliska z mladšej doby halštatskej v

Šebastovciach, în AVANS 1977, 1978, 57-62.

Budinský-Krička 1990 V. Budinský-Krička, Novyje materialy dľa izučenija

drevneslavjanskoj keramiki na poselenijach

Vostočnoj Slovakii, în Slov. Arch. 38, 1990, 89-146.

Budinský-Krička-Točík 1984 V. Budinský-Krička, A. Točík, Jazdecký hrob

94/1967 z doby avarskej ríše v Košiciach, čast

Šebastovce, în Zborník prác Ľudmile Kraskovskej (k

ţivotnému jubileu), Bratislava, 1984, 172-195.

Budinský-Krička-Točik 1991 V. Budinský-Krička, A. Točik, ŠEBASTOVCE.

Gräberfeld aus der zeit des Awarischen Reiches,

Nitra, 1991.

Chidioşan-Nanassy 1968 N. Chidioşan, Z. Nanassy, Un mormînt din perioada

prefeudală descoperit la Săcuieni, în AMN, V, 1968,

517-520.

Chropovský 1978a B. Chropovský (ed.), Významné slovanské náleziská

na Slovensku, Bratislava, 1978.

Chropovský 1978b B. Chropovský (ed.), Importants sites slaves en

Slovaquie, Bratislava, 1978.

Chropovský-Hromada 1988 B. Chropovský, J. Hromada, Výskum kostrového zo

7.-8. storočia v Čataji, în AVANS 1987, 1988, 61.

17

Chropovský-Hromada 1990 B. Chropovský, J. Hromada, Pokračovanie výskum

kostrového zo 7.-8. storočia v Čataji, în AVANS

1988, 1990, 67.

Chropovský-Hromada 1991 B. Chropovský, J. Hromada, Tretia sežona

obnoveného výskumu kostrového zo 7.-8. storočia v

Čataji, în AVANS 1989, 1991, 44.

Čilinská 1966 Z. Čilinská, Slawisch-awarisches Gräberfeld in Nové

Zámky, Bratislava, 1966.

Čilinská 1967 Z. Čilinská, Včasnostredoveké pohrebisko v

Ţelovciach, în Arch. Rozhl. 19, 1967, 666-680.

Čilinská 1970 Z. Čilinská, Ţiarové hroby na predveľkomoravskom

kostrovom pohrebisku v Ţelovciach, în SNM Historia

24, 1970, 27-31.

Čilinská 1973 Z. Čilinská, Frühmittelalterliches Gráberfeld in

Ţelovce, Bratislava, 1973.

Čilinská 1975 Z. Čilinská, Frauenschmuck aus dem 7.-8.

Jaherhundert im Kapatenbecken, în Slov. Arch. 23,

1975, 63-97.

Čilinská 1983 Z. Čilinská, The development of the slavs north of

the Danube during the Avar empire and their social-

cultural contribution to Great Moravia, în Slov.

Arch. 31, 1983, 237-273.

Čilinská 1992 Z. Čilinská, Slovania a avarský kaganát. Výpoveď

staroslovanského pohrebiska v Ţelovciach,

Bratislava 1992.

Cîrjan 1969 C. Cîrjan, Necropola de epocă feudal-timpurie de la

Gîrliţa-Ostrov. Săpăturile efectuate în 1969, în

Pontica II, 1969, 109-118.

Comşa 1978 M. Comşa, Cultura materială veche românească,

Bucureşti, 1978.

18

Cosma 2007 C. Cosma, Betrachtungen zur keramik die in den

Siebenbürgischen körperbestattungsgräbern des 7-8

Jh. v. Chr. Entdecktwurde, în C. Cosma (ed.),

Funerary offerings and votive depositions in

Europe’s 1 millennium AD, Cluj Napoca, 2007.

Daim 1992 F. Daim (ed.), Awarenforschungen, vol. I-II, Viena,

1992.

Daim 2000 F. Daim (ed.), Die Awaren am Rand der

Byzantinischen Welt, în Monographien zur

Frühgeschichte und Mittelalterarchäologie 7,

Innsbruck, 2000.

Daim-Lippert 1984 F. Daim, A. Lippert, Das awarische Gráberfeld von

Sommerein am Leithagebirge, Viena, 1984.

Dulea 2001-2002 O. Dulea, Consideraţii privind locuirea în Banat şi

Transilvania în secolele VII-VIII d. Hr. (II.

Necropole şi morminte izolate), în Sargeţia, 2001-

2002, 209-239.

Dumitraşcu-Togan 1974 S. Dumitraşcu, G. Togan, Cimitirul de la Boarta –

Pîrîul Zăpozii-Şoivan, în SCB, 18, 1974, 93-109.

Eisner 1946 J. Eisner, Sídlištĕ ze starší doby hradištní v

Slovenském Pomoraví, în PA 42, 1939-1946, 94-105.

Eisner 1952 J. Eisner, Devinska Nová Ves. Slovanské pohřebišté,

Bratislava, 1952.

Erdély 1972 I. Erdély, Parallèles orientales des sépultures

équestres de l’époque avare dans le bassin des

Carpathes, în Les questions fondamentales du

peuplement du bassin des Carpathes du VIII au X

siècle, Budapesta, 1972, 51-55.

Fiedler 1996 U. Fiedler, Die Slawen im Bulgarenreich und im

Awarenkhaganat Versuch eines Vergleichs, în

Bialeková-Zábojnik 1996, 195-214.

19

Fusek 1994 G. Fusek, Slovensko vo včasnoslovanskom období,

Nitra, 1994.

Fusek 1996 G. Fusek, Der Bestattungsritus und die materielle

Kultur der Slawen im 6.-8- Jh. In der

Südwestslowakei, în Bialeková-Zábojnik 1996, 37-

49.

Garam 1975 E. Garam, The Homokmegyi-Halom cemetery, în

Avar finds in the Hungarian National Museum, vol.

I, Budapesta, 1975, 11-48.

Hampel 1905 J. Hampel, Alterhümer des frühen Mittelalters in

Ungarn, vol. I-III, Braunschweig, 1905.

Hanuliak-Zábojník 1982 M. Hanuliak, J. Zábojník, Pohrebisko zo 7.-8. stor. v

Čataji, okr. Bratislava-Vidiek, în Arch. Rozhl.,

XXXIV, 5, 1982.

Harhoiu 1972 R. Harhoiu, Cîteva observaţii asupra necropolei

birituale de la Canlia (jud. Constanţa), în Pontica V,

1972, 557-570.

Hica-Blăjan 1973 I. Hica, M. Blăjan, Un cimitir de incineraţie din sec.

VIII la Turdaş (jud. Alba), în AMN, X, 1973, 641-

652.

Horedt 1958 K. Horedt, Contribuţii la istoria Transilvaniei în sec.

IV-XII, Bucureşti, 1958.

Horedt 1965 K. Horedt, Un cimitir din sec. IX-X e. n. la Mediaş,

în SUBB, serie Historia, II, 1965, 7-25.

Horedt 1976 K. Horedt, Die Brandgräberfelder der Mediaşgruppe

aus dem 7.-9. Jh. In Siebenbürgen, în ZfA 10, 1976,

35-57.

Horedt 1979 K. Horedt, Die Brandgräberfelder der Mediaşgruppe

aus dem 7.-9. Jh. In Siebenbürgen, în Rapports du

IIIe Congrès International d’Archèologie Slave, tom

I, Bratislava, 1979, 385-393.

20

Horedt 1986 K. Horedt, Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn,

1986.

Juvász 2000 I. Juvász, Avar lovas sírok Békés megye északi

területén, în BMMK, 21, 2000, 63-99.

Ka 1951 M. Ka, Pohrebište z doby predkeltskej v Dolných

Krškanoch pri Nitre, în Arch. Rozhl. III, 1951, 308-

318.

Kabát 1954 J. Kabát, Avarsko-slovanske pohrebište v Barci u

Košic, în Arch. Rozhl. VI, 1954, 604-608, 619-620.

Keller-Bierbrauer 1965 E. Keller, V. Bierbrauer, Beiträge zum

awarenzeitlichen Gráberfeld von Devinska Nová

Ves, în Slov. Arch. 13, 1965, 377-397.

Kiss 1962 A. Kiss, Az avarkori lovas-temetkezéz szokásának

vizsgálata, în JPMÉ 1962, 1963, 153-162.

Kiss 1996 G. Kiss, Diesseits und jenseits der Donau. Über

etliche Bestattungssitten in W- und N-Awaria, în

Bialeková-Zábojnik 1996, 167-178.

Kovrig 1955a I. Kovrig, Adatok az avar megszállás kérdéséhz, în

AÉ 82,1955, 30-44.

Kovrig 1955b I. Kovrig, Contribution au problème de l’occupation

de la Hongrie par les avars, în ActaArchHung VI,

1955, 163-191.

Kovrig 1963 I. Kovrig, Das awarenzeitliche Gräberfeld von

Alattyán, în AH XL, 1963.

Kovrig 1975 I. Kovrig, The Tiszaderzs cemetery, în Avar finds in

the Hungarian National Museum, vol. I, Budapesta,

1975, 209-239.

Kraskovská 1948 Ľ. Kraskovská, Staroslovanské pamiatky z

Bratislavy, în Slovanska Bratislava, 1, 1948, 14-21.

Kraskovská 1961 Ľ. Kraskovská, Slovanské sidlisko pri Devinskom

21

Jazere, în Slov. Arch. 9, 1961, 391-404.

Kraskovská 1962 Ľ. Kraskovská, Pohrebisko v Bernolákove, în Slov.

Arch. 10, 1962, 425-476.

Kraskovská 1966 Ľ. Kraskovská, Slovanské sidlisko pri Devinskom

Jazere (výskumu v rokoch 1960, 1962 a 1963), în

ZSNM LX, historia 6, 1966, 73-94.

Kraskovská 1967 Ľ. Kraskovská, Slovansko-avarské pohrebisko pri

Záhorskej Bystrici na Slovensku, în Arch. Rozhl.

XIX, 1967, 681-686.

Kraskovská 1972 Ľ. Kraskovská, Slovansko-avarské pohrebisko pri

Záhorskej Bystrici, Bratislava, 1972.

Lazarovici-Cristea 1979 Ghe. Lazarovici, N. Cristea, Contribuţii arheologice

la istoria străveche a comunei Uioara de Jos-Ciunga

(jud. Alba), în AMN XVI, 1979, 426-438.

Lippert 1969 A. Lippert, Bairisch-awarische Beziehungen im

Lichte neuer Funde aus Sommerein, în RGZM 16,

1969, 159-163.

Macrea 1959 M. Macrea, Necropola slavă de la Someşeni, în MCA

VI, 1959, 519-525.

Mináč 1976 V. Mináč, Slovansko-avarské pohrebisko v

Bratislave-Vajnoroch, în AVANS 1975, 1976, 147-

149.

Mináč 1978 V. Mináč, O osídlení Bratislavskej braný v 7. a 8.

storočí, în ZSNM LXXII, Historia 18, 1978, 61-82.

Müller 1978 R. Müller, IX. Századi sírok Nagypáliból, în Zalai

gyűjtemény 8, 1978, 31-46.

Nägler 1971 Th. Nägler, Vorbericht über die Untersuchungen im

Hammersdorfer Gräberfeld aus der Völkerwande-

rungszeit, în FVL, 1, 1971, 63-73.

Nestor 1969 I. Nestor, Continuitate în istoria formării poporului

22

român (II), în Mag. Ist. III, 6, 1969, 24-27.

Nestor-Zaharia 1973 I. Nestor, E. Zaharia, Raport preliminar despre

săpăturile de la Batei, jud. Sibiu (1959-1972), în

MCA X, 1973, 191-199.

Nicolaescu-Plopşor-Wolski

1975

D. Nicolaescu-Plopşor, W. Wolski, Elemente de

demografie şi ritual funerar la populaţiile vechi din

România, Bucureşti, 1975.

Pástor 1954 J. Pástor, Avarsko-slovanske pohrebište v Barci,

okres Košice, în Slov. Arch. 2, 1954, 136-143.

Pástor 1961a J. Pástor, Cmentarzysko we Všecsvätých, okr.

Koszice, (Košice), în AAC III, 1961, 185-200.

Pástor 1961b J. Pástor, Pohrebisko vo Všecsvätých, în Arch. Rozhl.

XIII, 1961, 357-363, 375-385.

Pástor 1982 J. Pástor, Slovansko-avarské pohrebisko vo

Valalikoch, okr. Košice-Vidiek, în HC 13, 1982, 305-

333.

Pavúk 1976 J. Pavúk, Záchranný výskum na trase autostrády v

Čataji, în AVANS 1975, 1976, 177-182.

Pramene 1989 Pramene k dejinám osídlenia Slovenska z konca 5. aţ

z 13. storočia, I, 1989, Nitra.

Pramene 1992 Pramene k dejinám osídlenia Slovenska z konca 5. aţ

z 13. storočia, II, 1992, Nitra.

Pramene 2008 Pramene k dejinám osídlenia Slovenska z konca 5. aţ

z 13. storočia, III, 2008, Nitra.

Protase 1965 D. Protase, Cimitirul slav de la Ocna Sibiului, în

Omagiu lui P. Constantinescu-Iaşi, Bucureşti, 1965,

153-159.

Protase 2005 D. Protase, Cimitirul slav de la Ocna Sibiului (sec.

VIII-IX), Bucureşti-Sibiu, 2005.

Reitiger 1969 J. Reitiger, Oberösterreich in ur- und

23

frühgeschichtlicher Zeit, Linz, 1969.

Rusu 1971 M. Rusu, Note asupra relaţiilor culturale dintre slavi

şi populaţia romanică din Transilvania (sec. VI-X),

în Apulum IX, 1971, 713-726.

Rusu 1977 M. Rusu, Transilvania şi Banatul în secolele VI-IX,

în Banatica, IV, 1977, 169-202.

Rusu 1978 M. Rusu, Populaţiile türce, slavii şi autohtonii din

bazinul carpato-dunărean în veacurile VI-IX, în

AIIAC, XXI, 1978, 121-133.

Šalkovský 2001 P. Šalkovský, Häuser in der Frühmittelalterlichen

Slawischen Welt, Nitra, 2001.

Slivka-Mináč 1976 M. Slivka, V. Mináč, Druhé predvelkomoravské

birituálne pohrebisko v Bratislave-Vajnoroch, în

Arch. Rozhl. XXVIII, 1976, 426-430, 480.

Sós 1978 Á. Cs. Sós, Frühmittelalterliche Brandbestattung mit

Feinwage in Pókaszepetk, în Slov. Arch. 26, 1978,

423-430.

Sós-Salomon 1995 Á. Cs. Sós, Á Salomon, Cemeteries of the middle

ages (6th

– 9 th centuries A.D.) at Pókaszepetk,

Budapesta, 1995.

Svoboda 1963 B. Svoboda, Poklad byzantského kovotepce v

Zemianském Vrbovok, în PA 44, 1963, 33-108.

Szőke 1991 B. M. Szőke, Zur Geschichte der Awaren und

Slawen in Südwestungarn, în Zalai Múzeum 3, 1991,

9-17.

Szőke 1992 B. M. Szőke, Die Beziehungenzwischen den

Ostanpelraum und Westungarn in der ersten Hälfte

des 9. Jahrhunderts (Frauentracht), în Daim 1992,

841-968.

Szőke 2000 B. M. Szőke, Das archäologische Bild der Slawen in

24

Südwestungarn, în Bratoz 2000, vol. I, 477-507.

Szőke-Vándor 1982-1983 B. M. Szőke, L. Vándor, 8-9 szazadi biritualis

temetö Zalakomár határában, în Zalai gyűjtemény

18, 1982-1983, 69-86.

Szőke-Vándor 1994 B. M. Szőke, L. Vándor, Awaren und Slawen in

Südwest-Ungarn, 1994, Straubing.

Teodor 1978 D. Ghe. Teodor, Teritoriul est-carpatic în veacurile

V-XI e.n., Iaşi, 1978.

Tettamanti 2000 S. Tettamanti, Das Awarenzeitliche Gräberfeld in

Vác- Kavicsbánya, în MAA, 4, 2000.

Točík 1968a A. Točík, Slawisch-awarisches Gräberfeld in

Štúrovo, Bratislava, 1968.

Točík 1968b A. Točík, Slawisch-awarisches Gräberfeld in

Holiare, Bratislava, 1968.

Turčan 1983 V. Turčan, Etnické vztahy v 6.-8. storočí v

Karpatskej kotline vo svetle ţiarových hrobov, în

ZSNM LXXVII, Historia 23, 1983, 95-115.

Velter 2002 A. M. Velter, Transilvania în secolele V-XII,

Bucureşti, 2002.

Vida 1999 T. Vida, Die awarenzeitliche keramik I. (6.-7. Jh.), în

VAH 8, Budapesta, 1999.

Vida 2003 T. Vida, The early and middle avar period (568-turn

of the 7th-8th centuries), în Hungarian archaeology

at the turn of the millennium, Budapest, 2003, 302-

307.

Zábojník 1988 J. Zábojník, On the problem of settlements on the

Avar Khaganate period in Slovakia, în Arch. Rozhl.

40, 401-437, 480.

Zábojník 1990 J. Zábojník, Zur Frage der Kontakte der nördlichen

Peripherie des awarischen Kaganat mit den

25

westlichen Gebieten, în WMMÉ XV, 1990, 103-111.

Zábojník 1991 J. Zábojník, Seriation von Gürtelbeschlaggarnituren

aus dem Gebiet der Slowakei und Österreichs.

Beitrag zur Chronologie der Zeit des awarischen

Kaganats, în K problematike osídlenia

stredodunajskej oblasti vo včasnom stredoveku,

Nitra, 219-321.

Zábojník 1993 J. Zábojník, K nyektorým aspektom pohrebného ritu

v obdobi avarského kaganátu, în E. Krekovič,

Kultové a sociálne aspekty pohrebného rítu od

najstarších čias po súčasnosť, Bratislava 1993, 28-

36.

Zábojník 1995 J. Zábojník, Soziale Problematik des nördlichen und

nordwestlichen Rndgebietes des Awarischen

Kaganats, în Slov. Arch. 43, 1995, 205-344.

Zábojník 1996 J. Zábojník, Zum Vorkommen der Reitergräber auf

Gräberfeldern aus der Zeit des awarischen

Kaganats, în Bialeková-Zábojnik 1996, 179-193.

Zábojník 1999 J. Zábojník, Das Awarische Kaganat und die Slawen

an seiner nördlichen Peripherie (Probleme der

Archäologischen Abgrenzung), în Slov. Arch. 47,

1999, 153-173.

Zábojník 2000 J. Zábojník, Zur Problematik der « byzantinischen »

Gürtelbeschläge aus Čataj, Slowakei, în Daim 2000,

327-365.

Zábojník 2004a J. Zábojník, Birituálne pohrebiská v severnej a

západnej časti Karpatskej kotlliny v obdobi

avarského kaganátu, în ŠZ, 36, 2004, 339-352.

Zábojník 2004b J. Zábojník, K niektorým otázkam výskytu keramiky

na pohrebiskách z obdobia avarského kaganátu na

Slovensku, în G. Fusek (ed.), Zborník na počesť

26

Dariny Bialekovej, Nitra, 2004, 451-457.

Zábojník 2004c J. Zábojník, Slovensko a avarský kaganát, Bratislava,

2004.

Zábojník 2007 J. Zábojník, K problematike predmetov „byzantského

pôvodu” z nálezísk obdobia avarského kaganátu na

Slovensku, în Zborník Slovenského Národného

Múzea Archeológia Supplementum 2, Bratislava,

2007, 13-32.

Zaharia 1977 E. Zaharia, Populaţia românească în Transilvania în

secolele VII-VIII (Cimitirul nr. 2 de la Bratei),

Bucureşti, 1977.